|V'0'!iJ

C. BACAI.U: PE DÜNARE

An XLII, No. 47. 21 Noembrie 1926. L©î 5. 2 UNIVERSUL LITERA

Reconstrucţie unei prietene moarte

In atelier, pe paletă, au vibrat cândva fiprj Din liniile-ţi, calde ţinuturi de sud, Din alb. din negru şi din roşu crud Viinja-ţi toată am prefăcut-o 'n culori :

Din buze am stors roşu pentru maci si garoafe : Din trup, virginale şcrpuiri de izvoară : Din piele, smalţ pur pentru funduri de cer ; Din ochi. umbre pentru orizonturi de sară.

Şi-acum, de te-ai dus reîntoarcere nu-i, Cere-te-asi cere din moarte, dar cui. Şi totuşi cu ochii atâta mai pot : Din ţărmul cellalt când vreau să te frâng. Risipa culorii din pânze mi-o strâng De pari lângă mine întreagă şi vie. G. NIC.illTA

Pastel ireal

După ce s'a frecat peste orbită cu palma unui nor, soarele roşu şi plictisit s'a uitat nedumerit, înapoi peste sat, ca un ochi blajin de bou obosit, — apoi s'a lăsat pe-o rână înapoia cramei lui moş Te rin te';

soarele s'a culcat ca un copil cuminte.

Iar seara, ca o viţeluşc cenuşie şi bolnavă care-a fost la păşune, —- s'a apropiat tristă de cătune ; la marginea satului, lângă biserică, s'a oprit şi scuturând din cap, şi-a făcut clopotul delà gât să răsune-, apoi, crezând că locuinţele sunt grunji de sare lăsaţi lângă drum. a 'nceput să Ie lingă, până când a topit întregul sat ; — iar acum, peste vatra satului, viţeluşa s'a culcat.

.Ţăranii crezând c'a murit dintr'ntât, i-au aprins In cap lumânările de seu, care miroase urât. A. POP, MARŢIAN â UNIVERSUL LITERAR rea iurburăiile, cutremurându-i corpul cu o senzaţiune de nenorocire apopiată ! Şi ISPĂŞIREA continua să se lupte aprig cu puterea li­ nei astfel de viziuni, cari deobiceiu pre­ vestesc prăbuşirile definitive şi duc la după FRAŢII GONCOURT desnădejde, pe astfel de prizioneze de bună voe. Nu de puţine daţi, se trezea Două după miezul nopţei. fel de senzaţiune de antrenament bi­ într'c bae de lumini şi irizări de aur, fără Toată încăperea 1 urnei e plină de în­ zar, care îi desluşea intuitiv mai mult, ea să poată privi în fundul ei clar, in tuneric. Numai ochiul de mică al para- reconfortări stranii. Sgomotul surd dar văpaia străhicirci ei regească, — un fel giiiei din mijlocul salonului mai trăeşte ordonat, rămas în urma aparatului ad­ de reflex incert, asemenea încrucişare, In acest imperiu al suferinţei. Mai de- ministrativ care face coada convoiului unor snopi de aţe de lumini şi la întâlni, barte, un sâmbure de aur prelins din clinic, sau ecoul sălilor adânci cari încă rea cărora, apărea dureros toată fericirea păhărelul candelei, frige albeaţa de crin vibrează şi după ce au pierit toţi paşii, ei veştejită de leşuiala deziluziei. Din a! unui pat, se sbegueşte în Ioc într'o îi procurară nădejdea unei lumi de o acest relief de nedumerire, se desprin­ ţopăială caldă şi lentă, apoi se înfige în oră înviorătoare, de răgaz sufletesc, de deau întinderi nesfârşite, din care se tru­ toasta unui paravan, încrustând un bri­ vagă uitare de sine. O mândrie stra dea amar să-şi înscileze certitudinea ce­ liant, de unde fuge pentru a se topi în nie, contribuia la înfiriparea sufletului lor ce avea să vie ! Dintr'acolo se apropia colţi:1 nude o pereche de ochi se închid ei sfios, dându-i o înfăţişare de sfinţe­ lent, adierea unei vieţi senine, dintr'acolo pentru totdeauna, aşezând pe craniul nie, de altruism răpitor, uni|pIând-o de unde dispăreau dorinţele deşarte de eri încă ferbinte, un al treilea ochi de foc. mulţumirea unei biruinţi delicioase în şi frământările de astăzi ; dintr'acolo. Aerul e jilav, cu miros de toate nuan­ jurul ei. Şi sora Tana nădăjduia cu o unde avea să-şi ducă imaculată virginita­ ţele în care predomină cataiplasma In­ semeţie duioasă, că moartea nu va avea tea şi unde suspina fiorul unei însufle­ tru zită. La răstimpuri, dau ungherele în ţiri noi — ceva asemănător cu frigurile care tremura câte o fantomă se aud sus­ anilor de pension şi care tremura în qua- pinele durerei infinite. O umbră s'a pre­ drilud fantastic al chimerelor, topindu-ee lins dela un fund la celalalt fund al sa­ apoi în infinit, pentru a mări descuraja­ lonului, s'a oprit în dreptul ochiului de rea, a doborî fecioria şi ai potoli de veci foc, l'a sculat din somnul lui adânc, hol- nădejdea şi de unde totuşi, vin armonii bâudii-l într'o lucire stranie, fixă, orbi­ de făgăduinţi turburătoare — visul satanic toare, spre poalele aşternuturilor, apoi al simţurilor supraexcitatc. fantoma s'a topit în umbră. Dintr'un Şi în lumea unor astfel de stări, sora nil colt, altă fantomă vine spre ochiul Tana simţea în suflet o învălmăşeală ilc de foc, oprindn-se într'o vibrare dia­ iluzii abea potolite, un fior bizat de r«s fană, niărindu-şi volumul care trece deşteptare, carc-i frângea trupul într' peste liniile de zugrăveală ale salonu­ patie de voluptate ucigătoare, care îi tor­ lui. E sora Tana care-şi face rondul. tura fiinţa stăruitor, primenindu-se mai Rece şi posomorită, mai palidă ca lu­ in urmă într'o aţâţare suavă, asemenea mânarea care o plimbă la toate căpă- senzaţiunei atingerei vagi, a unei aripi tnile patului, lăsând în treacăt la ure­ de fluture sau a sanitarei focoase, înde­ chea fiecărui adormit, şohptc duioase lung chinuită de rfşteptare şi care topesc cari ii măreşte aureola de blândeţe -su­ patru buze arse, în prima sărutare apriga, praomenească, în care o îmbracă uni­ care aduce sfârşitul fecioriei ! forma sobră şi lumânarea vie, învă- [uin.du-i chipul cu o duioşie îngerească 5І pe care adesea moartea o lipeşte pe Dupăţ contra-\ izită. frunţile celor ce au adormit de veci! Tumult infernal în camera internilor ; Trece Iu mâna rea pe la toate capetele, anul al patrulea, sărbătoreşte finele de jjesgolind o gură arsă de pojarul cance­ stagiu. Prin rotogoalele de fum, năpă­ rului, un cap care dispare într'o frac­ deşte larg şi vertiginos, tot dispreţul şi tură a occipitalului înăinolit în faţă, o veselia fără de margini a acestor corifei pereche de mări cari s'au imobilizat în ai generaţiei noi si care plimbă din umăr junghiul operaţiei, sau o pereche de go în umăr, butelii cu alcool, şi din gură în nu iu hi care s'a înfipt în abdomen pen­ gură, glume de tot soiul, într'un zumzet tru a potoli nişte colici. Şi lumina trece de sburdălnicie, de şagă şi voe bună ! tremurătoare, înainte, din pat în pp* Şi într'un timp, când o sticlă se opri din 'bronzând obrajii surorei Tana eu o an SĂRMANUL KLOPŞTOCK întâmplare deasupra capului lui Daniel, reolă de sfinţenie, luând-o cu ea mai de­ adunarea isbucni într'un glas : v parte, într'o lume îndumnezeită, într'o • «teren să-i smulgă triumful, din / a- — Ah surorile, surorile dragii mei ca­ •Une de jertfe, de devotament măreţ — ţele-i puternic încolăcite în jurul aces~ marazi ! Dar pentru numele lui Dumnc«- într'o lume suprapământească şi în care tei mulţumiri voluptoase. La rândul lor zeu, de ce nu lc-aţi convocat ? mi trăeşte decât elanul, rugăciunea şi bolnavii, îi sorbeau din ochi îngrijirile, — Ia slăbiţi-mă strigă un somnoros, cu abnegaţia. citind în făptura ei întreagă, toată bu-. astfel de colegi ! nătatea şi desinteresarea care se degaja — Mai la o parte cu egumenele astea Sora Tana visase spitalul ca o rege­ sublim din aureola ei îngerască şi cu can urăsc de moarte pe bolnavii cari re­ nerare a ei morală, şi de unde nu ai care o împresura divina ei menire ! O fuză împărtăşania şi în schimb se duc la mai fi dorit să iasă. Totuşi, ajunsă aci. iubeau, o adorau frenetic ca pe o mân­ mahala pentru a-şi ascunde un avort -' atmosfera lui îi micşoră avântul, um­ tuire, văzând în apropierea ei, scăparea Daniel plecă uşor capul cu ţigară cu plând u-i sufletul de o nedumerire înfri­ lor întârziată. Studenţii, la ora mesei îi tot, deasupra unei scrumiere. gurată. Râsetele studenţilor o înspăi­ rosteau numele cu o înflăcărare ames­ Foarte înălţătoare menire Doiniri­ mântă ! Vedea la fiecare pas moa.rtca, tecată cu respect, (păstrând fiecare în a- lor, adause un altul, dar luaţi aminte CS moartea care se plimba încontinuu dela dâncttl aprecierilor lor, un fel de mân­ aci avem personal de gardă tot atât de pat la disecţie şi înapoi, în cutia aceea drie stranie pentru această fiinţă nouă harnic ca şi D-lor, dar desrpre meritele lugubră, purtată după miezul nopţei de şi curată şi al cărui suflet trăia intens cărora nu se pomeneşte nimic ! Apoi ast­ doi infirmieri pe sălile cari se conto­ şi poetic în ochii ei focoşi, între dege­ fel de mironosiţe în uniformă de vestala, pesc într'un infinit sombru, macabru, e- tele ei de email, prin cutele vestmântu­ sunt în stare să lase să putrezească în vocându-i brusc, emoţiunile din timpul lui ei sacru. Dar muncea mult, peste aşternut cadavrul unei biete Шиге care pansamentului. Şi de câte ori trecea puterile ei aproape. De cele mai multe nui ar avea cu ea actul de cununie, soco­ pe lângă căruciorul care aştepta la uşa ori oboseala zilei o trimitea în chilie tind că spitalul ar fi un locaş de peniten­ salonului pentru a purta pe roţile lui sdrobită, renunţând adesea la săvârşi­ ţă dacă nu chiar un colţ al raiului ! rea obişnuitelor rugăciuni, căzând frân­ de gumă figuri palide, cari se reîntor­ r— La clracu ! sbieră Daniel. Un astfel ceau la salon mai palide, sora Tana tă pe patul alb, în prada unor friguri de virginitate târzie, cari îi da senza- de rechizitor fain mai ascultat cândva simţea o căldură stranie în şale, care într'o pagină a lui Voltaire. Aşa să ştiţi, se repercuta cu o înţepătură surdă în ţiunile unor turburări înfricoşătoare. Târziu după potolirea unui astfel de a- că nici voi nici Voltaire nu aveţi drep­ lârful degetelor, prelingăndu-se în căl- tate ! Sunteţi nişte călăi cu aceste biete căe. O bună bucată de timp se luptă în­ tac avea vedenii bizare ghetnuiudu-sc în aşternutul ei de smântână şi căutând in martire desinteresate, care renunţă la cercând să îngenunche această slăbi­ tot spre a se devota împărăţiei puroiului, ciune, îndreptându-şi suferinţele spre o grabă părţi mai reci spre a-şi răcori tăl­ pile cari frigeau. Această jumătite do muncind ca nişte automate, martirizau- alinare divină şi implorând pe Dumne­ du-se în atmosfera asta de grozăvie şi zeii pentru statornicia obişnuinţei. somn, îi făurea dorinţi extravagante, o- pace ca şi întunericul nopţei care îi mă­ scârbă, nerâvnind la nimic şi rnultumin- Şi astfel, încet, încerca zi cu zi, un du-se cu nimic I Luaţi pe orcare altă fe- UNIVERSUL LITERAR

