Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România Portal- MĂIASTRA 3 ISSN: 1841-0642 [email protected] Anul XIII, Nr. 3 (52)/2017

Trimestrial de cultură editat de CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALE GORJ & SOCIETATEA DE ŞTIINŢE FILOLOGICE DIN ROMÂNIA - FILIALA TÂRGU-JIU, cu sprijinul CONSILIULUI JUDEŢEAN GORJ ANUL MAIORESCU Eminescu la Floreşti (Gorj) la aceea a recuperării lui inte- grale, dusă de Eugen Simion și A străbătut, oare, Poetul „nepereche” de o boală care mie îmi părea foarte primej- a comilitonilor lui de la „Caiete „în cruciş şi în curmeziş” şi perimetrul ge- dioasă: i se umpluseră picioarele de nişte critice”, de la faza reformatorului ografic al Olteniei ? Publicarea integrală a bube urâte, care se întindeau”. Examinat de Kogălniceanu în politică la faza operei eminesciene ne dă posibilitatea dr. Kremnitz, i se recomandă să plece la Dragnea-Ponta-Tăriceanu, de la de a aduce noi argumente privitoa- ţară, la moşia Floreşti, „unde avea faza enciclopedismului hasde- re la prezenţa autorului Lucea- aer curat şi apă bună”. ean, la faza Andrei Pleșu și Ga- fărului pe plaiurile oltene. După cum se ştie, Emi- briel Liiceanu, de la faza Spiru Un prim contact cu nescu nu cunoştea odihnă. Haret în organizarea riguroasă a Oltenia, s-a petrecut în „Pentru ca să nu stea de învâțământului, la faza doctora- toamna anului 1866, pe pomană, ceea ce el n-ar fi telor de mântuială, a plagiatelor când poetul avea doar 16 primit — continuă să-şi rudimentare, a analfabetismului ani. În trecere prin Tran- amintească prietenul său cras, a lipsei școlilor în domeniul — comisia însărcinată cu rural, a distrugerii bibliotecilor silvania, Eminescu a stat și a dezinteresului pentru carte. câteva zile la Nicolae problema documentelor A limitării dreptului Istoriei de Densuşianu, apoi la preo- rămase de la baronul Hur- muzachi, i-a dat, în urma Nicolae Manolescu a pro- a ne forma și păstra conștiința tul Bratu din Răşinari (bu- stăruinţelor lui Theodor Ro- pus ca anul 2017 să fie ANUL națională, a alungării latinei din nicul dinspre mamă al lui MAIORESCU. Un an al identi- școal (disciplină mult apreciată Octavian Goga) i-a înlesnit setti, traducerea în româneşte ficării și semnalării viciilor soci- de fondatorul Junimii), a lașității trecerea clandestină, pe poteci a unui volum din Fragmente. A ale, politice, culturale cu care ne cu care s-a semnat legea retro- dosnice, din Transilvania (încor- rămas însă, ca aceasta să fie sin- confruntăm în momentul de față, cedărilor, a trădării naționale porată atunci Imperiului austro-un- gura carte pe care o ia cu dânsul, un an al reintroducerii criticismu- din domeniul limbii oficiale și a gar) pe Valea Oltului, îndreptându-se spre căci cărţile pe care le citea erau duşma- lui în viața noastră publică, un an pângăririi însemnelor naționale Bucureşti. nii lui”. Primul volum din Fragmente din is- cu inscripții bilingve atestând al întoarcerii spre noi înșine, spre Un deceniu mai târziu, în vara anului toria românilor de Eudoxiu Hurmuzachi, va doar rămășițele uor concepții marile probleme și deziderate pe 1878, Eminescu avea să-şi petreacă vacanţa vedea ulterior lumina tiparului, în traducerea care le avem de înfăptuit, ca o învechite de perpetuare a unor la Floreşti, pe Valea Gilortului, la conacul poetului, fără, însă, ca numele traducătorului condiție a intrării în anul 2018, tendințe de tristă amintire a unei să fie menţionat. epoci de subjugare și asuprire junimistului Nicolae Mandrea (proprietarul anul sărbătoririi Centenarului Scurta şi unica vacanţă petrecută la Marii Uniri. Ar fi prin urmare de teritorială, de imperialism ling- moşiei Floreşti-Gorj ca urmare a căsătoriei vistic evident etc.etc. Și nu în cu Zoe Bălcescu, fiica lui Barbu Bălcescu, Floreşti a fost benefică; pe poet l-a înviorat analizat atent drumul străbătut de sufleteşte, cu urmări favorabile în creaţia po- la faza Maiorescu la faza Mano- ultimul rând a răspunsului la în- acesta fiind fratele marelui istoric şi revolu- etică şi în activitatea publicistică, iar istori- lescu, de la etapa „Convorbiri- trebarea legată de România euro- ţionar). ografia română s-a îmbogăţit cu o lucrare de lor” și a „Noii Direcții” la etapa peană a anului 2017, așa cum și-o Motivele acceptării invitaţiei lui N. postmodernismului cărtărescian punea și Maiorescu în articolul Mandrea le găsim în Amintirile lui Slavici: referinţă şi de mare necesitate. al „României literare”, de la faza Mircea POPA „Eminescu s-a îmbolnăvit în cele din urmă Tudor NEDELCEA poeziei și gândirii eminesciene �Continuare în pag. 2 �Continuare în pag. 6 La Centrul de Cercetare a Literaturii Argheziene de la Arad: O „autobiografie” argheziană în manuscrise postume În generoasa temă Revenit în ţară şi stabilit la Arad împreună cu tă temă aparţinând lui Dumitru Gherghinescu-Vania - „Arghezi - contemporanul soţia sa Dorina Arghezi, Baruţu a donat Universităţii „Blaga și Arghezi” -, bun prieten al poetului, fiind publi- nostru” e drept să amin- Vasile Goldiş un fond important de manuscrise alcătuit cat în „Astra” din Brașov, nr. 1/1966). tim şi de o parte din arhi- din poezii, proză, publicistică, chiar unele obiecte ce-au Însuşi Blaga, într-o scrisoare adresată Melaniei va de manuscrise arghe- aparţinut familiei unite de la Mărţişor. Aşa-numita Co- Livadă (unul din monografii poeziei sale din anii 40, re- ziene, salvată în parte de lecţie de manuscrise a dus la constituirea în ultimii ani uşind să publice lucrarea abia în 1974, la „Cartea Româ- Baruţu T. Arghezi, fiul po- a Centrului de Cercetare a Literaturii Argheziene, fond etului, emigrat în Elveţia nească”), preciza că, spre deosebire de poezia lui, a că- din care au fost valorificate o seamă de texte, unele cu rei sensibilitate metafizică se orientează spre plutonic şi şi stabilit la Lausanne. Am totul noi, altele variante ale unor lucrări cunoscute. Aşa avut bucuria să-l cunosc transcendent, Arghezi ar constitui celălalt „pol al poezi- că pentru argheziologii zilelor noastre este absolut obli- în 1980 cu prilejul Cente- ei noastre interbelice”, fixat pe materialitate şi imanent, gatorie consultarea acestei colecţii de manuscrise de la narului Arghezi, în cadrul Universitatea „Vasile Goldiş” din Arad. pe uranian şi pe un duh al chtonicului, al pământului, al complexului de manifes- Între editările ce s-au făcut până acum din scormonirii în materia prozoasă a imundităţii. tări organizat la Biblioteca Judeţeană Christian Tell şi, Este, iată, suficient a înţelege că autorii culegerii mai apoi, la Tg.-Cărbuneşti. Om viguros, înalt, cam rubi- această bază documentară, lucrarea semnată de pro- cond, cu mustaţă tuşinată şi ochi asemenea moșteniți, fesorii Ştefan Gencărău şi Vasile Man, Tudor Arghezi. „Tudor Arghezi. Din duhul pământului” au avut în vede- semiîncărunţit, întreaga lui fizionomie exprimând ima- Din duhul pământului, merită toată lauda. Să precizăm re aceste puncte cardinale ale poeziei noastre, Arghezi ginea tatălui, Baruţu a salvat de la Mărţişor, aruncate că dincolo de titlul cu rezonanţe blagiene amintind de şi Blaga constituind toposuri poetice de specificitate la coș chiar de tatăl său, împreună cu alte hârtii (luate culegerea de aforisme Din duhul eresului (aforisme din unică, universuri ale creației, din care au coborât gene- cu el în momentul când s-a hotărât să rămână în Occi- ultimii ani de viață), ediţia „Tudor Arghezi. Din duhul raţii întregi de poeţi, cu vocea lor caracteristică. dent), un tezaur de manuscrise argheziene, redat, iată, pământului” readuce în atenţie mai vechea paralelă ce acum, patrimoniului nostru cultural. s-a făcut între Arghezi şi Blaga (primul articol pe aceas- �Continuare în pag. 7 Zenovie CÂRLUGEA

CYMK Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 2 lovi răul pentru a pregăti binele Astfel de ...ANUL MAIORESCU lucrări au intrat în luptă cu timpul prezent și prin urma- �Urmare din pag. 1 re nu puteau avea speranța decât în viitor.” Direcția nouă în poezie și proza română : „Va avea său o vocație primordială pe care a încercat s-o pre- Titu Maiorescu a avut norocul de a fi fost spriji- România un viitor? Se mai află în poporul ei destu- zerveze împotriva tuturor anomaliilor timpului, recu- nit în acest efort de o impresionantă galerie de scriitori lă putere primitivă pentru a ridica și a purta sarcina noscând față de sine și față de alții, că : „Dacă sunt afirmați tocmai atunci, dar în majoritatea lor compe- culturii? Căci cultura e o sarcină care cere și consumă necesar și acum, aceasta se datorește tocmai faptului titivi și la nivel internațional. În rândul acestora s-au neîntrerupt puterile vitale aale unei națiuni. Va putea că eu aș fi singurul care am, aici în țară, o idee despre situat Alecsandri, Eminescu, Creangă, Slavici, Cara- să pășească în lucrare pașnică pe aceeași cale pe care politica învățământului.” Din această calitate de om al giale, Duiliu Zamfirescu,Coșbuc, Goga, Sadoveanu, civilizația apuseană a adus atâta bine omenirii?” învățământului a pornit și ideea sa de a patrona munca Brătescu-Voinești, urmați de alții foarte devotați ca- Iată, prin urmare, numai câteva întrebări la care Junimii și intențiile reformatoare pe care aceasta le dă uzei, precum Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, N.Gane, va trebui să răspundem cu mare seriozitate în anul la lumină : „Noua direcție, spune el în O cercetare cri- V.Burlă,Th.Rosetti etc. Pe mulți din aceștia i-a popu- 2017, ca să nu ne fie rușine cu ele în 2018. E nevoie, tică asupra poeziei române, în deosebire de cea veche larizat prin intermediul traducerilor efectuate de cum- prin urmare, de o maximă concentrare, de un efort ge- și căzută, se caracterizează prin simțământ natural, prin nata sa Mite Kremnitz, căreia i-a dat stricte directive în acest sens și care a făcut ca Junimea să fie cel din- neral să ne lepădăm de obiceiurile și tarele naționale adevăr, prin înțelegerea ideilor ce omenirea întreagă le tâi lot de scriitori români de care străinătatea a vor- generale, precum vorbăria goală și fără rost axată pe datorește civilizației apusene și totodată prin păstrarea bit elogios. Un argument de forță al lui Maiorescu a probleme derizorii și menite să distagă atenția româ- și chiar accentuarea elementului național.” De unde și fost anturarea la grupare a lui Alecsandri, cel care a nului de la problemele mari ale unui proiect de țară nevoia de a forma un partid politic, de a accede la gu- pus în fața Europei un mănunchi din cele mai frumoase rezonabil, ale situației dezastruoase a pământului și a vernare, de a schimba ceea ce e de schimbat, așa cum și expresive creații populare, ridicând astfel valoarea pădurilor țării, a jafului generalizat din banul public, consemnează în același Jurnal de la 1870: „Este timpul geniului anonim național la nivelul unei recunoașteri al miunciunii și isteriei naționale gen „dreptatea stră- tinerimii, guarda veche a trecut”. Strângând în juru-i o generale. Lectura antologiei sale a i-a deschs dru- zii” etc. Ce responsabilități ne incumbă fiecăruia și seamă de elemnte tinere, care și-au dovedit calitățile în mul spre aprecierea creațiilor populare naționale și cum ne-am achitat de ele, ce administrație avem, cât serviciul artei, literaturii, școlii, el încearcă să introdu- în același timp l-a înredințat asupra direcției pe care e de birocratizată aceasta, cât efort am pus pe umerii că acest suflu reformator la nivel național, să inițieze regulele ortografice trebuie s-o urmeze, prin așezarea cetățeanului de rând, câtă nimicnicie, minciună și de- o mișcare de înnoire și re-organizare. E convins că graiului popular la temelia limbii literare culte. De la pravare, iresponsabilitate, lipsă de simț civic se află trezirea din letargie nu e o treabă tocmai ușoară și că înălțimea autorității sale, el avea să fixeze importanța în gura mai-marilor țării, de la președinte la cele două rugina și anchilozarea e mai ușor de suportat decât zgu- și rolul acestei colecții în contextul discuțiilor filolo- Camere, câtă hămiselă și dorință de îmbogățire se află duirile și mișcările tectonice declarate: „Tocmai spre gice privitoare la etimologism și fonetism și să cree- în desaga fiecărui deputat pus pe căpătuială, care con- deșteptarea publicului român din nepăsarea lui trebuie ze o bază de dezvoltare temeinică pentru literatura fundă scaunul parlamentar cu canapeaua de acasă, cum prezentate numai formele estetice cele mai curate și în națională: „Căci, spunea el, pe lângă rangul necontes- știu ei să-și rostuiască legile doar în folos propriu etc. mijocul agitărilor politice și sociale arta este anume tabil ce această colecțiune de poezii ne pare că ocupă La toate acestea trebuie să gândim și să răspundem în chemată a ne da un liman de adăpost.” înaintea tuturor publicațiunilor din ultimul deceniu al anul Maiorescu, care este anul chemării la judecata Și întrebarea firească: ne oferă arta și literatura literaturii noastre, cartea lui Alecsandri este și va ră- națiunii a fiilor săi rătăciți. Oare nu o astfel de jude- în momentul de față acel „liman de adăpost” în fața mâne pentru tot timpul o comoară de adevărată poezie cată cerea și Maiorescu în diatribele lui? Au nu triada turbulențelor politice? Sunt ele singurele în măsură să și totodată de limbă sănătoasă, de notițe caracterisrice Adevăr-Bine-Frumos erau puse de Marele Profesor la ne îndepărteze de groapa cu șerpi a politicii, de războiul asupra datinilor sociale, asupra istoriei naționale și, cu temelia tuturor acțiunilor lui, și deci, ale statului? Să diurn al mass-mediei, de demagogia străzii, de min- un cuvânt, asupra vieții poporului nostru.” Se sublinia- ne amintim doar câteva din aceste cerințe ridicate de ciuna presei, de opiul televiziunilor? Este nevoie de o ză astfel acea „notă populară” care va însoți dezvoltarea el în studii și conferințe cu rol de directivă: Progre- judecată dreaptă în acest domeniu, e nevoie de spiritul literaturii noastre în viitor și pe care o depistează și în sul adevărului în judecata lucrărilor literare, Pentru maiorescian, de curajul și echilibrul său, de calitatea sa creația lui Goga, fâcându-l să devină la fel de popular ce limba latină este chiar în privința educației morale de arbitru al moravurilor, dar și de luptătorul Maiores- ca și Eminescu. Contactul cu aceste frumuseți de artă îl studiul fundamental în gimnaziu? , Observări polemi- cu, de polemistul necruțător care nu ezta coborârea în vor face să afirme că limba literară va putea fi socoti- ce, Literatura română și străinătatea, Beția de cuvin- arenă pentru curățarea grajdurilor lui Augias. El însuși tă „dialectul cel cult al poporului”, pe baza căruia el a te..., Poeți și critici, În lături! etc. Dar pentru a schimba recunoaște că misiunea sa n-a fost ușoară, că a fost ne- putut susține și promova reforma scrierii românești în ceva e nevoie de muncă, de gândire, de efort creator, de voie de mult spirit de sacrificiu, de înțelegerea reală a raport cu formele care se aud și se afirmă în popor și nu efortul conjugat al mai multora, deoarece: „De la sine unei necesități primordiale care nu mai putea fi amâ- prin sisteme cărturărești pregătite în eprubete de labo- nu se îndreptează nimic în capetele unei generațiunni; nată. O schimbare, oricare ar fi aceea, nu poate să nu rator. Maiorescu recunoaște astfel puterea de creației și căci orice cultură este rezultatul unei lucrări încordate tulbure, să nu mânie, să nu trezească contestări, indig- de conservare a geniului popular, asupra căruia i-a atras a inteligenței libere, și datoria de a afla adevărul și de nări, opoziții. De aceea e nevoie de o înarmare cu un atenția tocmai viziunea lui Alecsandri din acest sector: a combate eroarea se impune fără șovăire fiecărui om spirit clarvăzător, cu putere de reacție și cu forțele de „Vasile Alecsandri, afirmă el, prin scrieri și sfaturi ora- care nu se mulțumește cu existența sa privată de toate atac corespunzătoare. Între acestea la el a fost la mare le, ne-a întărit în tendința de a ne emancipa limba de zilele, ci mai are o coardă în sine, ce răsună la fericirea cinste polemica, într-un timp și într-o zonă în care pre- pedantismul filologilor și de a o primi așa cum iese, ca și la nefericirea națiunii în care s-a născut, spunea el în domina aetul călduț al încurajărilor de geneul „Scrieți izvor limpede, din mintea poporului. El a dat susținerii articolul Observări polemice. băieți, numai scrieți!”, în care tămâierile și laudele erau noastre teoretice sprijinul renumelui lui literar și dacă Conștient de starea de înapoiere a țării sale în la ordinea zilei. Șocul produs de lucrările sale a fost încercările de îndreptare lingvistică vor izbuti, o mare raport cu țările dezvoltate ale Apusului, el socotea că unul adânc resimțit și la toate nivele, fapt pe care și el parte a meritului îi revine lui.” Teoria „fundamentului până și prezența și respectarea Constituției „trebuie îl ia ca atare: „Lucrărie mele... nu sunt născute dintr-un dinlăuntru” și nu a imitației formelor apusene, confe- înțeleasă și ca o școală practică pentru popor”, iar în- spirit de blândeță. Ele sunt o critică, adeseori amară, în rind teoriei „artei pentru artă” o nuanță nouă, în care cercarea de asvârli peste bord constituționalismul era contra unor direcții în literatura și știința română, pe specificul național să-și găsească locul și înțelesul lui total necuvenită în „guvernarea unei țări atât de ne- care le-am crezut primejdioase pentru națiunea noas- bine definit. E nevoie, după el, de o bună cunoștere și cultivate ca a noastră.”( Jurnal, VII, p. 15). De unde tră. Căci misiunea cea mai mare a acestei națiuni este valorificare, a ceea ce a fost până atunci în credința unui importanța pe care a acordat-o învățământului de toa- astăzi de a-și ocupa un loc în mijlocul popoarelor de popor, urmată de o șlefuire și rafinare care se produce te gradele, prin crearea de școli și de programe adec- cultură ale Europei. O asemeneaa sarcină însă cere de prin contactul cu mari capodopere ale umanității, „căci vate, ca o primă condiție a schimbărilor de metalitate la oamenii publici o minte aspru disciplinată și o ini- unul din semnele înălțimii culturii este tocmai de a pă- și de înlăturare a mediocrității cu care s-a luptat toată mă pururea onestă. Unde aceste însușiri lipsesc și se răsi cercul mărginit al intereselor mai individuale și, viața. Calitatea de profesor, de educator este în cazul înlocuiesc cu simulări, acolo este datoria criticii de a fără a pierde elementul național, de a descoperi totuși și de a formula idei pentru omenirea întreagă. La această chemare nu te poți împotrivi: a se uni principiile de cul- Trimestrial de cultură editat de tură este soarta neaparată a fiecărui popor european.” CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU PROMOVAREA ŞI CONSERVAREA CULTURII TRADIŢIONALE GORJ Nivelul de gândire și de formulare clară, conci- şi SOCIETATEA DE ŞTIINŢE FILOLOGICE DIN ROMÂNIA – FILIALA GORJ să, expresivă a regulilor și normelor literaturii și criticii cu sprijinul CONSILIULUI JUDEŢEAN GORJ române găsesc în Titu Maiorescu pe unul dintre persona- Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România jele cele mai luminate ale culturii naționale, pe cel care a știut să strângă într-un mănunchi edificator și expresiv COLEGIUL DE REDACŢIE: capacitatea de re-definire critică a epocii, de așezare a acesteia pe postamentele viabile ale gândirii critice. Prin GHEORGHE GRIGURCU – preşedinte de onoare Maiorescu cultura română își dobândește conștiința de MIRCEA POPA sine, întemeindu-se și re-poziționându-se pe aliniamen- SORANA GEORGESCU-GORJAN, GRIGORE SMEU, LUCIAN GRUIA, NICOLAE MAREȘ, CONSTANTIN ZĂRNESCU, tele necesare dezvoltării și emancipării ei viitoare. Un ZOIA ELENA DEJU, ADAM PUSLOJIĆ, MIRCEA M. POP, ION TALOȘ, TRAIAN DIACONESCU, MONICA GROSU, rol pe care niciun întemeietor nu-l neglijează și pe care NICOLAE DRAGOŞ, ION CEPOI, NICOLAE GEORGESCU, IOAN ST. LAZĂR, ION MĂRGINEANU, AURELIU GOCI Maiorescu l-a ridicat la rang de lege. „O lege” care s-a Director de proiect: ZENOVIE CÂRLUGEA reflectat adânc în destinul literaturii noastre. n Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 3 Un demers statornic de recuperare a publicisticii lui Lucian Blaga MIRCEA POPA: „CUIBUL PRIVIGHETORILOR Clujul literar după Marea Unire” (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2017, 372 p.)

Cel mai vitregit dintre toate sectoarele operei Transilvaniei”, „Românul”, „Pagini literare”, „Lamu- „Avem de a face cu o remarcabilă eseisti- lui Lucian Blaga rămâne, în continuare, publicistica. ra”, „Clipa”, „Viața românească”, inclusiv cele publi- că de idei, cu o radicală detabuizare a subiectelor Căci, dacă poezia, dramaturgia, proza memorialisti- cate postum în „Contemporanul”, „Ramuri”, „Astra”, și temelor abordate, cu o dicțiune și argumentare că (inclusiv romanul postum „Luntrea lui Caron”, nu „Tribuna” – deși aforismele țin mai mult de opera convingătoare (…) Argumentația strânsă, cadența știm de ce numit așa câtă vreme poetul îi pusese alt gânditorului decât de aceea a gazetarului, concen- fermă a gândurilor, aplecarea spre metafora carac- titlu, mult mai expresiv!), eseistica și scrierile filoso- trat pe informația cotidiană. terizantă sunt numai câteva trăsături care conferă fice au fost editate și reeditate, inclusiv în formule După două decenii de la prima identificare paginii acea prospețime și tensiune interioară izvo- „integrale”, nu același lucru s-a petrecut cu gazetă- a articolelor nesemnate și incerte, cuprinse în cule- râtă dintr-o gândire clară și ordonată, dar și dintr-o ria poetului, departe de a fi recuperată in integrum, gerea „Ceasorinul de nisip” (1973), dl Mircea Popa generoasă înțelegere a problemelor umane luate în un început constituindu-l culegerea Isvoade (1972). revine, tot în colecția «Restituiri», dar a Editurii Por- discuție.” (Prefață la Vederi și istorie, pp. VI-VII). Lipsește, așadar, o ediție „integrală” a publicisticii lui Lucian Blaga (ba încă una, aceea a corespondenței, A treia mare operațiune de identificare și multe din piesele epistolarului aflat în arhiva Muze- recuperare a publicisticii lui Lucian Blaga din ziarul ului Literaturii Române și repertoriate de D. Vatama- „Voința”, orga al Partidului Național Român din Cluj, niuc în Biobiliografia din 1977 rămân în continuare o avem în recent apăruta carte a d-lui Mircea Popa, necunoscute). Cuibul privighetorilor. Clujul literar după Marea Se știe că, în anii tinereții sale, începând de Unire (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2017), prin 1915 până la plecarea în interes diploma- dedicată, îndeosebi, scriitorilor care, venind din Ve- tic (1926), Lucian Blaga a publicat în o seamă de chiul Regat în capitala Ardealului după evenimentul publicații din Ardeal, Banat, Muntenia și Moldova, astral al reîntregirii neamului, și-au pus întreaga lor articole și aforisme, unele din acestea nesemnate putere de muncă pentru „ridicarea Ardealului”. sau semnate cu inițiale nu tocmai transparente, pre- Dacă unii scriitori precum Camil Petrescu, cum semnătura L.B. sau L. O prodigioasă activitate George Călinescu ș.a. au ales Banatul, Cezar Pe- publicistică a desfășurat poetul în perioada 1920- trescu, Gib I. Mihăescu, Adrian Maniu, Eugen Filotti 1926, la ziarele clujene „Voința” (apărut la 18 august (acesta pentru scurtă vreme, intrând în diplomație) 1920) și mai vechea „Patria” a părintelui literat Ion și alții au preferat Clujul, oraș cu vechi tradiții cul- Agârbiceanu, dar și la revista „Cultura” condusă tural-istorice, care a devenit în curând, potrivit de Sextil Pușcariu și apărută în doar câteva nume- profeției lui Emil Isac, „Cuibul privighetoprilor”, adi- re (1924), precum și la „Gândirea” (Blaga fiind unul că „orașul poeților, prozatorilor, artiștilor, oamenilor din întemeietori, în 1921). În toate acestea, pe lângă de presă, universitarilor, oamenilor de știință, «cân- articole semnate, întâlnim altele semnate cu diferite tând» fiecare pe limba lui partitura proprie a ascen- pseudonime sau inițiale, precum: L., Plebs, Ph. Phi- siunii pe calea împlinirilor profesionale, spre binele lo, Dr. Philo, Petronius sau de-a dreptul nesemnate, locuitorilor și faima orașului de pe Someș”. în cele mai multe cazuri, precum cele de la rubrica Conștienți de misiunea lor de «descălecători» „Note” din „Voința” condusă de Iustin Ilieșiu (1900- ai noului românism cultural în „ridicarea Ardealului” 1976), căreia îi va adăuga o nouă rubrică „Literatu- (sintagmă frecvent invocată în presa ardelenească a ră, știință, artă” cu varianta „Știință, literatură, artă” vremii), toți acești profesioniști ai scrisului „au con- (1921-1922), pe care o va transfera, după dispariția tribuit în mod strălucit la ridicarea prestigiului cărtu- gazetei, la „Patria”. răresc al orașului”, devenind ei înșiși nume de seamă În acest sens, criticul și istoricul literar Mircea ale istorie noastre literare și culturale. Dobândindu- Popa, binecunoscutul universitar clujean, într-o pre- to-Franco din Galați, cu noua culegere de articole și rolul de „capitală” a noii provincii - în care a ocupare constantă și concentrată de mai bine de pa- Vederi și istorie (1992), preluând alte și alte articole funcționat la început Consiliul Dirigent (dizolvat la 10 tru decenii, a trecut la identificarea acestor articole nesemnate din publicistica de tinerețe a lui Blaga la aprilie 1920) al Ardealului eliberat din chingile mo- nesemnate sau cu paternitate incertă ce aparțin po- ziarele ”Voința” și „Patria” din anii 1920-1925, gaze- narhiei austro-ungare -, Clujul, cu noile sale instituții etului. În 1973, Mircea Popa a editat un prim volum, tărie „total necunoscută” la data când apărea cule- (Universitate românească, Teatru și Opera Română, Ceasornicul de nisip, apărut în colecția „Restituiri” gerea respectivă de articole. Școala de Arte Frumoase, Conservatorul de Muzică, a Editurii „Dacia” din Cluj (332 p.), care cuprinde nu Vederi și istorie (preluând titlul articolului pu- Muzeul Limbii Române, organe de presă militând mai puțin de 71 de texte, între care se află multe blicat de poet în „Voința” din 12 noiembrie 1921), pentru românism și credință străbună, pentru cauza din cele nesemnate și extrase din ziarele „Voința” și conținând 118 texte, este structurată într-o com- social-politicăș i economică etc.), a devenit un centru „Patria”, atribuite poetului, identificarea făcându- partimentare cvadriplană pe varii probleme de de seamă al vieții culturale naționale, cu înfloritoare se, după cum precizează criticul într-o «Notă asupra conținut: articole dedicate politicii culturale (Ideale viață științifică, cultural-artistică și literară. ediției», „pe baza mărturisirilor scriitorului, cât și în culturale), articole cu caracter politic, social, filoso- Nu întâmplător, așadar, aici a apărut în mai funcție de stil, preocupări, ideație”. Intenționând să fic și religios (Vederi și istorie), articole pe teme de 1921 revista „Gândirea”, întemeiată de Cezar Pe- dea volumului o unitate de conținut (titlul preluând literatură română și străină (Cultul trecutului literar) trescu, Lucian Blaga, Gib I. Mihăescu și Adrian Ma- genericul unui grupaj de texte aforistice din „Gân- și articole-profiluri evocând personalități din diferi- niu, care a devenit în curând o publicație de impact direa” clujeană), îngrijitorul ediției a optat pentru o te domenii, de la politicieni, gânditori și oameni de național, strângând în jurul ei condeiele cele mai structurare triadică: Aspecte și interpretări (35), Pro- știință la literați și artiști (Visătorii). reprezentative ale epocii și dezvoltând, sub condu- filuri (31), Polemici, pamflete (5). La sfârșitul lucrării, „Chiar dacă multe din aceste «note» nu sunt cerea lui Nichifor Crainic, un viu sentiment al româ- criticul anexează o Bibliografie selectivă a publicisti- semnate, ele poartă neîndoielnic marca propriu- nismului pe latura spiritualității creștine, a ortodo- cii lui Lucian Blaga, necesară atât cititorului interesat lui stil și mod de gândire”, scrie îngrijitorul ediției, xismului. „Emblemă a Clujului”, Gândirea „literară, cât mai ales cercetătorilor operei blagiene. Găsim descoperind în articolele identificate ca aparținând artistică, socială” a avut un rol de netăgăduit în aici articole din perioada tinereții și maturității auto- lui Lucian Blaga „o structură gazetărească comple- promovarea literaturii noastre din perioada inter- rului publicate în „Românul”, „Gazeta Transilvaniei”, xă, aplicată cu consecvență asupra fenomenelor din belică, ridicându-se „la un nivel valoric cu adevărat „Pagini literare”, „Lamura”, „Voința”, „Patria”, „Cul- jur, pe care le supune unei observații atente, de pe european”,fiind la curent cu toate marile inovații în tura”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul”, „Gân- mai multe nivele și aliniamente și dintr-o perspec- plan literar-artistic și filosofic. În ciuda minimaliză- direa”, „Banatul”, „Universul literar”, „Darul vremii”, tivă întotdeauna nouă, în special aceea a filosofiei rilor și incriminărilor ideologice venite din partea „Drumul nou”, „Tiparnița literară”, „Familia”, „Gând culturii.” Dincolo de a se lăsa constrâns „de clișeele unor «exegeți» înrobiți opticii sociologist-vulgare românesc, „Revista Fundațiilor Regale”, „Saeculum”, și ticurile gazetăriei tradiționale”, locale, gazeta- (gen Vlaicu Bârna, S. Damian, Savin Bratu, D. Micu, „România nouă”, „Lupta Ardealului”, „Steaua”, „Tri- rul - proaspăt doctor în filosofia culturii de la Viena Zigu Ornea, Ov. S. Crohmălniceanu și alții din „corul buna”, „Contemporanul”, apoi postum în: „Luceafă- (1920) – „se menține totdeauna în spațiile aerate ale blasfemiilor inventate și siluitoare”), dl Mircea Popa rul”, „Gazeta Literară”, „România literară”, „Amfitea- expresivității de conținut și de formă.” O caracteristi- afirmă, pe drept cuvânt, că meritele revistei Gân- trul”… că ușor de sesizat a acestor intervenții gazetărești pe direa, de la „lipsa de program” din perioada înce- Îngrijitorul ediției Ceasornicul de nisip reper- probleme culturale sau filosofice ar fi „nota aparte puturilor, până la faza sa ultimă din anii războiului toriază, de aemenea, într-o secțiune bibliografică de intelectualitate”, ilustrată de un „nivel ridicat de Zenovie CÂRLUGEA aparte, aforismele poetului, risipite prin „Gazeta competență și aprofundare a subiectelor abordate”: pag. 4 Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 4

...„CUIBUL PRIVIGHETORILOR...” de a se mișca printre teme și idei, exprimându-și tot- �Urmare din pag. 3 tifica în pregătire, preocupări, lecturi,ț afinită i de odată punctul de vedere sau făcând surprinzătoare cu apropierea lui Nichifor Crainic și a unor colabo- teme, idei, subiecte, de stil și manieră, de viziune și asociații. Mai toate subiectele abordate vor avea di- ratori de dreapta românească, cu accentele grave cursivitate expresivă a redactării etc. cu Lucian Bla- rect sau indirect legătură cu preocupările sale lite- puse acum pe specificul ortodoxist al tradiției româ- ga, proaspătul absolvent de Filosofieș i încercat scri- rar-filosofice sau cu ulterioara experiență de viață. nismului nostru, sunt incontestabile în plan literar itor, al cărui nume începuse să circule mai de mult în La curent cu aceste apariții de cărți și periodice, și cultural, revista plămădită la Cluj imediat după presa din Regat. inclusiv din cultura germană, Blaga se dovedea un Marea Unire fiind „purtătoarea de cuvânt a noilor Lucrând la acest ziar de la înființare (18 au- gazetar informat la zi în domenii accesibile nu oricui. orientări intelectualiste de nivel european al singu- gust 1920), Lucian Blaga va fi prezent în rubrica Bunăoară, într-un articol-necrolog evoca pe profeso- rei generații românești eliberate de tirania țelului „Note” începând cu nr. 31 din 27 septembrie 1920, rul său de filosofie A. Sthör, din cauza căruia se amâ- istoric național al unirii și emancipării politice, așa consemnând fapte și evenimente culturale, recen- nase examenul de doctorat și care până la urmă va fi cum o arată Mircea Eliade, centrul de atac al noilor zând cărți și periodice, prezentând idei, revenind cu suplinit în comisia respectivă de un coleg universitar concepții emanate din Apus, un creuzet al celor mai noi informații atunci când era cazul etc. vienez, care-i acordă candidatului la titlul de doctor frapante experiențe stilistice în domeniul formelor Aflându-se la Viena în vara și toamna anului calificativul maxim. În alte articole se referă Geticala și viziunii artistice, o re-definireș i re-configurare a li- 1920, poetul trimite de acolo portrete de filosofi și lui Vasile Pârvan, care l-a stimulat să scrie articolul niilor care definesc interioritatea noastră structurală oameni de știință, urmând ca după susținerea exa- Revolta fondului nostru nelatin, publicat în 1921 în a «duhului autohton», către care sinteza de spiritu- menului de doctorat (care va avea loc la 26 noiem- „Gândirea” (nr. 10). Sau câteva referiri la concepția alitate proprie «duhului pământului» se corelează la brie 1920), să se stabilească la Cluj, unde deja se afla antroposofului Rudolf Steiner din Donau, unde va parametri inspirați cu «duhul Cerului», constituind transferată studenta medicinistă de la Viena, Corne- merge însuși să vadă Universitatea Goetheanum și un pol de rostuire creatoare și îmbogățire a carate- lia Brădiceanu, căsătoria lor având loc în decembrie realizările acestuia, în vremea cânt era atașat de pre- lor minereurilor aurifere extrase de la mari adâncimi 1920. Aflăm din scrisoarea poetului adresată Corne- să în Țara Cantoanelor, la Berna (1928-1932). de exploratori inspirați ai gândirii ortodoxiste vitale.” liei că acesta ar fi de acord să primească direcțiunea În capitole de sine stătătoare, dl Mircea Subintitulându-și articolul prin care Popa comentează contribuția corifeilor care propune recuperarea celor 164 de articole au pus la cale „Gândirea” și au rămas loiali ca- identificate a-i aparține lui Lucian Blaga „O uzei literaturii lui Lucian Blaga, mare parte din ipoteză”, dl Mircea Popa ne invită pe de o par- destinul lor literar împlinindu-se aici la Cluj, în te să ne exprimăm în chestiune („orice idee orașul de pe Someș, la ridicarea cultural-litera- pe această temă va fi luată în considerație cu ră a căruia au contribuit (Cezar Petrescu, Gib I. mare seriozitate de noi”), pe de alta își ia o Mihăescu, Adrian Maniu – pp. 42-140). măsură de siguranță în cazul unui eventual Următoarele 232 de pagini ale cărții reproș patrimonial: „Ne exprimăm în final sunt dedicate lui Lucian Blaga. Dacă în primul speranța că orice ingerință de ordin patrimo- capitol criticul comentează riguros Eseul filo- sofic la Lucian Blaga sau începuturile publicis- nial în domeniul unor texte nesemnate, care ticii clujene (pp. 141-164), în următorul studiu sunt scoase acum la lumină întâia oară să fie – de fapt miezul volumului în chestiunea recu- considerată neoportună, iar munca noastră perării publicisticii blagiene din presa clujeană de atribuire să fie întâmpinată cu înțelegere, - , intitulatÎnceputurile clujene ale ziaristicii respect și comprehensiune.” lui Lucian Blaga. O ipoteză, completat de o „Sperăm că ideea fundamentală de anexă compactă de 200 de pagini intitulată ipoteză pe care o propunem aici să fie just Rubrica «Literatură, știință, artă», dl Mircea Popa revistei „Lumina femeii” editată de Sanda Mateiu. înțeleasă de toți cei care iubesc și respectă opera lui reproduce nu mai puțin de 164 texte, note, comen- Nu știm de ce acest fapt nu s-a materializat- (re Lucian Blaga și susțin, prin toate eforturile, demersul tarii pe varii teme nesemnate și atribuite acum po- cenzând revista studenților clujeni, „Evoluția”, în cunoașterii și impunerii acesteia în universalitate”. etului. „Voința” din 14 nov. 1921, Blaga putea citi că „Lumi- Frumos zis, dar asupra chestiunii întârzie să Cele 164 de texte, note și comentarii, identifi- na Femeii” se afla deja de doi ani pe piață, fiind pre- se pronunțe specialiști în domeniu, de la apariția cate de dl Mircea Popa în ziarul „Voința” (1920-1921) zentată în revista tinerilor clujeni astfel: « Lumina volumului din 1973 încoace până la cel din 1992, Cuibul privighetorilor. Clujul literar după Marea în Femeii. — Anul II. — No. 10. — Cluj. Singura revistă adică de la volumele Ceasornicul de nisip și Vederi și Unire, se adaugă celorlalte texte atribuite aceluiași femenină şi care sub conducerea dnei Sanda Mateiu istorie, cu care criticulș i istoricul literar Mircea Popa Lucian Blaga din tinerețea clujeană, 71 fiind repro- îşi înţelege pe deplin menirea.»). duse în Ceasornicul de nisip (1973) și 118 în Vederi Întrucât planul de intrare la Universitatea inițiase acest demers de identificare și recuperare a și istorie (1992). În total 253 texte, în majoritate din Cluj întârzia a se realiza (și încă multă vreme publicisticii lui Lucian Blaga din perioada clujeană, nesemnate. Criteriile identificării și argumentația de acum înainte!), Blaga încearcă mai întâi să intre 1920-1922. Deocamdată înregistrăm discuția pro și recunoașterii și apartenenței, menționate mai sus, în diplomație. Cererea îi este aprobată, regele Fer- contra purtată la Cluj, cu prilejul lansării cărții Cuibul au convins câțiva cercetători literari, puțini e drept, dinand I semnează ordinul de numire, dar poetul privighetorilor, între domnul Mircea Popa și contes- precum D. Vatamaniuc (care în Biobibliografiasa din amână, pe motive de boală și de continuare a unor tatorul unor articole atribuite lui Blaga, criticul și is- 1977 dedicată lui Lucian Blaga „a preluat toate iden- lucrări începute, până mai târziu (1926). Se dedică toricul literar Ilie Rad. tificările noastre, conferindu-le girul specialistului”, deci gazetăriei la „Voința”, „Patria”, „Gândirea”, „Cul- În ce ne privește, în general considerăm că p.156) sau monografistul Ion Bălu (care în Viala lui tura”, precum și propriei creații literare („Zamolxe”, acest demers de identificare a paternității consitu- Lucian Blaga afirmă că „Articolele, notele și tradu- vol. „Pașii Profetului”). Pe lângă articolele semna- ie o acțiune de recuperare literară de toată lauda, cerile nesemnate din ziarele «Voința» și «Patria» te în revistele literare, Blaga a exersat „tableta cu deși avem și unele rețineri. I-am sugera, totodată au fost identificate, cele mai multe, de Mircea Popa, caracter științific și literar”, care corespundea atât dlui Mircea Popa să ia în seamă și revista „Gândirea” care atribuie, cel dintâi lui Lucian Blaga, rubrica «Li- pregătirii și opțiunilor sale, cât și spațiului redus din din perioada clujeană (mai 1921-noiembrie 1922), teratură, știință, artă». Identificarea este exactă.” – I, respectiva pagină de gazetă. Nimeni altul, crede dl poetul colaborând concomitent la ziare și reviste. 1995, p. 285). Mircea Popa, nu ar fi putut susține o asemenea ru- Noi înșine am găsit în colecția „Gândirii” apărute la brică, având în vedere „ambitusul problematic” al Stabilirea paternității textelor nu a fost și încă acesteia, unii dintre confrații de redacție fiind fie Cluj mai multe articole, note, comentarii semnate nu este o chestiune ușoară. Însuși dl Mircea Popa „de formație veche, total străini de noutățile adu- cu «L.», «L.B.», «Dr. phil», «l.b.» care bineînțeles că a trebuit să reia „de mai multe ori lectura acestor se de secolul în schimbare” (precum Lucian Bolcaș), aparțin lui Lucian Blaga (v. numerele: 1/ 1 mai 1921, texte”, aducând argumente valide atunci când a con- alții preferând „privirea de pe tușă decât ieșirea în p. 4; 3/1 iunie 1921, p. 49; nr. 4/ 15 iunie 1921, p. siderat că ele aparțin lui Lucian Blaga și nu lui Ce- arenă” (precum redactorul responsabil, poetul Ius- 95; nr. 5/ 1 iulie 1921, p. 110; nr. 9/ 1 sept. 1921; nr. zar Petrescu, Adrian Maniu, Gib I. Mihăescu, Eugen tin Ilieșiu) ori cantonându-se într-o gazetărie fără 11/ 1 oct. 1921, p. 204; nr. 17/ 1 ianuarie 1922, p. Filotti, Lucian Bolcaș, Radu Dragnea, D.I. Cucu sau prea mare orizont cultural dimpreună cu anumite 327 etc.). Iustin ilieșiu. resentimente (gen D. I. Cucu, partenerul „redactor” Ideea care se impune este că toate aceste ar- Inaugurată la 6 septembrie 1920, rubrica al lui Cezar Petrescu la revista „Gândirea” din peri- ticole, note și comentarii nesemnate, din „Patria” „Note” din ziarul „Voința”, organ al PNR, era des- oada clujeană, 1921-1922. Cât îi privește pe ceilalți și „Voința”, trebuie să-și găsească locul într-o unică chisă, desigur, oricărui membru al redacției, la ea redactori și colaboratori, aceștia aveau preocupările ediție, care să «relativizeze» ideea deipoteză lansată semnând articole, chiar cu pseudonime (Plebs), lor, ancorați fiind în domeniile preferate, mai puțini acum, în sensul de a oferi cercetătorilor și cititorilor, însuși Cezar Petrescu. Cealaltă rubrică, mult mai interesați de problemele științelor, filosofiei, socio- desigur, întregul material probatoriu, cu argumen- consistență, Literatură, știință, artă, înființată în logiei, psihologiei, și mai puțin familiarizați cu sur- te și date rezultate dintr-o mai aplicată expertizare ianuarie 1921, „deși nesemnată, poartă cu destulă sele germane din care Blaga își extrăgea subiecte și filologică a materialului, la care ar fi chiar potrivit acuratețe pecetea stilului blagian, atât prin preocu- teme (Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu, Adrian Ma- să participe un grup mai larg de specialiști credibili. pări cât și prin modul de redactare”. niu, Radu Dragnea). Pentru a nu greși, dl Mircea Popa mărturisește Semnalând în rubrica sa apariția unor cărți de „Bătălia” aceasta fiind atât de importantă, autorul că a trecut în revistă întregul grup de colaboratori și știință din varii domenii (de la filosofie, biologie și demersului în chestiune ar trebui nu numai admirat, semnatarii din paginile ziarului „Voința”, fiecare cu astronomie, la chimie, medicină, ocultism ș.a.m.d.), ci și susținut cu argumentație validă din varii per- idealitatea lui scripturală. Niciunul însă nu se iden- Blaga dovedea nu numai o cultură solidă ci și ușurința spective filologice, critice și de istorie literară. n Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 5 O exegeză teatrologică a dramaturgiei blagiene – în desfășurare Lucian Blaga și teatrul – vol. III: JOCURILE DRAMEI Specializată în teatrologie, cu veche și întrecându-se pe sine „într-o demonstrație ostentativă” tafizică. Formă -tea recunoscuită activitate în domeniul, universitara clu- menită a „demasca” orizontul strâmt al receptării sale trală „esențializată” jeană Doina Modola a început, în 1999, un proiect exe- de acum… („limbaj de teatrul getic sub genericul „Lucian Blaga și teatrul”, menit a Accentul care pe „exegeza textului” ce trădează pur” – Antonin Ar- pune într-o lumină mai adecvată, aparte, din perspectiva o conștiință dramaturgică care și-a depășit epoca, expu- taud), pantomima, modernismului novator și diferențiat, contribuția scrii- nându-se unei receptări critice „inadecvate”, cu prelun- renunțând cu totul torului român la dezvoltarea dramaturgiei românești giri până în zilele noastre. la „dialog”, marca printr-o discontinuitate memorabilă de forme drama- „Dorința legitimă și arzătoare a lui Blaga – scrie de fapt „o experiență limită”, agreată în vreme atât de turgice moderne. Doina Modola – era sincronizarea teatrului românesc simboliști cât mai ales de expresioniști și avangardiști, Criticul literar și teatrologul Doina Modola im- cu avangardele europene și cu eflorescența formelor”, într-o stilizare a teatralității pe nonverbalitate, de care pune, în cele trei volume ale proiectului de sinteză ana- autorul dorind „să se impună ca dramaturg deschiză- au făcut caz regizorii novatori ai vremii, precum A. Ap- litică menționat, statutul dramaturgului Lucian Blaga în tor de drumuri și inițiator de forme noi”, valorificând pia, E. G. Craig, Max Reinhardt, Meyerhold sau Vah- seria reformatorilor avangardiști din prima jumătate a „virtualități” și „bogății” ale culturii românești, istoria, tangov. sec. al XX-lea. Să menționăm că acest proiect analitic spiritualitatea, identitatea națională, „în forme drama- Criticul teatrolog Doina Modola constată, desi- etapizat, de mare cuprindere, este unul de pionierat în turgice originale și consistente antropologic.” gur, infuzia masivă de inspirație folclorică, dar și ideea cercetarea dramaturgiei blagiene din punct de vedere Am avea de a face cu o „epopee teatral-drama- de „libret pentru muzică și balet” (se știe că poetul se teatrologic. tică de anvergură”, surprinzând „momente-cheie” ale adresase la Lugoj cumnatului său, muzicianul Tiberiu Începând cu Insurgentul. Memorii, publicistică, istoriei și culturii românești, începând cu cele mai vechi Brediceanu, pentru a găsi o formă de reprezentare li- eseuri (1999), autoarea fixează începuturile dramatur- timpuri și până în vremuri mai apropiate. Autoarea ob- bretist-muzicală, dar, negăsind înțelegerea cuvenită, giei blagiene în cadrul mai larg al dezvoltării literaturii servă că teatrul creat de Blaga corespunde formelor dra- această „schiță de libret” a rămas nedefinitivată. române, axându-și comentariul pe „concepția teoretică matice din apusul Europei, într-o impecabilă structură Interesul pentru etnofolcloristică este, în „peri- a dramaturgiei”, piesele de teatru urmând a fi analiza- polifonică modernă, de la cultivarea misterului antic oada Lugoj”, din care datează majoritatea pieselor de te din punct de vedere istorico-literar, dar mai ales din (Zamolxe, 1921) și a misterului renascentist (Tulbura- teatru comentate de Daina Modola în acest al treilea vo- perspectiva novatoare a concepției teatrologice care a rea apelor, 1923), până la drama psihanalitică (Daria, lum de comentarii teatrologice blagiene, unul special, prezidat dezvoltarea dramaturgiei blagiene. Pornind de 1925), jocul dramatic expresionist (Fapta, 1925) și dacă vom aduce în ecuație aici și studiile și articolele pe la ideea de „insurgență” pe care se axează Lucian Blaga pantomima misterială medievală (Înviere, 1925), iar această temă, mai exact eseul publicat în revista „Bana- încă de la debutul cu „Zamolxe” (1921), considerat un de la acestea la tragedia fondatoare (Meșterul Manole, tul” din Timișoara, Barocul etnografiei românești, sau artaudian „avant la léttre”, autoarea amplului demers 1927), teatrul simbolist (Cruciada copiilor, 1930), fres- Păpuși etnografice, în care definise specificul spiritual- interpretativ constată „fenomenul de ruptură” realizat ca istorică (Avram Iancu, 1934), parabola biblică (Arca etnografic românesc, îndeosebi cel bănățean. de tânărul dramaturg față de mimesis-ul clasic al ge- lui Noe, 1944) și jocul cu măști (Anton Pann, 1945). Comentând bogatul conținut de idei care trimi- nului, concentrat îndeosebi asupra discursului poetico- Toate aceste „forme dramaturgice recuperatoare” tri- te la teme etnofolclorice reprezentative pentru spiri- simbolic, revelator, arhetipal, transcendent, adunând mit, de fapt, la mai vechile tradiții ale genului (formele tualitatea românească, Doina Modola reține în cadrul subiectele sale în ecuația misterului, cosmicului și me- teatral-dramatice preponderent nonaristotelice), de care Învierii: „Sărbătoarea vieții” (pețitorii, nunta), „Trium- tafizicului.Sub acest semn al „insurgenței”, Blaga va fi teatrul românesc nu a avut parte. De aceea rolul de „in- ful morții” (ciuma, blestemul mamei moarte, moartea citat în seria reformatorilor avangardiști (Steinbardt), surgent”, în planul mentalității și formelor teatral-dra- neagră), „Amestecul lumilor” (cheful, strogoiul, mor- care începe la noi cu Tristan Tzara (întemeietorul dada- matice, al lui Blaga este mai proeminent și decisiv. tul cu viul), „Resurecția” (dansul „făcliilor de Paști”, ismului) și, apoi, cu Eugen Ionescu (teatrul absurd), au- În consecință, teatrologul Doina Modola moartea în lumină)… torul lui „Zamolxe” fiind „unul din colateralii genului” analizează, în parte, fiecare piesă din acest interval În totul, volumul Jocurile dramei constituie o (Umorul în teatrul lui Blaga). fructuos de creație, refăcându-i statutul istorico-literar analiză amănunțită a dramaturgiei blagiene de tinerețe, Al doilea volum al trilogiei teatrologice, Riscu- și mai ales radiografiindu-i textul sub toate aspectele, atât de diversificată în formele-i de-a dreptul insurgente, rile avangardei (2003), relansa în atenția reprezentării tematic, ideistic, expresiv, ideologic și estetic, simbo- fără de înțelegerea căreia nu e posibilă trecerea la „pe- scenice românești piesele de tinerețe ale lui Lucian Bla- lic și relațional în sens navator, expresionist. Astfel, rioada capodoperelor”, începând cu Meșterul Manole ga (Zamolxe, Tulburarea apelor, Fapta, Înviere și Da- în cazul Tulburării apelor comentariul pornește de la (1927) și sfârșind cu Arca lui Noe (1944). Autoarea de- ria), examinând totodată „prejudiciile cu efecte de lun- „ipoteza dramatică” situată „între orgoliu și frustrare”, mersului exegetic teatrologic citește în amănunt textele gă durată” ale criticii defavorabile precum și aspectele relaționând-o apoi cu „misterul renascentist”, cu „spi- și le comentează după o grilă conceptual-conținutistică ori împrejurările „impopularității” de care a avut parte ritul modern” și oprindu-se la „păcatul cugetării” și al deopotrivă eseist-exegetică, în articulațiile lor drama- dramaturgia blagiană după 1925. Abia cu Meșterul Ma- „trupului”, la „„biserica vie” și „bâlciul vremii”, la „bi- tice, relevând, de fiecare dată, particularitățile de vizi- nole (1927), Cruciada copiilor (1930) și Avram Iancu serica triumfătoare” și „iradiația sensurilor”... Ultimele une teatrală, sensurile și mesajele (niciodată univoce), (1934), considerate capodopere, dramaturgul reușește secvențe ale comentariului privesc „o târzie premieră esențializarea localizărilor „istorice”, „pentru a activa să răzbată la luminile rampei și să se impună ca dra- absolută” a piesei la Teatrul Național din Cluj (1992) și straturile vii, multiple, convergente, cu spicificitatea fi- maturg, beneficiind de comentarii ample și variate și interesanta „reprezentare radiofonică” din zilele noas- ecărui text în parte”. cronici de spectacole cât mai diversificate. tre în regia lui Constantin Dinischiotu. Concluzia e că „Teatrul blagian are realmente Operând cu metoda teatrologică a analizei De aceeași minuțioasă abordare beneficiază și valențe lirice și filosofice”, dar exprimate în permanență de text, care înaintează printre comentarii la obiect, Fapta, un „joc dramatic expresionist” pe un „scenariu al „generos, teatral, viu, însuflețit.” Cerându-se descifrat referințe culturale și intuiții suprinzătoare, Doina Mo- sinelui”, comentându-se atât „conflictul între generații” cu „deplină libertate spirituală și degajare”, precum o piesă de Shakespeare, textul dramatic blagian își este dola surprinde „specificitatea” creației dramatice blagi- cât mai ales „farsa fatalității interioare”, „mecanismul „autosuficient”, vorbind „prin sine, precis și deplin”. ene, cu regretul că „marginalizarea” scenică a acestui absurd” și „buclucașul destin scenic” al piesei… Desigur, următoarea etapă ar privi perioada teatru a continuat și în vremea din urmă, de unde im- În ceea ce privește „drama psihanalitică” Da- capodoperelor, piesele cele mai jucate, de altfel,când perativa concluzie a relansării dramaturgiei blagiene, ria, teatrologul Doina Modola își propune „sondarea Lucian Blaga și-a câștigat pe deplin statutul de autor inclusiv „pe plan mondial, în locul care i se cuvine pe adâncurilor”, cu referiri de nuanță asupra „mecanis- dramatic de valoare națională. Cu aceasta, probabil, drept”. mului psihologic și arhetipului”, asupra „decorului ca demersul exegetic-teatrologic al Doinei Modola, sub Carte meticuloasă de critică literară și istorie metaforă sufletească”. „Fețele agresivității” (confor- genericul Lucian Blaga și teatrul, se va rotunji într-un dramaturgică, Riscurile avangardei pune în evidență marea, desenul, disputa conjugală), „abuzul de putere” studiu de pionierat, fără precedent, al dramaturgiei unu- atât „ecoul critic” în cultura română al dramaturgiei (compensația autorității, șantajul afectiv și „un pharma- ia dintre cei mai de seamă scriitori români din prima blagiene, cât mai ales prejudecățile care au împiedicat cos nevârstnic”) și „războiul sexelor” (forța incestului, jumătate a secolului al XX-lea, deopotrivă poet, eseist, cultivarea scenico-regizorală a acestei opere reprezen- destăinuirea ca tortură și cruzimea eliberatoare) sunt memorialist, publicist și autor de sistem filosofic, per- tabile, concepută ca teatru antropologic și ca teatru- alte subcapitole ale comentariului, disecând conținutul sonalitate polifonică a culturii române ilustrând acel imagine. de idei, semnificațiile atitudinilor și gesturilor, simboli- concept de homo universalis pe care poetul îl identifica Militând pentru această „relansare” scenico- ca psihanalitică, ecourile sufletești și de conștiință. la Goethe și Leonardo da Vinci, un „universalism” de regizorală,mai ales în condițiile noii tehnici audio-vizu- Ultima piesă analizată este Înviere, mister me- la care însuși se revendica, după cum îi mărturisea epis- ale, autoarea își continuă demersul analitic cu volumul dieval cu care Blaga se apropie de „teatralitatea pură”. tolar lui Mircea Eliade după întâlnirea acestora la Viena Jocurile dramei (2017), cu referințe exprese și temei- Comentând statutul estetic al „pantomimei” la începu- în vara anului 1937, la scurt timp după ceremonia de nice asupra pieselor blagiene din intervalul 1923-1925: tul sec. al XX-lea, criticul constată în pantomima bla- primire în Academia Română a celui mai tânăr, la vre- Tulburarea apelor, Fapta, Daria, Înviere, care ar reflec- giană eforturile inaugurale ale acestei încercări de ver- mea aceea, dintre nemuritori… n ta nu numai o anumită „competență teatral-dramatică”, balizare a actelor scenice, textul scenic devenind „ghid ci mai ales „flexibilitatea” unui viguros talent, o diver- gestual ritmic și tonal”, în general o „dinamică vioaie” sificare vădită a „formelor”, în deplin acord cu „tema- creatoare de ritm și atmosferă spectaculară, când umo- Dorin Th. MESEȘAN tica, optica și modalitatea aleasă”, tânărul dramaturg ristic-burlescă, când grotesc-terifiantă, ori fantastic-me- Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 6

