Between Friends. an Interwar Ideological Dialogue
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Issue no. 14 JOURNAL OF ROMANIAN LITERARY STUDIES 2018 BETWEEN FRIENDS. AN INTERWAR IDEOLOGICAL DIALOGUE Ștefan Firică1 Assist. Ph.D., Faculty of Letters, University of Bucharest Abstract:The “young generations” spread across Europe in the 1900-1930s were not only groups who shared a common intellectual platform, but also crucibles to build up new ideas and launch them into the public space. Such was the case of the Romanian “young generation”, educated under the formative influence of the University teacher Nae Ionescu. While a general horizon of significance was accepted by most of the group members, there was room for personal innovation too. This article shows how a travelling concept – to use the phrase coined by Mieke Bal (2002) – gained new dimensions in the writings of two coevals and friends, Mircea Vulc ănescu and Mircea Eliade. While the former devised the term “resigned historicism” in the field of generational sociology, the latter enlarged upon it and provided it with a mystical / religious counterpart, “soteria”. Thus, a friendly dialogue mushroomed into several non-fictional and fictional fragments, resulting in the development of two twin and complementing concepts, that may be looked upon as a Romanian contribution to the interwar pan-European Existentialist vocabulary. Keywords: travelling concepts, Existentialism, ”resigned historicism”, ”soteria”, Mircea Vulc ănescu, Mircea Eliade Într-un proiect ideologic ambi țios din anii 1933-’34, Mircea Vulc ănescu lanseaz ă un concept de r ăsunet cel pu țin în cercul nu tocmai restrâns, de-acum, al „tinerei genera ții”: „istorismul prin resemnare”. Sintagma, de și oarecum nefireasc ă filologic, prinde în redac țiile presei prietene de dreapta, și într-un interval scurt se înregistreaz ă un val de reac ții din partea lui Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade sau Petru Manoliu. O parte dintre ace știa se sim țeau, pe bun ă dreptate, viza ți de polemica amical ă declan șat ă, demonstrativ, de Vulc ănescu, a c ărui inten ție v ădit ă era de a forma un nou subcurent ideologic în vadul „tinerei genera ții”. Dintre toate, r ăspunsul cel mai complex l-a furnizat Eliade, nu doar în câteva articole de direc ție, dar și prin intermediul unor eroi fic ționali pe care îi pune în mi șcare într-o serie de romane concepute în aceea și perioad ă. Istorism prin resemnare Mac Linscott Ricketts a observat c ă personajul David Dragu transpune cel mai fidel figura autorului, în Întoarcerea din rai și în Huliganii . Miopia, gesticula ția neobosit ă sunt detaliile fizice care l-ar evoca pe Eliade însu și (Linscott Ricketts 2004 II: 297). Dav p ăstreaz ă un leg ământ al castit ății f ăcut în clasa a VI-a de liceu și scrie eseuri patetice de pream ărire a virginit ății, masculinit ății, f ără îndoial ă din aceea și f ăin ă ca Apologia virilit ății sau Virilitate și ascez ă. Proiectul lui adolescentin îl rezum ă singur, într-un monolog interior ținut cu pumnii strân și: „s ă te creezi pe tine, om adev ărat, om întreg, ca dintr-o bucat ă de granit; asta înseamn ă un sens al existen ței, singurul sens: s ă te faci , bucat ă cu bucat ă, împotriva tuturor sl ăbiciunilor, a tenta țiilor, a c ăderilor” (Eliade 1995b: 73). 1 This work was supported by a grant of the Ministry of Research and Innovation, CNCS - UEFISCDI, project number 21 / 2018, PN-III-P1-1.1-PD-2016-0142, within PNCDI III. Arhipelag XXI Press 298 Issue no. 14 JOURNAL OF ROMANIAN LITERARY STUDIES 2018 Căderea tinerilor în sex epuizeaz ă spiritul, a șa c ă el î și fixeaz ă un program rigorist de canalizare a energiei în întreprinderi strict intelectuale, pentru a atinge piscuri ale cunoa șterii. Autoconstruc ția lui urmeaz ă principiile pedagogice ale unui Dr. Jules Payot, autor al best- seller -ului Educa ția voin ței , devorat și de Eliade în adolescen ță. Cartea, adresat ă studen țimii de 18-25 de ani, discuta despre modul în care „inteligen ța” poate st ăpâni „viscerele”, prin strângerea șurubului voin ței. Identitatea la care aspir ă Dav e una pur spiritual ă, a „duhului” purgat de ispitele „c ărnii”, ca s ă p ăstr ăm dualitatea din eseurile junelui Eliade. Condi ția acestui ascetism fiind singur ătatea, personajul se str ăduie ște s ă se smulg ă de leg ăturile familiale, mari consumatoare de resurse, crede el. Și Dav e unul dintre „sufletele tari” care detest ă ata șamentele, sau s-ar vrea unul. S-ar dori izolat în garsoniera închiriat ă, dr ămuindu-și timpul între mersul la redac ție și scrisul la tratatul de etic ă, reducându-și orele de somn, ca s ă le înmul țeasc ă pe cele de studiu, dar tot atunci boala tat ălui