ARTICOLE

CORESPONDEN ŢA PRIMEI PERECHI REGALE A ROMÂNIEI, CAROL I ŞI ELISABETA, P ĂSTRAT Ă LA ARHIVELE NA ŢIONALE ALE ROMÂNIEI DIN BUCURE ŞTI

Silvia Irina ZIMMERMANN

Abstract: The National Archive in keep large number of letters of the first royal couple of , King Charles I st (1839-1914) and Queen Elisabeth (1843-1916), also known under her pen-name Carmen Sylva. Both being descendants of German noble families, they wrote to each other in their native language and in the old German handwriting. The complete letters have been recently published in a German scientific edition in two volumes. The correspondence of the royal couple contains letters from almost every year of the marriage of the couple, starting from the letters of Princess Elisabeth of Wied during the engagement period in October and November 1869 and until the last letter from 1913, during the , written on the typewriter by Queen Elisabeth. This article describes the content of the German edition of the correspondence of the first King and Queen of Romania.

Keywords: King , Carmen Sylva – , Romania, History, Letters.

Arhivele Na ţionale ale României p ăstreaz ă o bogat ă coresponden ţă a primei perechi regale a României, Carol I (1839-1914) şi Elisabeta (1843-1916) publicat ă recent într-o edi ţie 1 critic ă ştiin ţific ă complet ă în limba german ă2.

1 Acest articol este o traducere par ţial ă dup ă studiul introductiv la edi ţia german ă a coresponden ţei: „ In zärtlicher Liebe Deine Elisabeth" - "Stets Dein treuer Carl". Der Briefwechsel Elisabeths zu Wied (Carmen Sylva) mit ihrem Gemahl Carol I. von Rumänien aus dem Rumänischen Nationalarchiv in Bukarest. 1869-1913. [„Cu iubire tandr ă, a ta Elisabeta – Mereu al t ău credincios, Carol”. Coresponden ţa Elisabetei de Wied (Carmen Sylva) cu so ţul ei, Carol I al României, din Arhivele Na ţionale ale

REVISTA BIBLIOTECII ACADEMIEI ROMÂNE , Anul 3, Nr. 1, ianuarie-iunie 2018, p. 3-21. 4 Silvia Irina ZIMMERMANN

Carol I a fost ales în anul 1866 de elita politic ă româneasc ă a vremii ca al Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţă rii Române şti, iar dup ă cucerirea Independen ţei ţă rii şi proclamarea Regatului României în 1878, el a fost încoronat, în anul 1881, ca primul Rege al României. În anul 1869 Carol I s-a c ăsătorit cu prin ţesa Elisabeta de Wied, care începând din anul 1880 va publica sub numele artistic „Carmen Sylva” numeroase opere literare îndeosebi în limba german ă, câ ştigând în scurt timp, în str ăin ătate, faim ă şi recunoa ştere ca Regin ă poet ă şi scriitoare în serviciul Regatului României 3. Provenind amândoi din familii princiare germane, Elisabeta fiind născut ă prin ţes ă de Wied, iar Carol prin ţ de Hohenzollern-, coresponden ţa perechii regale este scris ă în limba lor matern ă, german ă, şi în scrisul de mân ă vechi german, pe alocuri pres ărat ă cu numeroase expresii şi pasaje în limbile francez ă şi român ă, în alfabetul latin. Scrisorile Reginei Elisabeta c ătre augustul ei so ţ, p ăstrate la Arhivele Na ţionale ale României, constituie un fond epistolar deosebit de bogat (432 de scrisori, telegrame şi bilete). În schimb, s-au p ăstrat doar 52 din scrisorile Regelui Carol I adresate Reginei, din care 45 sunt scrisori originale şi ciorne de scrisoare în scrisul olograf al Regelui, iar 7 sunt copii dup ă scrisorile Regelui, transcrise de alt ă persoan ă4. Dup ă cum afl ăm chiar din coresponden ţa Regelui Carol I, unele scrisori ale sale c ătre Regin ă erau apreciate de el însu şi, la acea vreme, ca fiind un material important pentru istoriografia viitoare, încât am putea presupune c ă

României din Bucure şti]. Edi ţie critic ă ştiin ţific ă îngrijit ă, comentat ă şi studiu introductiv de Silvia Irina Zimmermann, Schriftenreihe der Forschungsstelle Carmen Sylva - Fürstlich Wiedisches Archiv, Band 6 und 7 [Colec ţia Centrului de Cercetare Carmen Sylva – Arhiva Princiar ă de Wied, vol. 6 şi 7], 2 volume, 952 pagini, 66 ilustra ţii alb-negru, 14 ilustra ţii color, Stuttgart: ibidem-Verlag, 2018. Un proiect în colaborare cu Arhivele Na ţionale ale României. Edi ţia selectiv ă în limba român ă îngrijit ă şi traducere de Silvia Irina Zimmermann şi Romani ţa Constantinescu este în preg ătire la editura Humanitas din Bucure şti. http://www.carmensylva- fwa.de/publ/fscsfwa-briefedition.html (accesat: 20.07.2018). 2 Îmi revine pl ăcuta îndatorire din a mul ţumi Arhivelor Na ţionale ale României din Bucure şti, partenerul proiectului de carte, îndeosebi, cu afec ţiune şi recuno ştin ţă , doamnei Dr. Alina Pavelescu (director adjunct ANR), şi pentru sugestii pre ţioase şi corectura traducerii studiului introductiv domnului Dr. Rudolf Dinu (director al Institutului Român de Cultur ă şi Cercetare Umanistic ă de la Vene ţia). 3 Sorin Liviu Damean, Carol I al României – Un Monarh Devotat , Editura Cetatea de Scaun, Târgovi ște, 2016, p. 11-190. 4 Edi ţia ştiin ţific ă german ă red ă scrisorile integral, în transcrierea exact ă dup ă manuscrisul german („diplomatic transcription”). CORESPONDEN ŢA PRIMEI PERECHI REGALE A ROMÂNIEI... 5

a efectuat chiar el o prim ă selec ţie reprezentativ ă a scrisorilor sale personale, în scopul de a le p ăstra pentru mai târziu ca documente istorice. Pe de alt ă parte, presupunând c ă Regele i-a r ăspuns so ţiei sale în egal ă m ăsur ă la scrisorile primite, rezult ă c ă cea mai mare parte a scrisorilor personale ale Regelui Carol I către Regin ă nu s-a p ăstrat. În acest caz putem doar specula dac ă, dup ă o prim ă sortare, restul scrisorilor Regelui a fost p ăstrat un timp în altă parte şi s-a pierdut ulterior, ori dac ă au c ăzut toate prad ă incendiului de la Arhivele Na ţionale din timpul revolu ţiei din 1989, întrucât, în prezent, nu avem informaţii despre existen ţa scrisorilor care lipsesc. Coresponden ţa perechii regale din Arhivele Na ţionale din Bucure şti cuprinde aproape întreaga perioad ă a c ăsniciei lor (44 din 45 de ani), începând cu epistolele Elisabetei din vremea logodnei din octombrie 1869 şi pân ă la ultima scrisoare, tot a Reginei către Rege, din anul 1913, din perioada celui de al doilea R ăzboi Balcanic, şi ofer ă o privire de ansamblu am ănun ţit ă asupra rela ţiei conjugale a primei perechi regale a României.

Ce cuprinde coresponden ţa perechii regale Carol I şi Elisabeta?