mee din afara regatului ăsta, al formolu­ lui şi aduceţi-o vă rog în fata unei astfel de înfrânte de bună voe, la ora când scor­ moneşte într'o rană I Se va cutremura desigur, din toate mădularele şi nu va întârzia să-i pună la picioare toată admi­ raţia şi salutul ei. Şi voi dar trebue să vă prosternaţi dacă avepl o inimă, înainte ide a o bârfi ! — Nu mă miră de loc adause ţipătul unui alt student care se frângea într'un colţ. Este desigur o pricină personală la mijloc, care are darul să îngrijească în- tr'astfel pe surori ! — Care anume pricină, isbucni Daniel muşcând din pahar ?! —• Haide, toată lumea ştie, — la naiba cu ipocrizia — adause ţipătul din ce în ce mai beat. — Sfârşeşte urlă Daniel, greblând cu degetele, firele de bectemis, ale bărbii cari scânteiau într'o spuză strălucitoare de broboane de rachiu. — Oare tăgădueşti că ai fi îndrăgostit la nebunie ? continuă cel de al doilea pipat. Daniel rămase într'o mişcare de silni­ cie, de nehotărâre. Apoi tresări. Un in­ tern adause : — In orice caz este ştiut de toţi că şi ea nu e mai pufin sedusă ! — Sunteji cu totü nişte beţivi, izbucni Daniel. Din „EXPOZIŢIA ACADEMIEI ARTELOR DECORATIVE" — Dar cine s'a îndurat vre-odată să în­ chidă ochii, când ea se gudură pe lângă sorful tău, numărându-ţi firele din gene, cutie a fecioriei şi pe capacul căreia sta îi imobilizau deasupra ranei celui ce le în vreme ce tu îi urmăreşti pierdut ra­ sigiliul ispitei. cereau din ochi. mântuirea. Se gândise zele ochilor ei mari, cum se frâng în al­ Dar avântul lui Daniel trebui să se doară la această încercare de incorectitu­ beaţa halatului ? întări primul ţipăt. curme, când corul risipindu-se prin săli, dine, mai mult sub imperiul intenţiunei —• Ori cum e vorba de o tactică de mu­ îi aminti că e dejurnă, perversă a absolvenţilor care înadins îl tism, care spune atâtea şi atâtea, când pui * îmbărbătase pentru această nesăbuită ne­ pe femee într'o astfel de dilemă. cuviinţă, pentru ca, chiar a doua zi, să Cei mai mulţi erau de părere că Daniel poată pune în gura clevetitorilor, cinstea — Ergo, izbucni corul, toată lumea e ar trebui să se odihnească şi că în odaia beţivă? Şi pentrucă din întâmplare (!) soréi Tana. Dar acum Daniel recules, de gardă ar putea să mojäe un altul. Dar Jana luase locul surorei Tana. îşi aminti ştim şi noi, ceeace ştie toată lumea, sun­ Daniel dispăruse. Traversă în goană gră­ tem dar cu toţii nişte beţivi ? Poftiţi lo­ cu durere de prima lor întâlnire în spital, dina adormită şi când intră în sală, se ivi la ora clinicei, când maestrul îi recomaii- gică, cu carul nu altceva ! Şi apoi mai în capăt Sora Тапа care se îndrepta spre pe scurt domnilor, toate infirmierele în da cazul delà nr. Í4, de lunga lor des­ mansarda ei. O urmă pe furiş, intrând părţire, de prima lor sărutare, de proec- orele libere, nu vorbesc decât de ei, aşa direct după ea, în odae. Căldura scundei să ştiţi ! tele viitorului, de viaţa lor de noctam­ încăperi răspândea o mireasmă de or­ buli, de toate, uitând d'abinele pe sora Şi în vârtejul chefului ăsta, care se to­ dine şi de castitate care făcea să fearbă pea în beatitudinea unei fără de margini Tana şi regăsind-o acum gata să se înlăn- în tâmplele lui Daniel tot rachiul ce bău­ ţuiască pentru vecinicie. Dar Jana murise uitări de sine, mintea lui Daniel pă­ se. Dar sora Tana simţind paşi lângă ea, ru că se trezeşte într'o lumină de re­ şi Daniel abea după ce fusese huiduit de se întoarse într'o atitudine de răstignire, sora Tana simţi mai atroce lipsa ei. Nu centă amintire. Toate mărunţişurile în­ ceeace buimăci într'atâta pe Daniel, încât tâmplărilor, toate nimicurile trecutului mai păstra nimic delà ea, decât amintirea acesta se repezi, înăbuşind pe acest Krist ochilor grozavi de mari şi de frumoşi şi cari scăpărară în năvălnicia aducerilor- transfigurat în cea mai divină dintre fe­ aminte în timpul boalei Janei, apăru în а gurei care se desbobocia în două petale cioare. Sora Tana se smuci cu o sforţare de purpură mată, alcătuind chimeric for­ ochii lui orbiţi de rachiu, conturându-i de indignare supremă, aducându-i la loc adevăratul sens al acestui scurt dar du­ ma unui idol imortalizat în memoria sim­ braţele şi lovindu-1. Daniel se strecură ţurilor. Desnădăjduit, se afundă în lumea reros trecut şi pe care nu-1 putuse încă înfrânt, străbătu înebunit spitalul care înmormânta ! acestei scumpe reverii, sub povara căreia dormea, traversă din nou grădina în care se înăbuşia, se sleia. Şi împotriva acestui — Ei bine Daniel, reluă corul, încă nu trăia numai suspinul stelelor şi plânsoa- chin care nu-1 mai slăbea o clipă, negà- te-oi hotărît ? rea cucuvaelor, scoborî scara, şi rămasa sind nici o altă îmbărbătare, se apucă din — Nu am pentru ce, răspunse internul înlemnit pe cea din urmă treaptă care nou să bea. automat, aducând la gură un pahar plin ; desparte parcul de curtea necropsiei. apoi se aplecă în coate făcând să părâe Ziua următoare simţi în locul loviturei masa cea lungă şi grea, şi care nu tros­ ce căpătase, pata unei mustrări amare. III nise nici odată până atunci ! Avea în pri­ Mal cu seamă nu se domirea dacă, isprava viri clipiri care arătau că în dosul lor să din noaptea trecută era imboldul unei a- La câtă-va vreme după întâmplarea (Un ia o hotărîre în vreme ce buzele conti­ fecţiuni ce ar fi nutrit într'ascuns suro­ chilia soréi Tana, toată lumea ştia că, in­ nuau să morfolească o ţigare care nu fu­ rei Tana. îşi amintea lămurit chiar, că ternul Daniel sgăriat în ajun la disecţia sese aprinsă deloc până atunci. Apoi a- niciodată nu iubise pe sora Tana. In gla­ unui cadavru atins de infecţie purulentă, propiindu-se de un student, la întâm­ sul, în gestul şl în întreaga ei făptură, în se chinuia în spasmuri groasnice. La ora plare : mireasma de purificare şi de sfinţenie а vizitei de duipă amiază, când un coleg de — Care va să zică este adevărată po­ chilioarei ei, văzuse ceva din apucăturile internat părăsind căpătâiul în care se vestea mea ? Şi e hotărît că şi ea are un şi amintirea Janei — şi atâta tot. Şi când sdrobea de durere Daniel pentru a-1 în­ sentiment ? beţia trecuse marginile abuzului, îi veni locui în salon, fu văzut urmat în goană Dar studentul interpelat, continua su ideia tentativei unei consolări. Nici odată de sora Tana. Mergeau alături, din bol­ moţăe. Daniel se apropie mai mult, luân- însă, gândul său cinstit nu trecuse din­ nav în bolnav, muti, schimbând la inter­ du-1 de mijloc : colo de pieptarul ei de atlas, străbătut de vale scurte, priviri cari înăbuşiau în do­ — Cum ? E posibilă o astfel de închi­ crucifixul de abanos şi care învălue cu o sul lor îndurerări adânci. puire ? S'ar putea oare profana un vest­ înfăţişare de nevinovăţie îngerească. In într'un târziu Daniel şopti studentului mânt care lasă în urma lui atmosfera chiar cele mai intime împrejurări, la ora care veghia : sfântă a altarului şi care totuşi te îmbie pansamentului, când răsuflarea ei parfu» Scrie mamei explicându-i că o astfel de la o dragoste atroce, având ceva din poe­ mată înfiora petalele unui trandafir care întâmplare este destul de cunoscută în zia unei spovedanii ? Şi cu toate acestea se odihnea pe bluza lui argintie, sora Ta-, meseria noastră. săvârşeşti sacrilegiul pentru că este divi­ na nu era pentru el de cât tovarăşa înăl­ — Dar bine, isbucni internul, noi ne nă numai voalul acela sublim care închi­ ţătoarei lor meserii aşa cum îi surprindea trudim să-ţi redăm viaţa şi tu aiurezi de chipul de ceară al surorei, ca într'o acel mare moment de altruism divin, care într'astfel ? UNIVERSUL LITERAR 5

— Nu, nu, şopti din nou Dauiel cu tru­ ie ; nu vă fie teamă mi-am ales eu bine Mic imul care să-mi asigure „ispăşirea'1 ! Şi buzele-i înălbite, se deslipiră într'un iâmbet de o amărăciune înfiorătoare. Tratat de estetică literara — înţelegeţi, ar fi fost prea banal pen- SAU Iru un doctorand să-şi facă singur, de oap, ca orice puşcăriaş de rând, mai cu Lumea văzută estetic seamă când ai o biată mamă care ar vrea 1 trăiască ! Dar este hotărît mai dina* 7 inte, ca o întâmplare, o stupidă de în­ tâmplare să poată realiza tot ceia ce (CE ESTE FENOMENUL AR TIS TIC f ARTISTUL) nouă ni se pare cu neputinţă ! Vino mai aproape. Cele două atitudini. — Expresia estetică până azi în chip mulţumitor, necum inte­ Studentul îşi aduse scaunul lângă pat. gral. Am văzut cauzele psihologice ale crea­ )aniel continuă în şoaptă, având în pri- Şi nici nu ştim — când originile operei ţiei artistice. Care sunt atitudinile funda­ iri urmele unei satisfactiuni stranii. de artă sunt de natură psihologică — mentale ale artistului în fata lumeij — Viata mea nu mai era decât a ei ; dacă e cu putinţă totdeauna ca scriitorul тоі nu ati avut de unde cunoaşte acest Artistul nu poate avea decât două ati­ să se ridice de-asupra propriilor credin­ lucru ! Apoi holbând ochii în tavan : tudini fundamentale : lir'că sau epică, ţe şi dureri, ca de-asupra unui peisagiu — Ah sărmana mea Jana, aşteaptă-mă ! romantică sau clasică, subiectivă sau o- străin si cu acest material care-i fră­ üanalie ce am fost, putu să strige ceva biectivă. mântă măruntaele şi îi aprinde imagina­ nai târziu, după o pauză în care se pă­ Nimic nu îndreptăţeşte o supremaţie a ţia, să facă doar un joc fermecat, să-ş: reau că ochii ţintesc în tavan, prima fâl- uneia din cele două atitudini — care e transforme întreaga lui fiinţă în valoare àire a morféi care se apropia. Nu-i da­ în fond una s'ngură, întrucât chiar în estetică, pentru plăceri rămase azi ale tasem îndeajuns cloroform ! Ce crimă ti- restul lumei artistul nu se poate vedea unei infime aristrocratii... Prin nimic — ăloasă am săvârşit ! Vai, ţipătul ei, acel decât pe sine, iar în opera de artă nu se nici prin educaţia părintească, nici prin ipăt straniu care exprima cea mai groa.. poate reda decât pe sine. In ultimul veac educaţia de stat — artistul nici până'n mică dintre dureri, când s'a trezit până cel puţin, istoria literară ne arată o al* veacuí nostru (şi cine ştie câte veacuri ncă nu apucasem să închid d'abinelea ternatie ritmică strictă, sub formă do de-aci înainte !) n'a mers cu perfecţia es­ ana ! Şi acum îl aud şi de atunci o clipă şcoli literare, a celor două atitudini. tetică atât de departe încât să înţeleagă iu m'a părăsit şi mereu îmi strigă : „tâl- Scriitorul care se descrie pe sine — şi să vrea ca, începând delà el şi sfâr­ harule, tu cu neghiobia şi nepriceperea sentimentele şi preferinţele sale — sau şind cu restul lumei, tot universul să fie ai omorît-o ! De atunci am revăzut-o care descriind lumea din afară o defor­ preschimbat — cu jocul plin de farmec al mereu, în nopţile mele de insomnie alco­ mează în chip conştient, după gustul sau unităţilor originale, al raporturilor pu­ olică, rânjindu-mi dintr'o învălmăşeală intenţiile sale literare, se supune _ de-a ruri schimbătoare între înfăţişările nici­ le sânge şi din care păstrez şi azi pe dreptul marelui imperativ al naturei care odată aceleaşi ale lumei, în poezie. Cine şor(ul ce purtam când am omorât-o, -v a creat pe individ fără asemănare cu ve­ să creadă că în fluviul uniform al timpu­ colo în dulapul supraveghetoarei, cocolo­ cinul său, şi în aceiaş timp marelui im­ lui terestru, continentele trăesc în ace­ şit şi uscat, într'o pată mare, ca o remuş- perativ al artei care nu îngădue similitu­ iaş timp în veacuri diferite, în aceiaş care fără de sfârşit. dini de creaţie. continent ţările, în aceiaşi tară oraşele, Pieptul lui Daniel se înălja sub greuta- In chipul acesta scriitorul este şi mate­ în aceiaş oraş oamenii care preumblân- a unui oftat prelung, venit din fundul rialul brut, din adâncul căruia scoate ele­ du-se pe străzi şi surâzându-şi, îşi surâd anei viefi care se sfârşea. într'un târziu mentele socotite de el ca fiind specifice de Ia distante seculare, şi în câte o criză, putu iarăşi să şoptească : şi deci cu drept de viată proprie, ferite milenare ?... Cine să admită că natura în- — Spune-i mamei că aşa a fost să fie, de pericolul morţii prin identitate ; şi să-gi nu face decât să se joace, plină de adăugând că numai atât îi pot trimite din creatorul artistic, cel care dă farmecul farmec, prin tot ceiace vedem şi nu ve­ sărăcia mea, şuviţa asta ; e din părul autenticitate!. dem, în constelaţii, în continente, în flori meu ; îl iubea atât de mult ! Scriitorul de această categorie e ame­ şi faune, prin neîntrerupta destrămare a Şi afipi în horcăelile agoniei. ninţat însă de două pericole (mai amă­ lucrurilor, dintr'o veche destrămare care nunţit discutate în partea întâi a lucrării părea sfârşit de ev, dar care e totuş în Se luminează. de fată, Ce nu este fenomenul estetic?) : altă direcţie şi cu alte dimensiuni, un în­ Pereţii dansează în jurul lumânărei. Pe Primul pericol îl constitue propria-i ceput de leat în pururi ineditul timpu. fereastră se strecoară adierea unei dimi­ psihologie, pe care artistul o satisface lui ?... neţi plină de doliu şi de mâhnire. Din lu­ prin crearea operelor de artă. Dacă a- Poate că îngrozit, scriitorul nici n'ai­ mânare se desprind strop: de aur topit ceastă psihologie pusă în stare de fier­ ma: scrie, mâna i-ar amorfi când izvorul ţi se sparg de mozaic. Pe patul alb ca bere printr'o excitaţie sau depresiune, credinfei n'ar trece de-a dreptul în ope­ smântână, acoperământul conturează in­ poate constitui un punct de plecare, pre­ ra de artă, dându-şi seama că această flexibil, rigiditatea mortului ce înveleşti». cum văzurăm în originile psihologice ale creaţie de artă este numai o imensă Cineva — o fantomă — apare după uşă, creaţiei artistice, ea nu poate constitui farsă, că el este într'un fel doar un actoi, aducând cu ea o umbră care trece peste însăşi valoarea estetică, decât în măsura trecând printre lucruri, peisagii, oameni dimensiunile celui ce o poartă, sleindu-se în care a înţeles să invertească elemen­ şi idei ca prin decoruri ş: că totul, îm­ mort şi topindu-se apoi prin fereastra tele psihologiei sale în elemente estetice : preună cu el, joacă fermecat în teatrul deschisă, în văpăile de afară. După ea, în primul plan să domine jocul original instabil al lumei... al facultăţilor psihologice, cu această ca­ sora Tana îngenunchiând. Se ridică apoi, Deaceia să nu lărgim prea mult clipa litate de joc (adică fără vre-ttn scop prac­ intr'un târziu, luându-şi umbra cu care estetică prin care scriitorul ar vedea u- tic) şi cu farmecul autenticităfei artistu­ tenise şi dispărând cu ea fără să pri­ niversul cel nou. Pentru înţelegerea a- lui (spre deosebire de jocurile psihologice vească undeva. cestui univers n'ar fi îndestulătoare eli­ originale posibile ale indivizilor lipsiţi de berarea scriitorului, pe care adesea plin talent ,adică de darul de a imprima crea­ A doua zi studentul, în braţele căruia de râvnă o încearcă el însuşi, ci crea­ ţiilor lor farmecul autenticităţii artistice). se sfârşise Daniel, amintirdu-şi vag de rea unei alte fiinţe pentru o altă reali­ Al doilea pericol îl constitue ideologia apariţia din cursul nopţii, instinctiv, se tate. repezi la măsuţa de noapte, şi înţelese filosofico-polit'că a scriitorului. In lite­ ti, la căpătâiul mortului încremenise ratura română acest pericol a fost desbă- tut de mulţi autori, şi a fost sâmburele A doua atitudine fundamentală este a- cineva într'o vreme, căci şuviţa de păr titudinea obiectivă în elaborarea elemen­ mai era la locul ei ! faimoaselor discuţii ale „artei pentru ar­ tă'' şi „artă cu tendinţă". telor pe care le procură scriitorului pro­ SFÂRŞIT pria sa psihologie sau lumea exterioară Trebue să recunoaştem că până'n vea­ (natura şi viata socială). SĂRMANUL KLOPŞTOCK cul nostru nu cunoaştem mulţi scriitori S'ar părea că această a doua atitudine care să fi prelucrat materialul lor ideo­ stârpeşte definitiv principiul personali­ r logic sau politic în vederea uno „reaţii tăţii' artistice care stă la temelia lucrării artistice, numai de dragul jocului cu far­ de faţă... mec al individualităţii lor. Fenomenul es­ Să recunoaştem deocamdată că nu nu­ tetic n'a fost totdeauna preţuit în starea mai omului îi e dat graiul ; că acest fe­ lui pură şi nici educaţia estetică nu s'a nomen al expresei n'a fost o excepţie i- făcut — din pricina nenumăratelor peri­ vită brusc pe o treaptă biologică oarecare cole ce decurg pentru viata socială — in evoluţia globului nostru. Nu prea mult I ' ; T*) greşim dacă acceptăm să credem că toa­ 1) Romantism — naturalism, simbolism te înfăţişările naturei îşi au expresia lor — neoclasicism, suprarealism — ... în chiar aceste înfăţişări, iar omul, ani- Il 1 Г,1\/Л1І Idilă