Măi oameni buni, ce mai face căsuţa mea? Mai merge careva din voi pe ...Eminescu la Floreşti (Gorj) la dânsa, nu de alta, decât să se lege de fata popei cea ocheşă. Bre, nu fiţi beze- Urmare din pag. 1 venchi şi scrieţi-mi, orice, numai scrieţi ca să văd că trăiesc în lume. Se pare, totuşi că Eminescu a fost expediat din Iaşi, pentru că devenise Al vostru cu toate temenelie, prea periculos. M . EMINESCU 2 Acelaşi prieten devotat şi îngrijorător pentru sănătatea poetului, Ioan Sla- Adresa: M. Eminescu, Filiaşi, post-restant”. vici, îl vizitează „peste câteva săptămâni” la Floreşti, „şi l-am găsit acolo sănătos A treia scrisoare, mai scurtă, este adresată fostului său coleg întru studii la tun şi în voie bună. Era numai el la conacul moşiei, singur, adecă în foarte bună Viena, Gheorghe Feraru din Craiova, căruia îi cere ştiri despre fratele său, sublo- societate”. cotenentul Matei Eminovici, participant la Războiul de Independenţă : Perioada iunie-august 1878, petrecută într-un sat oltenesc, este, se pare, Dragă Ghiţă singura din biografia eminesciană în care tonu- Te rog, informează-mă printr-un mic răspuns, daca sosit frate-meu, cum- sul poetului era optimist. Dovadă peremptorie a va la Craiova, căci sperez să fi venit, pentru că acestei stări sunt cele trei scrisori scrise de Emi- armata s-a desconcentrat. nescu în această localitate. Scrie-mi, te rog mult, sub următoarea adre- Prima este o scrisoare către Theodor Ro- să: M. Eminescu, poste restante, Filiaşi. setti, în care locatarul singuratic al conacului de Nu uita şi răspunde, ca să văz de-ai primit la Floreşti mărturiseşte: această scrisoare. Preţuitul meu domn, Al tău amic, 3 D. Mandrea, venind la Craiova, mi-a spus M. Eminescu împrejurarea fericită pentru mine, iar pentru dv Speranţa lui Eminescu este îndreptăţită: cam supărătoare, că sunteţi deja păstrătorul ce- demobilizarea bravei oştiri române a început lor o mie lei noi a căror destinaţie pare a fi, în cu data de 12 iulie 1878, iar fratele său, Matei parte cel puţin, de a vizita Ţara Oltului. Locul, (1856-1929) s-a stabilit, pentru o vreme, la Dro- în care sunt, e cât se poate de frumos. Râuri, beta Turnu-Severin (str. G-ral Manu 8, azi, str. M. codri, şes, dealuri, munţi în depărtare, frumos Eminescu), fiind preşedintele delegaţiei judeţene adică în toată puterea cuvântului, încât să fiu de Mehedinţi şi prezidentul biroului, şi tot aici s-a Bodnărescu, aş nenoroci poate «Convorbirile» căsătorit, pentru a treia oară, cu Silvia Maieru. cu „Amintiri de călătorie ale unui june” [Sam- În lipsa unui Jurnal al Poetului sau a unei son Bodnărescu publicase „Mici excursiuni”, în reviste oltene care să consemneze evenimentul, «Convorbiri literare», 1870, n.n.]. Dar numai o preţioasă informare privitoare la şederea, dar grija asta n-o am, ci mă îngrijesc a mulţămi tu- mai ales la starea sa de spirit, a obţinut-o C. Ca- turor zeilor îndeobşte şi d-lui Mandrea îndeosebi lotescu-Neicu de la inginerul Crăsnaru, nepot, de îngrijirea unui colţ de pădure, care-mi dă toa- după mamă, al lui N. Mandrea: „Venind o dată ne bune şi sănătate. la ţară, N. Mandrea, în timpul şederii lui Emi- Venind la vorba de mai sus, vă rog să-mi nescu la el, după ce fusese reparată cula, poetul trimiteţi o sută de franci, spre ilustrarea exis- l-ar fi întâmpinat cu un vădit regret:„«în peretele tenţei cu oarecari călătorii la Turnu Severin şi camerei mele era o crăpătură adâncă. Acum a fost prin împrejurimi. Adresa: M. Eminescu, com. astupată. Ce păcat, domnule Mandrea! În câte 4 Floreşti, plasa Jiul de Sus, judeţul Dolj, Staţia nopţi de-a rândul n-am privit eu luna pe acolo»” . telegrafo-poştală Filiaşi. * Încolo salutări multe pentru boieri şi E trist că acest conac care i-a fost gazdă Eminescului nu mai există. Dar, despre această pentru doamne, cu care rămân al d-voastre su- şedere au scris documentat N. Bellu (Eminescu pus 1 prin Oltenia, Scrisul românesc, 1995), Zenovie [M. Eminescu] Cârlugea (M. Eminescu. Drumuri şi popasuri în Gorj, 2016) şi subsemnatul. A doua epistolă, din 13 iulie 1878, este adresată lui I. L. Caragiale şi Ro- Ne bucură însă faptul că interesul decidenţilor locali pentru aceste locuri netti Roman şi se remarcă prin umor şi jovialitate, explicabile printr-o stare su- a renăscut. După ce Fundaţia Scrisul românesc a dezvelit o placă memorială la fletească tonică. În sprijinul afirmaţiei noastre aducem două opinii autorizate. Filiaşi spre a aminti despre trecerea prin acest oraş în drum spre Floreşti (cca. G. Călinescu constată că „la Floreşti, poetul a stat singur în tot conacul şi era 7 km) a lui Eminescu şi I. Slavici, Primăria comunei Ţâmţăreni-Gorj (care are foarte mulţumit. Râurile, codrul, şesurile, dealurile olteneşti, munţii în depărta- în subordine satul Floreşti), prin primarul ei, prof. Maria Vasilescu, a organizat re, totul i se părea foarte frumos”. Iar Zoe Dumitrescu-Buşulenga completează: o amplă manifestare Eminescu la Floreşti. Comuna Ţânţăreni seamănă, în bună „Priveliştea codrului bătrân, zgomotul râului, geana munţilor pierduţi în ceaţă, parte, cu cealaltă comună, Dumbrăveni (Suceava), ambele manifestându-se în la orizont, îi dădeau toane bune şi sănătate. Cine ştie ce vedenii din trecut au spirit eminescian: are drumuri asfaltate, gospodării racordate la reţeaua de apă deşteptat în el străvechile aşezări în Ţara Banilor, cine ştie ce evocări a realizat şi şi gaze, cu oameni harnici, unităţi de învăţământ reabilitate corespunzător, bibli- în Eminescu peisajul care îl fermecase cu peste treizeci şi cinci de ani în urmă pe otecă şi cămin cultural dotate la standarde europene etc. Iată de ce locuitorii au Grigore Alexandrescu”. Spre ilustrare, transcriem în întregime această scrisoare: ales-o primar pe profesoara de matematică Maria Vasilescu timp de peste doua Floreşti, 13 iulie 1878 decenii! Pe locul unde era conacul Mandrea, azi este amenajat Parcul Eminescu, cu bustul Poetului, în satul Floreşti există un muzeu Eminescu, organizat cu „Măi oameni buni, Caraieli şi Ronetti Roman, mulţi ani în urmă de învăţătoarea Ioana Păunescu, profesorii Liviu Poenaru şi Mai întâi mă lipsesc a vă mulţumi pentru multele scrisori ce mi le-aţi Ion Anastasia (Zgaibă). trimis, punându-mă pururea în curent cu ceea ce se-ntâmplă în lume şi în ţară. În acest cadru feeric, pe 18 iunie 2017, s-a desfăşurat această manifestare De la voi am aflat de exemplu îmbucurătoarele ştiri cumcă Muscalul nu ne ia culturală întru Eminescu, care a cuprins şi Festivalul-concurs de romanţe, cân- Basarabia, ci încă ne cedează şi pe cea care-o avea el, că Vodă Carol e ales tec joc şi port popular „Sara pe deal”, expoziţie de carte, s-au acordat diplome, rege al bulgarilor şi împărat al turcilor, că se va muta în curând în împărăţie la precum şi lansarea cărţii lui Zenovie Cârlugea, Eminescu. Drumuri şi popasuri Ţarigrad şi Caraieli va fi numit acolo ministru a tuturor mascaralelor din ţară în Gorj şi a altor doi poeţi importanţi din Gorj: Diavol cu coarne de melc de turcească. Deci, dară, aflând toate acestea din scrisorile voastre cele multe, s-au Spiridon Popescu şi Dodikai de Adrian Frăţilă (laureatul primului Festival In- bucurat sufletul meu în adânc şi s-au uns cu untdelemnul veseliei băierile inimei ternaţional de Poezie „Adrian Păunescu”). Au vorbit, în cadrul unui simpozion mele. Despre partea mea, a lui moş Iftime Talpa-Lată, veţi şti numai că tot mă sui-generis, moderat de primarul Maria Vasilescu, Ciprian Florescu (prefect de ustură piciorul şi vă duc dorul şi vă trimit cioarelor în crucea hotarilor, pentru Gorj), Gheorghe Nichifor (vicepreședinte al Consiliului Județean Gorj), Olimpia că nu-mi scriserăţi din câte s-a întâmplatără arih în dan tătără. Bratu (directoarea Bibliotecii judeţene), Paul Rezeanu, Tudor Nedelcea, Dinică Fiindu-mă teamă că, de lene şi de frică de cheltuială mare şi ruină nu veţi Ciobotea, scriitorii Ion Cepoi, Ion Mocioi. Au fost alături alţi „prieteni” ai Poe- merge nici unul să cumpăraţi mărcuţă (vedea-v-aş la Mărcuţa), vă trimit una de tului: Constantin Istrate, Emil Cojocaru, Marcel Barbu, Marius Iorga, I. Popes- cinsprezece bani, ca să-mi scrieţi o scrisoare. cu-Brădiceni, V. Vulpe etc. Festivalul Eminescu la Floreşti s-a încheiat cu un Tu Ronetti Roman, s-o scrii, că eşti mai priceput şi tu Caraieli să pui dege- spectacol folcloric susţinut de Ansamblul „Maria Lătăreţu” din Tg. Jiu, cu reala contribuţie a tarafurilor locale din Floreşti. tul, pentru ca în loc de iscălitură, şi să spuie acolo în scrisoare cum vă mai merge, Floreşti, aparţinătoare comunei Ţânţăreni-Gorj, a reintrat în constelaţia cum stă ţara, lumea şi politica, şi despre iubitul meu Rosetache Alias Berlicoco localităţilor care-l omagiază pe Eminescu (Craiova, de pildă, n-a organizat nicio să-mi scrieţi dacă tot mai e mare şi tare în satul lui Cremine şi alte chiţibuşuri astfel de manifestare), graţie primarului Maria Vasilescu şi a consilierilor locali, asemenea. Apoi să-mi mai trimiteţi „ Timpul” ca să fac şi eu haz, iar dacă nu-mi adeverind proverbul că „omul sfinţeşte locul”. veţi scrie să ştiţi că avem aici în sat un popă şi de necaz îşi f… baba în c… 2 M. Eminescu, op. cit.p. 348-349. 1 M. Eminescu, Opere, XVII. Corespondenţă. Documentar, Bucureşti, Editura 3 Ibidem, p. 186. Academiei R.S.R., 1989, p. 349. 4 C. Calotescu-Neicu, Eminescu prin Oltenia, în Ramuri, nr. 8-9-10, 1943, p. 290. Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 7 �Urmare din pag. 1 O „autobiografie” argheziană în manuscrise postume În principal, ediția valorifică un text manuscris to- tămâie, în sfârșit dedicarea sa scrisului, rămânând toată Umblând printre sfinții unși cu aur, printre flăclii, icoane, tal necunoscut până acum – este vorba de un mănunchi noaptea cu lumânarea aprinsă spre mirarea suspicioasă vase de argint și veșminte de mătase, ființa călugărului de 48 de pagini (file A4), fotocopiateș i având transcierea a călugărilor bănuind că noul venit ar practica ritualuri capătă… pergament. manuscrisului pe pagina din dreapta (hârtie lucioasă), necurate… Dar călugărul roman ar vroi să răspundă și unor răspunzând astfel unei scrupulozități filologice necesare Importante sunt portretele realizate unor confrați, nevoi obștești. El își dă seama că în acțiunea de civilizare în materie de valorificare istorico-literară a documente- așa cum se pot ele vedea în scrierea „Icoane de lemn” educația lui ar constitui un factor util. Este fără îndoeală lor. (1934), despre care memorialistul amintește en passant. prea plăcută rugăciunea, frumoasă liturghia, interesan- Textul, scris la persona întâi, se constituie într-o Este vorba de o portretistică de pastă autentică excelând tă continua lui aplicare la o regulă deț viea ă identică. evocare memorialistică – este, mai precis zis, o autobi- pe latura caracterologiei și a prozei de moravuri, în care, Dar lumea duce lipsă de povățuitori, de tovarăși spiri- ografie literară mai amplă, din care s-au păstrat aceste cu o crudă observație, Arghezi surprinde lumea aceas- tuali, de prieteni întru cele sufletesti. Călugărul nos- pagini cuprinzând referiri la copilăria sa, lângă o mamă ta a călugăriei în culori vii, cu o naturalețe, trăită pe viu, tru să rămâie cu totul fără rost în vieața românească? iubitoare și truditoare, o copilărie lipsită de afecțiune și Țara, din loc in loc, este înfrumusețată de câte o sprijin patern. Tot așa de repede se trece peste anii de mănăstire de maici sau de călugări.Între zidurile și florile școală mănăstirii se opresc automobilele…” (aflăm mai multe din romanul „Ochii Maicii Dom- ”Proportional, toate mănăstirile au căzut, în cel nului”, 1934, unde poetul apare travestit sub numele lui mai bun caz, în rândul Căldărușanilor, cea mai de curând Vintilă Voinea), când deodată dăm peste fraza: restaurată de către un fost Mitropolit [Iosif Gheorghian, „Mă sufocam pretutindeni, acasă, la școală, la n.n.] – și numărul mănăstirilor eî nsemnat. Ziditorii acestor bibliotecă, pe stradă, la teatru. Îmi trebuia ceva, altce- insule de cântări și ruga, le-au așezat așa, ca fiecare regiu- va, nu știu ce, un lucru inedit, o ieșire din ambianță.” (p. ne să aibă în mijlocul ei câte una, pentru pilda cea bună și 5 mss/ 37 ediție). Între toate este accentuată prietenia pentru supraveghere: ele erau prefecturile lui Dumnezeu. cu Gala Galaction, acasă la care era primit de o mamă În ce privește mănăstirile, toate greșelile de neiertat au evlavioasă și plină de afecțiune, al cărei portret este de-a fost făcute, din partea ambelor administrații, și laice și dreptul memorabil. bisericești. Câtă vreme mai ramâneau câteva vite vii și În continuare – de fapt cele mai multe pagini – câțiva peștiîn balta lor, mănăstirile au mai fost cercetate, sunt dedicate împrejurărilor în care adolescentul Arghezi Dumineca, uneori, de câte un funcționar primit cu ala- a hotărât să devină călugăr, dar și crizei sufletești prin iu, cu pește fript, cu faguri de miere și boloboace. S’au care trecea, lipsei de orizont ce-l sufoca, stare de spirit uscat viile, s’au împotmolit heleștaele: mănăstirea nu curmată, în sfârșit, de luarea definitivei hotărâri de a in- mai poate da nimic vizitatorului oficial. Nici ca să-i aju- tra în rânduiala vieții monahale (din 1899 până în 1905, te, nici ca să-i mustre, nici ca să-I scoată din ticăloșire cu când este trimis la Frieburg, în Elveția, cu o misiune pre- sfatul sau cu biciul, nu se mai duce nimeni la călugări, cisă, aventură sfârșită cu abandonarea rasei de monah). de la sleirea ultimelor grăsimi rămase după seculizare. Aflăm din paginile memorialistice recupera- Episcopul s’a dezinteresat și el de vieața mănăstirilor, te că, mai întâi, adolescentul Arghezi optase pentru pe masură cu intrarea în treapta arhieriei a preoților de Căldărușani (unde se retrăsese mitropolitul primat Iosif mir. O lege funestă a înlăturat pe călugării băștinași de la Gheorghian în perioada caterisirii sale, 1893-1896), mă- arhierie și a împins la conducerea Bisericii pe preoții cu năstire veche cu ziduri goase ca de cetate, împodobită preotesele decedate, tați a câte mai mulți adorabili copii. cu pictură și odoare de-a dreptul împărătești, situată la dovedindu-se un observator acut al vieții monahale și Astăzi, câte un preot de mir ca aceia de la Cuibul cu Bar- 40 de km de București, dar, în urma consultării avute cu sufletului călugăresc, cu virtuți alese dar și cu vicii, păca- ză, își plasează o intelectualitate factice, superficialitatea preotul gorjean Ion Cornoiu, directorul Seminarului Or- te, neajunsuri, mistificări, fariseism și suficiență… Iată-l, pregatirii morale și o fudulie de bărbier oratoric în dis- todox de pe lângă Mitropolia Ungrovlahiei (1359-1990), bunăoară, pe preotul călugăr Ion Cornoiu, unul din slu- creditarea Fecioarei Maria, în contestarea sfinților și în și a mitropolitului însuși, Arghezi se va hotărî pentru Cer- jitorii apropiați ai mitropolitului primat, care își petrece rectificarea idioată a ritualului, călugăria nu gasește spri- nica, situată mai aproape de București (cca 15 km). Foar- nopțile în dormitorul Doamnei Rozica cea durdulie, sau jin nici de la oamenii de stat, nici de la clerul superior, te importantă este relatarea vizitei la mitropolitul Iosif agapele cu înalți ierarhi, în aburii cărora aceștia uită că absorbit de îndeletnicirile personale. Gheorghian (1829-1909), un septuagenar mărunt și agil, poartă rasa monahală a voturilor de totală renunțare Așa că ideea unui călugăr necunoscut, care mi se dar totodată om de carte cu experiența a peste 25 de la plăcerile vieții și averii… Sau, prea bine, pe starețul pare că a primit și o pedeapsă pentru îndrazneala lui, ani de păstorire a bisericii românești din Paris. Prieten cu Vissarion de la Cernica, figură apocrifă de alergător după de-a strânge pe călugări într’un congres, am putea spune abatele Guetté, mitropolitul primat (1886-1893; 1896- treburile mănăstirești, supus și slugarnic fără crâcnire, profesional, a venit la timp și a fost respectată. 1909) făcuse traduceti din literatura ecleziastică france- pentru care cuvântul mitropolitului părea directivă de Călugărul în cauză cugetă exact și în conformitate ză (Eugéne Sue – Le Juif érrant/ Evreul rătăcitor; Abatele viață și orânduială, exagerând așadar cu atențiile acor- cu detestabila realitate a vieții mănăstirești. Neavând nici Didon – La vie de Jésus). date noului intrat în rândurile obștii monahale, primit un stăpân, călugării sunt siliți să și-l caute sau în tot ca- Cercetat pe toate părțile pentru a afla resortu- nu ca un novice ce aspiră la tunsul în călugărie ci ca pe zul să-i confirme lipsa printr’un vot colectiv. Mănăstirile rile mai profunde ale hotărârii luate de tânărul optant un exharh, inspector de lăcașuri sfinte poposit la Cernica reprezintă energii gâtuite, averi disprețuite, inițiative cu pentru viața monahală, Iosif Gheorghian, „un călugăr nu se știe cu ce misiune provizorie… Acesta își aliniase neputință de îndrumat, din pricina totalei absențe de co- fin și nervos ca o libelulă”, care însuși renunțase la toate confrații prezentându-i, tânărului sosit, cu protocolul cu- heziune dintre călugări și a unei administrații bisericești, păcatele numai la fumat nu, hotărăște că tânărul Ion N. venit unor ierarhi veniți în misiuni precise de inspectare care nu mai corespunde câtuș de puțin necesității. Theodorescu poate fi închinoviat la Mănăstirea Cernica a locului și treburilor mănăstirești, de reorganizare care Câtă vreme arhiereii s’au tras din mănăstire, mă- de rit athonit, dar cu recomandarea „să stau aproape de dă fiori obștei ori de măsuri constrângătoare, punitive… năstirile erau asigurate că viitorii episcopiș i mitropoliți își Mitropolie”… Știm că Arghezi va lucra apoi în cancelaria Cunoașterea în amănunt a vieții călugărești se vor aduce aminte de așezamintele domnești consacrate Mitropoliei Ungrovlahiei, ajutând și la șlefuirea stilistică vede încă de timpuriu în scrierile argheziene. Poate cel călugăriei – și, întrucâtva a fost așa, până la stingerea a traducerilor din franceză făcute de învățatul prelat, mai reprezentativ material, „tabletă” de mare suflet, ultimilor călugări de baștină mitropoliți, și a fost așa cel care luase exact măsura „capacităților” intelectuale ale este articolul „Călugăria”, publicat la 20 martie 1924 în puțin din punctul de vedere moral. tânărului închinoviat: „Gândirea”, în care este definită personalitatea închi- Actualmente, mănăstirile din cuprinsul unei epar- „La 19 ani m-am fixat într-o mănăstire, care nu noviatului din lăcașurile românești (mănăstirile fiind hii atârnă de episcopul local și, de la o eparhie la alta, era Căldărușani. Mitropolitul Iosif a ținut să-mi fie de „prefecturi ale lui Dumnezeu”), astfel: „Călugării noștri călugării nu pot comunica unii cu alții în vederea inte- două ori naș, la al doilea botez și la hirotonie, mi-a dat români nu s-au bucurat niciodată de prestigiul pe care- reselor deosebite. De cele mai multe ori, episcopul nu numele lui și mi-a poruncit să fiu mai aproape de scaunul l duce cu sine monahul cu obârșia în Vatican. Călugărul păstrează nici o legătură cu mănăstirile din eparhia lui lui.” (p. 6 mss/ p. 39 ediție). român este un urmaș sărac și prigonit al lui Vasile cel – și este cunoscut din toate timpurile antagonismul, jus- Urmează evocarea în amănunt a vieții în rândul Mare. El nu are bibliotecile de piatră ale confratelui său tificat pe motive de cult,între preoții de mir, care inovea- cinului monahal cernican: instalarea sa în camerele ve- catolic, familiarizat cu controversele și subtilitățile unor ză bucuros și suprimă, și preoții călugări, care păstrează chii stăreții, cunoașterea lăcașului de cult cu toate ane- civilizații milenare. Nici unul din ascendenții lui nu a silit tradiția intactă…” xele, plus biserica din apropiere așezată pe aceeași limbă să tremure împărățiile și să miște fruntariile Statelor as- Același umor și intransigent spirit de observație, de pământ, înconjurată la fel cu aceasta de ape și stuf cultatoare. Călugărul român e adeseori un sătean ascuns de despicare a firului în patru, în paginile ce evocă pleca- în care clocoteau șerpii, cunoașterea fraților monahi și în mănăstire, după ceș i-a pierdut oile, caprele, copiii sau rea tânărului Ion N. Theodorescu, în vârstă de 25 de ani, împrietenirea cu unii din ei, favorul ce i se făcuse de a nu mireasa. Acolo, cu psaltichia, cu utrenia, cu priveghile, el după cinci ani de călugărie, în Elveția, trimis de mitropolit participa obligatoriu la rânduiala bisericească cu slujbe își compune o vieață și o fizionomie nouă – și tot cetind cu o misiune anume. Odată sosit la Mănăstirea Cordilie- obositoare de dimineața până la miezonopticele adu- în Sfânta Scriptură el se pomenește știind mai mult de- rilor din Frieburg, pentru studii teologice, tânărul își ia în nătoare de umbre indistincte dinaintea iconostasului, în cât i-ar fi datșcoala primară și foarte des cea secundară, primire camera, participând apoi la masa comună unde pâlpâirea slabă a lumânărilor și a înecăciosului fum de urmată de dreptul de vot și de disputa dintre partide. pag. 8 Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 8 «Micromonografii incomplete-imperfecte,2 » : „Miracol grigurcian” În colecția de „micromonografii incomplete-imperfecte” dedicată de de noi în paginile acestei reviste la vremea respectivă (Gheorghe Grigurcu.O profesorul târgujian Ion Trancău membrilor Uniunii Scriitorilor din România provocare adresată destinului. Convorbiri cu Dora Pavel, 2009). trăitori în Gorj (cei mai mulți aparținători de Filiala din Craiova a USR), după Poetul și Criticul (IV) încearcă nu o abordare a celor două domenii în placheta dedicată poetului octogenar Florian Saioc (1.Răzvrătire și iubire, 2016), care scriitorul s-a afirmat cu largă recunoaștere, ci o prezentare a felului în care iată micromonografia cu nr. 2,Miracol grigurcian (Editura PIM, Iași, 2017, 102 prejudecata maioresciană a incompabilității dintre poet și critic a fost depășită, p., format „livre de poche”), dedicată poetului, criticului, memorialistului, jur- de la Lovinescu și G. Călinescu încoace, dl Trancău considerând la rândul său nalierului Gheorghe Grigurcu. că, dincolo de a fi vorba de o excludere reciprocă, am avea de a face cu „o sim- Într-un decalog explicativ, dl Ion Trancău înserează, cu hâtră circumspecție, bioză osmotică, copulativă”, fiind vorba de „fenomene artistice complementare, la punctul I, următoarea aserțiune: „Nu-i de mira- unitare și singulare”. re că prima carte despre scriitorul Gheorghe Gri- Dincolo de lista de titluri, foarte interesante gurcu are un autor din Amarul Târg”, adăugând la ar fi fost, în capitole separate, atât un comentariu al punctul IX: „Un subiect de nota zece și un predicat concepției și sistemului criticii estetice grigurciene, de nota cinci”. Aceste „exerciții de digitație în do- cât și o analiză a poeziei (aproximativ 2000 de pa- meniul criticii literare” ale „dascălului de vorbire, gini din cele trei antologii de până acum), cu aju- citire și scriere din Amarul Târg” – cum cu o autoi- torul, desigur, al numeroaselor comentarii ce i s-au ronie precaută de impenitent «autorlâc» își definește dedicat atât criticului și deopotrivă poetului Gheor- demersul monografic dl Ion Trancău – nu sunt, însă, ghe Grigurcu. lipsite de interes: ele trec în revistă aspecte privind Pentru a devoala sensul sintagmei ce dă nu- viața și opera consacratului scriitor, în general cu- mele micromonografiei, vom reproduce un fragment noscute, dar într-o recapitulație strânsă impusă de din comentariul de admirație alumnică al profeso- dimensiunile date ale formatului. rului „de citire și scriere” Ion Trancău, „umilul au- „Cartea este doar o introducere în miracolul tor al acestei monografii” (strategie cărturărească de grigurcian”, precizează autorul în ultimul punct al veche tradiție!) care crede nedezmințit în valoarea «decalogului», încercând mai întâi să evoce biogra- „tridimensională” a operei (poezie, critică, proză fia atât de itinerantă a celui considerat „spirit critic memorialistică – și încă ar mai fi ceva, nu?!): profund, nuanțat ideatic și artistic, omniprezent, „Gheorghe Grigurcu s-a arătat întotdeau- pluriform, în pagini nostalgice și melancolice, dar na comprehensiv, apt în poezie și combativ în cri- și în altele cu virulente accente ironice și sarcasti- tica literară, încât receptează cu calm și echilibru ce.” reacțiile ambelor categorii de cititori, unii iconoduli Apelând la interviurile, nu puține, acorda- și alții iconoclaști, știind că, deopotrivă, contestatarii te de-a lungul timpului (în special la cel din 1999 și detractorii sunt, cei mai mulți, minori, lipsiți de acordat publicistului gorjean Vasile Vasiescu), pro- apetența și competența lecturilor în interpretările și fesorul Ion Trancău punctează principalele momen- evaluările lor. De aceea, întreaga operă a poetului, te biografice. Născut la 16 aprilie 1936 la Soroca, criticului și memorialistului Gheorghe Grigurcu se copilul își va urma familia în 1940, după cedarea bazează pe pertinente, substanțiale și inepuizabile Basarabiei, în Ardealul de Nord, la Gheorghieni, confesiuni, prin care temele și motivele literare fu- revenind acasă în 1941, pentru a pleca iar în refu- zionează admirabil, constituind un tot artistic incon- giu (de astă dată pentru totdeauna) în martie 1944, fundabil și inimitabil, un miracol grigurcian.” la Târgu-Jiu, de unde va pleca la Oradea, iar mai M-aș îndoi, după cum îl cunosc pe autorul târziu, în urmă cu 40 de ani, va reveni în orașul de Exercițiilor de adevăr, Oglinzii pline de zgomote și pe Jiu, locuind în ultimii ani în casa de la Târgu- Opiniilor în genere inconfortabile, că nu ar răsplăti Cărbunești (orașul în care a fost încununat în anul 2000 cu laurii pentru critică cu un surâs miraculos-tranzitoriu pe măsură prezentul demers micromonografic ai Festivalului Național „Tudor Arghezi”). al unui mai vechi admirator - „un intelectual în măsură a atenua gustul Amarului Dacă al doilea capitol, Gheorghe Grigurcu par lui même, îl are în vedere Târg”, după cum îl caracterizase cândva pe profesorul Ion Trancău, pe coperta pe… poetul Ilie Constantin, și el laureat pentru poezie, în 2008, al Festivalului volumului de debut „Imixtiuni critice” (2011). amintit, care și-a găsit în criticul Grigurcu un receptor empatic desăvârșit, în secvența a III-a citim despre „Tribulații ale conștiinței grigurciene”, explorân- P. M. du-se mărturisirile scriitorului din cartea realizată de Dora Pavel, prezentată și

pag. 11 are discuții cu confrații catolici pe teme confesional-doc- scrierii, putem constata că, făcând undeva referire la anii în devenirea lui istorică, rupând lanțurile „robiei” și „mis- trinare. La masa care are loc într-o sală-coridor ce servea când era interesat de colaborarea cu Fundațiile Regale, tificărilor” (Cântare omului, 1956) și răscoalei țărănești de trapeză, Arghezi nu se poate abține la unele aspecte Arghezi evocă întâlnirea cu universitarul Cara, care nu izbucnite în urmă cu 50 de ani (1907 – Peizaje, 1955). sesizate a fi demne de umor negru și izbucnește într-un poate fi altul decât istoricul și criticul literar Dumitru Ca- Foarte important sub aspect documentar-me- râs homeric de nestăpânit, pe care și-l potolește numai racostea, numit în 1941 (până în 1944) director la Editura morialistic, fragmentul transcris ad litteram devine, iată, când, aflându-se în stradă cu geamantanul în mână, Fundațiilor Regale în locul lui Al. Rosetti, cel care-i edita- obligatoriu pentru eventualii monografi ai vieții și operei. părăsește afurisita mănăstire în care nu găsise ce spera, se lui Arghezi în 1936 volumul de Versuri. O nouă ediție a monografiei Viața lui Tudor Arghezi a uni- ci doar suficiență, ignoranță, convenție și falsă aplecare Așadar, paginile memorialistice argheziene re- versitarului bucureștean Mirel Anghel (prima de acest fel doctrinară spre cele sfinte, în general spoială de cultură spective provin din anii ʼ40 ai secolului trecut, când, trecut din istoria noastră literară) ar putea folosi din plin acest creștină și vetustețe demoralizatoare, socotind că nimic de 60 de ani, poetul se bucura de o deplină recunoaștere fragment, în care apare un Arghezi direct, fără apel la de aici nu-i va fi de folos, în ciuda sugestiei de convertire drept „urmașul legitim” al poetului național „nepereche” confesională ce i se făcuse… decretat de G. Călinescu încă din monografia ce i-o dedi- mijloacele artistice din scrierile referitoare la perioade- Cu plecarea din mănăstirea Cordelierilor și intra- case lui Eminescu în 1932. Arghezi al nostru avea înainte le acestea din viața sa, precum în romanul „Ochii Maicii rea într-o altă etapă a vieții, plină de satisfacțiile bricola- încarcerarea politică de la Târgu-Jiu timp de trei luni (2 Domnului” (1934) sau „Lina” (1942). jului în domeniul bijuteriilor și căpăcelelor de ceasornic, octombrie – 20 decembrie 1943) și, desigur, anii de după Iată de ce subsemnatul, în calitate de membru al cunoscând deopotrivă boema unor peregrinări euro- comunizarea forțată a României când, supus ca și Blaga juriului, am apreciat cu notă maximă lucrarea trimisă de pene, prin Italia și Franța, se sfârșește și scrierea, mai unei prelungi interdicții, trebuie să vândă cireșe la poarta dl Vasile Man, pentru secția de arghezologie din cadrul exact cele 48 de pagini manuscris, pe coli A 4, cu rânduri gospodăriei din Mărțișor pentru a-și întreține familia… ediției a XXXVII-a a Festivalului Internațional „Tudor Ar- compacte și lungi de scris mărunt, cu o caligrafie cursivă Considerăm că acest mănunchi de 48 de file face ghezi”. până la alunecarea condeiului în transcrierea aproape parte dintr-un manuscris mai amplu pe care Arghezi Cu atât mai mult cu cât cele 48 de file fotocopiate indescifrabilă a gândului arghezian… Să mai reținem și l-ar fi scris în ultima etapăț avie ii (poate în perioada și transcrise ad litteram exprimă dovada unui meșteșug o altă etapă evocată, anterioară experienței monahale interdicției, hotărât să lase mărturie posterității istorisi- artistic, proclamat de autorul „Cuvintelor potrivite” ca (perioada angajării sale într-o fabrică), cu prelungiri în rea propriei vieți), interesantă fiindș i perioada războiului un imperativ al creației. Cam ceea ce reține și dl Vasile epoca interbelică (amăgirea scriitorului de către dl Cu- ori cea postbelică, când vreme de cinci ani Arghezi dispa- Man în creionul final Arghezi din noi: „Manuscrisele ine- tare, un milionar fabricant din Galați, care, în schimbul re din literatura română, fiind reabilitat abia după 1955- sponsorizării și unei vieți de lux, îi cere să se reîngimente- 1956, când publică volumele de substrucție „materialist- dite pe care le prezentăm aici constituie o nouă mărturie ze politic, demers dezavuat de scriitor). În privința datării dialectică” dedicate Omului – făuritor al propriului destin despre arta literară a lui Tudor Arghezi”. Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 9 GHEORGHE GRIGURCU: „Ca și cum” (Paralela 45) nerenunțând niciodată la acest registru al reflecției Grigurcu (un virtuoz „ilustrator” al reședinței sale în în care se regăsește pe sine și se mărturisește trăitor varii anotimpuri și momente ale zilei): într-un real anume, din al cărui disconfort viziona- „Jiul mormânt plutitor rismul imagistic îi dă șansa evadării într-o lumea mai al bietelor animale iubite epurată de contradicțiile realului, aceea a ideaticului pe care le-am coborât într-însul și abstracțiilor. Nu o „evadare” în scopul utopiilor învelite cu grijă de sorginte romantică, ci o dispoziție a gândului po- în ziare și pungi de plastic etic de a «problematiza» existența, de a citi în rei- pe care le-am plâns ficările și deambulările cotidiene sensuri ale vieții, cu lacrimile lui negre interdependențe, asociații și relații între lucruri și carbonifere.” oameni, totul înțeles cu gratuitatea unor reflecții în- Contrar unor aprecieri critice, vom constata și durerate: o anume notă de sentimentalism în poezia aceasta, „La nimeni nu se referă oricât ar fi ea de rece, cristalină, disjunsă de efuziuni nu-ți folosește la nimic sufletești. Numai că, ferindu-se a cădea în asemenea această suferință capcane liricoide, poetul știe să tragă sentimentele și biograficul în spatele stărilor și ideilor poetice, ob- din țesătură având motiv să iasă nubilându-le până la un abstracționism de registru îl sperii suprarealist ori lăsând să se întrevadă sumare, mi- și reintri înapoi nime, derizorii chiar urme de dolorism sentimental, de tristețe resemnată, dincolo de stoicismul general ca o insectă-n țărână al atitudinii reflexiv-perceptive. De unde și alura de alungată de-un deget.” singularizare a acestei poezii nu numai în cadrul În colecția „Poeți laureați ai Premiului (Poetică) șaizecismului organic în care s-a ivit, ci și în contex- Național de Poezie Mihai Eminescu” a Editurii Pa- Pornind de la asemenea însemne ale realității tul poeziei românești de azi. ralela 45 a fost editată recent culegerea de poezii Ca prozaice – care „stimulează” discursul acestei poe- Scrisul, aflăm dintr-o Constatare simplă, este și cum a d-lui Gheorghe Grigurcu, laureatului ediției zii de registru minimalist – dl Gheorghe Grigurcu în mod firesc nu atât incitare logică, cât izbăvire a din ianuarie 2017 de la Botoșani. dezvoltă cu burghiul gândului său poetic o lume în- lumii în care poetul își simte sinele eliberat odată cu Sub acest titlu locuțional amintind de specifi- treagă de idei, de sugestii, de incitante constatări și punerea în decantări reflexive a acestuia: citatea unei sintaxe poetice în care adverbul «cum» dubitative ipoteze. Poezia se organizează astfel după „Atâtea și-atâtea imagini realizează acea parte a relației expresive în contu- o intrinsecă „înșurubare” a vizionarului iscoditor ne-apar în față rarea reflecției lirice, - instrument gramatical minim într-o fabulă reflexivă de constatări lucid-apostazi- în timp ce vorbim în transfigurarea gândului poetic, pe axa biunivocă ce, difuzând atâta opțiune a transfigurării salvatoare în timp ce scriem a figurii de stil respective (real-real, real-ideal, ide- câtă tristețe poate să pătrundă prin întredeschiderile în timp ce iarăși vorbim al-real, ideal-ideal), - volumul Ca și cum are dintru sugerate către împăcarea de sine și cer. Poetul citește în timp ce scriem din nou început semnul asteristic al distinctivei arte poetice. în cele mai prozaice aspecte și texturi ale realului izbăvind lucrurile Este, altfel zis, instrument sintactic relațional frec- unduiri ale saltului în echivalențe și abstract, asigu- de ele însele…” vent uzitat în poetica grigurgiană. rând totuși poemului o bună organizare și cursivitate Sintaxă minimalistă a unor „raționamente” „Autorului îi place să se considere cu pre- a descătușărilor perceptiv-vizionare. Surprinde, în expresiv violentate și radiografie a unui mod acut cădere poet”, situând poezia «în prim-planul finței acest fel, nu numai „ideograma” densă și schemati- perceptiv în maxime reflexivități, poezia dlui Ghe- sale» cu convingerea că aceasta îl reprezintă deplin că, ci mai ales efortul de a retrage speculația ideistică orghe Grigurcu și-a creat propriul idiom de abstract- – consemnează în Prefață criticul literar Mircea în subsecvența unor imagini lăsate să vorbească de la fulgurante estetizări și formale acolade silogistice Martin. În „reflecțiile” sale asupra poeziei dlui Ghe- sine: „și iată oglinzile/ ce se evaporă/ aidoma apei// „contemplative”, pline de o convulsionantă provo- orghe Grigurcu («Ca o pată de alb pe alb»: reflecții lăsând imaginile/ cum un pietriș/ în albia/ unui râu care a umilităților în sensul compensatoriu al conci- despre poezia lui Gheorghe Grigurcu), Mircea Mar- secat.” (Și iată oglinzile). lierii efemeridelor mundane cu idealitatea. O poetică tin amintește că poezia (poetul a debutat editorial în Orice gest și orice obiect cât de nesemnifica- a elementarului și cotidianului aduse sub lupa unei 1968 cu Un trandafir învață matematica) și critica tiv și chiar derutant, odată intrate în câmpul vizual intense priviri, făcând să irizeze inefabilul din lucruri au constituit, în succesiunea lor paralelă, vocații al meditației lirice, dobândesc o expresivitate aparte, și reflexe de transcendent, cu atât mai prezente cu cât elocvente, ținute în dreaptă cumpănă, ale unui destin încă o dovadă că porozitățile imanentiste sunt mult poetul nu fetișizează cu utopiile abolirii vremelniciei care, iată, s-a împlinit într-o armonioasă specificitate mai ispititoare/ provocatoare decât cerul, văzduhul, în contextul neantului heideggerian. identitară. transcendentul, oglindite totuși în reflexele de siliciu O poetică de sinteză în acest început de mile- Deși autoritatea criticului a pus oarecum în și irizările aurifere din pietrele râului secat, ale dru- niu III, când poezia cea mare e menită a se naște din umbră producția poetică, Gh. Grigurcu a mărturisit mului cutreierat sau ale malurilor de alături susținute propria-i criză… de atâtea ori că poezia, cu care de fapt debutase în de rădăcini. Iată, bunăoară, imaginea Jiului ce trece Zenovie CÂRLUGEA tinerețe, a fost o constantă a gândului său creator, prin Târgul cu gust de amarant din poezia lui Gh. Scriitorul Gheorghe Grigurcu – premiat de Academia Română La festivitatea de deschidere a celei de-a XXXVII-a ediții tară din Cluj. Deși șef de promoție, nu va fi încadrat a Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, desfășurată la Sebeș în învățământ din cauza legăturii sale cu Blaga, fiind și Lancrăm, în zilele de 5-7 mai c., poetul și criticul literar GHE- monitorizat de poliția politică, numele său regăsindu-se ORGHE GRIGURCU, concitadinul nostru, a fost onorat cu Pre- în Dosarul de urmărire informativă a poetului deschis miul de Filosofie „Lucian Blaga” al Academiei Române pe 2017. la 20 decembrie 1955 (și închis la 22 mai 1961, după Premiul a fost înmânat de acad. Alexandru Surdu, vicepreședinte moartea acestuia - 6 mai 1961). al Academiei Române, în prezența autorităților județului Alba și La rândul său, scriitorul Gh. Grigurcu a evocat de municipiului Sebeș, respectiv Ion Dumitrel, președinte al C.J. atâtea ori personalitatea „Maestrului”, relevând, în ar- Alba, și Dorin Nistor, primarul Sebeșului. ticole, confesiuni, interviuri, prefețe, studii, conferințe, În cuvântul de mulțumire, precum și la sesiunea științifică contribuția de seamă a marelui Blaga la îmbogățirea pa- ce a urmat, scriitorul Gh. Grigurcu a evocat prietenia sa cu Lu- trimoniului nostru literar și filosofic, vocația inaugurală cian Blaga, care i-a purtat tânărului student clujean o prețuire a acestuia în multe privințe. deosebită, intervenind, când a fost cazul, pe lângă oameni de Încoronarea scriitorului Gheorghe Grigurcu, cultură din sistemul cultural (Tudor Vianu, Al. Jebeleanu ș.a.), acum la împlinirea a 81 de ani de viață, cu prestigiosul pentru angajarea sa, însă fără rezultate! Dat afară de la Școala de premiu al Academiei Române, constituie o supremă și literatură din București, pentru că l-a vizitat pe Tudor Arghezi, îndreptățită recunoaștere. Gorjul și îndeosebi Târgu-Ji- Gh. Grigurcu se înscrie la Universitatea din Cluj, apropiindu- ul, al cărui cetățean de onoare este, pot trăi sentimente se de Lucian Blaga în ultimii ani de viață, când poetul, aflat în de mândrie față de o valoare cu așa prestigiu literar și disgrația regimului, funcționa la Biblioteca Centrală Universi- notorietate. (Red.) Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 10 ION BRAD DE SENECTUTE RUSALII Pe cer înalt îmi fug din ochi cocorii… Sunt orb? Ori surd? Nimic nu mai aud… Și eu am fost acolo cu ei? Și râde vântul care duce norii Poate al treisprezecelea – număr impar. Spre nordul trist, cu scâncete din sud… Nicio limbă de foc n-a fâlfâit peste mine, Ca „îmbrăcat în Christos“ să apar N-aș vrea să mor, cum m-am născut, în toamnă, Cutreierând lumea, Doamne, cu ei și cu Tine. Nici ploile să-mi cânte la Prohod… N-am vorbit alte limbi... Aștept o primăvară ce mă-ndeamnă Pentru mulțimi, n-am avut niciun har... Chiar peste moarte să arunc un pod… Dar n-am dorit niciodată să-mi schimb Acest neam, răstignit și-nviat în același hotar. Ia-mă de mână, Doamne, și mă trece Tăcerile, suspinele lui De Acheronul Timpului, prea rece! Mi-au fost cântarea cea mai frumoasă. Din copaci Ți-am cioplit, Doamne, statui, Dar și stâlpi și temelie de casă. DOCTORI Aceasta e toată biserica mea: Cu ele și dragostea-i dusă – O palmă de curte, o vastă grădină Nici doctorii nu știu ce să-mi mai facă… O pasăre-n soare rănită – Prin care, adesea, cu crucea în spate trecea Se-ntreabă: Până când?... Dar dacă Și viața se-nneacă de tusă, Fiul Tău, izvorâtorul cel blând de lumină. La noapte vine îngerul, ușor, Și eu, fără tine, iubită… Limina Ta lină mai lasă-ne-o, Doamne, Și va decide el în locul lor?! Oricât de puțină ne-a mai rămas, Doctori vestiți, n-ați învățat, de veacuri De mult am trecut de cules Să ne spălăm ochii de somn, Că dragostea de moarte n-are leacuri. Și lumea-i îngustă, săracă. Și inima de prea multe păcate, Coboară pădurea la șes În ultimul ceas Și munții în vifor se-mbracă… Supuși preaplecați Supremului Domn MOTIV DE BALADĂ Neștiuți să trecem spre Eternitate... A fost odată un bătrân, LA IZVORUL MUREŞULUI Un brad stingher în vârf de munte. DIN ABECEDARE... Avea pe Dumnezeu stăpân O lacrimă a munților ai fost Și viforele să le-nfrunte… Ce-a dat bătrânului pământ un rost. Mă dau afară cărțile din casă? L-ai cununat cu cerul în oglinzi Mă dau afară cărțile din viață? În jurul lui, doar frați trăsniți Și-acum de trena codrilor te prinzi. Atâtea mari neliniști când m-apasă De-o nemiloasă, grea furtună. Copil-cărunt, scăldat târziu în tine, Tot cărțile-mi răspund printr-o povață: De-aceea strigă el: – Veniți, Ardealul drag în palma lui mă ține – Ascunde-te în cele necitite, Vreau frați mai tineri împreună! Și văd... Și plâng... De ce te simt chiar azi În miile de pagini ce, tremurând, te-așteaptă... O lacrimă imensă pe obraz?! Dar strigă surd, strigă-n zadar. Bătrân analfabet, pe dibuite, Nicio foșnire nu s-aude. O iau încet și, treaptă după treaptă, Și vântul se pornește iar, ULTIMUL TRANDAFIR Mă-ndrăgostesc ca prima oară-n viață Și ploile, potop, să-l ude… De slovele plăpânde, de semnele prin care Ultimul trandafir al verii De disperare-i vine-un gând: Aceleași cărți iubite mă învață Mă cheamă să-l văd, întristat, Să-și ia trecutul în spinare Înțelepciunea din abecedare: Cum se scutură. Și aiurând și șchiopătând, Ai oi, ai mere, ești bogat, poți încă Parcă ar vrea să bem împreună Să te-nvelești în vraja lor adâncă. Mai jos, spre dealuri, să coboare… Din fântânile-adânci Ultima ciutură. Șontâc-șontâc, pășind așa Încerc să spun ceva SONET RETROVIZOR Pe lângă paltini și stejari, Dar nu m-ajută cuvintele. Un chip nevinovat părea Plâng împrejur toate grădinile Păcatul meu – examinându-mi stilul – Precum Iisus între tâlhari. Tremurând, cuvioasele, E unul vechi: n-am prea știut s-aleg Ca măicuțele, sfintele. Pepitele de aur din sterilul Nici lor nu le pot spune nimic, Ce ține-n cârcă muntele întreg. Târâș-grăpiș, într-un târziu Prea sunt aproape, prea sunt departe. Când tocmai ajungea la șes, Ele știu mai bine ca mine, Am fost orgoliosul și umilul L-au prins și l-au făcut sicriu, Veche, jelania. Părinte, nu copil, să nu-nțeleg I-au dat, prin moarte, înțeles… În curând vom lua în spinare Cum trece tragedia-n vodevilul Cojoacele iernii, Acestui timp netrebnic, neîntreg. De câte ori m-aud strigat Cu sănii să colindăm Transilvania. Cu-același nume, nu răspund, Lăsați-mă să mă închid în mină, De parcă eu sunt vinovat Ca un miner nebun ce încă speră Că el e sub pământ, afund… STAMPĂ JAPONEZĂ Să-mbrace duhul nopții în lumină, Din brad înalt mă văd ajuns bonsai, Să facă zi dintr-o întreagă eră AUTUMNALIA Priviri timide, cățărate-n cer, Și din amiaza clipei ce declină Dar păsările-mi cântă ca în rai O dimineață-a lumii ce disperă… E vremea din nou de cules, Și din ozon mult prea puțin îmi cer. Cu triluri de păsări superbe, Cu fruntea încinsă ades Mi-au desenat și chipu-n negru tuș.– ACHERONUL De frunzele mistice-n jerbe. Simbolul ideal al disperării – În mine bufnițele-și fac culcuș, Mor pescăruși la țărmurile mării… Îmbătrânește-n jurul meu natura… Sun triluri pornite-nainte Prea implicat, mă simt și vinovat De-a scrie pe ceruri cocoare, Un templu-nalt de jad mi-au pus în față Că frunzele se dau pe rând de-a dura De parcă în zbor sunt morminte Știind că chiar și moartea se învață… Și ciorile coboară peste sat… Din Nord înspre Sud călătoare. Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 11 Réflexions sur la culture populaire romane. D’Italica à Sarmizegetusa București: Editura Academiei Române 2016. 420 p. Caracterul latin al limbii române a fost definitiv Folclor a Academiei Române, Gheraman, Mugur și conține cinci studii. Primul cercetează „colinda demonstrat încă pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Voiculescu, Institutul Social Român, Arhiva de Fol- tânărului viteaz” - o dezvoltare specială a colindei A doua temă ca importanță în cultura națională - în clor a Moldovei și Bucovinei) și la Franța (Sébillot, leului, de care s-a ocupat autorul în cartea sa Omul ce măsură se poate susține că folclorul nostru are Cartailhac, Perbosc, Saintyves, Febvre și Varagnac, și Leul. Studiu de antropologie culturală, apărut tot aceeași origine ? -, a rămas însă nerezolvată. Dl Ion așa-numitele „șantiere intelectuale și artistice”, în- la Editura Academiei în anul 2013. Studiul nu este Taloș o abordează în recenta lui carte mergând pe cepând din 1940, care aveau, între altele, și scopul însă o repetare a celor scrise atunci, ci interpretarea urmele reprezentanților Școlii Ardelene, ale lui B.P. de a evita ca tinerii francezi să fie luați în armata acestei adevărate capodopere literare, comparabilă Hasdeu, Ovid Densusianu, Tache Papahagi sau Ovi- germană). E înfățișată culegerea informațiilor pentru cu Miorița, Meșterul Manole sau Soarele și Luna. diu Bîrlea. Prin urmare nu s-ar putea spune că lati- atlasele etnografice (german, elvețian, român), cule- Colinda este un pendant al Mioriței, dar protagonis- nitatea folclorului nostru a fost pierdută din vedere gerile din universitățile românești, spaniole și italie- tul ei diferă de cel mioritic, dovedind curaj și forță de către generațiile anterioare d-lui Ion Taloș. E însă ne, ca forme moderne de adunare a materialului fol- pentru a învinge pe regele animalelor, aducându-l în clar că niciunul dintre înaintașii lui n-au reușit să de- cloric. Capitolul se încheie cu relevarea avantajelor sat, spre folosul comunității. Fumuseții literare a co- monstreze atât de concret și convingător caracterul și dezavantajelor culegerii prin chestionare cu ajuto- lindei i se adaugă importanța ei istorică, deoarece ea latin al unor compartimente ale folclorului nostru. rul corespondenților. Studiul d-lui Ion Taloș este o se dovedește a-și avea originea în epoca romană. Cartea profesorului (emerit) de literaturi po- foarte binevenită completare a singurei istorii a fol- Urmează două studii asupra cântecelor epice pulare romanice de la Institutul de Romanistică al cloristicii europene datorată lui Giuseppe Cocchiara: spaniole La dama y el pastor (Doamna și păcurarul) Universității din Köln, dl Ion Taloș, abordează, în Storia del folklore in Europa (1954). și La enamorada de un muerto (Îndrăgostită de un studii tipărite în franceză, germană, spaniolă și en- mort). La prima vedere, cele două cântece spaniole gleză, aspecte ale istoriei disciplinei, ale tradiției nu par să aibă vreo legătură cu foclorul nostru. Dar populare narative și poetice, raporturile dintre lite- tocmai în asta stă valoarea deosebită a cercetărilor ratura medievală și tradiția orală, probleme de is- d-lui Taloș: pe de o parte, autorul român găsește, la torie a culturii, iar în final sugerează locul pe care îl noi, paralele ale celor două texte lirico-epice, iar, ocupă folclorul românesc în aria culturală romanică. pe de alta, dă o interpretare neașteptată chiar pen- E vorba, așadar, de o vastă investigație ale cărei părți tru specialiștii spanioli ai baladei. În primul e vorba constitutive sunt trepte spre o necesară monografie despre un păstor care, în drum spre stână, trece pe dedicată acestei teme fundamentale pentru cultura lângă casa unei doamne din înalta societate: o vede noastră, pe care, în momentul de față, numai d-sa o în grădină, desculță, zice că era o minune să-i vezi poate realiza. picioarele, dar refuză oferta acesteia de a petrece Prima parte a cărții se compune din două o siesta cu ea. Niciunul din argumentele aduse de studii oarecum introductive și se referă la locul ling- ea - că va dormi în pat bun (nu pe sol, cum dorm visticii și al folcloristicii în cadrul studiilor de filolo- ciobanii), că va primi mâncăruri și băuturi alese gie europeană, ideea de bază fiind că latinitatea lim- (nu ca cele de la stână), că va primi îmbrăcăminte bii române a fost constatată prin compararea românei și încălțăminte, mijloace de deplasare, că va fi -or cu latina și cu celelalte limbi romanice. Numai prin ganizat un bal în onoarea lui, și chiar că se va putea intensificarea cercetărilor comparative vom putea bucura de frumusețea corpului ei -, sunt respinse de ști în ce măsură aparține folclorul nostru ariei roma- păstor cu o singură replică: animalele mele sunt pe nice. În țările romanice occidentale au fost efectuate munte și acolo trebuie să mă duc eu. Întrebarea care cercetări comparative în domeniul folclorului - chiar se pune, este: de ce refuză păstorul cu atâta îndărăt- dacă, zice dl Taloș, insuficiente -, dar folclorul ro- nicie toate ofertele femeii. E o întrebare la care n-au mânesc n-a fost inclus din aceste lucrări compara- răspuns până la dl Taloș nici cercetătorii spanioli. tive. Un exemplu îl constituie Erich Seemann, care, Specialistul nostru stabilește legătura acestui cântec ocupându-se de „dialectele” baladei europene, nu epic cu Ciobanul care și-a pierdut oile, din folclorul tratează balada românească alături de cea romanică, românesc, și demonstrează că ciobanul refuză bucu- ci în cadrul sud-est european. Dl Ion Taloș nu neagă Partea a doua este dedicată tradiției narative riile oferite de doamnă, deoarece el se află sub un aspectele balcanice ale culturii noastre populare, dar populare și începe cu un frumos studiu privitor la tabú, acela că în timpul pășunatului, ciobanului îi arată că relațiile folclorului românesc cu cel romanic Împăratul Traian în legendele românilor, temă foarte este interzis orice contact cu femeia. Autorul nostru s-au bucurat de prea mică atenție până în prezent. rar abordată până acum, dar edificatoare pentru cul- adaugă alte argumente din folclorul românesc (le- Tot în partea întâi a cărții ni se oferă „Un tura noastră orală: în niciuna dintre țările romanice, gende) și din literatura păstorească editată în Franța, capitol din istoria etnologiei europene: culegerea tradiția traiană nu cunoaște o dezvoltare atât de in- Spania, Italia. Prin urmare, așa cum limba română cu ajutorul corespondenților și al chestionarelor”. tensă ca în România, fapt explicabil prin importanța a servit la explicarea unor fenomene din celelalte Se arată aici că materialul etnologic, de care dispu- pe care o are acest împărat pentru noi românii. Cu limbi romanice, tot așa servește folclorul românesc nem astăzi, a început a fi cules cu mult înainte de toate că, în general, cuceritorii nu se bucură de apre- la explicarea convingătoare a unui text spaniol con- ceea ce cunoșteam, datorită unor chestionare lansate ciere la popoarele cucerite, Traian ocupă locul prin- siderat obscur sau confuz. de organisme guvernamentale, coloniale, academii, cipal între legendele noastre istorice; se dovedește Asemănător procedează dl Taloș cu privire organizații științifice etc. Dl Taloș acordă importanță astfel continuitatea tradiției, dat fiind că o parte a la cel de al doilea cântec epic (foarte ciudat) al fetei unor precursori ai culegerii prin chestionare, cel mai legendelor referitoare la Traian își au originea în îndrăgostite de un mort, pe care îl îngrijește ca pe de seamă fiind spaniolul Bernardino de Sahagún, timpul vieții sau imediat după moartea împăratului un viu (îl spală, îl îmbracă cu haine curate etc.) până autorul unei opere monumentale despre limba și (anul 117). Aceste legende arată că trecutul nostru când, într-o bună zi, îmbrăcându-l cu o cămașă nouă, cultura populară din Mexic, realizată în perioada cultural nu e lipsit de opere literare, cum susțin unii, i se dezmembrează un braț. Fata se sperie: ce să 1529-1578. Noi sunt, de asemenea, informațiile cu deoarece legendele orale, vechi de aproape două facă? Cum să-l înmormânteze? Dacă va spune tatălui privire la „memorialul” lansat de regele Suediei, în milenii, au constituit hrana spirituală a românilor. ei, acesta o va omorî, dacă va spune mamei ei, aceas- anul 1630, cele despre anchetele napoleoniene din Dacă nu putem dovedi o literatură scrisă în perioa- ta va povesti altora (pentru că nu poate ține niciun Franța și Italia, în jurul anului 1800, ca și cele despre da evului mediu, oralitatea indică preocupări literare secret), dacă va spune fraților, aceștia vor zice că e o chestionarul Academiei celtice (1805). Importanță importante, poate chiar mai importante pentru istoria femeie lipsită de onoare. Vede însă un agricultor sau deosebită acordă dl Taloș chestionarelor lansate în noastră culturală decât câteva texte scrise. un vânător trecând pe drum, care îl vor înmormânta Germania (J. Grimm), Franța (J.J. Ampère) și Ro- Alt studiu se ocupă de așa-numita „legendă în taină. Există și versiuni ale cântecului, care conti- mânia (Odobescu, Hasdeu, Densușianu, Tociles- urbană” („leul cu spin în talpă”), dovedind că nuă acțiunea: la scurt timp după ce și-a înmormântat cu), după care trece la Spania (Machado y Álvarez, asemenea legende circulau în Antichitate și în iubitul, moare și ea. María Goyri ș.a.), la Italia (Michele Barbi), Elveția Evul Mediu. O cercetare istorică a basmului și a Renumitul cercetător spaniol al baladei, Romandă și Belgia, aducând informații cu totul ne- povestitului în trecut și în prezent la români, este o Diego Catalán, cercetează acest tip de baladă și cunoscute la noi. Pentru secolul al XX-lea revine la deosebit de utilă panoramă, atât pentru cercetătorii ajunge la concluzia că ea ar reprezenta un „episodio România (Th. D. Speranția, Muzeul Limbii Româ- noștri, cât și pentru cei din străinătate. macabro”, un „aspecto morboso”. I. BORZAN ne, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Arhiva de Foarte bogată e partea a treia a cărții, care �Continuare în pag. 12 Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 12 ...D’Italica Sarmizegetusa luptător pentru apărarea creștinătății, ci și unul care à respectă tradițiile vechi și primul informator de bo- pag. 11 Dl Taloș reia cercetarea, por- pentru urarea lor, feciorii descolindă, adică rostesc o cete despre care avem cunoștință. Eposul francez nind de la eposul Ghilgameș și de la urare negativă, un fel de blestem, sau produc pagube consemnează rituri funebre străvechi, pe care le re- cel homeric, trece la mitologia egipteană, celtică și materiale, fără a putea fi pedepsiți pentru aceasta. Dl găsim în foclorul ultimelor două secole. prin tradițiile medievale cunoscute, pentru a ajunge Taloș constată și unele deosebiri la diferitele popoa- Unele motive biblice din balada Nunta Soa- la basmul european, în special la cel românesc (vari- re romanice, care nu sunt esențiale (data calendaris- relui: scara până la cer, toiagul și funcțiile lui, raiul anta D. Stăncescu). El relevă faptul că în basmul eu- tică, bogăția repertoriului ș.a.), însă cel mai bine sunt și iadul (cheile raiului, vacile grase și cele slabe, pă- ropean există motivul morții aparente a unui tînăr sau păstrate obiceiurile și riturile la români și la spanioli, sările albe și cele negre ș.a.) apropie balada noastră a unei tinere, dintr-o multitudine de cauze: se îneacă adică în ariile de margine ale romanității, fenomen de Divina Comedia, a lui Dante Aligheri. Comunita- cu un fruct (uneori otrăvit) și moare (aparent); fata e similar celor petrecute în evoluția limbilor neolatine. tea stabilită de dl Taloș între aceste două opere poate găsită însă de un prinț, care o duce în camera lui, iar Prin studiul d-lui Ion Taloș, folclorul românesc își sugera că balada noastră s-a născut din mentalitatea la mișcarea corpului, fructul se mișcă, iar protago- găsește, indiscutabil, locul în aria romanică. caracteristică secolelor XII sau XIII, chiar dacă nu se nista revine la viață; în cazul tânărului, acesta moare În același capitol găsim un interesant studiu poate întrevedea o legătură genetică între ele. aparent, dar se trezește în fiecare an în ziua Sfântului privitor la lirica populară a italienilor, românilor, Penultimul capitol e dedicat unor aspecte de Ioan: dacă la căpătâiul lui se află un bărbat, acesta îi francezilor și spaniolilor. Compararea textelor lirice istorie a culturii: primul se ocupă de prezența leului devine frate de cruce, iar dacă se află o fată, aceasta populare prilejuiește autorului constatări cu privire în cultura funerară a Imperiului Roman. E un studiu devine soția lui. Specialistul român arată că acesta la apetența față de lirică a popoarelor neolatine, la comparativ, care pune în valoare cercetările parțiale e un motiv inițiatic, frecvent în basmele europene situația geografică a liricii populare în țările indicate din toate țările neolatine. Al doilea studiu din acest și nu e nicidecum unul macabru sau morbid, cum și la imaginea iubitei în lirica acestor popoare. capitol cercetează riturile de curățire, pornind de la presupune Diego Catalán. Mai mult, dl Taloș arată În capitolul consacrat raportului dintre li- două tipuri de colinde intitulate „Scalda sfinților” și că numai din perspectivă modernă se poate vorbi, în teratura medievală scrisă și folclor, dl Taloș acordă „Dumnezeu se scaldă și se-ntreabă: ce-i mai bun pe- cazul unor asemenea balade, despre necrofilie, căci atenție motivului moartea-nuntă descoperit în eposul acest pământ”; unul e caracteristic pentru zona nord- literatura tradițională nu cunoaște motive macabre francez Cântarea lui Roland și în Miorița. Autorul vestică, celălalt pentru cea sud-estică a României. În sau necrofile. Ea le sublimă. arată că vechimea motivului mioritic e demonstra- ambele e prezent motivul băii rituale, care poate fi După aceste două studii dedicate cântecului tă de prezența lui în cel mai important și mai vechi întânit și în alte genuri folclorice (la naștere, nuntă epico-liric spaniol, ale căror motive pot fi explica- epos medieval francez, adică în primele secole ale și înmormântare). Dl Taloș găsește rituri de curățire te, de asemenea, cu ajutorul folclorului românesc, dt mileniului al doilea. Pe de altă parte însă, Miorița în Vechiul și Noul Testament, în surse literare (epo- Taloș abordează tema colindelor noastre în perime- contribuie la explicarea motivului obscur din Cânta- peea lui Ghilgameș, Homer) sau arheologice (băile tru romanic. Se știe că Petru Caraman afirmase origi- rea lui Roland. Cele două opere geniale își fac reci- romane din Dacia), ajungând la concluzia că cele nea romană a colindelor, dar și-a limitat cercetarea la proc servicii. două colinde menționate mai sus izvorăsc din aceste colindele românești, ucrainiene și bulgare, adică la Deosebit de valoros este al doilea studiu al surse și reproduc îndeaproape băile romane puternic răsăritul Europei. Dl Taloș cercetează întregul com- capitolului, dedicat riturilor arhaice de înmormântare încreștinate. plex tematic al sărbătorilor de la sfârșit și început din Cântarea lui Roland. Sub raportul intensității cu În ultimul capitol autorul încearcă să stabi- de an la popoarele romanice, începând de la români, care a fost cercetat, eposul francez poate fi comparat, lească locul folclorului românesc în aria culturală ro- și anume: colindatul la Crăciun, la Anul Nou și la cu opera lui Eminescu, amândouă lăsând impresia că manică, pe baza celor spuse depre Divina Commedia Bobotează, descolindatul, petrecerea feciorilor („be- totul a fost lămurit, noi cercetări nemaiputând fi efec- și balada românească Nunta Soarelui; Cântarea lui rea”), colindele profane și cele religioase, baladele tuate. Dl Taloș a dovedit contrariul: cu pregătirea lui Roland și Miorița; colinda despre voinicul cel viteaz și cântecele lirice din repertoriul de colinde. D-sa de folclorist român, el descoperă aspecte necerceta- în comparație cu romanța spaniolă Lanzarote y el ci- urmărește aceeași cercetare la italieni, francezi, spa- te și nebănuite ale eposului, asupra cărora nu putem ervo de pie blanco și eposul francez Tyolet; romanța nioli și portughezi, dovedind similarități remarcabile: insista acum, dar sperăm că ele vor trezi interesul despre La dama y el pastor în comparație cu Cioba- e general răspândit fenomenul organizării tineretului medieviștilor români și străini. Dl Taloș interpreteză nul care și-a pierdut oile. Acestea sunt doar patru pe criterii de vârstă în cete, care merg de la o casă la scena sunatului din corn pentru a comunica lui Carol dintre motivele cercetate în volum și care cunosc alta și laudă familia pentru bunăstarea ei, pe fecior, cel Mare că ariergarda lui a fost trădată de Ganelon, paralele la români, francezi, spanioli. Lor li se pot pentru voinicia lui, pe fată, pentru frumusețea ei, și comportamentul tradițional - aș zice: folcloric - al adăuga colindele și colindatul. urează sănătate și bunăstare, anunțând că la anul vor lui Carol cel Mare (răzbunarea celor căzuți, atenția Cu toate că motivele folclorice se lasă mai veni din nou. Se cântă texte vesele sau triste, după pentru ca trupurile lor să nu fie profanate de adver- greu comparate decât cuvintele unei limbi, dl Taloș starea celor din casă; feciorii dansează un dans scurt sari sau de animale sălbatice, înmormântarea după dovedește continuitatea unor motive folclorice din cu toate persoanele de sex feminin din casă, ceea ce tradiție a celor căzuți, plângerea și bocirea lor; înge- epoca romană sau din Evul Mediu și totodată arhai- este un rit al rodniciei; cu bunurile (și banii) primiți mănarea unor elemente păgâne și creștine: atingerea citatea folclorului nostru, care oferă puncte de sprijin de colindători se organizează o petrecere, la care e sau sărutul mortului, punerea la adăpost a armamen- pentru înțelegerea unor episoade obscure din folclo- invitat întregul sat, ba chiar și satele vecine. În case- tului celor căzuți, moartea-nuntă etc.). rul altor popoare romanice. Nevoia stringentă a unei le în care nu sunt primiți sau nu sunt răsplătiți corect În epos, Carol cel Mare nu e numai marele ediții românești a cărții nu mai trebuie subliniată. n Revistă de cultură și spiritualitate sud-est europeană: „Carmina Balcanica” Anul IX, nr. 1(18) May 2017 Revista este dedicată spațiului cultural sud- model și pildă de toleranță, acolo conviețuind toate este prezent prin est european, care, dincolo de „constantele antro- civilizațiile: musulmană, creștină, mozaică. scriitorul Panos po-geografice”, relevă totodată și „un destin istoric Acest „Est al Europei” pe care Nicolae Iorga Ioannides, iar SER- comun” conferind multe similitudini politice, religi- îl înțelegea ca „participând la civilizația Europei” BIA prin prozatorul oase ori culturale țărilor din regiune. Intenționând să devine, iată, programul acestei reviste, pe care Mi- Aleksandar Gatali- depășească peiorativismul din gândirea stereotipă a haela Albu îl sintetizează astfel: „Intenționăm ca ca (textele acestora unui Occident orgolios, periodicul fondat la Craio- prin revista cu nume sugestiv, Carmina Balcanica, apar desigur în lim- va de profesorii universitari Mihaela Albu și Dan să revelăm nu numai specificul cultural al fiecărei bile greacă, respec- Anghelescu (cu un bogat „International Board”) țări din această «unitate» și al ansamblului sud-est tiv, sârbă, urmate s-a axat pe redefinirea și reconsiderare a ceea ce european, dar și specificul dialogului Orient-Occi- de retroversiuni în engleză, limbă în care de fapt sunt îndeobște se înțelege prin triada Balcani – Balca- dent”, cu alte cuvinte „contribuția civilizației și a translatate și textele colaboratorilor (recenzii, eseuri, nitate – Balcanism: „Spiritualitatea, arta, cărțile de culturii spațiului balcanic la cultura și civilizația eu- poezii): Anastasia Dumitru, Horia Bădescu, Ioana înțelepciune, ca și toate formele de interpenetrație ropeană.” Diaconescu (România), Nedeljko Terzic (Serbia), spirituală ar trebui să justifice o de-peiorativizare a Astfel, recentul număr al revistei Carmen Victor Castellani (USA). Menționând și iconografia modului în care este privită și înțeleasă lumea Le- Balcanica (păstrându-și grafic din 2008 încoace color referitoare la aspecte privind războiul dintâi vantului. În acest sens, există deja solide argumente: acest titlu de „old Text english”) – „review of South- (presă, imagini de front, monumente etc.), apreciem toate temeiurile civilizației europene își au sorgintea East European Spirituality and Culture” – propune noul număr al periodicul ca fiind unul instructiv și în spațiul balcanic. Ideea de democrație s-a născut un nou „dialog intercultural” sub genericul Primul de real interes nu numai pentru cititorii din arealul la poalele Athenei. Ideea de constituție a apărut în Război Mondial reflectat în literatură/ World War balcanic, ci, desigur, pentru cititorul european, în spațiul grecesc. Creștinismul avea să se răspândeas- I in Literature. Din acest „melos” balcanic diver- genere („revista se adresează tuturor celor care, din- că în Europa prin marea operă apostolică începută sificat revista propune trei scriitori români în ope- colo de Balcani, sunt interesați de fenomenul cultu- în Grecia.” În sfârșit, argumentând rațiunea numă- ra cărora Primul Război Mondial devine tematică ral, unitar în diversitate, din zonă, cunoscută lumii rului de față, la Sarajevo se va declanșa Primul Răz- amplă și profundă: Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, îndeosebi prin conflicte politice.” - Mihaela Albu).n boi Mondial, în orașul perceput ca un nou Ierusalim, George Topârceanu. Alături de România, CYPRUL Portal−ΜΑΙASTRA Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 13 Ioan St. LAZĂR:

„Mioriţa” în orizontul sacrificiului vedic

În cei peste 150 de ani de când a intrat în conştiinţa românilor ca o creaţie a lor princeps, reprezentativă, textul „Mioriţei”, considerat de către G. Călinescu unul dintre cele „patru mituri fundamentale ale literaturii române”, respectiv, ale literaturii orale, ca şi ale literaturii scrise, a primit o multitudine de interpretări exegetice de profil etnologic sau literar, dar şi de profil cultural, sociologic, filosofic, moral, ideologic şi chiar politic, încât mozaicul lor a creat o anume saţietate. Aceasta l-a făcut pe Constantin Noica să propună „despărţirea de Mioriţa» (în sensul de a nu-i absolutiza valoarea, pozi- tivă ori negativă, în detrimentul preţuirii şi a altor texte semnificative pentru mentalul românesc), în vreme ce contempo- ranii noştri, extrapolându-i o singură dimensiune, aşa zisul fatalism, o demitizează cu ironie şi dispreţ şi se proiectează, grăbiţi şi superficiali, către o „schimbare la faţă a României” fără amintirea (mesajului) „Mioriţei”. Din contră, pentru exegetul autentic, multitudinea de interpretări configurează acestui text un sistem de opoziţii interne care antrenează, fiecare în parte, câte o faţetă mitică originară şi o ipoteză explicativă (ca mit vegetaţional, mit solar, mit funerar, mit iniţiatic ş.a.), iar. împreună, consistenţa unui mit „plural” (Lazăr, 2003 şi 2005) şi a unui model ex- plicativ corespondent, care dau seama – pe cât e posibil – de transformările funcţional-structurale şi, totuşi, de „echilibrul dinamic” al textului în spaţiu şi în timp. Cu perspectiva unei structurări procesuale de la o specie (colind) la alta (baladă) sau de la o zonă geografică la alta şi de la o epocă de creaţie la alta, pare că „Mioriţa” n-ar mai avea taine, deşi totdeauna mai este ceva încă nebulos şi incitant; aşa denotă, din experienţa lui, Mihai Coman, care, vorbind despre „polivalenţa componentelor” şi „aspectul proteic” al „Mioriţei”, despre „imposibilitatea epuizării sensului ei la sfârşitul oricărei analize”, afirmă apodictic: „Întotdeauna ai sentimentul că există ceva care iţi scapă, că ai spus tot ce se putea spune, dar că nu ai reuşit să spui niciodată totul”, deoarece: „Adâncimi de nesecat hrănesc această creaţie; oridecâteori te apleci asupra ei, ecoul profunzimilor urcă spre tine” (Coman, 1982: 203).