Scrisorile Prin ţesei Elisabeta de Wied din perioada logodnei (octombrie-noiembrie 1869): Aceste scrisori ne ofer ă o cu totul alt ă impresie despre sentimentele Prin ţesei Elisabeta decât ne era pân ă acum cunoscut ă din literatura de specialitate, aici c ăsătoria dinastic ă cu Domnitorul Carol, la Colonia (Köln), preg ătit ă cu grij ă din timp de mama principesei f ără cuno ştin ţa celei din urm ă, fiind perceput ă de Prin ţesa Elisabeta ca o binevenit ă şi fericit ă şans ă a destinului ei. În aceste scrisori descoperim o femeie tân ără, cu un orizont despre via ţă deja foarte matur, în ţelegând pe deplin însemn ătatea viitoarelor ei sarcini al ături de domnitor pe un tron str ăin, şi în acela şi timp scrisorile ei ne arat ă fericirea unei femei îndr ăgostite, care se preg ăte şte cu bucurie pentru evenimentul cel mai norocos din via ţa ei. Astfel, trebuie revizuit ă concep ţia r ăspândit ă pân ă acum în biografii, c ă rela ţia Elisabetei cu Carol I ar fi fost doar o c ăsătorie de convenien ţă, f ără sentimente, iar prin ţesa s-ar fi suspus destinului, entuziasmându-se doar de ideea de a se dedica ca „mam ă a poporului” misiunii pe un tron str ăin. De asemenea, citind poeziile pe care prin ţesa Elisabeta le trimisese în perioada logodnei Domnitorului Carol, descoperim c ă activitatea ei poetic ă începuse deja

6 Silvia Irina ZIMMERMANN

cu mult înainte de a se afirma şi în public ca scriitoare şi c ă îi comunicase aceasta augustului ei so ţ de la bun început, explicându-i (de exemplu în scrisoarea din 31 octombrie 1869 din palatul Monrepos de lâng ă Neuwied) c ă o va putea cunoa şte mai bine din poeziile ei, în care î şi poate exprima sentimentele şi tr ăirile interioare mult mai u şor fa ţă de so ţul ei, decât în conversa ţiile cotidiene.

Coresponden ţa perechii domnitoare din timpul r ăzboiului ruso- turc (R ăzboiul de Independen ţă a României) 1877-1878: Aceast ă parte a coresponden ţei cuprinde numeroase scrisori de pe front ale Domnitorului Carol, în care sunt descrieri ale activit ăţ ilor militare în sudul Dun ării şi din timpul luptelor pentru cucerirea ora şului bulg ăresc Plevna. Fragmente din aceste scrisori au fost publicate deja în timpul vie ţii suveranului. 5 În edi ţia de fa ţa scrisorile Domnitorului Carol sunt redate pentru prima oar ă integral şi cu fidelitate dup ă manuscrisul original în limba german ă. De asemenea, red ăm integral r ăspunsurile Elisabetei c ătre Carol, în care descrie activitatea ei de organizare a îngrijirii r ăni ţilor de r ăzboi în bar ăcile amenajate în parcul Palatului .

Scrisorile Reginei Elisabeta din c ălătoriile şi sejururile ei de tratament în str ăin ătate: Pe lâng ă vizitele la Neuwied, la familia ei, Regina Elisabeta a petrecut unele perioade de câteva luni la tratament, în str ăin ătate. Astfel, au r ămas dovad ă numeroase scrisori ale ei din Italia, Olanda, Marea Britanie, adresate Regelui Carol I, în care Regina relateaz ă întâmpl ările, întâlnirile şi impresiile ei de la fa ţa locului. Interesant ă este, pe lâng ă întâlnirile cu membri ai familiilor regale din str ăin ătate, şi preocuparea Reginei Elisabeta de a face cuno ştin ţă cu personalit ăţ i remarcabile din diferite domenii – cultur ă, tehnic ă, ştiin ţă – din ţă rile pe care le viziteaz ă, pentru a-i raporta Regelui Carol I impresiile ei. În acest fel, Regina Elisabeta îmbina sejururile ei de tratament cu cercetarea noilor impulsuri în vestul Europei, care ar fi putut fi de folos şi pentru Rege în România.

5 Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Aufzeichnungen eines Augenzeugen , 4 volume, Stuttgart: Cotta’sche Buchhandlung, 1894-1900. CORESPONDEN ŢA PRIMEI PERECHI REGALE A ROMÂNIEI... 7

În scrisorile Reginei Elisabeta c ătre Rege sunt numeroase referin ţe la starea ei de s ănătate şi unele descrieri despre tratamentul medical, care r ăspund probabil la întreb ările Regelui, din scrisori nep ăstrate îns ă. Un exemplu a r ămas, totu şi, într-o scrisoare r ăspuns a Reginei din 13 octombrie 1889, de la Wiesbaden 6, în care g ăsim un chestionar cu mai multe întreb ări notate de Rege, la care Regina răspunde am ănun ţit, scrisoare care se g ăse şte integral şi în edi ţia de fa ţă . În alte scrisori din prezenta edi ţie selectiv ă am omis unele pasaje prea am ănun ţite cu descrierile strict medicale şi referirile repetitive (de exemplu despre menstrua ţie şi, dup ă 1891, despre menopauz ă). Numeroasele indicii asupra s ănătăţii Reginei nu sunt de mirare în coresponden ţa perechii regale Carol şi Elisabeta, având în vedere c ă î şi doreau un mo ştenitor pentru noua dinastie din România, iar Regele vroia, astfel, s ă fie mereu la curent în ce prive şte sănătatea so ţiei sale. În schimb, g ăsim în coresponden ţa lor mai pu ţine referin ţe la pierderea unicului lor copil, Principesa Maria (1870-1874), care murise la frageda vârst ă de trei ani şi jum ătate, în urma îmboln ăvirii de scarlatin ă. În scrisorile mai târzii ale perechii regale este îns ă men ţionat uneori „micul mormânt” al prin ţesei, ca o dovad ă că adânca durere dup ă pierderea copilului lor şi doliul comun i-au strâns suflete şte unul de cel ălalt mai departe – şi cu atât mai mult cu cât devenea pentru ei tot mai evident c ă nu vor mai avea parte de un alt copil împreun ă. Odat ă cu recunoa şterea Independen ţei ţă rii în 1879 şi ridicarea României la rangul de Regat în 1881, clasa politic ă româneasc ă cerea o rezolvare a chestiunii mo ştenitorului 7. Pentru Regina Elisabeta a însemnat un eşec personal neputin ţa de a-şi face datoria ca Regin ă, n ăscând un mo ştenitor pentru ţar ă, care s ă asigure continuitatea dinastiei în România. Numeroasele sarcini e şuate au mâhnit-o şi am ărât-o tot mai mult, de şi spera în continuare, chiar şi la vârsta de peste 40 de ani s ă aib ă şansa de a na şte un fiu 8. Pentru

6 ANR, fond Regele Carol I, personale, VD-512. 7 Edda Binder-Iijima: Die Institutionalisierung der rumänischen Monarchie unter Carol I. 1866-1881 , München: Oldenburg Verlag, 2003, Südosteuropäische Arbeiten, capitolul: Die ErbfolgeRegelung (Stabilirea succesiunii), p. 557-563. 8 Elisabeth îns ăş i deplânse numeroasele ei sarcini pierdute: „De 16 sau 17 ori am suferit toate tulbur ările acelei st ări pân ă la 10 luni, dar nici un copil! O, soart ă crud ă! Atât de crud ă!” (Bucure şti, 5 martie 1889) „Dezam ăgirea continu ă a deschis larg u şile la toate intrigile impotriva mea”. „Br ătianu m-a maltratat şi învinuit pentru c ă nu aveam copii”. Apud Karl Peters, Carmen Sylva als lyrische Dichterin , Marburg: Friedrich‘s