In străveziul zilelor de vară De-atât zăduf şi timpul stă din cale. Isvorul doar neobosit în vale Mereu îşi fugăreşte unda clară.

Pe malul lui, o floare solitară lnvesmântată-n haina-i de petale Prives'e 'nduicrală cum agale Nepăsătoare unda o'nconjoară

Par într'o zi uscată de-atât soare, îşi apleca tulpina, — biata floare — Spre apele ce-acum din plin o scaldă.

ls\or şi floare adormiţi de noapte. Şi au stat aşa într'o strânsoare caldă Iar unda tremură prin mii de şoapte.

•ma muhi lítium inti, »umii ivim

in virtutea criticei „tradiţionaliste" — vor apare în creaţiile lor absolut identic', adică absolut „obiectivi'' iu faţa acelu­ iaşi peisagiu, unul din ei va fi eliminat sau amândoi vor constitui o singură uni­ tate (ceiace e tot una) în raport cu fiecare din ceilalţi 11 creatori, tienedetio Crboe ne oferă imaginea cea mai perfectă a iluziei artistului „obiec­ tiv'' : Omul în faţa frumuseţilor natura e întocmai ca Narcis aplecat deasupra izvorului... I). Dar oricare ar fi fost atitudinea artis- tiilui, el a ţinut pururea seamă, dintr'im instinct ca re adesea ti biruit propriu-.' in­ telect — liotei pentru musafiri suspecţi deşi bine gătiţi, veniţi de pe tărâmuri -•ticine şi provocând creaţia artistică — de expresia estetică. Dată celelalte mate­ rii ale operei de artă, marmura, sunetul, culoarea, mişcarea ritmică, impuneau cu tiranic exclusivă expresia estetică, mate­ rialul verbal oferă scriitorului artist ini­ ma i un minereu, o gangă impură, il.n mal care grăeşte, se bucură doar de o scriitorilor o copie credincioasă a pcisa- care trebue să extragă metalul de pretai modalitate articulată a unui fenomen u- giului natal şi social. Asemenea critici nu expresiei sale originale. niversal. sunt în afară de sfera artei, dar se gă­ Şi cum personalitatea este .ireductibila' Peisagiul spune todeauiia ceva, pe care sesc în situaţia astronomilor dinaintea Iui iar înţelegerea ei se face printr'o coreii prin intuiţie îl simţim perfect limpede şi Calden si Copernic : ei cred dârz că soa­ ipondenţă tainică ale cărei fire se înmul­ unele peisagii rostesc ceva caracterizat rele esteticei se învârte în jurul peisa- ţesc pe măsură ce veacul aduce o înmiii- afectiv atât dé puternic, încât oamenii giului natal, iar peisagiul natal e centrul ţire a încrucişărilor trupeşti şi sufleteşti cei mai puţin educaţi esteticeşte, îşi dau întregei lumi artistice ! dintre oameni, expresia estetică va fi tot numaidecât seama. Fără deosebire de cul­ Această a doua atitudine, care-şi zice atât de irednetibilă şi. teoreticeşte, tot tură sau clasă socială, oamenii recunosc obiectivă pentrucă nu face decât să tran­ atât de personală. cu toţii unele discursuri speciale ale pei­ scrie expresia peisagiului fizic şi social, înţelegerea expresiei estetice — atunci sagiului, ..declarate frumuseţi ale natú­ fără intervenţia capricioasă a scriitoru­ când nu este imitaţie, nici şarlatan ie. nici réi'' ; un apus de soare pe mare, munţi a- lui, este de fapt o mare iluzie. Fără inter­ mască a unei sterilităţi sau banalităţi su- oaperiţi de nouri, eţc. venţia scriitorului care dă peisagiuluJ fleteşti — se face prin aceiaşi tainică şi (Redus la proporţii de miniatură — bu­ farmecul autenticităţii, peisagiul e foto­ inefabilă corespondenţă. năoară : fotografia mică a unui lanţ de grafic sau cel mult cromolitografie. Iu Astfel că expresia estetică autentică munţi în soare, sau, pe uliţă scurgerea faţa peisagiului natal, mai mult sau mai îşi este suficientă ; ea nu are nevoe de unui pârâiaş cu multiple ramificaţii din- puţin imobil, se perindează scria nesfâr­ confirmarea nimănui altuia decât conşti­ tr'un troian de zăpadă — peisagiul spune şită a personalităţilor artistice — ale că­ inţa creatorului artist. Treptele rare des­ acelaş lucru. în cazul nostru : îndrăzneala ror creaţii nu vor trăi prin „obiectlvita, part expresia estetică de expresia vulgu­ cosmică a muraţilor, nostalgia lâncedă a tea" cu care au redat peisagiul (căci s'ai lui nu trebuesc socotite ca tot atâtea unor lagune, etc.). anula prin identitate) ci prin farmecul trepte de osândă pentru scriitorul a că­ autenticităţii, care farmec emană d'n ori­ rui singură menire e să creeze original, Afirmaţiit Iu', Amiel : „Le paysage ginalitatea proprie fiecărui creator. în măsura în care expresia estetică îşi c'est un état d'âme'', e numai declaraţia O duzină de poeţi „tradiţionalişti' puşi pierde din specificitate, devenind vulgară perfectă a unui suliét liric. Peisagiul, are în faţa râului Argeş vor reda acest pei­ destin de neînlăturat ! — ea îşi pierde e- propria lui „stare de suflet", pe care o sagiu în ce are el mai caracteristic; e cu l'ecliv din forţă şi deci valoarea ei artis­ rosteşte eu propria sa înfăţişare. putinţă ca în creaţiile lor să găsim oare- tică. Unghiul de deschidere al expresiei Priveliştele sociale (urbane, rurale) îşi cari trăsături comune, dar ei fiind 12, va­ estetice către public, este măsura vulga­ au şi ele expresia for — şi sunt gânditori loarea creaţii lor va sta în diferenţele de ritate! ei. Teoreticeşte, expresia estetică care au încercat să descopere o corespon­ percepere şi redare, iar farmecul Itérai, perfectă est un unghi perfect închis, adi­ dentă tainică între peisagiul fizic şi su­ adică viaţa propie artistică a operilor că un punct : conştiinţa maternă a artis­ fletul diferitelor civilizaţii. lor, în diferenţele specifice ale originali­ tului creator. Pe aceste fenomene se bizuesc în lite­ tăţii lor — de-ar fi cei 12 рое{і „tradiţio­ (Urmează) F. A DER CA ratura noastră acei critici de artă zişi nalişti'', 12 fii ai aceluiaş tată ! Dacă doi „tradiţionalişti", rare urmăresc şi cei din aceşti creatori, prin absurd — sau f) Op cit. pag. 95. Fragment din Păcală

ACTUL II

Scena III PACALA AGHIUŢĂ şi STAREŢUL — In ( II fit-a înnnăstirei de caş

AGHIUŢĂ Dar slujba STAREŢUL Slujba noastră-i (arătând în dreapta) la stupi şi la araci (arătând în stânga) Pe la bucătărie (arătând în fund) la peşte şi la raci. PACALA I)ar (înduri '. STAREŢUL Du adesea. PACALA Dar muncă ? STAREŢUL Nu prea des. PACALA Un lei de leturghie cu braga.-am înţeles. STAREŢUL I ac slujba. însă gospodăria nu mă lasă. PACALA Mă. Iu de la tăinâe le duci la tămâioasă. STAREŢUL (lăudându-şl gospodăria) Colo am ditai scroafa pe care-o ţin... PACALA • De milă. STAREŢUL Şi ţin şi unsprezece claponi. MORIA I URTUNA PACALA Da. De prăsilă. AGHIUŢĂ (încercând sa rupă din zid) Dar mănăstirea nu e de oaş, Şi au adus ţiganiişi-ăi tineri şi-ăi bătrâni STAREŢUL Tot caşul ce'l găsiră la nouă zeci de stâni, A îost. ehei, Zideau cu laute acru în loc de var la ea De mult. Asta-i mai nouă. da'i tot pe locul ei. bir cărămida albă era de telemea. Şi tot usa îi zice. Şi-au înălţat lăcaşul râdea şi Dumnezeu — AGHIUŢĂ De ce Cu turlele de urdă şi crucii de penteleu. STAREŢUL Dar soarele de >ară îi trase un zăduf Că e la fel. Şi-a scofâlcit ta/anul din brânză dc burduf AGHIUŢĂ Şi toată mănăstirea se prefăcu 'n caimac Dar ce-a lost cu ailaltă ? Şi'n caşcaval cn abur fierbinte, la capac. STAREŢUL (arătând pe Păcală) Ce-a îost ? să-|i spue el. S'au repezit ţiganii cu ghiara şi cu dinţii PACALA Şi-au început să rupă şi să-şi mănânce sfinţii Tot pribegind prin lume cu şatrele'n neştire Li se băteau calicii la gura 'nfoinetată Ţiganii-au vrut să-şi facă şi ei o mânăstire Mâncând din mănăstire, - pan'au mâncat-o tentă. Din ce s'o Iacă însă, că din fier rugineşte Din piatră se dărâmă şi din oţel plezneşte HORlA FURTUNA Din cas ! a zis vătaful cel negru ca pământul Din caş să-i curgă untul gras când o bate vântul UNIVERSUL LITERAR ÎNTR'UN LABORATOR (Din „La possession du monde") 1 GEORGES DUHAMEL '^^ріТ^