Reflecţii privind mitul sacrificial non-violenţa Iubirii, furnizând comunităţii iudaice şi umanităţii de până atunci, aflate în criză, prin El însuşi, „victima cea mai desăvârşită (sic! - n.n.) care se Pus sub semnul acestei relativităţi şi. totodată, deschideri, demersul de faţă poate închipui”, „cea mai nevinovată” „căreia (această colectivitate – n.n.) nu-i se integrează, încă din titlu, pe coordonata mitic-ritualistă a interpretărilor „Mi- datorează nimic”, şi de care se descotoroseşte fără să stea pe gânduri, realizând oriţei”, invocând, din adâncurile imemoriale ale textului, acel sacrificiu originar în continuare un „sacrificiu al celuilalt”, în timp ce El a adus „sacrificiul de sine”, creator şi întemeietor, repetat ritualic pentru susţinerea legăturii grupului social modelul noii conduite umane din comunităţile creştine timpurii, martirice (v. şi cu divinitatea şi reinstaurarea ordinii în lume şi în viaţa concretă a comunităţii, N. Gavriluţă, 1997, p.p. 31-39, îndeosebi autosacrificiul Treimii Divine în jertfa la închiderea unui ciclu natural şi habitual şi în- lui Iisus, apud S. Bulgakov). ceputul altuia, pe principiul magic „do ut des” Toate aceste înnoiri în privinţa teoriei şi [în traducere liberă: îţi dăruiesc, după puterile practicii sacrificiului nu ne sunt superflui aici, mele, în acest ceas al declinului, o viaţă, întru fiindcă, dacă vom evoca anume cercetări româ- ispăşirea relelor, pentru ca tu, la rândul tău, să neşti legate de ipoteza unui sacrificiu mioritic mi-o dăruieşti, în continuare, o alta, „confirmată – respectiv, desluşirile de etnologie juridică, in- şi întregită, desăvârşită” (Lupaşcu, 1997: 7) pen- terpretările de sociologie istorică ori psihologie tru reiterarea Binelui şi a Ordinii, reiterare ascen- socială sau chiar corelaţiile cu mitul creştin - , dentă a ciclului existenţei mele], de data aceasta, ele nu se intersectează cu viziunea integratoare principiu magic, aplicat la sacrificiul specific proiectată de şcoala lui René Girard, încât ră- „confreriei’’ de păstori (ori de agricultori!?), ca mâne ca un deziderat tatonarea unei aplicaţii şi la acela al „confreriei” de zidari (din balada la „Mioriţa” şi nu numai. În cele ce urmează, „Meşterul Manole”). năzuind, „pentru o mai dreaptă cinstire a lumii” Literatura etnologică, precum şi reflecţia mioritice, conexiunea ei la universalitate, ne ra- filosofică privind sacrificiul sunt de o excepţio- portăm la o secţiune dintre cele mai reprezenta- nală diversitate, implicând cauzele şi finalitatea tive din „istoria” multimilenară a sacrificiului, lui, componentele, tipologia, formele originare şi anume sacrificiul vedic, şi, fără a intra in deta- substitutele istorice, etapele transformării lor funcţional-structurale, dualismele liile formelor şi canoanelor sale interne de excepţională semnificaţie şi rigoare, profan-sacru, crimă-sacrificiu, om-divinitate ş.a.m.d. După o provocatoare sin- încercăm o analogie între principalele sale componente şi elementele structurale teză de tip ritualistic – ne referim la „Eseu despre natura şi funcţia sacrificiului”, ale textului mioritic, pe cât acestea pot să sugereze o ritualitate originară. Ne realizat, la finele secolului al XlX-lea, de către Marcel Mauss şi Henri Hubert, folosim în acest scop de revelatoarele analize semiologice efectuate de către ori- exponenţi ai şcolii sociologice franceze – şi după extensiile analitice operate de entalistul român Sergiu Al. George în lumea gândirii şi a limbii indiene, domenii Mircea Eliade şi alţi istorici ai religiilor ori etnologi, în cercetarea contemporană care, încă din vremea lui Pănini, primul mare gramatician al lumii, erau puse în referitoare la teoria şi praxisul sacrificial se reliefează orientarea iniţiată de an- directă legătură cu structurile mitico-rituale, văzute ca structuri semiologice (Al- tropologul american René Girard, care pune accentul pe resorturile sociale ale George, 1976: 19). sacrificiului, configurând un „mecanism victimar” cu rosturi expiatorii şi propi- ţiatorii, pe care colectivitatea îl pune periodic în acţiune pentru a-şi tempera – în Sacrificiul vedic şi vectorii lui lipsa unui sistem judiciar coerent şi stabil – „jocul” nesfârşit al răzbunărilor şi violenţelor şi a restaura Ordinea după Haos. Indiferent de forma sau tipul lui, ritul vedic – consemnează autorul – „este Fără să intrăm în detalii, întrucât obiectivul nostru este altul, opinăm că un act simbolic, deci, act şi semioză. Ca act, el reprezintă forma cea mai expansi- o asemenea viziune realistă, contrastând spectaculos cu structurile de acte şi onată a acestuia, un spectacol în care sunt prezente toate elementele posibile care semnificaţii religioase ale sacrificiului, este, de fapt, complementară acestora, de să intre în reprezentarea unui act. De aceea sacrificiul vedic este numit Karman, unde şi conjuncţia girardiană a violenţei cu sacrul: „Este criminal să ucizi victi- „act”, constituind actul prin excelenţă, modelul suprem al oricărui act uman. Ca ma pentru că ea este sacră... dar victima nu ar fi sacră daca nu ar fi ucisă” (Girard, semioză, sacrificiul este un act purtător de semnificaţii, fapt care l-a făcut pe F. 1995: 7) – ceea ce ne trimite la ideea că sociologicul şi religiosul constituie cele de Saussure să-l considere că reprezintă, ca şi limba şi alte activităţi umane, un două „feţe” inalienabile ale sacrificiului; cu alte cuvinte, nu trebuie ca, pentru ex- sistem semantic, adică o structură. Ritul este o structură prin care insul comu- plicitarea originilor acestuia, să extrapolăm sociologicul cu minimalizarea reli- nică cu realitatea mitică; prin el se realizează o comunicare în accepţia largă a giosului (cum face, uneori, pro domo, R. Girard) şi nici să extrapolăm religiosul, termenului, ca transfer de valori, transfer care nu e fizic, ci simbolic, ca în orice acoperind cu el „cele ascunse de la întemeierea lumii” (Girard, 1999). Viziunea practică semiotică. Asemenea limbii, ritul are o structură sintactică...” (Al-Geor- înnoitoare a lui René Girard n-ar fi, însă, în mod satisfăcător, rezumată dacă nu ge, 1976: 42). am evoca şi interpretarea etapei pe care o reprezintă, în devenirea sacrificiu- „Izomorfismul structurii lingvistice şi celei rituale” (ibidem) a fostex- lui, creştinismul, îndeosebi fiinţa emblematică a lui Iisus Hristos, care, în pofida primat implicit în gramatica lui Panini (sec. V-IV î.e.n.) şi explicit, în secolul habitudinilor sacrificiale din Vechiul Testament, a promovat, nou-testamentar, �Continuare în pag. 14 Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 14 ...„Mioriţa” în orizontul sacrificiului vedic �Urmare din pag. 13 XI-lea, de către filosoful şi esteticianul indian Abhinavagupta, în timp ce, în chiar din textul tratatului lui Pănini care menţionează, în regula II, 3, 61, expre- Europa, acelaşi izomorfism a fost descoperit abia la sfârşitul secolului al XlX- sia devatasampradana, „ofranda către o divinitate”; el corespunde, împreună cu lea, de către Ferdinand de Saussure, pe baza cunoaşterii directe a gramaticii lui „ablaţiunea” (apâdâna) - însuşi transferului magic; Pănini. De atunci, savanţii europeni şi americani nu încetează să studieze gra- - cel care instituie sacrificiul (yajamâna) - fiind şi „incitatorul” (hetu) matica paniniană şi semiologia indiană care pun în evidenţă conceptul de funcţie „agentului” sacrificator (Al-George, 1976: 41). şi corelaţiile acesteia la nivel sintactic, modelate după „sintaxa” mitico-rituală. Cu relativă uşurinţă putem deduce că aceste categorii ale gândirii confi- „Sistemul semiologic al ritului se deosebeşte de cel al limbii prin faptul esenţial gurează funcţional şi categoriile sintactice ale propoziţiei, recte cazurile grama- că regulile care-i instituie forma expresivă nu mai sunt automate şi obscure, ci ticale – pe care, în acelaşi sens cu Sergiu Al-George, le percepem într-o ordine elaborate deliberat; ceea ce este implicit în limbă se află explicit în rit” – relevă inversă faţă de intrarea în act a componenţilor sacrificiului ritualic.Astfel: succint Sergiu Al. George (1976; 19). Ca atare, „forma ritului o poate dezvălui Kartr, „agentul” – Subiectul; mai uşor pe cea a limbajului, putând îndeplini faţă de acesta din urmă rolul unui Karman, „pacientul” – Acuzativul complement direct; model” (Al-George, 1976: 19) în ştiinţa actuală. Adhikarana, „locaţia” – acuzativul complement circumstanţial; Componentele ritualului, care modelează pe cele ale limbii şi gândirii, au Karana, „instrumentul” – acuzativul complement indirect; fost puse în legătură cu termenul kâraka, folosit de Pănini pentru a identifica – în Sampradâna, „donaţia” – Dativul; tălmăcirea lui L. Renou – „relaţiile logice sau ideatice dintre un nume şi verb”, Apâdâna, „ablaţiunea” – Ablativul. respectiv „recţiunea (între un nume şi acţiunea verbală), regimul cazual verbal” Această corespondenţă este, totuşi „doar aparentă”; schemă logică indis- (Al-George, 1976: 28). De altfel, şi Abhinavagupta, abordând „calea actului” cutabilă a gândirii şi a limbii, exersată cutumiar în ritualul sacrificial, cunoaşte o prin care insul se poate analoga cu „Stăpânul suprem”/Paraméśvara), invocă ide- anume flexibilitate, datorată diferenţei inerente dintre planurile în care se mani- ea acţiunii verbale (kriyâ) şi cele şase kâraka: fiecare dintre acestea – arată şi festă categoriile respective, planul celor 6 karaka fiind mult mai complex şi, de Sergiu Al-George – este pusă în corespondenţă cu „Stăpânul suprem” [zeu şi ins fapt, general. Ca operator logic în diferite contexte, un singur karaka „nu cores- dimpreună (!) - n.n. I.St.L.] prin intermediul unui element al actului sacrificial punde unui singur <> − în înţelesul (acestuia) de entitate morfosintactică (Al-George, 1976: 42). Aceasta evocă şi ceea ce un filosof anterior, Bhartrhari, a flexiunii nominale –, cele mai multe dintre ele putându-se exprima prin mai configurase drept structura lumii prin puterile (şâkti) lui Brahman, (ca „Esenţă multe <> (S. Al-George, 1976: 29 squ.), ceea ce se marchează, în limba a cuvântului”), puteri asimilate cu cele şase kâraka. Prin urmare, cele 6 kâraka indiană şi prin desinenţe particulare. ajung să fie categorii semiologice care exprimă funcţia şi relaţia la nivelul sin- Deloc mirabilă în contextul nostru, „aparenta” calchiere a categoriilor sa- taxei propoziţionale (minimale) – marchează, de pildă, flexiunile cazuale -, dar, crificiale cu funcţiile sintactice kâraka (v. fig. 2.) se bazează, cum am văzut, pe prin extensie, ele definesc elementele logice ale oricărui act sau ale oricărei ac- prioritatea semiologică a ritualului şi constituie o constanta a culturii indiene, ţiuni, inclusiv la nivel ontologic, atât în realitatea ei concretă, cât şi în schema exprimă o esenţă a acesteia. „Gândirea indiană – afirma L. Renou – are drept sintactică a semiozei sale. Or, contextul originar al acestei funcţionalităţi/şi rela- substructură raţionamente de ordin gramatical” (apud Al-George, 1976: 10), iar ţionări este acela al ritului sacrificial. gramatica s-a plămădit „în strictă intimitate” cu „gramatica” ritualului. Conse- Înainte de a ne cantona în corelaţia vedică, să remarcăm structura sau cinţele în ştiinţa limbii sunt deosebit de însemnate pentru că ele au rezolvat pro- „schema” sacrificiului, aşa cum a fost decelată de M. Mauss şi H. Hubert din bleme ce frământă încă lingvistica modernă, propunându-i acesteia chiar soluţii tradiţia ritualurilor sacrificiale ale inzilor, evreilor, grecilor, romanilor şi ale unor optime, cum ar fi, de pildă, <> (Al-George, 1976: vechi popoare din America Centrală. Această „schemă”, bazată pe coresponden- 43-44). Pe de altă parte, îndelungata corelaţie între structurile mitico-rituale şi ţele „la distanţă” şi în timp dintre aceste rituri, în care o religiozitate arhaică cele lingvistice, răsfrântă şi în modul în care s-au născut şi au evoluat celelalte prelungită, cu inerente transformări prin vremi, se exercită asupra funcţiei şi discipline ale gândirii şi ale discursului, reliefează valoarea căii gândirii mitice, constituţiei fiecărei componente, cuprinde: ca alternativă în progresul intelectual, gândire mitică –„imaginală”/„obiectuală”/ I. Intrarea „simbolică” – ce s-a dovedit nici radical diferită, nici inferioară celei abstrac- 1. Sacrificantul te, europene, moderne. În acelaşi sens, Cl. Lévi-Strauss spera că „poate vom 2. Sacrificatorul descoperi într-o zi că aceeaşi logică operează în gândirea mitică şi în gândirea 3. Locul, instrumentele ştiinţifică şi că omul a gândit totdeauna la fel de bine” (Lévi-Strauss, 1958: 255). II. Victima III. Ieşirea (M. Mauss, H. Hubert, 1997: 63-113) „Aplicaţia” mioritică Faţă de această „schemă” universală, structura ritualului vedic (indo-eu- ropean) acoperă mai cuprinzător şi în detaliu specificul funcţional al acestui act De toate aceste considerente concluzive legate de componentele sacrifi- religios cutumiar, configurat prin cele şase karaka în calitatea primordială de ciului vedic şi consecinţele lor în planul limbii şi al culturii indiene avem nevoie categorii logice ale oricărei acţiuni. Într-adevăr, într-o viziune mai generală, care în analogia cu spaţiul literaturii populare române, care – şi ea – se poate spune că evocă „elementele prin care se realizează o acţiune” şi „toţi termenii de referinţă a perpetuat, în „durată lungă”, modul gândirii mitico-rituale creative, deşi, orală prin care aceasta poate fi concepută sau relatată”, cele şase kâraka sunt, în ordi- fiind, nu a avut şi şansa transpunerii timpurii în scris; de aici, lipsa unei herme- nea enunţată de Pănini, următoarele: neutici a textelor, care, însă, este dezvoltată în cultura indiană, cultură a cărţii 1. apâdâna, „ablaţiunea”: „îndepărtarea şi separarea de la un anumit obiect scrise. În contextul românesc, „Mioriţa” – text princeps! – ne apare drept semni- sau persoană”; ficativă, având o structură originar mitico-rituală, răsfrântă în factura dramatică, 2.sampradâna, „donaţia”: opusă ablaţiunii, acţiunea de remitere către un ori baladescă (epică-dramatică-şi-lirică) a expresiei sale; iar, dacă vom reuşi, în obiect sau persoană; exerciţiul nostru de analogie, să demonstrăm corespondenţa acestei structuri cu destinaţia, scopul actului; aceea a sacrificiului vedic, (reprezentată de „sintaxa” celor şase kâraka specifi- 3. karana, „instrumentul”: mijlocul de realizare suprem (al unei acţiuni); ce), va fi cazul să ne întrebăm cum se explică o asemenea corespondenţă: prin re- 4. adhikarana, „locaţia” sau „referinţa” spaţio-temporală: ca „substrat”/ sorturi antropologic-culturale inerente, comune în spaţiul indoeuropean? printr-o suport”/„receptacul” al transmisie esoterică din partea unei elite creatoare înrudite cu elita religioasă ce a acţiunii; constituit riturile vedice? prin probabile determinări originare comune şi ulterior 5. karman, „pacientul”: cel care suferă acţiunea sau, cum spune Pânini, devenite specifice, în condiţii geo-istorice particulare? „ceea ce agentul doreşte să Deocamdată vom face exerciţiul practic ca, pe baza acelui calc lingvisti- dobândească mai presus de orice”; co-ritualic de componente funcţionale (kâraka) din sacrificiul vedic, să încercăm 6. kartr, „agentul” acţiunii, definit de Panini: svantantra, „independentul”; identificarea corespondentelor acestora într-o probabilă structură de rit-mit sacri- acesta, nu exclude, ficial originar a textului „Mioriţei”. totuşi, existenţa, uneori , a unui „incitator” cauzal (hetu) (apud Al. La o primă aproximare, pornind de la varianta mioritică standard – vari- George, 1976: 28). anta Alecsandri (Vrabie, 1984: 32, 34-35) –, corespondenţele cu ritul sacrificial Sergiu Al-George este cercetătorul care, pornind de la categoriile sacri- pare că sunt surprinzător de adecvate. Astfel, „agentul” (kartr) este reprezentat ficiului stabilite de către Marcel Mauss şi Henri Hubert, merge mai departe şi de către doi dintre cei trei ciobani ce coboară de la munte „pe-un picior de plai,/ relevă corespondenţa celor şase kâraka cu categoriile sacrificiului (într-o viziune pe-o gură de rai” la vale, într-un tradiţional ritual de transhumanţă; „victima”/ mai completă decât aceea a sociologilor francezi). Astfel, după Sergiu Al-George „pacientul” (karman) va fi cel de-al treilea cioban, un moldovean [într-o veche (şi vom sesiza o ordine inversă faţă de aceea a lui Panini): semantică, nu un exponent ai unei provincii istorice, ci un erou benefic ce deţine - „sacrificatorul corespunde agentului” (Kartr); o poziţie înaltă, capabil să se lupte cu succes pentru comunitate] (Agrigoroaei, - victima – „pacientului” (Karman); 1980: 9-10)]. Nu ni se menţionează, în această variantă, „instrumentele” (kara- - ustensilele sacrificiale – „instrumentului” (Karana); na) sacrificiului, ceea ce nu înseamnă că ele n-ar fi existat (în variantele-colind, - aria sacrificială şi momentul propice – „locaţiei” (adhikarana); sunt chiar trei feluri de instrumente/ori de pedepse, dintre care victima are drep- - actul ofrandei – semnificând „donaţia” (sampradâna, „aşa cum rezultă tul de a alege şi chiar o face; în baladă, sugestia instrumentelor poate fi, la modul Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 15 concret, orice fel de ucidere, iar la modul abstract, însăşi logica operaţiei mate- umane individuale, care nu mai este aservită cu totul grupului sacral de care matice de scădere, (din 3 ciobani, unul). „Locaţia” (adhi-karana) este marcată, în aparţine, ci îşi manifestă individualitatea şi umanitatea la o scară, putem zice, spaţiu, de locul amintit [(„pe-un picior de plai,/pe-o gură de rai” – care, în planul maximală, dacă nu în plan real, atunci în cel imaginar, asumat deopotrivă şi secund, are simbolism catabasic) (Brânda, 1991: 344 squ.)],iar, în timp, este rele- arhetipal. Amintim că proiecţia în imaginar, era prevăzută în mantrele ritua- vată de menţiunea că omorul sacrificial ar fi fost plănuit să se producă „pe l-apus lului vedic, după cum notează M. Mauss şi H. Hubert: „I se spunea animalului de soare” [moment specific, în vremi străvechi, (şi cu atât mai mult omului – victimă – opinăm pentru intrarea neofitului în spaţio-timpul sacru, noi, I.St.L.) că el merge în cer pentru ai săi, că pentru iniţiere (Brânda, 1991: 378 squ.]. Donaţia nu moare, că nu este rănit, că merge pe calea (sampradâna), destinaţia sau scopul omorului nu celor buni, calea lui Savitar (Soarele), calea ze- urmează calea normală a discursului poetic, nu ilor…” (M. Mauss, H. Hubert, 1997: 90); de la este exprimată explicit de ciobani (ceea ce deno- această proiecţie, însă, până la acea „splendidă” tă, desigur, o slăbire a memoriei semnificaţiei ri- şi optimistă (!) „transfigurare a destinului” (Mir- tuale!), totuşi, ea se deduce din motivaţia epică: e cea Eliade) în „cosmosul creştin” (din varianta vorba de un rapt, de preluarea oilor celui ce urma Russo – Alecsandri) este o distanţă uriaşă, ce a fi ucis (pentru) „că-i mai ortoman,/ şi-are oi mai măsoară evoluţia societăţii, în general, şi a in- multe”; în alte variante, motivaţia este interdicţia dividului, în special – acesta, conştientizându-şi de a fi cu „fata de maior”. De aici se deduce şi condiţia în limitele comunitare, dar câştigându- „ablaţiunea” (apâdâna), despărţirea (numai!) prin şi o relativă emancipare interioară şi o elevaţie moarte a păstorului de oile sale (şi inerenta împăr- spirituală care depăşeşte tragicul existenţial prin ţire a lor la cei doi ucigaşi) sau despărţire, tot prin integrarea în ontosul cosmic etern. moarte, de „fata de maior”.. Cu această inedită ipostază a victimei sa- În aceste ultime două funcţii karaka (sau crificiale, putem conchide că schema ritualică cazuale), motivaţiile şi scopul omorului şi chiar de sorginte vedică/indo-europeană o regăsim acesta însuşi pare că şi-au pierdut, cu trecerea în textul mioritic pe palierul de „suprafaţă” al timpului, registrul religios, mitic şi ritualic din- acţiunii ciobanilor-sacrificatori (kartr) şi că ei i tâi (din epoca magico-mitică de creaţie umană), se adaugă un alt palier, „de adâncime”, din per- fiind eminamente profane (caracteristice pentru spectiva ciobanului (de) sacrificat, astfel încât, epoca mimetic-realistă de creaţie); să nu uităm, în arealul românesc, se implică două viziuni însă, că şi primul omor, al lui Abel de către fratele complementare asupra aceluiaşi act de omor ri- său Cain, sau omorul lui Remus de către fratele tualic şi două filoane „dus-întors” de înţelesuri său Romulus, au avut aceeaşi aparenţă profană, – ceea ce denotă un răstimp însemnat de trans- fiind, însă, pretexte pentru câte un act arhetipal formări şi de maturizare a societăţii româneşti întemeietor. Ca atare, şi în contextul mioritic, producătoare a acestui text; chiar dacă, pe o la- motivaţiile şi scopul menţionate, dar şi altele din tură închisă şi conservatoare (a colindului) s-a diferitele variante, „camuflează”, cu aparenţa lor păstrat structura arhaică, pe cealalta (a baladei), profană, un acelaşi rost (mitic şi ritualic) străvechi: alegerea şi victimizarea ce- universalitatea structurii străvechi a evoluat gradual până la o „construcţie” ar- lui predestinat sacrificiului, justificarea morţii lui [chiar şi de către el însuşi, tistică de excepţie. (v. şi P. Ursache, 2015). prin asumare ritualică, întrucât victima trebuie „să accepte sacrificiul cu calm, spre binele oamenilor, iar, după ce a murit, să nu se răzbune” – v. M. Mauss, H. Hubert, 1997:84], dobândirea, prin moarte, a unui statut ontologic quasi-divin binefăcător – ca „lar” al locului – pentru continuarea vieţii în bune condiţii de Referinţe bibliografice: către grupul celorlalţi. E timpul să observăm, însă, că, până acum, am perceput lucrurile din per- Alecsandri, Vasile - Poesii poporale ale Românilor, 1852; spectiva ciobanilor (sacrificanţi şi sacrificatori), pe când, în desfăşurarea epică Al-George, Sergiu - Filosofia indiană în texte, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1971; ficţională, avem şi perspectiva celui predestinat sacrificiului. El, ca orice victimă Al.-George, Sergiu - Limbă şi gândire în cultura indiană. Introducere în semio- ritualică (umană), având pre-supoziţia morţii (în versul „şi de-o fi să mor”, în- logia indiană, Bucureşti. Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1976; tâlnit nu doar în variante Russo-Alecsandri, ci în multe altele, din arealul româ- Agrigoroaiei, Eugen - Ţara neuitatelor constelaţii, Iaşi, Editura junimea, 1980; nesc, vers care implică şi posibilitatea unei lupte inegale cu cei doi tovarăşi de Apolzan, Lucia - Carpații – tezaur de istorie. Perenitatea aşezărilor risipite pe înălţimi, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987; drum, deveniţi inamici), nu reacţionează fatalist şi umilitor, ci, în acord cu „rân- Boboc, Nicolae - Motivul premioritic în lumea colindelor, Timişoara, Editura duiala” tradiţională a vieţii de obşte, inspirată de „rânduiala” cosmică a naturii, Facla, 1985; îşi asumă destinul şi îşi „rânduieşte”, el însuşi, ca într-un catharsis al tragicului Brânda, Nicolae - Mituri ale antropocentrismului românesc. I. Mioriţa, Bucu- imanent, posteritatea, în perimetrul aceluiaşi sens mitico-ritualic. El, dar mai reşti, Editura „Cartea Românească”, 1991; ales, ca asumate, locaţia şi „instrumentele” alese, donaţia şi ablaţiunea se situea- Caietele ASER, nr. 3, 2007. Patrimoniul etnologic: concepte, atitudini, tendinţe, ză mereu în două planuri: real şi imaginar, planuri în care coexistă şi „moartea ca Oradea, Editura Muzeului Ţării Crişurilor, 2008; nuntă”. Astfel, locaţia este, în plan real, „în strunga de oi”, iar, în plan imaginar, Coman, Mihai - Izvoare mitice, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1982; pe-un picior de plai,/pe-o gură de rai”. Cât despre „instrumentele” alese pentru Densusianu Ovid - Flori alese din cântecele poporului. Viaţa păstorească în po- sacrificiu, evocate rar în baladă, însă, adesea, în colindele vechi, ca, de pildă, în ezia noastră populară, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966; dialogul: Eliade, Mircea - De la Zalmoxis la Genghis-han, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi − Frate, cum îţi vrei moartea? Enciclopedică, 1980; Ori puşcat, ori săgetat, Fochi, Adrian - Mioriţa – tipologie, circulaţie, geneză, texte, Bucureşti, Editura ori căpuţu jos luat? Academiei, 1964; Nicu Gavriluţă, Studiu introductiv la vol. Marcel Mauss şi Henri Hubert, Eseu − Nici puşcat, nici săgetat, despre natura şi funcţia sacrificiului, Iaşi, Editura „Polirom”, 1997; Fără capul jos luat (v. Boboc, 1985: 116 ş.c.l.), Girard, René - Violenţa şi sacrul, Bucureşti, Editura Nemira, 1995; se poate spune că opţiunea „victimei” nu este aleatorie, ci „canonică”: Girard, René - Despre cele ascunse de la întemeierea lumii, Bucureşti, Editura analog faptului că, în Grecia, arhaică, „victimele (dedicate) zeilor htonieni sunt Nemira, 1999; sacrificate cu capul pe pământ”, iar „cele ale zeilor cereşti, cu capul spre cer” Girard, René - Ţapul ispăşitor, Bucureşti, Editura Nemira, 2000; (M. Mauss, H. Hubert, 1997: 90), este de presupus că sacrificiul viza, pe prin- Lazăr, Ioan St. - „Mioriţa – o lectură deschisă”, „plurală”, în: Analele Universită- cipiul do ut des, îmbunarea divinităţii htonice pentru a dărui „confreriei” de ţii „Spiru Haret” - Facultatea de Limba şi Literatura Română, seria Filologie, nr. 4, 2003; păstori vegetaţie în următorul ciclu anual, ciobanul sacrificat devenind, el însuşi, Lazăr, Ioan St., - Mitologie şi literatură comparată – fragmentarium. Bucureşti, astfel, „în strunga de oi”, protector al acestora. Actul donaţiei se exercită, în plan Editura Fundaţiei „România de Mâine”, 2005; real, către oi („să fiu tot cu voi”), iar, în plan imaginar, către „mândra crăiasă,/a Lupaşcu, Silviu - Sacrificiu şi Teocraţie. Codul sacrificial al Vechiului Testa- lumii mireasă”. Tot astfel, ablaţiunea, în plan real, implică despărţirea de maica ment; Naşterea teologiei creştine a sacrificiului,Iaşi, Editura Fides, 1997; lui pentru „fata de crai”, iar, în plan imaginar, detaşarea de lumea terestră, ter- Mauss, Marcel şi Hubert, Henri - Eseu despre natura şi funcţia sacrificiului, Iaşi, nă şi intrarea în lumea cosmică, eternă (a „naturii-biserică”, precum întrevedea Ed. Polirom, 1997; Blaga). Petru Ursache, Dosarul mitologic al unei capodopere… Cluj-Napoca, Editura „Eikon”, 2015; Întreg acest comportament individual al ciobanului mioritic, deopotrivă Vrabie, Gheorghe - Poetica Mioriţei – studiu stilistic, Bucureşti, Editura Acade- cu integrarea în structura canonică a ritualului sacrificial practicat de comuni- miei, 1984. n tatea pastorală în relaţionarea cu divinităţile naturii, denotă – îndeosebi, în tex- tele-baladă ajunse până la noi – o anume transformare în timp a condiţiei sale Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 16 Avanpremieră editorială: „Cartea lui Athanasios” Ela Iakab, născută în 5 aprilie 1976, este filolog de formaţie, a obținut doctoratul, Timişoara, „în semn de recunoaştere a valoroasei contribuţii scriitoriceşti puse în slujba în anul 2010, cu o teză asupra operei lui Tudor Arghezi. A debutat cu un eseu critic în literaturii contemporane banatice”. revista literară „Reflex”, în 2001, a colaborat și la „Orizont”, „Steaua”, „Luceafărul”, Volumul în curs de apariţie, Cartea lui Athanasios (Editura Grinta, Cluj-Napo- „Arca”, „Poesis”, „Nord literar”, „Alternanţe” (Germania), „La tribu de Frida” (Spania). ca), este, aşa cum sugerează şi titlul, o apocrifă imaginară, transpusă cu ingeniozitate în A fost câțiva ani redactor la revista literară „Banat”(2003-2009), din 2009 este redactor registru liric. Biografia eremitului Athanasios (în gr.=cel nemuritor) începe cu adevărat la „Actualitatea literară”, iar din 2016 este şi redactor al revistei bilingve „Carmina în solitudinea deşertului care-i va purta numele şi urcă treptat spre revelaţii, epifanii, hierofanii. Meritul incontestabil al autoarei constă în uluitoarea capacitate de a plăsmui, Balcanica”. Cartea ei de debut, un studiu critic intitulat Deșertăciune și asceză (Editura prin simboluri şi arhetipuri, o poezie aproape ermetică, a misterului uman şi divin, plină Eubeea, Timișoara, 2011), a fost distinsă cu Premiul Special pentru cea mai bună carte de căutări şi experienţe metafizice, într-un limbaj insolit, de o eleganţă rară în poezia de argheziologie în cadrul Festivalului Internațional „Tudor Arghezi”, ediția 2012. În vremurilor noastre. Ela Iakab are o viziune numai a ei, un stil inconfundabil şi un curaj martie, 2016, a obţinut Premiul de Excelenţă al Fundaţiei Culturale „Orient Latin” imens, acela de a-şi popula spaţiul poeziei cu o mitologie proprie.(P.M.) Semne Ţinutul enigmatic nu avea temple, regi, sacerdoţi, altare. Încă nu stăpânea ştiinţa sacră Eremiţii erau zvelţi fiul pierdut al cabalistului, şi tinereţea lor nu semăna venit în deşert cu manuscrisul cu tinereţea pământenilor. secret al tatălui său.

Rostea sunete, fără să cunoască puterea Toţi trăiau treizeci şi trei de ani. şi ordinea lor, izvorâte din numere celeste.

Şi, totuşi, incantaţia lui tulbure m-a salvat, Brusc, Îngerul a început să-şi mişte degetele, când tăietorii de geme au venit pe strunele unui buzuki plămădit în eter. să mă ucidă cu pietre, pentru brăţara dăruită de ursitoare, Stâncile uriaşe sunau, cum suna luntrea lui Charon plină, acum, de semne translucide, când trecea Orfeu apele Styxului, a căror noimă mi-a mai rămas, despărţit de Euridice pentru totdeauna. o vreme, străină. Au murit atunci, de jur împrejurul meu, treizeci şi trei de bărbaţi.

Cum nu am murit şi eu, Monolog deşi făptura mea toată a cântat şi ea, cu vocea din luntre, şi n-a făcut, până la o sută douăzeci de ani, nimic cu vocea sufletelor plecate mereu Iată, Athanasios, numele meu, altceva, spre lumea întunecată, nu înseamnă că nu cunosc în afara strădaniilor de a anula, numai Îngerul şi nu voi cunoaşte moartea, prin ceremonii secrete, care a murmurat Esi eisai Athanasios1 deoarece sunt fiu al cerului, ca Ahile, pedeapsa divină de a cărei ireversibilitate, ştie! scăldat de zeiţa-mamă în apele Styxului. nimeni până la el, nu s-a îndoit vreodată. Nu, nu, nu, cineva de sus interzice mereu XXI moartea trupului meu, Şi Zeul a râs complet vulnerabil. născoceam peceți într-o înfrigurare sihastră, Mi-am întins trupul, a răstignire, cioplind în sfere translucide Poate, e o răsplată pentru copilăria mea sub cerul ofrandelor. Arborele Vieţii. din oraşul îndepărtat. Fugeam neîncetat de toate bucuriile lumii, Şi m-am rugat Zeului, Am ştiut că Zeul mi-a primit fără conştiinţa sacrificiului, scrum să se facă scrierea cu zbateri sonore, căutând, în culmile munţilor, sălaşul năluca rămasă în mine, când incandescența mâinilor celor şapte Îngeri păzitori ai cetăţii. de atunci, ridicate spre cer de când eram saltimbancii a rugă, Mă simţeam străin între oameni, mereu contopiţi a implorare, îngerii nu mi se arătau nici în vis, în dans hipnotic, a încremenit în aer cu toate că eu eram pe frânghii aeriene. cele zece sefiroturi. cel mai bun frate pământean al lor, implacabil, în iubirea mea, De fructele şi fiicele pământului nu m-am atins. Zece Îngeri au venit să păzească cum numai moartea. semnele orbitoare, Şi m-am rugat Zeului pe care le vânau, cu săgeţi de foc nepământean, şi Zeul seminţii întregi de zeiţe subterane. Ultimul mag călător a râs. Abia atunci, oamenii deşertului au dat deşertului un nume: Ultimul mag, călător printre Vin Îngerii Athanasios, au rostit cu toţii, rătăcitori solari din Britania, şi aşa a rămas în vecii vecilor, căci numele celor zece Îngeri avea un toiag de argint X care nu-l mai asculta. nici eu nu îndrăzneam să le rostesc. n Doar cei ce pot contempla râul stelar, Devenise imaterial şi îi aparţinea Îngerului, retrăind agonia lui Phaeton, fără să moară, alungat în vechime de primul strămoş, sunt primiţi în Ellada pustiului. predestinat să fie căpetenia tribului său ciudat. (din volumul bilingv Doar trei cuvinte am rostit lângă hotar Cartea lui Athanasios/Il libro di Athanasios, Moştenea, pe linie paternă, blestemul şi porţile mi s-au deschis. în curs de apariţie la Editura Grinta, Cluj-Napoca) celor rămaşi fără Înger Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 17 EUGEN DORCESCU: „Elegiile de la Carani”

Tocmai pe când mă așezasem să scriu o recenzie Laitmotivul potrivit este cel pierdutei Euridice din despre grav-gingașa placetă Elegiile de la Carani, aflu mitul orfeic, nume silabisit cu nestinsă îndurerare: „Aco- din presă că, recent, la Festivalul Internațional de Poezie lo,/ în noaptea cețoasă,/ în bezna/ complice./ Acolo, te „Drumuri de spice”, ediția a XXIV-a,din această vară, de strig și-mi/ răspunzi./ Acolo-mi răspunzi/ când te strig:/ la Uzdin – Serbia, poetului Eugen Dorcescu i s-a decer- Euridice!/ E-u-ri-di-ce!” nat, lângă statuia lui Mihai Eminescu din incinta Casei Ecoul mitului orfeic are drept corolar „nirvanicele românești de acolo (director Vasile Barbu), Marele Pre- oglinzi” în care se pierde imaginea propriului arheu „de miu, după ce în primăvară Filiala Timișoara a Uniunii lup”, „de cavaler” și „trubadur”, de unde și exhortativa Scriitorilor din România l-a onorat cu Premiul Special adresare: „Privește-mă-n oglindă, nu în față!/ Privește- pentru antologia „Nirvana. Cea mai frumoasă poezie”. mă-n nirvanice oglinzi./ Așa vei izbuti să mă cuprinzi/ În Colaborator mai vechi al revistei noastre, dl Eugen viața mea de dincolo de viață.// Nu mă disting de propriul Dorcescu este, la ora de față, un poet pe deplin exprimat, arheu:/ De lup, de cavaler și de cetate,/ De Râu, de tru- opera sa bucurându-se de exegeze și comentarii în presa badur… Acestea toate/ Și altele asemenea sunt eu.// Abia culturală românească și îndeosebi în cea hispanică, unde, când lanțu-ncolăcit pe grindă/ O să-ți coboare podul ca să bunăoară, un exeget ca Andrés Sánchez Robayana îi con- treci,/ Te voi primi în ochii-mi verzi și reci,/ Mă vei privi sidera opera „străbătută mereu de proiectul transcendenței, în față, nu-n oglindă!” (Omul din oglindă). unde nu este dificil a identifica urme foarte adânci ale li- Nirvana, avatarul, dublul sunt concepte poetice ce teraturii spirituale a Occidentului”, în general o poezie structurează poezia dorcesciană, dacă e să amintim doar întemeiată pe „tradiția sublimului”, care „nu încetează să volumele antologice Biblicele (2003), Nirvana. Cea mai scruteze o dată și încă o dată profunzimile existenței, con- frumoasă poezie (2015) sau poemele Avatar I și Avatar II fesiunea ei cea mai pură”, pe scurt zis „un poet european”. din prezentele Elegiile caraniene (2017). Iată-l pe cavale- Ajută la înțelegerea Poetului, a acestui deopotrivă mirific rul lovit crunt care, ca un Lupus lupi, a sărit la gâtul fiarei, și dramatic univers imaginar, și studiile de hermeneutică răzbunându-și vitregul destin: publicate recent de universitara timișoreană Mirela-Ioana „Un gnom, luând destinul prea ușor Borchin, care nu este alta decât „Doamna cu miozotis” din Nepricepând, în mâzga lui, cu cine Elegiile de la Carani. Se-ncumetă, a ridicat spre mine Aflu, de asemenea, că se află în lucru, în cultura Un braț necugetat, dezgustător. hispanică, o antologie din poezia lui Eugen Dorcescu, a cărui cea din urmă etapă de creație și-a delimitat un alodiu Surprins de lovitură, am căzut. spiritual de largă cuprindere tematică și stilistică (înce- Dar, s-a trezit, în chiar fatala clipă, pând, de pildă, cu Biblicele,continuând cu Nirvana (2015) El Lupus lupus, și-a venit, în pripă, și acum cu Elegiile de la Carani, surprinzătoare față de Să facă, și acum, ce-a mai făcut. sentimentul de apăsată autumnalitate din Elegiile de la A 7-a elegie exprimă un sentiment de gratitudine Bad Hofgastein din 2010). față de momentul salvator, terapeutic: „Departe-n urmă, Priveam, printre crenele, câmpul gri, * zvon apocaliptic/ De bătălii. Și, iată, ai venit,/ Ai pus bal- Pe care fiara fulgera, în goană, Citind, așadar, cu o specială atenție recenta apariție sam pe răni, ai stăvilit/ Durerea ce curgea spre Infinit.” Spre arătarea tâmpă și vicleană, editorială, Elegiile de la Carani, m-am bucurat realmente Iată, în următoarea elegie acest sentiment al regă- Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. față de noua „renaștere” a lirismului dorcescian din cenușa sirii echilibrului, într-o sacadată alertețe pneumato-psihi- marii încercări, știut fiind că, după ce crudul destin i-a în- că: „Stau, ca un/ stâlpnic,/ frenetic,/ sub copacii-nfloriți,/ Și-am contemplat, sub cerul mohorât, chis o ușă prin decesul, la 30 octombrie 2014,a Doamnei însoriți./ Mă auzi? Mă/ imiți?/ M-ai zărit. Și/ cobori,/ pe Al cruntei înnoptări medievale, sale Olimpia-Octavia Berca, binecunoscută scriitoare a aleea din miezul/ grădinii,/ printre flori,/ printre nori,/ Cum eu, însoțitorul Umbrei tale, Banatului, Dumnezeu i-a deschis o fereastră de lumină și cobori,/ alergând,/ cu gura ta roză/ de dor fremătând./ Ai Cum eu și fiara i-am sărit la gât. regăsire de sine, de împăcare și înseninare, sub auspiciile ajuns. M-ai/ ajuns./ Îți simt până-n/ inimă trupul/ stră- salvatorului gând metafizic. Nu era mai potrivită, firește, o puns.” Sau acest început din elegia a 10-a: „În fața casei,/ Apoi, am stat, pe marginea genunii, altă atitudine decât aceasta prin care totul este salvat, recu- straturi vechi de/ flori./ Și, printre ele, tu -/ cu ochii pli- Noi, dublul nepătruns, întunecat, perat, transfigurat, împlinit. Înțelepciunea găsește soluții ni/ de zâmbet, nostalgie/ și lumini./ Tu, Doamna mea, cu/ Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: la toate, fără excepție. ochi luminători.” Doi colți însângerați, în raza lunii.” IOANITUL poate privi împăcat și împlinit, Sau acest final din elegia a 15-a, antepenultima, (Avatar II) înfășurat în apogeica purpură, de pe înălțimile Cetății, poetul privind dintre creneluri „câmpul sublim, deschis”, Și, în final, poemul emblematic Ioanitul, care re- câmpiile „asire și întunecata mare”, cu toate urme- care poate fi chiar un manuscris pe care scribul-soare zumă, de fapt, întregul destin al cavalerului trecător prin le fumegânde ale măcelurilor… De unde și cuvenita-i „înșiră hieroglife sclipitoare/ Ce ard și se destramă în această lume „frumos și pur”, întorcându-se acasă, sub pa- recunoaștere, consacrare, netulburată atotstăpânire preste abis.” Pe acest fond de spațiu solar și itinerariu cavaleresc văza Trandafirului Împărătesc, pe care l-a slujit „întreaga admirabilul alodiu poetic revendicat, fără concurență în își face apariția Doamna cu miozotis, ca un miracol, ca o viață”, dar cu rănile sufletului nevindecate: lirica românească de azi. taină ori o chemare din adâncuri de cuget greu încercat: „Bătrânul cavaler se-ntoarce-acasă, Un destin unic și o poezie mare - niciodată nu m-am „Pe ceruri – sori. În câmp, același soare. Frumos și pur, la fel ca la-nceput. îndoit. Zbor de Tării înalte și de largi ocoluri ideatice. Și-alături tu, solar miozotis. Nici urmă n-a rămas din lănci și scut. Felicitări se acuvin, așadar, și Doamnei cu miozo- Ce taină! Ce miracol! Ce chemare! Din strigătul de luptă – o grimasă. tis și siluetă gnu, care dă Grădinei elan primăvăratic, E, oare, un mesaj din Paradis?” înțelegere scriptică, empatie arheică! Nu e vorba de o „concurență” a unei amintiri-ima- Luna de jar și soarele de fier, Iată, născutu-s-a deja legenda unei elevate priete- gine cu o prezență feminină reală, ci de o mistică triadă de Ritmând, îi luminează Infinitul. nii, întru aceeași cauză, fondată pe o filozofie a gândului, substrucție arheică, de o metafizică aproape androginică Mustesc de vid și zorii, și-asfințitul, de esență, desigur, platoniciană, unică din câte mi-e dat (iş/isha), în sensul mitului platonician oarecum depășit, În vidul greu dintre pământ și cer. să cunosc în literatura noastră. Sau, mai mult de atât, o în centrul căreia El Shaddai, spiritul suprem, înlesnește o poveste murmurată de versete biblice, plăcută Mângâieto- comunitate de suflete între „Eu”, „tu” și „amintirea Ei”, un Așa se pierde el, spre Împăratul rului și nouă tuturor… fel de „monadă” în care cele două imagini ale femininului Pe care-o viață-ntreagă l-a slujit: * se întrepătrund, se completează, se suprapun, se identifică Frumos și pur. Și mult prea fericit. Elegiile de la Carani este cartea unei regăsiri de într-o Ea menită a-i asigura Poetului echilibrul salvator: sine, a unei redresări pe margine de prăpastie, într-un O rană-i taie inima, de-a latul.” „În orice loc și clipă, eram trei: Eugen Dorcescu este, indiscutabil, un poet de prim- moment de cumpănă: „În satu-acesta pașnic și-nsorit,/ Eu, El Shaddai și amintirea Ei. Eu n-am venit acum. Am revenit./ Și nu descopăr lumea. plan al literaturii române de azi, cu ecouri în conștiința Triadă metafizică. Cel sfânt literară europeană, „unul dintre cei mai europeni poeți ro- Regăsesc/ Misterul ei sublim, donquijotesc./ În căutarea Ținându-ne-ntre Ceruri și Pământ. marelui Arheu,/ Cel care mă vânează sunt tot eu./ Cea care mâni în viață”, reușind „să stabilească dialectica dintre esență și existență” și „să ajungă la sursa conștiinței tra- mă așteaptă ești tot tu,/ În zarea ta de siluetă gnu.” Pe tine cine oare te-a trimis? gice (Rosa Lentini). Sau în viziunea lui Virgil Nemoianu: În grădina Mirelei-Ioana Borchiș din timișeanul Ea? El Shaddai? Sau propriu-mi abis? „unul din cei mai însemnați și mai valoroși poeți români Carani, încărcată cu horbotele de flori ale unei albe pri- Căci, dincolo de-a lacrimii perdea, actuali ai literaturii române, de fapt unul dintre relativ măveri, poetul simte cum „Lumea începe, se/ reîncepe,/ O-mbrățișai. Și Ea te-mbrățișa. da, reînvie,/ vai, ce miracol!/ lângă rustica poartă, lângă/ puținii poeți adevărați care funcționează în ultimele două decenii la Dunăre și Carpați”… n chioșc, lângă scară,/ lumea începe, se reîncepe,/ în abisul Ce tragice priviri! Ce vaier crunt! din suflet,/ în chiar marea amară/ unde Moartea șezu./ Și Eu, cel de dinainte, nu mai sunt. Theodor TALIANU iată,/ dinspre spânz și zambile,/ pe-o cărare solară,/ auriu- În sufletu-mi de-azur, veghează trei: azurie,/ pe cărarea de la Moarte la/ Viață,/ vii tu.” Tu, El Shaddai și amintirea Ei.” Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 18 Un binemeritat și binevenit Omagiu: GHEORGHE PAVELESCU – „Ethnos, 8” (1915-2008)

Numărul 8 al colecției „Ethnos – Studii de tre, sunt prilejuite de sărbătorirea nonagenarului în etnografie și folclor” (Editura „ASTRA Museum”, 2005 (Natalia Potolea, Felicia-Maria Cărăuș, Adina Sibiu, 2016, 260 p.) este dedicat regretatului etno- Irimescu, Corneliu Bucur, Avram Cristea, Ion Taloș, folclorist sibian Gheorghe Pavelescu (18/31 martie Ilie Moise, Petru Ursache, Virginia Hodorogea, Ion 1915, Purcăreți, Valea Sebeșului – 17 octombrie Popa, Nicolae Constantinescu ș.a.). 2008, Sibiu), al cărui centenar a fost marcat în De asemenea, cu prilejul conferirii titlului de toamna lui 2015 printr-un simpozion organizat la „Cetățean de onoare” al municipiilor Cluj-Napoca și Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Sibiu, avem evocările semnate de Ion Onuc Nemeș, Grupajul de „pagini omagiale” editat prin Maria Spătaru, Adina Irimescu, Dumitru Bobină, grija universitarei sibiene Amalia Pavelescu, fiica Doina Blaga, Maria Sass, Maria Bocșe, Ligia Mi- acestuia, nu face decât să readucă în atenție figura haiu, Virgiliu Florea… unuia dintre cei mai pasionați și avizați specialiști Ultimele „pagini omagiale” sunt scrise, cu ne- în domeniul etnografiei și folclorului. spusă durere și profund regret, cu prilejul despărțirii Dorindu-și încă din timpul vârstei nonagena- de „făuritorul de școală etnologică” și ele aparțin lui re o asemenea carte, deși îndeobște se cunoaște pro- Ilie Moise, universitar sibian format la școala lui Gh. verbiala modestie a acestuia, Gh. Pavelescu ar fi do- Pavelescu, Amaliei Pavelescu, lui Nicolae Constan- rit să lase o mărturie exactă legată de „recunoaștere, tinescu, Gheorghiță Geană, Zenovie Cârlugea, Anei împlinire, satisfacție și dreptate morală”. Grama, lui Avram Cristea ș.a. Fostul doctorand al lui Lucian Blaga s-a for- Reperele biografice din finalul culegerii sunt mat sub mentoratul mărturisit al lui Ion Mușlea, semnate de cunoscutul scriitor Ion Mărgineanu, su- director al Arhivei de Folclor a Academiei Româ- fletul Festivalului Internațional „Lucian Blaga” de la ne, căreia tânărul profesor i-a furnizat un bogat Sebeș-Alba, și Cornel Comșa. material etnofolcloristic, o influență hotărâtoare Îmbogățită cu o iconografie parțial color (ce asupra lui având însă Romulus Vuia, care l-a inițiat reproduce fotografii de familie, portrete de colabo- în domeniile etnografiei și muzeologiei românești. ratori, ordine, premii, înscrisuri, diplome, coperțile Numit preparator și asistent (1943) în muzeologie cărților sale de cercetări etnofolclorice și de eseuri etnografică, Gh. Pavelescu își va susține în 1945 literare despre Mihai Eminescu și Lucian Blaga), doctoratul în Etnografie și Folclor, cu o lucrare de multe rânduri Ion Mușlea a încercat să-l aducă la Cluj prezenta carte realizată de profesoara Amalia Pave- cercetare a folclorului din sudul județului Bihor, al în colectivul de folcloristică, totul s-a soldat cu eșec. lescu este cel mai frumos omagiu adus vieții destul de treilea doctorat după cel susținut la Lucian Blaga la „Personal, am căutat refugiu în natură și în folclor zbuciumate și operei de ireproșabilă metodologie și filosofia culturii și cel de la București în sociologie la – va mărturisi cărturarul cercetător - , având ca aliat acuratețe științifică în domeniu, în preajma împlinirii D. Gusti și Mihail Ralea. tinerețea”. unui deceniu de la înveșnicirea sa. Fostul absolvent al Gimnaziului din Sebeș și al Începând cu anul universitar 1972-1973 a fost Noi înșine, cunoscându-l pe acest cărturar și Liceului „Aurel Vlaicu” din Orăștie a urmat cursurile chemat la Facultatea de Filologie și Istorie din Sibiu cercetător de școală temeinică, ne-am putut da sea- Facultății de Litere și Filozofie la Universitatea din să predea cursurile de Literatură universală și com- ma atât de uriașa experiență de viață, bogăția de Cluj, rămânând în domeniul de cercetare preferat. A parată, Teorie și estetică literară și un curs de Fol- cunoștințe și vocația experimentală în domeniu, cât devenit în 1946 director al Secției de Artă Populară a clor literar. În 1997 devine președintele Asociației și de fondul uman nealterat al unui autentic spirit ro- Muzeului „Carol I” din București, iar în 1947 director Folcloriștilor și Etnografilor din județul Sibiu, primind mânesc, grație căruia a rezistat la tot felul de presiuni al Muzeului Etnografic din Cluj (după pensionarea titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universității „Lu- și obstacole. De aceea reținem acest final din „spove- „nedreaptă” a lui Romulus Vuia) și apoi conferențiar cian Blaga” din Sibiu, iar în 1998 „Premiul Național dania” nonagenarului cu valoare emblematică pentru la Sibiu. Desființându-i-se, după un an, postul, a tre- Ethnos pentru întreaga activitate referitoare la studiul destinul său: buit să lucreze la Direcția de Statistică din Sibiu, fiind și valorificarea culturii tradiționale românești”. „În ceea ce privește propria-mi viață – cu tra- numit în 1951 inspector pentru muzeele etnografice Cetățean de Onoare al municipiilor Cluj și Si- iectoria ei sinusoidală - ajunsă la 90 de ani, n-aș pu- din cadrul Așezământurilor Culturale (direcție reve- biu (1998), în 2000 cercetătorului lui Gheorghe Pa- tea-o caracteriza mai bine și mai concis, decât prin nită la Ministerul Culturii), cu competențe de îndru- velescu i se conferă Ordinul Național pentru Merit în cuvintele din Jurnalul lui Octavian Goga: «Viața mare pentru regiunile Argeș, Brașov și Sibiu. La 31 gradul de cavaler. unui om nu trebuie judecată după avânturile cu care a mai 1952 postul de inspector muzeistic este supri- Prezenta culegere de „pagini omagiale” repro- pornit la drum, ci după obstacolele pe care societatea mat și Gh. Pavelescu nu are altă șansă, în obsedantul duce unele materiale scrise fie cu prilejul semicen- le-a pus de-a curmezișul gândurilor lui.» De aceea, de deceniu abătut și asupra lui, decât să se angajeze în tenarului (Ion Mușlea), împlinirii a 75 de ani (Boris câte ori îmi rememorez trecutul, îmi sună ca un ecou învățământ. A predat la Școala Generală din Sebeșul Zdrenciuc) sau 80 de ani de viață (Ilie Moise, Corne- versurile aceluiași poet: de Jos, apoi la Liceele din Săliște și Cisnădie și abia liu Bucur). Nu câte-au fost îmi vin în minte, după 12 ani a ajuns la Sibiu, obținând între timp de- Cele mai multe materiale, evocând viața și Ci câte-ar fi putut să fie!” n finitivatul și gradele II și I în învățământ. Deși în mai contribuția la dezvoltarea etnofolcloristicii noas- Dan Mircea ABRUDAN „OltArt” Anul VI * Nr. 2 * Mai 2017 Noul trimestrial de cultură, OltArt, care apare la dar și unor prozatori cu experiența condeiului (Geo Galetaru, Cristian Ghica, Marian Ganea). Nu Slatina, editat de Asociația Culturală OltArt (redactor- lipsesc eseiștii (Constantin Voinescu, Ciprian Chirvasiu, Victor Tița, Silviu Gorjan, Liuța Scarlat, șef: C. Voinescu, redactor-șef adjunct: Victor Tița, se- Nicolae Rogobete), nici pasionații de etnografie și artă (Claudia Balaș, Iohana Popescu, Da- cretar de redacție: Cosmin Barcan), își declină un niela Maria Băbu, Dorin Popescu), cu atât mai puțin recenzenții, cronicarii și istoricii literari profil cultural-literar mai larg, dincolo de orice (Corneliu Vasile, Mihaela Rădulescu, Z. Cârlugea, Irina Tița, Aurel Tinca ș.a.). Interesante sunt complexe localiste. Invitând „la o delectare cu stil”, re- și interviurile cu poetul Paul Aretzu (Simona Dumitrache) și istoricul literar George Sorescu (Ma- vista „este o solidă dovadă a așteptărilor mele și a celor ria Ionică), precum și studiile despre Mateiu I. Caragiale, Elena Farago, Antim Ivireanul (300 de care iubesc Oltenia”, un fel de „Carte de Vizită a Spațiului ani de la moarte), Pravila de la 1640 («de la Govora»), Jean Paul Sartre, El Escorial (arhitectura Mioritic de la malul Oltului, dar și a oltenilor de pretutin- hispanică), Dan Brown (Codul lui Da Vinci), arhitectura de Cult Islamic etc. Menționăm și rubrica deni”, pe scurt zis „un proiect ambițios și prețios, de mare „Limba noastră” susținută de Oana Glasu (despre antonimie), precum și un „calendar” selectiv al succes”, după cum scrie Dorina Popescu (Tomis) în edi- scriitorilor, pe luna iunie… În totul, o revistă de luat în seamă, care ritmează genurile la un mod torialul Miracolul lădiței poștale. plăcut și de clasic echilibru, de regăsit în versurile lui Ion Georgescu dintr-un Triptic Brâncuși: Recentul număr face loc, în coloanele sale de format A4, unor poeți deja cunoscuți și al- „Coloană/ vertebrală, fără moarte,/ a spiritului mare omenesc,/ firesc pornită spre nemărginire/ tora aflați în curs de afirmare (Liviu Ioan Stoiciu, Virgil Dumitrescu, Ion Georgescu, Angi Melania dintr-un pământ bogat/ și românesc.” (Coloana infinitului). n (Red.) Cristea,Violeta Scrociob, Nicu Cismaru, Carmen Camacho, Alberta Pimenta, Iῆes Lourenço), Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 19 MIRCEA M. POP

La marginea pădurii cu multă sinceritate şi niciodată nu se invidiază unii pe alţii cum se mai întîmplă la noi în societate… Deasupra cerul – eternă cupolă albastră, dedesubt copacul văduvit de frunze. Părere Sub copac crengi, multe crengi rupte, în copac păsări, multe păsări jucăuşe. Orice poezie cu rimă contrafăcută mi se pare, peste scheletul ideii se aşterne a vorbelor car- Ca la un semn, păsările încep să ciripească ne, iar crengile rupte încep să înflorească. puţine, puţine sunt poemele cu rimă clară precum versurile lui Eminescu şi Arghezi, ori

poezia populară. Despre poeţi

Privilegiaţi de soartă fiind Precum poeţii scriu cărţile viitorului, gîndurile şi sentimentele lor Precum pentru Dante – Beatrice, rămîn o mărturie vie precum pentru Petrarca – Laura, le priveşti ori le foloseşti. a trecerii lor pe pămînt. ori pentru Ernesto Cardenal – Claudia, eşti tu pentru mine - înseşi POEZIA. Fără cuvinte, desigur, Altruişti, poeţii lasă frîu liber ne-am putea înţelege prin semne, gîndurilor şi sentimentelor lor dar semnele sunt ele însele interpretabile. îmbălsămînd în cuvinte alese De cînd e lumea viaţa lor aşa cum a fost Şi totuşi ce bine ar fi sau cum şi-ar fi dorit să fie. dacă miliardele de oameni De cînd e lumea o singură limbă ar vorbi… Poeţii scriu noaptea sau ziua bărbaţii iubesc femeile femeile iubesc / acceptă bărbaţii ori de cîe ori inspiraţa îi ispiteşte, Cîntăreşte, deci, fiecare cuvînt dar mai nou pun pe hîrtie frămîntările lor ce ţi se spune şi modern totodată dînd la iveală nucleul poemului sau pe care singur îl rosteşti. menit a fi ştafetă pentru cei de mîine. unii bărbaţi iubesc alţi bărbaţi unele femei iubesc alte femei. La ora bilanţului Apăs pe bemolii tristeţii Doamne, ce copii vor ieşi din aceste stranii împerecheri… La ora bilanţului Apăs pe bemolii tristeţii ajungem cu toţii cu degetele amintirii şi gestul meu spontan Senzaţie într-o bună zi îmi lasă o rană de sînge cînd ne decidem nu pe trup, ci pe suflet. Deşi eşti singur să cîntărim nu-ţi dai seama atît faptele bune Rănit, sufletul poetului că eşti singur: cît şi pe cele rele. e ca o pasăre neagră în tine vorbesc pe jumătate moartă concomitent Nu părerea pe care care respiră tot mai rar o mulţime de voci. noi despre noi o avem cu ciocul întredeschis. (de regulă întotdeauna bună) Unele te îndeamnă contează la acţiune Bemolii negri ai tristeţii ci mai ales îşi au muzica lor aparte altele la resemnare ce cred ceilalţi despre noi şi te poartă într-o lume te îndeamnă, (deşi şi aceştia subiectivi sunt). cu totul şi cu totul aparte, unele spun neîntîlnită nici într-o carte. că ai făcut bine tot ce ai făcut, La ora bilanţului ajunşi altele îţi reproşează oare cum am putea şti Sfat că niciodată, da, niciodată, unde ne este locul cuvenit ceva bine nu ai făcut. pe-al lumii firmament? Să citeşti poezii dimineaţa, Te simţi ca o salcie stingheră să citeşti poezii la prînz, într-o pădure cu plopi să citeşti poezii seara, Definiţie sau ca o pasăre stranie să citeşi poezii noaptea rătăcită într-un cîrd de cocori. (în caz că nu poţi dormi) Ce e poezia? şi vei vedea că vei deveni Îndemn Poezia e haina pe care o îmbrac mai bun, mai altruist. e aerul pe care îl respir e pîinea pe care o mănînc Să cîntăreşti fiecare cuvînt e femeia pe care o iubesc Trandafirii vorbesc ce ţi se spune sau pe care singur îl rosteşti, puse în balanţă Poezia e însăşi viaţa Trandafirii vorbesc între ei cuvintele au mai multă greutate într-o limbă necunoscută nouă, decît s-ar putea crede, Bineînţeles că şi moartea trandafirii roşii îi admiră pe cei albi ele pot construi e şi ea tot o poezie iar trandafirii albi pe cei roşii, dar şi demola lumi, n la fel stau lucrurile şi cu cei roz ori galbeni, dar cu mult mai tristă... ele pot fi armă sau scut, doar că trandafirii se admiră între ei depinde din ce unghi Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 20 LUMINIŢA ZAHARIA zi-le cum numai tu poţi să intre aerul uitucă aşa cum eşti despre cai cu patru roţi la respirat despre scapă dacă poţi nu mă bateţi la cap cititorul acum e dizident ştiu că în frază ar trebui să urmeze un dar e judecător ordonator de credite şi călău dar nu am timp de introspecţii revelatoare ai face bine să smulgi din sufletul tău o lacrimă n-a topit niciodată o inimă adevărata poezie, aia fără cuvinte legea proporţiilor s-a pus contra mereu cititorul nu se mai minte începe discursul atît de uşor el te simte linişte vă rog vorbeşte un zeu cît mai durează să-ncălzeşti motorul?! fierbe în aşteptare cititorul! ciorne fără anticorpi la iubire eşti ciudată, femeie cade drobul aşa m-am născut eşti o nevroză materializată (verb reflexiv eu pe mine mă un motor cu ardere internă cade drobul, bine-mi pare dar mama unde era?!) pe care toţi îl cred perpetuum mobile vrabia visează sare doar eu mă pricep să-ţi surprind eu vînd cucurbitacee greu, în singurătate, să găsesc rarele momente de tihnă ca să uit că-ţi sunt femeie vaccinul perfect de intimitate absolută instinctul de conservare îmi striga disperat: atunci cînd îndrăzneşti să respiri dacă parcă şi cu oare fă ceva! nu e de glumă cu microbii dar să nu mă mint au pus-o de o lansare viruşii bacteriile şi alţi atacatori microscopici e de fapt doar o inspiraţie timidă cartea, sincer, e cam zob vătămători opreşti aerul nu se ştie pe unde da’ tratează despre drob poţi desigur să mori nu mai vrei să-i dai drumul dar cel mai grav ar fi de aceea nu deschizi gura niciodată în grădină n-am o floare ca la vîrsta maturităţii să nu poţi iubi vara zac visînd la soare să devii o persona non amata femeie hrăpăreaţă sfinx de femeie neputinţa rău mă doare sau să faci armata cărăpăcioasa lumii cade drobul, bine-mi pare la sol cuminţenia pămîntului să ţi se interzică un rol lasă-te şi tu o clipă a mea breaking news azi despre drob? determinant în arborele lumii numai o clipă îţi cer voi propuneţi, eu aprob nu te mai da frigider m-am îndopat atunci cu vitamine ştiu că mă iubeşti în felul tău m-am deconectat de la aparatele realităţii ţi-am găsit ciornele sub pat discurs şi am fugit în gînd cu tine mîzgălite mototolite dragostea mea te iubescul nu se-nchega am riscat, desigur, totul dar lacrima de sînge da discursul tău era grav ca o boală incurabilă altfel cum să-mi cîştig ochii tăi erau duşi în orbite dreptul ăsta de lux la singurătate ca la un dineu oficial altfel cum să pot trăi pe o stea ce aşteaptă cititorul unde se mănîncă fructe de mare pere din plop acum sunt bine sănătoasă mulţumesc cînd totul a fost spus iar la desert invitaţii mă călesc în continuare s-a săturat de permutări de cuvinte repetînd fără să respir te iubesc sensurile s-au atrofiat mîinile tale desenau prin aer şi foaie verde trandafir domnesc bucuria lecturii a făcut o psihoză urîtă cuvinte scoase din cutie la refren metafora are burtă învăţasei chiar pe dinafară epitetul e cu siguranţă afon alfabetul alienării în spate numai garduri dărîmate şi nici nu mai e de bonton cu diacritice cu tot în faţă un tren să o joci pe maica Tereza sau pe Robin Hood pe soclul tău era cald şi bine în poezie cucii îşi abandonau puii acolo fără teamă în templul stimei de sine nu aveai nevoie de o cameră de hotel cititorul s-a deşteptat ploaia te spăla în templul stimei de sine s-a trezit soarele te usca nu se fumează nu mai poate fi păcălit desigur fără entuziasm din pură datorie nu se intră cu bocanci prăfuiţi nici guvernul nu l-a minţit aşa, ca poetul doar trebuia să strălucească pentru toţi nu-i aşa nu se mimează alienarea că una e să ciunteşti un pic bugetul totul e steril în templul stimei de sine şi alta să vinzi seminţe sterpe! hainele tale nebiodegradabile totul e anhidru şi cocoloşit de iubire stăteau frumuşel pe tine s-a plictisit de moarte Euterpe păreai proaspăt mereu dacă vi se pare uneori că miroase a insecticid ieftin Ovidiu se întoarce în mormînt leu-paraleu ba chiar zmeu ba chiar zeu că iarba se căzneşte să crească de cînd pe pămînt printre dale de piatră din altă eră orice înşiruire de cuvinte smocul de păr rebel pe frunte sau norii se-nnegresc înciudaţi – s-a decretat poezie îţi dădea un aer tineresc să nu vă lăsaţi păcăliţi vîrsta, nu?, e o stare de spirit sunt doar undele invidiei la uşă de ce-aş mai scrie şi tu chiar stăteai bine la capitolul ăsta cum se-ntreba pe vremuri şi Arghezi pagina cu epilogul o rupsesei expre în templul stimei de sine de ce mărgăritare pe tichie pînă şi moartea capătă valenţe de moş crăciun aşteptat care rimează cu piftie unii credeau că fire nevăzute respiraţiile se întîmplă despre candorile zăpezii trase direct de Dumnezeu la scară planetară despre contul din Zambezi îţi susţin coloana aşa erectă endorfinele se răsfaţă neîngrădite sau, mai modern, din Panama tu chiar dormeai în picioare picioarele se alungesc vigilent preocupat constant (zi-le Luminato să nu fie niciun loc gol în sală nu ai nevoie de canapele confortabile tu, luminiţă cu taraf! de cafea şi afrodisiace de lux fă-i odată praf!) te-aş fi adorat şi eu aerul te ajută întru levitare din lipsă de alternativă ca-ntr-un puf de lebădă-fecioară te lefăi nepedepsit ... despre covrigei cu sare e atît de trist să n-ai un idol şi e uimire ronţ-ronţ să strice o lansare un soclu spre care să-ţi suceşti gîtul singuratic şi e fericire despre viitor şi viitoare o imagine cu sclipici la care să-ţi laşi gura nu-i aşa? te simţi ca-ntr-un ou de paleociocîrlie larg căscată care aşteaptă să fie clocit n Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 21 LAURIAN LODOABĂ

