JEAN BART

JURNAL DE BORD

BUCURE+TI — CHI+IN{U Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev Edi\ie ]ngrijit[ de Constantin Mohanu

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE: Constantin Mohanu, G. Ibr[ileanu,Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Alexandru Piru, Demostene Botez, E. Lovinescu, Dumitru Micu, Isabela Sadoveanu, , Mircea Mutu, Ion Bianu, Nicolae Iorga, Constantin Ciopraga, G. C[linescu Editura „Litera Interna\ional“ O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia tel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected]

Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail: [email protected]

Difuzare: S.C. David D.V.Comprod SRL O. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia tel./fax +(01) 3206009 Libr[ria „Scripta“ bd. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012, Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 210821

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2002 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“ =i Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Redactor: Petru Ghencea Corector: Valentina Solovei Tehnoredactare: Irina Platon

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u Comanda nr. 20950

CZU 821.135.1-94 B 35

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii Bart, Jean Jurnal de bord: Proz[ / Jean Bart; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; edi\ie ]ngrijit[ de Constantin Mohanu; conc. gr. col. =i coperta Vladimir Zmeev; – B., Litera Int., Ch., Litera, 2002 (Combinatul Poligrafic). – 448 [p]. – (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 243) ISBN 973-8358-63-9 – ISBN 9975-74-457-5

821.135.1-94

ISBN 973-8358-63-9 © LITERA INTERNA|IONAL, 2002 ISBN 9975-74-457-5 © LITERA, 2002 TABEL CRONOLOGIC

1874, 28 ianuarie. La Burdujeni (ast[zi un cartier al municipiului Suceava) se na=te „Eugenie Bottedu“;, p[rin\ii: c[pitanul de gr[niceri Panait Botez =i Smaranda Botez, fiic[ a c[minarului Nastasachi Mihail din T`rgu-Ocna. (Tat[l acestuia, serdarul Mih[luc[, descendent din Movile=ti, descoperise, ]n timpul unei v`n[tori de ur=i, primul izvor de ap[ mineral[ din T`rgu-Ocna, izvor care i-a purtat numele decenii de-a r`ndul). }naintea pruncului Eugen, ]n familia c[pitanului Botez se mai n[scuser[: Elena (la 1 iunie 1871) — viitoarea ]ntemeietoare a cunoscutei case de mode din Bucure=ti „Ella Savopol“; Mircea (la 17 aprilie 1872) — viitorul general de artilerie Mircea Botez =i des[v`r=it maestru ]n arta c[l[riei; Ecaterina (la 28 noiembrie 1873). Tot la Burdujeni se na=te =i Maria (la 1 martie 1876) — viitoarea so\ie a cunoscutului magistrat ie=ean Alexandru Petroniu. 1877-1878 Mobilizat ]n R[zboiul de Independen\[, comandant al Companiei T`rgu-Frumos, din primul batalion al Regimentului 13 Doroban\i — regiment care a intrat primul ]n lupt[ la Grivi\a —, c[pitanul Panait Botez ob\ine pe c`mpul de lupt[ cele mai ]nalte distinc\ii militare („Virtutea militar[“, „Steaua Rom`niei“ ]n grad de cavaler), fiind ]naintat la rangul de maior =i citat prin ordin de zi pe ]ntreaga armat[. 1878 Re]ntors din r[zboi, maiorul Panait Botez ]=i stabile=te familia la Ia=i, unde ]=i va ridica o cas[ ]nc[p[toare ]n Fundacul 40 de Sfin\i nr. 40 (]n Dealul Copoului, l`ng[ Liceul Militar). 1883 }n toamn[, Eugen Botez este ]nscris la +coala de b[ie\i nr. 2 din P[curari, din Ia=i, unde are norocul s[ fie elevul celui mai iubit dasc[l de pe atunci, Ion Creang[, evocat cu venera\ie, mai t`rziu, ]n amintirile =i m[rturisirile scriitorului. La Ia=i, familia maiorului Panait Botez se mai ]mbog[\e=te cu doi b[ie\i: Panaite-Octavian (n[scut la 2 iunie 1884 — cunoscutul critic literar de mai t`rziu de la „Via\a rom`neasc[“) =i Cezar- Constantin (n[scut la 26 iunie 1885) — viitor licen\iat ]n Finan\e. 7 Jean Bart

1887-1889 Urmeaz[ gimnaziul la Ia=i. }n ace=ti ani are prilejul s[-l vad[ pe Eminescu, r[t[citor melancolic pe sub teii din parcul Copoului. 1889-1894 Elev la +coala fiilor de militari din Ia=i (Liceul Militar). Aici, ]n clase diferite are colegi pe al\i viitori scriitori: Gheorghe Br[escu, Emil G`rleanu =i Victor Vlad (Delamarina). 1894, iunie. Elev fiind, debuteaz[ ]n publicistic[ ]n ziarul „Munca“ cu articolul „D. Vlahu\[ s[ ne dumereasc[“, semnat cu pseudonimul „Gh. Rot... Ia=i“. 1894-1896 Urmeaz[ +coala de ofi\eri din Bucure=ti. 1896, 1 iulie. Este declarat absolvent al +colii de ofi\eri din Bucure=ti, cu gradul de sublocotenent, dup[ care face +coala de aplica\ie a Marinei (6 luni) la |iglina (Gala\i). 1 august. Se ]mbarc[ pe bricul „Mircea“ — nava-=coal[ pentru instruc\ia practic[ a elevilor =i ofi\erilor de marin[. Aceast[ prim[ c[l[torie ]n Marea Neagr[ o va consemna ]n „Jurnal de bord“. Sub pseudonimul „Trotu=“, debuteaz[ ]n literatur[ cu o scriere inspirat[ din via\a militar[: „Iapa c[pitanului“ (]n „Lumea nou[ literar[ =i =tiin\ific[“, nr. 23). 1897 De la 1 aprilie, sublocotenent la Diviziunea de Mare. 1898 De la 1 aprilie, sublocotenent la Inspectoratul Naviga\iei din porturi. 10 decembrie. }n „Adev[rul de joi“, supliment al ziarului „Adev[rul“, public[ schi\a Moartea pilotului, prima scriere semnat[ „Jean Bart“, pseudonim care va deveni de acum ]ncolo numele literar al lui Eugen Botez. (Alegerea acestui pseudonim se datore=te lecturilor de scrieri marin[re=ti =i admira\iei pentru Jean Bart (1650—1702), viteazul marinar francez, la ]nceput corsar, care prin ispr[vile =i ]ndr[zneala, devenite legendare, a reu=it, cu toat[ originea sa modest[, s[ fie numit c[pitan de escadr[ pe timpul lui Ludovic al XIV-lea =i s[ i se acorde titlul nobiliar de pair.) 1899 }ncepe colaborarea la „Pagini literare“ ]nc[ din primul num[r, iar din 17 iunie (nr. 22) ]ncepe s[ publice „Jurnalul de bord“ (descrierea c[l[toriei ]ntreprins[ ]n august 1896 la bordul bricului „Mircea“ ]n Marea Neagr[ =i pe coastele Asiei Mici). 1900, ianuarie. }ncepe colaborarea la „Noua revist[ rom`n[“ cu schi\e marine =i fragmente din „Jurnal de bord“. Martie Cu un grup de tineri ofi\eri de marin[ scoate la Br[ila „Revista maritim[“, ca secretar de redac\ie fiind prezent cu scrieri

8 Tabel cronologic

literare =i articole num[r de num[r. Se arat[ preocupat de trecutul marinei rom`ne printr-o suit[ de contribu\ii ap[rute sub titlul „R[zboiul pe Dun[re“. 1901 La Bucure=ti, la Institutul de arte grafice „Eminescu“, apare prima carte a scriitorului: „Jurnal de bord. Schi\e marine =i militare“, cu ilustra\ii de pictorul Arthur Verona. Volumul este ]nt`mpinat elogios de H. Sanielevici, Emil G`rleanu, Ilarie Chendi. 10 mai. Este ]naintat la gradul de locotenent =i repartizat la Divizia de Mare. 1903, 5 martie. Academia Rom`n[ acord[, ]n urma raportului prezentat de Ion Bianu, premiul divizibil „Adamachi“ pentru „Jurnal de bord“. Aceea=i sum[ din premiu (600 lei) se acord[ poetului St. O. Iosif pentru volumul „Poezii“. 1901—1902. 12 martie. |ine la Ateneu conferin\a „Curentul Eminescu“. La finele acesteia cite=te poezia „Unde ne sunt vis[torii? “ Vede lumina tiparului volumul de proz[ „Din goana vie\ii“. Apare a doua edi\ie a versurilor autorului, sub titlul „Poezii“. 1904, 16 aprilie. De la Divizia de Mare trece la Depozitul Echipamentului Marinei. I se confer[ ordinul „Coroana Rom`niei“ clasa a V-a. }n colaborare cu lt. N. Chiri\escu, public[ „R[zboiul pe Dun[re“. Volumul I. Opera\iunile fluviale =i maritime ale R[zboiului din 1877—1878 (edi\ia a II-a ]ntregit[ =i cu o prefa\[ de generalul H`rjeu, apare ]n 1905). 1905, 1 aprilie. Este numit loc\iitor al c[pitaniei portului C[cl[ra=i. Cola- boreaz[ la „Curentul nou“ din Gala\i. 1906, martie. Apare la Ia=i „Via\a rom`neasc[“ din al c[rei cerc va face parte =i Jean Bart ]mpreun[ cu fratele s[u, Octav Botez. 10 mai Este ]naintat la gradul de c[pitan la Divizia de Dun[re. Tot ]n acest an este decorat cu Medalia jubiliar[ (40 de ani de domnie a regelui Carol I). }n timpul verii, ]mbarcat pe un vas comercial, face o c[l[torie ]n |[rile Nordice. 1907 La ]nceputul anului ia fiin\[ la Gala\i „Salonul literar“, ]n care va activa =i Jean Bart. 14 iulie. Pentru colaborarea prieteneasc[ cu Marina s`rb[ i se confer[ de c[tre regele Serbiei distinc\ia de comandor al ordinului s`rb „Sf`ntul Sava“. La Bucure=ti este distins cu medalia de argint „Expozi\ia na\ional[ 1907“ pentru scrieri militare. 9 Jean Bart

1908, ianuarie, februarie. }n dou[ numere din „Via\a rom`neasc[“ apare nuvela „Datorii uitate“, considerat[ de critica literar[ drept scriere reprezentativ[ pentru poporanismul rom`nesc. 1908, 14 februarie. La Bucure=ti are loc c[s[toria ]ntre c[pitanul de marin[ Eugen Botez (34 de ani) =i d-ra Maria Dumitrescu (24 de ani), student[ la Litere =i Filosofie, fiic[ a inginerului silvic Apostol Dumitrescu; t`n[ra mireasc[ prime=te ca zestre casele din str. Zefirului nr. 30. 1909 Fiind trecut la Inspectoratul Porturilor cu sediul la Gala\i, particip[ la via\a cultural[ a ora=ului. Face parte din Comitetul pentru comemorarea a dou[ decenii de la moartea lui Eminescu. }mpreun[ cu C. Calmuschi =i G. Orleanu, adapteaz[ pentru scen[ nuvela „S[rmanul Dionis“. 22 aprilie. Este numit comisar maritim la Sulina. 26 iunie. La Gala\i se na=te primul fiu al scriitorului, C[lin-Adam, viitor ofi\er de marin[, ata=at militar pe l`ng[ Ambasada Rom`n[ de la Lisabona. S-a c[s[torit cu Frederica, artist plastic, fiica sculpto- rului Frederic Storck =i a pictori\ei Cecilia Cu\escu-Storck. Iulie. }n „Via\a rom`neasc[“ ]ncepe s[ publice scrieri din ciclul „Din al doilea jurnal de bord“ (descrieri de c[l[torie f[cute cu bricul „Mircea“ ]n Mediterana.) 1911, 16 octombrie. Particip[ la Gala\i la dezvelirea bustului lui Eminescu executat de sculptorul Frederic Storck, monument ini\iat de un comitet din care f[cea parte =i Jean Bart. 1912 }n prim[var[ ]l viziteaz[ pe Caragiale la Berlin, iar de acolo ]ntreprinde o c[l[torie ]n America de Nord. Dup[ ce particip[ la Congresul de Naviga\ie de la Philadelphia, viziteaz[ Marile Lacuri, cascada Niagara =i parcul natural Yellowstone. Are numeroase ]nt`lniri cu rom`nii din America. 10 octombrie. La Gala\i se na=te cel de al doilea fiu al scriitorului, Stroe-Eugen. (Dup[ cel de al doilea r[zboi mondial a trecut Dun[rea ]not ]n Jugoslavia =i de acolo a plecat la Paris, unde s-a stabilit ca bibliotecar la Biblioteca „Sainte Geneviève“, sec\ia „Estul Europei“). 1913, 20 iunie. Este mobilizat. }n momentul ]n care se ]mbarca pe nava de r[zboi, o telegram[ ]i vestea moartea so\iei sale la un sanatoriu din Davos ]n Elve\ia. 31 august. Demobilizat, ]=i reia postul de comisar maritim la Sulina. noiembrie. Este numit c[pitan de port la Constan\a. Public[ la Gala\i „Memoriu asupra Comisiunei Europene Dun[rene din punct de vedere politic =i militar“ (litografiat). 10 Tabel cronologic

1915, iunie. Se re]ntoarce la Sulina ]n calitate de comisar maritim; r[m`ne aici =i ]n timpul r[zboiului ]nlocuindu-l =i pe c[pitanul de port din partea Comisiei Europene a Dun[rii. 28 noiembrie. Este ]naintat la gradul de locotenent-comandor ]n rezerv[ la Divizia de Dun[re. 1916 An foarte bogat pentru activitatea sa literar[: La Bucure=ti, la Editura Steinberg, apare volumul „Datorii uitate. Documente omene=ti“, recenzat elogios de G. Ibr[ileanu =i N. Iorga. La aceea=i editur[ se tip[re=te cea de a doua edi\ie din „Jurnal de bord“, cu desene de Verona =i Voinescu. }n colec\ia „Scriitori rom`ni“, coordonat[ de Vlahu\[, apare voluma=ul „}n cu=ca leului“. 15 august. Este mobilizat. La 1 septembrie este ]naintat la gradul de c[pitan-comandor la Divizia de Dun[re =i numit comandant militar al punctului Sulina, ]n timpul r[zboiului aduc`nd mari servicii patriei =i alia\ilor Rom`niei. 21 octombrie. La Sulina se c[s[tore=te cu Mania Goldman, cunoscut[ apoi ca pianista Mania Botez. 1918, 13 mai. Demobilizat, ]=i reia postul de comisar maritim la Sulina. 6 iulie. La Sulina se na=te cel de al treilea =i ultimul copil al scriito- rului, Ada, care mai t`rziu va studia sculptura, fiind =i elev[ a lui Br`ncu=i la Paris. Stabilit[ prin c[s[torie ]n Anglia, va fi cunoscut[ sub numele de sculptori\a Ada Botez. 4 octombrie. Urmare a unei come diabetice, ]nceteaz[ din via\[ la Ia=i tat[l scriitorului, generalul Panait Botez. 1919, ianuarie-iunie. Dup[ ce este numit subinspector la Inspectoratul Porturilor, cu delega\ie pentru Dun[rea de Jos, face parte din delega\ia rom`n[ la Conferin\a de la Paris (consilier ]n problema Dun[rii). iunie. }n urma raportului prezentat de I. Al. Br[tescu-Voine=ti, Academia Rom`n[ ]i acord[ premiul „Constantinide“ pe 1917 pentru volumul „Datorii uitate“. 1920 Este deta=at la Bucure=ti pentru ]ntocmirea lucr[rilor privind Comisia Interaliat[ a Dun[rii. }n februarie particip[ la Budapesta la Conferin\a acestei comisii. La Gala\i public[ „La Question du Danube et sa solution“ (difuzat[ =i peste hotare). }ncepe colaborarea la „Curentul nou“ (seria a doua) cu un capitol din viitoarea sa scriere „Peste Ocean. Note dintr-o c[l[torie ]n America de Nord“.

11 Jean Bart

1921, 1 februarie. Este numit director general ]n Ministerul Muncii, la Direc\ia General[ a Asisten\ei Sociale. Iunie-iulie. Editura „Via\a Rom`neasc[“ tip[re=te edi\ia a doua din „Datorii uitate“ =i edi\ia a treia din „Jurnal de bord“. 1922, 5 februarie. }ncepe colaborarea la „Adev[rul literar =i artistic“, ]n care va fi prezent cu scrieri literare =i articole p`n[ la sf`r=itul vie\ii. 8 iunie. Este primit membru corespondent ]n Academia Rom`n[, ]n urma raportului prezentat, ]n Sesiunea general[ a membrilor Academiei, de c[tre . 1923 La Editura „Via\a Rom`neasc[“ apare volumul „Prin\esa Bibi\a“, distins, ]n acela=i an, cu premiul „Eliade R[dulescu“ de c[tre Academia Rom`n[, ]n urma raportului prezentat de Ion Bianu. 1924 Public[ studiul „Privire general[ asupra situa\iei =i activit[\ii Asisten\ei Sociale“ (]n „Analele Ministerului S[n[t[\ii =i Ocrotirilor Sociale“). 15 decembrie. Din motive de s[n[tate, demisioneaz[ din func\ia de director general al Asisten\ei Sociale, fiind trecut inspector general la aceea=i institu\ie. 1925, mai. Ca delegat al scriitorilor rom`ni, particip[ la Congresul Interna\ional P. E. N. -Club de la Paris. }n volumul „Politica extern[ a Rom`niei. 19 prelegeri politice organizate de Institutul Social Rom`n“, Jean Bart public[ „Dun[rea =i Comisiile ei“. }n apare volumul „}n Delt[...“, recenzat favorabil de Mihai Ralea, Ion Marin Sadoveanu. }n colec\ia „Pagini alese din scriitori rom`ni“ apare volumul intitulat „Proz[“, o selec\ie din scrierile lui Jean Bart. 1926, mai. La Editura „Br[ni=teanu“ din Bucure=ti apare volumul „Peste Ocean. Note dintr-o c[l[torie ]n America de Nord“. Ca delegat al Rom`niei, particip[ la Congresul Interna\ional de Naviga\ie de la Cairo, prilej de a vizita Egiptul, Palestina =i, la re]ntoarcere, Constantinopolul. 1927 Transferat ]n postul nou creat de inspector general cl. I al Inspectoratului de Ocrotire Bucure=ti. }n „Adev[rul“ public[ un ciclu de ]nsemn[ri „Scrisori din Orient“. 1928, 22 martie. Ia parte la constituirea Ligii Navale Rom`ne, fiind numit ]n conducerea Ligii, ca secretar. Este ]naintat la gradul de comandor ]n rezerv[ la Divizia de Dun[re. august. Reprezint[ \ara noastr[ la cel de al XIX-lea Congres Interna\ional contra alcoolismului, \inut la Anvers.

12 Tabel cronologic

}i apar dou[ volume de scrieri: „Schi\e marine din lumea porturilor“ (la Editura Cartea Rom`neasc[) =i „}nsemn[ri =i Amintiri“, la Editura literar[ a Casei +coalelor, unde scoate =i edi\ia a III-a din „Datorii uitate“. 1929 }n „Via\a rom`neasc[“ (nr. 5-6, mai-iunie) public[ „Scrisoarea miraculoas[“, primul capitol din „Europolis“. Iunie. Este ales ]n Comitetul de organizare a programelor ra- dio din care f[ceau parte =i D. Gusti (pre=edinte), Liviu Rebreanu, I. Al. Br[tescu-Voine=ti, T. Vianu. Pred[ cursuri la +coala Superioar[ a Asisten\ei Sociale „Principesa Ileana“ din Bucure=ti. Particip[, ca delegat guvernamental, la Conferin\a Maritim[ de la Geneva, ini\iat[ de Biroul Interna\ional al Muncii. La Editura „Cartea Rom`neasc[“ apare edi\ia a II-a din „Peste Ocean. Note dintr-o c[l[torie ]n America de Nord“, recenzat[ elogios de Tudor Vianu. 1930, 1 ianuarie. Iese la pensie, av`nd 30 de ani de serviciu, dar cu aceea=i dat[ este numit inspector diurnist la Direc\ia Educa\iei Poporului. 20-25 iunie. }mpreun[ cu Emanoil Bucu\[ particip[, ca reprezentan\i ai scriitorilor rom`ni, la Congresul P. E. N.-Club de la Var=ovia. Apare volumul „Zece ani de asisten\[ social[. 1920—1930“, care include =i studiul lui Jean Bart: „Organizarea Asisten\ei Sociale ]n Rom`nia“. 4 septembrie. }mpreun[ cu T. Arghezi, M. Sorbul, Camil Petrescu, , Cincinat Pavelescu, Emanoil Bucu\a, Corneliu Moldovanu, particip[ la dezvelirea, la Predeal, a monumentului ]nchinat poetului-erou Mihail S[ulescu. 1931 La Editura Alcalay, ]n „Biblioteca pentru to\i“, apare un volum selectiv din opera scriitorului, intitulat Pe drumuri de ap[. La Liga Naval[ Rom`n[ apare «O corabie rom`neasc[. Nava-=coal[ bricul „Mircea“», istoria primei nave-=coale rom`ne=ti, scris[ de Jean Bart. Noiembrie. Apare primul num[r din „Rom`nia maritim[ =i fluvial[“, revist[ fondat[ =i ]ndrumat[ de Jean Bart, al c[rei director este. 1932 }=i petrece vara ]n vila sa de la Balcic. Aici ]l viziteaz[ fratele s[u Octav Botez care ]i cite=te manuscrisul romanului „Europolis“, ]nainte de a-i da forma definitiv[. Prefa\eaz[ cartea lui Laz[r M[gla=u =i Nicolae Deleanu: „Istoricul mi=c[rilor muncitore=ti din porturi“, tip[rit[ cu prilejul anivers[rii a 20 de ani de la ]nfiin\area Uniunii muncitorilor din porturile Rom`niei. 13 Jean Bart

1933, ianuarie. Face o vizit[ la Ia=i lui G. Ibr[ileanu, c[ruia ]i ]ncredin\ase pentru lectur[ manuscrisul romanului „Europolis“. aprilie. La Editura „Adev[rul“ apare romanul „Europolis“, recenzat elogios de critica literar[, ]ndeosebi de G. C[linescu. Romanul este ]nt`mpinat cu entuziasm de c[tre cititori =i confra\i, ]n acela=i an tip[rindu-se ]n a doua edi\ie, cu o prefa\[ de G. C[linescu. Vineri 12 mai, orele 8 dinimea\a. Se stinge din via\[, la vila sa din str. Oltea Doamna nr. 158, din Bucure=ti, comandorul Eugen Botez, cel care intrase ]n literatura rom`n[ sub numele de JEAN BART. Este r[pus de aceea=i boal[ care-i r[pise =i p[rintele ]n 1918 — com[ diabetic[. (Mama scriitorului, Smaranda Botez, se va s[v`r=i din via\[ ]n 1939, ]n v`rst[ de 94 de ani.) 14 mai. Este ]nhumat la cimitirul Bellu, condus pe ultimul drum de to\i cei care i-au fost apropia\i, de confra\i ]n ale scrisului, de ofi\eri =i marinari. La morm`nt ]i aduc ultimul omagiu scriitorii Ion Pillat =i Tudor Teodorescu Brani=te, iar din partea Marinei Rom`ne: amiralii Gavrilescu =i Coand[, precum =i cel mai apropiat priteten, comandorul N. Ionescu-Jehnson. }n presa vremii semneaz[ necro- loguri: T. Arghezi, G. C[linescu, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, M. Sebastian =. a. Morm`ntul ]i este str[juit =i ast[zi de un bloc de marmur[ alb[, ]n care sunt ]ncrustate cuvintele: COMANDOR EUGEN P. BOTEZ (JEAN BART) 1874—1933 iar ]n partea de sus sculptorul Frederic Strock a d[ltuit ]n marmor[, ]n medalion, o corabie nostalgic[ din alte vremuri cu p`nzele ]n v`nt — nava-=coal[ BRICUL „MIRCEA“. Constantin MOHANU

14 Jurnal de bord

JURNAL DE BORD 1901

vou[, dragi p[rin\i, drept m`ng`iere

15 JURNALUL DE BORD AL LUI JEAN BART

I Sulina, 1 august

}n sf`r=it, mult a=teptatul ordin de plecare sosise. Itinerariul c[l[toriei ]l =tiam de mult; c`te zile nu pierdusem noi, ofi\erii tineri, cu h[r\ile dinainte urm[rind cu degetul conturul coastelor Asiei Mici. De dou[ luni navigam tot prin acelea=i locuri, ]nv`rtindu-ne ]ntre Constan\a =i Gurile Dun[rii; ardeam de dorul altor locuri ]n dep[rt[ri necunoscute. Manevrele de p`nze, evolu\iile ]n largul m[rii, tirul, exerci\iile de b[rci =i ]ntregul serviciu riguros al bordului ]ncepuse s[ m[ sature ]n ner[bdarea a=tept[rii celei dint`i c[l[torii mai lungi. Visele mi se ]mplineau... acele vise care ]mi m`ng`iaser[ via\a trist[ de =coal[... o via\[ de copil chinuit, ]ngropat ]ntre zidurile =coalelor militare, unde vremea se t`ra a=a de greu ]ntre orele de instruc\ie, c`nd ]mi ]nghe\a m`na pe patul armei, =i ]ntre orele de medita\ie, seara, c`nd capul c[dea ]ncet pe cartea deschis[ pe pupitrul vechi =i ros de coatele at`tor genera\ii. Dar le uitasem ca prin farmec toate acele mici mizerii zilnice care ]mi chinuiser[ copil[ria: uitasem p`n[ =i patul de la ]nchisoare... patul acela tare, de lemn, acoperit cu o rogojin[, pe care ]n at`tea nop\i mi-am odihnit trupul zdrobit de osteneala zilei, cu mantaua f[cut[ ghem drept c[p[t`i. Ah!... de c`te ori, ]nainte de a m[ prinde somnul, z[c`nd a=a ]ntr-o toropeal[ pa=nic[ =i dulce, ]ntre vis =i via\[, ]naripata ]nchipuire ]=i lua zborul =i ]nfl[c[r`nd sim\irea m[ purta prin locuri nev[zute, dar a=a de frumoase =i at`t de mult visate. De c`te ori nu m[-ntrebasem cu prietenul ce dormea la cap cu mine:

16 Jurnal de bord

„— Tu pe unde te afli acum? — Eu m[?... a! eu sunt departe... pe valurile Mediteranei, spre Italia... pe coastele Calabriei.“ Ce bine le cuno=team aceste locuri — din atlasul geografic, bine]n\eles. Ren[sc`nd ]n aerul curat =i binef[c[tor al m[rii, ]ntr-o nou[ via\[, trecutul ]mi ap[rea a=a de departe, ca ]ntr-o cea\[ fumurie =i nedeslu=it[, din care se desprindea uneori parc[ o alt[ fiin\[ ]n locul meu, o alt[ fiin\[ os`ndit[, care tr[ise de demult, c`ndva, acele vremuri de copil[rie trist[. O soart[ fericit[ m[ aruncase pe bordul lui „Mircea“; ]n cercul binevoitor de ofi\eri vechi, de diferite grade, ne aflam =i c`\iva nou-veni\i, abia sc[pa\i de pe b[ncile =coalei, prieteni buni din timpurile copil[riei petrecute ]n aceea=i mahala ]ntr-un ora= din fundul Moldovei.1 Dup[ at`ta vreme scurs[, ne ]nt`lneam iar[=i, acum, ]n pragul unei noi =i grele meserii, meni\i a ]mp[rt[=i aceea=i soart[ ]n lupta pentru a ne deschide un drum ]n lume. Ziua c`nd trebuia s[ p[r[sim \ara sosise: ]n ordinul de plecare, scris de comandant, ]n jurnalul de bord, zicea l[murit: „La ora opt totul va fi gata de plecare, provizia trupei =i-a ofi\erilor pentru zece zile de mare va fi adus[ la bord; la nou[ ore bricul «Mircea» va p[r[si portul Sulina, ie=ind ]n larg va lua drumul spre Chersones2.“

E sear[, totul e gata, n-a=tept[m dec`t ora plec[rii. O gean[ ro=ie-aurie mai sclipe=te pe cer, ]n fund spre asfin\it, iar dinspre miaz[noapte o pat[ cenu=ie ca o manta zdren\uit[ s-apropie plutind prin ]n[l\ime; e un nour ce vine m`nat de suflarea v`ntului de nord. P`n[ la vremea plec[rii to\i ofi\erii trecem pe chei, ]n fa\a vaporului, printre lumea adunat[ acolo.

