Pentru Țară, Din Exil Simona M

Home , Ludovic Orban, Valerian Stan

pentru țară, din exil Simona M. Vrăbiescu Kleckner este descendenta unei ilustre familii româneşti, din care fac parte remarcabili juriști Simona M. Vrăbiescu Kleckner din perioada interbelică, precum George Vrăbiescu și Nicolae Vrăbiescu (tatăl și, respectiv, bunicul doamnei Vrăbiescu). Este, de asemenea, nepoată prin alianţă a marelui profesor latinist Nicolae Herescu. A absolvit ea însăşi Facultatea de Drept la Universitatea Bucureşti în 1949, fără să poată vreodată profesa în domeniu, înainte de a părăsi, în 1965, România comunistă. În Statele Unite, unde a emigrat, a obţinut două masterate, unul în informatică, la Universitatea Columbia, în 1969, iar celălalt în drept internaţional public, la Universitatea New York, în 1973. În SUA a lucrat ca asociat curator la Biblioteca de Drept a Universităţii New York, între 1969 şi 1974, ca şefă a Bibliotecii Juridice a ONU, între 1975 şi 1986, ca şefă a Secţiei de Referinţă şi Bibliografie a Bibliotecii Dag Hammarskjöld a ONU, între 1986 şi Pentru Țară, din Exil 1987 şi ca directoare a Bibliotecii Curţii de Comerţ Internaţional a SUA în perioada 1987–1996. Între 1991 şi 1996 a fost copreşedinta organizaţiei ACORD, comitet politic pentru promovarea (Implicarea exilului românesc din SUA democraţiei în România, desfăşurând o intensă activitate de lobby pentru ţara de origine la Congresul SUA şi la alte autorităţi americane. Din 1997 a fost aleasă preşedinta comitetului. Simona în restaurarea democrației române) M. Vrăbiescu Kleckner a revenit în mai multe rânduri în ţară după decembrie 1989, dedicându-se ieşi- rii României din impasul în care o adusese comunismul. La invitaţia preşedintelui Emil Constantinescu, doamna Vrăbiescu Kleckner a activat pro bono în cadrul Preşedinţiei României, în calitate de consilier personal al preşedintelui Emil Constantinescu vreme de 18 luni (iunie 1999 – decembrie 2000), interval de timp în care a locuit în Bucureşti. Activitatea ei în cadrul ACORD şi la Preşedinţia României a fost răsplătită cu Medalia „Serviciul Credincios“ în grad de Căpitan, conferită de către Preşedintele Emil Constantinescu, la Bucureşti, în decembrie 2000, şi cu Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate“, de către M.S. Regele Mihai I, la Bucureşti, la 9 iunie 2008. Experiențele sale sunt relatate în cele două volume publicate: O mărturie provocată — 1995–2000 (Bucureşti, 2004) şi Din exil — Lobby în SUA pentru România, New York, 1990–1998 (Bucureşti, 2006) şi. Pentru Țară, din Exil — Implicarea exilului românesc din SUA în restaurarea democrației române este o recapitulare succintă, în ordine cronologică, a acestei activități, bogat ilustrată cu fotografii inedite. Ce m‑a determinat să reamintesc activitatea mea de lobby pentru țară de după 1990

Eseul de față redă, succint și cronologic, conținutul a două cărți‑document, scrise la New York și publicate în 2004–2006 la București. Acestea sunt despre activitatea mea de lobby din Statele Unite pentru România și Republica Moldova între 1990 și 1999, dar și despre perioada iulie 1999–2000, pe care am petrecut‑o la Președinția României. În cartea–document Din Exil — Lobby în SUA pentru România, 1990–1998 (Ziua, București, 2006) am scris despre modul în care am reînviat activitatea de lobby prin Comitetul Ad Hoc pentru Democrație în România, ACORD, pe care l‑am înființat în 1991. O activitate consistentă și continuă timp de nouă ani pe lângă autorităţile americane împo- triva Frontului Salvării Naţionale, FSN, FDSN/PSD, al foştilor neocomunişti, în frunte cu Preşedintele Ion Iliescu. Știam că autoritățile americane primeau, pe de o parte, informații oficiale evident pozitive de la Ambasada Română din Washington, dar, pe de alta parte, aveam convingerea că membrii Congresului American sau Casa Albă puteau beneficia și de informații despre evenimentele reale din țară, care să le stârnească interesul sau chiar sentimentul implicării spre a face dreptate. Scopul Comitetului era de a obține remedierea situațiilor semnalate în scrisori sau memorandumuri (atunci comunicarea digitală nu exista încă). Am făcut un sumar al acestei corespondențe, răspunsurile autorităților americane mi‑au oferit satisfacția succesului, mai ales dacă cele semnalate erau urmate de o acțiune concretă în urma solicitărilor. Originalele textelor, în limba engleză, au fost înregistrate pe un disc, atașat în buzunarul coperții din spate. În prezentul rezumat m‑am referit la subiectele cele mai importante ale corespondenței cu autoritățile americane și totodată am amintit primirile organizate de către ACORD pentru Familia Regală și pentru candidatul CDR sau Președintele Emil Constantinescu la New York. Iar, în cartea‑document O mărturie provocată (București, Themis Cart, 2004), care este o analiză a mandatului 1996–2000, m‑am referit atât la Profesorul Emil Constantinescu în calitatea sa de candidat CDR sau de Președinte al României, cât și la lunile pe care le‑am petrecut la Președinția României în calitate de Consilier de Stat și Personal al Președintelui. Titlul este o replică la un paragraf din primul volumul al cărții Timpul dărâmării, timpul zidirii (2002) a Președintelui E. Constantinescu.

5 În prezentul rezumat m‑am referit doar la câteva fragmente ce au ca obiect fotografii, amenințată de un dosar în care eram catalogată drept „moșiereasă“. Pe aceleași conside- deoarece faptele s‑au petrecut în România și sunt cunoscute publicului. rente au avut de suferit Clemența Radian, mama mea, condamnată pe motive politice la Motivele care mă îndeamnă acum, în 2017, să revin asupra acestui trecut se referă: 13 ani, petrecuți în 13 închisori comuniste; Generalul Constantin Anton, unchi, la 12 ani; a) la necesitatea unor explicații însoțitoare la două albume de fotografii privind Familia Ion Vorvoreanu, văr, la 10 ani; Nicolae Penescu, unchi, 12 ani; și Vintilică Brătianu, văr, alți Regală, cât și cele ale Prof. E. Constantinescu după 1990 la New York sau România, care vor mulți ani, dar și George Vrăbiescu, tata, dat afară de la Facultatea de Drept din București; fi predate Bibliotecii Academiei Române; b) la necesitatea ca activitatea românilor din stră- Nicolae Vrăbiescu, unchi, dat afară din Baroul București. Singurul remediu al acestui rău inătate să nu fie dată uitării, pentru ca acest efort trecut să rămână în amintirea oamenilor; având la bază o utopie erau credința și rugăciunea, învățată de copil. c) la folosirea acestui lobby de către cercetătorii interesați de activitatea exilului în general; Diploma de drept mi‑a fost înmânată abia după patru ani, în 1953, și care mi‑a servit d) să constituie un model românilor risipiți în diverse state din Uniunea Europeană, fie doar în SUA. Pentru a‑mi câștiga existența am urmat cursuri de normator, apoi am fost pentru a promova România în țările-gazdă sau la instituțiile Uniunii, fie a cere guvernului angajată la Sovrom Construcții, pe șantierul de drumuri Urziceni‑Slobozia, ulterior fiind român să remedieze problemele semnalate; și e) la faptul că documentele sunt epuizate, iar transferată la București, unde am lucrat tot ca normator la institute de proiectare. În cele editurile respective și‑au încetat existența. din urmă, după Revoluția Ungară din 1956, din cauza dosarului meu „greu“, cât și din cauza Înainte să descriu activitatea de lobby sau organizarea de primiri oficiale la New „vigilenței ridicate“ a unor „binevoitori“, am fost concediată din Ministerul Transporturilor. York împreună cu comentarii, interpretări și evaluări personale — privind atât Familia Dar, atunci mi‑a surâs norocul: am ajuns să lucrez la o cooperativă de construcții, unde Regală, neocomunismul Președintelui Ion Iliescu, cât și perioada Președintelui Emil l‑am cunoscut pe Rudi Kleckner, viitorul meu soț, cu care am reușit să plec din țară, la Constantinescu —, mă voi referi pe scurt la teroarea comunistă pe care am trăit‑o în 15 noiembrie 1965. România din 1944 până în 1966 și la experiența mea în America. Am ajuns, la 27 aprilie 1966, în Statele Unite. Aici am fost binecuvântată de soartă: Unul dintre motivele pentru care m‑am lăsat antrenată, în America, într‑o campanie am putut trăi în capitalismul American, cu Statuia Libertății ca simbol al națiunii care a ales împotriva neocomuniștilor, apăruți după 1990 în țară, a fost, pe de o parte amintirea vieții libertatea și apărată de minunata Constituție creată de Părinții Fondatori Americani. Aceștia grele timp de douăzeci ani sub inumana ideologie comunistă, care m‑a marcat profund, iar, au considerat oamenii liberi, oferindu‑le tuturor libertatea de exprimare, de credință, de pe de alta, moștenirea, care mi‑a rămas neștearsă, a spiritului patriotic și a interesului politic inițiativă, justiție egală și dreptul de a poseda arme. Toate aceste drepturi au dus la o pros- al familii mele, care mi‑a deschis ochii încă de copil și ca adolescentă. Dar este vorba și de peritate economică nemaiîntâlnită, dar invidiată de multe state care nu au reușit această afecțiunea pe care cu emoție o păstrez față de strămoșii mei legați de pământ, cât și de dure- performanță. roasa amintire a urmașilor sacrificați în închisorile comuniste, sentimente rămase neșterse. Deci, abia în a doua parte a vieții am reușit să‑mi construiesc o carieră profesională, Comunismul a început în 1944, în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial, când s‑a datorită diplomei de la Facultatea de Drept din București, obținută în 1949, și datorită simțit transformarea social‑guvernamentală în Europa de Est, inclusiv în România, impusă de educației primite acasă în România și celor trei limbi străine pe care le știam. Astfel, am Stalin. La baza acestei schimbări au stat și Tezele din aprilie 1917 ale lui Lenin, în care se vor- fost admisă la Columbia University şi, ulterior, la New York University, unde am obținut bea de trecerea puterii de la burghezie la proletariat și la țărănimea săracă printr‑o revoluție două masterate, unul în biblioteconomie, altul în drept internațional public. Iar, ca urmare rapidă, ca o terapie de șoc, sub auspiciile unui Partid Comunist care să asigure o guvernare dic- a acestui efort, cu cele trei diplome și limbile străine am deținut slujbe prestigioase în trei tatorială. Dictatura criminală comunistă nu a fost învinsă prin război, ca în cazul Germaniei, medii diferite, unul academic, la New York University, al doilea internațional, la Națiunile și a fost lăsată fără procese de condamnare a celor vinovați pentru teroare și crime — ca la Unite, și al treilea federal, la Curtea Statelor Unite de Comerț Internațional. În concluzie, Nürnberg (vezi și procesul din Japonia). Astfel, comunismul nu a murit, influența sa a con- am putut realiza în democrația capitalistă ceea ce nu am putut în socialismul românesc. În tinuat de‑a lungul anilor, în mare parte a globului: mai recent, social‑progresiștii americani, plus, aici mi‑am putut manifesta deschis sentimentele anticomuniste. întrebuințând un limbaj corect politic, sunt sub această influență. Cu toate că eram de 25 de ani departe de țară nu am putut rămâne indiferentă, pasivă, În România, sub noul guvern comunist din 6 martie 1944, românii au suferit, în urma față de viitorul României sau al Basarabiei după 1990 și m‑am implicat oficial în comunita- unei acțiuni rapide, bruște și violente, un tratament inuman, impus artificial, înlesnit de tea românească din New York, înființând un comitet conform regulamentului Statului New prezenţa armatei sovietice, care a staționat în țară timp de paisprezece ani, până în 1958. York, unde locuiam. Atunci s‑a trecut de la libertate la teroare și sărăcie, cu foamete și magazine goale, întuneric Pentru această activitate de lobby am fost onorată cu un Cuvânt‑înainte, scris de și frig. La numai două săptămâni, la 23 martie, a avut loc prima naționalizare a marilor David Funderburk, fostul Ambasador SUA în România în perioada 1981–1985, în al doilea proprietăți agricole, concomitent cu arestări masive și cu domicilii forțate. volum al amintirilor mele, The Story of a Life (New York, Page Publishing, 2 vol., 2015– Personal, am suportat, ca mulți alții, teroarea comunistă cu stoicism, realizând toto- 2016). În română au apărut cu titlul Pe urmele mele în două lumi, România–SUA (București, dată că nu va veni niciun ajutor din exterior. Eram considerată dușman al poporului, mereu Curtea Veche, 2 vol., 2013–2014. Redau textul Cuvântului‑înainte din ediția originală:

6 7 a significant mark and made a difference for good. It is my sincere hope that her work will be widely read and utilized in teaching Americans to understand and appreciate (before it is too late) the blessings of freedom in a country built by people of faith and knowledge of world history.

David B. Funderburk, PhD Foreword Former US Ambassador to Romania and US Congressman

I am happy to write a foreword to Simone Kleckner’s The Story of a Life, Volume 2: Liberty Regained, 2016, a companion volume to her earlier The Story of a Life, Volume 1: Liberty Lost. 2015. Simone Kleckner is a remarkable woman who has lived the American dream after leaving Communist Romania under much persecution. She understands the difference between communist tyranny and democratic freedom and has proven that one can achieve great things when given the opportunity in a free society. Mrs. Kleckner has understood from her real‑life experience living under communist totalitarianism during the first part of her life that in a free country life is worth fighting for. She has never forgotten the dramatic differences between a free democratic society and an unfree communist dictatorship. Having written about the misteaching of communism in US universities in the late 1960s, I especially appreciate her observation of the insidious political ideology permeating much of the academia in the United States and the naïveté of those students and professors who don’t have firsthand experience or knowledge of the reality of life in the communist world. Kleckner is a brilliant and accomplished legal scholar who is blessed with a gracious and supportive husband. She gives a fascinating account of the travails and successes of coming to America and working her way up the ladder of success. Arriving in a new country with a different culture, she rapidly attained a master’s degree in library science from Columbia University and a master’s degree in international public law from New York University, to add to the Juris Diploma she had earned at the University of Bucharest School of Law. Her story is an example of overcoming the odds and working hard to achieve the American dream. Through dogged determination, grit, and knowledge, Kleckner has made a positive impact in the annals of US‑Romanian relations and in the legal system of the newly democratic Romania. Whether it was earning master’s degrees from Columbia and NYU, working as a law librarian at the United Nations, serving as advisor to Romania’s first post‑communist democratic president, or tirelessly working as president of the Ad Hoc Committee for the Organization of Democracy in Romania (ACORD), Kleckner has left

8 9 ziarelor Dreptatea, România Liberă, Viitorul Liberal. Atunci, premierul Petre Roman a fost înlocuit cu Theodor Stolojan. După lovitura de stat din decembrie 1989, exilul din New York a reacţionat cu formarea şi întărirea mai multor comitete cu sentimente antimarxiste, antileniniste, anticomuniste. Eu am început activitatea ca vicepreşedinte în cadrul comitetului American Romanian Committee, ARC, înfiinţat în 1990 deC hristine Valmy, unde am activat oficial un an şi 1989–1990 câteva luni, până în iunie1991. Românii din exil erau conştienţi că Frontul lui Ion Iliescu nu avea s‑o rupă cu trecutul comunist, că va bloca instaurarea unei democraţii de tip occidental, și de aceea trebuia mili- tat pentru îndepărtarea neocomuniştilor şi deconspirarea Securității. Credeam că această operație va fi una șu oară, fiindcă cei vizați se vor speria de schimbările la care se șa teptau. Cert este că atunci toată comunitatea românească, și eu personal, doream revenirea monar- La încheierea Războiului Rece, în 1989, doream pentru țară reinstaurarea unui stat de drept hiei constituţionale, datorită, în primul rând, imaginii demnității Familiei Regale. Regele cu instituții democratice, cu un guvern cu putere limitată, responsabilitate fiscală, suverani- cunoştea potenţialul economic al ţării de dinainte de 1944, când leul egala francul francez şi tate individuală, piață economică liberă, apărare națională puternică. Am știut că pot con- când România era grânarul Europei: exilul își dorea readucerea României la acel nivel. Tot tribui cu un lobby prin care informam autoritățile SUA despre ce se petrecea cu adevărat în atunci, Constantin Vişoianu, fostul ministru al Afacerilor Externe al României în Guvernul ţară și în Republica Moldova. Rădescu în 1947, impulsiona revenirea monarhiei de la Washington, declarând că: „Regele În România, în 1989, a avut loc o dublă mișcare. Pe de o parte, o lovitură de stat, pe Mihai este singurul adevărat monarh şi guvernul său singurul legitim după uzurparea care am văzut‑o transmisă la televizor la New York, susţinută de Gorbaciov și orchestrată de comunistă de o jumătate de secol. Majestatea Sa ar aduce României, în baza Constituţiei KGB‑iști infiltrați în țară în vederea îndepărtării lui Ceaușescu. Pe de altă parte, așa‑numita din 1923, stabilitate politică, ca şi în trecut, când a demonstrat că a protejat minorităţile, a revoluție, nu una în adevăratul sens al cuvântului, precum cea a lui Tudor Vladimirescu, susţinut economia de piaţă (…) şi ar aduce investitorii străini (…), deschizând drumul spre sau cea din 1848, ci o revoltă spontană, cu oameni ieșiți în stradă, revoltă înăbușită cu prețul prosperitate (…).“ morții multor tineri: peste 1000 de suflete au pierit sub gloanțele aşa‑numiţilor terorişti, Reinstalarea legală a Regelui Mihai și a Constituției din 1923 — cu beneficiul parla- de fapt securişti, care au orchestrat această diversiunea pentru a susţine un Consiliu al mentar al separării puterilor în stat și garantarea proprietății — părea plauzibilă datorită Frontului Salvării Naţionale. detronării ilegale, la 30 decembrie 1947, a Regelui. Și mai credeam că mulți români îşi mai România a fost singura țară din Europa de Est cu o schimbare sângeroasă în locul aduceau aminte de Rege ca monarh legitim, astfel tranziția putându‑se face rapid și eficient. unei revoluții de catifea. Puterea a fost preluată de un nou eșalon comunist format din Petre Dar, comunitatea românească, inclusiv eu, fiind plecată de ani de zile din țară, nu realiza Roman și Ion Iliescu, fost secretar CC și PCR, care peste noapte s‑au pretins a fi democrați. că populația din țară nici nu mai știa că România avusese un regim monarhic și nici nu Noul Președinte, Ion Iliescu, nedorind reformele economice necesare noilor realiza cât de puternice erau structurile securiste ale lui Ceaușescu, păstrate de Ion Iliescu circumstanțe, a ocolit tranziţia rapidă, aplicând doar o cosmetizare care să prelungească și transformate în SRI și SIE. situația, aşa cum a făcut Gorbaciov în Rusia cu glasnost şi perestroika. A numit oficiali Tocmai în timpul mineriadei din februarie s‑a ivit la ARC o problemă cu privire la incompetenți sau care au pus interesele personale înaintea intereselor țării, sau ambele. acordarea de către Congres a Clauzei Naţiunii Celei Mai Favorizate României, când unii Iliescu a acceptat foști demnitari a lui Ceaușescu precum Vasile Milea, Iulian Vlad, Nicolae membri ARC doreau să susţină acordarea ei, în vreme ce eu și ceilalți nu eram de acord, Pleșiță, Ion Dincă sau Tudor Postelnicu, care au format noua oligarhie: țara avea să sufere pentru că Iliescu bloca reformele și Clauza oricum nu avantaja cetățenii, ci era doar o vic- din cauza corupției, care s‑a generalizat pe măsură ce au trecut anii. torie pentru Guvernul său. Idee ce nu o puteam accepta, mai ales după venirea minerilor, Guvernul nu favoriza retrocedarea proprietăților sau a industriilor naționalizate care a reprezentat un dezastru, Iliescu chiar mulțumindu‑le acestora pentru susținerea noii sau confiscate, ci prefera să mențină un sistem social egalitar, cu salarii, pensii sau ajutor conduceri a țării. social, împotriva celor ce doreau libertatea și schimbarea aparatului de stat şi a instituţiilor existente. În plus, la scurtă vreme după preluarea puterii, în ianuarie, februarie și iunie 1990, Ion Iliescu a chemat mineri (printre care și securiști disimulați), care au fost aduși cu tre- nuri şi autobuze din Valea Jiului la Bucureşti, înarmați cu bâte pentru a distruge sediile par- tidelor tradiţionale, PNȚCD, PNL și PSD, readuse de curând la viaţă și a devasta redacțiile

