Eliade Mircea Oceanografie 19
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
OCEANOGRAFIE DE ACELAŞ AUTOR: lsabel şi ape le diavolului, Roman, 1930 (Editura „Naţionala" Ciornei) Soliloquii, Esseuri, 1932 (Colecţia „Cartea cu Semne") Maitreyi, Roman, 1933 (Editura ,,Cultura Naţională") lnto arcerea din Rai, Roman, 1934 (Editura „Naţionala" Ciornei) Lumina ce se sti nge ... , Roman, 1934 (Editura „Cartea Românească") Ind ia, Carnet de drum, 1934 (Editura 11Cugetarea") M I R C E.A E L I A O E OCEANOGRAFIE CU UN DESEN INEDIT DE MA RC EL IANCU E D I T U R A „CU L T U R A P O P O R U L U I" O PREFAŢĂ PHOPRIU ZISĂ Am ezitat mult ii vreme dacă n' ar fi mai simplu să scriu, în loc de prefaţă, câteva cuvinte drept motto. De pildă: ,,Cartea aceasta nu e o carte de gâ_ndire, ci una de �nţe���[{!:.�(· Căci într' adevăr aşa este. Cei ce vor căuta între copef(jile ei Jl.Jfl.!�l;.11.f;JJ., demonstraţie sau �ontroversă - vor fi deziluzio naţi. In timpul când ,aU{Ost scrise ;paginile ce ur mează, nu mă interesa gândirea propriu zisă, ci înţelegerea. Care, după cum se poate constata d·e către oricine, esf.e cu desăvârşire deosebită de „g{m dire". Put1em_ gândi mult si bine, şi totuşi "nu înţe legem nimic. Deo,sebirea···�senj'li1tă între lfoe.refe' şi bătrânete_este că cea dintâi practică gândirea, iar celeif§J[� 1fneyqeTegefell. Fiind o simplă carte de „înţelegere", deci de.a- p ri J_i!_perş!!J2�şi de aJl!!!'!!!e - mă temeam e__ �.� să nru fie considerată altfel decât C·eiace este în realitate. Mă temeam, ma{ ;ales, să .nu 1 fie l�g'!!?L prea mult de-uzine, ca ins şi ca autor, în timp � ea 6 MIRCEA ELI AD E na este legată .de nimic; sau p'oate numai de în tâmplări pe ca.re acum chiar eu le-am uitat. Nici o_JlE_g}!J:._ij_Jz' a__J_Qşj_ ___şcr.· V _,,fieflectând", nici o con- .cluzie n' a fost trasă prin, w ectică. În această carte nu suriT.d.ec&F -c·o-nslâtFii; miirtiurisiri; nu în sens de con'ţesiune dramatiCă, ci de simplă prezenţă; măturisire a ceva ce am văzut sau am înţeles; ·de poziţie. Deaceia, deşL8..lega ă ·de întâmplări şi stări suf lefieşti cu totul personal - mi se pare a fi tot ce am scris eu · ,1f;zfJ_ersonal". Paradoxul acesta aparent se .r.ezolvă � pemru cei ce ştiu că numai trăirea nuidă� auten'tică, poate ',ajunge ,.,/apt"; adică poate fi depăşit, uitat;-�puate supra viefui 'Llincolo de memorie. Pr.efaţa aceasta pe eiare o scriu acum, să mărtu risesc, mă intimidează. Socotesc că ar fi trebuit să anexez o prefaţă fie căreia din cărţile pe care le-am tipărit. Nu pentru j.ustificarea sau explici tarea lor (deşi nici lucrul acesta rlu e de ruşine). Ci înainte de toate pe.ntru a mărturisi de ce a fost scrisă fie care carte, şi cum a fost scrisii. Poate că cetitorului nu-i spun nimic asemenea prefeţe, sau le găsesc 'deadfie,ptul ·abuzive. Şi asta mi'se pare o ciudată nedreptate, pe care, în cartea .de faţă, sunt hotărît s' o înlătur. Vă mărturisesc .că ţin w �ot dina dinsul să spun aici tot c.e n' am putut spune în pre f�fele celorlalte căf.ţi ale mele. Dacă sunt puţin intimidat acum, asta se dato fieşte mul/imii "de conf e siuni, atâta timp suspe.ndate. Aşi vrea să scriu un ghid pentru cetitor, deşi, OCEANOGRAFIE 7 c,ontinuând a vorbi _despre mine. Dealtfel, de mult mă urmăreşte ispita unui manual de'"TiifrOiliicere în tehnica şi v·oluiptateia cetitului. Nu ştiu- dac�&-am . să-l tncep vr,eodată. Ceia ce vreau să scriu acum este foarte simplu: o invitaţie către cetitor de a ceti cartea aceasta aşa cum a fost ea improvizată. Chesterton spune undeva că atunci când eşti gră bit, apuci calea cea mai lungă. Nu ştiu dacă vorba asta e a1devărată întocmai. Dar sunt sigur că atunci când eşti grăbit, apuci calea cea mai primejdioasâ, cea mai dramatică. De fel ul meu foarte liniştit, foarte calm - mii caprin.de panica dre cât1e ori tre buie să scriu ceva pentru public, sau să vorbesc unui anumit public. (Cei care au avut prilejul să mă asculte, ştiu ce penibil mă bâlbâi şi cu câtă greutate îmi păstrez firul gândului). Mi se parie, atunci, că oamenii aceia aşteaptă dela mine un a devăr de care au urgentă nevoie, fără die care se su f oc'ă, se pier.d, se năruie. Orice îndemn la calm şi la prezenţă de spirit, este inutil. Mi se pare că trebuie să spun repede anumite lucruri, şi anumite lucruri grave, eficiente. Şi a�unci mă grăbesc, .sar peste ob.stacole, fac gr.eşeli ide limbă şi de logică (dar ce importanţă pot avea toate acestea?) numai ca să pot ajunge mai repede la ţintă. Ceiace