Masca De Fiere. Pamflete
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Colec]ia Ego MIRCEA MIHÃIEª (n. 1 ianuarie 1954) Profesor universitar la Catedra de limba ºi literatura englezã, Universitatea din Timiºoara. Redactor-ºef al revistei Orizont. Doctor în litere al Universitãþii din Bucureºti. Premii ale Uniunii Scriitorilor din România. Autor al volumelor De veghe în oglindã (1989), Cartea eºecurilor (1990), Femeia în roºu (1990 în colaborare cu Mircea Nedelciu ºi Adriana Babeþi), Cãrþile crude. Jurnalul intim ºi sinuciderea (1995), The Neighbors of Franz Kafka / Vecinii lui Franz Kafka, (1998, în colaborare cu Vladimir Tismãneanu), Victorian Fiction (1998). A realizat volumele de interviuri Balul mascat (1996) ºi Încet, spre Europa (2000), cu Vladimir Tismãneanu, ºi Arhivele paradisului (1999), cu Nicolae Manolescu. Lucreazã la o istorie a literaturii victoriene ºi la o carte despre bãtrâneþe. Articolele incluse în prezentul volum au fost publicate între anii 1996 ºi 2000 în pagina a doua a revistei România literarã, la rubrica intitulatã Contrafort. © 2000 by Editura POLIROM Editura POLIROM Iaºi, B-dul Copou nr. 4, P.O. BOX 266, 6600 Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 7 Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale : MIHÃIEº, MIRCEA Masca de fiere: pamflete / Mircea Mihãieº. Iaºi : Polirom, 2000 360 p. ; 18 cm (Ego). ISBN : 973-683-562-6 821.135.1-92 Printed in ROMANIA POLIROM 2000 În loc de prefaþã abject literat contrafãcut, care nu s-a ilustrat niciodatã prin nimic într-adevãr creator. [ ] Nenorocitul îndrãzneºte sã judece de sus, din inexistenþa sa monocelularã, un fenomen care l-a orbit pe el ºi toatã mediocritatea invidioasã, toatã ºobolã- nimea care s-a trezit la cutremurul din 1989 ºi a început sã chiþcãie. [ ] Acest mic ºi scârbos mihãieº poate trage irespon- sabil, în orice, din tufiºul lipsei de fiinþã, pe principiul luptei de partizani. [ ] Mi-e silã de cerneala fecaloidã care curge prin literele tuturor mihãieºilor sorosizaþi care au transformat spaþiul literar românesc într-un noroi menit dezinsecþiei. Batjocorirea valorilor româneºti este religia lor, fie cã ele sunt poduri de flori [ ] fie cã sunt daco-geþi sau latini. Damful acestei atitudini nu e nazist-bolºevic? Astfel ar putea fi numit Mircea Mihãieº, dacã ar exista. Dar el nu existã. [ ] Gândire de pãduchi, acþiune de huligani! Mihãieºiada jegoasã! (Adrian Pãunescu, Republica, 16 aprilie 1998) Se dedicã domnului Emil Constantinescu, preºedintele României, precum ºi colaboratorilor sãi, numiþi ºi nenumiþi, fãrã a cãror tragi-comicã activitate cartea de faþã n-ar fi existat. Autorul 1996 Pietroaiele din lada cu zestre Problema fundamentalã a urmãtoarelor luni (ºi, tare mi-e teamã, a urmãtorilor ani) e lichidarea sinistrei zestre a regi- mului Iliescu. Chiar dacã nu-ºi propun acest lucru, învin- gãtorii de la 3 ºi 17 noiembrie vor trebui sã fie radicali. Situaþia catastrofalã a economiei îi va transforma, fãrã voia lor, în niºte Saint-Just de circumstanþã. Bãtaia de joc gene- ralizatã, cinismul fãrã perdea ºi minciuna cancerizatã au împins un întreg popor în stare de animalitate. Sfâºierea la care Ion Iliescu a îndemnat permanent populaþia a dat rezul- tatele scontate. Dar a creat ºi o prãpastie care va trebui umplutã. Ca într-o nouã Spartã, nu e exclus ca