Am intrat, deunăzi, într'un laborator, care altele sc adaogă, nici măcar bă­ în inima unei privelişti de sticlă şi por­ nuite. Fiecare dintre ai tăi are un as­ De câte ori, împăratul Iosif II se plim­ ţelan, cu plutiri de mirosuri neomeneşti. pect din tine. fără potrivire cu ceeace ba pe jos, îl înconjura o mare mulţime Trăia, acolo, un prieten. Am văzut un are vecinul. Te fereşte, dar, de confuzie de oameni. Nu-i plăcea lucrul acesta şi vas mare de cleştar , plin cu apă disti­ şi amestec. Cheltueşte-te şi ici, şi din­ de aceia întreba întotdeauna : lată ; în el, palpita soarele, uşor şi mă­ colo, dar fi, de la început cu ochii des­ —• Dar ce, c sărbătoare astăzi? reţ. Mi-am zis : iată pustiul. Apa nimic chişi, zgârcit cu însuşirile tale şi price­ Dacă i se răspundea negativ, striga : nu conţine, e improprie vieţii, e goală put în arta grupărilor. — Atunci căraţi-vă la treburile voa­ ca o lume moartă. Cine poate fura lumea noastră de a- stre ! Apoi, am zgâriat fundul vasului şi ne­ mintiri ? Nimeni. Cine ar cuteza ? De • am uitat prin microscop. Alge mici, verzi 'asemenea stăpânire, suntem mai păti­ In cartierul de l'Europe, un bijutier şi rotunde, vegetau în pustiu. Curenţi de maş legaji decât de oricare alta. român şi-a deschis un magazin şi şi-a aer purtaseră germeni şi ele se înfiripa­ Izbuteşte, uneori, o mână stângace pus firma cu numele său : Maison Mano- seră, creşteau. Acolo, unde nu aveau ce­ sau rea, să întineze o dragă amintire. lesco. va de prins, găsiseră ce le trebuia. Gus­ Atunci ne ţintuesc indignarea şi des- O grisetă'trece prin faţa magazinului, tul sticlei sgârcite, fire de praf rătăcite, nădejdea, adânci şi durabile, ca şi cum citeşte firma şi spune ; apa fără suflet, şi soarele, nu cereau mai s'ar urca până la pierderea sau decăde­ — Uite, uite ! Probabil un urmaş al lui mult ca să dăinuiască, să elaboreze bu­ rea unei făpturi iubite. Million Lescaut ! curia lor umilă. Probabil că da ! Putere de viaţă, îndârjire, la ele m'am ••• gândit ca la un imn închinat fericirei, Renumitul pictor Leibi fusese copil de imn tăcut, ridicat deasupra tunetelor de jărani. Se spunea că ar fi fost şi păzitor izbândă. de boi. Nimic nu desnădăjdueşte viaţa, de nu într'o zi, Leibi era invitat într'o socie­ sminteala ei însăşi. tate foarte distinsă. La masă şedea lân­ Dacă Europa, prea bogată şi prea fru­ gă un domn, căruia nu-i convenea veci­ moasă, e, de-acum încolo, albia tuturor nătatea „ţărănoiului". Câtva timp domnul mâhnirilor, înseamnă că fericirea şi.-a acesta nu pronunţă nici un cuvânt, apoi acoperit fata cu mască hâdă ; masca pe- se adresă lui Leibi cu un ton arogant: trecerei. Dar petrecerea nu-i bucurie. — Domnule Leibi, vă rog, mi s'a spus Răbdare ! Lumea întreagă nu-i otră­ că d-voastră... da !... aţi avut o tinereţe vită.. tristă. Ştiu că mucegaiuri sunt, că ele ajung — Cum aşa ? să trăiască deasupra acizilor. Antisep­ —• Cred... da !... n'aţi păzit boi altă ticele, cu proprietatea de-a distruge vie­ dată ? ţuitoare, sunt uneori cuprinse de ciu­ — De sigur. Dar de ce e trist lucrul a- perci încăpăţânate, care se înfing, se a- eesta ? climatizează şi îşi împlinesc, tăcut, des­ — Vă rog... a păzi boi... tinul. — Cum vrei să o iei zise Leibi liniştit, Să avem încredere în fericire. Să a- dar am avut un mare avantaj. De atunci vein, mai mult de cât oricând încredere, recunosc orice bou delà prima vedere. crăci niciodată nu ne-a lipsit, tuturora, mai jalnic. E atât de crudă greşeala lu- GEORGES DUHAMEL Vasco de Gama avea un şir de stră­ mei, atât de întinsă, atât de mult se a moşi glorioşi, toţi căpitani viteji sau ma-, rată, în cât nu vom aştepta să se sfâr­ riuari îndrăzneţi. In timpul celei de a şească pentru a o denunţa şi da în lă­ Zic despre nu om. crud lovit în suflet treia călătorii, Vasco de Gama, avu să turi cu tărie. şi trup. dar păstrându-şi vie credinţa şi sufere mult din pricina uriaşelor talazuri Precum alga, şi muşchiul, şi laboriosul sugrumându-şi durerea despre un ase­ ale niării, cari îngrozia pe oameni' săi. lichen, prinzându-şi de ruine chiar, nes­ menea om zic că-.şi are fruntea de Du­ — De ce vă temeti ? le zise el, vedeţi fârşita lor nevoie de fericire, ne vom hul Sfânt luminată. bine că marea e aceea care tremură de căuta bucuria în stihia de azi şi o vom Despre un adevărat om, privitndu-sc noi ! înflori ca pe o plantă bătută de vân­ cum lucrează şi nestingherit gândeşte, RUD. A. KNAPP. turi, în pustiul unei lumi veştejite. timp de un ceas, zic că-i binecuvântat de Sfântul Duh, şi vreau ca ceasul să-i înţeleg să mă bucur de bunurile mele, fie zi, şi ziua viaţă întreagă. după gustul meu. Fii, lume a Domnului, binecuvântată, îmi place, mai întâi, să-mi stăpânesc căci ni-ai scăpat de mânie, descoperin- Se cuvine. întrebuinjând puterile noa­ tovarăşul. du-nii la vreme floarea în tremur a rân- stre, să schimbăm rostul vorbelor „bo- Nu să-i fiu singur stăpânitor, nici a- dunclii. găjie'', ..stăpânire", „autoritate", şi să sitpra unuia singur să trag fruntaria Fii, lume a Domnului, binecuvântată, a rulăm că cle's numai ,'bunuri sufleşti'", puterii. Vreau cuceririle, rând pe rând. căci în cumplită oboseală şi în vălmă­ că înţelesul lor material, corespunde Cuvântul nu însemnează seducţiune, ci şag de piciri, mi-ai ales căi tainice şi unor realităţi perfide sau derizorii. cunoaştere cuviincioasă, interes adânc m-ai luminat cu zâmbetul din mine. Şi se cuvine să schimbăm noţiunile şi durabil, elan, evlavie. de binefacere sau de ambiţie, să dăm Tovarăşii tăi, de's douăzeci şi trei, te Se cuvine să revizuim valorile noastre, alle înţelesuri astor virtuţi, să le su­ văd în douăzeci şi trei deosebite chi­ şi definiţiile, şi cuvintele noastre toate. flăm viaţă pentru alte scopuri şi alte, puri, oricât te-ai împotrivi, prin sim­ Spiritele fervente să meargă într'a- muljumiri. plul joc al vieţii. Unul, cunoaşte, mal colo, şi le va fi cu atât mai grea sar­ Ai trăit o zi întreagă. Priveşte fără ales. răbdarea ta fără de marginii ; al­ cina, cu cât mai bine vor şti până'n ce durere cum îi pune somnul capăt, căci tul, alături do tine zilnic, ştie că ai scru­ larguri îşi vor duce lumina. vei irăi-o până ce. clipă cu clipă, te vei pule şi că te necăjeşti uşor, dar nu, Se cuvine să învăţăm, cu strădanii, ţie stinge. Şi de a fost cu adevărat frumoa­ ceeace al treilea ştie, prieten al cămi­ semenii noştri miraţi, că fericirea nu-i se, nu ştii că alţii o vor trăi după tine, nului tău, că eşti părinte cu băgare de parcursul a o sută kilometri pe oră, departe, mai departe, în mersul vecinie seamă şi plin de griji. Şi pentru alţii, zborul pe o maşină, cuvântul zvârlit până al vremilor ? eşti, înainte de orice, suflet chinuit de dincolo de oceane, ci, mai ales. bogăţia lasă, fără feinere si grijă, pe fiul tău religie, sau cap făcut pentru probleme de gânduri frumoase, mulţumirea mun­ să crească, arbore frumos : copilul de sociale, sau mare amator de cărţi. Câ­ cii, onoarea iubirilor vii. ieri, copilul de odinioară, copilul de a ţiva, în sfârşit, te văd doar jucător di­ Se cuvine să restaurăm cultul artelor, cuina, nu-i vei pierde, inimă fără saţ ; baci de biliard, sau îndemânatec vână­ căci şi ele curăţă sufletul, mângâieri 1 te vor duce, pas cu pas, spre bătrâneţe, tor, şi plăcut la drum. ..in vremi de restrişte", şi în nestare, ca o mulţime dragă, mărită zilnic şi fă­ Eşti şi unul, şi altul fără îndoială. prin firea lor, să slujească teluri nemer­ ră de moarte. Eşti suma reprezentărilor deosebite, 1ы nice. Traducere de ELENA PROTOPOPESCU UNIVERSUL LITEBAR 8 Ritmuri frânte c privire la moarte

Trup al meu te vei înălţa cuminte La groapă rămâne-va insul Şi-mi vei păşi în viată, ştiu, Cu rude şi-un hohot de râs ; De'ndată ce lumea care minte Pe chipul de var din tot plânsul Va spune că te-au aşezat în sicriu. Păstra-vei şi tu un surâs.

Din ochii scobiţi care-adună Ce'nseamnă să mori, ce înseamnă Tot golul din preajmă, te vei mira ; Să dormi, şi încă al nimănui Pe jos picurând clar de lună Când moartea-i un vis ce te'ndeamnă Din gol, goliciune vei lumina Povara numai să-ţi depui : întreaga noapte cu făptura ta. . -> ™b • Făptura cea caldă şi umbletul Şi îji vei duce singur umbletul De gânduri anevoioase Vei respira ca flcăra fără plămâni Şi inima vie şi sufletul In inimă nu-ţi va mai bate sufletul Ce şade d'asurda în oase. De moarte pentru zilele de mâni. Vei merge singur, şi-asta s'ar numi — In oase-ăi porni, nu se zice Cu-o vorbă cunoscută : înviere ; Că duhul ne trece dincolo ?... Când soare cucurigu'n frig va cere Când oare-om rămâne pe-aice Un om, ca sfântul Petre, iară va minţi. Ca el să se piardă pe-acolo ? Ci tu, strigoi, îmi vei păşi 'nainte Şi instala dc-abine'n casă, ştiu, In oase-aşa dar călătoare Pe când în glumă lumea înainte Din ţărnă urca-vei pe'ncetul Va spune că te-au aşezat în sicriu. — Iţi trebuie fiinţă ce doare Şi-aşa când te poartă scheletul ? DRAGOŞ PROTOPOPESCU

închinări

IV. Te las sa creşti în mine, spre a-mi sluji drept pîine — Şi scut, înfiorării de ziua de apoi ; EU TE AM AFLAT, TE-ASCULT ŞI TE TRĂESC. Să cieşti — aşa cum creşte-o iluzie în noi, Prin care se străvede, suav, ziua de mîine... Eu Te-am aflat ; Te strîng acum în suflet, Precum, în palme, apa de isvor, ...Te las să creşti în suflet, în vise şi în gînd Cînd însetat, sărmanul călător, Şi gîndul, mut, priveşte îluidu-ţi, ce sporeşte ; Mult rătăcise fără de răsuflet. Genunchii 'nchipuirii se pleacă omeneşte, Iar a simţirii undă Te'nvălue plîngînd... Eu Te гscult ; imi sîngeră simţirea Dc bucuria marilor dureri, VI. Ce-şi revărsară tristele poveri Asupr'a tot ce a atins iubirea. NU TE AŞTEPTAM, NU TE-AM DORIT, NU TE-AM CĂTAT... Eu Te trăesc, — aşa cum se trăeşte O dimineaţă 'n munte — şi când ştii, Nu Te-am cătat cu vrerea, nu Te-am chemat cu plînsul, Că, în oraşul zilelor pustii, Ci cu înstrăinarea, doar, Te-am adulmecat Plîng clopotele, oameni, nebuneşte... Şi cu singurătatea acelui izolat fn mijlocul iubirii şi chinului — de dînsul... ..AI meu eşti — şi sînt om : Mărturisesc, Precum se spovedeşte un copil, Nu Te-am dorit cu simţul, nu Te-am gîndit cu gîndul, La Paşti, de bucuria lui April Ci cu nefericirea şi moartea ăstui cuget ; Eu Te-am aflat, Te-ascult şi Te trăesc... Cu liniştea, ce-aşteaptă, să se preschimbe'n muget ; Cu taina ce ne aşează cu vitele de-arîndul...

TE LAS SA CREŞTI IN SUFLET, IN VISE ŞI IN GIND.. Nu Te aşteptam cu nici o sărmană bucurie Cu care-aşteaptă omul răpus, divinul har ; Te'nvalue simţirea şi gîndul Tc priveşte Am vrut să sorb al sorţii, din urmă, trist pahar, Uimit, ca pc-o icoană de cînd era copil ; Fără-a ghidi o clipă la cer sau veşnicie... Genunchii 'nchipuirii se pleacă-aşâ fragil Sub magica povară a liniştii, ce creşte...... Nu Te aşteptam, mi Te-am dorit, nu Te am cătat ; In nici un chip eu n'am voit de Tine : Eu Te am temut odată şi Te-am negat apoi, De-aceia, poate — ai răsărit în mine Cu-aceiaşi voluptate şi îndărătnicie, Atât de simplu, ca un viers uitat.. Cu care. astăzi, nobil şi plin de vrednicie^ Te las să creşti în mine, ca giîul după ploi : . MIRCEA GHEORGHIU 19 UNIVERSUL LITERAR

propriu zis decât celelalte. In orice caz, oricât de original, Nietzsche nu a fost DAIMONION cel dintâi care a denumit mitic; nişte ţwi XIV. Puteri impersonale teri impersonale creatoare de cultură. Dacă îneliiegi într'un mic sistem (cceace de LUCIAN BLAGA ani intenţionat noi aici), tot ce a spus Goethe despre creaţiile Demonicului a- jiingi chiar la rezultatul că el vodca toa Lu începutul acestui studiu ani vorbii ( lieană : dionisicul, o putere de desniăr- te creaţiile picţioase. insondabile, toate despre mit şi gândire ştiinţifică. Spu­ ginire, o stare de beţie muzicală, în vir­ creaţiile cari nu se pot raţionaliza alo neam că atât mitul cât şi gândirea ştiin­ tutea căreia orice fiin|â limitată in spa­ culturii umane -- isvorând din ..demo­ ţifică conjin de fapt atât elemente ima­ ţiu poate sări peste propria umbră, i- nic", l-ar fi trebuit un nume pentru res­ ginative cât şi elemente abstracte. A- (lentif'cflndu-se în dănţuitor eestaz cu un tul raţionalizabil al culturii pontruca să mcsteciil acestor elemente în cazul mi­ adânc şi cosmic. Tot mai presus de orice aibă o polaritate de puteri originare, în- tului şi în cel al gândire! ştiinţifice di­ individualizare. Lui laust, legendara fi­ tocamai ea Nietzsche, lu aniline privinţe feră doui prin proporţie. Jn amândouă gură vrăjitorească a evului, mediu. — ca­ Demonicul tui (,e>etlic se aşează deci pe (uzurile elementele sunt cantitativ în ii- prin nimic nu se simte satisfăcut — aceiaş plan de mitică filozofic culturală putere Nietzsche, ea şi faustescul lui Spengler. ţiunea, în gândirea ştiinţifică abstrac­ impersonală : setea