Scadenţa vârstei Inima de metal

într-o zi am mai multe vârste am la cheia de- acasă la sfârşitul zilei sunt prizonier atârnată în propriul meu trup o inimă de metal 26/04/2016 care bate ca un pendul când nu eşti în casă ( eşti în verdele crud al grădinii) Sub mantia cu solzi de plumb vârful inimii de metal îl simt tot mai aproape vântul alintă vârfurile ierburilor crude în clipa fructele şi frunzele smochinului clocotesc când inimile noastre în ochiul lemnului tot mai verde se tem să mai bată în fiecare dimineaţă păsări solare îmi încântă nervul acustic cu simfoniile lor într-un sfert de veac e timpul ca poetul Omul de sticlă aţi distrus o ţară să-şi ia adio de la grădina cu flori de cireş aţi vândut-o de la verdele crud nu mai sunt omul de sticlă la licitaţie sub care nu mai sunt internaut ca pe un tablou cubist nu mai scriu pentru nimeni nimeni nu vă-npuşcă doar amintirile mai freamătă. scriu doar pentru mine nimeni nu vă cere socoteală 1/05/2016 să-mi cicatrizez rănile primite râdeţi de nicăeri şi de nici unde nu vă pasă carnea mea este tot mai lovită că până-n iarna lui ’89 Album de familie şi sângele de sub piele 7000 de frontierişti tot mai greu zac în cimitire pe tărâm străin de ţară şi ploaia clocotea într-un gargui coagularea este o naiadă rănită ce mă pândeşte mereu cu cruci oarbe la căpătâi prin aerul ceţos te-am revăzut credeţi că urcaţi pluteai în dagherotipie un prieten s-a dus mult prea devreme chiar după ce am luat cina în taină scările spre rai palid cu degete alungite ca-n Modigliani cu milioane de parai şi aşa am ajuns omul de sticlă în carnea voastră Neant cu sângele diluat în cisternă urât mirositoare Siminei care dorea să se împrietenească viermii vor face castele cu ultimul său cititor din caracterul vostru de nimic cum aţi prădat o ţară închid ochii şi 3 milioane de români peste mine muncesc afară au trecut capriciile anotimpurilor nimeni ca un tăvălug Exil între două certificate nu mai are grijă de cei au curăţat totul în cale rămaşi ai nimănui de la primul sărut e timpul de neoprit oricâte acatiste aţi da şi lumânări la ultimul suntem ca doi copii aţi pune în pangar sub un soare tot mai străin părăsiţi în azilul de noapte nici Dumnezeu nu vă mai iartă este ultima dată o singură dată vom trece pe-aici pe acest hotar. când văd trandafiri în floare tot mai bătrâni cum se coc cireşele tot mai aproape de moarte. zi după zi printr-o fereastră Praf pe pânza de paianjen prin care soarele *** se depărtează de mine e timpul să te privesc de-aproape mai am puţin până ce timpul îmi va înghiţi lumina şi lacrimile sunt tot mai dese şi nu pot să-mi iau rămas bun în jurul meu miroase tot mai mult a moarte îmi este dor de cerul copilăriei fotografia s-a-ngălbenit copilul din mine trăieşte într-o stea muribundă dispărut ca o perdea ruptă în rama aurită dacă aş ştii că mor mâine mi-ar părea rău că de la geamul în care te mai văd sângele s-a scurs demult primăvara rămâne un vis neîmplinit poate pentru ultima oară durerea n-a dispărut mulţi dintre prietenii mei de joacă cireşele se pârguie n-a mai rămas nimic nu se mai gândesc la anii când ne bălăceam tot mai încet decât o umbră argintie prin bălţile calde şi ploua cu soare cu fiecare an pe chipul tău prea repede au luat biletul fără întoarcere cu fiecare minut cu ochii atât de negrii în anii aceia moartea era mereu în vacanţă cu fiecare secundă şi parcă ieri te-am cunoscut şi nu mă gândeam că au mai trecut câţiva ani şi dintr-o dată întunericul pe piatra rece funerară azi sunt curios să mai prind un an a alunecat peste mine fulgi albi vătoşi cu prieteni tot mai puţini,fără telefoane de felicitare ca o pleoapă de plumb. s-au aşternut singur mă trezesc singur mă culc 5/06/2016 dimineaţa îmi beau ceaiul şi deschid televizorul unde ştirista îmi spune că guvernul a demisionat *** chiar înainte de anul nou Pete de culoare pe Donau Canale preţurile la alimente vor creşte,combustibilul la fel m-aţi condamnat şi viaţa continuă monoton să se aşeze m-am săturat de sărutul morţii pentru că am ales libertatea ca praful pe pânza de paianjen în singurătate câţi ani de temniţă acum abia înţeleg chiar dacă sângerez pentru rodul ceresc mi-aţi fi dat că toată viaţa trebuie să joci şi umbre se rostogolesc peste mine ticăloşi comunişti cărţile care ţi s-au dat. din muzeul de ceară lingăi securişti încătuşat care acum haliţi *** pentru încă o vară din pensiile grase mărul nu mai este fructul oprit între ziduri pudrate cu grafitti mâncăruri alese este fructul care îşi apără seminţele revăd tabloul cu frunze de ceară la care de ploi de vânt de furtuni pe strada pustie cei care au rămas florile chiar dacă trec ce duce în Prater nici nu visează sunt cele mai puternice și-mi iau rămas bun aveţi maşini luxoase n (din capitala imperială) vile cochete iahturi devin fructe Viena /2017 escorte bine educate Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 22 NICOLAE GEORGESCU: Eminescu și Titu Maiorescu: legături și tăieturi n-ar fi nimic, chestiune de manieră – dar în faţa lor nu pune liniuţa de dialog. Peste tot este această li- niuţă de dialog urmată de ghilimele simple – inclu- siv, desigur, în Almanahul României June pe care l-am luat ca bază pentru stabilirea textului. De obi- cei, Titu Maiorescu îndreaptă greşelile sau scăpările din ediţia I în cele următoare: aici, însă, nu. M-am frământat multe zile cu gândurile…nu înțelegeam nici ce poate să însemne, nici dacă este sau nu voință auctorială. Ieșind mai odihnit de la bibliotecă într-o după-amiază și oprindu-mă la terasa noastră, a scri- itorilor, și stând pe gânduri cam în dorul lelii, cum se zice, mi-au picat ochii pe figura unui prieten care mi s-a părut cam melancolic, singur la o masă și cu privirile în gol, ca și mine. Numai că el nu m-a văzut – și nu mă vedea, deși îi făceam semne, ce-i drept slabe, de prezență. Ei bine, tot uitându-mă la el, cam dintr-o parte, l-am surprins murmurând ceva, apoi tăcând îndelung, apoi iarăși vorbind cu sine…Și mi-a țâșnit gândul: fără dialog şi cu ghilimele duble? Dar asta înseamnă discurs în discurs, adică Hyperi- on vorbeşte, cere, se roagă – şi răspunsul îi vine din sine însuşi, nu se iveşte Cineva în faţa lui, nu e o A vorbi despre Eminescu acum, în ajunul scenă teatrală aici. Urmează că drumul prin ceruri, joc al ghilimelelor este mult prea interesant (citeşte: centenarul morții lui Titu Maiorescu, înseamnă să impresiile, discuția întreagă – sunt în sine însuși, nu important), şi l-am considerat voinţa autorului, a găsești ceva care-i leagă dincolo de ieri și azi, ceva se desfășoară în lumea fizică înconjurătoare. Conclu- lui Eminescu însuşi, într-o fază certă de elaborare a de nedezlegat – și anume: ceva material, un semn să zie tranșantă oarecum. Totuși, textul are sens astfel. poemului – rămasă (păstrată) în varianta editorială zicem Am întâlnit un asemenea lucru și, deși nu știu Justifică, mai ales, acel imperfect al premoniţiei, al a lui Titu Maiorescu. Am revăzut, așadar, situaţia sigur dacă este al lor, comun, sau numai al unuia din- dumiririi, din Almanahul României June, pe care nu- ghilimelelor peste tot, punând notele necesare. tre ei – al căruia anume? – sau, mai degrabă, tocmai mai ediţia I Titu Maiorescu îl primeşte. Demiurg îi Nu-mi fac iluzii, Titu Maiorescu are multe pentru că nu sunt sigur, îl expun aici. spune lui Hyperion: „„Tu vreai un om să te socoţi, intervenții în text, pe care nu le pot păstra, dar aceas- / Cu ei să te asameni?”” (ediţiile, de la P2 în sus,: Voi explica, așadar, mai simplu, ca pentru ta mi se pare (vedeți: stau în zona dubiului, a părerii) „Tu vrei…”). Or, cu prezentul se înţelege că Demi- o evocare, o situație textuală din Luceafărul de M. demnă de discutat, și o păstrez ca pretext/prilej de Eminescu, recurgând la experiența lecturii proprii. urg descoperă, uimit, abia acum intenţiile ascunse discuție. Iată, de pildă, v. 171: „S-a rupt din locul lui Iniţial, am dorit să-mi subintitulez ediția M. Emi- ale fiului său, se introduce psihologie în lumea ca- de sus”. Așa are Titu Maiorescu, așa au toate edițiile nescu: Poesii (Ed. Academiei 2013) oarecum eponi- tegorială, se face mitologie din discursul theologal. și multe manuscrise. Se are în vedere, desigur, fina- mic, simbolizând, adică, atât modul de alcătuire a ei E ceva ce nu ştie Atotputernicul?! Dimpotrivă, acest cât şi scopul: ediţie critică synoptică, şi să pun chiar imperfect al dumiririi de sine se potriveşte cu un dia- lul: În locul lui menit din cer / Hyperion se-ntoarse… adaosul: cu formele şi punctuaţia autorului; chiar log interior, marcat astfel de ghilimelele duble maio- , considerându-se determinant fix. Totuși, Almana- aşa au ieşit unele fragmente ale ei, gândite în chip resciene. I-am mulțumit Profesorului Toma Roma, și hul are din locul lin, și iarăși îl păstrez, pentru că de eşantion sau specimen pentru dialog cu intelec- i-am explicat, mai târziu scena (într-adevăr, gândea imediat mai jos se dau numele proprii (pentru prima tualii avizați. Mi-a atras atenţia Profesorul Florea îndelung un pasaj din Aristotel, era cu totul absorbit, dată în poem) ale perechii umane: „ În vremea asta Fugariu că synoptic este un termen rezervat textelor poate chiar vorbea cu sine însuși, nu m-a observat). Cătălin…”: numele aduce prea evident sensul kata- biblice şi, deşi puteam să inovez zicând, de pildă, Important este că, verificând îndelung din grecește, „în jos”, „jos”, deci este un kala-lin, un sinopsică ori conspectă (aş fi putut să-i spun chiar celelalte situaţii textuale similare, observ că Titu „lin de jos”, simetric la acel lin de sus, la hyper-ion, synopsis editorial, cu avantajul că ocoleam terme- Maiorescu interpretează în sistem. În prima rugă a cel care merge pe deasupra, la locul lin de sus. În fetei: Iar ea, vorbind cu el în somn, / Oftând din greu nul ediţie şi necesarele lui explicaţii, dezvoltând, în fond, liniștea de jos se instaurează prin pereche – în suspină: / „O, dulce-al nopţii mele Domn, / De ce nu schimb, ideea de împreună-citire), mi s-a părut, to- același timp în care liniștea de sus se instaurează prin tuşi, de bun simţ să accept uzanţele. Am renunţat, vii tu? Vină!” – iarăşi lipseşte dialogul, de asemenea păstrarea locului lin de către Luceafăr. Repet: nu e de asemenea, la precizarea „cu formele şi punctuaţia motivat: ea nu vorbeşte cu cineva, ci în somn. La nevoie să știi greacă pentru asta, să-ți aduci amin- autorului” – înţelegând, în urma discuţiilor cu per- prima replică a Luceafărului: „Din sfera mea venii soane avizate din editologia noastră, că nimeni, în cu greu…”, tot lipseşte dialogul. Ghilimele sunt sim- te de Kategoriile lui Aristotel (kata + agora): sensul nici o condiţie, nu poate avea superbia să creadă că ple în ambele locuri.Abia când o cheamă în „ocean”, kata = jos este unul larg cultural, se resimte ca atare. s-a instalat în vârful peniţei unui autor, vechi ori mai ea răspunde: – „O eşti frumos, cum numai-n vis…” Și apoi, cine, de la Almanahul României June, ar fi nou dar lipsind de lângă text. Orice ediţie de texte Aici este primul dialog marcat: este o discuție de la putut schimba un cuvânt, fie el și doar din trei litere fiind o convenţie, trebuie să ne supunem regulilor, egal la egal în vis. Însă în final: … Dorinţele-i în- – dar cu sens atât de adânc? – Când, cum știm foar- chiar dacă ni le facem singuri. Cititorul de azi şi de crede: /„Cobori în jos, luceafăr blând” – lipseşte te bine, Almanahul are nota aceea de la început în mâine va judeca singur dacă maniera noastră de a-l linia de dialog, şi e firesc: ea nu se roagă cu voce care declară că păstrează textele autorilor. Este, cum edita pe Eminescu îl apropie mai mult, şi cât de mult tare, s-o audă şi Cătălin, se roagă în gând – iar Hype- consider eu, voința autorului – și trebuie respectată îl apropie, de poet. rion: Dar nu mai cade ca-n trecut / În mări din tot (oricum, însă, cu o notă de atenționare). De altfel, lucrurile nu sunt niciodată nici înaltul: „Ce-ți pasă ţie, chip de lut / Dac-oi fi eu sau Acestea fiind limitele „voinţei aucto- foarte sigure, nici definitive în cazul unei ediţii, şi altul…”: nici el nu dialoghează, ci vorbeşte pentru iată exemplul pe care-l dau. După definitivarea lu- sine. Circularitatea (cele două situaţii de la începutul riale”, renunţarea la afişarea ei în capul unei ediţii crului ca pentru tipar, o scurtă ochire prin complica- poemului se repetă în finalul lui) şi păstrarea aces- este deplin motivată. Iar exemple de felul celui adus tul şantier al Luceafărului mi-a atras atenţia asupra tei situaţii textuale în toate cele 11 ediţii Maiorescu aici – și subt destule! – ne arată că e mare nevoie să unui amănunt la care nu m-aş fi aşteptat: ghilimelele. arată că este voinţa cuiva, nu e greşeală. Eminescu a separăm ce e al lui Maiorescu din poezia eminescia- Titu Maiorescu, numai el dar în toate cele 11 ediţii citit mult Luceafărul împreună cu Titu Maiorescu, a nă – dar că niciodată nu vom putea face tăieturi până ale sale, pune discursul Demiurgului, care urmează discutat formele, termenii, punctuaţia – dar, în final, imediat după ruga lui Hyperion, în ghilimele duble n-a acceptat propunerile criticului şi a dat poemul la capăt, cuțitul minții, ca să zic așa, se tocește și se (franţuzeşti în primele ediţii, apoi obişnuite). Asta spre publicare unei publicaţii neutre. Totuşi, acest încurcă în ce nu se poate separa… n Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 23 Ion Luca Caragiale - primul scriitor clasic român în exilul berlinez ,,Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! Popeşti sunt doar rodul genialității creatoare când grotești în care le prezintă ca pe niște marionete, Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă pare că autorul i-a luat cu paleta din stradă și i-a trecut malițios dar și foarte sentimental, neiertător cu me- Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atâtor în nemurire făcând din ei tipologii, reapărute, iată, azi tehnele lumii contemporane lui cât și mare patriot încercări de pierzanie” cu noi măști. Mahalaua caragealiană, ,,boema cu ne- (vezi activitatea din cadrul Astrei, spre exemplu), Se susține cu sârguință în ultimul sfert de veac nea Iancu”, cum o numește Rodica Mandache, s-a debordând de umor dar și grav, preocupat ,,până că despre Caragiale, consacrat ca cel mai mare dra- îmbrăcat în alte haine, mai sofisticate, dar acum e la neliniște și frământare interioară de destinul maturg român (G.Călinescu), s-a spus totul. Ca și lipsită totalmente de umor, nu mai stârnește involun- nostru”(M.Bucur), satirizând în principal spoiala despre Eminescu, Creangă etc. Efigii. Cel puțin așa tara simpatie ca personajele caragialiene indiferent de cultură, prostia și parvenitismul, Caragiale reali- s-a tabuizat în mediul nostru cultural. Se credea că cât de caraghioase erau. Boală lungă, vorba conului zează, din perspectiva comicului, o imagine vastă a stă linistit în rafturile bibliotecilor, în muzee, în ma- Leonida ,,fandacsia e gata; ei! şi după aia din fan- societății românești prezentând-o ca o suprarealitate nuale, studiat de elevi, studenți, doctoranzi. Și totuși, dacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, fireşte, şi nimica în care Miticii, Popeștii etc râd și petrec continuu ca de la Titu Maiorescu si Constantin Dobrogeanu-Ghe- mişcă”. Demagogia, parvenitismul și lipsa de prinţip într-un carnaval fără de finiș. „Eroii mă persecută... rea la Mihai Ralea, George Călinescu, de la Șerban („votează cine vrea şi iese cine trebuie”) nu le-a lecuit Forfotesc în mintea mea... Vorbesc... Le văz gesturile; Cioculescu (reputatul său biograf), Silvian Iosifescu, sfichiul caragealian, ironia sa acidă, din păcate, cât le aud cuvintele. Dar nu ştiu exact nici ce spun, nici Ştefan Cazimir, pînă la Mircea Iorgulescu (incitantul și „umorul inefabil” de care vorbea Călinescu, căci ce vor face şi, pe urmă, m-apuc să scriu, şi-i las să-şi pamflet ,,Marea trăncăneală: Eseu despre lumea lui ,,primenirea moravurilor” în care spera Eugen Lovi- spuie singuri păsul.”- mărturisea scriitorul. Caragiale”), Liviu Papadima, Al. Călinescu, Cristian nescu, nu s-a produs în profunzime, „ţărişoara” rămâ- Si-atunci nu mai miră că, ,,acuzat de contem- Stămătoiu, Mircea Tomuș. Marin Bucur, Ulmu, Bog- nând ultima dintre procupările vechilor și noilor eroi porani că destituie zeii cetății și pervertește spiritele”, dan. Marta Petreu ș.a., s-au găsit mereu noi puncte de carton din primul plan al țării. Țipătul grav hilar a trebuit să bea cucută precum Socrate, cum afirmă de vedere în abordarea operei lui inegalabile, cât și al lui Farfuridi pare a se auzi și azi: ,,trădare să fie Alexandru Paleologu în volumul ,,Bunul simț ca pa- referitoare la biografia sa, încât nu mai miră apreci- (cu oarecare emoție) dacă o cer interesele partidului radox”. De aici și decizia de a se muta in 1904, la erea lui D.R.Popescu care-l vede de o „înspăimîntă- –, dar s-o știm și noi...”. Ca și tiradele lui Nae Cata- 52 de ani, împreună cu familia (sotia Alexandrina toare contemporaneitate”. vencu: ,,Industria româna este admirabilă, e sublimă, si copiii Luki, Tuski si Mateiu), la Berlin, deși ,,stia Rar greșind în aprecierile sale, în ceea ce-l putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”; ,Ei, cum să-l vorbi nemteste cât să ceară o bere”, de a alege au- privește pe marele scriitor Eugen Lovinescu s-a toexilul, evadarea dintr-o societate în care simțea că înselat când a afirmat că dramaturgia, schițele caragi- se sufocă. Despre această perioadă din viața scriito- aliene sunt o ,,operă datată, localizată”, ,,marea trăn- rului s-a scris foarte mult (ex. romanul documentar căneală” care nu va rezista timpului (,,Eroii lui Ca- ,,Caragiale în exil sau Mitică și nenea Iancu la Ber- ragiale sunt reprezentativi, dar numai pentru o epocă lin”, 2006, de Olga Rusu și Bogdan Bădulescu), s-a mărginită; ei sunt tipici. În închegarea lor intră ceva şi turnat un documentar (,,Franzela exilului”, 2002, de din sufletul omenesc din toate vremile, dar intră toto- regizorul Alexandru Solomon), stă mărturie bogata dată şi prea multe lucruri legate de nişte împrejurări sa Corespondența. Cert este că motivele expatrierii restrânse, ce tind să dispară cu desăvârşire. Primeni- sale au fost multe și ele se referă nu numai amără- rea aceasta a moravurilor noastre surpă însemnătatea ciunea cauzată de vestitul proces Caion- anonimul comediilor lui Caragiale.”). Nu numai că magistrala C.Al. Ionescu (care-l acuzase pe nedrept în ,,Revis- sa crudă radiografiere a imoralității unei părți a ,bo- ta literară”, în 1901, așa cum se știe, de a fi plagiat emei” românești a rezistat timpului, dar opera sa e piesa Năpasta după un text al unui scriitor maghiar) mai vie ca oricând. ,,Scriitorul mare e actual întot- trimeţi în Cameră, nene, pe stimabilul? Nu zic, are -, proces câștigat de autor susținut de avocatul său deauna: în virtutea mărimii și în directa proporție cu ideile, opiniile lui - şi eu respect ideile, numai să fie Barbu Ștefănescu Delavrancea -, ci și la cea pro- ea.”- afirmă peste ani Dumitru Micu. Lectorul mo- sincere, şi el e sincer, n-ai ce zice, - respect la orice vocată de unele atitudini față de opera lui aprecia- dern se așteaptă mereu ca spiritul neastâmpărat al lui opiniune!... Dar să-ţi vie stimabilul cu idei învechi- tă ca ofensatoare pentru instituțiile vremii, de unele Nenea Iancu (,,Moș Virgulă” cum însuși s-a botezat), te, cu opiniuni ruginite, şi să te sperie mereu cu Eu- nedreptăți, precum neacordarea premiului Academiei care-a dezvăluit ,,farmecul și putreziciunea mahala- ropa, cu zguduiri, cu teorii subversive... asta nu mai Premiul (premiul ,,Ion Heliade Rădulescu” în 1891 și lei”, să iasă din cărțile lui cu zâmbetul ironic zefle- merge... Astfel de opiniuni nu le respect, să-mi dea premiul Năsturel Herăscu” în 1902 pentru volumul mitor și cu neiertătoarea admonestare „văz enorm şi voie să-i spui...” („O scrisoare pierduta”, 1884), sau Momente), marginalizarea sa (deși piesele de teatru simţ monstruos” - celebra replică a unuia dintre ero- uneltirile lui Farfuridi ,,Trebuie să ai curaj ca mine! repurtaseră un imens succes) și situația materială pre- ii lui. Căci personajele sale au evadat din rafturile Trebuie s-o iscăleşti: o dăm anonimă!” cară. Dar și pentru că a provocat, prin malițiozitatea de bibliotecă și au invadat spațiul public, au cobo- Autodidact ce și-a însușit o solidă cultură, sa, animozități între prieteni (vezi conferința Gâște rât de pe scena teatrelor în stradă, se mișcă printre sclipitor de inteligent (,, una dintre cele mai vioaie și gâște literare, prezentată la Ateneu în 1892, care a noi, vocale, agitate, mai gureșe ca oricând, la fel de inteligențe ce le poate produce natura”, în viziunea supărat societatea ,,Junimea” - de al cărei sprijin s-a ahtiate după peșcheșuri, în plus, extrem de agresive, lui Titu Maiorescu), creator al limbajului dramaturgic bucurat, în revista ,,Convorbiri literare”publicându-și de un umor negru, ionescian. ,,Ce lume! ce lume! ce în cultura noastră, Caragiale este, cum afirma Șerban toate piesele de teatru - și pe Titu Maiorescu, ,,pro- lume!...” - vorba lui Tipătescu. Unde te întorci, unde Cioculescu „conştiinţa noastră întoarsă”, opera sa fesorul”/protectorul său, cel care l-a numit director te sucești le vezi, le auzi, le simti, afirmă Al. Paleo- (,,o operă umoristică fără egal în literatura noastră”, la Teatrul Național, 1888-1889, i-a prefațat volumul logu: Cațavencu, jupân Dumitrache, Trahanache, Ti- cum susține Marin Bucur) cuprinzând o pedagogie de Teatru, 1899, cu celebrul studiu ,,Comediile dom- pătescu, Rica Venturiano, cetățeanul turmentat, Ghiță implicită de corecție prin ironie și umor a slăbiciu- nului Caragiale”; sau, fabula antidinastică Șarla și Pristanda, Dandanache, Farfuridi, coana Joiţica, Zoe, nilor societății românești. De aceea în epocă a fost și ciobanii semnată Car și Policar), drept pentru care Didina, Nae, Domnul Goe, întregul ,,High-life’ sur- apreciat dar și neagreat, considerat incomod, cum tot se simțea izolat. Decizia bruscă i-a fost înlesnită de prins cu genialitate de autor, acea galerie de personaje așa ar fi privit dacă ar apărea un nou Caragiale azi. moștenirea lăsată de „Mumuloaia”, mătuşa din Şcheii sau situații caraghioase, hilare care n-ar mai beneficia Goliciunea intelectuală și sufletească, prostia, versa- Braşovului, azi de aceeași indulgență din partea dramaturgului. tilitatea, lipsa de caracter, de morală, iată cea șfichiuit Perioada berlineză de exil voluntar (provizoriu Societatea e sufocată de ele, sunt peste tot, ies din dramaturgul în cele nouă piese de teatru ale sale co- din noiembrie 1904 și definitiv din martie 1905) din televizor când îl deschizi, din presă când o răsfoiești, mico-tragice și în monumentalele sale Momente, o viața autorului a fost una tihnită, deși și-a schimbat din internet, din.., acoperă cu zgomotul lor substra- galerie foarte largă de tipologii pusă sub lupa sa ne- reședința de 5-6 ori, Germania lipindu-se de sufletul tul acela profund, tăcut, care duce țara adevărată mai iertătoare: functionarii de stat, burghezi - unii „ono- său ce tânjea după o societate bazată pe cinste și res- departe, țară pe care Caragiale a iubit-o cu patimă și rabili”, „familisti”, „oameni de cultura si arta” ga- pect („aşa de civilizat şi de curat, … şi unde domnesc tocmai de aceea a dorit însănătoșirea ei prin punerea zetari, politisti, prezenti la festinuri, reuniuni de tot o ordine şi o disciplină exemplare”). Momentul înce- în oglindă folosind arma umorului și a satirei. Evi- felul, prezidenti, bancheri, artiști ai „hotiilor sublime, perii exilui este perceput cu durere totuși de autor care, dent, ,,e tare! prea tare!”, cum ar zice Brânzovenescu, afaceri asa-zise”ș.a. ,,Moftangiul este eminamente într-o scrisoare din 13 martie 1905, i se confesează căci această faună, vizibilă și azi, nu mai aerul acela român; cu toate astea, înainte de a fi român, el este lui Alecu Urechia: ,,Plânge-mă!În acest moment pun de boemă, fiindcă iese din joc, din carnaval, lovește moftangiu.”-explica scriitorul. în gură prima franzelă a exilului.” Fiica sa Ecateri- cu răutate în jur. Cine să mai creadă așadar că toţi acei Structură duală, ironic dar și indulgent cu per- na Logadi este cea care descrie în amănunt această Caţavenci şi Farfurizi, Mitici, „dame bune”, Ioneşti, sonajele sale, făcând haz și nu ridiculizând situațiile etapă din viața pag. 24 Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 24 ...Ion Luca Caragiale... pag. 23 schner, un volum intitulat Sünde… und andere No- La Berlin, și-a schimbat domiciliul de 5-6 ori: dramaturgului: ,,Mintea-i era ageră și nu se odihnea vellen und Skizzen, editat în Leipzig (1897), reeditat în cartierul Wilmersdorf, pe Nachodstraße 18 (din niciodată” (,,Viața românească”1962). ,,Mutarea lui un an mai târziu -, existau deja traducători (Adolf octombrie 1904) și pe Preußische-Straße 10 (din ia- la Berlin a fost în unele privințe o evadare dintr-o Last şi Mite Kremnitz), se vorbea despre montarea nuarie 1905); pe Hohenzollerndamm 3, Hohenzol- realitate românească, aparent fără speranță în care a piesei O scrisoare pierdută „pe scena lui Deutsches lernplatz 4 şi Hohenzollerndamm nr. 12.; în cartierul amenințat că va sufoce.”- afirma renumitul romanist sau Volks-Theater la Berlin“ (Marin Bucur în ,,Ope- Schöneberg, pe Innsbruckerstraße 1 (din ianuarie și lingvist german Klaus Bochmann (vol.Ion Luca ra vieţii. O biografie a lui I.L. Caragiale”), ceea ce 1910), unele din aceste străzi schimbându-și numele Caragiale. ,,Tema și Variațiuni: schițe de proză”, nu s-a mai întâmplat însă. Deși susținut de reputatul până azi. ,,Să te ferească Pronia de foc, de cutremur, Leipzig, Insel-Verlag, 1970). „Scriitorul s-a expatriat lingvist Gustav Weigand, profesor de Romanistică la de înec și de mutat!” – afirma cu năduf scriitorul. cu acea cuviinţă pe care o arăta şi ca artist şi publicist, Berlin, scriitorul proaspăt emigrat nu a făcut carie- Despre aceste locuințe vorbea fiica lui, Tuski în volu- nedoritor de reclamă zgomotoasă. A-l pune pe banca ră literară acolo unde s-a exilat voluntar și nici nu a mul ,,Caragiale în exil”( locuința din Nachodstrasse). acuzaţiei înseamnă însă totodată a deschide proce- învățat limba germană. În această țară de adopție a Vasta corespondenţă de la Berlin este una din ultime- sul societăţii, care a făcut totul cu putinţă ca să şi-l scris însă nuvela Kir Ianulea (publicată în ,,Viața Ro- le capodopere ale lui Caragiale și este inclusă în vol. îndepărteze. Materialiceşte vorbind, în chestiune de mânească, 1909) şi povestirea Calul dracului, două IV din Opere editat de Academia Română în superba valori morale, societatea noastră i-a rămas debitoare: din bijuteriile sale epice, precum și incendiarul eseu colecție ,,Opere fundamentale” îngrijită de acad. Eu- ea nu şi-a plătit datoriile faţă de creatorul unor valori politic 1907. Din primăvară pînă-n toamnă publicat gen Simion. nepieritoare.” – sublinia criticul Şerban Cioculescu parțial în ziarul vienez ,,Die Zeit”,semnat ,,un patriot Prima locuinta, Nachodstrasse 18, actuala („Viaţa lui I.L. Caragiale»). român”, tradus de Mite Kremnitz (ori de berlinezul Hohenzollerndamm 5 Deși a plecat supărat pe tot ce a lăsat în urmă, Hermann Kienzl sau de Zarifopol), și ulterior, inte- Deși a plecat supărat, Caragiale a primit în vi- nu s-a putut detașa de lumea românească care-l răni- gral, în broșură și difuzat în Regat („Cauza dezastru- zită mulți românii din ţară ori aflaţi la studii în Ger- se, dimpotrivă, a revenit în ţară de douăzeci și două lui în care a căzut țara este numai - da, numai, neno- mania. Printre musafirii săi s-au numărat Constantin de ori în cei opt ani de autoexil, de fiecare dată întor- rocita politică ce o fac partidele și bărbații noștri de Dobrogeanu Gherea (cu nepoata căruia se căsătorise cându-se la fel de încărcat negativ (una dintre aceste stat, de patruzeci de ani încoace.”). A intenționat să fiul său Luca Ion), sociologul Dimitrie Gusti, Con- reveniri fiind cea de la Blaj, determinată de sărbăto- scrie o nouă piesă de teatru, o comedie politică ce-ar stantin Stere și ginerele său Paul Zarifopol, bunii rirea jubileului de 50 de ani de activitate a Astrei, în fi urmat să se numească „Titircă Sotirescu & C-ie” cu săi prieteni Barbu Delavrancea cu fiica lui, pianista august 1911, între cei prezenți aflându-se Octavian protagoniştii din „O noapte furtunoasă” şi „O scri- Cella Delavrancea, Alexandru Vlahuta, Ronetti-Ro- Goga, N. Iorga, G.Coșbuc, Șt. O.Iosif, Victor Eftimiu, soare pierdută”, care a rămas la stadiul de schiţă, însă man, sau Gheorghe Panu, Petre Missir, unchiul po- Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Goldiș ș.a.), încât intuiția autorului a străbătut vremurile („Comedia etului George Coşbuc, Iosif Manliu stabilit la Dres- întrebat dacă s-ar întoarce definitiv în țară, răspunsul mea se petrece după 30 de ani de la cele întâmplate în da, mai tinerii Panait Cerna, Edgar Flavian şi Horia lui a fost categoric: ,,Niciodată”!. Paul Zarifopol, mai «Noaptea furtunoasă». Toate secăturile mele au ajuns Petra Petrescu ș.a. ,,L-am cunoscut prin 1904, la tânărul său prieten care s-a aflat în acea perioadă la la posturi înalte. Sunt miniștri”.- ,,Tribuna”, 1907). Berlin, unde-mi continuam studiile. Frecventam pe studii în Germania, dă răspuns la întrebarea de ce a A plănuit și realizarea unei drame istorice în versuri atunci un cerc de studenți români. Erau mai toți la optat Caragiale pentru Germania : ,,Din trebuinţă de având ca personaj central pe regina Cartaginei, Didi- Politehnică. Publicasem cele mai multe din poeziile ordine şi de confort, pot spune eu, după cîte am auzit na, (cum îi mărturisea lui G.Coșbuc, la Karlsbad, în mele în Luceafărul, dar nu apăruseră încă în volum. de la dînsul” („Caragiale pe scurt“, în ,,Adevărul li- 1911), a trimis spre publicare în presa din țară schițe, ”- mărturisește Octavian Goga ,,Cu tot exilul volun- terar şi artistic”, reeditat de Al. Săndulescu în 1971). povestiri, articole. În această perioadă de autoexil a tar, provocat de decepțiile suferite, tata nu a fost un Georgeta Ene explică această emigrare lansând o te- publicat în România volumul ,,Schițe nouă” (1910) și dezrădăcinat. A rămas adânc legat de țară. Nu putea orie fantasmagorică și anume că a acceptat o misiu- i-a apărut ultima carte antumă - seria Opere complete răbda multă vreme despărțirea. Se interesa permanent ne secretă de ,,agent acoperit al ocultei pro-unioniste în trei volume - la Editura Minerva. de cele ce se petrec acolo în lipsa lui și comenta acasă din România, fiind un patriot angajat” (,,Caragiale în La Leipzig (Lipsca), 1911, Horia Petra-Pe- evenimentele importante. Când nu mai putea suporta Berlin”, 1992), deși Caragiale nu știa limba germană. trescu publică teza sa de doctorat intitulată ,,Ion Luca depărtarea, orice pretext era bun ca să plece în țara Adevărul este însă că nemulțumirea sa era una Caragiale. Leben und Werke”, sub îndrumarea lui G. sa”- a mărturisit fiica scriitorului. exacerbată, căci semne de recunoaștere a genialității Weigand, o recunoaștere a universalității scriitorului. A fost pasionat de muzica clasică (opera ita- sale au existat chiar în ultimele decenii ale secolu- Nemulțumirea scriitorului față de țară a rămas liană, Schumann,Gluck, Beethoven, - a cărui casă lui al XIX-lea: Teatrul Național, condus de Petre însă aceeași, după cum mărturisește chiar fiul său memorială din Bonn a vizitat-o), a primit în casa sa Grădișteanu, îi reintrodusese în repertoriu două co- Luca I. Caragiale („L-am auzit, deseori, blestemân- muzicieni români care concertau sau studiau în Ger- medii, îi înaintase un avans în acest sens și i-a de- du-şi «meşteşugul ingrat» şi afurisind clipa când s-a mania (C. C.Nottara, pianiştii C. D. Dimitriu - profe- cernat în câteva rânduri premii, M.S Carol I i-a acor- apucat de literatură. Conștient, în fond, de valoarea sor la Conservatorul din Bucureşti, căruia-i trimite un dat ,,Steaua României în gradul I de cavaler pentru lui, rămânea un veșnic jicnit în viață (...). Mi-a po- pian la București în 1906, Cella Delavrancea, care a meritele sale artistice“(1888), l-a distins cu Ordinul vestit toată viața lui. Cum luptase; cum, hulit de unii, locuit un timp în casa sa). Despre pasiunea lui pentru „Coroana României“(1899), prietenii (Delavrancea, neluat în serios de alții, pus la o parte de toți oamenii muzică aflăm din cele 400 deScrisori trimise lui Paul Constantin Mille, Tache Ionescu, Alexandru Ciurcu influenți, în fine tot ajunsese. Cum, odată celebru, tot Zarifopol (care sosise la Leipzig în 1898 pentru a-și şi actorul Iancu Brezianu) l-au omagiat organizând nimeni nu lua cuvântul lui în seamă. (...) Tot atunci da doctoratul, critic literar dar și bun pianist) de care un banchet la Ateneu (februarie 1901), prezidat de mi-a făcut și bilanțul cîștigurilor lui de autor”) într- îl va lega o trainică prietenie. Petre Grădişteanu, pentru un sfert de veac de activi- un articol publicat în revista ,,Ideea europeană”, nr. De menționat că în februarie 1912, în ţară fu- tate literară, o revistă din București a tipărit un număr 29–30, 1920 (reprodus în volumul ,,Amintiri despre sese organizat jubileul său de 60 de ani (propunere festiv care cuprindea opt pagini cu titlul ,,Caragia- Caragiale, Bucureşti, 1972, de Şt. Cazimir). ,,Un făcută de Emil Gârleanu în numele Societății Scri- le” proză şi poezii semnate de prietenii omagiatului, om foarte trist. E multă durere sub glumele lui.”- l-a itorilor Români), la care au participat importanţi având pe copertă un desen de N.S. Petrescu şi o cari- caracterizat bunul său prieten Alexandru Vlahuţă. ,, scriitori, dar la care nu a fost prezent din motive de catură de Constantin Jiquidi, o altă revistă îl situa, în Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. În za- sănătate, refuzând și recompensă naţională propusă baza unei anchete, pe locul trei (după Take Ionescu și dar lupți frumos cu tăieturi fine de floretă, el (pros- de prof. C. Rădulescu-Motru; avea însă să efectueze Delavrancea) ca cea mai populară personalitate. Dar tul) lovește greu cu lăstarul în moalele capului. Și în o ultimă vizită în țară, la Iași, în primăvara aceluiași a fost și criticat pe nedrept. zadar risipești spirit și vervă, el e tare ca piatra. (.. an, pentru a susține debutul fiului Mateiu Caragiale în Posibil că opțiunea pentru spațiul germanic a .).Nimic mai greu decât să cârmuiești proștii... Ei au revista ,,Viaţa românească”. ,,În anul când a împlinit fost influențată și de faptul că aici nu era total necu- un instinct de împotrivire organică...”- îi mărturisea şaizeci de ani, în anul când a murit, până și ultima noscut, drama sa Năpasta, intitulată ,,Das Unheil”/,, cu amărăciune lui Octavian Goga cu ocazia vizitei pe oară mi-a vorbit cu adâncă sinceritate, cu scârbă și Anca”, fusese pusă în scenă la Berlin (1902, la Se- care i-a făcut-o în 1912, la Seghedin/Szeged acolo necaz. Fusese poftit în ţară pentru un jubileu al lui cessions Teather, în traducerea lui Adolf Last ) şi la unde poetul patriot era încarcerat (Octavian Goga de şaizeci de ani, şi răspunsese printr-o scrisoare că- Nürnberg (1903), după ce fusese jucată mai întâi la ,,Două morminte”, 1916). tre prietenii lui [...]. L-am întrebat ce hotărîse şi mi-a Cernăuţi (1895/1896), pe atunci sub stăpânire aus- N-a fost singurul scriitor din acea perioadă răspuns, întunecat, că refuzase. L-am întrebat, mai triacă. În plus, proza sa începuse a pătrunde și ea în care a dorit să emigreze: Lazăr Șăineanu, autoexilat departe, din ce motive. Atunci a vorbit mult, cu patos acest areal cultural - O făclie de Paști (Eine Oster- la începutul secolului al XX-lea în Franța, Maiorescu, şi aproape cu lacrimi în voce.”- mărturisește fiul său kerze), apăruse la Stuttgart (1892, după ce fusese pu- care ar fi mărturisit că a fost tentat să plece în exil Luca Ion, referindu-se la acea omagiere a scriitorului blicată deja în revista ,,Romänische Revue”, condusă voluntar în America (1876), Alexandru Macedonski, în țară. de Cornelius Diaconovici la Viena şi Budapesta ), insultat după ,,nechibzuita”(Adrian Marino) epigra- La 9 iunie 1912, dimineața (21 spre 22 iunie nuvela Păcat... ((Sűnde…), în revista ,,Aus fremden ma adresată lui Eminescu în 1883, care s-a retras la 1912 stil nou), se stinge din viață în casa sa din Ber- Zungena” tot din Stuttgart, condusă de Joseph Kür- Paris (1884-1885) ș.a. lin-Schöneberg, Innsbruckerstraße, nr. 1“, din cauza Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 25 unui infarct, ,,probabil în urma uneia din tusele sale giale a fost cel mai mare român din câți au ținut un Tot la Berlin a fost ridicată o placa memori- tabagice”, cum susține Paul Zarifopol medicul legist condei în mână și o torță aprinsă în cealaltă mână. ală, la ultima sa adresă din Hohenzollerndamm 201, german care l-a consultat afirmând că ,,în viaţa lui nu Condeiul a căzut, dar torța arde și nu se va stinge ni- Charlottenburg- Wilmersdorf, dezvelită la 01.01. a întîlnit un caz mai grav de arterioscleroză”. Momen- ciodata.”...), urmat de Mihail Sadoveanu („Caragiale 1982 tul este redat detaliat de Cella Delavrancea (,,Din- a însemnat o dungă mare și foarte luminoasă în lite- In diesem Hause Hohenzollerndamm 201 zu tr-un secol de viață”) care se afla în casa autorului. ratura noastră contemporană; ea a rămas asupra noas- Berlin Wilmersdorf wohnte von Oktober 1906 bis Cotidianul berlinez ,,Vossische Zeitung” a semnalat tră și va rămâne asupra tuturor generațiilor.”), după Januar 1908 Ion Luca Caragiale, einer der großen cîteva zile mai tîrziu evenimentul. Ioan Slavici a scris care a fost reînhumat, la 22 noiembrie, la cimitirul rumänischen Schriftstelle atunci necrologul ,,Un om mare”. Trupul neînsuflețit ,,Șerban Voda”, ,,Bellu”, după un ocol prin fața Tea- Profesorul de studii romanice Eric D. Tappe a a fost depus în cavoul capelei din cimitirul protestant trului Național, sicriul fiind urmat de un uriaș- cor afirmat în volumul ,,Ion Luca Caragiale” (New York, Erster Schoneberger Friedhof din Berlin, în prezența tegiu funerar în care s-au aflat aproape toți scriitorii 1974): „He prided himself on his knowledge of Ro- familiei și a bunilor săi prieteni Barbu Ștefănescu importanți ai timpului (Alexandru Vlahuță, Mihail manian and would say: ‚Not many are masters of it Delavrancea, Alexandru Vlahuță și Dobrogeanu Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. as I am.’” Gherea, Panait Cerna, Dimitrie Gusti. Pe 13 iunie O. Iosif, Ovid Densusianu, Corneliu Moldovan, De- Despre nemurirea sa vorbea Nichita Stănescu 1912, de la Berlin, Alexandru Vlahuță îi scria soției lavrancea, Sandu Aldea, N. D. Cocea ș.a..). în „Argotice”: „Caragiale, Caragiale, / Dacă nu erai sale: ,,Îți scriu, Mic dragă, din casa lui Caragiale, pe ,,Ei, şi?... Balanţa-i strâmbă şi judecata nulă!/ matale, / Rămâneam tot ... haimanale” - alt semn al care l-am văzut în sicriul de stejar, odihnind în capela Nici psalm, nici Laudamus, dar nici accent de hulă,/ posterității vii a scriitorului. cimitirului protestant din Schönberg. Îl depunem aici, Din coardele-mi măiestre d-acu n-or mai ieşi!/ Se ră- Opera sa a influențat dramaturgii afirmați ulte- într-un cavou, până în noiembrie, când îl aducem în sucesc şi crapă ai lumii vechi pilaştri:/ Catapeteasma rior, în principal pe Eugen Ionesco. „Vrei să cunoști țară, să-l punem în pământul pe care l-a iubit în tăcere cade!... Macabru danţ de aştri!../ În loc de Tot, Ni- lumea? Privește-o de aproape. Vrei să-ți placă? și l-a glorificat cu strălucirea geniului său” (scri- mica!... Ei, bravo, zău!... Ei, şi...?- previziona poetul Privește-o de departe.”- mărturisea marele scriitor cu soarea, în original, se găsește la Muzeul Literaturii Caragiale în sonetul Finiș. înțelepciune amară. Afirmat ca dramaturg, nuvelist, Române). Cu șase zile înainte de a pleca la poporul În onoarea sa, la Berlin, pe Mühlenstrasse- pamfletar, poet, ziarist, comentator politic, orator, stelelor, dramaturgul îi scria prietenului Zarifopol, Pankow, înainte de clubul de tineret din Mühlenstrasse ales membru post-mortem al Academiei Române, Ion cu un umor negru, că și-ar dori o placă memorială, 24, a fost dezvelit în 1955 Bustul de marmură a Luca Caragiale rămâne, dincolo de vremuri, genia- așezată în grădina hotelului-restaurant Sachsenhof scriitorului român, creat de un artist necunoscut (care lul creator de tipuri umane din dramaturgia noastră, din Leipzig, pe care să scrie ,,Aici ii plăcea iubitului a înființat înainte de curent Jugendkulturzentrum comparat cu Balzac, magistrul care a redat poate cea Herr Direktor să se dea la speculațiuni transcendenta- M24), pe care scrie: Caragiale s-a născut la 1 fe- mai necruțătoare viziune a societăţii româneşti („un le” și nu ,,Aici a locuit I. L. Caragiale, unul dintre cei bruarie 1852 in Haimanale (acum România) și a mu- balamuc de ţesături şi intrigi bizantine”) pe care-a mai mari scriitori români”. rit pe 9 iunie 1912 la Berlin. (,,Eine Buste erinnert dorit-o însănătoșită prin arma scrierilor sale inegala- La cererile repetate ale văduvei lui Caragiale, an Ion Luca Caragiale in Pankow, vor der nach ihm bile. Posteritatea sa vie nu-l lasă să rămână în liniștea la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești benennten Bibliothek in der Muhlenstrasse, nahe der din rafturile de bibilotecă, ci îl aduce mereu în atenția a fost adus la București, după o întreagă odisee tragi- Hreuzung Florastrasse). noastră, mai actual ca oricând. Deși, a trecut aproape comică (descrisă în ziarul „Universul”, ediţia din 19 neobservată ziua lui naștere. Ca și cea a lui Brâncuși. noiembrie), ,,Chestie de tarabă, onorabile! Daraveri Das Denkmal für den Dramatiker Ion Luca Genii ce străbat timpurile. n de clopotniţă, stimabile!”-ar fi hohotit Cațavencu. A Caragiale an der Mühlenstraße./ Monumentul dra- fost depus la ,Biserica Sf. Gheorghe cel Nou” unde maturgului Ion Luca Caragiale pe Mühlenstrasse. Catinca AGACHI Delavrancea a ținut o memorabilă cuvântare („Cara- (Foto: BW) (Kӧln, ianuarie 2017) JUDECATA CUMPĂNITĂ A CRITICULUI ALEXANDRU ZOTTA, Intermitențe critice, III, Eseuri despre poezie (Editura Citadela, Satu Mare 2016)

Comentatorii de poezie sunt, de obicei, ei poet, înscriindu-l în generația din care face parte. alți critici, Alexandru Zotta i-a cultivat și promovat înșiși receptivi în contact cu diversitatea creațiilor Poezia lui Horia Bădescu, afirmă criticul, nu pe poeții din eșalonul secund: Paulina Popa, Traian lirice atât de încifrate în limbajul modern al epocii a izvorât din biografie sau istorie, ci din viziunea Vasilcău, Aurel Pop, Vasile Mic, Dorina Magdalena contemporane. Alexandru Zotta și-a legat destinul mitică și din meditația asupra condiției ființei și a Suciu ș.a. de Satu Mare, un oraș la marginea țării, unde e mai sensului vieții. Natura inocenței e pusă în opoziție În ultima secțiune a cărții sale, criticul multă liniște, răgaz în meditații prelungite și multă cu experiența, cu prețul păcătuirii. Criticul desco- evidențiază preocuparea statornică pentru autorii răbdare în cântărirea pe îndelete a creațiilor pe care peră în poezia lui Horia Bădescu modele populare, străini, de expresie anglofonă: Peter Thabit Jones, le primește de la diferiți confrați în ale scrisului. Unii biblice, semne ale metafizicii lumii, solemnitatea Carolyn Kleefeld, Stepen Gill ș.a. sunt cunoscuți și au depășit „examenul” consacrării, vechilor balade, sacralitatea, „abatoarele tăcerii” ș.a. Acest volum de Intermitențe critice III (Ese- alții sunt tineri în mânuirea condeiului, așteptând Cele 60 de pagini dedicate poetului ne fac să credem uri despre poezie) este structurat inteligent, pentru judecăți de încurajare, pentru a persevera în albia pe că, dacă avea răbdare, criticul putea scrie o „mono- a cântări vocile și orientările distincte ale poeților care au pășit cu timiditatea specifică debutanților. grafie” consacrată acestuia. comentați. Autorul volumului dovedește aci că este După cum îl știu din anii tinereții lui spiri- În poezia lui Adi Cusin insistă asupra „Țării un „profesionist” de seamă al exegezei critice, un tuale (ca profesor și inspector școlar), A.Z. este un somnului”, subliniind ideea „rătăcirii timpului”, comentator al actului poetic modern. n intelectual tăcut, care te privește și te judecă fără menit ființei sale. În alta, cu titlul „Sfânta Vineri”, grabă, iar când s-a convins că a găsit „cheia” pentru dă expresie identității credinței creștine cu spațiul a te „diagnostica”, e totdeauna limpede în judecățile spiritual național. Descoperă particularul imagini- Vistian GOIA sale, încât te convinge de adevărul spuselor rostite lor vieții surprinse în momente caracteristice, cu franc. ochi de pictor care sugerează „tristețea amiezii, în așteptarea ploii”, sfârșitul petrecerii ș.a. Toate văzu- Cred că așa a procedat și cu lectura operelor te în „patina vremii și a spațiului moldav”. În bună pe care le-a analizat în cartea prezentă. Sistematic parte, imaginile sunt impresioniste prin evidențierea precum în discursul didactic, și aci criticul nu co- vocii lirice și prin arta de a crea atmosfera adecvată. mentează la întâmplare. Și-a ordonat analizele în Prin exprimarea sentimentelor de „bucurie trei secțiuni: I. „Eseuri”, II. „Întâmplări pe calea po- și mânie”, poetul Ioan Nistor surprinde fidel firea eziei” și III. „Ecouri anglofone”. oșanului, cultura lui populară, ritmurile lente, me- În prima secțiune, analizează creații aparținând losul arhaic, „țâpuritura” specifică zonei etnografice lui Horia Bădescu, Ion Pop, Adi Cuzin, Ioan Nistor, ș.a. Astfel, el realizează medierea creației populare Traian Vasilcău, Anghel Gâdea și C. S. Anderco. Cu cu fondul trăirii oșenești în modalități de expresie excepția ultimului, ceilalți sunt comentați în spații distincte. „Bucolicele” lui exprimă „dezlănțuiri de întinse pentru că opera acestora se compune din mai energii” latente prin care ființa trăiește emoțiile unei multe volume. Fără să comenteze fiecare carte în „regenerări cosmice”. parte, Al. Zotta caută să identifice specificul fiecărui În secțiunea a doua, așa cum a menționat și Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 26 INTERVIU Radio Perpessicius În 2015, la editura Casa Radio a apărut o importantă ediție critică Per- dumnealui se leagă, în calitate de editor, mai ales „asamblarea” și restituirea, pessicius – Cărți noi: cronici radiofonice 1929-1947 –, de peste 900 de pagini, la standarde științifice, a unor scrieri semnificative din opera lui N. Iorga. Acom- datorată lui Valeriu Râpeanu și Sandei Râpeanu, cu un studiu introductiv de Va- paniat, în aceste demersuri, la fel ca în cazul ediției Perpessicius și nu numai, leriu Râpeanu. Notele și variantele sînt, de asemenea, rodul colaborării celor doi de doamna Sanda Râpeanu, cunoscută traducătoare de literatură franceză și cercetători. Volumul este însoțit de un CD audio care cuprinde nouă înregistrări engleză. radiofonice – cîte s-au putut recupera – ale lui Perpessicius, din perioada 1959- Pornind de la Perpessicius și de la statornica sa prezență radiofonică inter- 1971, totalizînd aproape 75 de minute. belică, adunată nu fără dificultăți în volumul amintit, dialogul cu Valeriu Râpea- Despre munca din spatele ediției am stat de vorbă, în această primăvară, nu atinge varii aspecte de istorie cultural-literară, dar și politică. Și reconstituie, cu istoricul și criticul literar Valeriu Râpeanu, profesor universitar și fost director, secvențial, atmosfera unor epoci la care merită să ne întoarcem din cînd în cînd. între 1972 și 1990, al prestigioasei – pe atunci – edituri Eminescu. De numele