1 Scriitorul se refer[ la t`rgu=orul Burdujeni ]n care =i-a petrecut copil[ria, ast[zi un cartier al ora=ului Suceava. 2 Nume dat ]n vechime mai multor peninsule (]ntre care Chersonesul Tauric =i Chersonesul Tracic). Aici este vorba de Chersonesul Tauric (Crimeea). 17 Jean Bart

Noi ne str`ngem ]n jurul unei mese din fa\a cafenelei, l[utarii c`nt[, limbile se dezleag[, curg vorbele de spirit =i glumele s[rate cu c`t se golesc =i se re]nnoiesc mereu halbele. Iar „Mircea“, b[tr`nul „Mircea“, ]nc[ tot frumos =i m`ndru, gata de drum =i de lupta valurilor, ne a=teapt[ ancorat l`ng[ cheiul pe care lumea se str`nge mereu, privind la jocul marinarilor de pe punte. Fiind ]n repaos, ca s[-=i uite grijile, lu`ndu-=i r[mas bun de la \ara pe care o p[r[seau, b[ie\ii ]ncinser[ o hor[ de gemea puntea vaporului sub t[lpile lor goale — m[ rog, ca rom`nul c`nd vrea s[ ]n=ele grijile, s[-=i sting[ focul necazurilor. Numai c`\iva printre ei, recru\i ce nu mai fuseser[ ]mbarca\i niciodat[, retra=i mai deoparte, t[cu\i, tri=ti, stau rezema\i pe coate, de balustrad[, c[ut`nd cu jale, c`nd spre largul m[rii, c`nd ]napoi spre port, lu`ndu-=i cu privirile ]nduio=ate parc[ r[mas bun de la ai lor, care de pe unde sunt ]n dep[rt[ri nev[zute; citesc ]n ochii lor fiorii groazei de necunoscut. Un pilot de la Comisiunea European[1 s-apropie de masa noastr[. — He!... domnule c[pitan, nu cred s[ mai pleca\i ]n seara asta, uite... semne de furtun[. To\i ne ridic[m ochii spre cer; norii negri se str`ng ]nv[luind tot cuprinsul ]ntr-o p`nz[ neagr[ =i umed[. Un v`nt rece =i s[rat dinspre largul m[rii se-nt[re=te mereu, =i mereu cre=te zgomotul valurilor ce se izbesc de chei, sp[r- g`ndu-se ]ntr-un muget s[lbatic, pierdut departe ]n ]ntunericul pustiu al m[rii. C`teva umbre negre se desprind din dep[rtare =i cresc gonind

1 Comisia European[ a Dun[rii a luat fiin\[ dup[ r[zboiul Crimeii, prin Conven\ia de la Paris, din 30 martie 1856, conform articolului 10. Confirmat[, cu sarcini l[rgite, prin Tratatul de la Berlin din 13 iulie 1879, cuprindea c`te un reprezentant din urm[toarele state: Turcia, Rusia, Rom`nia, Austro- Ungaria, Germania, Fran\a, Italia, Marea Britanie. Sediul comisiei a fost la Gala\i =i Sulina. A fost desfiin\at[ ]n 1939 =i re]nfiin\at[ apoi dup[ cel de al doilea r[zboi mondial. 18 Jurnal de bord spre port: sunt cor[bii cu p`nzele umflate ce intr[ la ad[post ]nt`mpinate de furtuna care se apropie v[z`nd cu ochii. Dar se dase ordin s[ p[r[sim portul =i trebuia s[ plec[m. Ne lu[m r[mas bun de la prietenii str`n=i ]n fa\a vaporului =i intr[m pe bord ]n uralele mul\imii de pe chei. „Echipaj la posturile de plecare!“ r[sun[ vocea =efului de echipaj, urmat[ de sunetele sifliilor de pe punte; fiecare trece la postul s[u. „Mircea“, desf[cut din leg[turile de la uscat, se mi=c[ ]ncet tr[g`ndu-=i pe nar[, c-un z`ng[nit fioros, lan\ul ancorei ce se desprinde de pe fund. Ancora sus, la postul ei; =i alunec[m ]ncet f[c`nd rondoul ]n fa\a cheiului care r[sun[ de zgomotul mul\imii =i a muzicii, pe c`nd p[l[riile =i batistele flutur[ ]nc[ ]n b[taia v`ntului, ]n semn de adio!... „Mircea“, tot mai ]nsufle\it, despic[ apa, ie=ind din gura Dun[rii, parc[ trece pragul m[rii, care se deschide ]naintea noastr[ imens[, neagr[, pustie. P[m`ntul \[rii r[m`ne ]n urm[. }n picioare, la postul meu din prova, ]nc[ o dat[ ]mi arunc privirea ]napoi: p[m`ntul, ca o pat[ neagr[, se pierde ]n ]ntunericul nop\ii, pe c`nd ]n auz ]mi picur[ cr`mpeie de arii, note fr`nte de mugetul fioros al v`ntului. +i din tot haosul ]ntunecat se desprinde numai ochiul ro=u, obosit, al farului, care vegheaz[ urm[rind neclintit vasul ]n goana lui nebun[ de pas[re de noapte, ce ]ntr-o leg[nare zbuciumat[ ]=i moaie parc[ v`rful aripilor desf[cute ]n negrul apei =i al pustiului ]ntins, f[r[ margini.

II Pe mare, 2 august V`ntul se ]nt[re=te mereu. Dup[ miezul nop\ii o furtun[ cumplit[ ]=i dezl[n\uie furia, url`nd fioros ]n jurul nostru; c`teodat[ suflarea i se ]nmoaie =i atunci parc[ geme ]ntr-o desperare r[ut[cioas[ ]n[bu=indu-=i 19 Jean Bart furia, pentru a izbucni iar[=i ]n mugete mai ne]nfr`nate, mai pline de groaz[. „Mircea“ — o juc[rie minunat[ — se rostogole=te zbuciumat pe ]ntinderea asta neagr[ =i zgomotoas[ care se agit[, se fr[m`nt[ din toate p[r\ile, form`ndu-se ]n dealuri negre cu crestele albe de spum[, ]n v[i ad`nci, ad`nci, far[ fund, mutate ]n acela=i timp de la un loc la altul, ]ntr-o goan[ f[r[ sf`r=it, ]ntr-un joc ame\itor, nebun, f[r[ ast`mp[r. }ncepe o ploaie rece, m[runt[; simt r[ceala pic[turilor ca ni=te sf`rcuri de bici plesnindu-mi obrajii. Pe bord nu doarme nimeni. Comandantul nostru n-a ]nchis ochii toat[ noaptea, st[ pe comand[ l`ng[ ofi\erul de cart, ]nvelit ]n mantaua de ploaie, controleaz[ cercet[tor busola =i harta, privind mereu ]n sus, spre catarge. Oamenii sui\i ]n arborad[ lucreaz[ gr[bi\i, cu ochii aproape ]nchi=i, biciui\i de ploaie, cu poalele mantalelor f`lf`ind ]n v`nt; par ni=te umbre negre ce se clatin[ at`rnate la r`nd de vergile pe care se mi=c[, cu o iu\eal[ neregulat[, un amestec de degete ]ncle=tate ce str`ng p`nzele ]nf[=ur`ndu-le. Sunetele argintii ale sifliilor de pe punte care ]ndeamn[ la lucru, comenzile repetate, vorbele desperecheate, =oaptele nedeslu=ite care vin de sus din arborad[, se aud ]ntrerupte de mugetul asurzitor al v`ntului, ce trece fluier`nd ascu\it prin macaralele prinse ]n col\ul p`nzelor scuturate. Un amestec nedeslu=it de sunete diferite, ca o muzic[ sinistr[ ce ]mpr[=tie fiori de groaz[. Prin ]ntunericul de nep[truns al nop\ii, prin haosul acesta negru =i pustiu, c`teva p`lp`ituri luminoase scap[r[ pe cer aprinz`nd o clip[ col\ul unui nour; =i ]n urm[ o brazd[ de foc taie drum unui fulger orbitor; un =irag de boabe sclipitoare spintec[ v[zduhul lumin`nd ]n fl[c[ri v`rfurile catargelor. Iar bubuitul tunetelor, zguduind cuprinsul, se sparge ]n dep[rt[ri nev[zute, sting`ndu-se ]n fundul pierdut al pustiului plin de ]ntuneric.

20 Jurnal de bord

Cu m`inile prinse ]n balustrad[, cu genunchii ]ndoi\i, ]mi \in echilibrul ml[diindu-mi trupul dup[ mi=c[rile vasului. O clip[ ame\itoare, un v`rtej pare c[ ]mi p[ienjene=te ochii... }i deschid mari, c[t`nd s[ despic ]ntunericul dinainte... simt o g`dil[tur[ ]n furca pieptului =i un nod care se ridic[ ]nfig`ndu-se ]n g`tlej, f[c`ndu-m[ s[ ]nghit ]n sec... a!... cu- nosc: e ]nceputul r[ului de mare — aceast[ veche =i ciudat[ boal[ pentru care nu s-a g[sit alt leac dec`t deprinderea pentru unii, iar pentru al\ii nimic. +i plou[, plou[ mereu; minutele se scurg a=a de ]ncet, chinuitor de greu. }ntr-o g`ndire ]nceat[ =i greoaie ]mi analizez sim\urile, c[t`nd s[-mi dau seama de ce simt eu =i cei din jurul meu: toate aceste suflete str`nse la un loc ]n scoica asta zbuciumat[ de valuri, care sc`r\`ie din toate ]ncheieturile, ]n izbituri neregulate vibr`nd ca un instrument muzical. Hot[r`t, nu... nici o umbr[ de team[ nu po\i ]nt`lni pe chipul vreunuia, nici o =oapt[ de dezn[dejde nu po\i auzi, nici un fior de groaz[ nu po\i surprinde ]n toat[ mul\imea asta care se mi=c[ t[cut[, f[c`ndu-=i serviciile =tiute, fiecare la postul s[u, ]n cea mai des[v`r=it[ lini=te — ori poate ru=inea pe unii ]i st[p`ne=te at`t de mult =terg`ndu-le orice umbr[ de team[. Z[resc ]n prova c`\iva, culca\i pe punte, cu capetele rezemate de colacii de fr`nghie c[tr[nit[: sunt gabierii scobor`\i din catarge, istovi\i de oboseal[, cu puterile sleite, se odihnesc str`ng`ndu-=i picioarele goale sub poalele mantalelor ude de ap[ s[rat[. Ploaia a ]ncetat. Omul de sus din gabie strig[ cu glas puternic: — Se vede o lumin[ alb[ ]n tribord. — E farul de la Caliacra1, =opte=te ofi\erul de cart potrivin- du-=i binoclul ]n dreptul ochilor. }n fund, ]n dep[rtarea =tears[, un punct mic, galben, lic[re=te p`lp`ind slab prin ]ntuneric.

1 Cap pe \[rmul M[rii Negre, situat la sud-est de portul Cavarna. 21 Jean Bart

Noaptea ]ncepe a se risipi; ]ntunericul se desface din ce ]n ce mai mult, iar ]n fundul z[rii, la orizont, o pat[ galben[ ca de cear[, a=a de trist r[sare ridic`ndu-se dintre crestele albe ale valurilor — r[s[ritul soarelui dup[ furtun[. Departe de tot, pe ]ntinderea asta mi=c[toare, neast`m- p[rat[, un punct negru se desprinde. }ncet, punctul acela se ]nal\[ =i se coboar[ cresc`nd din ce ]n ce mai mare. To\i privesc spre d`nsul... se apropie... trei catarge se deosebesc bine; ca trei suli\e ]n[l\ate parc[ anume s[ sparg[ norii ce se t`r[sc a=a de jos, aproape de fa\a apei. „Le cunosc bine dup[ g[bii; sunt catargele «Elisabetei1»“, v[d pe c`\iva care privesc cercet[tori spre larg. Cruci=[torul „Elisabeta“ avusese ordin s[ plece ]n aceea=i zi din Constan\a =i s[ ia drumul tot spre Chersones. „Elisabeta“ e aproape, se cunoa=te bine co=ul alb ]ntre catarge, corpul ei negru, cu formele fine ]n t[ieturi frumoase, cu tunurile ei mari, ]nfipte ]n coaste. Ea alunec[ ]ncet ]nainte, pr[v[lindu-se pe o parte =i pe alta, ame\it[ parc[ de loviturile valurilor care n[v[lesc izbin- du-se de ea. Iar ]n urm[-i fumul sc[pa pe gura co=ului ]n inele negre, ca un =arpe uria= ce se zv`rcole=te gonit, ]nvins, ]n lupt[ cu v`ntul turbat. +i noi c[t[m \int[ spre ea urm[rind cu patim[ acel joc nebun, ame\itor... Sunt clipe de o ]nfiorare mut[, clipe ce par a=a de lungi, ]nc`t un g`nd de groaz[ are vreme s[-\i scapere prin minte; timp ]n care b[t[ile inimii se gr[besc, ochii se deschid mari, c[t`nd a re\ine cu vederea corpul acela negru care dispare ]nghi\it de valuri ca ]ntr-o pr[pastie ad`nc[... =i a=tept[m, \in`ndu-ne r[suflarea st[p`nit[, s[-l vedem r[s[rind iar culcat pe coast[ ]n muchea unui alt val. Simt mirosul greu, ]nec[cios, de untdelemn ars, r[sp`ndit de jos de la ma=ina care-=i gr[be=te mereu b[t[ile sacadate. Ma=ina fiind prea slab[, nu poate birui valurile; e peste putin\[ a mai continua drumul ]nainte, cu v`ntul din fa\[.

1 Unul din primele cruci=[toare rom`ne=ti. 22 Jurnal de bord

De dou[ ore de c`nd ne fr[m`nt[m ]n loc, ne z[p[ce=te zbuciumarea asta a valurilor, care se izbesc sp[rg`ndu-se cu zguduiri groaznice. Comandantul se hot[r[=te s[ ne abatem din drum, schimb`nd direc\ia, =i s[ intr[m la ad[post ]n golful Cavarna p`n[ c`nd s-o mai lini=ti marea =i-o c[dea v`ntul. Sifliile ]ncep s[ sune pe punte, oamenii gr[bi\i se str`ng la posturi ]n dreptul manevrelor, pilotul ]=i ]ncle=teaz[ m`inile ]n roata c`rmei, gata s[ soarb[ comenzile care r[sun[ clare =i prelungite: „Gata de «volta-n v`nt!»“; o clip[ de a=teptare... un zgomot asurzitor de farfurii sparte, de obiecte r[sturnate; =i „Mircea“ deodat[ se culc[ ]ntr-o parte, a=a c[ apa n[v[le=te ]n[untru pe punte; am schimbat drumul spre Caliacra — intr[m ]n Cavarna cu v`ntul de travers. „Elisabeta“ imit[ manevra noastr[ ajung`ndu-ne din urm[. Ne apropiem de uscat: coasta ]nalt[, ro=ietic[, dintr-un =irag de st`nci col\urate care opre=te v`ntul ce se izbe=te de ele sufl`nd cu furie. Ancor[m aproape de „Elisabeta“, care nici nu se clinte=te, lini=tit[ =i m`ndr[. Oamenii ]n repaos, rup\i de osteneala din timpul nop\ii, adorm du=i cu g`ndurile duse la ai lor, r`ma=i ]n urm[ =i at`ta de departe. O barc[ se desprinde de l`ng[ cruci=[tor =i s-apropie de noi; e un ofi\er care aduce un plic pentru comandantul nostru: ne str`ngem ]n jurul lui =i el ne istorise=te cele ]nt`mplate la ei pe bord. ,,Elisabeta“, vas mai nou =i puternic, putea s[-=i continue drumul; v[z`ndu-ne ]ns[ pe noi c[ schimb[m direc\ia, comandantul st[tuse la ]ndoial[ dac[ s[-=i urmeze drumul sau s[ vie dup[ noi, b[nuind c[ avem vreo stric[ciune la ma=in[. }n urm[ s-a hot[r`t s[ ne imite manevra, pentru a ne veni ]n ajutor ]n caz de nevoie. }nainte de a m[ scobor] ]n cabin[ s[ m[ odihnesc, ]mi arunc o dat[ privirea spre coasta de care ne apropiasem.

23 Jean Bart

Departe se z[resc albind ]n lumina dimine\ii casele tupilate, ascunse la ad[post prin cr[p[turi de st`nci arse, ro=ietice — e un sat pierdut, uitat de cine =tie c`nd, pe o coast[ st`ncoas[ =i pustie.

III Pe mare, 4 august

+ase ore =i jum[tate diminea\a. Barca nr. 1 se ]ntoarce la bord cu provizii din Cavarna. Toat[ lumea-i la posturile de plecare; la ora 7 vir[m ancora. Lan\ul ancorei trosne=te la cabestan ]n smuncituri caden- \ate — la unele vase cu p`nze, acolo unde puterea aburului n-a ]nlocuit munca omeneasc[, se mai poate vedea c`t de chinuitoare este via\a omului de mare — cu mu=chii ]ncorda\i, sprijinind picioarele goale ]n puntea ud[, oamenii ]mping cu pieptul ]n manelele cabestanului care ]nv`rtindu-se prinde zalele lan\ului scr`=nind la fiecare salt. Ancora sus — =i alunec[m lin pe apa moart[ a golfului. Cum trecem farul de la Caliacra, ]ncepe „Mircea“ s[ prind[ via\[ =i pleac[ leg[nat pe valuri scurte =i repezi ce unduleaz[ fa\a goal[, nem[rginit[, a m[rii. Vreme ]nchis[; cerul ]nf[=urat; =i-n aerul dimine\ii se simt fiori reci de boare umed[ pe care-i aduce de la larg un suflu u=or de briz[. Coasta pustie =i st`ncoas[ r[m`ne pierdut[ ]n urm[, pe c`nd noi cu p`nzele ]ntinse ne afund[m ]n golul dep[rt[rii. Ofi\erul de cart, de pe comand[, strig[ capul la compas ce trebuie urmat: „Sud 74 Est!“. Acelea=i cuvinte le repet[ de la c`rm[ b[tr`nul Micheli, pilotul, r[gu=it, cu ochii \int[ pe sticla busolei, ca s[ prind[ num[rul scris ]n dreptul liniei de credin\[. Departe, la orizont, se ive=te albind o pat[; to\i privesc cercet`nd ]n zare; au =i ]nceput a-=i da p[reri — c`nd te afli pe ]ntinsul pustiu al m[rii, un lucru de nimic te pasioneaz[ la culme. Se recunoa=te o corabie frumoas[ ce trece prin babordul nostru. 24 Jurnal de bord

Tocmai t`rziu str[bate =i soarele printre norii rup\i ]n pale, anume parc[ s[ deschid[ drum s[ge\ilor de aur ce se fr`ng reci de crestele valurilor, poleind o pat[ de pe fa\a m[rii ]n locul acela spre r[s[rit. M`na\i de adierea v`ntului ce ne bombeaz[ p`nzele, ]naint[m mereu pe o mare luminat[ de jocul sc`nteierilor orbitoare. Nic[ieri mai mult ca ]n largul m[rii nu te uime=te ]nf[\i=area minunatelor fenomene ale naturii. Cine ar putea =ti din c`te se petrec ]n[untru, ]n lumea s`nului m[rii, numai acolo sub pata aceea aurie de la suprafa\[, ]n ploaia cald[ a razelor!... Min\ile omene=ti — pururea cercet[toare — n-au izbutit ]nc[ a lua ]n st[p`nire ]ntreaga lume a fundului m[rii, cu nesf`r=itele bog[\ii ce zac ]n ne=tire, cu miriadele de viet[\i locuitoare, popoare ce nasc, tr[iesc lupt`nd =i mor ]n abisul nep[truns al fundului. Pe c`nd p[m`ntul, mut =i neclintit, de veacuri ]ntregi dest[inuie=te lumin`nd ascunsul minunilor naturii, ]n=el[toarea mare, ve=nic neast`mp[rat[ =i vorbitoare, p[streaz[ ]nc[ tainele ascunse ale firii ]n noaptea s`nului ei vie\uitor. Un iubitor al m[rii, Gustave de la Landelle, arat[ ]n c`te chipuri se r[spunde la ]ntrebarea: Ce este marea? O enciclopedie vie\uitoare, r[spund ]nv[\a\ii. Nu-i dec`t o pic[tur[ de ap[ ]n infinit, sus\in filosofii. Naturali=tii spun c[ nu-i dec`t un amestec imens de ap[ s[rat[. Gramaticii o definesc numai ca simpl[ ap[ care ]nconjoar[ continentele. Chimi=tii sus\in c[ nu-i dec`t un volum enorm de protoxid de hidrogen \in`nd ]n disolu\ie clorura de sodiu. Matematicii declar[ c[ este un corp c[ruia nu-i pot calcula suprafa\a. Fizicienii ]i v[d numai fenomenele de mare, v`nturile, echilibrul =i curen\ii. Poe\ii clasici o v[d locuit[ de mul\imea zeilor =i zei\elor; poe\ii romantici o fac s[ r`d[ =i s[ pl`ng[; poe\ii reali=ti ]i descriu ororile; poe\ii f[r[ adjectiv c`nt[ imensitatea =i binefacerile sale. Iar pentru voiajor =i negustor,

25 Jean Bart nu-i dec`t un larg drum. Pentru omul de stat =i diplomat este o chestiune. Pentru regi este un imperiu. Pentru popoare, un c`mp de b[t[lie. Pentru pictor nu-i dec`t un fond de tablou. Istoricul sus\ine c[ marea este arena unde s-au dezlegat cele mai mari conflicte ale timpurilor vechi =i moderne. Marea aminte=te ve=nic de acele c[l[torii pentru r[zboaie, pentru cuceriri, pentru descoperiri, de la fabuloasa expedi\ie argonaut[ p`n[ la acele ale polurilor Nord =i Sud. Marea este Salamina, R[zboaiele punice, Actium, Cruciadele, Abukir, Trafalgar, Navarin, Roma, Cartagena, Vene\ia, Genua, Spania lui Carol Quintul, Holanda, Fran\a lui Ludwig al XIV =i Colbert, ea este Puterea britanic[. Marea a f[cut pe Cristofor Columb =i toate marile descoperiri ale lumii. Marea pentru romancieri este acel gigantic teatru unde se agit[ toate pasiunile omene=ti modificate prin o existen\[ excep\ional[. Iar pentru marinari, este o carier[, o profesiune, un me=te=ug... ea mai este =i un azil, o mam[ care hr[ne=te, o a doua patrie, un obicei, o pasiune... =i c`teodat[ ]nc[, ea este scl[via, exilul, ]nchisoarea, moartea!...

IV Pe mare, 5 august

Dup[-pr`nz soarele ]ncepe a ne chinui, v`ntul cade =i p`nzele, p`n[ acum bombate =i ]nsufle\ite, cad =i ele ]ntinse, albe =i moarte, pe c`nd bricul plute=te leg[n`ndu-se alene. — P`nzele nu mai prind v`nt! zice cu necaz ofi\erul de cart privind ]n sus spre arborad[. Se sun[ „La posturile de manevra!“; toat[ lumea-i afar[ pe punte, ]mp[r\it[ ]n locurile =tiute, gata, cu urechea a\intit[; se a=teapt[ comanda — nespus de frumoas[ e priveli=tea unei manevre bine executate. „Sus gabierii!“ r[sun[ vocea ofi\erului, =i o clip[ nu vezi dec`t o ]nv[lm[=al[ de trupuri omene=ti, m`ini =i picioare goale care se aga\[ de treptele de fr`nghie ale sarturilor 26 Jurnal de bord ce tremur[ ]ndoite de greutate, p`n[ se desprind cei dint`i gabieri. Sprinteni, ]n salturi de pisic[, ajung sus, r[sp`ndindu-se de-a lungul vergilor cu ]ncredere ]n sine =i cu ]ndem`narea deprinderii. Se ridic[ p`nzele, =i randa, ]ntins[ =i ]nnegrit[ de fum, ca o arip[ r`nit[ se str`nge =i cade la locul ei. }n amestecul zgomotului de =oapte ]ntret[iate, de respir[ri scurte, deasupra sc`r\`itului macaralelor, vibreaz[ mai tare sunetul argintiu al sifliei lui Mastela. Minunat =ef de echipaj mai e =i vechiul Andrei Mastela! Om ]nalt =i bine legat, oache=, cu musta\a groas[ =i ridicat[, smolit la fa\[, dar cu ochii vii =i plini de veselie. Putem spune chiar c[-i chipe= Mastela, c`nd apare el pe punte cu galoanele de aghiotant la m`necile =pen\erului, purt`nd pe dup[ g`t ]ntotdeauna =nurul alb de care-i legat[ siflia. Greu =i foarte cu anevoie ar fi de r[scolit ad`ncul vremurilor trecute pentru a da de urma poreclei sale, c[ci =i ]n foaia matricol[ =i ]n livretul individual, ]l g[seai trecut cu nume rom`nesc av`nd =i un escu la coad[, ca orice rom`n curat. Noi ]ns[ a=a l-am pomenit; a=a l-au cunoscut =i cei dinainte =i cei de dup[ noi; =i-i cam de mult[ vreme =i multe genera\ii au trecut pe sub m`na lui. Pe c`\i nu i-a primit el de copii, i-a ]nv[\at meseria =i, dup[ ani de zile, unii au ajuns bine, ofi\eri de bord pe vase de comer\, pe c`nd el a r[mas acela=i, pururea la postul s[u, vechi =i neclintit =ef de echipaj al lui „Mircea“. Altminteri nu era el om r[u, chiar bl`nd, putem zice, doar a=a c`teodat[ de-ajungea cu sf`rcul salamastrei pe vreunul mai moale, =i asta numai ca s[-l iu\easc[ la lucru, cum e datoria unui =ef de echipaj, c[ci de aceea se cheam[ c[-i sufletul bordului. Ceea ce f[cea puterea =i pre\ul slujbei lui era me=te=ugul ce avea de a-=i cunoa=te oamenii =i de a-i boteza pe fiecare prin o porecl[ anume, bine aleas[. Dovad[ e pilda cu Moraru, care a ajuns frunta= de unde era cel mai prost soldat, =i asta numai pentru c[ nu-l chema altfel dec`t Moraru cel Iute. +i Moraru, lene=ul, cu ochii mici =i adormi\i, care trecuse prin toate specialit[\ile bordului — fochist, tunar, ordonan\[,

27 Jean Bart buc[tar, timonier — ajunsese cel mai bun gabier. +i-n mers, pe vremuri grele, c`nd marea era mai demontat[, c`nd to\i z[ceau ]ntin=i de r[ul de mare, Moraru, la orice manevr[, s-arunca cel dint`i, cu sub-b[rbia bonetului pe dup[ urechi =i cu\itul de gabier legat cu o sfoar[ pe dup[ g`t, sus la r`ndunica, ]n v`rful catargului, se ]ncingea inimos la lupt[ cu v`ntul turbat: ca s[ st[p`neasc[ col\ul p`nzei ce se zb[tea ]n sufl[rile mugitoare ale vijeliei... +i din ]n[l\imea crucetei, de unde se afla, a=a, de porun- ceal[, gata ar fi fost =i-n foc s[ s-arunce, nu numai ]n ap[, c`nd printre fluier[turile r[ut[cioase ale v`ntului str[b[teau p`n[ sus la d`nsul tremur[turile sunetului metalic al sifliei lui Mastela, care-l ]ndemna, strig`ndu-i de jos, de pe punte: „Acum, Moraru cel Iute!...“ C[ mult face o vorb[ care-i merge la inim[ rom`nului; =i s[-l fi v[zut pe Moraru c[, de la o vreme, ]ncepuse a se sili =i la =coala de carte, =i toat[ ziua, la orice exerci\iu, ]l vedeai cu abecedarul v`r`t ]n s`n. Uneori, t`rziu de tot, c`nd portul ]ntreg dormea trudit ]n lini=tea somnului de dup[ miezul nop\ii, ]l g[seai pe Moraru, fiind ]n divizionul de cart, ghemuit ]n c`te un col\ =i, la lumina slab[, ro=ietic[, a felinarului de punte, silindu-se a imita slovele pe placa de la timonierie. +i munca nu i-a fost degeaba, o ]nt`mplare minunat[ l-a ajutat. Era tocmai ]ntr-o duminic[, inspec\ie general[. „Mircea“, m`ndru de-i sc`nteia al[murile ]n b[taia soa- relui, lustruit =i curat cum ]i oglinda, avea de diminea\[ pe Amiralul la bord. Oamenii erau ]mbr[ca\i curat, cu mo\urile ro=ii la bonete, cu tricourile v[rgate ]ntinse pe piept, iar gulerele albastre ale c[m[=ilor de marin[ le str[luceau pe spate. Dup[ primirea =i toate onorurile obi=nuite la o asemenea zi, se executar[ diferitele exerci\ii; de la arme la tunuri, de la posturile de lupt[ la cele de incendiu, acum la urm[ se dase =i „La posturile de manevr[!“ — aci e partea gabierilor =i Moraru cel Iute intra ]n rol.