Asemenea „puteri impersonale" denu­ mite nijtic sunt bunăoară „apollinicul'' şi „dionisicul", cei doi factori spirituali cu cari Nietzsche a încercat să lămu­ rească cultura grecească. Asemenea en­ tităţi impersonale sunt şi apollinicul lui Spengler şi „faustescul'' cu care gândi­ torul „prăbuşirilor','', ..catastrofelor", s'a încumetat. într'o inspiraţie plină dc am­ ploare, să organizeze dintr'un punct de vedere unitar cele două ansambluri cul­ turale ale istoriei europene : antichitatea grecească şi lumea modernă. Apollini­ cul, dionisicul, faustescul sunt abstrac­ ţiuni concretizate, dar cum concretiza­ rea nu suie pe trepte de imaginaţie pâ­ nă la „personificare", ele acceptă un bo­ tez — nu cu nume de zei, ci doar un bo­ tez în care zeii joacă cel mult rolul de naşi. Lui Apcllo, zeul luminei şi al mă­ surii, îi corespunde o putere imperso­ nală creatoare dc opere, dc idei şi fapte, toate deopotrivă caracterizate prin lu­ minoasă plasticitate şi măsurat echili­ bru : apollinicul. Lui Dionysos, zeul be­ ţiei, îi corespunde în filozofia nietzs- UNIVERSUL LITERAR 11

AMBROSE BIEROE Cavalerul cerului

In toamna anului 1801. într'o după a- lauri era un tânăr Virginián numit Car­ iniia/.ă plină dc soaie, un soldat se odih­ ter Drusc. Lan fiul unor oameni bogaţi, nea într'un desiş de lauri (Iepe margi­ .singurul copil la părinţi, crescut în plă- nea unui dru ni din Western Virginia. Sc ( eri şi belşug. întinsese sàt era de lung, cu fujirn jos. Locuia la câteva mile de locul unde (U capul culcai pe braţul stâng. Mâiui-i se alia acum. într'o dimineaţă se ridică (li captă. întinsa, strângea o carabină. delà ina-ă, şi spuse liniştit şi grav : ..Ta­ Dar. după dispozi|ia oarecum metodică tă, la (,1-afton a sosit un regiment de-al a membrelor şi după mişcarea uşoară şi l nîunei. Mă duc cu el'. i'i'tmieă a cu rl uşieri i delà spatele centu­ latul îşi înâllâ capul lui de leu. îl pri­ rii, el putea li socotit (le-acuma ca mort ; vi timp de o ( lipă. şi răspunse: ..l)u-te. Adormise in | ost : şi (Inia ar li fost des­ (alier, şi orice s'ar întâmpla, tu fă ceea- coperit, peste putină \ renie după ace.a ((- crezi că e de datoria ta. Virginia, fajă ar li fost mort, căci aceasta era pedeap­ de care tu eşti un 'nîdătoi-, trebue sä sa legală a crimei lui. învingă şi fără tine. De om tiăi amândoi Desişul (le lauri în care dormea crimi­ până la" sfârşitul războiului, o să vorbim nalul se afla. la cotitura unui drum care, noi mai mult despre asta. Mania ta. pre­ după ce иі'а. spic sud. un povârniş râ- cum şi doctorul, ţi-a spus-o : e foarte ipos, sc întorcea brusc spre vest, ţinând-u grav bolnavă: în cel mai fericii caz, ea iipoi drept spre creştet vre-o sută de nu va niiii fi cu noi urni mult dc câteva metri încă. Acolo din nou o lua spre suci săptămâni, dar timpul acesta e scump. şi mergea în zig/ag. la vale, prin pădu­ Ai fi mai bine să n'o mai neliniştim. re, la ieşitura acestui de-al doilea lin- Astfel Carter Druse. făcând o plecă­ ghiu se afla o stâncă netedă, rotunjii»- ciune re-pex tuoasă in faţa tatălui său. dii-so dein creştet in spre nord. domi­ acesla răspunzunclii-i cu o înclinare pli­ nând valea adâncă ele unde urca drumul. nă de demnitate care masca o inimă Stanca acoperia o coasiâ inaltă: o pia­ sdrobitii. părăsi casa copilăriei sale pen- tră slobozită din marginea râpei ar li ti II a se face soldat. căzut deodată la o adâncime dc o mie de picioare peste vârfurile (le brazi. Un­ Prin conştiinciozitate şi curaj, prin ghiul în care dormea soldatul se afla fapiele pline de îndrăzneala şi devota­ pe un alt pinten al aceleiaşi rupi. Dacă ment, îu (urând se impuse în faja cama­ s'iir fi deşteptat ar fi avut înainte-i o razilor şi ofiţerilor săi ; şi mulţumită a- \cdere, nu numai a braţului scurt al ecsior calităţi ca şi pentru faptul că el drumului şi a stâncii proeminente, ci şi ( unoştea întru câtva ţinutul, el fu de­ a profilului întreg al coastei (lin vale. semnat să păzească cel mai înainta; post. Dealtfel priveliştea l-ar fi ameţit uşor. Cu toate acestea, oboseala fusese mai A. VESPREMIE : GHIVECI DE METAL tare decât voinţa lui. şi căzuse mort de Expoziţia Academiei artelor decorative Ţinutul era peste tot împădurit, în n- son; n. fiiiii de fundul văii. spre nord, unde se Cine ar putea spune ce înger bun sau minunat monument de artă ridicat pe Vi-dea o mică livadă naturală, prin care rău i se arătă în vis pentru a-1 deştepta culmea aceia pentru a comemora morţii curgea un râuleţ abia vizibil din margi­ din somnul acesta criminal ? Fără nici-o unui trecut eroic din care el fusese o nea văii. Locul acesta deschis părea că mişcare, fără vre-ttn sgomot, în tăcerea parte neglorioasă. Simţământul se şterse nu e mai mare decât o porată de ogradă, adâncă şi în toropeala după amiezii îna­ însă printr'o uşoară mişcare a grupului, dar în realitate avea mai multe mii de intate, pare că un trimis nevăzut al soar calul, fără să-şi fi clintit picioarele, se metri întindere. toi atinse ochii conştiinţei Iui — îi şopti trase puţin îndărăt : omul rămase ne­ Verdele Iui era mai viu decât acel al iu urechea gândului său. cuvântul tainic mişcat ca şi până acum. Desmeticit pădurii înconjurătoare. Dincolo de a- al deşteptării, pe caic niciodată buze o- (leabiiK-lea şi lămurit asupra situaţiei, eeasta se ridică un şir de stânci uriaşe meneşti nu l-au rosti; şi nici'nu l'a ţinui Druse aduse patul puştii lângă obraz, asemenea acelora pe cari stăm noi pri­ minte vreodată gândul omului. El îşi ri­ împinse glonţul în ţeava şi punând puş­ vind sălbatecul (lei or, prin cari drumul dică încet fruntea depo braţ şi privi prin­ ca la ochi ţinti spre inima călăreţului. cu nnevoe şi-a croit urcuşul lui spre tre tnlpincle de lauri cari îl ascundem,, 0 singură atingere a trăgătorului şi to­ creştet. Configuraţia văii era, înfr'adè- strângând instinctiv in mâna dreaptă pa­ iul ar fi fost bine penrii Carer Drusc. vâr. de aşa natură încât din punctul tul, carabinei. Văzu. ca prin farmec, pe In iTpa aceea calâeţul îşi întoase capul nostru de observaţie ea părea a fi în­ un piedestal colosal, s Ui nea. pe margi­ şi privi în direcţia duşmanului său as- chisă din toaie -părţile, şi oricine ar fi nea extremă a pietroi celei. încoronate şi 1 uns--s'ar fi zis în faţa lui — în ochii plivit-o nu putea decât să te mire cum ridicate drept spre cer. statuia unui ch lui, în inima lui curagioasă. drumul care şi-a găsit un loc ca să iasă vaier (le o demnitate impresionantă. liste. într'adevăr, aşa de groaznic lu­ de aci a putut găsi un altul ca să se stre­ Cavalerul călare pe cal. drept şi mar­ cru să omori un vrăjmaş în răsboiu — coare din nou îuăuufru-i, de unde ve­ tial аѵеа ţitiuia de odihnă asemenea, u- ui; duşman care a surprins o taină de neau, şi încotro mergeau, apele râule­ nui zeu grec sculptat în marmura care care atârnă- viaţa ta şi a camarazilor tăi ţului care împărţea livada Ia două mii stăvileşte avântul. îmbrăcămintea ceuu — un duşman mai tare prin informaţia de paşi mai Ia vale. şie armoniza cu fondul ţesut din văzdu- pe care o deţine clecât întreaga lui ar­ 'lotuşi ţinutul nu era aşa di: sălbatec I /I : metalul costumului său ca şi al mată prin mulţimea ei ? şi anevoios ci oamenii au făcut din el pâturei dope cal părea mai puţin ilin-îr. Carter Druse se îngălbeni ca un mort; teatrul războiului; în pădurea din fun­ umbră. Pielea animalului nu avea nici o tremura tot; simţi cum se pierde; gru- dătura acelei capcane militare, în care pată de lumină mai puternică. O cara­ pul-stafue îi apăru ca nişte uioiuâi negre o jumătate de sută de oameni în pose­ bină, foarte scurtă, lângă şea. era strâns cari se ridicau, cădeau şj se mişcau ne­ sia e.şirilor ar fi putut sili să se predea ţinută de mâna dreaptă a călăreţulu... sigur în arcuri de cercuri pe cerul aprins. prin foame, o armată întreagă, stăteau mâna stângă, care apuca frăul. nu se Mâun-i alunecă depe armă şi încet-încet ascunse cinci regimente de infanterie. vedea. Silueta calului j.-ofilată pe Cel­ capul îi căzu pe frunzele dejie pământ. Merseseră ziua ele ieri toată, şi noaptea, era tăiată cu asprimea unei camee : pri- Omul acesta cumsecade şi curagios, el. iar acum se odihneau. Odată cu căderea virea-i străbătea înălţimile aerului spre .soldatul cel aspru, era să leşine de întunericului aveau de 'gând s'o por­ rocile diiiainte-i. Din faţa călăreţului, emoţie. nească clin nou la drum, să urce spre lo­ întors uşor spre stânga, se vedea numai Dar aceasta nu ţinu mult; în clipa cul unde sentinela lor cea necredincioa­ o parte diu frunte şi bărbia. Privea în următoare îşi înălţă privirile, mâinile îşi să dormea, şi, coborînd cealaltă culme a jos. spre fundul văii. Înălţat prin nă- rciiiară locul lor pe carabină, arătătorul povârnişului, să cadă peste tabăra duş­ zttinfa lui spre cer şi prin aspectul do căuta piedica ; cieerul, inima şi ochii se manului cam pela miezul nopţii. Spe- înfruntare pnrea a unui inamic groaznic l'ivipeziră. conştiinţa şi, judecata începură i'iiufa lor era să-I surprindă, pentru că şi apropiat, grupul părea a fi de o colo­ sa lui reze. Sâ-1 prindă viu. pe acel duş­ drumul ducea tocmai spre ariergarda i- sală mărime. ii,an. era greu : să-I alarmezi însenina naniică. In caz de nereuşită poziţia lor La început Druse avu simţământul .síi-l asvâiii în tabăra, sa cu veştile lui ar fi fost extrem de periculoasă. straniu pe jumătate jtrecis, că adormise l'aiale. Datoria soldatului era clară: Sentinela care dormea în desişul de la sfârşitul războiului şi că privea Ia un omul acela trebuia, să fie împuşcat în 12 UNIVERSUL LITERAR

