DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

I. EDITORIAL CEL DE-AL XV-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL DE DACOLOGIE 18 - 19 iulie 2014 - Oradea, România

Dr. Napoleon Săvescu preşedintele Societății Internaționale „Reînvierea Daciei” (”Dacia Revival”) CUVÂNT DE DESCHIDERE

Dragi prieteni daci şi simpatizanți ai curentului dacic din Dacia/România şi din dias- pora, Ne reîntâlnim în 18 şi 19 iulie 2014, în mu- nicipiul Oradea, la cel de-al XV-lea Congres Inter- național de Dacologie, fiind mai hotărâți şi mai încrezători ca oricând că demersurile noastre vor duce la restabilirea oficială a adevărului privind rădăcinile dacice ale neamului căruia şi noi îi aparținem. Încă de la început, aş dori să aduc mulțumir- ile mele cele mai profunde tuturor acelora care, de ani şi ani de zile, cu pasiunea izvorâtă din înalta da- tre anuale din cadrul congreselor de dacologie şi, de torie de a promova adevărul, cercetează istoria asemenea, spre compatrioții mei de peste Ocean noastră străveche, care scot la iveală, prin cercetări care participă cu entuziasm la întâlnirile lunare care multidisciplinare, vestigii valoroase ale civilizației au loc în Statele Unite, la New York. Vă asigur că dacice şi comunică rezultatul cercetărilor atât în suportul dumneavoastră este întotdeauna apreciat plenul congreselor de dacologie, cât şi în mass- la înalte cote de valoare. media din România şi din străinătate (vezi Congresul Le mulțumesc redactorilor revistei ”Dacia Internațional de la Kalamazoo, Michigan, USA). magazin” şi tuturor acelora care, cu dragoste pentru Este o deosebită onoare pentru mine să adevăr şi dreptate, publică materiale deosebite cu mulțumesc personalităților municipiului Oradea şi ale caracter istoric şi creații personale de omagiere a județului Bihor datorită spijinului cărora putem să ne înaintaşilor noştri. desfăşurăm în condiții optime lucrările congresului. Definiția lui Nicolae Bălcescu: „Istoria este O mențiune aparte se cuvine să o aduc cea dintâi carte a unei nații: într-însa îşi vede trecu- domnului Constantin Păunescu, cel care a fost - şi tul, prezentul şi viitorul” ne călăuzeşte în efortul de continuă să fie - aproape de noi, de 15 ani. a reaşeza istoria noastră pe drumul pe care se află Mulțumirile mele se îndreaptă apoi spre adevărul, căci, aşa cum spune un alt mare om de dumneavoastră, dragi participanți la întâlnirile noas- cultură, „istoria lumii este tribunalul lumii”. Ex- trapolând, putem spune cu mâna pe inimă: ”Istoria

1 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin dacilor de altădată este istoria românilor de azi”. Ur- torice, cântece, galerii cu fotografii, toate edițiile re- maşii ne vor judeca pentru ce am făcut bine sau rău. vistei „Dacia Magazin” aspecte de la cele 14 con- Noi, membrii şi simpatizanții curentului dacic din grese de dacologie desfăşurate până acum (la România şi din diaspora, credem cu tărie că am Bucureşti, Alba Iulia, Târgu Jiu, Buzău, Chişinău) şi făcut bine şi că urmaşii ne vor aprecia, aşa cum se multe altele, dar şi pe www.facebook.com. cuvine, munca şi efortul. Ne bucură faptul că, după 1989, în țara Dovezile despre înaintaşii noştri daci sunt nu noastră are loc o continuă revigorare a curentului numai de natură arheologică, dezgropate din prodacic prin asociații, publicații, emisiuni de radio pământul țării, de la nord la sud şi de la est la vest, şi de televiziune, toate având ca scop final re- dar au suportul de netăgăduit şi al altor ştiințe, cum cunoaşterea oficială a rădăcinii noastre dacice ca este biologia. Toate aceste dovezi deosebit de im- popor şi evidențierea aportului major al străbunilor portante le-am prezentat în cartea „Noi nu suntem daci în făurirea întregii noastre istorii. Societatea urmaşii Romei”, volumul al doilea, intitulat „Noi, „Reînvierea Daciei” salută şi încurajează aceste dacii”. Analiza genomului uman a dus la concluzia manifestări. ştiințifică potrivit căreia noi, românii, suntem urmaşii Cel de-al XV-lea Congres Internațional de legitimi ai dacilor cu care ne înrudim genetic. Am Dacologie, care are loc în inima Transilvaniei noas- spus-o nu o dată şi o repet: „Noi nu suntem urmasii tre, la Oradea, şi-a propus ca temă principală „Dacis- Romei”. Chiar şi cei mai recalcitranți istorici sunt mul la George Coşbuc”. Poetul ardelean a înțeles nevoiți să recunoască (în gând sau printre rânduri...) istoria neamului său şi i-a omagiat pe aceia care au prioritatea limbajului dacic în spațiul carpato- pus temelia neamului nostru, dacii creatori de civi- dunărean, limbaj care a fost scânteia de dezvoltare lizație. Lucrările dumneavoastră vor contribui plenar a multor limbi europene. la mai buna înțelegere a istoriei străvechi şi a imag- După cum se ştie, Societatea Internațională inii mărețe a dacilor de-a lungul vremurilor. „Reînvierea Daciei” (Dacia Revival) are filiale atât în Atitudinea recalcitrantă sau răuvoitoare, în România, cât şi în multe alte țări din Europa, Aus- materie de istorie, a oficialilor, lipsa de interes sau tralia şi Statele Unite ale Americii. Activitățile filialelor deformarea adevărului din partea unor istorici români au un larg spectru de manifestare şi un puternic im- actuali nu ne vor opri din drumul nostru, căci ade- pact asupra oamenilor prin filme documentare şi vărul este unul singur şi, mai devreme sau mai artistice inspirate din fascinanta istorie străveche a târziu, va ieşi la suprafață. Cel mai mare poet al neamului nostru, întruniri periodice cu membri şi sim- Basarabiei, Grigore Vieru, atrăgea atenția asupra patizanți ai societății noastre, deplasări instructive la caracterului violent al istoriei şi asupra necesității de obiective istorice şi în muzee în care dacii sunt a-ți apăra, cu orice sacrificii, identitatea şi libertatea: prezentați într-o lumină maiestuoasă, aşa cum, de „Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a altfel, merită cu prisosință. avut-o nicicând sau crede că poate trăi pe contul is- De mulți ani, filiala din New York a societății toriei altora”. Această înțeleaptă cugetare ar trebui „Dacia Revival” a devenit o tribună de lansare a celor să dea de gândit acelor istorici care continuă să mai noi descoperiri în domeniul istoriei noastre ridice osanale agresorilor şi să nege sau să minimal- străvechi. Aspecte semnificative din cadrul acestor izeze rolul înaintaşilor daci în plămădirea neamului întâlniri sunt prezentate frecvent în emisiunile nostru. româneşti de televiziune, Romanian Voice Television Noi ne vom continua nobila cercetare şi vom şi în paginile ziarului Romanian Journal, al căror continua să spunem lumii întregi adevărul: suntem fondator şi director este domnul Vasile Bădăluță. daci din moşi-strămoşi şi vom rămâne ... daci! Pe site-ul nostru, www.dacia.org, publicăm În încheiere, permiteți-mi, dragi prieteni, să reportaje, recenzii de carte, articole despre scrierea urez succes deplin lucrărilor celui de-al XV-lea Con- dacilor, traduceri din lucrări istorice şi contemporane gres Internațional de Dacologie, 2014, de la Oradea! despre trecutul poporului nostru, poezii, filme is-

2 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin ELEMENTE DE CONTINUITATE DACICĂ ÎN VREMEA LUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANUL BASARABA (rezumat)

Gheorghe Şeitan crucea în cioc, flancată de cei doi luminători cereşti – Soarele şi Luna iar deasupra, în centru, coroana voievo- dală, întregul ansamblu simbolic fiind aşezat pe spada şi buzduganul încrucişate. Că pasărea respectivă nu este vul- tur ci corb o spun foarte clar versurile ipodiaconului tipograf Mihai Iştanovici, din prefaţa octoihului apărut în 1706 şi ded- icate voievodului martir: Corbulu ţiindu crucea-n gură tot omulu să crează Că buna credinţă Ţării Rumâneşti însemnează Însemnează şi puterea ce are de păzeşte Pre Constandinu Basarabă ce acumu domneşte. Copaciulu înrădăcinatu pe care corbulu şade Ilu arată spre cei supuşi cu milă cumu să cade Iară soarele şi luna strălucindu cu mari raze Bunele Măriei-sale fapte adeverează. Aşijderea buzduganulu împreună şi spata, Ilu arată vrăjmaşiloru cu răsplătire gata. Păzească-lu dară Dumnezeu ani mulţi ca să domnească, Şi-n ceriu cu sfântul Constandin parte să dobândească. 2. În arhitectură a fost remarcat faptul că stilul brâncovenesc constituie o dezvoltare şi o maturizare a unui stil autohton care exista deja înaintea lui Constantin Brân- coveanul. Pridvorul deschis, susţinut pe stâlpi de lemn sculptaţi, uneori cu prispă, este specific caselor ţărăneşti Voievodul martir Constantin Brâncoveanul care la rândul lor păstrează tradiţia dacică cea mai auten- Basaraba continuă un lung şir de voievozi valahi autohtoni, tică. Satele şi nu cetăţile sunt forma de organizare civică în urmaşi ai elitei dacice conducătoare, care a rezistat de-a care dacii şi-au păstrat fiinţa etnică până în zilele noastre, lungul mileniului întunecat tuturor valurilor migratoare, fie iar arhitectura rurală valahă stă la baza stilului brân- prin conducătorii locali ai ţărilor din depresiunile munţilor, covenesc. fie prin pătura avută a boierilor, dar întotdeauna sprijinindu- 3. În titulatură, Constantin Brâncoveanul se con- se pe credinţa creştină, religie care, în Dacia, nu a apărut sideră a fi un Basaraba, ceea ce arată că el se situează de- pe un teren gol ci, dimpotrivă, a preluat şi valorificat pozitiv a lungul unui lanţ de conducători cu ascendenţă în casta valorile spirtuale ale moşismului zalmoxian. dacică ,,Zarabos Tereos”, din care se recrutau regii şi pre- 1. Originea stemei voievodatului Ţara oţii. Dosarul mitului Sarabha rămâne în continuare deschis Românească trebuie căutată în heraldica dacică şi nu în ipotezelor şi mai multor clarificări. bătăliile purtate de domnitori în perioada feudală şi cu atât Una dintre ele este aceea a rezolvării dihotomiei mai puţin în heraldica antică romană, aşa cum greşit se Zarabos Tereos -Tarabosteseos, creată prin diferenţele care susţine. există în cadrul lucrării lui Iordanes, „De origine actibusque Pasărea având în plisc crucea creştină nu decurge Getarum”, între versiunea Momsen, tipărită la 1882 şi ver- din vulturul roman, ci din corbul cu coroana în gheare de siunea Nisard, apărută la Paris în 1869. Documentele de pe monedele dacice tip Koson, imagine ce se regăseşte şi care dispunem ne obligă să renunţăm la termenul de „tara- pe monedele reprezentând Provincia Dacia emise de îm- bostes”, în desemnarea nobililor daci, cu toate că, prin în- păratul Filip Arabul. delungata lui folosire, acest cuvânt a reuşit să intre chiar în Stema Ţării Româneşti din timpul voievodului Con- lucrări cu caracter academic (explicaţii). Pentru dacologie, stantin Brâncoveanul Basaraba reprezintă o pasăre cu

3 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin ca ştiinţă a cunoaşterii strămoşilor, abordarea Zarabos Despre etnia autohton-valahică a Băsărăbeştilor Tereos, nu este decât o întoarcere la litera şi spiritul „Daciei întemeietori de ţară semnalăm lucrarea relativ recentă a is- preistorice” a lui Nicolae Densuşianu” pe tema sarabilor, toricilor Matei Cazacu şi Dan Ioan Mureşan, intitulată, „Ioan unde nu apare termenul de tarabostes (amănunte). Basarab, un domn român la începuturile Ţării Pentru înţelegerea atributivului „Tereos” ce intră în Româneşti”(Ed. Cartier, Chişinău, 2013). compunerea denumirii castei nobiliare dacice, apelăm la 4. În folclorul românilor există balada lui Constantin dicţionarele de limbă sanskrită unde există un cuvânt utilizat Brâncoveanul, de fapt un cântec bătrânesc autentic cu o în buddhism - „thera”- cu înţelesul de „venerabil”. „Hera- epică grefată pe momentul uciderii voievodului şi a copiilor Vada’’ constituie doctrina buddhistă a „celor bătrâni”, a celor săi, la ordinul sultanului turc. Dar balada lui Constantin „vechi” iar un theravădin este un adept al Thera-vădha. Prin Brâncoveanul este un bun exemplu de cum pe un trunchi urmare, tălmăcirea denumirii de Zarabos Tereos, ar fi aceea mitologic antic s-au grefat fapte şi întâmplări mai recente, de Sarabii cei Bătrâni sau „Cei Vechi”. Probabil n-am fi dat petrecute în istorie. La lectura textului avem surpriza să con- atenţie acestei ipoteze dacă n-ar exista o situaţie identică statăm că anumite elemente epice nu respectă decât parţial între moşismul geto-dacic şi buddhism: doctrina religioasă adevărul istoric şi anume scena refuzului de convertire re- buddhistă a evoluat în India de la Theravădini la Ma- ligioasă şi implicit a martirajului întregii familii. În schimb, hayanişti, precum în Dacia de la Sarabha Therei la Pileati. fragmentele de text neconforme considerate de experţi o În mod indirect, Zarabos-Tereos, prin similaritate cu bizarerie, în cel mai bun caz o fantazare a „creatorului pop- Thera-Vada, face legătura cu „Vodă” (vadha) care este un ular”, ni se par a fi cele mai preţioase, întrucât sunt con- titlu al domnitorilor români. Arătăm aici că „vadha” şi „bhan” forme cu evenimente legendare, consemnate a se fi sunt oarecum sinonime ale limbii sanskrite cu înţelesul de cel petrecut în sec. III d. H, dar care pot fi urmărite în plan mi- care vorbeşte, care proclamă ceea ce în trecutul antic con- tologic până în antichitatea cea mai îndepărtată (amănunte). stituia un privilegiu şi un semn al puterii conducătoare. Astfel că acolo unde se crede că s-au găsit Dosarul getic Sarabha poate fi completat prin dovezile cele mai concludente ale istoricităţii cântecelor abordarea unor teme nerezolvate până în prezent, precum bătrâneşti, lucrurile nu stau deloc aşa, întrucât aceste creaţii tălmăcirea inscripţiei KOTYSEQBEOS, existentă pe patera dacice şi proto-dacice au fost permanent reactualizate, iar tezaurului de la Agighiol, traducerea textului sacru Sarabha pentru a avea acces la esenţa lor divină trebuie dat jos Upanishad, interpretarea unităţilor decorative din tezaure stratul periferic şi ajuns la substrat. în interdependenţa lor şi altele (detalii).

SEMNIFICAŢIA MARTIRIULUI SFINŢILOR BRÂNCOVEANU – BASARABA ÎN ISTORIA NAŢIONALĂ conf. univ. dr. G. D. Iscru Motto: scendenţii direcţi ai acestuia, spaţiul primei naţiuni şi „Fiii mei, fiţi curajoşi! al primului Stat naţional afirmat în Antichitatea Eu- Am pierdut tot ce-am avut în această viaţă, ropei –, în Dacia edenică deci, ascensiunea în înaltele cel puţin să salvăm sufletele noastre demnităţi ale Statului naţional avea loc pe temeiul şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru” competenţei şi al destoiniciei, cei mai buni avansând (Constantin Brâncoveanu Basaraba) ierarhic(3). Cei vizaţi pentru conducerea supremă (regii, marii preoţi) beneficiau de o pregătire specială într-o Academie sui generis, cu o redutabilă „pro- În Dacia edenică(1) – adevărata „Ţară gramă didactică”, cum am spune azi, dar şi de alte Sfântă”, „Ţara Zeilor”, „Ţara Soarelui”, un veritabil pregătiri şi practici care le puneau la încercare rezis- „imperiu” al libertăţii, ţara care n-a cunoscut sclavia tenţa şi iscusinţa(4). Se crease astfel o veritabilă aris- ca instituţie, ţară ajunsă, în epocă, „polul civilizaţiei tocrtaţie a spiritului şi a vocaţiei politice: „taraboştii” şi al spiritualităţii” (Gheorghe Gabriel, 2001), patria sau „sarabii”/„bhasarabii”, „luminaţi” precum poporului primordial: arienii/pelasgii, patria stră- „Saraba” – mitul ancestral al strămoşilor –, din rândul moşilor noştri reali: geţii, dacii, tracii, illirii(2), de- cărora se alegeau sacerdoţii şi regii. De acest mit an-

4 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin cestral, din care provine cuvântul devenit omonim, ţară din lumea greco-levantină. Basaraba, s-a ocupat colegul Gh. Şeitan în studiile Către sfârşitul secolului XVI papalitatea şi al sale iar colegul Eugeniu Lăzărescu, cu preocupări în- său „Sfânt Imperiu Roman” au pornit, ca odinioară, o delungate pentru istoriografia limbii sanscrite/vedice, nouă „cruciadă” sub deviză creştină, în realitate tot ca a ajuns la concluzia originii sanscrite a cuvântului atunci, adică pentru încorporarea „Răsăritului schis- Basaraba confirmând opinia d-lui Gh. Şeitan. Dacia matic” în care intrau şi „Ţările Dacice”, în timp ce în avea, deci, o înaltă conducere eligibilă care, în timp, mintea făloşilor principi maghiari ai Ardealului îşi după merite dovedite „în neam”, a putut deveni şi făcea din nou loc himera „Ungariei mari”. ereditar eligibilă, cum o probează succesiunea ultim- În Valahii, peste greutăţi şi primejdii, în con- ilor ei regi (Scorillo, Duras, Decebal). Această situaţie textul noi „cruciade” europene, revenea ideea unei noi nu trebuie să ne surprindă dacă ne gândim la princip- „restaurări” a Daciei. Dar noua confruntare între im- iul fundamental al Dreptului Zalmoxian – „Dreptul perii le adusese în faţa dilemei hamletiene: „a fi sau a naţiunii înaintea tuturor”(5) –, principu care de atunci nu mai fi...” şi era mare trebuinţă acum de un nou şi până azi era firesc să devină şi să rămână în mod „Alexandru” care să taie „nodul gordian”. Pământul real temelia dreptului internaţional(6). Daciei, ca şi atunci, l-a dat pe „noul Alexandru”, în În Evul mediu, principiul ereditar-electiv în persoana geniului politic şi militar, al nostru şi al desemnarea conducătorului suprem (politic, confe- lumii, pentru „restaurarea” ţării sale în „hotarul din sional) a avut tăria să reziste până când slăbiciuni in- veac”: Mihai Voevod Viteazul. Dar căpeteniilor „cru- terne dar mai ales ingerinţe externe l-au dereglat; iar ciadei” – în frunte cu Papa, cu ale sale „trei coroane „firul” tradiţional s-a „reînnodat” cu mari eforturi. puse une peste alta” –, cu obiectivul lor tradiţional, nu După impactul dur al marilor migraţii, la sud le trebuia un nou „Alexandru” şi atunci, cu viclenie şi de Dunăre, în baştina valahilor, etnosul masiv al sadism i-au pus la cale asasinarea tocmai când era la zonei, cândva tot spaţiul dacic, au fost aleşi conducă- „un pas” de marea împlinire. După care la scurt timp torii primului lor Stat nou naţional: Asăneştii. L-a fel imperiile au căzut la pace iar peste Ţările Dacice a s-a întâmplat cu Basarabii din Valahia Mare nord – revenit mai lacomă şi mai agresivă pletora greco-lev- dunăreană (N.B.: era şi o Valahie Mare sud Dunăre- antină care a dominat prima treime a veacului XVII ană), cea care şi-a obţinut independenţa în 1330 cu în Valahiile Dunărene iar „firul” dinastic tradiţional s- Basarab Întemeietorul. Poate, la fel s-a întâmplat şi cu a „rupt” din nou. Muşatinii în Valahia est-carpatică (Moldova, până la Astfel că, iarăşi prin eforturi deosebite, în Nistru), după importanta etapă a voievozilor „de- Valahia sud-carpatică, cu Domnia lui Matei Basaraba scălecători” veniţi de peste munţi, din Maramureş, (1633-1654) se „reînnoda” „firul” întemeietorilor de care şi-a obţinut independenţa în 1359 sub voievodul ţară, Basarabii, iar prin politica sa înţeleaptă noul Bogdan I. În Ardeal – Valahia de peste munţi, Carpat- Basaraba promitea o nouă şansă planului dacic auto- ică – şi în spaţiile naţionale aferente, situaţia s-a hton pentru „restaurarea” ţării. Umanistul Udrişte dereglat oarecum datorită agresiunii regatului Năsturel chiar l-a numit pe noul Domn „Voievod al maghiar, manevrat de papalitate; dar, încă în secolul acestei Ţări Dacice”. Dar şi Domnia aceasta s-a al XV-lea, cel mai de seamă Voevod al Ardealului, încheiat cu o subminare tipică din partea „calului Iancu de Hunedoara, este numit Ioan getul în izvoare. troian” – „partida” politică greco-levantină. Şi Dom- De asemenea, de-a-lungul Arcului carpatic continua nia lui Vasile Lupu în Moldova (1634-1653) fusese o tradiţionala „osmoză populară permanentă” (David victorie a partidei naţionale dar în final a fost copleşită Prodan), ca între fraţi. Toate acestea – în consens cu politic de perfidia aceluiaşi „cal troian” şi s-a încheiat planul dacic autohton care ne-a traversat istoria. cu un sfârşit fără glorie. Când în Valahia sud-Carpatică „firul” Dom- Dintre greco-bizantinii ajunşi în Valahia Mare niei ereditar-elective s-a rupt după Radu cel Mare s-a detaşat numeroasa familie a Cantacuzinilor în (1495-1508), boierii pâmânteni din Neamul „ales şi frunte cu tatăl ei, Constantin, ajuns mare postelnic şi temător de Dumnezeu” al „Băsărăbeştilor”, printr-un – interesant şi curios! – lider al „partidei” naţionale efort deosebit au impus ca Domn pe Neagoe Basarab anti-greco-levantine. Dintre feciorii familiei a ajuns (1512-1521) care s-a dovedit un mare înţelept(7). chiar la Domnie cel mai răzbătător dintre ei, Şerban Ulterior, ofensiva otomană impunându-şi Cantacuzino (1678-1688), cel suspectat de „partida” suzeranitatea asupra Valahiilor Dunărene, „firul” pâmânteană, mai nou şi de istorici, pentru gânduri im- tradiţional se va „rupe” din nou iar sub „umbrela” periale bizantine. otomană au pătruns în aceste ţări dacice stricătorii de Către sfârşitul veacului XVII Ţările Dacice

5 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin ajunseseră iarăşi, între imperiile ce se înfruntau din jorat orientarea Cantacuzinilor, rudele sale de sânge, nou pentru himera „Imperiului universal”, în faţa am- spre Rusia lui Petru I (în devenire imperială) dar n-a intitei dileme hamletiene. Reveneau vremuri grele. forţat nota în raporturile cu ei din acest motiv, pentru Sesizând, desigur, toate acestea, la moartea a menţine un echilibru politic intern atât de necesar. lui Şerban Cantacuzino (1688) boierii din „partida” L-a neliniştit şi orientarea similară a lui Dimitrie Can- pământeană au optat pentru un Domn autohton în per- temir despre care Eminescu, cu simţul său istoric, a soana încă tânărului atunci, dar înţeleptului mare lo- spus foarte multe într-un singur vers: „Cantemir gofăt Constantin Brâncoveanu din acelaşi Neam al croind la planuri din cuţite şi pahară”. „Băsărăbeştilor” întemeietori de Ţară în tradiţie stră- Cu Cantacuzinii, Brâncoveanu Basaraba a moşească. Deci, nu întâmplător, pe celebra stampă a fost, poate, prea îngăduitor. N-a mers cu gândul până noului Domn, cu cei patru feciori ai săi, este in- la actul extrem al trădării din partea lor, în primul rînd scipţionat numele BASARABA, nume căruia – ca şi din partea înţeleptului şi cândva ocrotitorului său în cazul lui Matei Aga din Brâncoveni, recte Matei unchi, Constantin Stolnicul, ajuns prima autoritate a Basaraba, cum fusese şi în cazul lui Neagoe Basarab familiei. Numai că la aceştia nostalgia bizantină, – istoricii noştri, adepţi ai tezei false şi absurde a as- poate, le „reactivase” gândul la o Domnie cantacuzină cendeţei noastre romane, nu i-au dat atenţie. Or, în pur sânge în Valahia (nepotul, Domnul de acum, fiind pledoaria noastră pentru recuperarea identităţii noastre Cantacuzin „doar” după mamă). Poate, alţi Can- naţionale reale – falsificată şi încă mai grav refalsifi- tacuzini vor fi avut acest gând şi cu Mihai Viteazul, cată în aceşti ani ai „tranziţiei” spre ... nicăieri, dacă cel cu paternitate cantacuzină(11). Acum Cantacuzinii ne orientăm spre Antichitate şi Străvechime, epoci ale făceau şi ei „planuri din cuţite şi pahară...”. strămoşilor arieni/pelasgi şi traco-geto-daci, nu tre- Oricum, evoluând sau... involuând, discret buie să uităm că „seva” din aceste nobile rădăcini is- dar şi vizibil în ultimii ani ai Domniei lui Constantin torice urcă, în timp, prin generaţiile succesoare, până Brâncoveanu Basaraba, la începutul anului 1714 Can- la noi, precum „energia subtilă” în corpul uman (pe tacuzinii finalizau în mare taină odiosul act al trădării care o ştim şi o simţim că există), purtând mesajul de Domn şi Ţară. planului dacic autohton care ne-a traversat istoria, ...Şi totul s-a înnegurat atunci când trimisul plan de Unitate politică, Suveranitate şi Identitate Porţii Otomane a venit pentru a-l ridica pe Domnul naţională reală, de demnitate şi dreaptă credinţă în mazil (24 la 25 martie 1714), împreună cu familia, soceitatea noastră modernă, cum atât de corect şi fru- precum şi cu marele vistier Ianache Văcărescu de la mos spune poetul naţionalist Niochifor Crainic în care sultanul harpagon spera să afle locul şi al altor catrenul: „În Doina dulce a mamei Dochii/ Alunec din averi ale nefericitului Domn, altele decât cele părinţi în prunci/ Şi deschizând pe lume ochii,/ În cel dezvăluite de Cantacuzini. Iar la jaful otoman, Capi- de azi sunt cel de-atunci”. tala ţării parcă încremenise! La alegerea ca Domn a lui Constantin Brân- Au urmat, la Constantinopol, chinurile în care coveanu Basaraba s-a repetat – de reţinut! – „scena” călăii sultanului excelau, chinuri atât înainte cât mai de la alegerea altui Basaraba, numit în cărţile de isto- ales după refuzul nevinovatelor victime, părinte şi fii, rie Neagoe Basarab. Ca şi Neagoe, atunci, şi Brâncov- de a se converti la islamism. eanu Basaraba a dorit, de la început – reveniseră Din punctul de vedere al interesului naţional, vremuri grele! – să-şi asigure unitatea politică internă. al rudeniei de sânge şi general uman, „soluţia” Can- „Mai mult fără voia mea m-aţi ridicat Domn” le-a am- tacuzinilor a fost greşită iar politic suprem vinovată. intit el boierilor electori şi le-a cerut, în schimb, „să Iar greşelile în politică sunt crime! Căci pentru acea vă arătaţi (faţă de Neam şi Ţară, prin el ca Domn, înaltă trădare Ţările Dacice Dunărene au plătit nu doar n.n.), „credinţa cea adevărată”, făgăduindu-le la cu secolul dublei xenocraţii turco-fanariote, ci şi su- rându-i că şi ei şi Ţara vor avea de la Domn „drep- portând fanariotismul cel de viaţă lungă în timp. tate”(8). În ce-i priveşte pe nefericiţii Basarabi, părin- Domnia lui Constantin Brâncoveanu tele şi cei patru feciori ai săi, împreună cu marele Basaraba (1688-1714) în Valahia/Ţara vistier Ianache Văcărescu, după ce suportaseră chin- Rumânească(9) a fost o mare reuşită din toate urile din partea călăilor, în ziua de 15 august 1714 – punctele de vedere(10). De reţinut că prin această mare sărbătoare creştină şi când Brâncoveanu Domnie autohtonă iarăşi se „reînnoda” „firul” stră- Basaraba împlinea 60 de ani iar Doamna sa îşi moşesc al înţelepţilor Basarabi întemeietori de Ţară. prăznuia onomastica în vremurile bune –, într-o umil- Desigur, pe Domnul pământean îl va fi îngri- itoare şi sinistră procesiune au fost purtaţi pe uliţele

6 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin constantinopolitane până în piaţa Ialichioşc din la împlinirea himerei greco-bizantine, cu sprijinul apropierea Seraiului, unde a avut loc execuţia sub Rusiei în devenire imperială, căci ataşamentul privirile sultanului, ale marelui vizir şi ale stilaţilor naţional al înţeleptului şi prudentului nepot, pe „jumă- diplomaţi europeni prezenţi în Capitala otomană. tate” Cantacuzin, le putea încurca planul lor construit Doamna Maria şi ceilalţi membrii ai familiei rămăs- „din cuţite şi pahară”. Acum, neînţeleptul stolnic Con- eseră întemniţaţi la închisoarea Edicule. Del Chiaro, secretarul Domnului Constantin stantin Cantacuzino, prima autoritate a familiei, cu Brâncoveanu Basaraba, îi atribuie nefericitului fiul său „tocmai potrivit” pentru Domnie, îi va fi părinte, înaintea execuţiei, următoarele cuvine către antrenat pe toţi ai „Casei” menţinută până atunci la fii săi: „Fiii mei, fiţi curajoşi! Am pierdut tot ce-am mare cinste de voievodul nepot după mamă; Can- avut în această viaţă, cel puţin să salvăm sufletele tacuzinii deveniseră, precum strămoşii lor de odin- noastre şi să ne spălăm păcatele cu sângele nos- ioară „calul troian” în viaţa politică a Valahiei. tru”(12). De aici – crima politică săvârşită de Cantacuzini în Întâi au fost decapitaţi feciorii – în care, desigur, 1714, crimă prin care a fost zădărnicită încă o nouă înţeleptul Domn îşi pusese speranţa restatornicirii Domniei autohtone ereditare –, sub privile tatălui lor... şansă de „restaurare” a Daciei sub o dinastie naţională A fost una din cele mai zguduitoare execuţii din câte ereditar-eligibilă pe „firul” tradiţiei strămoşeşti în se pot închipui! Cel mai cumplit – dacă mai râmâne spiritul planului dacic autohton care ne-a traversat is- loc pentru aşa ceva! – a fost momentul decapitării fe- toria şi încă ne animă. ciorului mezin, Mateiaş, copilul de 11 ani, care la ridi- 31.03.2014 carea iataganului s-a aruncat la picioarele sultanului, implorând iertare, sub promisiunea trecerii la islam. ______Dar după ce tatăl, cu ultimele resurse şi cuvinte i-a 1) Miron Scorobete, Dacia edenică, ed. a II-a, Ed. Renaşterea, putut spune fiului că „e mai bine să moară de o mie Cluj Napoca, 2010. de ori, dacă ar fi cu putinţă, decât să-şi renege credinţa 2) Conf. univ. dr. G.D.Iscru, Strămoşii noştri reali: geţii, dacii, strămoşească”(13), Mateiaş, revenindu-şi din spaima tracii, illirii – naţiunea matcă din vatra „Vechii Europe”, Ed. morţii, şi-a pus capul sub iataganul călăului. Nicolae Bălcescu şi Ed. Mica Valahie, Bucureşti, 2010. Ultimul a fost executat Constantin Brâncov- 3) Este şi concluzia colegului dacolog, aromân, Branislav Şte- eanu Basaraba. fanoscki – Al. Dabija, Hiperboreii şi Zamolxismul. Izvoare clasice Târziu, balada Brâncoveanului consemna şi cercetări noi. Inscripţiile de la Sinaia. Despre rădăcinile creş- vocea ultimă a martirului, nerostită dar lăsată peste tinismului, Ed. Uranus, Bucureşti, 2013, p. 276-282. 4) Pentru pregătirea militară a tinerilor – a se vedea: Academician timp Neamului şi lumii: „Câini turbaţi, turci, liftă rea/ Al. Surdu, Lykantropia şi organizarea junilor la daci şi popoarele De-ţi mânca şi carnea mea/ Să ştiţi c-a murit creşti/ ariene, în lucarea sa: Şcehii Braşovului, Ed. Kron – Art, Braşov, Brâncoveanu Constantin” (Vasile Alecsandri, Poezii 2010, p. 259-292. populare). 5) Carolus Lundius, Zamolxis, primul legiuitor al geţilor, Upsala- Constantin Brâncoveanu Basaraba şi cei patru Suedia, 1687, trad. de Maria Crişan, Cuvânt înainte de dr. feciori, martiri creştini ai Neamului, au fost sanctifi- Napoleon Săvescu, Ed. Axa, Botoşani, 2002, p. 179, 276-282. caţi de Biserica Ortodoxă Română la data de 20 iunie 6) Conf. univ. dr. G.D.Iscru, Dreptul naţiunilor înaintea tuturor, 1992, iar praznicul comemorării a fost stabilit pentru principiul fundamental al dreptului Zalmoxian, în rev. „Studii şi data de 16 august, al fiecărui an, până la sfârşitul cercetări de Dacoromânistică”, rev. Academiei Dacoromâne, Bu- cureşti, 2011, nr. 1. veacurilor. De la martiriul lor, consemnăm acum 300 7) Istoria Ţării Româneşti, 1290-1690, Letopiseţul Cantacuzinesc, de ani. ed. critică de C. Greceanu şi Dan Simonescu, Ed. Acad. R.P.R., * Bucureşti, 1690, p. 14-27. 8) Letopiseţul Cantacuzinesc, op. cit., p. 190-191. În ce-i priveşte pe Cantacuzini, cei puternic 9) Aceasta trebuie să fie titulatura completă a Domnului şi numele corect al ţării: Rumânească. împământeniţi în Valahia, dând chiar jertfă din neamul 10) Şt. Ionesc şi Panait I. Panait, Constantin Vodă Brâncoveanu, lor, precum şi un Domn important, dar care se şi bu- Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969. curaseră de bunurile vieţii în Domnia nepotului ajuns 11) Pe larg – prof. dr. Marin Al. Cristian, Mihai Viteazul, restau- Domn, totuşi cu sufletul încă greco-bizantin, în mitea ratorul Daciei şi al Bisericii Strămoşeşti, Ed. Nicolae Bălcescu, Bucureşti, 2011. lor s-a putut reactiva gândul la un Domn Cantacuzin 12) Şt. Ionesc şi Panait I. Panait, op. cit, p. 291, s.n. pur sînge în Valahii, prin care să se poată merge sigur 13) Ibidem, p. 292, s.n.

7 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin Dacii: „punte genetică“ între populaţiile vechi din Epoca Bronzului şi a Fierului şi populaţia actuală a României?

Prof. Univ. Dr. Dr. Doc. Alexander Rodewald şi Dr. Georgeta Cardoş

Partea I: Paleogenetica mole- În 1985 a fost extras şi clonat ADN fosil culară – „fereastră” către trecutul din mumii egiptene de către profesorul Svante Pääbo, “părintele fondator al paleogeneticii mol- omenirii în elucidarea unor enigme eculare”, actual directorul Institutului de istorice (prezentare: Prof. Univ. Dr. Antropologie Evoluţionistă Max-Planck din Dr. Doc. Alexander Rodewald) Leipzig, Germania. Recent, echipa de cercetători condusă de prof. Pääbo a reuşit să extragă ADN Există continuitate a populaţiei pe terito- din oase fosile de Neandertal, vechi de peste riul României din Epoca Bronzului şi a Fierului 35.000 de ani şi să-l secventieze, iar în martie până în zilele noastre? Suntem noi, românii de 2013 au anunţat finalizarea descifrării genomu- astăzi, urmaşii populaţiilor care au trăit pe aceste lui, dovedind asemănarea genetică dintre omul meleaguri (pe teritoriul României) cu mii de ani de Neandertal şi omul modern. în urmă? Paleogenetica moleculară a devenit în ul- Putem spune că populaţiile dacice au timul deceniu un domeniu de cercetare ştiinţifică constitutit o „punte genetică” între populaţiile de mare actualitate, ce permite studierea unor vechi din Epoca Bronzului şi a Fierului şi popu- aspecte ştiinţifice foarte complexe şi sofisticate laţia actuală a României? cum ar fi: structura genetică şi socio-familială a Iată întrebări la care Paleogenetica ne-ar populaţiilor umane vechi şi actuale, relaţiile lor putea ajuta să găsim răspunsuri. Dar ce este pa- de înrudire genetică, originea, evoluţia şi leogenetica? răspândirea omului modern, evoluţia genelor şi Paleogenetica moleculară umană este o a genomului uman, fără să mai vorbim de apli- ştiinţă nouă care a rezultat dintr-un proces de “hi- caţiile fenomenal de importante în medicină bridizare” a două ştiinţe: Paleoantropologia şi legală, în genetică clinică-medicală (analiză şi di- Genetica moleculară. Succesele acesteia se da- agnoză în bolile genetice, terapia lor), în genetică torează în special progreselor tehnice ex- forensica şi în paternitate. cepţionale de laborator realizate în ultimii 25 de Paleogenetica moleculară poate fi con- ani în domeniul analizelor de ADN în general şi siderată o „fereastră” către trecutul omenirii în în special a descoperirii şi realizării unor metode elucidarea unor enigme istorice care au preocu- tehnice extrem de rafinate şi revoluţionare ca de pat şi preocupă lumea ştiinţifică la nivel inter- ex. metoda PCR (“Polymerase Chain Reaction”). naţional, cum ar fi: elucidarea identităţii familiei Primele studii de ADN vechi în acest nou dome- ţarului Nicolae al Rusiei (ucisă de comunişti), elu- niu ştiinţific au fost realizate în anii 1980, când a cidarea identităţii şi a apartenenţei etnice a lui fost extras ADN fosil dintr-un cartilagiu costal al Ötzi şi a lui Cristofor Columb, despre care dorim unei mumii vechi de 2.000 de ani de către să prezentăm câteva aspecte interesante ca apli- cercetători chinezi de la Hunnan Medical School. caţii practice ale principiilor teoretice ale paleo-

8 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin genetici moleculare şi ale metodelor de analiză umane vechi din Epoca Bronzului şi a Fierului de de laborator, precum şi a modului/modelelor de pe teritoriul României şi b) relaţiile lor genetice interpretare a datelor. cu populaţii europene actuale, în special cu românii actuali, dar şi cu alte populaţii moderne Partea a II-a: Originea si in- din Europa de Sud-Est. rudirea populatiilor vechi si actuale După o muncă intensivă de aproape un an de planificare, de pregătire ştiinţifică şi tehnică din Romania - dovezi genetice si plină de pasiune, de eforturi intelectuale şi finan- paleogenetice (prezentare: Dr. Geor- ciare în care s-au realizat în primul rând condiţiile geta Cardos) complexe şi extrem de severe de muncă în lab- oratoare optimizate după standardul internaţional Din fascinaţia pentru realizările ştiinţifice în cadrul Institutului din Hamburg, Germania extraordinare şi posibilităţile excepţionale în (unde a fost realizat integral studiul paleoge- domeniul paleogeneticii, în anul 2002, într-o dis- netic), s-au introdus şi optimizat metodele noi de cuţie amicală dintre Prof.univ.Dr.Dr.Docent analiză a moleculelor de ADN vechi, au fost ex- Alexander Rodewald (Directorul Institutului de trase şi analizate cu succes primele mostre de Biologie Umană şi Antropologie al Universităţii ADN vechi mitocondrial şi nuclear. Încurajaţi de Hamburg, Germania şi Professor Honoris Causa aceste prime succese după o muncă de al Universităţii din Bucureşti) şi domnul Decan al pregătire uriaşă, plină de sacrificii de timp, ma- Facultăţii de Biologie, Prof.univ.Dr.Călin Tesio, s- teriale şi de energie nervoasă, noi, cei implicaţi a născut ideea unui proiect de studiu paleoge- în acest studiu, am continuat cu multă persev- netic comun germano-român pe populaţii umane erenţă şi consecvenţă de a aduna materialul ge- vechi din Epoca Bronzului şi a Fierului de pe ter- netic necesar analizei mai mult de 3 ani, pentru itoriul României. Celor doi profesori li s-au alătu- un studiu ştiinţific cât mai obiectiv şi mai valid rat Dr. Alexandra Comşa de la Institutul de d.p.d.v. al informaţiei ştiinţifice şi al valabilităţii is- Tracologie, precum şi Dr. Nicolae Miritoiu şi Dr. torico-arheologice şi antropologice. Astfel a fost Andrei Soficaru de la Institutul de Antropologie realizat primul studiu de paleogenetică molecu- “Francisc Rainer” (ambele Institute ale Acade- lară pe probe osoase ce au aparţinut unor indivizi miei Române), care au furnizat materialul bio- din populaţii umane vechi de pe teritoriul logic. În 2003 s-a alăturat echipei şi Dr. Georgeta României. Acest studiu complex de paleogenet- Cardos, care a adus un plus de pasiune, opti- ică moleculară, desfăşurat pe o perioadă de 4 mism şi dorinţa de a descifra cât mai mult cu ani (2003-2006) a fost finanţat în cea mai mare putinţă din mesajul genetic transmis peste timp parte din bugetul directorial al Institutului de Bi- de oamenii care au locuit cu mii de ani în urmă ologie Umană al Universităţii din Hamburg, Ger- pe teritoriul României. Probele biologice au fost mania, pus la dispoziţie de dl Prof. univ.Dr. reprezentate de oase şi dinţi umani fosili de la 50 Docent Alexander Rodewald, directorul instituţiei de indivizi din populaţii umane vechi ce au trăit şi parţial de DAAD (Deutscher Akademischer pe teritoriul României în Epoca Bronzului (22) şi Austausch Dienst) Germania, precum şi prin în Epoca Fierului (28), prelevate din 17 situri Programul Sokrates-Erasmus al Uniunii Eu- arheologice din sudul, sud-estul şi estul ropene. României, predominant de pe valea Dunării şi de Rezultatele realizate de noi prin analiză celor 50 pe ţărmul Marii Negre (bazinul carpato-danu- de indivizi din Epoca Bronzului şi Epoca Fierului biano-pontic). am căutat să le analizăm şi să le prezentăm cât Scopul principal al studiului nostru de pa- mai obiectiv şi la un nivel ştiinţific cât mai “up-to- leogenetică moleculară a fost de a aduce infor- date”. maţii despre: a) structura genetică a populaţiilor Analiza structurii genetice a populaţiilor

9 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin din Epoca Bronzului şi a Fierului de pe teritoriul populaţiile vechi de pe teritoriul României şi pop- României a relevat o variabilitate genetică re- ulaţia actuală din Italia. Acest rezultat ne-a uimit: dusă a acestor populaţii vechi, atât la nivel mito- oare ar putea reflectă cumva o origine comună? condrial cât şi la nivel nuclear, în comparaţie cu Dintre populaţiile europene actuale utilizate în populaţiile moderne europene, inclusiv populaţia studiul nostru, aromânii, turcii din aria Marii românească actuală. Această variabilitate genet- Mediterane, grecii şi românii moderni au demon- ică redusă ar fi putut fi rezultatul unei parţiale izo- strat relaţii genetice mai apropiate cu populaţiile lari reproductive, ca urmare a organizării sociale vechi din România din Epoca Bronzului şi a şi culturale locale în grupuri mici. Fierului. În privinţa relaţiilor genetice ale acestor Markerii nucleari suferă recombinare în populaţii vechi din Epoca Bronzului şi a Fierului timpul diviziunii meiotice şi reprezintă ereditatea de pe teritoriul României cu populaţiile actuale transmisă biparental, în timp ce ADN-ul mitocon- europene, analiza noastră a relevat la nivelul drial se transmite de la o generaţie la alta exclu- markerilor de ADN mitocondrial relaţii genetice siv pe linie maternă. De aceea, analiză mai apropiate între acestea şi populaţia turcă de informaţiei genetice provenite de la moleculele origine tracică de pe coastele Marii Negre şi ale de ADN nuclear şi mitocondrial pot conduce la Marii Mediterane. Rezultatul acesta ar putea fi rezultate diferite din punct de vedere al relaţiilor explicat în contextul istoric ca o consecinţă a mi- de înrudire genetică, reflectând “istoria” diferită graţiilor vechi (din Epoca Bronzului) ale unor a genomurilor mitocondrial şi nuclear de-a lungul grupuri umane din regiunea Dunării (astăzi evoluţiei speciei umane. România, Serbia şi Bulgaria) către est, către Rezultatele studiului nostru sugerează regiunile litoralului Marii Negre şi Marii Mediter- păstrarea unui nucleu genetic al acestor populaţii ane, astăzi regiuni turceşti. umane vechi din Epoca Bronzului şi a Fierului din Analiză în contextul populaţional al România, care s-a transmis la populaţia actuală datelor de ADN mitocondrial ale românilor actuali românească, probabil prin intermediul populaţi- (o parte dintre datele genetice fiind obţinute de ilor geto-dacice, în ciuda tuturor influenţelor ge- noi prin studiul unui eşantion de populaţie netice din partea populaţiilor migratoare trecute românească actuală) a condus la evidenţierea peste acest teritoriu carpato-danubian-pontic. unor relaţii genetice mai apropiate între aceştia Aceste rezultate sugerează implicit posibilitatea şi populaţia din Bulgaria, care ar putea fi expli- existenţei unei continuităţi genetice care, pe o cate prin originea comună în populaţiile umane perioada de aproape 5.000-6.000 de ani, din vechi tribale (proto-traci şi traci). Au fost evidenţi- Epoca Bronzului şi până în zilele noastre, s-a ate de asemenea relaţii genetice ale populaţiei conservat în structura genetică a populaţiei ac- româneşti actuale cu alte populaţii moderne eu- tuale de pe teritoriul României. ropene, cum ar fi populaţiile din Italia şi Grecia, Continuarea studiilor de paleogenetică care d.p.d.v. istoric ar putea fi rezultatul: a) unei pe eşantioane mai mari şi pe populaţii vechi din perioade mai lungi de ocupaţie romană (peste epoca dacică ne-ar ajută să răspundem cu mai 150 de ani) în primele secole din mileniul I d.Chr; multă precizie şi cu mai multă certitudine la nu- b) unor activităţi intense comerciale ale grupurilor meroase întrebări privind originea şi relaţiile de umane vechi de pe teritoriul României de astăzi înrudire ale populaţiilor vechi şi actuale din şi grupurile de populaţii vechi de pe teritoriul de România. astăzi ale Greciei şi Italiei, care au realizat colonii comerciale pe coasta vestică a Marii Negre (Do- brogea de astăzi) între secolele IV-VIII i.Chr. Analiza genetică la nivel de ADN nuclear a evidenţiat relaţii genetice mai apropiate între

10 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

II. DACOLOGIA LA COŞBUC

ACTUALITATEA LUI GEORGE COŞBUC

prof. Mariana Terra, New York

Poet clasic român, renumit prin talent şi vocaţie, ardelean prin naştere, patriot prin în- treaga-i fibră biologică şi spirituală, nemuritor prin tot ce a creat pentru mai binele neamului său, George Coşbuc a fost şi rămâne un exemplu strălucit de fiu credincios al poporului în mijlocul căruia s-a născut şi pe care l-a slujit cu profundă credinţă întreaga sa viaţă. Congresul Internaţional de Dacologie, aflat la cea de-a XV-a ediţie şi desfăşurat pe pământul sfânt al dacilor, în Transilvania de durere şi bucurie a neamului românesc, scoate în relief aportul incomensurabil al înaintaşilor noştri la zidirea trainică şi de neclintit a istoriei măreţe care a început cu străbunii daci şi care continuă cu noi şi va dăinui cu urmaşii noştri. George Coşbuc ne călăuzeşte şi astăzi, ca un arc infinit de lumină şi inspiraţie.

Istoria nu ne-am pierdut Aşa cum unii ar fi vrut! Suntem aici, vom fi mereu Şi voi şi el şi tu şi eu. Steagurile ţării noastre, Din daci suntem scoborâtori, Roşii, galbene, albastre, Cu ei suntem biruitori. Le-nălţăm a primăvară: Înaintaşii n-au pierit Dacia să-nvie iară! Iar noi, prin timp, i-am nemurit. Coşbuc se află-n primul rând Atât cât suntem pe pământ, Prin versuri calde îndemnând Vom apăra trecutul sfânt Să preţuim trecutul dac Venit prin veacuri de la ei, Şi daci să fim din veac în veac. Slăviţii daci, măreţii lei. Puterea este-acum în noi În Dacia toţi ne-am născut Când ne slăvim bravii eroi. Să-i fim şi pavăză şi scut, Coşbuc e-aicea. Să-l cinstim Să-i preamărim pe-aceia care Şi visul să i-l împlinim! Eroi sunt pentru fiecare. ***

11 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

PARALELISM ÎNTRE VIZIUNEA LUI GEORGE COŞBUC ŞI A LUI MIHAI EMINESCU PRIVIND MITUL DACIC AL SOARELUI – rezumat – profesor Gheorghe Bucur

Între miturile fundamentale ale umanităţii, dacică, Coşbuc realizează o mitologie, pe care o mitul solar este unul dintre cele mai importante şi putem numi, folclorică, accentul necăzând pe epoca semnificative. Există din „evul timpuriu”(10.000 istorică dacică decât din perspectivă politico-naţional- a.H.) un cult solar în întreg arealul carpatic (Virgil patriotică, în texte ca Decebal către popor, Volos, Vasilescu, Semiotica). În istoria noastră, găsim sim- preot dac, Podul lui Traian, Un cântec barbar, boluri solare în mărturii arheologice, vechi de mii de Moartea lui Gelu, „poetul ţărănimii” (C. Dobrogeanu- ani: reprezentări în ceramica Culturii Cucuteni sau pe Gherea), orientându-se, cu precădere, spre o altă zonă tăbliţele de la Tărtăria. Discutând despre „mitologia a spiritualităţii noastre – cultura populară. În articolul solară”, Romulus Vulcănescu (Mitologia română) Obiceiuri şi credinţe, autorul îşi explică viziunea: susţine: „Solarismul este o dominantă mitică, proprie „Acu, ori de unde am avea credinţele şi obiceiurile, spiritualităţii pre-, protoromâne şi române”. Cultura ele nu trebuie căutate tot numai în fapte istorice, noastră populară şi, după modelul ei, cea cultă au ci în mitologie. Iar noi orăşenii râdem de ţărani fi- folosit, cultivat şi dezvoltat motivul soarelui în for- indcă îi vedem crezând ceva, ţinând cu sfinţenie la mule şi structuri diverse, bogate şi ingenioase, dându- formule întunecat de vechi, care odată au fost dogme i semnificaţii adânci şi complexe în cadrul unei şi ceremonii de-ale cultului naturii.” (s.n.) Aşadar, remercabile mitologii naţionale. nu aspecte istorice, ci tradiţii. Nu trecuseră 20 de ani de când M. Eminescu, În ce priveşte moştenirea tradiţiilor de la „dacul cel mare al poeziei româneşti”, aflându-se În daci, scriitorul ardelean este destul de reţinut, afir- căutarea unei mitologii româneşti (Ion Rotaru), mând că „Ne-or fi rămas ceva obiceiuri şi credinţe şi crease poetic între 1871-3 (în postume) un complex de la daci”, însă, acceptă, şi de la slavi, de la univers mitologic, ca prin 1890 să se realizeaze o nouă „popoare năvălitoare”, evrei, armeni, de la popoarele evocare şi dintr-o altă perspectivă a mitologiei din jur ş.a.; deşi apreciază că „avem foarte multe de naţionale prin poetul ardelean G. Coşbuc (1866- la romani”, precizează scurt: „dar nu toate” şi dă ex- 1918). emplu susţinerea greşită a originii latineşti a jocului Ambii scriitori au fost admiratori ai culturii Căluşarii sau al „bătutului câinilor” iar, când e vorba şi civilizaţiei indiene şi sanscrite. În perioada studiilor de Dochia, afirmă că „E de lăudat frumoasa stăruinţă la Viena şi Berlin, 1869 – 1874, Eminescu asimilase de a căuta în obiceiurile noastre, în numele mitologice informaţii vaste despre civilizaţia indiană veche pe ale noastre, dovezi de latinitate şi de neîntreruptă care le va folosi în opera lui (v. Amita Boshe). La rân- locuire a românilor în Dacia Traiană; e însă de crit- dul lui, Coşbuc traduce texte fundamentale sanscrite icat nechibzuita goană de-a găsi obiceiuri şi cred- (Ramayana şi Mahabharata), Sacuntala, publică An- inţe clasice greco-latine în toate obiceiurile tologie sanscrită, Proverbe indice ş.a. Autorul pre- noastre…”(s.n.) Deşi nu le numeşte ca fiind de orig- ciza: „De când am început să scriu, m-a tot frământat ine dacică, aceste tradiţii, pe care le apreciază „în- ideea să scriu un ciclu de poeme cu subiectele luate tunecat de vechi”, nu pot proveni decât dintr-o etapă din poveştile poporului, şi să le leg astfel ca să le dau dacică sau chiar mai veche, tracică. Cercetătorul unitate şi extensiune de epopee.”(s.n.) Gligor Haşa consideră că ne vin, fără echivoc, din Între cei doi poeţi există, dincolo de substrat, referindu-se, evident, la daci. Altădată, po- asemănări, o serie de deosebiri dintre care una este etul ardelean va afirma că poeziile poporului nostru majoră: dacă Eminescu realizează o mitologie is- „Sînt originale, că sînt vechi, sînt concepţii primitive, torică, preocupat fiind în mod expres de perioada sînt fondul comun al rasei ariene (s.n.).” S-ar putea

12 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin spune că G. Coşbuc, încercând să depăşească limitele viziunii latiniste a Şcolii Ardelene, dominantă în epocă, prin invocarea universalităţii motivelor fol- clorice naţionale, înscrie cultura noastră populară într-o sferă mai largă decât cea greco-latină şi carpato-mediteraneană şi chiar mai veche. Luând modelul celebrelor epopei traduse, Ramayana şi Mahabharata, Coşbuc consideră că civ- ilizaţia dacică se regăseşte în specii literare precum basmul, legenda sau balada şi va acţiona în con- secinţă. Viziunea mitologică a poetului valorifică resurse multiple ale culturii populare, una de natură (am numit-o) folclorică, bazată pe obiceiuri fixate prin tradiţie. Este una apropiată de existenţa umană obiş- nuită, spre deosebire de cea a lui Eminescu, la care miticul are, în special, funcţii filozofico-simbolice. Pentru realizarea acestei mitologii naţionale, poetul meteorologice devine un procedeu productiv. Tehnica foloseşte două căi: substituie zeităţile mitologiei cla- este aceea a deghizărilor şi a substituirilor. Statutul de sice, greco-latine prin zeităţi autohtone sau prin ele- stăpânitor şi diriguitor al universului îl găsim în Chin- mentele naturale. El datorează orientarea către creaţia dia: „Dar Atotstăpânitorul/ Soare-n cer, zâmbind / populară, mai ales, Tribunei din Sibiu, unde tânărul Ca un moş privind nepoţii/ Zice…” sau tranşant şi este primit cu braţele deschise de Ioan Slavici, con- mai detaliat este exprimat în Faptul zilei: „Şi care şi ducătorul ei, dar cheia acestui mod de a reînvia mi- turme-n pripoare/ Pe umede coaste răsar – / Sunt tologia o constituie teoria solar-meteorică în vogă în toate-ale tale, tu Soare!/ Fătură tu dând dimineţii,/ Europa vremii studiilor lui la Cluj (1884 – 1885). Eşti singur fiinţa vieţii/ Şi-al lumii altar…” Îmbinând cele două teze, poetul ardelean va Meritul fundamental al lui Coşbuc este acela crea o serie de texte, care se voiau, iniţial, a forma, o că „a descoperit, afirmă Petru Poantă, o altă dimensi- epopee naţională ca Atque nos, Fata Craiului din ce- une a spiritului popular” şi (zicem noi) a transpus-o tini, Brâul Cosinzenii, Fulger, Cetină Dalbă, Tulnic în deosebite forme poetice. şi Lioara ş.a., majoritatea având o simbolistică solară. Concluzii: Ambii scriitori au aşezat, în cen- Dintr-o afirmaţie cu caracter autobiografic trul mitologiei naţionale, mitul dacic al soarelui, în (făcută de Eminescu la 18 ani) putem deduce statutul ipostaze specifice: Eminescu îl prezintă ca zeitate de diriguitor cosmic atribuit soarelui: „Dumnezeul ge- dacică alături de ceilalţi zei, şi, întrucât imaginează niului m-a sorbit din popor, cum soarele soarbe un original implicarea soarelui în luptă de partea celor nour de aur din marea de amar”. Cu valoare mitică daci şi atacă oastea romană, l-am numit „suprazeu directă este termenul Hyperion, folosit de Demiurg ca dacic”; Coşbuc, potrivit viziunii noastre populare, îl nume pentru Luceafăr: „Hyperion ce din genuni/ identifică în multiple simboluri folclorice (Făt-Fru- Răsai …” Porivit mitologiilor antice, în operele lui mos, ciobănaşul mioritic, calul, cerbul, ariciul, salba, Hesiod şi Homer, Hyperion este fiu al soarelui sau aurul, pletele blonde, grâul ş.a.), îi acordă statut de soarele însuşi. În Memento Mori, Soarele este stăpân diriguitor ceresc şi, pentru a înfăţişa fenomene cos- al ţinutului sacru dacic şi este nu numai zeu dacic, mice şi naturale, înscenează poveşti erotice fantastice ci şi şi luptător împotriva zeilor Romei atacatoare, explicând, de pildă, succesiunea zilei cu noaptea, a fapt ce ne îndreptăţeşte a-i acorda soarelui statutul de anotimpurilor sau dezvăluind apariţia curcubeului, a suprazeu dacic. Frecvenţa şi importanţa motivului în florii albastre etc., fiind cel mai important promotor opera lui antumă şi postumă, ca şi influenţa organică, al teoriei meteo-solare la noi. de substanţă, a personalităţii şi creaţiei lui, precum şi Şi Eminesu şi Coşbuc, integrând mitul soare- funcţia regeneratoare şi modelatoare asupra literaturii lui şi mitologia noastră într-un plan general, plasează noastre, exercitată în timp, ne determină a-l numi pe cultura noastră spirituală antică şi civilizaţia dacică în Eminescu soarele poeziei româneşti. context arian, universal, relevând, pe de o parte, su- La Coşbuc, Soarele apare frecvent ca ele- perioritatea vechii noastre civilizaţii şi dezvăluind, pe ment mitologic în străveche tradiţie populară, adică de altă parte, în creaţii artistice remarcabile, un pro- dacică. Confruntarea dintre elementele cosmice şi fund sentiment de mândrie naţională.