10 11 1991

În februarie 1991, M.S. Regele Mihai a venit din Elveţia la New York, cu ocazia unei recepţii date de Christopher Forbes în onoarea Sa. Cu această ocazie au fost invitate și anumite comitete românești, când, împreună cu Christine Valmy, am reprezentat ARC și l‑am cunoscut pe Rege și restul Familiei, cât și pe Jacques Vergotti, fostul aghiotant al Reginei‑Mame Elena cu soţia sa şi pe avocatul american Mark Meyer, consilier al Preşedintelui Ion Iliescu. Iar, din dorinţa comunităţii românești de a promova personalitatea Regelui Mihai și, la cererea Regelui de a fi primit de toate comitetele românești existente, s‑a înființat un comi- FOTO 1 tet ad‑hoc în aprilie 1991 la New York, intitulat Ad Hoc Committee for the Organization of the Romanian Royal Visit, ACORRV. Cei cinci membri ai comitetului erau: Ariana Popa, Preşedinta Fundaţiei „Iuliu Maniu“, Ion Stere şi Alexandru Bratu, fiecare preşedinţi de comitet, Dr. Ştefan Issărescu, președinte al Romanian Welfare (care fusese căsătorit cu Principesa Ileana) și eu, din partea ARC, Christine Valmy fiind plecată în Japonia pentru promovarea produselor ei cosmetice. Dr. Issărescu a primit preşedinţia comitetului, dar m‑a rugat ca la banchetul regal să vorbesc în calitate de copreședintă în locul său, citind textul dat de el. Am primit, gândindu‑mă că poate ideea doctorului să fi fost în legătură cu divorţul de Principesa Ileana şi în legătură cu actuala Familie Regală. La 23 aprilie, de Sf. Gheorghe, la aeroportul La Guardia, au sosit Majestăţile Lor. Ștefan fiind în întârziere, le‑am primit eu, tradițional, cu pâine și sare: FOTO 1 și FOTO 2. Din suita regală făcea parte profesorul Constantin Brâncoveanu, Iolanda Strănescu, Președinta Asociaţiei Româno‑Britanică, Corina Motts, secretara Casei Regale. Grupul Regal a fost găzduit la Hotelul Stanhope, din Manhattan, unde au luat masa de seară. A doua zi dimineață, Regele a primit invitația lui Justin Liuba la Radio Europa Liberă, unde a vorbit despre situația din Romania, iar după‑amiaza a ținut un discurs la National Council on Foreign Policy. Masa de seară am pregătit‑o la Financial Center cu privire către Statuia Libertății. Joi, 25 aprilie, Regele a vorbit la Council of Foreign Relations despre democrație în România și despre integrarea ei în Europa. Vineri dimineață s‑a vizitat Muzeul de Artă, care găzduia o expoziție „Brâncuși“, acolo unde a fost făcută FOTO 3. Constantin Brâncoveanu, Ion Stere, Șt. Issărescu, Regina cu Regele, Rudi Kleckner au participat împreună cu un grup din comunitatea românească: FOTO 4. Prânzul a fost oferit acolo de Dna Irene Bie Corsani, fiica lui Petrescu Comneni, fost Ambasador român la Liga Națiunilor. FOTO 2

12 13 Pe 26 aprilie, seara, în sala mare de bal a Hotelului Waldorf Astoria, Familia Regală primea oaspeții, așa cum se poate vedea în FOTO 5. La masa de onoare se aflau: Congresmanul John Le Boutellier, C. Brâncoveanu, A.S.R. Principesa Margareta, Ștefan Issărescu, M.S. Regina Ana, M.S. Regele Mihai, eu, I.P.S. Nathaniel Popp, Arhiepiscop al Bisericii Române Ortodoxe din America și Canada, Irene Bie Corsani, Tom Boland, A.S.R. Principesa Maria și Alexandru Bratu, Președintele Comitetului Național, Secția America de Nord: FOTO 6, FOTO 7. După cum am convenit cu Ștefan, am deschis eu banchetul în locul lui: FOTO 8. După mine a vorbit Tom Boland, Președintele Partidului Conservator american, apoi A.S.R. Principesa Margareta: FOTO 9. La urmă a luat cuvântul M.S. Regele, așa cum se poate vedea în FOTO 10, iar întreaga sală a scandat plină de entuziasm „Regele și Patria“: FOTO 11. În FOTO 12: A.S.R. Principesa Margareta cu Rudi Kleckner.

FOTO 3

FOTO 5

FOTO 4

FOTO 6

14 15 FOTO 7 FOTO 10

FOTO 8

FOTO 11

FOTO 9 FOTO 12

16 17 A doua zi, sâmbătă, 27 aprilie, tot la Hotelul Waldorf Astoria a avut loc o conferinţă În fine, duminică 28 aprilie, la Catedrala Ortodoxă Protecția Maicii Domnului, la 9 de presă, la care au participat Ion Stere, Alexandru Bratu, A.S.R. Principesa Maria, Ștefan dimineața I.P.S. Nathaniel Popp a ținut o slujbă religioasă de trei ore, urmând o alta, la Issărescu, M.S. Regina, eu, M.S. Regele, A.S.R. Principesa Margareta, C. Brâncoveanu, Biserica Trei Ierarhi din Queens: FOTO 15. Iolanda Strănescu: FOTO 13. Am fost moderatoare și totodată am ținut prelegerea „Forma de guvernământ din Principate“. Apoi, Regele a răspuns întrebărilor puse de presa româ- nească locală.

FOTO 13 FOTO 15

Seara, Familia Regală a participat la spectacolul Bucureștiul cântă și glumește, conce- Ca urmare a neînțelegerii din ARC din cauza acordării Clauzei guvernului Iliescu, put de Horia Folosea pe textele lui Puiu Maximilian, având în distribuție artişti valoroși, mă hotărâsem în timpul vizitei Regale să părăsesc ARC, dar doream să continui să activez precum Ştefan Bănică, Anda Călugăreanu, Horia Moculescu, Ştefania Rareş: FOTO 14. pentru ţară. Deci, către sfârșitul Vizitei Regale, i‑am propus Dr. Issărescu înfiinţarea unui Regele a râs de multe ori cu poftă. comitet numit Ad Hoc Committee for Democracy in Romania — A.C.O.R.D. Activitatea de bază era un lobby pentru informarea autorităţilor americane cu știri reale despre evenimentele din țară, altele decât cele oficiale, cosmetizate, de la Ambasada Română. Cât despre legătura cu România, acest comitet nu avea să susţină în mod deosebit vreun partid politic, ci era pentru reînvierea monarhiei şi a Constituţiei parlamentare din 1923, cu principiul separării puterilor în stat, garantarea proprietății şi sistemul unei economii de piaţă. Vizita Familiei Regale de şapte zile la New York a fost un succes. Înainte de plecare, în aprilie 1991, M.S. Regele Mihai a aprobat înființarea acestui nou comitet, care ulterior a fost oficializat, vineri, 10 mai 1991, la sediul Europei Libere, sub auspiciile A.S.R. Principesa Margareta. Membrii numiți în ACORD au fost: Dr. Ș. Issărescu și cu mine, fiecare Co‑Chairman, Dr. Dan Cantacuzino, Director, cu Alexandru Bratu și Preot Victor Runcanu Vicepreședinți, cu Sorin Radu și Constantin Aloman Trezorieri și Ruxandra Bork Secretară. Am început această nouă activitate din entuziasm patriotic, ghidată de experiența din copilărie a cultului credinței, muncii și al lucrului bine făcut. Ca urmare am încetat să‑mi FOTO 14 petrec timpul liber cu acțiuni sociale, lucrând acasă seara târziu. Știam că pentru a avea

18 19 succes și a căpăta încrederea autorităților americane, era necesară furnizarea de informații corecte, interesante și la timp. Pentru asta am dus o muncă de informare și documentare, un efort plin de concentrare, cu tenacitate și fără întreruperi. Mă bazam pe calitatea mea de directoare a Bibliotecii Curţii Federale de Comerţ Internaţional, fiind bine informată, deoarece primeam zilnic, printre multe altele, publica- ţiile Congressional Record (Monitorul Oficial al Congresului) şi Federal Register. Pe acestea trebuia să le parcurg oricum în interesul Curţii şi cu această ocazie cunoşteam şi părerile senatorilor şi ale deputaţilor din Congres cu privire la ţările est‑europene care se emanci- pau de sub comunism. Mai primeam reviste de specialitate juridice, comerciale sau politice, din care am putut afla că erau două căi de reforme, una graduală, alta, o „terapie de şoc“. Aceasta din urmă era preferată de majoritatea autorilor, care considerau că tranziţia trebuia făcută nu numai rapid, dar și concomitent în toate sectoarele implicate, economic, financiar etc. Pentru instituirea noului cadru legislativ şi juridic, mai toţi autorii erau de părere că, în măsura în care va fi mai rapidă, reforma va fi mai uşor acceptată de populaţie, care ar fi suferit mai puțin. Dar, eram conștientă — ceea ce autorii nu aveau cum să știe — că cei care dețineau puterea erau foști comunişti‑securiști, fără interes în schimbare, mai ales una rapidă. În plus, aveam la dispoziţie ziarele româneşti din America şi Canada, precum FOTO 16 Lumea Liberă Românească, al redactorilor Dan Costescu și Cornel Dumitrescu, Romanian Journal, al lui Vasile Bădăluță (din 1997), Cotidianul lui Ion Rațiu, Cuvântul Românesc care a vorbit despre faptele pozitive ale guvernului Iliescu. Am luat cuvântul si am arătat (începând din 1976) și Luceafărul, al Dlui Fornade din Canada, cu articole scrise de analiști opusul celor declarate de acesta, condamnând Tratatul semnat de Ion Iliescu cu URSS în politici. Mai era televiziunea în limba română a lui Vasile Bădăluță, cu știri din țară o dată pe săptămână. 1990 și arătând situația Transnistriei. Spre mirarea mea, la sfârșitul întrunirii, M. Malița a Activitatea de lobby consta în scrisori sau memorandumuri adresate autorităților venit să‑mi explice punctul său de vedere privind afirmațiile făcute. Interesându‑se de cele americane și chiar și Guvernului Român, în care arătam evenimentele pentru care ACORD spuse de mine, redactorii de la New York Times m‑au invitat să vin la sediul ziarului pentru cerea intervenții. Deseori înaintam copii ale unor scrisori la ziarele românești locale din informații suplimentare. M‑am dus crezând că era vorba de situația României. New York sau celor din țară. Compunerea textelor le trimiteam spre informare lui Ştefan La 30 iulie, am fost primită de redactorii Karl Meyer și Leon Siegel. Spre surprinderea Issărescu. Cu ajutorul neprecupeţit al soţului meu, Rudi, care nu era nici măcar mem- mea, erau interesați de istoria exterminării evreilor din România în timpul nazismului, și bru în Comitet, scrisorile finale erau multiplicate, adresate și expediate de la biroul său nu de problemele curente din România sau Republica Moldova. Oricum, i‑am informat că, de construcții, unde își avea adresa ACORD. Uneori erau sute de plicuri, în funcție de în 1940, în baza Tratatului Ribbentrop‑Molotov, din 1939, URSS a ocupat Basarabia, iar importanța subiectului. 300 000 de cetățeni s‑au refugiat în România. Iar între 1940–1941, mulți evrei și țigani au Activitatea ACORD mai consta și din organizarea primirilor oficiale sau participarea fost deportați în Transnistria, unde au pierit cam 115 000 evrei. Cu privire la Transilvania, la diverse convocări din partea Committee of Security and Cooperation in Europe, CSCE‑ul după Dictatul de la Viena, impus de Hitler, Ungaria a preluat partea de nord a acestei Congresului (care reprezenta OSCE‑ul), unde mă duceam de multe ori fără Ștefan, el locu- regiuni, când 150 000 evrei au fost deportați de unguri — nu de români —, dintre care ind departe, în statul Rhode Island. În concluzie, pe lângă activitatea mea de Directoare 50 000 au fost duși de autoritățile maghiare spre lagărele de exterminare naziste. Redactorii a Bibliotecii Curții Federale de Comerț Internațional, activitatea suplimentară în cadrul păreau nemulțumiți de informațiile care se refereau la deportarea evreilor de către unguri, ACORD a fost un efort intensificat în favoarea României și a Moldovei. Aşa mi‑am petrecut nu de către români. După cele auzite, nemaifiind interesați să știe ce se întâmpla acum în zile, săptămâni și luni întregi timp de nouă ani la New York. România sau Moldova, mi‑au mulțumit și au încheiat interviul. Oricum, am fost mulțumită La 26 mai, împreună cu Justin Liuba și Sorin Radu, am însoțit‑o pe A.S.R. Principesa să‑i lămuresc, deși informațiile furnizate le contraziceau pe ale lor în această privință. Maria în urma invitației primite de la First Romanian Baptist Church. În foto 16 suntem Un eveniment cu totul nedorit și special din vara acelui an a fost criza cazacilor eu, Părintele Toderik, ASR. Principesa Maria și Justin Liuba. în Transnistria, trimiși de Moscova în vederea unei diversiuni în noul stat al Republicii Totodată, în calitate de Co‑Chair ACORD am fost invitată la Institutul de Studii pentru Moldova, pentru a‑l slăbi cu ajutorul prezenței rusești. La 22 august, Justin Liuba m‑a Securitatea Est‑Vest. Aici odată a venit Mircea Malița, ambasadorul nostru la Washington, invitat la Europa Liberă pentru un interviu, la care am repetat cele scrise și transmise de

20 21 ACORD membrilor CSCE din Congres, cu sugestia de a se lua măsuri în cadrul OSCE în vederea retragerii prezenței rusești. Alt eveniment deosebit de trist în sânul comunității românești, la începutul lui octombrie 1991, la New York, a fost moartea lui Alexandru Bratu, Președintele Consiliului Național Român de Eliberare, Secțiunea America de Nord. Am urmărit referendumul de la 8 decembrie din România în vederea adoptării noii Constituții, în care Ion Iliescu a tranșat problema spinoasă a noii forme de guvernă- 1992 mânt, adică Republica. Iar Art. 150 stipula că legile normative (comuniste) rămâneau în vigoare, dar fără principiul separării puterilor în stat, sprijinirea democraţiei sau garantarea proprietății, care sunt explicit menționate în Constituţia din 1923.

Alegerile locale din România urmau să aibă loc la 22 februarie, iar cele prezidențiale, între Profesorul Emil Constantinescu și Ion Iliescu, la 27 septembrie. Turul doi era stabilit la 11 octombrie, când CDR părea a avea şansa de a‑l disloca de la putere pe Ion Iliescu. Despre acest eveniment, ACORD a informat membrii Congresului încă din ianuarie, atașând o lungă dare de seamă a situații din țară și cerând membrilor CSCE supravegherea alegerilor. În 1992, aveau loc și alegerile prezidenţiale în SUA, care mă interesau atât pentru America, cât şi pentru România. Preşedinţia SUA a fost preluată de democratul William Clinton, zis Bill, care a rămas prezent la Casa Albă opt ani, pe perioada când România urma să facă saltul de la comunism spre democraţie şi când Europa de Est trebuia să fie pusă la adăpost de pericolul rusesc cu ajutorul NATO. Clinton l‑a numit pe Warren Christopher şef al Departamentului de Stat în primii patru ani şi pe Madeleine Albright în următorii patru; pe Janette Reno, ministru de Justiţie; şi pe Holbrook, un liberal moderat, ambasador la Naţiunile Unite. Aceste personalităţi sunt importante în relatarea noastră, deoarece ACORD coresponda frecvent cu ele. La 25 februarie, ACORD a fost invitat de Steny Hoyer de la CSCE al Congresului să participe la pregătirea întrunirii OSCE din martie în vederea tranziției foștilor Sateliți Sovietici la consolidarea instituțiilor democratice. Conferință era condusă de John Kornblum. Ștefan nevrând să se deplaseze, m‑am dus cu Rudi și am luat cuvântul, mulțumind membrilor CSCE pentru toate intervențiile și scrisorile adresate Președintelui Ion Iliescu în urma cere- rilor ACORD. Iar, cu privire la problemele etnice din Transilvania, am declarat că înain- te de 1947 lipsa de conflicte se datora Guvernului M.S. Regelui. Spre surprinderea mea, Dl Michael Szasz, de la grupul etnic maghiar, i‑a confirmat lui Kornblum că în acea perioa- dă în România drepturile minorităților, inclusiv cea maghiară, erau respectate și nu existau probleme. Acest lucru mi‑a oferit o enormă satisfacție. Ca de obicei, am participat la reuniunile Fundației „Iuliu Maniu“, iar la cea din 11 octombrie am însoțit‑o acolo pe A.S.R. Principesa Maria. Totodată, Rudi și cu mine am fost prezenți la inaugurarea restaurantului românesc „Bucharest“, a lui Vasile Bădăluță, situat în Queens. Și, la 12 martie am fost din nou invitată de Justin la Europa Liberă să vorbesc despre activitatea ACORD. A felicitat Comitetul că susține monarhia. Iar la 30 iunie tot acolo am

22 23 vorbit încă o dată despre agresiunea Armatei a 14‑a Ruse în Transnistria și despre persecu- tarea populației de către militarii ruși. La 27 aprilie 1992, de Paşti, M.S. Regele Mihai a putut intra în ţară, după 45 ani, mergând la Suceava, la Mânăstirea Putna, şi cu avionul la Bucureşti. În capitală, la Biserica Sf. Gheorghe Nou, a fost înconjurat de sute de mii de oameni. În biserică se afla şi unchiul meu, generalul Constantin Anton, care, după 12 ani de închisori comuniste (dintre care doi ani de detenție solitară), l‑a putut saluta pe Majestatea Sa. Avea 99 de ani și a fost bucuros să dea mâna cu Suveranul său, după cinci decenii de aşteptare. Generalul participase la lovitura inițiată de Rege la 23 August 1944. În acea zi de Sf. Paști, 1992, la New York, aveam la noi la masă pe A.L.R. Principesele Margareta, Sofia şi Maria, împreună cu Dr. Ştefan Issărescu: FOTO 17. În foto 18 suntem următorii: A.S.R Principesa Maria împreună cu Dinel Danielescu, Cristina Brumărescu, Amy Vardala (văduva ambasadorului român în Finlanda înainte de comunism) și eu. Concomitent, la Bucureşti avea loc extraordinara primire a M.S. Regelui de către mii de români. La New York, noi toți speram în posibilitatea revenirii monarhiei la putere. În principiu, ar fi fost un moment propice pentru Rege dacă ar fi rămas în ţară pro- fitând de entuziasmul şi sprijinul populaţiei. Dar se pare că aprobarea venirii în țară era condiționată atât de plecare, cât și de faptul că Seniorul Corneliu Coposu se temea de un accident neavenit. FOTO 18

Iar, la 14 august 1992, unii membri ACORD au fost la Washington să primească dele- gaţia CDR, venită la Congres pentru Breakfast Prayer, când urma să se întâlnească și cu personalități politice. Delegaţia era condusă de Corneliu Coposu, Preşedintele CDR, pe care doream să‑l cunoaştem, considerându‑l un simbol al continuităţii de gândire a marilor oameni de stat din Ardeal, precum Iuliu Maniu. Ceilalți membri a delegației erau Vintilică Brătianu, președinte PNL, N. Manolescu, președinte PAC, Otto Weber, președinte PER, G. Tokay, UDMR. Cu această ocazie, l‑am văzut pe vărul meu Vintilică Brătianu, preşedintele PNL, fost condamnat în contumacie ca anticomunist, după ce se refugiase, din 1947, la Paris, unde rămăsese până în 1989, când a revenit în ţară, încercând unificarea formaţiuni- lor liberale. În foto 19 suntem următorii: pe scaun, Vintilică Brătianu, Corneliu Coposu, eu, în picioare dizidentul Aurel Dragoş Munteanu, ambasadorul nostru la Washington, Otto Weber, preşedinte PER, Dr. Ştefan Issărescu și Justin Liuba de la REL. La finalul întrevede- rii, noi, ACORD, am redactat la un calculator al hotelului scrisori de mulțumiri, semnate de Corneliu Coposu, către cei cu care s‑a întâlnit delegația, în speță Laurence Eagelburger, Șeful Departamentului de Stat, și Lisa Jackson, de la Biroul Afacerilor Europene, Jack Buchner, de la Institutul Internațional Republican. O fotografie de la aeroport, FOTO 20, îi înfățișează pe toți membrii, inclusiv Nicolae Manolescu și G. Tokay, care, deși invitați

FOTO 17 de Corneliu Coposu, nu au luat masa cu noi. Delegaţii erau optimişti pentru alegerile din toamnă, însă, în septembrie, şi apoi în al doilea tur de scrutin, în octombrie, Ion Iliescu a fost reales preşedinte pentru încă patru ani, până în 1996, acesta numindu‑l prim‑ministru pe Nicolae Văcăroiu.