hãul dezas- trului naþional sã fie umplut cu trupurile morale ale celor care au provocat-o. Pânã în ultima clipã, Ion Iliescu a jucat pe cartea zâzaniei, ºtiindu-se maestru în stârnirea spiritelor maligne ºi în exploa- tarea energiei lor distructive. Dar, încã o datã, cine a semãnat vânt va culege furtunã. În 1996, în 1997 va trebui sã se în- tâmple ceea ce complotiºtii moscoviþi au împiedicat în 1989: stârpirea viperei comuniste. Monstrul cu mii de chipuri va trebui, în fine, sã iasã din scena istoriei. Va trebui sã iasã în modul ruºinos în care a intrat. Ar fi o curatã iresponsabilitate ca noua putere sã se mulþumeascã, dintr-un fals spirit de democraþie, cu jumãtãþile de mãsurã. În cel mai scurt timp, indecizia se va rãzbuna, iar ºerpii bolºevici se vor regenera monstruos. Menþinerea în funcþii a impostorilor al cãror singur talent e slugãrnicia îi va costa mult. A sosit momentul ca þara sã fie condusã de cei care ºi-au dat, în decembrie 1989, viaþa pentru libertate. Revoluþia tinerilor va trebui sã fie o realitate. Dacã ºi Convenþia Democratã va întoarce spatele tinerilor, ezitând sã 8 Mircea Mihãieº le dea funcþii de decizie, putem sã ne facem de pe acum bagajele ºi sã ne aºezãm în spatele coloanelor tutsi ºi hutu care patruleazã prin deºerturile africane. Nu rãzbunare, ci dreptate se aºteaptã de la noii diriguitori ai Romaniei. Ar trebui sã aflãm, în fine, cum au fost cheltuite miliardele existente în 1989 în vistieria þãrii. Am fi curioºi sã desco- perim cum se scurg sutele de milioane de dolari pe aºa-zisa imagine a þãrii. Pentru toate acestea, cineva trebuie sã plã- teascã. Prea s-a obiºnuit lumea cã pedeapsa maximã e elibe- rarea din post. Urmatã, aproape matematic, de un exil aurit, în cine ºtie ce misiune diplomaticã. Una din strategiile regimului Iliescu a fost ºtergerea urmelor prin scoaterea din dispozitiv a personajelor com- promise. Astfel a dispãrut, la momentul potrivit, Gelu Voican-Voiculescu, în împrejurãri în care prezenþa lui în þarã ar fi putut fi jenantã pentru cei care nu doreau sã se ºtie nimic despre crimele din decembrie 1989. Astfel a fost trimis în diplomaþie amiralul Cico Dumitrescu, persoanã de care se leagã multe dintre misterele revoluþiei române. Tot astfel Aurel Dragoº Munteanu, primul preºedinte al Televiziunii Române Libere, omul capabil sã producã ceaþã simultan în cinci milioane de case de români cu ajutorul unui singur televizor. Rând pe rând, monºtrii fãrã ºira spinãrii aflaþi în slujba lui Ion Iliescu au fost rãsplãtiþi cu funcþii grase, ori mãcar cãlduþe, la ambasade, legaþii sau centre culturale din strãinã- tate. O leprã stalinistã precum Paul Everac îºi face mendrele chiar ºi acum, dupã ce puterea care l-a susþinut s-a prãbuºit, la Veneþia, povestindu-le, probabil, italienilor despre aventu- rile sale din vremea când scria piese mobilizatoare precum... ªi la stânga trei ciocane. Ca ºi cum asta n-ar fi destul, iliescienii au început o vastã operaþie de recuperare a diverselor cãzãturi din exil. Am citit cu stupoare cã regimul domnului Iliescu îºi permitea sã-l plãteascã cu sute de mii de dolari pe un nimeni precum Petru Popescu, spre a bandaja imaginea României în Statele Unite. E încã unul din misterele postrevoluþionare care trebuie lãmu- rite: în ce constã capacitatea lui Petru Popescu de a salva onoarea þãrii, când el