- Stimate domnule Valeriu Râpeanu, înainte gătit... În 1954, ați fost angajat de George Maco- de a discuta despre splendida ediție de cronici radi- vescu la „Gazeta literară”, proaspăt înființată. Nu ofonice Perpessicius pe care ați realizat-o alături de absolviserăți încă Filologia bucureșteană. doamna Sanda Râpeanu, aș vrea să fixăm, în timp, - Pe cartea de muncă sînt trecut din iunie 1954, apropierea dvs. intelectuală și, ulterior, umană de dar eram mai demult acolo. De ce nu dorea să pu- autorul Mențiunilor critice. Ați evocat, cu diferite blice în „Gazeta literară”? Redactor-șef adjunct era prilejuri, orele petrecute de dvs., în copilărie, la Paul Georgescu. Și Perpessicius a crezut toată viață Ploieștiori, lîngă aparatul de radio, pe care părinții că Paul Georgescu scrisese nota infamantă din „Scîn- dvs., dascăli, îl achiziționaseră în rate. Sînt curios: teia” anului 1953, în care volumul al IV-lea din ediția ați ascultat și emisiunea celui care a fost Dumitru Eminescu, apărut la Editura Academiei, era criticat Panaitescu-Perpessicius? în termeni foarte vehemenți și se cerea ca ediția să - Categoric. O să spuneți că eram prea tînăr! se încredințeze unui colectiv. Pentru el ar fi fost o Dar în ´41-´42 aveam 10, 11 ani. Locuiam, cum ați tragedie să se întîmple așa ceva! Articolul a apărut spus, în comuna Ploieștiori, prima așezare săteas- nesemnat. Dar Perpessicius știa cui îi aparținea. De că pe șoseaua Ploiești-Vălenii de Munte. Vocea lui aceea, nu a colaborat niciodată la revistele în condu- Perpessicius era foarte plăcută. Citea frumos, ceea cerea cărora se afla Paul Georgescu. ce pentru radio reprezenta o calitate esențială. De - Sînteți convins că Paul Georgescu era, într- altfel, meseria lui era de profesor, a predat pînă în adevăr, autorul notei din „Scînteia”? 1948. N-a fost niciodată chemat la Universitate, a - El era atunci mîna dreaptă a lui Chișinevschi rămas profesor de liceu, la „Matei Basarab”. Braniște, unde ținea cronica literară. În timpul răz- și a lui Răutu! Noi eram studenți, n-aveam de unde - O carieră didactică începută în 1919, la lice- boiului, a colaborat la ziarul „Acțiunea”, pe care să știm. Am aflat mai tîrziu, chiar de la Perpessicius. ul „Moise Nicoară” din Arad, unde a fost coleg de atunci nu-l cunoșteam. Cele mai citite ziare erau, ca În ´53, nu se putea riposta. Însă peste un an, în 1954, profesorat cu Al. T. Stamatiad, continuată la Tîrgu și înainte de război, „Curentul”, „Universul” și „Tim- Perpessicius a primit Premiul de Stat! A fost o mare Mureș și în Brăila natală, iar mai apoi la București. pul”. Fără „Adevĕrul” și „Dimineața”, care fuseseră mirare. Cum spuneam, cu doar un an înainte se ce- - Așa era atunci: pînă se stabileau profesorii interzise, la începutul dictaturii lui Carol al II-lea, de ruse să i se ia ediția. Atunci, în 1954, Tudor Vianu într-un oraș, pînă își dădeau definitivatul – nu tre- guvernul Goga-Cuza. În anii războiului a apărut și co- a scris un foarte frumos articol despre Perpessicius ceau ani, treceau mulți ani! Descopăr acum că pro- tidianul „Viața”, ziarul oficial al regimului Antonescu, în „Gazeta literară”. Articolul a stat cîteva luni ne- fesorii noștri de la liceul „Sfinții Petru și Pavel” din ziar condus de Rebreanu, dar nu era mai deloc ci- publicat. A apărut numai pentru faptul că George Ploiești încă nu erau definitivi cînd am devenit elev tit. Trebuie să vă spun că „șocul” a fost ediția Emi- Macovescu a pus piciorul în prag. Am fost martor al al liceului, în 1942, și nouă ni se părea că sînt de-o nescu. Primul volum a apărut în 1939, celelalte două scenei, nu vă spun din auzite. Zaharia Stancu intra în veșnicie acolo! După cum – iertați-mi paranteza – în 1943 și 1945. Le-am citit la Ploiești, în biblioteca redacție cu Paul Georgescu, iar Macovescu l-a între- Vladimir Streinu și-a luat doctoratul la Paris ca să liceului, o bibliotecă uriașă, care, din fericire, a fost bat pe Stancu: „Zaharia, ce fac cu articolul?”. Pentru vină profesor la Găești! Pe urmă, a mers la Pitești evacuată la bombardamente, că altfel ar fi dispărut, Paul Georgescu a fost o palmă să apară acel articol și abia în ´39-´40 la Școala Normală din București, și, în 1945, cînd a fost readusă, într-o casă particu- tocmai în „Gazeta literară”! Era foarte frumos scris. unde l-a avut elev pe Marin Preda. lară, fiind bibliotecar adjunct, am petrecut vreo doi Mai ales pentru vremea respectivă, cînd, de obicei, - Pe care l-a sancționat într-o teză, după cum ani acolo, descoperind fascinat ediția Perpessicius. se scria prost! Un articol de o mare eleganță spiri- relatase prozatorul în Viața ca o pradă... - Povesteați, într-o emisiune tv, că, mai tîrziu, tuală. Pînă la urmă, a apărut, Paul Georgescu nu s-a - Dar într-o dedicație – aflată în posesia doam- în studenția dvs., îl întîlneați pe Perpessicius la Bi- mai putut opune. nei Ileana Iordache, fiica lui Vladimir Streinu – spune blioteca Academiei. exact invers decît în carte! Întorcîndu-ne, și Șerban - Vedeți, pentru noi, Perpessicius era cerce- O foarte bună educaţie Cioculescu a fost profesor de liceu. Aveam, în acea tătorul din Sala manuscriselor. Venea dimineața, vreme, profesori de liceu cu doctorate, cu studii la uneori după-amiaza, pleca seara. Îl urmăream cum - Ați scris despre Perpessicius în presa timpu- Paris! Profesorul nostru de franceză de la Ploiești se îmbrăca, anevoios, la garderobă. Nu folosea lui. V-a căutat să vă mulțumească? studiase la Paris și a venit la noi, prin 1943, în unifor- mîna dreapta, era invalid de război. Lui i s-a făcut o - În 1966, cînd Perpessicius împlinea 75 de mă militară – era concentrat. Perpessicius n-a studi- rezecție la cot, nu i-a fost amputată mîna. ani, am publicat, tot în „Gazeta literară”, un arti- at în străinătate. A aparținut „generației tranșeelor”. - L-a operat un medic francez. col care se intitula „Răsplata cea mare a zilelor și a Era și foarte sărac, copil de muncitor. Ca să revin, - Da, a fost purtat din Dobrogea pînă la nopților”. Vreau să vă spun că, în după-amiaza zilei avea o voce foarte plăcută și totdeauna ne intere- Botoșani. Ceva de groază, mai ales în timpul războiu- în care a apărut revista, mi-a telefonat acasă, pentru sa ce spunea. Vedeam că și părinții mei ascultau cu lui! Mîna dreaptă, cum spuneam, nu i-a fost amputa- a-mi mulțumi. A răspuns soția mea. Am crezut că era mare atenție emisiunea lui. Apoi, l-am citit în „Revis- tă, dar o întrebuința cu mare dificultate, conducînd- o farsă! Acești oameni aveau o foarte bună educație. ta Fundațiilor Regale”. o cu stînga, ca să acopere ceva, să nu-i zboare foile de pe masă. Utiliza, la Biblioteca Academiei, o lampă - Gesturi de civilitate ale lui Perpessicius sînt și felicitările trimise dvs. de Anul Nou, felicitări pe Cercetătorul din Sala manuscriselor de birou numai a lui și observam că becul acesteia era din ce în ce mai puternic. A avut probleme cu ve- care le-ați donat Bibliotecii Centrale Universitare... derea, a murit, precum se știe, aproape orb. Nu i-am - Era foarte atent. L-am cunoscut, așadar, la - Mi-ați spus cîndva că aveați colecția acestei cerut colaborarea la „Gazeta literară”. Nu dorea să Biblioteca Academiei, sigur că i-am trimis cărțile reviste. publice în această revistă. mele și edițiile pe care le-am îngrijit. A și scris despre - Da, printr-o întîmplare. Bunicul meu matern ediția Vlahuță o pagină foarte frumoasă în „Româ- era notarul comunei. Cele mai multe primării erau În 1953 critici dure, în 1954 nia literară”, o pagină de critică în adevăratul înțeles abonate din oficiu la „Revista Fundațiilor Regale”, al cuvîntului, arătînd cu ce era de acord și cu ce nu. pentru a o susține. Și atunci, sigur că bunicul meu o Premiul de Stat al Academiei A fost o mare onoare pentru mine. În aceste condiții, aducea acasă. După 1944, l-am citit pe Perpessicius am stat mult de vorbă cu el. Mergeam la Muzeul Li- în „Jurnalul de dimineață”, al lui Tudor Teodorescu- - Parcă ați ști întrebările pe care le-am pre- teraturii, încă din vremea în care muzeul – pe care el Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 27 l-a ctitorit – era situat la mansarda clădirii din bule- foarte demn. Am asistat la o ședință în care a cerut, vardul Kiseleff numărul 10. Datorită lui și lui Tudor prin anii ´50, reeditarea lui Iorga. A spus: „M-am în- Arghezi s-au mutat de acolo pe bulevardul Dacia, de fruntat cu N. Iorga, dar nu poate lipsi din literatura unde, în 2014, a fost scos. Ce bine că s-a rezolvat română!”. Cum lipsește, de fapt, acum, pentru că – în sfîrșit – acest caz dureros! Perpessicius nu ce- numai cîte o inițiativă particulară îl menține pe Iorga rea nimic. A locuit în casa aceea de pe strada Mihai în atenția publicului; Ministerul Educației, Ministe- Eminescu. rul Culturii, o spun cu părere de rău, nu fac nimic. - Adresă definitorie... Absolut nimic! Ei, Perpessicius era un om care a avut - Apropo de asta: casa în care a stat s-a vîndut. curajul să spună adevărurilor pe nume. Să-i întîmpi- Ceea ce e în firea lucrurilor. Dar, cu această ocazie, ne cu cronici pe confrații lui ieșiți din închisori, care a dispărut și placa! Foarte puțini mai știu că acolo publicau, pentru a le conferi un statut, pentru a atra- a locuit Perpessicius. După o emisiune închinată lui ge atenția publicului. Conta enorm! Trebuie avut în Perpessicius la postul Trinitas TV, mi-a telefonat o vedere și acest lucru. Cînd a murit, în 1971, eram doamnă care mi-a spus că, atunci cînd era elevă, pro- vicepreședinte al Radio-Televiziunii și am putut face fesoara de română le-a arătat casa criticului.Ș i trecea un gest pentru memoria lui. Am aflat dimineața ves- cu emoție pe acolo. Totdeauna, seara, vedea lumina tea dispariției și, pînă seara, am scris două pagini și aprinsă pînă tîrziu în camera unde lucra Perpessicius, ceva, am convocat niște actori – cred că pe Adela pentru că biroul lui era spre stradă. Am fost și la el Mărculescu și Ion Marinescu – care să-i recite un acasă. Era o casă de cărți. Cărți, cărți și iar cărți! grupaj de poezii. În jurul orei 22, după jurnal, am întrerupt emisiunea, am citit textul meu și i-au fost Afecţiune pentru brăileni recitate poeziile. Am considerat că este o obligație morală a Televiziunii Române să-și întrerupă pro- gramul și să-i consacre acel sfert de oră celui care - În 1959, ați trecut de la „Gazeta literară” - Domnule profesor, ce impedimente ați înt- a ridicat un monument nepieritor: ediția de Opere la „Luceafărul”. Aici n-au mai fost motive care să împinat – dacă ați întîmpinat –, din punct de vede- Eminescu și scrierile sale despre literatura română, împiedice o colaborare a lui Perpessicius. re editologic, în alcătuirea acestui volum? aceste judecăți critice fiind mereu actuale. - Nu, la „Luceafărul” a colaborat, datorită - Vedeți, sînt trei categorii de texte. Cele care poetului Mihu Dragomir, unul dintre redactorii-șefi n-au fost publicate în volum, ci doar în „Cuvântul”. adjuncți, care era brăilean. Or, Perpessicius avea o Startul ediţiei de cronici radiofonice Apoi cele care n-au fost publicate niciodată și au anumită afecțiune pentru brăileni. Și în cronicile ra- rămas doar în Arhiva Radio. Și am precizat clar, în diofonice, ați văzut, îl evocă pe Nae Ionescu, cît se - Amintiți, foarte discret, în volumul Scriitori fiecare notă, situația textelor. Dar și cele care au putea pe Mihail Sebastian, în timpul dictaturii anto- dintre cele două războaie (1986), plimbările dvs. la fost publicate în volumul VII al seriei de Opere Per- nesciene, în așa fel încît să se înțeleagă despre cine Șosea alături de Perpessicius. pessicius au trebuit revăzute după manuscris; Cen- e vorba. Era foarte solidar cu brăilenii. Iar Mihu Dra- - E vorba despre momentele în care ne întîl- zura impusese modificări pe care noi le-am pus la gomir, care avea un respect deosebit pentru valori- neam la Muzeul Literaturii. Uneori plecam împre- locul lor. Avem acum, prin această ediție, imaginea le trecutului, îi cerea articole. Și atunci sigur că am ună. Avea mult umor. Începuse să apară ediția de prezenței sale la Radio. După cum ați văzut, de la vorbit și eu cu el. Opere Perpessicius, „ediția albă”, cum zicem noi. un moment dat, alături de cronica literară, Perpes- - Venea la redacție? Volumul I, de poezii, a avut un tiraj cam mic: 1000 sicius face și o revistă a revistelor. Mai ales în timpul - Nu. Se deplasa greu, n-avea mașină la de exemplare. (Atunci mi se părea mic un aseme- războiului. E o oglindă a vieții literare românești din dispoziție. Trebuia să se urce, cu o singură mînă va- nea tiraj!) Și i-am spus că e foarte puțin. Pe el nu-l acea perioadă. Aș vrea să mă opresc un minut, da- lidă, în autobuzul 40 – care trecea, îmi amintesc, pe nemulțumea acest lucru: „E bine că a apărut și așa. că-mi dați voie, asupra următorului aspect: Radioul strada Eminescu –, avînd și o servietă de cărți sau de Intră în niște biblioteci, tot poate fi găsit peste ani.Ș i românesc a fost un factor cultural foarte important. manuscrise. De aceea, ne duceam noi la el acasă. Era să nu ne mai plîngem, că, așa cum începuse, putea În prefață evidențiez acest lucru. Încă de la înce- și o dovadă de respect, iar cu aceste ocazii aveam și să fieș i mai rău!”. Altădată l-am întîlnit pe Calea Vic- put, Perpessicius a deținut cronica literară. Tudor bucuria de a schimba cîteva cuvinte. De asemenea, toriei, eram cu soția mea. Ne-am oprit, am stat de Teodorescu-Braniște a avut o cronică a faptelor cul- din 1962, cînd am ajuns la „Scînteia”, i-am cerut vorbă. Ajunsese la volumul VII din ediția Eminescu. turale și sociale. colaborarea. Atunci am solicitat insistent colabora- Era supărat, pentru că editura Academiei înt- - „Săptămîna literară și artistică” se numea rea unor intelectuali din generația vîrstnică, total îrzia publicarea volumului. „Acum nici nu se mai emisiunea lui Teodorescu-Braniște. ignorați de ziarul oficial. Era și aceasta o formă de poate face nimic, deoarece directorul editurii Aca- - Așa. Emanoil Ciomac deținea cronica muzi- marginalizare a intelectualității românești. Unii din- demiei este plecat în China”, ne-a spus. Directorul cală, Ion Marin Sadoveanu cronica teatrală, Ion Si- tre ei fuseseră interziși, alții trecuseră prin închisori. era academicianul Alexandru Graur. Și, zîmbind, a mionescu s-a ocupat de răspîndirea cunoștințelor Aș putea da multe nume: Teodorescu-Braniște, Tu- adăugat: „Poate va aduce de acolo soluția!”. Era un – avea și o colecție, „Cunoștințe folositoare” –, ținea dor Vianu, G. Zane, Constantin C. Giurescu, Șerban om spiritual. Suferea foarte mult, dar nu se plîngea. aceste prelegeri radiofonice, foarte ascultate. Pe Cioculescu, Vladimir Streinu, Petru Comarnescu, Ediția Eminescu a trenat atîta, și nu din pricina lui, urmă, foarte repede, a apărut „Universitatea Ra- Ion Biberi și mulți alții. Perspessicius a fost unul din- trebuie să spunem clar. În consecință, cînd, de la dio”. Aici erau autorități intelectuale. Erau cei mai tre ei. În ultimii trei ani de viață, a stat mai retras. editura Casa Radio ni s-a propus să facem această buni! Nu mai vorbesc de partea muzicală, unde erau Vedeți, în ediția aceasta, ultimele prezențe ale lui la ediție, am acceptat cu entuziasm, cu emoție chiar. Mihail Jora, Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu. Radio sînt înregistrări. Era suferind. Propunerea a venit după apariția, tot la Casa Radio, Generația noastră, spune și academicianul Bălăcea- a ediției Sfaturi pe întunerec. nu-Stolnici, a prins dragostea de muzică de la Radio. Spunea adevărurilor pe nume - În 2001. Noi nu eram la București, n-aveam cum să mergem - Da. A fost o întîmplare să-l întîlnesc pe dl. la concerte. Ploieștii n-aveau orchestră simfonică. - Între scrisorile primite de dvs. de la Perpes- Andrei Dumitriu, care era președintele Radiodifuzi- sicius și donate Bibliotecii Centrale Universitare unii Române în acel moment, și i-am vorbit despre Un public foarte numeros sînt și unele din perioada în care colabora la „Scîn- frumoasa inițiativă a Editurii Casa Radio de tipărire a tezaurului radiofonic aflat în arhivele instituției. Pu- teia”. Am remarcat, citindu-le, că nu tolera nici un - Într-un alt interviu, mărturiseați că, ascul- tem spune că e un tezaur. Într-adevăr, a doua zi am fel de amestec în textele lui. tînd la radio aceste concerte simfonice, vă doreați fost căutat telefonic de la radio. Editura are un apa- - Nu tolera. Pentru că noi – mă refer și la Dan să ajungeți cîndva la Ateneu. rat redacțional de foarte bună calitate, cu adevărați Hăulică, redactor în perioada despre care vorbim – - Sigur! Vedeți, puneți-vă în situația cuiva care profesioniști. Nu pot să-i numesc pe toți, mă gîndesc aveam deasupra noastră niște oameni din vechile locuia într-un oraș sau într-un sat, cum eram eu, și la dna. Marilena Negoescu, la dl. Horia Pop. Am lu- generații, făuritori ai „limbii de lemn” în presa româ- auzea „Transmitem de la Ateneul Român!”. Înainte crat cu dînșii și ediția a apărut foarte repede. În afa- nească, obișnuiți doar cu formule stereotipe, care de concert sau în pauze vorbeau Emanoil Ciomac și ră de ce publicase Iorga în cele două volume, mai ridicau adesea obiecții la conținutul și forma artico- Cella Delavrancea! Solist era uneori George Enescu. erau și alte conferințe. Avem o restituire completă. lelor. Unii dintre ei deveneau furioși cînd solicitam E foarte frumoasă metafora lui Gala Galaction, care A fost și o lansare foarte frumoasă, la care au vorbit articole celor amintiți. Pentru că puseseră umărul mărturisea că dacă i-ar spune cineva să vină să-l dl. Andrei Pippidi, Z. Ornea – din păcate a fost prin- foarte puternic la eliminarea acestor intelectuali vadă pe George Enescu i s-ar părea ca atunci cînd tre ultimele lui apariții publice, era foarte bolnav. Și din presă, de la catedre, din viața publică. Tocmai ar auzi că îl poate vedea pe Făt-Frumos! Pentru noi ne-au comandat ediția Perpessicius. de aceea am donat scrisorile, ca să fie o mărturie era un mit. În 1946, a concertat la București Yehudi despre atmosfera din redacțiile vremii. În ședințele Menuhin. Unul dintre concerte s-a transmis la radio. Radioul românesc – important factor cultural organizate de forurile culturale, Perpessicius era pag. 26 Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 28 pag. 27 Eram la Ploiești, pe strada Franceză, și foarte tele, făceam o nouă corectură, pentru că nu era mir Streinu, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, mulți trecători s-au oprit, am stat un sfert de oră, ușor să descifrezi scrisul lui Perpessicius. Am ajuns Perpessicius, E. Lovinescu... Profesioniștii! Și mai douăzeci de minute să-l ascultăm pe Menuhin la la trei sau patru corecturi. Ați văzut cum arată cîte- este ceva: ziarele epocii publicau cronică literară, megafon! va dedicații primite de la el. Pe urmă, s-a continuat uneori pe prima pagină. Cronică muzicală, cronică - Și, peste ani – am citit în volumul dvs. Tărî- munca la Biblioteca Academiei și la Muzeul Literatu- de artă plastică. Ziarele! Care aveau tiraje importan- mul unde nu ajungi niciodată (1982) –, l-ați văzut rii Române, pentru că și acolo am găsit lucruri legate te, de peste 100.000 și chiar 200.000 de exemplare! pe Menuhin la Paris, în Salle Pleyel, dirijînd Octu- de activitatea sa radiofonică. De exemplu, o cronică Pe cînd acum, din atenția presei noastre cotidiene orul lui Enescu. de la Radio era la Muzeul Literaturii, dată de Șerban au dispărut aceste cronici. Și este păcat. - În 1981, da, el fiind și dirijor și prim-violo- Cioculescu. În plus, ca să reconstituim citatele, a - Dacă-mi permiteți, aș aminti, ca să ilustrăm nist. O sală arhiplină a aplaudat în picioare, cerînd trebuit să mergem la edițiile folosite de Perpessi- ceea ce spuneați înainte, că în „Adevĕrul” scria cro- insistent un bis, pe care Yehudi Menuhin l-a oferit. cius. A fost, prin urmare, o investigație foarte largă. nică literară Șerban Cioculescu. În „Adevĕrul”, nu în Pe urmă, erau transmisiunile de la Salzburg, de la Desfășurată, în principal, în Arhiva Radio. Ediția este „Adevĕrul literar și artistic”. Viena... Apoi, concertele Orchestrei Radio, unde însoțită și de un CD, cu tot ce am putut recupera din - Sigur! Toate ziarele epocii aveau asemenea adesea dirija Ionel Perlea. imprimările lui Perpessicius. Extrapolînd, în Arhiva cronici. Pagina a doua a „Curentului” era exclusiv - Cu care, iertați-mă că vă întrerup din nou, Radio există încă multe texte importante ale unor culturală, de la informație culturală pînă la cronici. ați avut privilegiul de a vă întîlni la New-York. scriitori, ziariști, oameni de cultură români care n-au Acum, citim cronică muzicală doar în timpul Festi- - I-am spus atunci că, pentru noi, devenise de- văzut încă lumina tiparului. Doamna Delia Dumini- valului „Enescu”, ceea ce e foarte bine. Dar nu e su- vreme, încă din copilărie, datorită Radioului, un ade- că, lector la Universitatea din Pitești, care a scos o ficient. vărat mit. Așadar, Radioul a început și s-a dezvoltat ca monografie Tudor Teodorescu-Braniște, speră să un for cultural. Cronicile acestea ale lui Perpessicius poată publica textele din Arhiva Radio ale acestui Exclusivitatea radiofonică a lui se adresau unui public foarte numeros. Totdeauna se ziarist și scriitor. Există textele lui Romulus Seișanu, Perpessicius înmulțește cu trei numărul ascultătorilor. Se dezvol- un mare specialist în probleme de politică externă. tase foarte repede și radioul cu galenă, se publicau Țin minte cum erau anunțate emisiunile lui radiofo- în revistele radiofonice scheme pentru iubitorii de nice: „Domnul Romulus Seișanu va prezenta cronica - Aș vrea să ne întoarcem la ediția de cronici radio cu galenă. Nici o revistă literară din acea vreme războiului!”. Îl ascultam cu părinții, apoi cu unchiul radiofonice pe care ați îngrijit-o. O lungă perioa- nu ajungea la potențialul de audiență al Radiodifuzi- și mătușa, cu mare atenție. Pentru că reușea să dă, după interzicerea „Cuvântului”, ca urmare a unii Române. Și atunci, Perpessicius, fără să-și îngă- transmită lucruri importante. Nu reproducea co- asasinării lui I. G. Duca, Perpessicius, redactor la duie nici un rabat, vorbea despre o carte situînd-o în municatele triumfaliste germane și române atent „Cuvântul” din 1927, și-a desfășurat cronica litera- evoluția literaturii române, făcînd ample incursiuni în și oamenii înțelegeau ce trebuie să înțeleagă. Dacă ră doar la microfon. Între 1934 și 1938. Ar fi putut trecut. Spune de cîteva ori că pînă la primul război s-ar publica, am avea un model de cronică externă să publice în multe reviste. De ce s-a dedicat numai mondial n-am avut decît cinci romane. Aceste cronici în condiții dificile, cînd la radio se lucra sub Cenzură Radioului? arată clar că nu era un critic binevoitor. El scria foarte Militară. Celebrul interviu al lui Ion Antonescu dat - Sînt mai multe motive. Să începem cu cel de frumos. O rezervă a lui era exprimată nu cu duritate lui Brătescu-Voinești în 1943 a fost cenzurat! L-am ordin moral, pe care l-ați putut vedea chiar din scriso- – uneori, putea deveni și dur –, critica era învăluită în publicat în „Curierul Național”, cu toate tăieturile. rile donate de mine Bibliotecii Centrale Universitare: formule frumos exprimate. Dar înțelegeai verdictul! Din unele am mai putut reconstitui cîteva cuvinte, era un om consecvent și nu voia să publice în orice Nu există autori pe care să-i ocolească. Oricine citește altele erau înnegrite, pentru a nu putea fi descifra- condiții. Nu era un om care să se ofere. Era foarte aceste cronici radiofonice ale lui Perpessicius vede te. Cînd l-am prezentat studenților, au fost foarte conștiincios. Vom vedea, mai ales în perioada 1934- evoluția motivului, evoluția temei în literatura româ- mirați: „Cum, conducătorul Statului era cenzurat!?”. 1938, la cîte volume se referă, cîte reviste comenta, nă. Nu vreau să fac clasamente. Este evident că, pen- Da! Așadar, se lucra sub cenzură. Și la Perpessicius cîte evenimente consemna. În același timp, trebuie tru el, prozatorul numărul unu din generația de după am arătat ce nu s-a difuzat. În consecință, sînt mii de să ținem seama de un lucru esențial: începuse deja război a fost Liviu Rebreanu. Prozatorul generației pagini în Arhiva Radio care ar merita valorificate. E să lucreze la ediția Eminescu. Primul volum a apărut care se afirmă după 1930 a fost Mircea Eliade. De cîte un cîmp larg deschis cercetării. în 1939, în condițiile de atunci, fără avantajele tehnicii ori se referă la Mircea Eliade, nu numai în cronicile de astăzi. Munca pentru definitivarea primului volum consacrate cărților lui Eliade, ci și în „Revista revis- Perioada de aur a criticii al ediției Eminescu a fost de-a dreptul istovitoare. Și atunci a rămas numai la Radio. Nu că n-ar fi fost che- telor”! În poezie, reperul a fost categoric Tudor Ar- literar-artistice ghezi, „piatra de granit a poeziei noastre”. Spunea tot mat de reviste. Teodorescu-Braniște îl chema tot tim- ce trebuie să spună, însă cu o mare delicatețe. Cred pul la ziarele lui, Cezar Petrescu, de asemenea, cu care că această ediție ar putea fi un „manual” de cronică - Observ că aveți în bibliotecă volumul Ra- a fost în foarte bune relații. (A și vorbit la înmormîn- literară la Facultățile de Litere sau la Facultățile de Zi- dio-Papagal, cuprinzînd textele despre radio ale lui tarea lui Cezar Petrescu, la care am participat.) Al. aristică, unde se predau genurile presei. Știa să alea- Arghezi, pe care l-am adus și eu pentru acest inter- Rosetti îl chemase la „Revista Fundațiilor Regale”, îl gă citatul corespunzător... Avem, astfel, imaginea în viu. E aici un text din 1931, în care poetul scrie că, prețuia, erau chiar prieteni apropiați. Unul dintre ma- mișcare a literaturii române. Mai ales în perioada răz- în urmă cu doi ani – deci, în 1929 –, i s-a propus să rile merite ale lui Al. Rosetti este încredințarea ediției boiului, o perioadă despre care s-a scris foarte puțin. realizeze la radio cronica literară. Bineînțeles, Ar- Eminescu lui Perpessicius. Acum e o tendință de a se Remarcă poezii din revistele ardelene, multe aflate în ghezi recomandase să fie convocat un critic literar. uita meritele celor care au condus editura și revista refugiu, ca și din alte orașe din țară. Unii dintre scri- Așadar, în 1929, cînd Perpessicius devenea croni- Fundațiilor Regale, precum Al. Rosetti, Paul Zarifopol, itorii pe care i-a comentat s-au pierdut. Nu neapărat carul literar al Radioului, conducerea instituției se Camil Petrescu, Petru Comarnescu. Se vorbește nu- din vina lor! A venit 23 august ´44 și foarte mulți au gîndise mai întîi la Arghezi... mai despre Carol al II-lea, care, se spune, dădea drep- fost înlăturați. Alții – și am subliniat în prefață acest - Conducătorii Radioului urmăreau să atragă turi de autor din caseta personală... Carol al II-lea a lucru –, ca E. Jebeleanu, Mihai Beniuc, Cicerone The- un număr cît mai mare de ascultători. Să dăm cîteva luat, nu a dat! Fundațiile Regale aveau o loterie. În odorescu, au fost receptați de cititori prin literatura exemple: cine citește cronicile lui Emanoil Ciomac lucrarea Loteria Națională din România: o istorie ilus- lor proletcultistă. Nu despre această etapă a lor scrie vede că erau foarte frumos scrise. Cine citește cro- trată, pe care am realizat-o împreună cu regretatul Perpessicius; el scrie despre perioada în care cei nicile din timpul războiului ale Cellei Delavrancea Gheorghe Buluță și soția lui, doamna Sultana Craia, amintiți chiar erau poeți! – pe care le-am publicat, la editura Eminescu, în am dedicat un capitol acestei loterii. Ne spusese și 1978, cu titlul Trepte muzicale – se întîlnește cu un profesorul Al. Rosetti celor care îl întrebam cum era Cîteva etape de corectură text elaborat artistic, de-a dreptul cuceritor. Să mai finanțată editura: „Da, aveam o loterie, care ne adu- adăugăm că se acompania singură, bucățile despre cea aceste venituri!”. Plus abonamentele despre care care vorbea cu atîta căldură erau apoi interpretate v-am vorbit. Așa își plăteau colaboratorii. Perpessicius - V-aș ruga să-mi spuneți și unde s-a de ea. Așadar, conducătorii Radioului s-au gîndit, la nu putea să navigheze dintr-un loc în altul. El a sacri- desfășurat munca din spatele ediției. început, să cheme un scriitor, nu un critic. Au căutat, ficat, dacă vreți, o perioadă a prezenței sale critice în - Am început în Arhiva Radio. Au fost zile după refuzul lui Arghezi, acel critic care scria frumos, presă ediției Eminescu. Astfel se explică rămînerea lui pe care le-am petrecut în Arhiva Radio. Veneam ceea ce nu înseamnă, Doamne, ferește!, că ceilalți la Radio în intervalul 1934-1938. dimineața, în jurul orei 9, și rămîneam cîteva ore. ar fi scris urît. Dimpotrivă. Critica noastră literară Trebuie să spun că și acolo există un personal foarte interbelică unea profunzimea analizei cu o expresie Chibzuia şi cînd îi cereai un articol competent, cu dragoste pentru literatura română, în literară aleasă, pe deplin accesibilă. Orice instituție, frunte cu șefa Arhivei, doamna Liliana Mușețeanu. orice publicație tatonează. În cazul lui Perpessicius - Cronicile lui radiofonice păstrează o înaltă Multe cronici transcrise de noi au fost culese de a fost o alegere foarte fericită, mai ales că între cele elevație. Nu trata cu lejeritate emisiunea, acaparat doamna Gilda Rădulescu. două războaie am avut, în materie de critică literar- de ediția Eminescu. - Puteați lua și la domiciliu materiale? artistică, perioada de aur. Dacă ne gîndim numai la - Nu. După ce se culegeau la calculator tex- critica literară, îi avem pe Șerban Cioculescu, Vladi- pag. 29 Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 29

- Într-adevăr. La care se adaugă – insist – fap- - Tot ce-a fost la Radio a contat în formarea tul că scria cu mîna stîngă. Noi am urmărit în aceas- mea! Tot ce-am ascultat la Radio – istorie, muzică, Nicolae MAREŞ tă ediție să dăm și variantele, să se vadă ce-a tăiat, literatură – a contribuit la opțiunile mele în viață, ce-a adăugat, astfel încît cititorul să aibă o imagine mi-a deschis orizonturi largi. Ciclul vieții a „laboratorului” său critic. E prima dată cînd avem - Cum v-ați simțit în 1954, cînd ați devenit imaginea travaliului său estetic, care este acela al și colaborator al Radioului? Iar între 1970 și 1972, unui adevărat scriitor. Ediția în unsprezece volume Din pustietate nimic nu se vicepreședintele instituției. apărută sub îngrijirea lui Perpessicius, iar după ce face s-a stins, a fiului său, Dumitru D. Panaitescu, n-a fost - Atunci, în 1954, am trăit mai multe emoții. din nimic nu poate ieși un o ediție critică. A strîns ce se putea strînge atunci De exemplu, uneori emisiunile noastre trebuiau ci- alt nimic din paginile ziarelor și revistelor. E foarte bine că a tite la două voci. Citeam și stăteam față în față, în mori ca să învii apărut. Acum, ca și în cazul lui Pompiliu Constanti- studio, cu crainicii pe care îi ascultasem în urmă cu învii ca să mori nescu, o ediție de o asemenea anvergură nu ar mai cîțiva ani: Ecaterina Mihăescu, Virginia Bălănescu, Acesta-i ciclul vieții fi fost posibilă. Adrian Dumitriu și mulți alții. Scriam despre oameni n-am spus-o eu au spus-o înțelepții - Ați introdus în această ediție o scrisoare tri- pe care, iarăși, îi prețuiam, îi respectam, ca Tudor Vi- misă de Perpessicius lui H. Blazian, în care aflăm că anu, Perpessicius și mulți alții. Radioul, în condițiile a declinat inițial invitația de a se ocupa de cronica pe care le știm după 1948, de propagandă, a știut, radiofonică. Pentru ca, peste numai o lună, să fie datorită unor redactori foarte buni, printre care Nu te-aștepta în studio... profesorul meu G. C. Nicolescu, cel care a condus o - Nu era un om care să se avînte, să vrea să Flori de nu-mă-uita vreme emisiunile literare, imprimîndu-le un înalt ni- fie în prima linie mereu. Chibzuia! Pe urmă, radi- Flori de nu-mă-uita oul era și o noutate. Ziare și reviste apăreau de la vel, și mai apoi oameni tineri, cei ai generației noas- Așa să-ți fie viața. 1840! Dar radioul era un mijloc nou de comunica- tre – și l-aș aminti pe Iulius Țundrea –, să valorifice re. Nici în Apus nu luase amploare. Nu răspundea tradiția românească. Trebuie să știți că prezentarea Azi nu te-aștepta pe loc, bucuros că „a pus mîna” pe cronica literară, tezaurului teatral românesc a început prin Radio. În ochii mei să vezi iertați-mi expresia, pe care el nu și-ar fi îngăduit-o Din 1952 sînt înregistrate piese de mare valoare, în Flori de nu-mă-uita. niciodată. Chibzuia și atunci cînd îi cereai un articol. interpretări excepționale. Aici s-au difuzat și piese Vasile Voiculescu, Blazian, care conduceau Radiodi- de Vasile Voiculescu, de Dan Botta. Și astăzi oame- Fosta-au cândva fuziunea, au meritul de a se fi orientat spre un in- nii își amintesc de emisiunea „Teatru la microfon”, În ochii mei numai telectual care, așa cum am mai spus, unea într-un pe care o ascultau duminică, la șase după-amiaza. Flori de nu-mă-uita. vast orizont cultural dragostea pentru literatură și Acum am auzit că ar fi la 23:00; mai bine n-o dai conștiinciozitatea. decît s-o programezi la ora aceasta! Pe urmă, erau Florile de nu-mă-uita. serialele de poezie, poeții citindu-și versuri, actori „Oficiul de informare” Din ochii mei dispărut-au mari recitînd versuri, toți actorii români au citit fru- Pârjolitu-le-au vremea mos poezie, în frunte cu Emil Botta, Ionescu-Gion, - Cum vă explicați, ca istoric literar speciali- Val Săndulescu. Poezia prin radio era atunci o reali- zat în perioada interbelică și nu numai, dar și ca tate. Au fost foarte multe emisiuni dedicate marilor Inima mea om de radio, desele schimbări de titulatură pe care scriitori români. Cu sutele, cu miile! Erau chemați le-a suportat emisiunea lui Perpessicius? intelectuali din generația despre care v-am vorbit. I. - Se căuta și atunci, ca și acum, o mai mare ori- A fost multă vreme emisiunea „Tableta de seară”, in- entare a emisiunilor spre public. Schimbările despre Inima mea terzisă în urma unor afirmații ale lui Zaharia Stancu. și inima ta-i una care vorbiți au fost uneori bune. Titlurile „Cărți noi” El povestea că, întorcîndu-se de la mare, văzuse gru- sau „Cărți și reviste” atrăgeau publicul. Pe urmă, ați să ne bucurăm încă puri de turiști străiniș i ce bine ar fi ca de toate aces- văzut că el și la „Cuvântul”, unde a colaborat atîția împreună de ea. ani, și-a intitulat rubrica „Mențiuni critice”, nu „Cro- tea să se poată bucura și românii! A ieșit un mare Inima ta și Inima ta nică literară”. El spune de cîteva ori că textele lui fac scandal. Din păcate, astăzi, emisiunile culturale sînt Una. „oficiul de informare”. Nu avea vanități. Cred că aici, programate tîrziu în noapte... Radioul trebuie să-și la Radio, au fost două perspective complementare. păstreze tradiția culturală. II. Și el voia să fie cît mai atractivă emisiunea, cît mai Prin lume, Omule pe înțelesul publicului. Cronica literară e o titulatu- în trecere ești. ră care uneori intimidează, părea ceva dedicat unui Am norocul unei colaboratoare Nu te mira, Omule cerc de profesioniști. că totul Aici se ofilește - De aceea ați preferat și dvs. să intitulați vo- exigente și tu te ofilești. lumul Cărți noi? III. - Da. Pentru că e cea mai mare parte și e reali- - Ultima întrebare pe care țin să v-o adresez tatea volumului. El se referă la cărțile noi. Nu mai aud nimic este, dacă-mi îngăduiți, mai intimă: ce înseamnă De ce-aș mai auzi? - Dvs., la 10-11 ani, ascultați emisiunea lui pentru dvs. posibilitatea de a lucra alături de soție, Perpessicius sub titlul „Cărți și reviste”. Azi mai bine-i să plângi. doamna Sanda Râpeanu? - Exact! „Domnul Perpessicius prezintă emi- Nu-ți pierde timpul s-asculți. siunea «Cărți și reviste»!” Iarăși, un titlu prietenos. - Să vă răspund tot cu ceva intim: noi am îm- Ați văzut și altă emisiune – „Actualitatea muzicală”; plinit în luna martie 61 de ani de căsătorie! O viață IV. nu căutau să intimideze publicul, ci să-l atragă. Pen- de om, la propriu. Ne-am cunoscut frecventînd Ate- Dă-mi Doamne tru că erau diferențe mari între publicul ascultător. neul Român, teatrele, sălile de expoziție, muzeele, Puterea de-a mă înfrâna. Erau oameni cu o cultură literară, profesori de liceu, lăcașurile de cultură. Soția mea lucra la „Viața ro- Cine nu știe universitari, ați văzut că Tudor Vianu îi mulțumește mânească” și eu la „Gazeta literară”. Tot ce-am fă- Că făr de înfrânare într-o scrisoare lui Perpessicius pentru comentarea cut am făcut împreună. Dînsa a citit articolele mele, Voința n-are putere unei cărți. Pe Perpessicius îl asculta Vianu și îl ascul- eu i-am citit traducerile. Cele mai multe ediții sînt Credința făr de înfrânare nu poate dura. ta și tatăl meu, care era învățător într-o comună și lucrate împreună: N. Iorga, C. Rădulescu-Motru, Al. care asculta radio cînd termina munca de la școală Kirițescu, Perpessicius. Am norocul unei colabora- și continua pregătirea didactică specifică atunci unui toare exigente! Dîndu-ne seama de importanța lui Ecoul nopții învățător. Nu v-am vorbit despre emisiunea „Ora sa- Iorga și de faptul că trebuie să facem ca lumea să-l tului”, pe care o realiza Victor Ion Popa și care era citească, am tipărit, din 1972, edițiile O viață de om, Balsam pentru suflet - ascultată cu religiozitate. Dacă actuala conducere a O luptă literară, Sfaturi pe întunerec, Oameni cari Ecoul nopții Radioului va găsi de cuviință să valorifice Arhiva, la nu poate fi simțit. potențialul redacțional al editurii Casa Radio și la in- au fost, Supt trei regi. Nu am putut lucra decît în Ecoul nopții-i cântecul teresul cercetătorilor din toate generațiile care vor doi. Este o șansă pe care mi-a dat-o viața. Pentru să o studieze, s-ar descoperi un tezaur. că viața îți oferă și surprize neplăcute, pe care nu ce nu poate fi auzit. le poți depăși decît dacă ai conștiință și demnitate Ecoul nopții-i zefirul de nepresimțit. Radioul trebuie să-şi păstreze intelectuală și dacă cel care este alături de tine te însoțește la bine și la rău. Marea noastră satisfacție Pentru lumea de dincolo tradiţia culturală a fost că am reușit împreună să restituim publicului Pentru lumea viselor opere importante ale culturii noastre. n Ecoul nopții-i un început - Au contat în formarea dvs. emisiunile ra- de vis. diofonice pe care le-ați ascultat în copilărie și Alexandru DUMITRIU Al visului nesfârșit. n adolescență? Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 30 O carte-dialog edificatoare: Minerva CHIRA „Amintiri în zigzag” „Dimineață cu soare apune” Cunoscutul „Orfeu al Apu- senilor”, poetul Teofil Răchițeanu Tot din Țara Bihariei ne sosește peste stinghiile gardului, când admi- (n. 5 ianuarie 1943, Răchițele, Cluj) și cartea de memorialistică a poetei ra florile din grădină”, scrie Minerva trăiește de o viață în spațiul sacru al Minerva Chira, Dimineață cu soare Chira, surprinzând amănunțit, în astfel munților ca „un voievod al melanco- apune (Casa Cărții de Știință, Cluj-Na- de formulări expresive, trăiri, gânduri, liei și singurătății”. Vizitat arareori de poca, 2015, 208 p.). oameni, cu regretul de a fi pierdut prietenii veniți din Clujul studenției Autoarea, Minerva Chira (n. pentru totdeauna anii lipsei de griji. sale, „copilul însingurat al Bihariei 19 februarie 1953, Negreni, Cluj), - și Joaca ei cu păpușile, cu pisicile și al sufletului meu” – cum avea să-l ea membră a Uniunii Scriitorilor din și puii de găină, precum și jocurile spe- descopere însuși Geo Bogza prin anii România, Filiala Cluj, lansată în 1992 cifice vârstei (șotronul, alergatul, în- 80 ai secolului trecut – își petrece cu volumul Manual de târâre, prefațat vârtitul până la amețeală, „de-a greul” rostul gospodăresc și destinul poetic de Ana Blandiana - debutase, însă, în ș.a.), dar și traiul zilnic într-o gospo- 1986 în „Steaua” și fusese inclusă în dărie cu animale și păsăret îi procură în satul natal, în care a revenit după câteva antologii apărute la Cluj-Na- copilei o fericire nespusă. O voluptate studiile liceale și universitare, ca „un poca și București (Cărări spre oameni, (un răgaz și o specială aplecare) a evo- fiu risipitor, din 1973 până azi”, fiind 1985; Flacăra vieții, 1987). cărilor amănunțite amintind de -„ar pensionat de la școala pe care însuși După un sfert de secol de la ghezianismul” din universul copilăresc a urmat-o până la plecarea „la școlile debutul în volum, Minerva Chira a al operei, dar și de un anume „prous- cele mari”. devenit o voce distinctă în poezia ro- tianism” sugerat de anumite pagini în Au scris despre poezia lui mânească de azi, fiind inclusă și în care omul matur trăiește încă senzații Geo Bogza, Mircea Vaida-Voievod, câteva dicționare, de tot felul, de- Laurențiu Ulici, Artur Silvestri, Cornel printr-o operă cât gustând, prin Regman, Constantin Cubleșan, Al. Cistelecan, Vasile Fanache, Zenovie Cârlugea, mai rotundă și ex- stimulare sen- Zaharia Sângeorzan, Al. Ruja, Victor Rusu, Marian Popa, Al. Ștefănescu, Mircea presivă, tipărită zitivă, savoarea A. Diaconu, Vladimir Udrescu, Mircea Popa (acesta din urmă fiind autorul unor pe propriile-i spe- copilăriei pier- prefețe și studii temeinice). ze, din salariul de dute pentru tot- Împlinind nu peste mult timp 75 de ani, Teofil Răchițeanu ne lasă, iată, la învățătoare (Țara deauna. Iat-o pe acest moment de bilanț biografic și sufletesc, mărturia unui destin memorabil. Nimănui, 1993; copila furișată în Amintiri în zigzag, apărută la Editura „Scriptor” (Cluj Napoca, 2016, 326 p.) este Fosforescența pu- lanul de porumb, o carte-dialog realizată de Marin Iancu (în aceeași formulă dialogică structurată tregaiului, 1995; pieptănând mă- de experimentatul intervievator precum cartea despre criticulș i istoricul literar Poemele absenței, tasea știuleților clujean Mircea Popa, apărută în urmă cu puțini ani). 1996; Die Reise auf sau savurând, din Foarte interesante, aceste „amintiri” sunt, deopotrivă, mărturii, confe- dem Todesstrei- memorie, ciorba siuni, spovedanii chiar, mărturisiri de conștiință, dezvăluind viața plină de fră- fen, 1997; Leandrii cu mărar și cim- mântări, întâmplări și evenimente a unuia din cei mai talentați poeți români de Greciei, 1999; Cân- bru, sau degus- tecul lumânării azi, autor al unui mod liric specific, diferențiat, inconfundabil („ireproșabil din , tând la îndem- 2000; RamaDaNu, nurile mamei punct de vedere estetic și etic” – Geo Bogza). 2001; Jar și lebă- ceaiul de mentă Fiu al unui țăran din Apuseni ucis de un grup de falși partizani pe motiv de dă, 2004; Preapli- și de sunătoare „trădare” (tragedie de familie evocată de poet în documentarul Cazul Șușman în nul amforei, 2006; cu biscuiți (când judecate răchițenilor , Casa de Editură Napoca Star, 2002), Teofil este al șaselea Armura florii de era bolnavă), sau din cei zece copii crescuți de maica Mina (decedată la 95 de ani, în 2011). În câmp, 2008; Ni- bucurându-se de clarificarea deplină a cazului, laAnexe putem citi interviul realizat de Constantin meni, altul, tu, 2011... Având în ve- bunătățile pregătindu-se la cuptor Dumitrescu, redactor la TVR Cluj, în 2004, cu Mina Purcel, „soția lui Purcel Pe- dere călătoriile poetei pe mai toate (pâinea cea rumenă, pasca, cozonacii, tru, zis Petrea lui Indrei, asasinat de membrii grupului Șușman” (pp. 255-277). continentele, făcute în spiritul unor gogoșile date prin praf de zahăr, prăji- Tânărul Teofil a revenit la matcă, în satul său răsfirat de munte, Muntele pelerinaje de căutări și regăsiri de turile tăiate din foaia de cocă cu gura însemnând pentru el „însuși Destinul”, „temelia ființei mele”. Un Veritabil Voie- sine, atât de rodnice sub aspect lite- paharului de vin…). vodat poetic. Mărturisirea nu este una de circumstanță pentru cine a citit poe- rar, noi înșine i-am dedicat o recenzie Ni se împărtășesc trăiri din cele zia de tonuri grav-eminesciene și reflexiv-blagiene a acestui rapsod al plaiurilor în coloanele acestei reviste, în 2012, mai simple, precum scoaterea din ochii apusene, organic legat de natură, căreia îi percepe ritmurile sempiterne dar și considerând-o „un globetrotter al po- copilei a musculițelor cu colțul batis- fiorul cosmic, în general o întreagă metafizică a mitologiei montane, decantată eziei de azi”… tei de mama grijulie, dar toate aceste elementar-organice scene trăite de într-un spirit de sophimontanism carpatic. Revenind la volumul memoria- copilă capătă, în contextul memoria- Dimineață cu soare apune, Dincolo de toate interesantele popasuri și experiențe, care deopotrivă listic vom listic al cărții, o anume expresivitate, l-au călit și i-au sporit poezia, mi-a atras atenția și un alt episod din viața sa, constata dorința poetei de a lăsa o definind un suflet sensibil, fascinat evocat pe circa 50 de pagini, care, prin ușoară dezvoltare și cu iconografia de vibrantă și sensibilă mărturie autobio- de miracolul existenței care se scurge rigoare, ar putea constitui o carte de sine stătătoare și de mare interes, care grafică. Scrierea evocă, în general, anii acolo în sat după ritualuri și cutume s-ar putea numi chiar „Castelan” la Ciucea, potrivit secvenței memorialistice copilăriei petrecute alături de părinți bine înrădăcinate în mentalitatea co- respective. Este vorba de experiența de muzeograf din anii 1969 – 1970, la în „raiul” natal de la Negreni, localita- lectivă, în conștiința negrenilor. Nu lip- sesc observațiile de amănunt privind Complexul Muzeal „Octavian Goga”, patronat pe atunci de însăși Veturia Goga, te situată pe Valea Crișului Repede, pe marile evenimente ale vieții, nașterea, văduva poetului, fosta „Privighetoare a Ardealului”, încadrată ca „director” al șoseaua internațională Cluj – Oradea. Cu vădită emoție nostalgică, pi- nunta, moartea cu întregul lor alai de așezământului (castelul aparținuse prin alianță poetului Ady Endre, de la vădu- curată în frazări poetice de minuțioase obiceiuri și credințe populare, exerci- va căruia va fi cumpărat de ministrul Octavian Goga). O experiență „fascinantă”, observații, cu o răbdare de-a dreptul tând asupra copilului inexprimabile ce i-a oferit poetului „noi și semnificative prilejuri de îmbogățire sufletească” stări de spirit și fascinante tensiuni franciscană, Minerva Chira evocă por- (Marin Iancu). emoționale. De mică, așadar, poeta a tretele părinților și bunicului dinspre simțit atât greutățile cât mai ales mi- Devotat muncii sale în Castelul de la Ciucea, tânărul poet muzeograf ne mamă, gospodari truditori pe pămân- împărtășește unele întâmplări și aspecte privind viața Veturiei Goga, devotată racolul vieții și existenței, într-un ori- tul moștenit și sporit al familiei, tatăl zont de datini, credințe, superstiții, o memoriei Poetului naționalist în sensul mare al cuvântului, un personaj preg- și mama alegându-și ca loc de veci nu etnofocloristică suprinsă atât de bine nant în epocă, ale cărei toane de octogenară tânărul le-a suportat cu stoicism împrejmuirea cimitirului de lângă bi- în aceste minuțioase observații me- până la o limită, când își prezintă demisia și pleacă la Cluj, unde rămâne vreo serică ci un mic val de pământ de sub morialistice despre un timp retras în doi ani șomer… dealul din apropierea casei în care și- intangibilul mit al vârstei de aur… Ilustrată cu imagini și portrete (pp. 285-324), Amintiri în zigzag capătă as- au dus rostul alături de unicul copil ră- Singură la părinți, Minerva a pectul unei temeinice lucrări memorialist-documentare, fără de care înțelegerea mas în viață. „Lângă mormântul lor – simțit, desigur, un spor de ocrotire Omului și poetului Teofil Răchițeanu nu ar putea fi completă și clarificatoare. țurțure arzând”, aceasta e starea trăită și dragoste din partea acestora, Teo- dor și Ana, dar și din partea bunicului într-o reprimantă îndurerare de poeta Carte de bilanț unic, definitivă și exhaustivă sub aspect informațional, Gheorghe. Păscutul vacii pe fâșia cu Amintiri în ziogzag este un model în materie de biografie scriitoricească, restitu- care reușește a recupera într-o tera- iarbă dintre șoseaua națională și calea ind profilul exact al unuia din cei mai valoroși din poeții români de azi, superior peutică a povestirii vărsta copilăriei. ferată, îmbolnăvirea, ajutorul dat pe desigur multor glorii artificoase…n Sabin STOLERU „Stătea mama numai ca o cheie sol pag. 31 Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 31

LUCIAN BLAGA „Experimentul şi spiritul matematic“ în traducere germană (lucrare care a apărut în 2016 la aceeaşi ment, “experimentul”şi ”matematica”, sunt editură “Frank & Timme din Berlin) precum urmărite în desfăşurare istorică, din antichi- şi suplimentul în manuscris “Experimentul şi tate pînă la fizica cuantică, ambele noţiuni, spiritual matematic”, această ultimă lucrare a experiment şi matematică, rămînînd actuale. apărut recent, în iunie 2017, cu titlul “”Das (“Fără matematică şi experiment tehnica nu Experiment und der mathematische este de conceput”- pag. 9). Geist” la new academic press din Viena ca Referindu-se la “Linia antică- “Sonderband” în cadrul seriei “Blickpunkt aristotelică a ştiinţei” (pp.11-13). traducătorul Rumänien”. arată că la Aristotel noţiunile formă şi mate- De subliniat că roate traducerile rie stăteau în prim plan. Blaga crede că Aris- precum şi publicarea cărţilor s-a făcut cu totel constată doar “regularităţi empirice”şi sprijinul financiar al Institutului Cultural nu poate formula legi fizice în accepţiunea Român din Bucureşti. lui Galilei. Rotirea pămîntului, inerţia şi vi- Traducerile au fost efectuate de către dul îi erau noţiuni necunoscute lui Aristotel. profesorul doctor Rainer Schubert, născut în Arhimede gîndea în legi cantitativ 1948 la Viena, fost, din 1994, lector la Uni- formulabile, la el devine experimentul o versitatea Tehnică din Timişoara, între 1999- “metodă”(Blaga, p. 196). 2007 directorul Forumului Cultural Austriac Galilei este întemeietorul fizicii ex- din Bucureşti, apoi profesor universitar la perimentate matematic. Dacă în 2012 un eveniment edi- Cluj, iar acum professor universitar la Uni- Ştiinţa galileo-newtoniană, după torial l-a costituit publicarea volumului versitatea Filosofico-Teologică Benedikt Blaga, se distinge nu numai printr-o actual ca oricînd” (pp.22-23). „Cunoaşterea luciferică” de Lucian Blaga în XVI din Heiligenkreuz /Austria. singură”suprametodă” matematică, ci, mai MIRCEA M. POP traducere germană la editura LIT din Mün- Bun cunoscător al limbii române, mult, ea, sub dictatul matematicii, în de- Heidelberg ster în cadrul seriei “Austria. Forschung und traducătorul-filosof însoţeşte traducerile rularea proceselor ştiinţifice de cercetare, Nota redacției: Prof. dr. Rainer Wissenschaft. PHILOSOPHIE Band 16”, în de substanţiale “Cuvinte introductive ale leagă metodele aplicate de fiecare dată cu Schubert (n. 1948 la Viena) este doctor în iunie 2014 apare la aceeaşi editură „Eonul traducătorului”, în care întreprinde adevărate matematica ca “metode perechi” (p.14) . filosofie al Universităţii din Viena. Autor al dogmatic“, ca Band 18 în cadrul seriei, iar la incursiuni în filosofia blagiană pe care o Evoluţia spirituală din ultimele de- unor cărți de filosofia culturii și a tehnicii, începutul lunii mai 2015 este editat şi cel de- pune faţă în faţă cu cea universală, scoţîndu-i cenii confirmă din plin ceea ce Blaga spu- precum și traducător al filosofiei lui lucian al treilea volum din „Trilogia cunoaşterii“, în evidenţă valoarea şi actualitatea ei, acum, nea despre dominaţia gîndirii matematice a Blaga în limba germană. A funcționat mulți şi anume „Cenzura transcendentă“, de data după atîtea decenii. ştiinţei galileo-newtoniană: „Experimentul ani ca atașat cultural la Ambasada Austriei aceasta la o editură berlineză, Frank & În “Cuvîntul introductiv al şi spiritual matematic îl constrîng pe cel ce de la București. A devenit apoi profesor de Timme, în cadrul seriei „Forum Rumänien“, traducătorului” (pp. 7-23), Rainer Schubert fiinţează la un răspuns”(p. 22). filosofie la Universitatea „Babeș-Bolyai“ volumul 27. arată că scopul său nu este acela de a reda De aceea traducătorul lui Blaga din Cluj-Napoca (secția în limba germană). Cum însă Lucian Blaga a redactat conţinutul cărţii, ci de a scoate în evidenţă consideră pe drept că:”Chiar dacă redact- În prezent este profesor de filosofie la Philo- în 1959 un testament editorial în care intro- “imensa actualitate” a acesteia. Valoarea area textului ce urmează a avut loc în urmă sophisch-Theologische Hochschule Benedikt duce în “Trilogia cunoaşterii” şi manuscri- lucrării constă în faptul că ambele mo- cu mai bine de o jumătate de secol, este mai XVI. din Heiligenkreuz (Austria). sul litografiat “Despre conştiinţa filosofică”

decantarea și recuperarea acestei me- câteva nume, indexate bibliografic, ...„Dimineață cu soare apune” morialistici „de familie” (recuperată de referințe critice: Ana Blandiana, din cuferele tatălui și bunicului), prin Constanța Buzea, Adrian Păunescu, măsura puterilor sale la treburile din lus Rusan în trecere spre Germania). puterea terapeutică, inițiatică și păs- Mircea Iorgulescu, Ion Davideanu, Ioan ogradă, la muncile din grădină sau de Cartea beneficiază de o bogată trătoare a scrisului, țintuind totul într- Moldovan, Aurel Pantea, Dorin Serghie, pe lanurile cu porumb, grâu, dovleci iconografie memorialistică, reprodu- o carte cu valoare soteriologică, „un Gheorghe Mocuța, Ștefan Borbély, ori cânepă (de reținut cultivarea aces- când portretele părinților, locurile de jurnal de familie cu pasaje pitoreşti, în cel mai cuminte stil, o mărturisire şi Vasile Spiridon, George Vulturescu, tei plante în gospodăriile țărănești veci, diferite acte și înscrisuri, de la Mircea Popa, Zenovie Cârlugea, Ștefan și prelucrarea ei după un ritual des- un testament al vestalei din Negrenii «extrase» din registrele bisericești și Melancu, Dumitru Augustin Doman, tul de complicat și îndelungat, azi Clujului” (Gh. Mocuța). stării civile la certificate, adeverințe, Irina Petraș, Horia Gârbea, Titu Popescu, abandonat cu totul sub imperativul ordine de lăsare la vatră, diferite acte Lucrarea se încheie cu un CV din Eugenia Țarălungă, Mariana Filimon, prohibiției!), scăldatul familiei într-un în limba maghiară ale tatălui, fost pri- care reținem vreo șase premii obținute pârâiaș al Crișului Repede, urcatul în zonier în Siberia și mort în 1986, titluri la diferite concursuri de literatură din Victor Cubleșan, Dan Stanca, Nicolae podul casei agățată de gâtul tatălui, de proprietate, diplome etc. Toate au țară și de peste hotare, nu mai puțin Prelipceanu, Radu Voinescu ș.a. n alergatul părinților după necesitățile rostul lor în economia, structurarea, de 12 volume de poezie, precum și Mircea TURDAȘ familiei (tatăl fiind cantonier și cefe- rist), tăiatul porcului și înjunghierea mieilor, însingurarea copilei odată cu descoperirea lecturii absorbante și încă multe alte aspecte constituie tot atâtea secvențe memorialistice, redate cu emoția trăirii de altăda- tă, reînviate de puterea cuvântului precis, expresiv, grav, fără lamentări sentimentale, un fel de plâns cu dinții strânși într-o demnă asumare a pro- priului destin. Din toate aceste amin- tiri, care nu proclamă nimic specta- culos, evenimențial, extravagant, se realizează prezentul secvențial au- tobiografic, atât de natural, firesc, organic, plin de simplicitatea vieții gospodărești și de aerul unui cer cu- rat, satul Negreni fiind nu o localitate pierdută în vreun relief submontan, ci o așezare pe o arteră de circulație internațională, ce a dat și încă dă pri- lejul multor literați să se oprească la poarta Chirei, rămasă atotstăpână peste un alodiu spiritual, și să se bu- cure de ospitalitatea poetei (așa cum făcuse în anul debutului editorial CZESLAW DZWIGAJ însăși Ana Blandiana, aflată cu Romu- Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 32 Ion TALOȘ: O istorie a folclorului sefard în România

rea sefarzilor în diferite direcții euro-asiatice a dat belor și maximelor (peste 5400 texte) utilizate de naștere, desigur, unor noi culturi insulare, în Româ- evreii spanioli din Orient (publicate încă din 1885 de nia primele studii despre istoria, limba și folclorul Bejarano), în care se poate vedea nu numai un mod sefarzilor fiind publicate între 1842 și 1846, printre de a trăi și de a gândi, dar și un specific al ființării primii savanți români interesați de fenomen fiind spiritului sefard în relație cu geografia și istoria în- Bogdan Petriceicu Hasdeu (Cf. Istoria comunităților rădăcinărilor euro-asiatice. sefarde din România de la începuturi până azi, de Cercetarea acestor fapte de cultură atribuite Valeriu-Alexandru Moraru, 2014). sefarzilor din România (și nu numai), acum, într-o Interesul manifestat de Spania față de urmașii perioadă în care folclorul acesta nu mai este atât de evreilor expulzați în 1492 a dus la „oficializarea” „viu”ca altădată, ar părea un demers recuperator, cu problematicii, „sefardismul politic și economic” totul insolit, dacă nu am avea în vedere inițiativele împletindu-se armonios cu cel „sentimental și filo- câte au fost până acum. De asemenea, problema- logic”. Din rațiuni de politică de stat, așadar, statul tica aceasta privește și o cherstiune mai amplă a spaniol a avut de câștigat de pe urma noii abordări interferențelor „în sudul și sud-estul Europei”. a relațiilor cu comunitățile sefarde din Europa, vor- Într-o Anexă, dl Taloș reproduce câteva tex- bindu-se la un moment dat de „la expanción cultural te privind „Limba spaniolă în România” (din „Ade- de Espaῆa” (Ernesto Giménez-Caballero). În același vărul”, 1903), un studiu de Evaristo Correa Calde- timp putem aborda ideea de „el sefardismo economi- ron (El recuerdo de Espaῆa), altul de Moses Gaster co” (José Maria Doussinague), ca și de „sefardismul scris în decembrie 1892 la Londra (Literatura po- lingvistic și sentimental” (Ángel Pullido Fernández). pulară evreo-spaniolă), un fragment din „Istoricul Astfel că „evreii spanioli și portughezi au devenit, comunității din Ploiești. După izvoare scrise și trans- prin forța împrejurărilor, o punte de legătură între pa- misiuni orale” aparținând lui Israel Șapira, precum și Studiul de formulă academică Folclor spaniol/ triile lor de adopție și cele două țări iberice.” două melodii ale compozitorului sefard A. L. Ivela, sefard în România, având ca subtitlu modesta sin- În privința folclorului sefard din România, păstrate la Biblioteca Națională a Israelului. tagmă „file de istorie culturală”, își propune să cerce- autorul îl menționează ca pionier pe evreul polonez În concluzie, fenomenul de cultură sefardă teze „folclorul evreilor spanioli” în țara noastră, de o Iulius Barasch, venit la București și lucrând ca me- mai veche tradiție, dar puțin cunoscut. Autorul, încă dic la Călărași și în Dolj, după care ajunge profe- din 1986, pe când preda cursul de literaturi populare sor la Școala de Medicină a lui Carol Davila. Autor romanice la Institutul de Romanistică al Universității de lucrări științifice și colaborator al unor publicații din Köln, a beneficiat de un contact direct cu lumea din epocă, acest „Mendelssohn al României” a fost sefardă din nordul Marocului, prin cercetările de liderul comunității evreiești din București, editând teren făcute în lumea berberilor. Așadar, „cântecul broșura Emanciparea israeliților în România (1852). popular spaniol, răspândit, prin intermediul sefar- A manifestat „un admirabil devotament față de noua zilor, în nordul Africii, în Europa de sud și sud-est lui patrie”. (inclusiv în România), în Palestina, Siria, în Europa Dl Ion Taloș constată „numărul foarte mic al Occidentală, iar mai târziu și în cele două Americi”, cercetătorilor de folclor sefard din România”, cu toa- reprezintă pentru folcloristica europeană „unul din te că, în ultimele decenii ale sec. al XIX-lea, activau fenomenele cele mai captivante”. pe plan cultural trei renumiți evrei: Lazăr Șăineanu, Cercetări ale exodului sefard au avut loc și Moses Schwarzfeld și Moses Gaster, acesta din în lingvistică, nu numai în folcloristică, unde dl Ion urmă, bun prieten al lui Eminescu, fiind singurul din- Taloș își propune aceste investigații referitoare la tre folcloriștii evrei din România care s-au exprimat „folclorul sefard din România”, considerate de că- cu privire la folclorul sefarzilor. Pe lângă aceștia, tre profesorul de literaturi populare neolatine de la autorul vine cu o întreagă listă de cercetători ai fe- Universitatea din Köln, chiar „o obligație didactică nomenului sefard din România (Haim Bejarano, Ro- și de cercetare”. sanis, H. Blumen, Ramon de Basterra, Israel Șapira, Învingând varii „dificultăți de documentare”, William Milwitzky, M. Gani, Lazaro Ascher și mulți dl Ion Taloș – având în vedere și rezultatele obținute alții, a căror viață și acțiune culturală este scoasă din de alți cercetători din Spania, Israel și Statele Unite varii documente de arhivă și biblioteci). Accentul ale Americii – a apelat la „solidaritatea intelectua- documentării cade pe aspecte ale conviețuirii sefar- lă a unor colegi” în realizarea acestei prime schițe zilor cu populațiile din țările adoptive, pe implicarea de „istorie” a sefardismului în România, d-sa fiind acestora social-culturală, pe rolul pozitiv în cultiva- în România există, el are o tradiție consemnată de la curent cu rezultatele în domeniu pe plan mondial, rea și dezvoltarea unor relații de colaborare și întra- aproape două secole și s-a bucurat sporadic în timp inclusiv cele ale institutelor de iudaistică. jutorare. de o seamă de cercetători, dincolo de unele „afirmații Studiind acțiunile diplomatice ale Spaniei cu De la Moses Gaster, bunăoară, la contempo- contradictorii”. Textele din folclorul sefard dovedesc privire la sefarzii din România, începând cu ultima ranii noștri, precum renumitul lingvist, acad. Marius că „sefarzii din România dispuneau în prima jumăta- parte a sec al XIX-lea, precum și fondul documentar Sala (n. 1932) și cercetătoarea etnofolcloristă Ghi- te a secolului al XX-lea de un repertoriu de romanțe, (arhive, presă sefardă din sec XIX-XX, de negăsit în zela Sulițeanu (1920-2006), istoria vieții sefarde cântece lirice, narațiuni și proverbe, asemenea celor- Dicționarul presei literare românești, 1790-2000, al în România relevă contribuția de seamă a acestei lalte comunități, mai numeroase, din sud-estul Euro- lui Ion Hangiu) și constatând că în presa românească comunități, în varii domenii, de la cercetarea cultu- pei, dar, din păcate, ele nu s-au bucurat de suficientă acest subiect a rămas încă neabordat, dl Ion Taloș își rală la lingvistică și folcloristică. atenție din partea cercetătorilor.” propune o cercetare de pionierat, pentru care a primit Într-o altă secțiune (C), autorul se ocupă de În acest sens, cercetarea dlui Ion Taloș este ajutor de la omologi români și străini, precum și de la tematica folclorului sefard din România, investi- una deopotrivă recuperatoare și de sinteză, aducând instituții din USA, Israel, Spania ș.a. gând un bogat material din domeniul folclorului (ri- în atenție un fenomen istoric, social, cultural din cele Cunoscând, deja, din precedentele lucrări, turi, bocete, cântece de nuntă, descântece, poezii și mai obscure dar nu mai puțin interesante, în ideea metoda de lucru aplicată în comentariile etnofol- proză populară, proverbe și zicători). Sunt aduse în benedictină a valorificării tradițiilor populare în Ro- clorice de cercetătorul Ion Taloș, vom constata și de pagină fragmente de texte populare, comentându-se mânia, în varietatea și complexitatea lor, fundamen- data aceasta o abordare complexă, istorico-culturală, într-o mai amplă relație conținutul tematic și de idei, tate istoric, sociologic și etnofolcloric. n a „fenomenului sefard”, anul 1492 rămânând unul realitățile evocate, cu surprinzătoare referințe com- de referință („expulzarea din Spania a evreilor care paratistice la creația populară și cultă. au refuzat să se convertească la creștinism”). Pleca- Foarte interesant ni s-a părut studiul prover- Paul Rucher KANTHORA Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 33 Eveniment editorial: „LUCIAN BLAGA – DICȚIONAR ESENȚIAL Oameni din viața lui - I”