24 25 1993

La 12 februarie a fost dezvelit bustul Regelui sculptat de David Cregeen la Facultatea de Drept din București: îl puteți vedea FOTO 21. FOTO 19 Periodic, ACORD trimitea Casei Regale informații despre România. Iar la 28 martie am primit de la Casa Regală din Elveţia un document emis de Yad Vashem, Autoritatea de Comemorare a Martirilor şi Eroilor Holocaustului din Ierusalim, în care i s‑a conferit post‑mortem titlul de „Dreaptă Între Popoare“ Reginei‑Mamă Elena a României. Numele ei a fost înscris pe Placa de Onoare din Grădina celor Drepţi de la Yad Vashem deoarece s‑a opus crimelor antisemite ale naziștilor şi a menţinut contactul cu comunitatea evreiască din ţară. De asemenea, Departamentul Drepţilor, Institutul „Yad Vashem“, într‑o scrisoare însoţitoare semnată de director, dr. Mordecai Pardiel, informa, la 11 martie 1993, despre conferirea Diplomei de Onoare Regelui Mihai. Cei care au informat Yad Vashem‑ul despre atitudinea Familiei Regale au fost Rabinul Alexandru Şafran şi Dl Emil Simiu, de la National Institute of Standards and Technology. La rândul său, ACORD a trimis în aprilie copii ale acestor documente la 12 organizaţii evreieşti, dar şi presei din SUA, pentru a arăta adevărata atitudine a României. Am primit însă răspuns pozitiv de la un singur comitet evreiesc, The American Jewish Joint Distribution Committee, ceilalţi continuând să prefere să acuze România cu privire la cele întâmplate în cei doi ani când nordul Transilvaniei se afla, de fapt, sub jurisdicţie ungurească. Tot cu privire la Familia Regală: invitată de Marie Fairfax, în mai 1993, a venit din nou la New York, la Pierre Hotel, văduva unui multimilionar australian. Scopul ei: strânge- FOTO 20 rea de fonduri pentru Fundaţia „Principesa Margareta a României“. După recepţie, prietena Ulterior, am corespondat cu Corneliu Coposu, iar în 1995, ACORD i‑a trimis o scri- mea Ioana (Mica) Ertegun a poftit Familia Regală și pe mine dimpreună cu soțul meu la ea soare Președintelui Bill Clinton, pentru a facilita primirea Seniorului, care dorea să expună acasă, la cină. problemele opoziției din țară. Cunoșteam însă vederile de stânga ale lui Bill: acesta, împre- Cu aceeași ocazie a venirii Familiei Regale, la 20 mai, ACORD a pregătit o întâlnire ună cu ambasadorul său la București, Alfred Moses, îl favorizau pe Iliescu. și cu comunitatea românească, la Hotel Plaza. După binecuvântarea Părintelui Runcanu În acest răstimp, din cauza unei economii precare, de sărăcie socialistă, au avut loc am dat cuvântul Dr. Issărescu şi Dlui Emil Simiu, după care a luat cuvântul M.S. Regele: revoltele adevăraților mineri din Valea Jiului şi cele ale muncitorilor de la căile ferate. Ce a foto 22. Regele a dat mâna cu toți participanții și apoi s‑a întreținut cu A.S.R. Principesele făcut Iliescu? Cosmetizând întărirea puterii de ochii lumii a transformat organizația civică Irina și Sofia, Părintele Runcanu și Rudi Kleckner: foto 23. Familia Regală a fost invitată a Frontului în Partidul Democrației Sociale (după modelul celui al bolșevicilor lui Lenin), la cină de membrii ACORD în sala Alb-Aur, care era aranjată festiv. fapt prevăzut de Silviu Brucan. Și, totodată, au apărut o mulțime de partide noi, pentru a Atunci, s‑a întâmplat ceva curios: în timpul mesei și spre sfârșitul recepţiei, Regele crea confuzie în rândul populației și pentru a slăbi partidele tradiționale. părea nemulțumit sau foarte preocupat. Nu puteam să‑mi dau seama de ce. Abia a doua zi

26 27 am aflat ce se întâmplase din ziare. Și anume, în timpul recepției, când Regele dădea mâna cu fiecare, cineva i‑a înmânat o somaţie pentru Curtea Supremă a Statului New York. De fapt, Statul român deschidea un proces, declarând că, la plecarea sa din ţară în 1947, Regele luase cu sine opere de artă. Curând a urmat alt articol, tot a lui Cornel Dumitrescu, editorul ziarului Lumea Liberă Românească, în care se afirma că Pamfil Ripoşanu, avocat născut în satul Spini, de lângă Orăştie, sprijinea la New York regimul lui Ion Iliescu. Iar mai târziu, din același ziar am aflat că un asemenea proces a fost deschis şi în Elveţia, unde era domici- liul Regelui. În final, ambele acțiuni din Elveţia şi SUA au fost respinse de curţile respective, probabil în baza testamentului Regelui Carol I, în care se precizează că întreaga colecţie de artă de la Castelul Peleș este proprietatea Coroanei Române. În altă ordine de idei, la 19 aprilie, a venit Președintele Ion Iliescu la Washington, invitat la comemorarea Muzeului Holocaustului și, cu această ocazie, Deputata Barbara Kennelly, soacra lui Ion Găetan, un susținător al lui Ion Iliescu, a influențat Congresul să înainteze o rezoluție favorabilă acordării Clauzei României. În urma acestei știri citite în Congressional Record, ACORD a trimis o scrisoare cu un document alăturat, care analiza situația țării în timpul Guvernului Văcăroiu, privind 12 puncte, printre care sabotarea presei opoziției sau nerestituirea bunurilor confiscate. În încheiere, ACORD a cerut să se FOTO 21 acorde numai o Clauză condiționată de progresul reformelor. Ca rezultat, și membrii CSCE din Congres au cerut acordarea unei Clauze condiționate de reforme reale. Ca urmare, România a obținut doar clauza condiționată, publicată ca atare în Congressional Record nr. 317, începând cu data de 8 noiembrie 1993. Un alt eveniment deosebit pentru ACORD a avut loc la 20 septembrie 1993, când am participat la National Legal Center for the Public Interest, unde avea să vorbească si să răs- pundă la întrebări Lady Margaret Thatcher. Am participat deoarece doream să aflu părerea ei şi a Occidentului despre situaţia actuală precară a politicii românești. Răspunsul ei a fost că de curând vorbise cu ambasadorul Mircea Maliţa, care i‑a înaintat un raport foarte favo- FOTO 22 rabil. Am dat din cap în semn de negație, la care, cam enervată, mi‑a spus să‑i scriu dacă am obiecții. Ceea ce am făcut chiar a doua zi, arătându‑i adevărul despre stagnarea reformelor din ţară. Răspunsul ei a venit într‑un plic de la Camera Lorzilor: secretara ei scria că Lady Thatcher a apreciat mult detaliile despre România şi Moldova, dar că acum doamna Prim‑Ministru este ocupată cu lansarea primului volum al memoriilor sale și a rugat‑o pe ea să răspundă. Oricum, personal am fost mulţumită că, din analiza mea, Lady Margaret Thatcher a aflat despre România și altă versiune decât cea a ambasadorului, care nu putea spune decât lucruri pozitive, însă neadevărate. Despre prezența la Casa Albă a Președintelui Clinton, Comitetul nu a avut niciun ajutor real din partea sa, atât cu privire la România, cât și la Republica Moldova. Un exemplu, în 1993, ca urmare a încetării Războiului Rece, a fost cererea sa către Congres ca acesta să aprobe desfiinţarea prematură a National Endowment for Democracy, o agenție americană menită tocmai să promoveze instituțiile democratice. De necrezut! Tocmai când statele din Europa de Est, atât de rău lovite de comunism, aveau nevoie mai mult ca ori- când de ajutor. Clinton iniția o linie economică dăunătoare acestor țări, fie intenționat, fie FOTO 23 din necunoaștere a istoriei. Alt exemplu a fost criza din Transnistria, despre care am scris

28 29 nenumărate memorandumuri la Congres și la Casa Albă, cerând retragerea trupelor ruseşti ale generalului Lebed. Din partea lui Clinton primeam mereu un răspuns politicos, care ocolea problema ridicată de ACORD. Cu timpul, ca rezultat al ineficienței lui Bill Clinton, criza transnistriană s‑a extins și în Ucraina, ambele cazuri nerezolvate până astăzi, în 2017. În 1993, la 2 decembrie, ACORD a fost invitat la o întrunire organizată de Baroul American, unde Dr. Issărescu nu a putut veni. Acolo i‑am înaintat deputatului Steny Hoyer, preşedinte al CSCE, un memorandum cu o prezentare istorică a Basababiei, devenită 1994 Republica Moldova, și cu motivul crizei din Transnistria, adică prezența Armatei a 14‑a Ruse. Chiar în aceeași zi, de la acesta am primit un răspuns, în care sublinia că împreună cu Senatorul Dennis DeConcini urmăresc situația respectivă, dar și cea a grupului Ilașcu. Steny Hoyer își încheia scrisoarea cu următoarele cuvinte: Interesul ACORD‑ului era securitatea națională a României în fața Rusiei și admiterea în Îi mulțumesc Doamnei Vrăbiescu Kleckner că mi‑a împărtășit îngrijorările sale la NATO. Dar, cum atât în Europa de Est, cât și în România reformele ba erau sistate, ba Conferința Baroului American. cosmetizate, admiterea se lăsa aşteptată. Aceste țări nu avuseseră parte de ajutorul dat de Am fost mai mult decât încântată de faptul că efortul prezentării unei analize Planul Marshall înainte de 1989, iar după încheierea Războiului Rece nu au fost ajutate amănunțite a fost luat în seamă de CSCE al Congresului, parte din OSCE. de Comunitatea țărilor din Vest, cu toate că aveau nevoie cu precădere de ajutor economic În noiembrie 1993, Dna Lucia Hossu‑Longin a venit la New York și a intervievat‑o, şi politic în vederea admiterii în NATO. Admiterea NATO depindea de cea în Uniunea pentru serialul Memorialul Durerii, pe Emilia, Mimi, soția lui Alexandru Bratu, despre acci- Europeană, iar admiterea în UE depindea de realizarea reformelor economice şi politice dentul de automobil al soțului ei. Alexandru Bratu a fost avocat, membru PNŢ, condamnat care nu erau ajutate de țările din Vest. la 25 de ani, petrecuţi în 7 închisori și cu domiciliu forțat în Bărăgan. Mimi a petrecut trei Cunoscând problema admiterii acestor țări în NATO, Clinton a oferit o soluție numi- ani cu Clemenţa Radian, mama mea, în închisoarea Miercurea Ciuc. În octombrie 1991, tă „Partenariat pentru Pace“, pe care a luat‑o în discuţie în timpul unui summit NATO în ianuarie 1994, la Bruxelles. Atunci, el a pus sub aceeași umbrelă fostele ţări satelite ale Alexandru a murit într‑un tragic accident de automobil pe când era în drum spre radio- Uniunii Sovietice cu actuala Rusie, adică cu fostul dușman, într‑un vag sistem de „secu- difuziunea locală pentru a‑l denunţa pe Ion Iliescu pentru chemarea ilegală a minerilor. ritate colectivă“. Evident, această securizare colectivă a parteneriatului nu semăna cu cea Mimi și mulți din exil erau convinşi că mortalul impact fusese intenţionat. oferită de Tratatul NATO prin Articolul 5. În zilele de 2 și 3 decembrie 1993, am fost invitată la Washington, la Hotelul Capital Cam pe atunci Bill Clinton s‑a întâlnit prima dată cu Emil Constantinescu, Președintele Hilton, de către Comitetul de Drept şi Securitate Naţională, Asociaţia Baroului American, CDR, la Breakfast Prayer, în 1994, la Congres. la o dezbatere privind sistemul democratic, cu Max M. Kampelman, șeful SUA la OSCE, Și tot atunci i‑am scris din nou Președintelui Bill Clinton despre situația din unde am primit statistici despre diversele genociduri, după cum urmează: regimul comu- Transnistria. Ca de obicei, răspunsul său s‑a referit la alt subiect decât cel al ACORD‑ului, nist 107 222 000 victime, regimul nazist 20 946 000 victime, dintre care evrei 6 000 000. adică, în speță, expansiunea economiei de piață în Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia. Atunci am avut ocazia să vorbesc cu Profesorul Zbigniew Brzeziński, care dorea ca OSCE Evident, România era omisă, pentru că se știa că Ion Iliescu ducea o politică evazivă cu să dea mai mulă atenţie Europei Centrale şi Est. Erau prezenți: Deputatul Steny Hoyer, privire la NATO, cu toate că presa locală românească de la New York și cea din țară susținea preşedinte al CSCE din Congres, Richard Schifter, consilier privind Securitatea Națională procesul de admitere în acest tratat, care ne apăra de ruși. Mai rău, Bill Clinton a semnat și „Actul Radiodifuziunii Internaţionale“ din 1994, al Preşedintelui Clinton, prieten cu Mircea Geoană şi Alfred Moses, ambasadorul SUA la prin care erau tăiate fondurile pentru Radio Europa Liberă, Vocea Americii, Radio Liberty Bucureşti, toți susținători ai Guvernului Ion Iliescu. și Radio Europa Liberă. Cea din urmă a fost mutată, cu fonduri reduse, la Praga. A fost o Tot atunci m‑am întâlnit și cu J. Kiesling, ofiţerul Biroului Român al Departamentului hotărâre cât se poate de nepotrivită și dăunătoare circumstanțelor, dintr‑o socoteală finan- de Stat, care mi‑a spus că ar fi oportun ca opoziția din țară să fie mai unită.I‑ am explicat că ciară a politicii sale externe, tocmai când era nevoie ca țările foste satelite să primească sfa- partidele istorice au fost infiltrate de Securitate încă din 1990, având drept consecință mai ales turi și încurajări, să reînvețe cum funcționează democrația, ce înseamnă munca, inițiativa slăbirea totală a Partidului Țărănesc, PNȚCD. Situație nefericită, care s‑a făcut simțită mai personală, adevărul și cinstea. Iar, de necrezut! târziu la alegerile din 1996, când nu s‑a putut obține numărul necesar de voturi pentru CDR În plus, la 5 decembrie, Președintele Clinton a plecat la un summit despre parte- în Parlament și a fost nevoie de negocieri cu Partidul Democrat, care provenea din FSN. nariate la Budapesta, unde, printre alți șefi de state, avea să vină și Președintele Iliescu.

30 31 În prealabil, ACORD le amintea din nou într‑o scrisoare lui Bill Clinton și unor membri din Congres prezența rușilor în Moldova, cu toate că în acest an mai trimisesem alte cinci memorandumuri, inclusiv unul care arăta intenția enclavei rusești, adică Transnistria, să devină un stat vasal Moscovei. Situație extrem de alarmantă! La Budapesta, Președintele Ion Iliescu a spus că Tratatul ruso‑moldovean din 1994 va fi cel care va rezolva retragerea armatelor rusești. Ceea ce nu s‑a întâmplat. ACORD a tras concluzia că orice informații trimitea, atât Președintelui Clinton, cât și Departamentului său de Stat, aceștia doreau să evite un conflict cu Rusia. Merită menționat faptul că atunci când am fost invitată la Curtea Federală de Comerț Internațional (unde lucrasem zece ani) cu ocazia dezvelirii tabloului unuia dintre foștii judecători, am avut ocazia să vorbesc personal cu senatorul Dennis DeConcini, din CSCE al Congresului, care era invitatul Judecătorului‑Șef al acestei Curți, Edward Re. Dennis DeConcini mi‑a spus atunci că Bill Clinton era mai preocupat de problema bombardamentelor din Bosnia şi Kosovo decât de problemele din Transnistria, pe care le ignora mereu. Adaug că era și perioada crizei lui Bill legată de Monica Lewinski, care evident îl preocupa cu precădere. Tot referitor la SUA, în Congressional Record din noiembrie am citit despre promulgarea unei legi în timpul celui de‑al 104‑lea Congres, concepută de Newt Gingrich, Preşedintele FOTO 24 Camerei Deputaţilor din Congres împreună cu colegul său Dick Armey privind „Contractul cu America“. Legea se referea la responsabilitate fiscală, responsabilitate personală, restaurarea Americii, securitatea națională, crearea de locuri de muncă etc. Formatul contractului era doar de nouă puncte de bază formulate scurt. Contractul mi s‑a părut necesar și pentru România și pentru candidatul CDR, Profesorul Emil Constantinescu, spre a câștiga alegerile din noiembrie 1996. Aveam de gând să‑i trimit copia acestui document. Fostul ambasador David Funderburk, cu Betty, soția sa, au venit la New York, invitați la Fundația „Iuliu Maniu“, cât și de Dl Viorel Chirilă, la 22 ianuarie la Biserica Redeemer, unde au vorbit și David, și Betty. În ceea ce privește Familia Regală, A.S.R. Principesa Margareta m‑a anunţat că vine la New York la 10 februarie 1994 pentru o licitaţie la Casa Christie în beneficiul Fundaţiei „Principesa Margareta“, când va fi însoţită de M.S. Regina Ana şi A.S.R. Principesa Maria. În foto 24: Rudi Kleckner, eu, Ambasadorul Kellog și Regina. Iar în foto 25 o vedem pe A.S.R. Principesa Sofia. Păcat că, la 1 mai, de Paști, când Regele intenționa să vină la Timișoara, Guvernul FOTO 25 Român i‑a refuzat viza în țară, probabil de frică, amintindu‑și de entuziasta primire din 1992. Și tot cu privire la Rege, în iunie 1994 se împlineau 50 de ani de la debarcarea în 23 august 1944“, iar senatorul statului Rhode Island, Pell, a făcut o declaraţie chiar la 23 Normandia, a aliaţilor angajaţi în lupta împotriva nazismului, zi numită în SUA „D‑Day“. august, publicată în Congressional Record. În schimb, răspunsul din partea preşedintelui Atunci, ACORD a scris Congresului, amintind meritele Regelui Mihai în evenimentele de Clinton a fost din nou unul de politeţe, evitând tema scrisorii. Era evident că Președintele la 23 august 1944, care au scurtat războiul cu şase luni și când, pentru aceste merite, Regele Clinton nu agrea monarhia cu trecutul ei istoric, având de preferință idei socialiste, ca și a primit Legiunea de Onoare de la Preşedintele Harry Truman. Am avut o mare satisfacţie soția sa, Hillary. că memorandumul ACORD a fost luat în considerare, deoarece deputatul de California, În octombrie, A.S.R. Principesa Margareta era din nou la New York și am însoțit‑o Tom Lantos, a publicat la 3 august în Congressional Record un articol intitulat „Omagiu la o slujbă religioasă pe 23 octombrie, la Biserica Sf. Nicolae, la invitația Călugărului Vasile Regelui Mihai şi liderilor politici antinazişti ai României pentru curajoasa acţiune de la Vasilache: foto 26. În foto 27 o vedem pe A.S.R. Principesa Margareta, vorbind.