mai are încã probleme de a-ºi curãþa de microbii bolºevici propria biografie? Va sã zicã, prozatorul Masca de fiere 9 de doi bani, ocolit de confraþi, care ieºeau din încãpere imediat ce-ºi fãcea apariþia fiul celebrului ilegalist comunist Radu Popescu, omul de casã al Ceauºeºtilor ºi a cãrui poreclã, Securistul, era la fel de cunoscutã în epocã precum aceea a blândului porc referitoare la poetul king-size Adrian Pãunescu, ei bine, construieºte imaginea României în lume! În timp ce personalul ambasadelor e plãtit cu sume de mizerie, inºi de teapa unei jalnice cãzãturi, precum Petru Popescu, sau dubioºi colecþionari de icoane româneºti, pre- cum Daniel Nelson, diplomat pensionar american de rang inferior la Bucureºti, încaseazã tacticos zeci ºi sute de mii de dolari. Dolari care nu proveneau, în nici un caz, din moºte- nirea de familie a lui Ion Iliescu, ci din sudoarea celor pe care, de ºapte ani, îi duce cu neruºinare de nas. Astfel de lucruri trebuie aduse la cunoºtinþa oamenilor cât mai urgent. Altminteri, vom vedea foarte curând în noii potentaþi complici inconºtienþi ai celor mai mari trãdãtori de þarã pe care i-a cunoscut istoria României. Nu va fi uºor, nu va fi plãcut. Dar operaþia chirurgicalã de eliminare a cancerului kaghebisto- iliescian trebuie dusã la bun sfârºit. Altminteri, ceasurile istoriei se vor opri pentru totdeauna la ora Moscovei. Toate acestea sunt lucruri fireºti. Ele nu trebuie privite nici ca o rãzbunare prosteascã ºi nici ca o târzie revanºã a dezmoºte- niþilor istoriei româneºti. (27 noiembrie 1996) Modelul cartaginez Învingãtorii de la 3 noiembrie îºi intrã, încetul cu încetul în drepturi. Dupã începutul cam bâlbâit, care a arãtat o neaºteptat de acutã crizã de cadre a Convenþiei Democrate (dacã nu a fost vorba cumva de lupte interne pentru putere), noua clasã conducãtoare începe sã-ºi afirme identitatea. E prea devreme sã discernem cu claritate ce stil de lucru se va instaura atât în Piaþa Victoriei, cât ºi la Cotroceni. Tot ceea ce se observã e tendinþa de constituire a echipelor pe baza fidelitãþii faþã de conducãtor (în cazul Cotrocenilor) sau faþã de partid (în cazul guvernului). În ce mã priveºte, aº fi preferat ca în aceste echipe sã intre oamenii cu adevãrat valoroºi ai fostei opoziþii, fie cã sunt sau nu reprezentaþi în 10 Mircea Mihãieº Parlament. Dar aceasta e o simplã pãrere. În fond, trebuie acordat credit învingãtorilor. Doar astfel ne vom putea, apoi, raporta cu deplinã seninãtate, de o parte ºi de alta, la rezul- tatul concret al intruziunii unor uºoare nuanþe corporatiste în constituirea structurilor de putere. Declaraþiile primului ministru au fost cel puþin ambigue (probabil cã intenþionat ambigue), în timp ce noul preºedinte s-a abþinut de la orice fel de angajamente premature. Aº observa o singurã tendinþã (nu ºtiu cât de conºtientã) aceea a delegãrii puterilor. Prin numirea d-nei Zoe Petre drept consilier atât pe politicã internã, cât ºi pe politicã externã, e clar cã la Cotroceni se contureazã, în preajma preºedinþiei, un nou centru de putere. Am urmãrit cu destulã atenþie evoluþia lucrurilor în tabãra perdanþilor. Trebuie sã remarc, dintr-un minim spirit de fair-play, figura cu totul onorabilã pe care o face Ion Iliescu. El este, de altfel, singurul dintre potentaþii pedeseriºti care dã impresia cã ºtie sã piardã.