litera A. Primul este Felix Aderca (Zelicu Froim), cu care Livia Armeanu, Vintilă Avram,academicianul Aurel UN DICŢIONAR ORIGINAL, Blaga a corespondat de la posturile sale diplomatice din Avramescu, om de ştiinţă şi soţia sa Maria, medic, se aflau NEOBIŞNUIT Varşovia, Praga, Berna sau de la Roma şi Heidelberg. în bune relaţii cu Lucian Blaga, întâlnindu-se uneori, în Urmează Ion Agârbiceanu, pe care Lucian Blaga l-a numit timpul războiului, la ferma fraţilor Marin şi Tudor Ciortea Numai aşa se poate numi recentul volum LUCIAN „Sfânt părinte al literaturii române” – titlul unei lucrări pe de la Axente Sever, localitate denumită astăzi Copşa Mică. BLAGA – DICŢIONAR ESENŢIAL – Oamenii din viaţa lui care am publicat-o în 2009 la Editura Academiei Române. La litera B figurează 38 de nume. Să le vizităm al distinsului critic şi istoric literar ZENOVIE CÂRLUGEA, Reproduc mai jos un fragment din articolul-necrolog La pe rând. Primul este al poetului Anatol E. Baconsky, poetul şi eseistul de la Târgu-Jiu, unde apare şi periodicul adormirea lui Lucian Blaga, în care aminteşte despre un conducătorul revistei „Steaua”, care, împreună cu admirabil „Portal Măiastra”. Volumul a apărut la „Tipo articol ce-l scrisese pe când Blaga era foarte tânăr: Aurel Rău, a încercat să-l publice pe Lucian Blaga în anii Moldova” din Iaşi, în colecţia „Opera Omnia”, în 2017. interdicţiei sale oficiale. Alexandru Balaci l-a cunoscut În carte figurează 212 nume ale celor cu care personal pe Lucian Blaga, pe când, ca redactor-şef LUCIAN BLAGA a venit în contact, de la naşterea sa în la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, a semnat satul „care poartă-n nume / sunetele lacrimei”, în mai documentele pentru traducerile din Goethe, Lessing 1895, până la moartea sa din 1961, când s-a întors în şi mari poeţi din literatura universală. Nicolae Balotă, cimitirul apropiat de casa lui părintească. Fiecare nume prestigios eseist şi memorialist, fost student al lui Lucian este însoţit de o biobibliografie amănunţită şi cu unele Blaga, la Sibiu, împreună cu alţi membri ai „Cercului citate semnificative despre Lucian Blaga sau ale genialului literar”. Antonio Banfi, filosof italian marxist. Filaret poet, filosof, dramaturg şi diplomat. Astfel, Dicţionarul Barbu, compozitor şi dirijor. Ion Barbu (Dan Barbilian), devine un veritabil compendiu de istorie literară şi nu matematician şi poet celebru. S-au cunoscut şi apreciat numai. În finalul cărţii sunt reproduse titlurile sutelor încă din tinereţe. Ion Barbu a scris, în 1943, articolul de volume şi ale tot atâtor capitole din diverse cărţi în Legenda şi somnul în poezia lui Lucian Blaga. Zevedei care sunt prezentate opera şi viaţa lui Lucian Blaga, care Barbu, psiholog, sociolog şi filosof, apropiat de Lucian a murit într-un fel printr-un adevărat „asasinat politic, Blaga. A fost secretar de redacţie al revistei „Saeculum” literar şi moral”, cum spune cineva în volum. (1943-1944). Vasile Băncilă, filosof, eseist, memorialist şi Parcurgând nume cu nume, în aşezarea lor pedagog prestigios. Colaborator al revistei „Gândirea”, ca alfabetică, pomenindu-i pe fiecare, mă voi opri numai şi Lucian Blaga, a scris despre filosofia acestuia, rămânând la cazurile pozitive, adică la majoritatea lor, ca şi la cele în corespondenţă toată viaţa. Pavel Bellu, doctor în estetică câteva negative. la Cluj, unde l-a cunoscut pe Lucian Blaga. Augustin Bena, Dar înainte de-a începe acest periplu socotesc compozitor, văr cu Lucian Blaga. Victoria Bena-Medean, potrivit să reproduc unele fragmente din prefaţa intitulată verişoară primară a poetului. Mihai Beniuc, unul din Lucian Blaga în oglinzile alterităţii: marii detractori ai lui Lucian Blaga, obligându-l pe acesta să adreseze un amplu memoriu Comitetului Central al „Dacă e adevărat, conform principiului alterității, P.M.R. (recomand lectura volumului recent publicat de că prin Celălalt putem să ne împlinim și definim – viața Ilie Rad). Octavian Beu, critic muzical şi de artă. Rainer noastră nefiind decât o permanentă raportare la semenii Biemel (Jean Rounault), scriitor român de limbă franceză. ce ne-au marcat existența și la ideea de drum prin Ana Blaga, născută Moga, de origine aromână, mama lui care destinul nostru s-a rotunjit în acord cu supremele Lucian, cel de-al nouălea copil al ei. A trăit până în 1933, aspirații și permanentele năzuinți – atunci, în cazul lui când scria fratelui său Lionel: Lucian Blaga, putem observa ușor cum întregul său parcurs biografic stă sub ceea ce putem numicoincidentia „Spune-i Mamei că poate să fie tare mândră de oppositorum, ca figură politropică a alterității. Un fel de mine și că mă voi sili și în viitor să n-o fac de rușine. Vreau conjuncție și disjuncție a „contrariilor” ce amprentează, ”Cu greutatea ce parcă se ridică dintr-o rană să aibă cel puțin această satisfacție pentru cei 40 de ani în varii manifestări, atât un mod de viață cât, mai ales, un adâncă mă apropiu să-ți spun un cuvânt de bun rămas cât s-a sculat în fiecare zi la 4 dimineața! Ea a fost tăria și stil de creație. (...) Ți-am povestit ulterior toată pățania mea cu plasarea salvarea familiei. Astăzi sunt deja așa departe că pot să Nu putem, astfel zis, să ne realizăm decât prin în loc de frunte a articolului care, după cum îmi aduc văd că meritele ei vor fi totdeauna amintite. Și meritele ei Celălalt, viața însăși netezind acest drum al clădirii și aminte, era intitulat simplu: Lucian Blaga. / Cine s-ar fi sunt cu atât mai mari cu cât nu și-a dat niciodată seama regăsirii de sine. Despre o primă „clădire” și „regăsire de gândit atunci că voi ajunge, după patruzeci și doi de ani, de ele.” (scrisoare din toamna lui 1933, încrucișându-se cu sine” a poetului, etapă a „reformațiunii” sale, mărturisită să-ți spun un cuvânt și la despărțirea ta de acest veac moartea Mamei, în vârstă de 74 de ani, la înmormântarea în tumultuoasele scrisori adresate Corneliei în perioada „al muritorilor”, plin de patimile și răutățile muritorilor? căreia Lucian Blaga vine de la Viena la Sibiu, ajungând în 1916-1919, am scris nu demult un capitol întreg în / Nu mi s-a dat în patru decenii să mă sfiesc de prima momentul final de la biserică).” lucrarea Lucian Blaga. Dinamica antinomiilor imaginare mea apreciere: „talentul”, marele tău talent a crescut, (ed. I, Media Concept, Sibiu, 2004; ed. II, Tipo Moldova, s-a dezvoltat mereu, atât în literatura pură – poezie și Ana-Dorica Blaga (Dorli), fiica lui Lucian Blaga, 2010), tot astfel putem observa cum biografia blagiană dramă –, cât și în operele de gândire. / (...) Greu urcam născută la Berna, în 1930. Moştenitoarea unică a operei se desfășoară calm, dar implacabil, sub semnul altor scările clinicei în care te zăvorâse o suferință trupească blagiene, pe care a vândut-o Editurii „Humanitas”, rar ipostaze ale alterității, fie că e vorba de ajutorul poetului venită pe neașteptate, dar care nu s-a mai îndurat să te publicată de aceasta. Cornelia Blaga, născută Brediceanu, primit de la membrii familiei, rude sau prieteni, persoane lase din ghiarele ei... / Lumea nu se mira că nu te mai soţia poetului. I-a fost devotată şi de mare ajutor toată cunoscute apelate insistent cu rugăminți, fie de la oficiali vede în lunile cât ți-ai purtat mucenicia. Nu te-ai îmbulzit viaţa, în diplomaţie, ca şi în cariera universitară şi literară. care au ajutat mai mult sau mai puțin la împlinirea unui niciodată să te vadă, iar în ultimele aproape două decenii Corneliu Blaga, văr de-al doilea cu Lucian, diplomat şi destin de excepție, atunci când nu au devenit opaci și (...) ne-ai dat într-o superioară traducere pe Faust și memorialist. Iosif Blaga, unchiul după tată al lui Lucian. frenanți față de respectivul fenomen [...] volumul Din lirica universală, care, dacă n-ai fi scris nicio Preot, pedagog şi om politic, patriot, a predat filosofia Ideea acestui dicționar al întâlnirilor (contactelor) poezie originală, ar sta dovada marelui tău talent poetic... la Liceul „A. Şaguna” din Braşov, unde se mutase de la lui Lucian Blaga cu oameni din viața sa deschide, iată, un / Cum te văd în liniștea de veci acum, parcă-mi vine să-ți Sebeş, după moartea tatălui. Acesta, unchiul său, l-a luat câmp bio-bibliograficș i intelectual de mai largă cuprindere spun cât de mult ți se potrivesc cuvintele din Autoportret: şi pe Lulu, cum era dezmierdat Lucian, în excursie în Italia, istorico-literară și mai adâncă reflecție asupra modurilor „Lucian Blaga e mut ca o lebădă. / În patria sa / zăpada în primăvara lui 1911. Atunci a trecut pentru prima oară în care s-a creat, s-a afirmat și apoi s-a consacrat opera făpturii ține loc de cuvânt...” peste graniţa de la Predeal, ca să ajungă la Bucureşti, în conștiința contemporanilor. Proiectul acesta, aplicabil vizitând şi Biblioteca Academiei Române, unde, glumind, oricărui mare scriitor român (ne gândim în primul rând la Ioan Alexandru a fost cel care a însoţit convoiul a spus că vrea să ajungă academician. Excursia aceea l-a Eminescu) este deopotrivă unul recapitulativș i de sinteză, care ducea sicriul lui Lucian Blaga de la Cluj la Lancrăm. ajutat să scrie unele pagini din Trilogia culturii. Isidor implicând – după cum se va constata – varii aspecte din Tudor Arghezi era poetul despre care Blaga scria la Blaga (1851-1908), preot în Lancrăm, tatăl copiilor Blaga. științele conexe cercetării literare propriu-zise. un moment dat: Despre el scria Lucian: E de la sine înțeles că o lucrare de asemenea „Pe Tata eu nu l-am pomenit decât ca pe un formulă bio-bibliografică și istorico-literară se constituie „Eu și Arghezi – i-ar fi spus Blaga, mișcat sincer pasionat om al cărții (...) Aproape ziua întreagă el citea, într-o contribuție sui-generis de probantă expertiză întru de aprecierea și complimentele confratelui bucureștean întins pe pat. Cu noi nu mai ajungea decât la un schimb luminarea acestui destin artistic, de răscruce în cultura – suntem doi poli ai poeziei românești dintre cele două de tăceri”. Format, la a doua generație, în spiritul școlii română, care reprezintă pentru secolul al XX-lea ceea războaie. Reprezentăm fiecare lumea noastră proprie, germane, Isidor își îndeamnă copiii spre carte. El însuși ce Eminescu înseamnă pentru cel precedent (C. Noica). avem matrici stilistice diferite. Între noi există un mare cărturar deschis comunicării, preotul Isidor avea legături Un drum deloc ușor al afirmării de sine printre semeni, gol. Aștept să vină un nou poet care să umple acest gol cu cercurile săsești, citind permanent cărți și publicații în împlinindu-se desigur „proba alterităților”, legitimând și care să reprezinte o linie mediană între noi. Aceasta ar limba germană, mergând deseori cu căruța la Alba Iulia acest demers al cărui rost nu este de a forța evidențele, ci însemna o amplificare a orizontului poetic românesc. (Ed. sau la Sebeș, neocolind „Casina” unde bea un pahar cu de a furniza o imagine cât mai exactă despre omul care, Dacia, 1974, pp. 276-277)” vin și se prindea la jocul de cărți, ieșind mai totdeauna dincolo de împrejurări și contexte, a avut mereu în vedere păgubaș. Văzându-l mahmur, copiii întrebau „Ce are?”, la propria-i afirmare și consacrare a operei în ansamblu.” Altfel, genialul şi capriciosul Arghezi i-a „purtat care mama obiecta cu maliție: „Ce să fie? Nu-i nimic. Arde sâmbetele”, cum se zice, toată viaţa lui Blaga, inclusiv la Bălgradul!” Şi acum să ne oprim împreună la numele de la apariţia traducerii lui Faust. pag.34 Ion BRAD Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 34

...LUCIAN BLAGA din cauza lui Dorli Blaga. Ștefan Augustin Doinaș, poetul istoric, membru al Academiei Române. A fost bun prieten pag.33 și studentul la Sibiu al lui Lucian Blaga, în 1943. Ovidiu cu Lucian Blaga în timpul studiilor liceale de la Brașov. Drimba, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de „Filosofia Letiţia Blaga, sora cea mai mare a poetului. Liciniu La litera P figurează 17 nume. Printre ele, al culturii” (1946-1948). A publicat, în 1944, lucrarea criticului și teoreticianului literar, comparatist de seamă, Blaga, al şaptelea copil al familiei. La maturitate a ajuns Filosofia lui Lucian Blaga. Mi-a fost și mie profesor de primarul Sebeşului. Lionel Blaga (1885-1952), întâiul „Istoria literaturii universale”. Edgar Papu. L-a cunoscut pe Lucian Blaga în 1936, la Viena, născut în familia preotului Isidor Blaga. Longin Blaga, alt La litera E, doar numele lui Mircea Eliade, scriitor, unde Blaga se afla în calitate de consilier de presă. Dorin frate al poetului, negustor. Tit Liviu Blaga (1881-1916), al istoric al religiilor, filosof. S-au cunoscut și apreciat Pavel, socotit „părintele hidroenergeticii românești”, doilea copil al familiei. Profesor de fizică şi matematică la reciproc încă din 1933. fiul Letiției, sora cea mai mare a poetului. Perpessicius, Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov. Moare la Budapesta Din cei 8 de la litera F, sunt de reținut relațiile lui cunoscutul istoric și critic literar, strălucit eminescolog. de limfogranulomatoză. Eta Boeriu, aromâncă, născută cu Eugen Filotti, publicist, diplomat și scriitor. Un număr I-a publicat lui Lucian Blaga, în decembrie 1925, în Caranica. Poetă şi traducătoare, profesoara mea de de 31 de scrisori au fost adresate acestuia de Lucian Daimonion. Blaga în perioada1921-1934. foileton, amplul eseu În 1927, Perpessicius italiană la Cluj. Apreciată de Lucian Blaga, încă de la Dintre cei 12 aflați la litera G, întâiul a fost va scrie elogios despre piesa „Meșterul Manole”, „Cercul literar”. Gheorghe Bogdan Duică, academician, Mahatma Gandhi. Poetul asistă la o conferință ținută reprezentată pe scena Naționalului bucureștean. Cezar critic şi istoric literar, profesor la Universitatea clujeană, de Gandhi la Lausanne. Domnița Gherghinescu-Vania, Petrescu, prozatorul și gazetarul împreună cu care, „adversar permanent” al lui Lucian Blaga. El l-a influenţat „muză în sensul deplin al cuvântului”, cum îi zicea poetul. alături de Adrian Maniu și Gib I. Mihăescu, Lucian Blaga negativ şi pe cumnatul său, Nicolae Iorga. Lucian Valeriu Cunoscută încă din 1937. Aflată mulți ani la Brașov, a participat la înființarea revistei „Gândirea”, apărută la Bologa, ilustru medic şi istoric al medicinei, care îl Lucian Blaga i-a dedicat poezia care începe cu versurile: Cluj. Ion Petrovici, filosof, om de cultură, om politic, fost „Domniță din țară bârsană /Lumină sunt, inimă, rană.” cunoştea pe Lucian Blaga încă din timpul studiilor liceale. ministru al Educației Naționale. A fost în corespondență Sebastian Bornemisa, în volumul Nebănuitele trepte. Suferind de tuberculoză, publicist şi editor, poet şi floclorist, cu Lucian Blaga din 1937, când se afla în post diplomatic mort în închisoarea din Sighet. Se cunoştea cu Blaga încă se afla în sanatoriul pulmonar de la Moroeni, undeo la Berna. Ion Pillat, strălucitul poet, eseist, traducător, de la apariţia Poemelor luminii. Au fost colegi în guvernul vizita Lucian Blaga. A lăsat volumul Cartea pierdută (editat postum, 1971), care înmănunchează cugetări și publicist și editor, participant, în 1919, la Conferința de Goga-Cuza. Autorul Dicţionarului m-a inclus şi pe mine. fragmente, dar și o parte din corespondența acesteia cu Pace de la Paris, a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, Aminteşte încercările de a-l sprijini pe Lucian Blaga, în soțul ei, poetul Dumitru Gherghinescu-Vania, precum și 1954, după modelul reuşit cu Ion Agârbiceanu. Totul s-a viitoarea soție a lui Lucian Blaga. Mai târziu, prin 1930, cu Tudor Arghezi, alt admirator al ei, și cu Lucian Blaga. când Blaga venea la București, era primit în casa lui Ion lovit de duşmănia lui Mihai Beniuc. În acele împrejurări Octavian Goga, poetul și omul politic, care, împreună am primit volumul său de Versuri, în ediţia definitivă de cu soția sa Veturia (rudă cu Lucian Blaga), a intervenit Pillat. Au corespondat de-a lungul anilor, iar în perioada la „Fundaţiile Regale”, având dedicaţia: „Lui Ion Brad, pentru numirea acestuia ca atașat de presă la Varșovia 1939-1945 cei doi se vor întâlni în cadrul ședințelor de la cu bucuria nespus de rară de a fi întâlnit uniţi în aceeaşi (1926-1927). În ianuarie 1938 a fost numit subsecretar Academie. Josef Pilsudski, mareșal și om politic polonez, fiinţă un poet şi un om, 23 iulie 1954.” Participând ani de stat în guvernul de tristă amintire Goga-Cuza. Bazil pe care Blaga l-a cunoscut ca atașat cultural la Legația de zile la Festivalul Internaţional „Lucian Blaga” de la Cluj Gruia, avocat, poet și memorialist, admirator al lui Lucian României (1926-1927). Iosif Sextil Pușcariu, filolog și şi Lancrăm, am fost distins cu premiul „Opera Omnia”, Blaga. A publicat, în 1974 și 1981, 3 volume, intitulate lingvist renumit, pedagog, critic literar și teatral, publicist Blaga inedit, în care a inclus și o evocare a mea. cel mai important după premiul Academiei Române din Dintre cele 9 nume aflate la litera H, nu mă opresc și editor, academician. În 1918, aflându-se profesor la 1959. la niciunul. Cernăuți, va publica în „Glasul Bucovinei” unele titluri Din lipsă de spaţiu, opresc aici enumerarea din primul volum al lui Lucian Blaga, Poemele luminii. În amănunţită a numelor din Dicţionar. Mă voi opri doar Dintre cele 3 aflate la litera I, remarcabil a fost George Ivașcu, critic și istoric literar, care, în 1960, s-a 1936, la Academia Române, Sextil Pușcariu a susținut la cazurile deosebite. Astfel, admirația lui Blaga pentru Raportul pentru primirea lui Lucian Blaga, amintind cele geniul lui Constantin Brâncuși, căruia i-a dedicat poezia deplasat la Cluj, unde a avut cu Lucian Blaga o serie de patru aspecte ale acestui mare creator (poet, dramaturg, Pasărea sfântă. Mai târziu l-a vizitat în atelierul de la convorbiri cu privire la un nou volum de versuri, până eseist și filosof), încheind astfel: „Prin alegerea lui Lucian Paris. Ion Breazu, profesorul meu clujean de literatură atunci interzis. Convins de Ivașcu, Blaga a publicat în română contemporană. Vechi admirator și sprijinitor al Blaga ca membru al Academiei Române, la o vârstă când „Contemporanul”, la 26 aprilie 1960 și la 23 august din operei blagiene. Caius Brediceanu, om politic, militant talentul lui e în plină ascensiune, vom avea în mijlocul și participant la desfășurarea evenimentelor de la 1 același an, două articole, pentru care Ivașcu a fost felicitat nostru un mare creator, poet și filosof în același timp”. decembrie 1918, de la Alba Iulia, eveniment evocat cu de Gheorghe Gheorghiu-Dej. În aprilie 1961, Ivașcu îl La solemnitatea din 5 iunie 1937, din Aula Academiei, au strălucire de Lucian Blaga, participantș i el la acel moment vizitează din nou pe Lucian Blaga (aflat în spital) pentru urmat celelalte discursuri și alocuțiuni ale lui Al. Lapedatu, istoric. Tudor Bugnariu, poet ilegalist comunist, al doilea a discuta din nou despre volumul de versuri, din care soț al lui Dorli, mai în vârstă ca ea cu 20 de ani. Au avut Lucian Blaga, Ion Petrovici și Regele Carol al II-lea. împreună o fată. a desprins câteva și le-a publicat în „Contemporanul” La litera R figurează 9 nume. Un filosof, dramaturg, Dintre cele 27 de nume de la litera C, trebuie să la 7 aprilie, anunțându-se apariția volumului. Dar pedagog, fost președinte al Academiei Române amintim în primul rând pe Antonio Oscar de Fragoso evenimentul s-a produs doar în iarna lui 1962, cu o (1938-1941), Constantin Rădulescu-Motru. În revista Carmona, președintele Portugaliei în perioada sejurului prefață semnată de G. Ivașcu. „Saeculum” (nr.5/1943) Lucian Blaga publica articolul diplomatic al lui Lucian Blaga la Lisabona. Carol al II-lea, Dintre cei 3 de la litera J, nu mă opresc la niciunul. vitriolant „Automatul doctrinelor”, prin care îl avea în regele României, care, la 5 iunie 1937, cu prilejul primirii lui Lucian Blaga în Academia Română, rostea printre La litera K figurează doar filosoful german vedere pe „științificul” C. Rădulescu-Motru. Acesta era altele aceste cuvinte: Hermann von Keyserling, despre care Blaga a scris în un răspuns adresat celui care, în articolul „Ofensiva volumul Zări și etape din 1968. contra filosofiei științifice” („Revista Fundațiilor Regale”, „Am ținut să asist la această recepție, pentru că La litera L figurează și numele marelui sculptor iulie 1943) incrimina filosofia lui Blaga de „misticism” ea are o mare însemnătate. Academia primește în sânul Romulus Ladea, autorul celor două Monumente Lucian și o considera nocivă pentru tinerele generații, acuzații ei pe primul reprezentant al noii școli literare românești Blaga, unul aflat la intrarea în satul Lancrăm. neîntemeiate. Blaga scrie un pamflet adresat celui numit de după război. Recepția lui Lucian Blaga la Academia Constantin Mortu, Română este consacrarea oficială și definitivă a literaturii Litera M cuprinde 16 nume. Printre acestea, care indignează pe unii academicieni, actuale românești (...) Țăranul și satul au dominat, fără celebrul scriitor german Paul Thomas Mann, pe care care cer excluderea lui Blaga din Academie, ceea ce s-a îndoială, literatura noastră. Au început să o domine prin Lucian Blaga l-a cunoscut la Varșovia, unde a fost întâmplat doar în 1949. Aurel Rău, poetul și eseistul, poeziile populare ale lui Vasile Alecsandri, au continuat sărbătorit public. Maria, regina României, l-a invitat pe conducătorul revistei „Steaua”, după plecarea lui să o domine, până la covârșire chiar, prin poporanism, poet, auzind despre el într-o călătorie prin Ardeal, la o Baconsky în 1959, a avut și meritul de a-l fi publicat prin „Semănătorul” și prin „Viața Românească” / dar mare recepție. Dumitru Micu, colegul și prietenul meu pe Lucian Blaga prin „Fântânile” și „Mirabila sămânță” azi, când literatura se zbate să-și găsească o nouă (nr.12/1960), apoi cu alte 13 titluri. A fost singurul poet cale, descătușată de acel calapod sentimentalo-rural cel mai drag, cel care scrisese o poezie care începea – necesar poate la începutul veacului, dar o adevărată cu versul „Doamne, îl cunoști Tu pe Blaga?” Mai târziu clujean căruia i s-a permis, la 9 mai 1961, să vorbească piedică pentru marile creații – vine Lucian Blaga și ne l-a cunoscut îndeaproape pe marele poet și filosof. A la mitingul de doliu. În 1966 a publicat în colecția „Cele arată cum trebuie priceput satul. / E o adâncă lecție de publicat volumele Lirica lui Lucian Blaga (1967), Estetica mai frumoase poezii” o selecție din versurile lui Lucian etică culturală; este, pentru cine vrea să învețe, și una de lui Lucian Blaga (1970) și Lucian Blaga: autofăurirea Blaga, prefațată de Aurel Rău. Liviu Rebreanu, marele superioară etică politică.” prin logos (2003). Basil Munteanu, istoric și critic literar, prozator, dramaturg, publicist, academician. La sfârșitul autorul celebrei Panorame de la littérature roumaine anului 1928 a fost numit director al Teatrului Național din George Călinescu, divinul critic, care publicase, în București (până în 1930, revenind în 1941, până în 1944). „Gândirea” din 1928, eseul Lucian Blaga, rezervându-i (1938). Alături de Rosa del Conte, acesta l-a propus, în în Istoria literaturii române de la origini până în prezent 1956, pe Lucian Blaga pentru Premiul Nobel. Oficialitățile În acea perioadă, Lucian Blaga îi adresează câteva scrisori, un amplu și substanțial capitol. Ion Chinezu, criticul și române s-au opus. Eugenia Mureșanu, poetă clujeană, solicitând punerea în scenă a pieselor Meșterul Manole istoricul literar, directorul revistei „Gând românesc”, una din admiratoarele lui Lucian Blaga. Benito Mussolini, și Tulburarea apelor. Au corespondat adeseori până la prieten devotat al poetului, încă din 1938. Emil Cioran, dictatorul italian, evocat împreună cu alte celebrități decesul lui Rebreanu, în 1944. Liviu Rusu, estetician, a cărui relație cu Lucian Blaga nu putea fi una fericită, cunoscute de Blaga în volumul său Isvoade (1972). eseist, critic și istoric literar. Ne-a predat cursul de istoria privind cultura, istoria și realitatea românească. Dintre cei 3 de la litera N mă opresc doar la literaturii universale, un semestru, în anul universitar Miron Constantinescu, om politic, prezent o vreme în 1948-1949. În anul 1955, la 9 mai, aflându-se cu D. D. conducerea Partidului, a încercat degeaba să-l convingă Constantin Noica(1909-1987), filosoful persecutat multă pe Lucian Blaga să se dezică de opera sa filosofică. vreme pentru ideile și scrierile sale. A colaborat în revista Roșca la locuința lui Lucian Blaga, cu prilejul aniversării a Aron Cotruș, poet și diplomat, coleg și prieten al lui „Saeculum”, editată de Lucian Blaga în 1943. S-au întâlnit 60 de ani de viață, esteticianul i-a făcut surpriza de a-i citi Lucian Blaga, cel care i-a urmat în post la Varșovia și prima oară în 1944. Noica l-a apreciat enorm pe Lucian cele 50 de pagini ale studiului Viziunea faustiană în opera Praga. Nichifor Crainic, poet și filosof al ortodoxismului, Blaga, făcând demersuri pentru traducerea acestuia poetică a lui Lucian Blaga. împreună cu care, alături de Cezar Petrescu, a înființat, în în Occident. La 11 mai 1984, participând la Festivalul La litera S figurează 10 nume. Începutul se face 1921, la Cluj, revista „Gândirea”. De ideologia extremistă Internațional „Lucian Blaga”, ediția a IV-a, venit special cu Mihail Sadoveanu. Lucian Blaga a început traducerea a căreia s-a rupt definitiv mai târziu. operei goetheene Faust, la sugestia și cu ajutorul lui Dintre cele 12 nume de la litera D, mai întâi de la Păltiniș, afirma că „dacă secolul al XIX-lea fusese al lui Eminescu, secolul al XX-lea va fi al lui Blaga”. Mihail Sadoveanu, pe atunci președintele de onoare al Constantin Daicovici, istoricul și arheologul care a Uniunii Scriitorilor, întâmpinând mari greutăți din partea La litera O figurează 3 personalități distincte. descoperit cetățile dacice din Munții Orăștiei, pe care lui Mihai Beniuc. În tableta sa Patriarhul pădurilor, din Blaga le-a apreciat în mod deosebit. Rector al Universității Primul, Ion Olteanu, regizor. A montat la Timișoara, în 1961, Lucian Blaga scrie: „Am stat de fiecare dată unul clujene, C. Daicovici l-a sprijinit în ultima perioadă a vieții 1941, piesa Daria. În 1943 a montat la Sibiu Cruciada în fața celuilalt mai mult tăcând. Anevoie se poate lui Lucian Blaga. Elena Daniello, soția unui mare medic copiilor. George Oprescu, istoric și critic de artă, i-a fost fiziolog. A fost, poate, „muza” în care Blaga a investit arăta în cuvinte cât de grăitoare sunt tăcerile lui Mihail cea mai mare idealitate și încredere. În ultimii 10 ani coleg de breaslă diplomatică la Geneva, unde va ajunge Sadoveanu. El tace ca piatra, ca frunza verde sau ca un de viață, întâlnindu-se aproape zilnic, Elena a acumulat secretar al Comisiei de cooperare intelectuală a Ligii fulger mut, din depărtări.” o adevărată comoară de manuscrise blagiene, care se Națiunilor și coleg cu Elena Văcărescu, amândoi fiind pag. 35 află la Biblioteca Universitară din Cluj, nepublicate încă apreciați de ministrul Nicolae Titulescu. Andrei Oțetea, Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 35 ION MĂRGINEANU

Să îți fure blândul nume, De-o ții așa imaculată – Să facă din el tămâie Un lucru-i cert: ea nu te minte Ciugulită de un corb Nimeni să nu te mai știe. Meniu-i lui „A fost odată” Liric, fiu, Homerul orb – Numai viermii prin sicrie. Din Rai căderii face cinste Stai vremelnic lângă mine Ca veche-a Ta imaculată! Rănile mă tund, mă sorb Că sunt pus cu moartea bine. (Sărutând mâna lui Dumnezeu) Nici tu sud, și nici tu Nord. Bine-ar fi să-mi dai un râu (Îndemn al cumințeniei) să-l port sabie la brâu, Dintre surpările din mine – (Căpușe boicotind târziul) Vreme frumoasă, cald desfrâu: înjunghierea pe la spate să-l ascut de un răzor Sunt crucea apei pe pârâu, a bucuriilor creștine, Numai umbră răsturnată dor de ducă, stea de dor, Și orișicât m-ar întrista, cu-aroma brazdei presărate – lângă drum bătrâna casă – Un curcubeu golit de flori și ea, brățară cu aldine – s-asmut umbrele cu el Tot piatra-i florăria mea – semințe-n sfinți mereu surpate. Numai salcie plăpândă Paștile-n surâs de miel Cutie sacră cu comori – la pârâu piatra să plângă Moarte frumoasă, cald desfrâu Se-adaugă descreierate, Să îl duc lui Moș Crăciun – Umbră psaltirii pe pârâu. hulpave pajiști endocrine – Numai lemnul mut din poartă colindă de brad străbun (Instantanee golite de flori) oglinzi stătute prin palate, dă din bici icoană moartă prin care șarpele revine Să mi-l joace ielele, Vârsta-nșirată-n straie noi – la sufletele greu mușcate, Și-un rozariu păcălit căzătoare stelele Câmp de moi cârpe și mărgele. cu izgonirea să le-aline. de un crez nemărginit Domnul calcă desculț prin ele Să-l întorc pădurilor – Cu tălpi de văratice ploi – Noaptea și Ziua se aleargă Și-o fărâmă, cap de zeu, prunc pe gura frunzelor Singuratic se joacă-ntre ele ca două frunze orfeline, smulgând cer din curcubeu. Rănile rămân între noi… surpările încep să spargă Să-l slobod la rădăcină atâtea schituri roase-n mine, Și o casă părintească – Duh al Tău, Limbă Română. Toamna când o fi să culegi, îngenunchieri duse pe targă – cruce să se prăbușească (Peruca transparenței) Doamne, parfum din trena lor, meniu ferestrelor creștine. Reține-n grinda din pridvor În întoarcerile mele – Pe sub geana de pădure Doar pașii pe care-i alegi – (Supliment la nemărginire) cuțit de-ascuțit surcele, Cerul blând se face mure, Urcați între Tine ciopor Trece-un fulger să-l ușure Spre slava Ta să îi dezlegi – Gândurile cum mă-nșeală. Și uitarea, stea pe-o dungă Dar nu-l seacă, nici nu-l gure, Grădină-n care să asculți Parc-ar fi acră cerneală! să mă scarmene s-ajungă Doar ca iarbă să-l îndure Albine-n miere cum se mor! Și ca inimă să-l fure (Rugă cu mărgele) Pusă și ea la uscat Eu în Rai, eu pe niciunde – Și să-l umple tot de mure. De un ghem prea blestemat. Înger ce nu-mi mai răspunde. (Poteci prin armură) Mai reciclează Moartea, Doamne, Chinuită iarbă-n ram – E prea-ncrezută și virilă, Cuib al celui ce eram, (Tâmplă dezmoștenită) Strigă dorul după mine: Pornită-n van să te răstoarne Măi române, măi vecine, Cu ochi de zgură și docilă. De vrei vremea să te-aline, Mai reciclează-i nervii, Doamne, Să te pui cu moartea bine. E prea-nfrunzită și fudulă! N-o lăsa să te domine, Și e atât de demodată Nu-i cere să ți se-nchine! Pe gură șarpe-n domolire, Pare a cerului erată – Las-o-n veche pustiire Cântaru-ți a descumpănire – Fără flori, fără iubire, Tăcerii putredă prelată, Și nu-i da nimic de știre. Mustind a vierme și psaltire. Singură umblă prin lume CZESLAW DZWIGAJ Și-o să te caute-anume Și nu știu cum Îți face cinste

Antonio de Oliveira Salazar, prim-ministru al sediu al Institutului Cultural Român. În toamna lui 1953, acesta era bolnav și, în convorbire, îl întreba care este Portugaliei între 1932-1968. Lucian Blaga l-a cunoscut și prezent la Cluj, ca avocat, s-a întâlnit cu Lucian Blaga, în atmosfera în Ardeal după Marea Unire. l-a evocat în romanul său Luntrea lui Caron. prezența lui Bazil Gruia, eveniment consemnat de acesta Aurel Vlaicu, celebrul inginer și aviator, pe care, Ion Dezideriu Sârbu, prozator, eseist, dramaturg, în volumul Blaga inedit. în septembrie 1910, elevul Lucian Blaga l-a cunoscut în autor al unei vaste literaturi de sertar. Pentru Lucian Nicolae Titulescu (1882-1941), părintele curtea sălii de gimnastică a Liceului „Andrei Șaguna” și Blaga, fostul său student de la Sibiu era „un foarte bun diplomației române moderne. Lucian Blaga l-a cunoscut despre care își amintea: „El prinse numaidecât a ne da cap filosofic și literar, el însuși scriitor”. mai bine în vremea când se afla la misiunile noastre lămuriri cu privire la proiectul miniatural, de aeroplan, ce Radu Stanca, poetul, dramaturgul, eseistul, din Berna și Viena. L-a evocat într-o conferință ținută regizorul. A fost numit, în 1942, asistent la catedra la Sibiu în 1945, amintindu-și de prima întrevedere din ni-l arăta. Modelul să fi tot avut lungimea de un metru. profesorului Lucian Blaga, unde a rămas până în 1945. 1928, pe când era atașat de presă în capitala Elveției și la Și era, precum se ghicea din toate detaliile, lucrat cu o Dumitru Stăniloaie (1903-1993), preot, teolog, Liga Națiunilor avea loc „procesul optanților maghiari”, meticulozitate ușor exaltată, proprie unui bijutier care profesor universitar, traducător, scriitor, cu studii în pentru care pregătise un volum masiv de documente. s-ar gândi la niște mori de vânt.” multe centre universitare occidentale. Începând din În semn de veche admirație, Blaga îi dedică lui Nicolae Ion Vlasiu, marele sculptor, pictor și scriitor, 1942, acesta a criticat concepțiile filosofice ale lui Titulescu Cunoașterea luciferică (1933). l-a cunoscut pe Lucian Blaga în 1935 la Cluj, cu prilejul Blaga. Articolele sale au fost adunate în broșura Poziția La litera V întâlnim 8 nume. Printre ele al lui premierei lui Avram Iancu. Poetul a vizitat expoziția domnului Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie, Dumitru Vatamaniuc, care a publicat volumul Lucian de unde se vedea neputința autorului de a înțelege acestuia, purtând discuții despre artele plastice. S-au Blaga. Bibliografiadin 1977. Acesta a evocat faptul că l-a diferența dintre religie și filosofia religiei. Blaga a publicat reîntâlnit, în 1947, la ferma lui Marin Ciortea de la Copșa întâlnit pe Blaga la Sibiu, în decembrie 1943, când și-a în revista „Saeculum” din 1944 De la cazul Grama la tipul Mică. Pictorul i-a făcut poetului un portret în cărbune. Grama, care îl viza pe Dumitru Stăniloaie, adică tipul început studiile universitare. La literele W și Z niciun nume deosebit. Tudor Vianu (1897-1954), celebrul estetician, critic dogmatic. Teologul nonagenar s-a dovedit nu doar un Am remarcat încă de la începutul acestor adversar ideologic al lui Lucian Blaga, ci chiar un dușman și istoric literar, poet, eseist, filosof. În „Sburătorul” din 1919, Tudor Vianu a publicat un comentariu la placheta comentarii că domnul Zenovie Cârlugea a utilizat, pentru al numelui său. alcătuirea celor 212 bio-bibliografii, 60 de lucrări de Vasile Stoica de aforisme Pietre pentru templul meu. Iar Lucian Blaga (1889-1959), diplomat, publicist, orientare generală, 62 de monografii, dintre care 13 colecționar de artă, fost coleg de liceu, la „Andrei Șaguna”, a publicat în 1925 o recenzie la cartea lui Vianu despre cu Lucian Blaga. Diplomați eminenți, au corespondat poetica schilleriană. În decembrie 1925, Tudor Vianu semnate de el. La capitolul Studii în volume am numărat de-a lungul anilor. Pe Vasile Stoica l-am cunoscut și eu, a publicat în „Cuvântul” un articol intitulat Teatrul 131 de titluri. Am numărat și 60 de titluri incluse înStudii, în 1958, la familia cumnatului său, pictorul Traian Bilțiu domnului Lucian Blaga, observând că acesta a înscris articole în periodice. Dâncuș. M-a impresionat marea lui cultură, modestia în literatura noastră „acel sentiment frenetic al ț vie ii Chiar dacă mă repet, nu pot încheia fără a elogia, sa, aflând mai târziu amănunte despreț via a lui plină resorbit în curentul eliberator al energiei universale”, încă o dată, formula originală, unică a Dicționarului, de întâmplări extraordinare. Litera T cuprinde 7 nume. întâlnit atât în Vreau să joc, dar și în Tulburarea apelor, conceput și alcătuit de un singur om, după care un institut Printre ele, și al lui Ionel Teodoreanu, popularul prozator, Fapta, Daria. de specialitate (mă gândesc la „George Călinescu”) ar avocat renumit, mort în timpul viscolului din februarie Alexandru Vlahuță (1858-1919), poetul și putea alcătui unul dedicat vieții și operei poetului nostru 1954, când și eu mă aflam chemat de la Cluj, la „Sesiunea prozatorul clasic, pe care Lucian Blaga, venind la București Mihai Eminescu. n ideologică”, ținută în fosta vilă a lui Malaxa, actualul după apariția primei sale cărți, a ținut să-l vadă, când național Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 36 „Rugul Aprins” la Mănăstirea Lainici din Defileul Jiului „Părintele ADRIAN FĂGEŢEANU Rug Aprins al neamului românesc”

Tudor, care era și starețul mănăstirii. În locul aces- tuia, arestat la 24 iunie 1950, mitropolitul Firmilian al Olteniei îl numește stareț. La 24 decembrie 1950 va fi din nou arestat în lotul „Rugului Aprins”, fiind condamnat la 8 ani de temniță grea, ispășind în închi- sorile de la Tg.-Jiu, Jilava, Făgăraș, Aiud și Canal. Eliberat la 28 septembrie 1956, se va întoar- ce în Gorj, mai întâi la Crasna unde nu este primit, ci la Mănăstirea Lainici de sub ascultarea lui Cali- nic Cărăvan, unde rămâne timp de un an. În 1958 pleacă după mentorul său duhovnicesc, ieromonahul Agaton (Sandu Tudor), la mănăstirea Rarău, apoi la Slatina. Arestat din nou la 25 februarie 1955 pentru „crimă de activitate internă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare”, va fi condamnat la 20 de ani de muncă silnică, odată cu ceilalți membri ai Ru- gului Aprins, îndurând siluiri și umilințe groaznice până în 1964, când este eliberat. A slujit ca preot misionar în Episcopia Clujului dezlipirea Bucovinei de la Austro-Ungaria și alipi- (Cheia de Jos, Piatra Fântânele, Sălătruc-Petroșani). rea ei la Regatul României, mișcare deconspirată și Este transferat în 1972 la schitul Cheia din ai cărei membri au fost condamnați la închisoare. Prahova, iar în 1973 la mănăstirea Ciorogârla până A făcut el însuși parte din Societatea „Junimea” de în 1975, când va reveni la Căldărușani, în perioada după 1900, animat de același îndemn cărturăresc și 1979-1981 fiind preot slujitor la Mănăstirea Viforâta gânduri patriotice. (Dâmbovița). Suferința, dacă o accepți, spune părintele În 1981 va reveni la Mănăstirea Antim din Făgețeanu, călit în închisorile comuniste, „este o București, unde rămâne cu amintirile de altădată cale spre mântuire”, mântuire care fără smerenie nu și cu o viață plină de chinuri și itinerante tracasări se poate desăvârși, recomandând un fel de „dreaptă până în 2003, când hotărăște să se retragă la Mănăs- socoteală” care „este mai potrivită decât excesul de tirea Lainici, schitul Locurele. Coborât la mănăstire smerenie sau falsa smerenie”. Spiritul său de creștin La Editura „Măiastra” din Tg.-Jiu, sub semnă- în 2009, din cauza bolii tot mai severe, va pleca la tura lui Ionuț Drăgotesc și cu o prefață de cunoscutul autentic, născut iar nu făcut, condamnă cu aplomb Domnul la 27 septembrie 2011, „de prăznuirea Sfân- neajunsurile chiar din sânul vieții duhovnicești, gă- actor Dan Puric, a apărut nu de mult lucrarea Adrian tului Antim Ivireanul pe care l-a iubit foarte mult Făgețeanu. Poartă către suflet (2016). sindu-l, bunăoară, mai vinovat decât Arie pe filoso- și a fost înmormântat de 1 Octombrie de praznicul ful Origen, pentru toleranta credință a bunătății lui Din datele biografice despre acest „uriaș al Acoperământului Maicii Domnului „Grabnic Ascul- Duhului”, alcătuite de arhimandritul Ioachim Pârvu- Dumnezeu răspândită prin atâtea și atâtea scrieri, tătoare”, pe care a iubit-o foarte mult și i-a slujit în- care diluează mesajul biblic și dă iluzia păcătoșilor lescu, starețul Mănăstirii Lainici, aflăm că „Părinte- treaga viață.” (Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul le Adrian Făgețeanu este cel care a încheiat ciclul de orice fel că vor fi iertați… Mănăstirii Lainici). Critici aspre aduse la adresa păturii monaha- falnicilor bătrâni nevoitori la început de secol XXI Interviul reprodus în prezenta lucrare luat – în Mănăstirea Lainici.” Cu părintele Făgețeanu „se le (spiritul materialist, vicii și comportamente care părintelui Adrian Făgețeanu de Ionuț Drăgotesc (la favorizează prozelitismul ateu, scrintirea minții încheie o generație a unui monahism românesc ire- propunerea starețului Ioachim), un mai vechi pelerin versibil, inconfundabil, unic.” oamenilor cu tot felul de nechibzuiri, arghirofilia din Valea Jiului la Mănăstirea din Defileu, deopotri- și neimplicarea manifestă în păstorirea cu râvnă Găsindu-și odihna de vechi lângă tâmpla vă deschisă duhovnicește și locuitorilor de dincolo bisericii vechi din complexul Mănăstirii Lainici, și spor la locul încredințat, refuzul sau neglijența de munți, din Petroșani și Țara Hețegului, este luat omului modern față de mărturisirea duhovnicească, părintele Făgețeanu și-a petrecut viața plină de la vârsta de 99 de ani, cu puțin înainte de trecerea sbucium în verticalitate, moralitate, simplitate și neînțelegerea a ceea ce este „taina spovedaniei”, intervievatului la cele veșnice. fetișizarea ideii de „moaște” și alergarea mirenilor smerenie, figura lui „cu ochi de vultur și cuvântul Întrebările au vizat fie chinurile la care a fost tranșant fără echivoc aducându-ne în față figura supus în închisorile din Aiud, Jilava, Făgăraș, Gherla unui mare profet al Vechiului Trstament.” ori Suceava, fie aspecte legate de viața atât -de iti Anii de temniță grea la Aiud și prin atâtea nerantă prin toate provinciile românești, dorința de închisori comuniste nu l-au clintit din credința în a deveni om al dreptății pentru cei lipsiți de sprijin Hristos. S-a născut la 3 noiembrie 1912 în satul bu- (devenise avocat din acest considerent etic), rapor- covinean Deleni, județul Cernăuți, în familia unui turile cu mișcarea legionară (dezavuând acțiunea lui preot ortodox, luând numele de botez Alexandru. Horia Sima de a transforma în partid de guvernă- Absolvent al Liceului „Aron Pumnul” din Cernăuți, mânt revanșard o mișcare a românismului de idei), a urmat cursurile Facultății de Drept în același oraș, plecarea voluntară pe front („să câștigăm războiul profesând temporar în Baroul din Baia. A lucrat împotriva marxismului din Rusia”) și convingerea apoi în cadrele Ministerului de Interne, fiind șeful că, rănit mortal, „am fost salvat de Dumnezeu”. Biroului Administrativ Fălticeni. Între 1939 și 1941 Întrebat dacă vede în comunism „cel mai a fost șeful Biroului de Siguranță, după care pleacă mare rău întâmplat românilor”, părintele Făgețeanu pe front de est, unde va fi rănit grav în luptele de la aprecia că „Românii și-au făcut ei singuri mai mult Stalingrad. Scăpând dintr-o rănire mutilantă, printr-o rău decât le-a făcut comunismul”. Și încă: „Cea mai minune dumnezeiască, a hotărât să devină călugăr. mare putreziciune este dezbinarea”, iar salvarea o cu mașina pe la mănăstiri, credința stupidă în „lă- La 2 februarie 1944 este tuns în monahism la Mă- vom avea „numai dacă ne vom uni”. năstirea Putna (1944-1947). A urmat în paralel cur- crimarea” icoanelor, reproducerea atâtor surogate ale Considerații asupra epocii secularizante tot ideii de sacru și nu în ultimul rând îndemnul de fi surile Facultății de Teologie din Suceava, după care mai accentuate sau despre pierderea credinței și ne- se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității purtători, ca pe vremuri, de „cruce de lemn și inimă voia de „reîncreștinare” a omului ori despre corupția, de aur”, și nu invers, cam cum e moda ambigenă din București. Acum se va apropia de gruparea „Ru- care este meteahnă veche în România, și viața mo- gului Aprins” de la Mănăstirea Antim. După insta- azi, - și multe alte gânduri, convingeri, trăiri, adevă- dernă atât de „săracă în Duh”, toate acestea sunt rate flori de „Rug Aprins”, se pot citi cu mult folos și urarea regimului comunist și în urma represaliilor exprimate tranșant, fără nici un fel de menajamente exercitate împotriva membrilor „Rugului Aprins”, luare aminte în această lucrare ce restituie persona- nici asupra clerului, nici asupra omului simplu, cău- litatea de Duh Aprins a părintelui Adrian Făgețeanu, Adrian Făgețeanu se va retrage la Mănăstirea Go- tător de credință pe la mănăstiri și biserici… vora, unde va fi hirotonit ieromonah (1948-1950). În nume menit a completa tabloul de valori al grupării Își mai aduce aminte părintele Adrian de înalte trăiri spirituale și crâncene ispășiri. n primăvara lui 1950 vine la Mănăstirea Crasna, fiind Făgețeanu despre bunicul dinspre mamă care făcuse coleg de cin monahal cu ieromonahul Agaton, ni- parte din Societatea „Arboroasa” împreună cu Cipri- meni altul decât poetul de mare faimă creștină Sandu an Porumbescu și Dimitrie Onciu, militând pentru Dora MESEȘAN Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 37 La Arhiepiscopia Râmnicului: Memorialul „Preot cercetător istoric DUMITRU BĂLAȘA” Ediția a XIII-a, 31 iulie 2017

Luni, 31 iulie a.c., la Arhiepiscopia Râm- tori: Preot Prof. dr. Alexandru Stănciulescu-Bârda nicului – Centrul social-cultural «Sfântul Ierarh și Prof. dr. Zenovie Cârlugea. Cu acest prilej s-au Calinic de la Cernica», s-au desfășurat lucrările lansat cărți și reviste de interes teologic, istoric, celei de-a XIII-a ediții a Memorialului „Dumitru cultural, literar și au luat cuvântul cercetători is- Bălașa” – Patriarhul de Drăgășani, autorul unor torici, etnofolcloriști, filologi, precum profesorii valoroase lucrări privind străvechimea poporului universitari: filologul și scriitorul Ioan St. Lazăr, nostru și ideea de continuitate de-a lungul vre- istoricii Toma Rădulescu și Dinică Ciobotea, pr. dr. murilor, din antichitate, prin Evul Mediu târziu, editor Al. Stănciulescu-Bârda, scriitorii Vasile Po- până azi. Preot de mir la biserici din Dolj și Vâl- nea și Zenovie Cârlugea, istoricul Eugen Petrescu, cea, redactor la „Mitropolia Olteniei” din Capi- decanul Teologiei din Craiova, pr. prof. dr. Ștefan tala Băniei și mai apoi cercetător istoric, dacist, Resceanu, cercetător Antigona Grecu și Geo Stroe medievist, literat, preotul Dumitru Bălașa este din București. autorul unor lucrări de istorie antică și medievis- Organizatorii, în frunte cu același vrednic de tică, de etnofocloristică și tradiție teologică, al toată lauda preot paroh și mare cărturar Nicolae căror ecou este încă viu în domeniile respective, STATE-BURLUȘI de la Parohia Râureni-Vâlcea, cu cu toate rezervele și meritele de pionierat expri- ajutorul neprecupețit al av. Bogdan Ioan Tudor To- mate de o parte și alte. doran (care a fost răsplătit cu un Ordin de Merit), După slujba de pomenire oficiată de un s-au îngrijit ca toate momentele memorialului să sobor de preoți, ce a avut loc în Catedrala Ar- decurgă într-o atmosferă de duhovnicească oma- hiepiscopală „Sfântul Nicolae”, începând cu ora giere, cursivă și fără sincope, drept care amintim 11,00 participanții s-au adunat în sala Episcop aici Arhiepiscopia Râmnicului, Forumul Cultural al Iosif Gafton a Așezământului Sfântul Calinic Râmnicului, Biblioteca Județeană «Antim Ivirea- pentru a primi salutul de „Bun venit!” din partea nul», Asociația Națională „Cultul Eroilor Regina organizatorilor, în primul rând mesajul eparhiot Maria”, Fundația Ortodoxă «Ieromonah Arsenie și Cuvântul de binecuvântare din partea Î.P.S.S. Boca», Federația «Nostra Silva» și Comuniunea Dr. VARSANUFIE, Arhiepiscopul Râmnicului, Stăpânilor de Munți și Codri, Fundația Culturală transmis, prin părintele consilier cultural Ștefan Zară, prezent pe tot «Sfântul Antim Ivireanul», Societatea Culturală «Anton Pann», Parohia parcursul lucrărilor simpozionului. Râureni, Parohia Trăistari-Ocnele Mari, Casa de avocatură Bogdan Ioan A urmat Colocviul pe tema; „Părintele Dumitru Bălașa – duhov- Tudor Todoran. nic, teolog, cercetător istoric al BOR”, cu participarea unor cercetători Reproducem în continuare cuvântarea omagial-documentară istorici, oameni de cultură și artă din București, Craiova, Târgu-Jiu, susținută de dl prof. dr. Zenovie Cârlugea, unul din colaboratorii apropiați Râmnicu-Vâlcea, Drobeta Turnu-Severin, Sibiu, Pitești etc. Modera- ai pr. cercetător istoric și etnofolclorist Dumitru Bălașa.(Red.)

și cercetare pasionantă, dar și a poezie, a legendă lor și daco-românilor de mai târziu, care au rezistat și a poveste, căci părintele Bălașa citea documen- năpăstuirilor „de-a lungul mileniilor” în spațiul car- tale greco-latine, medievale și moderne nu numai pato-danubiano-pontic). Ea trebuie văzută în spiritul în tranzitivitatea sensului lor, ci și într-un context recunoașterilor papale din ultimul timp privitoare mai larg atingător de civilizația și cultura strămoșilor la năpăstuirile comise de papistași, în numele cru- noștri geto-daci. Mai totdeauna cercetătorul-isto- cii, în Europa de Răsărit, cam de la Cruciade până ric aducea în sprijinul ipotezelor și argumentațiilor în vremurile mai apropiate… Deci nu este o istorie sale, elemente de etnografie și folclor, de tradiție „revanșardă”, scrisă cu cerneală resentimentară, ci și mentalitate populară, de pretutindeni, dar și din una a crudului adevăr, bazată pe documente reale și * Vâlcea, Dolj, Gorj, Romanați, Mehedinți, Hațeg, din contribuții istoriografice infranșisabile, trăit de po- IPS Părinte Arhiepiscop VARSANUFIE, Ardeal și Moldova, permanent având în vedere fi- porul român încă de la întemeierea Țării Românești Preacucernice Părinte NICOLAE STATE-BURLUȘI, rul continuității istorice. De aici respingerea tezei până în vremurile moderne… Onorați invitați, Doamnelor și Domnilor, „romanizării” în lucrările sale, îndeosebi în lucrarea Situat pe linia cercetării daco-românității Iată-ne, din nou, împreună, la cea de-a XIII- „Basmul romanizării”, 1998, sau atitudinea profund noastre, care de peste 150 de ani a dus la consoli- a ediție a Memorialului „Preot DUMITRU BĂLAȘA”, patriotică din „Marele Atentat al Apusului Papal darea tezei „daciste” în istoriografia noastră, opusă, personalitate binecunoscută a bisericii strămoșești împotriva poporului român”, Liga Română de Misi- desigur, exclusivismului „latinist” venit din tradiția și culturii naționale. Se împlinesc 106 ani de la une Creștină, lucrare lansată la Cluj-Napoca în 1999 Școlii ardelene (sec. XVIII), părintele cercetător-is- nașterea „Patriarhului de Drăgășani”, iar în decem- și care din punct de vedere istoric este fără cusur toric Dumitru Bălașa a prelungit tezele continuității brie 15 ani de la trecerea sa în lumea celor drepți și (este, de fapt, o sinteză a tot ceea ce s-a scris privitor până dincoace de pragul mileniului III, având drept buni, după cum bună, rodnică și binemeritată îi este la istoria vitregă abătută asupra carpato-danubieni- pag. 38 amintirea (1 aug. 1911 – 22 dec. 2002). Îmi place să cred – și nu mă îndoiesc deloc de aceasta – că toți cei care suntem veniți aici, în capitala Sfintei Arhiepiscopii a Râmnicului, l-am cunoscut pe părintele Dumitru Bălașa, i-am fost prieteni și apropiați, ori am participat la evenimente culturale în care prezența părintelui Bălașa ne-a rămas vie amintire. Cine nu-și amintește de spiritul mobilizator al cercetătorului istoric, care – din prea plinul dragostei sale față de străvechimea pământului strămoșesc – ne-a dat lucrările cele mai frumoase despre strămoșii noștri daci și despre Țara locuită de aceștia, totul văzut în ideea esențială a continuității elementului autohton în vatra străbu- nă: De la Zamolxe la Iisus Hristos („Cuget Româ- nesc”, Bârda,1993), Țara Soarelui sau Istoria Da- co-României ( „Kogaion”, 1998 și „Semne”, 2001), Dacii de-a lungul mileniilor („Orfeu”, 2000)… Sunt titluri ce sună nu numai a documentare Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 38 ...Memorialul „Preot cercetător istoric DUMITRU BĂLAȘA”

pag. 38 De aici faptul că Dacia a fost ferită în mare parte de propoziții, ce se constituie, iată, într-un mesaj către contraforți ai pasionantei sale construcții istorice martiragii, de care lumea romană și bizantină nu a viitorime, cu reverberații mai ample în conștiința spirite ca Bogdan Petriceicu-Hasdeu (Perit-au dacii?, dus lipsă, dimpotrivă menționează calendare întregi națională a românilor: „Noi suntem pe această va- 1868), Nicolae Densușianu (Dacia preistorică, 1913), de martirizați în numele credinței în Iisus Hristos și tră de milenii, nu am venit din altă parte. Vă rog pe Vasile Pârvan (Getica, 1926, editia IV, 1967), Mircea Dumnezeu. toți să vă faceți un examen de conștiință, să vedeți Eliade (De la Zalmoxis la Gengis-Han, trad. rom. Urmând firul continuității, părintele Bălașa de unde suntem. Noi suntem de la Roma Veche, nu 1980), Ioan I. Rusu (Etnogeneza românilor, 1981, consemnează reminiscențe geto-dace în etnofolclo- de la Roma italică.” și Inscripțiile Daciei Romane, I-III, 1984), Mircea ristica noastră, aceste elemente așa-zis „păgâne” re- Acest mesaj mobilizator, pe care însuși îl apre- Petrescu-Dâmbovița (Scurtă istorie a Daciei prero- zistând și funcționând, conform practicilor populare cia drept „literă de evanghelie pentru istoria nea- îndeosebi magice, în paralel cu ritualistica cultului mane, 1978), Gh. Brătianu (O enigmă și un miracol mului românesc daco-român”, era, de fapt, o pro- creștin. Iată câteva descrise de părintele Bălașa în istoric: Poporul Român, EȘE, 1988), Dumitru Berciu fesiune de credință, care acum, după trecerea sa în Țara Soarelui sau Istoria Dacoromâniei: amuletele, (Zorile istorice în Carpați și la Dunăre, EȘ, 1966), Eternitatea Zalmoxiană a Dreptei Lumini, capătă o credința în strigoi, moroi, pricolici, vârcolaci, baere- Alexandru Bădin (Dacia din estul și vestul Europei, valoare testamentară, de neștearsă prețuire și adu- 1995), G. Bogdan Stefanoski (Limba traco-dacă – le strigoiului, ursitoarele, obiceiuri de iarnă și vară (caloianul)… Inclusiv etimonul LER, LERUI-LER, care cere-aminte față de Omul care a fost, de Viața pe fondul limbilor indo-europene, 1997; Pelasghyi – care a dus-o cu toate încercările și față de neasemu- limbă, carte, nume Dicționar nu e un mitologen, ci un etimon incantatoriu născut , 1998), Lazăr Șăineanu ( itul Destin din care s-a plămădit o minunată efigie… universal al limbii române, 1997), Romulus Vulcă- în folclorul postaurelian (după retragerea aureliană S-a lansat cu acel prilej cartea ZALMOXIS - PRI- nescu (Mitologie română, 1987), Ion Vulpe (Românii din Dacia din 271-275), când lumea dacică nord-du- de dinainte de Hristos. Un popor, mai multe patrii, năreană a rămas în bătaia popoarelor migratoare MUS GETĀRUM LEGISLATOR, o cercetare medievală 1996), Mircea Păcurariu (Istoria Bisericii Ortodoxe călărețe care au măturat în valuri succesive Dacia de la 1687, aparținând lui Carolus Lundius, membru Române, I-III, 1980) și mulți alții… Inclusiv, pentru romanizată, trecând-o prin sabie și pârjol. De aici al Academiei suedeze din Upsalla. Descoperit într- textele greco-latine, culegerea de DOCUMENTA RO- regretul daco-românilor rămași în afara graniței ro- un anticariat din Upsalla de presedintele Congresu- mane, după apărarea Daciei aureliene… MANIAE HISTORICA, colectia FONTES (I-IV), Izvoare lui , doctorul și istoricul Napoleon Săvescu, pelerin privind Istoria României, editată sub egida Academi- Dar, în privința aceasta, ar trebui să ne oprim puțin la studiul LERUI LER, publicat de părintele Du- prin lumea scandinavă, cartea a fost copiată la Am- ei Române.. basada din Suedia și adusă în țară spre traducere. Se adaugă la aceștia o întreagă bibliografie din mitru Bălașa într-una din publicațiile Academiei Ro- Cum eu participam regulat la aceste congrese (până istoriografia universală, atingătoare de problematica mâne. geto-dacilor în istorie și privitoare la rolul acestora * pe la al XII-lea dedicat lui C. Brancusi), părintele în configurația cultural-mitologică a vechii Europe: As dori să evoc, pe scurt, un episod din cola- Bălașa, în acord cu Napoleon Săvescu, mi-au înmâ- Marija Gimbutas, prof. în Los Angeles (Civilizație și borarea fructuoasă pe care timp de vreo 10 ani am nat mie copia spre traducere din limba latină. Bun cultură, 1989, trad rom. Radu Florescu), Alexandru avut-o cu părintele Dumitru Bălașa, nelipsit de la și făcut, revenind la Tg Jiu, m-am apucat de treabă, Busuioceanu de la Madrid (Zalmoxis, trad 1985), manifestările cultural-artistice ce aveau loc în dife- fără să știu că Napoleon Săvescu mai dăduse o co- Mircea Eliade-Ioan Petru Culianu (Dicționar al reli- rite localități din Gorj: pie profesoarei latiniste Maria Crișan din București, Aula Academi- giilor, 1993), Henri Focillon (Arta sculptorilor roma- -la Tg.-Jiu, unde am înființat „ și ea o pasionată de latinitate și geto-dacism. După nici, 1989), Theodor Mommsen (Istoria Romană, că ZALMOXIS”, cu angajarea Consiliului Județean, a câteva săptămâni, primesc un telefon, prin care Ma- I-II, 1987), Silvia Păun (Identități europene inedite. Primăriei Tg. Jiu și a Inspectoratului Școlar, dezvol- ria Crișan, știind că lucrez pe un exemplar-copie, mă Italia – România în preistorie, ethnos, arhitectură, tând câteva simpozioane reflectate în presă, inclusiv text bilingv, 1996), Ion de la Vidin (Sacra Tribalia – în cele două apariții revuistice: revistele ZALMOXIS înștiințează că a început traducerea, cerându-mi Povestea românilor din dreapta Dunării, 1997), Vei- (editor Petre Popescu-Gogan) și ZALMOXIANA (Z. niște lămuriri în legătură cu anumite rune suedeze kko Valananen, Introduction au Latin vulgaire, Pa- Cârlugea, în colaborare cu ziarul județean „Gorjea- folosite de autor în textul capitolelor. Era vorba de ris, 1967), Parajdanov (Umbrele strămoșilor uitați, nul”, în care s-a publicat și Statutul Aulei Academice un alfabet vechi scandinav, futharc, runic, despre 1966) și încă multe altele… «Zalmoxis»); care aflasem, dar nu aveam cunoștințele necesare Rog a se observa că, pe lângă texte funda- -la Polovragi, Runcu, Arcani, Motru, Lainici descifării, așa că a rămas ca dumneaei să meargă mentale mai vechi, aproape toată bibliografia in- ș.a., cu prilejul Simpozionului Național „Satul româ- la specialiștii în limbi germanice de la Universitatea strumentată de părintele Dumitru Bălașa este din nesc tradițional”, organizat de CJCPCT Gorj, în cadrul ultimele decenii ale secolului XX, anii 70 și 80, dar din București pentru descifrare. I-am propus să lu- și 90, inclusiv edițiile mai vechi reeditate în acest căruia pr. D. Bălașa avea rezonante comunicări și crăm împreună, dar asta presupunea ca periodic să interval. Ceea ce grăiește de la sine despre un de- intervenții; mă deplasez la București. Și pe deasupra aflasem că mers istoriografic aplicat și de actualitate, nelăsând -la Florești și Tg.-Jiu, cu prilejul anualei săr- Napoleon Săvescu îi promisese o frumoasă sumă loc vreunei impresii de vetustețe sau depășire infor- bători „Eminescu la Florești”, unde împreună cu re- de bani pentru traducere, ceea ce a determinat-o gretatul prof. Liviu Poenaru și Petre Popescu-Gogan mativă, oricât de originale ar fi unele interpretări pe pe Maria Crișan să-și asume întreaga traducere… s-a întemeiat Societatea Academică „Eminescu la care azi lumea academică nu le acceptă. De ce? l-am Așa a apărut cartea ZALMOXIS – primul legiuitor întrebat intrigat pe părintele Bălașa, discutând pe Florești” (cât a trăit, prof. Poenaru a tipărit revista al Geților, lansată în cadrul Congresului (tipăritură seama tăblițelor de la Tărtăria, evaluate de cerce- „Eminescu la Florești”, care se află cotată la BAR); tători din Occident cu metode ultramoderne… „Păi, -la Societatea de Științe Filologice – Filiala sponsorizată de Napoleon Săvescu). Păstrez și azi o copile, cum să-și poată da foc caselor! Sunt feude Gorj, al cărei președinte din 1990 până azi am ră- xerocopie a originalului lui Carolus Lundius, însoțită greu de demolat, câți ar mai rămâne în picioare.”… mas, în cadrul unor Simpozioane științifice, precum: de factura cu care a fost achitată la Ambasada Suedi- Așadar, în cazul de față, dictonul aristotelic Amicus „Eminescu și mitologia dacică”, „Lucian Blaga despre ei xerocopierea… Mă consolez cu gândul că am fost Plato, sed magis amica Veritas, nu a funcționat și «revolta fondului nelatin» a sufletului românesc”, unul din actanții demersurilor în vederea traducerii încă nu funcționează… „De la latinismul istoriografic la dacismul romantici- (cât privește traducerea, comparată cu textul origi- În cercetarea sa, părintele Bălașa folosește lor”, „Sadoveanu – un elogiu al «crengii de aur»” ș.a. nar, în multe locuri aș fi optat pentru alte redacții, frecvent achiziții documentare din arhivele * poate mai clare și cu mai mult spirit literar). consultate de-a lungul anilor, de la Arhivele Statului Pe lângă acestea, voi aminti aici un moment – București, la cele de la secțiile din Craiova, Gorj, În sfârșit, cartea e un document foarte prilejuit de al III-lea Congres Internațional de Da- Mehedinți, Vâlcea, Sibiu; „Arhivele Olteniei” interesant, fără de care înțelegerea acestui personaj cologie, ce a avut loc in 21-22 iunie în Sala Rondă (revista) și anuare, precum Anuarul Institutului de tutelar din istoria și mitologia dacilor nu ar fi posibilă. a Hotelului Intercontinental din București, unde Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” (XXX, 1989), O achiziție fericită în istoriografia noastră, Zalmoxis vocea nonagenarului preot cercetător D. Bălașa ră- Revista Arhivelor, Mitropolia Banatului ș.a.m.d. fiind văzut în contextul de început al mitologiilor suna aparte, lansând încăodată mobilizatorul me- Un element important în consolidarea europene, dar și ca un reformator al vieții geto- saj densușian privind străvechimea multimilenară conștiinței geto-dacice cu transmiterea nealtera- dacilor pe temeiul unei jurisdicții teosofice, a carpato-danubienilor, ca „o datorie a noastră, a tă în generațiile erei noastre, până dincolo de 275 urmărind binele, adevărul, viața frumoasă și grija către Evul Mediu timpuriu, iar de aici către epoca românilor de pretutindeni să spunem ce suntem în de Pleroma zalmoxiană (viața de apoi în Împărăția modernă și contemporană, a fost factorul spiritual. adevăr”. Amintind de nedreptatea făcută marelui Zalmoxianismul, care venea de demult în Nicolae Densușianu, în 1908, când a fost „împiedicat luminii) . Ni se confirmă în acest sens profilul de le- istoria gnosticismului dacic, este – țsus ine pre- să-și lanseze ideile”, vorbitorul a remarcat succint giuitor al zeului-profet dac, cel căruia i se atribuie otul Dumitru Bălașa – prima noastră religie de problematica activității sale de cercetare istorică, de BELAGINELE, legile frumoase despre care a scris și transcendență, un fel de ortodoxie precreștină, la Roma Veche la Ler-Galerius Împăratul Daciei Mari Nicolae Densușianu în „Dacia preistorică”, și preotul care, odată cu pătrunderea creștinismului în Dacia din Romula Romanaților. În finalul mult apreciatei cercetător Dumitru Bălașa în „De la Zamolxe la Iisus preromană, s-a topit în credința creștină, rezonând sale alocuțiuni, părintele Bălașa a rezumat întreaga Hristos”… n perfect cu ideea de dumnezeire, Soarele dreptății… problematică a domeniului, în câteva memorabile Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 39 Maria-Daniela PĂNĂZAN: „POEZIA RELIGIOASĂ ROMÂNEASCĂ” O istorie comentată

