Antonie Plamadeala
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Acad. o. Dr. ANTONIE PLĂMĂDEALA Mitropolitul Ardealului, Crişanei şi Maramureşului RUGUL APRINS Editată de Arhiepiscopia Sibiului SIBIU, 2002 Ediţie electronică APOLOGETICUM 2006 Dr. ANTONIE PLĂMĂDEALĂ Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creştină ortodoxă şi de istoria neamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată şi distribuită LIBER cu menţionarea sursei. Scanare: Corina Corectură: Graţia Digitalizare pdf : Apologeticum © 2006 APOLOGETICUM. http://apologeticum.net http://www.angelfire.com/space2/carti/ [email protected] 2 Rugul aprins CUVÂNT ÎNAINTE Am scris această carte despre părintele DANIIL TUDOR. A trecut la Domnul, acum 40 de ani în închisoarea de la Aiud. Nici nu îmi vine să cred. E atât de prezent în imaginea mea încât parcă ar mai trăi încă. Am citit de curând o carte intitulată: „Viaţa Ieroschimonahului Daniil Tudor”, scrisă de unul din ucenicii săi de la Rarău. Această carte conţine aproape totul despre viaţa sa. Ceea ce scriu eu acum, a fost de fapt scris mai înainte, dar las totul aşa cum a fost scris pentru că, atunci când am scris lucrurile erau necunoscute şi am vrut să dau o mărturie despre cuvioşia sa, ca de la un martor contemporan. Cartea aceasta este, prin urmare, o mărturie de la un ucenic din vremea lui, care nu se vrea a fi mai mult decât atâta. Părintele Daniil a fost un om greu, un om care nu semăna deloc cu cei din vremea sa. A fost un om mare care şi-a găsit împlinirea în viaţa monahală. Ceea ce scriu eu aici va fi doar o mărturie simplă despre un om mare. A trăit în vremuri grele. Am notat memoriul lui scris către autorităţile vremii aceleia. Desigur nu era un memoriu pe care 1-ar fi scris în vremuri de libertate. Fiind însă singurul scris de el, l-am redat aşa cum este. Am găsit apoi printre hârtiile rămase de la el şi câteva conferinţe scrise de el şi de alţi doi participanţi la o întâlnire de la Cernăuţi. Era un poet cu simţ deosebit, care pe lângă alte versuri ne-a lăsat şi mai multe Acatiste. Am adăugat aici un Acatist, care mi s-a părut a fi mai frumos şi mai cuprinzător decât altele, deşi toate sunt de aceeaşi valoare. Am reprodus apoi şi câteva din fotografiile care mi-au rămas de la el. Căci trebuie să mărturisesc că eu am făcut parte, împreună cu alţi studenţi, din ceea ce el voia să lase ca moştenitori ai săi. El m-a iubit, aşa cum putea el să iubească, socotindu-mă ca pe unul dintre urmaşii săi. E1 a fost prezent la călugărirea mea, care a avut loc în 1949, pe 14 septembrie, de ziua Sfintei Cruci, la Mânăstirea Prislop din judeţul Hunedoara. E1 mi-a fost naş de călugărie. Am socotit că e de datoria mea să scriu despre cuvioşia sa, aşa cum mă pricep, amintirile mele în legătură cu tot ce a însemnat el, pentru mine şi pentru întreaga mea generaţie. Aş vrea să-l fac înţeles cât mai multor oameni din generaţia aceasta crescândă, cu tot ce a însemnat el pentru generaţia mea şi a celor de vârsta mea, şi văd din ceea ce se scrie acum despre el, despre mişcarea Rugului Aprins, că a însemnat foarte mult. Fie ca Dumnezeu să-i păstreze amintirea, să-l mângâie în împărăţia Sa, căci a meritat-o cu prisosinţă, şi a murit în închisoare, ca un martir, cu locul până acum necunoscut. Dumnezeu să-l odihnească în pace, şi dacă poate să ne sprijinească şi pe noi pe drumul către Împărăţia Sa. 9 martie 2002 Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia Acad. o. Dr. ANTONIE PLĂMĂDEALĂ Mitropolitul Ardealului 3 Dr. ANTONIE PLĂMĂDEALĂ PĂRINTELE DANIIL Ieroschimonahul Daniil Tudor (Alexandru Teodorescu) s-a născut în Bucureşti la 24 dec. 1896. A avut ca îndrumător pe profesorul de istorie şi filosofie Ion Niculescu Dacian. Războiul 1-a luat de pe bănicile şcolii, fiind în ultimul an de liceu. La vârsta de 20 de ani era sublocotenent şi se găsea pe front. Intră apoi în Serviciul Maritim Român, îmbarcându-se ca ofiţer asistent (1922-l924). Se întoarce în cele din urmă şi e numit profesor suplinitor la Liceul rural Pogoanele. În anul 1933 publică revista „CREDINŢA" în acelaşi spirit în care publicase până atunci revista „FLOAREA DE FOC”, la care a avut colaboratori pe Zaharia Stancu, Al. C. Constantinescu, Cicerone Theodorescu, Eugen Jebeleanu şi alţii. În acest timp e arestat profesorul de istoria artei Petre Constantinescu-Iaşi, despre care a şi scris un articol în revista „Credinţa”. Aceste lucruri le spune el într-o autobiografie semnată Agaton Tudor, deci, era înainte de plecarea sa din Mânăstirea Antim, din Bucureşti, pentru că încă mai purta numele de Agaton. Acest nume urma să-l schimbe cu acela de Daniil, cu care de altfel va rămâne cunoscut tuturor. Era bun creştin. Mama lui era foarte credincioasă şi el i-a urmat pilda vieţii. Exista pe atunci revista „Gândirea”, înfiinţată de Nichifor Crainic. El a participat la curentul de idei declanşat de acesta. Această revistă îşi propunea să dezvolte o nouă meditaţie asupra Ortodoxiei. În anul 1925 a publicat un volum de poezii intitulat Comornic, care îi va fi premiat de Fundaţia Regală „Carol I”. Tot în acest an începe colaborarea la următoarele reviste literare: „Gândirea”, „Convorbiri literare”, „Vitrina literară”, „Cuvântul literar artistic”, „Lumea. Bazar Săptămânal”, „Sinteza” şi „Gândul Neamului”. Cu banii de pe acest premiu, va pleca imediat pe muntele Athos, spre a-i verifica minunile. Încă din anul 1927 abordează poezia de conţinut religios, scriind Acatistul Prea Cuviosului Părintelui nostru Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabov, pentru care obţine binecuvântarea Sf. Sinod în 1928, iar în 1942 îl publică la „Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă”. Apoi mai publică Acatistul Rugului Aprins (apărut la Madrid în 1983), iar prin anii 1950 Acatistul Sfântului Ioan Bogoslovul, Acatistul Sfântului Calinic Cernicanul. Ambele Acatiste au fost publicate la Madrid în anul 1987 de Fundaţia Culturală Română. Au apărut în 1999 la Editura „Christiana” din Bucureşti aceste Acatiste sub îngrijirea D-lui Alexandru Dimcea. Încă din 1927 este chemat la Chişinău de Părintele Gala Galaction care era Decanul Facultăţii de Teologie. Acolo este numit subdirector al Internatului Teologic din Chişinău. În 1928 este numit secretar al Oficiului Universitar din Bucureşti, iar în 1929 face o călătorie la Sf. Munte Athos. Publică apoi „Cartea Muntelui Sfânt” în Revista „Gândirea” (anul X, 1930, nr. 4) şi un manuscris: „Marea noapte de aur a Maicii Domnului”, „40 de zile la Sfânta Agura”. La Mânăstirea Cernica 1-a întâlnit pe părintele Ioan Culâghin. Acesta era trăitor al Rugăciunii Inimii, deşi era fără carte. Era venit la Cernica, din Ucraina, împreună cu episcopul rus Nicolae al Rostovului şi se stabilise acolo. Părintele Daniil nu 1-a declarat niciodată pe părintele Ioan Culâghin drept şef al şcolii isihaste de la Mânăstirea Antim, aşa cum cred unii. S-a ajutat însă de el în multe din acţiunile sale. În anul 1946 Sandu Tudor a luat hotărârea de a se călugări şi o face la Mânăstirea Antim. Aici îşi continuă preocupările duhovniceşti, prin conferinţe în fiecare duminică şi joi, după-masă, cu mulţi asistenţi, profesori, elevi şi studenţi. De aici a plecat la Schitul Crasna din Mitropolia Olteniei, iar de la Crasna a plecat în Moldova, la Schitul Sihla, de unde a fost mutat de către, pe atunci, Ieromonahul Antonie Plămădeală, la Schitul Rarău. Este interesant de ştiut că mutarea lui la Rarău a fost o mare problemă. Mitropolitul Sebastian Rusan. n-a vrut cu nici un chip să-l accepte. Spunea că îl cunoaşte şi nu are deloc păreri bune 4 Rugul aprins despre el. „Dar dacă părintele exarh ar fi de acord?” a zis Ierom. Antonie. Şi atunci Mitropolitul a replicat: „Treaba voastră”. M-am dus după aceea la exarh şi i-am spus că: „Înalt Prea Sfinţitul îl vrea, numai vrea să vadă referatul dumneavoastră.” Auzindu-mă astfel pe mine, zise: „Treaba voastră. Voi vi-l luaţi, voi să vă spălaţi pe cap cu el.” Şi aşa s-a întâmplat mutarea părintelui Daniil de la Sihla la Rarău. De aici, după ce a stat o vreme, au urmat alte întâmplări care l-au dus îa cele din urmă la închisoarea de la Aiud din care nu se va mai întoarce. A fost condamnat la 25 de ani de închisoare. Dar să revenim la Bucureşti. Părintele Daniil, revenit în Bucureşti din război, luă hotărârea de a se călugări la Mânăstirea Antim în anul 1946, şi rămase acolo până când se mută mai întâi pentru o vreme la schitul Crasna din Oltenia, de unde mai apoi a plecat spre Moldova. La Mânăstirea Antim a ţinut conferinţe pe teme religioase, conferinţe care, dacă n-ar fi fost regimul comunist, ar fi putut continua. Dar regimul comunist se întărea şi astfel părintele Daniil plecă spre Oltenia, stabilindu-se la Schitul Crasna-Gorj. Tot prin anii aceia, mai exact prin anii 1953, au venit la Bucureşti, părintele Ilie Cleopa şi părintele Arsenie Papacioc. Părintele Cleopa a vorbit la Facultatea de Teologie, iar apoi a fost invitat la profesorul Alexandru Mironescu, în casa căruia s-a adunat o mare mulţime de credincioşi (80 de persoane). În noaptea de 13 spre 14 iunie, a fost arestat; la Bucureşti, părintele Daniil care se afla în casa lui Al. Mironescu; au fost arestaţi şi profesorul Mironescu şi fiul lui, Şerban. Era în anul 1958. În aceeaşi noapte au fost mai multe arestări în Bucureşti, printre cei care erau bănuiţi că erau ascultătorii conferinţelor părintelui Daniil. Procesul a avut loc în luna noiembrie. În urma procesului au fost condamnaţi toţi cei arestaţi, fiind acuzaţi de activitate subversivă împotriva ordinii sociale, camuflată sub masca mistico-religioasă.