13 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Dacii în poezia lui George Coşbuc prof. Nelu Barbu Liceul „George Ţărnea”, Băbeni - Vâlcea

Dacii şi filozofia lor stoică constituie o Casiopee în is- emul istoric „Pieirea dacilor”(2), inspirat dintr-o legendă in- toria universală, un model despre ceea ce înseamnă iubirea trată în mitologie, se confirmă cele spuse. Istoria aminteşte de neam şi de ţară, onoare faţă de prieteni şi duşmani, dem- că regele Deceneu, înspăimântat de necontenitele beţii ale nitate şi curaj, respectarea cuvântului dat. Presupun un ju- dacilor, a poruncit să se distrugă toate viile din regatul său: rământ de credinţă al unui popor bătrân, dar nu primitiv. „Prea se-ntinde veselia / Tot cu praznic şi desfrâu! / Veţi tăia Mircea Eliade, Mihai Eminescu şi George Coşbuc au cu toţii via” … abordat aceste motive poetice în creaţiile lor filozofice, is- Subtilitatea umorului se situează pe primul palier în torice şi literare. În lirica românească, bătrânul Coşbuc poezia sa de ţară. În tot regatul se aşterne jalea: „Tagmele- ocupă un loc aparte. Dacii şi Decebal, eroul lor naţional, au alese, apostolii mulţimii, / La vin de-a pururi primii …” au devenit un simbol al acestei filozofii: „Viaţa asta-i bun pierdut făcut „un meeting”. Cârciumarii, popii şi poeţii s-au revoltat / Când n-o trăieşti cum ai fi vrut! … / Din zei de-am fi în Cetatea Buridava pentru ca să spuie maiestăţii sale: scoborâtori, / C-o moarte tot suntem datori!… / Dar nu-i to- „Plânsul ţării şi al dreptăţii”. Între ei, unul singur avea cizme tuna leu să mori / Ori câne-nlănţuit”. (Decebal către şi cravaşă şi-l chema „Sarab” Ilie (prinţul Ilie). Sarab, în popor)(1). limba dacilor, însemnând prinţ – un fel de „bulibaşă”. El se Ca şi Eminescu, poetul Coşbuc joacă în toate rolurile, înfăţişează în faţa regelui Deceneu, susţinând că cinstita sa vocea lui Decebal fiind una dintre vocile interioare ale au- poruncă îi scoate din răbdări. Ce să bea „când nu-i strop torului. Ele răzbat, mai ales, din poezia trecutului de luptă de vin în ţară? Petroleu?” (petrol). Regele, cu vorba rară, îi sau din aceea de revoltă socială. În acest sens, utilizează răspunde: - „Oh, Sarailie al meu! / Tu cunoşti pe Leon-Popa, procedee stilistice care i se potrivesc precum o mânuşă: / Vorba lui mereu e: Apa!” Răspunsul Sarabului e pe mă- îmbinarea invocaţiei cu interogaţia retorică, a hiperbolei cu sură: - „Rege mare! Mai cu-ncetul!” Ca păgâni, dacii „nu metafora stenică personificată. beau apă, nici să-i pici”. Zic şi ei cum zic romanii: „Apa-n Strofele de cinci-şase, şapte-opt sau zece versuri dau burtă face broaşte!” semnalul că avem de-a face cu o poezie epică. În general, Inspiraţia genială a lui Coşbuc, strofa de zece versuri, măsura poeziilor din această tematică este de şapte-opt sil- îi permite să susţină dialogul vocilor sale interioare. El abor- abe, iar ultimul vers de şase silabe. Versificaţia este liberă, dează, pentru prima oară în poezia românească, motivul primează rima împerecheată, când e folosită, şi un ritm tro- protocronismului: „Zic şi ei cum zic romanii / Cei ce-ur- haic. Coşbuc se apropie de simbolişti, prin omniprezenţa mându-ne pe-aici / De strămoşi ne-or recunoaşte!” vocaţiei muzicale interiorizate, dovedindu-se un perfecţion- În stilul său umoristic, poetul utilizează parabola, in- ist al odei şi imnului, aspecte mai puţin semnalate de către troducând şi motivul aprioric al năvălitorilor tătari, după 1200 cercetătorii poeziei sale. de ani de la naşterea lui Crist. Ei vor găsi ulciorul „gol o zi, Sufletul lui Decebal curge prin mulţime, ca un îndemn ca la golani” şi ne vor lua la rost: „… tătarul / Tot cu gând de a ne păstra fiinţa, natura psihică, demnitatea şi stoicismul că-i gol paharul”, deşi dacii sunt „morţi de tot”. firesc în faţa morţii: „Totuna e dac-ai murit / Flăcău ori moş Dacă ar fi încercat în teatru, George Coşbuc ar fi de- îngârbovit … / Puterea este în noi / Şi-n zei! Dar vă gândiţi, venit „întemeietorul” teatrului absurdului în literatura noas- eroi, / Că zeii sunt departe, sus, / Duşmanii lângă noi!” Mo- tră, sau ceva, pe acolo… tivul este unic în poezia românească şi reprezintă un Regele le răspunde, tot aprioric, dar în stil machiavelic: recviem al eroismului dacilor, al sacrificiului suprem al stră- „M-am gândit fără-ncetare / Ceva trebuie să beţi” … şi le moşilor în lupta cu romanii cuceritori: „Ei sunt romani! Şi ce oferă zece pahare şi pesmeţi: - „Spuneţi, principi, de vă mai sânt? / Nu ei, ci de-ar veni Cel Sfânt, / Zamolxe, c-un place, / Şi cum vreţi aşa voi face!”Fruntaşii daci sar cu ura! întreg popor / De zei, i-am întreba: ce vor? / Şi nu le-am da să ia paharul: „Căci aveau ca focul gura / De când nu băură nici lor pământ / Căci ei ai cerul lor!” vin”. Care cum înghite, dă să scuipe şi au feţele-ngălbenite. Este cunoscut faptul că umorul ocupă un loc aparte Se privesc pe rând, pe rând: - „Rege, asta-i vrăjmăşie / Ce, în legendele versificate, în baladele şi idilele lui George ne dai să bem leşie?” În realitate, Deceneu le oferise un li- Coşbuc. Asemenea lui Virgiliu, găseşte un refugiu în chior de bragă pentru cei „cu gusturi fine!” El se bea, susţine stilizarea mitologică sau realistă, rurală. Virtuozitatea regele: „Şi de sete, şi de foame” şi, prin „decret regal”, im- poeziei sale teatrale este, totuşi, dată de prozodie. În po- pune băutura respectivă drept „brand” naţional („terci

14 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin naţional!”). Hotărârea îi bagă şi mai rău „în draci” pe daci. tăcute, / Nu mai inimii vorbesc”. Oda înalţă un imn de slavă Ca şi în „Cetatea Neamţului”, poemul „Pieirea dacilor” se lui Decebal: „Cine va mai sta împotriva / Leului roman de- încheie cu un umor demn de teatrul absurdului: - „Deci luaţi acum? / Care fulger, stăvili-va / Goana răzbunării sale? / Ai învăţătură / Regilor în viitor: Dac-aveau ce soarbe dacii, / voinici, tu, Decebale, să opreşti furtuna-n drum?” Urmaşii Poate, şi-azi trăiau, săracii!” lui Decebal au înfruntat şapte rânduri de împăraţi, pentru George Coşbuc este un poet atipic. El are competenţe că ei „… sunt cei ce-n gloanţe / Ies din codri-ntunecaţi! / De şi valenţe stilistice de a trece de la un registru la altul. Du- pe câte râuri toate / Vin la moarte ca la nuntă / Cu topoare- mitru Micu afirmă că „poetul a redat în concentrări de n mâini, şi-nfruntă / Şapte rânduri de-mpăraţi!...” mărgăritare monografia lirică a satului românesc”. În ace- Pentru Coşbuc, toate trec pe pământ: copilăria şi leaşi concentrări de mărgăritare el a redat şi monografia lir- tinereţea, frumuseţea şi vremurile, aducerile-aminte, numai ică a strămoşilor noştri daci în toate ipostazele sale, de la dragostea de ţară rămâne arma şi scutul originilor noastre filozofia de viaţă până la conexiunile cotidiene. în eternitate. Ea reprezintă, nu numai un simbol, ci şi un tes- În poezia „Ex ossibus ultor!”(3) (Din mormânt se ridică tament, un jurământ care poartă numele Decebal – Sfântul răzbunătorul), natura şi întreg arealul dacic devin garantul Domn: „Noi prin vremi ce ne-ncercară / Altă armă n-am avut, împăratului erou în prăbuşirea tiranilor romani: „Şi brazii-n / Numai dragostea de ţară / Ce strămoşii ne-o lăsară / Şi flăcări or vorbi; /Şi-atunci, cu fulgerul tovarăş / Ieşi-va mortul pe sfântul Domn de scut.” (Scut şi armă)(6). împărat, / Şi-n iadul lor de-unde-au plecat, /S-or prăbuşi Decebal şi dacii reprezintă sarea pământului româ- tiranii iarăş(i)”. nesc. Ei şi-au apărat regatul până la ultima suflare. Prin Mânia dacilor împotriva cotropitorilor romani atinge poezia lui George Coşbuc, ochii lor albaştri ne zâmbesc şi vârful Everestului în poezia „Povestea cântării”(4): „Eu cânt astăzi din pulberea de stele, amintindu-ne să nu dăm cin- printre lanuri de grâu: /Când noru’n văzduh se frământă, / stea şi demnitatea pe ruşine. Porunca lui Decebal au înfăp- Îmi urlu de-a lungul câmpiei / În goana mea fără de frâu / tuit-o Marii Eroii ai Neamului care i-au urmat. Sălbatecul cânt al mâniei” – o admirabilă ars poetica în care nemureşte „Pădurea, pârâul şi vântul / … „cerul şi pământul” ______atemporalilor noştri strămoşi daci. 1) George Coşbuc, „Poezii”, Ed. „Minerva”, colecţia „Biblioteca pentru toţi”, Bucureşti, 2003, ciclurile „Fire de tort” şi „Din viaţă” În ceea ce priveşte oda istorică, sunt puţini poeţi care 2) Ibidem au răzbit la lumină. Poemul „Podul lui Traian”(5) este închi- 3) Ibidem nat vremurilor trecute, motivului panta rhei. Împărăţiile, im- 4) Ibidem periile, puterile nu sunt veşnice. Ele sunt efemere şi vorbesc 5) Ibidem 6) Ibidem numai inimii: „Martori vremilor trecute, / Cât sunt astăzi de ANTOLOGIA SANSCRITĂ tradusă, prefaţată şi adnotată de GEORGE COŞBUC, O VERITABILĂ DEMONSTRAŢIE A ARIANISMULUI GETODACIC

cerc. şt. ing. Lucreţia Eugenia BREZEANU GEORGE COŞBUC a fost „POETUL ni-e una mereu / În toate ale noastre măsură.” ŢĂRĂNIMII - cântăreţul frumosului real în În panteonul românesc sunt unele viaţa ţăranului român, cu deosebire a ţăranului reprezentări mitice[1] care se pot identifica cu din Ardeal” - Viaţa românească, articolul Ţăranul vechii zei hinduşi: Iama (Yamma) zeul indian al în literatura poetică, Octavian GOGA. morţilor, iar la români există expresia „a da iama” Sunt suflet din sufletul neamului meu în păsări, animale, holde etc. / Şi-i cânt bucuria şi-amarul - / În ranele tale Deosebirea dintre zeul carpato-dunărean durutul sunt eu, /..../ Sunt inima-n inima nea- şi cel indian este minoră. Yamma nu este singu- mului meu / Şi-i cânt şi iubirea şi ura - / TU, rul zeu comun indienilor şi românilor carpato- focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu / Voinţa dunăreni.

15 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Zeul indian al ploii Rudra este invocat de cetele de copii (costumaţi fitomorf) în zilele se- cetoase ale verii, denumit Papa’ruda. Marelui zeu indian Shiva i se cântă o col- indă în ziua de Crăciun, numită Siva sau Vasilca, sub influenţa sfântului creştin Vasile. Câinii infernali menţionaţi în imnul hin- dus Rig-Veda X sunt cunoscuţi în zona carpato- dunăreană ca paznicul lumii de dincolo. Căţelul pământului la românii carpato-dunăreni este un iscusit care a participat şi la zidirea lumii (despre lătratul lui aminteşte şi M. Eminescu în poezia Strigoii). Legătura spiritual-lingvistică cu fondul vechi tracic s-a concretizat prin traducerea a peste 480 de poezii din 92 autori greci, pe care, deşi a dorit, nu le-a putut publica într-o antologie. Traduce comedia în cinci acte Parnemo, de Ter- entius. La propunerea lui B. P. Hasdeu, G. Coşbuc primeşte, în anul 1897, premiul Acade- miei pentru traducera ENEIDEI. Traduce şi din VIRGILIU, GEORGICELE. A mai tradus ulterior şi o altă capodoperă a literaturii „gintei latine”, DIVINA COMEDIE. Limba sanscrită este astăzi izvorul tuturor La Craiova tot în 1897 apare ANTOLOGIA SAN- cercetărilor filozofice, întrucât acestea privesc SCRITĂ: fragmente din RIG-Veda, Mahabarata limba seminţiei ariene[2]. Ea este cea mai veche şi RAMAIANA, iar la Bucureşti SACONTALA lui limbă cunoscută bine. Studiul ei a dat naştere Calidasa. filologiei comparate: până la descoperirea litera- Traduce şi poema byroniană – Mazepa; turii sanscrite nimeni nu bănuia că toate limbile traduce şi Don Carlos de Schiller, arătând că Europei afară de una-două (cele ungrofinice) limba română are posibilitatea să redea perfect sunt surori şi pornesc dintr-o limbă comună. şi uşor, mesajul acestor mari creaţii ale literaturii N-au pornit, adevarat, din limba san- universale. scrită, ci dintr-o limbă mai veche! Sanscrita e Grija pentru a transmite valori spirituale sora limbii latine, a limbii greceşti, a limbii gotice ale poporului român moştenite din strămoşi se vechi, a unei limbi vechi slavone din care s-au manifestă şi prin colaborarea la elaborarea unui născut limbile slave; a limbii persane vechi etc. manual de şcoală, Calendarul pedagogic pe anul Ca soră a limbilor europene, ea seamănă 1885, Carte românească de citire 1890-1891; foarte mult cu ele, nu numai în vorbe, ci şi în sis- la Bucureşti, în 1902, în colaborare cu Al. temele flexionării şi în sintaxă, iată câteva exem- Vlahuţă editează Cartea de citire pentru şcolile ple: secundare şi profesionale, partea I; în 1908, într- APA e APA în româneşte, în latineşte – un colectiv colaborează la Cartea de citire pentru aqua, DEV/deva este ZEU, în latineşte DEU-s, divizia a II-a rurală. greceşte ZEU-s; DEV-PITAR = ZEUL TATĂ, Ca replică a pervertirii unor tradiţii ances- părinte; apoi Jupitar şi JUPITER. trale, mitologie pură şi primordială, a împrumu- Literatura sanscrită s-a dezvoltat din lit- turilor impurificatoare de obiceiuri, scrie cu mult eratura religioasă a VEDELOR, ele cuprind[2]: discernământ Superstiţiile păgubitoare ale - explicări ale ceremoniilor religioase, tipicul sfin- poporului nostru.

16 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin telor slujbe şi învăţături pentru popi (preoţi); le aşează - Voi , neamuri, este Indra. / Acel de-a - dogmele religiei; acestea sunt scrise foarte în- căruia putere, Orice tărie-n haos piere, Şi toate tunecat (sumbru) şi concis; pier ca o părere - Voi, neamuri, este Indra. / El în - cântări religioase, laudele zeilor, proverbe făpturi a pus mişcare / Şi viaţă-n tot ce nume are, morale, învăţături şi pilde de tot felul. / El cel lipsit de-asemănare - Cântaţi, cântaţi pe Cartea sfântă „VEDAS” cuprinde: Rig- Indra./ Veda, cea mai veche dintre VEDE, Samma- MAXIME şi PROVERBE[2] Veda, Atarva-Veda şi Iadju-Veda. Acela ce şi-n fericire /Nu-şi pierde capul şi-i cin- Toate acestea sunt născute între anii stit; 2000-1500 înainte de Cristos. Ulterior s-au adău- cel ce rămâne umilit, Când are-averi şi mărire, gat CARTEA DATORIILOR şi DREPTURILE Şi-acel ce-şi ţine jurământul ŞI FAŢĂ DE DUŞ- UNUI REGE, CONSTITUŢIA STATULUI etc. MANII SĂI: / Literatura didactică sanscrită e foarte bo- Tu dă-mi tovarăşi p-aceşti trei / Şi-ţi biruiesc cu ei gată. pământul. Vestită este colecţia de fabule „Pantsa- tantra (ce este constituită din cinci cărţi de fabule Să-mi spui tu, unde-i bine să fii mereu zelos? şi de proverbe)”. - La daruri, la ştiinţă, la leacuri cu folos. Povestea, nuvela şi romanul s-au dez- Şi-a fi zelos, tu spune-mi la ce nu este bine? voltat repede şi cu prisos. Până acum se cunosc - La bun străin, la rele şi la femei străine. 28 de colecţii cu peste 800 de romane. Cea mai interesantă colecţie este Catha-sarit-sagara - Cea mai infamă fiară e prostu-îmbogăţit, OCEANUL RÂURILOR POVESTITOARE care a Căci el se crede mare şi vrednic în tot chipul: dat material arabilor şi persanilor. Vezi, Soarele nu poate să ardă ca nisipul, LITERATURA ŞTIINŢIFICĂ este şi ea Deşi nisipul este de soare încălzit. foarte bogată. Cook, englezul care e descoperi- torul literaturii sanscrite, a adus din India în An- Cazi în foc, te-arunci în apă, glia, o corabie plină cu cărţi indiene şi între Bei venin - zeii te scapă, acestea 27 de manuale de gramatică, mai multe Dacă zeii ţi-au menit studii filologice, câteva dicţionare şi mai multe Zile sub cerescul soare. sute de volume care tratau despre medicină şi Dar când timpul ţi-a sosit, astronomie. Tu te-atingi d-un spic, de-o floare, IMNURILE din RIG VEDA, atât ca idee Şi-ai murit. filozofică despre alcătuirea lumii, dar şi ca redare în versuri, seamănă izbitor cu literatura populară Dau zeii mult, mari lucruri fac, românească transmisă prin milenii de la popu- Dar nu vin ca să-ţi bage-n sac. laţia prototracică până la actualul popor român: Alte câteva din Maximele şi proverbele Imnurile cu titlurile: sanscrite; acestea au aceeaşi semantică şi SOARELE: ...Tu, ce toate le priveşti / Tu structură, dar şi prescriu un comportamnet social ne fii stăpânul, Soare-Inimă luminătoare, /Cel înţelept şi prudent ca şi proverbele şi pildele mai mare zeu tu eşti. /...Că noi hrană căutăm: românilor, proverbe care le întâlnim în toate lim- Numai tu ne-o poţi da Soare, Inimă luminătoare bile considerate a fi de origine latină, dar şi în lim- - Pentru asta te rugăm. bile greacă şi arabă: PUTEREA: Eternul zeu, întâi născutul,, Uşor conduci pe-un om netot, /Podoaba zeilor şi scutul / Întregii lumi, de toţi Dar mai uşor pe cel cuminte, temutul - Voi, neamuri, este Indra. /.../ Acel ce-a- Pe semidoct nici tu părinte, ntemeiat pamântul / Şi-a-ntins văzduhul şi-a pus Nici zeii cerului nu pot. vântul / Să poarte norii, de-a pururi sfântul - Voi, neamuri, este Indra. / Acel ce singur guvernează Din rest nu poate creşte nimic întreg la loc / Şi după chipul său crează / Şi stelele-n cărări Dar sunt, zic cu trei lucruri, care au acest noroc:

17 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Un rest de datorie, de boală, şi de foc. Şi iubeşte adevărul, şi-i neiubitor de sine. Ştie să-şi aleagă arma, şi-n mânie e tot treaz; Cei ce privesc cu multă seamă Gânditor adânc de lucruri, şi cu patimi de viteaz. La alţii, cum privesc la sine; Om curat şi blând la suflet; ştie multe, multe Cei ce privesc ca la o mamă poate La orişice femei străine; Şi e scutul şi-apărarea lumilor acestor toate. Cei ce privesc cu râs, ori teamă ...... La bani, ca la un rău ce vine: Ca un trăznet în mânie, mai grozav decât furtuna Aceştia toţi cuminţi se cheamă, Care zguduie pământul, dar frumos şi bun ca Căci toţi privesc precum e bine. luna, Şi mai drept în toate cele decât Maha’deva sfântul, Eu sunt născut din neam de jos Şi e răbdător ca piatra, şi e paşnic ca pământul. Tu eşti boier, dar ticălos! Dasaratas Ce crezi, că am să cad pe spate, Şi-atunci mortul, în făptură de lumină, a venit Când văd frumoasele-ţi palate? Şi plutind peste cadavru, geniu-spirit a vorbit: Eu văd păduchi de-atâtea ori „Pentru sfânta voastră viaţă, Brahma m-a primit la Şi-n cele mai frumoase flori! sine, Şi-n curând veţi fi acolo, fericiţi şi voi ca mine!” De ţara unde nu-i stăpân Să fugi, oricare-ţi este casta. SACONTALA lui Calidasa, marea, Dar unde sunt stăpâni mai mulţi, blânda, domoala - ca vorbă a ţăranului ardelean, Fugi mai ales de ţara asta. de profundă înţelepciune, emană o concepţie lu- minoasă despre iubire şi lume, de cunoaştere a Soarele răsare roşu şi tot roşu el apune. firii umane, o caldă şi conciliantă înţelegere a Omul bun, în zile rele, e tot bun ca-n zilele bune. faptelor lor, astfel constituindu-se în cod al bunei- cuviinţe, ceea ce este şi la români ca legea Vezi! ce-au adunat părinţii pământului! Risipesc copii lor. Oamenii simpli, descendenţi ai geto- Limba-nghite-aşa uşor dacilor, ca şi geniului lui Kalisada, nu consideră Toată munca ce-o fac dinţii iubirea ca o încântare şi amăgire vremelnică, deşi apare şi ca o nostalgie ce usucă de viu pe Ramajana, celebra epopee cu peste 30 toţi cei ce sunt „cercetaţi” noaptea în somnul lor 000 de versuri are o împărţire în „cântece” aprox. de geniul suspinelor. a câte 5000 de versuri. Acestea se aseamănă Iubirea apare ca o manifestare a unei simbolistic şi tematic cu doinele şi baladele pop- puteri rar întâlnite, unite pe veci, spre a înfrunta ulare româneşti, dar şi personajele fantastice şi mai uşor valurile vieţii/vieţilor pe pământ. mitice sunt similare cu personajele eroi din BAS- Într-un ultim omagiu adus lui G. MELE străvechi ale românilor; situaţiile, prin care Coşbuc se spunea „ţara pierde un mare poet trec aceste personaje ale epopeelor, sunt şi ele - glorie a neamului nostru - în sufletul căruia asemănătoare celor ale eroilor din basmele şi s-au reflectat toate aspiraţiile neamului nos- povestirile populare ale românilor - certă tru”, Gazeta de Bucureşti”, Bogdan Duica. moştenire de la getodaci. În studenţie, George COŞBUC publică Bibliografie sub pseudonimul C. Boscu şi apoi cu numele 1. Ghinoiu, Ion - Comoara satelor, calendar popular, Editura Academiei Române; 2001 adevărat, în ziarul TRIBUNA de la SIBIU versuri 2. Coşbuc, George - Antologie sanscrită, Editura Coresi, originale, traduceri, dar şi basme versificate, aşa Bucureşti, 1993; cum sunt aceste epopei vedice. 3. Opere complete George Coşbuc –editura pentru liter- Rama atura, 1966, Tabel cronologic

18 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Elemente precreştine în jocul tradiţional românesc

Gl. (r) Grigore Buciu În opera lui George Coşbuc sunt inserate nu- gesturi ritualice de invocare a divinităţii uraniene, prin meroase frânturi de credinţe şi obiceiuri străvechi ce imitarea pulsivităţii solare şi de îmblânzire a di- existau, la vremea aceea în cultura ţărănească vinităţii pământene. Cerul şi pământul trebuie unite tradiţională. Ne oprim doar la „Nunta Zamfirei”, prin imitarea căsătoriei dintre Uranus – tatăl şi Geea deoarece aici găsim motivul pentru dezvoltarea tezei – mama pământ. Cu alte cuvinte ceremonia creştină a despre originile cultice şi mitologice ale jocului ţără- cununiei din biserică este dublată de ceremonia nesc. păgână a căsătoriei mitice. Hiperbolizarea nunţii prin ridicarea statusului Hora este cel dintâi joc al românilor, ca social la rangul cel mai de sus, împărătesc, este o răspândire, ca semnificaţie magică şi ca vechime. Ea modalitate poetică de a releva caracterul cu totul spe- este prezentă în spaţiul geo-românesc şi în cel al stră- cial al ritului de trecere. În lumea satului însă, chiar moşilor noştri de mai bine de şase milenii. Este sem- există acest procedeu de proiecţie mitică a evenimen- nalată în întregul areal tracic şi apoi la toate tului. populaţiile româneşti din Peninsula Balcanică şi din Sosirea invitaţilor de o anumită factură, este Carpaţi până în Slovacia valahă. şi ea subliniată ritualic: „Voinicii cai spumau in În esenţă este un joc magico-mitic în cerc salt;/Si-n creasta coifului înalt/Prin vulturi vântul viu dedicat divinităţilor solare. Cultura Cucuteni, cea mai vuia,/Vrun print mai tânăr când trecea/C-un braţ in mare manifestare artistică din preistoria Europei, at- sold si pe prăsea/Cu celălalt.” estă existenţa horei prin reprezentarea simbolurilor Avem în faţă imaginea unor adolescenţi, grafice de pe ceramica colorată, polimorfă şi multi- reprezentanţi ai războinicilor străvechi, poate chiar funcţională. Cercul şi roata sunt simboluri ale cerului replica misterioşilor cavaleri traci, care călăresc cai şi soarelui şi se regăsesc în grafia horei. Dincolo de înspumaţi, adică albi ca spuma mării, posibil miticii simboluri sunt şi dovezi palpabile. cai solari. Sunt tovarăşii de aventuri războinice ai S-au descoperit vase suport de cultură Cu- mirelui care trebuie susţinut şi asistat în ceremonialul cuteni (Frumuşica, Botoşani) din ceramică de ridicare prin căsătorie la rangul de împărat primor- monocromă care reprezintă şase femei prinse în horă, dial al lumii. cu capetele plecate spre interior pentru a primi vasul Secretul trecerii dintr-o stare în alta prin mis- ofrandă de deasupra, care era probabil colorat şi ornat terul căsătoriei se oficiază înăuntru, în templu, biser- cu simboluri. ică, afară, în cea mai mare răscruce, piaţa centrală a Ştim că zeităţile tracice nu erau net uranice satului, are loc ceremonialul jocului: “Şi-n vremea cât sau chtonice, ci mai degrabă complementare, păstrând s-au cununat/S-a-ntins poporul adunat/Să joace-n însă atributele dominante. De aceea hora are şi trăsă- drum după tilinci:/Feciori, la zece fete, cinci,/Cu turi de joc închinat forţelor pământene, manifestate zdrăngăneii la opinci/Ca-n port de sat.” mai ales prin izbirea pământului cu piciorul. Este o manifestare ritualică a comunităţii care Prin horă se uneşte magic increatul cu creatul, prin ritmul dansului solar, căci este vorba de o horă, lumina cu întunericul, cerul cu pământul în formula şi prin zgomotul zurgălăilor, curăţă locul de spiritele echilibrului primordial. Acesta este şi înţelesul es- malefice, pregătindu-l astfel pentru primirea tinerei enţial al suporturilor – horă la vasele de cult cucute- perechi. E vorba de integrarea socială de tip mitico- niene. magic. Acest joc ca şi toate celelalte desprinse din Descrierea jocului:” Trei paşi la stânga lin- horă – brâul în cerc şi sârba, se joacă întotdeauna de işor/Si alţi trei paşi la dreapta lor;/Se prind de mâini la stânga la dreapta. Acest lucru este încă o dovadă a şi se desprind,/S-adună-n cerc şi iar se-ntind,/Şi bat caracterului ei magic, deoarece astfel se încearcă o pământul tropotind/În tact uşor.” revenire la ordinea primordială. În antichitatea euro- Ne aflăm în faţa unei hore lente, cu paşi şi peană şi cea asiatică, exceptând Extremul Orient, ex-

19 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin istă o semnificaţie precisă a dreptei şi a stângii. Prin jocul sârbei, spirala universală se retrage La stânga este haosul, iadul în accepţiunea magic din haos, din extremitatea stângă şi se roteşte biblică, teluricul, femininul, răul, dezordinea. La în volute, strângându-se şi refăcând punctul de dreapta este ordinea primordială, paradisul, uranicul, pornire. Jucătorii trec printr-o stare de extaziere şi de masculinul, binele, etc. În Grecia antică, lancea sim- bine general, fiindcă se simt persoanele capabile să bol al verticalei divine se ţine numai în mâna dreaptă, refacă spiritualitatea pierdută. în lumea arabă, hrana considerată sfântă se mănâncă Jocurile străvechi de tipul horei şi sârbei, sunt numai cu mâna dreaptă. Crucea se face cu mâna celebrare şi limbaj. Chiar şi în formula lor redusă la dreaptă. Partea dreaptă ţine de sacralitate, cea stângă spectacol şi distracţie, jocurile (dansurile) sunt o de profan. Locul femeii la cununie este în stânga băr- modalitate socială de refacere a unităţii spirituale, psi- batului. Fără să mai ştie de ce, femeia se prinde în hice si etice a comunităţii. Este vorba de o energie horă şi în sârbă după bărbat, adică în stânga lui şi spirituală deosebită care se vede bine în Ciuleandra înaintează împreună în ritmul impus de joc. Mereu care începe lent şi se accelerează treptat până ajunge spre dreapta, sacadat, cu mişcări ritmice spre interi- la o frenezie eliberatoare. Fiinţele prinse împreună, orul şi circumferinţa maximă a cercului în căutarea antrenate de acelaşi ritm ce intră în rezonanţă cu rit- magică a stabilităţii primordiale pierdute. murile cosmice, se recuperează din haos prin Jucând în horă, perechea masculin-feminin se pierderea contactului cu realitatea telurică cotidiană. eliberează de temporal, de constrângerile lumii mate- În rândul dansurilor ritualice de natură mag- riale, devenind împreună fiinţa unică şi perfectă de ică aş aminti şi Purtata fetelor de la Căpâlna. E un joc natură androgină care a existat înainte de despicarea feminin, lent, cu paşi de plimbare ezitanţi, ce înain- ei pentru a o separa în cele două sexe. tează într-o linie şerpuită, egală cu sine de la început Hora românească existentă în peste 5300 de la sfârşit. variante şi denumiri este forma de joc obligatorie la Este un joc prin care fetele caută o ordine toate riturile de trecere. În unele locuri din Oltenia se nouă pentru a ieşi din copilărie şi a înainta prin pu- mai joacă hora dată de pomană mortului, cu lumânare bertatea neliniştită, spre faza de adult, căutându-şi şi colac. Alte jocuri funerare de tip horal s-au pierdut, perechea. Ele caută mersul flăcăului în frumuseţea din cauza presiunii creştine. căruia simt nevoia să se integreze. Textul cântat de Hora se manifestă şi în spaţiul malefic, mai fete, fără acompaniament – ceea ce este un indiciu de ales în preajma Sânzienelor, deci legat de solstiţiul de ritual, spune despre prezumtivul iubit “când merge vară, când teluricul începe să crească. Hora ielelor se gândeşti că scrie/ Ca zăruza pe hârtie.” joacă în aer, conform tradiţiei, şi goleşte flăcăii neat- Formele de joc cele mai bogate în semnifi- enţi de vlagă şi voinţă, îmbolnăveşte vitele şi fetele caţii străvechi sunt Căluşari sau Căluşul, Moşii, Blojii, nevinovate. Urmele ei se disting în cercurile de iarbă Urâţii, etc. Ultimele trei sunt cu evidenţă dedicate pârjolite. Leacul îl aduc căluşarii – mesagerii cabalini strămoşilor şi sunt legate de solstiţiul de iarnă, când ai soarelui. întunericul ajuns la formă maximă, se crapă şi prin Din horă izvorăsc multitudinea de brâuri de spărtură, odată cu sămânţa luminii cad şi sufletele tot felul care au caracter laic prin excelenţă, dar nu celor morţi. Avem de-a face cu o integrare temporară lipsite de magie. Prin ele jucătorii, în diverse formule magică, în dimensiunea viului, prin dans ritmic şi de asociere, comunică spiritual şi se armonizează so- nevorbire , a unor entităţi fără trup pe care le acceptăm cial şi personal. ca strămoşi. Măştile ne comunică mesajul că sunt stră- Este interesant că în partea de nord a Transil- moşi fără chip şi neidentificabili. E un fel de a spune vaniei s-a ajuns ca hora să desemneze melodiile de joc că între viaţă şi moarte nu este o despărţire netă, fi- şi cântatul vocal în general, iar hora să fie desemnată inţele şi nefiinţele convieţuind paralel. prin roată, cum este roata feciorilor jucată în jurul Într-un stat teocratic cum a fost cel dac, şi steagului de nuntă în Oaş şi Maramureş. înaintea lui structurile tribale, admitem că jocul Uranicul este celebrat şi prin sârbă, joc de- Căluşului prin forma sa complexă şi completă a fost rivat din hora deschisă. Aceeaşi mişcare de la stânga manifestarea cea mai importantă legată de cultul solar la dreapta desemnează o spirală, simbol cosmic (lumina) şi cel chtonian vindecător. Faptul că până nu regăsit frecvent pe ceramica de Cucuteni. Cosmici- demult jocul Căluşului ţinea nouă zile şi se execută tatea simbolului a putut fi descifrată din modele de la răsăritul până la apusul soarelui, dovedeşte oferite de natură: cochilia melcului, cârcelul viţei de marea lui rezistenţă în timp şi forţa sa magică izvorâtă vie, aşezarea seminţelor de floarea soarelui, etc. dintr-o credinţă păgână ce nu s-a lăsat înăbuşită de

20 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin creştinism. De altfel, există voci care susţin că românii conservă vigoarea ritualică. practică un creştinism epidermic, sub care mani- Existenţa steagului împodobit cu plante de festarea credinţelor străvechi continuă să existe ca leac (usturoi verde, leuştean, usturoi) şi a betelor atare sau insuficient asimilate. legate cruciş peste piept ne sugerează o apartenenţă Un preot catolic misionar în Africa, părintele militară şi o viziune de vindecare, ceea ce nu ne miră Mveng afirma că dansul viguros al negrilor este forma având în vedere că jocul vine din cultura dacică. cea mai dramatică a expresiei culturale, prin care Mai mult, există indicii că în unele cazuri omul se eliberează de limita determinismului naturii. fiecare jucător ales provine din alt sat, iar ceea ce fac El consideră că dansul este singura expresie mistică a pentru ordinea magică a lumii, adică vindecarea prin religiei africane. Extrapolând, credem că şi Căluşul adoraţie şi vigoare ritmică, prin atingere şi simularea are multe dintre atributele acestui misticism şi că este morţii şi a învierii, ne duc cu gândul că formaţia era o formă complexă de eliberare energetică, mai ales de o confrerie de preoţi condusă de marele preot (văta- energiile negative şi de restabilire a legăturii cerului ful), la care lua parte însuşi zeul vindecării, Arclepios, cu pământul. trac şi el origine. Căluşul este legat în primul rând de solstiţiul de vară, Pledează pentru această idee faptul că în so- jucându-se în prima zi de Rusalii – o sărbătoare ro- cietatea dacică militarul, respectiv regele şi sacerdotul mană care a absorbit prin suprapunere multe obiceiuri nu erau în disjuncţie, ci formau o formulă gemelară traco-dace, legate de cultul morţilor, şi până în prea- de autoritate. jma datei de solstiţiu. Căluşul este în primul rând o Se ştie că uranicul şi chtonianul nu erau de- manifestare solară. Sunt multe elemente ce ţin de sim- spărţite nici în cultura traco-dacă, ci complementare bolistica soarelui. În el sunt incluse până la şi uneori interschimbabile, cum am afirmat deja. În douăsprezece dansuri diferite înglobând 21 de figuri. panteonul traco-frigian a existat un zeu chtonian, Se- Nu e un singur joc specializat ci un complex de jocuri badius, care avea şi atribuţe de vindecare, care a şi mişcări magico-mitice. Hora, sârba, brâuri, de toate sfârşit prin a deveni altceva. Macrobiusscrie ne in- felurile intrate în Căluş îşi pierd ritmicitate obişnuită, formează:”De asemenea se cunoaşte că în Tracia, devenind rapide, viguroase şi complicate, atribuindu- soarele şi Dionysos sunt considerate una, pe care li-se astfel specificitate chtoniană, similară cu abun- aceea numindu-l Sebadius îl sărbătoresc cu mare denţa esenţelor vegetale, ajuse în forma maximă la evlavie”. sfârşitul primăverii. Asclepios este un zeu chtonian rotofei pre- Ţinuta căluşarilor şi elementele de recuzită, cum plantele pline de sevă ajunse la apogeu, dar tatăl grafica jocurilor exprimă o simbolistică solară. Îm- lui este Apollo. El are ca simbol şi atribut şarpele brăcămintea albă înseamnă lumină, broderiile pre- bucălat (după traducerea termenului grecesc) asimilat dominant roşii se referă la apusul şi răsăritul soarelui, în burlescu jocului de căluşari falusului, când la pălăria/căciula şi brâul au forma cercului – simbol al vedere când ascuns, al Mutului. Aceste consideraţii soarelui. Franjurii de pe pălărie şi capetele de bete ne fac să credem că Mutul nu este un căluşar propriu- (brăciri) ce le atârnă din brâu peste cămaşă, în unele zis, fiindcă nu e îmbrăcat ca ei, ci în straie terne, cazuri poalele încreţite şi apretate ale cămăşii în- ponosite ce amintesc de culoarea pământului, are o truchipează razele solare. Beţele pe care le folosesc căciulă diformă cu mască ornată ce un cioc de barză. ca recuzită aveau în trecut lungimea unui stat de om Ei nu dansează în rând cu ceilalţi, ci se mişcă singur, (o dimensiune magică) şi întruchipează razele solare. face legătura între vătaf şi ceată, disciplinează ceata, În timpurile mai vechi, în capăt aveau modelat un cap umblă printre spectatori. Presupunem că este în- de cal alb – reprezentând caii solari. Deci caii şi razele truchiparea lui Arclepios şi misiunea lui intrinsecă solare formau o continuitate. Aceste capete se mai este de a asigura alungarea răului, vindecarea, fer- păstrează în unele locuri din Banat, în colindul cu tilizarea magică prin atingerea cu falusul asimilat „căiuţi” practicat de copii la Crăciun. şarpelui. Muţenia din timpul jocului are rostul de a Timp de nouă zile (cifră magică) cât ţine asigura tăcerea magică pentru efectuarea procedurilor Căluşul, jucătorii în număr impar (7,9,11) conduşi de de vindecare şi binecuvântare a oamenilor, animalelor un vătaf sunt sub jurământ. Au un secret magic ce tre- şi locurilor prin ritualul sacru al dansului. buie ţinut prin abstinenţă şi prudenţă. De aceea dorm În esenţă, prin Căluş se încearcă, prin putere împreună sub straşina unei biserici sau în cerc cu magică, pregătirea fiinţelor şi a naturii pentru trecerea capul pe o movilă de pământ în mijlocul căreia este prin solstiţiul de vară. Se opune astfel o rezistenţă rit- steagul. Se feresc astfel de iele şi de duhuri rele şi îşi ualică întunericului care începe să crească şi să

21 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin oprească dezvoltarea vegetaţiei. Este momentul pro- priu pentru a influenţa rodirea şi belşugul prin purifi- care şi restabilirea echilibrului. Din toate aceste înţelesuri arhaice nu au mai rămas în Căluş decât spectacol de mare virtuozitate, colorat cu scene burleşti şi de teatru popular formalist. Toate jocurile arhaice existente cândva în cul- tură protoromană şi apoi în cea medievală s-au golit de conţinutul mitico-magic, treptat şi sigur, sub pre- siunea creştinismului şi, foarte dramatic, sub influenţa modernismului laic. Vechile funcţiuni religioase de esenţă păgână au lăsat locul altora noi de natură socio- psihică şi estetică. Totuşi nu trebuie să ignorăm faptul că jocurile tradiţionale româneşti, prin ritmicitate, hi- eratism uneori, lentoare câteodată şi, de cele mai multe ori, prin vigoare au darul de a revigora energi- ile, de a instala sentimentul colectiv de bine şi armo- nios. Este o dezinhibare şi o renaştere spirituală implicită, în măsura în care le mai jucăm, şi nu are nicio relevanţă faptul că nu mai ştim ce rol extraordi- nar au avut ele în trecutul nostru cultural. George Coşbuc, Dacul singuratic Adrian Bucurescu

George Coşbuc nu doar că a crescut, ci chiar s-a acestea sunt singurele ecouri latiniste. Perspectiva asupra născut într-un mediu profund latinist, tatăl său fiind preot istoriei noastre se schimbă la el destul de repede, vădită fi- greco-catolic. La liceul din Năsăud, George Coşbuc a făcut indu-i dragostea pentru Daci. Astfel, din poezia „Podul lui parte din societatea Virtus Romana Rediviva „Virtutea Ro- Traian” se desprind şi aceste versuri admirabile, unde este mană Reînviată”, căreia i-a devenit şi preşedinte. Denu- pomenit curajul strămoşilor noştri în faţa morţii, pe care o mirea acestei societăţi de lectură nu mai lasă nicio îndoială privesc ca pe o nuntă, exact cum o văd Românii în balada asupra atmosferei intelectuale a Ardealului din acea vreme. „Mioriţa”: Poetul a învăţat foarte bine latina, dovadă că mai târziu a Ai voinici tu, Decebale, tradus „Eneida” lui Vergilius. A învăţat şi alte limbi, dar, năs- Să opreşti furtuna-n drum? cut şi copilărit la ţară, cel mai bine a ştiut a vorbi şi a scrie româneşte, cum puţini alţi scriitori din vremea lui mai ştiau. Ori ai tăi sunt cei ce-n gloate La începuturile lui literare, Şcoala Ardeleană părea Ies din codri-ntunecaţi? a-l fi înşelat definitiv cu privire la istoria naţională şi la limba De pe câte râuri toate română. De atunci datează o poezie destul de stângace, Vin la moarte ca la nuntă intitulată „Cântec”, care începe astfel: Cu topoarte-n mâini, şi-nfruntă Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai, Şapte rânduri de-mpăraţi?... Din stejarul Romei tu mlădiţă ruptă, Un poem mai straniu, în creaţia lui George Şi-ţi cântai amarul din caval şi nai, Coşbuc, este „Volos, preot dac”, al cărui mesaj sugerează Dar cumplit tu fost-ai când te-au dus în luptă că noul zeu adus pe aceste meleaguri de către Daci, Chris- Ştefan şi Mihai. tos, îi moleşeşte pe cei viteji: Iată şi o strofă din poezia „Non omnis moriar / La De-ai crede lui, eşti moleşit! mormântul lui Timotei Cipariu”, nepublicată totuşi în volume: Dar Roma ai de umilit, Căci l-a trimis Geniul luminii să-şi unească Ai să omori tot ce-i duşman Puterea cu-ale altor bărbaţi cu suflet plin: Şi ai să bei doar... peste-un an Să caute şi să afle, să frângă-a lumii mască, Din ţeasta mândrului Traian Întregi să ne redeie şi iar să ne renască Să bei râzând cumplit. Prin grai de la Quirin. Finalul e la fel de ceţos, singura dâră luminoasă Dar în opera poetică a lui George Coşbuc cam fiind pomenirea măreţului şi tragicului rege al Dacilor:

22 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Mai doborât de cugetări, Cei ce-urmându-ne pe-aici Ca un strigoi pribeag în sări De strămoşi ne-or recunoaşte: S-avântă ca purtat de-un val Apa-n burtă face broaşte. Doar va-ntâlni pe Decebal – Mai limpezi şi mai reuşite artistic sunt celebrele Amurgu-n văi e tot mai pal, poeme coşbuciene „Decebal către popor” şi „Un cântec bar- Iar Volos piere-n zări. bar”. Intenţionat sau nu, prin numele acestui preot, care Din neguroasa noastră istorie răsar din ce în ce l-a încoronat pe Decebal, poetul afirmă originea curat mai des luminile Daciei, lămurind destine româneşti. Astfel, dacică a Românilor, care, în Evul Mediu, mai erau numiţi şi numele Coşbuc vine direct de la cel al neamului Costo- Voloşi. De altfel, cum poetul avea şi mult umor, ironizează bocilor, ce au stăpânit cândva Nordul Daciei, etnonimul re- ideea Şcolii Ardelene în privinţa dispariţiei complete a spectiv evoluând de la C-OS-TOBOC „Care este Superior” străvechiului popor de pe aceste meleaguri prin poezia (cf. rom. îs; dibaci; tipic; a tăbăci; Dăbâca) la COSTBOC, „Pieirea Dacilor”, unde aceştia „ar fi pierit” din pricina faptului apoi la COŞBUC. Nici că se putea, din partea lui George că li s-a interzis de către Deceneu să mai bea vin, prop- Coşbuc, o mai mare cinstire a sensului numelui său de fam- unându-li-se în schimb... braga! Dincolo de burlesc, ca să ilie! nu mai existe îndoială asupra convingerilor autorului, el tran- Între contemporanii săi, el este singurul mare poet scrie dorinţa Dacilor de a fi recunoscuţi ca strămoşi ai de după Mihai Eminescu care scrie cu profundă admiraţie Românilor: pentru Daci, deschizându-i astfel calea unui alt genial arde- Însă Dacii, ca păgânii, lean, Lucian Blaga, cel ce avea să scrie „Revolta fondului Nu beau apă nici să-i pici, nostru nelatin”. Zic şi ei cum zic Românii, George Coşbuc, între „arhaic şi universal”: fenomenul horal, la români

Nazaria Buga S-a făcut observaţia că, după pretare a viziunii sale expansive: „O Ion Budai Deleanu, Coşbuc reprez- luptă-i viaţa, deci te luptă / Cu intă, prin opera sa, o aşezare masivă, dragoste de ea, cu dor”. specifică a Ardealului, în poezia noas- Asemeni lui Creangă, poetul tră naţională. stă pe pragurile ultime ale Tradiţiei La apariţia lui Coşbuc, în dacice – Tradiţie pe care a interpretat- câmp literar românesc, Eminescu toc- o, coborând în străfundurile ei mai se stingea. „bătrâne de subînţelesuri”. A interpre- Primul apare din „strigătura tat-o, conferindu-i o matrice formală, de horă”; al doilea se iveşte din doină perfectă, cum numai Eminescu a mai şi, prin pesimismul său şi melancolia făcut. structurală, va exprima „jalea neamu- A umblat în conul de umbră lui” pe care o va trans-substanţia, în al românei vorbite, aşezând logosul setea de perfecţiune şi absolut. naţional într-un teritoriu de (re)gener- Vigoarea aceluiaşi neam va are din acea lespede vie, în a cărei fi exprimată prin optimismul şi ener- marmură, se spune că ar dormi „sta- getismul care l-au caracterizat, ca o tuile viitoare ale literaturii române”. Cu harismă ancestrală, pe George „geniul său verbal”, a adus acea zonă Coşbuc. de Originaritate până la Rostire, până Dar şi pesimismul şi optimis- dreptate”. Un spaţiu atins de „legile la poem, deodată cu răscolitoarele mul sunt „dialogul tendinţelor”, tend- frumoase” (belagine) (lex antiqua vala- sentimente pentru peisajul, pentru inţe care, prin echilibrul lor, sunt şi dau chorum) care şi-au permanentizat, natura desăvârşită a patriei Una. rezonanţă creaţiei definitorii din istoria până în România contemporană, A imprimat discursului poetic unei naţiuni. umbra şi penumbra, din înţelesurile o valoare estetică şi una etică, lumi- Poetul se naşte într-un tărâm lor(1). nate, în arierfond, de armura „legilor fabulos, din arcul intracarpatic, marcat Vigoarea, stăruinţa şi iubirea frumoase” care au structurat „de- de istorie şi ancestralitate, de di- de viaţă au arondat rădăcinile poetului venirea” noastră, până în „rostirea namism şi „lupta fără astâmpăr pentru - cel care, în „Lupta vieţii”, lasă o inter- românească” de mai târziu.

23 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

A adus în prim plan o în- Dante, „iubirea care mută aştrii şi cele- unei ceremonii” carpato-balcanice, treagă lume a ideilor, a zăbovit pe lalte stele”. „peste trunchiul căreia s-au suprapus temele fundamentale, a intrat în La Coşbuc, totul este de o inovaţiile altor ceremonii”. domeniul limbii, al simbolurilor şi al desăvârşită transparenţă - efect ce de- Şi, aici, hora apare ca o muzicalităţii exprese a versurilor - curge, „cu necesitate”, din armonia in- structură de bază, „în al cărei semnif- muzicalitate pe care a stăpânit-o fără terioară a versului, din viziunea icant” se subordonează alte motive. rival. organizată pe teme, sub-teme, ase- Hora este nu numai „joc” sau „hora Meditaţia asupra artei, meni unei armate desfăşurate în marş. mare”, ci este şi o „petrecere asupra vieţii sociale (tulburător - puni- Între „arhaic şi universal”, ţărănească”, desprinzându-se, din „re- ficativul „Noi vrem pământ”), meditaţia Spaţiul şi Timpul sunt Una, în acea alismul de o sălbatică autenticitate”, asupra existenţei - ca temă a Creaţiei, sinteză deal - vale - deal, peste care acel strigăt originar al omului: echiva- slăvirea iubirii şi a peisajului românesc auzim, din antichitate, murmurul abia lent al Sorţii care nu întreabă. imprimă pecetea unică a creaţiei perceptibil al ancestralităţii noastre: Probleme de calendar vor coşbuciene, în planul general al „metafizica latentă”. Cu înţelesul puncta serbările, în momentele „de in- literelor româneşti. târziu, astăzi tot mai stins, dintr-un „el- cantaţie şi de solemnitate” colectivă: o Găsim, asemeni unei umbre, ogiu al satului românesc”(2), cum că zi extrasă din vocaţia ancestrală, şi peste creaţia lui Coşbuc, definiţia „veşnicia” s-ar fi născut „acolo”. axată pe „solaritate şi deschidere”, dată de Călinescu iubirii, ca sentiment Poet al „pământului transfig- relevând, până în zilele de mai ieri, necesar şi răscolitor ce vizitează spec- urat”(3), peste care „transcendentul „...fidelitatea nedesminţită a memoriei tacular finţa omenească, prin acea „in- coboară”(4), poet al amurgului, poet al în mediile fără scriere”(7). vazie misterioasă a dragostei, curabilă luminii, poet al regăsirii dar şi al de- Analizat, în arcul in- magic, explicabilă mitologic” („Tot mai strămării chipului „în oglindă”! tracarpatic, - „dintr-o regiune a Daciei aprins, tot mai aproape /... / Ca un Pericolele au trecut ca vis- antice, cu oameni viguroşi la trup şi întins adânc de ape - / De el nu-i nici colul pe deasupra noroadelor şi, mai sănătoşi la suflet, stăruitori şi iubitori un chip să scape...”)(„Vântul”). Peste cu seamă peste seminţia din această de viaţă, deschişi, plini de un ales di- suferinţele generate de iubirea „înţe- „minunată ţară a Ardealului”. Peri- namism şi, înainte de toate, luptători leasă” (Mi-e dragă una şi-i a mea: / colele au obligat timpurile la intro- fără astâmpăr, pentru dreptate” - din Decât să mă dezbar de ea / Mai bine- specţie, la veghe şi asceză: la „revolta „energetismul coşbucian”(8) şi din „for- aprind tot satul) ori iubirea „neînţe- în genunchi”. mula lirică impecabilă”(9), a rezultat leasă”, („şi când n’o văd, Astăzi asistăm şi la invari- acea „poezie a horelor şi a nunţilor mă-nbolnăvesc/ Iar când merg alţii de- ante ale modelului ancestral: teologii năsăudene, a obiceiurilor pitoreşti, o peţesc/ Vin popi de mă dezleagă”), spun: „... creaţia originară a fost per- viaţa desfăşurându-se după legi, la fel se suprapun, ca evoluţie ori „involuţie fectă când a fost încheiată şi, de de statornice ca şi rotaţia anotim- a lumii epifenomenale”, anotimpurile, atunci încoace, ea este într-un proces purilor, fiecare moment de seamă al metafora toamnei, negurile şi întuner- de deteriorare”. Astfel, am rămas fără existenţei fiind ţinut prin ritualuri de icul, ritmurile tainice ale naturii (cu memoria paradisului ancestral pierdut, celebrare, păstrate cu străşnicie din legănarea lor inconsolabilă) dar şi fără nostalgia transcedentală a sanc- vremuri arhaice”(10). soarele atotbiruitor, care „mirat stă-n tuarelor, într-un univers deturnat de la În legătură cu fenomenul loc”, suprapus peste visare şi Dumnezeu şi de la Semnificaţie. Şi, horal, la români, şi, la Coşbuc, („geniu năzuinţă. asemeni personajului fondator, într-un al transcendenţei formei”)(11) miş- Cu ale sale „balade şi idile” târziu, pe deasupra Creaţiei, am putea carea coregrafică este sugerată de (1893), poetul reinterpretează patosul spune: „Doamne, ce strălucire aici şi „mecanica jocului”, magistral susţinută existenţial („Duşmancele”), peisajul ce pustietate în noi!”(5). (vizual şi auditiv), într-o strofă antolo - autohton, aducând la suprafaţă noi şi Ne adâncim în sistema gică: noi aspecte ale viziunii expansive, Coşbuc pentru că el, cercual-cercual, Trei paşi la stânga linişor agreste („Pe lângă boi”). Universul ne întoarce în infinitul mic din matricea Şi alţi trei paşi la dreapta lor; rural, „precum e felul din bătrâni / la noastră ancestrală (în economia nat- Se prind de mâini şi se desprind, orice chef între Români”, şi-a aflat, în urală închisă) şi analizează „com- S-adună-n cerc şi iar se-ntind, Coşbuc, reflectarea de sine, măreţia plexul satului” care munceşte „ziulica Şi bat pământul tropotind şi perspectiva universală. toată”, dar „se rotunjeşte” în mo- În tact uşor. În acel spaţiu, peste care se mentele de „petrecere ţărănească”: e Poetul a intuit mişcarea mile- suprapune „frumuseţea care va salva „momentul horal”, în ţinutul Dragonu- nară „de unduire” din jocul arhaic, lumea”: de aceea, orice poem este o lui(6). Ca şi la Rebreanu (în coregrafia „dintr-un afund de Răsărit”- ceea ce a invocare a întoarcerii către frumuseţea someşanei), amintim că etnomor- imprimat prozodiei sale perfecte o dintâi a lumii - iubirea care generează fologii au considerat hora „o amintire anume „legănare”, provenind ca un şi înalţă, în calitatea ei de principiu uni- din protoistoria poporului român”, că fior din legănarea de la horă. Este versal biruitor. Nu inutil găsim, la ea - Hora - ar sintetiza „reminiscenţele „cărarea rătăcită” şi acea unduire ce

24 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

„din cât afund / O mie de crăimi as- de perechi bat someşana cu atâta pa- inară, spiritualitatea etnică ancestrală cund”, acea melodie din auzul interior, siune, că potcoavele flăcăilor scapără - fontes în care s-au precizat fru- „melodie ce se leagănă în ritmul atât scântei, poalele fetelor se îmbolbo- museţea şi disponibilitatea pentru ab- de românesc al horei”(12): „Feciori, la cesc, iar colbul de pe jos se învâl- solut(14). Codul cosmic fixat peste zece fete, cinci / Cu zdrângăneii la toreşte, se aşează în straturi groase Discul de andezit de la Sarmisege- opinci...”. Apoi, a mai prins (ca şi Re- pe feţele brăzdate de sudoare, lumi- tuza. Care iradiază. breanu) acel „iuit” care derivă din „res- nate de sudoare şi mulţumire. Apoi Întregul transhumant mioritic piraţia crâncenă şi puternică a vieţii”: jocul urmează tăcut, din ce în ce mai din arcuirea deal - vale - deal, îl de- „din fundul lumii, mai din sus / şi din sălbatec. Flăcăii îşi încolăcesc braţele scoperim şi în aria de diamant a Zorit şi din Apus”, „iuiiiit” care face mereu mai strâns pe după mijlocul poeziei coşbuciene, arie ce legătură cu strigătul organic-enteral al fetelor. Nu schimbă nici o vorbă. Nici „străjuieşte drumurile care se deschid anceştrilor noştri, „strigăt” pe care-l nu se privesc. Doar pe buze fâlfâie şi se afundă în lume”. sublimează vocea umană, la nesfârşit. zâmbete tăcute şi fugare”. Iar Poetul trăieşte un act din Insistăm pe această para- Specialiştii în morfologia cul- sacerdoţiul universal. lelă: plecând de la imaginea cercual- turilor spun că fenomenul horal, ţine Pentru că poezia are un ori- solară (o ceramică străveche Hora de de adâncimea mitologic-tracă, ac- zont etic engravat în etnocultura naţi- la Frumuşica), au apărut, în etnofol- tivând magia cercului, simbol al „cul- unilor, pentru că poezia este încă cloristica românească nuanţări ale tului solar autohton”. diapazonul care ia nota La - tonusul complexului horal, la români. Hora lui Rebreanu e „petre- vital, necesar unei mari Creaţii, Şi, la Rebreanu (în Ion), se cere ţărănească, urmărită de „soarele Creaţie din orele de flux şi de reflux, descrie o someşană, sub arşiţa cotro- de pe boltă“. Hora satului atinge o în mareea care antrenează fără dis- pitoare a soarelui de amiază: este o semnificaţie din „substratul” criminare memoria Sanctuarelor. structură cu „structuri-evenimente”(13) străvechimii noastre: e un joc al sorţii În apele Poeziei, spirituali- ale „calendarului sempitern al satului”. şi al morţii, iar „ideea de cerc” trimite tatea unui popor se lămureşte stratifi- Este o aleasă coregrafie, de concen- la lumea “închisă“ a satului - la „întâia cat, până în străfunduri, pe marile ei trare a unor teribile energii, pe Uliţa din democraţie a lumii” din spaţiul traco- teme, pe marile aspiraţii, pe nease- dos, enunţând caracterul de „entitate geto-dac - unde „dramele îşi au muitele tensiuni, pe însăşi biografia închisă” a societăţii rurale. proiecţia lor cosmică”. Era de pe tim- unui popor care are acces, prin partic- Iată mişcarea: „De tropotul pul dansului cu săbiile în dinţi. ular, la universalitate. jucătorilor se hurducă pământul. Zeci Descoperim identitatea orig-

Bibliografie generală şi selectivă: abă Aristotel G. Călinescu, Istoria lit. române de la origini până în prezent, Ed. Minerva, 2) Lucian Blaga, Elogiul satului românesc 1982 3) Ion Alexandru, Pământ transfigurat, B.P.T., Ed. Minerva, 1982 Gabriel Gheorghe, Studii de cultură şi civilizaţie românească, vol. I-II, 4) L. Blaga, Trilogia culturii, Spaţiul mioritic, Ed. Cartea Rom. 1936 Fundaţia Gândirea, Bucureşti, 2005 5) Lucian Blaga, Meşterul Manole, Editura Univers, 1974. Sergiu Al-George, Arhaic şi universal, Editura Eminescu, 1981 6) Dragon al cărui cap (după Vasile Lovinescu) s-ar afla, la izvoare, în Lucian Blaga, Trilogia culturii, Spaţiul mioritic, Ed. Cartea Rom. 1936 Munţii Pădurea Neagră, corpul propriu-zis, în Corona Montis din Carpaţi Constantin Prut, Cărarea rătăcită, Fundaţia InterArt Triade, Timişoara, iar coada, în Munţii Haemus (Balcani). 2012 7) C. Brăiloiu, Viaţa anterioară, Opere, II, p. 198. Grigore Constantinescu, Cântecul lui Orfeu, p. 328. 8) Nicolae Gherman, Rebreanu, amiaza unei vieţi, Editura Albatros, 1989. Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah 9) George Coşbuc, Balade şi idile, ediţia princeps în facsimil, 1993 Modelul creaţionist, în Scientific Creation, 1974. Mitologie Română, Romulus Vulcănescu, Mitologie Română, Editura Academiei, 1987, p. 10) Romulus Vulcănescu, Editura Academiei R.S.R., 192-193. 1987, p. 192-193. Romul Munteanu, Profiluri literare, Ed. Minerva, Bucureşti, 1982 11) Vladimir Streinu Virgiliu Oghină, De la preistorie la istorie. Mitologie şi realitate, Tipografia 12) Grigore Constantinescu, Cântecul lui Orfeu, p. 328. “Miron”, Bucureşti, 1999. 13) Ion Ghonoiu, Obiceiuri populare de peste an, Dicţionar, Ed. Fundaţiei ______Culturale Române, 1997 1) „...aveau obiceiul să cânte legile lor”,... şi „nu cumva uzul acesta par- 14) Brăiloiu C.: La vie antérieure, în Histoire de la musique, tome I, Des ticular al agathyrşilor a fost introdus ca legile să nu fie uitate?” - se între- origines à Jean-Sébastian Bach, 1960, Editions Gallimard. ABONAMENTE «DACIA MAGAZIN»

Începând cu data de 1.01.2014, preţul unui abonament la revista noastră este: 70 lei anual, pe adresa: Tulcea, str. Florilor nr. 37, dl. Nicolae Nicolae, telefon: 0729011003 sau 0752104184.