32 33 1995

În acest an, România înfrunta diverse probleme. Mai întâi, problema admiterii în NATO, care s‑a complicat la începutul lui ianuarie. Atunci, ACORD a primit documentația de la Congres despre Actul de Extindere NATO și am constatat că România era omisă. Imediat, la 27 ianuarie, am înaintat o scrisoare la președinții comitetelor de relații cu străinătatea din Cameră și Senat și la 300 de membri din Congres, atrăgând atenția asupra poziției geo‑stra- tegice și suprafața României, a doua ca mărime, după Polonia. În plus, am subliniat din nou FOTO 26 situația Transnistriei. Am primit multe răspunsuri pozitive. Se ivise problema publicațiilor periodice din țară: lipsea hârtia pentru tipar, produsă de fabrica Letea, iar acest fapt se datora puterii. Un grup de jurnaliști, printre care Tana Roșca Stănescu, de la Ziua, și Gilda Lazăr, de la România Liberă, au apelat la ACORD să poată veni la New York să‑i ducem cu mașina la Washington. În prealabil am aranjat un interviu cu Frank Collins, șeful Biroului Român din Departamentul de Stat, care avea să aducă și funcționari de la Departamentul Drepturilor Omului. Întrevederile respective au avut loc la 19 ianuarie, când jurnaliștii au putut explica lipsa hârtiei prin intenția Guvernului de a împiedica publicarea articolelor critice la adresa lui. Apoi am dus grupul la biroul deputatului David Funderburk. Acesta i‑a ascultat și, în plus, a organizat întâlnirea lor cu senatorul William Roth, deputatul Frank Wolf și ambasadorul Richard Schifer, consilier special al lui Bill Clinton. Ca urmare, deputatul Christopher Smith, președinte CSCE, și senatorul D’Amato, vicepreședinte, i‑au adresat

FOTO 27 o scrisoare Președintelui Ion Iliescu, Prim‑ministrului Nicolae Văcăroiu, Președintelui Senatului Ovidiu Gherman, Președintelui Camerei Adrian Năstase. Copia scrisorii, primi- tă de la CSCE, am înaintat‑o spre publicare presei românești din New York. Situația lipsei de hârtie a fost rezolvată datorită intervenției ACORD‑ului. Mai târziu, editurile ziarelor au cumpărat hârtie din străinătate, iar Letea a dat faliment. A mai fost și problema televiziunii din țară, când Dumitru Iuga a ținut 30 zile greva foamei din cauză că guvernul bloca numirea unor membri independenți. La 6 aprilie, ACORD i‑a scris despre acest caz lui Bill Clinton, primind în schimb un răspuns de la Departamentul de Stat, care ne informa că acest caz a fost urmărit, că Guvernul Român a trebuit să accepte membrii independenți și astfel greva lui Iuga a încetat. De asemenea, era și stringenta problemă a restituirii proprietăților imobiliare. Parlamentul era gata să lanseze un proiect de lege care, pe de o parte, acorda dreptul de

34 35 proprietate foștilor proprietari care locuiau în clădire (cu toate că toți proprietarii fuseseră Din nou la New York, A.S.R. Principesa Margareta m‑a anunţat că sora ei, Principesa de mult evacuați), dar, pe de alta, înlesnea chiriașilor cumpărarea de clădiri sau apartamen- Maria, se va căsători în septembrie 1995 cu Dl Kazimir Mystkowski aici, la New York şi te la sume modice (cu alte cuvinte, statul vindea ce nu îi aparținea). Era vorba de viitoarea m‑a întrebat dacă ACORD va putea contribui la organizarea nunţii. Evident, răspunsul a Lege 112/95 din 23 noiembrie. Atunci, la 25 aprilie, ACORD a trimis un lung memorandum fost afirmativ. În foto 29: scrisoarea din 6 iunie, cu anunțul oficial al acestei căsătorii de la 15 deputați și 11 senatori din Congres, explicând cum această legislație intenționează să la Casa Regală. legalizeze fostele naționalizări și confiscări comuniste, rugând să se intervină pentru revizuirea textului. Printre multe alte răspunsuri primite a fost și cel al Senatorului Jesse Helms, care a informat că a introdus în Congres o legislație ce suspendă orice ajutor financiar statelor care au confiscat proprietăți. Și, în vară, se ivise din nou problema acordării Clauzei României. La 5 iulie, ACORD a trimis Președintelui Clinton și la 25 membri din Congres un memorandum intitulat „Evaluarea situației din România în 1995“. Ca răspuns la efortul meu de a efectua această evaluare am primit de la David Funderburk o scrisoare în care, printre altele, mă îndemna:

să continui buna activitate. Ea este aici apreciată. Toate cele bune, David

Pe 10 mai, Viorel Chirilă l‑a invitat pe Valentin Hossu‑Longin, editorul ziarului Cugetul la New York, când l‑am cunoscut și noi. Atunci, Rudi l‑a condus pe Vali la Washington. În foto 28, îl putem vedea într‑un interviu cu David Funderburk, deputat în Congres.

FOTO 28 FOTO 29

36 37 În vacanță am hotărât să mergem la București, după cinci ani de la încetarea Războiului Rece. Ajunşi acolo, prin verișoara mea Cristina Matei, i‑am cunoscut pe Dna Ana Blandiana și soţul ei, Romulus Rusan, cu care ne‑am întâlnit la sediul Uniunii Scriitorilor. Ei mi l‑au recomandat pe Profesorul Emil Constantinescu, candidatul CDR la preşedinţie, cu mari şanse de a câştiga alegerile din 1996. Le‑am spus că suntem un comitet promonarhist, totuşi ei au insistat să mă văd cu Profesorul Constantinescu și cu Seniorul Corneliu Coposu. Rudi și cu mine ne‑am revăzut cu Dl Corneliu Coposu, Președintele CDR, pe care‑l cunoscusem în vara anului 1992, la Washington. Ne‑a primit la el acasă, unde le‑am cunoscut pe surorile sale, Rodica şi Flavia Bălescu. Atunci l‑am întrebat despre alegerile din 1996 şi i‑am amintit că ACORD este un comitet monarhist. El a spus: „Doamna Simona, monarhia are numai 12% şansă, dar dacă‑l susţineţi pe Dl Emil Constantinescu, candidatul CDR la preşedinţie, el va readuce monarhia.“ M‑a sfătuit, ca şi Dna Ana Blandiana, să mă văd FOTO 30 cu profesorul Emil Constantinescu. Când i‑am dat un telefon și a auzit cine sunt, candidatul CDR ne‑a poftit a doua zi la Fundaţia pentru Democraţie. Acolo am cunoscut‑o pe Dna Zoe Petre, iar Dl Constantinescu a spus că are mare încredere că va câştiga alegerile şi ar dori ca ACORD să‑i organizeze o primire la New York, pentru a cunoaște comunitatea românească de acolo, cum am făcut și cu Familia Regală şi dacă suntem de acord, ne va anunţa data sosirii. Am spus că mai întâi trebuie să informez Comitetul, care trebuie să accepte, considerând că suntem un comitet promonarhist. Cu aceasta, ne‑am despărțit. Revenită la New York, am informat Comitetul, care nu a fost încântat de veste, dar am transmis părerea lui Corneliu Coposu, că monarhia se bucură doar de 12% populari- tate în rândul românilor și că la urma urmei noi nu putem influența votul cetățenilor de la distanță. Până la venirea lui Emil Constantinescu aveam două evenimente de care trebuia să mă ocup: pregătirea Nunții Regale a Principesei Maria, de pe 16 septembrie, și venirea lui Ion Iliescu, între 25 și 29 septembrie, la Congres. Când a sosit Familia Regală la New York în vederea nunții, cu o zi înainte, am organizat un Banchet de Gală la Hotelul Waldorf Astoria. Se aflau acolo Regina, într‑un cos- FOTO 31 tum roz, K. Mystkowski, Regele, Principesele Margareta, Sofia, Irina, Maria și S. Issărescu: foto 30. Am vorbit la deschidere, așa cum se poate vedea în foto 31. Printre cei veniți de la București erau Valentin Hossu‑Longin și soția sa, Doina Caramzulescu. Cu privire la nunta din 16 septembrie și transportul membrilor Familiei la Biserica Ortodoxă Grecească, am comandat două limuzine, una albă pentru Rege și mireasă, a doua neagră, pentru M.S. Regina şi Principese și Ștefan. Eu am mers cu Rudi, care era cavaler de onoare și stătea la intrarea în biserică, în timp ce eu m‑am aşezat în biserică lângă Dna Dr. Patricia Kennedy Issărescu. În foto 32 pot fi văzute Regina, Principesele Sofia și Irina după sosirea limuzinei. În foto 33 îi vedem pe Principesa Irina și pe Principele Romanov. Iar în foto 34 sunt Regele și mireasa. Am așteptat mai întâi intrarea Principeselor, și apoi a Reginei, la brațul lui Ștefan. Deodată, l‑am văzut pe Ştefan intrând singur, oprindu‑se în dreptul nostru, iar la întrebarea mea, a spus: „Regina m‑a îndemnat s‑o iau înainte.“ Am fost tulburată știind cât de mult dorea s‑o conducă el pe Regină. FOTO 32

38 39 FOTO 35 FOTO 33

FOTO 36

FOTO 34

Au intrat apoi Principeselor, fiecare însoțită de către un cavaler de onoare. Urmând intrarea Reginei, eram curioasă pe cine a ales. Nu ştiu cum nu am făcut o congestie cerebra- lă când am văzut‑o venind la braţul lui Rudi! Mă întrebam cu groază cum o să se comporte Ștefan după slujba religioasă, la recepţie și în viitor. În foto 35 o putem vedea pe mireasă însoțită de mire și de tată. La recepția oferită de familia Gudefin era lume puţină. În FOTO 36 este Regele cu mireasa. Printre invitați erau Principele Pavlov al Greciei, Principesa Milena a Bulgariei, nepoata Regelui Simeon Romanov, Dominique de Habsburg, consilierul Regelui, Jonathan Eyal etc. În FOTO 37 îi vedem pe mire, pe mireasă și cavalerii de onoare. Ştefan, foarte degajat, s‑a întreţinut cel mai mult cu Regina și cu noi, ca și când nimic nu se întâmplase. La plecare, eu și Pat l‑am condus la locuinţa lor fără niciun comentariu despre cele întâmplate. FOTO 37

40 41 În dimineaţa nunții, la rugămintea mea, Regele a acceptat o conferință de presă cu despre ce se întâmpla şi ce nu se realiza în ţară. Pregătirea acestui dosar a fost un efort con- jurnaliștii locali și cei veniți din țară la hotelul Lombardi, unde era cazată Familia Regală: siderabil, deoarece fiecare aspect era susținut cu exemple sau comentarii negative preluate foto 38 și FOTO 39. Regele cu presa. La final, Regele mi‑a mulțumit. din ziarele locale sau din România. Dar, aveam conştiinţa împăcată și satisfacția că îmi Pe neașteptate, a doua zi, înainte de plecarea Familiei Regale, Rudi şi cu mine am fac datoria faţă de țară. David, la rândul său, a transmis informațiile colegilor săi membri fost invitaţi de Regină la un ceai la Hotel. Atunci, Regina a spus că este invitată de către CSCE în Congres, care urmau să participe la întâlnirea cu Preşedintele României și să‑i Episcopia Galaţiului şi I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la Iaşi, în luna pună întrebări pertinente. Eu nu am putut lipsi de la bibliotecă, dar Rudi, invitat de David octombrie, pentru pomenirea Sfintei Cuvioase Parascheva şi l‑a întrebat pe Rudi dacă poate Funderburk, a mers la Washington să asiste la răspunsurile date de Ion Iliescu. Întrebările veni să facă parte din Suita Regală. El a răspuns: „Majestate, sunt foarte onorat şi Vă voi au fost referitoare la confiscarea proprietăților, drepturile omului, libertatea presei scrise și însoţi!“ M‑am întrebat dacă acesta a fost motivul pentru care Regina l‑a onorat pe Rudi să a televiziunii etc. David i‑a sugerat lui Iliescu promulgarea legii lustrației, propunere care fie condusă de el la intrarea în biserică. pe mine m‑a amuzat. A doua grijă era vizita lui Ion Iliescu din 25–29 septembrie 1995 la Washington. Președintele Ion Iliescu a fost primit și la Casa Albă de Președintele Bill Clinton, unde În vederea vizitei sale i‑am înaintat lui David Funderburk o analiză cu toate informaţiile sunt sigură că a fost scutit de întrebări. La 28 octombrie, Familia Regală a venit din nou pentru colectare de fonduri în beneficiul Fundației „Principesa Margareta“ la Galeriile Forbes, din Manhattan, Regina, Regele, Principesa Margareta, Robert Dragotta, eu: FOTO 40. Apoi, la 2 noiembrie, am primit o scrisoare de mulțumiri de la Principesa Margareta pentru succesul obținut: FOTO 41.

FOTO 38

FOTO 40

FOTO 39

42 43 În aceeași lună, după cum a promis, Rudi a ajuns la Bucureşti pentru a o însoți pe M.S. Regina Ana la Galați. În FOTO 42: Regina, Dna Ricci, Rudi Kleckner. De aici s‑au deplasat la Iași, la Palatul Culturii, Biserica Trei Ierarhi și Biserica Sf. Parascheva. Cu această ocazie, i‑am dat lui Rudi modelul „Contractului cu America“ din toamna anului 1994, conceput de Președintele Camerei, Newt Gingrich, care tocmai apăruse în Congressional Record, pentru a‑l preda Profesorului Emil Constantinescu, candidat CDR, cu sugestia să‑l folosească în campania electorală. Totodată, la cererea ACORD, Rudi i‑a propus acordarea titlului „Doctor Honoris Causa“ lui David Funderburk.

FOTO 42

În decembrie, am avut parte de surpriză frumoasă: am aflat din ziare că CDR lansase „Contractul cu România“. Bucuroasă, i‑am dat un telefon Profesorului Emil Constantinescu să‑l felicit. Acesta a remarcat: „Nu uitaţi că dumneavoastră sunteţi naşa contractului!“, adă- ugând că va veni, la l februarie 1996, la Washington, și să discut detaliile venirii cu Dorin Marian, omul său de încredere. Însă, când am citit textul Contractului, am văzut deosebirea de cel american. Acesta enumera doar nouă principii generale de guvernare, evident, fără detalii sau termene, după cum am arătat mai sus: responsabilitate fiscală, responsabilitate personală, restaurarea visului american, restaurarea securității naționale, reformă juridică, crearea de locuri de muncă etc. În schimb, cel românesc avea 20 de puncte, fiecare citat în parte cu termene precise de împlinire de 200 zile, ceea ce mi s‑a părut extrem de riscant. Uimitor mi s‑a părut și faptul că lipsea principiul garantării proprietăţii, pentru că la punctele 1 şi 2 se specifica categoria celor puși în posesie, iar cu privire la principiul economiei de piaţă, la punctul 10 se garanta stabilirea corectă a preţurilor, ceea ce era o aberație, FOTO 41 deoarece piața este cea care decide prețul, conform legii cererii și a ofertei. Mi‑am dat seama atunci că nu vor avea loc schimbările necesare revenirii țării la ce a fost înainte de 1944. Dar aveam o mică speranță în cele spuse de Coposu, că dacă vine la putere, Constantinescu va aduce, prin referendum, Regalitatea. Regele crescuse în România înainte de comunism, deci

44 45 cunoștea reperele economice de piață și cele culturale democratice. Oricum, Președintele în ianuarie i-am trimis o scrisoare Președintelui Clinton cu ocazia primirii Președintelui i‑a cerut ministrului Lucrărilor Publice, Nicolae Noica (pe a cărui familie o cunoșteam), să Snegur și, în februarie, una adresată senatorului McConnell, Președintele Subcomitetului de pună în practică punctele enumerate în Contract cu ajutorul celor 15 000 de specialiști ai Asistență Financiară. În ambele era menționat că Rusia nu a consemnat retragerea Armatei echipei lui Noica. Nu numai atât, dar a fost și „Contractul cu bucureștenii“, folosit în cam- a 14‑a în cererea de admitere în Consiliul Europei ca membră. În ambele am opinat că rușii pania lui Victor Ciorbea pentru Primăria Capitalei. nu‑și vor retrage armatele din Moldova, decât dacă asistența financiară UAS pe anul 1996 ar Trec peste timp, și mă refer la punctele „Contractului cu România“. În vara lui 1998 fi condiționată de retragere. De asemenea, le‑am scris deputatului Gerald Solomon și altor am aflat de la Nicolae Noica că 75% dintre promisiuni fuseseră îndeplinite, dar despre care senatori pe aceeași temă și cu aceeași argumentație. Președintele Emil Constantinescu nu a mai vorbit niciodată. Domnia sa a omis acest fapt, ori a ocolit intenționat explicațiile pentru cele 25% neîmplinite. Păcat! În altă ordine de idei, ironia sorţii a vrut ca la 1 noiembrie 1995, în cadrul Consiliului Internaţional al Fundaţiei Memoriale a Victimelor Comunismului, însuşi Ion Iliescu a fost numit de acest Consiliu ca reprezentant al României. Tocmai el, care, nici în guvernul Roman, nici în cel al lui Stolojan sau al lui Văcăroiu nu a vorbit niciodată despre arestările, deportările şi asasinatele comise de regimul comunist, după cum a scria C. Ticu Dumitrescu, important lider PNȚCD. Ticu a susținut legea lustrației în articolul „Puterea nu a recunoscut niciodată lupta anticomunistă dusă de poporul român“, publicat în România Liberă din 31 august 1995 (p. 3). Însă, cea mai mare lovitură a sorţii dată României a fost decesul lui Corneliu Coposu, la 11 noiembrie 1995. În FOTO 43: Rodica Coposu, M.S. Regina, Principesa Margareta, Flavia Bălescu, Emil Constantinescu la funeralii. Cu cinci luni în urmă, Seniorul primise Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare Franceze, în grad de Ofiţer ca semn de recunoaşte- re a activităţii şi a sacrificiului în folosul democraţiei în România. A fost o pierdere uriașă: ţara a rămas fără politicianul care ar fi susţinut reforme corecte, deoarece cunoștea sistemul democratic şi economia de piaţă.

FOTO 43

Înainte de a încheia relatările din respectivul an, mă refer din nou la situația din Republica Moldova și la problema Transnistriei cu prezența Armatei a 14‑a, despre care primeam informații însoțite de documentație de la John Finnerty, asistent CSCE la Departamentul de Stat. Până în 1995, ACORD a trimis 15 scrisori, memorandumuri sau prezentări istorice ale regiunii, menționând faptul că tratatele dintre Chișinău și Moscova nu erau respectate din cauza Dumei, care le ținea pe loc, neratificând textul. Totodată,

46 47 1996

A fost un an supraîncărcat, în care au fost luate multe decizii importante. Prima decizie a fost când ACORD a fost forțat să sprijine Republica Română, organizând vizita din ianuarie– februarie a Profesorului E. Constantinescu împreună cu Dorin Marian, atât la Washington, cu David Funderburk, cât și la New York. La Washington, propunerea ACORD și cu aprobarea Senatului Universităţii Bucureşti, la 2 februarie, profesorul a vorbit și i‑a înmânat lui David Funderburk diploma şi titlul de „Doctor Honoris Causa“ într‑o sală a Congresului: FOTO 44. David a luat cuvântul și a mulțumit. Atunci, profesorul a avut ocazia să vorbească cu deputatul Benjamin Gilman despre situaţia României. În ce mă privește, i‑am expus deputatului Benjamin Gilman problemele Transnistriei: FOTO 45. FOTO 45

După-amiază, în timp ce mă aflam în biroul lui David Funderburk, l‑am cunoscut pe Mircea Dan Geoană, noul Ambasador al României în SUA, care tocmai venise de la Casa Albă, unde‑şi depusese scrisorile de acreditare. Spre surprinderea mea, părea să cunoască activitatea ACORD și mi‑a spus că speră să accept invitațiile sale. Știam că, atâta timp cât el îl reprezenta pe Ion Iliescu și eu lucram împotriva acestuia, nu puteau fi acceptate invitații la Ambasada Română. Cu toate astea, Geoană, ca Ambasador, mi‑a făcut o impresie bună, mai ales că vorbea o engleză perfectă. În urma conferirii titlului, David mi‑a trimis o scrisoare de mulțumire pentru organizarea respectivă și șampania oferită de către ACORD. În vederea venirii profesorului candidat CDR Emil Constantinescu la New York, la 2 februarie am făcut astfel încât să fie primit de Boutros Boutros‑Ghali, Secretarul General al ONU, deoarece încă aveam relații de pe vremea când lucrasem la Națiunile Unite (12 ani). Profesorul l‑a invitat și pe Dl Goriță, Ambasadorul României la ONU, să participe la întâlnire. După audiență, l‑am invitat pe Profesor să luăm masa de prânz, împreună cu Dr. Issărescu și Rudi, în sala de mese a Delegaţilor ONU. În continuare, în seara de sâmbătă, 3 februarie, am organizat la Hotel Waldorf Astoria o recepție cu comunitatea românească şi cu presa locală de limbă română. Părintele Petrescu a binecuvântat adunarea. La masa de onoare se aflau Dorin Marian, E. Constantinescu, Șt. Issărescu, eu, A. Marinescu: FOTO 46. Am vorbit în deschidere, prezentând biografia FOTO 44 lui Emil Constantinescu: FOTO 47. Emil Constantinesu a ținut un discurs, iar la final a

48 49 răspuns la întrebările puse de participanţi şi de jurnalişti, cucerind comunitatea româneas- că, chiar și pe Ştefan, care mi‑a mulţumit pentru că l‑am convins ca ACORD să‑l primească la New York pe acest candidat la Președinția României: FOTO 48. Eram fericită la gândul că, dacă va fi ales, va face schimbările dorite şi speram să readucă monarhia, aşa cum spu- sese Corneliu Coposu. Candidatul a primit un buchet de orhidee albe și a făcut fotografii cu dr. Napoleon Săvescu, redactor și coproprietar Cornel Dumitrescu, de la Lumea Liberă Românească: FOTO 49.