28 Jurnal de bord

Se comandase tocmai „Descruci=area r`ndunicilor!“; amira- lul =i to\i dimprejur a=teptau cu ochii \int[ sus, la arborad[ — c`nd un fo=net u=or se aude, =i de acolo, de sus, de la ]n[l\imea catargului din prov[, un obiect cade ]n mare... Dus a=a de v`nt, p[rea o pas[re, c[z`nd cu o arip[ desf[cut[. — Iar vreun bonet a c[zut ]n ap[, =opte=te un ofi\er. — Ba nu, e o carte care plute=te, uite i s-a desf[cut foile, r[spunse un altul. — }i abecedarul lui Moraru, i-a c[zut din s`n, adaug[ sur`z`nd un sergent. S-a f[cut mult haz de asta, =i dac[ Moraru =i-a pierdut abecedarul — c[ doar nu era s[ se lase barca la ap[ tocmai atunci, pentru a-i pescui h`r\oagele lui r[sp`ndite — apoi peste o s[pt[m`n[ tot echipajul s-a minunat de el, c`t de m`ndru a ie=it la apelul permisionerilor de punte, c[ci mergea ]n ora= s[-=i ude galoanele cele de l`n[ galben[ care str[luceau a=a de frumos de-a curmezi=ul m`necilor flanelei de serviciu. A=a a fost ]naintat frunta= Moraru cel Iute. +i asta numai pentru c-a =tiut Mastela cum s[-l ia, c[ci vezi, multe =tie el, =i mai multe ]nc[ frumos le spune — c[-i om umblat — =i dac[ ]ndur[ omul nevoi =i primejdii ]n lungul m[rilor, apoi =i mult i-e dat s[ vad[ =i s[ cunoasc[: lumin`n- du-=i mintea, ajunge s[ ]n\eleag[ din rostul lumii =i din ascunsul firii omene=ti. Mereu s[-\i tot fi povestit din cele c`te a fost v[zut prin locurile umblate prin Rusia, Anatolia, Spania ]n voiajul din 1892 =i la serb[rile din Genua1; ]n voiajul de la ’95 c`nd a mers toat[ coasta Europei p`n[ la Kiel2 unde lumea nu mai bea ap[, ci numai bere nem\easc[; s[ spuie el de chefurile cu marinarii ru=i, englezi, francezi, ba =i japonezi, ]nt`lni\i la Constantinopol; de c`te dragoste ]ncepute =i neterminate, dar

1 Genova. 2 Canal ]n nordul Germaniei care taie peninsula Iutlanda de la portul Kiel p`n[ la gura fluviului Elba. La serb[rile inaugurale din anul 1895 ale acestui canal a participat =i bricul „Mircea“. 29 Jean Bart de peripe\iile c`nd cu furtuna din voiajul de la ’88, de credeau to\i ]n \ar[ c[ s-a ]necat „Mircea“!... Cum au ajuns ]n Bosfor cu proviziile sf`r=ite, fl[m`nzi, =i b[tr`nul „Mircea“ zdrobit cu bompresul =i vergile rupte, =i... c`te nu =tie =i n-a apucat el de c`nd ]=i f[cea via\a ]n aceea=i ]nc[pere str`mt[ =i ]ntunecat[, ]n mirosul de catran din prova lui „Mircea“. Cu siguran\[, el constituie volumul cel mai complet din istoricul vasului. Dar adev[ratele lui suñcese, c[ci a avut multe =i frumoase suñcese, erau regatele: la aceste ]ntreceri de b[rci, care se fac ]n to\i anii, se vede m[iestria artei sale. Dar ca s[-l ]n\elegi bine, trebuie s[ te \ii de el, s[ nu-l sl[be=ti o clip[; numai urm[rindu-l c`teva nop\i ]nainte de ziua solemn[, ai putea s[-i prinzi din mijloacele ]ntrebuin\ate. Are opera\ii pe care le face ]ncet =i pe t[cute; unge carena b[rcii cu seu, pentru ca barca s[ alunece u=or, ]=i ]ndreapt[ ramele, alege oamenii pe sprincean[, ]=i potrive=te greut[\ile la pupa ca s[ se ridice prova =i astfel barca s[ taie mai u=or apa; =i... c`te alte mici secrete profesionale. Niciodat[ nu uit[ s[-=i ia ]n barc[ =i lope\i de rezerv[, pentru a schimba pe cele ce s-ar rupe ]n drum. Un vechi obicei al bordului era de a se da vin soldatului care ar v`sli cu at`ta putere ]nc`t s[ rup[ o lopat[ ]n ap[. Unii camarazi r[ut[cio=i ]l acuzau pe Moraru cel Iute cum c[ el ar avea me=te=ugul de a rupe o lopat[ numai printr-o smucitur[ =i nu prin puterea v`slitului. Dovezi ]ndestul[toare n-au fost pentru a se adeveri faptul — e drept ]ns[ c[ el avea pe suflet cam multe lope\i rupte, pentru care ]=i primise r[splata dup[ obiceiul bordului. Mastela a f[cut s[ se r[sp`ndeasc[ faima b[rcii nr. 1 a lui „Mircea“, p`n[ azi ]nc[ ne]ntrecut[ prin partea locului de vreo alt[ barc[ a marinei de r[zboi engleze, ruse sau rom`ne. Atunci, ]n ziua aceea a anului c`nd cheiul =i vasele din port gem negre de furnicarul omenesc, atunci c`nd se afl[ fa\[: amiralul, generalii, ofi\erii, cucoane, civili, pescari, lumea toat[

30 Jurnal de bord a mahalalelor venit[ s[ priveasc[ la curse, atunci trebuie s[ prive=ti pe Mastela. De cum r[sun[ cuprinsul de bubuitul tunului de la =alupa de poli\ie, semnal de plecare, el nu se mai potole=te: „Acum sus... lung la ap[... nu te da... ]nc[ o dat[ b[ie\i... a=a... ]nc[... =i mai!...“ Cei zece oameni ame\i\i trag ]n disperare, cu ochii ]nchi=i =i capetele goale, cu trupurile ghemuite, st[p`nindu-=i respir[rile pentru a-=i gr[m[di toat[ puterea ]n bra\ele ce trosnesc din ]ncheieturi. +i pe c`nd bra\ele lor r[pezite ]n ]nv`rtituri de manivel[ taie apa dinainte, el, cu m`na ]ncle=tat[ pe c`rm[ ]i ]ndeamn[ aplec`ndu-=i trupul la fiecare lovitur[, pentru a da av`nt b[rcii care zboar[ ca o s[geat[ pe luciul de oglind[ al m[rii. Cu c`t b[rcile se apropie, cu at`t cre=te mai tare haosul strig[telor =i aplauzelor mul\imii a\`\ate de aceast[ ]ntrecere de cheltuial[ a puterilor omene=ti. Cea ]nt`i barc[ ce str[bate din ]nvalm[=agul celorlalte ajung`nd la semn, cu ramele sus, se =tie ]ntotdeauna c[-i barca nr. 1 a lui „Mircea“. +i omul care se ridic[ ]n ea, m`ndru, cu o m`n[ pe c`rm[ =i alta la =apc[, lucindu-i =irurile de galoane pe m`neci =i cele dou[ decora\ii pe piept, ]l cunoa=te\i cu to\ii... e Andrei Mastela, vechiul =ef de echipaj al bricului „Mircea“...

V Pe mare, 6 august

Toat[ noaptea am avut o mare potolit[. M-a chinuit doar luna plin[ ce se \inea de noi, plutind pe ]n[l\imea albastr[, iar geana-i argintie c[dea de oboseal[, pe un ochi rotund de geam, drept ]n cabina mea. }n faptul dimine\ii eram la post pe punte. Serviciul obi=nuit de cart: se pune pe hart[ punctul ]nsemn`nd locul unde ne afl[m la ora anumit[. O diminea\[ r[coroas[; cuprinsul tot e plin de fiorii reci ai unei brize u=oare, nehot[r`te, care se joac[ prin rotocoalele 31 Jean Bart fumului de la co=, arunc`ndu-ne praf de c[rbuni ]n ceaiul pe care-l sorbim cu poft[. Se sun[ de sp[larea pun\ii. }ntr-o clip[ vaporul ]ntreg e inundat; pompele toate lucreaz[ cu zor =i apa din gheordele, ce cade aruncat[, izbe=te puntea ud[ ]n lovituri ca de ciocan. Iar p[s[rile ]n cu=ca din fund, de sub comand[, se str`ng ]nsp[im`ntate, cu penele zb`rlite, =i-nchid ochii cu groaz[ de at`ta ap[rie. Pe bord, mi=care general[; sprinteni, vioi, alearg[ marinarii cu m`necile suflecate p`n[ la cot, cu picioarele goale p`n[ la genunchi, ]n apa rece =i s[rat[ a m[rii ce ]nro=e=te pielea; gr[bi\i muncesc de-a valma. Ie=ind din aerul ]mb`csit din[untru, la lumin[, ]n aerul deschis, ce ve=nic schimb[tor e plin de s[n[tate, ]n r[ceala apei a=a de bogat[-n via\[, e parc[ o rena=tere ]ndeplinit[ ]n s`nul larg al naturii, ]n m[rea\a s[lb[ticie a m[rii. ...+i nu =tiu cum adesea m[ duce g`ndu-n urm[, departe, la p[m`ntul cu ora=ele lui mari, la furnicarele omene=ti, prin mahalalele ]nfundate, acolo unde zac a=a de ]nghesui\i at`\ia sclavi moderni — omul-unelt[, ]n[bu=it ]n atelierul plin cu fum, omul-ma=in[-de-scris, ]nc[tu=at de biroul plin de praf =i cer- neal[ — numai aci sim\i c`t de trist[-i soarta acelor victime ale mizeriei mult l[udatei civiliza\ii. Se simte ]ncet cum cre=te suflarea unui v`nt de vest. Comandantul d[ ordin a se desf[=ura zbur[torii, randa =i vela-stra- iului. ...+i navig[m astfel m`na\i de v`nt, cu p`nzele ]ntinse, mereu ]n golul nesf`r=it ce ne-mpresoar[... mereu c[tre sud- est, spre cercul albastru str[lucitor la orizont: ]ntr-acolo este coasta Anatoliei; la noapte vom ancora ]n Trebizonda1. Tot echipajul trece la exerci\ii pe specialit[\i. +i pe c`nd vasul ]=i urmeaz[ calea, leg[nat din val ]n val, oamenii to\i

1 Trebizonda (vechiul Trapezunt sau Trapezus) ]n limba turc[ — Trabzon, ora= =i port ]n Turcia, pe \[rmul M[rii Negre. }n Evul Mediu (]ntre 1204— 1461), capitala unui imperiu ]ntemeiat de Alexe Comnen. 32 Jurnal de bord stau la posturile r`nduite: ici un grup ]n jurul unui tun, dincoace altul ]n jurul unei busole; unii execut[ semnele, al\ii la manevre stau ]n jurul catargului din prova. Aci, pe puntea asta, sub bolta nesf`r=it[ a cerului, pe aceste c`teva sc`nduri care te \in deasupra abisului nep[truns al fundului, aci unde sunt str`nse at`tea vie\i la un loc, ca ]ntr-un cuib r[zle\, se nimice=te orice voin\[, nimeni nu mai tr[ie=te pentru sine, ci pentru rolul pe care-l are de ]mplinit; e un fel de contopire total[ pentru a forma un singur suflet care s[ dea via\[ acestui corp ]naripat, ]n lupt[ cu natura, acestei minunate ]njgheb[ri de lemne =i fier, de p`nze =i fr`nghii, pe care mintea omeneasc[ a n[scocit- o =i-a pref[cut-o ]n lunga scurgere a veacurilor. O leg[tur[ foarte curioas[ str`nge pe ace=ti oameni diferi\i, aduna\i care dincotro, ]mp[rt[=ind aceea=i soart[ ]n leag[nul acesta cu aripi care plute=te r[t[citor ]ntre cer =i ap[, a=a departe de restul lumii. ...Pe la pr`nz v`ntul ]=i schimb[ suflarea; marea e peste tot demontat[. Se sun[ semnalul de mas[; ne scobor`m ]n careu. Masa e a=ezat[ ca pentru posturile de mare: deasupra, ]n g[uri mici, sunt puse be\i=oare care ]mpresoar[ farfuriile pentru a nu fi r[sturnate de aplec[rile vasului. Ciudat[ e ]nf[\i=area unei mese luat[ pe timp r[u. Acolo, alt[dat[ r[suna zgomot, r`s =i veselie; acum nu se aude dec`t foarte rar c`te o glum[ aruncat[ vreunuia ce n-are poft[ de m`ncare; adesea bucatele nu sunt bune, sau se aduc prea t`rziu; ]ntotdeauna se serve=te prea ]ncet. Unii abia gust[, al\ii ]nghit ]n sec, iar al\ii se ridic[ plec`nd gr[bi\i... +i to\i doresc a termina mai cur`nd =i aceast[ datorie ce au de ]mplinit. V`ntul se ]nt[re=te v[z`nd cu ochii, =i dinspre nord sose=te o bur[ de ploaie rece =i deas[. Ofi\erul de cart se opre=te nec[jit din plimbarea lui obi=nuit[, ]=i ]mbrac[ mantaua de ploaie =i strig[ r[spicat =i puternic pentru a birui glasul url[tor al v`ntului: — A str`nge zbur[torul mic... aten\iune... str`nge\i!...

33 Jean Bart

Un sc`r\`it chinuitor de macarale, un tropot caden\at de picioare goale pe puntea ud[, un amestec de r[sufl[ri ad`nci, ]ntret[iate de ]ndemnuri... „Vira!... Lunga!... Vira!...“ =i totul se sf`r=e=te ]n fluier[turile ascu\ite ale sifliilor... Numai divizionul de serviciu e pe punte; to\i sunt ]mbr[ca\i ]n hainele de ploaie, f[cute din p`nz[ groas[ ceruit[. M[ scobor ]ncet, aplecat, pe scara din cazarm[, s[ intru la mine ]n cabin[. Jos, m[ opresc pentru a rec[p[ta respira\ia, o clip[ curmat[ de mirosul acru, ]nec[cios, care ]ncinge tot cuprinsul mohor`t, ]ntunecat. Ce ]nf[\i=are stranie are spa\iul acesta a=a de str`mt, abia ]nro=it de lumina slab[ a unui felinar leg[nat; printre obiectele de tot felul, ]ngr[m[dite acolo, stau at`tea fiin\i ]ntr-o c[ldur[ n[bu=itoare, ]n mirosul greu de catran care umple aerul ]nchis =i stricat. Dintr-un bord ]n altul hamacele prinse ]n tavan, umflate ca ni=te saci plini at`rn`nd ]n jos, se ating ]ntre ele leg[n`nd zbuciumat trupurile ghemuite ale acelor care dorm obosi\i sau zac ]n amor\ire. Intru ]n cabin[ =i m[ sui ]n patul meu str`mt ca o cutie, ce are o muche mai ]nalt[ pentru a-mi opri rostogolirea ]n aplec[rile vasului. }n ace=ti c`\iva metri cubi de aer ]nchis locuim patru in=i; paturile, a=ezate c`te dou[, unul deasupra altuia. Diminea\a e frumos, c`nd ne-mbr[c[m pe r`nd; numai c`te unul!... Cum stau ]ntins, cu fa\a ]n sus, c-un bra\ lipit de-a lungul peretelui umed, simt lovitura fiec[rui val care se sparge de coastele vasului; pare c[ ar voi s[ doboare peretele ce opre=te =uvoiul de a str[bate ]n[untru. +i „Mircea“ tresare =i geme la fiecare nou[ izbitur[. A\ipisem cuprins de-o toropeal[ vis[toare ]n care pluteam pierdut, c`nd vasul se culc[ pe o coast[ ]ntr-o band[ a=a de puternic[, ]nc`t toate obiectele de pe o poli\[ deasupra capului, c[r\i, perii, sticle, oglind[, cad peste mine. }ntunericul, aerul din[untru m[ ]n[bu=[. M[ urc pe punte.

34 Jurnal de bord

Afar[, o noapte neagr[ de nep[truns. V`ntul muge=te ]n tremur[turi fioroase =i, uneori din negrul v[zduhului, ca o suflare de ghea\[ se repede cu at`ta furie de parc[ sf`=ie ]n buc[\i p`nzele ]ncordate ce \ip[ ]n leg[turi. Patru b[t[i scurte de clopot, vibr`nd a=a de trist, ne spune ora bordului — e miezul nop\ii. „Bun cart ]nainte!... bun cart ]napoi!... bun cart peste tot!...“ =i vorbele t[iate de ascu\i=ul v`ntului se pierd gonite ]n haosul ce ne ]nconjoar[. Fac\ionarii, uzi, amor\i\i de frig, nemi=ca\i la posturi, par ni=te umbre \intuite ]n loc. Numai ofi\erul de sus, cu pa=ii greoi, m[soar[ ]n lung puntea de comand[.. +i „Mircea“ — b[tr`nul ce at`tea a ]nfruntat — abia ]nainteaz[ lupt`nd la fiecare pas cu valuri din potriv[ ce cad pe puntea ud[, ca lovituri seci de ciocan. }ntreaga suprafa\[ de ap[ ]n jurul nostru pare c[ fumeg[ fierb`nd ]n clocot, =i un fel de umbr[ neagr[ se ]ntinde pe deasupra gonind ]n urma noastr[. M[ duc ]n prova; c`\iva marinari, alipi\i de peretele buc[t[riei, ]=i usuc[ hainele lor ude — de aci se vede bine fiecare val ce ajunge =i ca o st`nc[ se pr[vale izbind ]n coastele vasului ce cade cu pliscul ]n jos, ca ]ntr-o groap[ neagr[ =i ad`nc deschis[ ]nainte. Pachete mari de ap[ n[v[lesc ]n[untru acoperind puntea =i se ]ntind plimb`ndu-se dintr-un bord ]n altul, adesea stric`nd somnul celor ce picotesc lungi\i ]n jurul cabestanului, av`nd colacii de fr`nghie drept c[p[t`i. — Se vede o lumin[ alb[ ]nainte! strig[ omul de sus din gabie. O mi=care deosebit[ se face pe bord. Comandantul e anun\at. — Farul turnant cu eclat, de la Trebizonda, se =opte=te pe puntea de comand[. +i to\i sunt afar[ cu ochii deschi=i mari c[t`nd s[ prind[ cu vederea acea stelu\[ tainic[ ce s-aprinde =i se stinge abia lic[rind la orizont.

35 Jean Bart

Ce putere f[r[ seam[n are lumina farului asupra firii omene=ti. Lumina aceasta slab[, ce abia se z[re=te, clipind ca un ochi obosit de veghere, te c[l[uze=te =i te sus\ine, =i-n tain[ te ]ndeamn[ =optindu-\i: „}nainte!... tot ]nainte!“ Parc[ te sim\i ]mb[rb[tat, puterile \i se ]ndoiesc, c[ci nu mai e=ti singur, r[zle\, r[t[citor pe ]ntinsul pustiului de ape. }n nop\ile negre =i furtunoase e candela sf`nt[ ce arde la marginea m[rii, ]n locul de sc[pare al fiin\elor slabe ce ]n lupt[ cu natura cer m`n[ de ajutor. +i una l`ng[ alta, ]ncet, pe nesim\ite, r[sar lumini departe, ]ntocmai ca stelu\e ce-=i tremur[ sclipirea pe fundul negru ]n zare. „Luminile din port... ajungem... e Trebizonda!...“ ]=i spun unii altora, =i pare c[ o suflare de via\[ animeaz[ ]ntreaga mul\ime. }n vederea portului nimeni nu mai sufer[; ca prin farmec tot r[ul se uit[ ]ntr-o clip[. Ne apropiem. Luminile apar ]ntr-un joc curios ]nmul\indu- se =i cresc`nd mereu. Dar nimic l[murit nu se poate deosebi din haosul spre care ]naint[m. Se pun sondele: „27 metri!... fund nisip!“ strig[ timonierul din prova; =i navig[m ]ncet, numai cu ma=ina, ]n vederea portului, s[ recunoa=tem intrarea. C`teva umbre negre se desprind ]n[l\`ndu-se ]n fa\a noastr[; uria=i, ]n forme fantastice, parc[ anume ni se opun ]n cale. Toate privirile sunt ]ncordate, ochii a\inti\i se silesc a despica ]ntunericul dinainte... Sunt trei cor[bii mari ancorate ]n rad[; a=a cum stau pierdute ]n negura nop\ii par ni=te mon=tri ciuda\i, care se zbat chinui\i ]ntre valurile furioase ce-i izbesc ]n coaste. „Banda tribor !... Tribo-o-or banda!“ repet[ r[gu=it pilotul care ]nv`rte=te gr[bit roata c`rmei ]ntr-o parte; un z`ng[nit repetat de smunciturile lan\ului de la c`rm[ =i „Mircea“ abate pe loc ]ntorc`ndu-se greoi pe o lature. C[ut[m pe „Elisabeta“ care trebuie s[ fi sosit cu dou[ zile ]naintea noastr[. Din jocul luminilor ce lic[resc r[sp`ndite, c`teva felinare albe =i ro=ii se aprind =i se sting pe r`nd. 36 Jurnal de bord

„Elisabeta“ ne semnaleaz[ cu Meritens. Ne-a cunoscut dup[ cele dou[ lumini albe ridicate la pic, semnalul de intrare ]n port a unui bastiment de r[zboi. Foarte ]ncet ne apropiem de „Elisabeta“ trec`nd prin babordul ei: „Mai ]nainte... a=a... stop...; acolo ancora\i!“ — e vocea secundului de la cruci=[tor. „Aten\iune la ancor[!... Gata!“ se r[spunde din prova, =i to\i a=teapt[ comanda s[v`r=itoare. „Funda!“ — un zgomot de rostogolire a unui corp greu ce cade ]n mare ]mpro=c`nd stropii de ap[ =i un prelung z`ng[nit de lan\uri... e ancora — simbolul speran\ei.

VI Trebizonda, 7 august O m`n[ m[ scutur[ u=or. M[ de=tept tres[rind; e timonierul de serviciu — inamicul ofi\erilor de bord — care-mi =opte=te scurt: — Peste cinci minute urma\i a lua de cart. Ah!... =i ce somn dulce =i binef[c[tor m[ st[p`ne=te. Cu ochii ]nc[ ]mp[ienjeni\i m[ ]mbrac =i, pip[ind sc[rile, m[ sui pe punte. Dup[ o noapte alb[, serviciul acesta de la orele patru la opt diminea\a e ne]nchipuit de greu. V`ntul s-a potolit; marea ]ns[ tot ]=i mai clatin[ valurile ei mari, greoaie, culc`ndu-l pe „Mircea“ pe coast[, a=a c[ abia se mai poate ridica la loc, o clip[, b[tr`nul vas, pentru a c[dea obosit pe cealalt[ parte. +i cum se smuce=te el z`ng[nind ]ntre lan\urile celor dou[ ancore care caut[ s[-l st[p`neasc[ ]n loc! Deschid ochii mari =i sorb, r[pit de uimire, priveli=tea nespus de frumoas[ ce se desf[=oar[ ]n fa\a mea. Trebizonda, imens amfiteatru, se ]nal\[ pe coasta unui munte verde, ]n care vezi ]nfipte casele albe, cu nenum[ratele lor ferestre ferecate, cu cerdace largi, unele deasupra altora; =i sutele de minarete ale moscheilor, toate ]ntr-o neor`nduial[ ciudat[,

37 Jean Bart totul ]n forme curioase =i bizare, ]n culori vii =i diferite, p[tate numai de umbra cea de un verde-]nchis a chiparo=ilor =i a platanilor. Spre apus se ridic[ un munte ]nalt =i pietros: Sui-Dangi. Sus de tot, pe creasta lui ple=uv[, st[ m`ndr[ de paz[ ]n fa\a ora- =ului, ca imagine a islamismului, o moschee veche, cu zidurile mari, cu o cupol[ ]nnegrit[ de vremuri, cu v`rful minaretului ascu\it despic`nd norii, l[sa\i a=a de jos de pare c[ ]=i reaz[m[ marginile lor dezl`nate pe coama mun\ilor. Spre r[s[rit o limb[ de piatr[ se prelunge=te ]n mare; iar ]n cap[t, pe un col\ de st`nc[, e a=ezat farul. }n spatele ora=ului, pe ]n[l\imi st`ncoase, se z[resc a=ezate la r`nd movile de p[m`nt, urme de fortifica\ii ale bateriilor de artilerie. }n fund, departe, albesc ]n zare movile de pietre, d[r`m[turi, gr[mezi de ziduri n[ruite; e vechea cetate Trapezus. +i totul e ]ntr-o lini=te des[v`r=it[, nu po\i surprinde nici o mi=care: ]ntreg ora=ul doarme somnul greoi =i potolit ]n care zac ad`ncite toate aceste ora=e asiatice. De jos, de la port, se desprind c`teva puncte care ]nnegresc crestele valurilor; ]n mi=c[ri zbuciumate se ]ndreapt[ ]nspre noi: sunt b[rcile cu interpre\i =i furnizori, adev[rate p[s[ri de prad[, ce se ]ntrec care s[ ajung[ mai cur`nd la vapoarele str[ine sosite ]n port. Din cea dint`i barc[ ce ajunge acost`nd la scar[, un om zvelt =i ager, cu fesul pe ceaf[, ]=i cere voie, ]ntr-o fran\uzeasc[ perfect[, ca s[-l primim. }nainte de a-i r[spunde, el e pe punte =i ]ncepe reco- manda\iile: Signor Giovanni, interpret =i furnizor al tuturor vaselor de r[zboi ce vin ]n port, gata pentru orice informa\ii =i servicii de care avem nevoie. }n rada asta deschis[, f[r[ ad[post, „Mircea“ nu se mai potole=te: parc[-i ame\it, a=a se leag[n[ f[r[ ast`mp[r pe-o mare ]nc[ agitat[ de hul[ puternic[. Ce curioas[ e aceast[ mi=care de ondula\ie pe care o p[streaz[ ]nc[ apa m[rii ]n urma unei furtuni.

38 Jurnal de bord

Nici o adiere de v`nt nu se simte ]nfior`nd fa\a apei =i totu=i marea neast`mp[rat[ ]=i trimite necurmat valurile aceste lungi, greoaie, f[r[ spume =i f[r[ zgomot, care te ]nal\[ =i te scoboar[ ]ncet =i lin, ]nfior`ndu-te prin lini=tea lor plin[ de ]n\eles. O fi ecoul aproape stins al unei furtuni trecute, sau prevestirea unei furtuni apropiate?... Pe punte nu-i nici o mi=care; dorm du=i ]n somnul dulce =i ]nt[ritor de diminea\[. Timonierul de cart picur[ rezemat de catargul din pupa. Leg[narea asta ame\itoare simt c[ m[ biruie, totu=i m[ lupt deschiz`nd mari ochii: ca ]ntr-un decor de teatru se desf[=oar[ splendida panoram[ a Trebizondei.