25 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin GEORGE COŞBUC, RAPSOD AL RĂZBOIULUI DE INDEPENDENŢĂ DIN ANII 1877-1878

comandor Marius POPESCU

În decursul timpului, pe pământul binecu- Un loc cu totul aparte în creaţia poetică a vântat de Dumnezeu al străvechii Dacii şi apoi al lui George Coşbuc îl reprezintă tema războiului României, s-a născut nu doar o strălucită galerie, de independenţă de la 1877-1878. În cadrul ci numeroase generaţii de oameni care s-au creaţiei sale poetice, vitejia oştirii române, spiritul aflat, în diferite forme şi modalităţi, în slujba in- de dăruire şi de jertfă dovedite de ea şi scopurile tereselor supreme ale apărării gliei strămoşeşti, drepte şi nobile sunt cu totul edificatoare şi ex- a libertăţii, independenţei, unităţii şi propăşirii Pa- emplare. Fiecare vers din poeziile sale intitulate: triei. Referindu-se în mod expres la această cat- „Trei Doamne şi toţi trei”, „Moartea lui Fulger”, „O egorie de oameni dotaţi, minunaţi şi străluciţi, scrisoare de la Muselim Selo” sunt încărcate de poetul nostru naţional Vasile Alecsandri scria, adânci înţelesuri şi pătrunse de un fierbinte fior printre altele, într-una din creaţiile sale: „Sunt naţional-patriotic. Pe acest plan, în poezia „O nume destinate,/ Să steie neclintite pe - el timpi- scrisoare de la Muselim Selo” ne este înfăţişat lor hotare,/ Şi veşnic să răspândă o falnică lu- chipul exemplar al unui simplu oştean român, mină,/ Prin secoli ce-n umbră, trecând, li se care a moştenit de la străluciţii săi înaintaşi geto- închină”. daci şi romani vitejia exemplară şi spiritul de În şirul nesfârşit de astfel de nume de ex- jertfă pentru consfinţirea, pe câmpul de onoare, cepţie avea să se numere, la loc de mare cinste a independenţei României; în cea intitulată „Trei şi onoare, poetul George Coşbuc, cel care, prin Doamne şi toţi trei”, ne este prezentat, în chip creaţia sa literară va intra în istoria noastră magistral, dăruirea în luptă şi vitejia a trei naţională ca un autentic rapsod al Războiului de cetăţeni plecaţi la oaste la chemarea Ţării. Se Independenţă din anii 1877-1878. Venind pe spune, printre altele, în respectiva ceaţie poetică: lume în anul 1866 în satul transilvănean Hordou „Avea şi dânsul trei ficiori,/ Şi i-au plecat cu toţi (azi George Coşbuc), aşezare aflată în deodată,/ La tabără, sărmanul tată!/ Ce griji pe apropierea Năsăudului dacic, el avea să devină dânsul, ce fiori,/ Când se gândea cât,-i greu prin harul primit de la Cel de Sus, al învăţăturii şi războiul,/ N-ai timp să simţi că mori”. În sfârşit, al talentului, unul dintre cei mai străluciţi poeţi ai dar nu în cele din urmă, în poezia „Lupta vieţii”, secolului al XIX-lea. Versurile sale sunt pline de George Coşbuc aduce elogii vitejiei colective a farmec, pătrunse de un cald fior naţional – patri- luptătorilor noştri prin versurile acesteia:„O luptă- otic. Prin ele el căuta şi evoca istoria noastră i viaţa: deci te luptă,/ Cu dragoste de ea, cu dor./ multimilenară, vrednicia, bucuriile şi amarul Pe seama cui? Eşti un nemernic,/ Când n-ai un locuitorilor străvechii Dacii şi ai României, vitejia ţel hotărâtor./ E tragedie-nălţătoare,/ Când, şi bărbăţia oştirii române în diferite epoci istorice, biruiţi, oştenii mor./ Dar sunt eroi de epopee,/ ca de pildă cea din timpul războiului de Când braţul este biruitor.../ Oricare ar fi sfârşitul neatârnare. luptei,/ Să stai luptând, căci eşti dator./ Trăiesc Iată cât de cald, de frumos, de emoţio- acei ce vreau să lupte,/ Iar cei fricoşi se plâng şi nant şi de mişcător îşi exprimă el crezul ce l-a mor./ De-i vezi murind, să-i laşi să moară,/ Căci călăuzit toată viaţa în creaţia sa poetică: „Sunt moartea e menirea lor./” Ca nimeni altul până la suflet din sufletul neamului meu,/ Şi-i cânt Bucu- el, a dat glas bucuriilor ostaşilor, remarcându-se ria şi amarul,/ În ranele tale durutul sunt eu,/ Şi- prin modul exemplar în care George Coşbuc – otrava deodată cu tine o beau,/ Când soarta-ţi poetul a oglindit, prin creaţia sa poetică, epopeea întinde paharul...// Sânt inimă-n inima neamului războiului nostru drept şi sfânt pentru meu,/ Şi-i cânt iubirea şi ura -,/ Tu focul, dar vân- neatârnare, ce l-a înscris pe acesta în rândurile tul ce-aprinde sunt eu:/ Voinţa ni-i una, că-i una marilor şi străluciţilor creatori de cultură naţională mereu,/ În toate ale noastre-i măsura”. şi universală.

26 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin POETUL NAŢIONAL GEORGE COŞBUC – TĂLMĂCITORUL - REZUMAT - Maria Crişan (M.A.)

În anul 2000 am publicat la Editura CRATER ARTA traducere, CA SPIRIT DANTESC. POETICĂ LA GEORGE COŞBUC, cu o întârziere de 16 ani Spre a sumariza, George Coşbuc a tradus exce- şi dând eu bani, nu încasând aşa cum s-ar fi cuvenit, căci lent din greacă: Homer, Aristofan, Theocrit; din latină: era elogios referată de către Acad. Prof. Şerban Cioculescu Ovidiu, Vergiliu, Catul, Terenţiu, Horaţiu, Tibul; din sanscrită: (vol. I Prosodia şi stilul la G. Coşbuc şi vol. II, O exegeză, Kalidasha, Valmiki, Rigveda; din engleză: John Locke, Ten- de Dl. Prof. Dr. Dumitru Micu – comasându-le într-un singur nyson, Lord Byron; din germană: Schiller, Hartig, Opitz, Het- volum); vinovate de această întârziere au fost, nu Organele tinger; din franceză: Carmen Sylva; din rusă: Lermontov; de Securitate, aşa cum s-a vehiculat, ci rude de gradul II, din italiană: Dante Alighieri. (În ARHIVA „George Coşbuc” din pură INVIDIE. de la Cabinetul de Manuscrise şi Carte rară a Bibliotecii Poetul naţional George Coşbuc (Hordou 1866 - Academiei sunt dovezi nete că poetul naţional George Bucureşti 1918) este cel mai desăvârşit metrician şi cel mai Coşbuc luase lecţii de limbă engleză; germana şi franceza sincer iubitor al neamului românesc, al celui de la talpa ţării, le cunoştea din copilărie şi liceu, rusă şi alfabetul slavon le dovedit mai ales printr-o serie de poeme (Fata morarului, învăţase de la dascălul Tănăsuică, italiana cu Ramiro Ortiz, Cântecul fusului, La oglindă) şi prin proze, inclusiv manuale latina şi elena la Liceul Grănicerec din Năsăud, fiind şi pre- şcolare, conferinţe poporane, problemă atât de actuală şi miat în cadrul Societăţii VIRTUS ROMANA REDIVIVA al astăzi; educaţia adolescentină. La nenumărate proze cu cărui membru şi preşedinte a fost, pentru traduceri din tentă socială peste 10.000 pagini şi poezii, peste 100.000 Homer, elev fiind în clasa a VI-a liceală. De fapt, toate tra- de versuri se adaugă o extrem de bogată activitate de tra- ducerile efectuate de Coşbuc poartă pecetea unui ducător, începând cu limbile clasice: greaca şi latina, dar şi desăvârşit maestru. Iată spusele Acad. Alexandru Balaci din germană, franceză, engleză, italiană, inclusiv din san- sintetizate în Analele Academiei R.S.R., 1966: Opera de tra- scrită pe care a învăţat-o singur după cum reiese din Măr- ducător a lui George Coşbuc are aparenţa cleştarului şi ori- turisirile sale autobiografice existente la Cabinetul de care autor străin tradus de el vorbeşte româneşte. El este, Manuscrise şi Carte rară al Bibliotecii Academiei Române. desigur, unul dintre marii traducători ai literaturii universali Coşbuc stăpânea şapte limbi, deci nu fără temei savantul şi ai lumii. maghiar Ladislau GALDI opinează că George Coşbuc îşi Iată câteva monstre de măiestrite traduceri: are locul imediat după Dimitrie Cantemir; aceeaşi opinie îm- „Ajunşi acum pe-amurg şi-n înfundatul părtăşeşte şi alesul filosof - literat MIRCEA VULCĂNESCU Ţinut Lacedemona-n munţi silhui, (Pentru o nouă spiritualitate filosofică). Mânau la Menelau, la nepătatul Semnalăm din traducerile sale: ODISEEA lui Al Spartei domn vestit, la masa cui Homer, rămasă în manuscris şi publicată la Centenarul po- Nuntaşi umpleau de chiote palatul. etului (1966) – de profesorul Ştefan Cazimir; ENEIDA de El tocmai mărita pe fata lui Vergilius, numărând peste 10.000 de hexametri, pentru care Cu fiul lui Ahil, şi-n toată voia, Academia Română l-a onorat cu premiul Năsturel, premiu Căci el i-a fost promis-o chiar din Troia” care, de obicei, se acorda pentru activitatea întregii vieţi a (Homer: „Odiseea”, Cartea a IV-a, La Menelau, unui scriitor. Majoritatea operelor poetice traduse de Coşbuc versurile 1-8) au fost în aceeaşi manieră prosodică: Martin Opiz – părin- tele literaturii germane ZLATNA, sau despre odihna sufle- „O câtă bucurie simţeşte un părinte!... tului, metru alexandrin, Divina Commedie de Dante Alighieri, Să-ţi iei în braţe fiul, pe-obrazul lui fierbinte în terţine danteşti (mărturisind sincer că i-a fost foarte greu Tu să-ţi lipeşti obrazul! Să-l joci de pe genunchi până când şi le-a putut însuşi, dar, după aceea, creând el De fiori, şi el să-ţi poarte mânuţa cum îi vine însuşi încă două tipuri de terţine, pe care eu le-am definit Prin păr, să te lovească! Şi de-l ridici cât tine. Coşbucian I şi Coşbucian II (Fata cea cu umblet drag şi Cum e pe picioruţe de colbul străzii plin, Vântul). Traducerea Coşbuciană a Trilogiei danteşti a fost Să simţi pulberea caldă că-ţi lunecă prin sân. socotită, chiar de către dantologi italieni, cea mai reuşită („Sacuntala” de Valmiki, cântul VIII)

27 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

„Ne-am înăsprit noi suntem! Din faşă noi ducem la râuri Cu spada-n mână, stolul şi-l conduce: Micii copii, oţelindu-i cu gerul sălbatec al apei. Noi cu vânatu-i deprindem de mici; să străbatem desişuri, Omer e el, poetul suveran, Cai să-ncurăm şi săgeata s-o-ntindem: acesta ni-e jocul! Satiricul Horaţiu-n urmă vine, Însă bărbaţii, deprinşi cu puţinul şi vrednici la muncă, Ovidiu-apoi, iar ultimu-i Lucan. Scurmă cu plugul câmpii şi zguduie-oraşe cu fierul. (Dante Alighieri: „Infernul”, cântul IV, versurile 82-90) Fieru-l învârte şi mare şi mic şi cu spatele boul Duce-ne-ntoarsele suliţi; şi nici bătrâneţea târzie „Dar Muza Terpsihore pe voi, pe voi mai mult Nu ne slăbeşte puterea din piept, veselia din suflet” În lume vă iubeşte. Mai mult ca pe oricine! („Eneida”, cartea a VII-a, versurile 599-606) Voi, când atingeţi coarda, cântând o doină-mi vineri Să cred că însuşi Phoebus o inspiră de muzică, „Văzui când glasul s’alină şi stete Purtând a voastre braţe şi degetele iuţi! Că patru umbre-au dor spre noi s-apuce, Prin asta şi prin multe talente şi virtuţi Nici triste-n ochi, dar nici nemângâiete. Românul excelează.” (Martin Opitz: „Zlatna sau despre odihna sufletului”, Priveşte-acum! - a zis iubitul Duce, versurile 276-282) Pe cel ce’ntâiul ca si-un căpitan,

Idealul libertăţii naţionale şi al dreptăţii sociale în creaţia lui George Coşbuc

Floarea Necşoiu

Sînt suflet în sufletul neamului meu Creaţia sa lirică a apărut în volumele Şi-i cînt bucuria şi-amarul Balade şi idile – 1893, Fire de tort – 1896, Ziarul În ranele tale, durutul sunt eu unui pierde-vară – 1902, Cântece de vitejie – Şi-otrava cu tine o beu, 1904. Tematica abordează viaţa ţăranului român Cînd soarta-mi întinde paharul. în complexitatea ei: natura, iubirea, marile eveni- Versurile acestea reprezintă una dintre mente din viaţa satului, trecutul de luptă şi cele mai sincere mărturisiri de credinţă din în- războiul de independenţă. treaga lirică românească. Sunt zguduitoarea / Poezia de inspiraţie istorică evocă trecu- tulburătoarea expresie a contopirii cu neamul tul în pagini semnificative pentru anumite mo- său a unuia dintre cei mai importanţi poeţi ai mente şi evenimente, George Coşbuc noştri, George Coşbuc, poetul ţărănimii, cum in- continuând tradiţia încetăţenită de Dimitrie Bolin- spirat l-a numit Constantin Dobrogeanu Gherea. tineanu (Legende istorice), Vasile Alecsandri În cele trei decenii şi jumătate de trudă în (poeme eroice şi imnuri), Mihai Eminescu domeniul creaţiei, George Coşbuc s-a afirmat ca (Scrisoarea III, Memento mori). poet al satului şi înzestrat traducător, îmbogăţind Pentru George Coşbuc, istoria este o patrimoniul literar pentru care îl omagiem în neîntreruptă luptă pentru dreptate socială şi in- cadrul Congresului de Dacologie din acest an – dependenţă naţională. Simbolurile acestei lupte 2014. A tradus din greacă (Odiseea de Homer), sunt: Decebal, legendarul Gelu, domnul întâiei latină (Eneida de Vergiliu), engleză (Mazepa – uniri, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, în Byron), sanscrită (Sakuntala – Kadilassa), ger- poezii cu titluri ce grăiesc despre vitejia marilor mană (Don Carlos – Schiller) şi italiană (Divina bărbaţi, eroi ai acestui neam, care şi-a scris cu Comedie – Dante Aligheri), fiind considerat unul sânge istoria. dintre cei mai valoroşi traducători, graţie ex- Chipul marelui Decebal este surprins într- cepţionalului simţ al ritmului, rimei şi muzicalităţii un moment de mare curaj în faţa duşmanilor versului. cotropitori. Discursul, pe care îl rosteşte Decebal

28 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin către popor, este o sinteză de înţelepciune şi tat şi către vitejia plăieşilor de altădată, ca în demnitate în timpul vieţii şi în faţa morţii, izvorâtă poezia Cetatea Neamţului, poem în care este zu- din teribila cunoaştere a înaintaşilor: C-o moarte grăvită lupta dusă de zece plăieşi pentru tot sîntem datori, dar Nu-i tot una leu să mori / apărarea cetăţii de asaltul regelui polon Ion So- Ori cîne-nlănţuit. Astfel, Decebal devine, în viz- bieski, episod narat de Ion Neculce în O samă iunea poetului, un simbol al luptei împotriva de cuvinte, cele patruzecişidouă de legende oricăror cuceritori. Sunt glorificate curajul, adunate de primul culegător de creaţie populară, dârzenia, demnitatea, spiritul de sacrificiu de cronicarul rămas în literatura română primul care au dat dovadă în istoria noastră străveche mare povestitor al nostru. Cei zece plăieşi apără- strămoşii noştri getodaci. tori ai cetăţii ţin piept orgoliosului rege polon o Gelu, eroul legendar al poemului Moartea săptămână, timp în care pier doi dintre ei. lui Gelu, este surprins într-un moment-limită, Supravieţuitorii predau cetatea şi, spre uimirea clipa morţii, în care îşi exprimă dorinţele testa- trufaşului rege, aceştia îi precizează că în cetate mentare calului, tovarăşul său de luptă. Aidoma nu se află nici domnitorul, nici boierii şi nici avuţi- haiducului Toma Alimoş, eroul baladei cu acelaşi ile pe care le jinduia polonezul înfrânt, spre pro- titlu, Gelu îşi roagă prietenul necuvântător să-i funda lui umilire de către acei oameni atât de sape groapa pe margine de ape, pentru ca val- simpli, gata să piară la datorie, căci nu există urile Cernei să-l jelească şi să-l înştiinţeze de moarte mai glorioasă ca aceea dusă în lupta duşmanii ce vor năvăli peste ţară, căci Şi-armat pentru libertatea pământului strămoşesc. Faptele voi ieşi eu afară / Că-s vii, când e vorba de ţară,/ de vitejie şi spiritul de sacrificiu al plăieşilor imor- Şi morţii în mormânt. Lupta eroică a poporului talizate de Neculce au fost relatate şi de român împotriva turcilor cotropitori este pre- Costache Negruzzi în nuvela Sobiesţki şi amărită în balada Paşa Hassan, poezie inspirată românii, într-un ton mult mai grav. George din cartea Călugărenii din monografia istorică Is- Coşbuc, folosind dialogul, narează totul într-o at- toria românilor supt Mihai-Voievod Viteazul, mosferă de râs şi ironie, stări de spirit ce exprimă capodopera lui N. Bălcescu, la rându-i unul din- robusteţea morală a plăieşilor, ce completează tre cei mai sinceri şi adevăraţi patrioţi ai acestui fericit robusteţea fizică a eroilor anonimi ai nea- popor. mului. George Coşbuc identifică galbenul Tricol- Poezia glorifică prin hiperbolă şi antiteză orului, simbolul nostru suprem, cu truditorii gliei, pe Mihai Viteazul, domnul curajos, bun mânuitor ţăranii cu chipurile lor supte de boli, de foame, de arme, conducător iscusit, mare strateg şi tac- de neajunsuri, care s-au adunat şi au răbufnit în tician, care a obţinut o răsunătoare victorie, la durerosul strigăt Noi vrem pămînt şi au generat Călugăreni, împotriva turcilor, al căror conducă- teribilul Hristoşi să fiţi / Nu veţi scăpa nici în mor- tor era Hassan, un paşă laş, fricos, ce nu are cu- mînt. rajul să-l înfrunte direct pe Mihai. Într-o strofă La începutul secolului al XIX-lea, poate antologică, domnul valah este hiperbolizat, cel mai bogat în evenimente cruciale ale istoriei căpătând dimensiunile unei stihii devastatoare, noastre, a avut loc revoluţia lui Tudor din faţa căreia fuge nebun. Vladimirescu, pandurul trimis de Domnul Sfînt / Sălbaticul Vodă e-n zale şi fier Să ne scape acum odată / De ciocoi. Şi zalele-i zuruie crunte, Curajosul oltean, urmat de popor, a dat o Gigantică poart-o cupolă pe frunte, grea lovitură rânduielilor feudale. De aceea, Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger, faptele şi chipul său au dăinuit în istorie, în su- Iar barda din stânga-i ajunge la cer, fletul neamului şi în conştiinţa tuturor drept chin- Şi Vodă-i un munte. tesenţă a idealului de dreptate şi libertate. Eroismul şi măreţia lui Mihai îi conferă A-mbrăcat cămaşa morţii valoare de simbol al spiritului de jertfă întru Domnul Tudor, ca Hristos, apărarea libertăţii naţionale, în timp ce turcul Dar schimba-va pasul sorţii, devine ridicol în neputinţa sa: se închină prin Va trînti tiranii jos! baltă. Războiul de independenţă – 1877 – 1878 Admiraţia lui George Coşbuc s-a îndrep- – reprezintă unul dintre cele mai glorioase eveni-

29 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin mente din zbuciumata şi frământata noastră is- dramatisul ei este cea din Povestea căprarului torie. Sunt pagini copleşitoare ale jertfei acestui care duce-n spate corpul fratelui mort, pe care-l neam care şi-a făurit independenţa naţională, apăra cu trupul său. Nu poate, însă, înainta cu visul de veacuri, pentru care oamenii acestor povara în spinare şi astfel cade alături de cel ucis meleaguri şi-au dat viaţa. de glonţ străin, spre durerea tuturor ce-au văzut Nicolae Grigorescu, inegalabilul nostru episodul. pictor, a imortalizat eroismul ostaşilor noştri în Dar iată-l, cade! L-a lovit tablouri nemuritoare, fiind martor ocular al aces- Pesemne – un plumb din multa ploaie; tor măreţe momente. George Coşbuc, tot ca Pe spate-acum murind se-ndoaie, martor, a consemnat în pagini de proză, un jurnal Dar l-am văzut cum s-a-nvîrtit de război Războiul nostru pentru neatîrnare şi Spre frate-su, căzînd deodată Povestea unei coroane de oţel, gesturi şi atitudini Cu faţa-n jos, părînd c-ar vrea ale ostaşilor noştri, al căror eroism a irigat lirica Să-l apere pe mort aşa. eroică din volumul Cîntece de vitejie, precum şi Tema poeziei Rugămintea din urmă o pe cea a lui Vasile Alecsandri din ciclul Ostaşii constituie împletirea a două sentimente înălţă- noştri. toare – dragostea şi dorul de pământul stră- În poemul-epistolă O scrisoare de la moşesc dătătoare de putere şi spirit de jertfă, de Muselim-Selo, George Coşbuc priveşte războiul curaj, ce i-au mânat în luptă pe cei ce au căzut de independenţă prin ochii omului din popor cu eroic la Plevna, Griviţa şi Smârdan şi pe alte care se identifică. Iubirea de ţară a ostaşului, câmpuri ale teribilei încleştări. vocea din această poezie, se îmbină cu compa- Şi-ajuns în ţară, eu te rog, siunea pentru cei aflaţi în suferinţă şi cu senină- Fă-mi cel din urmă bine: tatea în faţa morţii (aducătoare aminte a Pămîntul ţării să-l săruţi demnităţii ciobanului mioritic în acest moment- Şi pentru mine! limită, evocatoare a bogăţiei şi frumuseţii spiri- Cea mai zguduitoare expresie a sufer- tuale a getodacilor). inţei şi jalei părinteşti la auzul veştii despre Ion, soldatul rănit de moarte, neştiutor de moartea celor trei fii plecaţi deodată la tabără carte, speră că se va întrema şi se va întoarce este zugravită, în culori sobre, în poezia Trei, acasă. Îi este dor de sat, de familie (mamă, soaţă Doamne, şi toţi trei, titlu, dar şi strigătul de durere şi copil), de uneltele lui de muncă, de tot ce din final, o sfâşietoare resemnare a tatălui strivit înseamnă traiul lui simplu, în comuniune cu de cumplita realitate – pierderea celor trei băieţi natura şi cu oamenii. Pe Ion îl doare rana lui, dar Mirea, Radu, George. îl doare, mai ales, moartea celor căzuţi pe câm- George Coşbuc rămâne un poet cu tim- pul de luptă, precum şi suferinţa celor bolnavi şi bru liric original, fiind creatorul idilei, baladei răniţi, ciungi şi ologi. Impresionantă, duioasă şi culte, elegiei civice, poet ce a evoluat într-o delicată este iubirea faţă de fiul său, Nuţu, pe epocă în care se întretăiu curente literare în pre- care l-a lăsat mic şi pe care acum şi-l imaginează lungirea lor, clasicismul şi romantismul, şi se cu creştetul cît masa. Finalul poeziei este manifestau autohtonele mişcări sămănătorismul copleşitor: scrisoarea a fost scrisă şi trimisă de şi poporanismul, toate prezente în varii aspecte căprarul Nicolae, care găseşte cuvinte de alinare în lirica lui Coşbuc. pentru mama căreia îi anunţă moartea fiului: Să Poetul pe care îl omagiem în aceste zile te mîngîie Dumnezeu, / C-aşa e la bătaie. a avut o serioasă contribuţie la şlefuirea poeziei Dorobanţul, eroul poeziei cu acelaşi titlu, româneşti, creând poezie de o excepţională urcă parapetul slujindu-se doar de mâna stângă, muzicalitate. El rămâne, alături de alte nume căci dreapta îi fusese retezată: El înalţă-n vînt prestigioase, o mare mândrie naţională, căci s-a chipiul, strig-un nume drag şi sfînt / Ş-apoi sare identificat cu oamenii acestor meleaguri, de pe ziduri, în redută şi-n mormînt. dovedindu-se suflet în sufletul neamului său. O impresionantă scenă, sfâşietoare în

30 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin O viziune modernă asupra personalităţii şi operei lui Coşbuc

dr. Lucia Olaru Nenati

Ţinând cont de faptul că în această ediţie Ca dovadă a remanenţei şi valabilităţii a Congresului se acordă atenţie şi operei poetu- acestor lucrări stă faptul că toată opera semnată lui ardelean George Coşbuc, pornind, desigur, de Lucian Valea, poezie, memorialistică, lucrări de la poemele lui circumscrise universului dacic, monografice de istorie literară, a fost recent reed- am considerat oportun să pun în lumină o lucrare itată într-o formă elegantă, într-o ediţie sub- mai puţin cunoscută dedicată acestui scriitor, stanţială şi impunătoare, în cinci volume, care aduce, cred, un punct de vedere valid şi realizată de Mircea Măluţ şi publicată în 2012 la modern asupra acestuia, importantă ca atare, Editura Limes din Cluj. într-un areal exegetic destul de sărac şi puţin în- Această ediţie frumoasă pune mai bine noit de-a lungul timpului. în valoare opera lui Valea iar în cazul de faţă, ne Este vorba despre cărţile dedicate lui permite nu numai să prezentăm în cadrul con- George Coşbuc de către scriitorul şi poetul arde- gresului o operă demnă de atenţie şi pe nedrept lean Lucian Valea, el însuşi o personalitate de- quasiignorată până în prezent, ci şi să punem osebită şi cu un destin frământat, pe care am într-o nouă şi insolită lumină acele pasaje în care avut ocazia să-l cunosc cât era încă în viaţă şi exegetul defineşte şi aprofundează poemele ce locuia la Botoşani într-un fel de „exil politic” fac legătura dintre acest congres şi opera coşbu- impus după eliberarea sa din detenţia politică pe ciană, ceea ce vom realiza în cadrul lucrării rezu- care a suportat-o după război. mate prin prezentul text. Printre mai multe cărţi de poezie şi memorialistică, el s-a preocupat, îndelung şi temeinic, de studierea vieţii şi operei lui Coşbuc, rezultatul acestui studiu fiind nişte cărţi în care aceste componente biobibliografice sunt tratate diferenţiat, substanţial şi original. Cartea Pe urmele lui George Coşbuc apărută la Editura Sport Turism în 1986, constituie, practic, o bi- ografie a poetului de la Năsăud, realizată cu atenţie şi spirit analitic bine strunit şi care reuşeşte să-l proiecteze pe Coşbuc în calitate de personaj bine conturat şi captivant al unei naraţi- uni antrenante şi atractive. O altă lucrare analizează opera poetului ardelean sub titlul În căutarea universului liric, apărută în 1980. Acesta constituie, de fapt, un demers hermeneutic scris într-un stil personal chiar şi din punct de vedere al structurii, de vreme ce îmbină comentariile analitice cu porţi- uni de antologie a versurilor aferente capitolului studiat, facilitând în acest fel exemplificarea rapidă a opiniilor formulate. Dar cel mai important este modul modern, aerisit şi pertinent în care poetul-exeget reuşeşte să abordeze, fără inhibiţi- ile vechilor poncife şi verdicte imuabile de până atunci, capitolele creaţiei coşbuciene, formulând aserţiuni demne de luat în seamă şi remanente.

31 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

O POEZIE EXCEPŢIONALĂ A POETULUI GEORGE COŞBUC: „DECEBAL CĂTRE POPOR”

general de brigade, prof. univ. dr. Florian TUCĂ comandor Marius POPESCU CĂLĂRAŞI

Cele ce vom spune, la începutul acestei tatea cauzei pentru care erau chemaţi la oaste, comunicări, ar putea să-i facă pe unii ascultători iată cât de frumos, de convingător şi de palpitant să râdă sau să zâmbească, iar pe cei mai mulţi se sublinia acest limpede adevăr într-una din dintre ei să fie de acord cu spusele noastre şi strofele poeziei: „Din zei de-am fi scoborâtori,/ C- chiar să ne laude! Noi considerăm, fără teama o moarte tot suntem datori!/ Totuna e dac-ai de a greşi, că prin stră-stră-strămoşii săi geto- murit,/ Flăcău ori moş îngârbovit,/Dar nu-i totuna daci, George Coşbuc a fost „pui de dac”. El a leu să mori,/Ori câne-nlănţuit.” venit pe lume lume într-o zonă a Transilvaniei În alte două strofe ale poeziei se sublini- Dacice, într-un loc de o excepţională frumuseţe ază, în chip magistral, faptul că geto-dacii lui De- şi cu glorioase tradiţii cultural-artistice ale cebal n-aveau frică de nimeni, respectiv nici de Năsăudului, adică a localităţii Hordou, denumită oştile romane din epoca sa, apreciază poetul azi „George Coşbuc”. Devenind unul dintre cei năsăudean. Iată cum se exprimă el în această mai străluciţi barzin populari ai literaturii române privinţă: „Ei sunt romani!/Şi ce mai sânt?/ Nu ei, din secolul al XIX-lea, versurile sale vor aborda ci de-ar veni Cel Sfânt,/ Zamolxe, cu-n întreg subiecte dintre cele mai interesante şi variate: popor,/ De zei, i-am întreba: ce vor?/ Şi nu le-am viaţa de la sate din cele mai vechi timpuri, tradiţi- da nici lor pământ,/ Căci ei au cerul lor.” Poetul ile populare străbune, neîncetata luptă pentru spune mai departe în următoarea strofă: „Şi- apărarea gliei şi a valorilor străbune, spiritul de acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!/ E rău destul că jertfă al oştirii noastre în războiul drept de la ne-am născut;/ Dar cui e frică de război,/ E liber 1877-1878, dar şi teme curate de istorie naţion- de-a pleca-napoi,/ Iar cine-i vânzător vândut,/ Să ală. În această categorie de creaţii poetice se în- iasă dintre noi.” În sfârşit, poetul George Coşbuc scrie, la loc de mare cinste pentru autor, poezia îşi încheie poezia intitulată „Decebal către popor” intitulată pe cât de clar, de frumos şi de inspirat cu o concluzie pilduitoare, care s-ar cuveni să fie „Decebal către popor” alături de „Cetatea consemnată drept motto în orice evocare dedi- Neamţului”, „Moartea lui Gelu”, „Doina”, „Noi cată prezentării participării oştirii noastre la luptă vrem pământ” şi altele. La una dintre aceste pentru cauze drepte. Iată ce ne învaţă, în acest poezii, care se înscrie în mod organic în tematica sens, poetul nostru: „Eu nu mai am nimic de acestui Congres de Dacologie şi anume cea in- spus!/ Voi braţele jurând le-aţi pus,/ Pe scut! Dar titulată „Decebal către popor”, ne vom referi, mai vî gândiţi, eroi,/ Că zeii sânt departe, sus,/ Duş- pe larg, în cele ce urmează. manul lângă noi!” Fiind conştient de stră-stră-vechea sa Cu privire la conţinutul, la mesajul şi la în- origine de dac, poetul George Coşbuc a văzut în văţămintele cuprinse în poezia lui George regele erou şi martir Decebal o figură de om de Coşbuc, intitulată atât frumos şi de înălţător „De- stat de excepţie, închinându-i acestuia şi poporu- cebal către popor” s-a scris până acum, din pă- lui în fruntea căruia s-a aflat, o poezie de ex- cate, destul de puţin şi de nesemnificativ în cepţie, o odă în cel mai autentic înţeles al literatura română de specialitate. A sosit timpul, cuvântului. Poezia este structurată pe opt strofe, zicem noi, că în zilele noastre, când românii de fiecare dintre acestea însumând şase versuri. În bine trăitori în ţară şi în străinătate fac eforturi cuprinsul ei se evocă, în principal, spiritul de vite- susţinute, calde şi curate să reînvie spiritul jie al geto-dacilor şi eroismul lor în războaiele în tradiţional dacic, poezia despre care am discutat care erau chemaţi să lupte, consemnându-se, în acum şi deci să fie apreciată şi socotită aşa cum versuri înflăcărate, că puterea lor constă în drep- este de fapt: o creaţie poetică de excepţie.

32 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin Amalasunta, regina ostrogoţilor, evocată de George Coşbuc

prof. Olimpia Cotan-Prună

Regele Gapto a întemeiat dinastia Ama- lilor şi a Balţilor. Era din familia Piloforilor, geţi din nord-est, şi avea rangul de Ansi - nesupus romanilor, un semizeu, ca şi regele Decebal. Ostrogota era din familia Balţilor, a daci- lor liberi, uniţi din nord-est până în vestul ţinutu- rilor necălcate de romani. Ilustrele familii ale Balţilor îşi aveau originea în familiile Piloforilor de pe vremea lui Deceneu. Ostrogota (269-270) este urmat de Argait şi Dungarit, de Cniva, Unilt, Atal etc, piloforii nobili din dinastia goţilor Amali, că a existat mereu o Dacie Liberă şi una Captă, ca pe monedele vremii lor. Geto-dacii din N-V imperiului lui Bure- Museum din Vienna bista au o istorie neîntreruptă, cu mărturii ale prezenţei lor de necontestat. Goţii sunt traco- geţii-daci, barbarii ce-au destrămat Imperiul Roman.

În secolul al III-lea, Ostrogota domnea Amalasunta cu însemnele puterii_Kunsthistorisches peste toţi goţii estici de dincolo de Nistru şi vizigoţii din nordul Dunării. Meritul acestui rege este că a distrus colonia romană Apulum în frun- tea armatelor dinafara imperiului, pe vremea cucerind Scandinavia - scrie Carlo Troia la pag. când Aurelian, în 271, învingea cu mare greutate 114-115 în Fasti getici o gotici.Iată că Zamolxe Amazoanele luând şi prizoniere, iar în 274 nu s-a născut în Suedia cum scrie Carolius părăseşte Dacia nordică, sub presiunea lui Os- Lundius. trogota şi Ermanaric ce au reîntregit regatul lui În anul 368 moare Ermanaric ce avea Decebal supunând Germania Meotidă până la 110 ani. În anul 369, goţii jură să dispară numele Marea Baltică. de roman. Atanaric se întâlneşte cu împăratul Bunicul lui Iordanes a fost secretarul lui Valens pe Dunăre şi nu coboară pe pământ Kandace din neamul Amalilor şi scria că roman la Noviodunum şi semnează înţelegerile popoarele numite germanice de fapt gotice pe navă, apoi se retrage la Pietroasele, în aveau mari întinderi de pământ unde îşi duceau Muntenia, unde a fost descoperit tezaurul Cloşca veacul pe ţărmul Pontului Euxin, stăpâneau şi cu puii de aur, unicat pe pământ , datând din vre- vandalii, marcomanii, şi-au dus căpeteniile mea sa. În anul 376 goţii din sudul Dunării se guarzilor în sclavie. unesc şi-l ucid pe împăratul Valens. Daco-geţii lui Ermanaric, păstrători ai Atanaric se refugiază la Constantinopol Cultului Zamolsian, nu se convertesc la Creştin- şi moare în 381. Împăratul Constantin, dacul ism şi se stabilesc pe ţărmul Mării Baltice, născut la Naisus, la sud de Dunăre, îi ridică o

33 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin statuie tatălui său, Rodestus. Constantin ia ca federaţi 40.000 de goţi. Regele Aoric şi Ararie, apoi Geberic cuceresc teritoriile ocupate de van- dali din Dacia Traiană. În 361, Ulfila traduce Biblia în limba get- ică, pe când Cultul lui Zamolxe era încă puternic. Atanaric persecuta creştinii. Printre numeroasele victime în 372-374 se regăseşte regina Gaota, cu copiii săi, Arimerio şi Ducila, cât şi prima soţie a lui Teodoric cel Mare, cel care întroduce în is- torie familia sa feminină, cu cele trei fiice, între care un rol aparte îi revine reginei Amalasunta evocată de poetul George Coşbuc în vremurile decăderii Imperiului Roman sub loviturile goţilor- geţi. Goţii i-au învins pe huni şi-au administrat Europa mii de ani. Arienii trăiau după legile Amalasuntha regina - în Nuremberg Chronicle pământului căci italicii aveau încă legile Dreptului (1493) roman. Reginele - Mari Preotese geto-dace au scris istoria de la Hiperborei la geto-daci. Regina cu sprijinul reginei, fiul Amalasuntei este alungat evocată de Coşbuc e specială în familia lui şi apoi ucis de trei nobili. Amalasunta a negociat Teodoric cel Mare, care conduce întinsul imperiu cu Iustinian să ducă comoara gotică la Constan- împreună cu surorile, cu soţiile şi cele trei fiice şi tinopol ca să-i acorde azil fiului, dar n-a reuşit. nepoate şi se înrudeşte cu principalele triburi din După mortea regelui Teodoric cel Mare, Balcani, Italia, Spania, Nordul Africii, de stârnesc Amalasunta e închisă în turnul din Insula Mar- invidia regilor Răsăritului. tana din Lacul toscan Bolsena, acuzată de re- Amalasunta - Sora amalilor - regină geto- voltă de noul rege catolic Hilderic, care-i ucide daco- gotică e fiica regelui Teodoric cel Mare, garda gotică: În castelul de pe stâncă...e/ Regina soţie a lui Athalaric II, atrasă de cultura romană ostrogotă care-n turn aici e roabă,/ Lacrimile-n prin consilierul Boetius - om de ştiinţă şi filozof ochii palizi îi sunt singura podoabă - cum scrie de cultură romană. Era cea de a treia fiică a George Coşbuc. Jalea sa e purtată de vântul regelui şi conştient apăra dinastia gotică cu şirul cruzimii ce mişcă şi brazii, mişcă munţii şi văile ei de regi cum zugrăveşte literar poetul G. pentru învinuirea de trădare: Jalnic vâjâie prin Coşbuc destinul tragic al Reginei Ostrogoţilor din noapte glasul codrilor de brad. secolele V-VI. Poezia este scrisă în anul 1893 şi Curajoasa regină dezvăluie adevăruri is- inclusă în volumul Balade şi Idile. torice de necontestat, reproşându-i soţului, rege, Amalasunta a trăit din 494 până în 535. stăpân şi bărbat, fiu al Amalafridei, sora lui S-a căsătorit în secret cu sclavul Traguilla, ucis Teodoric cel Mare, regina vandalilor şi alanilor din ordinul mamei sale. În anul 515 se căsă- din Africa de Nord, că-i o figură ştearsă şi-un toreşte cu Euthanaric, un ostrogot nobil din mişel ce nu poate ucide o roabă-nlănţuită, dar Spania, ce făcea parte din dinastia Amalilor. Are regina-soţie o ucide fără judecată în anul 535. un fiu numit Athalaric şi o fiică, Matasunta, cres- Dispare strangulat chiar în turn şi e înlocuit de cuţi sub influenţa culturii romane. Euthanaric Witigis ce-o obligă pe fiica reginei ucise să-l ia moare de tânăr şi fiul său devine rege la 10 ani, de soţ. Sunt capturaţi de Belizarie şi duşi la Con- iar Amalasunta regentă, funcţie creată de regele stantinopol cu tezaurul ostrogoţilor, unde Mata- Teodoric cel Mare. Din cauza culturii, mult diferită sunta este căsătorită cu o rudă a împăratului: de tradiţiile gotice, pe care şi-o formase tânărul Mi-ai ucis întâiul sfetnic, că-ţi era supus şi

34 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

înţelege de-a greşit, că răul trebui curmat: Mi-ai lume. În poezia Reginei ostrogoţilor George luat apoi copilul să-l ucizi...dar eşti tată şi ai Coşbuc ne indică istoria mascată a strămoşilor dreptul peste fiul meu ca mine, altă crimă noştri şi faţetele lumii romane ce nu-şi găseşte politică: dar../ El nu era al nostru, era al ţării în- locul în tumultul goţilor-geţi şi al regilor lor puter- tregi. N-ai ucis în el un rege, ce-ai ucis un şir de nici şi vizionari. Posteritatea a onorat-o pe regi! Teodat îi ucide pentru că Amalasunta era Regina Ostrogoţilor numind Asteroidul 650 - regenta fiului ce avea 10 ani din dorinţa de a-i Amalasonta. Regele Teodoric Cel Mare - tatăl a rămâne puterea şi tronul: - O s-o pierzi, a cui e trei prinţese: Theodegota (473), Ostrogota (493) vina? E conştientă că: Am putut să fac revolta, şi Amalasunta (495), a zidit la Ravenna, capitala ori pe-ascuns să te omor/, dar n-a făcut-o/ că-i e celui mai întins regat gotic-geto-dac din lume, o milă de popor, că era o regină înţeleaptă, şi l-a strălucitoare istorie în mozaic ce luminează făcut partener la tron, ca rudă. prezenţa geţilor arieni, creştini ortodoxi, ce mer- Regina este înlănţuită în turn între anii ită studiaţi în istoria geto-dacă. 534-535 la comanda noului rege. O ucide ca un Istoricul Desip foloseşte primul numele mişel, înlănţuită şi fără judecată şi-o aruncă de de goţi: Schiţii numiţi Goţi ucid pe împăratul De- pe stânci, hohotind, în anul 535. Goţii judecau cius, al cărui urmaş cumpără cu bani, pacea de după legile geto-dace ale pământului, iar romanii la goţi. Claudiu Goticul,cel ce-i respingea mereu aplicau Dreptul Roman: Pe femeia pusă-n lanţuri pe goţi, îl lăuda în 274 pe Regalian, urmaş înrudit n-o ucizi că-i mişelie/ Pe regină ai tot dreptul s-o cu Decebal, împăratul armatei, urmat timp de doi ucizi că-ţi e soţie.../ Urlau sinistru codrii de brazi, ani de soţia Driantila. Împăratul Constantin cel poporul şi Tara toată. Poetul prezintă faptele is- Mare, dac de origine, ia de la regii goţi Aoric şi toric corect: Tu erai un om de luptă fără rang şi Araric 40.000 de goţi ca să susţină Imperiul fără nume/ Eu ţi-am dat coroana ţării să te fac Roman de Răsărit. Printre ei s-or fi numărat şi stăpân pe-o lume precizând că: Nădejdea cei ce străjuiesc în eternitate Arcul de Triumf din răzbunării uciderii reginei din interese politice, e inima Romei. Dio Casius spunea că Dacia Aure- în răscoala poporului, în moartea fără de sicriu, liană se învecina cu 12.000 de daci. Ermanaric, ca să-l sfâşie de viu. din neamul amalilor, a unit dacii liberi cu cei din Împăratul Iustinian a vrut să obţină azil povincia romană Dacia, dar n-a întemeiat un alt pentru regină. Consilierul literar al reginei Amala- regat. A murit cu 80 de ani înainte de Teodoric sunta era acum Casiodorus istoricul, senator cel Mare, regele ostrogot, ce a dat ordinul unic roman, ce-a scris pentru regele Teodoric cel lui Casiodorus să scrie istoria goţilor întregită de Mare Istoria goţilor, cel ce lăuda în plin Senat Mozaicul Bazilicii ariene din Ravenna. bogăţia limbii materne a Amalasuntei, din regii George Coşbuc a suportat vitregiile geţi-eroi. Iordanes în Getica citează regii dinas- vremii sale ca strălucit om de cultură român sem- tiei Amalilor, începută cu regele geto-dac Gapto. nalând posterităţii o tumultoasă dinastie gotică- Despre viaţa reginei Amalasunta au scris: getică a barbarilor. Casiodor, marele erudit al vremii sale, Iordanes la Tomis, Procopius şi spaniolul Antonio Mira. Carlo Goldoni scrie în 1733 o piesă tragică de- Bibliografie: spre destinul reginei Amalasunta, iar când Im- Armin Olariu, Adevăruri ascunse, 2012; Augustin Deac, Istoria adevărului istoric, Giurgiu, 2001; periul Roman se destrăma biruit de tumultul Carlo Troia, Istorie getică sau gotică, 2013; geto-dacilor-goţi. Dan Oltean, Regii dacilor şi războaiele cu romanii, Deva, George Coşbuc este poetul român ce-a 2012; păstrat în nemurire destinul tragic al reginei os- Miron Scorobete, Dacia Edenică, Cluj-Napoca, 2006; Paul MacKendric, Pietrele dacilor vorbesc, Bucureşti, 1978; trogoţilor, Amalasunta, fiică a barbarilor-daci Revista Dacia Magazin nr. 96-97. liberi ce-au şters Imperiul Roman, sădind o nouă

35 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

III. DACII ÎN CONŞTIINŢA LUMII DACII ÎN CONŞTIINŢA LUMII

MICHAELA AL. ORESCU

Despre daco-geţi au scris lucrări istorice sau rebus gestis Alexandri Magni” în zece cărţi; s-au pier- de alt gen, sute de autori printre care se numără antici dut cărţile I şi II, tocamai acelea în care se vorbea des- greci, romani, arabi, egipteni, evrei, precum şi autori pre “expediţiunea lui Alexandru la Dunăre”,9) contra din Evul Mediu, cele mai multe fiind lucrări pierdute tribalilor şi a goţilor. sau rămase în fragmente, ori copiate de urmaşi. De subliniat că “suplimentul“ lui Freinshe- După Darius şi Filip, marele Alexandru Ma- mius, eruditul bibliotecar al reginei Cristina a Suediei, cedon a fost al treilea rege care a străbătut Dacia şi a născut la Ulm la a.1608 şi care a rescris pe la 1640 purtat lupte de ambele părţi ale Istrului, în partea de cartea lui Curtius, în care se relata despre Dacia şi des- jos a Moldovei, la a.332 î.H. Despre expediţia lui Ale- pre afacerile şi luptele lui Filip şi ale lui Alexandru cu xandru Macedon şi trecerea sa prin Dacia s-au păstrat geţii, nu mai există. puţine relatări de la Arrian1), de la Quintus Curtius2) şi de la Plutarh3). Acesta din urmă spune că Alexandru Macedon a scris “Epistole” în care consemna toate bi- Bibliografie 1) “Expedit. Alexandri” libr.I. cap.3-5; ruinţele sale, toate evenimentele, Plutarh asistând la 2) Curt. Libr. I. cap. XII; ele. Desigur că acestea cuprindeau pagini importante 3) “Vita Alexandri Magni”, c.XI ; Plutarh “Alex.” cap. VII, XII, despre expediţia în Dacia, pe pământul geţilor, “neam XXVII, XLI, XLII, XLIII, XLVI, XLVII, LV, LX; neînvins şi neatârnat” şi trecerea lui Alexandru peste 4) Arrian, libr. I, cap. IV; Istru, a cărui apă, ca şi cea din Nil, se păstra în vase 5) Plutarh, “Alexandro”, cap. IV; 6) Arrian “Exped. Alexandri”, libr. VII, cap. XXV, XXVI, p.539, de aur, în vistieriile împăraţilor, ca semn de suverani- ed. Amstelodam, 1757; tate şi putere – spune Plutarh.4) 7) Plutarh în “Vita Alexandri”, cap. 47.8.15.16.18.20.24.44.70.75; De asemenea, s-a pierdut marea carte a lui 8) Plutarh în “Alexandro”, cap.4; Calistenes (Ib. cap. 27.33); Era- Alexandru privind expediţiile lui, intitulate “Efeme- tosthenes (Ib. cap. 31); Dinon (Ib. cap.36); Potamon Lesbanul şi Sotion (Ib. cap.61); ridele împărăteşti”. Alexandru hotărâse ca “doi oa- Toate aceste scrieri sunt pierdute meni de arme şi de geniu”, Eumanide Candiotul şi 9) Al. Papadopol-Calimah – “Scrieri vechi pierdute, atingătoare Diodat Erithreul să ţină un jurnal, supravegheat de îm- de Dacia”, Ed. Dacica, Bucureşti, 2007 părat, în care erau zilnic menţionate evenimentele, bă- tăliile şi “mişcările lui Alexandru”, jurnal pe care Plutarh5), ca şi Arrian6), l-au citit. “Alexandru a avut o pleiadă de istorici celebri care i-au descris faptele” şi locurile prin care a trecut sau stat, martori oculari care îl urmau pretutindeni. Cei care l-au urmat şi au scris despre Dacia sunt: “Cli- tarchos, Polictet, Onesicritos, Antigenes, Ister, Aristo- bulos, Chares, camaraşul său, Ptolemeu, Anticlid, Philo Thebanul, Philippos Theagelensul, Hecateu de la Eretria, Philippos din Chalcedona, Duris Samiotul. Plutarh7) i-a citit pe toţi”. Aristoxenes a scris “Amintiri despre Alexan- dru”, ca şi Heraclides, Calisthenes, Eratosthenes, Dinon, Potamon Lesbanul şi Sotion. Toate aceste scrieri sunt pierdute8). Quinthus Curtius (sec. II d.H.) a scris “De

36 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin Câteva texte în limba dacă

Florin Croitoru

Placa 16 Metodă de lucru: se izolează cuvinte care se repetă de ex DU, apoi grupuri care formează în mod Placa 120 evident cuvinte, de ex armosa, dacebalo, rumunos, Transcriere făcută de Branislav Ştefanovski sarmigetausa. Se încearcă unele grupuri ce par a forma cuvinte, în special grupuri scurte ca: noi, aci, Transcrierea cu litere actuale sto, peste. Dacă la sfârşit textul prezintă caracteristici ROTĂ PENE O gramaticale ale vreunei limbi, înseamnă că acea e M limba în care a fost scris, nu se poate despărţi în text CI într-o limbă, dacă el a fost scris în altă limbă. PĂ UDEĂ ĂNTURNIE NE DĂE ZABELIEĂ Textul cu litere româneşti actuale LEĂ DĂE HIELEARHILORO GEĂ SĂ GEĂ ARMĂSĂ SĂ SUEĂ ACEZĂ ĂNSELĂCIOALE Dacebală ănaîncea du armăsa dacă ceă ĂN GALIE PI CELĂE DABO GECIĂ adesă să înta dă mucioila du măriresă sarmige- FAŞÎTĂ ĂNANGEĂ NOSECERĂ MATO tausa. Aci noi ladu puserăm: stă peste armăsa ru- BOERO BUZECIO ĂN SARMIGETĂUZĂ CUE munăs(î). ARMĂSĂ Explicaţii 1 ERIEĞER DAPIEĞEĂ LĂ ĞENUCLĂ Este absurd ca Decebal să stea peste armata XXXXXX romană. În acest text însă cuvântul dacebală este sub- 2E OROLUEĂ LĂ ELU A KARSEU stantiv comun, nu nume. Se traduce cu voievod sau XXXXXXXXXXX duce. 3E ZORASEĂU LĂ MĂLEO DABO Armăsă; formaţiune de oameni înarmaţi. Ar- ΧΧΧΧΧΧΧΧ(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) măsa rumunăsă, armata formată din rumuni (iobagi). 4 GUERĂ LĂ DINĂ ĞECEĂ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ) A sta peste, adică a stăpâni. 5 ZAPUEO LO ZĂURĂ DABO Textul cu cuvinte actuale (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) Voievodul înaintea armatei dace, ce adastă să 6 KĂRMUO LĂ NOBU DĂ UN intre, dă poruncă de preamărire (slăvire) a cetăţii. Aci (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) noi placa puserăm. El stăpâneşte armata rumânilor 7 ĞEUZĂ LĂ SIĞI DĂ NOE (iobagilor). (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) Deducem că trupele auxiliare erau recrutate 8 MANIESĂ LO ZIDĂ DABO din rândul ţăranilor aserviţi, aşa cum s-a întâmplat şi (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) mai târziu. 9 BERUSĂ SAUH DABO PANĂNEĂ

37 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) În această placă este vorba despre organizarea 10 DĂUEGĂE POLCEĂ DABO SARMATIEĂ unor staţii de aprovizionare. Sunt pe această listă 15 (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) nume de contribuabili care dau cele necesare. Cei care 11 KARPĂDĂ LĂ SARTAPIEĂ dau se numesc DACI iar ceea ce dau ei se numeşte (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) ΙΙ –. aici GECIĂ. 12 PARIĂZĂ LO ERMY DABO (Χ)(Χ)(Χ) ΙΙ Traducere: este greu de înţeles toate cuvin- 13 MONGAIĂ LĂ NAPOKĂE (Χ)(Χ)(Χ)(Χ) – – tele. Rotă pene de ex poate însemna că se face ceva 14 GURĂE LO KOMIEĂ DABO (Χ)(Χ)(Χ) fie împreună, fie prin rotaţie. Zabielieă nu are un înţe- 15 PALOE LĂ SAR DABO SEĞE STOΙΙ – les clar deocamdată. Poate înseamnă înştiinţare. (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) Pe unde se întoarce să ne dea ZABELIĂ. KĂTĂ PĂLEU ČENEU Să le dea hilearhilor (generali) ce se dă (ca să) MAERO BIEREĂ ridice armată aşează ĂNŞELĂCIOALE în cale. Pt acelea se va da GECIĂ (dare). Făcută înaintea noastră, MATO BOERO BUZECIĂ, în cetate cu armată. Cetate (sarmige- tausa) cu armată înseamnă că venise acolo şi armata de daci (armăsa dacă). Peste an, în iarnă de ex, cetatea era păzită de o gardă recrutată dintre rumuni (iobagi), adică armăsa rumunăsă. Adresantul este CENEU. Păleu este o funcţie. Către păleu Ceneu. Semnează MAERO (funcţie) Biereă. Aceste staţii erau menite să aprovizioneze cu hrană pe cei care veneau din diverse direcţii atunci cînd se ridica oastea mare. În acest text avem informaţii de- spre limba vorbită şi despre organizarea militară. FIDELITATEA MEMORIEI COLECTIVE CONCEREALA - un moment ritualic al nunţii ţărăneşti, de pe timpul dacilor-

prof. TITI DAMIAN Membru al Uniunii Scriitorilor din România

„Pe culmea cea mai înaltă a Munţilor Carpaţi se Văvăluci, Scăeni, Budui, Muscelul Cărămănesc, Măţara şi înalţă o ţară mândră şi benecuvântată între toate ţările Camboru. Sunt sate a căror vechime este mai mare decât semănate de Domnul pe pământ.” Aşa-şi începe patriotul a ţării acesteia şi ale căror nume sunt purtătoarele unei is- Nicolae Bălcescu fascinanta descriere a Ardealului din arhi- torii care ajunge la Sava Gotul, adică la începuturile creş- cunoscuta carte despre Mihai Viteazul. Nu ştiu ce resort in- tinismului pe aceste meleaguri, apoi la daci şi traci şi, terior mă împinge să-l parafrazez pe istoric şi să încep trecând mileniile, până spre triburile misterioase ale pelas- povestea ce urmează – o poveste adevărată despre un gilor. Înşişi istorici de renume precum Nicolae Densusianu spaţiu spiritual buzoian la fel de mirific. Poate că sunt legat (Dacia preistorică) şi Iosif Constantin Drăgan (Noi, tracii) cu sufletul, cu gândul şi cu scrisul de acest spaţiu, şi el reuşesc să dezlege numele acestor sate aduse până la noi binecuvântat. de memoria colectivă. Astfel, ele amintesc de tribul pelasgic Aşadar, pe drumul şerpuit sub culmile cele mai al moscilor-mossinoecilor (Muscel-musceleni, de unde a de- înalte ale Munţilor Buzăului, între Bozioru şi Colţi se întinde rivat mai târziu „moşneni”), de tribul Meterea turba (Măţara), un colier de sate uitate de lume, dar nu şi de Dumnezeu: de tribul scailor (Scăeni), şi de zeităţi pelasge (Budui şi

38 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Camboru), apoi Bozioru (gr. „Buxios”-„fugă”) şi Colţi (gr. Istoricul roman Dio Cassius notează că dacii nu- „Colhis”-„stâncă”). De menţionat este faptul, istoriceşte, şi omorau prizonierii, ci îi dădeau în primire femeilor şi copi- această zonă izolată lingvistic, etnografic, este înconjurată ilor, să-i umilească. Este confirmat de acelaşi istoric şi faptul de sate cu nume autentic româneşti: Lingureşti, Călugăriţe, că, pierzând o bătălie, bărbaţii daci erau siliţi să doarmă la Strâmba, Aluniş, Paltenu, Pinu, Ruginoasa, Odăile, Rău, picioarele nevestelor. Nici că se putea o mai mare umilinţă Valea Fântânii, Bălăneşti, Gornet etc. Documentele vremii pentru un bărbat prizonier sau învins! Ritualul acesta al con- atestă faptul că aceste sate izolate pe culmile subcarpaţilor cerelei exclude categoric prezenţa bărbaţilor, căci pot fi au trimis oşteni în oastea lui Mircea cel Bătrân, la Rovine. pedepsiţi aspru dacă îndrăznesc să se apropie sau să spi- Sărind câteva sute de ani, memoria colectivă îşi oneze. Concereala se desfăşoară sub semnul unei lejerităţi, dovedeşte din nou fidelitatea. Nume de locuri din jurul sat- să nu zic destrăbălări totale a femeilor (unul dintre informa- ului Muscelu-Cărămăneşti amintesc de martiriul primilor tori mi-a relatat că era permis numai accesul văduvelor sau creştini, in frunte cu Sava Gotul, la 372. Nume de locuri pre- al femeilor nemăritate, fete bătrâne), cu numeroase gesturi cum Vârful Goţilor, Goşa, Malul Goşii, Podul Goşii,Vărful şi strigături cu obscenităţi, dar se constituie şi într-un ritual Goşii, Lacul Goşii, iar mai la nord lacul Goteş – toate poartă iniţiatic pentru viitoarea nevastă, păstrat cu mare străşnicie rădăcina „got” (goş), dar şi Vărful Vătraiului – vatra unei si- (le-am transcris fidel, fără nicio intervenţie) numai lor per- hăstrii, atestate documentar. De departe se subînţelege că mise, şi numai în acea zi. De fapt, totul era regizat sub locuitorii satului acestuia au fost martorii direcţi ai masacru- forma unui teatru popular. lui adepţilor creştini ai Sfântului Sava Gotul. Tulburătoare În romanul meu Norul, ed EDITGRAPH, Buzău, prin vechimea lor sunt încă trei toponime care amintesc de 2011, am păstrat datele esenţiale ale ritualului, fără să începuturile creştinismului: platoul Martire situat între Aluniş modific etepele, doar le-am dat o formă literară, accesibilă şi Nucu, în nordul satului Muscel, locul unde au sacrificat cititorului. Subliniez doar faptul că numărul strigăturilor „fără Argonauţii berbecul cu lâna de aur în onoarea zeului pelas- perdea” era mult mai mare, iar cele povestite sunt autentice. gic Marte – dar şi zonă binecunoscută cu vestigiile rupestre Am schimbat, cum era firesc, numele personajelor, păstrând – (gr. „marturos” – „martor al lui Dumnezeu”), Vârful Ceciliei semnificaţiile ritualului. (de fapt Ciliciei) Totodată, la Est de Vârful Ceciliei, fotografic, am descoperit şi ceea ce pare un tumul pelasgic, în zona Harta arealului menţionat: numită La Boburi. Urmează să o cercetăm amănunţit îm- preună cu cercetătoarea-călăuză Diana Liana Gavrilă şi cu dl. Constantin Giurginca, pe care i-am contactat. La fel de tulburător este un mesaj etnologic pe care ni-l trimit începuturile şi anume „concereala” sau „con- ceritul” – un ultim moment distinct al nunţii ţărăneşti. Supranumit şi „nunta muierilor”, este un ritual exclusiv al fe- meilor, ce se desfăşară la casa miresei de luni dimineaţa până seara, în prezenţa nunei mari, când se joacă şi „sticla cu rachiu”, element ce atestă fecioria miresei. Copil fiind, am receptat-o prin anii ’50 când încă se mai practica, dar acum am cules informaţii (în scris) de la domnul Gheorghe Cîrstian (88 de ani) din Colţi, de la Filofteia Popa (75 de ani) şi Toader Dumitrescu (zis Ovrece, 90 de ani) din Muscel. Este un obicei unic păstrat numai în aceste sate amintite. Nicio investigaţie făcută în orice altă parte a ţării nu a mai confirmat acest ritual. Mi-am pus întrebarea dacă nu cumva concereala este o reminiscenţă ritualică de pe timpul dacilor, păstrată, în esenţa ei, numai în această zonă izolată geografic, etno- logic şi lingvistic (în această privinţă se poate alcătui un mic dicţionar uzual de termeni care se folosesc numai în această zonă).