aşa de albastre, ajungând până la vâr­ furile pomilor din vale. Despre un volum de Ridicându-şi ochii spre această înăl­ ţime ameţitoare, ofiţerul avu o privelişte epigrame sau: care-1 înmărmuri— un om călare lăsân- du-se prin aer, în acea vale ! Cine poate... Călăreţul stătea drept în şea, ca un militar, ţinând frâul strâns pentru a pre­ In cele de mai jos intenţionez să mă o- veni o săritură prea mare a calului. Cu presc asupra unui proaspăt volum de... capul gol fiind, părul îi flutura ca pana „epigrame politice şi sociale", suprainti- în vânt. Mâna-i dreaptă nu i se vedea din tulate : „De-a lungul vremii" pe care ipricina norului pe care îl făcea coama tipografia românească le-a dat la iveală ridicată a calului. Trupul animalului în anul de graţie 1926. Demne de remar­ avea o poziţie aşa de orizontală în cât cat sânt — în deosebi — 2 contraste : s'ar fi zis că stă cu toate copitele pe 1) Pedeoparte — acela dintre : eleganţa pământ tare. Mişcările-i erau acelea ale broşurii (tipărită pe hârtiea cea mai ve­ unui galop sălbatec; dar tocmai când ofi­ lină şi cu litera cea mai frumoasă) şt ţerul le privea ele încetară, şi animalul numele fundamental necunoscut al auto­ îşi aruncă înainte picioarele ca şi cum rului (N. Gudin) pentru existenţa căruia, se lăsa jos în urma unei sărituri. Ci ace­ în literatura românească, nu ni se spune sta era cu adevărat un sbor ! nici măcar cărei provincia îi daiorim e- înmărmurit şi îngrozit de această ară­ ternă recunoştinţă ; tare a unui cavaler al cerului — crezân 2) Pe dealta, dintre pretenţiile a- du-se pe jumătate scriitorul ales al vre­ cestuia care ne atrage serioasa atenţiune unui Apocalips — ofiţerul fu doborît de asupra faptului că : puterea emoţiei. Picioarele îi slăbiră şi „Primele 200 de exemplare din această căzu. ediţie sânt numerotate şi semnate de au­ A. VESPREMIE : SCULPTURA IN Aproape în aceiaşi clipă el auzi sgomo- tor", pretinzând ca echivalent material FILDEŞ tul unei sfărâmări în copaci — un sunet al celor 48 de păginuţe, la început, Expoziţia Academiei artelor decorative care muri fără ecou, şi apoi totul se 100, mai târziu, 60 de lei — şi calitatea linişti. epigramelor dintre care subsemnatul, cu ciliar locul lui de pândă — fără preve­ Ofiţerul se ridică, tremurând. Se re­ toată bunăvoinţa, n'a putut să aleagă nire, fără gând de-o singură clipă, în­ culese. Fugi repede de lângă stâncă în- nimic pentru o antologie a epigramei ro­ tr'un timp mai scurt decât s'ar cere pen­ ispre un loc aflat cam la o jumătate de mâneşti, gata de tipar. tru o rugăciune nevorbită, trebuia trimis •milă delà piciorul ei. Spera să-şi găsească Natural că nu ne mulţămim să insinu­ ipe lumea cealaltă. Dar nu —• mai e o emul, aproape de acolo dar nu-1 află. In ăm. Verba docent, exempla traliunt. Câ­ speranţă ; ipoae că n'a desooperit nimic clipa repede ca vântul a visiunei sale, teva dintre acestea vor fi suficiente spre — poate că admiră numai frumuseţea imaginaţia îi fusese într'atâta influen­ a se vedea că noul epigramist — care tre­ peisagiului. ţată de graţia aparentă, uşurinţa şi in­ ce în revistă galeriea tuturor oamenilor Poate că de-ar fi lăsat în voe, s'ar în­ tenţia minunatului „sbor'' încât nu-i noştri politici, stropindu-i cu „epigrame'* toarce şi ar pleca fără grije înspre locul trecuse prin cap că linia marşului cava­ datate aşa de disperat — nu are idee, nu de unde a venit. Fără îndoială că va fi lerului aerian era îndreptată spre pământ de spirit, nu de epigramă — dar nici mă­ (posibil să vezi în clipa retragerii Iui dacă şi că ar fi putut să găsească ceeace căuta car de vers şi limbă românească. Iată-le : ştie ceva sau nu. Se prea poate ca aten tocmai la piciorul stâncii. După o jumătate ÎNCHINARE ţia lui fixă să Druse îşi întoarse capul de oră se întoarse în lagăr. Ridendo şi privi în jos, în abis, ca delà suprafaţa Ofiţerul era om cuminte ; era prea Pildele care urmează unui lac limpede în spre fundul lui.. cuminte chiar ca să povestească un Din vieţi şi clipe trăite Văzu strecurândiinse de-alungul livezii „adevăr" care nu putea fi crezut. Nu închin, Ţări obijduite celei verzi, o linie şerpuită în care se spuse deci nimic despre ceeace văzuse. distingeau chipuri de oameni şi de cai — Iar când comandantul îl întrebă dacă în Râzând — multe se 'ndreptează. desigur vre-un comandant trăsnit care cercetarea lui nu constatase vre'un fapt Avem oare dreptul să zicem : mersi de permisese soldaţilor escortei să-şi adape folositor expediţiei, el răspunse : asemenea închinare în care versurile 2—3 caii în loc deschis, loc spre care priviri „Ba da, domnule comandant , nu există conţin atâtea cuvinte barbarizate? Vrei să din o sută de culmi puteau să se îndrepte. nici un drum care să meargă dinspre sud fii bun Român, domnule epigramist ? Druse îşi luă ochii din vale şi fixă din în vale". Învaţă româneşte — şi atât ! Pe urmă — îou grupul calului şi călăreţului ; apoi Comandantul, ştiind aceasta mai bine versuri. iarăşi şi apăru înaintea ochilor carabina. decât el, zâmbi. Şi mai pe urmă : epigrema — dadă Dar, de data aceasta, ţinta lui fu calul. După împuşcătura sa soldatul Carter intervine spiritul care, deocamdată, e In amintirea lui, ca o poruncă divină, Druse îşi, încarcă din nou arma continu- invizibil.... sunară cuvintele tatălui său spuse la ându-şi paza. Ce m în acelaş sens — aoeiaş scîlceală plecare. „Orice s'ar întâmpla, tu fă ceea verbală în : 1 Nu trecură bine zece minute şi un ser­ ce crezi că e datoria ta' . Acum era calm. gent federal veni cu multă grije spre el Nu mai strângea din dinţi ; nervii îi erau târându-se în genunchi şi mâini. Druse IN ŢARA ORBILOR tot aşa de liniştiţi ca şi acei ai unui co- nici nu-şi întoarse capul ci rămase ne­ Vulturi şi şoimi de loc nu sânt ; pil care doarme — nici-un muşchi nu i mişcat ca şi când nu i'ar fi cunoscut. Râmas-au ŞOBOLANI şi corbi : se mişca ; respiraţia care i se oprise când — „Tu ai tras ?" şopti sergentul. Azi toţi SE »NCHIN PAN'LA pământ luase hotărârea, era acum liniştită şi în­ — „Da". Alesului... ŞEF DINTRE orbi. ceată. Datoria triumfase ; cugettul spu­ — „In ce ?" sese trupului ; „Pace, fii liniştit". Şi — într'un cal. Era pe stânca aceea. ACELUIAŞI trase. Precum vezi, acum nu mai e acolo. S'a D. prim ministru doarme. In clipa aceia un ofiţer al forţei Fede­ dus în prăpastie. (Ziarele) rale, în spirit de aventurier sau în cău­ Faţa omului era albă, clar nu citeai Având norocul din născare — ta rea de cunoştinţe, părăsise bivuacul pe ea vre-un alt semn de emoţie. După Statuia-ţi este garantată, ascuns în vale, şi, cu paşi fără ţintă, o ce răspunse, îşi întoarse aiurea fa(a şi Şi spre PERFECT 'asemănare, luase înspre marginea mai colorată a unui nu mai vorbi. Sergentul însă, nu înţele­ S'o pue la Senat.... culcată. locşor deschis de lângă piciorul stâncii, sese. socotind câştigul pe care Гаг avea dacă — „Uită-te 'ncoace Druse", zise el, du­ Natural că oricât am continua cu ci­ ar mai înainta încă. La o depărtare de pă o clipă de tăcere, „nu prea avem tarea unor astfel de extrase — sănătatea un sfert de milă de la el, dar în aparenţă obiceiul să ascundem. Iţi, ordon să-mi ra­ cetitorilor nu va fi cu nimic atinsă, spi­ numai la o aruncătură de piatră, se ri­ portezi. Era cineva pe cal ?" ritul din ele fiind cu desăvârşire absent. dica din ciucurul ei de brazi faţa gigan­ — „Da". Fără calităţi formale şi fără fond — tică a rocii, dominând delà o aşa de mare —• „Cine ?" prin urmare — aceste înseilări, pe care înălţime încât ameţeai privind coasta aşa — „Tata". un curaj demn de admirat le numeşte e- de abruptă, conturu-i atât de colţuros. Sergentul se ridică şi depărtându-se pigrame, — legate de nişte momente atât La oarecare distanţă mai încolo şi spre zise făcându-si cruce : „oh, Doamne dc puţin valaibile şi de efemere •— nu au dreapta se profila o linie neştirbită şi Sfinte !" nimic în stare să le justifice apariţiu- verticală pe fondul cerului albastru în nea pe piaţa literară : Căci — se va jos până la jumătatea înălţimii şi a trad. din englezeşte de recunoaşte — a apela la insanităţi stilis­ dealurilor celea depărtate, aproape tot tice ca aceia din : TRAIAN ŞTEFANOVICI UNIVERSUL LITERAR - 13

audă de nici un compromis cu guvernul Ardealul şi problemele culturale ungar. „Dreptatea'', deşi foarte bine re­ dactată, trebui să-şi înceteze apariţia după doi ani, fiindcă publicul nu mai Presa memorandistă putea fi îmbătat cu apă rece. Banatul, sub inflflien|a puternică a curentului Amil 1884, înseamnă începutul epocei efect asupra masselor delà ţară, care tribunist din Ardeal, a reacţionat hota- presei cotidiane în Ardeal. Pirovincia a- nu-şjl puteau permite luxul de-a abona rît împotriva politicei moderate. Peste ceasta avusese şi ma', înainte publica ediţiile cotidiane ale publicaţiunilor. puţin timp trebui să vină şi în acest colţ ţiuni politice şi culturale, care apăreau Conţinutul acestoir numere speciale pen de ţară omul şi organul care să ridict siăptămânal. Ajunge să amintim de „Ga­ tru popor satisfăcea pe deplin atât ce­ şi aci nivelul de luptă la acelaş grad cum zeta Transilvaniei'' care a văzut pentru rinţele cititorilor delà sate cât şi inten- era în Ardeal, şi îndeosebi în judeţele întâia oară lumina zilei în Iulie 1837, a- ţiunile conducătorilor politici şi intelec­ de sud. vând caracter politic, iar după un an tuali, in numerele de Duminica se făcea Se vede că politicianul român a fost şi-a adăogat şi partea cultuirălă prin în­ educaţia poLtică a poporului şi în ace totdeauna preocupat de mici interese fiinţarea „1' oii pentru minte, inimă şi li­ laş timp i se clădea într'o formă uşor de personale, căci după impozanta mani­ teratură. Ambele publicaţiuni erau re­ înţeles şi o îndrumare economică, sănă­ festare în procesul Memorandului la dactate de Gliearghe Bariţ'u, pe atunci toasă. ^ J.. : Cluj în anul 1894 s'a produs în sânul profesor în Braşov, şi apăreau în editura Exemplul „Gazetei Transilvaniei'' n partidului naţional o criză internă atât tipografului sas Johann Gott, singurul fost urmat câţiva ani mai târziu (1893) de acută şi de gravă încât efectul ei a autorizat de către guvern de-a tipări şi de „Tribuna", care în locul numărului dărâmat până şl în străinătate tot ziare. de Duminică a scos însă o foaie pentru nimbul şi întreaga aureolă ce le câşti­ popor independentă : „Foaia Poporului". Intre timpul delà 1837 şi până la era gase cauza românească prin luptele date Pusă sub direcţia vigurosului publicist „Tribunei'' au mai apărut şi alte pubi­ în ultimii zece ani împotriva guverne­ de pie memorie Ion Russu-ŞArianu, a- ca ţi uni în Ardeal, având fiecare rostul lor ungade. Procesele Replice! şi al Me­ ceastă publicaţiune a avut la massele de ei. Chiar si „Gazeta Transilvaniei'' şi morandului câştigaseră în ţările din A- la sate acelaş. rol pe care 1-a avut la „Eoaia pentru minte, Inimă şi litera­ pus mulţi prietini politici pentru ro­ pătura intelectuală „Tribuna". tură" au trecut în acest restimp prin mânii din Austro-Ungaria şi unii dintre multe peripeţii şi prefaceri. Relevăm Grandioasa manifestare politică, care cei mai distinşi bărbaţi de stat şi publi­ aici faptul că aceste două publicaţiuni a avut loc la Cluj cu prilejul procesului cişti politici din marile capitale apu­ erau tot aşa de răspândite şi în Princi­ „Memorandului'', se dâtoreşte în mars, sene şi-au pus toată autoritatea lor In patele Române şi în Bucovina ca şi în parte propagandei făcute prin această serviciul cauzei noastre. Dar blăstemul Ardeal. foaie. Din punct de vedere culturale strămoşesc al invidiei n'a îngăduit ca Cu apariţia „Tribunei' şi cu transfor­ meritul deosebit al „F. P." a fost că a poporul român să culeagă în linişte şl marea „Gazetei Transilvaniei" in ziar scormonit imensa comoară de folklór a cu folos roadele unor lupte pline de a- cotidian începe o eră nouă, care e bine ţărăniinei din Ardeal, făcând ca această vânt frumos cum au fost cele date între conturată prin principiile precis defi­ bogată şi interesantă literatură să fie anii 1881—1894. nite ele politicei şi cuiturei naţionale. dată la iveală de însuşi cărturarii ţă­ După cum am arătat $i în articolele rani delà sate, cari în mod abil au fost Criza din anii 1895 şi 1896 a înscris în precedente aceste două ziare au luat puşi fa o contribuţie preţioasă, care in istoria politicei din Ardeal pagini urîte lupte pe două fronturi : politic şi cul­ cercetările viitoare va face nepreţuite si dureroase şi a dus la desbinarea din­ tural. servicii studiului poeziei şi literaturei tre conducători. Criza fiind de natură „Tribuna'1 a revoluţionat limba lite­ popoarele din Ardeal. In acelaş timp politică nu avem s'o cercetăm aie' decât rară în Ardeal, indicând noui orizon­ ziarul „Tribuna'' edita o blbuotecă de în efectele ei asupra cuiturei naţionale. turi de orientare culturală, iar „Gazeta popularizare, care în fond înfăţişa, Iu Din norocire s'a adeverit şi aici pro­ Transilvaniei" deschisese drumul cultu­ mare parte, aceeaşi literatură poporală verbul că în tot răul este şi un bine. ra', literare spre massele poporului prin însă într'o formă mai literară, trecuta Desbinarea produsă în cercul celor gru­ înfiinţarea „Numărului de Duminică'" prin penele unor scriitori recunoscuţi. paţi în jurul „Tribunei" a avut ca ime­ pentru pătura delà sate, care apărea In Aceste broşuri, extrem de eftine, AXI diat efect înfiinţarea unui nou ziar poli­ S pagini, ceeace pentru împrejurările de format mulţi ani de-arândul „premiile" tic „Tribuna Poporului'' la Arad. La Si­ atunci însemna foarte mult. Aceste nu­ şcolare pentru elevii din şcolile primare biu au rămas bătrânii mai conservatori, mere de Duminică, adoptate mai târziu cari se distingeau la învăţătură. Păcat far la Arad s'au dus tinerii mai liberali. şi de alte ziare, am avut un covârşitoi că această bibliotecă nu se mai reedi­ Iu fruntea acestora se găseşte cel mai tează. Ar forma, printr'o continuitate combativ dintre publiciştii de pe-atunci, bine susţinută, o lectură plăcută pentru Ion Russu-Şirianu. tineretul pueril şi o legătură de amintiri Importanţa nouei mişcări constă In cu un trecut glorios al presei române faptul, că prin transpunerea câmpului din Ardeal. de luptă naţională la Arad acţ'unea po­ D-lui N. TITULESCU Din cele expuse până acum e vrednic litică a românilor din statul ungar in­ de remarcat faptul, că aproape toată tră în contact direct cu maghiarimea Reuşeşte cu o vorbă mişcarea politică-culturală a româniloi care îşi creiasë acolo cel mai avansat Liga, 'ntreagă s'o transporte ; ardeleni s'a produs în cele două oraşe post de atac împotriva politicianilor ro­ Noi însă PENTRU'ASA CIORBĂ— săseşti : Sibiul şi Braşovul. Lucrul «- mâni, cari erau oarecum retraitşaţi Ia Plătim scump, valuta forte. cesta se explică în primul rând prin Sibiu sub ocrotirea unei administraţii faptul, că în aceste orage administraţia niai îngăduitoare a saşilor. Aradul era sau la jocuri de cuvinte forţate (şi, din era în mâna saşilor, cari erau mai in­ un puternic centru politic maghiar, deşi această cauză : desgustătoare) ca în : dulgenţi faţă de români, Iar în al doi­ era situat într'o regiune rurală curat ro­ lea rând prin împrejurarea, că românii mânească. Infigerea drapelului de luptă D-lui PREŞEDINTE ORLEANU din judeţele de sud ale Ardealului a~ în acest centru a fost bună inspiraţie Ca preşedinte-al adunării veau contacte continuul cu vechiul Re­ •din partea românilor şi cu apariţia pri­ FOARTE puţin te-ai remarcat, gat, ceeace a făcut o mentalitate la u- mii] ui mimări din „Tribuna Poporului'' In schimb, toţi amploiaţii gării ceşti români să se formeze cu caracter se începe o nouă epocă în viaţa politică Ştiu că „Orleanu-i regulat". mai pronunţat românesc decât în par­ şi culturală a poporului român din Ar­ tea de nord a Ardealului. deal. Crecetarea acestei epoct va forma sau în : Curentul naţionalist, puternic ali­ subiectul articolului viitor. mentat de populaţia sătească delà Brt» OAMENI NOUI şov şi Sibiu, care forma cititorii numă­ ION BAILA Că ne-a scăzut fantastic banu rului de Duminică ai „Gazetei Transil­ O vede orice nespălat ; vaniei" şi ai „Foii Poporului'', se res Ce n'a putut el, BRE - TI - ANU franse în decada ce a urmat după în- O să ÎNDREPTE - UN... Lepădat. fiinţarca „Tribunei" peste întreg Ardea­ lul şi cuprinse chiar şi Banatul, care nu însemnează, numai a nu face poezie, era sau părea mai conservator în pri­ dar nici măcar literatură elementară. vinţa politicei naţionale. Astfel când re­ Dacă totuşi ne-am oprit puţin asupra gretatul Cornel Diaconovici, bănăţean acestei broşuri, am făcut-o spre a doveCTÍ de baştină, încercă în anul 1894 să scoa­ că şi în literatură „cine poate, oase tă la Timişoara publicaţiunea „Drepta­ roade".... tea" cu programul unei politici mode­ rate, întâmpină o complectă răceală la PAUL I. PAPADOPOL publicul românesc, care nu mai voia să 14 UNIVERSUL LITERAR Cronica muzicală OPERA DE ARTA MUZICALA ŞI INTERPRETUL (Cu prilejul concertelor Iturbi)