8 Silvia Irina ZIMMERMANN

Elisabeta, imposibilitatea de a avea copii nu era doar o permanent ă dezam ăgire personal ă, ci îi primejduia şi pozi ţia ei la Curtea regal ă din Bucure şti, întrucât din partea românilor chiar şi un divor ţ de Elisabeta şi o nou ă c ăsătorie ar fi fost salutat ă ca solu ţie pentru a da o solu ţie alternativ ă chestiunii mo ştenitorului 9. În ce m ăsur ă Regina Elisabeta î şi percepea starea ei de Regin ă lipsit ă de copii (stare pe care Regina o nume şte „sterilitate” în epistolele c ătre Rege din anii 1890) ca pe un repro ş fa ţă de ea şi o permanent ă presiune din exterior, o arat ă scrisorile ei din octombrie 1878, în care îi transmite Regelui sfaturile medicului olandez Johann Georg Mezger 10 . Trecând peste sentimentele de pudoare, Regina se înfl ăcăreaz ă tot mai mult în iluzia c ă orice metod ă, oricât de stranie ar fi, merit ă încercat ă, dac ă promite a da rezultatul dorit şi dac ă le-ar oferi, în sfâr şit, un fiu. R ăspunsurile Regelui la aceste scrisori nu s-au p ăstrat, dar din scuzele exprimate de Elisabeta ca r ăspuns la scrisorile primite (dar nep ăstrate în arhive), se pare c ă Regele Carol nu privea problema cu acela şi dramatism ca Regina11 . Regele Carol I, spre deosebire de Elisabeta, nu îşi etala

Universitäts-Buchdruckerei, 1925, p. 23 (traducerea citatelor din englez ă de S. I. Zimmermann). 9 Robert Scheffer, secretarul personal şi bibliotecarul Reginei Elisabeta în anii 1888- 1891, men ţioneaz ă acest lucru în românul s ău: Misère royale , Paris, Lemerre, 1898, p. 73: „... le mot de 'divorce' avait été prononcé en plein conseil par un ministre“. Asem ănător este men ţionat şi în volumul s ău autobiografic: Orient royal. Cinq ans à la Cour de Roumanie , Paris: L’Édition française illustrée, 1918, p. 43: „... des conseilleurs puissants menaient secrètement campagne pour qu’elle fût répudiée […] Le roi ne voulut jamais.“ În continuare, Scheffer afirm ă la pagina 109: „Pour être juste, il convient de dire qu’à ce prurit de notoriété littéraire qui chatouillait si vivement Carmen Sylva, il y avait une cause morale profonde. Depuis peu, elle croyait devoir abdiquer en partie la majesté royale, car elle avait définitivement renoncé à ses prérogatives de mère éventuelle du futur souverain“. 10 Johann Georg Mezger (1838-1909), medic specializat în masajul terapeutic, întemeietorul fizioterapiei. Pentru scrisori vezi edi ţia german ă complet ă a coresponden ţei regale, partea 1, p. 291-314. 11 Speran ţele şi a ştept ările legate de un mo ştenitor al perechii domnitoare în jurul anului 1879, când se preg ătea institu ţionalizarea monarhiei ereditare în România, erau foarte mari şi în familiile princiare din Germania, atât din partea mamei Elisabetei, Principesa văduv ă Maria de Wied (care o înso ţise pe Elisabeta în timpul tratamentulului la Wiesbaden şi o încuraja s ă urmeze sfaturile medicului olandez Mezger), cât şi din partea părin ţilor lui Carol, Principele Karl-Anton şi Josephine de Hohenzollern-Sigmaringen. În timpul unei vizite a Elisabetei la socrii ei, la Weinburg, în octombrie 1879, Principele Karl Anton îi scrie fiului s ău, Carol, urm ătoarele, la 25 octombrie 1879: „Ast ăzi este a treia zi de când Elisabeta e în mijlocul nostru. Credem c ă starea ei s-a îmbun ătăţ it CORESPONDEN ŢA PRIMEI PERECHI REGALE A ROMÂNIEI... 9

niciodat ă sentimente în afar ă, şi rar în scrisorile personale şi numai c ătre membrii familiei restrânse a l ăsat s ă i se în ţeleag ă durerea lui adânc ă dup ă pierderea fiicei sale. În ce prive şte chestiunea mo ştenitorului României, Regele Carol I a optat pentru solu ţionarea acesteia apelând la ajutorul fratelui s ău, Principele Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, care avea trei fii. În cele din urm ă, unul dintre ace ştia, Principele Ferdinand, a fost ales mo ştenitor al tronului României. În anul 1889 Principele Mo ştenitor Ferdinand s-a stabilit în România. Coresponden ţa regal ă din anii 1889-1890 oglinde şte noile probleme care s-au ivit pe parcursul anilor de adaptare a tân ărului prin ţ mo ştenitor în România şi îndeosebi c ăutarea unei partenere pe tron potrivite pentru Ferdinand. În paralel cu planurile matrimoniale pentru Principele Ferdinand, se remarc ă în jurul anului 1890 o influen ţă tot mai perceptibil ă a familiei boiere şti V ăcărescu asupra Reginei Elisabeta. Regina o admir ă pe tân ăra ei domni şoar ă de onoare, Elena V ăcărescu, scriitoare şi ea, privind-o tot mai mult ca pe o partener ă potrivit ă pentru Principele Mo ştenitor Ferdinand şi ca pe o urma şă demn ă a ei pe tronul României. Totu şi, ultima scrisoare din anul 1890 adresat ă de Regina Elisabeta Regelui Carol I, se încheie cu dorin ţa de a g ăsi o so ţie între prin ţesele cur ţilor princiare şi regale europene, Elisabeta exprimându-şi încrederea c ă Dumnezeu le va ar ăta drumul.

Coresponden ţa din anii de exil ai Reginei Elisabeta (1891-1894): În vara anului 1891, Regina Elisabeta se afla la Vene ţia, împreun ă cu domni şoara ei de onoare preferat ă, Elena V ăcărescu, dup ă ce încurajase căsătoria acesteia cu Principele Mo ştenitor Ferdinand. Acest plan de c ăsătorie, fiind respins de clasa politic ă din Romania, a fost repede dat deoparte şi de

decisiv, ea arat ă splendid, este puternic ă şi viguroas ă. Dac ă efectul tratamentului este de durat ă, a şa cum sper ăm de la Dumnezeu, atunci f ără îndoial ă c ă î ţi va înflori norocul familiei, iar asigurarea viitorului dinastiei ar fi cea mai frumoas ă r ăsplat ă pentru toate grijile chinuitoare care ţi-au întunecat via ţa vreme îndelungat ă”. (apud Aus dem Leben König Karls von Rumänien , 1900, vol. 4, p. 261, traducere în română de S. I. Zimmermann). Într-o scrisoare din 15/27 noiembrie 1879, Karl Anton îi scrie din nou fiului s ău: „Sper ăm din tot sufletul c ă starea de bine a scumpei noastre Elisabeta nu s-a alterat din cauza izbucnirii iernii. Cine ştie, poate c ă tocmai v ă înflore şte acum o frumoas ă speran ţă ; ar fi cel mai frumos dar pentru noul an, pentru ca perspectiva asigur ării dinastiei s ă-ţi dea nou curaj”. (apud ibidem , p. 270, traducere în român ă de S. I. Zimmermann).