39 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin Incursiune în geografia lingvistică a tracilor anatolieni sau De la Ilius la Malus prin Clarus Constantin Târnoveanu august, 2013 De la început trebuie să informez cititorii că dizer- taţia de faţă are ca scop trasarea în timp a unor jaloane lingvistice care vor demonstra vechimea şi apartenenţa unor cuvinte la fondul trac, care au fost atribuite fals culturii greceşti. Consider că e foarte important să aflăm izvorul şi locul naşterii cuvintelor, deoarece ele fac parte din bagajul cultural al oricărei etnii, prin care acea etnie nu numai se defineşte ca o cultură individuală, dar se poate identifica şi recunoaşte prin aportul adus la cultura universală. În plus ajută istoricii în reconstituirea cronologiei şi istoriografiei lumii, prin înţelegerea aprofundată a apartenenţiei unor evenimente, cât şi localizarea lor, atât în timp, cât şi ge- ografică, şi care desigur dezvăluie adevăratul areal în care o cultură sau alta s-a dezvoltat pe parcursul istoriei şi cărei etnii a aparţinut cu adevărat. Acest gen de studiu multidis- ciplinar nu e o invenţie nouă, ci e o modalitate veche de abordare a istoriei, care a fost abandonată în ultimul timp, deoarece a apărut cu timpul specializarea disciplinelor şi separarea lor ca discipline de sine stătătoare, cum ar fi ge- ografia, istoria, lingvistica, mitologia, literatura, filozofia şi desigur ştiinţele tehnice etc., care până în epoca renaşterii erau abordate ca o sumă de discipline convergente spre stabilirea adevărului istoric. Abia în ultima vreme, de cca 20-30 de ani, s-a preluat din nou abordarea interdiscipli- nară. În astfel de studii, cercetarea istoriei din perspec- Poziţia geografică pentru ILIUS (Ilium) cu Muntele IDA în tiva lingvistică e deosebit de importantă, dar desigur asistată apropiere, CLARUS (Claros) şi MALUS (Mopsuestia) în de celelalte ştiinţe implicate, de care trebuie să se ţină cont CILICIA pe malul râului PIRAMUS (Pyramus). în mod obligatoriu, cum ar fi istoria, geografia, arheologia, geologia, genetica, paleografia etc. O astfel de abordare ografică, unde acel popor a creat şi desigur a inventat cu- complexă o putem surprinde încă din antichitatea timpurie, vintele care au condus la denumiri geografice, care de la Homer, la Herodot, Virgiliu, Titus Livius, Strabon, Pro- supravieţuiesc până-n prezent, şi nu numai de nume ge- copius etc., antichitatea târzie şi până la perioada iluministă ografice, toponime, dar şi de andronime, teonime, tehnon- a începuturilor epocii moderne, la unii savanţi de genul lui ime, (de care se uită mereu) etc., care desigur îşi aduc Aaron Arrowsmith, geograful curţii engleze care a întocmit concursul în dezvoltarea etnonimelor cu care au fost primele hărţi ale continentului Nord American şi care ne-a botezate diversele popoare de-a lungul istoriei până-n lăsat un Compendiu de geografie antică şi modernă, adică prezent. În plus nu trebuie să uitam nici de sintagmonime contemporană lui, la sfârşitul secolului XVIII, care încerca şi desigur de metanime, care pot ajuta la determinarea o explicare a termenilor geografiei, toponime, prin originea apartenenţiei culturale a sintagmelor sau chiar a ideilor lor istorico-legendară. O astfel de abordare complexă prin metafizice, dincolo de descrierea mecanicistă şi care istoria, geografia şi lingvistica îşi aduc contribuţia îm- cunoaşterea fizică a realităţii, care desigur conferă unei etnii preună la lămurirea adevăratei istorii a lumii e deosebit de particularitate şi specificitate în gândire şi abordarea prob- importantă deoarece numai în felul acesta vom putea stabili lematicii vieţii, sau a creaţiei cosmogonice a universului, cu precizie cărui popor i-a aparţinut o anumită arie ge- care au menirea să personalizeze şi să individualizeze un

40 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin anumit popor diferenţiindu-l de alte popoare. Călătoria pe care o propun are ca scop identifi- Mulţi acuză greşit acest mod de abordare ca fiind carea andronimelor, toponimelor, teonimelor, metanimelor o metodă protocronistă şi totodată naţionalistă, ceea ce este şi sintagmonimelor, precum şi stabilirea identităţii şi aparte- departe de intenţia cercetătorilor serioşi de a afla şi ade- nenţei lor la popoarele la care s-au născut. Cu alte cuvinte vărata evoluţie cultural-istorică a omului, nu numai pe cea de a reconfigura adevărata istorie şi identitate a numelor istorico-biologică a lui, în diversitatea cultural etnică a uman- proprii, a aşezărilor geografiei antice şi desigur a identităţii ităţii în diferitele stadii de dezvoltare ale evoluţiei acesteia. zeităţilor specifice diferitelor popoare care au vieţuit la vre- Pentru a stabili aria de desfăşurare a incursiunii mea respectivă, cuvinte ce definesc oricare etnie şi reprez- noastre trebuie de la bun început să fac o localizare ge- intă identitatea oricăui popor. ografică a celor trei aşezări din titlul acestei dizertaţii. E Istoria antică timpurie a fost scrisă de aşa-zisele vorba de „legendarul” ILIUS din ILIA, sau TROIA din TROAS oraşe cetate, care reprezentau forma de organizare admin- ori TROAD, cum e denumită mai târziu această aşezare an- istrativă şi socială în epoca târzie a bronzului şi începutul tică, pe care Schliemann a demonstrat că nu a fost deloc epocii fierului, care a continuat până târziu, când au început legendară, ci a existat cu adevărat în vestul Anatoliei, Turcia să se cristalizeze ceea ce aveam să cunoaştem sub numele de azi; de MALUS din CILICIA, a cărui localizare se de regate şi imperii. Unele dintre aceste oraşe cetăţi au fost cunoaşte relativ de puţin timp, datorită cercetărilor recente construite de populaţii indigene, iar altele de populaţii non- de arheologie întreprinse în sudul Anatoliei, şi desigur de indigene prin colonizare datorate unor migraţii determinate cea de a treia aşezare CLARUS din LIDIA, care avea să de catastrofe naturale sau de natură umană. În acest studiu devină regatul cunoscutului CROESUS, care a condus la o este foarte importantă stabilirea eroilor care le-au întemeiat altă legendă, a celui mai bogat om din istoria lumii, care a şi apartenenţa lor la o etnie sau alta, mai ales că foarte mult avut curajul cu un regat mic să confrunte un imperiu, cel al timp ele au fost atribuite greşit altor popoare. Iar aici aş perşilor (clasată fals, de asemenea, ca fiind legendară pen- atrage atenţia asupra etichetării multor elemente de mitolo- tru foarte mult timp), mai ales că localizarea lui Clarus se gie sau de istorie din cultura tracă atribuite greşit culturii cunoştea foarte bine, deoarece a rămas pe parcursul a cel greceşti. Şi, mai mult, multora dintre ele le-a fost stabilită puţin 1800 de ani locul unuia dintre cele mai importante ora- greşit vechimea, adică fals, tocmai pentru a satisface cole din istoria omenirii, pe care nu numai personaje din is- apartenenţa forţată la o altă etnie căreia nu le-a aparţinut toria antică timpurie l-au vizitat, cum ar fi AMFILOCHUS şi întemeierea, ci le-a aparţinut doar tutela mult mai târziu în MOPSUS, dar şi unele din istoria antică medie precum timp. Astfel de abordări sunt greşite desigur deoarece con- ALEXANDRU MACEDON, sau cea antică târzie prin unii duc la mistificarea adevărului istoric prin manipulare şi de- din reprezentanţii ei foarte cunoscuţi în istorie cum ar fi sigur în ultimă instanţă la mutilarea istoriei adevărate, nu SEPTIMIUS SEVERUS sau ADRIAN, care s-a născut chiar numai a unui popor dar şi a istoriei universale, care poate în apropierea lui CLARUS la EFES, nume cu rezonanţă în modela greşit conştiinţa universală a umanităţii sau cea par- cultura şi istoria lumii, nu doar a tracilor. În plus, o parte din ticulară a popoarelor care le-au generat. ruinele complexului de sanctuare de la CLARUS au dăinuit ILIUS, CLARUS şi MALUS au făcut parte din Liga până-n zilele noastre. Deci avem şi dovezi materiale care Ioniană a regatelor trace ioniene din vestul Asiei Mici, care au supravieţuit vitregiilor timpului şi omului. iniţial au aparţinut tracilor anatolieni, iar mai târziu după cucerirea TROIEI de către greci, au intrat sub tutela ATENEI, devenind colonii greceşti, şi care a redefinit această ligă atât administrativ, cât şi nominativ pe bazele intereselor proprii. Aceste oraşe cetate au făcut parte dintr- o salbă de oraşe-cetăţi situate pe litoralul sau în apropierea litoralului din vestul Asiei Mici la Marea Egee, care de fapt s-a numit Marea Ioniei şi sud-vestul Asiei Mici la litoralul Mării Mediterane. CLARUS a fost locul de cult cel mai important al Ligii Ioniene a tracilor, unde se găseau sanctuarele şi de- sigur renumitul oracol pe vremea anticilor, despre care se vorbeşte foarte puţin în zilele noastre, dar care a fost de o importanţă covîrşitoare în lumea antică în modelarea conşti- Templul lui Apolo Clarius din Clarus, Asia Mică, Turcia. inţei universale pentru lumea de atunci şi nu numai pentru Structura labirintică de sub pardoseala templului, unde se traci dar a rămas şi-n continuare atît pentru coloniştii greci făceau prezicerile după renumitul oracol de la Clarus şi parte din ruinele templului sub pânza de apă freatică al cărei nivel cît şi pentru cei romani. Oracolul şi profeţii de la CLARUS, creşte continuu. aşa cum am mai spus erau vizitaţi de cele mai importante

41 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin personalităţi ale timpului, care mergeau acolo să afle viitorul lui TEUCRUS. Teucrus a avut o fată, BATEA care s-a căsă- şi felul cum vor evolua evenimentele, în favoarea sau de- torit cu DARDANUS şi au avut patru copii: ILIUS, ERIH- favoarea lor. Deci CLARUS era de o importanţă deosebită, TONINUS, IDEEA şi ZASINTUS. Dacă vom considera o precum şi templele care erau dedicate celor mai importante perioadă de 20-25 de ani pe generaţie, vom ajunge la cca zeităţi, desigur ale tracilor, care au fost păstrate atât de către 140-175 de ani mai devreme decât războiul Troiei, pe vre- greci, cât şi de către romani mai târziu, iar profeţii alături de mea când se ştie că trăia „legendarul” ENEAS. De aici marii preoţi, care făceau prezicerile acolo, erau unii dintre rezultă, dacă luăm în calcul datarea acestul război „legen- cei mai renumiţi din antichitate. Cu alte cuvinte, acest com- dar” care se pare că a avut loc pe la 1180-1170 înainte de plex de sanctuare a reprezentat pe o perioadă foarte lungă Cristos şi adunăm cei 140-175 de ani care s-au scurs pentru de timp, de aproximativ 1800 de ani, aşa cum am mai spus, desfăşurarea a şapte generaţii de la TEUCRUS până la indiferent sub tutela cui a existat şi a funcţionat, cel mai im- ENEAS, se ajunge undeva între 1355 şi 1320 înainte de portant centru religios şi cultural din istoria universală pentru Cristos. Tot istoricii antici ne mai spun că acest rege trac lumea antică. TEUCRUS a părăsit Creta, mai axact FAISTUS, ceea ce Întemeierea acestor oraşe, aşa cum am spus mai cunoaştem acum sub numele PHAISTOS în greceşte într- sus, se leagă desigur de numele unor personaje legendare o accepţiune contemporană şi ne spun că migraţia s-a da- care au întemeiat aceste oraşe, de obicei în urma unor mi- torat unei calamităţi naturale a cărei cauză ar fi fost seceta. grări forţate, determinate de cauze naturale, cum ar fi Deci linia directă a descendenţei lui ENEAS de la cutremure, erupţii vulcanice, secete etc., sau umane, când, TEUCRUS a fost prin fiica lui, BATEA, şi a nepotului său sub ocupaţie, indigenii au preferat să migreze după ce au ERIHTONINUS, urmat de TROS, ILUS (sau ILIUS), TEMIS- fost cuceriţi de alte neamuri. Menirea adevăratei cercetări TIA, ANCISES, tatăl lui ENEAS. Trebuie menţionat că AN- este să stabilească apartenenţa exactă la o anumită etnie CISES a fost văr cu PRIAM, deci ENEAS a fost nepot de a celor care au întemeiat aceste oraşe, deoarece acest văr al lui PRIAM, şi văr bun cu copiii lui Priam: HECTOR, lucru clarifica cui aparţin numele - andronimele, denumirile CASANDRA, PARIS, ELENUS, ILIONE, DEIFOBUS, geografice - toponimele, numele de zeităţi – teonimele, cât TROILUS, POLITUS, CREUSA (care a fost soţia lui şi semnificaţia semantică sau metafizică – metonime, a di- ENEAS), LAODICEA, ELICAON, POLIXENA (care a fost verselor –NIME în general, ori a cuvintelor cu forţă de SIN- ucisă pe mormântul lui AHILE) şi POLIDORUS, mezinul. TAGMĂ. Acestea la rândul lor pot stabili vechimea istorică TEUCRUS, tot aşa cum menţionează istoricii an- a cuvintelor şi desigur apartenenţa lor la o etnie sau alta, tici, s-a aşezat împreună cu oamenii lui în câmpia de la văr- fără a mai face atribuiri greşite unei alte etnii, care nu e pro- sarea râului SCAMANDRUS, care curge în apropierea prietara de drept a noţiunilor respective, ci e doar cea care „legendarei” Troia, de la poalele muntelui IDA, unde se afla a împrumutat cuvintele respective şi le foloseşte cu sem- izvorul acestui râu sau mama acestuia numită IDEEA. nificaţia lor originară sau de cele mai multe ori, interpretativă Aceste două nume SCAMANDRUS şi IDEEA aparţineau de şi cu caracter adaptativ la cultura proprie distinctă de cultura fapt părinţilor lui TEUCRUS. Deci el nu a făcut decât să nu- originară căreia le aparţineau iniţial. mească râul şi muntele din apropierea oraşului ILIUS (mai Datorită studiilor neştiinţifice, bazate pe interpretări târziu Troia), pe care l-a întemeiat, după numele părinţilor personale ale unor scriitori sau istorici antici, sau mai ales lui, astfel toponimele au avut la bază andronime, iar acestea a celor din perioada modernă, de cele mai multe ori cuvinte teonime. Mai mult, de la Homer aflăm că zeul râu SCAMAN- trace şi desigur semnificaţia lor a fost atribuită greşit culturii DRUS a participat de partea tracilor. Ar fi interesant de de- greceşti, unde au fost înglobate în mod automat şi cele scoperit în ce fel a participat, dar acest lucru reprezintă specifice culturii trace. Deci, etichetarea cuvintelor specifice obiect de studiu pentru alte investigaţii riguroase de arhe- lumii trace ca aparţinând culturii greceşti, în studiile de is- ologie în explicarea războiului Troiei, care nu fac obiectul torie antică, o găsesc ca una din cele mai mari greşeli posi- acestei dizertaţii. bile, care au fost perpetuate la nesfârşit de către lumea Călătoria propusă de mine încearcă să reconsti- academică, lume care a predat din generaţie în generaţie tuie drumul parcurs de regele Liciei, AMFILOCHUS, şi nu numai cuvinte dar şi idei care au fost atribuite greşit unei MOPSUS, marele preot din MALUS în CILICIA, care după alte culturi decât cea care le-a zămislit, fără a dispune de războiul Toiei se refugiază acasă, fiecare plecând împreună dovezi materiale. În cazul de faţă celei greceşti în loc de din Troia, deci scăpând prigoanei grecilor cuceritori, trecând cea tracă. prin CLARUS, unde desigur au poposit intenţionat pentru a În cele ce urmează voi analiza personajele care consulta oracolul de la CLARUS dacă AMFILOCUS va au întemeiat, sau cel puţin aşa ni s-a spus de către antici, câştiga sau nu în aventura lui de a cuceri Atena şi de a aceste oraşe zis „legendare”. ILIUS, sau mai târziu TROIA, recâştiga Troia şi controlul Ligii Ioniene a tracilor în Marea se spune că a fost întemeiat de TEUCRUS cu şapte gen- Ioniei, care odată cu căderea Troiei intrase sub tutela gre- eraţii înainte de ENEAS, care a fost descendentul direct al cilor. El este cel care organizează renumitul război al TEBEI,

42 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin sau al celor şapte regi traci împotriva Atenei. Marele preot diferitelor popoare care particularizau gândirea şi creeau şi profet la CLARUS în acel moment era KALKAS, un vechi cuvinte care reprezentau această particularitate, care se nume indo-european, sau CIALCIAS cum e cunoscut mai oglindea în cultura specifică ce aparţinea respectivelor târziu în limbile centum, aşa cum tracii etrusci ai lui ENEAS popoare şi care desigur le distingeau de alte popoare. Din l-au purtat înscris, incizat, pe oglinzile lor de bronz în Penin- acest punct de vedere voi demonstra de exemplu de ce zeul sula Italică şi înfăţişat la masa lui de lucru, ghicind în organe APOLO nu a fost un zeu al panopliei zeităţilor greceşti, şi de animale, ori sub forma SALSAS în limbile satem. aici trebuie să atrag atenţia asupra a două elemente de- Aici la CLARUS are loc unul din cele mai impor- osebit de importante în istorie, nu numai în mitologie, şi tante momente din istoria tracilor şi desigur din istoria lumii anume: în primul rând este faptul că primul templu destinat în acelaşi timp. Acest mare preot şi profet, KALKAS, sau lui APOLO a fost ridicat de TEUCRUS, întemeietorul Troiei, CIALCIAS din CLARUS, întrebat fiind, face o profeţie aproape de litoralul de la Strâmtoarea Dardanele, astăzi greşită că liga războinică intenţionată de AMFILOCUS îm- Çanakkale în Turcia, căruia i s-a atribuit epitetul de potriva Atenei va reuşi. În acelaşi timp fiind consultat şi SMINTEUS, iar în al doilea rând cel de la CLARUS unde MOPSUS, acesta spune că din contră el vede o mare în- epitetul destinat lui APOLO e CLARIUS, adică cel cu mintea frângere şi propune ca acest război să aibă loc mai târziu clară, clar-văzător, de unde probabil s-a născut şi ideea de la un moment mai potrivit când regii traci vor fi în stare să vizionar, cineva care poate vedea clar viitorul, şi de unde se redreseze după pierderile suferite la Troia. Desigur MOP- ne provine şi numele de CLARUS, al complexului de sanc- SUS a avut dreptate, iar KALKAS sau CIALCIAS s-a sinucis tuare şi nu numai, ci şi a binecunoscutului oracol cu acelaşi din demnitate, pentru că era prima dată când făcea o pro- nume. feţie greşită, şi a considerat că nu mai merită să trăiască La cele două construcţii, departe de ideea de leg- pentru a nu avea ocazia să mai greşească. În acest mo- ende, deoarece ruinele lor încă există, aşa cum imaginile ment, cei doi eroi legendari, AMFILOCUS şi MOPSUS se demonstrează, se adaugă şi un argument lingvistic care lă- despart, iar AMFILOCUS pleacă spre Teba împreună cu oa- mureşte originea acestui zeu şi apartenenţa lui la mitologia menii lui pentru a se grupa cu ceilalţi şase regi traci în tracă, nu cea grecească, aşa cum dogma academică alianţa împotriva Atenei, iar MOPSUS se va îndrepta spre susţine fără dovezi materiale. E vorba de tratatul de pace, Cilicia, a cărui nume adevărat a fost iniţial MOPSUESTIA, inscripţie în piatră descoperită târziu secolul trecut, XX, din- de la numele lui. MALUS a fost oraşul cetate principal al tre hitiţi şi luvieni, denumire generică a poporului care s-a MOPSUESTIEI întemeiat de MOPSUS. Alexandru Mace- format în vestul Asiei Mici în urma migraţiei aşa-zişilor mi- don îi scuteşte de taxe pe locuitorii oraşului MALUS după noani din Creta în vestul Asiei Mici, după cum ne spune bătălia de la ISUS din anul 333 î.C. şi construieşte un pod Herodot şi atribuită lui MUWATALLI al II-lea, regele hitit din pentru aceştia peste râul PIRAMUS, astăzi râul Ceyhan din 1280, deci doar cu 100 de ani înaintea Războiului Troiei. Turcia, care are izvorul la PINARBAŞI, pentru aportul adus Consider că datarea e greşită, pentru că la vremea aceea prin participarea lor la bătălia câştigată împreună cu ei îm- se pare că luvienii nu mai existau ca nume, deci trebuie să potriva perşilor. Anticul ISUS se află lângă ISKENDERUN fie vorba de o perioadă ceva anterioară anului 1280 înainte în Turcia, nume care provine de la ALEXANDRETA, după de Cristos. Probabil e vorba tot de un rege hitit din dinastia numele lui Alexandru Macedon, care a fost un oraş înte- cu acelaşi nume, care a trăit înainte de anul 1280 î.C. Chiar meiat de el în cinstea victoriei de la Isus după prima bătălie şi aşa, dacă luăm în considerare anul 1280 î.C., tot nu ajută cu perşii. în niciun fel la atribuirea numelui Alexandru etniei greceşti Un alt element foarte important e faptul că TEU- deoarece acest tratat de pace avea loc cu 100 de ani înain- CRUS, căruia anticii îi atribuiau întemeierea oraşului-cetate tea Războiului Troiei, când grecii încă nu cuceriseră şi nici ILIUS, de unde mai mult ca sigur provine şi numele lucrării nu colonizaseră, nu numai Troia, dar nici Ionia în general. lui Homer, ILIADA, care a fost descendentul direct dintre Însuşi tratatul se referă la pacea dintre hitiţi şi luvieni, în BATEA, fiica lui TEUCRUS, şi regele DARDANUS al DAR- niciun caz între hitiţi şi greci. După calculele mele ar fi vorba DANIEI, regat la strâmtoarea cu acelaşi nume DARD- de perioada migraţiei minoanilor din Creta în vestul Asiei ANELE, la intrarea în Marea de Marmara din Marea Egee, Mici, care au constituit baza de formare a poporului luvian care atunci se numea desigur MAREA IONIEI, fiind marea aşa cum ne spune Herodot, perioadă care în opinia mea se care mărginea de fapt Liga IONIANĂ, a tracilor ionieni din află undeva între 1355 şi 1320 î.C. Inscripţia nu conţine doar Asia Mică, mare care mai târziu a purtat numele de MAREA numele regelui luvian ALAKSANDUS, care ne spune cu cer- TRACIEI. titudine că e vorba de binecunoscutul andronim ALEXAN- Şi o observaţie deosebit de importantă e că în an- DRU, nume de botez pe care l-a purtat şi PARIS, fiul lui tichitate andronimele, toponimele şi teonimele aveau o PRIAM, regele Troiei, care se ştie la fel de clar că a fost conotaţie semantică cu încărcătură sintagmatică sau trac, nu grec. În plus, mai aflăm şi faptul că zeul venerat de metafizică, care erau izvorâte din experienţa de viaţă a aceşti luvieni era APOLO, care în limba hitită apare sub

43 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin forma APALIUNAS, ca un zeu care făcea parte din panoplia rămânând pe loc şi încercând să supravieţuiască din vânat zeilor de la WILUSHA, WILUSA, ILUŞA, ILIUS, ILIA, ILIOS, şi cules, pentru că şi acestea fuseseră afectate de această ILIUM etc., adică Troia de mai târziu, aşa cum majoritatea perioadă atât de lungă de secetă. cercetătorilor consideră că ar fi vorba de numele iniţial al Apolo e un zeu care aparţine unui mit primordial Troiei. Unul din cei mai mari lingvişti contemporani, CG al creaţiei, căruia i s-a atribuit şi rolul procreaţiei. Prin ploaie Moore, a atras deja atenţia asupra faptului că numele Apolo impregnează cu APĂ pe Artemis, zeiţa Pământ, zeiţa ALEXANDRU nu e de origine grecească, din cauza faptului mamă a tuturor vieţuitoarelor, făcând-o fertilă şi dând viaţă că acest nume apare menţionat pentru prima dată în istorie plantelor şi animalelor. Morfemul PLU nu reprezintă altceva de către hitiţi cu referire la un rege luvian, luvienii fiind de decât prezenţa onomatopeică a sunetului pe care-l face o fapt unii din strămoşii tracilor anatolieni, nu ai grecilor, iar picătură de ploaie ce cade în apă. PLU! PLU! PLU! Iar asta acum suntem şi în posesia dovezii materiale, nu numai a e valabil doar pentru limba tracă şi limbile latine care au de- unor relatări verbale făcute de unii scriitori sau istorici antici, rivat din aceasta. Aici se vede clar şi legătura cu cuvântul cum ar fi de exemplu Homer sau Herodot, care au fost con- APA a numelui APOLO sub forma APLU în limba etruscă şi siderate greşit ca nefiind reale ci legendare. APALIUNAS în limba hitită, de unde se pare că a derivat În acest moment, se poate stabili paternitatea întreaga familie de cuvinte ce gravitează în jurul acestul clară a celor două nume, unul un andronim ALAKSANDUS morfem PLU, care se face răspunzător pentru naşterea lor: şi altul un teonim APOLO. Pentru asta trebuie să argumen- A-PLU, A-PALIUNAS, A-PA, A-POLO, PLUA, PLUIA, PLU- tăm atât semantic, cât şi etimologic de ce cele două nume VIUS, PLUVIAL, PLOAIE (probabil arhaic PLUAE), care nu erau de origine tracă şi nu puteau fi de origine grecească. au nicio legătură fonetică cu familiile de cuvinte greceşti Atât din punct de vedere al semanticii, cât şi al sintagmei generate de cuvântul grecesc βροχή (vruhi) pentru ploaie lor, cele două cuvinte nu puteau să se nască în limba gre- sau νερό (nero) pentru apă. Dacă APOLO ar fi fost de orig- cească, deoarece nu au niciun fel de conotaţie atât din ine grecească cu siguranţă ar fi trebuit să se numească punct de vedere semantic, cât şi al sintagmei. Zeul APOLO VRUHOS sau VRUHIOS, în niciun caz APOLO. Lucrurile a fost zeul ploii nu al cerurilor, aşa cum greşit se estimează se complică şi mai mult când analizăm sintagma apă curgă- de către lumea academică, deoarece morfemul PLU, care toare, adică râu, care în limba grecească e ποτάμι (translit- e deja recunoscut în versiunea etruscă sub forma APLU a erat fonetic în română potami) cu pluralul ποτάμια lui APOLO, adică A-PLU, cele două silabe din care PLU e (potamia). APOLO nu numai că nu are legături fonetice cu morfemul care stă la baza familiei de cuvinte PLOAIE şi de- apa sau cu ploaia, dar nici nu prezintă niciun fel de semnifi- sigur PLUVIAL, atribuit greşit limbii latine, când el a fost deja caţie sau conotaţie semantică în limba grecească cu referire identificat în scrierile etrusce. Mai mult, nu trebuie să uităm la mitul primordial al creaţiei, iar despre cea metafizică faptul că zeul cerurilor a fost Zeus nu Apolo. Ca argument reprezentată de epitetele lui nici măcar nu se poate vorbi, hotărâtor pot fi discutate omonimele greceşti ale cuvintele cum ar fi metonimul CLARIUS, care înseamnă cel cu mintea ploaie şi pluvial, respectiv: pentru ploaie – βροχή – (vruhi clară, clară ca apa, limpede, al cărui corespondent în limba pentru transcriere fonetică în limba română) şi pentru pluvial grecească e cuvântul σαφής – (safis). Acest cuvânt gre- – βροχής (vruhis), forme care se vede clar, şi nu numai dar cesc poate trimite eventual la safir sau zefir, care e translu- se şi aude, că nu au nicio legătură fonetică cu numele lui cid, dar nu e transparent, pentru că are totuşi o culoare, aşa APOLO şi mai ales cu forma originară APLU din limba etr- cum e cerul albastru zefir, deci nu e transparent incolor, uscă, din care au derivat cuvintele PLOAIE (arhaic probabil adică CLAR, a cărui rezonanţă semantică cu sensul de a fost PLUA şi PLUIA) şi PLUVIAL. Limba latină l-a împru- transparent, incolor, aşa ca apa, o întâlnim în limba română mutat pe Apolo din limba etruscă. E ştiut că la vremea şi în limba latină, dar nu numai ci şi în celelalte limbi latine, aceea romanii nu cunoşteau acest zeu, pe care l-au asimilat de asemenenea, care demonstrează clar apartenenţa lui şi prin intermediul etruscilor, care nu au fost decât traci ana- a familiei lui de cuvinte, sintagme şi metonime, la limbile la- tolieni care au colonizat Peninsula Italică după 1170-1160 tine în general, nu la limba grecească. î.C. Acesta este primul val de refugiaţi care a avut loc ime- Un alt element lingvistic deosebit de important e diat după Războiul Troiei, aşa cum ne spun istoricii antici şi faptul că aceste descoperiri ne ajută să stabilim şi paterni- dovezile materiale descoperite, care a aparţinut etruscilor, tatea altor cuvinte prin semantica acestora sau sintagma urmat de un al doilea val de migraţii după Războiul Troiei, generată de ele în diverse combinaţii. De exemplu, cuvântul care a fost determinat de data aceasta de o calamitate nat- SMINTEUS, care defineşte un om smintit atât în limba urală, datorată unei secete de zece ani care a urmat română, cât şi în limba latină, în timp ce în limba grecească Războiul Troiei între 1170 şi 1160 înainte de Cristos, în urma nu are nicio conotaţie. Cum putea fi un zeu grec apostrofat căreia istoricii menţionează că jumătate din populaţia tracă cu un epitet care aparţinea altei limbi şi desigur altei culturi, a migrat spre Peninsula Italică, unde au plecat luând cu ei deoarece în spatele limbii se ascunde şi cultura nu numai animale şi seminţe, iar jumătatea cealaltă s-a sacrificat originea etimologică a cuvintelor? Smintit în greceşte este

44 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

τρελός – (fonetic aproximativ în română e trelos). Apolo Insula Samotracia. Prin acest detaliu s-ar putea data şi cat- Sminteus trebuia să se numească Ἀπόλλων Tρελός. astrofa naturală determinată de secetă în jurul anilor 1400- Deci sintagma o minte clară, sau limpede, aşa ca 1350 î.C. Studiile geologice şi vulcanologice întreprinse în o apă clară, a fost o sintagmă izvorâtă dintr-un cuvânt de Insulele Santorini (Tera) şi Creta, care vizează Erupţiile Mi- origine tracă, nu grecească, ce s-a transmis direct triburilor noane, sunt datate la cca 1628 î.C. şi 1350 î.C., şi prezintă trace şi mai târziu indirect limbilor latine prin intermediul şi ele o altă posibilitate. Au fost identificate patru erupţii ma- coloniştilor traci, numiţi etrusci, dardani etc., care au colo- jore datate în mileniul al II-lea î.C., iar concluziile au fost că nizat Peninsula Italică sau Balcanii în două valuri de migrări erupţiile vulcanice s-au datorat unor cutremure şi că aces- masive pe parcursul a 20-30 de ani în perioada imediat ur- tea au fost urmate de inundaţii datorate unor tzunami, iar mătoare Războiului Troiei de zece ani şi urmaţi de alţi zece stratul de cenuşă a fost asemănător în grosime cu cel da- ani de secetă, calamitate naturală, care a urmat catastrofa torat erupţiei vulcanului Pinatubo din Indonezia. Cenuşa umană datorată cuceririi Ligii Ioniene de către greci. acestor erupţii a fost identificată înclusiv în depunerile alu- În încheiere, aş dori să subliniez cea mai impor- vionare din Delta Nilului. Deci este foarte clar că scara aces- tantă remarcă în a stabili graniţa dintre real şi imaginar, din- tor catastrofe, fie ele geologice, climaterice sau umane tre adevăr şi legendă, care îi aparţine lui Dionisius din (invazia grecilor), au determinat părăsirea insulelor din Halicarnasus, secolul I î.C., că în timpul lui puteau fi încă Marea Ioniei de către minoani, strămoşii tracilor care s-au observate misterele şi ceremoniile rituale în Frigia dedicate aşezat fie în vestul Anatoliei, fie s-au retras pe continent în Sibelei (Cybele), Mama Zeilor, mai târziu Magna Matter la Balcani, în perioada 1628-1350 î.C. Romanii au denumit romani, despre care se spune că IDEUS, fiul lui DARD- DARDANIA una din proviinciile din Balcani, care se afla rel- ANUS cu prima soţie care a murit, a construit un templu în ativ în spaţiul din sudul Serbiei şi Cosovo, în prezent, şi cinstea zeiţei pe muntele IDA din Asia Mică la poalele căruia făcea parte din DIOCEZA DACIA de la sudul Dunării, după se află ILIUS sau TROIA, cum a rămas înscrisă în conştiinţa retragerea aureliană, dioceză ce cuprindea: Dacia Mediter- universală. Iar aşa cum afirmă mulţi istorici şi scriitori antici, aneană, Moesia Superioară, Prevalitana şi Dacia Ripensis, ENEAS era urmaş direct al lui Teucrus la a şaptea generaţie fiind vecină cu diocezele: Moesia, Dalmaţia, Epirul Nou, şi al lui Dardanus la a şasea generaţie, Eneas fiind întemei- Macedonia şi Tracia. E cunoscută în istorie sub numele de etorul casei ALBA LONGA din Peninsula Italică, ai cărei de- DARDANIA ROMANĂ, pentru a se face distincţie faţă de scendenţi direcţi la a 15-a generaţie sunt REMUS şi DARDANIA ANTICĂ întemeiată de DARDANUS în vestul ROMULUS – întemeietorii Romei. În total, 22 de generaţii Anatoliei. Acest fapt ne dezvăluie migraţia dardanilor din de la Teucrus la Remus şi Romulus. vestul Anatoliei în sudul Dunării, şi nu numai dar implicit şi La această observaţie aş adăuga şi eu una per- a culturii, religiei şi obiceiurilor specifice tracilor anatolieni, sonală, uşor de constatat pentru oricine că numele iniţial de care se uită mereu, care au înglobat desigur şi teonime, ILIUS (Ilios în greacă sau Ilium în latină, al Troiei, ori chiar andronime, toponime, metonime etc. UILUŞA de la WILUSHA în hitită) îşi are rădăcina în numele ILUS, nume ce se leagă de Troia direct sau indirect în nenumărate rânduri, menţionat pentru prima dată ca fiind Bibliografie recomandată: fiul lui Dardanus şi Batea, care a murit de tânăr (linia directă Homer – Iliada Virgiliu – Eneida a lui Dardanus fiind continuată de al doilea fiu al său numit Herodot – Istorii ERIHTONINUS). Despre ILUS (care e de fapt ILIUS) ne Lucofronus – Alexandra şi Casandra spune Homer în Iliada că era înmormântat în câmpia din Strabon – Geografia afara Cetăţii TROIA, unde s-au dus majoritatea luptelor di- Diodorus – Biblioteca istorică recte dintre greci şi traci. E foarte posibil ca Dardanus şi Dionisius din Halicarnasus – Antichităţi romane Apollodorus – Biblioteca Batea să fi pus numele de ILIUS sau ILIA, aşezării înte- Imnurile homerice anonime meiate de Teucrus, în memoria primului lor fiu ILIUS, care Hesiod – Imnurile homerice a murit tânăr. Acest nume, aş îndrăzni să sugerez, are afini- Pausanias – Descrierea Greciei tate fonetică şi cu ILIADA, care ar reprezenta o epopee a William Smith – Dictionary of Greek and Roman Geography (1854) G Frazer – Pausanias Description of Greece: Translated with a Com- numelui de ILIUS din ILIA (aşa cum ne-a lăsat şi Virgiliu mentary (1898) ENEIDA despre ENEAS), de unde mai mult ca sigur e de- rivat şi numele românesc ILIE, prin care ni se aminteşte de Bibliografie de viitor: ploile neîntrerupte pe parcursul a 40 de zile ce a generat Florence Mary Bennett – Religious Cults Associated With the Amazons potopul, care e foarte probabil să fi forţat populaţia tracă a (1912) H. G. Evelyn-White – Imnuri homerice insulelor din Marea Ioniei să se refugieze în Anatolia, aşa Diane Rayor – Imnuri homerice, traducere şi note cum majoritatea scriitorilor şi istoricilor antici ne transmit. Jerome Murphy-O’Connor – St Paul’s Ephesus: Texts and Archaeology Teucrus a ajuns în Troad din Insula Creta, iar Dardanus din

45 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin Prietenul lui Traian de Iulia Hasdeu

dr. Crina Bocşan Iulia B. P. Hasdeu (1869-1888) este cunoscută ca În actul I acţiunea se petrece în tabăra de luptă a scriitoare română de expresie franceză, menţionată în lui Traian şi se încheie cu plecarea în misiune în Dacia a lui Dicţionarul Literaturii Române din secolul XIX. Longinus, prietenul împăratului. Actul al II-lea se desfăşoară De multe ori este prezentată de către istoricii şi în palatul lui Decebal în Sarmisegetuza, unde Dokia se criticii literari drept numai poetă deoarece operele ei publi- adresează femeilor dace, care depun jurământul de cred- cate postum cuprind volumele de poezii Bourgeons d Avril, inţă, şi unde Decebal îl condamnă pe solul roman la moarte. Chevalerie, Confidences sunt cele mai consistente. Tatăl, În actul al III-lea sunt înfăţişaţi Rufus ce îl însoţise pe Long- îndurerat de dispariţia unicei fiice la vârsta de numai 18 ani, inus şi Longinus, cărora li se cere să-l determine pe îm- a reuşit cu greu să mai strângă într-un volum câteva eseuri, păratul Traian să părăsească Dacia. Actul al IV-lea îl studii literare şi fragmente din piese de teatru. prezintă pe Traian după primirea veştilor de la Longinus prin Este volumul Theatre, editat în 1890 la Hachette, care îl ruga să nu cedeze şi să-l sacrifice pe el. Actul al V- Paris – Socec Bucureşti . Titlul complet este: Oeuvres lea dezvăluie trădarea Dokiei ce înmânase romanilor cheia posthumes de Julie B.P.Hasdeu. THEATRE. LEGENDES cetăţii spre a-şi salva iubitul Longinus. Decebal se sinucide, ET CONTES. În ediţia bilingvă Julie Hasdeu, Oeuvre poet- blestemând trădătorul necunoscut lui. Conform înţelegerii ique publicată la editura Saeculum, 2005 de către Ionel femeile dace incendiază cetatea, ca aceasta să nu fie cap- Oprişan, eseurile, poveştile, romanele şi dramaturgia nu fig- turată de duşman. urează. În schimb, volumul Iulia Hasdeu, Teatru, Bucureşti Varianta supus prezentării se află la Arhivele 2002, are în cuprins următoarele titluri Raul (în limba Naţionale ale Statului din Bucureşti în manuscrisul 1443, română) şi traducerile Idilă moldovenească, Fiul Frede- f.22-25, continuată în manuscrisul nr.1445 pe filele 69-77. gondei, Să bei apă, Domnişoara Milet, Popeea, Mătuşă şi Redăm în traducere: nepoată, Remuşcările doamnei Audran, Tomasina Spinola, Actul II. Palatul lui Decebal. Sala tronului Haiducii, Prietenul lui Traian şi Alceu şi Sappho. Singura piesă în versuri în limba română Soldatul venit din bătălie a - Sarmiza(către Flavia şi către sclavele care aran- fost dată tiparului ca manuscris inedit în revista Mesaj literar jează coroniţe de flori pe statuia lui Zamolxes): Agăţaţi nr.28. ghirlandele la altarul zeului. Dokia a poruncit să fie invocată Dramaturgia Iuliei Hasdeu cuprinsă în acest volum Divinitatea Supremă E bine aşa. Hai, acum plecaţi. Iar tu, constă de fapt în publicarea fie a temelor, fie chiar a unor Flavia, rămâi să aşezi ofrandele în jurul statuii. (Iese) scene şi secvenţe din piesele de teatru Les Remors de M- - Flavia (singură): Să o slujeşti, nefericită Flavia, me Audran, Buvez de l’eau, Mademoiselle Milet, Alcee et opreşte-ţi lacrimile care-ţi umezesc ochii şi munceşte. Dokia Sappho, Tente et Niece, Poppee, Iylle Moldave, L’Ami de îţi porunceşte: apleacă-te sub povara ce o duci, tu, fiică de Trajan, Le Fils de Fredegonde, Les Heiduques şi Thomas- consul roman! Iată-te prizonieră la daci, sclava lor! Ah! Îmi sine Spinola. După cum se poate observa, tematica pieselor plâng tinereţea, viaţa mea chinuită, ţinta insultelor şi dis- de teatru este foarte variată de la subiecte din mitologie, preţului orgolioasei fiice de rege, a Dokiei. Cum oare eu, cu până la abordarea unor aspecte sociale. sânge nobil de patricieni, am ajuns în halul ăsta de infamie! Interesul Iuliei Hasdeu (1869-1888) pentru istoria O, scumpii mei părinţi, zeii v-au luat viaţa, v-au înălţat la neamului s-a manifestat din copilărie, iar creaţiile ei literare cinstea de a fi martorii soartei mele! Iar tu, tu, cel care te pe această temă, cum este romanul pentru copii Istoria lui iubesc de atâta vreme, drag tovarăş din copilărie, vai, Long- Mihai Vodă Viteazu scris la vârsta de aproape şapte ani, se inus! Tu nu vezi cum sunt aici, nu poţi face nimic pentru explică prin influenţa exercitată de biblioteca savantului şi mine! prin preocupările părintelui ei Bogdan Petriceicu Hasdeu, Intră Dochia, urmată de Sarmiza: autorul Istoriei Critice a românilor, precum şi a articolului in- - Să piară toţi în flăcări, toţi! Aştept aici ultimele lor clipe. titulat Pierit-au dacii. Sarmiza convoacă pe toate femeile dace în jurul ei. Manuscrisul piesei L ami de Trajan are mai multe variante, ceea ce reprezintă o caracteristică a stilului de - Ceasul pieirii noastre se apropie; nu demult lucru a autoarei. Dintre acestea, B.P.Hasdeu a reprodus Marele Preot i-a prezis tatălui meu că nu va rămâne decât numai două în volumul menţionat cu subtitlul Squelette d cenuşe din această cetate cândva puternică. Dar asta nu un drame en vers datat 16 martie 1885, iar copia făcută de contează! Vom face ca romanii să simtă dureros înfrân- Iulia în 1887 12 octombrie. gerea noastră. Focul îi va pârjoli, zidurile îi vor înghiţi!

46 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

MOŞTENIRE LEXICALĂ de sorginte geto-dacă

prof. dr. Const. MIU, jud. Constanţa

Moştenirea lexicală de origine geto-dacă în limba Studiul nostru are ca punct de plecare expresia română a fost şi este o problemă de natură lingvistică, „lua-l-ar gaia” cu sensul „lua-l-ar/ lovi-l-ar moartea”. GAIA aceasta prilejuind specialiştilor realizarea de studii perti- – Zeiţa Morţii în ipostaza de pasăre de pradă, care scoate nente, cu argumente pro sau contra… sufletul din trup la moartea oamenilor, identificată cu zeiţa După apariţia cărţii doctorului Napoleon Săvescu neolitica Gaea. Zeiţa-mamă avea, de fapt, aspect antropo- – Noi nu suntem urmaşii Romei (ediţia a II-a revizuită şi morf, adică femeie-pasăre, aşa cum spunea Maria Gimbu- adăugită a apărut la Editura Intact, Bucureşti, 2002), con- tas: „zeiţa-pasăre” – „Bird-Goddess” – ZEIŢA VECHII testatarii curentului dacist s-au grăbit să considere această EUROPE. Maria Gimbutas deşi vorbea de zeiţa-pasăre ca lucrare ca fiind fantezistă, fără a aduce contraargumente, zeiţa-mamă nu a spus că zeiţa-pasăre este Gaia. În limba ca să nu mai spunem că nu s-a încercat publicarea unei română, gáie (-ắi), s. f. – pasăre răpitoare, uliu (Milvus re- cărţi de asemenea proporţii, cu argumente care să combată galis, Milvus ater). – Var. caie, (înv.) gaică; (din maghiară – teza săvesciană! gaie – „cioară“). Creaţie expresivă pe baza lui ga, ce ex- Punând sub semnul întrebării aşa-zisul proces de primă croncănitul acestei păsări. Coincidenţa cu lat. gaia romanizare al Daciei, care fusese cucerită de fapt doar în „cioară“ este întâmplătoare; rezultatul românesc nu core- proporţie de 14% şi ţinând cont şi de faptul că ocupaţia pret- spunde nici semantic, nici fonetic; pe de altă parte, semnifi- inşilor „civilizatori” a durat doar 165 de ani, autorul cărţii mai- caţia din română arată că nu trebuie plecat de la un cuvânt sus amintite se întreabă pe bună dreptate: „Cum a fost care să se refere la specie, ci la vreo caracteristică în comun posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ popu- mai multor păsări. Totuşi, forma latinească este considerată laţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba drept etimon al cuvântului românesc de câtre filologii Sextil latină, de la nişte soldaţi <>, care nici ei nu o vor- Puşcariu şi I. A. Candrea Ov. Densuşianu. (Sursa: DER). beau?” Să nu se uite faptul că Traian a adus în Dacia În mitologia românească, sacralitatea feminină colonişti ex toto orbi romano (cf. Eutropius, cartea a VIII- este reprezentată de Mama Pământ, care, împreună cu a, Adriano). Tatăl Cer formează nucleul credinţelor populare româneşti. Un paradox care ar trebui să dea de gândit contestatarilor Aceste două divinităţi coboară în timp până în vremurile dacismului (curent care susţine că limba română este con- pelasgilor. N. Densuşianu după ce studiază întreaga liter- tinuatoarea firească a limbii geto-dacilor) este acela că la atură antică cu referire la pelasgi şi la Dacia con- ei „acasă”, aşa-zişii urmaşi ai romanilor, locuitorii din cluzionează: „Cea mai arhaică religie, ale cărei urme morale Toscana, Lombardia, Calabria ori Sardinia – teritorii ale Ital- ni se prezintă la toate popoarele europene, este adoraţi- iei zilelor noastre nu se înţeleg între ei, decât uzitând de unea primitivă a Cerului şi a Pământului, ca elemente gen- limba literară – italiana –, în timp ce locuitorii din Maramureş eratoare”. Conform gândirii teologice pelasge, Zeul Cerului ori din Crişana sau Banat se înţeleg cu cei din Bucovina, întruchipa principiul masculin şi cel al pământului principiul Vrancea, Dobrogea sau Oltenia, fără să fie nevoie de limba feminin, care prin hierogamia lor au dat naştere tuturor literară! Mai mult chiar, din enumerarea provinciilor zeilor şi oamenilor. Geea este evocată de Hesiod în româneşti, s-a putut lesne sesiza că sunt şi teritorii (Mara- Theogonia: la începuturi, au fost Haos Gaia şi Eros. Gaia mureş şi Bucovina, spre pildă), care au rămas în afara sferei dă naştere (fără intervenţia masculului) lui Uranos (Cerul) de influenţă a romanilor cuceritori, iar locuitorii lor nu au şi Pontos (Marea). Prin unirea cu Uranos dă apoi naştere nevoie nici de dicţionar, nici de limba literară, spre a se Titanilor şi Ciclopilor. înţelege în comunicare cu cei din provinciile aflate cândva Zeul suprem al dacilor era Zamolxe pe care sub ocupaţie romană! Herodot îl consideră a fi Tatăl Cer. Lexicograful lui Suidas Ceea ce ne-a dat de gândit şi ne-a determinat să ne aduce la cunoştinţă că Zamolxe este şi numele unei di- realizăm acest studiu lingvistic sunt următoarele aspecte în vinităţi feminine, iar această divinitate feminină ce poartă legătură cu vocabularul limbii române: cum de este posibil acelaşi nume cu Marele Zeu nu este alta decât Muma ca toate cuvintele consemnate în DEX – în afara celor Pământ, numită în antichitate şi cu numele de Geea, căci cu etimologie necunoscută – să provină din alte limbi? pe lângă puterea creatoare a Cerului, ca forţă luminoasă şi Ce fenomen lingvistic a facilitat acest aspect? Şi mai creatoare, cultul primitiv (pelasg – n. .n) mai adora şi put- ales, cum de avem şi acum o seamă de cuvinte cu eti- erea productivă telurică a pământului sub numele de Gaia, mologii necunoscute? Lingviştii din Academia Română GeTellus şi, mai târziu, Terra. Această Geea, după concepţi- chiar nu mai au nimic de spus/ cercetat şi se ile teologice pelasge, reprezenta divinitatea naturii în forma mulţumesc să ţină cald scaunul de academician? sa feminină, ca mama născătoare şi educatoare. În legătură

47 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin cu această divinitate, N. Densuşianu afirmă: „Originea aces- iertăciune/ De la tot ce e pe lume/ De la bunul nost pământ/ tei divinităţi, ca principiu şi personificare, se reducea la nor- În care vei fi mormânt” (s. n.) – Petru Caraman, Datinile dul Dunării de Jos, acolo unde Homer şi Hesiod, pun poporului român la înmormântare, în Romulus Vulcă- geneza zeilor, la vechiul râu numit Okeanos Potamos sau nescu, Mitologie română, p. 447, Editura Academiei, 1987. Istru, unde se afla insula cea sfântă a Geei cu merele de Iosif S. Naghiu descrie „mătăniile care se fac la pământ” (cf. aur”, la care face referire basmul românesc Prâslea cel Romulus Vulcănescu, Mitologie română, p. 446, Editura voinic şi merele de aur şi care a fost preluată în mitologia Academiei, 1987). Să ne amintim o scenă cheie din romanul greacă sub numele de Grădina Hesperidelor. Ion al lui Rebreanu (despre care autorul vorbeşte în mem- Poetul grec Asius spune că Pelasg, părintele oriile sale: într-o duminică, ieşind la marginea satului, la eponim al pelasgilor, al căror centru politic administrativ şi vânătoare de porumbei, a zărit un sătean în straie de săr- religios se afla în Dacia, s-a născut din pământul negru pe bătoare, care s-a aplecat şi a sărutat pământul): ieşind să- crestele munţilor înalţi, pentru a fi începător rasei muritorilor. şi vadă pământul în posesia căruia intrase, şantajându-l pe Conform tradiţiilor menţionate de autorii antici, grecii îi con- socrul său, Vasile Baciu, protagonistul se apleacă şi-l sărută siderau pe pelasgi „Primii oameni” şi oameni divini, iar pe ca pe o ibovnică. urmaşii lor de la nordul Dunării i-au numit geţi, adică Fii lui Toate acestea sunt reminiscenţe ale vechiului cult Ge/ Geea. Chiar şi numele de get presupunem a avea pelasgic al Mumei Pământ păstrate de-a lungul timpului, din aceeaşi rădăcină: ge < Geea; + tus < tellus (adică ai Geei, neolitic şi pană în vremurile actuale, când se practică din ai Mumei Pământ). În perioada ocupaţiei romane în Dacia, ce în ce mai puţin, de ele mai având cunoştinţă doar bătrânii ca divinitate naţională, Muma Pământ purta denumirea de satelor. Pământul Mumă, ca zeitate primordială, este o en- Terra Dacia, epitet prin care romanii desemnau aceeaşi idee titate animist-antropomorfică, a cărei reprezentare este di- ca şi grecii prin numele de geţi. fuză. În concepţia omului primordial, Muma Pământ este o Românii, urmaşi ai dacilor şi ai pelasgilor, şi azi îşi vietate, suportă tot ce „duce în spinare” (cf. imprecaţiei „Nu consacră nou-născuţii pământului, pe care îl consideră te-ar mai răbda pământul!”), se mişcă (Romulus Vulcănescu Mumă a tuturor, aşezând pe viitoarea mamă, în ceasul naş- vorbeşte de cutremure – cf. op. cit., p. 443) şi „mănâncă tot terii, pe pământ, pentru ca acesta „să primească primul pe ce e pe el” (cf. op. cit., p. 443). În acest sens, Romulus Vul- noul născut în calitate de mamă a tuturor.” (Ion Pop Rete- cănescu aminteşte „proverbul <>.” Imprecaţia aceasta (şi ganul, Cultul pământului la români, în Romulus Vulcă- nu proverb, cum greşit crede Romulus Vulcănescu) este nescu, Mitologie română, p. 446, Editura Academiei, asemănătoare cu expresia pe care am adus-o în discuţie 1987). Ca urmaşi ai pelasgilor, românii nu şi-au uitat la începutul consideraţiilor noastre: „lua-l-ar gaia” cu sensul moştenirea ancestrală. Ei încă păstrează, în obiceiurile lor „lua-l-ar/ lovi-l-ar moartea”. şi în mito-credinţele vehiculate, toate prerogativele Mumei Pământ. Pământul este luat ca martor la jurăminte, la II blesteme, considerat fiind ca mamă protectoare a omului Continuăm excursul nostru analitic referitor la de la naştere şi până la moarte. În actul nupţial, pământul moştenirea lexicală de origine geto-dacă a unor cuvinte avea un rol important, împreunarea dintre tinerii căsătoriţi din limba română. Un alt cuvânt străvechi – ca şi GAIA (pe având loc pe pământul gol, „pentru ca tinerii însurăţei sa fie care l-am discutat mai sus) –, pe care îl socotim de sorginte sănătoşi şi căsătoria lor să fie trainică precum pământul” geto-dacă este BRÂNCĂ. (Romulus Vulcănescu, Mitologie română, p. 446, Editura Să vedem, mai întâi, ce se menţionează în dicţionare în Academiei, 1987). Nu întâmplător credem, o scenă din ro- legătură cu acest cuvânt: manul Moromeţii se petrece în locul numit de săteni Pămân- 1. În Dicţionarul explicativ al limbii române turi: Birică şi Polina merg „în Pământuri”, acolo, goi, cei doi (Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, tineri se iubesc, după care se apucă de făcut chirpici pentru Editura Univers Enciclopedic, 1998), am găsit următoarele viitoarea casă. Când un om se chinuia să moară era întins definiţii: pe pământ pentru a i se uşura sfârşitul. La români exista şi BRÂNCĂ1s.f.1) Boală contagioasă, specifică por- obiceiul de a duce cu sine pământ din patrie, atunci când cilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare şi apariţia mergea în străinătate sau de a dormi pe pământul adus din unor pete violacee. patrie, obicei pomenit şi de Bram Stocker în romanul său 2) (Pop.) Erizipel. Dracula: atunci când personajul ajunge la Londra, purta cu 3) Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau sine lăzi în care era pământ adus din ţară. Dacilor, când alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veteri- mureau, li se punea în palmă o mână de pământ. Pământul nară (Salicornia herbacea). Compuse: brânca-porcului = a) aruncat peste coşciug, atunci când sicriul este coborât în plantă erbacee cu tulpina şi frunzele acoperite cu peri moi; groapă este, de asemenea, o invocare a Mumei Pământ de b) cinsteţ; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) a nu apăsa prea greu peste răposat. În datinile de nuntă brădişor. ale poporului român, există unele formulări ce ţin de cultul 4) Ciupercă cu pălăria întinsă şi răsfrântă, pre- pământului: „Ia-ţi copilă ziua bună/ De la soare de la lună/ văzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec. De la cer, de la pământ/ De la tot ce e mai sfânt/ De la BRÂNCĂ2, brânci, s.f.1) (Reg., în limba literară mamă, de la tată/ De la viaţa ta de fată”, iar la antipod, în ri- numai în locuţiuni şi expresii) mână - loc. adv. Pe (sau în) turile de înmormântare auzim în zona Turda: „Ia-ţi copile brânci = pe mâini şi pe picioare, de-a buşilea, târându-se. -

48 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin expresie: A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau pe brânci.” (Anton Pann). a se târî) pe mâini şi pe picioare, de-a buşilea. A cădea în b) (figurat) – a cădea pe (la) pământ; a înge- (sau pe brânci) = a cădea istovit (de oboseală). A munci nunchia: „Deodată, Stambulul cade-n brânci.” (Alecsandri). (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la is- - a munci (a lucra) pe brânci – a munci din răsput- tovire. eri (până la epuizare – n. n.) 2) (Pop. în forma brânci) împunsătură, ghiont, 3) (pop. la pl.) – împinsătură cu mâna, izbitură (cu izbitură. Expresie: A-i da inima brânci = a simţi un imbold mâna), ghiont: „Când cu brânci groaznice, când cu dinte pentru (a face) ceva. apărându-se.” (Budai-Deleanu). 3) (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; - îmbrânceală labă. (pl., n. brânciuri – var. brânci s. m.). – Lat. branca. - a se îmbrânci 2. În Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza - a da brânci – A-i da inima brânci – a simţi un im- Seche (Editura Litera Internaţional, 2002) – BRÂNCĂ s. – bold pentru (a face) ceva; braţ, membru superior, membru superior, labă, mănuşă, bu- 4) plantă erbacee, fără frunze, cu flori verzui sau beric, erizipel, rujet. alburii, grupate în formă de spic. 3. În Dicţionar ortografic al limbii române (Edi- - lat. branca. tura Litera Internaţional, 2002) – BRÂNCĂ s. (BOT.) 1) (Sal- BRÂNCĂ2 1) (med. pop.) – erizipel: „Mai ştiu leacuri icornia herbacea) (rar) salicornie, (reg.) brâncariţă, buberic, multe încă, pentru cei ce zac de brâncă.” (Alecsandri). căpriţă, guşterariţă, guşteriţă, sărigea, soloneţ, cornul-sal- 2) boală contagioasă a animalelor domestice (în cei, iarba-porcului, iarbă grasă, iarbă-sărată, mătură-roşie, special la porci) sărătură-roşie. - etimologie: probabil cuvânt autohton; cf. sl. 2) brânca-ursului v. crucea-pământului. brenkna 3) v. zămoşiţă. a brânci – a împinge (cu mâinile); a îmbrânci 4. În Dicţionar ortografic al limbii române (Edi- 7. În Dicţionar enciclopedic (vol. I, literele A-C, tura Litera Internaţional, 2002) – BRÂNCĂ (boală, plantă, Editura enciclopedică, Bucureşti, 1993), se poate citi: mână) s. f., g-d. art. brâncii; (plante, mâini) pl. brânci. BRÂNCĂ1 - (lat. branca) – regionalism 5. În Noul dicţionar explicativ al limbii române 1) mână; expresie: a merge (a se târî) pe brânci – (Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002), a merge (a se târî) pe mâini şi pe picioare; de-a buşilea; putem citi următoarele: 2) ghiont, îmbrâncitură; expresie: a-i da inima BRÂNCĂ1 f. 1) Boală contagioasă, specifică por- brânci – a simţi un imbold pentru ceva: cilor, caracterizată prin apariţia unor pete vinete, umflarea BRÂNCĂ2 gâtului şi lipsa poftei de mâncare. 1) probabil cuvânt autohton (med. vet.) - rujet 2) pop. Boală infecţioasă, manifestată prin infla- 2) (med.) – erizipel marea şi înroşirea pielii, prin dureri şi stare febrilă; erizipel; 3) plantă erbacee orbalţ. Iată, acum, câteva opere literare, unde este ates- 3) Plantă erbacee fără frunze, având flori albe- tată prezenţa acestui cuvânt: verzui, dispuse în spic; brânca-porcului - plantă erbacee Gheorghe Asachi - Momiţa la bal masche meliferă, având tulpina şi frunzele acoperite cu peri moi. Un filozof, ce aflasă Probabil cuv. autoht. A ştiinţelor secret, BRÂNCĂ2 brânci f. pop. 1) Fiecare dintre cele De pe lume adunasă, două membre superioare ale corpului omenesc; mână. Pe Pentru public cabinet, (sau în) brânci – târându-se pe mâini şi pe picioare. A cădea După sistematic plan: în (sau pe) brânci: a) a cădea sprijinindu-se cu mâinile pe Scoice, peşti din ocean, pământ; b) a nu mai putea (de oboseală); a fi mort (de Fiare, paseri cu verzi pene, oboseală). Bolovani şi buruiene, 2) mai ales la pl. Izbitură bruscă cu mâinile; îm- Crocodili de pe la Nil brâncitură. A da brânci – a îmbrânci. A-i da inima brânci – Şi tablo de Rafail. a-l îndemna (pe cineva) inima (să facă ceva). Iar apoi cel învăţat,

49 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Să se poată răsufla, Cât se poate, se cuvine Cu momiţa se giuca. Fă altuia vre un bine, Deci, voios vrând să petreacă Că veni-va-ţi multe ori Sara unui carnaval, D-unde n-aştepţi agiutori, Pus-au straie ca să facă Precum vei vedea aice Cei momiţe pentru bal, Din o fabulă ce-oi zice. Ca s-o ducă acolo Un guzgan, ce supt pământ Mascuită-n domino. I s-urâsă a sta mereu În costium înaurit Zburdând iesă ca un tânt Contrabandu-au mistuit; Şi-ntră-n brânca unui leu A ei ceafă-i învălită Dar acest-au arătat Cu o freză încreţită, Cuget chiar de împărat, Pune-n capul cel flocos Căci în loc ca să-l sugrume Un beret cu fiong tufos, L-au lăsat să roadă-n lume. Mijlocul cu brâu încinge, Însă astă bună faptă Şi în scarpe talpa-i strânge, Mulţămită-i află dreaptă. Brânca-ascunde în mănuşi; Se par lucruri necrezute Nasul, roş ca pipăruş, Un guzgan pe leu s-agiute! Ş-a ei bot, să nu-l cunoască, Din a sa pădure deasă Le acopere cu mască. Umblând leul ca să iasă, Aşa merg, fără ciocoi, În o cursă-ntinsă-ncape La teatru amândoi. Şi cercând din ea să scape Filozoful intră-n sală Muge, bietul, tot se urcă, Şi momiţa cu-ndrăzneală, Însă-n laţi mai mult se-ncurcă, Ce cu graţie cochetă Încât acel domnitor Ţine-n brâncă o lornetă. Nicicum poate să-şi agiute Gheorghe Asachi – Capra, giunca şi oaia, în Dar întâi de vânător companie cu leul Guzgănelul venind iute, Capra, oaia şi o giuncă Pe reţeaua ce-l înoadă Cu un leu foarte cumplit, Nevoindu-să să roadă, Care domnea în o luncă, Într-atâta-au distrămat Între ei s-au învoit Pănă pe leul au scăpat. În companie dineoare Ion Heliade Rădulescu - Areopagul bestiilor De a face-o vânătoare, Făcu, dar, peticiune, Şi precum li se cuvine Cu foc şi rugăciune, Să se-mpartă între sine. P-o limbă reformată, Capra-n cursă ce-au întins Şi trase-n judecată Pe un cerb întăi au prins, Şi el, ca năciunal, Şi a ei vânat îndată Pe vulpe-n tribunal, Cătră soţii săi arată. Compus, ca niciodată, Atunci leul, împărat, D-un urs cu brânca lată, Pe brâncă au numărat, D-un bucefal-pardos, Zicând: De ştiu socoteală, D-un zripţor şi cocoş; Suntem patru la-mpărţală. Era ş-un ‘rangutan, Pre vânat apoi-mparte, Era şi un curcan: Făcându-şi dintăi o parte. Ivan Andreievici Krâlov - Leul la vânat (Tradu- Zis-au: Asta mie-o ieu, cere de Constantin Stamati) Pentru că mă cheamă leu, Fiind megieşi din întâmplare, Partea a doua se cuvine, Leul, vulpea, lupul şi un câine, După drept, celui mai tare, S-au alcătuit toţi între sine Ş-asta cred c-o ştiţi pre bine! Să meargă la vânătoare Partea a tria o rădic Şi ce va prinde fieştecare, Pentru că sunt mai voinic, Să puie tot la un loc, şi apoi în patru părţi Iar cu partea de pe urmă Să împartă tot vânatul, ca nişte tovarăşi drepţi. Socoteala ni să curmă: Deci nu ştiu cum şi ce fel vulpea mai întâi au prins Pre cel ce brânc-a să-ntindă Un cerb mare şi hrănit, Îl zugrum şi-l fac merindă! Şi îndată la consoţii au trimis, Gheorghe Asachi - Leul şi guzganul Să vie ca să împartă vânatul acest slăvit.

