Fragment Din Păcală

|V'0'!iJ C. BACAI.U: PE DÜNARE An XLII, No. 47. 21 Noembrie 1926. L©î 5. 2 UNIVERSUL LITERA Reconstrucţie unei prietene moarte In atelier, pe paletă, au vibrat cândva fiprj Din liniile-ţi, calde ţinuturi de sud, Din alb. din negru şi din roşu crud Viinja-ţi toată am prefăcut-o 'n culori : Din buze am stors roşu pentru maci si garoafe : Din trup, virginale şcrpuiri de izvoară : Din piele, smalţ pur pentru funduri de cer ; Din ochi. umbre pentru orizonturi de sară. Şi-acum, de te-ai dus reîntoarcere nu-i, Cere-te-asi cere din moarte, dar cui. Şi totuşi cu ochii atâta mai pot : Din ţărmul cellalt când vreau să te frâng. Risipa culorii din pânze mi-o strâng De pari lângă mine întreagă şi vie. G. NIC.illTA Pastel ireal După ce s'a frecat peste orbită cu palma unui nor, soarele roşu şi plictisit s'a uitat nedumerit, înapoi peste sat, ca un ochi blajin de bou obosit, — apoi s'a lăsat pe-o rână înapoia cramei lui moş Te rin te'; soarele s'a culcat ca un copil cuminte. Iar seara, ca o viţeluşc cenuşie şi bolnavă care-a fost la păşune, —- s'a apropiat tristă de cătune ; la marginea satului, lângă biserică, s'a oprit şi scuturând din cap, şi-a făcut clopotul delà gât să răsune-, apoi, crezând că locuinţele sunt grunji de sare lăsaţi lângă drum. a 'nceput să Ie lingă, până când a topit întregul sat ; — iar acum, peste vatra satului, viţeluşa s'a culcat. .Ţăranii crezând c'a murit dintr'ntât, i-au aprins In cap lumânările de seu, care miroase urât. A. POP, MARŢIAN â UNIVERSUL LITERAR rea iurburăiile, cutremurându-i corpul cu o senzaţiune de nenorocire apopiată ! Şi ISPĂŞIREA continua să se lupte aprig cu puterea li nei astfel de viziuni, cari deobiceiu pre vestesc prăbuşirile definitive şi duc la după FRAŢII GONCOURT desnădejde, pe astfel de prizioneze de bună voe. Nu de puţine daţi, se trezea Două după miezul nopţei. fel de senzaţiune de antrenament bi într'c bae de lumini şi irizări de aur, fără Toată încăperea 1 urnei e plină de în zar, care îi desluşea intuitiv mai mult, ea să poată privi în fundul ei clar, in tuneric. Numai ochiul de mică al para- reconfortări stranii. Sgomotul surd dar văpaia străhicirci ei regească, — un fel giiiei din mijlocul salonului mai trăeşte ordonat, rămas în urma aparatului ad de reflex incert, asemenea încrucişare, In acest imperiu al suferinţei. Mai de- ministrativ care face coada convoiului unor snopi de aţe de lumini şi la întâlni, barte, un sâmbure de aur prelins din clinic, sau ecoul sălilor adânci cari încă rea cărora, apărea dureros toată fericirea păhărelul candelei, frige albeaţa de crin vibrează şi după ce au pierit toţi paşii, ei veştejită de leşuiala deziluziei. Din a! unui pat, se sbegueşte în Ioc într'o îi procurară nădejdea unei lumi de o acest relief de nedumerire, se desprin ţopăială caldă şi lentă, apoi se înfige în oră înviorătoare, de răgaz sufletesc, de deau întinderi nesfârşite, din care se tru toasta unui paravan, încrustând un bri vagă uitare de sine. O mândrie stra dea amar să-şi înscileze certitudinea ce liant, de unde fuge pentru a se topi în nie, contribuia la înfiriparea sufletului lor ce avea să vie ! Dintr'acolo se apropia colţi:1 nude o pereche de ochi se închid ei sfios, dându-i o înfăţişare de sfinţe lent, adierea unei vieţi senine, dintr'acolo pentru totdeauna, aşezând pe craniul nie, de altruism răpitor, uni|pIând-o de unde dispăreau dorinţele deşarte de eri încă ferbinte, un al treilea ochi de foc. mulţumirea unei biruinţi delicioase în şi frământările de astăzi ; dintr'acolo. Aerul e jilav, cu miros de toate nuan jurul ei. Şi sora Tana nădăjduia cu o unde avea să-şi ducă imaculată virginita ţele în care predomină cataiplasma In semeţie duioasă, că moartea nu va avea tea şi unde suspina fiorul unei însufle tru zită. La răstimpuri, dau ungherele în ţiri noi — ceva asemănător cu frigurile care tremura câte o fantomă se aud sus anilor de pension şi care tremura în qua- pinele durerei infinite. O umbră s'a pre drilud fantastic al chimerelor, topindu-ee lins dela un fund la celalalt fund al sa apoi în infinit, pentru a mări descuraja lonului, s'a oprit în dreptul ochiului de rea, a doborî fecioria şi ai potoli de veci foc, l'a sculat din somnul lui adânc, hol- nădejdea şi de unde totuşi, vin armonii bâudii-l într'o lucire stranie, fixă, orbi de făgăduinţi turburătoare — visul satanic toare, spre poalele aşternuturilor, apoi al simţurilor supraexcitatc. fantoma s'a topit în umbră. Dintr'un Şi în lumea unor astfel de stări, sora nil colt, altă fantomă vine spre ochiul Tana simţea în suflet o învălmăşeală ilc de foc, oprindn-se într'o vibrare dia iluzii abea potolite, un fior bizat de r«s fană, niărindu-şi