Într-o expunere ciune”. În ciuda aserțiunii lui Ion Negoițescu potri- și de creștinism popular și cosmic (Mircea Eliade), de minimală de motive vit căruia „lirismul religios nu prea are reprezentanți regăsit în toată poezia noastră veche (antologată de autoarea precizează, de seamă în literature română” (critical reținând doar Mircea Scarlat în 1985, de la Te Deum-ul lui Niceta de dincolo de o abordare piesele Fecioara Maria a lui Bolintineanu și Rugăciu- Remesiana ori imnurile lui Filotei Monahul de la Cozia, din perspectivă litera- nea lui Eminescu!), Maria-Daniela Pănăzan adduce în la umaniști de tipul lui Nicolaus Olahus și Petru Cercel, ră, că a avut în vedere discuție antologii și studii temeinice, precum cursul iar de la aceștia la scrierile și traducerile mitropoliților și perspectiva filosofi- universitar al lui Nichifor Crainic, Spiritualitatea po- creștini creștini din secolele XVII (Varlaam, Dosoftei). co-religioasă, valori- eziei românești, ținut prin anii 1940 la Teologia din După momentul ctitorial al Școlii Ardfelene, urmează ficând „viziunea sacra București. O temă, desigur, devenită tabu și de „terra corifeii istoriografiei noastre în limba română, preluând prezentăp în operele ignota” în anii comunismului (însuși C. Ciopraga, abia o tradiție din care mai vechiul homo religiosus va fi literare” din secolul în ediția a doua a Personalității literatrurii române, din redefinit în funcție și de alte teme (imperative social- trecut, de o gogăție și 1990, adăugând, printre trăsăturile acesteia, „dimensi- istorice și cultural umaniste). Cu preromanticii și ro- frumusețe indiscuta- unea creștină”). manticii de la începutul și jumătatea secolului al XIX- bile. Și asta în ciuda lea (Andrei Mureșanu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie faptului, după cum sublinia insistent și poetul Eugen Examinată atât din punct de vedere teologic, cât Bolintineanu, Vasile Alexandri, apoi Coșbuc și Goga), Dorcescu că „nu există actualmente un studiu temei- religiosul colorează o varietate tematică de subiecte și nic dedicate poeziei de această factură, care să pună în motive poetice, lucrurile complicându-se odată cu tre- evidență specificitatea diferențială și modurile de rea- cerea de la Psalmii lui Macedonsky la Psalmii arghe- lizare ale acesteia în cadrul mai larg al poeziei noastre zieni, iar de aici la poezia lui Lucian Blaga, când noul de meditație. homo religious va fi înnobilat cu atributele cugetătoru- Subiectul în sine putând fi considerat „inepuiza- lui modern, plin de îndoieli și neliniști. bil”, autoarei nu-I rămâne așadar decât, fără pretenții Despre anumnite „dominante religioase” în po- de exhaustivitate, să propună „interpretări variate asu- ezia românească putem vorbi, crede autoarea, abia în pra evoluției poeziei religioase”, lucrarea axându-se pe secolul al XX-lea și la începutul celui al XXI-lea. două tipuri de lirism (cel declarant religios și cel de Capitolul al III-lea, Ipostaze lirice religioase, tip confesiv, immanent religios). Înclinând spre poe- cel mai consistent și ilustrativ, de altfel și marcat de zia confesivă, căreia îi este immanent un anumit sen- un mai estompat didacticism și de schematismul altora, timent religios, autoarea o consideră „mai complexă și urmărește sentimental plenar al sacrului în poezia ro- din punctual meu de vedere mai autentică”, după cum mânească din secolul al XXC-lea (teme, subiecte, mo- se exprimase și Eugen Simion, căci acești poeți, ne- tive, simboluri arhetipale ecouri biblice, acel sentiment imperios de mărturise întru Hristos din poezia carcera- căutând cu tot dinadinsul teme religioase, realizează o lă): Nichifor Crainic, Radu Gyr, Valeriu Gafencu, Ioan poezie de reflexivitate în orizontul unei metafizici în Andrei, Ovidiu Vasilescu, Sandu Tudor, Zorica Lațcu care fiorul lyric colaborează cu religiosul, cu sacrul, cu – Teodora, Daniel Turcea, Magda Isanos, Vasile Voicu- spiritualul de esență transcendentă, în forme artistice lescu, Valeriu Anania ș.a.). Sunt apoi comentați la rând: de mare meșteșug artistic și epresivitate ideatică. Ștefan Augustin Doinaș, Paul Aretzu, Vasile Militaru, Aplinând perspectiva analitică la spatial Traian Dorz, Eugen Dorcescu, Ștefan Foarță… creativității noastre ortodoxe, parte a unui mai amplu Din enumertarea de mai sus se poate vedea or- registru al religiosului, autoarea consideră că există dinea oarecum aleatorie a unor autori, locul lui Daniel poezie religioasă și în afara canoanelor teologice care Turcea, bunăoară, fiind în cadrul subcapitolului urmă- o pot exprima, „pentru că o relație cu Dumnezeu prin tor, sacrul în poezia românească din ultimele decenii rugăciune și poezie poate ieși din tiparele consecrate”. ale sec. al XX-lea și primele decenii ale sec. al XXI-lea: Dincolo de conceptele treologice, întâlnirea cu religio- Nichita stănescu, Dan Damaschin, Nicolae Ionel, Du- sul este „un mod indirect posibil”, al cărui vizionarism și literar – autoarea este licentiate în litere și magister în mitru Ichim, Ioana Petraș, Ion Brad, Ioan Pintea, Dan vizează același Mare Cod ontoexistențial. „Pe scurt, teologie - , poezia românească de inspirație religioasă Ioan Nistor, Petre Got, Adrian Popescu, Grigore Vieru, metafizica poetică duce de multe ori mai direct spre este identificată fie ca poezie „manifestă” (de- tranm Constantin Stancu, Ion Mărgineanu, Virgiul Todeasă… sugestioa lirismului decât poezia construită după ca- zitivityate imediată în referința ei creștin-biblică), fie Deși structurarea/ gruparea acestor poeți putea fi mai noanele teologoce” (E. Simion, în „Fragmente critice”, ca manifestare imanentă a unei meditații și reculegeri judicioasă, nu-I regăsim aici nici pe Teofil Răchițeanu, VI, Scriitura taciturnă și scriitura publică, Buicurești, în perspectivă mitică, sacra, evaghelică… Referințele „Orfeul din Apuseni”, nici pe Octavian Doclin din Do- 1998). la Al. Vlahuță, Șt. O. Iosif, Nicolae Iorga, Mihai Co- clinul Banatului Montan, nici pe Zoia Elena Deju din dreeanu, Ion Pillat, Octavian Goga ar exprima fațeta Mica Valahie subcarpatrică, ori pe alți poeți eminemen- te religioși din Muntenia și Moldova, criteriul selecției Pornind de la „o prezentare generală a coordo- tranzitivă a religiosului manifest, pe când poezia lui părând a privi în mare parte scriitorii ardeleni. natelor religioase identificate în poezia românească”, Arghezi sau Lucian Blaga ar exprima imanentist un Dincolo de toate acestea, Istoria „comentată” a cu insistență pe opera unor autori mai cunoscuți, dar și sentiment transcendent și ideatic, mult mai complicat poeziei religioae românești se constituie într-o lucrare a unora mai puțin amintiți în comentariile critice, au- în simțirea sinuoidală a omenescului, dincolo așadar de ambițioasă, de cuprindere ce poate fi îmbogățită la o toarea precizează că, din „varii motive”, „în prezenta „ecourile biblice” ori „simbolurile arhetiupale de ge- nouă ediție (a IV-a), o abordare sincronic-diacronică a lucrare nu se regăsesc toți autorii de poeme religioa- ografie mitologică” identificate de unii comentatori în fenomenului bine conturat în literatura română, ce dă se”, criteriile de selecție nefiind unele confesionale, operele acestora. prestigiu, consistență și culoare culturii naționale. ci estetice și exclusive literare. Chiar lipsa unor autori Poetă de registru sensibil și reflexive (Dor de recunoscuți de astăzi „se poate datora neștiinței autoa- O istorie a poeziei românești nu poate ignora acasă, 2003; Psalmodierea iubirii, 2004; Poem de iubi- rei”, căreia i-a fost imposibil să ajungă în posesia volu- dimensiunea religioasă a meditației, de aceea autoarea re, 2005; Michelangelice, 2008; Parabole biblice, 2009 melor respective de poezie religioasă apărute în ultimii amintește, în treacăt, de încercările unui Niceta de Re- ș.a.), Maria-Daniela Pănăzan (Lorinczi) s-a afirmat ani, în tiraje mici, la diferiote edituri ”. Prin urmare, mesiana (sec. IV e.n.), în general de scriitorii patristici deopotrivă atât ca un critic comprehensive al literatu- lucrarea își propune o „imagine panoramică”, de resti- de la Dunărea de Jos, când scrierile eminamente reli- rii române de azi cât și ca un exegete și istoric literar tution, a influențelor religioase în lirica românească, gioase creau, de fapt, tradiția unui homo religious în (Pagini de istorie literară contemporană, 2011; Spirale fără pretenția de a epuiza subiectul. cultura noastră, fără pretenții literar-artistice (Roman literare, 2013) cu perseverență în studiuerea literaturii În Prefața lucrării, critical și istoricul Ion Buzași Melodul, Ioan Cassian, Laurentius de Novae, Niceta române din perspectiva „sacrului” și „considerente- (de altfel, conducxătorul acestei lucrări, la origine teză de Remesiana, Timotei I, Timotei II ș.a.). Acel homo lor religioase”, directive în care, iată, ne-a dat această de doctorat susținută la Univbersitatera din Alba Iulia religious din cadrele medievalității noastre timpurii va „istorie” comentată și concentrate a poeziei religioase în 2015) constată „planul judicious și echilibrat” pe constitui, de fapt, un model de lung parcurs cultural, fie românești, lucrare demnă de bibliografia obligatorie a n care este structurat demersul exegetic, autoarea având el și în limba slavonă, timp de peste un mileniu și jumă- domeniului. anumite „afinități elective” cu „poeții români în rugă- tate, un model cultural raportat la felul nostrum de viață Cezar BRAIA-BARASCHI Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 40

MARIA NIŢU Între Grădina Ghetsimani şi hotelul Buj Al Arab*

Preotul Ion Petrică este duhovnic la Mă- ori pot fi depăşite de alte clădiri, construite din pu- nu depinde de „mofturile omului”, să i se justifice, năstirea „Sfântul Ilie” Vasiova – loc binecuvântat terea zeului păgân al Banului şi găzduind un alt zeu ar însemna „sechestrarea infinitului de către finit” ( întru liniştire sufletească şi luminare spirituală, nu păgân, al Sexului. chiar dacă „finitul e cuprins în Infinit”)(p. 29). doar pentru cei ce sălăşluiesc în comuna Bocşa, ci În abordările sale, urmăreşte un sincretism Vorbind despre Maica Domnului, atinge pentru oricine îşi poposeşte aici pasul de călător. între creştinism şi ştiinţă, întru reechilibrare între ideea feminităţii şi a tăcerii în religie. Activitatea sa de înluminare creştină l-a făcut să gă- viaţa biologică, socială, politică, economică, eclesi- În această privinţă este un paradox: Mai- sească şi această cale spre sufletul omului - cea a ală, convins că „doar creştinul poate reechilibra cu ca Domnului, deşi e figură centrală în Biserică, în scrisului, complinind misia de apostolat. adevărat viaţa întregii planete”. Scriptură beneficiază de puţine date concrete, este Volumul „Meditaţii pentru contemporani” „Tăcuta din Evanghelie”, deoarece „cuvintele le (publicat în prima ediţie în 2006), chiar prin titlu in- păstrează în inima sa” (Luca, 2,19). Anul bisericesc dică această corelaţionare afectivă în gând şi vorbă începe însă cu marele praznic împărătesc la 8 sep- între autor şi destinatarul trudei sale duhovniceşti. tembrie (Naşterea Maicii Domnului) şi se încheie la Pe lângă titlu - nod şi semn al conţinutu- 15 august (Adormirea Maicii Domnului), pentru că, lui, şi coperta este, prin design, o „carte de vizită” născându-l pe Hristos, ea a născut „Calea, Adevărul care codează intenţiile autorului şi ideea centrală a şi Viaţa.” conţinutului, cu imagini decodate explicit chiar în Autorul mai scrie despre statutul icoane- “Cuvântul autorului la a doua ediţie”. lor - iconoclasmul şi lumea contemporană, despre Icoana lui Iisus Hristos pe coperta I şi ima- Sfânta Tradiţie şi sfinţenia vieţii cotidiene, prin co- ginea Bisericii de lemn „Adormirea Maicii Dom- muniunea cu sfinţii fiecărei zi din calendar, despre nului” din satul Ersig, monument istoric, de pe co- omul care e părtaş la Sfânta Treime, deci prin naş- perat IV, situează întreg conţinutul cărţii între două tere relaţional, nu singur, când Dumnezeu a suflat simboluri: învăţătura lui Hristos şi Născătoarea Duhul Sfânt asupra sa etc. Vieţii, consubstanţiale pentru ideea de dragoste şi Cititorul vizat este mai ales tineretul, iar sacrificiu întru îndumnezeirea omului. Foloseşte uneori chiar limbajul cotidian baza educaţiei religioase este morala - un set de nor- Vieţuirea întru Hristos, în care înălţimea su- al străzii ori al Internetului, tocmai pentru a spune me care să îndrume viaţa spre cunoaşterea şi prac- premă, spirituală este în acea icoană, este pusă în acestei lumi adevăruri înveşmântate în logica ei şi ticarea binelui. evidenţă, în această societate, prin opoziţie cu o altă cu propriile-i instrumente. Este de fapt o tendinţă Este adeptul părerii lui J.J. Rousseau, faţetă a contemporaneităţii, „o lume fără Dumne- generalizată a bisericilor, impusă chiar ca strict ne- că binele este sădit aprioric în om, dar trebuie zeu”, în care înălţimile supreme sunt căutate în clă- cesară de evoluţia societăţii actuale, să folosească experimentat şi desăvârşit. Pare însă ceva utopic, diri, simboluri ale înălţării materiale, turnul Eiffel, site-uri oficiale ( de updatare a PR-ului, a relaţiilor într-o societate care urmează ineluctabil cursul hotelul Burj Al Arab ori clădirea Burj Khalifa. cu enoriaşii). Referindu-se la Evul Mediu, vorbeşte tehnologiei alienizante. W. Golding, în „Împăratul Cum omul e dotat cu liberul arbitru, poate astfel de preoţii care „instalaseră” în oameni „soft- muştelor”, demonstra că mai puternic e Răul, ca in- alege între cele două faţete, iar această carte se vreau ul” religiozităţii programat de ei,iar oamenii îl ur- stinct primar. Şi întreaga istorie omenirii stă măr- un ghid întru alegerea corectă, pentru împlinire mau automat (p. 47). turie pentru triumful distopiilor şi eşecul utopiilor. spirituală. Emblematică este parabola fiului risipitor. Scopul cărţii rămâne însă nobil şi frumos, Deşi e un erudit, cunoscător al unei vaste Toţi suntem fii risipitori ai averii Tatălui. În acest întru împlinirea dorinţei sale „ca lumea să fie mai bibliografii teologice, dorinţa autorului este nu de context, propovăduieşte dialogul cu Dumnezeu, bună, să fie ancorată cu adevărat în tumultul valo- a da lucrări de ţinută academică, pentru specialişti care este în primul rând prin rugăciune. rilor esenţiale şi purificate ale vieţii, trasând contu- întru meditaţii metafizice şi speculaţii filosofice, Plastilina de lucru este o contemporanei- rul formei frumoase, al existenţei binecuvântate”(p. ori pentru teoreticieni ai dogmelor creştine, trăi- tate cu două moduri de viaţă diametral opuse: un 13). tori între cărţi, ci să exprime gânduri pentru sufle- mod de viaţă creştin şi unul în care mai ales tinerii Chiar dacă uneori, copleşit de realitatea tul omului simplu, pentru inima „vieţaşului” întru trăiesc „în păcatele devenite «virtuţi»”. Meditaţii- vieţii, îşi simţea meditaţiile pastorale fără de fo- Hristos. Exersează „teologie ca viaţă, nu ca exerci- le sale pastorale sunt pentru ca viaţa omului să fie„ los, intelectualul fiind considerat „un cerşetor de ţiu al raţiunii”, educativ, prin metoda învăţării prin prin îndumnezeire”, „un urcuş duhovnicesc, care lux”, credinţa îl redresa, îşi recontextualiza datoria descoperire şi problematizare. Textele şi-au împli- reprezintă asimilarea virtuţilor creştine, începând de „slujire a lui Dumnezeu”. Misia sa e simţită nu nit rolul constructiv, după cum mărturiseşte el în cu lepădarea de lume şi cu pocăinţa”.(p.37) Doar ca „manipulare ori persuasiune” care creează ca „Cuvânt lămuritor”, dacă lecturile au fost incitante că moralizarea sa, din perspectivă mireană, în aces- sprijin „un substrat moral fără fundament real” (p. şi provocatoare, dacă „au însemnat pentru cei ce le- te aspecte, pare dusă la extremis, când vorbeşte de 124), cum o taxează cei de rea credinţă, ci ca „un au citit momentele unei dezbateri interioare, prin lepădarea de ispitele lumeşti, de „un mediu infect, dar divin”, „o taină”, prin care, omului contem- naşterea de întrebări cu privire la problemele de însă (clubul internet şi barul)”, de flagelul televizo- poran ce „se complace în bâjbâială”. îi arată viaţa actualitate”. rului şi calculatorului etc. adevărată, mergând la „ esenţa lucrurilor”. n În discursul său pastoral evită programat Cuprinsul cărţii arată actualitatea temelor exprimarea artificializată de formulări academice, abordate, cărora încearcă să le ofere o soluţie, un *Preot Ion Petrică,Meditaţii pentru contemporani, de gnoseologie teologică de seminar, care sufocă răspuns dilemelor. Ed. Nepsis/Eurobit, Timişoara, 2010, ed. a 2-a rev. mărturisirea sinceră. Formularea e accesibilă, sim- Primă necesitate plă dar densă („multum in parvo”), graţie experien- o constituie definirea lui ţei pe teren, de consiliere spirituală. ori de profesor Dumnezeu, condiţia sine de religie, când a fost în contact direct cu oameni qua non a existenţei umane, nevoiaşi ori cu tineretul în formare şi a experimentat ca să înţelegi cu cine trebu- căi diverse de a-i sensibiliza întru Hristos. ie să trăieşti înlăuntrul tău. Această manieră de abordare este mărtu- Discuţia se pune însă în alţi risită în prefaţă, ca o profesiune de credinţă, o ars termeni (ca în gândirea lui poetica. Consideră că „adevărata mărturisire se Marc Aurelius): logica lumii face prin viaţa, prin felul tău cât de cât sincer de a contemporane este alta faţă vieţui”(. p. 10). Primii teologi nu îmbâcseau textul de logica lui Dumnezeu. De cu referiri la diverse alte lucrări, ci trimiteri direct aceea, identificarea lui Dum- la „modul de viaţă”, la mărturisiri, la teofanii. „Eu nezeu cu „mâna raţiunii”, vreaui să vorbesc de la suflet la suflet şi cu intelec- perceput prin simţuri ori tualul şi cu omul simplu”( p. 13). conceput mental, e una măr- Internetul şi diverse cărţi mondene incită la ginită, ininteligibilă. Acesta un mod de viaţă fals, degradat, instinctual, lipsit de trebuie indicat cu „degetul dimensiunea spirituală a înălţimii lui Hristos - care credinţei”, prin experienţa nu se poate nărui nicicând şi nici depăşi, pe când mistică, care este deasupra cele mai mari clădiri din lume oricând se pot nărui realului imediat. Dumnezeu CZESLAW DZWIGAJ Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 41 FLORIAN SAIOC

şi râzi ca prostul pe-o avere asta draga mea vecină pe care nici n-o bănuieşti e-o invenţie divină şi-o să ţină o să ţină imperiile d-astea au pe sfânta divinitate atât scrie: simplitate zicea o vorbă mincinoasă – o, Doamne mulţi ne-au mai minţit – că EA, lumina cea frumoasă plouă ne „vine de la răsărit” ba ar veni ca-ntotdeauna plouă plouă şi iar plouă pe-acest pământ să se desfete ni se rupe ceru-n două cuceritorii şi minciuna plouă-ntruna cu temei mie mi se rupe-n trei se spune cu mii de tancuri şi rachete eu nu vă sperii c-un bau-bau toată varza şi-un ardei plouă de-mi inundă stratu imperiile d-astea au! când am plecat din mine prima dată iaca mi se rupe-n patru eram îndrăgostit de un ghâmboi de fată mi-a intrat ploaia-n opinci avea doi ochi o, nu ca două stele, mie mi se rupe-n cinci că e mai greu doi ochi aşa să vezi – întâmplarea raţele sunt bucuroase erau ca două corcoduşe verzi gâştele-s mai numeroase iar părul galben tot numai inele mă mai iubeşti? li se rupe balta-n şase plouă de o zi şi-o noapte era o fată bă, o nebunie te mai iubesc mă mai urăşti? roșiile deja sunt coapte o zvăpăiată draga o zurlie şi lor li se rupe-n şapte te mai urăsc dar îi stătea atât de bine-ncât că-n grădină castraveţii când o vedeai i-ai fi sărit de gât m-ai spânzura? se comportă ca băieţii şi-ai fi pupat-o zic o-ntreagă viaţă te-aş împuşca intră repede-n erecţii era, afurisita şi isteaţă şi ţi-aş închide ochii doar dovleacul nu s-a copt că nu stătea aşa ca un tablou să nu-i mai văd aşa posesivi hrăpăreţi dar lui i se rupe-n opt avea-n mişcări întruna ceva nou să scap de cele două sentimente seamănă cu-o lună nouă erau în unduirea-acestei fete dragoste şi ură nouă zile-s de când plouă nenumărate semne şi secrete ură şi dragoste de-o să plouă zece zile şi când credeam că am ajuns la ea cumplită este interferarea îmi iau scaunul cu rotile veni mai vârstnic unul să o ia între rai şi iad şi mă duc tocma-n sahara să vă plouă toată vara zicea că o s-o ţină la icoană între iad şi rai p.s.: mă urai când mă iubeai până s-or căra cocorii şi a făcut dintr-un zgâmboi cucoană până se vor rupe norii mă iubeai când mă urai şi după ani de chinuri şi suspine şi-o să ningă cu flotaci văzui chiar eu în curtea lui prea bine niciodată n-ai să ai eu să zic şi tu să taci un băiețel ce semăna cu mine raiu-n iad şi iadu-n rai p.s.: se spune, dar nu scrie-n nicio carte că astfel li se-ntâmplă –doar atunci – doru-mi spune femeilor ce cată-n altă parte maxima tulburare când poartă-n pântec dragii noştri prunci îmi spun mie unii că şi fiecare gând devine rug după ce se-ntunecă cuvintele mă-ngroapă în cuvânt o bagă pe mânecă consolare şi cu mormântul în spinare fug şi li se cam schimbă glasul şi nimeresc mereu în alt mormânt că-i aşteaptă parastasul vezi tu cum ni se duce viaţa astfel adun în mine noi cuvinte eu din mânecă-mi scot AS-ul ca-ntr-o rachetă de la ruşi şi mii de clipe dimineți şi seri spre iubită-mi grăbesc pasul ce mare a crescut verdeaţa şi mă multiplic parcă în morminte şi nu ştiu ce e necazul peste bunici părinţi mătuşi şi dragostea-o transform în învieri cât mi-e încă verde prazul te-aşează pe genunchii mei tu cere-mi doar eu-ţi cer ca tu să-mi ceri şi ardeiu-mi este iute cât mai pot încă să te ţină şi curg cu tot trecutul înainte şi mai pot să-mi dau pe cute mai am în pungă câţiva lei dispreţuiesc răspunsul în doi peri cuţitul pentru a-l ascute să cumpărăm de ei lumină şi nu răspund prea lungilor tăceri doru-mi strigă du-te du-te şi-ncolo ce-o mai fi să vină o, veşnicia nu ne ţine minte nu peste noi ci peste cei ce cred că-n lume-s dumnezei poetul o să ţină (marelui Arghezi)

ca prostul o să vină să mă ia poetul i-a iubit pe toţi şi i-a cântat cine? el a simţit mereu că îi sunt fraţi tot mai suntem la suprafaţă aia, bă cu coasa grea ei însă după-o vreme l-au uitat trăim de viaţă apăsaţi bine fiind la rândul lor însinguraţi, dar nu ne săturăm de viaţă să te-aducă lângă mine cuprinşi de-o ne-nţeleasă apăsare mai respirăm mai respiraţi c-o să-ţi fie greu şi ţie de-un fel de rătăcire benevolă umblaţi încolo şi încoace singurel în veşnicie nu poate fi niciun blestem mai mare dar nu ştiu după ce umblaţi tu-ntr-o parte decât să vezi un neam fără busolă şi nu ştiu ce vi se mai coace eu-ntr-o parte poetul n-are însă genunchi de-ngenunchere şi nici cât fi-veţi condamnaţi nu ni s-o urî de moarte nici struna pentru neam nu-i este ruptă să mai trăiţi la întâmplare fie bună fie rea ci ea devine strigăt de durere cum acceptaţi astfel de trai ţină moartea cât o vrea şi de chemare-a neamului la luptă: bogatul plânge că nu are eu-ntr-o rână să dăm toate-apăsările de-o parte iar tu îl crezi că nici tu n-ai tu-ntr-o rână avem în noi voinţă şi putere ce să mă fac cu tine vere ne vom face iar ţărână să mai călcăm o dată peste moarte el e deştept dar şi tu eşti se-nvărează - ori se-niernează cu-o românească nouă înviere! ea mereu ne reciclează Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 42 Un episod de istorie literară Nevasta şefului de gară patriarhal, Octavian Goga (1888-1938) poetul ,,pă- Citind versurile, cei prezenţi au aplaudat, timirii noastre”, care a devenit mai târziu prim-mi- semn că le-a plăcut. nistru al României, Dimitrie Anghel (1878-1914), S-a trecut apoi la consemnarea următoarei scriitor simbolist care împreună cu Ștefan O. Iosif strofe, se pare a lui Octavian Goga: au scris şi semnat împreună, versuri, proză şi lucrări dramatice, precum şi Cincinat Pavelescu (1872- „Dar trenul a plecat şi-n goana 1934), magistrat, poet şi epigramist. Cu care monstrul a trecut Organizarea şi conducerea acestui grup (nu În suflet i-a lăsat icoana reţin dacă au mai fost şi alţi participanţi), a revenit Frumosului necunoscut.” lui Victor Eftimiu, care era mai tânăr, de la care am aflat întâmplarea pe care o redau în aceste rânduri. Din nou aplauze... În acea toamnă a anului 1911 s-a sărbătorit Următoarea strofă se pare a fi fost a sentimen- şi aniversarea a 57 de ani a Teatrului Naţional din talui Șt.O.Iosif, cu o tristeţe ce îi acoperea faţa sa şi Craiova. fruntea gânditoare: Bucuroşi pentru misiunea pe care şi-au asu- mat-o, au ocupat un compartiment în trenul de per- „De-atunci trec zile, nopţi de-a rândul soane care avea să-i ducă la Craiova. Şi trenuri trec neîncetat În compartiment era o atmosferă veselă, op- Ea stă şi astăzi, aşteptându-l timistă şi prietenoasă. La geamul veşnic luminat”. Doar Șt.O.Iosif nu-l privea cu prietenie pe Spectacolul literar ce se desfăşoară în compar- fostul său prieten de timentul de tren, devenea din ce în ce mai interesant idei Dimitrie Anghel, şi plăcut. Ambianţa de creaţie poetică se instalase pe deoarece acesta îndră- deplin şi încălzise sufletele celor prezenţi. În perioada anilor ’70, când îndeplineam gostindu-se de soţia sa, Aprecierile despre frumuseţea nevestei şefului funcţia de primvicepreşedinte al Consiliului Natalia, a determinat-o de gară erau spuse cu sinceritate şi admiraţie, apreci- Popular Judeţean Dolj, am primit vizita scriitorului pe aceasta să divorţeze, indu-se frumuseţea ei fizică cât şi a momentului care şi dramaturgului Victor Eftimiu (1889-1972), pe căsătorindu-se apoi cu nu putea fi trecut cu vederea sau uitat. atunci preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Româ- el. Strofa care a urmat pare a fi fost creată de Di- nia. Trenul aluneca mitrie Anghel, fiind aşteptată cu interes: Cu acest prilej, a avut loc o întâlnire cu publi- monstruos pe şine, oa- cul craiovean în sala Teatrului Naţional din Craiova. menii urcau şi coborau „Și trenuri vin şi pleacă iară Imi amintesc că, aşezat la o masă aflată pe sce- la staţiile dorite, oprin- Şi nu ştiu rănile ce-o dor. na teatrului, - figură impozantă, masivă, cu o voce du-se aproape o jumă- Nevasta şefului de gară puternică, - a amintit o serie de aspecte din viaţa tate de oră în staţia C.F.R. Piatra Olt, pentru verifica- S-a-ndrăgostit de-un călător!” scriitoricească şi de interpreţi ai unor personaje din rea tradiţională cu un ciocan a roţilor la vagoane cât pieselor sale jucate pe scenele teatrelor din țară. şi pentru alimentarea cu apă şi combustibil. Din nou aplauze… Povestea - frumoasă şi atractivă. Sala – arhi- Trecerea principa- Cincinat Pavelescu, care a ascultat cu plăcere plină, totul se desfășura într-o linişte deplină între- lului tren de persoane în versurile închinate fru- ruptă din când în când de aplauze. timpul zilei era pentru ne- moasei doamne din gara La un moment dat, ne-a povestit un episod vasta şefului de gară din unde făcuseră un scurt legat de numirea la Craiova a scriitorului Liviu Re- Piatra Olt un spectacol popas, este rugat să sta- breanu (1885-1944) ca secretar literar al Teatrului deosebit. În acest scop, bilească el finalul poezi- Naţional al Craiovei. frumoasa şi tânăra doam- ei. Nu s-a lăsat aştepatat Acesta s-a petrecut în anul 1911 după ce la nă a şefului de gară, îm- şi cum era obişnuit cu conducerea Teatrului Naţional din Craiova a fost nu- brăcată ca de sărbătoare, epigramele create ad- mit scriitorul Emil Gârleanu, la 12 iunie 1911, ca admira timp de o jumă- hoc, a intervenit: director al acestei prestigioase instituţii de cultură. tate de oră panorama tre- -,,Eu nu ştiu dacă Desigur, numirea scriitorului Emil Gârleanu, nului şi a călătorilor. Era am sensibilitatea cole- fost şi preşedinte al Societăţii Scriitorilor din Româ- numai zâmbet, cu o faţă gilor mei, aci de faţă, nia, era o mare onoare pentru teatrul craiovean care luminoasă şi atrăgătoare. aşa ca să mă pot încadra contribuia la ridicarea prestigiului instituţiei. Acest lucru, după în atmosferă, aş reda Dorinţa sa a fost ca cum ne-a spus Victor Eftimiu, nu a scăpat observa- prima strofă cu o mică secretar literar să fie numit ţiei grupului de scriitori care călătoreau la Craiova modificare, pentru a da şi o notă mai veselă. Dacă Liviu Rebreanu, scriitor să se bucure şi să-l felicite pe scriitorul Liviu Re- sunteţi de acord?!” cunoscut, care a devenit breanu la instalarea sa ca secretar literar al Teatrului -,,Desigur, au răspuns cei de faţă”. apoi director al Teatrului Naţional din Craiova. Atunci, talentatul epigramist al României, Naţional din Bucureşti şi La un moment dat, unul dintre participanţi, Cincinat Pavelescu, citeşte strofa care constituie preşedinte al Societăţii Scri- dacă nu mă înşală memoria, chiar Victor Eftimiu, finalul acestei poezii ocazionale, poate unică în lite- itorilor Români. Nici în vi- cu exuberanţă, bine dispus şi inspirat, le-a propus ratura noastră: surile cele mai frumoase ale companionilor săi: „Şi trenuri vin şi pleacă iară craiovenilor aceştia nu ar fi -,,Vă propun, ca în amintirea acestui plăcut Şi plictisită-ntr-un târziu. crezut ca Teatrul oraşului lor şi frumos eveniment creat de frumoasa doamnă din Nevasta şefului de gară să aibă, în conducerea sa, gara Piatra Olt, să creăm o poezie colectivă, fiecare A deraiat c-un macagiu.” doi mari scriitori, de prestigiu incontestabil. dintre noi să scrie câte o strofă, pentru a imortaliza Scriitorul Victor Eftimiu a povestit că, atuncti acest minunat moment al călătoriei noastre”. Un ropot de aplauze a răsplătit această cre- când s-a hotărât ca Liviu Rebreanu să fie instalat în Toţi au fost de acord cu zâmbete şi aplauze. aţie colectivă. Cei prezenţi şi-au strâns mâinile şi funcţia de secretar literar al Teatrului din Craiova, un Se pare că Victor Eftimiu a fost primul care a s-au îmbrăţişat. Cu greu şi-au luat privirile de la fe- grup de scriitori să participe la această manifestare. scris prima strofă de început pe care o redau în con- reastra clădirii C.F.R. din Piatra Olt, de la fereastra Din câte reţin din relatarea lui Victor Eftimiu, tinuare: unde frumoasa soţie a şefului de gară care, cu un pe care am ascultat-o atunci în anii ’70, deci cu peste „Ducându-şi viaţa solitară, zâmbet fermecător şi chip luminos, saluta cu mâna patru decenii în urmă, şi-au dat acordul de a merge la Un suflet trist şi visător, plecarea trenului care avea ca destinaţie şi oraşul Craiova, Stefan O. Iosif (1875-1913), poet cu o liri- Nevasta şefului de gară Craiova. că dominantă legată de peisajul românesc şi trecutul S-a-ndrăgostit de-un călător”. Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 43

* Teatrului Naţional din Cluj… * * Din anul 1948, membru al Academiei Româ- MELANIA RUSU CARAGIOIU După cum îmi ne. Canada amintesc, publicul A scris şi tipărit 5 volume de versuri şi 12 pie- craiovean prezent se de teatru din care cele mai cunoscute sunt „Meşte- într-o sală arhipli- rul Manole”, „Cocoşul negru”, „Inşir-te mărginite”, După festin nă în vechea sală a „Omul care a văzut moartea”. Teatrului Naţional a A fost căsătorit cu celebra actriţă Agepsina Atomi domoliți aplaudat frenetic pre- în Macri pe a cărei cruce aflată la mormântul acesteia zenţa şi expunerile opalescenta apă vie de-aseară, din cimitirul Bellu din Bucureşti, a încrustat poetului Victor Efti- Eftimiu cheamă în magnetismul lor miu, într-o atmosferă un sonet celebru, reprezentând omagiul său etern. fire de praf, caldă şi prietenoasă. Un alt poem remarcabil este cel închinat ma- paianjeni-priviri, Acesta era bu- relui poet naţional al românilor pe care îl reproduc lumina reflectată... cros de ceea ce vedea în continuare. în sală şi de atmosfe- și ra extraordinară cre- Tu, ce-n ritmul melancolic al baladei populare totul strâns ată în acea zi, când Ai cântat durerea noastră de la munte pan’ la mare, în cămașa de cristal acceptase invitaţia Cântăreț al suferinței, al minunilor trecute a paharului de a se întâlni cu publicul craiovean, pe care, după Într-a îngerilor lume liniștit acuma du-te, îndoit mărturisirile sale de scriitor şi dramaturg, l-a iubit pe oglinda mesei, dintotdeauna şi pe care îl purta în sufletul său. izbindu-se apoi Căci necazurilor vieții le-ai adus un sfânt prinos: După această întâlnire memorabilă, de-acum în draperia de fum... şi istorică, a răspuns invitaţiei autorităţilor locale, Strai de purpură și aur, versul tău armonios... conform protocolului stabilit, de a lua masa împre- În zadar ceruși în viață o lumina să s-arate, ună. Când slăveai albastră noapte din privirile-adorate. Întâlnire în viitor La protocolul organizat în cinstea distinsu- lui oaspete organizat la restaurantul „Minerva” au Dar acum, acum te cheamă, în iubirea lor dintâi, Te-aștept, iubită Fortuna, in viscol, participat din partea autorităţilor locale, Alexandru Visătoarele copile ce te țin la căpătâi... Cu ochii mei plini de cenușă, Dincă, director al Teatrului Naţional Craiova, Petre Nu simți tu în nopți cu lună cum s-adună pe-ndelete Dar tu te plimbi prin zări depărtate… Gigea, prim-vicepreşedinte al Consiliului Popular Feți-frumoși cu păr de aur, zburători cu negre plete, S-ar putea să mă cauți ... judeţean Dolj, Ionel Mihail Cetăţeanu, vicepreşe- Eu te chem, dinte al Consiliului Popular Judeţean Dolj, Tiberiu Cosânzenele, fecioare ce-ți roiesc lîngă mormânt? Năucit în vârtejul meu, Nicola, rector al Universităţii Craiova, Florea Firan, Din zori balansând când aici, când acolo… Nu-ți aduce glas de bucium blândă batere de vânt? preşedinte al Comitetului Judeţean pentru Cultură şi Că un stol de corbi trecură deznădejdiile grele... Artă, actorul Amza Pellea şi încă 5-6 persoane de Astăzi m-am hrănit cu pietricele. care nu-mi amintesc acum. Vin la teiul tău acuma somnoroase păsărele Recent, Barbu Bohoreanu, conducător al Ferește-te ! Trustului de Alimentaţie Publică, prezent la această Să-și ascundă sub aripă obositul capuşor... Știu să și mușc ! masă, mi-a amintit recent că atunci, la „Minerva” era Ca și ele, dormi în pace somnul dulce, somn ușor... o atmosferă ambiantă şi prietenoasă la care s-a servit Dormi în pace! Dulci iluzii vor veni să te-mpresoa- Tu, antic mit: Fortuna ! un meniu bogat şi ales. Îşi aminteşte că maestrul Ef- re, Fortuna, timiu era secondat de secretara sa particulară, o tâ- Or să-ți cânte, de departe, singuratice izvoare. Ești mai rătăcitoare decât mine ! nără frumoasă şi fermecătoare de care distinsul poet Vreau să te agăț în aripa blândului vânt, Dar tu mereu întârzii … era mândru şi binevoitor. Iar pădurea murmura-va:Numai eu știu să te-ascult, Tu ajungi târziu la epave, pe mare… „O rămâi, rămâi la mine...te iubesc atât de mult!” * Ai obiceiul rău de a ședea pe țărmuri… Te iubim și noi atâta, drag copil al suferinții! * * Ne-ai vrăjit copilăria și bunicii și părinții, Ți-ai pierdut piciorul drept, Prezenţa poetului Victor Eftimiu în viaţa cul- Și din acel moment rechinii sunt plini de justețe ! turală a Craiovei era un eveniment important ce fă- Tot ce e simțire ʼnăltă, caldă, suflet românesc, Ferește-te, însă, cea onoare oraşului nostru. Ai vibrat până-n zenitul unde aștrii se-ntâlnesc. Într-o zi te voi prinde ! Să nu-mi apari în față doar în scheletul vizibil, Născut în localitatea Boboşiţa din Albania la Noapte bună! Noapte bună!...Universul tău de gân- duri Prin pielea suferindă de poluare! 24 ianuarie 1889 (decedat la 27 noiembrie 1972), a Imi place seva ta, N-a fost scris să-l nimicească învelișul cel de scân- fost un scriitor de talent, poet, dramaturg, eseist, po- Licoarea ta divină, vestitor, traducător, membru al Academiei Române. duri. Deși este mereu amară… În unele publicaţii se menţionează şi aparte- nenţa sa la francmasonerie în perioada interbelică (în El împarte înstelarea-i din hotar până-n hotar, Amalgam anul 1935 a obţinut gradul 33 în francmasonerie al Preamărind pe cel ce fuse „Împărat și proletar”! Ritului Scoţian Antic şi Acceptat). Cărți, scriitori, personaje, Şi cu aceasta, mi-am liniştit conştiinţa aminti- Albume, cuvinte de vrajă rilor mele sentimentale… Stau drepte în rafturi sculptate: Puțin aici, mult în eternitate... Cred că este de datoria mea să aştern pe hârtie Bing-bang clopotesc anii un episod cultural la care au participat şi care poate În clopoței de ger; fi considerat istoric, iar poemul închinat frumoasei Bing-bang cântă castanii femei, soţia şefului de gară, fiind unic prin faptul că Cu palmele spre cer. este o creaţie colectivă. Pot spune că, atunci, cu ochii mei am văzut Se răscolesc arginți şi am simţit că scriitorul Victor Eftimiu a fost fericit Sub palida dantelă la Craiova, încântat fiind de primirea călduroasă a Iar pomii stau cuminți craiovenilor precum si a autorităţilor administrative Și gravi, ca o capelă. şi culturale locale. n . Din filele palmate, A fost director al Teatrului „Comedia” din Bu- Cu slovele uscate – cureşti, al Teatrului Naţional din Bucureşti, director Mici turle aplecate, Petre GIGEA-GORUN Cad timpi și ploi ritmate... general al teatrelor din Ministerul Artelor, director al Craiova, 2017

Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 44 HORIA ZILIERU

Pământul meu de naştere în tine o viziune a mării aproape de copilărie cu spice seci de foame stă sărac Pânza nimeni nu i-o zmulge slăvită izbăvire nu mai ţine gura mea înfricoşată multrâtăcitoarea-i spune Gura mai are o lină lumină inel şi cingătoare şi toiag oarba panii albul fulger sus de pe ziduri trezind liliecii şi pleava răscolită peste rane tras din teaca dezgropată până îţi cade o buclă pe frunte taie ochiului genune de alb hyacint. asinul e pe care-am mai trecut fără cântări de harfe şi timpane cu faţa plânsă spre un plâns trecut lăcrimând Arbori în cârje cu ochii de verde argint mâini vaporoase ridică la geamuri şi rune sânge-nflorindu-i cavernei deschise cât mâinile un plug de lemn apasă dintr-o veche întocmire cerbul de piatră. că eşti de-acuma plătitor de bir ca latentele ofire silind la luptă o curată rază: clătinând vecia-ntreagă. Blânde hymere-n prăpăstii de spaimă norodul numeros de trandafiri. rup o beteală pe lacuri de zodii Nu văd frânghia ce leagă şerpii grădinii spre mierlă aruncă Tu oasele să mi le scoţi odată întuneric cu lumina limbi despicate. şi să repeţi: „sunt însumi cel ce sânt” soare potolit şi să-le treci fără suspin în spate o plagă Bocetul trece străfund cimitirul peste versanţii unui munte sfânt. tăinuit fior şi vina troiţi înclină ghicindu-ţi să fure pe balanţă mal broasca de aur o grea seminţie şi cârmă dulce de basme. subt puterea unei oarbe frescă în azur nopţi de geniu ce absoarbe Neagră-i zăpada în care (o dată...) Constantin Neamțu tălpile mergând pre val înger de pază zideai dintr-o noapte gleznele luminătoare în trup de pasăre mireasa doarme — semn să ridice şoptindu-şi streinul îngrozind-o blânda turmă o roză cosmică pe voci de aur — — o puritate. El înfricoşatul mare. înecul duce foile de laur vicleana miere şi naive arme. Despuiat de îndoială Aşteaptă ruga lacrimi împietrite umblă ca pre mari morminte zăpezile cu tobele întoarse icoană pe sticlă — drumul sacru în spirală — întunecimea leagă în orbite: şi în urma Lui fierbinte linţoliu de tristeţi /stamine arse. Erai cândva un foc dar cine-i el? oarba roză fulgerată cenuşa îţi arată c-a trecut vergură decapitată Opaiţe percuţii de aramă înfăţişat cu marele inel strânge suferinţa toată vocale corzi vor viola pe creste şi leul uriaş în alt trecut aurora boreală. când plâng catapetesmele la vamă subt pod subt podul unui basm amar înaltul cerului dintr-o poveste. la pândă stă copilul în zadar cu flori de măr în păr ca leruri ler Cu umbra stranei va pleca şi orbul icoană pe lemn şi florile de măr vorbesc în cer sfios şi şovăelnic să învie biserica din gropi/pupila vie Suge ca un miel flămând când urcă jertfa jertfa unui miel potirul mistic solitarul corbul. sânul cântător şi sfânt dar cine-i el? spini parfume şi pământ dar cine-i el? cu vocile de fum faguri de azur ah când îţi dă asinul sa-1 înhami şi plângi în carnea pură simţurile cinci moştenirea tristeţii gura mea l-a supt plângând? cu miere le astupi atunci acum gura Lui surâde lin cu funia tăcerii te încingi Săpând în oase dai de bethleem şi în creştet arde blând aura de foc vergin şi fugi în somn la domnul israfel şi de perechea de asini cu ei dar cine-i el? vei bate drum spre tristele femei când spală grâu în sufletul bo(h)em. mâinile argint ating în istovitul ochi un bob de grâu un mormânt în alt mormânt stând Tu spicele pierdute să le-aduni unde ţese un paing pedepsit în pleavă pân-la brâu mai scumpă-i pârga fără laş cuvânt mierea-amară gol cuvânt femeia — pârgă trece prin măcel ca scaunul măririi pe pământ candela subt sânul — sân îi umple gura surdă cu pământ în mersul Mirelui peste genuni. dar cine-i el? scânteiază bolţi de sâni cum aprinde-n rami un prun abia se mişcă morile de vânt E drojdia şi răul e în el albi atomii cei bătrâni ca preotul bătrânul menestrel când nu aduce naşterea: a fi toiagul îşi izbeşte în cuvânt e văzătorul şi în miez sunt fii Doamne, ce idilic timp şi semne vechi iau viaţă hèn kai pàn de seminţii şi leşuri de măcel. gheara foamei iar m-a strâns în graiul vechi de şapte mii de ani ca pe-un şoarece de câmp dar cine-i El? Prin semne mute va să guşti flămând cenuşa într-o pleavă grea de plâns dragostei la alţi flămânzi: secerătorii nopţii goi şi blânzi magii s-au oprit din drum drum de grâu cu smirnă-n spic? cu uşile deschise-n răni pe rând. dacă nu, iertarea feţele îşi spală-acum în toiege se ridic’ Ce morţi dezmiardă grâul secerat? Uitară ochii ziua nunţii mel în piei de fum şi ceaţă înveliţi. — Eşti tu copile de ce a doua oară să-l omori râd senini şi se închin între săbii grele întâiul meu născut? ce sateliţi amara pâne s-a mutat în nori raza milei creşte-n gând Şi în creştet simt arzând subt coasta muntelui nefulgerat. aura de foc vergin şi-au luat femeia? craniul înconjoară sudoarea unui stup şi-n carne simt cum te aşteaptă palida Făgaşele de roţi în urnă ai și prin nori din semn în semn fecioară şi-n faţă mersul aştrilor răzleţi ce-au văzut cu alţi fiori albina ta cu trupul de argint. pe faţa neatinsă să înveţi zugrăvesc în graiul lor tristeţea din pământul altui Grai. pe icoanele de lemn Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 45 LUCIAN GRUIA despre... giu forţelor energetice ale cuvântului. Cartea lui Geo Naum este dedicată ace- Enigmaticul Geo Naum leaşi teme şi ne pune pe gânduri. Romanul este modern, dramatismul întâmplărilor captivând atenţia citito- George Naumof s-a născut în anul 1953 la Tulcea şi a rilor. Geo Naum conduce cu mână sigură personajele, dovedindu-se şi un maes- absolvit Universitatea din Galaţi devenind inginer de nave. Din anul 1982 locu- tru al intrigilor. ieşte şi lucrează în Bucureşti. Şi-a adoptat pseudonimul Geo Naum şi a debutat În prefaţa cărţii, Nicolae Georgescu remarcă: „Am atins, astfel, trei calităţi în revista „Antares” cu un fragment dintr-o proză scurtă în anul 2005, iar în (caracteristici) ale scrisului lui Geo Naum: personajul, conflictul, finalul. Trebuie volum cu romanul Pedeapsa de sine (Ed. Eminescu, 2009). A urmat romanul să mai spunem ceva despre simţul construcţiei, oarecum ingineresc, oricum ro- Vera (Ed. Eminescu, 2011) şi prozele din volumul Năzărirea lui Haralamb (Ed. bust, bine calculat şi echilibrat îndelung. Scrierile lui Geo Naum – romane sau Eminescu, 2012). nuvele – se rotunjesc din rotunduri succesive, fiecare scenă (capitol) fiind lucrată De la carte la carte, prozatorul se află în real progres, sub raportul unităţii (lucrat) cu grijă şi pusă la locul ei. În fond, câtă muncă atâta experienţă literară, construcţiei şi complexităţii dialogurilor. atâta talent.” Acum revine în atenţia cititorilor cu romanul Enigmatica Matilda (Ed. Prozele autorului capătă tot mai multă unitate de la carte la carte. Enigma- Betta. 2017) tica Matilda se citeşte cu real interes. Regretatul Vasile Andru, în cartea Exorcismele (Ed. Paralela 45, 2004), admite că gândurile reprezintă energii noesice şi pot interfera, oameni cu perso- nalitate puternică putându-i influenţa pe cei vulnerabili. Astfel se nasc deochiu- rile, farmecele, blestemele şi exorcismele. Emil Lungeanu îşi construieşte romanul Enigma (Ed. Betta, 2014) pe su- Răzvan Nicula – Pedeapsa cerului poziţia blestemelor, urmărind chiar o istorie a fenomenului din antichitate până Am un câine lup, pe care l-a găsit abandonat, în spatele blocului, acum 16 azi. ani, soţia mea, Maria. Abia când l-am dus la vaccin, am aflat că animalul este de Geo Naum scrie şi el romanul Enigmatica Matilda (Ed. Betta, 2017), des- rasă. De atunci, a devenit un membru al familiei, cu care rezonăm noesic. Din prins de sub umbrela lui Emil Lungeanu, construit pe blestemele personajului aceasta cauză am fost foarte atent la metamorfozele licantropice ale lui Călin, omonim de care ne vom ocupa în continuare. actantul principal al romanului Pedeapsa cerului (Ed. Detectiv, 2014), semnat Numele i-l pusese tatăl după Mathilde de Flandre soţia lui Wilhelm Cu- de prozatorul Răzvan Nicula. Structura epică se desfăşoară eclatant, pe trei nive- ceritorul. În germană apelativul înseamnă „cea care are putere în lupte”, carac- luri: inferior (al faptelor narate), superior (al superstiţiilor) şi median (al religiei terizare care i se potriveşte ca o mănuşă. Totodată acest nume este predestinat creştine). Mărturisesc că nu mă aşteptam, la începutul lecturii, ca un tânăr avocat să schimbe caracterul celei botezate astfel, transformând-o într-o personalitate să dezbată o temă superstiţioasă, apoi m-am dumirit că metamorfoza eroului puternică. nu e decât pretextul dezbaterilor ontologice radicale. Credinţa, ar fi trebuit să Matilda a învăţat deochiurile, farmecele şi blestemele, încă din adolescen- salveze condiţia duală om-animal a eroului, ceea ce nu se întâmplă. Destinul ţă, de la bunica ei. Apoi îşi va dedica viaţa studierii şi exersării experimentelor se va împlini, cu certitudinea revelată în tragediile antice greceşti, dar printr-un de parapsihologie, pătrunderea în creierele altora, telepatie, călătoriile corpului deznodământ surprinzător. astral etc. Din cauza experimentelor îi slăbeşte inima. Desfăşurătorul momentelor epice urmează ritualul clasic: exordiu – intrigă Eroina a suferit mult în adolescenţă, în regimul totalitar, când, datorită – desfăşurarea acţiunii – punct culminant şi deznodământ. Tehnica narativă este faptului că tatăl ei fusese legionar, nu a fost admisă la facultatea de drept. Se va ingenios elaborată, amănuntele semnificative adăugându-se exponenţial spre răzbuna atât pe şeful comisiei de examinare cât şi pe cel care l-a turnat pe tatăl asimptota finală. ei la securitate şi ca urmare a înfundat puşcăria. Aceste blesteme vindicative pot Iată simptomele care anunţă metamorfoza licantropică: violenţa domesti- fi explicate prin cheie psihanalitică drept refularea unui complex de inferioritate. că şi plăcerea produsă de aceasta, creşterea pilozităţii corporale, ascuţirea sim- Neputând urma o facultate, Matilda devine bibliotecară la Institutul Po- ţurilor, tentaţia îngurgitării cărnii crude, forţa fizică excesivă, apetitul sexual ex- litehnic Bucureşti. Aici îl cunoaşte pe Grig Moeciu, celălalt personaj principal acerbat. al cărţii, de care se va îndrăgosti necondiţionat. Numai că acesta o iubeşte pe Deşi aflat la a doua carte, Răzvan Nicula se dovedeşte un prozator matur, doctoriţa Silvia Şova. De asemenea era căsătorit cu Anca cu care are doi copii. stăpân pe mijloacele dozării creşterii interesului cititorilor. Romanul incită încă Matilda era expertă în plăcerile trupului, exersând cu Grig toate poziţiile din prima scenă, aceea în care actantul se trezeşte gol puşcă la marginea oraşului erotice din Kama Sutra, pe care le învăţase de la arhitectul Harold. în care domiciliază. Abia spre sfârşitul cărţii aflăm că explicaţia constă în reve- Poveştile de dragoste care susţin tensiunea romanului mă fac să cred că nirea de la lup la om, după nopţile cu lună plină în care au loc metamorfozele. autorul aderă la teoria lui Freud conform căreia sexualitatea constituie motorul Călin, după ce nevasta Simona îi intetează divorţ (în urma comportării amobi- societăţii. nabile a acestuia), îşi pierde serviciul şi pleacă la ţară, la prietenul său George. Apoi lucrurile se complică foarte mult. Grig află de la Silvia, care era bol- Aici, baba Sanda, după trăirea unei tragedii în care vârcolacul îi omoară bunica navă de cancer, că au o fată, Grigia. Grig merge la Mathilda rugând-o s-o ajute şi mama, îi recunoaşte natura duală, dezvăluită de privirea metalică. Bătrâna este pe Silvia, dar Mathilda moare în timpul acului sexual, la orgasm, în urma unui convinsă că licantropul a fost trimis de divinitate să o pedepsească pentru crima infarct miocardic. săvârşită de străbunica ei care ucisese un vârcolac. Din acest moment, deznodă- Pentru lămurirea problemelor, autorul apelează la o tehnică textualistă. mântul părea previzibil, dar autorul stăpâneşte tehnica surprizelor. După ce Călin Inserează în paginile cărţii o scrisoare lăsată de Matilda şi testamentul acesteia. se convinge de natura sa duală, cere ajutorul prietenlui său George şi apoi al pre- Din scrisoare rezultă că Matilda îndepărtase femeile din viaţa lui Grig: intrând în otului Daniel. Acum începe adevăratul demers al cărţii, care constă în relevarea mintea Silviei o convinge să-l părăsească şi determină accidentul de maşină prin unor probleme existenţiale majore, legate de destin, dragoste şi moarte, precum care Anca îşi pierde viaţa. Matilda ştia tot ce făcea Grig în viaţa aplicând tehni- şi de puterea credinţei. Discuţiile dintre Călin şi preotul Daniel se axează pe ca extracorporalităţii trimiţându-şi corpul astral invizibil acolo unde era iubitul. posibilitatea salvării sale din condiţia licantropică devenind credincios. Pentru a Scrisoarea mai cuprindea şi o reţetă pentru ameliorarea stării Silviei. Efectul se produce miracolul, preotul înceracă să-l îndrepte pe Călin spre citirea Bibliei medicamentului naturist se dovedeşte a fi doar paliativ. şi practicarea rugăciunilor, încercând chiar şi o slujbă de exorcizare. Autorul se De textualism ţin şi inserţiile repetate ca un leitmotiv din cântecul mariei dovedeşte un bun cunoscător al practicilor religioase şi s-a documentat serios Tănase , Cine iubeşte şi lasă. asupra slujbelor. Toate eforturile însă sunt sortite eşecului. În manifestările li- Acum romanul ia o turnură poliţistă, Grig fiind acuzat de crimă de un cantropice, Călin nu o ucide pe baba Sanda, cum ne aşteptam, ci, întâi îl sfâşie poliţist înfumurat. Dar totul se sfârşeşte cu bine şi Grig duce la îndeplinire tes- pe primarul satului, Tudor – tiran şi excroc, apoi pe nevinovata Andra, fiica pre- tamentul. O incinerează pe Matilda şi-i duce cenuşa în Bucegi, pe altarul din otului, de care actantul era atât de îndrăgostit încât spera ca puterea iubirii fetei faţa Sfinxului. După care se căsătoreşte cu Silvia şi se va muta cu Grigia în casa să-l vindece. moştenită de la Matilda, în cartierul Cotroceni. Se cer câteva explicaţii. Licantropii apar, în viziunea autorului, perso- Romanul stă sub semnul lui „ar fi putut să fie” întrucât nu ştim exact dacă naje divine, pedepsitoare („câinii lui Dumnezeu”). Din acest punct de vedere, Matilda sau destinul au determinat evenimentele din viaţa personajelor. Interpre- primarul îşi merita soarta. Dar Andra? A fost sacrificată pentru greşala tatălui ei, tarea rămâne deschisă. Matilda este un personaj frustat, care se răzbună pe toţi părintele Daniel, care, îşi iubise soţia mai mult decât pe Dumnezeu, făcându-i care i-au produs suferinţă, inclusiv Grig. Enigmatica Matilda îşi hotărăşte până o slujbă creştinescă, pe ascuns, după ce aceasta se sinucide. Recidivează şi în şi moartea şi va influenţa destinul lui Grig şi după aceea. dragoste pentru fiica lor, Andra. Există o greşală comună săvârşită de primarul Tema extracorporalităţii nu este nouă în proza lui Geo Naum, a mai fost şi preotul pedepsiţi. Aceasta este mândria omenească mai mare decât dragostea folosită în romanul Pedeapsa de sine, în momentele în care autoexilatul Evsei pentru Dumnezeu. Acum, Dumnezeul relevat de carte se dovedeşte un Dum- îţi părăsea trupul în Delta Dunării şi îşi conducea sufletul în casa familiei sale lăsată la Bucureşti. Continuare în pag. 46 Swami Shivananda în fascinanta sa carte Puterea gândului aduce un elo- Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 46 pag. 45 „Şi-am să joc de zor/ Cu piciorul gol,/ Tu să nu te laşi/ Cântă ceteraş!” nezeu răzbunător, aşa cum se manifestă în Vechiul Testament. Puterea iubirii, Versurile Ravecăi Vlaşin au o muzicalitate specifică şi sunt cantabi- învocată de Noul Testament se dovedeşte insuficientă, în comparaţie cu legea le. Stilul este simplu, limpede, confesiv. Viziunea poetei asupra lumii este talionului promovată în Vechiul Testament. tradiţionalistă, valorile situate în prim plan sunt: credinţa, familia, morala. Călin este lovit în piept de preot, cu cuţitul de vânătoare primit de la baba Poeta crede în forţa poeziei de a învinge efemerul. Sanda. Finalul rămâne deschis, nu ştim dacă actantul moare, întrucât, pentru a Lectura poeziilor din Fresca amintirilor albastre este revigorantă. stopa licantropia, trebuia ca să fie practicate trei lovituri de cuţit în frunte. Pro- babil, vom afla răspunsul în romanul următor. Autorul – narator – personaj dovedeşte multă imaginaţie în construcţia Vasile Luţai – Revărsare de lumină epică, pornind de la supersitia vârcolacului. Se fac referiri la cauzele transfor- mărilor, rămânând deschisă întrebarea motivării alegerii licantropilor. Este o Vasile Luţai s-a născut la 24.09.1950 în localitatea Bocicoiel, jud. Mara- Pesdeapsă a cerului. Autorul descrie versomil stările omului în timpul transfo- mureş şi a absolvit Facultatea de Teologie ortodoxă din Bucureşti. Din 1972 este rării în animal feroce. Răzvan Nicula, bine documentat, trece în revistă un scurt preot paroh în Parohia Ortodoxă Vişeu de Sus III. istoric al metamorfozelor. Acestea se situează, în regimul nocturn al imaginii Preotul Vasile Luţai a publicat până în prezent numeroase volume de ver- (Gilbert Durand - Structurile antropologice ale imaginarului), caracterizat prin suri, de la cele clasice până la haiku-uri. Acum se prezintă în faţa cititorilor cu întuneric, dinţi, gheare, coarne, cuţite, fierăstraie – toate concurând la crimă. volumul Revărsare de lumină (Ed. Limes, 2016), alcătuit din eseuri religioase Scenele erotice dezlănţuite, dau foc imaginaţiei, fiind pe gustul generaţiei dou- în versuri. Cele zece capitole sunt imne dedicate luminiii divine. ămiiste. Desigur, în primul caitol, Neceatul, dedicat genezei lumii, este invocată Stilul autorului este limpede, modern, expresionist pe alocuri. Cartea, deşi starea iniţială de nemanifestare când nu exista nimic decât posibilităţile virtua- se întinde pe parcursul a mai bine de 400 de pagini, se citeşte cu interes. le: „Pe când nimic nu era,/ Necreatul/ Întreit singur era.” Iar universul se naşte Răzvan Nicula este un prozator care promite. din cuvânt/logos divin. Şi Dumnezeu a zis: „Să fie lumină! Şi atunci lumina a Noroc că la lansarea cărţii nu a fost lună plină. învins întunericul.” Dumnezeu a făcut şi îngerii. Există lumina sorilor şi lumina necreată pe care o vedem cu ochii închişi. Lumina necreată apare: „din Sinele Lui lumina.” Raveca Vlaşin – Fresca amintirilor Creatorul rămâne inaccesibil simţurilor noastre, îl vedem în manifestările sale. El, de o treime, reprezintă o multiplicitate în unitate. Este mai presus de fire albastre şi de orice nume: ”Eu sunt Cel ce sunt!” Capitolul Lumen, aduce un elogiu luminii prin care toate s-au făcut. Doar cele zidite făceau umbră, adică răutăţile oamenilor. Întâlnim în acest capitol un Raveca Vlaşin s-a născut la 18.01.1947 în localitatea Mintiu, jude- fragment care descriind torsul cânepii, aminteşte de Amintirile din copilărie ale ţul Bistriţa-Năsăud. În prezent locuieşte în municipiul Dej, judeţul Cluj. lui Ion Creangă: Iată firul tors unde duce: „Fără de margini/ se întindea,/ cum Este membră fondatoare a cenaclului literara „Radu Săplăcan” al filialei firul de cânepă/ pe răşchitor,/ din casă/ până-n tindă,/ şi din târnaţ/ până-n grindă/ ASTRA din Dej. ca să mă lase/ să mă sui în pod/ să fur câte-un cârnaţ/ şi din nou să cobor/ pe-o Poeta a mai publicat două volume de versuri pentru copii: Cartea coajă de lună/ drept în pridvor,”. Un alt fragment din acest capitol devine un copilăriei (2004) şi Scame de zâmbet (2005), urmate de poeziile din De- cântec populat inspirat: „Da´, dui, dui, dui/ şi iară´ dui,/ tăt omu´/ cu vremea lui, mă´,/ până-ajunge-n/ partea lui, mă´-ă–ă./ Da´, si-u-ar moartea blestemată,/ de careflecţii (2006). tăţ´ morţii laolaltă, mă´.” În volumul Fresca amintirilor albastre (Ed. „Astra - Dej”, 2008) Paradoxal, Energiile necreate pornesc de la Fiinţă, fără a fi Fiinţa Lui: autoarea efectuează o călătorie în amintirea copilăriei petrecută în satul „Necreatele energii/ n-au ipostas propriu,/ ele caracterizează ipostasul,/ fiind natal, cu tradiţii puternice pe atunci. Pentru fiecare dintre noi, localitatea atribute ale ipostasului.” Energiile se coboară şi imbrăţişează lumea cu dragoste în care ne-am născut se află situată în centrul lumii. Aici ne reîntoarcem şi trebuie să răspundem la fel. Şi tot paradoxal, Dumnezeu este „Viaţă şi Taină”. fizic sau măcar în amintire regenerându-ne forţele. Dorul după acea stare La masă cu îngerii este o adevărată poezie lirică: „Îngerii aşezaţi pe stele,/ paradisiacă a satului natal o copleşeşte pe Raveca Vlaşin: „Îmi văd sa- ca un ţipăt/ stau înşiraţi/ cum mărgelele pe-o aţă/ pe vânătul cer,/ spre diminea- ţă,/ uitîndu-se unul la altul/ din înaltul/ care-i înconjoară,/ cum apa ce curge pe tu-n amintirea/ Care mă încearcă./ Doru-mi paşte peste file/ Gândul mă scocul/ ce-nvârte piatra de moară,/ cum învârteşte lumina/ când scrâşneşte/ osia debarcă/ Într-o vreme ce-n uitare/ Se cufundă-ncet/ Numai pana mai în- lumii/ cu inelul îngheţat/ al lunii ce ne priveşte”. şiră/ Gânduri de poet –„ (Amintire). Amintirile, desigur, sunt senine. În Eu fără de timp reprezintă un poem dedicat caracteristicilor absolute ale realitate, întâlnim zugrăvit în albastru doar satul tradiţional din copilăria lui Dumnezeu. Iarăşi găsim un fragment ce mă duce cu gândul spre Amintirile autoarei, cel actual fiind gri, în plină destrămare. din copilărie: „Încât aproape că m-a orbit/ prin acel întunerici de lumină/ în care În ceea ce priveşte satul copilăriei el apare idilizat. În fundalul fres- simţeam cum intram,/ că mă destrămam/ cum cămaşa făcută de mama/ din cap până-n tălpi,/ o cămeşoaie lungă de tort,/ ca să ţină de-a lungul,/ până oi creşte cei, poeta elogiază stămoşii, bunicii şi părinţii, verigi în continuitatea nea- mai mare”. mului. Bătrânii satului sunt pilde de înţelepciune (Moş Toader, Mătuşa Luminii din care se nasc toate, îi sunt dedicate în mod special trei capito- Marioara). În prim plan, copiii roiesc pe străzi cu ocazia sărbătorilor între le: Fiinţa luminii, Vederea luminii şi Lumina spirituală. În primul, lumina este care primează cele de iarnă. Lor li se dedică tandre poezii: Jocul caprei, văzută ca iradiere a dragostei divine. Prin actul cunoaşterii, trebuie să ieşi din Cu pluguşorul, Pledoarie pentru Moş Crăciun. tine pentru a primi lumina lui Dumnezeu. Al doilea capitol este dedicat vederii Calendarul ţărănesc este organic, subiectiv, curge altfel decât cel acestei lumini care este o altfel de vedere, cu ochiul cnoaşterii. Lumina spirituală nu este lumina sensibilă detectabilă senzorial ci văzută cu mintea, mai presus de de la oraş, în funcţie de transformările naturii: „Un calendar al vremilor vedere: „Văzut-am lumina/ cea dumnezeiască/ întru răpire,/ la capătul curatei trecute/ Privind spre ieri, la împliniri ştiute./ În hieroglifa viselor fugare,/ rugăciuni,/ că nu-i o lumină/ de la o sursă fizică plecând, ci o lumină-n spirit/ Îşi face schiţa vremea viitoare.” (Calendarul) văzută dinăuntru.” În comparaţie cu satul copilăriei cel actual este depopulat: „Dar un- (În)vederea continuă tema abordată în capitolele precedente dedicate lu- de-i freamătul acela tineresc,/ Ce palpita aici, cu-atâta forţă?/ Îmi pare atât minii, reamintindu-ne de Sfânta treime a Dumnezeirii dătătoare de lumină. de trist şi nefiresc/ Că viaţa abia mai palpită în torţă.” Satul( meu) În final este cântatCortul lui Dumnezeu ca lăcaş suprem al tatălui Ceresc: Astăzi tinerii au plecat la muncă, departe, în străinătate: „Te-ai dus „cortul e mai presus de toate,/ în care creatu-s-au şi se susţin/ toate cele văzute/ şi cele nevăzute.” de ani întregi de-acasă,/ Printre străini odorul meu./ În gând durerea mea Prin această carte, preotul Vasile Luţai se adresează nu numai credincioşi- apasă/ Şi mă apasă dorul greu.” (De ani întregi) lor ci tuturor oamenilor avizi de cunoaştere. Sunt explicate filosofic problemele Tot pe ritm de romanţă avem poezia Mama în care poeta îi aduce un genezei lumii şi misterele luminii şi energiilro necreate. Autorul se dovedeşte un prinos de recunoştinţă, celei mai iubite fiinţe din lume. profund cunoscător al temelor cunoaterii dogmatice pe care le exprimă, uneori Ultimul capitol al cărţii îl reprezintă Cântece pe teme folclorice, literar. Abordarea în versuri a eseurilor contribuie la o lectură mai lesnicioasă. transpuse pe note, de pe banda magnetică, de regretatul profesor de muzi- Scopul cărţii este desigur moralizator. Necredinciosul se îndepărtează de viaţa adevărată, cu rost. Cartea este ca o lumina aprinsă în noapte, far pentru că Teodor Sechei. Exemplificăm printr-o strofă din poeziaVerde busuioc: suflete. n Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 47