50 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

S-au strâns toţi, vine şi leul şi ghearele îşi arată, cuvântul brâncă! Că doar cuceritorii obişnuiau să-i îm- La tovarăşi slut priveşte, brâncească pe învinşi, silindu-i să se târască pe brânci în Şi însuşi el se găteşte faţa lor şi, mai mult chiar, să muncească pe brânci pentru Vânatul prins să împartă. împărat! Să fim serioşi! Nu avem nicio precizare din partea Deci rupând cerbul îndată, aşa-zişilor lingvişti, care să ne convingă de faptul că brâncă Zice: „Noi toţi suntem patru, apoi luaţi sama bine, (cu sensul de mână, labă) ar fi de origine latină. De dragul Căci după cum ne-am alcătuit, tezei latinităţii limbii române, autorilor acestor dicţionare le- Un pătrar mie mi se cuvine, a fost la îndemână să noteze etimonul chipurile latinesc. Iar pe celălalt, ca leu, îl voi lua negreşit; Curios e faptul că acest cuvânt nu e consemnat în A treia se cade mie, căci sunt decât voi mai tare, Dicţionarul universal al limbei române al lui Lazăr Iar la pătratul al patru, care laba va întinde, Şăineanu (ediţia a V-a, 1924). Şi mai curios e că autorii Eu îi spun mai înainte Dicţionarului universal ilustrat al limbii române (ediţia a Că tot de brânca mea moare.” IV-a, revăzută şi adăugită, Editura Litera internaţional, Bu- De reţinut că, în limba română actuală, cuvântul cureşti, 2010, vol. 2) pentru cel de-al doilea sens al cuvân- brâncă (având sensul de mână, labă) este ieşit din uz. tului brâncă îl consideră etimologic fiind „probabil cuvânt Găsim, totuşi, forma substantivală îmbrânceală şi cea ver- autohton” şi propun compararea lui cu un cuvânt slav – „cf. bală a îmbrânci. Cu forma de plural, apare în expresii: a sl. brenkna”. Noi socotim că e o greşeală impardonabilă da în brânci, a munci pe brânci, a da brânci, a-i da inima să crezi că un cuvânt are substrat autohton şi pentru con- brânci. Interesantă este etimologia acestui cuvânt, pe care formitate să-l compari cu unul slav! Dacă ar fi fost făcută o precizează dicţionarele consultate. Cu sensul de plantă trimiterea la un cuvânt similar dintr-o limbă romanică, mai medicinală sau boală contagioasă la porci, brâncă ar avea cu seamă că pentru primul sens se menţionează „latinescul etimologie necunoscută (cf. Dicţionarul explicativ al limbii branca”, ea ar fi fost credibilă. Superficialitatea unor aseme- române) sau – „probabil” (sic !) – cuvânt autohton (cf. Noul nea lingvişti e de-a dreptul revoltătoare! dicţionar explicativ al limbii române, Dicţionar universal Ca şi arhaicul gaia şi acest cuvânt apare în limba ilustrat al limbii române). Cu sensul de mână, labă, toate română actuală ca fiind în structura unor verbe sau locuţiuni dicţionarele dau etimonul latinesc branca. Având în vedere verbale: a se îmbrânci, a da brânci; a-i da inima brânci, că dacii erau renumiţi în medicina de sorginte naturistă, noi a munci (a lucra) pe brânci, a cădea sau a da în (pe) considerăm că acest cuvânt este moştenit de la geto-daci. brânci, a merge (sau a se târî) pe brânci. În cazul verbului De ce oare s-or fi complicat ai noştri şi au ales alt etimon a (se) îmbrânci, acesta este o creaţie pe tărâmul limbii pentru acelaşi lexem, pentru a desemna sensul de mână, române, prin prefixare (îm) + brânci [de la forma substanti- labă? Posibil să nu se fi târât pe brânci, prin iarbă, să vală de plural], tot astfel cum s-a creat verbul a îmbătrâni culeagă brâncă? Manieraţi din fire, dacii nu se îmbrânceau, – prin prefixare: (îm)+ bătrâni. i-au aşteptat cuminţi pe romani, de la care „să împrumute” Bihorul pe Harta Spiritualităţii Româneşti

Carmen Costras

România a fost şi este un remarcabil tărâm de Purtăm fiecare din noi, cei născuţi pe aceste cunoaştere, tradiţie şi sacralitate, recunoscut în în- plaiuri, esenţa pură a strămoşilor noştri. Această es- treaga lume de diferite medii de cultură, istorie şi civ- enţă de viu este înmagazinată în fiecare piatră, copac ilizaţie. Fiecare zonă a ţării noastre în care se sau sanctuar din zona respectivă, precum şi în su- păstrează fortificaţii dacice aduce spre Lumină ade- fletele noastre. Este o energie peste timp care ne ajută vărate comori de cunoaştere şi de sacru a ceea ce sun- să conştientizăm că suntem ceea ce suntem şi datorită tem ca neam. lor ultimul popor de iniţiaţi de pe aceste locuri. Dacii, cu un Zamolxe - zeul suprem din pan- Astăzi tot mai multă lume cunoaşte aceste teonul dacic şi cu un Decebal - ultimul rege dac, aveau valori nepreţuite ale perioadei dacice şi îşi doreşte să o conştiinţă la nivel de masă în ceea ce priveşte conşti- ajungă măcar la nivelul lor de conştiinţă spirituală. Nu inţa spirituală, păstrau şi îşi cultivau memoria ances- putem spune că suntem urmaşii dacilor fără a respira trală. Această energie creatoare care se păstrează în această conştiinţă spirituală. Ei sunt puntea de legatură fiecare zonă dacică ne ajută să ne reîntoarcem în noi între trecut şi prezent, între Pământ şi Cer, între ceea şi să continuam reîntoarcerea la esenţă, la refacerea ce am fost şi suntem ca neam. De aceea e bine să le legăturii sacre cu Universul. ştim şi să le înţelegem modul lor de viaţă, obiceiurile

51 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

şi tradiţiile lor, valorile lor reale şi reperele lor ade- Cetatea de la Biharia care a aparţinut geto- varate. dacilor până în secolul X când a devenit reşedinţa de Cetăţile dacice din judeţul Bihor păstrează şi judeţ a principatului maghiar, păstrează şi ea prin duc mai departe comori de suflet pentru fiecare din unicitatea ei un loc de taină şi mister. Aici la începutul noi şi ne ajută să creştem valoarea din noi. secolului I exista o Şcoală Iniţiere. Era o şcoală de Cetatea dacică din pământ de la Tasad este renume în care se preda din tainele Cunoaşterii Ade- cunoscută şi ca fiind Cetatea Zmeilor, aici având loc vărate, legătura cu Divinul fiind păstrată şi menţinută pe timpul dacilor un cult pentru legământul sacru între de adevăraţi profesori. Astăzi această energie ne ajută soţi, părinte - copil şi în relaţii de parteneriat de tot să ne reamintim cunoaşterea profundă. felul. Se oficiau sus în cetate numeroase ritualuri pen- Rosia de Beius, o veche vatră strămoşească, tru ca fiecare tip de relaţie să fie în armonie, să existe este şi ea cunoscută pentru rolul important pe care îl echilibru, bunăstare şi totodată împlinire. Această en- are în istoria spiritualităţii neamului românesc. Ener- ergie peste timp ne ajută astăzi să învăţăm să facem o gia locului ne dă forţa şi curajul de a fi ceea ce suntem relaţie adevarată, să trăim într-o relaţie adevarată şi să cu adevărat. Ne ajută să conştientizăm că sacralitatea ne bucurăm de ea. Toţi cei care conştient vin în păstrată şi transmisă mai departe de daci este esenţială Cetatea Tasad şi decid cu sufletul lor să înveţe tot ce în dezvoltarea fiecarui individ în parte şi la nivel de înseamnă relaţie sunt ajutaţi să-şi reamintească şi li se masă trăinicia unui popor şi recunoaşterea lui ca reper dă instrumentele pentru a trăi o relaţie adevărată. în lume. PIRAMIDELE DIN ROMÂNIA ŞI EGIPT, COINCIDENŢE SAU ADEVĂRURI ASCUNSE?

dr.Gheorghe FUNAR

Prima şi cea mai mare piramidă din lume a existat în Dacia Edenică şi există şi azi în România. Ea poate fi văzută şi admirată pe Muntele Sfânt Ceahlău, în fiecare an, în ziua de 6 august. Piramida este simbolul Tatălui Ceresc. La Poporul Primordial al Geto-Dacilor era sărbătorită Ziua Soarelui în 6 au- gust. Peste această străveche sărbătoare a Adevăratu- lui Popor Sfânt din Grădina Maicii Domnului s-a suprapus, în ultimele două milenii, sărbătoarea creşt- ină Schimbarea la Faţă. O altă piramidă naturală, denumită Piramida Soarelui, poate fi văzută în fiecare an, în ziua de 28 noiembrie, când la apusul soarelui, în jurul Sfinxului din Munţii Bucegi apare o Piramidă energetică. Această Piramidă a Soarelui i-a vindecat de boli grave pe mulţi cetăţeni din România şi din alte ţări care în 28 noiembrie au urcat şi s-au aflat în jurul Sfinxului din Munţii Bucegi. există asemenea Piramide făcute de Bunul Dum- Pe teritoriul României mai apar, din vechime, nezeu! încă cinci Piramide energetice despre care românii şi Strămoşii noştrii Geto-Daci, plecaţi din străinii nu sunt informaţi pentru a cunoaşte ADE- Spaţiul Carpatin, din Geto-Dacia Edenică, au con- VĂRUL. Ele pot fi văzute în Munţii Retezat, Parâng, struit piramide numai la egipteni, emeşi şi incaşi. Făgăraş, Apuseni şi la Mănăstirea Tismana. Se apre- Acesta este ADEVĂRUL ISTORIC! ciază că acestea au o vechime mai mare de 5.000 de În ultimii 2.000 de ani au fost falsificate: Is- ani î.Hr. toria Poporului Român, urmaş al Poporului Primor- Trebuie ştiut, reţinut şi mediatizat faptul că dial, al Geto-Dacilor; Istoria Omenirii; Istoria Limbii Bunul Dumnezeu le-a dăruit numai strămoşilor noştri Române, urmaşă a Limbii Primordiale a Geto- Geto-Daci şi românilor Piramida Soarelui sau a Lu- Dacilor; Istoria Religiei Ortodoxe. De asemenea, au minii şi Piramidele energetice. Nicăieri pe Pământ nu fost arse numeroase scrieri din Antichitate şi au fost

52 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

şi sunt distruse dovezile arheologice care spun ADE- ştiau că se înrudesc cu Neamul Arimin sau al Geţilor VĂRUL despre Istoria Omenirii şi a Religiei. din Europa şi că uluitoarea lor civilizaţie a fost creată Genialul Mihai Eminescu, scria în ziarul de Neamurile carpatine. „Timpul” din 2 noiembrie 1877 că: „Va veni ziua în În fiecare an, în ziua de 6 august, dimineaţa care şi pietrele vor vorbi adevărul, în care cartea la ora 7.00, Bunul Dumnezeu ridică deasupra faptelor petrecute va sta deschisă şi se va citi atât de Muntelui Sfânt Ceahlău o Piramidă din umbrele al- lămurit, încât toată doctrina paralogismelor nu va fi băstrui ale stâncilor Vârful Toaca, Piatra Ciobanului în stare să-i întunece înţelesul.” şi Panaghia. În Masivul Ceahlău apare o Piramidă uri- Descoperirile arheologice şi cercetările spe- aşă de lumină, o hologramă naturală gigantică, un cialiştilor în legătură cu piramidele din Egipt nu au fenomen ciudat rezultat din suprapunerea unor umbre putut conduce la aflarea ADEVĂRULUI ISTORIC şi lumini, un fenomen unic în lume. Pe Muntele Sfânt atâta timp cât ele nu au fost corelate cu realităţile is- Ceahlău apare imaginea 3 D a unei piramide perfecte. torice din Geto-Dacia Edenică şi din România de La fel şi piramidele din Egipt au fost construite geo- astăzi. Probabil că, mulţi îşi pun întrebarea: ce legă- metric perfect. tură există între piramidele din Egipt şi Piramida din Piramida lui Keops este cel mai mare monu- România, Piramida Cerului de pe Muntele Sfânt ment de piatră construit pe Pământ şi este singura din- Ceahlău, prima din lume, despre care se păstrează o tre minunile Lumii antice păstrată până în prezent. foarte suspectă şi vinovată tăcere? La această între- Vârful piramidei este acoperit cu aur. O fi de la Roşia bare firească ne ajută să aflăm răspunsul tot ADE- Montană, din Ardeal la fel ca şi cel din mormântul lui VĂRUL ISTORIC. Tutankamon? Specialiştii în ADEVĂRATA ISTORIE A La 40 Km de Muntele Sfânt Ceahlău, la Târ- OMENIRII au ajuns la concluzia că Leagănul Civi- peşti Neamţ, în depozitele culturii Cucuteni (4.800- lizaţiei în Europa şi pe planeta Pământ a existat în 3.300 î.Hr) arheologii au găsit obiecte din ceramică Geto-Dacia Edenică, în Spaţiul carpato-danubiano- pe care sunt reprezentate piramide cu baza pătrată. pontic, cu cel puţin 10.000 de ani înainte de naşterea Această ceramică este anterioară piramidelor constru- Fiului Domnului. ite în Egipt, cu circa 2.000 de ani. Piramida lui Keops Cea mai veche scriere de pe Pământ a existat de la Gizeh este singura care are o orientare exactă în Grădina Maicii Domnului şi este confirmată de Nord-Sud, la fel ca şi Piramida de Lumină sau Pi- Tăbliţele de la Tărtăria, datate 6.000 de ani î.Hr, găsite ramida Cerului din Ceahlău. în Ardeal, în Cetatea Domnului şi aflate la Muzeul de Piramida Cerului sau Piramida Soarelui se istorie din Cluj-Napoca. Scrierea sumeriană este ulte- regăseşte pe Stema Geto-Daciei, despre a cărei exis- rioară scrierii din Geto-Dacia, cu circa 2.000 de ani şi tenţă românii nu au avut voie să ştie, nici să afle la foloseşte alfabetul Geto-Dac şi cunoştinţele foarte şcoală sau la facultate, cu scopul de a nu se afla ADE- avansate ale strămoşilor sumerienilor care au migrat VĂRUL ISTORIC. din Spaţiul Carpatin, din Grădina Maicii Domnului, O altă coincidenţă în legătură cu piramidele în jurul anului 4.000 î.Hr. o constituie Stema Geto-Daciei prezentată şi descrisă Strămoşii noştrii Geto-Daci ştiau că există de autorul Paul Ritter Vitezovič în cartea „Stem- Dumnezeu, că există o viaţă pe Pământ şi una în matografia”, publicată în anul 1701, una dintre cărţile Ceruri, aveau Religia Crucii şi erau cei mai avansaţi rare ale lumii. „Stema Daciei are următoarea în- în toate domeniile cunoaşterii. făţişare: scut roşu, mobilat cu piramidă de argint – cu La porunca divină, Neamul Carpatin, a roit, partea stângă umbrită – figură heraldică ce porneşte în jurul anului 4.000 î.Hr., în toată Europa, în Orientul de la baza scutului şi se înalţă până în partea superiară Apropiat, inclusiv în Sumer, în Nordul Africii, în a acestuia; de o parte şi de alta a piramidei se află doi India, China şi Japonia. La a doua roire, în jurul anului lei de aur rampanaţi şi afrontaţi.” 2000 î.Hr., strămoşii noştrii au ajuns în întreaga Asie Un alt ADEVĂR ISTORIC, ascuns cu grijă, şi în cele două Americi. Peste tot, ei au dus religia lor se referă la scrierea de pe pereţii unor galerii sau cori- monoteistă, limba, scrisul, simbolurile, tradiţiile şi doare şi din camerele mortuare din piramidele din cunoştinţele avansate în domeniul ştiinţelor din aceea Egipt, precum şi din mormintele faraonilor din Valea vreme. Regilor. Scrierea este de origine carpatină şi foloseşte Egiptenii ştiu că se trag din oamenii veniţi din literele şi simbolurile din Alfabetul Geto-Dacilor, Nord. Egiptenii sunt, la origine, urmaşi ai Neamului identice cu cele de pe tăbliţele de aur şi de plumb de Arimin, ai Geto-Dacilor, iar piramidele din Egipt sunt la Sinaia, găsite întâmplător în anul 1875. moşteniri de la Piramida Cerului sau Piramida Soare- În scrierile Geto-Dacilor, inclusiv în cele din lui de pe Muntele Sfânt Ceahlău, care există de peste piramidele egiptene şi din mormintele faraonilor din 10.000 de ani. Simbolul Muntelui Sfânt Ceahlău a fost Valea Regilor, cu câteva mii de ani înainte de naşterea dus din Carpaţi în Egipt odată cu migraţia din mileniul Fiului Domnului, apar numeroase cifre despre care IV î.Hr. şi folosit la construirea piramidelor. Egiptenii se susţine în mod fals, fără logică şi argumente cred-

53 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin ibile , că sunt cifre romane şi arabe. În mileniul III alizate de popoarele plecate din Carpaţi care au dus î.Hr., egiptenii foloseau sistemul de numeraţie şi cal- peste mări şi ţări imaginea Sfinxului din Geto-Dacia, culele aritmetice învăţate de la Geto-Daci, pe care mai din Grădina Maicii Domnului. Sfinxul egiptenilor şi târziu şi le-au însuşit şi grecii. Sfinxul incaşilor au o vârstă mult mai mică decât Masca-portret a faraonului Tutankamon, Sfinxul din Munţii Bucegi. înaltă de 54 cm, este confecţionată din aur masiv. De Strămoşii Poporului Român au roit cu 4.000 unde provine aurul? S-a descoperit că de la Roşia – 2.000 de ani î.Hr. în Egipt şi în America de Sud unde Montană, din Geto-Dacia. Fierul a fost produs pentru au dus cu ei religia, tradiţiile şi ştiinţa lor şi unde au prima dată în lume în Geto-Dacia, cu cel puţin 4.000 construit piramide şi câte un Sfinx după modelele de de ani î.Hr. Este o altă coincidenţă sau ADEVĂRUL acasă, din Grădina Maicii Domnului, din Geto-Dacia. ISTORIC ? Este posibil ca aurul şi fierul din Având în vedere ADEVĂRUL ISTORIC se mormintele faraonilor din Egipt să provină din Geto- dezleagă uşor misterul artificial care mai pluteşte în Dacia? jurul piramidelor şi Sfinxului din Egipt. O altă coincidenţă o constituie Sfinxul din Noi, românii, avem datoria să facem cunoscut România şi cel din Egipt, respectiv cel din Munţii ADEVĂRUL ISTORIC, inclusv cu privire la pi- Bucegi şi cel din faţa piramidei lui Keops din Egipt. ramidele construite de strămoşii noştrii! Pe această Pe teritoriul României mai există: Sfinxul din comuna temă, preotul Dumitru Bălaşa, în cartea sa „Ţara Topleţ, judeţul Caraş Severin; Sfinxul din satul Soarelui sau Istoria DACOROMÂNIEI” a scris urmă- Buştea, comuna Mânzăleşti, judeţul Buzău; Sfinxul toarele: „Ce bine ar fi, dacă aceste adevăruri le-ar din Munţii Măcinului, judeţul Tulcea. Sfincşii din cunoaşte toţi românii – copii, studenţi, adulţi – şi de România nu sunt opera oamenilor. ce nu, toată lumea pământeană, spre bucuria lui Dum- Pe planeta Pământ există un Sfinx la egipteni nezeu!” şi un Sfinx al incaşilor. Ambele construcţii au fost re- Cluj-Napoca, 21 mai 2014

AREALUL TRACIC ŞI IMPOSIBILITATEA ROMANIZĂRII

Gheorghe Gârbovan În momentul de faţă nu se mai pune la în- privind lumea tracilor, trebuie să încercăm să facem o doială faptul că dacii şi geţii au fost unul şi acelaşi estimare a zonei geografice locuită de traci. Se ştie că popor şi că acest popor a făcut parte din neamul traci- în antichitate a existat formaţiunea statală cunoscută lor. sub numele de Tracia, formaţiune statală organizată Un popor sau un neam este definit prin limba politic sub formă de regat. Este o mare greşeală dacă vorbită, iar vorbitorii de dialecte ale unei limbi constituie ne limităm în a susţine că tracii au existat şi locuit doar ramuri ale neamului definit prin limbă. Limba română în formaţiunea statală numită Regatul Traciei. Este are patru dialecte recunoscute ca atare: dialectul istro- prea bine cunoscut în istorie că sunt foarte multe pe- român, dialectul meglenoromân, dialectul aromân şi rioade în care unul şi acelaşi popor a fost organizat în dialectul dacoromân. Dacă suntem consecvenţi, iar în mai multe formaţiuni statale. Pentru a face o apreciere acest domeniu avem o obligaţie istorică să fim con- a zonei geografice locuite de traci, trebuie să avem în secvenţi cu noi înşine, atunci constatăm că neamul vedere şi alte informaţii în afara denumirii doar a uneia românesc are patru ramuri dialectale: ramura istroro- dintre formaţiunile statale ale tracilor. mânescă, ramura meglenoromânescă, ramura aromâ- Herodot ne-a transmis informaţia că nemul nescă şi ramura dacoromânescă. Printr-o analiză tracilor a fost cel mai numeros, după cel al inzilor. logică, plecând de la efect să aflăm cauza, plecând de Herodot a comparat neamul tracilor cu mai multe nea- la prezent să aflăm trecutul, ajungem la neamul tracilor, muri spunând că este mai numeros decât acesta, cu neamul românesc din antichitate. Pornind de la ramu- excepţia inzilor. Mai arată că tracii au mai multe nume, rile prezente ale neamului românesc spre ramurile ne- după regiuni, atenţie!, nu după limbă. Este neîndoielnic amului tracic ajungem la concluzia că neamul tracic a faptul că tracii au locuit în Peninsula Balcanică şi în avut de fapt patru ramuri virtuale (ramuri formate din nordul acesteia. Plecând de la acest centru al arealului mai multe triburi pentru că lumea de azi vorbeşte des- tracic rămân de stabilit limitele sudice, nordice, vestice pre triburi în antichitate): ramura istrotracică, ramura şi estice ale acestui areal. Faptul că tracii au fost cei meglenotracică, ramura atracică şi ramura dacotracică. mai numeroşi, după inzi, ne spune că suprafaţa Rega- Plecând de la informaţiile extrem de sărace tului Tracia a fost doar o parte a arealului tracic. Voi

54 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin face o încercare în a delimita zona geografică în care Pentru limita de vest avem informaţia că în au locuit tracii. secolul 12 î.e.n., din regiunea Dunării Mijlocii, triburi Pentru limita sudică din Peninsula Balcanică din grupul lingvistic latino – falisc au migrat în nordul avem informaţii de la greci. Grecia antică a fost o put- Italiei, iar în secolul 10 s-au stabilit pe cursul inferior al ere militară maritimă, având în stăpânire insule cu po- Tibrului, regiunea celor şapte coline ale ROMEI. Re- pulaţie grecească în Marea Egee şi partea de vest a giunea Dunării Mijlocii este Panonia, areal dacic (tra- Mării Mediterane. Partea continentală a Greciei a fost cic) asupra căruia şi-a extins controlul Burebista. formată din teritoriul Peninsulei Peloponez şi sudul Pe- Poalele Alpilor constituie limita vestică a arealului ninsulei Balcanice. Trebuie să estimăm „graniţa” etnică tracic. greci-traci în Peninsula Balcanică. Pentru aceasta, ur- Pentru limita de nord avem informaţia că mai mărim locul de desfăşurare a evenimentelor istorice multe aşezări şi necropole dacice au fost descoperite din lumea greacă şi amplasarea „coloniilor greceşti”. în regiunea de la izvoarele Nistrului, paralela 49. Renumitele oraşe-stat Teba, Atena, Sparta şi Corint se Pentru limita estică ştim că nordul Mării află la sud de paralela 39. Negre a fost locuit de sciţi, sarmaţi, geţi, sargeţi sau Admitem că toate evenimentele din antichitate masageţi. Sciţii au stăpânit teritorii până la Don, de ale grecilor antici au avut loc pe teritoriul locuit de aceş- unde au fost „alungaţi” de sarmaţii veniţi din regiunea tia: uralo-caspică, iar masageţii au locuit în regiunea Mării - Conflictele militare cu perşii. Toate bătăliile din timpul Caspice şi a Mării de Azov. Trebuie să verificăm dacă Războaielor Medice (500 – 479 î.e.n.) – Marathon, 490 nu cumva sciţii, sarmaţii, sargeţii, masageţii şi geţii au î.e.n.; Thermopyle, 480 î.e.n.; Salamina, 480 î.e.n.; făcut parte din marele neam al tracilor. Stephan Bizan- Plateea, 479 î.e.n. – au avut loc la sud de paralela 39. tinul ne spune că sciţii erau un popor tracic, adică vor- - Competiţiile sportive. În antichitate, grecii au organi- beau aceeaşi limbă cu geţii, iar Ovidiu, poetul roman zat mai multe competiţii sportive. Grecii antici au orga- exilat la Tomis, ne spune că geţii şi sarmaţii vorbeau nizat patru evenimente atletice naţionale cu aceeaşi limbă, Herodot numindu-i pe geţi cei mai viteji desfăşurare periodică: Jocurile Pytice din Delphi, şi cei mai drepţi dintre traci. Conform acestor informaţii. Jocurile Olimpice din oraşul Olimpia din Peloponez, sciţii, geţii şi sarmaţii au fost traci. Ca atare, limita es- Jocurile Istmice din Corint şi Jocurile din Nemeea. Ora- tică a arealului tracic a fost dincolo de regiunile locuite şele în care s-au desfăşurat aceste jocuri sunt la sud de sciţi, sarmaţi şi masageţi, respectiv până la Marea de paralela 39, doar Jocurile Pytice desfăşurându-se de Azov. Eu apreciez ca certă limita estică a arealului în afara Peninsulei Peloponez. Numele Jocurilor Olim- tracic la Don. pice nu vine de la Muntele Olimp, simbol religios pentru Se spune că geto-dacii au fost deznaţional- greci, dar poate şi pentru traci fiind situat în teritoriul izaţi, latinizaţi sau romanizaţi de către legiunile romane locuit de traci, nu de greci. şi de către coloniştii aduşi în Dacia „ex toto orbe ro- Din locul de desfăşurare al evenimentelor ră- mano”, aceeaşi soartă având-o şi celelelte ramuri ale mase în memoria istoriei rezultă că teritoriul locuit de neamului tracilor. Militarii au fost puţini ca număr, în greci în antichitate a fost la sud de paralela 39. Dacia ocupată fiind în jur de 40 000 inclusiv auxiliarii - Coloniile greceşti. Prin prezentarea coloniilor greceşti (alogeni). În schimb a fost „o mulţime de colonişti”. se sugerează că acestea au fost oraşe-cetăţi locuite Având în vedere că în matematică există noţiunea de de greci. Dacă privim cu atenţie, observăm că acestea „mulţime vidă”, am efectuat un calcul demografic de au fost oraşe-port, ceea ce este normal dacă avem în verificare a mărimii mulţimii, plecând de la numărul ce- vedere puterea maritimă a grecilor. Totodată, am- tăţenilor romani mobilizabili în anul 28 î.e.n. care s-a plasarea coloniilor arată că acestea au fost mai de- ridicat la cifra de 4 063 000. grabă centre comerciale organizate de greci pentru Pentru anul 106 e.n., anul ocupării unei părţi comerţul lor maritim, nu oraşe locuite de greci. Un lucru a Daciei de către Imperiul Roman, a rezultat că popu- este evident: coloniile greceşti nu au fost amplasate laţia Peninsulei Italice a fost de 17 620 000 de locuitori, pe teritoriul grecesc. Cele mai sudice colonii greceşti iar pe teritoriul tracilor au trait 30 167 000 de locuitori din Peninsula Balcanică sunt Ambracia şi Potidaea si- pe o suprafață de 1 360 000 de kmp în următoarele tuate pe paralele 39 și 40, ceea ce înseamnă că teri- zone: toriul locuit de greci s-a aflat la sud de paralela 39. - zona Balcanică, inclusiv Panonia, 12 155 000 de Prezenţa aromânilor de azi la sud de paralela 39 este locuitori pe o suprafaţă de 550 000 de kmp. o confirmare a limitei de sud a arealului trac. - zona României şi Basarabiei o populaţie de 6 232 Regiunea Epirului, Tesaliei şi Macedoniei au 000 locuitori pe o suprafaţă de 282 000 de kmp. făcut parte din arealul tracic. - zona din nordul Mării Negre dintre Nistru şi Don 11

55 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

780 000 de locuitori pe o suprafaţă de 530 000 de kmp. Acesta a fost neamul românesc din antichi- - în Provincia Romană din Dacia au trait 1 800 000 tate, neamul tracilor, neamul „cel mai numeros din locuitori pe o suprafaţă de 81 451 kmp. lume, după cel al inzilor” (Herodot) care, conform leg- Populaţia tracilor din Balcani, inclusiv Panonia, endei, devenită dogma, a fost romanizat. Nu avem voie România şi Basarabia a fost de 18 387 000 de locuitori să nu fim preocupaţi de scrierea istoriei acestui popor, pe o suprafaţă de 832 000 de kmp. a poporului nostru şi de a descoperi vitregiile istoriei Cât de mare trebuia să fi fost mulţimea de co- care au avut ca efect reducerea arealului acestui popor lonişti „ex toto orbe romano” pentru a putea deznaţion- la cel de astăzi. Trebuie să ieşim din capcana în care aliza 6 000 000 de daci, sau măcar 1 800 000? Erau am fost prinşi, aceea de a confunda ramura dacoro- suficienţi cei 17 milioane de italieni aflaţi la 1500 de km mânească a neamului românesc cu întregul neam ro- distanţă? Da, cu condiţia să folosească puterea hip- mânesc. În fond, este aceeaşi capcană în care nozei colective prin telepatie! Indiferent de modificarea PROVINCIA ROMANĂ DACIA este confundată, chiar acestor cifre, până la limita absurdului, concluzia este în lucrările istoricilor de prestigiu, voit sau nu, cu ÎN- aceeaşi: IMPOSIBIL! TREAGA DACIE.

„Noi nu suntem revendicativi dar vrem să se ştie că n-am uitat de fraţii noştri de oriunde s-ar afla” Simion Mehedinţi Spaţiul geografic dacic: PANONIA - rezumat - prof. Ion Gîju, Târgu-Mureş

Problema spaţiului geografic dacic este o părăsit. El a fost al strămoşilor noştri, dacii, şi este al temă controversată cu argumente pro şi contra, însă urmaşilor acestora, românii. Un asemenea spaţiu ge- studiile şi descoperirile arheologice, toponimice şi al- ografic nu se putea organiza şi conduce de către un tele au contribuit în ultimul timp la elucidarea multor popor barbar. teme controversate. Profesorul William Schiller (SUA) afirma: Despre traci şi daci în antichitate se ştiau „Civilizaţia a apărut acolo unde trăieşte astăzi poporul multe şi s-a scris mult. Acest lucru s-a datorat faptului român, cu cca. 13-15.000 de ani în urmă”. că dacii şi geţii, uniţi de Burebista, deveniseră duş- În acelaşi context, arheologul american Mar- mani de prim ordin pentru romani. Dar, perioada de ija Gimbutas spunea: „România este vatra a ceea ce peste o mie de ani ce a urmat de la alungarea ro- am numit „Vechea Europă”, o entitate culturală manilor din Dacia, la care s-a adăugat fenomenul de cuprinsă între anii 6500-3500 î.e.n. migraţiune sau „mileniul întunecat”, a făcut ca daco- Istoricul francez Albert Armand spunea de- geţii să rămână estompaţi undeva la orizontul istoriei. spre poporul român: „Acesta este unul dintre cele mai Însă, un lucru este adevărat. După câte se cunoaşte din vechi popoare din Europa şi cel mai frumos exemplu documentele antice, atâtea câte sunt, dacii locuiau pe de continuitate a neamurilor fie că este vorba de traci, un spaţiu foarte mare. Acest lucru era determinat de de geţi sau de daci”. faptul că erau foarte mulţi. Se cunoaşte de către toată Profesorul japonez Minoru Nabara, savant în lumea ceea ce spunea Herodot, că daco-geţii erau cei istoria civilizaţiilor, vorbind despre vechimea poporu- mai numeroşi după inzi. Ori, un număr atât de mare lui român, spunea: „Ţăranii din Maramureş nu vin de de oameni avea nevoie de un spaţiu mare. nicăieri. Ai sentimentul că au venit direct din CER în Frontierele Daciei, după cum au fost ele fix- Maramureş. În alte ţări simţi, şti că oamenii au venit ate de Agrippa, se prezentau astfel: la est stepa sar- de undeva, aici nu ai acest sentiment. Aici, în Mara- matică, la vest râul Vistula, la nord Marea Baltică şi mureş, este primordial”. la sud Dunărea Superioară. Acestea sunt confirmate Filozoful român Lucian Blaga spunea: „Noi prin denumirile popoarelor şi ale localităţilor comen- n-am venit de nicăieri. Noi nu ne găsim nici la apus tate de Ptolaemeus. Acest spaţiu, fiind o regiune aşa nici la Soare-răsare. Noi suntem unde suntem…”. de bogată, care oferea toate cele necesare existenţei şi Geograful Simion Mehedinţi arăta: „Faţă de dezvoltării vieţii, nu există în alte părţi. De aceea, vecini, poporul român nu ştiu să fi avut o patrie în altă acest spaţiu a fost permanent locuit pe toată întinderea parte”, continuând cu: „Toponimia şi etnografia ne sa. Un asemenea loc nu se părăseşte şi nici n-a fost arată astăzi dovezi despre traiul românilor până în

56 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Moravia unde găsim aşezări româneşti şi voievozi gurilor, triburile slave şi germanice au dispărut dar cei români chiar în sec. XII, până în Istria unde multe sate de origine carpato-pontică - tracii, dacii, geţii, au vorbesc româneşte şi astăzi”. rămas până astăzi. Germanul J. Thunman arăta: Istoricul Eugen Delgea spunea: „Nici un alt „Năvălirea maghiarilor în 896 i-a găsit în Transilvania popor din lume nu şi-a păstrat numai ţara (caz unic în pe români şi în Panonia tot pe români”. Aceste lucruri lume), ci şi limba, portul, obiceiurile şi tradiţiile timp le spusese şi notarul anonym al regelui Bela al IV-lea. de milenii ca românii”. Şi marele geograf Strabon confirma întin- Marele istoric Nicolae Iorga, în 1920, spunea: derea spaţiului tracic care, după el, se întinde de la „România se învecinează cu români”. sudul Germaniei de dincolo de Elba. Apoi îndată Nu întotdeauna se discuta despre spaţiul ge- urmează teritoriul geţilor, mărginit la sud de Istru, iar ografic în întregime. Discuţiile se duc în special în la apus de munţii Pădurea Hercinică. legătură cu Transilvania sau Dobrogea, celelalte Vasile Pârvan arăta: „Burebista rămăsese sin- regiuni sunt mai puţin amintite. Şi totuşi există multe gurul stăpân al centrului şi estului european. În faţa documente sau urme, însă trebuie „găsite” şi bineînţe- lui era doar Imperiul roman…”. Triburile dacice au les studiate. fost consemnate pe Vistula, Poznania (aşezarea Geti- Pe întreg acest teritoriu se vorbea şi se vor- dava), pe Oder între Frankfurt şi Breslau, Carpaţii beşte aproximativ aceeaşi limbă. N-am împrumutat Beskizi, Moravia… limba de la nimeni. Ne înţelegem în limba strămoşilor În Panonia inferioară, la cotul Dunării, era de la Istria până la Nipru şi din Carpaţii Păduroşi până cetatea Carpis. Dacii ocupau acest teritoriu. Deci este la Viena şi la porţile Atenei. firesc să găsim urme de toponimie în Panonia ca o Partea de vest a Daciei Mari a lui Burebista mărturie a existenţei unor străvechi aşezări în aceste ocupa cea mai mare parte din Panonia sau depresiunea ţinuturi. Panonică. Această regiune era locuită de daco-geţi. Germanul Ernst Gamillschegg arăta că „este Herodot a spus că Dacia se întindea de la Pădurea o minune faptul că românii şi-au păstrat naţionalitatea Hercinica. Limita de vest a spaţiului pelasgo-tracic peste 15-16 secole după năvălirea barbarilor. Ba, mai trecea prin Alpii răsăriteni, provincii cu populaţii mult, au avut puterea să asimileze un lung şir de dacice şi celto-germanice, deci ocupa şi Panonia. popoare, limba română devenind, pentru o lungă pe- Prima atestare a dacilor în această regiune o rioadă de timp limba de comunicare şi indispensabilă dă Caesar în opera De bello-galico, pe care i-a întâlnit în răsăritul Europei la început de ev mediu”. în Munţii Hercinici şi Patrulaterul Boemiei, adică în Vintilă Mihăilescu, în 1940, spunea: „Uni- Panonia. Geologic, Panonia este o depresiune formată tatea etnică românească rămâne remarcabilă prin în timpul cutărilor alpine, când s-au format Alpii şi întinderea ei pe întreg teritoriul carpatic şi dunărean, Carpaţii, când s-a format şi depresiunea Transilvaniei. prin limba vorbită şi înţeleasă fără dificultăţi din Vintilă Mihăilescu, geograf, în 1942, arăta că cele Panonia până dincolo de Nistru şi din Maramureş două depresiuni, Panonia şi Transilvania, sunt până dincolo de Balcani”. „GEMENE” şi formate în acelaşi timp, fiind deci Savantul german, Schluler, sec. al XIX-lea, carpatice. Alături de celelalte zone carpatice şi spune: „Aceşti valahi nu sunt nici romani (Roma), nici dunărene, ele reprezintă locul de formare, existenţă şi bulgari, nici gali… ei sunt vlachi descendenţi ai marii dezvoltare a poporului român. În ambele depresiuni şi ancestralei familii a tracilor, dacilor şi geţilor, şi s-au găsit numeroase vestigii arheologice care atestă care, şi astăzi, îşi au propria limbă şi cu toate opresiu- locuirea acestora de către strămoşii noştri daci. De- nile locuiesc în Valahia, Moldova, Transilvania şi Un- osebit de multe vestigii s-au găsit şi în Panonia. Aici garia în număr de milioane”. sunt scoase la iveală elemente ale culturii şi civiliza- Mihai Eminescu spunea: „De la Adriatică la ţiei dacice care demonstrează că acest spaţiu a fost Marea Neagră nu este ţară care să nu cuprindă bucăţi locuit permanent de daci. Este adevărat că Panonia a din naţionalitatea noastră”. fost locuită pentru perioade scurte de timp de multe Coille Jullien: „De la Viena la Odesa, im- populaţii migratoare, dar dacii au rămas permanent în periul dacilor stăpânea cele mai importante vaduri de acest spaţiu geografic. comerţ ca şi pământurile cu solul şi subsolul cel mai Iniţial, în timpul romanilor denumirea de bogat din Europa” . Panonia se referea la regiunea de la vest a Dunării mi- Guynement de Keralia: „Valahia şi Moldova jlocii. Extinderea denumirii de Panonia asupra depre- împreună cu Transilvania şi o parte din Ungaria de azi siunii este târzie, respectiv prin secolul al XIX-lea. făceau parte din străvechea Dacie care se întindea Tisa este nume dacic. până la Tisa în apus şi până la Nistru înspre răsărit”. Heinrich Schlieman, descoperitorul Troiei, a Huszti Andras: „Urmaşii geţilor trăiesc şi confirmat prezenţa în Ardeal şi Ungaria în timpurile astăzi. Ei locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, preistorice a triburilor de neam tracic. Cucerirea ro- vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii mană a cuprins o mică parte din acest teritoriu. lor”. Câmpia Panonică a rămas sub stăpânirea dacilor liberi Losontzy Istvan: „Ţara Ardealului cu care dar şi a unor triburi germanice. După apariţia un- Ungaria se învecinează la răsărit se numea cândva

57 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Dacia de Mijloc”. Balaton a existat o populaţie numeroasă de olahi Szilagyi Sandor: „Transilvania şi Ungaria nu (români) începând cu secolul XIII. Vlahii sau olahii s-au confundat niciodată; ele au format totdeauna din vestul Tisei, menţionaţi în cronicele ungare sunt două ţări diferite…”. dacii din Câmpia Panonică, pe care au locuit-o în to- Paul Hunfalvi: „Strămoşii românilor de azi nu talitate. Annonymus arăta că ungurii au găsit în estul au încetat niciodată, de la Traian, să locuiască în fosta Tisei vlahi constituiţi în ducate cu care s-au războit. Dacie”. Cronicarul ungur Lisznyai K. Pal în lucrarea Istoricul Iosif Benko scrie referitor la re- Cronica ungurească – 1692, arăta că: „În Ţara tragerea romană: „Mulţi romani, împreună cu dacii Ardealului şi Ţara Ungurească de Jos, până la indigeni au rămas pe loc adăpostindu-se în munţi. Aşa malurile Tisei stăpâneau gepizii sub a căror dominaţie că Dacia şi populaţia dacă nu a dispărut”. erau volohii şi dacii care locuiau tot acolo”. O cronică turcească din 893 descrie o ţară a Cronicarii unguri Thuroczi, Simon de Keza romanilor (volohilor), care se întindea din Panonia recunosc că „hunii la venirea lor în Panonia, au aflat până în nordul Mării Negre. Este vorba de Cronica aici pe români care au rămas şi mai departe neplecând turcă a lui Ohuz Han (Oguzname) – „Între cele zece în alte ţinuturi”. regate dacice aflate sub suzeranitatea Constan- Dacii apar şi în analele francilor. Cronicarul tinopolului era şi regatul lui Salanus (la vest de Tisa) îi menţionează pe daci în regiunea bazinului mijlociu ocupat de maghiari”. şi superior al Tisei către Morava şi izvoarele Oderului. Un atlas german din 1826 arăta ţările Europei Acest manuscris cuprinde perioada de 100 de ani între pentru anul 900 e.n. şi arăta – „Walahii oder Rumuny 703-803 şi a fost făcut în timpul lui Carol cel Mare. – care se întinde din Panonia până la Nipru”. Aceste După cronica lui Nestor sec. IX, „la venirea mărturii corespund cu existenţa şi pe aceste teritorii a populaţiei româneşti. ungurilor la apus de Carpaţi, ei au găsit acolo pe Separat în Moldova mai exista puternicul români care asimilaseră pe slavii din Panonia”. regat al carpilor geţi menţionaţi de istoricii Victor Au- Problemele controversate din trecutul nostru relius şi Vospicius, iar în Panonia, înainte de a începe se datorează necunoaşterii în amănunt şi în evoluţie a invazia hunilor exista puternicul regat al lui Dan. spaţiului geografic în care am existat, existăm şi ne Ce nu s-a spus până acum este şi faptul că în dezvoltăm. Câmpia Panonică şi a Tisei unde s-au aşezat cu prior- Stabilirea lor în acest ţinut (ungurii în itate ungurii, existau zone foarte întinse locuite de Panonia) a fost ajutată de misionari catolici care au daco-geţi (V. Dimitriuc – 2014). mers până la curtea principilor Geza şi Voicu, care În Panonia, în fosta capitală ungară Buda, pe primesc după 985 creştinismul. Voievodul Voicu, prin malul drept al Dunării, s-au descoperit vestigiile unei botez, şi-a schimbat numele în „Ştefan” primind de la străvechi cetăţi dacice. În documentele regalităţii un- Papa titlul de „rege apostolic” peste statul ungar. Sin- gare din sec. X – XII se consemnează existenţa unei odul de la Budapesta din 1279 a interzis românilor să populaţii numeroase cu nume pur româneşti, cu local- construiască biserici. Ungurii, prin regii lor, şi-au luat ităţi pure ca denumiri româneşti, ceea ce confirma ex- angajamentul „că-i vor face pe români catolici sau să- istenţa de milenii a românilor sedentari pe acele locuri i extermine pe eretici”. şi continuitatea acestora. Interesant este faptul că nobilimea ungară a În Câmpia Panonică s-au făcut descoperiri adresat un memoriu Împăratului de la Viena pentru a arheologice în zona lacului Balaton în perioada inter- interveni împotriva lui Horea, Cloşca şi Crişan. Dacă belică de către Lucacs Karoly, publicate în 1937 la erau stăpânii Transilvaniei, de ce au cerut ajutor? Odarea. El scrie: „în comuna Karoshegy am dat de o Totuşi, argumentul suprem care demonstrează biserică cu acoperiş ascuţit învelit în ţiglă, cu ziduri existenţa unui popor civilizat şi cu o cultură supe- din fundament românesc, una din cele mai vechi urme rioară, tot romanii ni-l lasă. Este vorba despre de arhitectură bisericească din timpul erei arpadiene. Columna de la Roma, cea mai elocventă dovadă şi La fel şi în comuna Berenyi. În Szigliget ruinele unei care nu poate fi combătută de nimeni, numai de invid- cetăţi româneşti şi ale mănăstirii Palos. Şi în alte lo- ioşi. calităţi la fel: Refulop şi Ftecser tot urme de biserici”. Versurile poetului A. Păunescu ne sugerează Aceste urme arheologice au fost atestate de un spe- eternitatea: „Lui Brâncoveanu i-au tăiat în grabă / Şi cialist ungur. capul şi copiii. Dar degeaba! / Că i-a rămas sub În afară de ducii Gelu, Glad şi Menumorut inimă să bată / Talpa în ţară înrădăcinată”. Cuvintele cronicele mai vechi pomenesc pe Vlad, Setas, Corbul, lui DECEBAL către poporul său rămân ca un îndemn Gita şi alţii. În actul de înfiinţare a mănăstirii Tihany sfânt pentru noi: „Din zei de-am fi scoborâtori / C-o din Balaton, din anul 1055, regele Andrei menţiona moarte toţi suntem datori / Eu nu mai am nimic de localitatea vlahă Petra. spus / Voi braţele jurând le-aţi pus / Pe scut! Puterea A. Kiss, în 1968, în Archaeologia Ertesito a este-n voi / Şi-n zei! Dar vă gândiţi eroi / Că zeii sunt inclus că pe vremea lui Annonymus, la sudul lacului departe sus / Duşmanii lângă noi!”. (G. C.)

58 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

MINERITUL ŞI PRELUCRAREA METALELOR LA GETO-DACI

Teofil Gridan

Omul, conform gândirii marelui nostru fierului pentru unelte şi arme. Şi tehnicile de minerit filosof Lucian Blaga, are posibilitatea de a stăpâni diferă de la o resursă minerală la alta. natura prin inteligenţă, având un orizont larg, orizon- Mineritul şi prelucrarea metalelor nobile. tul necunoscutului, şi de aceea el trebuie să-şi prepare Aurul a fost extras, cules şi prelucrat pe teritoriul singur îmbrăcămintea şi hrana, precum şi armele de României încă din cele mai vechi timpuri. Un exem- apărare şi atac şi mai ales uneltele de lucru. Poetul plu în acest sens îl reprezintă piesele din aur de- latin Vergiliu în Egloga a VIII-a afirmă: „Non omnia scoperite de arheologul Vasile Ursachi în timpul posumus omnes” (Nu toţi putem toate). Dar strămoşii săpăturilor de la Sargedava, judeţul Bacău, piese care noştri daci puteau multe, ei beneficiind, pe lângă in- aparţin culturii Cucuteni. Vasile Pârvan este de părere teligenţă şi pricepere, şi de un habitat cu numeroase că aurul era spălat din nisipul aurifer al râurilor sau resurse ale solului şi subsolului. Revoluţia neolitică ales, ca pepite, din cuarţul aurifer dezagregat de in- (5500 - 2500 î. Cr.) a însemnat şlefuirea şi perforarea temperii în conurile de dejecţie ale văilor. Cele mai pietrei, dezvoltarea unor noi meşteşuguri (torsul, ţe- multe puncte de spălare a aurului au fost identificate sutul şi olăritul), domesticirea unui număr mai mare de cercetători în Munţii Apuseni şi Maramureş (Vidra, de animale şi cultivarea plantelor. Apar primele Brad, Roşia Montană, Aiud, Cavnic, Bistra, Botiza aşezări compacte pe văile ferite ale apelor curgătoare sau Baia de Criş), iar pentru Banat (Bocşa Montană, şi pe terase. Omul neolitic foloseşte acum metalele Borlova, Turnu sau Valea Mare). Totuşi, este foarte pentru confecţionarea unor unelte, podoabe şi arme. posibil ca geto-dacii să fi extras aurul şi prin săparea Primul metal descoperit şi prelucrat a fost aurul, a unor galerii scurte şi înguste sau puţuri pe direcţia urmat cuprul şi apoi fierul. Aceasta cuprinde epoca filoanelor aurifere, situaţie argumentată şi de faptul că bronzului (1800 - 1150 î. Cr.) şi epoca fierului (1150 romanii, după cucerirea Daciei, merg practic la sigur î. Cr. - secolul I d. Cr.). În spaţiul geografic al ţării în zonele aurifere pe care geto-dacii le exploatau di- noastre cultura materială şi spirituală a celor două nainte de venirea acestora. Datorită purităţii aurului epoci a fost creată de numerosul neam al tracilor şi dacic nu era necesară utilizarea unor procedee tehnice anume de geto-daci. sofisticate pentru purificarea sa. Potrivit lui Plinius, În ceea ce priveşte mineritul şi prelucrarea dacă aurul pur nu era obţinut prin simpla spălare a metalelor, sunt numeroase însemnări ale unor istorici nisipului, geto-dacii recurgeau la „prăjirea acestuia şi geografi din antichitate care vorbesc de aur, argint, împreună cu plumbul”, iar Strabon afirmă că geto- cupru, staniu, plumb, zinc. Dintre acestea menţionăm dacii recurgeau în unele cazuri şi la o dublă coacere a Cartea a IV-a a lui Herodot (484 - 425 î.Cr.) unde aurului. Aurul s-a folosit în Neolitic mai ales pentru aflăm despre expediţia regelui persan Darius îm- podoabe (diademe, cercei, brăţări, coliere, inele, potriva sciţilor (504 – 503 î.Cr.) şi despre aurul agrafe) precum cele găsite în tezaurele aparţinând cul- agatârşilor provenit din Munţii Metaliferi. Aceste date turilor Gumelniţa, Ariuşd-Cucuteni şi Decea Mureşu- şi alte însemnări sunt confirmate arheologic de lui. La început, tehnica de lucru ca şi ornamentaţia era prezenţa uneltelor de minerit, de inscripţii şi vestigii încă rudimentară – totul realizându-se prin ciocănire, privind exploatările miniere de la Roşia Montană, iar mai târziu priceperea meşterilor aurari autohtoni Vulcoi – Corabia, Ruda – Barza, Frasin, Caraci, Al- este relevată analizând unele obiecte precum coiful de maşul Mare, Ţebea, Băiţa etc (V. Brana, 1958). Pe ter- aur de la Coţofeneşti sau cele aparţinând tezaurului itoriul ţării noastre începutul mineritului şi metalurgiei descoperit la Cucuteni-Băiceni, care datează din sec- cuprului datează din preistorie după cum afirmă Aris- olul al IV-lea î.Cr. Mărturie a priceperii şi măiestriei totel (în M. Ilie, 1956), iar istoricul Stephanus Bizan- meşteşugarilor şi bijutierilor daci stau, printre altele, tinus menţionează localitatea Choelchis (Baia de tezaurele de la Pecica, Costeşti, Căpâlna şi Stăncuţa, Aramă), unde se găsesc zăcăminte de cupru (în V. care cuprind brăţări spiralice, lanţuri ornamentale Brana, 1958). Cronologic, este greu să diferenţiem obţinute prin împletire de fibre sau îmbinări de inele, prelucrarea metalelor nobile (aur şi argint) de prelu- palmete şi capete de animale stilizate sau brăţări cu crarea aramei şi cositorului pentru bronz şi prelucrarea capete de şarpe, colane, cercei sau agrafe. Mai

59 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin aproape de perioada regatului dacic menţionăm cele Rozalvea sau brăţara găsită la Bobda. Cuptoare în care două brăţări de aur de la Toteşti (secolul al II-lea î.Cr.) fierul era prelucrat în epoca geto-dacă au fost identi- sau fibula de aur de la Remetea (secolul I î.Cr.). ficate în zone precum Grădiştea Muncelului sau Oc- Un alt metal nobil prelucrat în tot spaţiul niţa, având forma rotundă sau de patrulater. Una dintre carpato-danubiano-pontic era argintul, arheologii principalele exploatări era cea de la Teliuc, folosită scoţând la iveală din mai bine de 80 de situri obiecte intens şi de romani, după anul 106, potrivit unei liste specifice acestui meşteşug, dar şi produse finite din a celor mai bogate zăcăminte de fier întocmite de E. argint. Lanţuri ornamentale din argint au fost de- Stoicovici. Alte zone de unde era extras fierul erau scoperite la Remeta, Bistriţa şi Recaş, iar obiecte din Ocna de Fier, Moneasa, Tăuţi, Şercaia, Şinca Nouă, argint suflate cu aur (vase) au fost dezgropate la Sân- Botiza, Cavnic, Moldova Nouă, Oraviţa şi Rodna. Un- crăieni, Herestrău şi Surcea. Meşterii argintari geto- elte specifice meşteşugarilor fierari, precum cleşti, daci utilizau tehnici diferite şi complexe pentru a crea nicovale, baroase, ciocane, dălţi, pile sau nituitoare, obiecte cât mai atrăgătoare cum ar fi unele coliere sau au fost descoperite de arheologi atât la Grădiştea brăţări prelucrate prin torsionare, respectiv prin răsu- Muncelului, cât şi la Cetăţeni, Popeşti şi Poiana. Au cirea barelor de argint. Principalele centre de ex- existat numeroase ateliere de metalurgie în care se tragere a argintului erau localizate în zona Munţilor confecţionau ustensilele de care aveau nevoie meşterii Apuseni şi a Munţilor Maramureşului şi, tot în aceste în prelucrarea fierului: nicovale, baroase, pile, cleşti zone, este posibil să fi existat şi cele mai multe dintre şi ciocane de forjă. Erau produse unelte din fier nece- centrele de prelucrare a acestui metal. sare agriculturii (plugul cu brăzdar de fier, seceri, gre- Bronzul. Geto-daci erau foarte iscusiţi şi în a ble, coase). Pentru cei care exploatau şi prelucrau prelucra bronzul, dovadă în acest sens stând o serie lemnul se produceau fierăstraie cu pânze late şi în- de obiecte din acest aliaj care relevă măiestria artistică guste, topoare, scoabe, cuie, burghie, zăvoare şi bala- şi funcţională a produselor meşterilor locali. Dintre male pentru uşi. Armata geto-dacilor era înzestrată cu obiectele din bronz găsite de arheologi în diverse si- armele produse de meşteşugarii autohtoni. Aceştia turi din ţară, putem aminti garnitura de teacă de pum- fabricau lănci şi suliţe, săbii drepte şi curbate, pum- nal găsită la Popeşti, fibule, cercei, pandantive, nale, scuturi, vârfuri de săgeţi. Tot din fier se con- lănţişoare, aplice, vârfuri de săgeţi şi unelte dez- fecţionau podoabe şi accesorii pentru îmbrăcăminte gropate la Băniţa şi Poiana sau bustul unei zeităţi fem- (catarame, paftale, nasturi, fibule, brăţări etc.). inine descoperit la Piatra Roşie. Din Epoca bronzului Menţionăm existenţa unor mari ateliere de fierărie de- ne-au rămas cele 11 pumnale de la Perşinari, dar şi ti- scoperite la Grădiştea de Munte cu sute de unelte şi parele pentru turnarea topoarelor de la Sărata-Monte- zeci de kilograme de fier brut ce urma să fie prelucrat. oru (1700 – 1300 î.Cr.). Din Hallstattian sau Epoca Într-un singur loc s-au descoperit 30 de lupe de fier, fierului a ajuns la noi (1150 – 350 î.Cr.) depozitul de estimându-se că ar fi vorba de circa o tonă de fier brut bronzuri de la Uioara de Sus, compus din 5800 de pentru realizarea căreia a fost nevoie de aproximativ obiecte în greutate de1100 de kilograme şi conţinând 50 de tone de minereu de fier. săbii, pumnale, seceri, fibule, pandantive, dar şi vase Piatra ca material de construcţie avea un rol şi zăbale. important, strămoşii noştri cunoscând procedee de ex- Mineritul şi prelucrarea fierului. Cea dintâi ploatare a carierelor şi de prelucrare a blocurilor de menţiune despre extragerea fierului în zona Hune- rocă pentru a le folosi la ridicarea unor edificii. O ast- doarei aparţine dramaturgului grec Eschyl care fel de carieră de piatră, exploatată intens de geto-daci spunea: “Între muntele Pharnax şi Râul cel Mare şi de pentru ridicarea fortificaţiilor sistemului defensiv din netrecut se întinde patria mamă a fierului ”. Aceasta Munţii Orăştiei, a fost localizată la Măgura Călan. Un- afirmaţie se referă la aşezările de pe versantul elte specifice extragerii şi prelucrării pietrei au fost răsăritean al Munţilor Poiana Ruscă. Nicolae Den- descoperite pe teritoriul României de astăzi. Dintre suşianu, în cartea Dacia Preistorică, identifică acestea putem enumera ciocane, dălţi şi topoare de muntele Pharnax cu Parângul, iar Râul cel Mare ca pietrărie. fiind Mureşul. Prelucrarea fierului la geto-daci s-a in- Sarea, cu o importanţă majoră în însăşi tensificat la sfârşitul perioadei Hallstatt şi începutul evoluţia societăţilor umane, era extrasă în diverse perioadei La Tène, iar odată cu secolul I î.Cr. acest zone din Transilvania şi Subcarpaţi, precum Turda sau meşteşug s-a generalizat în întreg spaţiul nord- Valea Florilor, cea din urmă fiind exploatată intens în dunărean, prin apariţia unor centre meşteşugăreşti de secolul al II-lea d. C r. Unelte specifice activităţii de profil, atât de extracţie, cât şi de prelucrare a acestui extragere a sării au fost descoperite în locurile am- metal. Cele mai vechi obiecte din fier datate pe teri- intite şi semănau foarte mult cu cele utilizate de dacii toriul ţării noastre provin din perioada secolelor XII liberi din Moldova. şi XI î.Cr., cum ar fi mânerul unui cuţit descoperit la

60 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

UN PRINCIPAT VALAH ÎN ANII 1189-1190

Constantin Guiu În anul 1895, George I. Capitanovici, român de dar eu nu sunt vasalul tău şi nu mă voi supune niciodată origine, doctor în litere şi filozofie la Universitatea Friedrich ordinelor tale. Voi merge la Ierusalim - zice Kalopetrus - dar Wilhelm din Berlin, publica la Tipografia şi Fonderia de litere nu pentru că îmi ordoni tu, ci numai de datorie şi dorinţă de Thoma Basilescu din Bucureşti, Calea Victoriei 29, o creştin de a mă închina în faţa mormântului lui Iisus”. broşură intitulată „DISCUSIUNI ISTORICE”, în care unul din Leopild von Ranke, în lucrarea sa istorică Welt- cele patru capitole componente se intitula Principatul român geschichte, volumul VIII, cap. 10, pag. 246 și 247, face (Valachia) şi Friedrich Barbarossa, în anii 1189 şi 1190. referiri la Walachia. Referitor la trecerea împăratului german În acest articol autorul aduce la cunoştinţa cititoru- prin Walachia lui Kalopetrus, episodul relatat anterior este lui român, într-o scurtă prezentare concluziile sale rezultate concluzionat astfel: în urma studiului mai multor cărţi de istorie cu bună reputaţie „Văzând Friedrich I Barbarossa că nu se poate im- scrise în limba germană şi a unor documente din arhivele pune cu forţa şi nu poate întrupa şi acest mic principat ca germane ale bibliotecilor din Berlin şi Munchen, care fac vasal tributar cel puţin, este nevoit să accepte cele expuse referire la „Walachia” şi „care zac în praful dulapurilor” de de principele valah” (român). acolo, fără a fi studiate de vreun român. În ceea ce priveşte participarea lui Friedrich I Bar- George I. Capitanovici, întrucât considera că nu barossa la cruciadă, se ştie că el în persoană nu a mai are studii de specialitate, s-a adresat domnului V. Alexan- reuşit să ajungă la Ierusalim, găsindu-şi sfârţitul în apele drescu-Urechia, prezentându-i rezultatul cercetărilor sale, unui râu din Asia Mică, căzând de pe cal în apă la traver- solicitând expertiza de specialitate a istoricilor români, iar sarea acestuia, sub greutatea armurii sale, care în aceste în cazul în care concluziile sale vor fi aprobate, dânsul se condiţii nu l-a mai putut ajuta, accidentul fiindu-i fatal. oferă să publice într-un al doilea volum, conţinutul detaliat Cât despre românii participanţi la cruciada a III-a, al documentelor din bibliotecile de la Berlin, unde a găsit un Bohaeddin, biograful Sultanului Saladin, scrie că printre document, şi din cele din Munchen, unde a găsit patru doc- nenumăraţii prizonieri dintre cruciaţi, capturaţi în urma mai umente, precum şi concluziile sale rezultate din studiul multor lupte de armata lui Saladin, se găsea şi un mic hărţilor Europei începând de la Carol cel Mare şi până în număr de valahi de la Dunăre (Olachen apud Danubium). secolul XIII, privind acest teritoriu. Leopold von Ranke, la pag. 247 continuă cu episo- Autorul arată în broşura sa că din cărţile de istorie dul de la Constantinopole astfel: „der von Gott eingesteste scrise în limba germană şi în documentele arătate, rezultă heilige Keiser, Alwalter des Romischen Reiches Erbe der că în vremea participării lui Friedrich Barbarossa la Cruci- Krone des Constantin, welcher Kaum erkante er Friederich ada a III-a, Walachia era un principat care a luat parte activă I uberhaupt als Keiser an”- dacă „der Keiser Friederich I, la această cruciadă (1189-1192), sub conducerea prinţului auf die Anerbietungen des walachischen Fursten walach Kalopetrus. Kalopeter”... hatte man es... wahrlicht verdenken Konen”. În anul 1189, Friedrich I Barbarosa, conducând pe Apoi autorul mai prezintă câteva concluzii din doc- germani în cruciadă, ajunge în Ungaria (Ungarn), continuă umentul de la Berlin unit cu cel de la Munchen privind de- traseul prin Walachei (htige Rumanien), Bulgarien, Thra- scrierea traseului cruciadei, astfel: „acestea sunt cele ce cien, Constantinopol, spre Ierusalim. aveam de semnalat pentru Walachia şi prinţul ei Kalopetrus Friedrich I Barbarossa, după ce intră în principatul în timpul lui Friederich I Barbarossa, în 1189 şi 1190. „Walachorum” pe la Orşova, întâlneşte pe „dux et princeps În partea a II-a, vom continua cu „discusiunile” is- Walachorum Kalopetrus” (adică Petru cel Frumos), căruia torice despre acest moment inedit şi neştiut până acum de îi porunci ca unui vasal, să strângă provizii pentru drum şi istoricii noştri. să trimită ştafete bulgarilor şi mai departe spre Constan- Referitor la discuţia avută cu istoricul V. A. Urechia tinopol „ca să le lase trecerea liberă”. În acelaşi timp „ordonă despre documentele şi lucrările de istorie aflate de G.I. Cap- prinţului Walach Kalopetrus” să-şi strângă oastea şi să-l itanovici în bibliotecile germane din Berlin şi Munchen, au- urmeze. torul precizează atunci „Când îmi ceream permisiunea să Kalopetrus însă răspunde lui Friedrich I Bar- mă retrag, d-l profesor V. Al-Urechia mi-a zis: „nu cumva barossa astfel: „Te-am primit cu armatele tale, în principatul există în document cuvintele „walachorum Bulgarorumque” meu, cu onorurile cuvenite oricărui împărat musafir-voiajor, - atunci am putea preciza cu siguranţă că era un vasal al