este ridicul, este faptul că „ţinta" aceasta 1w aire nimic dramatic în ea. Nu e nici revelaţie, vai de mine!, nici mister, nici profetism. Este pur şi simplu o invitaţie la înţelegere, la luarea de cu- 8 MIRCE A ELIAD E noştinţii de anwnţ!e lucruri din jurul nostru sau din inima noastră. Un lucru atât de simplu şi de la mintea omului, încât, probabil, dacă nu ;m'aşi grăbi nici nu I-aşi mai spune. Şi totiuşi sentimentu/ de panică stdruie de câte ori sunt chemat să" scriu sau să vorbesc ceva. Stăruie impresia că e vorba de nişte lucruri esenţiale şi urgente, de nişte socoteli care trebuesc făcute ,cât mai e timp. Cât mai e timp?! Dar timp avem, slavă Dom nului, destul, aţi spune D-stră. Eu cred .attf el. Cred că suntem blestemaţi să ne consumăm inutil timpul, şi că dacă nu ne „pie.r;dem" niciodată timpul nu însea�ină că îl avem, că îl stăpânim, ii fecundăm. Lucrurile acestea le-am mai scris odată în cartea de faţă, şi in' are sens să le repet aci. Dar, fie că îmi daţi dreptate sau nu-mi daţi, eu aşa am simţit şi aşa am scris. Grăbit, deci; dra car matic. Şi ca să cetiţi .cu oarecare participare tea, trebuie să n' o cetiţi grăbit nici pasionat. Un text compus·focet, cu grijă, în perfect control - poate fi cetit cât de repede. Gâddirea care îl sus ţine e limpede, riguroasă, rectilinie. Ce nu prindeji la cea dintâi frugă a ochilor, poate fi reconstituit aproape automat, poate fi ghicit fără nici un efort. Cu totul altul e cazul unui text scris în grabă, care vr;ea să spună anumite lucruri repede şi ldra matic. Dacă vă grăbiţi şi D-stră, cetind.u-1, nu mai are nici un sens. Pentrucă nu interesează finalul, „concluziile" (ca la un text compus pe îndelete), OCEANOGRAF IE 9 ci alunecările pe de lături, scăpările din condeiu, parantezele, ezitările. Sunt lacune ·ca.re trebuesc complectate cu imaginaţia D-stră. Sunt fraze care par paradoxale din pricină că autorul n' a !avut timp să le limpezească, şi nu s' a îndurat să le şteargă din manuscris şi să le exprime altfel. Sunt ob3ta cole pe care el le-.a ignorat, cu sau fără voia lui. (Dar nu vă lăsaţi păcăliţi de asemen.ea obstacole. De multe ori sunt numai aparente. Şi !dacă autorul nu le-a menţionat, nu î.nseamnă întotdeauna că le-a evitat, ci că gândind mai adânc, .s'a convins că ele nu rezistă - şi a frecut mai departe). Total, într' o carte improvizată, febrilă, drama tică - vă invită la control. Dar să ne înţelegem ; r nu e vorba de un ,,spi it . critic.". permarumt tr_eci� - ci de o luciditate simpatetică. „Spiritul critic" nu 'â â i are ce căuta aici. Ar ve ·� · victor e prea .facilă. Nu e vorba de a· „prinde" pe autor ciu felurite in suficienţe, contradicţii şi chiar incoherenţe. Vă rog să mă credefi că sunt tot atât de inteligent ca ori care di.ni.re D-stră, şi că îmi dau şi eu seama de toate lipsurile şi abuzurile de încredere din această carte. Le-am păstrat, t'otuşi. Fie pentrucă die când le-am scris mi-am modificat atât de mult păreirile (sau, mai precis, am ales alte puncte de vedere) încât erorile de acum câfiva ani nu mai mă inte resează, ne mai fiind ale mele; - fie pentru că ero rile aces�ea sunt prezentate î.ntr'un sistem de pa ranteze şi divagaţii care rămân intieresante în sine, oricare ar fi concluziile la care conduc. IO MIR CEA ELIAD E Deci� păstraţi-vă controlul şi garda contra ispi telor dramatice - dar renunţaţi la jocul de a mă prinde cu mâţa în sac. Intre noi .fie zis, ce impor tanfă pot av,ea toate „greşelile" mele sau ale al tora? Greşelile unui om sunt grave numai atunci când înapoia lor nu se ascunde de,cât mediocritate, suficienţă sau onestitate profesională. Dacă un au tor de manuale filosofice face erori de logică sau de istorie - atunci e grav. Dacă un economist, sau un istoric, sau un critic, practică greşeli - cu sau fără voia lor - este chiar extrem de grav. Dar ce contează greşelile, contradicţiile, incoherenţele - într' o carte ca cea de faţă? Eu nu fac nici istorie, nici critică, nici filosof ie. Ceva mai mult; chiar dacă aşi f.ace filosof ie sau istorie, şi s' ar întâmpla să încerc în asemenea scrieri valori/ icări noi sau puncte de vedere inedite - chiar şi atunci „gre şelile" n'ar av,ea nici o importanţă. (Fireşte, dacă aşi propune ceva efectiv, nou, important). Profe sorul meu de persană, Lucian Bogdano/, îşi înce pea cursul arătându-ne, în prima pagină din ,,Grun driss der neu persischen Etymologie" a lui Horn greşeli atât de grave încât, spunea el, vom pierde e xamenul.