10 Silvia Irina ZIMMERMANN

Regele Carol I, fapt ce a nemul ţumit-o de Regin ă. Ini ţial, sejurul la Vene ţia al Reginei suferinde de o paralizie la mâini şi picioare 12 (probabil pe baz ă nervoas ă, în urma sup ărării) era planificat doar pentru lunile de var ă, iar dup ă întremarea s ănătăţ ii şi lini ştirea spiritelor, Regina ar fi trebuit s ă revin ă, ca de obicei, în România, în toamn ă. Îns ă evenimentele luar ă dintr-odat ă un cu totul alt curs, din cauza scrisorilor învinuitoare ale Reginei adresate Regelui în aceast ă perioad ă şi a declara ţiei ei c ă ar prefera s ă renun ţe la tron decât la Elena Văcărescu. Cu toate c ă Regele impune desp ărţirea Reginei de domni şoara de onoare, starea s ănătăţ ii Reginei rămâne în continuare grav ă. Regina Elisabeta suferea atât din cauza paraliziei picioarelor, cât şi din cauza decep ţiei c ă visul ei idealist de a împ ământeni dinastia prin c ăsătoria mo ştenitorului cu o românc ă nu a fost acceptat de supu şii ei, Regina sim ţindu-se astfel p ărăsit ă şi tr ădat ă de ace ştia. De la Vene ţia, Regele o conduce pe Regin ă în septembrie la Pallanza, unde Elisabeta este supus ă consulta ţiilor mai multor medici, încercând s ă depisteze dac ă este vorba de o boal ă psihic ă a Reginei, ceea ce ace ştia nu confirm ă. Totu şi, Regele hot ărăş te în acest răstimp ca revenirea Reginei să aib ă loc numai în cazul refacerii ei complete, când va putea merge din nou f ără ajutor. Starea de sănătate a Reginei rămânând îns ă neschimbat ă în continuare şi medicul Regelui, Wilhelm Kremnitz, sf ătuindu-l pe acesta c ă ar fi necesar ă în continuare sta ţionarea Reginei în str ăin ătate, Regele Carol I decide ca Regina să locuiasc ă o vreme la re şedin ţa mamei Reginei, Principesa v ăduv ă Marie de Wied, din Segenhaus (lâng ă Neuwied). Astfel sejurul inten ţionat ini ţial doar pentru lunile de var ă, la Vene ţia, se transform ă din acest moment într-un exil impus Reginei de c ătre suveran. În scrisorile Reginei către Rege de la Segenhaus (unde r ămâne din 5 iunie 1892 pân ă la sfâr şitul lunii iulie 1894), acest interval de timp este numit de îns ăş i Regina, cu am ărăciune, o „închisoare”. De asemenea, pe lâng ă suferin ţa corporal ă, Regina sufer ă în aceast ă perioad ă din cauza desp ărţirii de România, dar mai ales de desp ărţirea de so ţul ei, separare pe care o nume şte, acuzator, „anormal ă”. Coresponden ţa perechii regale din perioada 1891-1894 relev ă o criz ă matrimonial ă care luase dimensiunea unei afaceri de stat. Pe de o parte, scrisorile exprim ă sup ărarea şi dezam ăgirea Reginei, c ă so ţul ei nu are în ţelegere pentru planul ei m ăre ţ, „vizionar”, iar, în finalul unei vie ţi pline de

12 Regele Carol I al României, Jurnal . Stabilirea textului, traducere din limba german ă, studiu introductiv şi note de Vasile Docea, Ia şi, Polirom, vol. 2, p. 246-262, p. 281. CORESPONDEN ŢA PRIMEI PERECHI REGALE A ROMÂNIEI... 11

jertfe pentru ţar ă, îi p ăreau, astfel, toate eforturile nimicite. În acela şi timp, Regina pare s ă treac ă cu vederea c ă pozi ţia Regelui şi a principelui mo ştenitor depindea în mare m ăsur ă de acceptarea clasei politice din România, iar o politic ă intern ă nu era altfel posibil ă decât împreun ă cu elita politic ă a ţă rii şi nicidecum împotriva voin ţei ei. Acest lucru trebuise s ă-l în ţeleag ă însuşi Regele Carol, din primii ani de domnie în România. Dup ă greut ăţ ile anilor începutului de a se adapta la situa ţia şi cerin ţele elitei române şti, în momentul unor situa ţii de criz ă, declan şate de mi şcările antidinastice şi republicane în ţar ă (proclamarea de c ătre liberali a „Republicii de la Ploie şti” la 8 august 1870, atacurile violente asupra coloniei germane din Bucure şti cu ocazia s ărb ătoririi zilei de na ştere a împ ăratului Germaniei în 10/22 martie 1871, la care luase parte şi domnitorul Carol, atacuri provocate de r ăzboiul franco-prusac din anii 1870-1871, dar pe care domnitorul le interpreta ca pe un atac la onoarea familiei sale de Hohenzollern), tân ărul domnitor Carol fusese la un pas de abdicare. 13 Dar, Carol r ămase pe tron şi, în continuare, se concentr ă îndeosebi asupra politicii externe şi a reprezent ării intereselor române şti în afara ţă rii, l ăsând politica intern ă în seama grup ărilor politice mari, conservatorii şi liberalii, dându-le amândurora, prin rota ţie, r ăspunderea la guvernare şi str ăduindu-se, în acela şi timp, pentru o bun ă colaborare cu elita politic ă.14 Abia în anul 1914, odat ă cu izbucnirea Primului R ăzboi Mondial, Regele Carol I avea s ă fie confruntat din nou de elita politic ă a ţă rii, atunci când – în ideea de a-şi respecta angajamentele asumate prin tratatele de alian ţă cu Dreibund-ul – va încerca s ă duc ă România în r ăzboi al ături de imperiile Centrale (Germania şi Austro- Ungaria). La Consiliul de Coroan ă din castelul Pele ş, în 21 iulie /3 august 1914, clasa politic ă româneasc ă s-a pronun ţat îns ă aproape în unanimitate pentru neutralitatea României. Regele Carol a acceptat opinia majoritar ă, cu toate c ă avea o în ţelegere secret ă cu Puterile Centrale şi, gra ţie leg ăturilor familiale, nu dorea s ă se pozi ţioneze în caz de r ăzboi împotriva împ ăra ţilor Wilhelm al II-lea

13 Mai pe larg în Edda Binder-Iijima, Die Institutionalisierung der rumänischen Monarchie unter Carol I. (1866-1881) , 2003, p. 119-257. Silvia Marton, „Republica de la Ploie şti” şi începuturile parlamentarismului în România , Bucure şti, Humanitas, 2016, p. 23-34. 14 Mai pe larg în Rudolf Dinu, Diploma ţia Vechiului Regat. 1878-1914. Studii , Bucure şti, Monitorul Oficial, Cluj-Napoca, Presa Universitar ă Clujean ă, 2014, p. 19- 108.