FOTO 48

FOTO 46

FOTO 49

Tot la Waldorf Astoria, seara ACORD i-a oferit o masă elegantă Profesorului cu o jerbă de flori roșii, galbene și albastre în mijlocul mesei. În FOTO 50: Șt. Issărescu, Constanti nescu, eu, Dorin Marian, Dumitru Radu, Justin Liuba. La 4 februarie i‑am condus pe Emil Constantinescu și Dorin Marian cu maşina noastră la aeroportul JFK, unde am luat masa de prânz. Atunci membrii ACORD au fost invitați să ia parte la instalarea candidatului CDR în funcţia de preşedinte la Bucureşti, în cazul în care va câştiga alegerile din noiembrie. Efortul nostru privind această vizită a fost FOTO 47 recompensat cu o frumoasă scrisoare de la Emil Constantinescu — FOTO 51 —, primită

50 51 FOTO 50 la 9 februarie prin fax, în care ni se mulțumea pentru activitatea ACORD, în special pentru sprijinirea CDR. O alta am primit de la David Funderburk, datată 5 februarie, cu mulțumiri pentru organizarea acordării Titlului său de „Doctor Honoris Causa“: FOTO 52. În altă ordine de idei, John Finnerty, din cadrul CSCE, mi‑a trimis la 14 februarie, Rezoluția Congresului H. Con. Res. 145, din 1 februarie 1996, introdusă de C. Smith, în care se cerea ratificarea în 6 luni a Acordului din 1994 între Moldova și Rusia și retragerea forțelor armate rusești, care a fost ignorat, armatele rămânând pe loc. Tot atunci, atât OSCE, cât și ONU au introdus rezoluții similare, iar Parlamentul Consiliului Europei a cerut introducerea unui amendament la documentul cererii Rusiei de admitere ca membră în Consiliul Europei în sensul asigurării retragerii armatei respective. Am trimis imediat prin fax textul acestei rezoluții lui Dorin Marian, omul de încredere al Președintelui CDR. Concomitent, am trimis o scrisoare de mulțumire semnatarilor rezoluției H. Con. Res. 145. La 26 septembrie, referindu‑se din nou la retragerea Armatei a 14‑a Ruse, deputatul Benjamin Gilman a supus dezbaterii rezoluția sa din 1 februarie, adăugând că bazele militare nu sunt pe cale de a fi retrase, ci de fapt sunt întărite. Și, a amintit Rezoluția 120, care cere ca Președintele SUA să îndemne Rusia să respecte suveranitatea și independența Ucrainei. Iar C. Smith amintea din nou ratificarea în 6 luni a Acordului din 1994, în timp ce G.H. Solomon se referea la Moldova ca la o țară uitată după evenimentele din 1939, care au permis anexarea Basarabiei de către ruși și transformarea ei într‑o Republică. El a înche- FOTO 51 iat spunând că Moldova trebuie sprijinită să se elibereze de ocupația rusească. Membrii Congresului erau minunați, dar desigur piedica era Bill Clinton, care nu reacționa, pe când Rusia își vedea de politica ei.

52 53 FOTO 53

FOTO 52 La 7 martie, am trimis o scrisoare, privind alegerile din 1996 din țară, deputatului C. Smith, președintele CSCE, cu rugămintea ACORD ca Biroul Electoral al CSCE să ceară demisia Dlui Hrebenciuc fie din poziția de secretar general al Guvernului, fie din cea de director al campaniei electorale, pentru că, făcând parte din guvern, prejudicia partidele din opoziție la alegeri. Menționez că alegerile locale de la 16 iunie au reprezentat o victorie pentru CDR, cu PNȚ‑istul Victor Ciorbea ales Primar al Bucureștiului. Fiindcă membrii ACORD erau convinși că le suntem îndatoraţi lui David şi Betty Funderburk pentru interesul manifestat faţă de România, la 20 aprilie am organizat, în colaborare cu Asociaţia Medicilor Români din New York, o recepție de colectare de fonduri. Evenimentul a avut loc la sala Crystal Palace din Queens și a avut drept scop manifestarea recunoştinţei ţării noastre și recunoașterea meritelor și a efortului lor privind democrația în România. În FOTO 53 suntem următorii: Dna Dr. Patricia Issărescu, eu, David Funderburk, FOTO 54 Deputatul Benjamin Gilman cu doamna, Șt. Issărescu vorbind. Eu m‑am referit la biografia lui David. Apoi a vorbit B. Gilman, care a lăudat aportul ACORD pentru informarea Între 19 și 20 iulie 1996, candidatul CDR, Emil Constantinescu, aflat într‑o călătorie Congresului despre evenimentele din țară, după care a răspuns mulțumind David, urmat care includea Los Angeles, Chicago și Washington, s‑a oprit la New York. Am organizat de soția sa, Betty, chiar în limba română, pe care o stăpânea bine. În FOTO 54 apar: Șt. șederea sa la Hotelul Mayflower. ACORD a organizat întâlnirea sa cu comunitatea româneas- Issărescu, David și Betty Funderburk, Rudi Kleckner. că la Școala nr. 199 din Queens, care a fost arhiplină. FOTO 55 și FOTO 56 surprind două

54 55 dintre momentele importante: după binecuvântarea Părintelui Traian Petrescu, am deschis evenimentul și i‑am dat cuvântul lui Șt. Issărescu, care a fost urmat de Emil Constantinescu. Pentru recepția de seară, am solicitat cooperarea Asociației Medicilor Români din Ne w York, al cărei președinte era N. Săvescu. Dr. Marin Tudor ne‑a invitat la locuința și în grădina sa. Participanții au fost încântați de cele auzite, mai ales la informațiile cu privire la restituirea proprietăților.

FOTO 55

FOTO 57

FOTO 56 ACORD a avut cu acest Ambasador o amplă corespondență în contradictoriu. Situația cu Alfred Moses se datora faptului că Președintele Clinton aprecia regimul Iliescu doar pentru La aeroport, candidatul CDR, E. Constantinescu, a acceptat să‑i acorde un inter- că, din punctul lui de vedere, îl considera stabil, deși, din punctul de vedere al României, viu proprietarului și redactorului Dan Costescu de la Lumea Liberă Românească. În urma ţinea reformele pe loc şi persecuta opoziţia. Dacă ar fi fost Ronald Reagan în locul lui Bill acestui eveniment, am primit o frumoasă scrisoare de mulțumire de la E. Constantinescu: Clinton, România ar fi avut alt ambasador UAS și ar fi fost forțată să facă progresele nece- FOTO 57. sare. Din păcate, Bill nu era Ronald! România mai avea o problemă, și anume cu Ambasadorul SUA, Alfred Moses, numit Din nou, chestiunea Clauzei era în centrul atenției, fie condiționată, fie necondiționată. de Bill Clinton la București. Acesta nu împărtășea ideile opoziției CDR, ci mai degrabă pe ACORD a trimis memorandumuri la Casa Albă și la Congres, argumentând necesitatea cla- cele ale Guvernului Iliescu referitor la drepturile egale ce trebuiau acordate tuturor parti- uzei condiționate. Memorandumurile au fost urmate de o corespondență intensă din partea delor sau cu problema restituirii proprietății private. Nu intru în detalii, însă ca urmare, membrilor CSCE din Congres către Ion Iliescu. În schimb, Președintele Clinton, cu vederile

56 57 sale socialiste, a promulgat la 3 august 1996 o lege a statutului permanent al Clauzei pentru România PL 04–171, un gest în favoarea Guvernului, care de fapt ținea tranziția pe loc. La protestele din scrisoarea deputatului Cristopher Smith adresată preşedintelui Clinton, acesta a răspuns justificând Clauza și arătând că a acordat‑o „pentru a promova economia de piaţă şi trecerea spre democraţie“. Era exact ceea ce nu se întâmpla în ţară, motiv pentru care senatorul Alfonse D’Amato şi deputaţii Cristopher Smith, David Funderburk şi ACORD sus- ţinuseră o Clauză condiţionată, care să fi fost acordată doar în funcţie de progresele vizibile ale reformelor, începând cu respectul pentru proprietatea privată. Și tot cu privire la acest subiect, CSCE a cerut să se întreprindă cercetări în țările fost comuniste cu privire la retrocedarea proprietăților confiscate sau naționalizate. ACORD a primit o copie a două rapoarte din 27 septembrie, ale căror concluzii subliniau că, în țările foste satelite mai erau multe de făcut și cu concluzia directă că economia de piață fără proprietate particulară cu greu ar putea să funcționeze. În România, parte dintre aceste proprietăți naționalizate sau confiscate au devenit particulare, doar că atribuite ilegal, altor persoane decât foștilor, adevăraților, proprietari. Toate astea, din cauza corupției celor de la putere. Cu privire la funcționarea presei din țară, CSCE a luat din nou în seamă informațiile date de ACORD în problema abuzurilor față de jurnaliști. Senatorul Alfonse D’Amato i‑a adresat o scrisoare președintelui Ion Iliescu, cerându‑i să respecte Actul Helsinki privind libertatea presei, știindu‑se că în redacțiile presei din țară erau ofițeri de securitate sub aco- perirea, care spionau și influențau media. Cu privire la NATO, la 30 septembrie 1996, Bill Clinton a semnat „Actul de facilita- re a lărgirii NATO“, PL 104–208, în care erau luate în considerare doar Polonia, Ungaria și Cehia, dar cu mențiunea că nimic nu împiedică aderarea celorlalte țări (dintre care Moldova, România și Ucraina), pentru a primi credite conform Actului de Parteneriat NATO din 1994. Evident, condițiile NATO și UE (care cereau reforme economice), precum restituirea proprietăților particulare sau domnia legii, nu erau încă îndeplinite în România, ci doar în forme cosmetizate. De aceea, toate speranțele erau îndreptate către CDR și către noul Președinte, E. Constantinescu, în alegerile din noiembrie 1996. Datorită activității mele atât pentru România, cât și cea față de Biblioteca Curții Federale, mi‑am dat seama că voi avea o problemă acută de timp. Era vorba de: a) vacanța de vară, care fusese plătită în avans; b) anunțul primit la 7 iunie 1996 de la M.S. Regele legat de căsătoria A.S.R Principesei Margareta cu Domnul Radu Duda, la 21 septembrie 1996, la Lausanne — FOTO 58 — și c) invitația Profesorului E. Constantinescu la instalarea sa ca președinte dacă va câștiga alegerile din noiembrie. Problema era că nu doream să renunț la FOTO 58 niciuna dintre aceste ocazii. Ce puteam face? Un singur lucru, pe care Rudi îl dorea de multă vreme! Am hotărât să ies la pensie la 30 septembrie, deoarece împlinisem de mult vârsta de pensionare. Astfel, Deci, revenită din vacanța în Orientul îndepărtat și după ceremonia de pensionare după consumarea vacanței ce mi se cuvenea, la 30 septembrie am devenit pensionară, fiind ce mi‑a fost oferită, la 30 septembrie, de Curtea Federală de Comerț Internațional, sosise liberă să pot merge la toate cele trei evenimente. timpul să plec cu Rudi la nunta regală, în Elveţia.

58 59 La 20 septembrie am ajuns la Versoix, unde uşile erau deschise şi casa plină de musa- firi. Fiind acaparat de lumea din jur, de timişoreni şi de români din alte părţi ale țării, M.S. Regele ne‑a zâmbit şi ne‑a salutat din ochi. După ora 17:00, când mai toți plecau, noi am rămas, deoarece Rudi era cavaler de onoare şi urma, împreună cu ceilalţi, să primească instrucţiuni pentru a doua zi la biserică. Între timp, eu am stat de vorbă cu M.S. Regina şi cu A.S.R. Principesa Sofia despre nuntă, despre România şi despre Principesa Maria, pe care o vedeam des la New York. Am avut ocazia în acea seară să‑i cunosc pe Principele Nicolae şi pe sora sa, Principesa Elisabeta, copiii Principesei Elena, a doua după Margareta. Când Rudi a revenit de la şedinţa de instruire, ne‑am luat rămas‑bun de la Familia Regală și i‑am invitat la cină pe jurnaliștii Andrei Bădin, care anunţa programul Casei Regale, și Marius Ghilezan. A doua zi, 21 septembrie, la Biserica Ortodoxă Sf. Gherasim din Lausanne erau circa 400 de persoane în curtea bisericii: FOTO 59. La ora 13:00, într‑un Rolls Royce decapotabil, au sosit Regele Mihai cu Principesa Margareta. Slujba a fost oficiată de Mitropolitul ortodox din Elveția, Damaschinos, și preotul Adrian Diaconu, în patru limbi: română, greacă, engleză şi franceză. Pajii erau Principele Nicolae şi Principesa Elisabeta. La slujba din biserică au fost părinții și fratele mirelui și reprezentanţii fostelor monarhii europene: Regele Constantin al Greciei, care era și naș, soția sa, Regina Anne‑Marie a Greciei, Regina Sofia a Spaniei, Împărăteasa Farah a Iranului, Principele Moștenitor Alexandru al Iugoslaviei cu soția sa, Caterina, și Dominic FOTO 60 de Habsburg, fiul cel mic al Principesei Ileana, venit cu soția.

FOTO 59 FOTO 61 După slujbă, toată lumea s‑a deplasat pentru masă la Polo Club, în localitatea Miles. În FOTO 60 suntem eu și Rudi la Polo Club. Aici a urmat tradiţionala şedinţă de fotografii — FOTO 61 — cu mirii și regalitățile respective; în FOTO 62 îi vedem pe mire, mireasa, A.L.R. Principele Nicolae cu sora sa, Principesa Elisabeta.

60 61 FOTO 62 FOTO 63

La masa noastră, ne‑am întreţinut cu avocatul Eleodor Focşeneanu, care scrise- se multe articole în Lumea Liberă Românescă, avocatul Mihail Ghiga, Ariadna Combes (fiica bine‑cunoscutei luptătoare anticomuniste Doinea Cornea), Mihai Dimăncescu, de la Londra, Alexandru Bujaker, din Germania, vechi şi constant susţinător al Casei Regale. A doua invitație era cu ocazia alegerilor prezidențiale în țară, dacă va câștiga E. Constantinescu. La 4 noiembrie, CDR a câștigat alegerile cu un număr important de voturi în Parlament, dar nu suficiente pentru o majoritate (în Senat cu 37% și 35.50 % în Camera Deputaților), forțând o alianță cu partidul lui Petre Roman, USD/PD, semnată la 7 noiembrie (zi de rău augur). Alianța s‑a dovedit a fi un handicap pentru noul guvern. Și, în plus, Guvernul a adoptat sistemul algoritmic pentru numiri, care deseori a fost aplicat în dauna competenței. Președintele CDR, E. Constantinescu a câștigat în al doilea tur, la 17 noiembrie, ocazie cu care l‑am felicitat telefonic. Ca atare, la 25 noiembrie, de Sf. Ecaterina, am zburat spre București, unde am locuit la prietenii noştri, familia inginerului Ion Lungu. La 29 noiembrie, Rudi și cu mine am fost la Parlament. În FOTO 63 suntem următorii: Șt. Issărescu, eu, Justin Liuba, Sanda Budiș, Rudi FOTO 64 Kleckner. După ce a depus jurământul, Președintele a ținut un discurs, care mi s‑a părut cu totul altfel comparat cu cel de la New York. Acum era lipsit de convingere și de entuziasm, de parcă evita să sublinieze transformările fundamentale promise și în care toată lumea spera. A Am avut ocazia să schimb și câteva vorbe cu noul Președinte, care mi‑a spus că pe fost o cuvântare plată, precaută, cu accent pe dorința de a‑și pune întreaga pricepere în slujba 2–3 decembrie va fi la summitul OSCE de la Lisabona. Din cartea Laurei Ganea, Prețul poporului român. Mă aşteptasem la o cuvântare animată, mai ales că auzisem prin oraş că cei Demnității (RAO, 2016, p. 404–405), am aflat că în timpul celor două zile acolo s‑a văzut și din opoziţie erau înfricoşaţi de schimbarea regimului, neştiind ce‑i aşteaptă. cu vicepreședintele SUA, Al Gore, fapt important în vederea abordării situației României la Seara, la recepţia de la Palat, în Sala Unirii, eram eu, Șt. Issărescu, Aurel Marinescu, E. summitul NATO din iulie 1997 de la Madrid. Cu această ocazie, E. Constantinescu i‑a spus Constantinescu, Justin Liuba, Rudi Kleckner: FOTO 64. L‑am văzut pe proaspătul senator lui Al Gore că România va face tot posibilul să fie primită în primul val, alături de Polonia, Ion Iliescu, care părea în elementul său, era vesel, degajat, dădea mâna cu toată lumea, de Cehia și Ungaria și că își va asuma împreună cu Guvernul „cele mai dure“ măsuri de refor- parcă el câştigase alegerile. mă politică, economică și socială, indiferent de prețul plătit. Laura Ganea a menționat că

62 63 promisiunile făcute lui Al Gore la OSCE în decembrie 1996 erau îndeplinite în realitate La 30 noiembrie am fost invitați la recepția de la Sala Unirii cu prilejul Zilei Naționale în 1997 la Madrid. Nu știu de unde a luat ea informațiile, pentru că ACORD era informat a României. Și, de asemenea, am fost invitați la recepția dată de revista Academia Cațavencu, exact de contrariu, adică faptul că România tocmai că nu era pregătită pentru primul val de la Cercul Militar. (În FOTO 66 suntem următorii: T. Morar, eu, Președintele Constantinescu, extindere. Rudi.) Apoi am fost la recepția de Crăciun la Palatul Cotroceni. Am făcut o fotografie și cu Dna Nadia Constantinescu, care era însoțită de Aici, Președintele, Rudi și cu mine i‑am atras atenția Președintelui că diaspora româ- Dna Moisescu, pe care am recunoscut‑o după 25 ani, dar ea părea să nu mă recunoască: nească la New York se așteaptă să‑l schimbe pe Mircea Geoană, ambasadorul român de la FOTO 65. Washington, pentru că fusese numit din timpul lui Ion Iliescu. Neavând de gând să facă o Înainte de plecarea la New York, Rudi și cu mine am fost invitați de Președinte la schimbare, Emil Constantinescu a răspuns: „Acum sunt Președintele tuturor românilor!“: Opera Română, unde se sărbătoreau cei 85 de ani de existență. Pe lângă noi mai erau invitați FOTO 67. și Sorin Moisescu, Procuror General şi apoi Preşedintele ÎCCJ, cu soția sa. Aici, ca prin Iar, înainte de plecarea lui Issărescu și a Sandei Budiș, am făcut o vizită doamnelor minune, Dna Moisescu a admis că făcuserăm cunoștință în trecut. De fapt, era Adriana Rodica Coposu și Flavia Bălescu, care ne‑au primit cu multă căldură: foto 68. Coman, fosta mea colegă de la Institutul de proiectare DSAPC, unde lucrasem înainte de a părăsi țara și când eram chiar foarte apropriate. Cred că inițial a pretins a nu mă cunoaște față de Dna Constantinescu neștiind ce hram purtam eu acolo, la Palat, după ce nu ne văzu- serăm timp de 30 de ani.

FOTO 66

FOTO 65 FOTO 67

64 65 1997

La 3 ianuarie 1997, în ziua plecării din București, având avion spre New York la 15:30, dimineaţa am primit un telefon de la Mugur Ciuvică, Director de Cabinet, care mi‑a spus că Preşedintele vrea să mă vadă înainte de decolare. Ajunsă la Palat, Preşedintele mi‑a comunicat că dorește ca România să intre în „primul val“ la summitul NATO din 7 iulie 1997 FOTO 68 şi, ca atare, a cerut ca ACORD să continue să scrie Congresului pentru a susţine intrarea României atunci. Am fost de acord, dar am menționat că admiterea este legată de reformele interne în direcţia unei economii de piaţă, care sub Ion Iliescu au fost neglijate, pe de o parte, și, pe de alta, că şase luni este un timp prea scurt pentru aceste schimbări. Conversaţia respectivă a fost cea mai bună ocazie să‑i înaintez două legi‑model (dintre care una despre faliment), pe care le‑am obținut de la Programul de Inițiativă Juridică pentru Europa Centrală CEELI, al Asociației Baroului American de la Bucureşti. Era un program condus de Dl Bosco, pe care am vrut să‑l cunosc. Acesta mi‑a spus că dorea să ajute Guvernul Ciorbea cu formularea existentă a textelor de lege necesare scurtării timpului cercetărilor juridice în vederea accelerării reformelor până la summitul NATO din iulie 1997. Când Președintele s‑a uitat la cele două legi‑model, spre mirarea mea, a fost mai degrabă interesat de numele avocaţilor români care aveau legătură cu acest program, decât de eventualul aport al acestor legi‑model, mai ales că Premierul Ciorbea nu cunoștea meca- nismele economiei libere de piață. Am fost mirată că ele nu păreau să‑i trezească vreun interes Președintelui, deși erau o soluție pentru admiterea în primul val. Trecând la alt subiect, Președintele mi‑a spus că a avut o problemă imediat după preluarea mandatului, când a aflat despre vistieria țării, lăsată goală de Guvernul Văcăroiu, fapt pe care nu a considerat să‑l divulge opiniei publice, pentru că ar fi pus în pericol țara și admiterea ei în NATO. Oricum, datorită credibilității sale ca primul șef de stat democrat după 50 de ani, a reușit să coopereze cu FMI în vederea scoaterii țării din falimentul existent și să atragă investitori. Apoi, foarte amabil, Preşedintele mi‑a oferit să preiau funcţia de Director al Centrului Cultural Român de la New York. Am mulţumit, spunând că regret, dar că lipsisem din România peste 30 de ani şi nu eram la curent cu evoluţia culturală din ţară. Ajunsă în avion, m‑am gândit că, probabil, dorea să mă recompenseze cumva pentru primirile organizate la New York.