Este nevoie de o anumita, putere ele şi răsturnarea ord.iiei naturale a lucru discernământ şi de oarecare experienţa iilor, în cât în produejiunca muzicală, analitică pentru a putea distinge ceeace considerată grosso modo, executanţi şl hotărăşte asupra succesului unei produc- auditori - snobismul nu apare ca cea ţiuni muzicale. O împrejurare socială mai Kia\â deloejiune a \ic|i.i muzicale. sau politică, un motiv cultural, o parti­ Cea 113ai. primejdioasă pentru adâncirea PE MARGINEA ULTIMELOR MANI­ culară dispoziţie sau însuşire a execu­ leulturii noastre muzicale, miai (i.ui'entă. pen­ FESTĂRI PLASTICE tantului, adesea ori snobismul, rar ne-co tru stuperfieializarca gustului public şi, în siiăţi de instrucţie şi educaţie muzicală dtlinitiv, cea mai îndeobşte .şi tacit con­ In ultimul timp I arclietul a fost infor­ şi aproape de loc opera de a rtă muzi­ simţită este \ inovată şi aproape perina- mat despre o sume de afaceri necurate, cală. — iată spre exemplu, U.IL număr din acuta uitai e a operei du artă muzicală. din cari o ( lasă întreagă de- samsari, suma de factori ce se impun pentru par­ Proprie artei sonurilor este dificultatea mai mult sau mai pulin excroci, trăiesc ticiparea la o audiţiuine muzicală, con­ cc ia naştere din. caracterul şi modul de îmbelşugat, spre dauna pictorilor si în­ cert sau reprezentaţie de operă, şi pen­ ii 11 percepută o piesă de muzică, pentru josirea artei roniâne.şt'. tru aprecierea şi deci determinarea suc­ care nu este suficient creatorul ei, ci în Iii artă, ca şi în celelalte tărâmuri de cesului producţiunii muzicale. Gradaţia totdeauna esle necesară intervenţia unu: activitate ale României de după război, caro rezultă din această enumerare nu intermediar, unei a doua persoane, sau proliteurii s'au îniniil|it considerabil, este riguros reală în fapt, pentrucă in­ a două, trei. patru, ba chiar a unui în­ înăbuşind munca cinstită, prostituând teresul arătat unuia din aceşti factori treg grup do zeci, sute şi chiar o mie po producător, , 'ălmuind buna cu vi in |a este. relativ. Individualul şi subiectivul, (\ezi simfonia celor o mie, a ѴШ-а a lui iu tran.sacjii şi terfelind orice coneep- pe de altă parte, imprimă şi mai multă Maliler; de persoane. Aceşti interme­ ţi une care cată iă iasă din comiin pen- relativitate şi elasticitate nu numai gra­ diari, executanţi, instrumentali sau vo­ tru înăljarea sul letească a obşfei. daţiei de care vorbim, dar chiar fiecărui cali, sunt intorpreţii operei de artă mu­ In deosebi — rezumându-ne la artă factor iu parte ; şi cu atât mai mult şl zicală. Existenţa lor este îu strictă de­ numai — pictori mai grav pentru o mai sigură judecată pendentă de opera de. artă muzicală. în­ sunt aceia cari sufăr, şi materialmente şi moralmente, mai în- a productului de artă sonoră, cu cât su­ treaga lor artă este de exercitat pentru I'ricoşător de pe biectivul se impune până la clesmăţ, ca a materializa, a sensibiliza şi a inter­ uriini aşa zişilor ne- gustori şi, intermediari, cari fac legătura principiu unic şi cu cât obiectivitatea preta cu mijloace proprii depozitul artis­ zilnică între artist şi publicul cumpără­ este mai înlăturată. Cunoaşterea şi însu­ tic cuprins in schiţa grafică a creatoru­ tor. şirea câtorva elemente fundamentale şi lui operei, a compozitorului. Pregătirea determinante asupra esenţei frumosului şi funcţiunea artistică a executantului Folosindu-se «le grelele nevoi îu cari muzical ar constitui o serioasă bază de este determinată de necesităţile de ex­ necurmat se zbate artistul, haimanalele cultură muzicală. Care perfecţionată prima re a piesii muzicale. Cu cât execu­ acestea sociale au darul de a ţese în ju' - pc'ndelcte, prin control şi verificare, pe tantul se îndepărtează delà acest rosi iul pictorului un sistem foarte abil • măsura contactului cu producţia artei interpretativ şi-şi află o finalitate în în­ foarte complicat de sfori, care-i încurcă mişcările, fârându-1 prizonierii sonurilor, ar putea tinde şi ajunge Ia săşi exerciţiul tehnic şi material, în dex­ nepu- tincios al banului servit cu picătura,"ca stabilirea criteriilor, fie şi personale, dat teritatea, abilitatea sau velocitatea în o droga stupefiantă. estetic valabile, pentru judecarea şi a- «inc, tinzând deci, spre o existen|ă inde­ similarea operei de aria muzicală. In fe­ pendentă, ridicând prestigiul tehnicii, şi Din zi în zi, produc-fia pictorilor noş­ lul acesta s'ar recunoaşte opera de artă rolul de mijlocitor deasupra şi în detri­ tri, mai ales a celor tineri, se resimte, stând în centrul oricărei preocupări mu­ mentul operii de artă, cu atât echilibrul alarmant, de ţie urma acestei stranii si­ zicale, — fie chiar de natură speculati­ firesc este mai ameninţat şi cu atât exe­ tuaţi.'. vă, ştiinţifică sau istorică, — interpretat cutantul îşi pierde dreptul de interpret. Dar iată că, într'o atmosferă asfixian­ sau cercetătorul neputându-şi afirma şi Mijloacele sale care nu pot fi valorifi­ tă, Fundaţia Prinecpelui Carol aprinde justifica o activitate în domeniul muzi­ cate decât în slujba operii de artă mu­ ti ii far de nădejde. cal decât în funcţiune de opera de arta. zicală, sunt cultivate aparte, ca un meş­ Sub privegherea riguroasă a criticului Este însă atât de fréquenta intcrverlirea teşug special, care în nichtn chip nu sunt de artă delà revista „Gândirea'', d. Os­ artă ; nu sunt muzică, ci, atâta vreme kar Waltlier Ciseck — Fundaţia Price- cât pretind şi se oonstituesc ca un exer­ peltii Carol a organizat, începând din ciţiu, afirmându-se ca valori altele decât luna Noembrie, un ciclu de expoziţii co- cele ce decurg din producţiunea frumo­ lective, cu lucrări selecţionate, a pictori­ sului artistic muzical, mijloacele execu­ lor şi sculptorilor români, în viaţă. tantului sunt cxtramuzicale. Sunt acus­ Pentru publicul amator, înjghebarea tice, sunt sonore. Acusticul sau sonorul acestor saloane, din strada Doamnei 20. nu este însă muzică, cum nu tot auzibi- înseamnă pe lângă o călăuză cinstită, ui: IiiI nu poate fi sunet muzical. Stabilind prilej de înalte satisfacţii sufleteşti, pe 21 Noembrie, 1887: A murit în Bucu­ rostul său în sine însăşi, exerciţiul teh­ cari nicăiri, în alte aranjamente similare, reşti povestitorul Petre Isp.irescu. nic devine virtuozitate, în accepţia sear­ nu le-ar fi putut afla. 22 Noembrie, 1890: A murit folklori.s- bădă şi mecanică a termenului. Pentru aceleaşi pricini şi mânat de a- tul Simeon Măngiucă. O elementară îndatorire a criticii este celeaşi sentimente, un nou salon colec­ 23 Noembrie, 1843: Ioan Ghica îşi des­ de a releva că primordial în producţiu­ tiv e pe calo să ia fiinţă. în str. Kara- chide cursul său de economie politică nea muzicală este opera de artă. Devie­ ghiorghievici 9, în una din sălile spe­ la Academia Mihăileană clin Iaşi. rea atenţiuni! spre mijloacele de expri-.- cial amenajate ale librăriei ilasseffer, 1901: A murit istoricul Vasile A. U- maire ale interpretului, este un indiciu care a avut rarul bun simţ de a încre­ reebia. sigur că ordinea naturală a interesului dinţa triajul lucrărilor unui alt critic de 24 Noembrie, 1843: Mihail Kogălinicea- îu percepţia muzicală este distrusă. Că, artă — (I. Ncnijescu — a cărui delicată nu îşi deschide cursul său de Istorie na­ deci, tehnica executantului dăunează în, sensibilitate e unanim recunoscută, în ţională la Academia Mihăileană din saşi operii de artă, de'ndată ce dă naş- cercurile amatorilor şi artiştilor noştri. Iaşi. ticiţe la admiraţia auditorului pentru Toate acestea sunt, netăgăduit, numai 1858: Apare ultimul număr din. „Albi­ virtuozitatea goală a mâinilor sau a gâ­ începuturi. na Romîaească" a lui Gh. Asachi. tlejului, în loc să stimuleze entuziasmul Organizări ideale de comerţ şi demons­ 25 Noembrie, 1896: Apare în Bucureşti şi să susţină coiiteinplaţiuiica operei de traţii- artistica-, nu se pot întocmi decât „Literatură şi artă romînă", revistă con­ artă muzicală. cu foarte mulţi bani .şi istovitoare sacri­ dusă ele N. Petraşcu. Gândurile însemnate aci nc-au fost ficii — mai ales în vremuri ca acestea, 1901: Apare în Piatru-Xeamţ- revista sugerate de, apariţia pe estrada Ateneu­ când publicul mare e încă sub teroarea literară „Munca". lui a pianistului spaniol Iturbi. Succesele, şarlatanească a bandelor interesate, de 26 Noembrie, 1873: S'a născut in Vas­ obţinute de acest ireproşabil tehnician, speculatori. lui nuvelistul Ioan Adam. dovedesc îndeajuns cât de greşite cri­ Sperăm insă că, foarte curând, ama­ 27 Noembrie, 1818: S'a născut filolo­ terii trăesc în publicul nostru şi cât de. torii noştri se vor dumiri de necesitatea gul Aron Pumnul. serioasei datorii incumbă criticii pentru de a 11 călăuziţi în achiziţiile lor ; iar 1885: S'a născut în satul Tîrlişina, ţi­ a orienta poporul în frequentarea şi a- publicul marc — graţie câtorva centre nutul Solnic-Dobîca, marele nostru ro­ precicrea audiţiilor muzicale. de expunere, decente, va putea fi for­ mancier Liviu Rebreanu. mat ca mentalitate şi şlefuit sufleteşte, GEORGE DIACU până la aproximativă desăvârşire. 15 UNIVERSUL LITERAR