+i-n toropeala asta ne]nchipuit de dulce, u=or, pe nesim\ite, m[ fur[ g`ndurile ]n urm[ =i prind a se ]nchega imagini a=a de mult uitate... T`rziu, m[ reg[sesc departe, ]n urm[, ]n scursul vremurilor copil[riei mele. Din toate, un g`nd mai ales ]mi chinuie=te mintea: tabloul pe care-l am acum ]n fa\[, ]l cunosc, l-am mai v[zut c`ndva; priveli=tea acestui ora= asiatic o reg[sesc ]n amintirea mea. De unde =i cum? Curios fenomen sufletesc: o scen[, o imagine, pe care o vezi ]nt`ia oar[ =i totu=i s[ o g[se=ti, f[r[ s[ =tii de unde, ascuns[ ]n fundul min\ii tale... Imaginea e r[mas[ poate de demult, de prin c[r\ile vechi =i roase, cu chipuri minunate, la care priveam cu aprinderea unei ]nchipuiri copil[re=ti. +i firul g`ndurilor m[ poart[ ]n urm[, spre \ara mea r[mas[ at`ta de departe, spre un col\ t[cut =i plin de farmec din fundul Moldovei.

Parc[ m[ vad acum: purt`nd c[r\ile sub\ioar[, plecam de acas[, copil neast`mp[rat, cu mintea aprins[ de visuri nebune, ve=nic m`nat de dorul de a vedea locuri noi, neumblate.

39 Jean Bart

Ca s[ ajung la =coal[, colindam str[zile cele mai ]ndep[rtate, =i m[ pierdeam uit`nd de cas[ =i de =coal[; ocolind ora=ul, ]n naivitatea mea copil[reasc[ credeam c[ lumea ]ntreag[ o cutreier. }mi aduc aminte bine... era o zi frumoas[ de prim[var[, o zi din acele ]n care parc[ natura ]ntreag[ e prins[ de un r`s voios, nebunatic, copil[resc. Toate erau sc[ldate ]n ploaia cald[ a razelor soarelui de amiaz[. M[ duceam la =coal[ av`nd cartea f[cut[ sul ]n buzunarul hainei p[tate de cerneal[. Departe, ]n fundul unei mahalale, o droaie de copii se \inea dup[ un om... „Un harap, un harap!“ strigau cu to\ii, ]mbr`ncindu-se ca s[-l poat[ vedea de aproape. Era un biet negru; de cine =tie unde, soarta =i nevoile ]l aruncaser[ prin partea locului. Ca s[ scape de ceata de copii care ]l urm[reau, negrul intrase ]ntr-o c`rcium[; noi, str`n=i gr[mad[ ]n dreptul u=ii, ]l priveam cu ochi cercet[tori. Unii sus\ineau ca-i dat cu funingine, al\ii c[ p[rul lui cre\ trebuie s[ fie de l`n[; iar c`\iva mai ]ndr[zne\i se furi=au pe l`ng[ el =i ]l atingeau chiar pe haine, croind-o ]ns[ ]napoi la fug[ ]nspre u=[. Negrul =tia c`teva vorbe rom`ne=ti; am ]n\eles bine c`nd i-a spus c`rciumarului c[ vine din Asia, de la Trebizonda. Nu =tiu ce am g[sit eu ]n acest nume, auzit atunci ]nt`ia oar[; dar nu mi-a putut ie=i niciodat[ din minte. C`nd am ajuns la =coal[, m-am repezit la atlasul geografic, =i mult[ vreme am r[mas cu ochii \int[ la numele acela scris cu litere m[runte. +i uneori, pe c`nd profesorul ]n[lbea tabla cu =iraguri lungi de cifre chinuitoare, ]mi l[sam capul rezemat pe m`n[, zbur`nd cu g`ndul departe, peste \[ri =i m[ri, ]n drum spre Trebizonda.

+i dup[ at`ta amar de vreme m[ reg[sesc ]n fa\a acestui ora=, tablou ]n care parc[ surprind arunc[turi de penel cunoscute, tr[s[turi =tiute de mult[ vreme.

40 Jurnal de bord

R[m`n a=a, pierdut cu ochii ]n vag, ]n fa\a ]nc`nt[toarei vederi. Privirile, r[t[cite o clip[, mi se a\intesc ]n zarea ]ndep[rtat[, la ni=te puncte care, dezlipite din cea\[, albesc dunga =erpuitoare de pe ]n[l\imea lui Sui-Dangi: e o caravan[ ce sose=te cu m[rfuri de la Teheran sau Erzerum1. Cu ]ncetul, vederea o cuprinde toat[, deslu=ind contururi tot mai l[murite din acea mul\ime care se mi=c[ ]ncet =i t[r[g[- nat ]n lungul drumului pierdut ]n neguri. Se v[d bine acum arabii ]nveli\i ]n burnuzuri largi =i luminate, albe ca z[pada, c[milele ostenite, ]nc[rcate cumplit, c[lc`nd rar, domol, cu genunchii ]ndoi\i, cu g`turile ]ntinse ]nainte...

VII Trebizonda, 8 august

La c`teva sute de metri e ancorat un vas rusesc de r[zboi. Abia se poate descifra numele; e scris cu litere slavone: „Ku- banetz“. E o canonier[ trimis[ pentru protec\ia cre=tinilor din Anatolia, ]n urma m[celului armenilor2 de cur`nd ]nt`mplat. Dup[ regulamentele marinei, comandantul rus era dator s[ fac[ vizit[ comandantului diviziunei noastre, ]ndat[ ce-am sosit ]n port; ceea ce rusul n-a f[cut. De aci r[ceala ]ntre noi =i ofi\erii ru=i. Dup[-amiaz[ p[r[sim bordul pentru a vizita ora=ul. Un barcagiu turc, cu fesul pe ceaf[, cu g`tul gol =i ars de soare, ne debarc[ la mal.

1 Erzerum, ora= comercial ]n Turcia oriental[, situat ]n apropierea izvoarelor Karasu. 2 }n anii 1895—1896, sultanul Turciei Abdul Hamid II (1876—1909) a dezl[n\uit groaznice masacre ]mpotriva armenilor. }ntreaga domnie a acestui sultan s-a caracterizat printr-o crunt[ teroare, at`t ]n Armenia c`t =i ]n Bosnia, Her\egovina =i Macedonia. El a fost ]nl[turat de mi=carea Junilor Turci (partid ]nfiin\at ]n 1908) =i ]ncarcerat la Salonic. 41 Jean Bart

Pe cheiul vechi, sf[r`mat, de blocuri uria=e de piatr[ desf[cute de izbiturile valurilor, mul\imea st[ adunat[ privindu- ne curioas[; unii ne arat[ cu degetul explic`nd vecinilor c[ suntem: Vlahica. Trecem pe str[zi str`mte, ]ntortocheate =i murdare. Zidurile mari, ]nnegrite =i m[cinate de vreme, ascund case cu nenum[rate ferestre ferecate cu z[brele de fier =i astupate cu perdele groase. }n centru, mi=carea e foarte mare; pintre =irurile de pr[v[lii care se \in lan\, ne mi=c[m ]ncet oprindu-ne s[ privim la p`nz[rii bogate, la pieile de bizon, la magazii care gem pline cu galen\i de toate formele — un fel de papuci ]nal\i, cu tocul =i talpa de lemn. Ne minuneaz[ m[iestria =i fine\ea cu care sunt lucrate obiectele ]n filigrane de aur =i argint, extrase din minele din apropiere, de la Goumane-Kane. O c[ldur[ mole=itoare; ne ]neac[ mirosul nesuferit, care se ridic[ din birturile turce=ti unde sunt scoase ]n strad[ frig[rile cu carne de berbec, ce-=i sf`r`ie gr[simea deasupra c[rbunilor. Gr[mezi de legume =i fructe zac pe p[m`nt ]n b[taia soarelui. +i-n str`mtoarea acestor str[zi murdare ne ]nv`rtim cu greu prin furnicarul omenesc. Turcii, t[cu\i, nep[s[tori, ]=i m`n[ cat`rii ce p[=esc tri=ti; arabii cu chipuri frumoase, bronzate de ar=i\a soarelui, ]mbr[ca\i ]n haine largi =i albe merg ]ncet pe l`ng[ c[milele bl`nde, grecii limbu\i ne asurzesc l[ud`ndu-=i marfa; armenii palizi =i spr`ncena\i ne privesc t[cu\i cu ochii lor ad`nci =i negri; persanii, cu ochii =ire\i =i lacomi, ne arat[ m`ndre\ea covoarelor moi =i pline. La vreun col\ de strad[ ne iese ]n cale c`te o cad`n[ strecur`ndu-se u=or, ca o umbr[, pe l`ng[ zidurile ]nalte. +i noi r[m`nem ]mpietri\i ]n loc, cu ochii \int[, s[ surprindem din ]nveli=ul acela de stof[ vi=inie, care o ascunde din cre=tet p`n[ ]n t[lpi, vreo minune de picioru= ]n papucul cusut cu fir =i m[rgele, sau vreo m`n[ alb[ =i mic[, ]mpodobit[ cu inele de aur. ...Uneori ne ]nfioar[ sclipiri sc`nteietoare de ochi negri,

42 Jurnal de bord ad`nci =i p[tima=i ce ard ]n par[ sub broboada care-i p[ze=te umbrindu-i. O mi=care deosebit[ se face prin mul\ime; to\i se dau ]n l[turi f[c`nd loc alaiului care trece ]n goana cailor: e pa=a cu escorta lui. El se duce s[ dea vizit[ comandantului diviziunii noastre. Doi a=chiri c[l[ri, cu armele ]nvelite ]n blan[ de oaie =i prinse la spinare, cu iataganele la coapse, merg ]nainte, ]n galop, deschiz`nd drumul. Dup[ ei un turc scurt =i gras, ]mbr[cat milit[re=te, cu turban ro=, vine pe un cal frumos rotat: e prefectul de poli\ie. }n urm[ e o c[ru\[ f[r[ arcuri, tras[ de doi cai albi: rezemat pe un mald[r de covoare st[ pa=a grav, posomor`t, cu fesul ro=u-aprins, cu gherocul negru, cu pieptul plin de stele =i cus[turi ]n fir de aur. Dup[ c[ru\[, un r`nd de a=chiri s[lt`nd ]n galop ]=i bat tecile iataganelor de coastele cailor ]nspuma\i, de sub copitele c[rora scap[r[ sc`ntei din pietrele caldar`mului sun[tor. }naintea meselor ]n=irate ]n strad[, c`\iva zarafi turci stau ad`nci\i ]n lini=tea lor vis[toare, pierdu\i cu ochii-n vag, ]ncon- jura\i de noura=ii alba=tri ai fumului ce se-ncol[ce=te lene= ]n[l\`ndu-se din narghilele aprinse. Figurile lor ]ncadrate de b[rbi mari, ]mi aduc aminte de tipurile semite ale zarafilor pe care ]i vedeam ]n copil[ria mea pe str[zile la=ului. Ne oprim cu to\ii s[ ne schimb[m banii ]n monede turce=ti, c[ci ]n voiaj ni se pl[te=te solda ]n aur. Mul\imea de copii care urma droaie dup[ noi, acum ne ]nconjoar[ urm[rind cu priviri lacome str[lucirea aurului. C`\iva mai ]ndr[zne\i intr[ ]n vorb[ =i ne servesc de t[lmaci; c[ci unii =tiu pu\in[ fran\uzeasc[ ]nv[\at[ ]n =colile celebrilor Frères jésuites care au prins r[d[cini =i pe aici. }n ora= st[p`ne=te o lini=te ]n[bu=it[; nu-i dec`t o lun[ de la cumplitul m[cel al armenilor. La fiecare pas ]nt`lnim patrule de solda\i, cu cartu=ierele ]ncruci=ate pe piept, cu armele ]nc[r- cate, str[b[t`nd mahalalele.

43 Jean Bart

Iar pe la col\urile str[zilor vedem cete de copila=i zdren\ui\i =i murdari, cu chipurile brune, slabe =i ofilite, ]ntinz`nd m`inile spre a cer=i mila trec[torilor. Ace=ti micu\i, fl[m`nzi =i goi, sunt victimele nelegiuitei cruzimi a turcilor; ei sunt orfanii ai c[ror p[rin\i au fost uci=i ]n timpul m[celului. Se bat s[rmanii ]ngr[m[dindu-se ca s[ prind[ banii ce le d[m s[-=i cumpere p`ine... O b[tr`n[ armeanc[ ce vinde ciorapi de l`n[ ne istorise=te pe =optite, ]ntr-o fran\uzeasc[ stricat[, toate groz[viile ]nt`mplate: Cum s-au str`ns turcii de prin toate satele vecine =i au n[v[lit cu cu\itele prin casele hristianilor — cum ]i ]njunghiau ]n pragurile caselor =i pe sc[rile bisericilor, — =i cum ]=i b[teau joc de trupurile ne]nsufle\ite sco\`ndu-le ]n strad[. Numai aceia care s-au refugiat pe vasele str[ine, ce erau ]n port, au putut sc[pa. Pe copii ]ns[ ]i cru\au; ziceau turcii c[: „Ace=tia vor servi mai t`rziu pe Allah cu credin\[ =i supunere“. ...+i b[tr`nei i se ]neac[ glasul povestindu-ne; abia ]=i mai st[p`ne=te pl`nsul oft`nd dureros; ]=i =terge cu m`neca hainei boabele de lacr[mi ce se scurg printre zb`rciturile obrazului p`n[ ]n b[rbia-i ascu\it[. M[ uit =i cat cu ochii cercet[tori, s[ pot surprinde vreo umbr[ de cruzime pe chipurile at`t de cumin\i =i lini=tite ale acestor turci, ce stau a=a de potoli\i, a=a de nep[s[tori, ]n u=ile pr[v[liilor. Nici n-ai crede c[ ace=ti oameni sunt ]n stare s[ s[v`r=easc[ asemenea nelegiuiri. Ce ad`ncuri nep[trunse se ascund ]n sufletul acestui fanatic neam de oameni! Ne ]ntoarcem spre port. R[m`n ]n urm[ privind la cifrele turce=ti ]nsemnate pe cadranul unui ceasornic, a=ezat sus, la intrarea unei case mari. Un b[tr`n, a=ezat turce=te ]n u=a unei cafenele, m[ pofte=te „s[ st[m de vorb[“, =i ]mi explic[ cum se num[r[ ceasurile la

44 Jurnal de bord ei, de la r[s[ritul soarelui, =i care e diferen\a ]ntre ceasul à la turca =i ceasul à la franca. }i mul\umesc cu un: Evala efendi!1 respectuos =i m[ scobor ]n port. }n zarea ]ndep[rtat[ apar vasele ancorate ]n rad[, ca ni=te juc[rii minunate, ]mpr[=tiate pe fa\a calm[ a m[rii. Dup[ ora bordului e aproape de apusul soarelui, c[ci „Elisabeta“, m`ndr[, ]=i flutur[ ]n adierea serii flamura albastr[ prins[ ]n v`rful catargului, semnal de aten\iune pentru l[sarea pavilionului. C`nd se ]mpline=te ora anumit[, ]n clipa c`nd flamura cade ca un fulg u=or =i bubuitul desc[rc[turii zguduie v[zduhul, to\i ]=i descoper[ capetele; iar corni=tii ]ncep a suna onorul ce se d[ tricolorului rom`n, care se las[ de la pupa ]ncet, alunec`nd ]n jos o dat[ cu cel rusesc. Globul ro=u ]ns`ngerat al soarelui alunec[ u=or dup[ creasta ]nclinat[ a muntelui, ce despic[ albastrul cerului senin... Dup[ c`teva clipe nu mai r[m`ne dec`t o gean[ ro=ietic[ ce lic[re=te ]n asfin\it, tivind ]n auriu o margine a cupolei =i poleie=te cald v`rful unui minaret al moscheii de pe b[tr`nul munte: Sui-Dangi. ...+i acum, ]n pacea sf`nt[ a serii, nu se simt dec`t fiorii dulci, ]mpr[=tia\i de notele muzicii vaporului rus, ce ]ng`n[ o rug[ciune a=a de trist[ ca ecoul slab al unui pl`ns ]ndep[rtat...

VIII Platana, 8 august

Portul e aproape gol: o corabie mare cu trei catarge, ancorat[ aproape de noi, =i-a ]nitins toate p`nzele s[ le usuce la soare; o canonier[ turceasc[, neagr[ =i murdar[, ]=i joac[ ]ncet pavilionul ro=u cu semiluna alb[ la mijloc; al[turi, „Elisabeta“, m`ndr[ =i lucitoare, ]=i flutur[ nebunatic flamura ei ]n trei culori ]n jurul unuia din catarge. Ce diminea\[ frumoas[!

1 Corect: Evallah efendi! — Allah s[-\i lumineze calea! (]n limba turc[).

45 Jean Bart

De-o parte coasta ]nalt[, mun\ii ]nverzi\i cu p[duri dese =i bogate; de alt[ parte marea calm[ =i ]ntins[, cu luciul unei imense pl[ci de o\el sub albastrul limpede al cerului de Orient. Abia mi-am sf`r=it serviciul de cart =i trebuie s[ plec la mal pentru observa\ie astronomic[ ]mpreun[ cu ceilal\i camarazi. Lu[m sextantele =i cronometrul =i ne suim ]n barc[, al[turi de c[pitanul secund al bastimentului. Ajun=i la mal, ne g[sim loc potrivit la marginea unei p[duri =i ]ncepem observa\ia. Pe c`nd ne chinuiam s[ prindem soarele reflectat ]n oglinda sextantului, auzim =oapte ]n urma noastr[; e o droaie de turci aduna\i spre a ne p`ndi s[ vad[ ce facem. Se opresc mai la o parte =i ne privesc speria\i; cei mari \in lini=tea st[p`nind pe copiii cei mai ]ndr[zne\i ce vor s[ se apropie. Mai t`rziu un turc b[tr`n se desprinde din mul\ime =i se apropie ]n v`rful degetelor. Dup[ un Salabairulsum!1 =i o teme- nea respectuoas[ ne ]ntreab[ ce facem. }i explic[m totul prin c`teva vorbe turce=ti pe care le =tiam =i noi, =i el pleac[ mul\umit pentru a explica acelei mul\imi care-l a=tepta cu ner[bdare. Ne ]ntoarcem la bord ca s[ facem calculele. Dup[-amiaz[ c`\iva ofi\eri =i cu medicul bordului plec[m ]n ora=. La mal ne ]nt`mpin[ un ofi\er turc de infanterie =i ne conduce ar[t`ndu-ne ora=ul acesta at`t de ciudat. Pe dou[ coline sunt a=ezate dou[ or[=ele: unul turcesc =i altul cre=tin, care se privesc fa\[ ]n fa\[. Fiecare din ele cu obiceiuri, cu legi =i credin\e deosebite: dou[ lumi diferite, vr[jma=e, care se du=m[nesc de moarte, de=i sunt unite sub aceea=i soart[. Am`ndou[ cu aceea=i ]nf[\i=are s[r[c[cioas[ =i t[cut[, ca mai toate ora=ele din Orient: acelea=i ]ngr[m[diri de ziduri, c[su\e tupilate, ]nc`lcite prin vi\ele stufoase, ascunse ]n umbra smochinilor ]nverzi\i =i a platanilor b[tr`ni.

1 Corect: Sabahlar hayr olsün! — S[ v[ fie dimine\ile luminoase! (]n limba turc[). 46 Jurnal de bord

Deosebirea e numai c[ pe una din coline str[lucesc crucile poleite de pe turnurile bisericilor; ]n timp ce, de pe cealalt[ colin[, r[sar lucind semilunile de pe minaretele geamiilor, dou[ credin\e ocrotite de acelea=i raze ale soarelui, de aceea=i bolt[ a cerului pururea albastru. }nc[leca\i pe cat`ri, pornim s[ vizit[m ]mprejurimile: apuc[m la deal pe ulicioare ]ntortocheate =i a=a de str`mte c[ abia pot trece c[milele ]nc[rcate. Dup[ pu\in timp, suntem afar[ la marginea mahalalei, de unde vederea cuprinde ]ntreaga ]mprejurime. +i cat`rii se fac ghem sub noi urc`nd greu la deal =i pip[ind locul, ]=i ]nfig copitele ]n bolovanii drumului. Ce aer de jalnic[ resemnare au animalele aceste de povar[ =i ce bl`nde\e r[sfr`ng ochii lor mari, negri, umbri\i de gene lungi. De o parte =i de alta a str[zii, numai livezi de m[slini =i straturi de tutun; casele mici, cu zidurile goale, f[r[ nici o ]n- frumuse\are. Ne uime=te at`ta s[r[cie; o mizerie a=a de neagr[, ]n mijlocul unei naturi a=a de bogate, sub un cer a=a de limpede =i de frumos! Ne ]ndrept[m spre o biseric[ frumoas[: „Sf. Constantin“, zidit[ ]n coasta unei ]n[l\imi. Clopotni\a alb[ =i crucea poleit[ r[sar sclipind prin cutele perdelei verzi a frunzelor de m[slin. Un c[lug[r b[tr`n ne ]ndeamn[ s[ mergem mai departe, p`n[ la vechea m[n[stire zidit[ de Belizariu1. }naint[m ]ncet, pe o potec[ str`mt[, de-a lungul unei r`pi st`ncoase, strecur`ndu-ne pe sub granituri gigantice, amenin- \[toare, prinse ]n st`nci uria=e, ]n forme ciudate, ca ni=te mon=tri ]mpietri\i de veacuri. M[n[stirea pare o fort[rea\[ ]n ruin[, pere\ii ]i sunt ruina\i =i m[cina\i de vreme; o parte a zid[riei e rezemat[ de peretele unei st`nci striate ]n p[turi de granit v`n[t =i ro=u ca s`ngele. O lini=te de moarte ]nv[luie col\ul acesta st`ncos.

1 Belizariu, Belizarie (aproximativ 494—565), celebru general bizantin, conduc[torul armatelor ]mp[ratului Justinian.

47 Jean Bart

Biserica, pustiit[ =i-n paragin[, e lucrat[ ]n stil bizantin; pere\ii de marmor[, ]n mozaic bogat, ]n sculpturi m[iestrit cizelate, totul ]n desene vechi, festonate ]n broderii bizare =i mistice. }n[untru, pe pere\ii col\ura\i =i pe bol\ile surpate, ]nc[ se mai v[d pete colorate: umbrele sfin\ilor zugr[vi\i cu at`ta amar de vreme ]n urm[. O singur[ candel[, aprins[ de c[lug[ri greci, mai vegheaz[ cu o lic[rire bolnav[, ca deasupra unui morm`nt, lumin`nd a=a de trist goliciunea iconostasului despoiat =i n[ruit. Aceast[ ]ngr[m[dire uria=[ de d[r`m[turi, alt[dat[ podoab[ a m[re\iei stilului bizantin, martor[ a patrusprezece secole, tot ne mai aminte=te ]nc[ legenda trist[ a nefericitului ei fondator =i ne arat[ c`t de vremelnic[ e cump[na m[ririlor lume=ti. Belizariu, m`ndrul general al lui Justinian, dup[ ce ]nfr`nge pe per=i, zide=te aceast[ biseric[ pe malurile Pontului Euxin, apoi cade ]n dizgra\ie =i ajunge orb =i s[rac, purtat de fiica sa, cer=indu-=i p`inea pe str[zile Bizan\ului. ...+i cum stau ascult`nd pe c[lug[rul b[tr`n, care ne poveste=te despre nelegiuirile n[v[litorilor care au jefuit bise- rica, fur`nd din odoarele sfinte, din evanghelii =i pergamente vechi, mi se pare c[ z[resc ]nc[ pe mozaicul capricios al zidu- rilor stropi de s`nge ]nchegat — r[m[=i\ele cruzimii din vre- murile trecute. De aci, de pe ]n[l\imea pe care ne afl[m, privim ]n urm[, departe, ]n zarea =tears[ a dep[rt[rii, unde se pierd v`rfurile b[tr`nilor mun\i ai Anatoliei, ale c[ror coame albite de z[pad[ sc`nteiaz[ sub razele soarelui. La picioarele noastre, pe cele dou[ coline, p`n[ ]n mare, se desf[=oar[ Platana. O varietate de culori ne]nchipuit de frumoas[: casele, albe =i mici ca ni=te juc[rii, apar ]n umbra de un verde-]nchis a livezilor de m[slini, sem[n[turile de tutun, col\urile ple=uve ale st`ncilor de granit ro=u, smochinii stufo=i, lespezile albe

48 Jurnal de bord din cimitirul umbrit de chiparo=i jalnici, care cresc p`n[ ]n marginea oglinzii str[vezii a m[rii... un amestec curios, ca ni=te tr[s[turi de penel aruncate la ]nt`mplare, ]ntr-un joc capricios de culori vii tremur`nd ]n lumina miezului de zi. Ne scobor`m prin mahalaua cre=tin[. Vestea c[ un doctor, un echim1, e ]n ora=, se r[sp`nde=te ca fulgerul. La fiecare pas ne oprim ]nt`mpina\i de oameni =i femei aduc`nd ]n bra\e copii. +i doctorul, om bun =i milos, cerceteaz[ cu drag pe to\i, ]nv[\`ndu-i ce trebuie s[ fac[. Uneori r[m`nem ]n loc fermeca\i de frumuse\ea r[pitoare a femeilor grece =i circasiene, care ne ie=eau ]n cale cu mersul lor molatic, cu figurile lor bronzate, cu buzele ro=ii, umede, cu p[rul negru =i inelat, c[zut pe umeri; sub spr`ncenele lor arcuite ele au ni=te ochi de foc, p[tima=i, ad`nci ca marea =i negri ca p[catul dragostei. Un b[tr`n roag[ pe doctorul nostru s[ vie p`n[ la el acas[ s[ vad[ pe fiic[-sa, care sufer[ de piept. Intr[m ]ntr-o livad[ bogat[: bolnava st[ culcat[ la umbr[, fa\a e palid[ =i ochii negri, vis[tori, cat[ aiuri\i spre cuiburile albastre de lumin[ ce joac[ prin frunzele m[slinilor. Noi ]l l[s[m pe doctor ]n urm[ =i ne ducem mai departe sub un smochin ]nc[rcat, unde fratele fetei ne c`nt[ din mandolin[ o veche arie oriental[. ...Ce duios =i ginga= picur[ notele dulci ale mandolinei ]n lini=tea singur[t[\ii acestea, ]n aerul parfumat al livezii pline de fructe, ]n care arde parc[ aroma de esen\e ]mb[t[toare! T`rziu, pe c`nd ne ]ntorceam la bord, un hogea suit ]n v`rful unui minaret, cu bra\ele ]ntinse, c`nt[ chem`nd credincio=ii la rug[ciune; glasul lui t`nguitor se pierde ]n dang[tul prelung ce vine de la cealalt[ colin[ a ora=ului, de la clopotele unei biserici. ...+i f[r[ s[ vreau, sub farmecul sf`nt al chem[rii credin- cio=ilor la rug[ciune, compar credin\a profetului a=a de real[ =i p[m`nteasc[, rostit[ de glasul preotului din minaret, cu chemarea ideal[ =i mistic[ a clopotului, care ]nal\[ ]nchipuirea

1 Corect: hekim — medic (]n limba turc[). 49 Jean Bart c[tre cel mai frumos =i am[gitor vis ce s-a ar[tat vreodat[ ochilor min\ii omene=ti, visul r[pitor, sublimul vis, pentru care a luptat ]n via\[ =i a murit pe cruce bl`ndul fiu al dulgherului din Nazaret.