66 67 Am plecat spre New York cu gândul de a-i contacta cât mai repede pe câțiva membrii Oricum, când am ajuns acasă, la New York, am transmis Preşedintelui prin fax, întoc- ai Congresului în vederea admiterii României în primul val NATO. Totuși, eram nelămurită mai și imediat, sugestiile primite de la Frank Wolf. Totuși, în ciuda tuturor problemelor, am și confuză din cauza lipsei de interes a Președintelui față de aceste legi‑model și colaborarea aflat că Preşedintele a vrut ca România să se prezinte pentru admitere în NATO în primul val. Guvernului cu CEELI, ca o soluție de scurtare a timpului pentru atingerea scopului final — David Funderburk m‑a informat că va veni pe 19 martie la Palatul Cotroceni, adică admiterea în primul val. intenționând să‑și ofere serviciile în vederea accelerării reformelor. Însă, răspunsul În februarie, datorită intervenției lui David Funderburk am fost primită la Congres de Președintelui a fost negativ, din lipsă de fonduri pentru poziția sa de consilier. Cred că către deputații Christopher Smith şi Frank Wolf, care aveau un vădit interes pentru România. Președintele fie dorea să evite critici cu privire la un consilier venit din UAS , fie era vorba Acesta din urmă m‑a primit la 12 februarie și m‑a rugat să‑i transmit Preşedintelui că își dă de o posibilă competiție cu consilierii existenți, fie era conștient că propunerile lui David nu seama că este nevoie de timp pentru adoptarea unui pachet de legi pentru funcționarea unei ar fi avut sorți de izbândă în Parlament din cauza obiecțiilor Partidului Democrat, care era economii de piaţă și pentru restructurarea în profunzime a fostei Securităţi, devenite acum foarte agresiv și îi făcea mari probleme Guvernului Ciorbea. Oricum, am fost decepționată. SRI și SIE. Și, mi‑a spus că nu crede că admiterea României poate fi posibilă în 1997, decât în Poate prezența lui David să‑l fi convins pe Președinte să intervină mai puternic, eventual al doilea val, peste încă un an. Mai știam că o altă condiție pentru admitere, conform cererii cu un discurs la Guvern, la invitația Premierului, și altul către populație, declarând că își OSCE, depindea de semnarea tratatelor de bună vecinătate ale României cu statele vecine. asumă împreună cu Guvernul cele mai dure măsuri de reformă politică, economică și soci- Aflându‑mă la Washington, cu această ocazie am fost primită și de Kurt Donnely, ală pentru facilitarea admiterii în NATO, după cum îi promisese lui Al Gore la Lisabona. ofițer al biroului pentru România din Departamentul de Stat. Acesta mi‑a comunicat că La 21 februarie, Guvernul Ciorbea a adoptat un Act care recunoștea că cetățenia autoritățile americane așteaptă progrese în țară în domeniul economiei și cu privire la română a Regelui Mihai nu încetase niciodată. Ca urmare, Regele și Regina au făcut o vizită corupție, corupția fiind deja o problemă cunoscută peste hotare. între 28 februarie și 4 martie, și au stat la Palatul Elisabeta. Au fost întâmpinați de dom- Îmi dădeam seama că atât corupția, cât și sfaturile date de Frank Wolf erau o mare nii Alexandru Paleologu, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Caramitru, Dinu Patriciu și Dinu problemă din cauză că CDR nu obținuse majoritatea în Parlament și astfel era imposibil să Zamfirescu. Trebuie amintit faptul că atunci când Regele se afla în străinătate și avea oca- treacă o lege a lustrației. Fosta Securitate a lui Ceaușescu avea dreptul de a deține sau utiliza zia să vorbească cu politicienii, europeni sau americani, întotdeauna promova admiterea societăți comerciale, fiind stăpână pe conturile bancare existente. Dar, odată cu dispariția României în NATO, cuvântul său având greutate ca fost șef de stat. dictatorului, majoritatea conturilor țării se transformaseră în conturi personale, iar mulți La 10 mai 1997, ACORD a trimis o scrisoare Guvernului Ciorbea intitulată „Câteva securiști devenind „parlamentari democrați“. Laurențiu Ungureanu scrie în Apostolii Epocii comentarii cu privire la cadrul legislativ“. În ea am arătat multitudinea de amendamente de Aur (2016) că la 22 decembrie 1989, în conturile Băncii Române de Comerț Exterior se aduse legislației economice sau comerciale, ca de exemplu: Legea investițiilor, amendată în găseau două miliarde de dolari, iar după cinci luni, în mai, erau numai 300 000 de dolari. 1994 și abrogată în 1997, sau Legea privatizărilor din 1991, schimbată în 1994, 1995, 1997. Noii parlamentari adoptau legi ambigue, simple cosmetizări legislative, permițând corupția În plus, am arătat că guvernul va avea succes numai dacă va avea un dialog cu cetățenii, în folosul lor. Aici fac o paranteză privind alegerile din 1996. Atunci trebuia să se fi ținut seama de care trebuie să cunoască și să înțeleagă legislația de economie de piață, și că fără concursul faptul că după ani de zile de dictatură, populația credea într‑un președinte ca un fel de tătuc acestora pachetul de reforme va fi inutil. Totodată, am oferit informații despre ajutorul dat atotputernic și cred că, în campanie, niciun partid nu a atras destul atenția asupra necesității de Programul de Inițiativă Juridică pentru Europa Centrală, CEELI, al Asociației Baroului voturilor CDR în Parlament, simpla alegere a Președintelui nefiind suficientă. American. Nu am primit răspuns. Ca urmare, pentru a obține o majoritate, Președintele s‑a văzut nevoit să negocieze Mai erau și alte probleme guvernamentale. Prima, în legătură cu reforma din Justiție, cu un partid, alegând Partidul Democrat, al lui Petre Roman, fiul lui Valter Roman, care, în unde nu exista voință politică pentru o adevărată schimbare în afara cererii Procurorului 1944, venise în țară din URSS cu trupele sovietice. Președintele, profesor geolog, un intelec- General, Sorin Moisescu, pentru revocarea contestațiilor în anulare. Alta fiind cea a retro- tual distins și binevoitor, evident că nu avea experiența interlocutorului său, un politician cedărilor proprietăților private, problemă în legătură cu care CSCE a introdus, la 19 aprilie, versat. încă o rezoluție, S. Con. Res. 19, în care se atrage atenția că Guvernul nu ia măsurile nece- Astfel, Partidul Democrat a obținut patru ministere importate în noul Guvern, iar sare fie privind retrocedările în natură, fie cele cu compensări echitabile. În consecință, rezultatul coaliției nu s‑a lăsat așteptat din cauză că au urmat multe crize guvernamentale, ACORD a trimis o scrisoare, la 27 septembrie, membrilor CSCE, Senatorului Helms și CDR și PD având ideologii diferite, care blocau activitatea Guvernului și țineau țara pe loc. deputatului Gilman, dând toate lămuririle privind felul cum se fac retrocedările și cerân- În plus, cred că în locul Dlui Victor Ciorbea ar fi fost nevoie de un prim‑ministru compe- du‑le să‑și exprime îngrijorarea într‑o scrisoare adresată autorităților din țară. Am primit tent, hotărât și cu ceva experiență occidentală, cunoscător al reformelor instituționale și mai multe răspunsuri, printre care de la J. Helms, care scrie că: „Scrisori ca aceasta a dvs. economice așa cum erau cerute de Uniune și NATO. sunt o valoroasă sursă și îmi sunt foarte folositoare. Cu sinceră considerație...“

68 69 Și, a treia, a fost cea a dosarelor Securității, pentru că proiectul de lege, propus cazacă din Transnistria și transformarea ei într‑o republică sub influență rusească.A m pri- de Cerveni și Ticu Dumitrescu, a fost torpilat în Camera Deputaților cu ajutorul lui mit multe răspunsuri pozitive de la Congres, dar M. Albright nu era de părere ca România Ionescu‑Galbeni (care mi‑a spus personal, când l‑am întâlnit la ambasada română de la să fie admisă deocamdată în NATO, spre deosebire de Henry Kissinger, care a susținut New York, că nu vedea urgența legii respective). În această privință, ACORD a înaintat o intrarea la o emisiune televizată. scrisoare Președintelui Constantinescu despre accesul la aceste dosare, singura cale spre În altă ordine de idei, la 18 mai 1997, s‑a oficiat laB iserica Sf. Dumitru din Manhattan vindecarea morală a societății românești, greu încercată timp de 50 de ani. Nu am primit un serviciu religios în memoria doctorului Cornel Petrassievici, fost Președinte al filialei niciun răspuns. În schimb, Procurorul General, Sorin Moisescu, într‑un interviu cu Roxana PNȚCD pentru SUA și Canada. Atunci a vorbit senatorul Constantin Ticu Dumitrescu, oas- Iordache a fost de părere că legea accesului la dosare ar trebui votată. pete venit din țară, apoi Dna Emilia Bratu (colegă de suferință în închisori cu Petrassievici) În martie 1997, a avut loc o reorganizare în cadrul ACORD (detaliile se găsesc în și am luat și eu cuvântul, din partea ACORD. După slujbă, Constantin Ticu Dumitrescu a cartea mea Din exil. În foto 69 poate fi văzut Noul Comitet: Simona Kleckner, președinte, venit la noi acasă împreună cu membrii ACORD. În FOTO 70 suntem următorii: Mirela Dumitru Radu, trezorier, Ioana Alimăneștianu, director, scriitorul Dumitru Radu Popa, Roznoveanu, Senatorul Ticu Dumitrescu, eu și Sandra Pralong. vicepreședinte, Ovidiu Lazăr, secretar. Activitatea ACORD a continuat când la 10 martie am trimis o scrisoare unor membri din Congres, tot despre admiterea României în NATO. În ea s‑a argumentat că situația țării era una stabilă, deși România era martora conflictelor din Balcani și a instabilității unor vecini. Dar, din moment ce făcea parte din Parteneriatul de Pace, putea contribui la securitatea Europei, ca viitoare membră NATO. Iar, când am aflat, la 20 martie, că Președintele B. Clinton se întâlnește cu Președintele Elțin, am trimis la Casa Albă și Dnei M. Albright, la Departamentul de Stat, cât și altora același document.

FOTO 70

La 22 iunie, ACORD a fost invitat de G. Lupeș, Consulul General al Românilor la New York, la recepția în onoarea Prim‑Ministrului Victor Ciorbea. Iar, la 28 septembrie a

FOTO 69 trimis o invitație în onoarea Dlui Adrian Severin, ministrul MAE. Cel mai de seamă eveniment al anului, cum era de așteptat, a fost în iulie 1997, când România nu a fost admisă în primul val la summitul NATO de la Madrid. Nu era de mirare, Concomitent, am aflat că, la 20 martie, deputatul Gerald Solomon a introdus o din cauză că sugestiile lui Frank Wolf nu au fost luate în seamă. După summit, Preşedintele rezoluție, H. Con. Res. 53, în vederea admiterii României în NATO. I‑am mulțumit și, Constantinescu a declarat cu obstinare că România a fost aptă de admitere la data respinge‑ totodată, am adăugat că, în ciuda Tratatului din 1994, Armata a 14‑a încă nu se retrăsese. rii NATO, în 1997. De fapt, singurele condiții îndeplinite pentru admitere au fost doar tra- În continuare, ACORD a trimis memorandumuri pentru admiterea țării în NATO la tatele de bună vecinătate și cooperare semnate cu Ungaria în septembrie 1996 la Timișoara 16 mai și la 6 iunie, cu aceleași argumente. În plus, alte memorandumuri se refereau la criza şi cu Ucraina în iunie 1997 la Neptun.

70 71 În octombrie am primit o scrisoare de mulțumire din partea M.S. Regelui, în urma felicitării ACORD de ziua de naștere. La 3 decembrie, am fost invitați de Consulat cu ocazia venirii Dnei Nadia Constanti nescu, însoțită de Sorin Moisescu, Procurorul General al României. În FOTO 71 suntem: eu, N. Constantinescu, Rudi, Justin Liuba. Ulterior, Rudi și cu mine i‑am invitat pe amân- doi să luăm cina la restaurantul de la etajul 101 al lui One World Trade Center, ulterior distrus la 11 septembrie 2001. 1998 ACORD a primit o felicitare de la familia David Funderburk de Anul Nou cu o mențiune de mulțumire pentru prietenia arătată: FOTO 72.

La începutul anului, dintr‑o întâmplare am primit copia unei scrisori din 9 ianuarie 1902 a Reginei Elisabeta, pe care, la 15 februarie, am trimis‑o împreună cu o altă scrisoare Regelui la Versoix. Am primit un răspuns de mulțumire din partea Majestății Sale. Și, tot pentru Rege, am scris Institutului Nobel pentru Pace în vederea decernării Premiului din 1998, ca el să fie atribuit Regelui Mihai, deoarece a scurtat al Doilea Război Mondial cu 6 luni. Dar bineînţeles, Institutul Nobel — cu vederi mai de stânga — nu a ținut seama de acest fapt important. De aceea, nu pot omite cele scrise de Jay Nordlinger, un ana- list politic conservator la National Review, care în cartea sa Peace, They Say, scrie: „Istoria Premiului Nobel pentru Pace dezvăluie jenanta lipsă de legătură între cei care luptă pentru pace şi cei care hotărăsc decernarea premiului.“ Are mare dreptate! Oricum, Secretariatul Majestății Sale a mulțumit pentru intervenția ACORD, menționând printre altele, Contribuția foarte prețioasă pe care o duceți pentru ca țara noastră să‑și capete cât mai repede cu putință locul care i se cuvine printre națiunile respectate ale Europei.

FOTO 71 De asemenea, am continuat să trimit Casei Regale informații periodice în legătură cu evenimentele din România. La 27 ianuarie, eu și Rudi am fost invitați de Consulul Român la recepția pentru ani- versarea Unificării Moldovei cu Valahia de la 24 ianuarie 1859. În iunie–iulie, era programată vizita Președintelui Constantinescu în America pentru o sesiune ONU și pentru a vorbi în cadrul Congresului în legătură cu admiterea țării în NATO. Dar, până în acel moment, avuseseră loc anumite întâmplări în defavoarea acestei admiteri. Și anume: Prima au fost comentariile negative ale dnei M. Albright, Secretara de Stat, în legă- tură cu antisemitismul românesc din perioada 1940–1945. La 19 februarie, într‑un lung memorandum, ACORD a dat explicații pertinente cu privire la acest subiect. Pe scurt, am menționat a) dezmembrarea României în 1940, cu ocuparea Basarabiei de către sovietici, unde ulterior a avut loc singurul pogrom contra evreilor și a țiganilor în Transnistria; b) că la cererea lui Hitler, nordul Transilvaniei a fost ocupat de către unguri, cei care au comis deportările evreilor în lagărele morții ale Germaniei naziste, și nu românii, după cum cred mulți; c) am scos în evidență Raportul de la Yad Vashem, în care se arată conduita impe- cabilă a Casei Regale Române față de comunitatea evreiască, când datorită acestui fapt, FOTO 72 Regina‑Mamă Elena a fost numită „Dreaptă între Popoare“, iar Regele a primit o Diplomă

72 73 de Onoare. Nu am primit niciun răspuns de la M. Albright, Secretara de Stat, probabil de la Ticu Dumitrescu că au fost 486 000 de informatori și 1 233 000 dosare de persoane fiindcă a aflat lucruri pe care nu le știa și a înțeles care era adevărul. urmărite. Ce risipă de salarii, în loc de producție! A doua a fost continuarea crizelor de guvern în România, create de PD‑ul lui Petre A patra a fost proiectul de lege 112/1995, în legătură cu retrocedările proprietăților, Roman, pentru că membrii PD, care la origine făceau parte din fosta nomenclatură FSN, un exemplu de ceea ce am numit cosmetizare. Pe de o parte, parlamentarii sperau să sati- nu se împăcau cu reformele conform recomandărilor Consiliului Europei. Președintele sfacă cererea de reforme formulată de cancelariile occidentale spre a da titluri foștilor țării considera că aceste crize sunt un blocaj artificial și a chemat liderii coaliției. Atunci a proprietari, dar, pe de alta, proprietarii de drept nu puteau să‑și vândă imobilele și, pe dea- obținut, la 23 ianuarie, un protocol de colaborare între CDR și PD. Însă, acesta a fost din supra, aveau cheltuieli de întreținere. O situație mai rea decât fusese naționalizarea, când nou violat, pentru că PD voia o remaniere guvernamentală. Ca atare, ACORD a informat toate obligațiile de acest gen fuseseră preluate de stat. Situația a rămas aceeași chiar după într‑o scrisoare din 19 februarie pe membrii CSCE din Congres și autoritățile europene 1996, sub conducerea Premierului Victor Ciorbea, când am citit articolul din Lumea Liberă despre deteriorarea relației între aliații parlamentari care împiedicau adoptarea reformelor Românească despre raportul lui Valerian Stan, care arată că parlamentari din orice par- cerute. În finalul scrisorii am arătat că alegerile anticipate ar fi o soluție, menționate de Ion tid și miniștri au cumpărat case naționalizate pe baza Legii 112. În consecință, ACORD a Diaconescu, Președintele PNȚCD, care opta pentru această soluție, ca și în 1997, ca fiind adresat o scrisoare‑memorandum la 11 mai, rugând membri CSCE să sugereze revizuirea singura șansă de a readuce ordine în Parlament, de a salva promisiunile făcute de CDR și proiectului de lege în vederea apărării drepturilor proprietarilor legali. Victor Ciorbea nu a de a da drumul reformelor. Dar, ideea a fost blocată de Președintele Emil Constantinescu, luat măsurile cuvenite, iar Valerian Stan a fost demis din funcție probabil pentru a se evita care a optat pentru menținerea coaliției, fiindu‑i teamă că CDR nu va obține majorita- sciziunea guvernamentală cu PD. Văzând că textul legii se menține în Parlament, ACORD a tea voturilor parlamentare. În schimb, a acceptat, la 30 martie, demisia Prim‑Ministrului revenit cu o scrisoare la 22 mai. Efectul scrisorii l‑am aflat abia vara laB ucurești, când eram Victor Ciorbea, de fapt, o victorie pentru PD. Totuși, PD continua atacurile amenințând că primită într‑o audiență la Președintele Constantinescu. se va retrage din coaliție. Atunci, Președintele a mediat formarea unui nou guvern, numin- În iunie 1998, Preşedintele Constantinescu a venit la New York pentru o Sesiune du‑l Premier pe Dl Radu Vasile, un om al compromisurilor, deci compatibil cu menținerea Specială ONU, unde avea de ținut o cuvântare, la 8 iunie. Cu această ocazie, s‑a întâlnit cu coaliției. Dar, din nou, nici acesta nu avea competența necesară reformelor. o zi înainte cu comunitatea românească la Carnegie Hall. Atunci am fost rugată să mode- A treia a contribuit și mai mult la problema admiterii în NATO. E vorba despre inci- rez întrebările puse Președintelui de cei din sală. Prezenţa mea a fost motivată de faptul dentul numit „Țigareta 2“, care reflecta corupția existentă și lipsa de respect față de domnia că românii din SUA doreau schimbarea ambasadorului României cu unul numit de actu- legii în țară. Pe 16/17 aprilie sosise la București un avion cu țigări de contrabandă, încărcă- alul Președinte, doleanță ce nu li se îndeplinise. În acea seară, după plecarea invitaților, tură depistată de oameni de la SPP și trimisă la sediul Președintelui de la Scroviștea. Motivul Preşedintele, în prezența lui Dorin Marian și a soțului meu, mi‑a propus să vin să lucrez era implicarea și compromiterea Președintelui de către mafia corupției. Din fericire, inci- la Președinție ca Chief of Staff. Am spus că îi mulțumesc și când voi fi la vară în țară vom dentul a fost întrerupt la timp. Președintele a prezentat incidentul ca un flagrant, cu toate relua această temă. că nimeni nu fusese arestat pe loc. Posibilitatea unui astfel de incident se datora faptului că Seara, la invitația Președintelui, l‑am însoțit la dineul oferit de Institutul pentru Studii Președintele nu schimbase oamenii de la SPP, tolerându‑i pe directorul Nicu Anghel și pe Est‑Vest la Hotelul Waldorf Astoria, unde am cunoscut câțiva jurnaliști români veniți cu spionul Gheorghe Truțulescu. Motivul incidentului a fost ideea unei contralovituri pentru Președintele și pe Dl Dan Fisher, președintele firmei Danubius Securities. distrugerea credibilității Președintelui și destabilizarea politică a poziției acestuia. În același Cu această ocazie, Dan Fisher mi‑a înmânat un memorandum cu privire la reme- timp, era un avertisment ca șeful statului să ceară încetarea diverselor procese de corupție dierea situației economice în țară, spre a‑l înainta Președintelui împreună cu o scrisoare de pe rol. Ulterior, a avut loc o anchetă referitoare la acest incident, în care a fost evidentă o însoțitoare. Le‑am trimis la 4 iunie, dar din nou nu am primit niciun răspuns. Mi‑am dat lipsă de voință politică (având ca scop evitarea unei crize politice), acțiunea fiind mult tără- seama că expertiza occidentală nu era luată în seamă (ca și legile‑model CEELI) din cauză gănată, fără a se merge până la capăt cu dezvăluirea inițiatorilor acțiunii. A fost o situație că Președintele știa că nu puteau fi acceptate de PD. dăunătoare, pentru că nu mai era mult timp până la procedura de admitere a României în După o călătorie prin SUA, Președintele a sosit la Washington, unde, la 15 iulie cel de al doilea val NATO. 1998, a fost întâmpinat de membrii Congresului în Sesiune Unită, care îl onorau pe pri- Tocmai atunci, în Congres, Senatorul Lautenberg a introdus o rezoluție în vederea mul Președinte democrat al României. Atunci, a fost primit separat de Newt Gingrigh, susținerii în general a extinderii NATO, în special pentru Polonia, Ungaria și Cehia. Din președintele Camerei Reprezentanților și inițiatorul Contractului cu America. Acesta l‑a cauza incidentului „Țigareta 2“, ACORD a fost forțat în scrisoarea din 21 aprilie, adresa- întrebat de unde s‑a inspirat cu Contractul cu România, fapt pe care mi l‑a relatat chiar tă senatorilor americani, să susțină doar principiul extinderii în general, fără a menționa Președintele. Acolo, Emil Constantinescu a ţinut o cuvântare cu privire la motivul neprimi- România în mod special, ca până acum. Am primit răspuns de la senatorii Lautenberg, rii României în primul val NATO. Textul cuvântării din Congres l‑am citat în Congressional John Ashcroft, D. P. Moyniham și alții. În legătură cu accesul la dosarele Securității, am aflat Record, al 105‑lea Congres, Sesiunea a Doua, Vol. 144, nr. 94, din 15 iulie 1998. Domnia‑sa