61 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Asanizilor (Asăneştilor)- însă ia seama să nu greşeşti să Uz (de sub care posibil se emancipaseră), la sud Dunărea afirmi că a existat un principat independent.” (Danubius, Ister) iar la nord Transilvania (Hungaria nigra), În continuare, autorul încearcă să ne spună după adică Munţii Carpaţi Meridionali - Alpii Transilvaniei (este documente că la anul 1189 de la Christos, pe un teritoriu al posibil ca aceştia să fi fost inclusiv cu latura lor muntoasă României de azi, pe o zonă având centrul în Oltenia me- de nord cu Haţegul, Amlaşul şi Făgăraşul). dievală şi cea de azi, exista un principat românesc condus George I Capitanovici ne mai semnalează că din de principele Petru cel Frumos (Kalopetrus). documente a reţinut pentru anul 1223 la vestul zonei Din studiul hărţilor Europei începând din timpul lui prezentate Ţara Severinului (Terra Zeurini), Banatul de Sev- Carol cel Mare şi apoi din a doua jumătate a sec. X, până erin (Banatus Szoerenys) sau regatul Severinului (regalis în sec. XII, domnia sa creionează graniţele acelui stat româ- Severinensis). nesc coroborând datele din hărţi, precum şi documentele În continuare autorul spune: „eu dau la iveală enunţate anterior. Limitele teritoriale ale acestui stat româ- numai cele ce am găsit în documente şi în manuale de is- nesc medieval ar fi următoarele: „la vest Podul lui Traian, torie sau cărţi scrise în limba latină şi germană” şi las pro- Orşova (Orsavan, Orsown) şi Munţii Cernei, la est râul fesorii universitari specialişti în istorie să verifice Argeş (Ardessos-Ardiscus) care făcea limita între Cumani- documentele şi datele semnalate de mine. Mihail Kogălniceanu, dacolog (6 septembrie 1817 – 21 iunie 1891) - Rezumat - profesor Maria Ionescu Personalitate proeminentă a secolului XIX, Mihail Kogălniceanu a marcat întregul veac cu prezenţa sa: om politic, istoric, scriitor, publicist, pro- fesor de istorie naţională la Academia Mihăileană, ac- ademician. Se impune prin elaborarea programului revoluţiei de la 1848 în Moldova(1), lupta pentru Unirea Principatelor, reformele sub domnia lui Cuza, dobândirea independenţei naţionale, eforturile pentru recunoaşterea statutului internaţional al României. Marele om politic a fost mai întâi istoric şi făuritor de istorie. Preocupat de istoria naţională a în- tocmit „Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens”. Tome premier „Histoire de la Dacie, des Valaques transdanubiens et de la Valachie”. După „Hronica românilor şi a mai multor neamuri” a lui Şincai, el era primul cărturar care con- cepea în spirit modern o istorie a tuturor românilor. rima parte a tomului întâi „Histoire de la Dacie” cuprinde, în prima carte, „Din cele mai vechi timpuri până la cucerirea Daciei de către Traian”, greşeala fă- cută de mulţi căci vatra Daciei era mult mai întinsă decât teritoriul cucerit. O foarte mare parte a Daciei nord-dunărene şi nord-pontice rămânea liberă. În sec- olul I după Hristos, scrie autorul, „un stat mare şi put- ernic, deşi barbar, făcea să tremure Roma civilizată, un stat independent exista aici unde azi se află Tran- era sclava lui Augustus. Ei erau bravi, drepţi, sobri, silvania, Valahia, Banatul Timişoarei şi Moldova. riguroşi şi demni a purta numele de Dani sau Daci Acest stat era Dacia: ea se întindea de la Tisa şi sinonim războinicilor. Ei preferau moartea unei dom- Carpaţi până la Dunăre şi Marea Neagră”(2). Are o inaţii străine şi erau mult diferiţi de moldovenii şi viziune incompletă asupra spaţiului Daciei. Locuitorii vlahii timpurilor moderne(3). „Ei sunt cunoscuţi în is- acestei ţări erau dacii, poporul cel mai razboinic, cel torie sub numele de Sciţi, Daci şi Geţi. Zamolxis a fost mai curajos şi cel mai independent, în tim ce Roma legislatorul lor, iar mai târziu Dumnezeul lor. Herodot

62 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

şi Strabon spun că a fost elevul lui Pythagora. După localitatea Thalmus (Tălmaciu), lângă Turnu Roşu, nu moartea sa, dacii s-au divizat în 4 clase – familia re- departe de Hermannstadt (Sibiu)(6). gală, preoţii, bătrânii naţiunii şi poporul.” Conform păcii anterioare, dacii continuă să Înfocaţi prieteni ai libertăţii, ei au susţinut primească tribut până la venirea lui Traian pe tron dar, multe războaie contra celor ce voiau să le-o răpească. în urma războiului din 101 – 102, au fost obligaţi să Primul menţionat în izvoare este Darius cu expediţia predea armele. „Dar un om ca Decebal nu putea sta contra sciţilor şi dacilor (anul 514 î.Hr.). „Se ştie că liniştit sub jugul străin”. Traian, ajungând în faţa marele rege, după ce a trecut Dunărea, fu atras în in- Sarmizegetusei, descoperă pe ziduri, spânzurat, ca- teriorul ţării şi înconjurat de sciţi”. Expediţia pierdea davrul lui Longinus, „officier ennenu”. „Dacă Traian o mare parte din armată şi după mari dificultăţi reuşi n-ar fi ajuns la conducerea imperiului, Roma ar fi să revină în Asia. Următorul menţionat este Alexandru văzut fluturând pe zidurile Capitoliului drapelele lui cel Mare (anul 335 î.Hr.) care, după unele succese, Decebal”(7) aprecia autorul. încheia pace şi părăsea Dacia. Lysimah, regele Tra- Despre obiceiurile dacilor privind alegerea ciei, organiza o expediţie la nordul Dunării împotriva regelui dac, autorul afirmă că „fiul nu-i putea succede lui Dromichete. Regele dacilor îl atrase spre interiorul tatălui la tron decât dacă era ales de naţiune” („on ţării unde armata lui Lysimah, era pe punctul de a eté nommés roi par le peuple”), afirmând că pieri, acesta devenind prizonier cu trupele sale. Zamolxis, Burebista, Cotyson au fost numiţi regi de Dromichete i-a redat libertatea, iar Lysimah, re- către popor; că Zamolxis le-a fost legislator. Se ştie cunoscător, i-a dat pe fiica sa de soţie. puţin despre limba dacilor, „se crede că era un dialect În secolul I î.Hr. Burebista (82 – 44 î.Hr.) „fu al tracilor, amestecat cu cuvinte sarmate”(8). numit şef al naţiunii sale”(4). Găsi o ţară slăbită de În cartea a II-a (Livre second) tratează eveni- necontenite războaie dar, ajutat de sfaturile filozofului mentele „De la Traian până la sosirea bulgarilor”. Deceneu, i-a restabilit puterea. El îşi întinde dominaţia Autorul afirmă „Traian, după ce a cucerit toată de la Marea Neagră până în Bavaria, dar confundă pe Dacia, a declarat-o provincie romană, s-a întors la Cezar cu Augustus care se pregătea să atace pe Bure- Roma unde Senatul l-a primit cu mari onoruri şi i-a bista. După moartea lui Burebista, trei şefi au partajat ridicat Columna”. Nu toata Dacia a fost cucerită de Dacia. romani, zone întregi nu au fost ocupate, fiind locuite În continuare, redă conflictul lui Rholus cu de dacii liberi. Preluând informaţia lui Eutropius, au- Dapyx. Dacii, retraşi în munţi, aleg şef pe Cotyson, torul scria „cum cea mai mare parte a dacilor a fost „om de mare merit”(5) („homme d’un grand mérite”). nimicită, (été extirpés), el (Traian) a trimis în ţara lor Acest rege, prin incursiunile în provinciile romane, se un mare număr de coloni romani din întreg imperiul”. arăta teribil încât Augustus, pentru a şi-l face aliat, vru Deşi romanii ar fi dorit nimicirea dacilor care le creau să se căsătorească cu fiica sa. Apoi redă conflictul lui probleme, nu s-a reuşit, iar aducerea coloniştilor ro- Cn. Lentulus cu dacii „care se uniră cu sarmaţii şi-i mani era o practică a timpului. Acestea erau informaţi- alungară pe romani din ţara lor”. În acest timp ile de care dispunea autorul şi era conştient de unele Ovidiu, exilat din Roma de Augustus, este trimis la lacune. Mihail Kogălniceanu explică etnogeneza Tomis. Tradiţia spune că a învăţat limba geţilor şi a noastră pornind de la autohtoni, nu de la romani, ca compus poezii în această limbă, care îl făcură îndrăgit Şcoala ardeleană dar, apoi, intră în confuzia tezei ro- de „barbari”. manizării, confuzia epocii. Este redat apoi conflictul lui Domiţian (81 – La 23 noiembrie 1843, Mihail Kogălniceanu 96) cu dacii. Dacii, conduşi de Duras, au trecut rosteşte celebrul „Cuvânt pentru deschiderea cursului Dunărea şi au spulberat armata romană comandată de de istorie naţională”. „Istoria patriei ne impulsionează Oppius Sabinus. Duras a abdicat în favoarea lui De- efortul pentru păstrarea naţionalităţii(9). Patria noas- cebal (87 – 106) „capabil să conceapă planuri, să le tră „a fost menită din cea mai bătrână vechime să fie execute, să atace şi să reziste”. Urcat pe tron, Decebal teatrul năvălirilor şi războaielor străinilor”. O sută reuneşte diferitele părţi ale Daciei şi se pregăteşte pen- de ani după Hristos întâlnim pe Decebal „cel mai tru marea confruntare. Dovedind calităţi de diplomat, însemnat rigă barbar ... mai vrednic de a fi pe tronul face o alianţă cu Pacorus, prinţul parţilor, cu sarmaţii Romei decât mişeii urmaşi ai lui August”(10). „Este şi „les Cattes”, obţinând victoria împotriva lui Cor- barbar, zice Saint-Marc Girardin, acela care, sub nelius Fuscus. Este amintită campania lui Tettius Iu- Domiţian, biruitor legiunilor romane, cerea ca îm- lianus dar, de această victorie, nu au profitat romanii păratul, în loc de bir, să-i trimită meşteri şi lucrători căci Domiţian, învins de marcomani, se angajează în artele războiului”(11). Kogălniceanu îşi asumă într-o pace favorabilă dacilor. sarcina de a spune adevărul, caracterul principal al is- În anul 70 d.Hr. împăratul Titus a distrus toriei. „În mine veţi găsi un român, însă niciodată Ierusalimul. Majoritatea evreilor sunt luaţi prozonieri până acolo ca să contribuiez la sporirea ro- şi vânduţi. Se crede că Decebal a primit în statele sale manomaniei... o patimă care domneşte în Transilva- pe cei care scăpaseră de sclavaj şi le-a dat ca reşedinţă nia şi la unii scriitori din Valahia”. Referindu-se la

63 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin lucrarea lui Petru Maior „Despre începutul românilor ______în Dacia”, care a deşteptat duhul naţional şi impulsul 1) În luna august 1848, la Cernăuţi, redactează „Dorinţele Par- tidei Naţionale în Moldova” patriotic în „tustrelele provincii ale vechii Dacii; dar 2) Mihail Kogălniceanu, Opere – Scrieri istorice, ed. Academiei, a produs o şcoală socotind că îşi atrag respectul lumii Bucureşti; 1976, p. 51 strigând că se trag din romani.... să ne ferim de aceste 3) Mihail Kogălniceanu, Op. cit.; p. 51 4) Idem, p.52 manifestări”. Kogălniceanu, dacolog, combate ro- 5) Idem, p.53 manomania, delimitându-se de Şcoala ardeleană. El 6) Mihail Kogălniceanu, Op. cit.; p. 54 susţine că păstrarea „duhului naţional este vectorul 7) Idem, p.56 8) Idem, p.57 forţă al istoriei noastre”(12). Îşi pusese speranţa 9) Mihail Kogălniceanu, Op. cit., p. 386 - 387 „deşteptării” (trezirii conştiinţei naţionale) în cursul 10) Idem, p. 391 - 393 de istorie de la Academia Mihăileană, dar cursul a fost 11) Idem 12) Mihail Kogălniceanu, Op. cit., p. 395 interzis, ideile profesate de autor cuprindeau mesajul 13) G. D. Iscru, „Strămoşii noştri reali, Geţii-Dacii-Tracii- naţional către compatrioţi şi aspiraţiile unei generaţii. Ilirii”, ed. Mica Valahie, Bucureşti 2010 Cu mijloacele şi limitele epocii, Mihail Kogălniceanu a conceput, în spiritul şcolii romantice, Bibliografie întâia sinteză a istoriei naţionale, a scris prima revistă 1.Dumitru Bălaşa, Marele atentat al Apusului papal împotriva in- de istorie şi a tipărit un valoros corpus narativ. Pentru dependenţei daco-romanilor, ed. Cuget Românesc, Bârda, 2007 2.Maria Crişan, Publius Ovidius Naso, ed. Verus, Bucureşti 2008 activitatea sa este apreciat de conferenţiarul universi- 3.G.D. Iscru, Strămoşii noştri reali Geţii-Dacii-Tracii-Ilirii, ed. tar dr. G.D. Iscru(13) ca „un titan al gândirii istorice Mica Valahie, Bucureşti 2010 şi al construcţiei statului modern” iar Nicolae Iorga 4.G.D. Iscru, Traco-geto-dacii, naţiunea matcă, ed. Nicolae Băl- cescu, Bucureşti 2005 îl consideră „cel mai mare conducător cultural şi 5.Mihail Kogălniceanu, Opere – Scrieri istorice, ed. Academiei, politic pe care l-au avut românii în epoca modernă”. Bucureşti, 1976 DE LA RITUALUL VEDIC SRI ANNAPURNA BANDHAN LA OBICEIUL POPULAR AL BINECUVÂNTĂRII PÂINII

Eugeniu Lăzărescu

La vedico-brahmani există ritualul Sri Annapurna istănd în Inconştientul Colectiv. In condiţii de rezonanţă ale Bandhan, acesta având drept scop „purificarea” hranei. acestora cu undele emise de către o fiinţă umană cu ace- Acest ritual se face de către cel ce foloseşte hrana. leaşi caracteristici, aceste formaţiuni (gânduri) pătrund în Explicaţia dată de către vedici are la bază concep- mentalul uman din Inconştientul Colectiv (numit de vedici tul că orice produs alimentar (ex. pâine, apă, mâncare Maha Ahamkara) în Inconştientul Personal (numit de vedici preparată) poate fi infestat cu ceea ce erau numite generic Ahamkara), afectându-l prin procesul de interferenţă. «negativităţi» provenite de alte persoane (de la gânduri). Ritualul la vedici, Sri Annapurna Bandhan constă Conceptul s-a transmis şi în hinduism. Aceste «negativităţi» în rostirea mantrei Sri Annapurna Bandhan însoţită de fac- sunt înglobate succesiv în produs emanate din gândurile- erea deasupra hranei, cu mâna dreaptă, a trei mişcări cir- asociate acţiunilor oamenilor pe măsura manipulării aces- culare, în sensul orar, având drept scop „purificarea” tuia de către ei pe lanţul operaţiilor realizării acestuia, de la acesteia. Acest ritual se face de către cel ce foloseşte procurare la starea finală (ex. la pâine, culesul, măcinarea, hrana. manipularea etc.). Transmiterea negativităţilor de către ma- În tradiţia vedică, în cadrul familial, ritualul se nipulatori este inconştientă pentru aceştia. săvârşeşte de către capul familiei, acesta stând aşezat di- Acest proces şi consecinţele lui a fost explicat re- rect pe pământ. În această postură, prin contactul cu Ele- cent de către lumea ştiinţifică, proces pe care l-a considerat mentul Pământ, el primeşte energie de la Mama-Pământ obiectiv. Materia are o inteligenţă a ei, în această categorie (Sri Bhumi Devi, Gaya), identificată ipostazic cu zeiţa Sri intrând şi gândurile. Orice obiect îşi are o „undă de formă” Annapurna, zeiţa hranei. Totodată ea preia toate „negativ- caracteristică, depedentă exclusiv de forma sa şi indepen- ităţile”, prin intermediul persoanei care săvârşeşte ritualul. dentă de natura materială a obiectului. Gândurile sunt for- Este de reţinut obiceiul mâncatului cu mâna, cu maţiuni compuse din structuri informative modulate pe evitarea utilizării oricărei alte unelte. Conform concepţiei forme energetice ondulatorii (unde) cu anumite caracteristici vedico-brahmanice, într-un obiect făcut de către om sunt (frecvenţe), formaţiuni emise de fiinţele vii dotate cu mental, înglobate „negativităţi” provenite inerent din personalizarea de către om. Odată emise, ele devin independente şi ex- manufacturării acestuia prin acţiunea ego-tică a gândurilor

64 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin lui fie ele şi auspicioase. Acest obiect era considerat un pro- Mâncatul tradiţional cu mâna şi utilizarea de dus devenit nenatural, prin intervenţia omului în actul veselă numai din materiale naturale (lemn, pământ, ceram- Creaţiei, inadecvat actului ritual în relaţile om-Divinitate. ică) trecute prin foc (unele inerent, prin modul de realizare Termenul de Sri Annapurna se referă la zeiţa al lor) acesta este o reminiscenţă a unui ritual vedic de pu- vedică a hranei şi a hrănirii. rificare şi nu un semn de primitivism. Islamicii folosesc acest În tradiţia populară românească există obiceiul obicei, atribuindu-i motive justificative religioase, dar prob- binecuvântării pâinii. Acest obicei, cu caracter de ritual, se abil, conceptul a avut o origină arhaică aryană. De reţinut, săvârşeşte ţinând pâinea cu mâna stângă, iar cu mâna este şi faptul că forma tradiţională a pâinii la români este dreaptă se face semnul crucii deasupra pâinii. rotundă. O variană a obiceiului în Transilvania constă în Ritualul de binecuvântare, prin forma rotundă a aceea că semnul crucii se face cu cuţitul cu care se tăie pâinii şi facerea semnului crucii, în ansamblul lor, ele pâinea. Este posibil ca folosirea cuţitului să fie un substitut formează virtual simbolul CRUCII SANSKRITE: o cruce cu al unui ritual vedic cu rolul de purificare, de exorcizare. braţe egale înscrisă într-un cerc. Este simbolul arienilor, Este de reţinut din tradiţie populară folosirea mesei simbol cu o obârşie anterioară apariţiei creştinismului. Ca de formă rotundă, cu picioare scurte, astfel încât mesenii simbol arhaic, urmărind traseul migraţiei aryene, el se să stea aşezaţi direct pe pământ. Acest fel de aşezare pe regăseşte ca simbol ancestral în Memoria Colectivă şi este pământ obligă mesenii a adopta o poziţie care trimite la folosit ca model în toate artele populare ale popoarelor, „poziţia lotus” a vedicilor. La vedici, aşezarea directă pe pornind din Europa până în sud-estul Asiei. pământ, precum şi statul cu picioarele goale este o formă În concluzie, obiceiul popular la români al binecu- rituală de purificare, de „descărcare“ a corpului de „nega- vântării pâinii are o obârşie vedică. tivităţi”, prin apelarea la Mama-Pământ, Gaya. O IPOTEZĂ – ATLANTIDA ÎN CÂMPIA TIMIŞOAREI!

Sp. Telecom. Luca Manta

În colecţia Naţional Geografic – Locuri cele- acoperi anii 1550 până la 1000 î.Hr. bre, s-a pus în vânzare un DVD intitulat <>, în 20 august 2013, şi care conţine un şir de nit în descifrarea Atlantidei, iar dintre variantele cat- locuri şi de imagini în legătură cu presupusa localizare astrofice descrise de Platon am ales pentru mult a Atlantidei, dar care nu sunt în concordanţă cu textele căutata Atlantidă dialogul Critias cu prăbuşire şi nu scrise de Platon. Iată aşadar că aşa-zisa insulă - con- dialogul Timaios cu scufundare, mai ales că situl de tinent Atlantida rămâne o enigmă, după mai bine de la Corneşti din Banat este situat într-o zonă seismică 2300 de ani de la enunţare. naturală. Insula - continent Atlantida a impulsionat Aşadar, dacă parcurgem textul - dialog cercetarea în decursul timpului chiar şi în ţara noastră, Critias, aflăm că insula denumită şi continent, avea România, unde printre alţii au formulat ipoteze intere- destule câmpii mănoase străbătute de canale de navi- sante Nicolae Densuşianu, în anul 1911, sau Constan- gaţie şi care au fost date la 10 regi, iar câmpia numită tin Bărbulescu, în anul 2006. Gadeira situată în preajma Coloanelor lui Hercule, era Dr. geolog Mircea Ţicleanu a prezentat în înconjurată de un adevărat continent (vezi Timaios, România şi peste hotare, împreună cu alţi cercetători 25 a). din Grecia şi Serbia, o nouă ipoteză în legătură cu scu- Ei bine! Toate aceste descrieri geografice fundarea Atlantidei şi a căror urme se găsesc la nord conţin numeroase similitudini cu aria sitului arheo- de Belgrad în Serbia. logic de la Corneşti din ţinutul Banatului, dar iată-le: De curând, în data de 6 august 2013, s-a di- * 108 e – A fost război acum aproape 9000 fuzat la TVR3 o emisiune în care arheologul Alexan- ani între locuitorii de dincolo şi de dincoace de dru Szentmikloş a prezentat un sit arheologic situat la Coloanele lui Hercule… R = Coloanele lui Hercule nord de oraşul Timişoara la Km. 17 şi spre Arad, în nu pot fi decât Porţile de Fier de la Dunăre şi vecine aria comunei Corneşti sau Jădani şi care sit se întinde cu Băile Herculane şi pe unde a trecut voinicul Hera- pe o suprafaţă imensă de 1720 de hectare!! Situl arhe- cle (vezi Călătoria Argonauţilor), iar războiul care a ologic prezentat este cel mai mare din Europa şi ar fost povestit de preoţii egipteni lui Solon şi care era

65 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin păstrat într-o scriere veche de 9000 de ani, are temei 114 km., construit de localnici pentru a uşura circu- în afară de datare, dar iată de ce ne spune Herodot în laţia de mărfuri pe apă şi care traversează fosta cetate C II, Euterpe, 103: <<…regele (faraonul) Sesostris - port Timişoara. trecând din Asia în Europa, îi supuse pe sciţi şi pe * 114 d - …Regatul (celor 10 regi)… a traci>>. În istorie există o mulţime de faraoni, care adunat bogăţii uriaşe… în primul rând, toate metalele au purtat acest nume între dinastia XII – XIX şi unde cu duritate sau cele ce pot fi supuse cu uşurinţă la top- numai perioada faraonilor Sesostris I – III, adică cca. ire (plumb) şi care se extrag din mine şi o rocă… o 1849 – 1788 î.Hr., este în acord cu diagonala orientată substanţă numită oreichalcon… (care) se scotea din solar pe Az. = 73,50 şi care a fost calculată precesional pământ în multe locuri din insulă şi care după aur, pentru ipoteza Piramidei din Ceahlău lansată de avea cel mai mare preţ la oameni… R = Cele mai Nicolae şi Elena Ţicleanu. Pentru vechimea locuirii apropiate mine de extras metale din munţi, faţă de lo- din Banat există Peştera cu oase de la Iabalcea - 10 calitatea Corneşti, se află la o distanţă de cca. 100 km., km. şi la sud de Reşiţa şi unde au fost descoperite os- astfel: cupru la Băiţa şi Deva, aur, argint şi alte metale emintele umane numite Ion, Vasile şi Maria, care au la Brad, Sacarâmb, Zlatna, Roşia Montană ş.a. Iar în o vechime de 40.500 ani (C14 – Saint Louis / Institu- aria ţinutului Timiş - Torontal se găseşte din plin, ca tul Washington). şi în Atlantida, bogăţia pădurilor, a animalelor, a * 108 e - Prăbuşirea insulei Atlantida în urma livezilor cu pomi fructiferi şi a bălţilor cu peşte. cutremurelor de pământ… cu mâl de netrecut pentru * 116 a – Insula pe care se afla palatul navigatori… R = Se ştie că aşezarea uriaşă de la regal... era împrejmuită cu zid de piatră… Piatra au Corneşti de lângă Timişoara, presupusă a fi insula - scos-o… şi una era albă, alta neagră, alta roşie pen- continent Atlantida, este situată înr-o zonă instabilă tru capete de pod… turnuri şi porţi… R = În din Banat şi care nu este singulară şi unde se produc apropierea sitului de la Corneşti se extrag materiale adeseori seisme distrugătoare de suprafaţă! de construcţie, precum: granit şi andezit la Radna (30 * 113 c – Poseidon a primit în stăpânire At- km.), marmură la Ruşchiţa (100 km.), calcar la Reşiţa lantida… de la ţărmul mării… spre mijlocul insulei… şi cuarţit la Nadrag (100 km.) şi lignit în apropiere la cea mai frumoasă dintre toate câmpiile… şi destul de Sinersig. În pădurile din Banat cresc tot felul de esenţe roditoare… şi unde la vreo 50 de stadii, se afla o col- de lemn folosite ca materiale de construcţie. ină nu prea mare ca întindere. R = Situl de la nord de * 118 b şi e – Acest ţinut era orientat, de-a comuna Corneşti este situat într-o zonă de silvo-stepă lungul întregii insule, spre sud şi apărat dinspre nord şi climă mediteraneeană şi are o altitudine medie de de vânturi. Ei strângeau de două ori pe an roadele circa 100 m. Este înconjurată de multe dealuri cu vâr- pământului, folosind în timpul iernii apele cerului, iar furi mici, precum: Cocor – 126 m., Cornet – 122 m., vara apa pe care o dădea pământul, prin canale Dealul Morii - 136 m., Giarmata – 143 m., Călaca – drepte, late de aproape o sută de picioare… săpate 125 m., cât şi vârful Bătrân, cel mai înalt, de 176 m. din canal în canal. R = Cele 4 valuri / inele concen- * 113 d – Iar el însuşi (Poseidon)… făcând să trice de pământ de la nord de Corneşti (vezi hărţi pe ţâşnească din pământ două izvoare: unul cu apă NET) sunt orientate cardinal ca şi Atlantida pe direcţia caldă, altul cu apă rece… R = La circa 30 de km. de N-S, pentru a avea o bună iluminare solară şi sunt cen- Corneşti spre NE, există băile Lipova, cu ape minerale trate geografic pe coordonatele: lat. N = 450 56’ 04’’ carbogazoase, alcaline, feroginoase, iar spre SE există şi long. E. = 210 14’ 09’’. Construcţia făurită la staţiunea balneo-climaterică Buziaş cu ape carboga- Corneşti pe lat. N. de 450, este uimitoare şi de unde zoase. În anul 1965, s-a forat în Parcul Rozelor din deducem că locuitorii Atlantidei cunoşteau as- Timişoara, o sondă de adâncime medie şi de unde a tronomie (v. § 1.5). Primul instrument de măsură as- ţâşnit apă caldă de 500 C, bicarbonată, bromoiodată, tronomic: 8175 +/- 200 î.Hr. (9). La fel ca în Atlantida, feroruginoasă ş.a. aşezarea de la Corneşti este apărată de vânturile reci * 114 a şi b - …Şi-a primit denumirea şi în- de iarnă, venite dinspre nord-est şi care sunt stăvilite treaga insulă şi marea, numită Atlantică, căci numele de Munţii Apuseni. întâiului fiu… era Atlas. R = Toate aceste denumiri Concluzie. Reperele geografice descrise în arhaice sunt greu de demonstrat în prezent, însă marea legenda Atlantidei şi regăsite în provincia Banat din cea mare numită Atlantică, nu poate fi alta decât România, se pot întregi şi cu reperele descrise în imensa mlaştină situată la apus de situl Corneşti, unde Călătoria Argonauţilor, făcută pe fluviul Istru în jurul se varsă râurile Tisa, Sava şi Timişul în fluviul anului 1225 î.Hr. Dunărea. Problema insulei construită şi denumită At- Datarea insulei Atlantida se face după met- lantida, se poate localiza uşor, căci situl cu valuri de alele descrise în text şi unde cuprul, aurul şi argintul la Corneşti cuprinde şanţuri concentrice mari de aparţin epocii bronzului. De straniu nu poate fi vorba apărare între dealuri şi văi, cât şi un râu pe platou. O în aria de la Corneşti, căci în vechime mine de staniu dovadă în plus cu substrat străbun ar fi canalele Bega erau numai în Asia Mică şi Irlanda de astăzi. Aşa-zisa Veche şi Bârzava, dar mai ales Canalul Bega lung de substanţă oreichalcon care împodobea zidul acropolei

66 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

în culoarea roşie ca focul şi menţionată în paragraful (epoca bronzului / 3000 – 1000 î.Hr.), cât şi cu ex- 116 e, nu poate fi decât granitul roşu. Ciudat apare plozia vulcanică a Insulei Therra (Santorin) ≅ 1600 însă paragraful 119 e, unde se povesteşte despre jerfa î.Hr. (vezi articole pe NET din anul 2013). taurului în templul lui Poseidon şi unde se afirmă: <> şi Bibliografie: care metal pomenit în text, fixează Atlantida lui Platon Aurel Dîmboiu, Pe urmele Atlanţilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, la începutul epocii Hallstadtt / La Tène, sau în jurul 1963; anului 1200 î.Hr. N.F. Jirov, Atlantida, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967. Herodot, Istorii – C II, vol. 2, Ed. Universitas, 1998; Un studiu aerofotometric al fortificaţiilor de Szabó Arpád, Ape şi gaze radioactive în România, Ed. Dacia la Corneşti, judeţul Timiş, a fost făcut de M. Rada, M. 1978; Ciochină, D. Manea (vezi SC IV 40, 4, 1989, p. 377 - Mihai Rada, Aşezări antice şi medievale descoperite cu ajutorul fotografiilor aeriene, Revista Renaşterea Daciei nr. 4 / ian. 1993; 380), iar în lucrarea cu fotografii aeriene(7) inginerul Revista Naţional Geografic, Locuri celebre – Atlantida, nr. 39, 20. Mihai Rada de la I.G.F.C.O.T. ne spune: Centura in- 08. 2013; terioară este situată pe platoul dintre pârâul Carani Mihai Rada – ing. I.G.F.C.O.T, Aşezări dispărute depistate prin prospecţiuni aerofotografice, Ed. Drim Edit, 2003; şi Pârâul Lacului, iată aşadar două ape în situl central C. Bărbulescu, Atlantida colonia zeilor/Atlantida pământul de 67,5 ha. de la Corneşti! dacilor, Ed. Antet, 2006. În prezent, arheologi din Marea Britanie, Ger- Luca Manta, Mesajul astronomic la geto/daco-valaho-români, Ed. Nova, 2006. mania şi U.S.A. participă la săpăturile de la Corneşti, W. Scott-Eliot, Atlantida, Ed. Călin, 2001. care sunt contemporane cu civilizaţia minoică - Creta DATORIA DE A CĂUTA ADEVĂRUL

Corneliu Florea

„Romanii, pentru a exploata în linişte minereurile din Rodna, au închis accesul din Mara- mureş spre Valea Someşului cu două fortificaţii puternice de pământ, ale căror urme se văd şi astăzi. Una la intrarea pe Valea Sălăuţei, lângă Salva, pe locul numit Dumbrava; iar alta la sud de Romuli, la 10 km de trecătoarea Şetref, la o înălţime de 500m., pe locul numit Tarniţa Neagră, pe ţărmul stâng al Sălăuţei.” Paragraf din Istoria Maramureşu- lui a profesorului Alexandru Filipaşcu de Dolha şi de Petrova, doctor în filozofie şi teologie, Editura Gutin 1997 pag.19 (şi subsemnatul a sprijinit reeditarea acestei Istorii a Maramureşului). Cine tulbura liniştea romanilor ce ex- ploatau bogăţiile DACIEI? DACII LIBERI din MARAMUREŞ Despre dacii liberi ai Maramureşului am auzit, pentru prima dată, de la un profesor de istorie în bufe- tul comunei Leordina, din Maramureş, unde, în 1963, am fost repartizat medic de circumscripţie. În anii aceia, ai păşirii cu avânt pe drumul gloriosului comu- nism, intelectualitatea satelor avea la dispoziţie bufetul comunal, unde, pentru că in vino veritas se spunea ce nu auziserăm prin şcolii şi facultăţi. Tot atunci, am auzit din gura profesorului, fugit din Bucureşti să scape de stafiile albastre, de asemenea pentru prima dată, în- trebarea: Cum, mama supărării, vorbesc mara- mureşenii româneşte ca ceilalţi români, dacă

67 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin romanii i-au închis în afara Daciei cucerite de ei?! materne. Este încă un argument că în locul adevărului O asemenea întrebare nu am mai auzit niciodată, m- istoric despre Limba Dacilor, noi avem fabulaţii mai ex- a uimit peste măsură, mai mult, mă urmăreşte încă, centrice decât cele din mitologii. Aşa de curiozitate, te pentru că trebuie să aibă şi un răspuns corect. rog, domnule coleg, cam câţi daci erau în Dacia acelor Mult mai târziu, eram deja în Canada de mulţi vremuri? ani, când am citit cărţile de călătorii ale medicului scri- Greu de precizat, sunt cifre între 650.000 şi itor dr. Victor Coroianu din Germania şi am luat legă- 1.200.000 de locuitori. Şi nu ştiu dacă aceştia au fost tura cu dânsul. Tocmai se întorsese, plin de imagini şi din TOATĂ DACIA sau numai din sfertul cucerit şi idei, din Britania, şi în discuţia purtată, la un moment stăpânit de romani. Înclin să cred că sunt numai cei dat, a pus aceeaşi veche întrebare: Nu înţeleg cum din provincia romană, fiindcă romanii făceau recen- se face că romanii au stat în Britania patru sute de săminte pentru taxarea supuşilor, ori în Maramureş şi ani şi nu s-a prins latina de ei, în timp ce în Dacia Moldova erau daci liberi, netaxaţi. Cine ştie câţi or fi au stat numai o sută şaptezeci de ani şi noi vorbim fost de toţi. o limbă similară?! Alt mister istoric ! Dacă dânsul nu Şi cât mai trebuie să rămânem la vechile idei, avea răspuns, eu ce să spun. Am persiflat, probabil nu că împăratul Traian a venit în Dacia şi cu ideea unui sunt aşa de dotaţi neuro-senzorial ca noi, apoi e şi nou experiment să facă din daci un nou popor, la- mare diferenţă de IQ în defavoarea lor pe care o tinizându-i cu vulgara lor din Latium ? Doar istoria maschează prin infatuarea şi aroganţa lor recunoscută antică atestă clar că legiunile romane numai au luptat, în toată lumea. cucerit şi stăpânit. Colegul meu mai mare, mai umblat şi înţelept, E o logică istorică, ironic formulată, care sub- mi-a zis: În Iordania au stat şase sute de ani şi latina liniază absurdul acelei vechi teorii istorice arhicunos- romanilor acolo e zero!! Şi acest argument m-a pus cută, când e clar ca legiunile romane au venit să pe gânduri, simţindu-mă şi mai încurcat, amintindu-mi cucerească Dacia pentru aurul ei. de întrebarea profesorului de istorie din Leordina Vestea aurului dacic ajunsese de mult deja la „cum, mama supărării,…” fiindcă aşa încep între- Roma şi nu numai vestea, dar şi aurul. La fel a fost şi bările grele în Maramureş. Adică, dacii liberi şi-au păs- cu sarea, de la care a şi derivat cuvântul salariu, fiindcă trat obiceiurile strămoşeşti peste veacuri, iar limba lor, legionarii primeau şi un săculeţ de sare. De fapt, acum maternă, au schimbat-o, doar aşa că au auzit că o se şi observă că romanii s-au întins în Dacia atât cât parte din marele regat a lui Decebal a fost cotropit de să cuprindă şi să stăpânească aceste două bogăţii şi legiunile romane ale lui Traian şi au rămas pe acolo un au păstrat două legiuni ca să supravegheze şi apere timp. Apropo, domnule coleg, cu câte legiuni a venit cele două mari resurse. Legiunea Gemina XIII-a la Traian în Dacia? Apulum (Alba Iulia) pentru aurul din Munţii Apuseni şi În timpul războaielor, au trecut Dunărea vreo Legiunea Macedonica a V-a la Potaissa (Turda) pentru opt sau zece legiuni, după cucerire au mai rămas patru sarea cea pură de acolo. Pentru aceste exploatări un timp, apoi numai două până la retragerea aureliană, avem dovezi istorice, pentru romanizarea dacilor în Anul Domnului 275. niciunul! Dar din labirintul istoric în care ne aflăm, dis- Şi cât de mare era o legiune, dacă nu e cumva cutând originea latinităţii noastre, avem semnale că de secret militar? la început romanii se înţelegeau cu tracii, cu geto-dacii Istoricii militari spun că o legiune avea cinci, deci era o înrudire de limbi. Eu zic chiar o mare în- şase mii de oameni. Atât! rudire de limbi, aşa că mamele dace continuau să Atât? Şi cu legionarii ăştia au cucerit un sfert cânte copiilor lor aceleaşi cântece de leagăn ce li s-au din Dacia, iar după o sută şaptezeci de ani, TOATĂ cântat şi lor; fiindcă limbă maternă era acolo şi a rămas DACIA, cucerită şi necucerită, vorbeau precum le- acolo până la noi! gionarii romani!! Să fim serioşi, lucizi şi raţionali şi să O, ce frumos şi adevărat sună. Şi eu cred că nu mai credem aşa ceva!! Cu acest subiect am intrat limbile noastre au fost înrudite înainte de sosirea într-un labirint istoric din care nu mai putem ieşi doar legiunilor romane în Dacia. Mai mult decât a crede, cu noi date istorice şi logica istorică. am siguranţa comparând cu situaţia altor seminţii şi Dar pentru că veni vorba de fidelitate, crezi că popoare cucerite de romani şi punând în calcul şi faptul femeile dace care s-au iubit cu legionarii şi au născut că ungurii, turcii şi habsburgii practic au dominat mai copiii, nu i-au mai învăţat limba maternă, ci de mici mult în Dacia Superioară – Transilvania – şi poporul, le cântau numai cântece de leagăn în jargon urmaşii daco-geţilor, nu şi-au schimbat obiceiurile şi roman? limba. Teoria înrudirii limbilor vorbite de romani şi Nu se poate aşa ceva, e împotriva firii de daci, înainte de Anno Domini 105, este o teorie

68 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin mult mai logică decât cea în care am transformat De toate astea noi, urmaşii geto-dacilor, am fost lipsiţi. cuceritorul cu legionarii lui în profesori de latina Şcoala Ardeleană, la vremea ei, a sugerat şi militat vulgară din Latium. pentru introducerea alfabetului latin, normal pentru Bună explicaţie, la care vreau să mai adaug o naţiune latină. Şi dacă tot am ajuns aici, e bine să că în Dacia Inferioară nici nu au staţionat legiuni ro- o luăm şi noi pe urmele lui Mihai Viteazu, a lui Mihai mane, doar câteva cohorte şi centurii romane, şi ur- Eminescu şi a multor înaintaşi clar văzători, a mil- maşii geto-dacilor de acolo vorbesc aceeaşi limbă ioanelor de patrioţi şi împreună să decidem ca ţara precum dacii tăi liberi din Maramureşul tău drag. noastră să se numească DACIA . Da, întâi ar fi o Da, de suflet îmi este Maramureşul meu drag, dreptate istorică şi un act de recunoştinţă faţă de cei i-am dat trei ani din tinereţea mea . ce au format un regat unit prin limbă şi sânge – pardon, Vorbind de tinereţe, se ştie despre Mihai Em- astăzi se zice ADN – aici în urmă cu peste două mii de inescu, ce a stat o vară întreagă la Blaj, că a devenit ani. Şi ca fapt divers, pentru străini, ar fi o diferenţiere un ardent adept al RESTAURATUM DACIA şi a expus între daci şi rromi. Ştim că o asemenea schimbare e în Asociaţia Carpaţi asemenea idei. costisitoare, au făcut-o şi alte ţări pentru identitatea şi Pentru că m-ai antrenat, vreau să mai pre- mândria lor. cizez nişte fapte. Latina de acum, ori de acum o sută A trecut atâta timp de aceste confesiuni din de ani, se deosebeşte substanţial de latina cu care au dragoste firească de ţară şi neam iar, astăzi, privesc venit legiunile lui Traian în Dacia. Între timp s-au pro- cu silă şi dispreţ la cei ce o guvernează, jefuind-o şi dus schimbări de cum o vorbeau dacii cu romanii vânzând-o pentru treizeci de arginţi tuturor străinilor, atunci, din două motive: unul imperial şi celălalt uni- şi mă întreb unde sunt dacii liberi să se opună schim- versitar. Roma imperială a avut o mare puterea eco- bării aurului pe cianură. nomică, să-şi dezvolte o nouă cultură şi a început să-şi Ştiu că sunt prezenţi în noua generaţie şi se şlefuiască limba, apoi, şlefuirea spre perfecţiune s-a vor ridica, vor păstra şi apăra DACIA. realizat prin universităţi, ce au răsărit ca ciupercile în lumea catolică, unde se folosea o latină academică. OCTOMBRIE 2013, WINNIPEG - CANADA Dacia şi dacii în istoriografia universală

prof. dr. Mihai Popescu Biblioteca Militară Naţională

După înfrângerea Regatului Daciei, romanii administraţiei romane, se găsesc în şi mai recent de- au distrus cetăţile, templele, arhivele şi bibliotecilor scoperitele Plăcuţe de plumb cu scris dacic, studiate dacilor din teritoriul cucerit, astfel încât, timp de şi traduse în limba română de cercetătorii Dan Ro- aproape două milenii, istoricii au fost nevoiţi să se malo, Aurora Peţan şi Adrian Bucurescu, Branislav limiteze la utilizarea aproape exclusivă a izvoarelor Stepanoski şi Cosmin Olariu. istorice greco-latine, deşi în zonele stăpânite de dacii Informaţiile din scrierile greco-romane s-au liberi au continuat să existe şi să funcţioneze structuri pierdut în mare parte, în urma marilor invazii barbare, şi instituţii spirituale, politice, administrative şi sociale ori au fost reluate şi comentate de cronicarii şi istoricii specifice culturii şi civilizaţiei dace. Chiar din acele bizantini. După căderea Constantinopolului şi apariţia surse istorice aparţinând învingătorilor, cercetătorii tiparului, Renaşterea occidentală a reluat şi prelucrat români şi străini au descoperit informaţii indirecte că, informaţiile despre daci. la puţin timp după retragerea administraţiei romane Apariţia Enciclopediei Britanice (1729), apoi de către împăratul Aurelianus, în anul 271 d.Hr., re- a celei franceze (1751-1772), a favorizat punerea în gatul dac s-a refăcut şi a continuat să existe până circulaţie internaţională şi studierea informaţiilor priv- târziu în secolul XII, aşa cum reiese din textul cunos- itoare la daci, pe care le găsim acum în enciclopedii cutului Codex Rohonczi, păstrat în arhivele Academiei naţionale şi internaţionale din Argentina până în Ungare, studiat şi tradus integral în limba română de Japonia şi din Canada până în Noua Zeelandă. istoricul Viorica Enăchiuc. De asemenea, numeroase Am consultat peste cincizeci astfel de enci- informaţii despre Regatul Dac înaintea războaielor clopedii, în care numele lui Decebal apare ca articol daco-romane, în timpul ocupaţiei şi după retragerea separat, este amintit într-un articol despre Dacia sau

69 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin despre daci, ori în articolul consacrat istoriei istoricului antic grec Suidas, conform căreia Decebal României şi poporului român. În privinţa calităţii şi ar fi fost un apelativ regal, cum ar fi faraon la egipteni profunzimii comentariilor, precum şi spaţiului rezer- şi brenn la gali. Numeroşi istorici, dar şi dicţionarele, vat, se disting enciclopediile italiene, urmate de cele lexicoanele sau enciclopediile de limbă franceză spaniole, apoi de cele germane şi franceze. Enciclo- acordă credit acestei ipoteze privind numele regelui pediile maghiare, poloneze şi cele ruseşti (inclusiv so- dac. vietice) acordă destulă importanţă istoriei Daciei şi Un loc aparte în istoriografia internaţională regelui Decebal. De asemenea, enciclopedia militară privitoare la strămoşii noştri îl ocupă istoricul ameri- sovietică şi enciclopedia militară iugoslavă tratează, can Paul MacKendrick, autorul lucrării The Dacian în articole aparte, războaiele daco-romane şi person- Stones Speak (University of North Carolina Press, alitatea de comandant militar a regelui Decebal. 1975). Lucrarea a fost tradusă în limba română în anul Din nefericire, puţinele şi săracele enciclope- 1978, dar merită menţionat faptul că face parte dintr- dii româneşti prezintă informaţii lacunare şi inter- o colecţie consacrată istoriei străvechi a multor pretări eronate (adesea cu bună ştiinţă şi cu rea-credinţă), referitoare la influenţa „civilizatoare” a popoare din Europa, cele două Americi, Africa şi Asia, cuceririi romane şi la rolul important al lui Traian, ală- iar autorul a publicat studii asemănătoare despre con- turi de Decebal, în formarea poporului român. strucţiile preistorice, precum şi despre „pietrele” gre- Personalitatea lui Decebal este prezentată cu cilor şi ale popoarelor iberice. destulă obiectivitate în monografiile dedicate Dacă printre istoricii români întâlnim „da- României elaborate de istorici din Franţa, Germania, cologi” care promovează concepţii latiniste, am găsit Italia, Spania, Grecia, Ungaria, Polonia sau Rusia, printre istoricii străini un caz „în oglindă”. Este vorba însă ponderea calitativă şi cantitativă acordată istoriei de istoricul elveţian Alain Ruzé, care a publicat, în vechi diferă de la autor la autor, de la o şcoală istorică 1989, la Berna, o carte despre „Latinii din Carpaţi”. la alta. De exemplu, cunoscuta Istorie a Transilvaniei, Am consultat cu reţinere şi îndoială traducerea în în 3 volume, elaborată sub egida Academiei Ungare, limba română a lucrării (Bucureşti, Editura Ştiinţifică, la sfârşitul anilor 1980, şi editată, după 1990, în ediţii 1994), dar am avut neaşteptata surpriză de a descoperi prescurtate, în limbile engleză, franceză şi germană, un foarte profund cunoscător, comentator şi promotor acordă un spaţiu amplu Regatului Daciei şi Regelui al informaţiilor despre daci şi Regele Decebal. În Decebal, însă autorii sunt la fel de generoşi cu for- maţiunile statale ale hunilor, gepizilor, avarilor, slav- ciuda titlului înşelător, elveţianul aduce argumente şti- ilor, ungurilor şi altor populaţii migratoare. inţifice complexe privind continuitatea geto-dacilor la Conturarea unor şcoli istorice naţionale a fa- nordul Dunării şi readuce în actualitate celebra între- vorizat apariţia unei întregi serii de studii privind is- bare retorică lansată de Bogdan Petriceicu Hasdeu, cu toria dacilor, aparţinând şcolilor istorice din Franţa aproape un secol şi jumătate în urmă: „Pierit-au (Edgar Quinet, Jules Michelet, J. A Vaillant, Gaston Dacii?” Paris, W. Froener), Italia (A. Ubicini) Germania (Jo- O cale mai puţin bătută în studierea istoriei hannes Christian Engel, Jacob Grimm, Theodor dacilor este cercetarea celor două corpusuri de in- Mommsen, Robert Rösler), Ungaria (Pal Hunfalvy, A. scripţii greceşti şi latine, începute în secolul XIX, la Alföldi) etc. Francezul J.A. Vaillant, venit în Princi- nivel european, şi continuate prin numeroase con- patele Române la puţin timp după revoluţia lui Tudor tribuţii naţionale, inclusiv pentru teritoriul României. Vladimirescu şi îndrăgostit de „limba de aur” a arde- Putem astfel constata că numele regelui Decebal a fost lenilor, valahilor şi moldovenilor, este preocupat de purtat prin veacuri de urmaşii, nu numai ai dacilor ră- strămoşii noştri geto-daci, cărora le consacră pagini elogioase în lucrarea sa la Romanie ou histoire, maşi în ţinuturile străbune, ci şi de cei stabiliţi în alte langue, littérature, orogaphie et statistique des peu- provincii ale imperiului. Între antroponimele de orig- ples de la langue d’or, ardaliens, vallaques et ine dacică, întâlnite în inscripţiile romane descoperite moldoves, publicată la Paris, în 1844. Un alt pe vastul teritoriu al Imperiului Roman (Corpus In- filoromân, italianul A. Ubicini (1818-1884), într-o lu- scriptiorum Latinarum, iniţiat de istoricul german crare în limba franceză, Les origines de l’ histoire Theodor Moommsen, în 1863), numele Decebal are roumaine, publicată postum la Paris (1886), acordă cea mai mare frecvenţă, fiind menţionat de cel puţin dacilor şi Regelui Decebal mai multe zeci de pagini. 12 ori, până târziu în secolul IV, şi asta doar în in- Folosind atât surse româneşti, cât şi străine, îndeosebi scripţiile descoperite şi publicate până la 1900. Nu latine, greceşti, italiene şi franceze, Ubicini este unul ştim dacă toţi purtătorii acestui nume aveau sânge dac, dintre primii străini care se arată interesat să studieze dar ei apar din Galia până în Scythia Minor (Dobrogea Dacia înainte de romani. De asemenea, el a readus în de astăzi). atenţia istoricilor o informaţie descoperită în scrierile

70 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin CEL MAI VECHI POPOR EUROPEAN – POPORUL ROMÂN

Valeriu D. Popovici-Ursu

Va veni o vreme când se va acorda atenţie acestui popor, prea puţin luat în seamă. Cântece şi armonii se vor auzi venind din această ţară despre care nu se prea vorbeşte. După mii de ani de vieţuire, acest neam se va ridica şi lumea întreagă se va uimi ca de-o minune, aflând în sfârşit, de câte lucruri a ştiut neamul acesta despre conştiinţa universală. Bucuriile acestui neam au rămas ascunse, nefericirile lui n-au fost cunoscute. Nimeni nu i-a scris mitologia. Puţini i-au cunoscut istoria şi totuşi, oamenii aceştia au avut, poate mai mult decât oricare alţii, geniul mitului... Prinţesa Martha Bibescu

De curând a apărut un articol scris de Mihai lume; dovezi arheologice corespunzând Culturii Floroiu, student la Facultatea de Istorie din Bucureşti, Gravetiene din Paleoliticul Superior 25.000 – în care remarcă cu indignare că în programa analitică, 15.000 î. Cr. – Cotu Miculinţi (sat, comuna Coţuşca - istoria noastră nu se mai numeşte Istoria Românilor, jud. Botoşani) – vechime 16.000 î. Cr. (locuinţe în ci simplu „Istorie”. Ne-am pus atunci întrebarea: la bordeie, ciocanul de minerit, lancea cu două ce a slujit strădania arheologilor români care au de- tăişuri, harponul de pescuit), vechiul Bucureşti, scoperit atât în trecut, cât şi în prezent, nenumărate Peştera (sat, comuna Moeciu – jud. Braşov), Buda şi comori în subsolul ţării noastre şi în toată Peninsula Lespezi – jud. Bacău, Bistricioara şi Boiu Mic (com. Balcanică, comori care sunt rodul strămoşilor Ceahlău – jud. Neamţ), Stracova – Sendriceni (jud. noştri? Botoşani), Lapoş – jud. Prahova, Boineşti – jud. Satu În anul 2012, s-a editat cartea ,,Adevărata Mare, Banat, Ţara Oaşului. obârşie a poporului român”, în care s-a combătut - Prima scriere elementară pictografică din falsa teză a romanizării strămoşilor noştri, teză adop- lume descoperită la Turdaş, (cca.mil. IX î. Cr.). tată de Academia Română şi de istoriografia oficioasă - Atestarea existenţei agriculturii (7800 î. Cr.), actuală. cea mai veche din lume. Autorul cărţii, în baza documentelor şi studi- - Anul 5.508 î. Cr., este anul de când scriptic ilor aprofundate asupra descoperirilor realizate de noi rumânii fiinţăm ca popor, aveam conducători arheologi şi oameni de ştiinţă străini şi români, religioşi şi politici, o patrie, un teritoriu unde trăim reuşeşte să restabilească adevărul istoric cu privire la şi astăzi şi aveam o limba formată cât şi un scris obârşia şi limba poporului român. picto-ideografic; anul 5.508 î. Cr. reprezintă anul Falsa teză a romanizării a avut ca repercusi- morţii Zeului Moş (Zalmoxe la greci şi Saturn la uni şi în Dicţionarele limbii române, în care nu găsim egipteni, bustul lui fiind sculptat în stânca din Bucegi, niciun cuvânt de origine română, în schimb, peste vârful OMUL. patru mii de cuvinte de origine necunoscută. Ori - Prima scriere picto-ideografică din Europa - tocmai aceste cuvinte au ca origine, limba noastră tăbliţele de la Tărtăria (5300 î.Cr.). populară arhaică. - Aşezări şi necropole (mil. V î. Hr.): sanctu- Că suntem cel mai vechi popor european o at- arele de la Căscioarele şi Timişoara (5000 î. Cr.). estă descoperirile arheologice şi datarea vechimii os- - Cultura Cucuteni – cea mai veche ceramică emintelor descoperite pe teritoriul României, cât şi în pictată multicolor din Europa (4500 î. Cr.). Peninsula Balcanică, datări stabilite la cele mai repu- - Cultura Hamangia – figurinele Gânditorul şi tate laboratoare din Europa şi America. Cităm în con- însoţitoarea sa (4500 î. Cr.). tinuare pe cele mai importante. - Urme de existenţă subterană: fortăreţe, - Existenţa încă acum 2 milioane de ani a clădiri, sanctuare şi drumuri încă din mileniul al V- unui hominid în Oltenia, cel mai vechi din Europa lea, (4200 î.Cr.), sub traseul autostrăzii tansilvane. şi de aceeaşi vârstă cu cel descoperit în sudul Africii. - Prelucrarea metalelor preţioase (mil. IV î. - Cele mai vechi elemente de civilizaţie din Cr.).