12 Silvia Irina ZIMMERMANN

al Germaniei şi Franz-Joseph al Austro-Ungariei. 15 Văzându-se într-un conflict personal de interese, Regele Carol I a fost determinat să scrie, la 21 septembrie 1914, o declara ţie de abdicare 16 , pe care o concepuse nu doar pentru persoana sa, ci pentru întreaga familie regal ă şi dinastia de Hohenzollern din România. Cum documentul nu a ajuns s ă fie publicat, iar Carol I a decedat la 10 octombrie 1914, urma şul s ău la tron, Ferdinand, a îmbr ăţ işat voin ţa elitei politice române şti şi idealul s ău na ţional, asigurând, astfel, împreun ă cu Regina Maria continuitatea dinastiei din România. În coresponden ţa perechii regale Carol-Elisabeta, acest conflict nu este documentat, pentru c ă materialul epistolar p ăstrat la Arhivele Na ţionale se sfâr şeşte cu ultima scrisoare a Reginei Elisabeta, din anul 1913, în timpul celui de al Doilea R ăzboi Balcanic. Printr-un conflict personal asem ănător trece Regina Elisabeta în anul 1891, când este pus ă în situa ţia de a se decide împotriva loialit ăţ ii personale fa ţă de domni şoara de onoare preferat ă, Elena V ăcărescu. Regina era de p ărere c ă ar fi împins în nenorocire familia Elenei V ăcărescu prin neputin ţa de a impune căsătoria acesteia cu Principele Mo ştenitor Ferdinand. În schimb, decizia Regelui de a se supune ra ţiunii de stat este resim ţit ă de Elisabeta, paradoxal, ca pe o tr ădare personal ă a Regelui fa ţă de ea. Cu toate c ă este vorba de situa ţii specifice diferite – în 1891 de politica c ăsătoriei dinastice, iar în 1914 de alian ţe militare – sentimentele personale ale perechii regale Carol I şi Elisabeta par a căpăta, în situa ţia de conflict personal, pentru fiecare în parte o asemenea greutate, încât calea exilului devine o op ţiune preferat ă. Regina Elisabeta se decise la început pentru plecarea în str ăin ătate, când se deplas ă la Vene ţia, îns ă alegerea individual ă a exilului ia relativ repede sfâr şit, iar din momentul în care Regele decide mutarea ei la Pallanza şi în anul urm ător la Segenhaus, nu mai

15 Vezi Die Hohenzollern in Rumänien 1866-1947. Eine monarchische Herrschaftsordnung im europäischen Kontext , hrsg. Von Edda Binder-Iijima, Heinz- Dietrich Löwe und Gerald Volker, Köln/ Weimer/ Wien: Böhlau, 2010, îndeosebi contribu ţiile lui Cornelius R. Zach ( Rumänische Monarchie und politische Eliten. Anpassungs- und Kooperationsstrategien der Dynastie in Krisenzeiten , S. 41-66) şi Günter Klein ( Das Militär als Herrschafts- und Legitimationsinstrument der Monarchie in Rumänien 1866-1947 , S. 55-66). 16 Mai pe larg în Sorin Cristescu, Un proiect al Regelui Carol I devine public dup ă 83 de ani , în „Magazin istoric”, nr. 10, octombrie 1997, p. 18-19. Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi , vol. 1, Carol I, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 2011, p. 238. CORESPONDEN ŢA PRIMEI PERECHI REGALE A ROMÂNIEI... 13

poate fi vorba de un exil ales, ci de unul impus de Rege din calcul politic. Astfel, Regina Elisabeta, descoper ă în anii de exil, în toat ă amploarea şi cu dramatice consecin ţe pentru ea, c ă loialitatea augustului ei so ţ fa ţă de ea are limite, impuse nu în ultimul rând de faptul c ă nici Regele nu avea nem ărginit ă libertate şi independen ţă personal ă pentru a decide asupra viitorului dinastiei României, şi, fire şte, nici împotriva clasei politice. Decizia Regelui, între loialitatea personal ă şi ra ţiunea de stat, este luat ă aparent cu mai mare u şurin ţă în favoarea ra ţiunii de stat. În conflictul s ău personal de mai târziu, în anul 1914, Regele, în schimb, se g ăse şte într-o situa ţie mult mai complicat ă, loialitatea sa fa ţă de împ ăratul Germaniei fiindu-i personal o chestiune de onoare de importan ţă şi familial ă şi politic ă. Publicarea declara ţiei de abdicare ar fi însemnat şi pentru Regele Carol I un pas dramatic pentru dinastia de Hohenzollern din România şi retragerea familiei regale în str ăin ătate, dac ă nu ar fi împiedicat asta moartea Regelui în 10 octombrie 1914, f ăcând schi ţa de abdicare inutil ă. Martorii vremii relateaz ă, pe la 1914, c ă Regina Elisabeta ar fi afirmat despre decesul Regelui că ar fi fost cauzat de conflictul personal, care îi agravase boala. 17 Asem ănător de dramatic fusese şi pentru Regina Elisabeta „afacerea Văcărescu” din anul 1891, pe urma c ăreia paralizia la picioare a Reginei s-a agravat într-atât, încât a z ăcut în c ăruciorul cu rotile în urm ătorii trei ani. Scrisorile Elisabetei din timpul exilului, adresate Regelui, sunt foarte emo ţionale, pline de dramatism şi am ărăciune. Îl învinuie şte pe Rege pentru c ă nu i-a luat ap ărarea fa ţă de politicienii români, ci s-a supus voin ţei lor, l ăsându-i să o despart ă de so ţul ei şi de curtea regal ă din Bucure şti. La Segenhaus, Regina se simte o ostatic ă în casa p ărinteasc ă de care s-a înstr ăinat. Din nou, se plânge că trebuie s ă-şi petreac ă exilul într-un loc unde nu este st ăpâna casei, ci unde ea se sim ţea ca o persoan ă mai mult „tolerat ă” decât binevenit ă. Vreme îndelungat ă, Elisabeta nu reu şeşte s ă se simt ă ca o fiic ă în casa mamei sale. În schimb, prezen ţa baronului Franz de Roggenbach, so ţul morganatic al mamei sale, principesa v ăduv ă Marie de Wied, îi provoac ă Reginei o mare indispozi ţie, stârnindu-i amintiri dureroase din copil ărie şi tinere ţe, pe care le relateaz ă, mereu neconsolat ă şi nemul ţumit ă, Regelui Carol. De asemenea, Regina îl învinuie şte pe Rege că şederea ei la Segenhaus nu ar fi folosit refacerii ei, ci

17 I. G. Duca, Amintiri politice , München, Jon Dumitru Verlag, Band 1, S. 64ff. Queen Marie of Roumania, The Story of My Life , 3 volume, / Toronto/ Melbourne/ Sydney: Cassell, 1934 ff, vol. 2, p. 341 ff.