74 75 s‑a referit la reforme (cele care fuseseră recomandate de F. Wolf), arătând că neîndeplini- OUG/40/1999, cu limitarea chiriașilor la cinci ani și dreptul proprietarilor de a le oferi rea lor era legată mai întâi de toate de obligația sa de a „menţine stabilitatea socială“. (Cele chiriașilor un schimb de locuință. Atunci am realizat, încă o dată, importanța informațiilor promise de Președinte lui Al Gore la Lisabona în 1996, adică faptul că își va asuma împre- înaintate de ACORD Congresului, care, aflând adevărul despre ce se întâmpla în România, ună cu Guvernul „cele mai dure“ măsuri de reformă politică, economică și socială, indi- a făcut astfel încât ca membrii CSCE să reacționeze în consecință. În plus, multe dintre scri- ferent de prețul plătit nu fuseseră îndeplinite.) În realitate, stagnarea reformelor era legată sorile ACORD cu răspunsul respectiv erau publicate în Congressional Record. Eram foarte de lipsa majorității CDR din Parlament, de neînțelegerea din alianță cu PD, care nu dorea mulțumită de rezultate. retrocedarea proprietăţilor imobiliare, cât și îndoiala Președintelui cu privire la o posibilă Sub conducerea Prim‑Ministrului Radu Vasile, țara se afla tot în criză guvernamen- schimbare profundă adusă de reforme, cu ale căror concept nu era familiar, cât și privitor tală și, ca urmare, la 22 septembrie, ACORD s‑a adresat Alianței Civice scriind că în aceste la alegerile anticipate. Cred că sfatul lui Ion Diaconescu legat de alegerile anticipate ar fi momente de criză politică și economică, Comitetul speră că Alianța se va implica din nou, fost acceptat de populație, martoră a crizei guvernamentale. Poate că dacă aveau loc, legea așa cum a făcut‑o cu ani în urmă, cu scopul de a da o orientare și motivare pentru alegerile lustrației putea trece, iar Emil Constantinescu nu ar fi fost nevoit să‑și retragă candidatura din 2000. Scrisoarea a fost transmisă și la ziarele din țară și la cele locale din New York, cum în 2000. Cei care riscă de multe ori și câștigă. făceam cu multe dintre scrisorile sau memorandumurile inițiate. La sfârșitul lui iulie am sosit la Bucureşti și am fost primită de Preşedinte la Venise momentul să iau o hotărâre: dacă să renunț la activitatea productivă de lobby 27 august seara la ora 18. Prin Directorul de Cabinet Ciuvică am fost informată să vin și de la ACORD și să primesc invitația Președintelui Constantinescu de a lucra la Palatul cu Rudi. Ajunși amândoi la Palat, după salutările de rigoare, am prezentat un rezumat al Cotroceni. Am decis pentru Președinție. Uitându‑mă în urmă, cred că activitatea de lobby responsabilităților poziției de Chief of Staff în America, pentru a‑l pune în temă. După ce ar fi fost mai productivă pentru țară decât cea cu caracter mai mult administrativ de la Palatul Cotroceni. Dar nu mi‑am dat seama decât prea târziu. a citit și mi‑a mulțumit, spre surprinderea mea, Președintele mi‑a înmânat și el o scrisoa- Deci, am ajuns la Preşedinţie abia în primăvara 1999, din cauza dublei mele cetă- re și m‑a întrebat dacă ştiu de la cine sunt informaţiile respective. Citind‑o, am văzut că ţenii, americană, din 1971, și română, recăpătată în 1995, care dintr‑o dată a constituit o era venită din SUA și adresată Preşedintelui, semnată de Senatorul Alfonse d’Amato și de piedică. Mă întrebam care ar fi fost situația dacă rămâneam pe loc în 1998 șa a cum a vrut Deputatul Christopher Smith, respectiv Preşedintele și Copreşedintele SUA la CSCE. În Președintele, în baza unui Decret Prezidențial. Nu știu răspunsul. text era vorba despre proiectul de lege privind restituirea proprietăților confiscate și am recunoscut informațiile date de mine în care îi rugam pe membrii CSCE din Congres să intervină deoarece legea echivala cu o a doua naționalizare a locuințelor. Am înapoiat scrisoarea spunându‑i Președintelui că informaţiile au fost culese și scrise de mine în cadrul ACORD. Calm, a pus scrisoarea în buzunarul hainei și a schimbat subiectul, invitându‑mă să lucrez la Președinție chiar de a doua zi, el semnând un Decret Prezidențial. Probabil de aceea a dorit să vin cu Rudi pentru a lua o hotărâre imediat. I‑am mulțumit pentru onoarea arătată și i-am spus că nu putem rămâne, dar că voi lua în considerare propunerea și îi voi da un răspuns de la New York. Am vorbit și de alte aspecte, precum problema reformelor și a dosarelor Securității, amintindu‑i părerea în această privință a lui Ticu Dumitrescu, pe care l‑am susținut deoarece îl apreciam mult ca politician cu coloană vertebrală care dorea schimbarea privind anticorupția. Cu acest subiect s‑a încheiat audiența acordată. Revenită la New York, primul lucru, am căutat și am găsit atât copia scrisorii ACORD către Congres, cât și copia scrisorii adresate Președintelui Constantinescu de către deputatul Christopher Smith şi senatorul Alfonse D’Amato, cu o copie către ACORD, cu urmă- toarea încheiere: „Domnule Preşedinte, vă rugăm să îndrumaţi guvernul spre o restaurare a dreptului de proprietate în România, aşa cum este ea consfinţită în dreptul internaţional contemporan. Această atitudine [...] va grăbi dezvoltarea unei economii de piaţă, va încu- raja investiţiile străine și, poate ce este cel mai important, va închide un capitol dureros din trecutul comunist al României.“ Ca urmare a intervenției CSCE direct pe lângă Președinte și datorită explicațiilor date de ACORD către CSCE, Proiectul de Lege nu a fost promulgat. Abia în 1999 s‑a legiferat

76 77 1999–2000

La începutul anului, în ianuarie, citind în ziarele locale de la New York despre venirea minerilor, i‑am scris Premierului Radu Vasile:„Mineriada a demonstrat ineficiența Poliției din cauza lipsei de adevărate schimbări în cadrul Ministerului de Interne. Această mineriada dorea de fapt o lovitură de stat.“ Deoarece unele ziare din țară au publicat scrisoarea noas- tră, Valentin Hossu‑Longin a publicat în România Liberă un articol despre mineriadă, în care scria că: Se vede că unor români nu le este indiferentă soarta celor meniți să suporte rigorile tranziției. Dovadă este scrisoarea Doamnei Simona Vrăbiescu Kleckner, Președintele ACORD. În fine, după multe tergiversări, am sosit la Președinție în iunie 1999, în calitate de consilier personal al Președintelui, cu rang de Secretar de Stat. La cererea mea, am prestat muncă voluntară, adică fără salarizare, să nu fiu acuzată de Vadim Tudor că sărăcesc țara. FOTO 73 Nu intru în detaliile activității din timpul cât am activat la Palatul Cotroceni, cu excepția câtorva unor evenimente. La 19 octombrie 1999, la prânz, i‑am primit pe David și Betty Funderburk cu sora ei, David urmând să fie decorat de Președinte cu „Steaua României“. Cu această ocazie i‑am invitat la noi acasă. La Palatul Cotroceni a avut loc Forumul Presei Române de Pretutindeni, organizat de Sandra Pralong. Președintele a avut ocazia să se întâlnească cu presa din țară și străinătate, cât și cu alte personalități. L‑am surprins pe Președinte explicându‑i anumite împrejurări Dnei Ana Blandiana (care susținuse candidatura Profesorului Constantinescu la CDR). Ea avea o expresie foarte sceptică: FOTO 73. Iar la 19 noiembrie 1999, seara a avut loc o recepție la Palat în onoarea zilei de naștere a Președintelui, la care au fost prezente multe personalități. În FOTO 74: Sorin Moisescu, Președintele ÎCCJ, renumita actriță Stela Popescu, Rudi și cu mine. A doua zi, 20 noiembrie 1999, cei 143 câți eram în Palat l‑am felicitat pe Președinte, oferindu‑i un coș cu 143 de trandafiri galbeni, unul de la fiecare,ș i el a făcut poze cu noi. În FOTO 75: Președintele și cu mine după ce am fost onorată cu Ordinul „Serviciu Credincios“, în grad de Căpitan. De asemenea la recepția de Crăciun din 8 decembrie la Palat am avut ocazia să vorbesc cu I.P.S. Teofan, Mitropolitul Craiovei: foto 76. Atunci l‑am rugat pe Mitropolit să‑mi permită să vizitez actuala locuință a Mitropoliei, care a fost casa lui Gogu și a Paulinei FOTO 74

78 79 Vorvoreanu — ea fiind sora bunicului meu Iorgu Vrăbiescu —, unde mergeam când eram copil să vizitez familia. Când m‑am aflat o dată laC raiova, dorința mi‑a fost împlinită, fiind primită de o măicuță, sora Mitropolitului — Sfinția Sa lipsea din oraș, dar aprobase vizita mea. Am putut revedea interioarele refăcute superb, la fel cum le cunoscusem cu ani în urmă. 11 decembrie 2000 a fost ultima zi de lucru, iar seara a avut loc ceremonia decorări- lor. În FOTO 77: Președintele, eu și Rudi. În timpul activității mele la Palat am participat la unele primiri oficiale și la ședințele săptămânale ale consilierilor, informându‑l o perioadă pe Președinte despre cele discutate prin procese-verbale, pentru că domnia sa nu participa. Și am lucrat la un Regulament Interior de Funcționare și cu zece puncte al unui Cod de Etică pentru agențiile de Stat — în baza documentației americane pe care am adus‑o cu mine de la New York. Am armonizat ulterior Regulamentul la noua lege a Statutului Funcționarilor Publici, Legea nr. 188/1999, și l‑am înaintat cu Codul respectiv Președintelui, dar fără un răspuns sau urmări. Atunci, l‑am înaintat Dlui Ludovic Orban, Secretar de Stat și Președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici din Guvern, care m‑a primit și i‑a mulțumit Președintelui, deoarece textele pe care le adusesem erau bine‑venite în acel moment. Și de asemenea, am făcut mai multe recomandări: a) numirea Dlui David Funderburk în funcția de consilier personal, FOTO 75

FOTO 76 FOTO 77

80 81 pentru a impulsiona reformele în vederea intrării în NATO; b) sugestia ca Președintele să la 23 august 1944, influența psihologică a comunismului, personalitatea lui Corneliu Coposu prezinte Starea Națiunii în anii 1999 și 2000; c) decorarea membrilor CSCE din Congres, și eșecul CDR în alegerile din 1992, poziția ambasadorilor americani la București și a celor cu ocazia venirii unei delegații conduse de Cristopher Smith în iulie 2000, cu ocazia a 25 de români la Washington, pregătirea venirii la putere a lui Emil Constantinescu și deziluziile ani de la adoptarea Actului Final de la Helsinki, pentru ajutorul neprecupețit dat României coaliției 1996–2000 etc. Toate aceste aspecte au fost transformate în nenumărate scrisori, ana‑ și Republicii Moldova în urma sesizărilor ACORD de‑a lungul anilor etc. De asemenea, am lize, referate și documente trimise președintelui SUA, congresmenilor americani și principalelor contribuit la campania Președintelui pentru cel de‑al doilea mandat, când în martie 2000, ziare. Încet, încet, ACORD a început să primească mulțumiri pentru informațiile furnizate. consilierii de stat și cei personali am fost solicitați să plecăm o dată pe lună în campanie Asta înseamnă lobby! Ajutat mult de David Funderburk, fostul ambasador SUA în România… electorală, fiecare alegând un județ anume. Am ales județul Dolj. * După cinci luni de campanie, când am revenit în luna iulie din Dolj, noi consilierii de * * stat, în afară de cei doi prezidențiali — Zoe Petre și Dorin Marian —, am fost chemați, la ora 17:00, la o ședință extraordinară. Eram toți foarte curioși să cunoaștem motivul convocării, Privind în urma activității și a dorințelor mele pentru țară închei cu câteva gânduri pentru că nimeni nu bănuia nimic. Atunci am fost martoră la cea mai neașteptată și mai despre monarhie, neocomunism și o democrație incipientă după 46 ani de comunism dur și șase ani de neocomunism. mare surpriză! Cel care a venit să ne informez nu a fost Președintele, după cum ne‑am fi Cu privire la Monarhie, revenirea ei în 1989 a fost dorită de comunitatea româ- așteptat într‑o astfel de împrejurare, neobișnuită, ci Consilierul Prezidențial Dorin Marian. nească din New York și de cei de pretutindeni din exil, deoarece cu toții păstram în suflet După ce a intrat în sala de ședințe și după un moment de tăcere voit misterioasă, a spus aportul pozitiv al regalității în făurirea României Mari în 1918 și readucerea democrației în solemn, dar nemulțumit: „Am venit să rup pisica!“ și apoi, după un alt moment de tăcere, țară după actul de la 23 august 1944, inițiat de Regele Mihai, cu readucerea Constituției din a adăugat: „Președintele Constantinescu a hotărât să nu mai candideze!“, rugându‑ne să nu 1923 (cea din 1866, cu anumite amendamente). Regele recunoștea principiul separării celor spunem nimănui nimic până când Președintele avea să anunțe populația seara, la televizor. trei puteri în Stat și garantarea proprietății. Astfel noi speram că monarhia va avea un efect S‑a așternut o liniște totală, în care m‑am auzit spunând: „Cum poate Președintele să lase stabilizator în țară, grăbind revenirea la normalitate, cu o democrație reală și cu demnitatea țara de izbeliște doar cu trei luni înainte de alegeri?“ Iar Dorin, cu o voce seacă și acră, a pe care o reprezintă Familia Regală. spus: „De ce nu îl întrebați direct?“ Datorită ilegalității detronării de la 30 decembrie 1947, revenirea Regelui Mihai ni se Seara, la ora 19:00, Președintele a informat populația la televizor despre hotărârea de a părea plauzibilă. Unii chiar credeau că descinderea Regelui în jurul evenimentelor din 1989 ar nu mai candida pentru al doilea mandat la alegerile din toamnă, fapt pentru care își asumă fi confirmat legitimitatea Sa ca monarh, ceea ce ar fi obligat chiar și fosta Securitate să accepte întreaga răspunderea. Cuvântarea a fost lungă, dar ideea principală era că pe viitor urma să o reformă adevărată. Alții opinau că Regele ar mai fi avut o șansă la tron de Paști în 1992, când acționeze drastic împotriva ilegalităților și că nu va mai reveni în politică. Pentru toți cei care a fost primit în țară cu entuziasm de mii de cetățeni. Totuși, ar fi fost mult mai greu decât în ne puseserăm nădejdea în alegerile din 1996, dezamăgirea a fost cruntă. De necrezut! 1989, din cauza noii Constituții din 1991, care declara forma de guvernământ ca Republică Indiferent de motivele sale sau de explicațiile care circulau, mai era un aspect. Emil și mai ales din cauza puterii întărite în cei doi ani ai neocomuniştilor. Aceștia, văzând că Constantinescu, deși un om integru, este orgolios, ambițios și vanitos și nu cred că putea după Războiul Rece schimbările politice nu i‑au amenințat cu nimic — adică fără măsuri suporta ideea unei posibile înfrângeri. Evident, plecarea sa a lăsat PNȚCD descumpănit, care ar fi trebuit să fi fost luate de către liderii occidentali împotriva crimelor comuniste, ca la iar pe investitorii străini alarmați. Oare Președintele cântărise riscul la care supunea țara și Nürnberg —, au rămas nestingheriți. Dar, cu tot efortul depus în exil, Regele nu a mai putut dezamăgirea produsă românilor care îl sprijiniseră? Mă număram și eu printre aceștia. Rău reveni cu deplină putere politică și nu putem ști care ar fi fost rezultatul acelui referendum a fost și momentul ales, doar cu patru luni înainte de alegeri, mai ales după ce, în octombrie de care îmi vorbise Corneliu Coposu când a sfătuit ACORD să‑l susțină pe Profesorul Emil 1999, declarase cotidianului Le Figaro că speră să fie reales datorită experienței câștigate. Constantinescu în alegerile din 1996, pentru că referendumul nu a mai fost solicitat. Oricum, Ca atare și ca urmare, după alegerile din 2000, România a fost preluată de tandemul în această perioadă a exilului Său, M.S. Regele Mihai, ca bun român, a sprijinit intrarea Ion Iliescu (același ateu de ideologie marxistă) și Adrian Năstase, agreat de Securitate, a fost României în NATO la fiecare ocazie avută, fie cu oficialitățile americane, fie cu cele europene. propulsat Prim‑Ministru, având astfel ocazia să participe la corupție. În final, membrii Familiei Regale au revenit ca cetățeni și unii au rămas în țară. Aici termin cu rezumatul meu, cronologic și succint, a două cărți‑document însu- Astăzi, Casa Regală, fără putere în Stat, reprezintă demnitatea de care s‑a bucurat societatea mând 819 pagini despre activitatea din cadrul ACORD, descrisă pe scurt de Valentin Românească în timpul Monarhiei, din 1866 până în 1944, cea care a pus bazele țării și a Hossu‑Longin, în 2006, în cartea sa Din exil: făcut România Mare în 1918. ACORD a fost implicat în toate evenimentele timpului care aveau tangență cu patria Cu privire la perioada neocomunistă și la Președintele Ion Iliescu. Acesta a preluat noastră… o societate în derivă: primirea în NATO și trecutul lui Ion Iliescu, Transnistria și vizi‑ puterea în 1990, odată cu sacrificiul a 1000 de suflete în timpulș a a‑numitei revoluții, peste tele regale, presa liberă și televiziunea aservită puterii, proprietatea și legea lustrației, actul de care s‑a suprapus o lovitură de stat. Atunci, puterea a fost preluată de neocomuniști, cu Ion

