Pentru Țară, Din Exil Simona M
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
PENTRU țARă, DIN EXIL SIMONA M. VRăbIESCU KLECKNER este descendenta unei ilustre familii româneşti, din care fac parte remarcabili jurişti SIMONA M. VRăbIESCU KLECKNER din perioada interbelică, precum George Vrăbiescu şi Nicolae Vrăbiescu (tatăl şi, respectiv, bunicul doamnei Vrăbiescu). Este, de asemenea, nepoată prin alianţă a marelui profesor latinist Nicolae Herescu. A absolvit ea însăşi Facultatea de Drept la Universitatea Bucureşti în 1949, fără să poată vreodată profesa în domeniu, înainte de a părăsi, în 1965, România comunistă. În Statele Unite, unde a emigrat, a obţinut două masterate, unul în informatică, la Universitatea Columbia, în 1969, iar celălalt în drept internaţional public, la Universitatea New York, în 1973. În SUA a lucrat ca asociat curator la Biblioteca de Drept a Universităţii New York, între 1969 şi 1974, ca şefă a Bibliotecii Juridice a ONU, între 1975 şi 1986, ca şefă a Secţiei de Referinţă şi Bibliografie a Bibliotecii Dag Hammarskjöld a ONU, între 1986 şi Pentru țară, din Exil 1987 şi ca directoare a Bibliotecii Curţii de Comerţ Internaţional a SUA în perioada 1987–1996. Între 1991 şi 1996 a fost copreşedinta organizaţiei ACORD, comitet politic pentru promovarea (Implicarea exilului românesc din SUA democraţiei în România, desfăşurând o intensă activitate de lobby pentru ţara de origine la Congresul SUA şi la alte autorităţi americane. Din 1997 a fost aleasă preşedinta comitetului. Simona în restaurarea democrației române) M. Vrăbiescu Kleckner a revenit în mai multe rânduri în ţară după decembrie 1989, dedicându-se ieşi- rii României din impasul în care o adusese comunismul. La invitaţia preşedintelui Emil Constantinescu, doamna Vrăbiescu Kleckner a activat pro bono în cadrul Preşedinţiei României, în calitate de consilier personal al preşedintelui Emil Constantinescu vreme de 18 luni (iunie 1999 – decembrie 2000), interval de timp în care a locuit în Bucureşti. Activitatea ei în cadrul ACORD şi la Preşedinţia României a fost răsplătită cu Medalia „Serviciul Credincios“ în grad de Căpitan, conferită de către Preşedintele Emil Constantinescu, la Bucureşti, în decembrie 2000, şi cu Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate“, de către M.S. Regele Mihai I, la Bucureşti, la 9 iunie 2008. Experiențele sale sunt relatate în cele două volume publicate: O mărturie provocată — 1995–2000 (Bucureşti, 2004) şi Din exil — Lobby în SUA pentru România, New York, 1990–1998 (Bucureşti, 2006) şi. Pentru Țară, din Exil — Implicarea exilului românesc din SUA în restaurarea democrației române este o recapitulare succintă, în ordine cronologică, a acestei activități, bogat ilustrată cu fotografii inedite. Ce m‑a determinat să reamintesc activitatea mea de lobby pentru țară de după 1990 Eseul de față redă, succint şi cronologic, conținutul a două cărți-document, scrise la New York şi publicate în 2004–2006 la Bucureşti. Acestea sunt despre activitatea mea de lobby din Statele Unite pentru România şi Republica Moldova între 1990 şi 1999, dar şi despre perioada iulie 1999–2000, pe care am petrecut-o la Preşedinția României. În cartea–document Din Exil — Lobby în SUA pentru România, 1990–1998 (Ziua, Bucureşti, 2006) am scris despre modul în care am reînviat activitatea de lobby prin Comitetul Ad Hoc pentru Democrație în România, ACORD, pe care l-am înființat în 1991. O activitate consistentă şi continuă timp de nouă ani pe lângă autorităţile americane împo- triva Frontului Salvării Naţionale, FSN, FDSN/PSD, al foştilor neocomunişti, în frunte cu Preşedintele Ion Iliescu. Știam că autoritățile americane primeau, pe de o parte, informații oficiale evident pozitive de la Ambasada Română din Washington, dar, pe de alta parte, aveam convingerea că membrii Congresului American sau Casa Albă puteau beneficia şi de informații despre evenimentele reale din țară, care să le stârnească interesul sau chiar sentimentul implicării spre a face dreptate. Scopul Comitetului era de a obține remedierea situațiilor semnalate în scrisori sau memorandumuri (atunci comunicarea digitală nu exis- ta încă). Am făcut un sumar al acestei corespondențe, răspunsurile autorităților americane mi-au oferit satisfacția succesului, mai ales dacă cele semnalate erau urmate de o acțiune concretă în urma solicitărilor. Originalele textelor, în limba engleză, au fost înregistrate pe un disc, ataşat în buzunarul coperții din spate. În prezentul rezumat m-am referit la subiectele cele mai importante ale corespondenței cu autoritățile americane şi totodată am amintit primirile organizate de către ACORD pen- tru Familia Regală şi pentru candidatul CDR sau Preşedintele Emil Constantinescu la New York. Iar, în cartea-document O mărturie provocată (Bucureşti, Themis Cart, 2004), care este o analiză a mandatului 1996–2000, m-am referit atât la Profesorul Emil Constantinescu în calitatea sa de candidat CDR sau de Preşedinte al României, cât şi la lunile pe care le-am petrecut la Preşedinția României în calitate de Consilier de Stat şi Personal al Preşedintelui. Titlul este o replică la un paragraf din primul volumul al cărții Timpul dărâmării, timpul zidirii (2002) a Preşedintelui E. Constantinescu. 