14 Silvia Irina ZIMMERMANN

dimpotriv ă, dac ă ar fi petrecut un timp în România, în împrejurimile Castelului Pele ş, s-ar fi vindecat mai curând. Interesant este c ă tonalitatea scrisorilor Reginei către Rege se schimb ă, comunicarea ei devenind mai prietenoas ă, odat ă ce rela ţia ei cu familia din Neuwied se îmbun ătăţ eşte, îndeosebi cu mama ei şi cu baronul de Roggenbach. Iar, dup ă ce mama Reginei amenajeaz ă la etajul superior al vilei Segenhaus un atelier de pictura pentru Elisabeta, scrisorile acesteia c ătre Rege oglindesc încântarea ei pentru acest dar al mamei şi recuno ştin ţa ei pentru bucuria de via ţă rec ăpătat ă. Pe de alt ă parte, din scrisorile de r ăspuns ale Regelui Carol I, care s-au păstrat în arhive, afl ăm despre numeroasele sale încerc ări şi îndemnuri c ătre Elisabeta de a-şi schimba concep ţia ei prea pesimist ă şi de a se împ ăca cu mama sa. Asemenea Reginei, şi Regele deplânge în scrisorile sale c ătre Regin ă dezam ăgirea pe care i-o pricinuise aceasta ţinând mai departe cu îndârjire la o speran ţă fals ă cum era căsătoria Principelui Ferdinand cu Elena V ăcărescu. La fel deplânge şi durerea îndep ărt ării so ţiei sale de el, precum şi influen ţa domni şoarei de onoare V ăcărescu care a înstr ăinat-o pe Regin ă de so ţ şi de familie. Regele o sf ătuie şte pe Elisabeta în numeroase rânduri s ă î şi menajeze corpul, pentru a se vindeca cât mai repede şi pentru a fi din nou devotata şi dr ăgăstoasa lui partener ă de via ţă şi pe tronul României. Revenirea Reginei în România s-a petrecut abia în toamna anului 1894, iar între timp avuseser ă loc mai multe evenimente şi schimb ări la Curtea Regal ă din Bucure şti. În anii de exil ai Reginei, Regele Carol I reu şise s ă încheie căsătoria dinastic ă a Principelui Mo ştenitor Ferdinand cu Prin ţesa Marie de Edinburgh, iar nunta avusese loc la Sigmaringen în 10 ianuarie 1893, în lipsa Reginei Elisabeta a României. Naşterea primului copil al perechii mo ştenitoare, mult a şteptatul principe mo ştenitor şi primul n ăscut pe p ământul românesc, viitorul Regele Carol al II-lea, a fost un eveniment la care Regina Elisabeta, de asemenea, doar din dep ărtare a putut lua parte: aflându-se în anul 1893 în continuare la Segenhaus, aşteptând cu ner ăbdare ve şti din România şi aflând despre noile evenimente din telegrame, scrisori şi din presa vremii. În 1894, când Regina Elisabeta se întoarse în România, Principesa Mo ştenitoare Maria, în vârsta de numai 18 ani, era din nou îns ărcinat ă cu cel de-al doilea copil, Principesa Elisabeta, n ăscut ă în 12 octombrie 1894. În ciuda paraliziei de la picioare, a durerii la ochi şi la mâini, Regina Elisabeta realizase în timpul exilului ei de la Segenhaus o mul ţime variat ă de CORESPONDEN ŢA PRIMEI PERECHI REGALE A ROMÂNIEI... 15

obiecte de art ă decorativ ă, în majoritate pentru bazarurile caritative din Neuwied. În mod surprinz ător şi uimitor afl ăm din scrisorile ei din timpul exilului, pe întreaga perioad ă din 1891 şi pân ă în 1894, despre o varietate de opere literare publicate, precum şi despre unele lucr ări literare prelucrate în acest timp şi în preg ătire pentru a fi publicate ulterior. Se pare c ă biografii Reginei, care au citat material epistolar în biografiile mai vechi, nu au cunoscut aceste scrisori ale Reginei către Rege în detaliu, precum nici biografii, dup ă anul 1990 (când materialul din Arhivele Na ţionale ale României a fost, din nou, accesibil pentru cercetare), nu au folosit aceste scrisori, cu toate c ă se g ăsesc aici multe detalii interesante şi deosebit de informative despre aceast ă perioad ă dramatic ă din via ţa Reginei Elisabeta. Luând în considerare men ţion ările din scrisorile Reginei către Rege despre operele literare din perioada exilului (îndeosebi din Pallanza şi Segenhaus) şi comparându-le cu operele publicate din acela şi timp şi în anii urm ători, constat ăm c ă activitatea literar ă a Reginei a fost redus ă doar pentru o perioad ă de vreme, fiind reluat ă la Pallanza din nou şi continuat ă cu o nou ă intensitate în ace şti ani. În primul an de exil, 1891, au fost publicate, în Germania şi Italia, patru noi volume ale Reginei, dintre care trei fuseser ă concepute în perioada premerg ătoare exilului. Este vorba de volumele de poezii: Heimat (Patria), Meerlieder (Cântecele m ării) şi Weihnachtskerzchen von Pallanza (Lumân ărele din Pallanza), precum şi de piesa de teatru Meister Manole (Me şterul Manole). În anul 1892, Regina a lucrat la două c ărţi noi pe care le-a publicat mai târziu: Das Leben meines Bruders Otto (Via ţa fratelui meu Otto, publicat în 1902) şi Monsieur Hampelmann (povestea Domnul Pulcinel, publicat ă în 1898). Din câ ştigul ob ţinut prin vânzarea acestor dou ă cărţi Regina inten ţiona s ă sprijine Otto-Haus, casa de orfani şi surdo-mu ţi din Neuwied. Unele poezii scrise în anii de exil se regăsesc în volumul de poezii Meine Ruh ‘ (Lini ştea mea), în edi ţia ad ăugit ă în cinci volume publicat ă în 1901, în partea a 5-a, intitulat ă Blutstropfen (Stropi de sânge). Un text cu caracter filosofic al Reginei, manuscrisul Livre de l‘âme 18 , pe care îl men ţioneaz ă scriitorul francez Pierre Loti cu ocazia vizitei sale la Regin ă în august 1891, la Vene ţia, regretând c ă ar fi fost pierdut, a fost prelucrat ulterior de Regin ă şi

18 Pierre Loti, Journal 1887-1895 , éditions de Alain Quella-Villégier et Bruno Vercier, Paris: Les Indes savages, 2012, S. 400.

16 Silvia Irina ZIMMERMANN

publicat în primul volum al unui ciclu de cinci, intitulat Geflüsterte Worte (Vorbe şoptite, 1903-1912). Scrisorile deosebit de emo ţionante ale Reginei din vremea exilului confirm ă constatarea din urm ă cu câ ţiva ani despre întreaga oper ă literar ă a Reginei:

„Impactul care l-a avut perioada de exil asupra vieţii Reginei poate fi asem ănat cu durerea dezl ănţuit ă de decesul copilului în anul 1874. Constatarea propriei lipse de putere politic ă şi afrontul personal provocat de înl ăturarea ei de la curte îi afecteaz ă pentru câ ţiva ani productivitatea literar ă. Pe lâng ă aceasta, Regina suferea şi din cauza dependen ţei de so ţul ei, Regele Carol I, care o trata cu amabilitate, dar care era, în mare parte, foarte intransigent. Unele opere, scrise de Carmen Sylva în vremea exilului, au fost distruse de autoare, iar altele prelucrate din nou.” 19

Unele dintre lucr ările de art ă decorativ ă efectuate de Regin ă în vremea exilului, sunt expuse ast ăzi în muzeele din România. Demn ă de men ţionat este îndeosebi cartea evangheliei de la Curtea de Arge ş (1886-1892), scris ă şi pictat ă de Regin ă, care este expus ă într-o vitrin ă în apropierea mormintelor perechii regale Carol I şi Elisabeta în biserica m ănăstirii de la Curtea de Arge ş. Cartea miniatur ă Wanderstab (Toiagul de drum, 1892) este un dar al Reginei pentru Principesa Mo ştenitoare Maria cu ocazia nun ţii din anul 1893. Aceast ă carte obiect con ţine file din filde ş pe care Regina a scris aforisme şi sfaturi pentru tân ăra principes ă şi pe care a pictat ornamente florale şi miniaturi. Leg ătura cărţii este o lucrare a renumitului orfevrier german din Köln, Gabriel Hermeling, din aur cu pietre pre ţioase (diamante, safire şi ornamente din email). Cartea Wanderstab este expus ă la Muzeul de Istorie a României din Bucure şti. Printre alte obiecte decorative ale Reginei din timpul exilului se num ără: un blat de marmur ă pictat cu motive religioase (1892, un dar pentru Regele Carol I, ast ăzi în posesia Muzeului Na ţional Pele ş), un cântec de copii pictat cu note muzicale din amora şi („Auf unsrer Düne“ 20 / Pe duna noastr ă,