82 83 Iliescu, Petre Roman și securiștii din timpul lui Ceaușescu. Sub conducerea lui Ion Iliescu Procurorul General Sorin Moisescu, fiind proreforme, a desființat recursurile în anulare a era imposibil să fie realizate reformele cerute, din cauză că acesta fusese școlit la Moscova proprietăților particulare înaintate și susținute de fostul omolog, Cochinescu, și a mai fost și nu putea avea decât vederi de stânga. Acolo a învățat că reușita Revoluției Ruse, condusă de părere că legile rămase moștenire de la comuniști trebuie eliminate. de Lenin, a constat în rapiditate și lipsa de compromisuri. Or, acum interesul era diametral Însă în timpul mandatului 1996–2000 nu au putut fi introduse reformele cerute de opus, spre stagnare, din care cauză Iliescu a pus frâne reformelor, blocând tranziția către o către Occident. În opinia mea, cauzele sunt următoarele: economie de piață și către instituții democratice. Totodată, Iliescu a protejat fosta Securitate Prima, când Președintele a acceptat la negocierile cu PD să îi dea patru ministere a lui Ceaușescu, a transformat FSN în Partidul Social Democrat, care de atunci și până importante. Mai mult ca probabil, Petre Roman, din dorința de a fi în guvern, ar fi cedat astăzi a rămas cu cea mai mare influență în teren, la orașe și mai ales la sate. pentru mai puține sau mai puțin importante, având în vedere că procentajul CDR în Pe scurt, regimul lui Ion Iliescu cu administrația sa rămâne responsabil pentru: lovi- Parlament era dublu față de cel al PD; tura de stat cu morții respectivi; aducerea minerilor; stagnarea reformelor; un guvern con- A doua: lipsa unui prim‑ministru competent economic, care să asigure Președintele traproductiv; o politică externă care punea în primejdie securitatea națională și a omis în de reușita reformelor, inclusiv în cazul spinoasei probleme a retrocedărilor proprietăților. 1991 reunificarea Basarabiei și a nordului Bucovinei cu România; Constituție ambiguă etc. Însă, Emil Constantinescu a acceptat de două ori propunerile PNȚCD pentru un premier Iar, odată cu trecerea anilor, revenirea României la standarde occidentale devenea mai fără competențe omologate în domeniile economic, social sau politic, fie V. Ciorbea, fie dificilă, iar bunăstarea cetățenilor se lăsa șa teptată, în ciuda acordării Clauzei Națiunii Celei Radu Vasile, în loc să insiste să i se prezinte un candidat competent, luând în considerare Mai Favorizate de către Bill Clinton — din cauză că satisfăcea doar reputația Guvernului, faptul că succesul său în alegerile din noiembrie 1996 a fost cel care a tras după sine CDR. nu și prosperitatea țării. În plus, după 1989, Iliescu, omul Moscovei, ar fi avut o fereastră Astfel, cu premieri incompetenți în economie, Președintele a explicat situația lipsei refor- limitată în timp să revendice Basarabia — ilegal anexată de Stalin în baza Tratatului Secret melor prin rolul exagerat acordat apărării societății civile. din 1939 cu Hitler — înainte de intervenția OSCE cu privire la interzicerea schimbării A treia: lipsa, în echipa administrației prezidențiale, a unor specialiști cu activitate deci- frontierelor prin forță. În schimb, Iliescu a semnat cu Gorbaciov la 5 aprilie 1991 un tratat zională în economia de piață, care să‑l convingă pe Președinte de necesitatea și de avantajul de prietenie și dacă ar fi fost ratificat de Parlament, ar fi împiedicat aderarea României în reformelor economice, dar față de care cred că acesta demonstra mai degrabă o reținere. În NATO. Din fericire, ratificarea a fost împiedicată de puciul din august de la Moscova. speță, doar prezența lumii universitare în echipa administrației prezidențiale nu era suficientă Cu privire la mandatul 1996–2000 și Președintele Emil Constantinescu. În timpul pentru a asigura perspectiva unei economii reale. Este știut că succesul unui președinte depin- acestui mandat, politica externă a Președintelui Emil Constantinescu a scos România din de în mare măsură de competența consilierilor săi în diversele domenii cruciale pentru țară. ambiguitatea precedentă, adoptând o strategie prooccidentală, colaborând cu OSCE, spri- A patra a fost lipsa numirii unui consilier extern cu experiență democrat‑economică jinind fără echivoc Parteneriatul pentru Pace cu America pentru admiterea României în occidentală, care, activ în cadrul Președinției, l‑ar fi impulsionat și încurajat pe Președinte NATO și în structurile Uniunii Europene. Totuși, admiterea țării în NATO s‑a întâmplat să fie mai hotărât în favoarea reformelor cerute de UE și NATO, indiferent de problemele abia la 2 aprilie 2004 datorită Președintelui SUA, George W. Bush, care a apreciat poziția existente în guvern. Dar Emil Constantinescu nu a considerat necesar un consilier extern. geopolitică a României, nu datorită împlinirii reformelor cerute pentru admitere. A cincea, și poate cea mai importantă, a fost respingerea Președintelui de a accepta Iar România a fost admisă să înceapă negocierile de integrare în Uniunea Europeană în alegeri anticipate parlamentare sugerate de Ion Diaconescu în 1997, dar mai ales în 1998. urma participării Președintelui la Summitul Actului Helsinki din decembrie 1999, dar a deve- Fără o majoritate parlamentară a CDR, stabilitatea guvernului depindea de prezența PD, nit membra Uniunii abia în 2007. Oricum, România îi datorează recunoștință Președintelui care se opunea reformelor. Dilema putea fi rezolvată doar cu riscul alegerilor anticipate. Emil Constantinescu pentru politica euroatlantică, pentru activitatea privind securitatea Atunci era momentul ca Președintele — după cum a spus la summitul de la Lisabona din națională — hotărârea de a opri survolul aeronavelor cu trupe rusești deasupra țării noastre 1996 — să‑și asume împreună cu Guvernul cele mai dure măsuri de reformă politică, eco- spre Kosovo în timpul bombardamentelor americane ordonate de Bill Clinton, cât și pentru nomică și socială, indiferent de prețul plătit ca România să fie primită în primul val în reforma Armatei, care, după ce fusese neglijată, până în 1996, a devenit mai bine echipată. NATO, alături de Polonia, Cehia și Ungaria. Riscul luării unei măsuri dure ar fi fost benefic În ciuda unei politici prooccidentale externe bune, politica internă nu a făcut vreo și în cazul în care CDR pierdea la anticipate, deoarece Președintele putea demonstra, pe schimbare fundamentală privind reformele cerute. Dar, spre lauda Președintelui, la prelua- plan intern și pe plan extern, de ce nu a putut îndeplini promisiunile făcute la alegerile din rea mandatului, când a găsit vistieria țării golită, datorită credibilității sale a reușit să coope- 1996. Iar, în cazul câștigării la anticipate a majorității parlamentare CDR ar fi demonstrat reze cu FMI și să‑i convingă pe investitori să investească, spre a scoate țara din faliment. Cu curajul de a propulsa progresul României, după ani de comunism și neocomunism. privire la punctele enumerate în Contractul cu România, Președintele a sprijinit agricultura A șasea a fost absența condamnării oficiale a comunismului. Mesajul trimis de cu fonduri pentru salarizări celor din CAP.‑uri și a continuat să promoveze îmbunătățirea Președintele Emil Constantinescu în numele Statului Român la 20 iunie 1997 la Memorialul economiei sociale, îndeplinind 75% din cele promise în Contract. Iar, cu privire la Justiție, Victimelor Comunismului și ale Rezistenței de la Sighet — când a solicitat adoptarea unei legi

84 85 care să reabiliteze memoria celor chinuiți și omorâți în închisori, cât și amnistierea condam- geostrategice şi a conjuncturii externe de atunci cu ajutorul Președintelui George W. Bush, nărilor politice — nu a fost suficient. Condamnarea comunismului trebuia să fi fost făcută cât și în 2007, când a fost admisă în Uniunea Europeană. de Președinte oficial în cadrul Președinției, fapt care ar fi avut urmări concrete. În schimb Și, mă întreb astăzi care ar fi reacția martirilor patrioți care au murit în închisori- Condamnarea Comunismului în cadrul Președinției a fost făcută de Președintele Băsescu, le politice comuniste dacă ar afla că în 2017 politicienii condamnați pentru corupție au un fost comunist. Aceasta a fost însă doar formal, pentru imagine, fără urmări concrete. ambiția să revină din nou în politică! Halal democrație! A șaptea a fost retragerea Președintelui cu numai patru luni înainte de alegerile din Cu privire la A.C.O.R.D. și la aprecierile primite. Din dragoste pentru țara mea de toamna anului 2000. Cred că ideea retragerii i‑a venit Președintelui cu câteva luni în urmă, obârșie, cu toate că eram departe de ea de un sfert de veac, nu am putut uita teroarea comu- odată cu destăinuirea făcută la Conferința Medicilor și Farmaciștilor, la 27 februarie 2000, și nistă care ne‑a sufocat și umilit după 1944, și nici sentimentele patriotice ale familiei în anume că se simțea învins de fosta Securitate. Mai târziu, într‑un articol în revista 22, a sub- care am crescut. De aceea m‑am implicat într‑un lobby intens cu autoritățile americane în liniat faptul că a fost învins de presa securistă. Dacă pierdea al doilea mandat, Președintele cadrul ACORD împotriva perpetuării ideilor și a mentalității comuniste, atât pentru ţară, putea oricând reveni cu fruntea sus. Dar, abandonând definitiv conducerea țării, a riscat să cât și pentru Republica Moldova. fie acuzat ca dezertor, după cum a apreciat Ion Diaconescu într‑un interviu, din martie 2002, Deoarece am furnizat întotdeauna informaţii corecte și bine argumentate, ACORD în Evenimentul Zilei. Din nou, lucrurile importante se întâmplă atunci când îți asumi riscuri. s‑a impus în atenția autorităților americane, primind multe răspunsuri de la membrii Cu privire la România, mai trist este că, la 27 de ani de la lovitura de stat din 1989, Congresului, ba chiar mai mult, s‑a bucurat de reproducerea unora dintre informații în urmele lăsate de fosta teroare comunistă, cu lipsa de libertate sau inițiativă personală, mare Congressional Record. Și, faptul că unele au ajuns, sub formă de scrisori ale CSCE din Congres, pe masa Președintelui sau Guvernului din țară, este, din nou, un motiv de bucurie. parte din cetățeni au rămas cu o mentalitate neschimbată privind etica muncii, responsa- În plus, am depus toată energia în organizarea a trei primiri ale Familiei Regale și a bilitatea personală sau politică, păstrând ideea fatalistă de neputință, depinzând de salarii, profesorului Emil Constantinescu, venit în calitate de președinte CDR sau de Președinte al pensii neadecvate sau ajutoare de la stat. O parte a tineretului a luat calea străinătății, pen- țării la New York. Totodată, am scris și trimis diverse informații sau articole la ziarele locale tru o viață decentă și poate chiar mai mult. Din nefericire, mulți sunt încă departe de țară, sau la cele din România și au fost întotdeauna publicate. la propriu și la figurat. Pentru cele întreprinse din proprie dorință și inițiativă am avut onoarea de a primi Toate astea se întâmplă nu numai din cauza înrădăcinatei ideologii socialist‑comu- de la Preşedintele Emil Constantinescu Ordinul „Serviciu Credincios“, cu grad de Căpitan. niste, dar mai ales din cauza incompetenței politicienilor în fața reformelor necesare, fie Iar, la 9 iunie 2008, M.S. Regele mi‑a conferit Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate“, față de proiectele cu bani alocați de Uniunea Europeană, fie, mai ales, de prezența celor ce pentru „abnegația cu care am organizat primirile Familiei a Regale la New York, pentru pun interesul personal înaintea României, toate lăsând loc unei corupții de proporții, care poziția fermă și fără echivoc pentru democrația și libertatea din România“. În FOTO 78: cu timpul au crescut. eu și M.S. Regele, după ce am fost onorată cu conferirea Medaliei, în prezența M.S. Reginei Evident că una dintre cauzele acestei situații nu se referă numai la ce se petrecea Ana și a Dnei Irina Ricci. în țară. Ea își are originea după încheierea Războiului Rece, când Occidentul părea a nu Tot o onoarea a fost și că eu și soțul meu, Rudi, am fost invitați de Majestățile Lor la lua în seamă realitatea, preferând să creadă comunismul ca fiind desfiinţat, iar comuniștii, ceremoniile aniversării Nunții Regale de Diamant, la Athénée Palace. Ulterior am primit dispăruți. Cred că dispariția Uniunii Sovietice nu era scopul final al Războiului Rece, ci tot- din partea M.S. Regele o scrisoare de mulțumire datată 7 iulie 2008, din Elveția, pentru odată pedepsirea foştilor comunişti‑KGB‑iști‑securiști, vinovați pentru genocidul comu- prezența noastră acolo: FOTO 79. nist. Dar, în lipsa un astfel de măsuri, aceștia au ocupat funcţii după 1990, pretinzând că au Nu pot încheia fără a aminti anumite personalități pe care le‑am cunoscut în exil, devenit peste noapte democraţi. personal sau în cadrul activității ACORD, în afară de cei amintiți mai sus în legătură cu Pe scurt, în Europa Centrală și de Est, comunismul a primit putere politică în timpul Familia Regală, Congresul American, CSCE, Departamentul de Stat. Astfel menționez în celui de‑al Doilea Război Mondial, când Preşedintele Roosevelt a lăsat Europa la latitudi- cadrul Iuliu Maniu American Romanian Relief Foundation, Inc. pe Irene Bie Corsani, Miron nea lui Stalin din lipsa unei negocieri prealabile cu acesta înainte de învingerea Germaniei. Butariu, Principesa Ștefana Cantacuzino, a cărui fiu, Dan, era director ACORD și pe sora Motivul lui Roosevelt a fost legat de dorinţa de a avea sprijinul lui Stalin ca aliat în vederea ei, Despina Hodoș, a cărei soț a fost ministru în Guvernul Goga, Brutus Coste, președinte al rezolvării războiului Americii cu Japonia. Astfel, timp de 45 ani, aceste țări au rămas sub Comitetului Truth About Romania, Principesa Ileana a României, devenită Maica Alexandra influența sovietică. Iar după 1990, după cum am arătat, criminalii nu au fost niciodată când ctitorea Mânăstirea Schimbarea la Față în Statul Pennsylvania, Justin Liuba, reprezen- identificați, cu atât mai puțin pedepsiți, cum au fost cei de la Nürnberg sau cei din Japonia. tant al Biroului Românesc din cadrul Radio Europa Liberă de la N.Y., John Meteș, Dan și Depășind timpul acoperit de cele două documente vreau să adaug că am avut un Veturia Manuilă (fostă președintă), Margareta Pella, Ervin și Ariana Popa (descendentă sentiment de ușurare când România a intrat în NATO la 2 aprilie 2004 datorită poziţiei a familiei C.A. Rosetti și actuala președintă a Fundației), Ion Stere, Pascal Valahu (soțul

86 87 FOTO 78 lui Christine Valmy și fostul avocat al lui Alexandru Radian, fost Ministru al Propagandei în Guvernul Argetoianu și tatăl meu vitreg), Ion Vardala, fost ambasador al României în Finlanda, Jacques Vergotti, fost aghiotant al Reginei‑Mame Elena etc. Invitați de Dna M. Pella — soția profesorului de Drept Penal, Vespasian Pella, coleg și prieten cu tatăl meu George Vrăbiescu de la Facultatea de Drept București —, acolo l‑am cunoscut pe Constantin Vișoianu, fost Ministru de Externe în Guvernele Sănătescu și Rădescu, și în 1955 președinte al Comitetului Național Român, care reprezenta Guvernul Român din Exil, format din 10 membri, printre care l‑am cunoscut pe Iancu Zissu. Acesta locuia la New York în aceeași clădire cu noi și a fost cel care ne‑a recomandat proprietarului, deoarece fusese studentul tatălui meu la Facultatea de Drept. La München, la Radio Europa Liberă, i‑am cunoscut printre alții pe Noel Bernard, Directorul Serviciului Românesc, 1954–1958 și 1965–1981, Preda Bunescu, Directorul Serviciului Românesc, 1963–1965, George Ciorănescu, Director Adjunct, 1965–1970, Ion Ioanid, speaker și autorul volumelor Închisoarea noastră cea de toate zilele. În 1988, Academia Româno‑Americană a ținut Congresul anual la Portland, Statul Oregon, unde am cunoscut personalități din exil, precum Mihai Korne, directorul FOTO 79 publicației Lupta, de la Paris, Mircea Ionițiu, prieten cu M. S. Regele Mihai, Betty și David Funderburk, fost ambasador SUA în România între 1981 și 1985, și pe Ion Rațiu. De la Rațiu am aflat că era prieten cu profesorul Nicolae Herescu, mare Latinist, fost președinte al Societății Scriitorilor Români în perioda 1939–1944, căsătorit cu sora mamei mele. Rațiu

88 89 a mai spus că lucrase la BBC cu Ioana Herescu, singura mea verișoară primară, pe care o admira pentru patriotismul ei românesc. Hereștii au plecat în 1944 din țară. În schimb, Clemența Radian, mama mea, rămasă în țară, a făcut 13 ani de închisoare politică în 13 închisori, cu alte doamne, ca Dina Balș, Simona Mezincescu sau Emilia Bratu, fostă soție a lui Vaida‑Voievod. A fost eliberată la 31 iulie 1964. În legătură cu Familia Regală, i‑am mai cunoscut și pe David Cregeen, sculptorul bustului Regelui, pe Mihai Dimăncescu, fiul luiD imitrie, care lucra la Legația României din Cuprins Londra sub Ministrul Plenipotențiar Viorel Tilea, pe George Antoniade, Șeful Casei Regale, cu fiul său Vlad, cât și pe domnul cu doamna Mihai Ricii. Pe lângă membrii PNȚCD veniți în 1992 la Washington, sau senatorul Ticu Dumitrescu, venit la New York, i‑am cunoscut și pe Victor Ciorbea, Ion Diaconescu, Bani Ghica, Emil Ghilezan, Nicolae Penescu, recăsătorit cu mătușa mea Constanța, văduva lui Nicolae Herescu. Ce m‑a făcut să reamintesc activitatea mea de lobby pentru țară de după 1990 ...... 5 În concluzie, după 10 ani de implicare directă. Am constatat că nimic din ce dori- sem atunci pentru țară nu s‑a realizat. Am rămas decepționată de circumstanțele care au Foreword...... 8 împiedicat revenirea Regelui Mihai la putere. Am fost decepționată de regimul prelungit al lui Ion Iliescu, responsabil pentru stagnarea politicii interne și externe a României. Am 1989–1990...... 10 rămas decepționată de situația din Republica Moldova, în cazul căreia Președintele Bill 1991...... 12 Clinton a șovăit să ia o atitudine față de Rusia, iar situația nu s‑a limpezit nici după mai multă vreme. Am fost decepționată de motivele renunțării Președintelui Constantinescu la 1992...... 23 al doilea mandat, în 2000, abandonând conducerea țării doar cu trei luni înainte de alegeri, când un candidat democrat nu avea timp să se impună. 1993...... 27 Dar, am rămas cu apreciere față de atitudinea fermă a senatorului Ticu Dumitrescu, 1994...... 31 important lider PNȚCD, și față de Sorin Moisescu privitor la atitudinea sa proreforme, la desființarea recursurilor în anulare a proprietăților particulare și cu privire la accesul 1995...... 35 la dosarele securității. De asemenea, i‑am rămas recunoscătoare lui David Fundenburk, fostul Ambasador SUA și Deputat în Congres, pentru ajutorul permanent dat și arătat 1996...... 48 ACORD‑ului, cât și pentru înlesnirea primirii mele la unii membri ai Congresului. În plus, 1997...... 67 i‑am admirat pe redactorii Dan Costescu și Cornel Dumitrescu de la săptămânalul Lumea Liberă Românească, cât și pe alții, de la alte ziare locale, Cotidianul sau Romanian Journal. 1998...... 73 Totodată, am apreciat prietenia arătată de colegii mei consilieri de la Palatul Cotroceni, majoritatea din lumea academică, patrioți și prietenoși. 1999–2000...... 78 În final, cu privire la trecut, pe perioada 1990–2000, l‑am iubit pentru că după 1996 dădea speranță pentru țară. L‑am descris în cele două cărți, Din Exil… și O Mărturie Provocată, rămânând cu conștiința împăcată că am făcut ce am crezut că a fost bine atunci pentru ţară și fosta Basarabie. Dar, nu am cum recupera neîmplinirile trecutului, după cum nu poți recupera: — piatra după ce ai aruncat‑o — cuvântul odată ce l‑ai spus — ocazia odată pierdută — timpul după ce‑a trecut!...