5 În prezentul rezumat m-am referit doar la câteva fragmente ce au ca obiect fotografii, amenințată de un dosar în care eram catalogată drept „moşiereasă“. Pe aceleaşi conside- deoarece faptele s-au petrecut în România şi sunt cunoscute publicului. rente au avut de suferit Clemența Radian, mama mea, condamnată pe motive politice la Motivele care mă îndeamnă acum, în 2017, să revin asupra acestui trecut se referă: 13 ani, petrecuți în 13 închisori comuniste; Generalul Constantin Anton, unchi, la 12 ani; a) la necesitatea unor explicații însoțitoare la două albume de fotografii privind Familia Ion Vorvoreanu, văr, la 10 ani; Nicolae Penescu, unchi, 12 ani; şi Vintilică Brătianu, văr, alți Regală, cât şi cele ale Prof. E. Constantinescu după 1990 la New York sau România, care vor mulți ani, dar şi George Vrăbiescu, tata, dat afară de la Facultatea de Drept din Bucureşti; fi predate Bibliotecii Academiei Române; b) la necesitatea ca activitatea românilor din stră- Nicolae Vrăbiescu, unchi, dat afară din Baroul Bucureşti. Singurul remediu al acestui rău inătate să nu fie dată uitării, pentru ca acest efort trecut să rămână în amintirea oamenilor; având la bază o utopie erau credința şi rugăciunea, învățată de copil. c) la folosirea acestui lobby de către cercetătorii interesați de activitatea exilului în general; Diploma de drept mi-a fost înmânată abia după patru ani, în 1953, şi care mi-a servit d) să constituie un model românilor risipiți în diverse state din Uniunea Europeană, fie doar în SUA. Pentru a-mi câştiga existența am urmat cursuri de normator, apoi am fost pentru a promova România în țările-gazdă sau la instituțiile Uniunii, fie a cere guvernului angajată la Sovrom Construcții, pe şantierul de drumuri Urziceni-Slobozia, ulterior fiind român să remedieze problemele semnalate; şi e) la faptul că documentele sunt epuizate, iar transferată la Bucureşti, unde am lucrat tot ca normator la institute de proiectare. În cele editurile respective şi-au încetat existența. din urmă, după Revoluția Ungară din 1956, din cauza dosarului meu „greu“, cât şi din cauza Înainte să descriu activitatea de lobby sau organizarea de primiri oficiale la New „vigilenței ridicate“ a unor „binevoitori“, am fost concediată din Ministerul Transporturilor. York împreună cu comentarii, interpretări şi evaluări personale — privind atât Familia Dar, atunci mi-a surâs norocul: am ajuns să lucrez la o cooperativă de construcții, unde Regală, neocomunismul Preşedintelui Ion Iliescu, cât şi perioada Preşedintelui Emil l-am cunoscut pe Rudi Kleckner, viitorul meu soț, cu care am reuşit să plec din țară, la Constantinescu —, mă voi referi pe scurt la teroarea comunistă pe care am trăit-o în 15 noiembrie 1965. România din 1944 până în 1966 şi la experiența mea în America. Am ajuns, la 27 aprilie 1966, în Statele Unite. Aici am fost binecuvântată de soartă: Unul dintre motivele pentru care m-am lăsat antrenată, în America, într-o campanie am putut trăi în capitalismul American, cu Statuia Libertății ca simbol al națiunii care a ales împotriva neocomuniştilor, apăruți după 1990 în țară, a fost, pe de o parte amintirea vieții libertatea şi apărată de minunata Constituție creată de Părinții Fondatori Americani. Aceştia grele timp de douăzeci ani sub inumana ideologie comunistă, care m-a marcat profund, iar, au considerat oamenii liberi, oferindu-le tuturor libertatea de exprimare, de credință, de pe de alta, moştenirea, care mi-a rămas neştearsă, a spiritului patriotic şi a interesului politic inițiativă, justiție egală şi dreptul de a poseda arme. Toate aceste drepturi au dus la o pros- al familii mele, care mi-a deschis ochii încă de copil şi ca adolescentă. Dar este vorba şi de peritate economică nemaiîntâlnită, dar invidiată de multe state care nu au reuşit această afecțiunea pe care cu emoție o păstrez față de strămoşii mei legați de pământ, cât şi de dure- performanță. roasa amintire a urmaşilor sacrificați în închisorile comuniste, sentimente rămase neşterse. Deci, abia în a doua parte a vieții am reuşit să-mi construiesc o carieră profesională, Comunismul a început în 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când s-a datorită diplomei de la Facultatea de Drept din Bucureşti, obținută în 1949, şi datorită simțit transformarea social-guvernamentală în Europa de Est, inclusiv în România, impusă de educației primite acasă în România şi celor trei limbi străine pe care le ştiam. Astfel, am Stalin. La baza acestei schimbări au stat şi Tezele din aprilie 1917 ale lui Lenin, în care se vor- fost admisă la Columbia University şi, ulterior, la New York University, unde am obținut bea de trecerea puterii de la burghezie la proletariat şi la țărănimea săracă printr-o revoluție două masterate, unul în biblioteconomie, altul în drept internațional public. Iar, ca urmare rapidă, ca o terapie de șoc, sub auspiciile unui Partid Comunist care să asigure o guvernare dic- a acestui efort, cu cele trei diplome şi limbile străine am deținut slujbe prestigioase în trei tatorială.