greu şi inestetic, fiindcă tipii trebue vă­ zuţi pe scenă şi acţiunea apreciată Iu Cinematograful desfăşurarea ei antrenantă. Dar dacă piesa c într'adevăr buna, ar­ CINEMA VLAICU : Harold Loyd tiştii teatrului Naţional s'au silit să-i dea o interpretare meritorie.. Delicios : păcat că este inegal, inegal |TtATPtLtIonel Teodoreanu. Toate acestea, nici ilustre şi caraghioase, să dărâme glorii Ci'uccanu arc toate mijloacele de a fi măcar cu sintaxa renovată. Meritul re­ rainice. una din cele mai inteligente ingenue ale vine domnului Raul. Fiecare slovă îl re­ teatrului Naţional. vendică, fiecare şir de cuvinte îl reve Oeţi, cari vor să se ilustreze prin o- In rolul unui „maestru literar'' opus lează. H'iîsnicia ele a făgădui valorile artistice şefului atleţilor, a fost el. ion Morjun. Ce Intre urbe şi mahala, se ridică baraca Je seriei ilor lui Jlugo, Lamartine, etc.; straşnic ştie să exploateze acest artist, taxatorului. Justitiar, el nu se pretează livre de cafenea, cari màrâe împotriva dăruia cu belşug ele mijloace, orice schi­ la renovaţii. 11 vrem indulgent. El este cavităţii pozitive a unor sârguiiicloşi ţare ele rol ! implacabil. Te vede curând, te agaţă a- nuncitori recunoscuţi, sunt eroii corne­ Şi toţi ceilalţi artişti, cari au avut ro­ bil şi, astuţios, te întreabă cine eşti. Eşti liei d-tui Duhamel. Aceştia, întruniţi ir» luri secundare (le ciraci scriitori, lingu­ tu Alexandri, eşti tu Alexandrescu ? De .Societatea atleţilor spirituali", cearcă şitori şi egoişti, încrezuţi şi ridicuM, au nu eşti uiiiul sau altul, cum îţi permiţi a linguşitori şi şireţi, cabotini şi bârfitorl, iosl bine, elând un ansamblu fără pri- fi cineva ? oseroelioze pe naivii cari se uluese. ha n ă. Arghezi, Vinca, Aderca ? Autoriza­ ie formulele bazaconioase, ţie care le în- ţia ! ! ! de la centrala pieţei, .de la căr­ iră. B. CECROP1DE turari, de la periferie ? A face rezumatul piesei, mi se pare şi — Nu. Atunci ? ! Dacă nu prezinţi asemenea justifi­ cări, rămâi în carantină, până ce tiche­ tul halei, dobândit, învoirea vameşului şi pergamentele grănicerilor, te vor li­ bera. Cunosc pe domnul Raul din recoman­ Din clipa aceia numai vom putea spu- tive a interesat în dajuns pc amatori şi data scrisoare a unei, prietene, atente e că avem o mişcare artistică. a stârnit în public curiozitatea şi plăce­ mai mult decât ceream. Mi 1-a semnalat. Până atunci : Simulacru. rea pentru interioarele st'Jizate unitar „Falanga'' complectează amănuntele a Atâta vreme cât aria plasticului zace şi armonic. cestei literare fizionomii. Amica cea bu­ i atelier, izolată de contactul luminat Din punctul acesta de vedere, meritul nă doreşte pentru domnul Raul, un răs­ sincer al amatorului — nu poate conta celor ce au organizat această expoziţie puns din parte-mi. Eu nu-1 pot găsi, răs­ i factor de spor sufletesc al unei co- nu poate fi contestat. punsul, încerc, dar, o diversiune. ictivităţi sociale. Arhitectura noastră; orăşenească, mo­ Agitaţia tinereţii se iarrtă şi, de-i isco­ Ea rămâne o graţioasă inutilitate — şi bilierul oamenilor noştri înstăriţi,... mi­ ditoare, se încurajează cu bonomie şi cu tât. cile nimicuri cari transformă un trist abilitate. Dar sfidarea primatului şi in­ Dar aceasta c prea puţin, cub de zidărie într'un decor resfân- cultura vizibilă întru tot, dar injuriile întristător de puţin ! gâud, pipăibil, mentalitatea, tempera­ precugetate ale vechilului, nu. mentul, preocupările, pasiunile şi capri­ Sunteţi sensibil, domnule Perpessicius, ciile noastre — sunt la noi, încă, pro­ la toate nuanţele gândirei şi la toate ex­ bleme necercetafe. primările ei delicate, ca să mă simt da« Haosul, lipsa de bun gust, lipsa de per (oare să vă atrag atenţia, fie şi ocolit, a- sonalitate şi — mai ales — lipsa " unei supra penibilului efort al unei „dudui­ înclinări fireşti pentru luxul simplu şi te", de a replica domnului Raul. Singura estetic — face clin Bucure.ştiul nostru, bună replică, în această împrejurare, un bâlci monstruos în exterior şi un air fi, socotesc, desfiinţarea, prin general bric. à brac ele

ECOURI

DIN STRĂINĂTATE CAPITULARE cât, zice dânsul : „înţeleg să pun să mi In ciuda tuturor previziunilor, premiul se construiască un cavou grandios cn • In curând se împlinesc 600 de ani de literar al „Universului Literar'1 nu mal toate pietrele cu cari am fost lapidat în la moartea Laurei „doamnă ilustră prin poate îi acordat. timpul vieţii mele , dacă m'aş hotărî să virtuţile sale" făcută nemuritoare de Pe­ Regretele noastre nu vor atenua nicio­ le transport în America, drepturile mele trarca prin celebrul „Cauzonicre'. dată sângele rău pe care acest premiu de autor nu mi-ar ajunge". Lupta care s'a dus de atâta vreme pen­ la făcut celor peste două sute de conçu, tru a se şti care din cele două Laure; renti. CERCUL „SBURĂTORUL'* Laura de Novcs sau Laura de Beaux a Cu toate scuzele pe care o astfel de si. Duminică, 14 c, d. G. Brăescu a citit fost celebrai ă de Petrarca, s'a reînceput tuaţie, le comportă, ţinem manuscrisele pentru a doua oară în cercul „Sburăto­ cu furie în Franţa. la dispoziţia d-Ior autori-concurenţi. rul" piesa originală în 3 acte „Minis­ Avignonezii, susţin pe Laura de Noves, Ele pot ii sau ridicate delà redacţie, trul''. Lucrarea e o comedie de moravuri pentrucă manuscrisul lui Virgiliu, de sau expediate, de către noi, Ia adresele sociale, în care autorul zugrăveşte me­ care Petrarca nu se despărţea niciodată originare şi după un aviz anume al diul din care se recrutează astăzi oamo- ar li indicat biserica Fraţilor minori din d-lor autori. nii politici. D. E. Lovinescu citeşte un Avignon ca loc de înhumare al iubitei. REDACŢIONALE fragment din vol. II, al ist. literaturei D. Andebert, un prOvenţai răsboinic, • Arhitectura de accidente, fragmen­ române contemporane, în care schiţează apărător al Laurei de Beaux, declară a- tul — reprodus la Ecourile numărului personalitatea critică a d-lui Mihail Dra­ pocrifă nota lui Petrarea, şi invoacă pare. nostru trecut — din articolul d-lui Mar gomirescu, concis şi definitiv. Poezii a ren d-rului Locard, expert în grafologie, cel Iancu, făcea parte din darea de sea­ citit d-ra Sanda Movilă şi d. Gulian. directorul laboratorului tehnic din Lyon, mă a revistei „Contemporanul". Au asistat : d-na T. Lovinescu, d-na care comparând manuscrisele lui Petrarea • In numărul viitor vom publica o lu­ Mia Frallo, d-rele B. Delavrancea, Pa­ cu nota atribuită lui de pe manuscrisul crare inedită a d-lui Gib I. Mihăescu lpa dat, Ticu Archip şi M. Nicolau ; pre­ lui Virgiliu, atât de valoroasă pentru • Ziua şi orele de redacţie, la „Uni­ cum şi d-nii Ramiro Ortiz, N. Davi- gloria Laurei de ÍNoves, o găseşte apo­ versul Literar'' se fixează : Joi, delà descu, F. Aderca, G. Nichita, I. Valerlan. crifa. 5—7. 13. N. Teodorescu, P. Constantinescu, Ste­ D. Pierre de Nolhac, renumit ca un GREŞALA LUI DUMNEZEU llán Mateescu, etc. bun cunoscător al lui Petrarea, întrebat, D. Caton Theodorian, autorul bine cu­ SCRIITORII a răspuns printr'o întrebare : Pentruci noscut al Bujoreştilor, a citit în penulti­ • Micul tratat de estetică pe caire d. nu Laura de Sabran ? sau o a patra Lau­ mul comitet de lectură, delà 4 Noem­ F. Aderca îl publică în coloanele re­ ra ':' Căci sunt cel puţin patru... Nu vom brie, prezidat de d. Ion Minulescu, noua vistei noastre va apare (completat cu şti niciodată care e cea adevărată. Dar ea lucrare dramatică : Greşala lui Dum­ partea Il-a, în care se fac aplicaţii) în ce importanţă are ? Nu e destul că sun­ nezeu. editura ..Semănătorul" din Arad. tem siguri de existenţa Laurei şi de fap­ Admisă cu unanimitate, piesa d-lui Ca­ • Editura „Ancora1' a pius sub ţipat tul că a trăit în Avignon. ton Theodorian se va pune în repetiţie, un volum de nuvele : Femeea cu carnea •— Dar dacă nota e apocrifa ? luna viitoare, sub direcţia de scenă a albă (din Carnetul intim al domnului — Asta nu se poate susţine, a răspuii dJui Gust:, având de interpreţi princi­ Aurel) de F. Aderca. d. de Nolhac. Cum pot fi apocrife, aceste pali pe d. Soreanu şi d-şoara Puia Io- IN AMINTIREA rânduri scrise pe uu manuscris de care nescu. Autoritatea dramatică de care se LUI ILARIE CHENDI Petrarca nu se despărţea niciodată şi pe bucură d. Caton Theodorian, în cercu­ Duminică, 21 Noembrie cor., se va des­ caic îşi însemna gândurile cele mai inti­ rile scriitorilor noştri de teatru, legiti­ coperi la Darios (Gara Mediaş) judeţul me şi mal ales veştile care îl îndure­ mează curiozitatea cu care e aşteptată Târnava Mare, placa 'Comemorativă aşe­ rau mai mult... Greşala lui Dumnezeu. zată de ministerul cultelor şi artelor, pe Iar d. Maurice Mignon, profesor de li­ Literatura dramatică originală va a- casa unde s'a născut Ilarie Ghendi. teratură, provcnţală la Universitatea din vea prilejul să înscrie un nou succes. Plecarea din Bucureşti-Nord, Sâmbătă Aix, ai spus : Bujoreştii, Nevestele lui Pleşu, Stăpâna, seara cu trenul personal la 22.43 ; sosirea -- Afacerea Andibert ? Ah. ah ! e haz­ etc., etc., sunt o garanţie că speranţele la Mediaş : Duminică la orele 10.45 dimi­ lie de tot ! Da, da... Cunosc, dedesubtu­ nu-i vor fi desminţite. neaţa. [ I rile un complot, o farsă de mare anver­ gură pe care numai autorii ei o iau îa BERNARD SHAW ŞI D. Plecarea din Cluj : Duminică dim. cu serios..; MIHAIL DRAGOMIRESCU trenul accelerat la orele 9.36, sosirea la A fi vorba de un industriaş din Toulon, Recentul laureat al marelui premiu Mediaş la orele 14.14 d. a. mare admirator al lui Petrarca şi care.., Nobel pentru literatură, este, după cum Masa se va lua la Mediaş de unde se etc., etc., etc. se ştie, în disgraţia din ce în ce mai pro­ va pleca la Darios cu trăsuri şi automo­ nunţată a d-lui Mihail Dragomirescu. Di­ bile, (distanţa 5 km.). Cititorii noştri să tragă concluzia ! rectorul Institutului de literatură nu Inapoirea la Bucureşti gi Cluj în aceiaş • Juriul premiului „La femme de scapă nici un prilej să arunce cu pie­ France" a decernat cele două premii ale trele verdictelor sale în mărul încărcat sale de 6U00 franci astfel : Premiul feine- de roade al celebrului irlandez, a cărui A. T. S... nin d-iiei Marcelle Gaston-Martin, pen­ genialitate o contestă cu hotărîre. „,sau Asociaţia scriitorilor tineri. In Via­ tru romanul său „La helle Treute mou- sine" şi premiul pentru bărbaţi, d-lui E adevărat că Bemard Shaw nu se ţa literară (I. 26, 6 Noembrie) d. Al. Bă- Georges Barbarin, pentru volumul : L'A. prea sperie şi pentru ' aceşti detractori, dăuţă, revine cu precizări. Precizări care mour et la Mer. a compiis următorul cuvânt, pe carc-I mai mult întunecă, e adevărat, dar, nece­ relatează ultimul număr din „Les Nou­ sare oricum. De data aceasta nu mai c • In luna Mai, 1927, se va deschide Ia velles littéraires", în cele ce urmează : vorba de o autonomii- perfectă. Societa Geneva o expoziţie internaţională de mu- „Există la New-York o „Ligă pentru tea să fie dependentă de S. S. R. Şi să zică, ce va cuprinde două secţiuni, una protecţia geniului" (Lengne for fostering li:pte mai puţin pentru cele materiale comercială şi alta istorică. Intre delegaţi genius). Aţi bănui cumva: care este prin­ •cât pentru o „comuniune de spirit''. Şi deşt ţărilor care vor participa la expoziţie nu cipalul scop al acestei ligi ? Iată-1 : ea a a. celor tineri, „membrii ei vor fi toţi figurează încă nici un român. Să sperăm cumpărat, îutr'un cimitir ncw-уогкел, scriitorii care aderă ide.ei. Tineri sau bă­ că până la Mai... un imens teren pe care a ridicat uii mo­ trâni'. • La Paris a încetat din viaţă James nument centrali de unde pleacă o serie Şi totuşi întjr'adcvăr trebucşte aplau­ Ilackctt „socotit cel mai mare actor a- de mici concesiuni particulare, toate con­ dată. Mai ales pentru tinerescul idealism. merican". şi unul din marii interpreţi struite pe acelaş model, împodobite cu Aceşti scriitori tineri nu sunt nişte re­ shakespearicni din lumea întreagă. Ro­ aceleaşi flori şi frunze verzi de aceleaşi voltaţi, deşi ar avea dreptul. In locul lul care l'a făcut celebru a fost : Macii- plante. Aporii, a scris unui număr conside­ rondei ei preferă protocolul academic. bet. Moare în vârstă de 57 ani rabil de „genii'' pentru a le angaja să vie Scepticismul nostru îi însoţeşte, însă, ca • D. T. L. Bouvier, membru al Institu­ să guste ultimul repaosîn aceste terenuri simpatie, şi le doreşte izbândă. tului, va scoate în curând o nouă lucrare astfel amenajate. Cea mai mare parte REVISTE care prin titlul ei, e aşteptată cu curiozi­ dintre invitaţi nici nu s'a sinchisit să Л apărut „Sburătorul", No. 5, cu arti­ tate : Comunismul Ia insecte. răspundă. Bernard Shaw e unul dintre cole, proză şi poezii semnate de : E. La- • In colecţia „Le roman de grandes puţinii care au răspuns. vinescu, G. Brăescu, Hortensia Papadat existences" apare, datorită d-lud Louis El refuză oferta ce i-a fost adresată în Bengescu, Ion Barbu, G. Nichita, Simion Dimer „La vie raisonnable de Descartes", termeni aşa de amabili. O refuză nu atât Stolnicii, C. Baltazár, V. Streinu, P. Cons­ Redactor PERPESSICIUS din afecţiune pentru ţara de naştere, tantinescu, etc. ATELIERELE SOC, ANONIME „UNIVERSUL", STR. BREZOIANU No. 11, BU€UREŞTC