volumul care trece deşteptare, carc-i frângea trupul într' peste liniile de zugrăveală ale salonu patie de voluptate ucigătoare, care îi tor lui. E sora Tana care-şi face rondul. tura fiinţa stăruitor, primenindu-se mai Rece şi posomorită, mai palidă ca lu in urmă într'o aţâţare suavă, asemenea mânarea care o plimbă la toate căpă- senzaţiunei atingerei vagi, a unei aripi tnile patului, lăsând în treacăt la ure de fluture sau a sanitarei focoase, înde chea fiecărui adormit, şohptc duioase lung chinuită de rfşteptare şi care topesc cari ii măreşte aureola de blândeţe -su patru buze arse, în prima sărutare apriga, praomenească, în care o îmbracă uni care aduce sfârşitul fecioriei ! forma sobră şi lumânarea vie, învă- [uin.du-i chipul cu o duioşie îngerească 5І pe care adesea moartea o lipeşte pe Dupăţ contra-\ izită. frunţile celor ce au adormit de veci! Tumult infernal în camera internilor ; Trece Iu mâna rea pe la toate capetele, anul al patrulea, sărbătoreşte finele de jjesgolind o gură arsă de pojarul cance stagiu. Prin rotogoalele de fum, năpă rului, un cap care dispare într'o frac deşte larg şi vertiginos, tot dispreţul şi tură a occipitalului înăinolit în faţă, o veselia fără de margini a acestor corifei pereche de mări cari s'au imobilizat în ai generaţiei noi si care plimbă din umăr junghiul operaţiei, sau o pereche de go în umăr, butelii cu alcool, şi din gură în nu iu hi care s'a înfipt în abdomen pen gură, glume de tot soiul, într'un zumzet tru a potoli nişte colici. Şi lumina trece de sburdălnicie, de şagă şi voe bună ! tremurătoare, înainte, din pat în pp* Şi într'un timp, când o sticlă se opri din 'bronzând obrajii surorei Tana eu o an SĂRMANUL KLOPŞTOCK întâmplare deasupra capului lui Daniel, reolă de sfinţenie, luând-o cu ea mai de adunarea isbucni într'un glas : v parte, într'o lume îndumnezeită, într'o • «teren să-i smulgă triumful, din / a- — Ah surorile, surorile dragii mei ca •Une de jertfe, de devotament măreţ — ţele-i puternic încolăcite în jurul aces~ marazi ! Dar pentru numele lui Dumnc«- într'o lume suprapământească şi în care tei mulţumiri voluptoase. La rândul lor zeu, de ce nu lc-aţi convocat ? mi trăeşte decât elanul, rugăciunea şi bolnavii, îi sorbeau din ochi îngrijirile, — Ia slăbiţi-mă strigă un somnoros, cu abnegaţia. citind în făptura ei întreagă, toată bu-. astfel de colegi ! nătatea şi desinteresarea care se degaja — Mai la o parte cu egumenele astea Sora Tana visase spitalul ca o rege sublim din aureola ei îngerască şi cu can urăsc de moarte pe bolnavii cari re nerare a ei morală, şi de unde nu ai care o împresura divina ei menire ! O fuză împărtăşania şi în schimb se duc la mai fi dorit să iasă. Totuşi, ajunsă aci. iubeau, o adorau frenetic ca pe o mân mahala pentru a-şi ascunde un avort -' atmosfera lui îi micşoră avântul, um tuire, văzând în apropierea ei, scăparea Daniel plecă uşor capul cu ţigară cu plând u-i sufletul de o nedumerire înfri lor întârziată. Studenţii, la ora mesei îi tot, deasupra unei scrumiere. gurată. Râsetele studenţilor o înspăi rosteau numele cu o înflăcărare ames Foarte înălţătoare menire Doiniri mântă ! Vedea la fiecare pas moa.rtca, tecată cu respect, (păstrând fiecare în a- lor, adause un altul, dar luaţi aminte CS moartea care se plimba încontinuu dela dâncttl aprecierilor lor, un fel de mân aci avem personal de gardă tot atât de pat la disecţie şi înapoi, în cutia aceea drie stranie pentru această fiinţă nouă harnic ca şi D-lor, dar desrpre meritele lugubră, purtată după miezul nopţei de şi curată şi al cărui suflet trăia intens cărora nu se pomeneşte nimic ! Apoi ast doi infirmieri pe sălile cari se conto şi poetic în ochii ei focoşi, între dege fel de mironosiţe în uniformă de vestala, pesc într'un infinit sombru, macabru, e- tele ei de email, prin cutele vestmântu sunt în stare să lase să putrezească în vocându-i brusc, emoţiunile din timpul lui ei sacru. Dar muncea mult, peste aşternut cadavrul unei biete Шиге care pansamentului. Şi de câte ori trecea puterile ei aproape. De cele mai multe nui ar avea cu ea actul de cununie, soco pe lângă căruciorul care aştepta la uşa ori oboseala zilei o trimitea în chilie tind că spitalul ar fi un locaş de peniten salonului pentru a purta pe roţile lui sdrobită, renunţând adesea la săvârşi ţă dacă nu chiar un colţ al raiului ! rea obişnuitelor rugăciuni, căzând frân de gumă figuri palide, cari se reîntor r— La clracu ! sbieră Daniel. Un astfel ceau la salon mai palide, sora Tana tă pe patul alb, în prada unor friguri de virginitate târzie, cari îi da senza- de rechizitor fain mai ascultat cândva simţea o căldură stranie în şale, care într'o pagină a lui Voltaire.

Load more