71 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

- Existenţa cuptoarelor pentru turnarea met- ala linie academică a istoriografiei şi lingvisticii alelor (mil. IV î. Cr.). româneşti, datoria noastră este însă, de a informa - Cunoştinţe medicale foarte avansate pentru publicul doritor să cunoască adevărata obârşie a acea vreme (2700 î. Cr.): cea mai mare intervenţie cra- poporului nostru şi a limbii nostre multimilenare. niană din preistoria Europei. O mărturie de dată recentă, care atestă că Cele menţionate mai sus, ne îndreptăţesc să „strămoşii noştri n-au fost romanizaţi şi că limba stră- afirmăm că strămoşii noştri din Spaţiul carpato- moşilor noştri a fost premergătoare limbii italioţilor, dunăreano-pontic, prin geniul şi înţelepciunea lor, ne-a fost furnizată de fostul consilier al Papei Ioan sunt creatorii celei dintâi civilizaţii europene încă Paul al II-lea, dl. Miceal Ledwith. Personalitate şti- din mezolitic, cât şi a limbii europene arhaice. inţifică, domnia sa, fost decan al Sf. Petru Diocescan Susţinerea acestei teze este bazată pe argu- College din Wexford–Irlanda, fost preşedinte al Con- mente ştiinţifice, fiind rezultatul cercetărilor de paleo- ferinţei şefilor de universităţi irlandeze şi fost membru genetică moleculară la populaţiile vechi din Epoca al Biroului de Conducere al Conferinţei Rectorilor Bronzului şi a fierului de pe teritoriul României – ev- Universităţilor Europene (C.R.E.), într-un interviu idenţierea relaţiilor genetice cu populaţia românească acordat postului de televiziune TVR Cluj la sfârşitul şi alte populaţii europene actuale. anului 2012, a făcut o declaraţie poate şocantă pentru Rezultatul acestor cercetări vin să confirme şi unii, dar totodată revelatoare:„Chiar dacă se ştie că cele consemnate în erudita lucrare a Universităţii din latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum Cambridge „The Cambridge history of India”, vol. I, şi limba Imperiului Roman, iar limba română este pag. 68 arată că: (după datele conţinute în Cărţile o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba Vedice - cele mai vechi monumente literare ale uman- română, sau precursoarea sa, vine din locul din care ităţii) universitarii englezi ajung la concluzia că se trage limba latină şi nu invers. Cu alte cuvinte, leagănul de formare a arienilor poate fi delimitat ast- nu limba română este o limba latină, ci mai degrabă fel: „Există, după toate aparenţele, o singură astfel limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau de arie în Europa, anume aria mărginită la est de să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov Carpaţi, la sud de Balcani, la vest de către Alpii Aus- din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un ve- triei şi Bömer Wald, iar la nord de către Erzgebirde hicul minunat al lumii occidentale (limba latină). şi Munţii care fac legătura cu Carpaţii”. Tot în Oare această declaraţie făcută recent de o personali- această lucrare, la pag. 71, se arată că: din acest tate occidentală, care nu avea interese personale în spaţiu, au plecat, începând de pe la jumătatea mile- România, să aibă legătură şi cu faptul că Papa Ioan niului III î. Cr., indo-iranienii, grecii, latinii, celţii, Paul al II-lea a spus cu ocazia vizitei în ţara noastră germanii etc. din anul 1999, că România este „Grădina Maicii Datorită înmulţirii populaţiei Spaţiului Domnului”? Ce ştiu cei de la Vatican iar noi nu ştim? Carpatic, începând cu mileniul VI – V î.Cr., s-a ajuns, Ce documente se ascund în arhivele secrete ale Vati- pe parcursul timpului, la o supra populare pentru care canului? Adevărul este că la Vatican se găsesc docu- resursele (naturale) nu mai erau suficiente... este mente secrete care se pot consulta numai cu acordul cazul roirilor neolitice din Spaţiul Carpatic, în urma Papei. Părerea noastră este că Papa Paul al II-lea, con- cărora s-a populat, treptat, toată Europa şi Asia ves- sultând documentele Vaticanului şi aflând date reve- tică. Toţi cei care au roit din Carpaţi au dus cu ei în latoare privind strămoşii noştri, a programat vizita în locurile în care s-au aşezat: limba, antroponimile, to- România, special pentru a cunoaşte adevărata ţară ponimele, obiceiurile şi tradiţiile din leagănul primor- HAVILA din Biblie. dial. Într-un alt interviu luat d-lui Miceal Ledwith Dacă probele genetice ale populaţiei de pe ter- de către TVR-Cluj pe data de 2 martie 2014, amintind itoriul României de azi atestă că sunt aceleaşi cu ale din lucrările d-lui Mark Pagel de la University of populaţiei care-a trăit pe acelaşi teritoriu acum Reading, în care scrie că: „limba PIE (Proto-Indo- 5000 de ani, populaţie care nu a fost romanizată, Europeană) a evoluat de pe teritoriul de azi al nu vedem cum această populaţie să-şi piardă limba, României şi Bulgariei în urmă cu 15.000 de ani”, se sau să preia tot vocabularul de la hoardele care s-au confirmă cele relatate de domnia sa în interviul din perindat în decursul primului mileniu al erei noastre! 2012. Menţionăm că PIE este de fapt limba pe care Exemplul flagrant îl găsim în DEX, Dicţionarul strămoşii noştri o vorbeau în străvechime, româna EXplicativ al limbii române, în care niciun cuvânt arhaică. nu este de ORIGINE ROMÂNĂ! Un alt document, de dată recentă, spulberă şi Nu căutăm să intram într-o polemică cu actu- el „utopica teză a romanizării strămoşilor noştri

72 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin geto-daci”. În anul 2013 a fost publicat studiul de Pentru „ştiinţificii oficiali”, le recomandăm paleogenetică realizat în Germania de către profe- citirea cărţii lui Titus Livius, istoric latin (59 î.Hr.-17 sorul universitar dr. Alexander Rodewald, directorul d.Hr), care în cartea sa Histoire romaine–La fondation Institutului de Biologie Umană şi Antropologie al de Rome, explică din, şi cu cine s-a format Roma în Universităţii din Hamburg cu aportul doamnei dr. anul 753 î. Hr.! Georgeta Cardoş, cercetătoare ştiinţifică, biologă, Studiul privind paleogeneza mai multor pop- specialistă în genetică. ulaţii europene, corespunde cu adevărul istoric privind Concluziile studiului comparativ între genele migrările populaţiilor europene din Spaţiul Carpatic. populaţiei antice şi a celei actuale din ţara noastră sunt Din toate aceste mărturii, bazate pe ele- următoarele: mente ştiinţifice, reiese clar că românii reprezintă - Între actuala populaţie a României şi pop- cel mai vechi popor european, iar limba arhaică ulaţiile care au trăit pe teritoriul acestei ţări acum românească s-a format încă din epoca Paleoliticu- 2.500-5.000 de ani există o clară înrudire genetică, lui Superior, când dezgheţul în anumite zone ale ceea ce probează continuitatea incontestabilă a Europei, a permis ieşirea omului din peşteri şi poporului român pe aceste meleaguri. locuirea în colibe, luând astfel contact cu mediul - Actuala populaţie a României se înrudeşte înconjurător. genetic în special cu populaţiile Greciei şi ale Bul- 1 prier 7522 (aprilie 2014) gariei, care s-au dezvoltat într-un spaţiu locuit de stră- moşii noştri geto-daci, şi doar într-o mică măsură cu Bibliografie populaţia italiană. 1 Valeriu D. Popovici-Ursu Adevărata obârşie a poporului - S-a mai dovedit că o parte dintre italieni, român, Ed. Gedo-Cluj, 2012, p.109-121 în special cei din nord, sunt la rândul lor înrudiţi 2 id. p. 13-58 3 Paul Lazăr Tonciulescu Ramânia Paradisul regăsit, Ed. Obiec- genetic cu populaţiile vechi care au trăit în Arcul tiv Craiova 2002, p. 57. Carpatic acum 2.500-5.000 de ani. 4 E.J RAPSON (editet by), The Cambridge history of India, At - Dacă de la mijlocul Italiei în jos, comparaţia the University Press, Cambridge, 1922, vol. I, 799 pag., p.68-71 5 G. GHEORGHE Antroponimie românească, Ed. Biblioteca etnogenezei nu arată o înrudire apropiată, rezultă din judeţeană „Nicolae Iorga”, Ploieşti, 2003,123 p., p. 22-23 faptul că populaţia de la mijlocul Italiei în jos, s-a 6 Declaraţie făcută de dl. Miceal Ledwith în interviul luat de amestecat încă de la începutul Imperiului Roman, cu TVR din Cluj, în decembrie 2012. 7 Dr. Georgeta Cardoş şi Prof. Dr. Dr. Alexander Rodewald sclavii aduşi din întregul imperiu, iar invaziile ulte- Genomul uman, Ed. Teocora, 2013, p.133-146 rioare căderii Imperiului Roman de Apus (476 d.Hr.) 8 TITE – LIVE, Histoire romaine I – La fondation de Rome, Les au contribuit la amestecul de populaţii. Belles Lettres, 2002, 236 p., p. 9-203. HORA între MAGIC şi PROFAN Raisa Radu

Motto: „Trei paşi la stânga linişor/ Şi alţi trei paşi la dreapta lor;/ Se prind de mâni şi se desprind,/ S-adună cerc şi iar se-ntind,/ Şi bat pământul tropotind/ În tact uşor”. G. Coşbuc, Nunta Zamfirei

Câteva consemnări literare referitoare la horă său în Rusia meridională şi Crimeea prin Ungaria, Valahia „Descriptio Moldaviae”, minunata carte a lui Dim- şi Moldova, carte însoţită de un album în care există două itrie Cantemir, ne oferă informaţii despre horă, ca dans, ce planşe cu hora de la Cerneţi şi hora jucată de militarii Reg- se juca, mai ales la nunţi. Marele învăţat scria: „Jocurile sânt imentului 2 în prezenţa domnitorului Al. D. Ghica. La ambele la moldoveni cu totul altfel decât la alte neamuri. Ei nu joacă planşe, apar însemnări despre horă ca dans naţional, de- doi sau patru inşi laolaltă, ca la franţuji şi leşi, ci mai mulţi spre modul în care se joacă, despre melodia ce este cântată roată sau într-un şir lung. Când se prind unul pe altul de de lăutari. mână şi joacă roată, mergând de la dreapta spre stânga cu În secolul al XIX-lea, în scrierile lui S. Mangiuca şi aceiaşi paşi potriviţi, atunci zic că joacă hora”[1]. D. Ollănescu apar informaţii despre horă ca dans naţional. F.I. Sulzer, în cartea despre Ţările Române (1781- În prima jumătate a secolului al XX-lea sunt multe cărţi şi 1782), publică partiturile a patru hore. Din iniţiativa lui A. articole despre horă. R.Vulcănescu are o lucrare remarca- Demidoff este scrisă, în anul 1837, o carte despre voiajul bilă despre „Fenomenul horal”. Gh. Fira publică partiturile

73 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin unor dansuri în „Cântece şi hore”, iar în monografia „Nunta în cazul fiecăruia, fie se joacă hora, fie se schiţeză ocolirea în judeţul Vâlcea” se referă, pe larg, la genurile de hore ju- în cerc. cate cu acest prilej. În „Dicţionarul jocurilor româneşti”, G.T. El. Niculiţă-Voronca este de părere că „hora noas- Niculescu-Varone prezintă 1456 de hore şi o vastă bibli- tră este un joc religios prin care se cereau cele trebuitoare”: ografie referitoare la acest dans naţional. hrană, sănătate, prosperitate. La horă, erau obligatorii chiui- Marele nostru poet, G. Coşbuc, realizează, în turile şi lovirea pământului cu piciorul. Acest gest nu ţinea, „Nunta Zamfirei” cea mai frumoasă descriere a horei. Dacă neapărat, de un procedeu coregrafic, ci de necesitatea ca nu poate fi nuntă fără lăutari, aceasta nu se poate desfăşura divinitatea să audă doleanţele jucătorilor. „Bateţi toţi într-o fără să se joace hora. lovire/ Să vuiască-n fund pământul/ Lumea-ntreagă să se Originea cuvântului „horă” mire”/ Şi Dumnezeu Sfântul”[6 ]. Dacă El. Niculiţă-Voronca Originea cuvântului „horă” şi a dansului pe care-l socotea că hora avea un caracter chtonic, pentru R. Vulcă- denumeşte este considerată, de către diferiţi cercetători, fie nescu, jocul acesta era un produs mitologic uranian. Ambii greacă, fie slavă, fie tracă. autori consideră că anumite chiuituri ce se aud la horele ac- S. Mangiuca şi D. Ollănescu sunt adepţii originii tuale şi-au pierdut sensul magic iniţial. greceşti, afirmând că „hora” îşi are etimologia în „horeia”. Hora, componentă a realităţii culturale Deşi susţine originea greacă a horei, N. Iorga lasă, totuşi Hora a constituit, din vechime şi până la mijlocul să se întrevadă unele idei referitoare la originile tracă şi secolului al XX-lea, un element fundamental al culturii ţării slavă. noastre. Cercetătorii consideră că hora era „o oglindă fidelă” În documentata sa lucrare „Fenomenul horal”, R. a organizării sociale şi culturale a societăţii săteşti. Cuvântul Vulcănescu afirmă, pe baza unor studii profunde, că acesta „horă” este folosit în denumirile geografice ale unor sate, este „un avatar al formelor etnografice şi străvechi ale cul- coline, dealuri, pâraie – Horaiţa, Horeşti, Horia, Horăşti, Hor- turii autohtone, un travesti modern al fenomenului cultural incea. Un destul de des întâlnit termen onomastic este trac”[2]. El subliniază faptul că hora provine din dansul trac Horia. Sunt şi nume de familie - Horescu, Herescu – care kolabrismos. Alte popoare din jurul nostru, care au dansuri îşi au originea în cuvântul „horă”. În artă, literatură, muzică succesorale kolabrismosului, au păstrat, în limbile lor, den- se întâlnesc, într-o formă sau alta, influenţe ale horei. În as- umiri apropiate de prima parte din cuvântul trac: kolo, kole- tronomia populară, o constelaţie este denumită „hora cu lău- sco, kolkola. În limba română, cuvântul s-a modificat, tari”. Zicalele şi proverbele referitoare la decenţă, devenind „hora”. Argumentul adus de R. Vulcănescu – în chibzuinţă, muncă, prudenţă conţin trimiteri la horă. În com- limbile acestor popoare „kolo” era un neologism, aşa că nu ponentele vestimentaţiei (ocolurile din broderii), în diverse suporta modificări. El susţine ideea că, dintre toate de- elemente ale gospodăriei (ghizdurile fântânii, brazdele sat- rivatele kolabristice actuale, hora românească „este mlădiţa ului), în unele obiceiuri (claca) se întâlnesc formele circulare cea mai pură care păstrează, în structura ei formală şi ma- ce ne trimit cu gândul la horă. terială, trăsăturile de caracter ale producţiei-mumă”[3]. Afir- Concluzii mând că termenul „kolo” nu este nici slav, nici elin, ci un De-a lungul timpului, hora a influenţat instituţiile cuvânt „eminamente trac”, R. Vulcănescu anihilează ideile culturale, economice şi juridice ale comunităţilor săteşti, re- care susţineau alte origini ale horei. laţiile umane, moravurile. Se consideră că hora era „labo- Hora, joc magic ratorul tuturor prefacerilor esenţiale” în viaţa rurală. După Considerăm că, la început, hora a avut o semnifi- modurile de manifestare ale tuturor tipurilor de horă din sat, caţie magică, devenind, apoi, un fenomen al realităţii coti- cercetătorii îşi dădeau seama de „gradul de maturitate cul- diene, un element al culturii laice. turală şi deci de evoluţia socială a satului respectiv”[7]. Hora Forma în roată a horei semnifica „magia cercului, era, într-adevăr, oglinda comunităţii. Prin horă, săteanul simbolul cultului solar autohton”[4]. Potrivit relatărilor scri- primea informaţii care îi direcţionau viaţa pe plan religios, itorilor antici despre daci şi conform descoperirilor arheo- filosofic, artistic, moral. logice, se poate afirma despre acest cult al soarelui că „s-a Credem că anevoiosul proces de modernizare al format pe teritoriul Daciei preistorice, înainte de etnogeneza satului românesc a contribuit la pierderea rolului pe care îl dacă, şi s-a dezvoltat după această etnogeneză la daci şi avea hora în această comunitate. mai apoi la daco-romani, pentru a se menţine la pro- toromâni”[5]. Pentru traci, cercul reprezenta un element al Note: „transmaterializării” horei. 1.Cantemir, D., Descrierea Moldovei, Bucureşti, Editura Minerva, 1973, R. Vulcănescu afirmă că se poate vorbi despre p.234 substratul horal al magiei şi despre substratul magic al 2. Vulcănescu, R., Fenomenul horal, Craiova, 1944, p.52 ; horei. Pentru a evidenţia substratul horal al magiei române, 3. Ibidem, p.116; 4. Ibidem, p. 118 el analizează atât riturile magice – de trecere, de participare, 5. Vulcănescu, R., Mitologie română, Bucureşti, Editura Academiei, 1987, p.367 de propăşire -, cât şi riturile religioase – al botezului, al 6.Niculiţă- Voronca, El., Studii în folklor, Cernăuţi, Editura, 1913, p. 94 nunţii, ritul funebru, ritul iniţierii religioase, ritul de con- 7. Vulcănescu, R., Fenomenul horal,..., p.53 sacrare religioasă, inventariindu-le minuţios şi arătând că,

74 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

SĂGEŢILE DACILOR dr. Mihai Zamfir

MOTTO: În lungul timpului obiceiurile oa- esenţială a continuităţii religioase. Evident ne-am menilor se schimbă. Dar felul schimbărilor sur- rezervat alegerea ilustrării celei mai spectacu- venite spun întotdeauna foarte mult despre loase, descriind practicarea ritualului succesor poporul care le practică. Este, în general, greu de către însuşi Ştefan cel Mare. să înţelegem mecanismele acestor schimbări. Desigur, încă multe alte aspecte ar mai fi Dar calea sigură de a nu înţelege nimic este ca putut fi corelate cu fenomenul discutat. Totuşi am descrierea acestor obiceiuri să fie făcută de considerat că lucrarea nu ar fi putut fi lipsită de străini care nu le-nţeleg sau le prezintă cu rea un recurs la conştiinţa colectivă de neam a credinţă. poporului nostru aşa cum se manifestă ea în Multe dintre obiceiurile strămoşilor noştri forma cea mai temeinică şi sinceră, adică fol- cum ar fi trimiterea solilor la Zamolxe, trasul clorul nostru. De prisos să spunem că ritualul se săgeţilor etc. ne sunt cunoscute din relatările reeditează non varietur şi în folclor. scriitorilor antici greci sau latini care, de multe ori, Concluzia lucrării noastre este că acest cunoşteau destul de rar situaţia în mod direct. ritual este unul fundamental pentru poporul nos- În fiecare situaţie există suficiente as- tru, el străbate mileniile, şi în plus, ca orice man- pecte particulare care necesită un tratament ifestare specifică unei culturi, are o evoluţie. Pe destul de atent. În lucrarea de faţă am încercat care am încercat să o reconstituim şi avem prezentarea unui obicei dacic privit ca o ciudăţe- convingerea că am făcut-o mai bine decât cei ce- nie de către autorii antici - ritualul tragerii au tratat problema cu un dezinteres vinovat. săgeţilor către cerul înourat. Pentru înţelegerea sa, am plecat de la opinia lui Mircea Eliade, care, pomenind această problemă, pe care nu a dorit să o discute, a făcut observaţia că prezentarea acestui ritual este una sumară şi inadecvată. Desigur ar fi fost bine ca unii dintre is- toricii noştri profesionişti, cu poziţii academice bine retribuite să-şi fi făcut timp pentru o analiză cel puţin serioasă dacă nu exhaustivă a acestor probleme. Chiar şi numai un inventar al între- bărilor şi răspunsurilor legate de aceste prob- leme ar fi fost bun. Cum până în prezent există numai referiri sumare încheiate cu expedierea problemei în zona gri a eternei incertitudini, ne- am permis o analiză a ritualului menţionat aşa cum am putut. Studiul este unul preliminar şi sperăm în mod sincer ca el să fie un semnal pentru cei ce pot face mai mult. În rezolvarea acestei prob- leme am pornit de la interpretarea informaţiilor antice, dar nu am rămas la acest nivel pentru că oricât de originale ar fi fost punctele noastre de vedere, ele nu ar fi însemnat altceva decât o di- versificare a imaginii. Din aceste raţiuni am core- lat ritualul dacic, antic, definit strict faptic, pe linia continuităţii, cu un ritual medieval de secol XV, explicând conexiunile respective, din perspectiva

75 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin IV. SEMNIFICAŢIA MARTIRIULUI SFINŢILOR BRÂNCOVEANU - BASARABA Constantin Brâncoveanu - domn al culturii europene şi sfânt ortodox

Elena Armenescu

la Mitropolie, unde este obiceiul de a pune domnii. Şi îndată ce au sositu acolo au strâns oştile şi au trimis un boiariu de au chemat pe Constandin Logofătul Brâncoveanu de la Curte, că rămăsese acolo. Şi porunciră să aducă comişăi şi al doilea cal domnesc. Şi îndată ce sosi acolo ziseră cu toţii: logofete, noi cu toţii pohtim să ne fii Domn. El zise: de ce aş vrea eu cu domnia de vreme ce domn sunt în casa mea, numai trebuiaşte să fiu. Iar ei ziseră: ne rugăm nu lasă ţara între alţi oameni răi sau nebuni să o strice, ci fii! Şi luară de mâini şi-l împingeau de la spate. Şi acolo fiind şi un trimis împărătesc pentru trebi împărăteşti, îl duse şi pe el la Mitropolie şi duseră caftan… al îm- păratului de l-au îmbrăcat cu caftan, şi intrară în bis- erică de i-au citit moliftele de domnie, şi au mers de i-au sărutat mâna”. Drumul, urcuşul spre domnie este o adevărată poveste care conferă istoriei şansa de a pune în evi- denţă o personalitate de dimensiuni europene şi un discurs auzit rar. Pentru ca aceste evenimente petre- cute în urmă cu trei sute de ani să poată fi înţelese, trebuie să fim la rândul nostru pătrunşi de lumina neîntinată a credinţei, în sensurile ei adânci şi pro- funde deopotrivă cu cele ale timpului istoric. Nicolae Începutul domniei lui Constantin Brâncov- Iorga apreciază că timpul istoric are nevoie şi de eanu este sub semnul binecuvântarii, căci întreaga ţară poezie căci rugaciunea este închinarea la cruce dar îl strigă spre a fi condusă de el, o domnie dorită şi este imn şi psalm, iar sufletele cele alese sunt vase de chemată prin rugăciuni. În însemnările vremii aflăm: preţ în mâna lui Dumnezeu creatorul. „boierii, cu mitropolitul Teodosie şi patriarhul ecu- Constantin Brâncoveanu trăieşte într-o pe- menic Dionisie al IV-lea, Muselinul, se strânseră la rioadă a schimbării, a unui răsărit al renaşterii, în lu- sfat să aleagă, să desemneze un Domn după moartea mină. Călătoreşte în Europa, se minunează de arta lui Şerban Cantacuzino”. De ce să fie ales? Pentru sculpturală şi pictura văzute în Italia, vizitează şi care calităţi? Ca să nu greşim, să lăsăm să curgă cu- Bizanţul. Ceea ce vede îl impresionează profund şi vintele cele mari şi de suflet întăritoare ale cronicaru- doreşte să vadă şi în ţara sa clădindu-se mândre palate lui: „şi făcură socoteala că, Constandin logofătul şi biserici unice, cu amprenta tradiţională dar trecute Brâncoveanu este neam de-al lui Matei Vodă şi are şi prin mintea şi gusturile sale rafinate, din care s-a năs- alte bunătăţi, blândeţe, ştiinţa de carte şi altele, să-l cut stilul brâncovenesc. rădice pe dânsul Domn, ca şi om este în vârstă de va Învăţătura şi cultura sa erau în pas cu cele mai putea chivernisi domnia cum se cade, în vreme ce ţara noi cunoştinţe ale timpului. Din nefericire, timpul este ocolită de oşti şi de primejdii. Şi aleseseră pe domniei sale se suprapunea cu interesele întunecate Constandin Logofătul Brâncoveanul să le fie domn şi ale unei mari puteri de atunci, aceea a Imperiului să rădicară cu toţii din curtea domnească şi merseră otoman.

76 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Privind domnia lui Brâncoveanu – în de- Ce şi-au pierdut flăcăii-n lupte, apărând credinţa! schiderea ei şi în finalul apoteotic vedem cum trădările îşi află înţelegere, cum iertarea depăşeşte Să vezi copiii tăi înjunghiaţi ca mieii, nevinovaţi încercarea. Brâncoveanu - creştin fiind - înţelege că Întocmai cum Iisus văzuse când era copil adevărata dezrobire este în slujirea Cuvântului în as- Îl cuprinsese mila, în locul lor - morţii destinaţi, cultarea şi punerea în faptă a îndemnurilor lui Iisus S-a dat pe Sine jertfă într-un sfânt april! Cristos. Brâncoveanu este un sfânt prin tăria de a Supliciul său, fie învaţătură pentru omenire crede în glasul Regelui Unic care cheamă la ieşirea Că trupul acesta, trecător poate Invia din întunericul ce seamănă spaime şi intrarea în Ţara Şi-s mai de preţ: a Domnului Slăvire, adevăratei Libertăţii, în regatul făgăduit şi sfinţit de Şi-o moarte în credinţă, decât o viaţă rea! jertfa Mântuitorului, jertfă pe care Brâncoveanu a urmat-o fără preget. El este un sfânt pentru că a înţeles Toate aceste gânduri sfinte se-mpleteau că omul este vas de mare preţ lucrat de mâinile lui Cu rugăciunea preacurată în sufletul ostaş Dumnezeu, de aceea inima omului trebuie să fie ade- Cu lacrimi, creştinii pe Domnu -L rugau vărat altar de preamărire, de recunoştinţă şi mulţu- Să-l întărească pe micuţ, pe Mateiaş! mire, dar şi de jertfă. Prin opţiunea sa privind moartea, Brâncov- Dintr-o lovitură de călău, fără căinţă eanu a demonstrat că a fost şi este dincolo de vremi, Primul ucis fu Ianachita, ginerele său iubit este în credinţa pe care Cuvântul întrupat - Fiul - o Apoi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei, fără umilinţă arată drept Cale, atât în viaţă, cât şi în moarte. Lângă Ultimul fu însuşi Vodă, dar martiriul n-a sfârşit! eşafod, la capătul suferinţelor nu le mai rămăseseră Brâncovenilor decât să-şi salveze sufletele din ei, pen- Capul lui Vodă Brâncoveanu Constantin tru că toţi credeau în nemurire, în dăinuirea sufletului, N-a căzut încă! Mâna călăului a tremurat, ştiind că trupul redevine pământ. Au căutat ucigaşii S-a agitat mulţimea, ştiind că e creştin, să le smulgă şi sufletele, dar n-au reuşit. Iată povestea Aveau şi ei acasă copii, dar n-au strigat: tragicului lor sfârşit redată în versuri: - Opriţi crima! Cruţaţi copiii! Opriţi teroarea! Brâncovenii - Sfinţi Mucenici Cu sânge omenesc nu ne mai murdăriţi! (decapitati în anul 1714 -aug-15 în Constan- Au asistat precum cândva evreii răstignirea tinopol) Mântuitorului nevinovat între bandiţi! Tu mă întrebi nevinovat, scumpe copile: - Mamă! ce înseamnă acest cuvânt: martir? Abia a doua lovitură avea să împlinească Din ochii mei cad lacrimi calde peste file Desprinderea de trup a capului voievodal Şoptesc un nume: Bâncoveanu Constantin! Şi scrierile vremii aveau să povestească Urmaşilor, adică nouă, nedreptul act final! Urmează apoi tăcere grea, Prea Sfinte! Copilul rămâne nedumerit, nu înţelege O moarte sfântă, eroică, spre îndreptarea Ce înseamnă să fii un bun şi iubitor părinte Poporului întreg pe Calea Adevărului şi faptă Şi totodată să nu ieşi din creştineasca lege. E moartea Brâncovenilor, sfântă chemarea Spre cerul năzuinţei, Dumnezeiescului Tată! Ce înseamnă miracolul nemaivăzut –credinţa? Să te jertfeşti fără regrete pentru un nobil ţel Într-un târziu, când timpul parcă se oprise Să-ţi dai chiar viaţa, să ai cucernică voinţă Strângând la piept copilul, cu duioşie i-am şoptit: De-a rezista să vezi sub ochii tăi măcel! - Când vei fi tată şi vei privi copilul tău iubit! Ai să-nţelegi ce-nseamnă martiri: făclii aprinse - Ce-i mai de folos omului, să-şi piardă trupul, Pe Calea mântuirii, drum de fiecare Om râvnit! Viaţa pământeană care i-a fost încredinţată Ori sufletul cel veşnic? Îl mistuise gândul 15 aug 2007 Pe Vodă, mult credinciosul şi veghetorul tată! Bibliografie: Ce-nseamnă să-ţi vezi toţi băieţii decapitaţi Nicolae Cartojan, Istoria literaturii romane vechi, vol. III, Bu- cureşti, 1945, p.200-210; Sub ochii tăi, şi să rămâi în rugă, în stăruinţă, Nicolae Iorga, Constantin Voda Brâncoveanu, Viaţa şi domnia, -Doamne! Fie voia Ta! Binecuvântă pe acei taţi Vălenii de Munte, 1914

77 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu - primul ctitor al cristalizarii naţiunii arabe

Nabila Bechara – Cuza

La sfârşitul secolului al XVII-lea şi în- fost tipărită de Antim Ivireanu, care a muncit din ceputul secolului al XVIII-lea, un astru începe să greu la realizarea ei, săpând şi sculptând, a cio- lumineze: este Domnitorul valah, Constantin plit cu mâna sa toate literele arabe necesare Brâncoveanu, faimos prin vasta sa cultură, care tiparniţei, făcând această lucrare s-au făcut din a încurajat dezvoltarea activităţilor intelectuale şi porunca Principelului Brâncoveanu”. culturale. În semn de recunoştinţă, în anul 1706, la În vremea sa, limba română a cunoscut 5 ani de la acest eveniment, voievodul Brâncov- o mare înflorire. Acesta a sprijinit foarte mult miş- eanu hotărăşte să dăruiască Patriarhiei Antiohiei carea literară şi culturală, fiind un factor de prim o întregă tipografie arabă, cumpărată din Germa- rang la răspândirea acestei limbi, inclusiv prin nia, pe care a trimis-o şi a transportat-o direct în dezvoltarea artei tiparului de carte şi răspândirea oraşul Alep. De fapt, renaşterea culturii arabe se lui în afara României. produce prin apariţia unei enorme literaturi laice În anul 1701 p.H.. în palatul voievodului care a fost tipărită tocmai cu acestă tiparniţă. Ea Valahiei a avut loc ceremonia căsătoriei fiicei a fost farul care a luminat drumul culturii arabe. acestuia, la care a fost invitat Patriarhul Antohiei Această tipografie a jucat un rol foarte şi a Întregului Orient, ATANASIUS DABBAS al mare şi important în renaşterea a culturii arabe, IV-lea pentru a conduce serviciul religios. dar şi în dezvoltarea mişcării naţionaliste arabe, În cursul întâlnirii cu domnitorul, care s-a opus tendinţei de turcificare din Imperiul oaspetele i-a prezentat trebuinţele bisericii sale Otoman, şi, de asemenea, în cristalizarea spiri- din Antiohia, în special nevoia de a avea cărţi tuală a naţiuni arabe, ceea ce dovedeşte ati- liturgice în limba arabă, ce erau scrise până tudinea panortodoxă şi antiotomană a marelui atunci în limba greacă, şi care au devenit nece- voievod valah care nu înţelegea să-şi lase fraţii sare odată cu trecerea la arabizarea ritualurilor de credinţă la mâna stăpânitorilor otomani. Prin religioase, când la această vreme în lume aceasta, Brâncoveanul este un pilon al apărea tendinţa exprimării cuvântului bisericii în resurecţiei spiritului naţional arab şi un ctitor al limba naţională a credincioşilor. cristalizării naţiunii arabe. Domnitorul CONSTANTIN BRÂNCOV- Este demn de menţionat faptul că EANU a încredinţat această sarcină lui Antim tiparniţa a fost transferată la Mănăstirea Maicii Ivireanul,care în acelaşi an a tipărit la Snagov, în Domnului din Balamand, situată în nordul Liban- Mănăstirea Maicii Domnului, un Liturghier în ului. Totuşi, în anul 1724, preoţii schismatici ro- limba arabă şi greacă, care va fi prima carte mano-catolici, care s-au separat de biserica tipărită în limba arabă, în istorie. Liturghierul este ortodoxă, au luat cu ei această tiparniţă în noua editat în două culori - roşu şi negru – textul fiind Mănăstire din localitatea Al Khinshara, situată în inserat pe două coloane paralele, în partea munţii Libanului. Astăzi, tiparniţa se găseşte în dreaptă textul arab, iar în a doua coloană textul Mănăstirea Sf. Ioan, aparţinând Ordinului Ro- grecesc, adică o juxtă. mano-Catolic Al Chuirih, din oraşul Al Khinshara, Prefaţa lucrării a fost scrisă de Patriarhul fiind cunoscută sub numele de Tipografia Dia- Dabbas, care a menționat: ,,Această carte a conului Abd Allah Al Zakhir.

78 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin Un destin de baladă - Constantin Brâncoveanu

Andana Călinescu (pseudonim pentru Mihaela Călinescu)

Lucrarea Un destin de baladă-Constantin înregistrat și redat cu fidelitate ca o cronică în balada Brâncoveanu pleacă de la reconstituirea chipului populară: Balada sfântului Constantin Brâncoveanul, domnitorului intrat în conștiința poporului ca martir Vasile Alecsandri fiind acela care a înregistrat-o, in- al dreptei credințe. troducând-o pe merit în circuitul cult al tezaurului Memoria colectivă a poporului înregistrează nostru folcloric prin volumul Cântece populare. pentru eternitate chipul și martiriului celui care a fost: Măreția politicii domnitorului muntean care boier vechi şi domn creştin, sublimând adevărul is- a întărit statul, cutezând, culmea sfidării să-și bată și toric în versuri de negrăită frumusețe și durere. monedă proprie transpare și-n versurile: Boier Constantin Brâncoveanu este cel care a Brâncovene Constantin adeverit sintagma spusă peste secoli: Omul este stilul. Boier vechi și domn creștin, Domnitor înțelept și bun, înzestrat cu simțul Adevar e c-ai gândit frumosului și al boieriei și-n sensul cultivării Pân-a nu fi mazilit, bunăstării și a frumosului în viața cea de toate zilele, Să desparți a ta domnine cu adâncă credință și ctitor a numeroase așezăminte De a noastră-mpărăție biserici și construcții laice de folos obștesc a lăsat Că de mult ce ești avut moștenire, el, căruia un destin tragic i-a răpit în fața Bani de aur ai bătut, lui cu o cruzime nemaîntâlnită, urmașii direcți, mar- Făr’ a-ți fi de mine teamă, tiriu rezultat prin ticăloasă trădare pornită de aici de Far’ a vrea ca să dai seamă. pe meleagurile sale, a lăsat moștenire culturală Și tonul baladei urcă în durere ca un cor antic poporului său, un stil de inconfundabilă frumusețe, al moirelor, întunecatele și necruțătoarele zeițe, con- recognoscibil, unic, chiar dacă în el s-au topit ca într- trapunând glasul colectiv al călăului cu vocea îndur- un creuzet magic, influențele culturii artistice a acelor eratului părinte sfâșiat de crunta suferință, dar drept vremuri, influențe răsăritene și occidentale asimilate și neclintit în credința sa: și transpuse magistral prin măiestria meșterilor de aici Alelei, tâlhari pâgâni, și de aiurea aduși cu mare cheltuială. Alehoi, feciori de câini! Este cel care prin cei 25 de ani de domnie fără Patru fii eu am avut, războaie pentru Țara Românească, în condiții de aspre Pe toți patru i-ați pierdut. și neterminate confruntări din toate părțile-a avut, se poate spune o primă viziune a ideii de stat național - Câini turbați, si liftă rea asigurând printr-o politică cumpătată, plină de diplo- De-ați mânca și carnea mea, mație, siguranța unui stat supus turcilor. Să stiți c-am murit creștin, El este cel a cărui epocă de domnie poate fi Brâncoveanu Constantin! asemuită peste secoli cu epoca unui Pericle atenian Să știți c-am murit creștin, așa cum atestă izvoarele istorice. Brâncoveanu Constantïn! Constantin Brâncoveanu a fost un om de Muzicalitatea versurilor, acea eufonie a ver- aleasă cultură pentru acele vremuri, educat cu dascăli sului popular românesc, esențializarea exprimării ca de peste mări și țări, cu o curte alcătuită din sfetnici într-o operă brâncușiană, alt fiu al plaiurilor oltenești cu bună pregătire, încurajând promovarea științei de accentuează dramatismul faptelor povestite, nemurind carte. Se știe că el l-a adus pe Antim Ivireanu și că a în conștiința neamului, în ce are el mai profund și disipat lumina cărților prin dăruirea bibliilor oame- adevărat, chipul celui dat să fie, fiu al jertfei: cel care nilor de rând. boier vechi, fiind a murit domn creștin. Pentru toate acestea, memoria poporului l-a

79 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin Virtuţile femeilor dace regăsite în Marica Brâncoveanu, Doamna Voievodului Martir.

DESA Stanca Ileana

Existăm pe aceste meleaguri! De când? De la Fac- „căţuia dacă” , sau coacerea pâinii în ţest, sau prinsul erea Lumii. Aşa cum a demonstrat- şi descoperirea din 2008 laptelui în ulcele străbune ca formă şi întrebuinţare, sau de la Anina, când rămăşiţele vechi de 35 000 – 40 000 de multe alte „nimicuri femeieşti” pe care istorici nu le bagă în ani, a trei bărbaţi au fost numite sugestiv: Ion, Vasile şi Ghe- seamă? Dar fără astea nu se poate trăi. Mama este quinte- orghe. senţa. Ea îşi hrăneşte pruncii, îi învaţă să vorbească şi să Populaţia de astăzi se trage, genetic, din cea mai păstreze obiceiurile! Prin femei neamul merge înainte. Şi veche formă de existenţă umană. De ce? Pentru că locul chiar dacă nu mărturisit, fiecare om ştie asta. Cine nu pe care se află ţara noastră a fost binecuvântat. Chiar dacă venerează amintirea bunicii, care la rândul ei îşi venera pe timpul lui Noe, Potopul a îngiţit lacul şi împrejurimile sale bunica şi povestea ce a învăţat-o în copilărie! Şi din bunică în care inflorise o civilizaţie avansată, formând Marea Nea- în bunică, tradiţia a ajuns până la noi! gră. Totuşi apele nu au ajuns până la Carpaţi. Restul terito- Şi domnul Constantin Brâncoveanu a avut o riului a rezistat la cataclisme. Chiar şi la ultima glaciaţiune. bunică, Elina Cantacuzin, pe care o iubea şi o asculta. Căci Nu au fost distruse nici flora nici fauna! Deci nici oamenii. mama lui, Stanca, fiica bunicii, rămasă văduvă de tânără, Veşti clare despre cei care îi moştenim avem însă din 1655 când Papa Brâncoveanu fusese ucis de seimeni dintr-o perioadă mult mai târzie. Despre traci (daci) scrie în timpul revoltei lor, îi încredinţase educarea copilului. primul istoricul Herodot , in sec V î.H.. iar cum arătau de- Bunica avea o pupilă, pe mica Marica, nepoată a lui Antioh abia în sec al II d. H. Mai precis din 113, când învingătorul Vodă. Constantin, boier mândru, bogat şi fălos, jinduit de unei părţi a poporului dac a dat ordin lui Apollodor din Dam- feţele simandicoase ale vremii spre a le fi ginere a ascul- asc sa imortalizeze Războiul, în piatră. Au fost redaţi pe tat-o şi s-a dus să o vadă pe jupâniţa cea puţin avută. Căci Columna plasată la Roma în Forumul lui Traian acolo unde tatăl ei, Neagu, cu mulţi copii, nu îi putea da ca zestre decât era plin de statui de daci. O teorie plauzibilă este că min- o moşie, la Popeşti, lângă Târgşor, şi câteva locuri în Bu- unatele statui, 8 la număr, plasate pe Arcul lui Constantin cureşti. Se pare însă că a fost de-ajuns să o vadă, ca inima (anul 315) sunt luate din acel loc. Dar de ori unde ar fi ei, să o aleagă. Şi degrabă s-a făcut nunta! La palatul Elinei stau şi azi mândri, cu o înţelepciune care li se citeşte pe Doamna din Târgşor, în 1674 sau 1675. Stelele au fost faţă, tarabostes şi comati dând măreţie Romei actuale. propice casei, căci între Constantin şi Marica a domnit buna Sunt, aşa cum îi ştim de acasă, cu cămeşe lungă, iţari, înţelegere. Toate izvoarele istorice o alătură realizărilor opinci, cu un fel de mantie păstorească pe umeri. Sunt îm- măritului Domn. Tot din mărturii ştim că Doamna nu era brăcaţi la fel ca şi badea Cârţan, la sfârşitul sec. al XIX-lea, avidă de putere, dar când a fost obligată să schimbe scurte- când plecase pe jos, din satul lui de lângă Sibiu, să-şi vadă ica de jder a boieroaicelor cu samurul Doamnelor a făcut-o strămoşii de la Roma. Obosit de drum a adormit lângă ei şi cu naturaleţe şi eleganţă, dând strălucire Curţilor Domneşti. s-a trezit încojurat de citadini, speriaţi că a coborât un dac În vreme, erau vestiţi prntru luxul şi rafinamentul pe care îl de pe Columnă. afişau. Vă puteţi închipui cum strălucea Palatul de la Ce rost are această referire la îmbrăcăminte? Mogoşoaia în timpul serbărilor? Câte lumânări în sfeşnice Acela de a dovedi nu numai continuitatea poprului dac, dar şi câtă muzică învăluia cărămida roşie care domol se re- şi pe cea a tradiţiei. Este un omagiu adus femeilor acestor flecta în argintia apă a lacului! Şi nici celelalte palate ale plaiuri. Căci cine ţesea, croia şi cosea hainele? Cine a trans- Brâncovenilor, de la Potlogi, Govora, Măgureni etc nu erau mis mai departe meşteşugul? Şi azi chiar, din ce în ce cu de lepădat. Timp de 25 de ani, cât au domnit, ţara s-a în- mai multă greutate. Se mai poartă straiul în unele locuri, în frumuseţat. În primul rând, cu biserici. Peste tot, la Hurezi, zi de sărbătoare. Este unul din puţinele lucruri prin care Govora, Râmnicul Sărat etc. În plus, la sfatul Doamnei nu aportul femeilor este vizibil. Alte contribuţii la păstrarea şi şi-a uitat înaintaşii, reconstruind ctitoriile acestora: Cozia, transmiterea obiceiurilor trec nebăgate în seamă. Cine se Arnota, Bistriţa, Strehaia, Gura Motrului, Brebu, Snagov, întreabă de unde vine obiceiul femeilor din România şi Bul- ş.a. garia, singurele din ţările ortodoxe, de a-şi pomeni morţii Şi nu numai în Ţara Românescă , dar şi în Ardeal. făcând colivă? Dar despre tămâiatul la mormânt cu căţuia, La Sâmbăta de Sus, Făgăraş, Ocna Sibiului, pentru a şti ca cea descoperită în vechile straturi de locuire şi intitulată, românii de acolo că tot una sunt cu cei de dincoace. Cu aju-

80 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin torul Domnului şi a Patriarhului din Constantinopol a zidit gri, aproape lipită de o nouă clădire a Institutului de Arhitec- biserică, cu hramul Sf. Nicolae şi acolo, în cartierul Galatei. tură, cu frumosul său pridvor închis cu termopane şi nou Ba chiar mănăstirile de la Muntele Athos, le-a înzestrat şi pictată mai aminteşte de ctitorii ei numai prin nişte recent pe unele le-a reconstruit, măcar că nu aparţineau ţării, ci adăugate medalioane, pe balconul corului şi prin al doilea doar Credinţei. Tablourile votive din biserici îi prezintă pe hram, căpătat în 29 aprile 2012, „Duminica Sfintelor Femei ctitori. Domnul cu cei patru fii în dreapta, Doamna cu cele Mironosiţe”, amintind de femeile brâncovene. şapte fice în stânga. Şi mă întreb: oare dacă acest Con- Cam asta era viaţa Doamnei, mamă şi soţie, stantin nu o avea alături pe Maria sa, aşa cum celălalt Con- având şi griji, dar şi multe bucurii. Participa la tot alături de stantin, Împăratul, a avut-o pe mama sa, Elena, ar mai fi soţul ei. Li se dusese faima pentru bogăţie şi chibzuinţă, dar fost azi atâtea biserici să îl amintească? Ar mai fi existat în stârniseră şi multă invidie. Palatele, monedele bătute cu în- arhitectură stilul brâncovenesc?. Poate ca da. Dar aşa cum drăzneală de domn, alianţele lui politice cu mai marii lumii ştim, femeile împrăştie credinţa în familie, aşa cum preotul supărau pe mulţi. Cantacuzinii vroiau tronul, turcii „bine sfă- împrăştie Sfânta Lumină de Paşte. tuiţi”, bogăţiile. Intrigile se ţeseau cu sârg şi deşi Brâncov- Adevăratul merit al Doamnei erau însă copiii. eanu dejucase multe dintre ele, la un moment dat, l-au Bogăţia Domnului, pe care nici nu o moştenise, nici nu o răzbit. Aşa se face că în Săptămâna Mare din anul 1714 a agonisise cu chibzuială şi îndemânare. Patru fii şi şapte intrat în Bucureşti aga Mustafa cu 12 ieniceri. Era trimis al fete! Sigur ca Maria Brâncoveanu avea mare merit şi în sultanului Ahmed al III-lea. Se spune ca la Dunăre o armată averea cea lumescă. Nu prin puţina ei zestre, ci pentru că de 12 000 de soldaţi abia aşteptau semnalul să treacă în ea se ocupa de tot. Era singura persoană în care Domni- ţară să o prade. În vinerea din săptămâna Patimilor, Domnul torul avea încredere să o trimită cu galbenii să îi depună în s-a supus. Sub ochii îngroziţi ai orăşenilor s-a urcat sub băncile din Veneţia, Viena şi Amsterdam. Ea urmărea tot. pază într-o caretă. Fiii, ginerii, nora primului fiu cu copilul Moşia de la Popeşti şi-a condus -o mereu singură. Alerga de două luni şi sfetnicul credincios Enache Văcrescu au fost într-o mică trăsurică dintr-o parte în alta a ţării. Nu cu alai, duşi în urma lor, în căruţe. nu cu slugi multe. Când venea vremea culesului, se muta La Ţarigrad a urmat ceea ce azi ştim: martiriul. la conacul din Urlaţi. Vedea culesul şi pornirea vinului care După lungi torturi în închisorile de la Forneta, făcea fala pivniţelor domneşti. Trecuse faima lui chiar şi Edicule, Galata, Groapa Sângelui, cu propuneri de trecere peste hotare unde se vindea bine. Doamna, ea însăşi a fost la mahomedanism, s-a dat sentinţa: decapitarea. La15 au- şi ctitor. Mănăstirea Surpatele din judeţul Vâlcea, aproape gust 1715 de ziua Sfintei Marii, onomastica Doamnei şi ziua de Hurezi. Se spune că prima construcţie ar fi fost din timpul când Constantin împlinea 60 de ani a avut loc execuţia. lui Neagoe Basrab, dar surpându-se a fost refăcută de După două secole şi ceva, în 1992, Biserica i-a canonizat. boierii Tudor şi Stanciu Drăgoescu, apoi de boierii Buzeşti. Nu s-au lepădat de credinţă. Le-a fost mai dragă decât Nerezistând vremii şi ajungând ruină, s-a hotărât Doamna viaţa. Pe Marica n-a întrebat-o nimeni dacă vrea să se lep- lui Brâncovanu ca pe cheltuială proprie, să o ridice iarăşi ede de credinţă în schimbul vieţii. Pe turci nu îi interesau din temelii, din piatră. A pictat-o şi a înzestrat-o cu odoare. opţiunile femeilor. Dar noi ne putem îndoi despre ce răspuns Azi mai sunt puţine acolo. O parte se pot găsi la Muzeul ar fi dat!? Au obligat-o să asiste la decapitare. Din în- Naţional de Arta şi la Mogoşoaia, un Evangheliar pictat cu chisoarea Ceauş se vedea bine! Dacă au fost îngroziţi am- aur. A început-o în 1703 şi a terminat-o în 1706. basadori straini, obligaţi să asiste, aşa cum au relatat A doua ctitorie este din Bucureşti, biserică mai Andrea Meno sau Anton Maria del Chiara, oare ce s-a în- cunoscută sub numele „Dintr-o zi”. Legenda spune ca prima tâmplat cu Doamna? Ce tărie sufletească, ce ajutor divin construcţie, o biserică de lemn s-ar fi ridicat într-o singură au făcut sa nu îşi piardă minţile. Probabil că grija pentru zi. Alţi spun că boierul Neagu, tatăl Maricăi, ar fi început-o neamul ei, fetele rămase şi micuţul nepot Constantin i-au în o zi a anului şi terminat-o în aceeaşi zi a anului următor. dat această formidabilă putere! Poate a contribuit şi fiica ei I-a dat fetei locul ca zestre. Dar bisericuţa nu era prea solidă Bălaşa, care a împărţit cu mama sa calvarul închisorilor. În 1702, Doamna a reconstruit-o. Se spune în Pisanie, cea Căsătorită în Constantinopol cu un dregător grec, adăugată de Domnitorul Grigorie Ghica, care a reparat-o în Manolache Lambrino, a fost arestată în martie 1714, la 1827. „Această sfântă biserică, ce se numeşte Dintr-o zi, ieşirea din biserică, în ziua de Paşte. La închisoarea fe- cu Hramul Sfantul Nicolae a fost mai întâi din lemn şi în- meilor Ceauş Emini s-a întâlnit cu mama sa. Dupa execuţie vechindu-se luminata Doamnă Marica a Măriei Sale Con- au fost mutate la închisoarea Bostangibaşa. De acolo tre- stantin Brâncoveanu Voievod la leat 1702 de la naşterea buiau să plece ca roabe. Dar Marica Doamna nu s-a supus. Domnului Nostru Iisus Hristos, îndemnându-se a făcut-o A făcut imposibilul, a mituit gărzile, a făcut rost de 100 de toată din zid şi a înfrumuseţat-o cu toate podoabele, spre pungi cu galbeni, împrumutaţi cu 30 % dobândă şi a căpătat pomenirea Măriei Sale, ispravnic fiind dumnealui Enache pentru ea şi neamul ei favoarea de a fi trimişi în surghiun. Văcărescu logofăt…”. Azi biserica, înghesuită între blocuri Acolo ar fi rămas până în octombrie 1716. Poate ar fi ajuns

81 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin mai repede în ţară dar Ştefan Cantacuzino, uneltitorul, s-a ei, a preferat să rămână în ţară deşi familiile domnitorilor împotrivit. După decapitarea acestuia, căci aşa sunt legile maziliţi luau drumul oraşelor europene. Urmând exemplul nescrise ale dreptăţii, s-au putut repatria din îndepărtatul părinţilor ei, văduvă, lipsită de copii, şi-a dat averea celor Caucaz. Au plecat, cu ajutorul Patriarhului ecumenic, îm- în nevoie. Renumitele Aşezăminte Brâncoveneşti erau loc preună cu primul domn fanariot, Ion Mavrocordat. de alinare a suferinţelor celor mulţi şi nevoiaşi. Dacă Ajunsă în ţară, Marica Brânvoveanu a început Ceauşescu nu le-ar fi demolat şi azi ar fi loc de reper în lupta pentru recuperarea averilor. Nu numai a banilor păs- medicina noastră. Se spune că terminând acestă mare lu- traţi în străinătate, dar şi a moşiilor. Deşi părea imposibil, a crare, Domniţa ar fi legat-o cu blestem „să fie ucis cu tot făcut-o. A cerut chiar şi ajutorul împăratului Carol al VI-lea neamul lui grabnic şi nemilos în zi de mare sărbătoare”, cel al Germaniei, cunoscut ca Principe al Transilvaniei sub nu- ce ar distruge-o. Azi mărturie a acelor construcţii a mai mele de Carol al II-lea. În iunie 1717, a împărţit averea re- rămas numai biserica, de o eleganţă rafinată, care îi poartă dobândită: jumătare fiicelor şi cealaltă jumătate micului numele. Şi ea din grija unor valoroşi arhitecţi, care au trans- nepot Constantin, a cărui tutelă o obţinuse cu ajutorul Pa- lat-o undeva mai în faţă, în stânga Tribunalului. Despre triarhului din Ţarigrad. Acesta i-a fost tot timpul aproape, acest moment vorbeşte Marilena Tun în articolul „Femei dovedindu-se un bun creştin şi prieten al brâncovenilor. Da- Brâncovene”. Şi concluzionează: „Suferinţa martirică a torită lui, trupurile celor decapitaţi au fost pescuite pe ascuns domnitorului s-a înfăptuit prin marile femei brâncovene din apele Bosforului şi înmormântate creştineşte la o mănă- Bălaşa şi Maria, două suflete obligate să retrăiască mereu stire din Halki. oroarea morţii celor dragi fără să poată părăsi vreo clipă Nu avea linişte Marica. Trebuia să aducă acasă pe temniţa propriilor însingurări şi gînduri apăsătoare”. cei dragi. Câte lacrimi o fi vărsat, căte rugăminţi şi câţi bani Anul Brâncoveanu nu se putea să nu readucă în o fi cheltuit? Dar şi asta a izbutit. Ea, o proscrisă lupta pentru amintirea noastră figura celei care i-a fost tot timpul alături. ai ei. Pe Sfântul Domn l-a îngropat în taină, aşa cum azi se Şi gândul nostru se poate duce departe peste aproape două ştie, în ctitoria lor din Bucureşti, biserica Sf. Gheorghe Nou. milenii. Atunci când femeile dace, care au luptat de multe La 12 iunie 1720, aşa cum e scris pe candela de deasupra ori alături de bărbaţii lor, au fost la fel de chinuite ca şi mormântului, care nu s-a mai stins de atunci. La Hurezi nici doamna Marica. Punte peste vremuri, de la înaintaşii noştri nu se putea pentru că Oltenia era pierdută din 1716! spre noi, exemplul acestor femei ne spune ca acest neam Alături i-a stat a şasea fiică, Bălaşa. Ca şi mama nu va muri nicicând! Constantin Brâncoveanu şi Brăila

prof. Adriana Grigorescu

Situat la locul de întâlnire a trei provincii is- torice, Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea, judeţul Brăila reprezintă una din cele mai vechi unităţi administrativ-teritoriale ale ţării. Datează de la înte- meierea Ţării Româneşti (1330), când s-au înfiinţat aceste unităţi administrative Aşezarea Brăila, unde îşi avea reşedinţa pârcălabul, a dat numele său, judeţului, câmpiei şi bălţii. Prima menţiune documentară certă a oraşului este din 20 ianuarie 1368, când domnul Vladislav Vlaicu dă privilegiu comercial pentru negustorii braşoveni, care pot vinde şi cumpăra în Ţara Românească şi să exporte mărfurile lor per viam Braylam. Constantin C. Giurescu în Istoricul oraşului Brăila consideră că numele de persoană Brăila este tipic românesc, face parte din categoria foarte veche a numelor de persoană terminate în ai (Niculai, Mihai, etc.).1

82 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Brăila este ca târg şi port, mai veche decât pornit cu o parte călărime de partea ruşilor. La Iaşi l- statul Ţării Româneşti , având în 1330, deja o anumită a întâlnit pe Ţarul Petru I şi l-a îndemnat să ocupe însemnătate. Forma judeţului este un pentagon nereg- Brăila. Ţarul a fost de acord şi i-a dat un corp de oaste, ulat, formând un şes întins întrerupt numai de luncile cam 8000 de oameni conduşi de generalul Rőnne şi apelor Siret, Buzău, Călmăţui şi Dunărea. împreună cu detaşamentul lui Toma Cantacuzino Un eveniment deosebit a avut loc în timpul (4000 de oameni) au atacat portul şi Cetatea Brăilei domniei lui Radu Paisie (1535-1545) când are loc pe 12 iulie 1711. Comandantul turc Daut Paşa a fost între iunie 1539 şi 30 oct. 1540 ocuparea oraşului şi a de acord la început să se predea fără luptă cu o armata teritoriului înconjurător de către turci, care zidesc o sa, având în schimb, dreptul de a se retrage peste cetate de zid şi formează în jurul ei o raia ce depindea Dunăre. Dar s-a răzgândit şi a începutul asaltului administrativ de această cetate. Domnul Radu Paisie asupra cetăţii şi pe 14 iulie, cetatea este ocupată. a pierdut temporar domnia în iunie 1539 însă va Învingătorii au luat pradă bogată şi se reveni cu ajutor turcesc. În schimbul acestui ajutor pregăteau să treacă peste Dunăre. Dar pe 15 iulie au militar, turcii îi cer Brăila iar domnul este de acord.2 primit ştirea despre înfrângerea ţarului la Stănileşti şi Turcii i-au spus Ibrail şi au stăpânit-o până în încheierea păcii. Generalul Rőnne a fost nevoit să re- 1828. nunţe la cetate şi la robii pe care îi luase. Toma Can- Brăila şi raiaua alcătuiau un serhat, adică o tacuzino a plecat şi el în Rusia, împreună cu Dimitrie cetate din margine, ca şi Giurgiu, Turnu, Chilia, Cantemir. Faptul că această rudă apropiată a lui Brân- Cetatea Albă şi era administrată de un nazâr, adică de coveanu a complotat împotriva turcilor, a fost unul guvernator sau administrator. Dar, nazârul Brăilei dintre capetele de acuzare menţionate în firmanul de avea şi atribuţii militare. Justiţia era atribuită cadiului. mazilire a domnului şi familiei sale în 1714. În ceea ce priveşte autoritatea tutelară, cetatea şi ra- Domnul Constantin Brâncoveanu a dat aju- iaua Brăilei depindeau de sangiacatul de Silistra. toare materiale pentru refacerea oraşului şi a cetăţii Raiaua Brăilei a fost cea mai întinsă dintre Brăila. Tot în anul 1711, Brâncoveanu a restabilit cele trei înfiinţate pe teritoriul Ţării Româneşti. Ea hotarele Ţării Româneşti cu Raiaua Brăilei pentru cuprindea în 1781, 55 de sate, faţă de 35 câte satele de graniţă: Baldovineşti, Nazâru (Siliştea), Sur- cuprindea raiaua Giurgiului şi numai 3 ale Turnului.3 dila Găiseanca şi Tufeşti. Satul Baldovineşti se află la Raiaua mai cuprindea proprietăţi întinse îm- 12 km de Brăila spre nord-est. Numele său este de la părţite ca fiefuri (has-uri) membrilor familiei sultan- Moş Baldovin, căruia, copil fiind, i-a fost ucis tatăl de ului (Odaia Vizirului) şi înalţilor dregători musulmani. către turci. Hrisoavele ne arată că sub domnia lui N. Numărul satelor din raia era în raport cu vre- Mavrocordat, la 1717, s-au restabilit hotarele făcute murile de război, din cauza distrugerilor şi prădării. în timpul lui Constantin Brâncoveanu Voievod cu Ra- Astfel, harta făcută de ofiţerii austrieci în 1789, iaua Brăila. cuprindea numai 35 de sate şi silişti. Hotarul raialei Cronicarul Dionisie Fotino scria: Şi pe dru- începea de la malul Siretului, nu departe de vărsarea mul Baldovineştilor despre Răsărit s-a pus piatră şi râului Buzău, tăia drumul Măxinenilor şi al Gradiştei, pe locul Bisericii de la Baldovineşti, între doi stâlpi ce ducea la Râmnicu Sărat, şi apoi, sub formă de de piatră s-a pus şi altă piatră, şi de la Baldovineşti semicerc mergea până la Dunăre, nu departe de for- spre nord este o movilă.4 marea Bălţii Brăilei, iar partea nordică ţinea cursul Nazâru (Siliştea) se află la 12 km nord-vest Siretului până la Dunăre. Multe sate din raia aveau de Brăila. Se numeşte aşa de la termenul Nazâr, care nume turceşti: Odaia Paşei, Nazâru, Nadir, Odaia era administrator al moşiilor sultanului. Vizirului, Osmanu, Imina, etc. Cronicarul Dionisie Fotino scria: Şi în satul Războaiele ruso-turce 1710-1711, din timpul Ciutaci la movila unde se îngropau turcii era hotar domniilor lui Dimitrie Cantemir în Moldova şi Con- vechi şi la Odaia lui Suliman (Odaia Paşii) s-a făcut stantin Brâncoveanu în Ţara Românească au adus hotar.5 mari distrugeri oraşului şi cetăţii din Brăila. Spre de- Surdila Găiseanca este la 4 km de gara Făurei. osebire de Dimitrie Cantemir, care a avut o atitudine Aici era drumul Poştei vechi spre Bucureşti. Aici, deschisă de partea ruşilor, Constantin Brâncoveanu a Constantin Brâncoveanu şi N. Mavrocordat au pus fost rezervat, aşteptând cu oastea în tabăra de la Urlaţi. semne şi pietre şi au făcut movili şi pe Movila Săpatul Dar, spătarul Toma Cantacuzino, care îi era rudă a despre coastă.6

83 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Tufeşti, care este la 39 km de Brăila, s-a ilor, a zidurilor şi a bisericii.11 numit şi Ceacâru după numele arendaşului moşiei. Mănăstirea este la 35 km nord-vest de Brăila, Are mai multe movile în jurul său, cea mai cunoscută pe drumul spre Focşani a fost ctitorită de domnul Ţării fiind Movila Calului, unde se spune că a plesnit (a Româneşti, Matei Basarab, în 1637. Zidurile înalte şi murit) calul turcului venit să stabilească hătărnicia groase de 1.5 m îi atribuie mănăstirii un rol de apărare, raialei. mai ales în faţa năvălirilor tătare. În 1718, când tătarii Stabilirea graniţelor de teritoriu între Ţara întră din nou în Ţara Românească, domnul Nicolae Românească şi Raiaua Brăilei era necesară din cauza Mavrocordat va trimite pentru tratative doi înalţi dem- jafurilor turceşti. nitari la Mănăstirea Măxineni, ceea ce arată impor- Cronicarul Dionisie Fotino scria: Şi pe tanţa locului. Biserica Mănăstirii are hramul Sfântul Movila Calului s-a pus piatră, tăindu-se Movila în Ioan Botezătorul şi... În 1917 a avut de suferit din două şi rămânând jumătate a turcilor şi jumătate a cauza bombardamentului armatei germane, când se Ţării Româneşti.7 prăbuşesc zidurile, iar armata rusă distruge un depozit Acelaşi cronicar scria despre Crucea unde de muniţii. După 1990 au loc ample lucrări de restau- Duminica mergeau cei bolnavi înainte de răsăritul rare şi în 2004 are loc sfinţirea mănăstirii în prezenţa soarelui; se rugau, ocoleau crucea şi cu credinţă se lui IPS Cassian al Dunării de Jos, moment în care vindecau. Şi vitele bolnave erau aduse la cruce.8 primeşte al doilea hram al Sf. Voievod Ştefan cel Întotdeauna ce se păstrează în amintirea şi Mare.12 poveştile celor bătrâni se apropie de ceea ce a fost, de Istoricul Nicolae Iorga spune Domnia lui adevăr. Constantin Brâncoveanu este o monarhie culturală. O legendă frumoasă legată de domnul Con- El a vrut să reînvie ceva din splendoarea Bizanţului. stantin Brâncoveanu şi locurile brăilene povesteşte de- Doina Mândru, istoric de artă şi Director al spre satul Domniţa, sat component al comunei Complexului Mogoşoaia scria: a fost singurul domn Râmnicelu: Domnul Constantin Brâncoveanu avea care nu a scos sabia din teacă, un om blând şi iubitor domenii întinse în această zonă şi una dintre de oameni, de cultură şi de biserică. Are 45 de ctitorii, nepoatele sale a fost răpită de turci şi ţinută în cap- din care 25 directe şi 20 cu intervenţii. tivitate. În timp ce se îndreptau spre Istanbul, pe ter- Poetul Ioan Alexandru în poezia Hurezi: itoriul actual al satului au fost ajunşi de un prinţ arab, Nu după războaie a ctitorit... care contra unei sume mari de bani plătită turcilor a Ci din tihna bucuriei lui răscumpărat-o. O altă variantă spune că în nordul sat- Din credinţa sa după Dreptate. ului se afla o movilă numită Trei Câini, unde ar fi fost Note explicative omorâtă nepoata lui Constantin Brâncoveanu, numită 1. Constantin C. Giurescu, Istoricul oraşului Brăila, Editura Şti- 9 Domniţa. Satul Domniţa se numeşte astăzi Mihail inţifică, Bucureşti, 1968, p. 38. Kogălniceanu. 2. Idem, p. 67-68. Comuna Râmnicelu este situată în partea ne 3. Ioan Munteanu, Studiu monografic. Brăila, Editura Proilavia, Brăila, 2009, p. 15. nord-vest a judeţului Brăila, în zona de contact a 4. Nae A. Vasilescu, Documente. Însemnări din oraşul Brăila şi Câmpiei Buzăului cu Câmpia Brăilei, pe cursul infe- judeţul Brăila, Atelierul tipografiei ziarului Curierul Brăila, 1929, rior al Buzăului. p. 68. Tot legat de domnul Constantin Brâncoveanu 5. Ioan Munteanu, Nume de sate din Judeţul Brăila, Editura Proilavia, Brăila, 2012, p. 160-161. este podul făcut peste Siret, la locul numit Vadul lui 6. Nae A. Vasilescu, Documente. Însemnări din oraşul Brăila şi Iani, de unde s-a ajuns la numele Comunei Vădeni, judeţul Brăila, Atelierul tipografiei ziarului Curierul Brăila, 1929, care are în componenţă Baldovineşti şi Pietroiu (aflate p. 141. 7. Idem, p. 150. la 11 km de Brăila). Pe aici treceau poştalioanele din- 8. Ibidem, p. 150. spre Moldova spre Ţara Românească şi avea o cârci- 9. Ioan Munteanu, Nume de sate din Judeţul Brăila, Editura umă grecul Iani.10 Proilavia, Brăila, 2012, p. 145. Arhiepiscopul Ioan Cassian al Dunării de Jos 10. Ioan Munteanu, Studiu monografic. Brăila, Editura Proilavia, Brăila, 2009, p. 395. considera pe domnul Constantin Brâncoveanu al 11. Arhiepiscop Ioan Cassian, Conferinţă la Muzeul de Istorie, doilea ctitor al Mănăstirii Măxineni cetate de cultură Brăila, 6 dec. 2013. şi civilizaţie Brâncoveanu a dat Mănăstirii ajutoare 12. Ghidul Mănăstirilor din România, Editura Cartea Ortodoxă, materiale consistente şi a realizat reconstruirea chili- Bucureşti, 2011, p.87.