îl țintuie ște de casa p ărinteasc ă, îl face s ă î și piard ă vremea și mai ales indiferen ța superioar ă. Tribula țiile lui trebuie în țelese ca varia ții ale binomului captivitate / libertate. Iar lan țul servitu ții este vinov ăția, fa ță de oamenii care îl oblig ă la reciprocitate prin sentimente, binefaceri și bune inten ții. Se simte „nenorocit, sufocat” (idem: 18) de rude, de prieteni și ne d ăm seama c ă revolta lui se îndreapt ă de fapt către totalitatea rela țiilor umane, comunitatea: „O furie oarb ă n ăvăli în el, contra acestui ora ș luminat și sinistru, contra oamenilor care treceau ferici ți pe strad ă, contra birourilor de aici, contra oricui” (idem: 166). Cheia eleva ției este, pentru tân ărul Dav, fuga din comunitate. Numai că în via ța lui se întâmpl ă un eveniment care îl smulge de pe orbita intelectual ă autist ă visat ă: tat ăl moare, iar el se treze ște cu responsabilitatea unei familii de între ținut și, mai ales, a unei surori de m ăritat. Atunci ia el decizia unei schimb ări majore de destin: d ă misiunea lui „înalt ă”, „eroic ă”, „ascetic ă” pentru o alta, umanitar ă, social ă, altruist ă. David Dragu din Huliganii va preda franceza la un liceu obscur de provincie, va da bani în cas ă și își va face griji pentru viitorul Gettei. Traiectoria lui a fost desenat ă tocmai pentru a ilustra teoria lui Vulc ănescu despre „istorismul prin resemnare”, considerat ă a fi una dintre tendin țele absolven ților de facultate din anii '30. Sociologul credea că numai pe un asemenea sacrificiu de sine al elitelor se poate cl ădi progresul țării: „Cheia întregei aritudini a istorismului resemn ării st ă-n convingerea c ă înt ărirea vie ții în comun nu-i cu putin ță decât dac ă o pleiad ă a celor mai buni ai genera ției se vor hot ărî s ă se sacrifice, s ă renun țe la împlinirea lor, la autorealizarea lor, pentru binele celor mai mul ți” (Vulc ănescu 1996: 51). Repro șul cel mai frecvent care i s-a adus acestei idei a fost c ă o asemenea „atitudine” ar duce la înghi țirea pleiadei în valurile mediocrit ății. În ap ărarea lui, Vulcănescu a realizat cât de pre țios era exemplul lui Dav, pe care l-a folosit ca material didactic, într-o conferin ță. Un tân ăr din specia lui va decide benevol, iat ă, s ă abandoneze problemele „care vin din Sirius” (idem: 50) și se va coborî în istoria contingent ă, dându-și obolul pentru binele ob ștesc. Împins de o tripl ă motiva ție (sete de realitate, solidaritate, modestie), el ajunge „s ă renun țe la el însu și pentru a servi” (idem: 38). De remarcat c ă imaginarul pus în joc e preponderent religios (slujire, ascultare, jertf ă, mântuire), inclusiv când vine vorba despre riscul major al acestei op țiuni existen țiale, care e ratarea (îngroparea talantului, pierderea în lume). Dav, din nou, d ă glas anxiet ății de baz ă a modelului, ambivalen ța sacrificiu-ratare: pe de o parte, el transcende dificult ățile și reu șește s ă-și finalizeze tratatul de etic ă, publicându-l cu oarecare succes, pe de alta, e ros de temerea c ă și-ar fi tr ădat aspira țiile. Eroul problematizeaz ă tema „provinciei care rateaz ă”, fiindu-i atribuit optimismul stenic din articolele autorului (vezi Provincia „rateaz ă”?... , 1938, în 1990 II: 211-213; Provincia și legionarismul , 1938, în „Dosarul” Eliade V: 261-264), conform c ăruia o personalitate autentic ă nu poate fi învins ă de Arhipelag XXI Press 299 Issue no. 14 JOURNAL OF ROMANIAN LITERARY STUDIES 2018 circumstan țele istorice, oricât de vitrege. Și totu și, Dav însu și a c ăpătat o tent ă mai cenu șie. Autorul a știut s ă încapsuleze, în el, tensiunile interne din teoria vulc ănescian ă și a avut inspira ția de a nu le anula cu o rezolvare facil ă. Sensul simili-monahal al acestei „asceze a vie ții sociale” (Vulc ănescu 1996: 38) a putut fi formulat și în alt vocabular decât cel cre știn. În întoarcerea în lume a lui Dav, Linscott Ricketts a v ăzut solu ția din Bhagavad Gita , combinat ă cu principiul ahimsa , al compasiunii fa ță de orice fiin ță vie (2004 I: 635). Soteria Fumisteria mistic ă, rarefiat ă la David Dragu, se densific ă în cazul lui Pavel Anicet. Biografia eroului are pu ține axe: dragostele paralele pentru Una și Ghighi, curmate printr-o sinucidere aparent inexplicabil ă. Motiva ția ezoteric ă din spatele gestului fatal reprezint ă una dintre mizele majore ale Întoarcerii din rai . De ce ar prefera moartea un tân ăr care are toate datele pentru a se bucura de via ță, ar trebui s ă se întrebe cititorul, la finalul Întoarcerii din rai .Prin Pavel, Eliade vrea s ă creeze ceea ce el numea un personaj-mit: unul dotat cu o con știin ță teoretic ă a lumii și care s ă rezume prin gesturile lui o întreag ă spiritualitate na țional ă (Eliade 1939: 82-86).