GABRIELA ȘERBAN Colocviile revistei ”Reflex”, prilej de frumoasă împletire a artelor

În perioada 14 – 17 iunie 2017, la Băile Herculane s-au desfășurat tradiționalele curată”, iar ”Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” și ”Foc am venit să aduc pe Colocvii ale prestigioasei reviste ”Reflex”, revistă de artă, cultură și civilizație, editată pământ și cât de mult doresc să se fi aprins în inimile voastre.” de 17 ani de Consiliul Județean Caraș-Severin și Centrul Județean pentru Conservarea și Tema ”rugului aprins” s-a încheiat printr-un recital de versuri al poeților: Adriana Promovarea Culturii Tradiționale, în coordonarea magistrală a poetului Octavian Doclin Weimer, Ioan Matiuț, Ionel Costin, Dan Drăgoi, Ion Oprișor, Constantin Novăcescu și și a criticului de artă și literatură Ada D. Cruceanu. Victoria Milescu, iar seara care a încheiat Colocviile revistei ”Reflex” s-a dovedit un Aflate la cea de-a XVII-a ediție, Colocviile revistei ”Reflex” și-au propus, și de regal de poezie susținut de toți poeții prezenți la eveniment: Manolita Dragomir-Filimo- această dată, teme complexe, incitante și deosebit de interesante, iar invitații au fost din- nescu (Timișoara), Michel Bernard și Eliane Hurtado (Franța), Toma George Maiorescu tre cei mai însemnați oameni de cultură ai vremii, alese personalități ale artei contempo- (București/SUA), Pavel Șușară (București), Dalina Bădescu (București), Dan Drăgoi rane. Astfel, cea de-a XVII-a ediție a Colocviilor ”Reflex” s-a desfășurat sub genericul: (Pitești), Zenovie Cârlugea și Zoe Elena Deju (Târgu Jiu), Victoria Milescu (București), ”Pictură. Poezie. Sculptură”. Paulina Popa, Elena Petruț și Mariana Pândaru-Bârgău (Deva), Nina Ceranu și Maria Primirea și prezentarea invitaților au intrat, și la această ediție, în atribuțiile re- Nițu (Timișoara), Augustin Doman și Virgil Diaconu (Pitești), Ilie Cristescu (Băile Her- dactorului șef al revistei ”Reflex”, poetul Octavian Doclin, moderatorul întregului eve- culane), Costel Stancu, Costel Simedrea, Nicolae Sârbu și Alexandra Gorghiu (Reșița), niment, amfitrionul colocviilor. Adriana Weimer, Ela Iakab și Nicolae Silade (Lugoj), Vasile Mirea, Ileana Roman, Vasi- Pe parcursul celor trei zile au fost prezentate numeroase cărți și reviste, au fost le Morar și Nicolae Schianu (Turnu Severin). prezentați scriitori și autori de cărți și publicații, Evident, Colocviile revistei ”Reflex” și rega- importanți editori și oameni de cultură din țară și lul poetic s-au încheiat cu poema docliniană, pentru străinătate. că ”Un cerc în alt cerc se închide/ orbirea și căința/ Cea dintâi seară a fost dedicată scriitorilor plăcerea suavă și mântuirea/ alt cerc un alt cerc des- și editorilor, prezentărilor de cărți și autori, reviste- chide/mâna și trupul/indecizia și umbra/ cerc închis lor și publicațiilor de cultură. Au luat cuvântul și au peste cerc deschis/sublima identificare” ...spune Po- prezentat cărți și reviste scriitorii: Octavian Doclin etul... (Reșița), Lucian Alexiu (Timișoara), Maria Nițu Așadar, ”cercul doclinian” a mai săvârșit o re- (Timișoara), Cornel Ungureanu (Timișoara), Ion Co- marcabilă ediție a Colocviilor revistei ”Reflex”, cea cora (București), Dana Pocea Cocora (București), de-a XVII-a, cel mai important eveniment al vieții Bata Marianov (București), Toma George Maiorescu culturale și literare din Banatul de Munte, promo- (București), Ioan Deșidan (Cluj-Napoca), Ioan Matiuț vând o literatură română de calitate și o veritabilă (Arad), Zenovie Cârlugea (Târgu Jiu), Nicolae Sâr- artă românească, reprezentate de aleși oameni și bu (Reșița), Costel Simedrea (Reșița), Pavel Șușară specialiști de seamă, personalități ale culturii, litera- (București), Sabin Păutza (Reșița), Dorina Sgaver- turii și ale artei românești. dia (Reșița), Mariana Pândaru (Deva), Paulina Popa ”Eu sunt îndrăgostit de Dumnezeu și de Ba- (Deva), Virgil Diaconu (Pitești), Dumitru Augustin natul meu” afirmă poetul Octavian Doclin, și o Doman(Pitești), Simion Dănilă (Belinț), Laurian Lodoabă (Lugoj), Gheorghe Jurma dovedește cu fiecare ediție a Colocviilor ”Reflex”. (Reșița), Gabriela Șerban (Bocșa), Angelica Herac (Reșița), Nina Ceranu (Timișoara), Victoria Milescu (București) și Constantin Novăcescu. * La această frumoasă întâlnire a pasionaților de condei au fost prezentate reviste precum: ”Arca” ( Arad), ”Reflex” (Reșița), ”Argeș” (Pitești), ”Arena literară”(București), Cu prilejul acesta, a fost lansată revista REFLEX (An XVIII, serie nouă, nr. 1-6 ”Cafeneaua literară” (Pitești), ”Banat” (Lugoj), ”Măiastra” (Târgu Jiu), ”Bocșa cul- / 196-201, ianuarie – iunie 2017, 92 p.) apărută, sub egida USR, la Reșița, sub coordo- turală” (Bocșa), ”Actualitatea literară” (Lugoj), ”Orizont” (Timișoara), ”Orient latin” narea poetului Octavian Doclin și cu ajutorul Adei D. Cruceanu (redactor) și Georgetei (Timișoara), ”Nedeia” (Reșița), ”Ardealul literar și artistic” (Deva). Havei (secretariat). Îmbinând într-un mod echilibrat „dragostea de Banat”, cu bogatele-i De asemenea, au fost prezentate câteva cărți, cele mai recente apariții ale edi- tradiții socio-cultural-istorice, cu fenomenul cultural de pe întreg teritoriul patriei, revis- turilor prezente: ”Povești pe albul zăpezii” de Costel Simedrea (”Mirador” din Arad, ta „Reflex” este un reper de indiscutabilă orientare culturală din această parte de țară. 2017), ”Coada dracului” și ”Valea cu ierburi amare” de Bata Marianov (”Palimpsest” Ilustrând în mod pertinent cultura și spiritualitatea bănățeană, în special cărășeană, din din București, 2017), ”Sabin Păutza Maestrul” de Daniela Caraman Fotea (”Palimpsest” Banatul Montan, „Reflex” menține un real dialog cu fenomenul literar din întreg spațiul din București, 2017), ”Catalogul cărților cu autograf la Biblioteca ”Tata Oancea” Bocșa, românesc, atât prin colaborările directe cât și prin cronicile dedicate scriitorilor români vol. 2” și ”Labirintul cărților” de Gabriela Șerban (ambele apărute la editura TIM din de pretutindeni semnate de încercați cronicari precum Adrian Dinu Rachieru (George Reșița, 2017), ”Supremum vale Nicolae Bocșan” coord. Gabriela Șerban și Silviu Fer- Bălăiță in memoriam), Vasile Petrică (Titu Maiorescu), Zenovie Cârlugea (Gheorghe ciug (”Nepsis” din Timișoara, 2017), ”Mihai Eminescu – drumuri și popasuri în Gorj” de Bălan – o metafizică a suferinței, Monumentele „Mihai Eminescu”),Aureliu Goci (Poe- Zenovie Cârlugea (Târgu-Jiu, 2016), ”Casa oglinzilor” de Lucian Adam (”Eubeea” din zia lui Toma George Maiorescu), Luciana Angeru (Poezia lui Ștefan Aug. Doinaș), Radu Timișoara, 2017); ”Doi oameni răi” de Nicolae Țic (”Călăuza” din Deva, 2016), ”Suflet Ciobanu (Lecturi și priveliști – Ioan T. Morar), Tudor Nedelcea (Z. Cârlugea - „Mihai de sticlă” de Paulina Popa (”Emia” din Deva, 2016) și altele. Eminescu. Drumuri și popasuri în Gorj”), Petru Vasile Tomoioagă (Ion Marin Almăjan), Cea de-a doua zi a Colocviilor a fost dedicată artei și slujitorilor ei, sărbătoritul Alexandra Gorghiu (Jean Poncet), Sanda Galopenția („Tema emigrației și a exilului”), zilei fiind artistul plastic român de talie internațională, Silviu Orăvitzan. Marian Barbu (Octanvian Doclin), Adela Lungu-Schindler (Radu Ciobanu), Ionel Bota Revista ”Reflex” a sărbătorit cei 75 de ani ai maestrului acordându-i și o bineme- (Aurel Gheorghe Ardeleanu, Ana Kremm), Ladislau Daradici (Constantin Stancu), Ana ritată distincție, precum și rezervându-i un moment special – vizionare de film dedicat Kremm (Marin Vânătoru) ș.a. artistului, precum și importante alocuțiuni venite din partea celor mai avizați specialiști De o reală valoare sunt poemele semnate de Eugen Dorcescu (la sărbătorirea celor ai vremii: criticul și istoricul de artă, cercetător al istoriei artei, scriitorul și publicistul 75 ani de viață), Nicolae Sârbu, Elisabeta Isanos, Victoria Milescu, Ela Jakob, Zoe Elena Pavel Șușară, pictorul și artistul grafic Petru Galiș, criticul și istoricul literar Cornel Un- Deju, Ion Cocora,Constantin Leontescu, Alexandra Gorghiu, Ana Botezan, Iulian Barbu, gureanu, sculptorul și scriitorul Bata Marianov, dar și publicistul Titus Crișciu, precum și Paulina Popa, Iosif Băcilă, Rolf Bossert (1952-1986), Simion Dănilă (traducând poeziile dna. prefect Florența Albu, reprezentant al oficialităților județene cărășene. lui Peter Jung). O notă aparte pentru eseul Anei Kremm, dedicat împlinirii a 2000 de ani Cea de-a doua parte a zilei s-a dovedit a fi fabuloasă! Fiind ziua de 15 iunie, zi dedicată memoriei ”poetului nepereche”, scriitorii au creat un ”Moment Eminescu”. de la moartea poetului latin Publius Ovidius Naso (43 a. Ch. – 17 p. Ch), în exilul de la Scriitori precum Octavian Doclin, Mariana Pândaru, Vasile Petrica, Pavel Șușară, Cornel Tomis: „Jeluirea exilatului la Tomis. Recitindu-l pe Ovidiu după 2000 de ani”. Ungureanu și Zenovie Cârlugea au recitat din poemele eminesciene și au dezbătut unele O atenție cuvenită este acordată studiilor și eseului (Ion Marin Almăjan – Trifo- aspecte mai puțin cunoscute ale vieții poetului. iul bănățean și proiectele de „culturalizare” a Timișoarei, Liviu Spătaru – Vituperația Excepționale au fost expozeurile artiștilor plastici Bata Marianov, Petru Galiș și ca figură de stil, Diana Ureche – Presa literară și metamorfoza poeziei lui Ștefan Aug. Silviu Orăvițan, precum fabuloasă a fost prelegerea despre artă susținută de criticul și Doinaș, Corneliu Chisăliță – Lucrul care trebuie), prozei (C. Voinescu, Nicolae Sârbu), cercetătorul Pavel Șușară! Moment excepțional! însemnărilor (Edith Guip Cobilanschi, Iosif Bădescu, Clara Maria Constantin – mana- De asemenea, poetul lugojean Ion Oprișor a fost prezentat și în calitate de artist gerul Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” din Reșița), memorialisticii, fenomenului ar- plastic, fiindu-i vernisată expoziția de pictură organizată în cadrul Colocviilor. Despre tistic (Petru Galiș – Taberele din Banatul de munte; Dorina Sgaverdia - Silviu Oravitzan lucrările artistului plastic Ion Oprișor s-au exprimat Petru Galiș și Pavel Șușară. – Lumină din lumină, Festivalul Internațional „Sabin Pautza”), interviului (Titus Crisciu Cea din urmă zi a Colocviilor revistei ”Reflex” a fost dedicată poeziei. ”Poezia în dialog cu Matei Vișniec), unor merituoase omagieri (profesorul-cărturar Vasile Pis- rugului aprins” a fost tema propusă de Octavian Doclin, organizatorul principal, o temă tolea – 70; pictorul clasic Gheorghe Baba, 1863-1938, tatăl mai cunoscutului Corneliu incitantă și, evident, interesantă. Baba; lingvistul Vasile C. Ioniță – 85; istoricul Liviu Groza – 85). Despre mișcarea isihastă numită ”Rugul aprins” au vorbit Cornel Ungureanu, În totul, un număr reușit, plin de materiale interesante și de voci distincte.Felicitări Vasile Petrica, Pavel Șușară, Ilie Cristescu și Octavian Doclin, concluzionând prin cuvin- realizatorilor, la trecerea pragului de 200 de numere de până acum, și la multe alte sute tele părintelui Daniil Tudor: ”Lui Dumnezeu trebuie să-i dăm ceea ce avem mai de preț: de apariții! Convinși fiind că o istorie culturală și literară cu adevărat viabilă și completă, mintea unită cu inima prin rugăciune în Duhul Sfânt”, deoarece ”Mintea creștinului în special a Banatului, nu poate fi realizată fără apelul la bogatul dosar bibliografic al este preot care trebuie să-i aducă lui Dumnezeu jertfă pe altarul inimii sale rugăciunea revistei „Reflex” din cei 18 ani de apariție neîntreruptă.(z.c.) n Portal-MĂIASTRA v Anul XII, nr. 4 (49)/2016 48 Două milenii de la moarte Ovidiu şi cultura română Se împlinesc două milenii de la moartea lişti în domeniul (Corneliu Dima-Drăgan, Dali- Date despre personalitatea traducătoru- ultimului mare poet elegiac latin, Publius Ovi- la-Lucia Aramă, Dan Simonescu, Şt. Bezdechi, lui ne sunt oferite cu acribie, de cei doi editori, dius Naso (43 î.H.-17 d.H.), cu legături strânse Ov. Drimba, Tudor Vianu, N. Lascu etc.). în documentata lor introducere. Logofătul Scar- cu meleagurile noastre. Fin observator al psi- lat Barbu Tâmpeanu, cărturar poliglot, erudit şi hologiei iubirii şi moravurilor epocii sale, sus- umanist este şi autorul unei alte traduceri, Isto- piciosul împărat Octavian August îl exilează la ria arăpească (1808), a unei Geografii a Ţării Tomis, unde scrie Tristele şi Scrisori din Pont, Româneşti, tipărite la Bucureşti în 1840, şi al opere care se adaugă celorlalte, Iubiri, Scriso- unui interesant Curs de literatură (manuscris, rile eroinelor legendare, Arta iubirii, Remediile din păcate, pierdut). iubirii, Fastele, Metamorfozele, dar şi scrieri de Începută în octombrie 1808, traducerea altă natură: Despre peşti şi pescuit, Despre cos- cărţii I a marelui Ovidiu, a doua traducere meticele de înfrumuseţat. cunoscută în literatura română, după cea a lui Notorietatea şi exilul său la Tomis au tre- V.Aaron (1803), nu urmează textul ad-literam al zit interesul călătorilor străini prin ţările române originalului: Scarlat BarbuTâmpeanu tălmăceş- sau ale cronicarilor români. Enea Silvio Picco- te în proză versiunea versificată a capodoperei lomini (1405-1464), viitorul Papă Pius al II-lea, poetului latin Ovidiu, primul poet cunoscut pe descrie, în Cosmografia sa (1501) regiunile lo- meleagurile noastre. cuite de români, atribuind, însă, greşit, preluând Operele lui Ovidiu au avut o circulaţie de la Ovidiu (Scrieri din Pont, elegia IX), des- intensă în întregul ev mediu european, fiind sur- cendenţa noastră din romanul Flaccus1. să de inspiraţie pentru Dante şi Boileau, Rubens Un alt călător, Aubry de la Motraye (1674- sau Tizian. La noi, Ovidiu e cunoscut din timpul 1743), aflat în solda regelui Carol al XII-lea, cronicarilor Miron şi Nicolae Costin, care tra- scrie o Călătorie în Ţările Române, efectuată duce în proză câteva versuri în Carte pentru des- între 1711 şi 1714, în care observă, la faţa locu- călecatul dintâi a Ţerei Moldovei şi neamului lui, autenticitatea descrierii Dobrogei, făcută de moldovenesc. Al doilea dintre fiii cronicarului Ovidiu: „este adevărat că Ovidiu descrie ţara Miron Costin, Nicolae Costin preia pasaje din şi barbaria geţilor şi sarmaţilor care locuiau Metamorfozele lui Ovidiu , pe lângă alte izvoa- în vecinitatea acestui râu în Elegiile sale şi în re antice sau medievale, dovedindu-şi erudiţia. Scrisorile sale pontice etc., dar el lasă peste tot Tălmăcirea lui Tâmpeanu, deşi numai a primei să se înţeleagă că vestitul oraş Tomis, locul exi- cărţi din cele 15 câte conţine întreaga lucrare, se lului său se găsea pe ţărmurile din aceste părţi detaşează atât prin vechime, cât şi prin faptul că ale Mării Negre, unde Dunărea, pe care el o nu- se constituie într-un monument de limbă litera- meşte Istrul, cum era numită de toţi în vechime, ră. îşi varsă apele. Aceşti geţi şi sarmaţi, cunoscuţi În cultura română, primul care vehiculează Tâmpeanu depăşeşte condiţia unui sim- soldaţi sub numele de moldoveni, munteni, tă- numele lui Ovidiu este Miron Costin. În cărţi- plu traducător. După cum afirmă cei doi editori, tari, cazaci, erau răspândiţi pe malurile Dună- le sale de propagandă externă (Cronica polonă „pe el îl frâmântă idei, cărora caută să dea un rii şi ale Baristenului şi se întindeau până din- (1677) şi Poema polonă (1684) privind origi- răspuns, şieşi şi altora, deopotrivă”5. Fiecare colo de Tanais”2. nea romană a limbii şi poporului român, dar şi povestire mitologică, intitulată, după obiceiul Este firesc ca numele unei celebrităţi li- în poemul filosofic Viaţa lumii (1673), numele pământului, „basne”, cuprinde pricina, apoi is- terare să trezească şi interesul localnicilor. În şi opera scriitorului latin sunt folosite alături de torisirea ei pe larg şi se încheie, ca şi traducerea 1563, boierii moldoveni aveau prilejul de a au- alţi scriitori renumiţi: Dion Casius, Piccolomini, lui Aaron, după model medieval, cu câte un tâlc, dia prima evocare a poetului latin I. Sommer, Eutropius, Plutarh, Marţial, Plautus, Curtius, menit să arate, pentru fiecare legendă, semnifi- ca şi prin prezumtiva predare la Academia din Bonfini, Topeltin etc. caţia sa etică, în acest fel scopul educativ al po- Cotnari, a unor date ovidiene. Puteau oare în- * * etului fiind edificator. Tâlcul este, aşadar, creaţia ţelege boierii autohtoni dacă n-aveau minimum * traducătorului şi semnificaţia etică este văzută de cunoştineţe de cultură generală sau dacă nu Folosind cu predilecţie teme din mitolo- deseori prin prisma realităţilor româneşti. Aşa, manifestau interes pentru asemenea fenomene gia greacă (pe care avea s-o cunoască în exilul de exemplu, basnul al şaselea (căci Tâmpeanu de cultură? Desigur că nu, iar crearea vestitei său tomitan), Ovidiu a rămas, prin opera sa, ală- şcoli de la Cotnari, chiar dacă nu-i o iniţiativă turi de Homer, scriitorul antic care a influenţat locală, dar creată şi populată de umanişti recu- benefic cultura europeană timp de două milenii, noscuţi şi cu dragoste pentru beneficiarii ei, reali fiind tradus şi asimilat timpuriu şi în cultura ro- sau potenţiali (Sommer care, se pare, îşi însuşise mână. chiar dialectul valah, remarcase în Elegiae XV În acest sens, Editura „Cartea Româneas- şi Vita Iacobi Despotae similitudini între lim- că”, condusă de Marin Preda, ne-a pus la înde- ba noastră şi cea latină), vine să satisfacă acest mână, în 1975, cu prilejul bimilenarului Ovidiu, apetit. Însuşi acest învăţat, venit nu în chip de o carte bibliofilă de mare interes şi utilitate:Me - aventurier, avea să remarce că poporul pentru tamorfoze, cartea I, a poetului latin exilat la To- care optase era „dornic foarte de noutăţi şi de mis, tradus şi prelucrat la 1808 de Scarlat Barbu schimbări”(Elegiae XV)3. Tâmpeanu. Prefaţa aparţine lui N.Lascu, iar in- Ediţii şi chiar incunabule ovidiene prezen- troducerea, textul stabilit, transcrierea şi notele te pe teritoriul nostru au fost studiate de specia- lui N.Vasilescu-Capsali (pasionat colecţionar, în 1 Vezi pe larg, în studiul nostru, Imagologia cărţii şi culturii posesia căruia se afla manuscrisul, cunoscut şi româneşti, în Tudor Nedelcea, Românii de lângă noi, Craiova, prin alte contribuţii remarcabile în domeniul bi- Fundaţia Scrisul Românesc, 2011, p. 11-56. 4 2 Călători străini despre ţările române. VIII. Volum îngrijit de bliofiliei) şi lui Dan Rîpă Buicliu . Maria Holban (redactor responsabil), M.M. Alexandrescu-Der- 4 Publius Ovidius Naso, Metamorfoze, cartea I. Traducere şi sca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică prelucrare Scarlat Barbu Tâmpeanu (1808). Prefaţă Nicolae şi Enciclopedică, 1983, p. 196. Lascu, introducere text stabilit, transcriere şi note de Nicolae 3 Vezi Tudor Nedelcea, Geneza ideilor social-politice şi filo- Vasilescu-Capsali, Bucureşti, Cartea Românească, 1975. Vezi sofice în literature română veche, Craiova, Scrisul Românesc, şi Tudor Nedelcea, Ovidiu tradus în 1808, în Tudor Nedelcea, 290. 1987, p. 106. Vocaţia spiritualităţii, Craiova, Scrisul Românesc, 1995, p. 289- 5 Ibidem, p. 15. Portal-MĂIASTRA v Anul XII, nr. 4 (49)/2016 49 face chiar o numărătoare a lor) în care istoriseş- ne, care şi-a găsit în vers cea mai nobilă cutie ologismul dur exilare, Sorescu foloseşte terme- te metamorfoza lui Licaon în lup, „este o foar- de rezonanţă12”. Buchetul poetic format din me- nul relegare, mai apropiat vocabularului poetic. te bună povăţuire, care învaţă pe împăraţi şi dalioane critice şi antologii, o concepea în două Învinuit de stricarea moravurilor, Ovidiu se re- pe domni să nu facă nimic până nu va cerceta volume: de la începuturi până la 1900 şi „de aici leagă la Tomis, unde îl surprinde contrastul din- bine”6. Zeus voind să-i pedepsească pe cei răi, până la ... unde voi ajunge13”. tre Roma „petrecăreaţă şi Tomisul cufundat în procedând democratic, „cheamă nu numai pe cei Primul scriitor comentat şi antologat de griji, cu năvălirile astea barbare mai noi. Clima mari, ci şi pe cei mici zei, vrând să ne arate cu autorul Liliecilor este Ovidiu. „Ce legătură are este potrivnică. Fără prieteni, fără iubite, fără aceasta, că domnii nu se cuvine să se sfătuiască Ovidiu cu solul românesc?” se întreabă Marin orizont şi...înaintând în vârstă20”. numai cu boierii cei mari, ci şi cu cei mai mici Sorescu chiar la începutul studiului său, şi-şi Un fapt mai puţin cunoscut consemnează, oameni, care vor fi buni şi înţelepţi, ca să aibă răspunde: „Are! Tocmai solul. Venind – e drept pentru posteritate, Marin Sorescu: regizorul ita- loc la sfaturile domnilor”7. După exemplul zeu- că nu de bunăvoie – pe pământ românesc, s-a şi lian Giuseppe de Sanctis voia să realizeze, prin lui care a coborât din cer pe pământ spre a vedea făcut român... Încetul cu încetul14”. Marin So- anii 1970, un film despre Ovidiu. Scenariul?! realitatea, „stăpânitorul, după cum socotesc, nu rescu, în postura de critic şi istoric literar, ex- Marin Sorescu, deci o coproducţie italo-română. trebuie să crează câte aude, ci să vază lucru- Nu s-a realizat acest film din cauza românilor rile cu însuşi ochii lui, iar nu cu ochii slugilor „care i-au dus cu vorba pe italieni”. lui... să nu primească pârăciunile şi clevetirile După o inedită şi surprinzătoare definiţie care au pierdut o sumă de oameni nevinovaţi. a poeziei („Poezia văzută ca o enciclopedie a Trebuie, zic, să fie însuşi martor lucrurilor mai civilizaţiei. Versurile sunt ca nişte ciocănele de înainte de a se face judecător”8. Răutatea, lăco- ţimbal care ating cutare sau cutare nume pro- mia sălbatică care transformă pe unii oameni în priu, ce înfioară sensibilitatea prin rezonanţa fiare pentru semenii lor sunt stigmatizate: „nu profundă pe care o au deja în sufletul nostru”)21, este alt lucru mai rău la om decât când uită cine Marin Sorescu trece la o succintă analiză a cre- este: din basnul acesta a izvorât cuvântul ce se aţiei ovidiene, constatând o „uşurinţă extraordi- zice: homo, homini, lupus”9. Expresia, ajunsă nară a versificaţiei”, creaţie cu „un temei artistic celebră, folosită pentru prima dată de poetul la- adevărat”, o „descrescenţă lirică a prozei”, în tin Plaut, acum 2000 de ani şi apoi de Bacon, care se regăseşte plenar „exprimarea orgolioasă Hobbes, Balzac, referirile la diverşi autori, pre- a poetului care ştie că îşi construieşte un monu- cum şi documentatele comentarii etice, lasă să ment22”. se întrevadă erudiţia şi formaţia sa. În studiul dedicat celor cinci poezii ale lui Punerera în circulaţie universală a aces- Vasile Cârlova sub titlul Poetul călare, la ediţia tui text inedit, transcrierea lui într-o dublă redac- bibliofilăRuinurile Târgoviştii23, îngrijită de So- ţie (textul chirilic cu transcrierea lui fonetică), rescu, sau în prefeţele celor două cărţi de Scrieri excelenta prezentare grafică fac din această edi- de Mihai Viteazul24 şi Tudor Vladimirescu25 îl ţie o lucrare monumentală, bibliofilă, un adevă- mai regăsim astfel pe Sorescu tratându-şi con- rat act de cultură. fraţii cu atâta şăgalnicie şi preţuire nedisimulată. Încheierea micului său studiu despre * * Ovidiu poartă amprenta inconfundabilă a * genialului Marin Sorescu: „Dacă de la Roma El însuşi un exilat, Vintilă Horia (1915- «ne tragem» - să nu-l lăsăm la o parte pe roma- 1992) a transfigurat destinul lui Ovidiu într-un nul poet, care a venit să se tragă primul – primul roman de mare succes, Dumnezeu s-a născut în în tristeţea noastră”. exil10, scris în 1960, în limba franceză. A fost Ovidiu şi-a găsit un ecou binemeritat şi distins cu Premiul „Goncourt” dar, la reacţia ex- plică motivul începerii antologiei sale cu Ovidiu benefic în cultura română. tremiştilor români de stânga (concetăţenii săi!?) în stilul său caracteristic: „A fost Ovidiu un poet Tudor NEDELCEA din exil şi a presei comuniste franceze, Vintilă român? Sigur că n-avea cum să fie român, dar Horia este nevoit să refuze onorantul premiu. roman tot a fost. Ce mi-e roman – ce mi-e ro- Ipoteza scriitorului român este că Ovidiu a fost mân, îţi vine să zici. Chestie de o vocală: de a izgonit la Tomis pentru că făcuse parte dintr- când deschisă, când întunecată, friguroasă, cu o sectă ezoterică interzisă în Imperiul Roman. căciulă. Pe ţărmul nostru Ovidiu a purtat căciu- Ovidiu lui Vintilă Horia poartă povara însingu- lă. Aici a cunoscut exilul şi tristeţea ţărmului rării, al depărtării de locurile natale, exotice, în mării neospitaliere15”. comparaţie cu vitregia meleagurilor dobrogene Observând o meteahnă românească, de a (cum o atestă însuşi poetul în Tristele), stare su- minimaliza valorile, Marin Sorescu scrie că Ovi- fletească care-i prilejuieşte găsirea lui Dumne- diu a avut un statut aparte, „l-a impus străinăta- zeu. tea”, „Tomisul l-a înfiat şi-i odihneşte cenuşa16”, „poet blestemat”, „om de răscruce” (s-a năs- * * cut înainte de Iisus şi va muri după Mântuitor), * Ovidiu „îmbibat ca un ca un burete de cultura După traducerile – şi implicit studierea clasică17”, este totodată, şi modern. Sorescu dis- creaţiei ovidiene, începând cu Vasile Aaron, tinge două etape ale biografiei sale: una „până la Scarlat Barbu Tîmpeanu, I. Barac, T. Naum, Ma- relegarea la Tomis”, în anul 9 d. H., când era „un ria Valeria Petrescu, Virgil Popescu, I. Florescu, cetăţean normal, e drept, dinspre elita romană, David Popescu etc., – mai aproape de zilele căsătorit – de trei ani, fără copii, semne parti- noastre, Marin Sorescu alcătuieşte o Bibliotecă culare – poet18”. Era, scrie Sorescu mai departe, 11 19 de poezie românească , „de dragul limbii româ- „om de lume şi poet profesionist ”. În loc de ne- 20 Ibidem, p. 12. şi antologie. Ediţie îngrijită de Mihaela Constantinescu şi Virgi- 21 Ibidem, p. 12-13. 6 Ibidem, p. 71. nia Sorescu, Bucureşti, Editura Creuzet, 1997. 22 Ibidem, p. 14,15. 7 Ibidem. 12 Ibidem, p. 8. 23 Vasile Cârlova, Ruinurile Târgoviştii, ediţie îngrijită şi prefa- 13 Ibidem. ţată de Marin Sorescu, Craiova, Scrisul Românesc, 1975. 8 Ibidem. 14 Ibidem, p. 9. 24 Mihai Viteazul, Scrieri, ediţie îngrijită de Tudor Nedelcea, 9 Ibidem, p. 73. 15 Ibidem, p. 15. prefaţa, Cum scria Mihai Viteazul, de Marin Sorescu, Craiova, 10 16 Ibidem, p. 9. Scrisul Românesc, 1993. Vintilă Horia, Dieu est né en exil, Paris, 17 Ibidem, p. 10. 25 Tudor Vladimirescu, Scrieri, ediţie îngrijită de Tudor Nedel- Fayard, 1960. 18 Ibidem. cea, prefaţa, Tudor Vladimirescu şi literature stării de urgenţă, 11 Marin Sorescu, Biblioteca de poezie românească, Comentarii 19 Ibidem, p. 11. de Marin Sorescu, Craiova, Scrisul Românesc, 1993. Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 50 Publius Ovidius NASO - 2000 pag. 52 De subliniat că aprecierea de care se bucură opera sculptorului, pictorului, graficianului și poetului Afinităţi elective Czeslaw Dzwigaj a depășit de mult granițele Poloniei în domeniul artei monumentale, mai recent și în pictură. Operele sale au intrat în colecții particulare și în muzee din Polonia și din întreaga lume. NICOLAUS OLAHUS ŞI OVIDIUS În 2002 a fost deschisă o expoziție permanentă cu lucrările sale în Muzeul din localitatea sa natală, Nicolaus Olahus este o personalitate emble- emuli ai marilor clasici greci şi latini pe care îi culti- Nowy Wiśnicz, iar din anul 2008, în Palatul Lubomirski matică a culturii europene1 din secolul al XVI-lea. vau ostentativ. din aceeași localitate se află o colecție de modele în Născut în Transilvania dintr-o familie de români, a Olahus nu mai foloseşte termeni creştini – iad, miniatură a câtorva zeci dintre monumentele sale, urmat şcoala capitulară de la Oradea, a fost paj la rai, sfinţi etc. – ci termeni păgîni – Olimp, Parnas, deschisă publicului. este curtea lui Vladislav II, iar în 1516-1526 a fost secre- Helicon, Hipocrene etc. Astfel, arhanghelul Gabri- Opera poetică a artistului Czeslaw Dzwigaj strâns legată de activitatea desfășurată de universitarul tar al episcopului de Peč, canonic la Peč, protopop la el după o coborîre între muritori, se înalţă iarăşi în cracovian în domeniul plastic. Numeroasele albume pe Komáron şi canonic la Strigoniu. Olimp, iar cînd moare mama unui prieten, Olahus ne care le-am admirat, peliculele filmelor documentare În anul 1526 s-a produs însă un eveniment încredinţează că a chemat-o Zeus. Nu este, desigur, o consacrate creației sale în Polonia și pe mapamond, crucial în viaţa Europei. Soliman Magnificul a în- erezie, ci un reflex al culturii clasicilor latini, îndeo- opera poetică originală semnată de el, m-au pus vins armata ungară la Mohaci, regele Ludovic II a sebi, a Metamorfozelor lui Ovidiu. în fața unui Michelangelo Buonarroti al vremurilor căzut în luptă, iar Ungaria a fost transformată în pa- Temele comune la Olahus şi Ovidius sînt frec- noastre. Nimic exagerat în afirmația de mai sus. Cunosc şalîc. Regina Maria, sora lui Carol Quintus, a plecat vente. Relevăm mediul neprielnic pentru poezie şi puțini pictori sau sculptori contemporani care să se fi pronunțat cu atât precizie, simțire și simț poetic în în exil, însoţită de secretarul său Nicolaus Olahus, durerea provocată de moartea unui frate. Ovidiu de- același timp, asupra artei în general, dar mai ales asupra la Bruxelles. Aici, între anii 1531-1542, N. Olahus plînge amorţirea muzei: „Unde mai pui că talentu-mi artei timpurilor noastre, precum Czeslaw Dzwigaj. Îl se remarcă printr-o vastă corespondenţă cu fruntaşii înecat de-o lungă rugină/ A amorţit şi-a pierdut mult remarc a fi un estetician contemporan sincer, care nu Europei, prin lucrări istoriografice, dar şi prin poezii din puterile-i vechi/ Chiar de-i fertil un ogor dacă nu are nici o inhibiție în a emite cu mare curaj idei perene. scrise în limba latină sau în limba greacă, învăţată e arat fără preget/ Nu va produce decît iarbă, ciulini şi Mă întreb câți confrați mai tineri, care se trag din cu discipolii lui Erasmus şi cu profesori de la Cole- scaieţi”. La Olahus întîlnim aprecieri înrudite: „Dacă Brâncuși sau Pallady au încercat să transmită posterității giul din Louvain. Diploma sa de înnobilare din 1548, în cartea mea nu se află nimic plăcut sau desfătător, - din interior - mesajul artistic pe care îl emană opera sa. nov. 23, relevă erudiţia şi omenia sa: „iar în Belgia este că o grijă neliniştită mă împiedică să scriu mai Czesław Dźwigaj nu se sfiește să o facă, cu multă simțire și despre artistul din Hobița. Și cu cât aplomb, aşa te-ai purtat, cît pe tine te-au iubit şi te-au cinstit şi bine... Căci mintea mea e lovită de grele nenorociri. cât de drept și de vertical, mai ales în acest an aniversar, cei mai mari şi cei mai mici oameni. Toţi s-au mirat Ogoarele mele n-au fost cultivate de catonii cei meş- legat de 60 de ani de la trecerea în veșnicie a marelui de marea ta învăţătură, de ştiinţa limbii greceşti şi teri, de aceea pămîntul neîngrijit va da o slabă recol- sculptor: ai transcris totul în bronz / cu ecoul ai forjat a limbii latine precum şi de îndemînarea de a scrie tă”. Ovidius consideră că poezia înaltă cere condiţii în piatră / lemnul l-ai cioplit / ai dat patinei eleganţă // oratoreşte şi poeticeşte”. de viaţă senine: „Căci poezia se naşte din suflete în- rămâne doar ca sufletul să-l arzi / cel blestemat în sinteza Poemele lui Olahus2 păstrate pînă azi, 75 la seninate/ Neaşteptate dureri timpul mi-au posomorît/ formei / în ansamblul esteticii frumosului / ai cântat pe- număr, atestă un poeta doctus în care natura şi cul- Dar poezia cere şi vreme şi singurătate/ Eu de vifor- ale adevărului acorduri / despre dorul formei perfecte ce-nvinge abisul zărilor // sunetul să-l materializezi / tura se îmbină armonios. Aceste poeme, citite şi niţe mari şi de furtuni sînt bătut”. Aproape identic se aceiaşi confesiune / doar un alt mediu // crezând într-a comentate în cercuri umaniste, i-au adus titlul de exprimă şi Olahus: „În vijelia vremilor sînt grijilor verticalismului victorie / la ideea simbolică ajuns-ai / poeta ornatissimus. Ucenicia sa la „tăcutele cărţi” o pradă/ Deşi subiecte-aş avea pentru un poem gran- pentru a cădea în nemurire. Brâncuși. mărturiseşte singur: „Nu al Italiei sol mi-a îmbogă- dios/ Dar al meu suflet nu stă în verdeaţa odihnei/ Operele sale de dimensiuni și expresii diferite, ţit al meu suflet/ Grecia nu-mi oferi prea învăţatele-i Darul Haritelor, al Thaliei şi al fecioarei Athena/ Cer, grafica, pictura și poemele pe care le-a semnat ne aduc şcoli/ Nici a Germaniei ţară nu mi-a cultivat caracte- precum ştii, tihnă şi pacinic răgaz”. în față chipul unui artist universal, care nu se sfiește rul/ Belgia cea învăţată nu-mi dete nici un maestru/ Elegia lui Ovidius scrisă la moartea prematură să își declare obârșiile, o face chiar cu mândrie exact Graţie nicicum nu mi-a dat Franţa bogată în Duh/ a fratelui său a inspirat una dintre cele mai celebre în această perioadă a globalizării. A se reține eleganța exprimării fără de echivoc: “sunt fiu al pământului Dacă e-n mine ceva (recunosc că-i doar o scînteie)/ elegii ale lui Olahus compusă la decesul fratelui Ma- polonez și al istoriei Poloniei. / Din această Țară mă trag Apoi aceasta-nvăţai de la tăcutele cărţi”. Dacă pentru tei. Ovidius spune: „Fratele meu împlinise de două și nu-mi este permis să uit acest lucru”. opera sa istorică a valorificat îndeosebi modelul lui ori zece ani din viaţă/ Cînd se sfîrşi, parcă luînd parte Multe din aserțiunile artistului Dźwigaj mi-au Sallustius „cel înţelept la sfat” şi al lui Titus Livius din mine cu el”. Decesul lui Matei, fratele lui Olahus, amintit de versurile lui Michelangelo care spun: „cel strălucit prin talent şi meşteşug”, pentru opera primar al Orăştiei şi prefect al salinelor din Transil- “Împovărat de ani și de păcate plin, sa poetică şi-a luat ca mentor pe Ovidiu, poet pe care vania, l-a făcut pe Nicolaus să se exprime aproape cu o puternică tristețe înrădăcinată, Olahus, vlăstar al Basarabilor, îl considera „unul din- identic ca Ovidius: „Jumătate din sufletul meu răpită vecină-mi este moartea care mă veghează și-n inimă nutresc venin tre ai mei”. Această sintagmă nu se referă numai la fu de ursită/ Cealaltă care-a rămas, zace-n cumplite și nu numai”. muza latină a lui Ovidius, ci, mai ales, la ursita lui, dureri”. Versurile sale despre grafică, pictură, sculptura similară pînă la un punct (vezi autoexilul la Bruxel- Coincidenţele tematice şi mijloacele artistice și despre importanți artiști și creația lor pot intra într-o les), cu soarta marelui poet latin. similare izvorăsc din afinităţi elective şi sînt spori- antologie insolită a artei în general, ca și definiția de mai Nicolaus Olahus a descoperit în opera de exil te de avatarii existenţiale şi de instrucţia doctă a lui jos: a lui Ovidius un model existenţial şi literar. La ambii Olahus. Viaţa şi cartea luminează imaginarul poetic opera de artă o vezi poeţi, loviturile ursitei sînt dureroase, dar nu identi- olahian. Olahus împrumută distihul elegic, model dar să nu spui că o cunoşti ce, căci capitala batavă renascentistă nu era la fel ca prozodic în care Ovidius excelează, dar prin elegii- opera de artă-i ca o întrebare care apare mica cetate antică Tomis şi nici conotaţiile relegării le sale care transfigurează cultul familiei, cultul pri- și devine actuală lui Ovidius nu erau similare cu cele ale lui Olahus. eteniei, cultul patriei, frumuseţile naturii, precum şi să zboare înapoi în zările Ovidius era pîndit de primejdia morţii şi aştepta, fără prin elegiile care vituperează viciile cu nobile accente înţeleptei linişti speranţe, întoarcerea la Roma, pe cînd Olahus trăia moralizatoare, înalţă poezia din lumea efemeridelor În acest an, în prezența sa, la Sebeș - unde a în mediu elitist, solicitînd un episcopat pe care l-a în sfera perenităţii, fiind primul umanist de origine ro- lansat un volum de grafică și aforisme – cât și la Alba dobîndit în 1543. mână în istoria civilizaţiei europene renascentiste. n Iulia, m-am convins iarăși și iarăși că Czesław Dźwigaj În ciuda diferenţei de circumstanţe şi de men- face parte din acei artiști străini, capabili să se aplece cu venerație spre Ardealul istoric, fapt demn de relevat talitate, ambii poeţi s-au adaptat mediului străin. Prof. univ. dr. Traian DIACONESCU acum în preajma Centenarului constituirii statului Olahus mărturiseşte: „aproape am devenit batav”, național unitar român. Artistul polonez a devenit un iar Ovidius, în pofida aversiunii faţă de natura osti- liant care leagă și mai strâns România de Polonia. lă, rosteşte deschis simpatia sa faţă de tomitani: „În NOTE Iată distincțiile poloneze și străine, care i-au fost 1Lucrări de referinţă: Ştefan Bezdechi, Nicolaus Olahus. Sciţia crezusem că nu-i nimic să-mi placă/ Şi-acum, Primul umanist de origine română, Editura Ram, Aninoasa-Gorj, acordate până în prezent pentru activitatea sa: Crucea de iată, locul nu-mi este-aşa urît. / Prin negura uitării 1939 şi Göngyver Antal, Nicolaus Olahus. Permanenţe umaniste, Aur a Meritului /1968/. Această distincție a fost înființată văzui şi cer albastru / Azi soarta mea cea tristă eu Bucureşti, Editura Biblioteca, 2011. în 1926, fiind la acea dată cea mai înaltă medalie civilă pot să mi-o înşel”. Aşadar, Tomisul devine „tam mihi acordată în Polonia. A fost răsplătit de asemenea pentru 2 Opera poetică a lui Olahus – Carmina – a fost editată activitatea sa cu Medalia Pontificală Ioan Paul al II-lea, cara” întrucît i-a fost „hospita fida” (gazdă credin- de învăţaţii maghiari I. Fogel şi L. Juhasz, la Lipsca, Teuhner, Ordinul Sf. Otton din Bamberg, Medalia Exsuli Bene de cioasă). 1934 şi, mai înainte, de St. Hegedüs, la Budapesta, Acad. Scient. Ecclesia Merito, Medalia Arhiepiscopală pentru Slujirea Înfrăţirea lui Olahus cu Ovidius se realizează Hung., 1906. Ambele ediţii necesită revizuiri şi adăugiri (v. Şt. Bisericii și a Neamului, Medalia Comisiei Naționale a atît la nivelul temelor, cît şi la nivelul transfigurării Bezdechi, op. cit., supra). Poemele lui Olahus au fost traduse, Educației, Ordinul Cavalerului Sfântului Sebastian și în versuri, de Ştefan Bezdechi şi, recent, în proză, de Göngyver artistice. Coincidenţele relevă însă un ideal prin care Antal, eminentă cercetătoare, doctor în Filologie Clasică la Uni- nenumărate alte distincții, printre care se numără titluri scriitorii renascentişti rîvneau să devină discipoli sau versitatea din Iaşi. de Cetățean de Onoare, medalii și zeci de decorații. De ce nu și românești? n Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (53)/2017 51 SECRETUL şi pe culmea curăţeniei conştiinţei ÎNTREBĂRI fără a fi pedepsit acolo nu intri opera de artă o vezi autofrustrător arzi în flăcări cum este acolo dar să nu spui că o cunoşti unde noi n-am fost opera de artă-i ca întrebarea cum sună muzica care apare ZĂRILE ARTEI neascultată niciodată și devine actuală să zboare înapoi în zările dorinţa deşartă a artei cum este acolo înţeleptei linişti prin semnele gestului se manifestă unde ne îndreptăm neîncetat ascunzând blestemele fără de nume oare verdeaţa verdeaţă-i uneori însă care servesc la reconstituirea şi tăcerea-i tăcere prin ea perfecţiunii pierdute apar lucruri a insuficientului infinit florile se ofilesc la fel atât de întinse ca slovele pe buzele noastre de invizibile iar undeva acolo iar gândurile enunţate de secret inspirate la orizontul visului se transformă în griji din care sunt zămislite materia îşi pierde materialitatea acţiuni neobişnuite devenind întruchiparea melancolia-i melancolie identităţii urmei existenţei sensul raţiunea demersului este SPAŢIUL ARTEI mărturie mistică a umbrei nu ca aici a perfecţiunii Creatorului în veşnicul prezent zadarncile dorinţe ale artei prin semnele gestului transpar PICTURA nu-mi spune aşadar ascunzând blestemul impersonal că trecutu-i speranţa care facilitează reproducerea pictura-i alchimia pentru un viitor mai bun perfecţiunii pierdute care preface materia culorii şi că mâine deja a fost micimea infinitului în farmece din magia lumii în capacitatea înăscută a creaţiei cum e acolo şi undeva în labirintul istoriei unde noi nu suntem la orizontul viselor experimentelor artistice dar în curând fi-vom materialul pierde concreteţea probabil oricum... devenind o închipuire liniştea auzită din respiraţia ochiului a identităţii urmei existenţei cea mai interiorizată spovedanie mărturia mistică a umbrei a creatorului în faţa morţii EROTICUL ZILEI perfecţiunii Creatorului dimensiune a capacităţilor umane atingând spaţiul Zeilor în visele acestea s-a găsit mult loc CONTEMPLARE ARTEI pictura-i estetica viziunii pentru noi doi fără a se şti al cărui adevăr lucrurile frumoase în noi înfloresc mărturie a cunoaşterii secrete de-am fi putut dintre deschiderea de dimineaţă a pleoapelor transformatoare a invizibilului subjuga puţin zarea şi întunericul trecerii în inexistenţă văzut în cognoscibil şi natural cu trilurile păsărilor prin agonia senilă a întunericului general accesibil

de ce emoţiile urechilor pustii li se spun armonie a gesturilor înţelese se îndepărtează atât de uşor despre operele înceţoşate ale amurgului care din întunecimea prăpăstiilor țâșnesc în zori folosind cuvinte simple învăţate stăruind s-atingă despre efemeritate şi ce-i în jurul nostru cu viziunea lor ORATOR vremea parcursă dar rătăcitoare ne învaţă să răbdăm şi să medităm în infinitul materializării al străzii predicator în aşteptarea schimbării locului pictura-i un depozitar al perpetuării împroşcat cu noroiul unde în mod natural vei respira transfer proorocitor de gânduri în viitor blestemelor abandonând tranşeele inexplicabile idei în dialog cu faptele culoare compoziţie desen batjocorit de privirile spectacol structural al unităţii trecătorilor ARTIŞTII ce-l înconjoară stare de simţire a prezentului emisari ai imaginaţiei extracţie a spiritului din materie îmbrăcat cu un costum extrag frumosul simbolul celui mai vechi mediu ponosit urmând calea simţită ce mişcă substratul existenţei împrăfoşat a fricii egocentrice strigătul singular al condiţiei umane a vieţii greşite semn de recunoaştere al omului cruciadă în contra omenirii de om simţit întregi GRAFICA şi-a lui fiiimaieştri ai naturii în exhibiţionismul semiconştient în ciuda totalei autonomi pe care o are generează metafora se află permanent undeva între ŢEL simfonia plină de înţelepciune componentele aerului desenului şi cotidianului împleticită prin spinii pământului într-un teritoriu fără fruntarii unde-i dealul încolţind imaginile unde-i valea ajunge acolo unde alţii nici nu gândesc care din lume se trag şi din afara ei înnobilând noua artă unde-i locul penetrând continuu spaţii necunoscute meu fără să şti cum răului să-i faci faţă transformându-se în novum fără a băga în seamă întunericul în aceasta aflându-se puterea-i nemărginită să n-avem teamă trecând prin ţeava moralităţii evoluţioniste încât fiecare o are aproape de el de-a nemărginirii veşnicie codificând evenimentele trecute vecin fiind cu ale veacurilor împliniri veşnicia liniştii şi-a văzduhului anarhizând mental viitorul frecându-se de cotidian spre care ne îndreptăm necontând pe aureoleaţi pentru că probabil în ideoforme tainice proiectaţi exemplificarea şi pragmatismul nobil avem trezeşte dorinţele coneseorilor de-a cunoaşte altă dimensiune fenomenul definiţiei şi-al gustului oricărei arte delicaţi precum clipa biruit de numărul multiplicărilor trăind în acelaşi timp care se transformă în produs în locuri neştiute jucăria erotică accesibilă maselor şi-n timpuri diferite întoarsă de maestrul ceasornicar pe multe planuri şi pe multe straturi unde banalitatea şi autoestimarea dialoghează în muzee galerii şi de pe garduri asta-i bucuria conduse prin excitare atacând binele şi răul e ţelul încearcă înţelegerea care mă-nşală fie că-i hermetică sau general accesibilă e fuga în căderea uitării mâna artistului spre vizitator e întinsă de durerea umană fără a mai simţi propriul eu grafica-i teritoriul universului existenţială încep nebuniile blogului iar universu-i o străluminare a graficii Portal-MĂIASTRA v Anul XIII, nr. 3 (52)/2017 52 CZESLAW DZWIGAJ ARTIST POLONEZ DE TALIE UNIVERSALĂ – Doctor Honoris Causa al Universității ”1 Decembrie” din Alba Iulia

Eşti Voia Ta imposibil de-a fi formulată Şi durezi în continua regăsire reciprocitate a speranţelor celeste bârna verticală în spirala infinitului împăcarea Psalm III/1 pământului cu cerul înseamnă Eşti grinda mica noastră imaginaţie limitată Ştiu că vei veni cândva la mine fraternitatea oamenilor încercarea de-a descrie cu simţurile noastre chiar dacă-i încă lungă calea asimilat ești prin prezenţa-ți continuă şi fosta-i încă nu de mult de partea cui eşti apropiat şi tare îndepărtat gata să te-ating cu palemele-mi de copil sărutând pe furiş în pronaus Ce s-a întâmplat că aşa de fereastra trancendenţei mult te-ai îndepărtat tălpile pline de vene rămând lumină a bunei-vestiri ale durerii disperate cotidiene şi ale speranţei rază din bucuria norilor albi care te înalţă în cuvânt aşezaţi de-a dreapta Tatălui un gest gol de împăcare Când am pierdut urma ori graţia că adevărului Tău ai înţeles cuvintele de slavă din Cartea credinţa Ieşirii şi slova mărturiei îndeplinite bogate prin credinţa Psalm II/3 indestructibilă

Eşti În pelerinările mele am slăbit cel care în toate te arăţi căutând semne prin mirajele fără a fi insipid cu-al tău arhaism norilor pe buzele fiecăruia fost-ai în trecut Eşti închizând ochii ca să cad în hău în fiecare clipă acum şi pentru totdeauna în triunghiul reflexiei teologice ştiind că acolo eşti – viu un misterium făr’ de lumânări şi slujbe Eşti respiraţie a fricii din subconştient aliat al florilor şi al insectelor negaţie a falsităţii cernelurilor simbioză a straşnicilor elemente CONSTANTIN BRÂNCUŞI formă a perspectivei transcedentale Eşti concepţie a sensului interpretării vieţii omniprezent şi atotputernic muzica ai sculptat-o unic în indefinirea ta dându-i o formă Eşti străpungând totul în timp pământeană Taina micro şi macrocosmică cu puterea impersonală a mărturiei fraza ai formatat-o La 10 mai a.c., prof. univ. dr. Daniel Breaz, rectorul Universității „1 Decembrie” din Alba Iulia a acordat armonia ai mulat-o pictorului, sculptorului, graficianului și poetului cracovian, Czesław Dźwigaj, profesor al Universității Jan sunet să iasă Matejko din fosta capitală a Poloniei (cu lucrările căruia ilustrăm numărul de față al revistei noastre), înalta distincție de Doctor Honoris Causa. Aceasta i-a fost înmânată într-un cadru festiv, de o eleganță ai transcris totul în bronz aparte, în prezența corpului didactic al Universității, cât și al autorităților locale și ecleziastice județene. cu ecoul ai forjat în piatră lemnul l-ai cioplit Czesław Dźwigaj s-a născut în iunie 1950 în localitatea la Nowy Wiśnicz din sudul Poloniei. Ca intelectual rasat, este strâns legat de Cracovia, de urbea în care de la 1364 funcționează una din primele patinei i-ai dat eleganţă Alma Mater ale Europei, de Universitatea care a dat lumii pe Copernic, și pe băncile căreia încă din Evul Mediu s-au aflat și zeci de tineri transilvăneni; aici, catedra de astrologie a fost deținută, la jumătatea rămâne doar ca sufletul să-l arzi secolului al XVI-lea, de brașoveanul Honterus. Dźwigaj a studiat artele plastice în acest oraș la una dintre cel blestemat în sinteza formei cele mai renumite Academii de Arte Plastice din Polonia, instituție de renume, care în 2018 va împlini 200 în ansamblul esteticii frumosului de ani, mergând pe urmele unor mari artiști, absolvenți ai ei: Stanisław Wyspiański, Andrzej Wajda, Moise ai cântat pe-ale adevărului acorduri Kissling, Wojciech Jerzy Has, Tadeusz Kantor, Igor Mitoraj, Stanisław Witkiewicz, etc. etc . despre dorul formei perfecte Czesław Dźwigaj se numără printre absolvenții promoției 1976-1977 al facultăților de sculptură și ce-nvinge abisul zărilor pedagogie. Lucrarea de diplomă a pregătit-o în domeniul ceramicii sub conducerea renumitului profesor, Antoni Hajdecki, specializându-se și în domeniul graficii de carte. Parcurge toate trepetele consacării sunetul să-l materializezi universitare - de la asistent la profesor, titlul fiindu-i înmânat de Președintele Poloniei în 1998. în a ta confesiune De remarcat că profesorul Czeslaw Dźwigaj este și cadru didactic al Universității Papale Ioan Paul al dar într-alt doar mediu II-lea din Cracovia, precum și pe cel de șef al Catedrei de Artă a Universității din Rużomberok (Slovacia). ai crezut într-a verticalismului victorie De departe, Czesław Dźwigaj, este unul din cei mai prolifici artiști polonezi contemporani, autor a la ideea simblică ajuns-ai sute de creații instalate în spații publice, pe toate meridianele geograficeș i tehnice ale artei vizuale, multe pentru a cădea în nemurire în Cracovia și în alte orașe din Polonia. B L-am cunoscut pe sculptorul Dźwigaj prin intermediul fostului secretar personal al Papei Ioan Paul R al II-lea, cardinalul Cracoviei, Stanislaw Dziwisz, cel pe care l-am rugat cu doi – trei ani în urmă să îmi  recomande pe cel mai demn artist polonez pentru a întruchipa plastic în România, într-o operă de artă, figura luminoasă a Pontifului nepereche. Așa am aflat că Czeslaw Dźwigaj este sculptorul care a înălțat N până în prezent cca 80 de la statui, care îl înfățișează lumii întregi pe fostul Episcop al Romei, pe toate C meridianele lumii: de la Chicago, Londra, Fatima, Lourdes, Tenerife etc. Sperăm că din 2018 și la Blaj. U Prezența artistului, în mai 2018, în Transilvania, s-a legat și de momentul înmânării Preafericitului Ș Părinte Mitropolit Lucian, spre acceptare, a machetei monumentului, proiectul căpătând binecuvântarea I Înaltului Ierarh de la Blaj. Prezentare și traducere: Nicolae MAREȘ gpag. 51

CYMK