84 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin Ctitorii luminate – Pe urmele lui Brâncoveanu la Horezu

Elisabeta IOSIF La poalele Munţilor Căpăţânii, între codrii trate lemnarul, ori Vucaşin Caragea, pietrarul, toţi pictaţi în străvechi, există un loc sacru, împlinit prin farmecul naturii pridvorul bisericii, frescă unică prin îmbinarea iconografiei dar şi prin aureola istorică şi spirituală cu care s-a încărcat religioase şi a compoziţiei laice, renumită în zona balcanică. de peste trei secole. În acest spaţiu, în care cultura Acest gen de realizare a creat apoi o şcoală de pictură, în- înseamnă în primul rând religie şi artă, drumul gândirii fiinţată aici în secolul al XVIII-lea. colective s-a contopit cu cea a unui domn sfânt şi iubitor de Apoi, acestei zidiri, iubitorul de artă Constantin neam: Constantin Brâncoveanu. Brâncoveanu i-a hărăzit şi un rol cultural deosebit. S-a gân- Cum poţi numi altfel Complexul mânăstiresc dit să orânduiască şi un spaţiu al cărţii „biblioteca aceasta Hurezi, cel mai mare ansamblu monastic de arhitectură me- este casa cu hrană sufletească ce oferă iubitorilor de cultură dievală din Ţara Românească, decât leagănul stilului arhi- masa cea înţeleaptă a cărţilor”. Li se adaugă comorile de tectural brâncovenesc? Aici te cuprinde atât fascinaţia unui artă şi de istorie veche românească, preţioasele icoane şi har nestins peste veacuri, a unui superior intelectual, cum picturi, muzeul cu obiecte de o valoare inestimabilă. a fost Brâncoveanu, cât şi a unui abil şi înţelept domnitor, Dar nu poţi estima importanţa acestui ansamblu care a folosit arta şi religia pentru a dura în istorie. mânăstiresc în istoria neamului românesc aflat la numai 3 Azi, monument în Patrimoniul UNESCO, Mână- km de oraşul Horezu (un alt loc de cultură şi civilizaţie vâl- stirea Hurezi înfăţişează, de fapt, apogeul creaţiei geniului ceană), decât dacă o vezi cu ochii tăi, îi simţi pulsul pe românesc de la sfârşitul secolului al XVII-lea. Este, în ace- cărările încărcate de ozon, auzind în liniştea nopţii huhuitul laşi timp, o convingătoare ilustrare a operei de creaţie spir- huhurezilor, păsări care, se pare, i-au dat melodioasa den- ituală multiseculară, pe care în volumul său „Bizanţ după umire de Hurezi. Aş asemui acest loc sacru şi cu o ade- Bizanţ”, Nicolae Iorga a numit-o „continuarea civilizaţiei ro- vărată grădină, care, în accepţia lui Borges, „nu este a mane a cărei moştenitori în Europa de Răsărit sunt românii”. cărărilor care se bifurcă, ci a celor ce se încrucişează Şi atunci, nu ne putem mira de ce vizitatorii din toate tim- mereu”. purile au fost atraşi de ctitoria numită de Charles Diehl „cea mai frumoasă din România”. Poate, acum, la an aniversar Brâncoveanu, va intra şi în atenţia acelora, care orga- nizează evenimente pentru oaspeţii ce ne vizitează ţara, pentru călătorii români şi de pretutindeni. Acest monument reprezintă primul stil românesc, unic în tot spaţiul răsăritean european, caracteristic prin prelucrarea artistică a pietrei şi a lemnului cu motive vegetale şi prin apariţia portretelor vo- tive în pictură. Mânăstirea Hurezi ctitorită de Sfântul Constantin Brâncoveanu, luminatul domn al Ţării Româneşti, în al doilea an al domniei sale, a constituit, în acelaşi timp, şi o faptă religioasă despre care putem citi în pisania de dea- supra uşii bisericii: „Nu voi intra în sălaşul casei mele, nu mă voi sui pe aşternutul patului meu de odihnă, nu voi da somn ochilor mei şi pleoapelor mele dormitoare şi repaos tâmplelor mele, până nu voi afla loc Domnului şi sălaş Dum- nezeului lui Iacob”, domnitorul, urmând astfel în cuvânt şi faptă pe proorocul Psalmist. Construcţia mânăstirii are şi o istorie a sa. A fost supravegheată, la început, încă din 1690, de ruda sa, marele stolnic Pârvu Cantacuzino, având meşteri ce au con- firmat geniul poporului român, ziditor de spaţii spirituale, cum a fost vătaful zidarilor din acea vreme, Manea sau Is-

85 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin Constantin Brâncoveanu, creştin dăruit şi dăruitor

Marin IOSIF, Călăraşi

Cronicarii, contemporanii şi cercetătorii vieţii şi op- Sfântul Munte Athos pot fi admirate două tablouri în care erei lui Constantin Brâncoveanu au remarcat numeroasele Constantin Brâncoveanu apare împreună cu Doamna daruri omeneşti şi supraomeneşti cu care a fost înzestrat Maria, în amintirea numeroaselor danii făcute acestor lă- de Dumnezeu domnul Ţării Româneşti. Bogăţia materială caşuri de cult. La mănăstirea Sfântul Pavel se află şi astăzi şi spirituală i-au adus, în Imperiul Otoman, renumele de un paraclis şi o trapeză construite cu cheltuiala darnicului Altân Bei, adică „Prinţul Aurului”. domn. Înmulţind talanţii primiţi de la Dumnezeu, Brâncov- Cu un an înainte de mazilire, aflând despre icoana eanu a fost, la rândul său, ctitor de biserici şi mare dăruitor făcătoare de minuni Maica Domnului Cucuzeliţa, care am- către lăcaşurile ortodoxe intrate sub stăpânirea otomană. intea de Sfântul Ioan Cucuzel (1230-1360), de la mănă- Bibliotecile mănăstirilor din Sfântul Munte sunt pline de doc- stirea Marea Lavră, din Sfântul Munte Athos, a construit un umente care atestă dărnicia voievodului muntean, dar şi de paraclis pe locurile în care protopsaltul „cu glas îngeresc”, cărţile de cult tipărite în cele cinci tipografii din Ţara născut într-o familie de vlahi din Balcani, păştea oile cân- Românească. Se spune că acele cărţi nu au fost puse în tând, atunci când a fost descoperit şi invitat să intre în viaţa vânzare, ci au fost dăruite de domnitor şi de Mitropolia monahală. Ne amintim că mama lui Ion Creangă îl îndemna Ungro-Vlahiei. pe fiul ei, viitorul scriitor şi povestitor, care avea calităţi de La mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai, cântăreţ bisericesc, să ajungă „un al doilea Cucuzel”. ctitorie a împăratului bizantin de origine dacă Iustinian, se Poporul român l-a pomenit pe domnitorul Constan- găseşte un frumos portret al domnitorului român şi nu- tin Brâncoveanu în cântecele sale epice, simţind că a luptat meroase icoane şi cărţi dăruite de acesta. pentru unirea tuturor românilor şi a tuturor creştinilor În mănăstirile Marea Lavră şi Sfântul Pavel din ortodocşi. Doamna Maria Brâncoveanu (1659-1729) Cornelia­Viorica Popescu (Bucureşti)

Documentele vremii consemnează că se simţea lângă graniţa Ardealului, decât în medicul italian Antonio Corea aflase, în timp ce apropierea celei turceşti”. consulta un bolnav în Constantinopol, vestea Nepoata domnului Antonie Vodă din căderii în dizgraţie a domnitorului Constantin Popeşti s-a căsătorit cu viitorul domn Constantin Brâncoveanu. Amintindu-şi de zilele minunate Brâncoveanu în 1674 şi i-a născut unsprezece petrecute la curtea voievodului muntean, italianul copii, patru băieţi şi şapte fete. Mamă bună, soţie riscă şi îl avertizează printr-o scrisoare, ce credincioasă şi o fiinţă foarte evlavioasă, ajunge la Bucureşti cu câteva zile înaintea tur- doamna era frumoasă, bogată şi înţeleaptă. cilor trimişi să-l mazilească. Vodă citeşte Chipul ei era zugrăvit într-o frescă din paraclisul scrisoarea „în gura mare, la divanul domnesc, tu- Mănăstirii Văcăreşti din Bucureşti. Încercările turor sfetnicilor”. prin care a trecut, pieirea sub ochii ei a celor După o scurtă evaluare a situaţiei, fiind în patru fii şi a soţului, pierderea întregii averi, au penultima săptămână din postul Paştelui, dom- fost supraomeneşti, iar tăria de caracter cu care nitorul decide să nu se alarmeze, rupe a îndurat cele mai grele lovituri ale sorţii, scrisoarea şi spune: „Ducă-se dracului, cobitor aducând totuşi în ţară şi îngropând în taină trupul de veşti rele”. Singura persoană care a presimţit, voievodului martir, o aşează foarte aproape de cu instinctul ei femeiesc, apropierea unei prime- martirele creştine şi de sfintele mironosiţe. jdii, a fost doamna Maria, care şi-a sfătuit soţul Se ştie că a fost capturată şi dusă la Con- să meargă la Târgovişte, „căci mai în siguranţă stantinopol împreună cu domnul şi cu întreaga

86 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin familie. Închisă mai întâi la închisoarea femeilor, educarea nepotului ei Constantin şi de aducerea Ceauş Emini, apoi la închisoarea „datornicilor în ţară a osemintelor soţului ei, care fuseseră sultanului”, Başbachi Culi, obligată să asiste la pescuite din apele mării de nişte creştini şi în- martiriul fiilor şi al soţului, doamna Maria a fost gropate într-o mănăstire ctitorită de împăratul şi ea condamnată la moarte. Sentinţa a fost însă bizantin Ioan Paleologul, aflată pe o insulă din schimbată în închisoare pe viaţă la închisoarea Marea Marmara. Bostangi Başa. Apoi a fost declarată roabă şi a Cu mari cheltuieli şi cu deosebite pre- fost exilată în Caucaz, la Kutias, pe ţărmul Mării cauţii, osemintele au fost aduse şi îngropate în Negre cel mai depărtat de Ţara Românească. A taină, în 1720, în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, reuşit să obţină răscumpărarea cu 100 de pungi ctitorită de Constantin Brâncoveanu. Cavoul pe de galbeni, împrumutate din Istanbul cu dobândă care domnitorul şi-l pregătise la Mănăstirea de 30%. Horezu a rămas gol, pentru că Oltenia fusese ce- Imediat ce turcii au fost învinşi de aus- dată Imperiului Habsburgic după pacea de la trieci, revine în ţară, în noiembrie 1716, în- Passarowitz din 1716. soţindu-l pe viitorul domnitor Ioan Mavrocordat. Taina mormântului a ajuns să fie aflată Deşi era o văduvă „nenorocită şi săracă”, este abia după două secole de la martiriul Brâncove- primită în ţară şi Bucureşti cu multă dragoste şi nilor, în 1914, descoperirea fiind făcută de Virgil respect. Drăghiceanu. După moartea sa, în 1729, fiica ei, Alături de încercarea de a recupera moşi- Domniţa Bălaşa avea să continue eforturile de ile şi averile familiei, s-a ocupat de creşterea şi cinstire şi de pomenire a martirilor brâncoveni. Constantin Brâncoveanu şi unirea spirituală a locuitorilor Vechii Dacii

prof. dr. Mihai Popescu, Biblioteca Militară Naţională

Cei aproape douăzecişişase de ani ai domniei În primele luni ale domniei sale, la Bucureşti lui Constantin Brâncoveanu au fost marcaţi de schim- a apărut prima traducere integrală a Bibliei. Se spune bări profunde ale sferelor de influenţă ale marilor put- că Duhul Sfânt coboară deplin asupra unei limbi odată eri ale vremii în partea de răsărit a Europei. Imperiul cu traducerea Sfintei Scripturi. Această traducere, ală- Habsburgic începuse recucerirea Ungariei, Crişanei, turi de numărul mare de cărţi bisericeşti tipărite în Banatului şi altor ţinuturi ocupate de turci. Rusia se limba română, au contribuit la constituirea şi propa- apropia de graniţele Moldovei şi căuta să-şi impusă garea limbii literare româneşti în tot spaţiul etnic şi propriile interese. Restaurarea Vechii Dacii, reuşită de spiritual al românilor, atât din interiorul, cât şi din către Mihai Viteazul, a fost prea scurtă şi trebuia con- afara celor trei principate româneşti. tinuată. Diplomaţia Ţării Româneşti căuta să păstreze La curţile regale ale Franţei şi Poloniei, la relaţii bune cu Imperiul Otoman, cu imperiile ţarist şi curţile imperiale ale Austriei şi Rusiei, se lucra intens austriac, cu regatele polonez şi francez, dar o făcea în la scenariile reconstituirii unui ducat sau regat al Da- primul rând pentru promovarea intereselor tuturor ciei, care urma să aibă un rol geopolitic de echilibrare, românilor. dar în cadrul sferei de influenţă şi sub conducerea unui Politica de apropiere faţă de Rusia a domni- mare duce din familia imperială iniţiatoare. Serviciile torului Moldovei Dimitrie Cantemir era văzută de la de informaţii ale domnitorului muntean au aflat de Bucureşti ca o mişcare centrifugă, o acţiune riscantă aceste proiecte şi au căutat să consolideze unitatea şi periculoasă, o sfâşiere a unităţii româneşti. Aventura spirituală a tuturor românilor prin limbă, credinţă şi răsăriteană a lui Dimitrie Cantemir i-a permis acestuia cultură, pentru a asigura un „conţinut românesc” con- să alăture titlului de voievod moldovean, titlurile de sistent în cazul punerii în practică a unuia din aceste prinţ moscovit şi de academician berlinez, dar scenarii. Moldova a intrat mai devreme în „epoca fanariotă”,

87 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin iar suferinţele moldovenilor au durat peste un secol. Şcoala Ardeleană ne-a apropiat de civilizaţia occiden- Deoarece românii ortodocşi din Ardeal ţineau tală, dar a constituit şi o ruptură a unităţii românilor de Mitropolia Ungro-Vlahiei de la Bucureşti, domni- din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş, o rană care torul muntean a încercat să împiedice unirea cu bis- a fost închisă forţat în perioada comunistă, dar care erica Romei a unei părţi a românilor ardeleni. Aflând mai sângeră şi astăzi, după mai mult de trei secole. de tratativele secrete dintre episcopul Atanase Anghel Cărţile tipărite în Ţara Românească au circu- (întronizat la Bucureşti şi poreclit „Satanase”, după lat intens în Moldova şi Ardeal, însă au ajuns şi la pre- semnarea „unirii cu Roma”) şi reprezentanţii Bisericii oţii şi la comunităţile româneşti mai depărtate, din Catolice, Brâncoveanu îl trimite pe Mihail Ist- Peninsula Balcanică şi din Orientul Mijlociu. Daniile vanovici, călugăr tipograf şi ucenic al viitorului epis- domnitorului muntean au susţinut bisericile şi mănă- cop şi mitropolit Antin Ivireanu, în Ardeal, pentru a-i stirile ortodoxe din Imperiul Otoman, de la Muntele convinge pe preoţii ortodocşi români şi pe stareţii Athos până la Mănăstirea Sfânta Ecaterina (unde se schiturilor şi mănăstirilor româneşti să nu scindeze găseşte unul dintre cele mai frumoase portrete ale Biserica Ortodoxă. voievodului). Domnia lui Constantin Brâncoveanu a În ciuda acestor eforturi de păstrare a unităţii fost o etapă importantă a realizării unităţii spirituale spirituale, Moldova s-a aliat cu Rusia, iar episcopul a tuturor românilor, atât de necesară pentru evoluţia Atanase şi mai mulţi protopopi au semnat „unirea cu ulterioară a neamului românesc. Biserica Romei”. Renaşterea culturală generată de

CONSTANTIN BRÂNCOVEANU ŞI ARDEALUL

Domniţa Raţiu

Constantin Brâncoveanu s-a născut la 15 eanu le acordă ajutorul şi protecţia sa, mai ales august 1654, în judeţul Olt de astăzi, în satul că aceştia se confruntă cu mari presiuni legate Brâncoveni. Era din „os domnesc”, tatăl său de catolicizare. trăgându-se din neamul Basarabilor, iar mama Domnia de 26 de ani a lui Brâncoveanu sa din neamul Cantacuzinilor. Tatăl său moare în este caracterizată de înflorirea culturală şi reli- timpul răscoalei seimenilor, la un an de la gioasă, dovedindu-se un bun gospodar al avuţi- naşterea sa, fiind încredinţat spre educaţie ilor tării sale, instaurând o epocă de prosperitate fratelui mamei sale, Constantin Cantacuzino. La şi pace. vârsta de20 de ani, în anul 1674, se căsătoreşte Datorită faptului că Valachia era strânsă cu Maria- Marica, fiica lui Neagoe din Popeşti, între chingile a trei imperii veşnic cu ochii şi cu nepoata domnitorului Antonie Vodă, fiind binecu- ghearele gata de pradă, vodă Brâncoveanu a vântaţi de Dumnezeu cu 11 copii, patru băieţi, avut o activitate diplomatică intensă, ce a cuprins Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi şapte fete, toate capitalele importante ale Europei. Diplo- Stanca, Maria, Safta, Ancuţa, Elena, Bălaşa şi maţia lui Constantin Brâncoveanu a fost remar- Smaranda. Chiar mai înainte de a fi numit domn, cabilă şi pentru că a reuşit ca timp de un sfert de Constantin Brâncoveanu şi-a impus ca misiune veac să menţină fragilul echilibru politic, frânând personală apărarea ortodoxiei, considerând că expansionismul otoman care dorea să trans- romănii ardeleni vor fi perduţi dacă îşi vor lepăda forme ţările române în paşalâcuri, demonstrând credinţa strămoşească. imperialilor dar şi Rusiei ţariste că ţările române Boierii din opoziţie car-l voiau domn pe trebuie să fie semiindependente, fiind state tam- nevârstnicul fiu al lui Şerban Cantacuzino - Ior- pon între aceste mari imperii. dache, sau pe ginerele acestuia - aga Constantin Încă din 1689, la puţin timp după urcarea Bălăceanu, se refugiază în Ardeal, sperând să pe tron, Constantin Brâncoveanu încearcă să-i fie sprijiniţi de imperiali. Voievodul se supără pe convingă pe imperiali să trimită forţat pe aga şcheieni că îl găzduiesc pe Bălăceanu cu familia Bălăceanu şi pe ceilalţi boieri în Valachia, dar sa, dar după moartea acestuia în 1690, Brâncov- aceştia reuşesc să rămână la Braşov, aga

88 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Bălăceanu devenind colonel în armata chesaro- Bătălia începe în 11/21 august 1690, într- crăiască, iar din februarie 1689 chiar general al o zi de luni. Protopopul Vasile Hoban, cronicarul trupelor imperiale pentru Valachia. Este informat din Şcheii Braşovului stabileşte că bătălia s-a despre aceasta şi despre faptul că austriecii au purtat „seara la apusul soarelui”. Cronicarul comandat ducelui de Baden, comandantul Radu Popescu spune că a durat doar un ceas, suprem al armatelor imperiale, să-l trimită pe în timp ce Radu Greceanu apreciază durata generalul Donat Heissler, comandantul trupelor bătăliei la doar o jumătate de ceas. A doua zi, din Transilvania să vină cu armată în Valachia. Brâncoveanu participă cu avangarda sa la „săr- Deşi nu-i convine, Brâncoveanu cere ajutor de la bătorile romăneşti” de la Turchrş-Săcele, Teliu şi turci şi tătari, nemaiputându-şi folosi diplomaţia Prejmer. În tabăra de la prejmer începe demer- în acest caz. Aga Bălăceanu împreună cu boierii surile pentru restabilirea legăturilor cu imperialii. români aflaţi la Braşov, aliaţi cu el, se alătură În 11/21 septembrie, Brâncoveanu participă la oştirii austriece. Astfel Brâncoveanu este silit să solemnitatea instalării lui Emerik Tokoly ca apeleze la turci, dar ştiind că aceştia doreau să principe al Transilvaniei ce a avut loc la Cristian, aşeze în scaunul de voievod al Ardealului pe gro- lângă Sibiu. De faţă au fost şi hanul tătar şi căpe- ful Emerik Tokoly, oferă acestuia sprijinul său teniile oştilor biruitoare. Nişte turci aduc voievo- armat, acceptând chiar şi alăturarea în luptă a dului muntean capul agăi Constantin Bălăceanu, „curuţilor” grofului. fusese ucis când se străduia să descalece de pe Oştile generalului Donat Heissler şi a co- calul său, pe jumătate scufundat într-o baltă mandantului transilvănean Mihail Teleki pornesc spune Anton Maria del Chiaro. spre Tohan, sat vecin cu Zărneştii. Aceştia După încheierea luptei de la Zărneşti din păzesc toate trecătorile pentru a nu permite tru- 1690, luptă la care voievodul a participat direct pelor conduse de Brâncoveanu şi aliaţilor aces- scoţând pentru prima data sabia, nu mai are tuia să intre în zonă. În 8/18 august, nicio luptă cu nimeni, realizând pe căi diplomat- Brâncoveanu şi aliaţii săi ţin sfat hotărând strate- ice o etapă de relaţii paşnice chiar şi cu imperialii gia de luptă. Astfel se retrag pe ascuns, oştile care îi dau la 30 ian. 1695 titlul de principe al brâncoveneşti pregătite să treacă pasul Buzăului Sfântului imperiu, cu dreptul de a purta titlul „Ilus- îşi deviază drumul pe la Cetatea Negru-Vodă trisimus”, care completa pe cel primit în 1679, de spre Bran şi cad pe neaşteptate, pe căi neştiute nobil ardelean, urmat de cel de conte pe care îl de duşmani între Tohan şi Zărneşti. În acest timp, primise în 1688. cărora li se adaugă încă două o parte a oştirii lui Brâncoveanu, Tokoly oastea diplome pentru o eventuală retragere la Braşov turcească şi cea tătărască condusă de fiul mai (în 1707 şi în 1711). După bătălia de la Zărneşti mic al hanului atacă necontenit trecătoarea Bran, se gândeşte să se retragă spre Ardeal. lăsând să se creadă că aceasta era oaste, ca Moştenise de la bunicul său moşia de la Sâm- Brân coveanu în fruntea oamenilor săi să poată băta de Sus unde construieşte o mănăstire, trece hotarul muntos printr-un loc nepăzit. Gen- cumpără încă o moşie la Poiana Mărului, În 1701 eralul Heissler inspectează pasul Bran la 27 cumpără case în Şchei şi un han în Bartolomeu. iulie/6 august, dispunând aici de 2000 de Instalează în case pe cele două fiice ale sale An- călăreţi, 200 de puşcaşi şi 15 steaguri de secui. cuţa, căsătorită cu boierul moldovean Nicolae Trimite apoi călăreţii de la Bran la Timiş, aduce Ruset, şi Bălaşa, căsătorită cu negustorul la Bran oastea lui Gabriel Bethlen de la Făgăraş Manolache Lambrino. Aduce la Bucureşti din şi cere cancelarului Teleki să i se alăture cu Şchei pe fraţii David şi Teodor Corbea, împreună oastea transilvăneană. Drumul folosit de Brân- cu tatăl lor Ion Corbea, pe care-i foloseşte ca coveanu pentru a ajunge la Zărneşti nu era şi nu diplomaţi în relaţiile sale cu alte ţăti şi mai ales este cunoscut . Niciun cronicar al timpului nu cu Rusia. oferă elemente toponimice. Cronicarul Cserei, Tot mai încolţit de duşmanii săi, invidiat şi martor al evenimentelor menţionează că oastea trădat, Brâncoveanu este mazilit şi dus la Con- lui Brâncoveanu a trecut în trei zile în Ardeal „pe stantinopol, unde este torturat şi ucis împreună unde nu avea cum să fie umblat oaste sau om cu cei patru fii ai săi. Au murit ca martiri ai ortoxiei călare, ci doară nici pedestru vreodată. Înge- şi au fost canonizaţi în anul 1992. Sunt prăznuiţi nunchind câte unul şi legând arbori (lemne) de la 16 august. cozile cailor, aşa s-au slobozit la şes”.

89 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin C. Brâncoveanu - în conştiinţa românilor

prof.Vlad Gheorghe prof.Scarlat Ion

Poporul român - care s-a format şi dez- Astfel, cronicarul Radu Popescu - un ad- voltat odată cu creştinismul, a ştiut de-a lungul versar şi detractor al domnitorului scrie că: „Brân- existenţei sale bimilenare să-şi cinsteasca şi coveanu nici bunătate sufletească n-a arătat în conducătorii, onorându-i pentru faptele lor de- viaţă în domnia lui...”. osebite. În schimb, Radu Greceanu afirmă cate- Anul acesta, pe 15 august, noi vom goric că „Domnul avea o fire amabilă, blândă, comemora 300 de ani de la tragica moarte a fiind curtenitor şi generos cu toţi”. domnitorului C. Brâncoveanu-Basarab şi a fiilor La rândul său, florentinul Antonio Maria săi şi a credinciosului vistiernic Ionache Del Chiaro, secretar mulţi ani al domnului, apre- Văcărescu. cia că acesta: „A fost unul din cei mai buni domni La 20 iunie 1992, sinodul Bisericii Orto- pe care i-a avut Valahia”. doxe Române a decis includerea lor în calendar, Prin realizările sale, domnul român nu sub numele de „Sfinţii Mucenici Brâncoveni”, iar este cu nimic mai prejos de marii săi contempo- prin Hotărâre de Guvern - anul 2014 a fost de- rani din Europa acelui timp. clarat - Anul Brâncoveanu, având în vedere con- Din păcate, domnul român a avut o tribuţia majoră a voievodului la dezvoltarea soartă tragică, pierind împreună cu cei patru fii materială şi spirituală a românilor. ai săi - Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi cu Trebuie să reţinem că domnitorul Brân- ruda sa, vistiernicul Ionache Văcărescu. coveanu a căutat şi a reuşit să dea o cât mai La aceasta au contribuit, pe de o parte mare strălucire epocii sale pe toate planurile - disensiunile, certurile interne dintre fracţiunile economic, cultural, artistic, politic, diplomatic. boiereşti, trădarea odioasă săvârşită de rudele El poate fi considerat ca unul din cei mai sale de sânge - boierii Cantacuzino, iar pe de importanţi conducători ai timpului său, putând fi altă parte conducătorii turci în frunte cu lacomul comparat pentru faptele şi realizările sale cu cei şi sacerdotul sultan Mehmed şi sângerosul vizir mai însemnaţi suverani europeni. - Gin Ali-Paşa. Brâncoveanu era prezent în conştiinţa Trădarea este unul din păcatele omeneşti concemporanilor săi ca un om distins, plin de cele mai grave, ea a fost prezentă în viaţa multor vigoare, frumos, zvelt, cu gesturi alese, in- popoare, în toate epocile, provocând multă teligent, cultivat, vorbind limbile greacă, turcă, durere şi suferinţă, inclusiv poporului român. latină, italiană. Cum a rămas, cum s-a perpetuat în Prezenţa sa în public era deosebită, conştiinţa românilor moartea eroică a Brâncove- apărea în haine alese, după moda orientală, era nilor? Ce avem noi, cei de astăzi, din martiriul însoţit în deplasarile sale de o gardă călare for- lor? mată din 30-40 boieri. Pe 10 aprilie 2014 - am lansat cartea in- În cei 26 ani de domnie - 1688-1714 - a titulată „C. Brâncoveanu, martirul şi sfântul realizat lucruri deosebite pentru români, care l- românilor” în catedrala din Roşiorii de Vede, la au apreciat deosebit atât în timpul vieţii sale, dar care a participat un numeros public, cartea fiind mai ales dupa moartea sa tragică. primită cu emoţie şi apreciată unanim. Personalitatea sa a fost reliefată în mod Cum este privit astăzi sacrificiul Brân- contradictoriu de contemporanii săi. covenilor reiese dintr-o întâmplare la care, dacă

90 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin nu aş fi fost martor ocular, nu aş fi crezut că a a cerut voie să cânte vestita baladă populară, şi fost posibilă. spre uimirea asistenţei ce ajunsese la circa 60- Într-o duminică din luna martie, am mers 70 persoane, a cântat atât de frumos, de melo- într-un parc din Bucureşti, având asupra mea dios, impresionând asistenţa, mulţi având ochii proaspăta carte despre C. Brâncoveanu. plini de lacrimi. Aceeaşi doamnă a cerut celor Lângă mine s-au aşezat câţiva oameni în prezenţi să depună flori pe mozaicul de la in- vârstă, care au început să vorbească despre trarea în parc, unde se aflau înscrise numele diferite subiecte, inclusiv despre domnitorul unor mari oameni de cultura şi politicieni români Brâncoveanu. Am intervenit şi eu, le-am arătat pe lângă care oamenii treceau nepăsători. Toată cartea cu fotografiile din ea şi la cererea lor le- suflarea prezentă, ne-am deplasat la chioşcul de am vorbit despre tragedia Brâncovenilor cu amă- flori de la intrarea în parc, iar pătratul unde era nunte din izvoarele istorice. Între timp, în jurul înscris numele lui C. Brâncoveanu a fost acoperit nostru s-au adunat mai multe persoane. La un de florile primăverii. Am trăit unul din cele mai moment dat, un domn care ne-a spus că are 86 emoţionante momente din viaţă. de ani şi că este dintr-un sat din Oltenia, a în- Au trecut 300 de ani de la tragicul sfârşit ceput să recite versuri dedicate lui C. Brâncov- al Brâncovenilor. Noi, cei de astăzi, urmaşii eanu din balada populară dedicată acestuia, pe acelor eroi, oare nu avem nimic de învăţat din care ne-a spus ca a învăţat-o când avea 10 ani. această dramă? Nu credeţi fraţilor că este timpul Pentru a fi auzit de asistenţa tot mai numeroasă, să ne întoarecem în umilinţă, smerenie şi as- s-a urcat pe o bordură şi cu o voce caldă, melo- cultare la Dumnezeul nostru? Nu credeţi că dioasă, deosebită, cu inflexiuni surprinzătoare, evenimentele ce au loc sub privirea noastră ne recita cu atâta pasiune, trăind şi vibrând de emoţie, arată că trebuie să se producă o schimbare fun- iar la sfârşit a izbucnit în plâns, la versurile: damentală în viaţa noastră de fiecare zi? Nu cre- „...Împărate, dumneata, deţi că trebuie să ne întoarecem la Dumnezeul Nu-mi dăruiesc eu ţara, înaintaşilor, străbunilor, pentru a fi demni de ei, Ţara şi bogăţia, să ne putem salva sufletele? Care beau, mănânc din ea. Părintele nostru, martirul nostru, sfântul Fă cu mine ce oi vrea, nostru ne priveşte din cer şi aşteaptă să fim Nu mă dau în legea ta!” demni de el şi de fiii săi. A intervenit apoi o doamnă în vârstă, care Dumnezeu să binecuvânteze pe români.

91 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin Povestea ultimului Basarab

Gheorghe SPORIŞ (membru al Cercului de la Râmnic: „ROMÂNIA, GRĂDINA MAICII DOMNULUI”) - Rezumat -

Povestea este leacul împotriva uitării. Cu joliri vrăşmaşe, dar renaştem cu fiecare copil al ea ne „vaccinăm” copiii înainte ca ei să fi învăţat Dochiei (Dacia, devenită România) atunci când, cititul pentru desluşirea slovei scrise. Prin cel ursit, în legea pământului, devine nemuritor. Poveste aflăm adevărul despre noi înşine, de- Mai înainte vreme, contrazicând spiritul unor Pa- spre lumea în care am intrat şi-am luat-o treptat, trii politice [4] (cu principiul machiavelic al „scop- legitim, dăruită cu încântare, in posesie. Mai apoi ului care scuză mijloacele”) Neagoe Basarab... când intrăm întru trăirea credinţei în care am fost povestea buna rânduială fiului său Teodosie, iar botezaţi, vedem pe murii bisericii scriptura şi as- într-o noapte de taină, Grigore Alexandrescu la cultăm predicile despre viaţa sfiinţilor şi a celor Cozia... se întreabă, în tumultul paşoptist şi în drepţi. O lume cândva reală, pare o Poveste fru- „ceasul nălucirei” „urmaş e al Daciei, sau e moasă, din ce în ce mai tâlcuită. Dar tălmă- Mircea cel Bătrân?” [5]. ciuitorul ştie să ne deslege cele ascunse, el fiind Credem că spiritul patriei străbune se iniţiat şi instituit să o facă. Pentru scoaterea din sălăşuieşte în răsuflarea vie a neamului povest- scena ruinii. ”Pentru lichidarea unui popor se în- tor. Miile de variante ale baladei Mioriţa, poveştile cepe prin a-i altera, a-i şterge memoria...” [1]. despre eroii şi sfinţii români, legendele şi miturile Într-o uniune de state, pentru a topi... „diversi- (vezi Mitologia României a lui Romulus Vulcă- tatea” în ceva propriu „Uniunii” se formulează „di- nescu), scrierile esenţiale ale cronicarilor şi rective” [2], cum a fost şi aceea scrierii istoriei, poeţilor naţionali, din toate vremurile, sunt leacuri cu efectele ei nocive, prin interpretarea şi apli- de întărire firii noastre. În acest mod vom povesti carea ei abuzivă (vezi scandalul alternativelor!!!). aici despre ultimul Basarab: Constantin Scoaterea mitului, legendei, a poveştilor, demiti- Basarabă Brâncoveanu (1688 – 1714) în anul în zarea istoriei, într-un cuvânt, devenise înţelesul care trei veacuri încheiate se rotunjesc de la ultim al „directivei” pentru cei sincronizaţi imediat martiriul său, din 15, August 1714, în ziua când – duşmanii protocronismului. Şi aşa dispăreau ar fi împlinit 60 de ani şi în care şi-ar fi serbat pe voievozii din filele de manual, ori erau substituiţi doamna sa la ziua Adormirii Maicii Domnului; El cu personaje cu ardere instantanee din spaţiul confirmă la început de secol al XVIII-lea, conti- public al prezentului. nuitatea legii pământului cu alegerea Domnitoru- Pentru continuitatea spiritului locului cei lui, dar este şi moment de răscruce cu ruperea iviţi din huma locului trebuie împărtăşiţi cu firului pentru aproape 150 de ani, până la Povestea locului indiferent de recomandările sa- alegerea lui Al. I. Cuza. vante!). Nimeni nu interzice formatorului de Martiriul său l-a făcut însă nemuritor, l-a conştiinţe să spună Povestea sa moştenitorului, dus în ceata sfintilor şi în povestea nemuritoare, ca pe o datorie a ştafetei legiuită de obiceiul cea dăruită de ursitoare fiilor adevăraţi şi Daciei pământului. nemuritoare. Avem o pilduitoare „poveste” lăsată de Povestea noastră, despre Constantin genialul Mihai Eminescu (contestat înainte de a Brâncoveanu, numit de noi ultimul Basarab, a în- fi fost descifrat de „internaţionaliştii”, născuţi din ceput a fi povestită la Congresul de Dacologie de pleava vânturilor risipitoare!) „Povestea Dochiei la Buzău ( ). Atunci, Cercul de la Râmnic: „Româ- şi ursitorile” [3]. Aici aflăm printr-o alegorie su- nia Grădina Maicii Domnului”, cu susţinerea Fo- perbă, că venim de foarte departe, îndurând pâr- rumului Cultural al Râmnicului si a daciştilor

92 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

(„ucenicii” pr. Dumitru Bălaşa), întruniţi în reuni- destoinic dintre cei mai puternici... a funcţionat unea lor anuală, la Cozia, în 31, iulie 2013, prop- până în 1714. Ultimul Basarab, ales cu voinţa unea CONGRESULUI ca între temele de celorlalţi, mai puţin vrerea sa... a fost Constantin dezbatere a viitorului să fie inserate şi cea dedi- Basaraba Brâncoveanu. cată lui Constantin Basarab Brâncoveanu, ul- Chiar dacă sub vasalitate turcească, timul Basarab într-o continuitate, venind dinspre susţinerea boierimi era necesară până la Con- substratul geto-dacic, perpetuaţi printr-o lege a stantin Brâncoveanu. pământului. Urmând succesiunea domnilor, purtători Apelul avea în vedere (s-a depus cu acea ai „basarei”, ca însemn al puterii, adică ocazie un APEL! scris în numele celor menţion- BASARABI, începând cu întemeietorul suveran, aţi) şi susţinerea iniţiativei lansată şi susţinută şi de la 1330, neîndoielnic ales de nobilimea celor de noi de mai multă vreme, pentru aducerea puternici, venind dinspre casta nobiliară dacică, „unui pumn de ţărână” din trupul... spiritualizat al stăpâni, câneji, şi voievozi în voievodatele lor, domnitorului martirizat în mormântul gol, aştep- vom constata funcţionarea... legităţii elective şi tându-l de trei veacuri, la Horezu. chiar polarizarea diferită a corpului electiv, în Oltenia de sub munte, ţară funcţie de contextul geopolitic al vremii. „băserîbească” este moşie şi loc de retragere ti- Vor fi fost şi crize politice, situaţii de hnită a Basarabilor... emblematici: Matei cumpănă, când susţinerea marilor neamuri Basarab, la Arnota – unde de 360 de ani boiereşti se împărţea şi atunci chiar şi statul se veşniceşte din „cuibul de vulturi” (peste un deal rupea pentru o vreme. Invocăm aici evenimentul depărtare de Horezul în aşteptarea lui Constan- 10 oct. 1394, când Mircea cel Bătrân îşi pierde tin Brâncoveanu); Mircea Basarab, cel Mare şi susţinerea boierilor munteni, din stânga Oltului şi Bătrân – la Cozia şi el la câteva ore de mers este „uzurpat” cu fratele său Vlad, favorabil unei călare. vasalităţi imperial otomane, dar rămas în B. P. Hasdeu, cel ce va fi conceptualizat susţinerea celor olteni ai Ţării Severinului până „teoria substratului” şi va fi dat Istoria Criticii a la Olt, vor fi scindat pentru un timp ţara politică. românilor, la momentul nevoii (Congresul de la Eram în vremea celui de al V-lea Basarab, eroul Berlin din 1878) şi va fi organizat instituţia de la Rovine (17 mai 1395) şi restauratorul Arhivelor Naţionale ale României, dădea ca orig- unităţii imediat după Nicopole, 1396, recâştigând ine a Basarabilor, Glogora din Gorj în amintita susţinerea marilor boieri munteni... Oltenie de sub munte, plină de ctitorii basarabeşti şi de timpuri basarabeşti puse de sămânţă.

* Constantin Basaraba Brâncoveanu este ales domn de boierii cei mari ai ţării, numita „par- tidă naţională” [5] în legea îndătinată a pămân- tului. Transmiterea scaunului domnesc, nu era ereditară. Domnitorul trebuia ridicat pe tron dintre cei destoinici şi cu influenţă asupra întregului neam vlastelin, adică marile neamuri boiereşti, reprezentate în divanul ţării şi mari dregătorii ad- ministrative, aunci când STATUL cel mare se va fi recuagulat din formaţiunile de putere locale (obştile cele mari, ţărişoarele cu nume propri, „ro- maniile”, lui N. Iorga...) Legea pământului: să fie ales cel mai

93 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin MÂNĂSTIREA BRÂNCOVENI - VATRĂ DE ISTORIE ŞI DE CIVILIZAŢIE

muzeograf prof. Zorzoliu Traian(1) dr. ing. Zorzoliu Aristotel Cristian(2)

Mănăstirea Brâncoveni este printre cele mai mari mănă- stiri, ctitorie domnească din sudul ţării. Ea se află pe teritoriul co- munei Brâncoveni, satul Văleni, judeţul Olt. Biserica mănăstirii se în- cadrează în tipul specific secolelor XVI –XVII. Pridvorul este cu ciubuce exterioare, iar ferestrele sunt conturate de chenare de piatră cu basoreliefuri vegetale. Pe partea de sud a altarului se află un chenar de fereastră ce a aparţinut vechii biserici contruite de Matei Basarab. Uşa de la intrare este confecţionată din stejar masiv, frumos cioplită cu chenare şi câm- puri decorative cu motive florale, o adevărată dantelărie în lemn. Ca şi arhitectura, pictura Sfintei Mănăstiri Brâncoveni De câte ori clopotele de la paraclisul palatului domnesc din păstrează trăsăturile epocii în care Brâncoveni îşi destramă glasul satul Brâncoveni şi mănăstirea din a fost elaborată, gama de pămân- peste lunca Oltului, pietrele marginea satului Văleni (comuna turi colorate fiind restrânsă. Fig- mormintelor familiei domnitorului Brâncoveni). urile sfinţilor sunt tratate în Constantin Brâncoveanu se În 1999 a fost inaugurat manieră realistă, lângă aceştia umezesc de lacrimile celui ce s-a Muzeul Sfintei Mănastiri Brân- peisajul cuprinzând şi elemente jerfit în numele credinţei noastre coveni cu o colecţie deosebită de laice. ortodoxe. Aici se odihnesc Papa patrimoniu cultural şi spiritual, Se poate spune că edifi- Brâncoveanu, tatăl domnitorului pusă în valoare pe baza proiectului ciul monahal refăcut prin grija Constantin Brâncoveanu, şi Preda muzeografic elaborat şi coordonat domnitorului Constantin Brâncov- Brâncoveanu, bunicul său. Osem- de Traian Zorzoliu. alături de care eanu este reprezentativ pentru intele au fost aduse spre înhumare au lucrat Episcopia, maicile şi per- stilul artistic brâncovenesc. în anul 1688, de către Stanca Can- sonalul mănăstirii. Asfel, s- pus în De sub dealul mănăstirii tacuzino, mama lui Constantin valoare şi mai mult potenţialul cul- curge şi astăzi un izvor a cărui leg- Brâncoveanu, care doarme somnul tural -istoric al lăcaşului de cult endă spune că Matei Basarab, bol- de veci în biserica mare a mănă- care este în permanenţă ocupat de nav fiind, şi-a spălat faţa şi s-a stirii. credincioşi şi vizitat de turişti tămăduit. Ca semn de recunoşti- Casele boiereşti, palatele ______inţă pe acest loc a ridicat o mănă- şi bisericile domnitorilor de la (1) directorul Muzeului Câmpiei Boianu- stire, iar izvorul a fost împodobit Brâncoveni au fost părăsite, iar lui, Drăgăneşti Olt. (2) Preşedintele Societăţii de Istorie şi cu ziduri şi olane. timpul a mai păstrat din acestea Retrologie Agrară din România, filiala Olt

94 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

CONSTANTIN BRÂNCOVEANU ŞI FECIORII LUI, MARTIRII ALIENĂRII CREŞTINE A STRĂMOŞILOR?

dr. Grigore UNGUREANU*

1. Prolegomene Alelei, feciori de câni, Constantin Brâncoveanu(1654-1714) a fost Adevãru-i c-ai chitit Cu zile de vrei sã-l las domn al Ţării Româneşti între 1688-1714. În cei 26 Trei feciori eu am avut de ani de domnie, el s-a dovedit gospodar desăvârşit Pân’ a nu fi mazilit Lasã legea creştineascã şi bun administrator al avuţiilor ţării, instaurând o Pe toţi trei mi i-aţi pierdut! epocă de prosperitate şi de pace. Ţara Românească a Sã desparţi a ta domnie Şi te dã-n legea turceascã !” cunoscut o perioadă de prosperitate economică, de în- Dar-ar Domnul Dumnezeu florire culturală şi de dezvoltare a vieţii spirituale. Pe De a noastrã-mpãrãţie, 15 august 1714, Brâncoveanu a fost executat la Istan- Sã fie pe gândul meu, bul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Şte- Cã, de mult ce eşti avut, “Mare-i Domnul Dumnezeu fan, Radu şi Matei), precum şi cu sfetnicul său, Sã vã ştergeţi pe pãmânt Bani de aur ai bãtut, Creştin Ianache Văcărescu. Toţi sunt veneraţi de Biserica Or- bun m-am nãscut eu Cum se şterg norii de vânt. todoxă Română, fiind denumiţi „Sfinţii Mucenici Fãr’ a şti de mine teamã, Creştin bun a muri vreu. Brâncoveni”[1] Sã n-aveţi loc de-ngropat Fãr’ a vrea ca sã-mi dai Iată câteva tablouri din „Balada lui CON- Taci, drãguţã, nu mai plânge Nici copii de sãrutat!“ STANTIN BRÂNCOVEANU”[2]: ...Turcii-n casă seamã ?” Cã-n piept, inima-mi se frânge! nevăleau De ţi-e milă de copii La pământ îl arunca Pe „De-am fost bun, rãu la Turcii crunt se oţeleau toţi patru mi-i prindeau Şi de vrei ca să mai fii Şi zi- Taci şi mori în legea ta, lele-i ridica. Şi-i duceau de-i închideau Lasã legea Domnie, Şi pe dânsul tãbãrau. creştineascã La Stambul, în Turnul Mare Si te dã-n Cã tu ceru-i cãpãta!“ legea turceascã !” Brâncoveanu greu ofta Ce se-nalţă Dumnezeu singur o ştie. De-am fost mare pe pãmânt lângă mare, Şi cu lacrimi cuvânta: “Câini turbaţi, turci, liftã rea, “Facă Dumnezeu ce-o vrea, Imbrohorul se-ncrunta, Unde zac feţe domneşti “Doamne, fie voia Ta !“ Cat-acum de vezi ce sunt !” De-aţi mânca şi carnea Chiar pe toţi de ne-aţităia mea, Şi soli mari împãrãteşti. Gealaţii se-nainta Nu mã las de legea mea !“ Sã ştiţi c-a murit creştin Mult acolo nu zãcea Apoi el se-ntuneca “Constantine Brâncovene, Înspre blândul copilaş, ...... Brâncoveanu Constantin !“ Cã sultanu-i aducea Inima-i se despica Nu-mi grãi vorbe viclene, Dragul tatii fecioraş, “Brâncovene Constantin, 2. Desfiinţarea comuniunii divine a dacilor Lângã foişorul lui, Pe copii se arunca prin „creştinare” Boier vechi şi domn creştin Herodot a scris că “geţii sunt cei mai viteji şi Pe malul Bosforului. Îi bocea, îi sãruta mai drepţi dintre traci”... “ei se cred nemuritori… Trei coconi tu ai avut Şi, turbând, apoi, striga: “Brân- credinţa lor este că ei nu mor, iar cel care piere se covene Constantin, Din trei, pe doi i-ai pierdut duce la Zamolxe, o fiinţă divină (daimon)… ei nu cred “Alelei, tâlhari pãgâni că există un alt zeu decât al lor”. Boier vechi şi domn creştin Numai unul ţi-a rãmas; Creştinismul s-a născut în sânul iudaismului.

95 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

El se numără printre numeroasele secte mesianice de trântori exploatatori ai naivităţii celor păcăliţi, care apărute în lumea evreiască, la începutul erei noastre, se închină la „icoane” şi la statuete cu chipuri străine şi s-a format prin gruparea ucenicilor lui Isus din Na- de meleagurile româneşti, hrăpăreţii simulând „pio- zaret în continuitatea sectei ucenicilor lui Ioan Bote- şenia” iar sărmanii nutrind speranţe iluzorii, pentru zătorul. Contestată de farisei, respinsă de saduchei, acestea, toţi plătind tot felul de „dări” nefiscalizate, comunitatea creştină a fost acceptată în cadrul iudais- impuse de „intermediarii” necinstiţi – ca să se îmbuibe mului până în jurul anului 65, când a avut loc ruptura ei şi acoliţii lor. Pentru „poleirea” înşelării, în ultima definitivă de acesta. Din anul 61, „creştinii” erau în vreme opacă au fost adăugate şi chipuri de „sfinţi” Roma. Apoi, creştinismul s-a extins la „Barbari”, mai pământeni... ales în Occident. Din Evul Mediu, s-a statornicit la Slavi. În secolul al XVI-lea a pătruns în Asia şi în 3. Reflecţii America Latină, în secolul al XVII-lea s-a îndreptat „Dialogul” din „baladă” este fictiv. „Rapso- spre cele două Americi iar în secolul al XIX-lea a dul”, care nu ştia nici măcar numărul băieţilor dom- abordat Africa...[4] nitorului, era, probabil, un „slujitor” bisericesc, La Sinodul Apostolic întrunit în jurul anilor interesat doar de „pomana creştină” pentru el şi seme- 49-50 d.C., la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit şi au nii lui. Pe sultan nu-l interesa „legea creştinească” ci tras la sorţi pentru a decide unde va merge fiecare. În îmbogăţirea lui din Ţara Românească. Duşmanii dom- Tradiţia Bisericii, apostolului Andrei i-a revenit Scytia nitorului închinaseră deja ţara turcului, convenind asa- (Dobrogea). Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele sinarea voievodului şiabăieţilor lui, pentru a nu mai fi său, apostolul Petru, prin Asia Mică, apoi a trecut în moştenitori care să revendice tronul domnesc, fetele peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajun- neavând acest drept. gând în Scytia, unde s-a oprit un timp. A continuat mi- Generalul chinez Sun Tzu (c. 544 -496 î.e.n.), siunea de propovăduire, ajungând până în sudul a notat în „Arta războiului”:„Ca să învingi inamicii Rusiei de astăzi. După aceea, s-a întors în Grecia şi a uşor, dezrădăcinează-i şi acoperă-le vederea soare- consolidat comunităţile creştine înfiinţate de apostolul lui!” Pavel şi de alţi apostoli, ajungând până în oraşul grec „Dezrădăcinaţi” prin înstrăinarea spirituală de „cor- Patras, unde a murit ca martir, la 30 noiembrie 60 d.C. donul de argint” strămoşesc, legătură „ombilicală” di- [5] Intervine întrebarea legitimă: în cei doar vreo rectă cu sanctuarul divin, valahii contemporani 10(zece) ani ai acestui periplu internaţional, în condi- ilustrului voievod şi urmaşii lor români au fost subju- ţiile de deplasare din acele vremuri, ce „creştinare” a gaţi inoculânduli-se confuzia antinaţională că „legea putut face el în Scytia? creştinească”, născocire alogenă, este mai presus După invadarea Daciei de către romani, la decât „legea românească” a poporului trăitor pe pă- 106, au fost aduşi aici colonişti, conform mărturiei lui mântul Ţării Româneşti. Eutropius, “ex tot orbe romano” (din toată lumea ro- Fie ca Românii să se trezească din „somnul mană). Datele istorice relevă că, în Dacia, în câteva cel de moarte”, să pedepsească jecmănitorii şi trădă- rânduri, au fost deportaţi creştini (evrei, bitinieni, ca- torii de neam şi ţară pentru pomenile străinilor şi co- padocieni, corinteni etc.), al căror statut era de crimi- liva înşelării, să înlăture nedreptatea milenarăşisă nali de stat. Pe timpul lui Traian (106-117) au avut loc reînvie spiritul de sacrificiu şi iubirea fraternă, pentru două deportări mari, una de 200.000 şi alta de 100.000 a trăi în bunăstare, cu demnitate! de oameni. După anul 118 a avut loc încă o deportare de circa 100.000 de oameni.[6] ______Pentru lupta psihologică împotriva băştinaşi- [1] v. http://ro.wikipedia.org/wiki/ Constantin_Br %C3%A2nco- lor, propovăduitorii creştinismului, inspiraţi de iu- veanu [2] v. şi http://www.cjvalcea.ro/hurezi/balada.htm daism, şi-au însuşit aspecte sensibilizatoare din [3] v. http://www.bru.ro/istorie/cat-si-ort-capitolul-1/ mitologiile locuitorilor zonelor parazitate, cu care şi- [4] v. Pierre Liege, CHRISTIANISME, Encyclopædia Universalis, au mascat intenţiile cotropitoare, erijându-se în „buni 2005 / http://icp.ge.ch/dip/fc/I MG/pdf /PO371 lopae dia _Uni- versalis.pdf samariteni”, dar de fapt semănând confuzia înşelă- [5] http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_(apostol) toare că „mentorul” lor este „intermediar” pe lângă [6] http://adevarulromanesc. wordpress.com/2009/ 09/21/sedinta- Dumnezeu, şi ei devenind astfel „intermediarii inter- 3-romanizarea-si-crestinarea-dacilor-i/ mediarului” care trebuie plătiţi pentru „serviciile” lor

96 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin WWW.DACIA.ORG

Al XV-lea Congres Internaţional de Dacologie 2014 18 şi 19 iulie 2014 ——— ORADEA, România

Organizator: DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY 21-26 Broadway, New York, NY 11106, U.S.A./ Tel: 031.810 6172 E- mail: [email protected], [email protected]

Doamnelor şi domnilor, «Dacia Revival International Society» are deosebita onoare de a vă invita să participaţi cu lucrări ştiinţifice la cea de-a XV-a ediţie a Congresului Internaţional de Dacologie 2014, cu tema:

«DACOLOGIA LA COŞBUC»

Lucrările Congresului vor începe la ORADEA, în ziua de 18 iulie 2014, în Sala Filarmonicii de Stat şi vor continua în sălile Hotelului Continental Forum de pe malul Crişului. Cu aceeaşi pasiune pentru adevăr, cu aceeaşi dorinţă de a releva rolul primordial al strămoşilor daci în făurirea istoriei poporului nostru, sesiunile şi programele asociate Congresului vor acoperi multiple aspecte ale istoriei Daciei. Aceste variate oportunităţi de schimb intelectual vor marca stadiul actual al cercetărilor şi vor sugera direcţiile lor viitoare dând, în acelaşi timp, atât cercetătorilor consacraţi, cât şi celor mai tineri, un forum în cadrul căruia să-şi prezinte comunicările. Programul ştiinţific al Congresului se va desfăşura în următoarele secţiuni: Secţiunea 1 – Dacologia la George Coşbuc Secţiunea 2 – Dacii în conştiinţa lumii Secţiunea 3 – Semnificaţia martiriului Sfinţilor Brâncoveanu - Basaraba

Cu stimă, Directorul comitetului de organizare, Andrei BĂNICĂ

Vizitaţi www.dacia.org pentru noutăţi, schimbări şi adăugiri.

Aşteptăm confirmarea participării dumneavoastră, precum şi un rezumat al prezentării pe care doriţi să o susţineţi la Congres, rezumat care să nu depăşească 2 pagini (font TIMES NEW ROMAN, preferabil cu diacritice), în format electronic, pe adresele:

[email protected] și [email protected]

Telefon de contact : +40 730 61 31 51

97 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Fundaţia DACIA REVIVAL, Filiala Geţia Minor - Tulcea, A N U N Ţ Ă: Se primesc comenzi pentru livrarea celor două cărţi:

NOI NU SUNTEM URMAŞII ROMEI, vol. I şi

NOI, DACII, vol. II,

autor dr. NAPOLEON SĂVESCU.

Informaţii: dl. Nicolae Nicolae, telefon: 0729011003, 0752104184, Str. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. Tulcea e-mail: [email protected] NORME DE REDACTARE A TEXTELOR PENTRU PUBLICARE

l Textele trimise la redacţie pentru publicare vor fi redactate cu mijloace moderne: fişier word, pe o singură coloană, text cu diacritice, Times New Roman, mărime 12 pct; l Fiecare text va avea la sfârşit numele autorului, localitatea şi telefonul fix sau mobil de contact; l Trimiterile vor fi scrise la sfârşitul materialului, evitându-se generarea lor automată ca notă de subsol, fiind numerotate normal în text şi la final, încadrate în paranteze pătrate; l Articolele vor fi însoţite de 1 - 3 imagini sugestive; l Materialele mai lungi de 4-5 pagini vor fi fragmentate de autori, trimiţându-ni-le succesiv sau toate în acelaşi grupaj; l Pentru fondul de imagini al revistei se vor trimite fotografii, filme, precizându-se locul, data, evenimentul, participanţii şi realizatorul imaginii; l Materialele trimise prin mail vor avea la rubrica SUBIECT numele autorului şi titlul pe scurt; l Corespondenţa se primeşte pe adresa: GETIA MINOR, str. Florilor, nr. 37, Tulcea, cod poştal: 820035, jud. Tulcea, România. l Materialele se vor trimite la următoarele adrese de mail: [email protected]; [email protected]

98 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

Adresele distribuitorilor revistei «Dacia Magazin» în ţară şi în străinătate

DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY Târgu Mureş, jud. Mureş Dr. Napoleon Săvescu Tel: 0721 59 48 79 21-26 Broadway, New York 11106 USA 13. Vladimir Brilinsky - Tel. 7189321700, 0318106172 Fax. 7187287635 preşedinte Filiala Transilvania, e-mail: [email protected] Str. Carpaţi nr. 12, Bl. F, Ap. 11 2. Ilie Enciu, director DRIS Deva, jud.. Hunedoara str. Arbustului nr. 2B Telefon: 0254 223 853 Bucureşti, sector 2 e-mail: malus_dacus @yahoo.com Telefon: 021 240 1218; 0745033960 14. Asociația Româna din Valenciana 3. Asociaţia Dacologică Barboşi – Galaţi, “Ulpia Traiana” – Alicante Prof. Aurel Manole Adresa: Centro Social “José llorca Linares” C/Goya, Str. Serei Nr. 4, bl. A 14, Sc. B, et. 4, ap. 36, Galaţi , s/n Benidorm, 03502, Alicante, Spania Jud. Galaţi Tel: (0034) 625258732; 600096220 Tel. 0754022616 E-mail: [email protected], 4. Clinica de Medicină Integrată, www.ulpiatraiana.es Dr. Corneliu Băbuţ Președinte: Dorina Apostol Comuna Maşloc, Jud. Timiş 15. Asociația Rumania Euskadi Decebal 5. Ing. Eugen Ciobanu Țara bascilor Spania B-dul Nicolae Bălcescu, bl. 2, sc. D, et. 3, ap. 65 Buzău, cod 210246, Tel. 0760176649 Președinte : Nicu Denisov 6. Maria Pruteanu Adresa : Serapio Mujika ,39, 1b, Bidebieta, Donostia, str. Basarabia, nr. 11, sat Corlăţeni, Gipuzkoa, Pais Vasco. Raion Răşcani, MD - 5616, Republica Moldova Web : www.asdecebal.org E-mail: [email protected] E-mail : [email protected] 7. Domniţa Raţiu 16. Asociatia Dacia-Mediterranee str. Freziei nr. 12, bl. 10, sc. A, ap. 5 Adresa: 170 Chemin de la Valcaude, B.P.353, 34204 Braşov, jud. Braşov Sete Cedex, Tel: +33467742355E-mail: 8. President prof. Alexandru Stan, [email protected] Asociatia «Dacia-Helvetia» Case postale 78, www.dacia-mediterranee.org CH-1800 Vevey 1. Președinte asociație: Claude Pernin Tel. 004021 944 93 36; 17. Filiala Getia Minor – Tulcea, E-mail: [email protected] Site: www.facebook.com/DaciaHelvetia Preşedinte Nicolae Nicolae 9. Eugenia Semenciuc Str. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. Tulcea Spania - Madrid Tel. 0729011003, 0752104184, Telefon: 00346 440 65 372 e-mail: [email protected] 10. Societatea Culturală Română „Dacia” 18. Valentina Găluşcă Plushkis Nicolae - preşedinte Str. Zadnipru 7/3, ap. 65 Republica Kazahstan Chişinău, Republica Moldova 100017, Or. Caraganda, str. Tulepova, 17-14 E-mail: [email protected] Telefon: 7212/42-14-85, 476848 19. Maricica Ciubara Mobil: +77012189472, +77776931280 Republica Moldova, Chişinău, Telefon: +40743939727 strada Şoseaua Hinceşti, 58, apartamentul 40 E-mail: [email protected] Telefon: 00373 69 32 75 94 11. Comunitatea Românilor din Serbia (Zajednica Rumuna U Srbiji) 20. Dumitru Ciobanu Ion Cizmaş - preşedinte Basarabia, satul Horodiște, raionul Călărași str. Vasco Popa, nr. 16, cod. 26300 21. Carmen Trentea - Librăria Spirituală Oraş: Vrsac, Serbia Str. Frumoasă, nr. 28 B Telefon: +381 13 837 336 sect. 1, Bucureşti Mobil: +381 63 38 22 23 Telefon: 0723 54 32 79 E-mail: [email protected] 22. Ştefan Stăiculescu www.comunitatea-romanilor.org.yu Com. Nicolae Bălcescu, jud. Vâlcea 12. Ion Gâju - preşedinte Marisdava Telefon: 0723 412 030 Str. Ion Buteanu nr. 14, Ap. 17

99 DACIA Nr. 102-103 (anul X), iunie - iulie 2014 magazin

100