19 Silvia Irina Zimmermann, Die dichtende Königin. Elisabeth, Prinzessin zu Wied, Königin von Rumänien, Carmen Sylva (1843-1916). Selbstmythisierung und prodynastische Öffentlichkeitsarbeit durch Literatur (tez ă de doctorat, Universität Marburg, 2003), Stuttgart; Ibidem-Verlag, 2010, p. 36, nota 28. 20 Vezi în Bernd Willscheid (coord.), Carmen Sylva. Eine Königin aus Neuwied , Roentgen-Museum Neuwied, Neuwied, 2016, p. 21. CORESPONDEN ŢA PRIMEI PERECHI REGALE A ROMÂNIEI... 17

1892, un dar al Reginei pentru fratele ei, Principele Wilhelm die Wied, cu ocazia anivers ării zilei de na ştere), un scutec din dantel ă brodat cu urale de noroc pentru botezul Principelui Carol al României (1893, ast ăzi în posesia Muzeului Na ţional Pele ş). Alte obiecte de art ă decorativ ă realizate de Regin ă în vremea exilului sunt ast ăzi în colec ţii particulare, iar unele au fost distruse. De exemplu, panourile din lemn pictate de Regin ă pentru biserica din Niederbiber (lâng ă Neuwied) şi o carte de rug ăciune scris ă şi pictat ă pentru Regele Carol I (un dar cu ocazia nun ţii de argint, în 1894) nu se mai g ăsesc ast ăzi. Numeroasele opere ale Reginei demonstreaz ă c ă aceasta nu a fost inactiv ă în perioada de trei ani şi jum ătate a exilului, ci arat ă încerc ările Reginei de a-şi combate dezam ăgirea sufleteasc ă prin lucr ări artistice efectuate în majoritate în scop caritabil. Fire şte, aceste opere decorative ale Reginei nu sunt de o valoare artistic ă des ăvâr şit ă, ci mai degrab ă obiecte artizanale pline de fantezie, fine ţe şi farmec, mai ales luând în considerare c ă Regina suferea în aceast ă perioad ă deseori de dureri de mâini. Totu şi, Regina se str ăduia s ă evolueze în tehnica artei picturii de miniaturi, luând lec ţii de la arti şti profesioni şti şi urmând îndrum ările lor în pictura de acuarel ă şi ulei, de exemplu de la pictoriţa italian ă Sofia della Vale di Casanova (n ăscut ă Sophie Browne), de la pictori ţa danez ă Kate Bisschop-Swift şi de la pictori ţa german ă Marie von Bunsen. De asemenea, a fost îndrumat ă pentru pictura în ulei şi de arhitectul restaurator al Casei regale a României, André Lecomte du Noüy, care o viziteaz ă la Pallanza (din îndemnul Regelui Carol I), unde rămâne timp de şapte luni (din octombrie 1891 pân ă la sfâr şitul lunii aprilie 1892). Împreun ă cu André Lecomte du Noüy Regina scrie şi ilustreaz ă cartea de pove şti Monsieur Hampelmann – o constatare care a fost posibil ă doar gra ţie scrisorilor Reginei către Rege din lunile de exil de la Pallanza, literatura de specialitate anterioar ă confundând numele „Lecomte” şi identificându-l în mod gre şit ca autor al ilustra ţiilor c ărţi de pove şti pe fratele arhitectului, pictorul Jean Jules Lecomte du Noüy, care îns ă întâlnise perechea regal ă a României pentru prima oar ă abia în anul 1895. 21 Un alt aspect din scrisorile Reginei Elisabeta c ătre Regele Carol I din perioada exilului ei sunt preg ătirile pentru nunta perechii mo ştenitoare Ferdinand şi Maria. Darurile Reginei, foarte personale şi elaborate cu mare grij ă

21 Mai pe larg în Silvia Irina Zimmermann, Exilul Reginei Elisabeta a României şi prelucrarea lui literar ă într-o carte de pove şti ilustrat ă împreun ă cu André Lecomte du Noüy , în RBAR, 2, 2017, 1, p. 133-150.

18 Silvia Irina ZIMMERMANN

timp de mai multe luni pentru Principesa Maria, la fel şi scutecul de botez din dantel ă lucrat ă de Regin ă şi leag ănul din lemn sculptat pentru botezul Principelui Carol, primul copil al perechii mo ştenitoare, relev ă dorin ţa Reginei Elisabeta de a-i ar ăta tinerei principese bun ăvoin ţa şi binecuvântarea ei. În acela şi timp, afl ăm din scrisorile Elisabetei adresate Regelui despre impresiile pe care i le las ă întâlnirile cu principesa şi cu mama acesteia, marea duces ă Maria de Edinburgh, precum şi despre dezam ăgirea Reginei fa ţă de superficialitatea şi reac ţia lipsit ă de interes a principesei vis-à-vis de preg ătirile şi darurile ei. Deosebit de interesant ă este, în acest context, descrierea vizitei principesei cu mama ei la Segenhaus din 15 august 1892, care pân ă acum nu a fost relatat ă în nicio biografie a Reginei Elisabeta din perspectiva ei, ci numai din perspectiva relat ărilor târzii, din memoriile publicate de Regina Maria în The Story of My Life 22 (Povestea vie ţii mele), mai bine cunoscute şi în România, evoc ări în care Maria face un portret subiectiv al Elisabetei, insistând mai mult asupra aspectelor care îi par neobi şnuite. Comparând relat ările amândurora despre aceast ă întâlnire la Segenhaus, putem lesne în ţelege de ce aceste dou ă personalit ăţ i puternice, Elisabeta şi Maria, au avut o oarecare dificultate s ă se accepte reciproc, fiindu-le tot mai evident ă, în cursul anilor, diferen ţa de putere şi impunere personal ă în familia regal ă, balan ţa înclinându- se tot mai mult în favoarea Principesei Maria. Drept urmare, Regina Elisabeta, constatându-şi în repetate rânduri pozi ţia ei lipsit ă de putere, î şi exprim ă sincer dezam ăgirea în scrisorile c ătre Rege din perioada exilului, plângându-i-se c ă, în timp ce ea fusese îndep ărtat ă, Principesei Maria îi reu şise mult mai u şor şi mai repede s ă câ ştige teren, acolo unde Elisabetei soarta îi fusese vitreg ă: Maria născuse deja în primul an un mo ştenitor pentru tronul ţă rii, consolidându-şi pozi ţia în interiorul familiei regale (unde pozi ţia ei era mereu sprijinit ă cu fermitate de mama ei) şi punându-şi fundamentul pentru imaginea de mam ă a dinastiei din România. Prin urmare, este un caz fericit c ă s-au p ăstrat scrisorile din vremea exilului Reginei Elisabeta la Arhivele Na ţionale ale României, c ăci ele oglindesc destinul primei regine a României din perspectiva ei în şeşi, împreun ă cu sentimentele şi concep ţiile ei de-a lungul anilor şi variatele impresii subiective – uneori entuziaste, alteori acide – despre membrii familiei regale,

22 Marie Queen of Roumania, The Story of My Life , London etc., Cassell et Company, 1934, vol. 1, p. 266-279. CORESPONDEN ŢA PRIMEI PERECHI REGALE A ROMÂNIEI... 19

completând astfel sursele deja cunoscute despre istoria şi via ţa cotidian ă a familiei regale din România.