IX Vona, 11 august

Se lumina de ziu[ c`nd am ancorat ]n portul acesta — adic[, la drept vorbind, nici nu se afl[ port aci; ]n fundul b[ii largi =i minunat p[zite de v`nturile dinspre larg, e un or[=el oriental, ascuns ]n poala unui munte ]mbr[cat ]n verdele p[durilor de dafin. De-\i r[t[ce=ti cumva privirea ]n urm[, departe, po\i num[ra de-a r`ndu ]n zare sate =i capuri ce se ]n=ir[ lan\ de la Ieros prin Keoreli, Tereboli, Zefiros =i Kerasunda; ]ntreaga coast[ a Anatoliei, ]nalt[ =i col\uroas[, apare sc[ldat[ de valurile m[rii, ]n lumina trandafirie a dimine\ii. Te minuneaz[ frumuse\ea coastei, a=a de variat[, ca o dantel[ m[iastr[ lucrat[ de o m`n[ dibace. La c`teva mile spre vest, se prelunge=te ]n mare, umbrit de un buchet de arbori, capul de st`nc[ rupt[ ce poart[ numele de Iason. Din vremuri, aci se poveste=te c[ a ancorat „Argos“, m`ndra corabie pierdut[ ]n c[utarea L`nii-de-aur, =i aci a debarcat Iason, viteazul c[pitan al Argonau\ilor din expedi\ia a=a de mult c`ntat[ de poe\ii antichit[\ii elene.

Or[=elul acesta de veacuri doarme acela=i somn greoi =i tr`ndav ]n care vegeteaz[ mai toat[ popula\ia vis[toare a Orientului — natura bogat[ a lenevit firea omeneasc[ ]mpie- dic`nd-o a mai ad[oga ceva. O barc[ ne las[ pe \[rm la un mic debarcader putred, ]nnegrit. Un turc ne ]nt`mpin[ salut`ndu-ne milit[re=te; dup[ ]nibr[c[minte pare a fi un gardist. Plaja care se prelunge=te ]n mare, sp[lat[ de spuma valurilor, e format[ din nisip feruginos, negru, fin =i greu, dovad[ c[ ]n

50 Jurnal de bord vecin[tate se g[sesc gisimente de fier. }n mun\i, numai la 15 kilometri dep[rtare, se afl[ mine de argint; totu=i, fierul, argintul, ca =i celelalte produse se aduc din porturile ruse=ti. Str[batem ora=ul ]n lung =i-n lat. Aceea=i ]ngram[dire de case f[r[ nici un stil pronun\at, acelea=i geamii albe ]=i ]nal\[ minaretele \uguiate. Ulicioarele str`mte, murdare =i cotite se ]nfund[ prin ruinele zidirilor vechi sau se ]nchid baricadate prin mald[re de foi de tutun puse la uscat. Ne oprim ]n marginea ora=ului. Numai aci g[sim ap[ dulce: un p`r[u limpede se furi=eaz[ prin cr[p[tura muntelui; =i undele clare i se preling pe lespezi de piatr[ sticloas[. }n col\ul acesta umbrit =i r[coros se str`ng locuitorii ca s[-=i adape vitele. Sub m[slinii ]nc[rca\i =i dafinii mirositori ce cresc la ]nt`mplare, ]mb[tr`nind ]n voia naturii, o sum[ de oameni se afl[ aduna\i la umbr[. Vreo doi b[tr`ni a=eza\i turce=te, cu picioarele ]ncruci=ate, se odihnesc nep[s[tori; nici unul nu scoate o singur[ vorb[ m[car, to\i tac =i fumeaz[, cu ochii pironi\i ]n gol — pare c[ urm[resc un punct anume v[zut de fiecare-n parte. Al\ii ]=i adap[ c[milele =i cat`rii; unii sunt oameni tineri =i bine lega\i; au picioarele goale p`n[ la genunchi, =i pe corp numai c[ma=[; figurile au culoarea bronzului, =i trupurile — ceva din ]nf[\i=area statuilor antice. Privim ]nduio=a\i la un grup de c[mile ce-=i leag[n[ u=or g`turile lungi, ]ntinse ]nainte; acestor animale ur`te =i diforme natura le-a concentrat singura frumuse\e ]n ochii lor dulci, cumin\i, ]n care se resfr`nge melancolia =i resemnarea tristei lor soarte. Pe c`nd ne ]ntrebam c`\i metri de grosime s[ aib[ platanul uria= ce-l admiram, ni se r[spunde dintr-un grup de turci: „Cinci metri“, ]ntr-o rom`neasc[ perfect[. Era gardistul ce-l ]nt`lnisem la mal =i pe care-l observasem c[ ne urma la distan\[, pare c[ ar fi avut s[ ne spuie ceva. Surprin=i, ]l ]ntreb[m de unde =tie rom`ne=te; =i el, ro=u la fa\[, schimbat, ne r[spunde c[ a fost c`\iva ani prin Rom`nia.

51 Jean Bart

Ne ]ntoarcem prin cealalt[ parte a ora=ului, oprindu-ne la casa guvernatorului, un batr`n, Miralaia. Trecem ]ntr-o livad[ splendid[ ce ]=i desf[=oar[ bog[\ia solului pe o pant[ dulce p`n[-n mare. Departe, se pierde =erpuind un drum r[t[citor, t[iat ]n coasta unei st`nci. La umbr[, pe o banc[ de lemn, ]n balsamul jalnicilor chiparo=i, doi b[tr`ni citesc o carte. Unul dintre ei se ridic[: e st[p`nul casei ce ne ]nt`mpin[ cu o temenea respectuoas[, poftindu-ne s[ lu[m loc. Dup[ vreo dou[ vorbe schimbate, se aduce obicinuita cafea =i siropul racoritor; b[tr`nul ]=i neteze=te barba-i alb[-afumat[ =i ne zice sur`z`nd: „Joc =arap efendi!“1 — voind s[ ne spuie c[ legea nu-i permite s[ bea vin. Vizit[m gr[dina =i casa: o cl[dire veche cu zidurile m[cinate de vreme, cu ferestre mici, ferecate cu gratii =i ]nchise cu jaluzele verzi. Singur[tatea =i lini=tea ce-o ]mpresoar[ ]i dau o m[re\ie nespus de trist[. Ciudat[ construc\ie — ]n r`ndul de jos e grajdul; b[tr`nul ]=i \ine ]nc[ o frumuse\e de cal, s`nge arab. C`nd am trecut pragul, un cal mic, alb ca z[pada, =i-a ]ntors g`tul ]ncordat, mi=c`nd nervos urechile ciulite, =i ne-a privit cu ni=te ochi vii =i bl`nzi care ardeau sub mo\ul de p[r stufos c[zut de pe frunte p`n[ pe n[rile mari =i ro=ii. B[tr`nul ne spune c[ de mult nu-l mai ]ncalec[, dar ]l \ine a=a s[ moar[ l`ng[ el, c[ mult[ vreme l-a slujit credincios ]n timpuri grele =i de primejdie. Se ]nserase c`nd ne-am luat r[mas bun ]ntorc`ndu-ne la bord. Pe la ora =apte toate pr[v[liile sunt ]nchise, de c`nd cu m[celul armenilor; mai t`rziu de ora aceasta nimeni n-are voie s[ mai circule pe str[zis =i nici o barc[ nu poate s[ plece de la \[rm. Seara, dup[ terminarea serviciului, e ora repausului pe bord; clipele dulci =i fericite c`nd fiecare tr[ie=te pentru sine ]nsu=i, retras ]n fundul sufletului s[u. }n cuprinsul acestor c`\iva metri e imaginea ]ntregii omeniri; ]n mic, o lume ce s-agit[, tr[ie=te ]mp[r\it[ ]n trepte sociale, cu g`nduri, dureri =i mul\umiri deosebite.

1 Vin ]n nici un caz, domnule! (]n limba turc[). 52 Jurnal de bord

}n tribord, la pupa, se plimb[ comandantul, fluier`nd ]ncet; ]n dreptul careului un grup de ofi\eri tineri vorbesc =i r`d; ]n prova, pe teog[, e toat[ mul\imea adunat[. Se str`ng ]n grupe oameni tot din acela=i sat =i povestesc sau c`nt[ a=a cum ei sim\esc =i inima-i ]ndeamn[. ...+i nu-i un c`ntec singur ca s[-l auzi ]n cor, sau s[ r[zbat[ numai un glas deosebit, ci sunt cr`mpeie fr`nte de-at`tea voci ]n parte, =i fiecare-=i c`nt[ ]ncet =i pentru sine, de jale, de dor sau de iubire — c`ntece vechi, de cine =tie c`nd — aduse cu d`n=ii din vatra p[rinteasc[, ori altele ]nv[\ate pe urm[ ]n armat[. Amestecul acesta de glasuri diferite formeaz[ o armonie de murmur vag, un fel de t`nguire duioas[ =i unit[ ]ntr-o melancolie dulce =i adesea dureroas[, ce tremur[ ]n aer p`n[ ce se stinge ]n mare. Deoparte ]i str`ns un grup, ]n mijloc v[d =i pe gardistul turc ce-l ]nt`lnisem ]n ora=. }ntreb mirat, =i aflu tot misterul: Era un rom`n, fost soldat pe „Elisabeta“ =i dezertor de vreo =ase ani de c`nd bastimentele rom`ne mai vizitaser[ aceste porturi — ciudat lucru... un \[ran rom`n gardist ]n Anatolia. Vaporul =i culorile rom`ne=ti i-au de=teptat dorul de \ar[; nu l-a r[bdat inima =i a venit o dat[ s[ mai vad[ pe ai lui — g[sise vreo doi oameni tot din acela=i sat cu el. +i ]n clipele acestea tr[ia o via\[ ]ntreag[ la s`nul cald al \[rii, ]n mijlocul mul\imii de oameni — fra\i cu d`nsul — care c`ntau spun`ndu-i de satul lui, de cas[ =i p[rin\i, de fra\i =i de p[m`ntul l[sat a=a departe la care de at`tea ori visase r[zle\ul, uitat printre str[ini. La spatele lui, unul lungit pe punte alene, c-un mald[r de fr`nghie av`nd drept c[p[t`i, c`nt[ pierdut a jale cu ochii \int[ ]n cer:

Trandafirul r[u t`nje=te Dac[-l smulgi de unde cre=te, Tot a=a t`njesc =i eu Dup[ s[tule\ul meu... 53 Jean Bart

Tace pu\in, =i iar[=i se porne=te din ce ]n ce mai tare, zic`nd tot mai cu foc: R[m`ne\i cu to\i ]n pace O-o-f!... m[ duc, c[ n-am ce face!...

M[ uit la ei: gardistul =i oamenii aceia ce stau pe l`ng[ el, nu c`nt[, nici nu r`d; vorbesc ]ncet, a=a ca ]n spovedanie. El st[ jos, \in`nd capul ]n piept, =i numai rar scoate vreo vorb[ =i ]ntreab[ de ceva, apoi ofteaz[ ad`nc =i clatin[ din cap ]ncet, abia se mi=c[ firele mo\ului prins ]n v`rful fesului ro=u. Ce-o fi vorbind oare?... +i c`te s-o fi petrec`nd ]n fundul ascuns al inimii sale!... C`nd =i-a ridicat capul am v[zut bine cum ]i jucau ]n lacrimi ochii lui tulburi. +i-a luat r[mas bun, c[ci se suna apelul =i oamenii to\i treceau la front pe borduri. Pe c`nd unul, cu glas tare, spunea rug[ciunea de sear[, to\i ceilal\i, pe punte, ]n r`nduri, cu capetele goale, ]=i f[ceau semnul crucii, iar notele metalice vibrau pierdute-n aer. Barca, ]n care el plecase, era departe c`nd am z[rit-o potolindu-=i mersul; =i s-a oprit d`nd drumul lope\ilor ]n voie. Abia se distingea o umbr[ st`nd pe loc ]n cea\a =tears[ a serii — parc[ nu se-ndura s[ plece — de ce s-o fi oprit?... Spre asfin\it, de mult disp[ruse globul soarelui ]necat ]n ad`ncul m[rii. Zgomotul, via\a bordului, ]ncetase o dat[ cu cea din urm[ tremurare a notelor sfintei rug[ciuni de sear[. Pe punte nu se mi=ca nimeni, ]n cabina comandantului lumina era stins[; afar[, vreo doi oameni ]n prova, de serviciu, =i noi, gr[mad[, str`n=i ]n jurul b[tr`nului Marcheti, mecanicul bordului. La to\i ni-era drag omul acesta, pentru bun[tatea inimii =i farmecul povestirilor sale. Ne spunea din peripe\iile unui naufragiu ce-l suferise ]n Marea Ro=ie, apoi amintiri din b[t[lia naval[ de la Lissa1, unde luase parte ]n tinere\ea sa.

1 Lissa, ora=, mai ]nainte cetate, ]n insula cu acela=i nume, ]n apropiere de coasta Dalma\iei. Aici s-au dat mai multe b[t[lii navale. Textul se refer[ la ciocnirea de la 1866 dintre flota austriac[ =i cea italian[ (]nvins[). 54 Jurnal de bord

De mult terminase b[tr`nul, dar noi t[ceam cu to\ii, st[p`ni\i de ]n\elesul povestirei, spuse ]ntr-o rom`neasc[ a=a... de stricat[ =i plin[ de glume =i ]nv[\[turi de-ale meseriei, deprinse o via\[ ]ntreag[ ]n aspra =coal[ a m[rii. Era t`rziu, nici unul dintre noi nu se ]ndura s[ plece — frumuse\ea nop\ilor pe mare d[ un farmec nespus de dulce grelei vie\i de bord — mi=ca\i de lini=tea ce ne ]nconjura, f[r[ s[ =tim, ne \intuise ]n loc un fel de team[ parc[ de a nu turbura sfin\enia lini=tii ce st[p`nea natura ]ntreag[. O noapte dumnezeiasc[!... frumoas[ ca ]n basme: cerul curat, nici o mi=care nu se sim\ea, nici o adiere nu ]nfiora calmul apei moarte. Iar sus, ]n peretele negru al \[rmului, o lic[rire alb[strie ]ncepu s[ resfire frunzele copacilor ]nal\i, =i col\ul lunii noi se ivi, lucind ca muchea unei seceri de argint, ]nfipt[ ]n v`rful unui dafin b[tr`n. Fura\i de g`nduri, pe nesim\ite, se cobor`se fiecare ]n ad`ncul tainic al sufletului, uit`nd fiin\a celor dimprejur. Un sunet vag ajunse p`n[ la noi, o tres[rire abia sim\it[, ca un fior slab, atinse pacea nop\ii. Ne-am ridicat cu to\ii ca s[ vedem ce este. Cu ochii deschi=i, cu auzul a\intit, a=teptam... pe luciul negru al apei abia aluneca o umbr[ ]n zare. Era o barc[ ce se-ndrepta spre noi; nici un zgomot nu s-auzea, doar se sim\ea u=or mi=carea lope\ilor, lin[, regulat[, f[r[ a scoate pana afar[ din ap[. „S[ =ti\i c[-i un contrabandist de tutun“, spuse unul dintre noi. Barca se apropiase; c`nd a venit al[turi, ]n loc s[ acosteze ]n bordul ]n care ne aflam, a ocolit prin pupa vasului =i s-a oprit pe furi= la scara din bordul opus. Am ]n\eles ]ndat[: ]n bordul dinspre \[rm ]i era team[ s[ nu fie z[rit la lumina felinarelor de punte. „Ba... nu, e gardistul turc care a fost azi aci.“ Aduce un r[va=, o leg[tur[ cu lucruri pentru un soldat; cere s[ i le duc[ la p[rin\i, ]n satul lui. Are =i tutun; ne roag[ s[-l primim, c[-i foarte bun, de Baffra.

55 Jean Bart

St[ =i ne istorise=te ciudatul roman al vie\ii lui =i chipul cum tr[ie=te prin locurile acestea. Ne mul\ume=te apoi din toat[ inima =i pleac[ ]ncet, strecur`ndu-se prin ]ntuneric. Noi am r[mas privind la dunga de lumin[ l[sat[ ]n luciul apei, ca urma unui diamant ce taie o sticl[ ]ntins[. O pierdusem cu to\ii din vedere; o dat[ mai ap[ru ]n curmezi=ul c[r[rii de lumin[ ce o a=ternuse luna de sus, ]ncremenit[ anume ca o semilun[ deasupra unui minaret. }n clipa aceea un glas puternic s-auzi dinspre \[rm. Santinela de pe mal z[rise barca ]n lumin[. Acela=i strig[t r[sun[ repetat de c`teva ori; =i un fulger scurt lic[ri ]nro=ind c-o pat[ luminoas[ negrul \[rmului ]n zare, iar bubuitul unei pu=ti ]nfior[ cuprinsul tot, sp[rg`nd lini=tea nop\ii... o clip[ numai, c[ci ecoul se risipi departe, pierdut ]n pustiul ]ntunecat al m[rii...

X Samsun1, 16 angust

}nainte de pr`nz primim o vizit[ nea=teptat[. Un domn b[tr`n, corect ]mbr[cat, se urc[ pe punte =i ne salut[ respectuos; ]ntr-o m`n[ ]=i \ine =apca lui ruseasc[ =i ]n alta o crava=[ de trestie de mare. E un colonel rus de cavalerie, ]n retragere. }l poftim ]n careu. }ncepe a ne spune, ]ntr-o fran\uzeasc[ stricat[, c`t[ simpatie are pentru rom`ni: a f[cut campania din ’77, ne cunoa=te foarte bine \ara =i obiceiurile, ne =tiuse =i limba, dar a uitat-o; i-a mai r[mas numai dou[ cuvinte pe care le repet[ ]ntruna, cu deliciu: vin Traga=ani!... ah!... vin Traga=ani!... Atunci schimb[m berea, cu care ]l tratasem, pe vin... +i limba musafirului nostru se dezleag[; exploziile de simpatie devin din ce ]n ce mai dese =i mai puternice.

1 Samsun, ora= =i port ]n Turcia, pe malul M[rii Negre, centru comercial, manufactur[ de tutun. 56 Jurnal de bord

Ca s[ ne arate c`t[ dragoste are pentru rom`ni ne spune o dovad[ pentru a ne bucura pe to\i: pe mo=iile din Caucaz nu are dec`t rom`ni — noi ascult[m mira\i — da, =i-a stabilit o colonie ]ntreag[, vreo c`teva sate rom`ne=ti din Basarabia. +i mul\i proprietari boga\i au adus oameni tot de acolo. Guvernul rusesc — continu[ el — ]i are pe to\i ]n grij[; iat[, pute\i vedea: solda\ilor care pleac[ din Basarabia, trimi=i la trupele din Siberia, departe p`n[ la hotarele Chinei, le d[ p[m`nturi acolo; ei nu se mai ]ntorc, =i familiile lor, duse de guvern pe socoteala sa, sunt stabilite spre Manciuria, unde le d[ p[m`nturi ]ntinse =i bogate... ]i are pe to\i ]n grij[ guvernul rusesc!... Paharele se golesc, discu\ia se ]nc[lze=te, f[r[ s[ =tim, alunec[m ]n chestiuni na\ionale =i de politic[ ]nalt[. El ne asigur[ mereu c[ tare mult ne iube=te, dar s[ nu ne sup[r[m c[-i sincer, el vorbe=te drept, a=a-i e felul s[u — nu-i place deloc cum ne purt[m, dup[ at`tea binefaceri din partea Rusiei!... nu, nu st[ frumos, z[u c[ nu... oricum, tot cre=tini ortodoc=i ca =i ei!... nu, nu st[ frumos!... La ]nceput noi voiam s[-i explic[m; v[z`ndu-l ]ns[ a=a de sincer =i ]ncredin\at, l-am l[sat, mul\umindu-ne a-l asculta interesa\i. Nu-i vorb[, c[ mai interesa\i ]l priveam cum ridica u=or paharul, c[ta lung ]n zare la limpezimea vinului, =i dintr-o dat[ ]l r[sturna pe g`t, apoi ]=i sugea buzele sub\iri =i clipea nervos din ochii lui mici, alba=tri-tulburi, care-i luceau prin gene. +i-l l[s[m tot timpul s[-=i sting[ focul care-l ardea, ]n chestiunile politicii ]nalte; iar noi ]l ascult[m ]n lini=te — s[-l ]ntrerupem oricum nu st[ frumos... e ]n casa noastr[, =-apoi vinul, de=i u=or la b[ut, e ]ns[ tare =i vechi. Soarele ca focul ardea ]n miezul zilei, c`nd am debarcat pe mal ]n port. Dup[ c`\iva pa=i am putut observa c[ ora=ul acesta are o ]nf[\i=are ceva mai europeneasc[. Ne oprim ]n r[scrucea a dou[ str[zi largi, pavate cu lespezi mari de piatr[. }n dreapta se ]n=ir[ un r`nd imens de bol\i — e un bazar oriental.

57 Jean Bart

Curioas[ impresie ]\i produce aceast[ confuz[ ]ngr[m[dire de m[rfuri felurite ]ntre zidurile vechi, umede =i ]nnegrite de vremuri. Un muzeu uria=, f[r[ nici o r`nduial[. Cum ai p[=it sub coperi=ul de piatr[ t[iat[ ]n bol\i enorme =i negre-afumate, te prind fiori ]n aerul rece =i umed; ca ]ntr-o pe=ter[ te ]neac[ mirosul greu de mucegai. Abia lumina zilei mai poate s[ r[zbat[, =i c`te-o raz[ cald[ se furi=eaz[-n tain[ de-ncearc[ s[ usuce dungi albe ]n=irate din pic[turi de ap[ ce se preling cu-ncetul pe ziduri, ]n unghere. +i-n haosul acesta, te ame\e=te un zgomot vag de mii de voci ]ntruna, care se agit[ ]n clocot sub bol\i ]n[bu=ite, izbindu-se ]ntre ziduri c-un nesf`r=it ecou. Trecur[m pe l`ng[ o pr[v[lie cu arme. Ce curioas[ adun[tur[ de vechituri: pu=ti lungi, un fel de =u=anele cu paturi mici, sculptate =i ]ncrustate ]n sidef, pistoale mari turce=ti, pumnale fine, artistic lucrate, s[bii de Damasc =i iatagane cu lamele curbate. Ne oprim la o pr[v[lie de stofe =i m[t[s[rii. Negustorii sunt ni=te greci; cu ochii lor negri, vii, ne prind, ]nv[luindu-ne ]ntr-o privire =ireat[ =i cercet[toare. Ad`nci cunosc[tori de oameni. Dintr-o clip[ te-a p[truns, =i cu o siguran\[ uimitoare, te =tie cine e=ti, de unde vii =i ce voie=ti. }ntreaga pr[v[lie =i-o r[stoarn[ gr[bi\i, numai ca s[ ne arate marfa; nu cere s[-i cump[r[m nimic, dar gura nu le tace; =i laude, ademeniri =i polite\e curg din bel=ug, cu c`t se str`ng mai mul\i ]n jurul nostru. }n c`teva minute coprinsul tot e inundat ]n valuri colorate de p`nzeturi =i stofe — o be\ie de culori vii, ]mpletite ]ntr-un chip bizar ]n desemnuri fantastice, dup[ capricii destul de ciudate. Al[turi e un fel de cofet[rie turceasc[. St[p`nul, un turc, st[ ]n fundul pr[v[liei pe un sc[unel =i fumeaz[ a=tept`nd lini=tit s[-i vie mu=terii; nici nu clipe=te m[car din ochi. }i cer ap[ =i dulcea\[. El se ridic[ ]ncet =i cu mi=c[ri m[surate ]mi aduce un borcan mare, o lingur[ =i un pahar, apoi se a=az[

58 Jurnal de bord iar la locul obi=nuit. Dup[ ce-mi potolesc setea, voii s[-i pl[tesc; turcul se uit[ nedumerit la mine. Eu m[ mir de ce nu vrea s[ ia banii, =i el se mir[ de ce-i pl[tesc c`nd n-am gustat dec`t o dat[. N-a fost chip s[ ne ]n\elegem. La urm[ ]mi spune hot[r`tor: „Dac[-\i place, m[- n`nc[, dac[ nu, at`ta pagub[“. Turcul voia s[ m[n`nc tot borcanul, =i nu pricepea cum s[-mi ia plat[ numai pentru c[ gustasem. le=im din bazar =i apuc[m la deal, pe drumul care duce spre cimitirul ora=ului. Str[bateam un cartier s[r[c[cios; casele mici =i simple apar prin verdea\a platanilor stufo=i. Oamenii ace=tia nu pun nici un interes pentru a-=i ]nfrumuse\a casele prin care locuiesc, pentru c[ nu stau dec`t foarte pu\in ]n ele. Tot timpul stau afar[ ]n aerul cald =i dulce, ]n s`nul naturii a=a de frumoase, sub un cer limpede, la umbra unei vegeta\ii bogate, pe c`nd la nord, ]n frig =i umezeal[, sub cerul acoperit de cea\[, casa e singurul cuib pl[cut =i cald, ]n care omul ]=i g[se=te odihn[ =i mul\umire dup[ o munc[ chinuitoare ]n lupt[ cu aspra natur[ ce i se ]mpotrive=te. }n drum, ne minun[m privind la c`\iva turci b[tr`ni ce stau la umbr[ =i ]mpletesc ciorapi. Ciudat neam de oameni. F[r[ s[ vreau, c[t`nd la chipurile aceste t[cute =i blajine, ]mi vin ]n minte cruzimile s[v`r=ite ]n m[celurile armenilor =i groaznica faim[ ce ace=ti fanatici =i-au c`=tigat de veacuri... aceea=i m`n[ ce poart[ andreaua de ]mpletit ciorapi m`nuie=te =i iataganul de retezat capetele ghiaurilor nelegiui\i. Unde apa e mai lin[ acolo-i =i mai ad`nc[!

Intr[m ]n cimitir. O gr[din[ frumoas[ pe o coast[ ]nclinat[ u=or spre mare. C`t ochii pot cuprinde, nu vezi dec`t mul\imea de lespezi mari de piatr[, cioplite primitiv, =i ]n neor`nduial[ ]nfipte ]n p[m`nt. C[r[rile ]nguste ce =erpuiesc ]n zare, se pierd printre mor- minte, =i pacea sf`nt[ a mor\ii domne=te pretutindeni, iar

59 Jean Bart chiparo=ii tri=ti jelesc, de cine =tie c`nd, mormintele ]nchise, de mult[ vreme poate c[zute ]n uitare... Locurile unde se v[d coloane rupte =i lespezi mari trun- chiate arat[ c[ p[m`ntul acolo \ine ]nchis[ cenu=a celor care au fost r[pi\i din lume ]n floarea tinere\ii. Str[batem tot cimitirul ]n lung =i ne oprim la u=a unei geamii, c[ci tocmai este ora de rug[ciunea serii. +i ]n mijlocul acestei t[ceri des[v`r=ite ]ncepe s[ r[sune chemarea repetat[ a unui muezin, de sus, din minaret. Nu ]n\eleg ce spune, ]l v[d cu bra\ele ]ntinse cum cheam[ credincio=ii, cu glasul pl`ng[tor =i plin de pietate. Urc[m cele c`teva sc[ri de piatr[; la u=[ ne l[s[m bastoa- nele =i intr[m ]n[untru. }n momentul ]n care p[=esc pragul, un fior scurt ]mi fulger[ prin trup: ]n[untru e rece, t[cere ad`nc[ =i aproape ]ntuneric. Cu o singur[ privire cuprind tot golul tainic al acestui loca= de rug[ciune. Vreo dou[ raze slabe p[trund prin geamuri mici =i poleiesc o parte din zidul afumat; zugr[veala pere\ilor e =tears[, abia se mai cunoa=te o urm[ colorat[ de linii ce se taie ]n felurite =i mistice desene. Inscrip\ii ]nc`lcite r[mase ]ntrerupte de mozaicul c[zut din locul unde fusese ]nfipt odat[ cu rar[ dib[cie de o m`n[ omeneasc[. La glasul chem[rii de la templu s-adun[ credincio=ii, =i pe m[sur[ ce ajung, ]=i las[ papucii ]n r`nd la u=[, ]ncet p[=esc t[cu\i, cu ochii ]n p[m`nt, cu picioarele goale pe dalele de piatr[ rece. Trec pe l`ng[ noi f[r[ s[ ne priveasc[, senini, t[cu\i ]=i iau locul obi=nuit. O lini=te des[v`r=it[, nici o =oapt[ nu atinge sfin\enia t[cerii din[untru; =i to\i ]ntor=i cu fa\a ]nspre Mecca, stau cu ochii pe jum[tate ]nchi=i, pierdu\i ca ]ntr-un vis; un fel de meditare pioas[, ideal[. Figurile nu spun nimic; nimic nu se r[sfr`nge din tot ce se petrece ]n lumea sufletului lor. T`rziu ]ncepe vag un murmur de =oapte ne]n\elese =i ei se prostern[ cu fa\a la p[m`nt, ]ndoi\i de mijloc se leag[n[, asemenea mi=c[rii ce o are un om ]n mersul c[lare pe c[mil[. Acelea=i intona\ii s-aud ]ntr-un amestec de glasuri st[p`nite —

60 Jurnal de bord cu to\ii recit[ verseturi din Coran, frenetic repetate ]n limba lui Allah; =i coardele g`ndirii nu mai vibreaz[ ]n creieri, li se tope=te mintea ]n frumuse\ea =i bog[\ia frazei, a=a de arz[toare a poeziei sfinte — =i ]n be\ia de vorbe =i imagini le ard ochii ]n extaz =i buzele ]n tremur repet[ poezia profetului-poet.

Amestecul bizar de ]nsu=iri contrarii e ]n toat[ firea acestui neam de oameni. Al[turea de cinste, r[bdare =i bl`nde\e, g[se=ti cruzimea oarb[ — tembeli =i bravi; din lini=tea senin[ trec, numai ]ntr-o clip[, la furie aprins[. „Moartea nu este nimic, pentru c[ nu exist[“, zic ei, =i gata sunt oric`nd cu drag s[-=i verse s`ngele, c`nd legea, patria sau padi=ahul cere. Fanatic =i erou, acest popor odat[ a minunat =i ]ngrozit o omenire ]ntreag[; dar azi... ]n decaden\[, o soart[ trist[ ]l m`n[ spre pieire — e soarta ce pururi au avut-o popoarele ]mb[tr`nite...

XI Sinope1, 26 august

Cea mai bun[ rad[ de pe toat[ coasta este desigur aci la Sinope. }n locul acesta s-a dat vestita b[t[lie naval[ dintre turci =i ru=i, ]n care flota turceasc[ a fost zdrobit[ =i ]necat[ ]n mare. +i azi, c`nd ancora se smulge t`r`ndu-se pe fund, adeseori g[sim ]n p[m`ntul lipit de ghearele ei, monede, lucruri mici, urmele unei lumi ce doarme ]n ad`ncimea ]ntunecat[ a fundului. O peninsul[ ]nainteaz[ ]n mare, un istm ]ngust o leag[ cu uscatul; pe =uvi\a aceasta de p[m`nt, sus, pe =eaua dealului, a fost zidit[ m`ndra cetate din Sinope. Zidurile de centur[ stau de at`tea veacuri ]n picioare ]nc[; tari, crenelate, mai poart[ =i azi ]n coaste urmele obuzelor ruse=ti.

1 Sinope, ora= ]n Turcia, port la Marea Neagr[, ]n antichitate colonie greac[, iar mai t`rziu re=edin\a regilor din Pont. 61 Jean Bart

Dis-de-diminea\[ a ]nceput s[ c`nte o muzic[ ]n ora=: era zi de s[rb[toare, onomastica sultanului; acelea=i =i iar acelea=i note lungi, chinuitoare, ale unei melodii orientale, le-am auzit repetate din zori p`n[ ]n noapte. To\i ofi\erii, ]n \inut[ de ceremonie, mergem ]n vizit[ oficial[ la guvernator. La mal ne ]nt`mpin[ mai mul\i ofi\eri turci din marin[ =i infanterie; c`nd trecem pe sub bolta por\ii, un soldat de santinel[ ne prezint[ arma izbind-o cu patul ]n p[m`nt. Intr[m ]ntr-o sal[ mare; ]n mijloc o mas[, de-a lungul pere\ilor sofale =i jil\uri vechi, ]mbr[cate ]n postav ro=u. Dup[ obi=nuitele prezent[ri =i ceremonii, pa=a ne ureaz[ bun[-venire, comandantul diviziunii noastre ]i r[spunde mul\umind, =i convorbirea se angajeaz[ ]ntre cei mari. Pa=a, om foarte pl[cut =i de=tept, vorbe=te cu drag despre \ara noastr[; pare a fi un om cu totul europenizat; din pricin[ c[ luase aspre m[suri pentru a ]mpiedica m[celul armenilor, i se zicea de turci, ]n batjocur[, Ghiaur-pa=a. Dup[-pr`nz mergem ]ntr-o excursie prin ]mprejurimile ora=ului. Pa=a ne pusese la ]ndem`n[ opt cai arabi ce ne a=teptau la mal gata, ]n=eua\i cu harna=amente orientale, ro=ii sau verzi, ]mpodobite cu cus[turi de fir. Ie=im din cetate, c[l[uzi\i de patru a=chiri c[l[ri =i ]narma\i; ne ]ndrept[m la deal, abia put`nd s[ st[p`nim caii mici, iu\i =i nervo=i ce se fr[m`nt[ ]ntr-un joc f[r[ ast`mp[r; tocmai t`rziu s-a=tern la drum ]n trap ]ntins. Ajungem pe ]n[l\imea din capul peninsulei. }n dep[rtare se z[resc albe zidurile cet[\ii; =i ]n urma lor se ]ntinde un de=ert de nisip ro=u. }n transparen\a de aer =i lumin[ s-aprinde un joc de lic[riri ciudate pe aceast[ mare ]ntins[, de nisipuri arz[toare. Jos, la picioarele noastre, ]nainte, ]n dreapta =i ]n st`nga, se ]ntinde marea calm[, adormit[ ]ntr-o str[lucire orbitoare; ]n lini=tea miezului de zi nimic nu po\i surprinde ]n tot pustiul acesta de ap[ argintie. Ne oprim =i desc[lec[m pe marginea unei pr[p[stii; aci se

62 Jurnal de bord

]nal\[ ruinele vechiului templu zidit de regele Pontului1, Mitridate Eupator. T[cu\i, ca-n fa\a unui morm`nt, privim gr[mada de d[r`m[turi: r[m[=i\a falnicului monument, ce-a str[lucit cu 100 de ani ]nainte de Crist, tr[ie=te ]nc[, p[str`nd ]n sf`nta ei singur[tate taina veche a lumii asiatice. Blocurile aceste de granit, cioplit cu at`ta m[iestrie, au via\[ ]nc[ pentru a ne dovedi blestemata moral[ a timpurilor trecute. C`t[ munc[ omeneasc[ cheltuit[ pentru nebuna fantezie a unui singur om... c`t[ sudoare =i c`te lacrimi s-o fi scurs pe luciul acestor pietre... podoaba operei at`tor mii de necunoscu\i, care lucrau pentru glorificarea oarbei vanit[\i a unui potentat tiran. Ne ]ntoarcem ]napoi pe un drum mai scurt, ce trece printr-o p[dure b[tr`n[ de m[slini. }n vale l[s[m caii plini de spume a=chirilor ce ne ]nso\eau =i intr[m pe jos ]n ora=. Auzisem c[ ]n aceast[ localitate guvernul turcesc trimitea ]n exil pe mul\i dintre os`ndi\ii politici. E drept c[ acest loc este foarte potrivit; asigurat de trei p[r\i, c[ci e ]mpresurat cu ap[, numai o parte e legat[ cu restul \[rii, =i acolo sunt zidurile cet[\ii, tari ]nc[ =i bine p[zite. Se zicea c[ =i un ofi\er din artileria turc[ ar fi trimis aci, ca pedeaps[ pentru c[ luase parte la o revolt[ din Stambul. Eram foarte curios s[-l v[d. Cum mergeam singur prin port, z[resc la masa unei cafenele, ]n mijlocul unui grup de turci, un ofi\er rom`n — era camaradul meu de bord, prietenul Nicu Johnson2, cum ]i ziceam noi, din cauza t[ieturii engleze=ti a favori\ilor s[i.

1 Pont, regat antic pe \[rmul sudic al M[rii Negre, ]n partea de nord-est a Asiei Mici, ]ntemeiat ]n sec. IV ]. d. H. de Ariobarzani. }n anul 63 ].e.n. devine provincie roman[. 2 Nicu Johnson, pe adev[ratul nume Nicolae Ionescu, comandor =i director al Serviciului Maritim Rom`n, a fost unul dintre cei mai apropia\i prieteni ai scriitorului Jean Bart, despre care vorbe=te adesea ]n }nsemn[rile unui marinar, I, II, ap[rut[ la E.S.P.L.A, 1956—1958.

63 Jean Bart

M[ apropii de masa la care eram poftit =i fac cuno=tin\a celor ce se aflau de fa\[. Erau doi b[tr`ni respectabili, ]mbr[ca\i europene=te, purtau, ]ns[, tot fesurile obi=nuite; al treilea, un t`n[r ]mbr[cat milit[re=te, ]nalt, frumos, cu o figur[ aproape copil[reasc[ =i luminat[ de un z`mbet fin; mustea\a abia-i mijea; ]n ochii lui mari =i dulci avea o str[lucire p[trunz[toare. Acesta era ofi\erul exilat. To\i trei =tiau foarte bine limba francez[; oameni cul\i, ]ncepur[ s[ ne vorbeasc[ despre \ara noastr[, de care aveau cuno=tin\e ]ntinse. }n c`teva r`nduri am ]ncercat a-i face s[ vorbeasc[ =i despre d`n=ii — eram foarte curios s[ aflu de ce fuseser[ exila\i — n-am izbutit, c[ci se fereau s[ aminteasc[ ceva din trecutul lor. }ntr-un t`rziu, unul dintre b[tr`ni mi-a spus oft`nd din ad`ncul inimii: — Ah!... dac[ ai =ti d-ta ce simt c`nd ]mi amintesc din via\a mea, ai ]n\elege de ce nu vorbesc de trecut... de ce nu vreau s[ m[ uit ]n urm[... =i nici ]nainte nu pot s[ m[ uit!... At`ta durere ]n[bu=it[ tremura ]n vorbele aceste cu ]n\eles ascuns, c[ n-am ]ndr[znit a-l mai ]ntreba nimic. +i to\i t[ceam, respect`nd ]ntristarea b[tr`nului ce-=i netezea barba-i c[runt[; iar ochii lui sticleau printre genele stufoase, =i ]not`nd ]n lacrimi ]i a\inti departe, la fumul unui vapor pierdut pe luciul apei. Acolo, ]n zare, un noura= alb plutea pe marea albastr[ a cerului, ca o insul[ din alt[ lume... +i mult[ vreme a r[mas b[tr`nul a=a, cu ochii \int[ la fumul ce se-nal\[ alene, ]nnegrind parc[ \[rmul acelei insule cere=ti. T`n[rul mi-a spus ]n c`teva cuvinte toat[ istoria vie\ii sale. Era din o veche familie nobil[; fiu al unui pa=[ din Ianina, f[cuse =coala militar[ din Stambul. Pe c`nd era ]n =coala de aplica\ie, ca ofi\er de artilerie, pe l`ng[ studiile militare se ad[pase =i din izvorul binef[c[tor al ]nv[\[turilor din Apus; el, ca =i to\i camarazii s[i de clas[, de=i t`n[r ]nc[, vedea ]n adev[rat[ lumin[ starea ]ngrozitoare ]n care se zb[tea patria sa. 64 Jurnal de bord

Cu to\ii intraser[ ]n leg[turi cu partidul revolu\ionar al Junilor Turci. Guvernul a surprins toat[ mi=carea lor; i-a ]nchis =i a desfiin\at =coala. Pe cei mai mul\i i-a os`ndit la moarte ]nec`ndu-i ]n Bosfor; pe unii, care erau din familii nobile, i-a cru\at trimi\`n- du-i ]n exil prin diferite locuri ]n Asia. El fusese condamnat ca s[ serveasc[ 7 ani ca soldat ]n regimentul de artilerie din Sinope. Nu avea voie s[ citeasc[ dec`t numai c[r\i turce=ti. C[p[tase pe ascuns operele lui Volney =i le tradusese ]n limba turc[, ]n timpul celor trei ani de c`nd ]=i f[cea pedeapsa. — Ca s[ pute\i judeca \ara noastr[ — ne spune t`n[rul — trebuie s[ o ]mp[r\i\i ]n dou[: poporul ]ntreg deoparte, mul\imea aceea r[bd[toare =i cinstit[ care lucreaz[ numai pentru o mic[ p[tur[ conduc[toare, pentru acei tr`ntori care ]n atingere cu civiliza\ia european[ au ajuns mai r[i =i mai t`lhari ca ]nainte; ace=tia au pierdut natura lor primitiv[, =i-au schimbat =i fondul prim bun care-l aveau. Ah!... dac[ am avea =i noi o mic[ parte numai din libert[\ile pe care le ave\i ]n \ara d-voastr[! — +ti\i care e diferen\a dintre rom`ni =i turci?... dar, nu v[ sup[ra\i?... ne spune unul dintre b[tr`ni. Rom`nii, totdeauna m`ndri, zic: „Suntem civiliza\i“. Turcii, totdeauna ]nc[pa\`na\i, zic: „Nu vrem s[ ne civiliz[m, r[m`nem a=a cum suntem“. — +i ce crede\i despre viitorul Turciei? ]ntreb eu. T`n[rul tace, b[tr`nul ]=i ridic[ ochii la cer, ofteaz[ ad`nc, =optind rar: — Nimic, nu mai putem a=tepta nimic!... C`nd ne-am desp[r\it, b[tr`nul m-a apucat de bra\ =i, privindu-m[ ]n ad`ncul ochilor, mi-a spus cu glasul ]necat: — D-ta nu po\i s[ ]n\elegi ce-nseamn[ a tr[i f[r[ s[ a=tep\i nimic!...

A doua zi, seara, se d[ pe bordul „Elisabetei“ o serbare la care iau parte autorit[\ile civile =i militare ale ora=ului. La pupa, pe dunet[, toate erau ]mpodobite cu mult gust; pavilioanele tuturor na\iunilor fluturau u=or ]n v`nt ar[t`ndu-=i 65 Jean Bart feluritele culori; pe roata c`rmei se r[sf[\a, ro=u cu semiluna alb[ la mijloc, pavilionul Turciei. L[mpile mici, electrice, str[luceau ]n=irate de-a lungul bordului; lumina lor se r[sfr`ngea tremur`nd ]n oglinda apei limpezi. Cele dou[ proiectoare electrice de pe comand[, de cu vreme, ]ncepur[ a trimite snopuri de raze luminoase spre mal, ]n dreptul debarcaderului, pentru a lumina calea b[rcilor ce aduceau invita\ii la bord. Pe la 9 ore a sosit pa=a ]mpreun[ cu ofi\erii de diferite arme =i grade. Erau =i c`\iva str[ini care veniser[ ]nso\i\i de familiile lor: un inginer italian, un doctor german =i mai mul\i greci. Din toat[ mul\imea, dou[ persoane atraser[ privirile noastre: so\ia doctorului, un tip de frumuse\e — mai cu seam[ ochii ei bl`nzi, alba=tri, aveau acel farmec vis[tor al femeilor germane; =i un maior de artilerie, negru, cu din\ii albi ce-i sticleau printre buzele groase; avea p[rul des =i cre\: tip de mulatru. Convorbirea o ]ntre\ineam mai mult cu str[inii, c[ci turcii stau ]nfip\i pe scaune mestec`nd lini=ti\i =i cu sfin\enie pr[jiturile cu care fuseser[ trata\i. So\ia doctorului, foarte ]nc`ntat[, ]n mijlocul unui grup de ofi\eri, exclam[ suspin`nd: — Ah!... ce r[u ]mi pare c[ o s[ pleca\i a=a cur`nd; ]n s[lb[ticia asta unde tr[iesc, c`nd voi avea fericirea s[ mai schimb vreo vorb[ cu astfel de oameni! Eu intru ]n vorb[ cu maiorul negru; dar m[ ]n\eleg foarte greu c[ci abia =tie vreo dou[ cuvinte franceze pe care le repet[ mereu: „Je compré mousié... je compré...“1 }l ]ndemn la un p[h[ru\ de piperment; ]l ia ]n m`n[ =i, c-un z`mbet fin, ]mi spune c[ legea nu-i d[ voie; ]=i ]ntoarce apoi ochii spre pa=[, care tocmai atunci privea ]n alt[ parte, =i dintr-o dat[ r[stoarn[ pe g`t b[utura oprit[, clipe=te apoi =iret =i iar z`mbe=te mul\umit.

1 Corect: J’ai compris, monsieur... j’ai compris... — Am ]n\eles, domnule... am ]n\eles... (fr.). 66 Jurnal de bord

Il ]ntreb despre ofi\erul exilat care se afl[ sub comanda sa. }mi spune c[ mai are ]nc[ patru ani de pedeaps[, dar s-a f[cut raport la Stambul pentru gra\ierea lui c[ci se poart[ bine; e om cumsecade, dar a vorbit mai mult dec`t se cuvine, ]mi spune negrul duc`nd degetul la buze c-un gest plin de ]n\eles: — La noi e foarte r[u dac[ spui mai mult dec`t este voie... Deodat[ convorbirea de pe punte ]nceteaz[, to\i ne a\intim auzul... abia ajung p`n[ la noi c`teva note tremur[toare ale unei melodii dulci, de departe, dinspre mare. Toat[ lumea se ridic[ pentru a privi ]ntr-acolo. }n lumina argintie a lunii o bar- c[ aluneca ]ncet; =i notele s-apropiau din ce ]n ce mai clare, mai duioase, ]n farmecul lini=tii de noapte. Era prietenul Johnson care c`nta Stelu\a. Pa=a fu cel dint`i care b[tu din palme; dup[ el ]ncepur[ aplauze zgomotoase. Dup[ scurt timp c`ntecul ]nceteaz[; petrecerea continu[; se fac diferite exerci\ii, jocuri obi=nuite pe bord ]n asemenea ocazii. Comandantul „Elisabetei“ \ine un cuv`nt de laud[ =i mul\umire pentru modul binevoitor =i c[lduros cu care am fost primi\i ]n porturile turce=ti. Pa=a, foarte mi=cat, r[spunde ar[t`nd simpatiile ce le-a avut totdeauna pentru rom`ni. Din mul\ime m[ simt apucat de o m`n[ — e Johnson, care-mi =opte=te la ureche: — El e jos, ne a=teapt[. De cu ziu[ vorbisem cu ofi\erul exilat ca s[ vie ]n timpul nop\ei pentru a-i da ni=te c[r\i. Ne suim ]ntr-o barc[ ]nde- p[rt`ndu-ne de „Elisabeta“; din zarea ]ntunecoas[ ce ne-ncon- joar[, se furi=eaz[ ]ncet o umbr[. Nu poate fi el; ]n barca ce se apropie e un singur om, pare a fi un barcagiu turc ce se las[ u=or ]nainte la fiecare mi=care a lope\ilor. B[rcile sunt al[turi... — Eu, eu sunt... m-am ]mbr[cat a=a ca s[ nu fiu cunoscut. Plec[m ]ncet to\i trei spre „Mircea“. Leg[m b[rcile de scar[ =i ne suim pe punte; timonierul de cart se uit[ lung ]n urma turcului ce se coboar[ cu noi ]n careu.

67 Jean Bart

}n c`teva minute adun[m toate c[r\ile franceze ce le avem prin cabine; la fiecare nou[ carte ce i-o d[m, c`te o exclama\ie de mul\umire — e ]n culmea bucuriei c`nd vede Minciunile conven\ionale... de Max Nordau, auzise mult despre aceast[ carte — le ia pe r`nd, le pip[ie, le cite=te titlurile dintr-o arunc[tur[ de ochi =i, cu s`ngele ]n obraz, ]mbujorat de emo\ie =i bucurie, abia poate s[ mai lege c`teva cuvinte: — Cum s[ v[ mul\umesc... c`nd s[ v[ mai ]nt`lnesc oare... Cu pachetele sub\ioar[ ne scobor`m ]n barc[; cum ne ]ndep[rt[m t[cu\i, prin ]ntuneric, deodat[ ne cade-n fa\[ o lumin[ de foc; sc[lda\i ]ntr-o str[lucire alb[, r[m`nem orbi\i c`teva clipe numai, c[ci pata luminoas[ alunec[ pe sub bolta cerului l[s`nd o dung[ sclipitoare ca =i coada unei comete imense. Era proiectorul electric ce-=i ]ntorsese f`=ia luminoas[ asupra \[rmului, pentru a lumina calea b[rcilor; lumea pleca de la „Elisabeta“. Am a=teptat privind din umbr[ p`n[ s-a scurs ]ntreg con- voiul; ]n b[rcile pline care alunecau lin pe oglinda str[vezie a m[rii, mul\ime de capete =i bra\e p[reau c[ se mi=c[ ]ntr-un joc fantastic sub ploaia razelor albe ale conului de lumin[. C`nd ne-am desp[r\it, el mi-a spus mi=cat, cu glasul stins: — Numai c`te-o pagin[ pe zi o s[ cetesc, ca s[-mi ajung[ pe toat[ vremea c`t voi sta aci... =i ochii lui bl`nzi ardeau lic[rind ]n lacrimi. A doua zi c`nd se lumina de ziu[ =i „Mircea“ ]=i ]ntindea p`nzele plec`nd ]nspre larg, am v[zut bine o form[ omeneasc[, departe l`ng[ far, cum flutura o batist[ alb[ ]n suflarea v`ntului. ...+i v`ntul dimine\ii, cu adierea-i dulce venind de la \[rm, p[rea c[ ne-aduce u=or dintr-acolo suspinul p[rerii de r[u al unui suflet nefericit...

XII Pe mare, 29 august

...... De trei zile suntem pe drum, spre \ar[. De mult a disp[rut coasta Asiei Mici, r[mas[ ]n urm[, dormind ]nf[=urat[ ]n cea\a deas[ a toamnei. 68 Jurnal de bord

Navig[m numai cu p`nzele. O briz[ r[coroas[ se furi=eaz[ p`n[ ]n fundul cabinelor; =i „Mircea“, aplecat pe o coast[, cu p`nzele bombate, se duce ca s[geata pe luciul m[rii calme, sub cerul clar, albastru. Un c`rd de marsuini se ]ntrec ]n mers cu noi; =i-n jocuri nebunatice se dau afund, ca iara=i s[ apar[ ca scuturi argintii lucind pe fa\a apei. Pe punte, to\i oamenii sunt veseli: ajungem azi ]n port... +i m`ini e s[rb[toare...... „Se vede uscatul ]n prova!“ strig[ cu glas tare omul din gabie. „Constan\a... Constan\a... ajungem!“ =optesc c[t`nd cu to\ii s[ prind[ ]n zare o liniu\[ neagr[ ce joac[ tremur`nd ]n aerul str[veziu la orizont. Ne apropiem de coast[. E ]ntr-amurg; spre asfin\it ceru-i aprins, =i ]n lumina de purpur[ a serii se poleiesc pe bolt[ norii ce par lespezi de aur ca trepte ]n[l\ate. lar soarele apune uit`ndu-se ]napoi spre portul ce r[m`ne mai lucitor =i m`ndru sub razele din urm[ — a=a cum ]l vis[m s-ajung[ ]n viitor. Din largul m[rii, „Mircea“, b[tr`n, dar m`ndru ]nc[, se-n- dreapt[ spre uscat =i zboar[ cu p`nzele ]ntinse, dorind s-ajung[ ]n port. Pe sus plute=te lin, cu aripile obosite, o pas[re gr[bit[: se ]ntoarce spre \[rm, la cuib, ca s[ se culce. Suntem aproape. Pe chei se vede lumea sosit[ s[ ne a=tepte: batistele se mi=c[ ]n aer ur`ndu-ne bun[-venire!... Iar flamura lui „Mircea“, din v`rf de la catarg, r[spunde flutur`ndu-=i culorile ]n v`nt, =i ]n jocul ei prin aer se apleac[ =i se-nal\[ de pare c[ salut[ p[m`ntul \[rii noastre... Constan\a, 1896

69 SCHI|E MARINE

MOARTEA PILOTULUI

Era o zi de iulie, c[ldur[ ]n[bu=itoare. Vreo dou[ vapoare de marf[, acostate la cheiul vechi de piatr[, ]=i pr[jeau la soare trupurile uria=e, ]mbr[cate ]n table negre de fier. Pe la amiaz[, pavilionul de la c[pit[nia portului, l[sat jos, ar[ta c[ e ora repausului. Hamalii ]ncetaser[ lucrul =i, lungi\i pe movilele de c[rbuni, dormeau trudi\i. Co=urile de ]nc[rcat se odihneau =i ele, goale, r[sturnate al[turi. }n =irul de cafenele, ce se \in lan\ una de alta ]n lungul cheiului, lumea sta la umbr[ ]n jurul meselor. Unii ]=i de=ertau paharele de sirop r[coritor, iar al\ii ]=i sorbeau filosofic cafelele. La cafeneaua pilo\ilor, ]n fa\a debarcaderului, Barba Spiro, cel mai b[tr`n pilot din port, sta la umbr[ \in`nd ]n col\ul gurii \igareta lui f[cut[ dintr-un ciolan de picior de iepure, =i urm[rea alene, cu ochii pe jum[tate ]nchi=i, fumul ce sc[pa ]n rotocoale alb[strii. Era foarte b[tr`n Barba Spiro; \inea minte de mult, dinainte de a fi ora=ul zidit. De pe c`nd erau numai ni=te colibe de stuf, ]n toat[ ]ntinderea ostrovului =i a ml[=tinilor de o parte =i de alta a Gurii Dun[rii p`n[ ]n mare. Multe povestea mo=neagul, dar nu pe toate. Se zicea, de unii, c[ ]n locul unde este acum portul Sulina, nu cu mult[ vreme ]n urm[, era cuib de pira\i, care jefuiau vasele ce se apropiau de Gurile Dun[rii. +i mul\i, numai astfel ]=i explicau ]nceputul averilor unor b[tr`ni bog[ta=i din port. 70 Jurnal de bord

Lui Barba Spiro, ]ns[, ]i pl[cuse s[ tr[iasc[ bine =i nu avea bani str`n=i. De doi ani este la pensie: ]l sf[tuise doctorii s[ se lase de meserie. Era =i vremea: suferea de inim[. Via\a zbuciumat[ a pilo\ilor, grija ce o au in conducerea vaselor ]nc[rcate, aten\ia ve=nic ]ncordat[, emo\iile dese =i reumatismul fac pe cei mai mul\i s[-=i termine meseria zdruncina\i =i bolnavi de inim[. De=i primea regulat pensia, b[tr`nul nu se putea dezv[\a de via\a lui obi=nuit[ din vremea tinere\ii. Din faptul dimine\ii, de cum prindea a se de=tepta via\a ]n port, el era ]n picioare. +i o lua ]ncet de-a lungul cheiului, cu spinarea ]ncovoiat[, cu genunchii ]ndoi\i, cu \igareta ]n col\ul gurii. Se oprea la fiecare vapor, se uita lung, cercet[tor =i pleca ]nainte urm`ndu-=i inspec\ia. Nu se petrecea nici o mi=care ]n port ca s[ n-o afle el. Cum sta uneori la masa cafenelei, se scula ]n picioare, ]=i punea m`na stre=in[ la ochi =i c[ta lung =i \int[ spre largul m[rii. De cum prindea s[ r[s[r[ c`te-un punct negru pe fundul albicios al z[rii, nu-=i mai lua ochii p`n[ ce punctul acela nu se desprindea bine ]n larg, lu`nd forme regulate, r[s[rindu-i catargele =i co=ul. Fluierul ascu\it =i repetat al vreunui vapor, ce avea s[ fac[ manevr[ ]n port, ]l f[cea s[ tresar[. Se scula ]ncet de la locul lui, mergea la marginea cheiului =i, cu aerul unui examinator sever, observa manevra vasului ]n cele mai mici am[nunte. C`teodat[ se enerva, ]=i ducea m`na la coaste s[-=i potoleasc[ b[t[ile repezi ale inimii: i se p[rea c[ nu-i bine; i=i str`ngea pumnii =i morm[ia ]n[bu=it c`te o injur[tur[. C`nd ]i pl[cea manevra, fa\a i se lumina =i zicea in gura mare: „Bravo, c[pitane, bravo!...“ Tr[ia din via\a portului, lua parte cu tot focul inimii la mi=carea lui.