Scrisorile Reginei Elisabeta dup ă revenirea ei în România: În compara ţie cu scrisorile din vremea exilului, care sunt un fond deosebit de bogat la Arhivele na ţionale ale României, s-au p ăstrat doar pu ţine din ultima perioad ă, de 20 de ani, a c ăsniciei perechii regale (din toamna anului 1894 şi pân ă la moartea Regelui Carol I la 10 octombrie 1914), pentru aceast ă etap ă lipsind în totalitate coresponden ţa Regelui c ătre Regin ă. Scrisorile Reginei Elisabeta c ătre Rege con ţin unele relat ări interesante despre o expozi ţie de păpu şi române şti de la Neuwied, din anul 1898, repetate referin ţe la via ţa conjugal ă a perechii mo ştenitoare Ferdinand şi Maria, o scrisoare cu ocazia pred ării statului român a funda ţiei „Vatra Luminoas ă” (colonia ini ţiat ă de Regin ă pentru a îmbun ătăţ i situa ţia nev ăzătorilor în România), pân ă la ultima epistol ă b ătut ă la ma şina de scris din vara anului 1913, în timpul celui de al Doilea R ăzboi Balcanic, în care Regina îşi exprim ă loialitatea fa ţă de augustul ei so ţ, Regele Carol I al României.

De ce este însemnat ă aceast ă coresponden ţă ? Carol I al României a condus ca domnitor şi Rege al României, din 1866 pân ă în 1914, cei 48 de ani ai primului Rege al României fiind, de asemenea, cea mai lung ă domnie a unui suveran al României şi însemnând pentru ţar ă o perioad ă de stabilitate politic ă, de cre ştere a economiei na ţionale şi de dezvoltare a culturii. În vremea domniei sale, ţara a dobândit independen ţa şi a fost ridicat ă la rangul de regat. Str ăduin ţele Regelui Carol I de a stabili leg ături economice şi culturale cât mai fructuoase cu vestul Europei s-au ar ătat prin variatele lui proiecte de construc ţie şi prin investi ţii pe care le sprijinea, de asemenea, din mijloacele sale personale. Regele a încurajat şi sprijinit în special investi ţiile în infrastructura ţă rii (dezvoltarea re ţetei de c ăi ferate în România, construc ţia podului peste Dun ăre de la Cernavod ă, dezvoltarea portului de la Constan ţa), pentru a înt ări, astfel, economia României, facilitându-i comer ţul cu str ăin ătatea. A sprijinit înv ăţă mântul şi r ăspândirea cuno ştin ţelor despre ţar ă,

20 Silvia Irina ZIMMERMANN

contribuind cu finan ţarea personal ă la publicarea atlasurilor şcolare 23 şi enciclopedice 24 despre România. Tot prin mijloace proprii, Regele a sprijinit înv ăţă mântul superior din România (înfiin ţând funda ţia Bibliotecii Universitare din Bucure şti) şi a contribuit la restaurarea monumentelor istorice şi a bisericilor ctitorite de domnitorii înainta şi din Ţara Româneasc ă şi din Moldova. Regina Elisabeta a venit în România la sfâr şitul anului 1869, dup ă nunta de la Neuwied din 15 noiembrie 1869. Cu excep ţia anilor de exil (1891-1894), ea i-a stat al ături domnitorului şi Regelui Carol I al României, sprijinindu-l ca partener ă pe tronul ţă rii. Regina a încurajat şi ini ţiat numeroase organiza ţii caritabile din ţar ă, îndeosebi în domeniile de ajutor social, s ănătate, me şte şuguri, cultur ă, înv ăţă mânt, încurajând în mod special me şte şugurile tradi ţionale ale femeilor şi creând prin funda ţia „Vatra Luminoas ă” facilit ăţ i de ajutorare şi sprijinire a nev ăzătorilor din România. C ăsătoria perechii regale Carol I şi Elisabeta r ămânând f ără copii dup ă pierderea fiicei lor în anul 1874, Regina şi-a extins activitatea, c ăutând s ă dea în continuare un nou sens rolului ei de Regin ă-mam ă a poporului şi s ă îi fie folositoare Regelui. Gra ţie talentului ei literar şi de art ă decorativ ă, Regina a descoperit în curând noi domenii de activitate, cu care s-a adresat unui public mai larg. Astfel, ca scriitoare sub numele artistic Carmen Sylva, începând din anul 1880, a încercat s ă combine talentul ei poetic cu o activitate literară şi de propagand ă pentru noul regat al României şi dinastia ei, prin care c ăpătă în scurt timp notorietate în str ăin ătate ca Regin ă poet ă a României. A tradus în limba german ă poezie contemporan ă român ă, publicând prima o poezie a lui Mihai Eminescu în Germania, a scris numeroase volume de poezie, pove şti, povestiri, nuvele, eseuri, romane, teatru şi memorii, cu prec ădere în limba ei matern ă german ă şi a publicat variate articole despre România în presa francez ă, german ă şi englez ă. Ca o scriitoare regal ă şi în acela şi timp apropiat ă de popor, căuta s ă stabileasc ă o leg ătur ă emo ţional ă şi de simpatie cu publicul larg, în inten ţia de a face mai cunoscut Regatul României în ţă rile Europei şi în lumea întreag ă (pân ă în America, Japonia şi Australia), nu în ultimul rând şi gra ţie traducerilor operelor ei literare.

23 De exemplu, Carol I finan ţase publicarea unui Atlante geograficu de Louis Bonnefont (editor A. T. Laurean, Paris, Donnaud, 1868), care în traducerea în limba român ă a fost întrebuin ţat în şcolile din România. 24 Atlasul C ăilor de Comunica ţii , 1868. Ministerul Lucr ărilor Publice, Diviziunea I, Poduri şi Şosele, Bucure şti: Stabilimentul de Arte Grafice „C. Ghiulea”, 1868. CORESPONDEN ŢA PRIMEI PERECHI REGALE A ROMÂNIEI... 21

Scrisorile perechii regale Carol I şi Elisabeta p ăstrate la Arhivele Na ţionale ale României cuprind anii 1869-1913, coresponden ţa relevând rela ţia lor conjugal ă pe aproape întreaga perioad ă a vie ţii lor comune şi pe tronul României. Pentru istorici, deosebit de interesant ă este coresponden ţa din perioada Războiului de Independen ţă a României (r ăzboiul ruso-turc 1877-1878), un fond epistolar deosebit de bogat, con ţinând scrisori în egal ă m ăsur ă de la Carol I şi de la Elisabeta. În contextul istoriei feminine şi al istoriei femeilor din aristocra ţia european ă, scrisorile Elisabetei ofer ă o privire am ănun ţit ă asupra universului sentimental şi a vie ţii cotidiene a unei principese de origine german ă într-o ţar ă din sud-estul Europei. Gra ţie materialului epistolar extrem de bogat al Reginei Elisabeta păstrat în Arhivele Na ţionale, avem posibilitatea de a descoperi şi alte noi fa ţete ale personalit ăţ ii şi vie ţii ei, pe care nu le g ăsim reflectate în operele literare autobiografice şi memorialistice, scrisorile c ătre augustul ei so ţ relevând într-o mai mare m ăsur ă p ărerea ei despre luminile şi umbrele destinului de Regin ă consoart ă şi partener ă a Regelui Carol I pe tronul României. Pentru cei interesa ţi de istoria dinastiei din România, coresponden ţa de fa ţă constituie în mare parte un material inedit despre prima pereche regal ă a României. Pe lâng ă informa ţiile de interes istoric, coresponden ţa dintre Regele Carol I şi Regina Elisabeta ofer ă, de asemenea, o m ărturie emo ţionant ă a vie ţii lor, bogate în evenimente şi succese, dar şi marcate de pierderi tragice şi speran ţe neîmplinite, şi r ămâne un pre ţios document de epoc ă despre rela ţia personal ă, plin ă de respect, devotament, prietenie şi dragoste reciproc ă a celui mai longeviv cuplu regal pe tronul României.

Silvia Irina ZIMMERMANN Centrul de Cercetare Carmen Sylva. Arhiva Princiar ă de Wied (Neuwied) www.carmensylva-fwa.de www. sizimmermann .de