71 Jean Bart

P[rea c[ =i mersul vaselor, =i izbirea caden\at[ a valurilor, =i ]ntreaga mi=care din port mergeau ]n acela=i tact cu b[t[ile inimii lui. +i tocmai t`rziu, sub sear[, c`nd prindea a se polei v`rfurile trestiilor, =i soarele, ro=u-aprins, se stingea ]nec`ndu-se ]n ad`ncul apei, b[tr`nul pleca domol, cu pa=i m[sura\i, spre cas[. +i uneori, ]n lini=tea miezului de noapte, c`nd tot portul dormea obosit =i nu se auzea dec`t pleosc[itul caden\at al valurilor lovite de chei, b[tr`nul o lua ]ncet-]ncet de-a lungul digului vechi de piatr[, ce ca un =arpe uria= se t`r[=te ]n mare, av`nd ]n cap ochiul ro= al farului. De vreo dou[ zile, Barba Spiro se sim\ea slab de tot; o tuse seac[ ]l ]n[bu=[. Asta nu-l ]mpiedica de a fi neclintit la postul s[u. T[cut, ca l`ng[ un prieten vechi =i drag cu care se-n\elegea de minune, sta pe mal vr[jit de glasul valurilor, pe care ]l asculta ]ntruna, de at`t amar de ani. Cu drag urm[rea valurile, care alunecau ]n b[taia soarelui, p`n[ departe, l[s`nd o dung[ albicioas[ ]n nem[rginirea albastr[ a m[rii. O adiere dulce de v`nt r[coritor ]ncepuse s[ sufle dinspre larg; b[tr`nul ]=i ridic[ ]ncet =apca, a\intindu-=i ochii spre fundul ]ndep[rtat al z[rii. O pat[ alb[ se desprinsese la orizont =i cre=tea ]n lumina soarelui, din ce ]n ce mai mare. Era o corabie cu p`nzele ]ntinse, ce se apropia de port. B[tr`nul ]=i trecu ]ncet m`na prin p[rul lui alb, ]n care v`ntul se juca nebunatic. A!... ce cuno=tin\[ veche ]i era v`ntul acesta, ce bine ]i =tia el nebuniile lui ]n=el[toare! De c`te ori nu-l a=tepta ca pe un prieten bun, de ajutor, c`nd ]i umfla p`nzele, ]nsufle\indu-i corabia, ce despica valurile alunec`nd ca o pas[re ]n zbor cu aripile ]ntinse. +i de c`te ori nu-l blestemase, c`nd ]=i cerca puterile cu d`nsul, dezl[n\uindu-=i furia asupra-i.

72 Jurnal de bord

Corabia se apropiase de tot; intra ]n apa lini=tit[ a canalului. Era o corabie mare, frumoas[, cu trei catarge. B[tr`nul o privea cu drag cum se apropia, m`ndr[, cu toate p`nzele umflate, t[ind u=or apa ce aluneca pleosc[indu-i caden\at coastele ei rotunde. Trei fluier[turi ascu\ite ]l f[cur[ pe mo=neag s[ tresar[. }=i ]ntoarse capul ]napoi: era un remorcher. }n acela=i timp o fluier[tur[ puternic[ r[sun[ lung, =i trupul uria= al unui vapor de marf[, ]nc[rcat, ce venea ]n jos cu toat[ viteza, se ivi de dup[ cotul canalului. B[tr`nul se ridic[ de la locul s[u, apropiindu-se de mal. Vaporul cu greu ]=i putea mic=ora viteza, trebuia s[ se fereasc[ f[c`nd loc remorcherului =i corabiei care ]nainta mereu cu p`nzele ]ntinse: avea s[ priveasc[ la o manevr[ grea, asta ]l interesa cu patim[. Remorcherul repet[ iar[=i trei fluier[turi ascu\ite; vaporul ferindu-se, ca s[-i fac[ loc, veni drept ]n fa\a corabiei. O fluier[tur[ puternic[, desperat[ r[sun[ atunci. Mul\imea, gr[mad[ pe chei, c[ta cu groaz[; to\i ochii erau a\inti\i la cele dou[ vase, care trebuia s[ se ciocneasc[, neav`nd vreme s[ se mai abat[. B[tr`nul, ce urm[rea de pe chei toate mi=c[rile, scr`=ni nervos din din\i =i un: „Pasto diavolo!“ ]i sc[p[ printre buze: pilotul de la vapor gre=ise manevra. +i el, cu ochii ie=i\i din orbite, c[ta \int[, mu=c`ndu-=i buzele, pe c`nd cu m`na ]=i potolea b[t[ile gr[bite ale inimii: a=tepta... C`nd, ]ntr-o clip[, ca prin farmec, toate p`nzele fur[ l[sate =i se auzi r[sun`nd comenzile desperate, iar vasele ajunser[ unul ]n fa\a altuia; b[tr`nului, cum sta ]nm[rmurit, \in`ndu-=i r[suflarea, i se p[ienjenir[ ochii, genunchii i se muiar[; el ]ntinse deodat[ m`na s[ caute un sprijin, dar se ]mpletici =i c[zu mototol f[r[ sim\ire...... +i vasele nu s-au ciocnit; lin trecur[, la o palm[ unul pe l`ng[ altul, f[r[ a se atinge.

73 Jean Bart

Lumea se f[cuse roat[ ]n jurul trupului g`rbovit =i uscat care z[cea pe chei, ne]nsufle\it. ...Iar v`ntul dinspre largul m[rii se-ngr[m[dea =i el, f[c`n- du-=i loc prin mul\ime, =i ca un vechi =i bun prieten, adiind u=or, ]i m`ng`ia fruntea, r[sfir`ndu-i pletele =i barba lui alb[... 1897, Sulina

R{T{CIT

Era pe la amiaz[; o lini=te ad`nc[ st[p`nea satul t[cut =i uitat printre mla=tinile acoperite de stuf auriu. Colibele s[r[c[cioase ale pescarilor, ]n=irate la r`nd, acopereau limba de p[m`nt prelungit[ de la gura Sf. Gheorghe p`n[ departe spre larg, unde se pierdea dunga albicioas[ a Dun[rii ]n nem[rginirea albastr[ a m[rii. Departe, tocmai ]n coada satului, era coliba lui Mo= Simion; tupilat[ sub coperi=u-i \uguiat de papur[, mai pustie acum dec`t ]ntotdeauna. De o s[pt[m`n[ =i mai bine, de c`nd mo=neagul ]=i ]ngro- pase singurul fecior pe care-l avusese, u=a colibei n-a mai fost deschis[. Tot timpul umblase b[tr`nul a=a, r[t[cit prin vecini =i pe la c`rciume, ca s[-=i mai ]nece am[r[ciunea care-i umplea inima =i s[ uite jalea ce-i chinuia mintea. Mereu repeta dezn[d[jduit: „La ce bun r[m[=i\a asta de zile care mi-a l[sat-o Dumnezeu!“ Grecul, care avea pesc[ria ]n arend[, l-a iertat c`teva zile, pe urm[ i-a cerut s[-=i urmeze meseria c[ altfel nu-i mai d[ f[in[. B[tr`nul s-a ]ntors iar la barca lui, r[mas[ p[r[sit[ pe mal ]n b[t[tura colibei. Ce era de f[cut! Trebuia s[ se hr[neasc[ c`t mai avea de tr[it... Dup[ ce =i-a cercetat barca, a dat-o la ap[, i-a potrivit catargul =i, apuc`nd am`ndou[ lope\ile, a plecat oft`nd din ad`ncul inimii — de mult timp nu mai plecase b[tr`nul a=a singur la pescuit... 74 Jurnal de bord

O adiere dulce de v`nt, care venea dinspre largul m[rii, r[corea fruntea pescarului =i se juca nebunatic printre vi\ele lui de p[r c[runt. +i suflarea aceea u=oar[ de v`nt ]nfiora fa\a str[vezie a m[rii, t[iat[ de urmele b[rcilor mici =i negre, cu p`nzele umflate, ca ni=te p[s[ri cu aripile ]ntinse, care zburau la larg departe, spre locul de pescuire, cale de opt mile de la mal. }ntrec`ndu-se ]n goan[, tot c`te doi pescari ]n fiecare barc[, treceau unii pe l`ng[ al\ii, vorbind =i c`nt`nd ]n gura mare; iar v`ntul le culegea sunetele glasurilor duc`ndu-le ]nainte, p`n[ le pierdea fr`nte ]n golul nesf`r=it al dep[rt[rii. — Greu, greu de tot singur, Mo= Simioane — ]i strig[ unul din fundul b[rcii — noroc bun! — S[ dea Dumnezeu! ]i r[spunse cu jum[tate de glas b[tr`- nul care sta pierdut pe g`nduri, str`ng`nd cu am`ndou[ m`inile lopata pe care o \inea drept c`rm[. Ajunsese aproape de locul unde erau ]n=irate c`rligele pentru nisetri =i moruni, c`nd a prins el de veste c[ dinspre asfin\it se ]n[l\ase un noura= alburiu, arcuit pe bolta limpede albastr[ a cerului. V`ntul ]=i schimbase repede direc\ia =i sufla acum dinspre coast[, din ce ]n ce mai ]nsufle\it. Cuno=tea el semnele acelea; era un gr[unte de furtun[ care se apropia v[z`nd cu ochii. Celelalte b[rci se dep[rtaser[ de mult, gonind spre \[rm. B[tr`nul, v[z`nd bine c[ nu mai este chip s[ mearg[ drept ]mpotriva v`ntului, care se ]nt[rea mereu sufl`nd dinspre uscat, trecu u=or col\ul p`nzei ]n cel[lalt bord al b[rcii. +i p`nza se umfl[ zb[t`ndu-se, ca ]nsufle\it[, sub loviturile v`ntului, pe c`nd barca aplecat[ pe o coast[ zbura ca s[geata. Pe sus, venea tot mereu norul acela; mai aproape, tot mai aproape, p`n[ se sparse, cu ropot, ]ntr-o ploaie repede =i deas[. Pic[turile mari =i reci, dup[ ce-l orbeau biciuindu-i fa\a, se scurgeau ]n barba ]nc`lcit[ a mo=neagului. Marea, r[zvr[tit[ repede, ]=i ]ncepuse jocul ei neast`mp[rat. +i barca mic[, u=oar[ ca o bucat[ de plut[, aci se ridic[ ]n sus 75 Jean Bart pe creasta alb[ de spum[ a unui val, aci alunec[ ]n jos, afund`ndu-se ca ]ntr-o pr[pastie. B[tr`nul sta lini=tit, cu m`inile ]ncle=tate pe lopata cu care \inea c`rma, guvern`nd la val cu ochii \int[ ]nainte, ]nt`mpin`nd valurile =i potrivind mersul zbuciumat al b[rcii. P`nza se zb[tea prins[ de catargul ]ndoit sub v`nt, nu s-auzi dec`t o trosnitur[ seac[; =i catargul se fr`nse ]n dou[. P`nza nemai\in`ndu-se, c[zu ]n jos tremur`nd =i pr[v[lind barca pe o coast[. O ]njur[tur[ sc[p[ printre din\ii b[tr`nului. }ntr-o clip[ ]=i smulse cu\itul de la br`u =i t[ie sfoara care \inea col\ul p`nzei. P`nza r[mase liber[, o =i smuci v`ntul repezind-o ]n goana lui nebun[: barca se ]ndrept[ iar[=i la loc. Atunci, el apuc[ am`ndou[ lope\ile =i ]ncepu s[ trag[ cu toat[ puterea; dar ]i era zadarnic[ ]ncercarea, c[ci nu putea ]nainta ]npotriva v`ntului care-l t`ra ]napoi spre larg. Scr`=nind, turbat de necaz, se lupta ]nc[p[\`nat mo=neagul, tr[g`nd din r[sputeri, =i ]ncord`ndu-=i bra\ele lui noduroase ]=i l[s[ pe lope\i toat[ greutatea trupului s[u g`rbovit. }n fierbin\eala luptei un g`nd dureros ]i sc[p[r[ prin minte: „Unde-i fecioru-s[u acum, s[-i dea ajutor cu bra\ele lui v`njoase!...“ ...+i ]n lupta asta a=a de nepotrivit[, marea, parc[ anume b[t`ndu-=i joc de sl[biciunea lui, ]l ame\ea arunc`ndu-i ]n obraz stropii valurilor care fierbeau clocotind ]n juru-i. Capul b[tr`nului ardea ]n fl[c[ri. Ca s[-=i mai r[coreasc[ fruntea acoperit[ de sudoare, ]=i trase c[ciula pe ceaf[, dar v`ntul care sufla m`nios i-o smulse ]ntr-o clip[, arunc`nd-o ]n jocul valurilor. Z[p[cit de ropotul vijeliei, c[t`nd numai ]nainte pentru a se strecura printre st`ncile acele spumeg[toare, pierduse din vedere \[rmul c[tre care trebuia s[ mearg[. +i acum, cu puterile sleite, se oprise desperat ]n loc; cu capul gol, cu p[rul ]n v`nt, c[ta cu groaz[ ]n juru-i s[ poat[ z[ri ]n vreo parte dunga \[rmului ]nnegrind orizontul. Dar, nimic... nimic pe toat[ ]ntinderea pustie a apei albastre- 76 Jurnal de bord sinilii, p[tat[ numai de umbra norilor care alergau nebuni pe bolta sur[ a cerului. Nu mai putea =ti ]ncotro era uscatul. Ce era de f[cut?... R[mas juc[ria valurilor, la voia ]nt`mpl[rii, privea aiurit departe, tocmai ]n fundul nedeslu=it al z[rii, acolo unde bolta cereasc[ se sprijin[ parc[ pe v`rfurile albe ale valurilor. V`ntul ]=i ]nmuiase suflarea. Se mai lini=ti, ]nc[lzit de speran\a c[ vreun vapor care ar trece pe aproape l-ar putea z[ri. }=i scoase haina ]ncet =i-o prinse ca semnal de catargul pe jum[tate rupt. Istovit de oboseal[, se l[s[ ]n fundul b[rcii, moale ca ceara, =i chinuit amar de lupta g`ndurilor ce se ]ncinsese ]n mintea lui turburat[. Un c`rd de goelanzi, plutind prin spa\iu, se rotea \in`n- du-se mereu deasupra b[rcii r[t[citoare. Ce nesuferite sunt aceste p[s[ri de prad[ c`nd arunc[ ]n singur[tatea m[rii \ipetele lor s[lbatice, ca ni=te r`sete ]nfior[tor de batjocoritoare. +i b[tr`nul, cu ochii \int[, urm[rindu-le zborul, ]=i ]ncre\ea fruntea vr`nd s[-=i alunge din fa\[ o imagine ur`t[, r[mas[ de demult ]n mintea lui. Dar, nu putea s[ scape, imaginea ]l chinuia r[s[rindu-i din ce ]n ce mai limpede =i mai vie. De at`ta vreme, =i ce bine ]=i aduce aminte de cadavrul pe care l-a ]nt`lnit plutind printre valuri, sf`=iat de goelanzii care se zb[teau ]n jurul lui cu aripile ]ntinse, cu ciocurile deschise, amenin\[toare... Dac[ ar pieri de sete =i de foame, ar ajunge =i el tot a=a... +i b[tr`nul se ]nfior[ tres[rind ca dintr-un vis ur`t. Umbrele serii ]ncepuser[ a ]mp`nzi orizontul cernit, v`ntul c[zuse cu totul; numai valurile mari, greoaie, se mai leg[nau ]nc[ ]n lini=tea largului m[rii. }=i sim\ea limba uscat[ ]n gur[ =i buzele ]i ardeau ca focul, ]ncepuse setea s[-l chinuiasc[. Se culc[ pe p`ntece muindu-=i buzele ]n apa de ploaie str`ns[ ]n col\ul b[rcii; dar se ridic[ ]ndat[ =terg`ndu-se repede cu m`neca de la c[ma=[; apa de ploaie era amestecat[ cu stropi de ap[ s[rat[ a valurilor. 77 Jean Bart

Se lungi pe fundul b[rcii, cu fa\a ]n sus, cu pumnii sub cap, cerc`nd s[-=i potoleasc[ g`ndurile. }ntr-un t`rziu, ]nchise ochii voind s[ adoarm[, dar deasupra capului i se p[rea c[ plutesc, desf[=ur`ndu-se, vederi felurite =i un g`nd de moarte ]i fr[m`nta mintea. Nemaiput`nd suferi, deschise ochii mari c[t`nd ]nfiorat ]n jurul s[u. Bolta cerului se limpezise peste tot, =i ]n cre=tetul ei lucea luna ]ncremenit[, a=a de galben[ =i de plin[, despic`nd cu o d`r[ de lumin[ nem[rginirea neagr[ a apei. Nu putu a\ipi nici o clip[, sta de=tept; st[p`nindu-=i r[su- flarea, ]=i ascult[ cu fric[ b[t[ile inimii, iar g`ndurile ca ]ntr-un haos ]ntunecos i se ]ncruci=au cu o iu\eal[ ame\itoare. Toat[ via\a-i trist[, monoton[, i se desf[=ura pe dinainte. }nt`iul g`nd i se opri la fiu-s[u, ]ngropat de c`teva zile; i se p[rea c[ vede smuls[ =i aruncat[ ]n l[turi crucea alb[ de lemn, lucrat[ de el, =i movila aceea de nisip amestecat cu sf[r[m[turi de scoici colorate, era r[scolit... }ncet =i ]n lumin[ i se ar[ta satul, coliba aceea tupilat[ ]n care s-a trezit... s[r[cia, necazurile =i mul\umirile pe care le avusese... malul acela sterp =i nisipos unde era cimitirul satului, =i parc[ ]=i vedea femeia cu o m`n[ strea=in[ la ochi =i cu cealalt[ f[c`ndu-i semn s[ vie la ea... +i toate, toate i se ]n=irau ]ntr-o jale mut[, chinuitoare. Ce noapte groaznic[, p`n[ a prins a miji zorile! +i cum sta cu ochii pironi\i ]n fundul z[rii, unde se ]ntindea mereu o pat[ ro=ie-aurie poleind fa\a apei, acela=i g`nd de moarte ]i ]nghe\a sim\irea: „Ce va face toat[ ziua... +i m`ine... +i poim`ine...?“ G`tlejul uscat de sete, p`ntecele care \ipa de foame, =i \[rmul tot nu se z[re=te, =i nici o p`nz[ nu albe=te la orizont, nici o urm[ de fum de la vreun vapor nu se poate str[vedea pe toat[ ]ntinderea goal[ a m[rii. Ca s[-=i mai ]n=ele foamea, ]ncepu s[ mestece tutunul pe care-l avea la el. Se lungi apoi iar cu trupul sc[ldat ]n ploaia cald[ a razelor de soare, =i r[mase a=a cu ochii ]nchi=i, cu buzele arse ]n friguri, pierz`ndu-se ]ntr-o g`ndire tot mai ]nceat[,

78 Jurnal de bord mai nedeslu=it[, p`n[ i se topir[ sim\urile ]ntr-o amor\eal[ greoaie: c[zuse ]ntr-un somn ad`nc. ...+i cum sta el, cu ochii stin=i, dormind cu fa\a ]n sus, ]ntins pe fundul b[rcii aceleia mici =i negre, p[rea culcat ]ntr-un sicriu care plutea la ]nt`mplare, r[t[cit pe luciul pustiu al apei ]ntinse, far[ margini.

* C`nd =i-a venit b[tr`nul ]n fire, era pe ni=te saci de pe puntea unui vapor englez, de comer\, care-l luase ]nt`lnindu-l ]n drumul spre Sulina. Trecuse departe de Sf. Gheorghe, c[ abia se mai z[rea turnul farului ca un punct negru, pierdut la orizont. Acolo era satul lui; pe malul acela sterp =i nisipos, acolo se stinseser[ to\i ai lui, =i c`t de singur =i am[r`t era acum la vreme de b[tr`ne\e. ...+i o ]ndoial[ dureroas[ se ]ncheg[ ]n mintea b[tr`nului, pe c`nd buzele-i uscate =opteau ]n ne=tire: „La ce bun r[m[=i\a asta de zile ce mi-a l[sat-o Dumnezeu!...“ 1897, Cotarle\

+OIMUL

C[pitanul ]=i cump[rase =oimul de la un turc din Bender- Eraclia, un or[=el de pe coasta Anatoliei. Mergea cu el adesea la v`nat. P`n[ s[lta prepeli\a, ]l \inea legat cu o sfoar[ de picior; c`nd vedea v`natul, ]i da drumul. +oimul pleca ]n zbor, despic`nd aerul ca o s[geat[, ]=i ]nfigea ghearele ]n p[s[rica de prad[ care se zb[tea desperat[ =i c[dea rostogolindu-se ]mpreun[ ]n iarb[. Atunci i se scotea dintre gheare prada, care de multe ori se g[sea ]nc[ vie, cu penele zb`rlite, cu ochii mari =i ciocul deschis. Pe bord ]l \inea ]ntr-o colivie. Ce trist era nefericitul prizonier c`nd p[r[seam vreun port. 79 Jean Bart

C`nd ne pierdeam ]n largul m[rii, c`nd nu se mai auzeau ciripirile p[s[rilor de uscat, c`nd p[m`ntul, cu via\a lui plin[ =i bogat[, r[m`nea departe ]n urm[, ca un punct negru, atunci ]ncepea grozavul chin al bietului prizonier din colivie. Ne dep[rtam ]n ziua aceea de frumoasele coaste ale Asiei Mici. De patru zile eram ]n largul m[rii; bolta cerului, de un albastru-=ters, era p[tat[ de nori albi ca ni=te gr[mezi de fulgi, ce-=i muiau marginile ]n apa alb[strie a m[rii, cl[tinat[ de valuri greoaie =i lene=e. +oimul trist, ab[tut, p[rea c[ doarme. Z[cea cu ochii ]nchi=i, cu o ghear[ rezemat[ ]n gratiile coliviei, \inea capul ascuns ]n penele lui sure =i zburlite de stropii valurilor. Era miezul zilei. C[ldura chinuitoare, vederea aceleia=i =i iar aceleia=i nem[rginiri pustii de ape, sf`r=e=te prin a-\i na=te o plictiseal[ f[r[ seam[n: acel sa\iu obositor care-l produce drumul mai multor zile de mare. To\i dormeau, afar[ de oamenii din bordul de serviciu. Un soldat se apropiase de colivie: era un b[iat mic, oache=, cu bonetul a=ezat pe ceaf[, cu g`tul gol, cu obrajii ar=i de soare =i de v`nt. Rezemat de manivela unui tun, privea ]nduio=at la =oimul care se scutura de praful de c[rbuni ce ie=ea ]n v`rtejul fumu- lui pe gura co=ului. Un alt soldat mai zdrav[n, bine legat, cu musta\a r[s[rit[, se apropiase; erau am`ndoi din acela=i sat: — ...T`nje=te s[racul! dar ce te g`nde=ti, bre; ]i e dor de locul lui. Ce ar mai zbura el, mam[! s[ se vad[ iar slobod... T[cur[ am`ndoi; acelea=i g`nduri ]i munceau. }ntor=i cu fa\a la asfin\it, priveau cu jale, c[t`nd parca ceva scump, ]ntr-acolo peste pustiul nem[rginit de ap[. — M[i Ni\[, m`ini ]i S`nt[ M[ria, hramul bisericii din sat de la noi. A=a-i bre? +i noi pe ce parte a lumii suntem?... Hei! a=a te poart[ armata, m[i, =i mai cu seam[ c`nd cazi ]n flotil[...

80 Jurnal de bord

T[cur[ iar[=i. R[ma=i pe g`nduri, ]=i urmau fiecare ]n t[cere firul amintirilor. Cel mai ]nalt se dep[rt[ ]ncet, r[sucind ]ntre degete o foi\[ de \igar[. Cel[lalt r[mase pe punte l`ng[ colivie, singur, cu ochii pironi\i pe luciul valurilor ce ]n goana lor nebun[ se pierdeau departe ]n largul pustiu al m[rii. La ce visa el oare? Departe, departe de tot, ]nspre apus, pe fundul alb[striu al cerului, o pat[ lucitoare flutura ]n b[taia soarelui. +i pata aceea cre=tea tot mai mare, tot mai aproape, urmat[ de umbra ei ce alerga tremur`nd pe fa\a m[rii. Era un stol de r`ndunele; o caravan[ zbur[toare ]n drumul lung spre \[rile ve=nic sc[ldate de soare, cu cerul pururea albastru =i f[r[ nori. Pierdut ]ntr-o visare tainic[ =i dulce, soldatul urm[rea cu privirea stolul acela de r`ndunele, care venea dinspre apus; parc[ a=tepta s[-i aduc[ o veste din \ara lui. +i ce departe era \ara lui, ce dor ]l prinsese de \ar[, de vatra satului, de care se dezlipise de trei ani de zile! — Dar ce ai r[mas a=a cu ochii la cer, m[i Ni\[? ]l ]ntreb[ un soldat ce abia ie=ise pe punte. — Vine toamna, m[ camarade, de s-au pornit a=a r`ndunelele la drum, r[spunse el ca trezit din somn. +oimul ]n colivie se de=teptase; ]nsufle\it ]=i scutura capul seme\ =i a\intea ochii mari, str[b[t`nd cu privirea lui ager[ ]n[l\imile. Cu o l[comie nespus[ el p`ndea stolul acela de r`ndunele, care plutea leg[nat. Cu ghearele ]ncle=tate s[lbatic ]n gratiile coliviei, cu pliscul deschis, gata s[ sf`=ie, =oimul se zb[tea turbat ]ntr-o parte =i alta c[ut`nd sc[pare. }l de=teptase dorul de via\[, ]l chinuia av`ntul spre ]n[l\imea norilor. C`\iva solda\i, str`n=i ]n jurul coliviei, priveau cu mil[ la el cum se zb[tea ]ntre gratii. Oare nu erau =i d`n=ii p[rta=ii

81 Jean Bart aceleia=i soarte? +i cu dorul ]n inim[ se uitau c`nd la =oim, c`nd la pata aceea neagr[ care plutea pe cer flutur`nd tot mai mic[, mai departe, tot mai departe, p`n[ se pierdu, ]necat[ ]n lumin[, pe fundul albastru str[veziu al cerului de miaz[zi. +oimul nu se mai potolea; cu ciocul plin de s`nge, cu o ghear[ desprins[, se zb[tea ]ntr-o fr[m`ntare nebun[. Nu trecuse mai mult de o or[, c`nd un soldat veni s[-mi spuie c[ =oimul murise. }l trimisei s[ raporteze c[pitanului. }n jurul coliviei solda\ii se adunaser[ gr[mad[. Unii r`deau, f[c`nd glume; altora le era mil[ de pas[rea care z[cea cu ciocul s`ngerat, f[r[ suflare, cu ochii mari \int[ la orizont. — S-a omor`t singurel de inim[ rea. Dar ce te g`nde=ti, saracul! c`nd s-a v[zut c[ nu-i chip de sc[pare... zicea solda- tul acela mic =i oache=, cu g`tul gol =i cu obrajii ar=i de soare. +i printre buze ]i sc[p[ un oftat, care ]l =i culese v`ntul ce trecea nebun fluier`nd prin macaralele din col\ul p`nzelor umflate care m`nau vasul ]ntr-o leg[nare lene=[, greoaie... Pe mare, 1898

SINGUR{

Era ve=nic t[cut satul acela de pescari pierdut departe pe malul m[rii; dar mai pustiu =i jalnic p[rea acum spre toamn[, c`nd se g[teau =i berzele s[ plece ]n lunga lor c[l[torie. Norii alergau nebuni pe bolta sur[ a cerului =i pete negre se formau sub ei, pe marea albastr[, sinilie, care se fr[m`nta izbindu-se ]n clocot de malul nisipos =i sterp. Doi plopi — singurii ]n tot satul — din dreptul bisericu\ei vopsit[ ]n verde, se v[itau ]ndoi\i spre p[m`nt de v`ntul ce mugea turbat dinspre largul m[rii. }n b[t[tura caselor tupilate sub coperi=ele de stuf, c`teva femei cu m`inile strea=in[ la ochi, c[tau lung, cercet[tor, departe ]n zare. 82 Jurnal de bord

Pe ]ntinderea nem[rginit[ a m[rii c`teva puncte negre se iveau, ridic`ndu-se pe crestele albe ale valurilor, =i, apoi, se pierdeau iar, cobor`nd ]n golul ce-l f[ceau valurile ]n jocul lor nebun =i zbuciumat. Erau b[rcile mici =i negre ale pescarilor ce se duceau la plasele =i c`rligele a=ezate departe ]n mare. Ce diminea\[ ur`t[ era ]n ziua aceea! F`lf`ituri dese de aripi se auzeau din c`nd ]n c`nd: berzele ]=i p[r[seau cuiburile de stuf, preg[tindu-se de drum. Dup[ ce s-au str`ns toate ]n[l\`ndu-se gr[mad[, una c`te una =i-au luat locul la r`nd, ]n =irul lung ce s-a pornit ]n mers ]ntins, plutind prin ]n[l\ime. Numai una, o singur[ barz[ mare, b[tr`n[, r[mase jos cu g`tul ]ntins ]nainte, mi=c`nd mereu ciocul deschis. Sta locului, privind cu ochii mari, \int[, la =irul care se pierdea ]n dep[rtare, plutind u=or ca o panglic[ neagr[, ]ntins[ ]n spa\iu, sub bolta cerului ]nnourat. S[rmana!... avea o arip[ t[iat[. Mai f[cu o ultim[ sfor\are desperat[; ]=i desf[cu singura arip[ ce o avea: un f`lf`it gr[bit, ]ntrerupt, =i se ]n[l\[ o clip[, c[z`nd apoi ]ntr-o coast[ pe coperi=ul bisericii. |in`ndu-=i aripa ]nc[ ]ntins[, r[mase acolo, cu pliscul ]n sus, z[c`nd a=a singur[, stingher[, c[t`nd cu jale la cei ce o l[sau...

Copiii, aduna\i la jocuri nebunatice ]n b[t[tura bisericii din sat, adesea o lua la \int[ lovind cu pietricele s[rmana pas[re care z[cea p[r[sit[, cu ciocul ascuns sub singura-i arip[; =i uneori, c`nd pe deasupra trecea ]n zbor spre mare vreun c`rd de c[l[tori, ea se de=tepta =i, ridic`ndu-=i capul, c[ta cu g`tul ]ntins ]nainte, spre orizont, departe, p`n[ ce nu se mai deslu=ea liniu\a aceea neagr[ care se pierdea tremur`nd u=or prin zarea plumburie dinspre miaz[zi... }n Delt[, 1898

83 Jean Bart

DUP{ FURTUN{

Sus, la far, se leag[n[ ]nc[ molatic ]n aer semnalul care arat[ c[ e timp r[u pe mare. Fusese furtun[; de patru zile nici un vapor nu intrase ]n port; valurile ]nc[ nu se potoliser[. Pe cheiul vechi de piatr[, unde alt[dat[ clocotea zgomotul =i mi=carea, azi e lini=te de cimitir, o triste\e mut[ st[p`ne=te tot cuprinsul cheiului. Aci, un grup de hamali, f[r[ lucru, tri=ti, zdren\uro=i, stau alene cu pipele ]ntre din\i, privind cu jale prin rotocoalele alb[strii ale fumului ]n largul dep[rtat al m[rii; dincoace, grupuri de negustori, agen\i din port, privesc cu grij[ spre fundul plumburiu al z[rii. Femei, pe fe\ele c[rora se vede spaima =i grija, \in`nd copii de m`n[, se plimb[ ner[bd[toare, cu ochii plini de lacrimi; sunt so\iile marinarilor a=tepta\i. To\i se mi=c[ ]n t[cere; nici un zgomot omenesc nu turbur[ sfin\enia acestei jale mute, ce parc[ plute=te deasupra limbii de piatr[ care ]nainteaz[ ]n mare. Iar marea nebun[, parc[ anume b[t`ndu-=i joc de sl[biciunea omeneasc[, ]n hohot clocotitor ]=i izbe=te valurile zgomotoase de cheiul b[tr`n, sp[l`ndu-i ]n r[stimpuri mu=chiul prins pe lespedea de piatr[ ]nnegrit[ de vremuri. O mi=care se face prin mul\ime, to\i sunt ]n picioare cu ochii \int[ la orizont: — Se vede!... se vede!... e un vapor!... Departe, departe de tot, ]n fund, acolo unde marginile zdren\uite ale norilor se ]mpreun[ cu v`rfurile ]nspumate ale valurilor, acolo unde parc[ se sprijin[ bolta cereasc[, se ive=te un punct mic, negru, pierdut ]n zare. Ner[bd[toare se mi=c[ lumea pe chei, a=a ]n ne=tire, ]ntreb`ndu-se unii pe al\ii f[r[ a afla nimic. Fe\ele tuturora ]ncep a se lumina, femeile ]=i =terg ochii de lacrimi, pentru a vedea mai bine punctul acela negru, care cre=te cuprins ]n zare din ce ]n ce mai mult. 84 Jurnal de bord

Turcii de la cor[biile din port, sui\i ]n catarge, privesc spre largul m[rii. E un vapor — dar care? Fiecare se simte ]nc[lzit de speran\a c[ e acel pe care ]l a=teapt[. Mereu se face mai mare punctul acela r[zle\. Un pilot care prive=te cu ocheanu strig[ ]n gura mare: — Are co=ul alb... e „Principesa“. — Vine! „Principesa“!... se aude din toate p[r\ile. O femeie ]mbrobodit[ cu un =al vechi, \in`nd un copila= de m`n[, ]=i =terge gr[bit[ ochii de lacrimi =i cu m`na ]=i apas[ pieptul s[-=i potoleasc[ b[t[ile repezi ale inimii. — Uite... vezi c[ vine tata! =i ridic[ ]n bra\e copila=ul, care cu m`nu\ele ]ntinse cat[ ne=tiutor, g`ng[vind dr[g[la=: ta-ta. Punctul se preface ]ntr-o pat[ neagr[ desprins[ din zare, se vede tot mai bine, mai aproape, tot mai aproape, cum ]nainteaz[ acea juc[rie minunat[. Aci ]n[l\`ndu-se pe v`rful ]nspumat al unui talaz, aci pr[bu=indu-se ca ]ntr-o pr[pastie ]n golul ce-l fac valurile ]n jocul lor nebun. „Principesa“ aluneca ]ncet, lovindu-se la fiecare pas de valurile care n[v[lesc pe r`nd, culc`nd-o pe o parte =i pe alta; iar ]n urm[-i, se t`r[=te, ca un =arpe prins de v`rful co=ului, fumul ce ]n rotocoale negre, gonite de v`nt, se pierde departe, ]n largul pustiu al m[rii. Iat[, acum se v[d bine oamenii care se mi=c[ pe punte, se preg[tesc pentru sosire. C[pitanul e la postul s[u, cu ochii \int[ ]nainte, timonierul e la roata c`rmei, buc[tarul, cu =or\ul alb dinainte =i cu scufia ]n cap, a ie=it =i el ]n u=a buc[t[riei s[ vad[ portul. Mul\imea pe chei ]ncepe a flutura p[l[riile =i batistele ]n aer. Femeia ]=i l[sase copilul jos =i desf[cuse =alul scutur`ndu-l ]n b[taia v`ntului; o v[zuse un marinar ce sta ]n prova, cu capul gol, cu pipa ]ntre din\i, cu o m`n[ \in`ndu-se de ancor[, cu cealalt[ ]=i ridicase =apca flutur`nd-o ]n aer. 85 Jean Bart

Cum a intrat ]n apa calm[ a portului, ca prin farmec, „Principesa“ =i-a potolit mersul; lini=tit[, m`ndr[, alunec[ acum t[ind ]ncet apa ce se prelinge pe coastele ei, ]ndep[rt`ndu-se ]n curbe largi care pliosc[iesc ]n caden\[ cheiul vechi de piatr[. — Funda! r[sun[ vocea c[pitanului. +i ancora se rosto- gole=te c-un z`ng[nit s[lbatic, t`r`nd lan\ul dup[ d`nsa ]n fundul apei, care clocote=te ]n locul acela ]mpro=c`nd cu stropi p`n[ departe. Lumea ner[bd[toare se ]ngr[m[de=te la debarcader. Unii privesc ]ngrozi\i la co=, pe care se v[d pete: urmele l[sate de stropii valurilor. „Principesa“ e acostat[ l`ng[ cheiul care clocote=te, ca =i alt[ dat[, de zgomot =i mi=care. Portul re]nvie ]nsufle\it de o lume care roie=te ]n sus =i ]n jos; zgomotul asurzitor al ma=inii de desc[rcat, strig[tele hamalilor ce car[ marfa, toat[ mi=carea =i h[rnicia asta readuce portul la via\a-i obi=nuit[, plin[ =i bogat[. +i-n mul\imea asta care se fr[m`nt[ gr[bit[, se mi=c[ m`nat[ de nevoile vie\ii, femeia ]mbrobodit[ cu =alul vechi z`mbe=te printre lacrimi, c[t`nd cu drag la so\ul ei, un marinar t`n[r ce str`nge ]n bra\e copila=ul dr[gu\ care g`ng[ve=te cu at`ta ging[=ie: ta-ta. — Era s[ nu-l mai v[d, dr[gu\ul! Scutur`ndu-=i pipa de scrum, un marinar b[tr`n spunea la c`\iva oameni ce se oprise c[t`nd ]nduio=a\i: — De doi ani ]s lua\i s[rmanii... bietul copila= era s[ r[m`ie f[r[ tat[... ehei!... pe mul\i ta\i i-a ]nghi\it marea =i c`\i orfani =i c`te lacrimi n-a l[sat pe lume!... lar marea nebun[, parc[ anume b[t`ndu-=i joc de sl[biciunea omeneasc[, cu acela=i hohot clocotitor, ]=i izbea valurile zgomotoase de cheiul b[tr`n, sp[l`ndu-i ]n r[stimpuri mu=chiul prins de lespedele de piatr[ ]nnegrite de vremuri... Constan\a, 1898

86 Jurnal de bord

CIMITIRUL MARITIM

C`nd soarele scap[ta ]n amurg =i, ca o ghiulea ]nro=it[, se stinge ]nec`ndu-se ]n mare, tot mai vezi c`te un pescar ]nt`rziat ce-=i m`n[ barca gr[bit spre Gura Dunarii. Dar, oric`t de gr[bit ar fi, =i oric`t de t`rzie ar fi vremea, ]ntotdeauna, c`nd ajunge ]n dreptul malului, d[ drumul lope\ilor, l[s`ndu-=i barca s-alunece leg[nat[ de valuri =i ]=i face semnul crucii ]ntorc`ndu-se cu fa\a spre \[rm, c[t`nd cu sfin\enie spre malul nisipos unde albesc ]n zare lespezi de piatr[. Printre stropii albi, ridica\i de valuri, lic[re=te poleiala cruci- lor ]n=irate la r`nd. E cimitirul maritim. Pe-un mal pustiu =i nisipos sunt r`nduite movile de p[m`nt, blocuri de piatr[, cruci de fier =i numeroase cruci de lemn scrijilate cu inscrip\ii felurite. Nici un zgomot, nici o urm[ de via\[. }n zadar cau\i doritor, cu ochii lacomi, un singur fir de iarb[ s[-l vezi ml[diindu-se la adierea v`ntului. Nimic ]n tot acest cuprins, dec`t nisipul auriu p[tat cu sf[r`m[turi de scoici colorate. Ce jale mut[ ]\i st[p`ne=te fiin\a, cum ascul\i ]nfiorat b[t[ile gr[bite ale inimii, sim\indu-te, tu, singura via\[ ]n mijlocul acestei naturi pustii =i moarte! +i sf`nta lini=te a mor\ii uneori este turburat[ de mugetul m[rii ]nfuriate ale c[rei talazuri se lovesc sf[r`m`ndu-se de \[rm. +i-atunci marea spal[ nisipul, distrug`nd mormintele. Parc[ ar vrea s[ r[peasc[ r[m[=i\ele ce zac ]n s`nul acestui p[m`nt sterp =i s[ le atrag[ ]n s`nul ei larg, clocotitor. To\i ]neca\ii care se g[sesc, toate cadavrele aduse de valuri, mor\ii de holer[ de la carantin[, precum =i to\i marinarii ce-=i afl[ sf`r=itul aci, sunt ]ngropa\i ]n acest cimitir. Cea mai mare parte din morminte sunt f[r[ nici un nume, necunoscute; altele au inscrip\ii ]n toate limbile: Luigi Reget

87 Jean Bart

1852, Messina...; Moris Dufez 1860, Marsilia...; al[turi un neam\: Iohan Kriger 1864, Hamburg...; Capitano Dionisio Stavros 1870, Hios... l`ng[ el un turc, =i tot a=a se ]ntinde =irul de morminte c`t vezi cu ochii. S[rmanii, ]nstr[ina\i de locurile lor, de tot ce aveau drag =i scump, despic`nd m[rile ]ndep[rtate, m`na\i de grija p`inii de m`ine, neferici\ii marinari au c[zut ]n greaua lupt[ pentru trai, lipsi\i de m`ng`ierea de a fi l`ng[ ai lor, care poate ]i a=teapt[ ]nc[. De multe ori r[t[ceam prin aceast[ parte, ne]nt`lnind dec`t foarte rar pescarii ce-=i ]ntindeau c`rligele pentru plas[. }ntr-una din seri, ]ns[, fui mirat z[rind, ]n fund de tot, un om rezemat de o cruce, chiar l`ng[ malul m[rii. Dup[ ]nf[\i=are =i ]mbr[c[minte se vedea a fi un italian, b[tr`n marinar. Ajuns ]n dreptul s[u, m[ ]nt`mpin[ cu un „Buona sera, signore!“, zis cu un accent dalma\ian. De la ]nt`ia vedere m[ sim\ii ]ndurerat de ]nf[\i=area acestui b[tr`n cu ochii ]nro=i\i de lacrimi, cu genunchii ]ndoi\i: p[rea dobor`t sub greutatea unei dureri chinuitoare. Am intrat ]n vorb[ cu el. Ce jalnic[ ]i era povestea vie\ii sale! Era de loc dintr-un sat de pescari de pe malul m[rii, aproape de Triest. De bunicul s[u abia ]=i aducea aminte: ]l lua adesea cu el la pescuit; el ]i puse ]nt`ia oar[ lopata ]n m`n[ =i-l ]nv[\ase s[ ridice plasa. Ca prin vis ]=i reaminte=te c[, ]ntr-o noapte c`nd marea era fu- rioas[ =i ]n rada portului se auzea v[it`ndu-se desperat fluierul de la un vapor, bunicul =i tat[l s[u ie=ise ]n mare, cu to\i oamenii din sat. A doua zi ]l v[zuse numai pe tat[-s[u; to\i din cas[ pl`ngeau. Auzise el bine pe maic[-sa c`nd a spus l[crim`nd: „A=a s-a sf`r=it =i tat[-meu, s[rmanul“. Pe urm[, p[rintele s[u intrase la o corabie care aducea p[m`nt de la Santorino1... Corabia, veche =i ]nc[rcat[ peste

1 Santorino, Santorin, grup de insule grece=ti ]n Arhipelagul Cicladelor din Marea Egee. Vestit[ prin vinurile produse aici. 88 Jurnal de bord m[sur[, ]n una din c[l[torii se cufundase: to\i oamenii s-au ]necat. El era pe-atunci t`n[r; ]=i p[r[si satul =i intr[ ca lucr[tor ]n port, la Triest. O grev[ a lucr[torilor de aici ]l f[cu s[ se ]mbarce pe un vapor englez. Peste c`\iva ani se ]nsur[ la Messina; aici, ca lucr[tor, duse o via\[ chinuit[ =i ve=nic ]n lupt[ cu s[r[cia. Din to\i copiii ]i r[m[sese un singur b[iat, Antonio. }n el avea toat[ n[dejdea: crescuse mare, se angajase la un vapor de pasageri. Iar d`nsul, de=i b[tr`n, tot se sim\ea ]n putere; m`nat de s[r[cie, i se p[rea c[ tot mai u=oar[ e via\a pe ap[ dec`t pe p[m`nt. Se ]mbarcase pe un vapor de marf[ care f[cea transporturi de cereale. }ntr-o sear[, pe o mare rea, c`nd p[r[sea portul, la gura str`mt[ a canalului, drept c`nd s[ ias[ ]n largul m[rii, s-a ]nt`lnit cu vaporul de pasageri. }n zadar acesta ridicase trei lumini ro=ii, semnal c[ are stric[ciuni la ma=in[ =i c[ nu poate manevra. Vaporul ]nainta mereu; printr-o manevr[ gre=it[, ]n loc de a-=i schimba direc\ia, veni dimpotriv[ cu prova ]n mijlocul vaporului de pasageri. }l izbi: o panic[ ]ngrozitoare se r[sp`ndi pe bord; p`n[ s[ lase b[rcile de sc[pare la ap[, vaporul se duse la fund. Unii au putut fi sc[pa\i; cea mai mare parte ]ns[ se ]nec[. B[tr`nul se opri din spus, ]l podidise lacrimile... „Da!... da!... Sunt foarte sigur, ad[ug[ el, l-am cunoscut bine; din acele \ipete desperate l-am cunoscut pe al lui... pe el, nu, nu l-am v[zut; dar l-am auzit bine, uite, cum m[ auzi pe mine.“ Se opri, ]=i a\inti privirea ]n gol, ]=i scutur[ capul =i m[ apuc[ de bra\: „N-auzi =i acum ]nc[? auzi cum ]mi sparg urechea? +i ]mi \iuie ]n creieri \ipetele acelea... a, le cunosc bine; c[ci, vezi, eu, eu sunt cel vinovat. Da, eu \ineam atunci c`rma; dar nu =tiam ce fac, c[ eram ame\it: m[ ]mb[tasem ]n port, ]nainte de plecare.“

89 Jean Bart

Cu m`neca soioas[ a flanelei ]=i =terse lacrimile, =i, ca =i cum =i-ar vorbi sie ]nisu=i, zise duios: „O, povero! povero Antonio!...”1 „A doua zi, printre cadavrele aduse de valuri la mal, l-am g[sit, l-am ]ngropat aici.“ Se ]ntoarse c[tre mine =i m[ privi \int[ ]n ochi, cu o c[ut[tur[ ]ndurerat[ =i fioroas[: „A=a-i c[ e grozav? Spune, nu m[ cru\a; Eu sunt vinovatul? Eu l-am ucis? A=a-i c[ e ]ngrozitor?“ Nu mai putu urma, izbucni ]ntr-un pl`ns sf`=ietor, se tr`nti la p[m`nt cu fa\a ]n \[r`n[. „O, caro mio... caro mio figlio!“2 murmur[ ]ntret[iat =i printre lacrimi. Se ridic[, ]=i =terse ochii =i, c[t`nd r[t[cit spre mare, ]ncepu s[ suspine: „Uite! o vezi? c`nd ]i furioas[, ]=i trimite valurile p`n[ aici. A! o =tiu foarte bine, o cunosc c`t este de r[ut[cioas[. Vrea s[-l dezgroape =i de aici, s[-l ]nghit[ ea.“ T[cu, ]ncle=t`ndu-=i pumnii; ]=i a\inti privirea ]ncruntat[ spre largul m[rii. Iar marea, nebuna mare, leg[n`ndu-=i molatic valurile, =i le izbea parc[ ]nadins de mal, cu un hohot batjocoritor. Numai luna, de sus din ]n[l\ime, bl`nd[ ca ]ntotdeauna, ]nduio=at[ =i ea, se vede, ]=i ar[t[, din col\ul poleit al unui nour fumuriu, fa\a galben[ ca ceara, de cele ce v[zuse... 1897, Sulina

1 O, bietul! bietul Antonio!... (it.). 2 O, scumpul meu... scumpul meu fiu! (it.). 90 DIN AL DOILEA „JURNAL DE BORD“

}NT~LNIRI }N ARHIPELAG

Ne ]ntorceam din Egipt. V`ntul de nord ne era ]mpotriv[; mereu, cu aceea=i putere =i ]nc[p[\`nare, ne sufla drept ]n fa\[. De dou[ zile nu mai v[zusem soarele. Nu era cea\[ =i nici nori negri nu se fr[m`ntau pe cer. Era un fel de p`nz[ alb[-v`n[t[, a=a de deas[ =i uniform[, ]nc`t razele soarelui nu izbuteau s-o str[bat[, s-o sf`=ie, s[ poat[ ]nsufle\i natura mut[ =i trist[. O perdea groas[ de nep[truns se l[sase, anume parc[, s[ ]nchid[ vederii tainele bol\ii cere=ti. Eram liber ]n timpul zilei — ]mi venea r`ndul serviciului de cart, de la miezul nop\ii p`n[ la r[s[ritul soarelui — =i c[utam s[ m[ folosesc c`t mai bine de orele de repaos. Lungit pe punte, cu fa\a ]n sus, \ineam cartea ]n dreptul ochilor, sprijinindu-m[ ]n coate dup[ cl[tin[rile vasului. Citeam ispr[vile pira\ilor din Arhipelag, descrise de Ioan Ghica ]n Scrisorile sale, de pe c`nd era guvernator al insulei Samos. Ce timpuri!... Prin locurile unde noi pluteam, cu at`\ia ani mai ]nainte bastimentele franceze =i engleze, din escadra Levantului1, ]=i plimbau, leg[n`ndu-=i, sp`nzura\i de catarge, pira\ii greci, pentru ca s[ ]ngrozeasc[ popula\ia insulelor, care se hr[nea numai din piraterie, pe vremea aceea. C`\i ani sunt de-atunci? Cu ce vor mai fi tr[ind ace=ti insulari s[raci, cu care natura a fost a=a de vitreg[ =i str[mo=ii lor at`t de lacomi, despoind mun\ii =i sec[tuind p[m`ntul, n-a mai

1 Nume generic dat unor \[ri de pe coasta oriental[ a Mediteranei (Grecia, Turcia, Siria, Egiptul).

91 Jean Bart r[mas urma=ilor dec`t ni=te blocuri uria=e de piatr[, c[zute parc[ din cer, la ]nt`mplare, ]n albastrul str[veziu al M[rii Egee. — Se vede un vapor la trei carturi babord! r[sun[ prelung, de sus, din gabie, vocea marinarului de veghe. M[ ridic, s[ pot vedea ]n zare. De jos, de pe punte, nu v[d dec`t o d`r[ de fum cenu=iu, care se resfira la orizont. T`rziu apare un punct negru, care cre=te ]n larg din ce ]n ce mai mare. De pe puntea noastr[ toate privirile ]i urm[reau mi=carea. Era un vapor mare, care se ]ndrepta chiar spre noi. Se vedea bine, dar nu-i puteam cunoa=te na\ionalitatea, c[ci nu avea la pupa pavilionul na\ional. — Cred c[ e un vas englez, zise un ofi\er, care ]=i potrivea luneta. — Fereasc[ Dumnezeu! ad[ug[ un altul. M[ prind pe ce voi\i c[ e grecesc. Chiar c`nd e supus englez sau rom`n, nu-l rabd[ inima pe grec ca s[ nu-=i pun[ =i culorile patrid-ei sale. la uita\i-v[ la co=... nu vede\i nimic? }n adev[r, atunci am putut deosebi pe co=ul negru o band[ alb[ =i o cruce albastr[. Alb =i albastru sunt culorile na\ionale grece=ti. S-a apropiat de noi, mic=or`nd viteza. P[rea c[ voie=te s[ ne recunoasc[. La dep[rtare de c`teva sute de metri =i-a schimbat brusc direc\ia drumului, a m[rit viteza =i s-a dep[r- tat, pierz`ndu-se la orizont. Unde s-o fi duc`nd? ce-o fi c[ut`nd oare vaporul acesta? c[ci, desigur, c[uta pe cineva. C`nd plute=ti mai mult[ vreme ]n nesiguran\a m[rii, c`nd golul acesta nem[rginit te apas[ din toate p[r\ile, un punct, un singur punct, un s`mbure de via\[, dac[ se arat[ pe toat[ ]ntinderea pustie de ap[, ]l prinzi cu ochii lacomi, =i dornic ]l urm[re=ti cu interesul pe care ]l a\`\[ un sentiment ad`nc, care leag[ uneori ]n tain[ fiin\ele omene=ti. Doi semeni necunoscu\i, care se ]nt`lnesc ]n singur[tate, ]ntre ap[ =i cer. Cine o fi? Cum se nume=te? De unde vine?

92 Jurnal de bord

Unde se duce? Acelea=i ]ntreb[ri ]=i fac am`ndoi deodat[, acelea=i g`nduri ]i fr[m`nt[, aceea=i soart[ ]i leag[. Cu toate c[ niciodat[, poate, unul nu va =ti nimic despre cel[lalt, totu=i ei se privesc cu dor, se urm[resc cu ochii du=i ]n zare =i simt ]mpreun[ ap[sarea p[rerilor de r[u, atunci c`nd unul dispare vederii celuilalt, pierdut ]n urm[, la orizont, departe. Nici un vas n-am mai ]nt`lnit ]n ziua aceea p`n[ sub sear[, c`nd iar[=i s-a auzit, prelung =i r[spicat, glasul omului de veghe: — Se vede un vapor la dou[ carturi tribord! Acelea=i priviri curioase au urm[rit mi=c[rile vasului, care cre=tea ]n zare. C`nd a ajuns aproape, am v[zut uimi\i c[-i tot acela=i vapor grecesc, care ]n timpul zilei ne ie=ise ]nc[ o dat[ ]n cale. }nt`ia oar[ venea din st`nga, acum ne ie=ea din dreapta. Desigur, c[uta vreun alt vas, de aceea ]ncruci=a prin locurile acelea. Oricum, lucru ciudat. Nedumeri\i, ne ]ntrebam unii pe al\ii, f[r[ a avea putin\a de a afla ceva. Se f[ceau tot felul de presupuneri, fiecare ]=i da c`te o p[rere, dar nici una nu putea s[-i mul\umeasc[ pe to\i. Apoi se uit[ =i ]nt`mplarea aceasta. +i nimeni, desigur, nu se mai g`ndea la ea, c`nd ]ncepu, ]n t[cerea monoton[ a m[rii, r[sunetul metalic al trompetei, care chema pe punte marinarii la regularea serviciului de noapte. Tocmai t`rziu, ]n miezul nop\ii, c`nd m[ prinsese somnul, am fost trezit, c[ci ]mi venise r`ndul. Era a=a de ]ntuneric ]n noaptea aceea, ]nc`t cerul =i apa erau totuna de negre; nimic nu se deosebea mai departe de pere\ii vasului. Nu puteam s[-mi deprind ochii cu ]ntunericul de-afar[, zadarnic m[ chinuiam ca s[ str[pung perdeaua aceasta neagr[, care m[ ]nv[luia din toate p[r\ile. Uneori ]nchideam ochii, p[rea de prisos ca s[ mai privesc ]nainte. Pluteam a=a, orbe=te, ]n haosul acesta ]ntunecat, ]n care nu se putea deslu=i nici marele cerc ]n=el[tor, pe care e=ti deprins ca s[-l vezi ]ntotdeauna ]n juru-\i, crez`ndu-te tu centrul s[u.

93 Jean Bart

O singur[ lumin[ slab[ lic[rea, ]nro=ind geamul busolei. De c`te ori m[ aplecam ca s[ privesc cerul gradat, care vibra ca o vietate ]nchis[ ]n cutia aceea de sticl[, m[ ]neca mirosul uleiului de rapi\[, care ardea, sf`r`ind, ]ntr-un felinar unsuros. Pe punte, jos, tr`nti\i ]ntre fr`nghiile c[tr[nite, dormitau oamenii de serviciu. Nu se putea vedea nici unul, se sim\ea numai mi=carea =i murmurul lor acolo prin ]ntuneric, la piciorul catargului, care sc`r\`ia =i el, gem`nd parc[ de zbucium =i de osteneal[. }ntr-un t`rziu, c`nd ne a=teptam mai pu\in, izbucni f[r[ de veste strig[tul omului de sus: — Se v[d trei lumini la babord! Marinarul de gabie, ochiul neadormit =i cercet[tor al vasului, descoperise cel dint`i, de departe, trei stelu\e care lic[reau, tremur`nd una sub alta, singure ]n tot cuprinsul pustiu al m[rii. C[utam s[-mi dau seama de rostul acelor lumini neobi=nuite. Ca s[ ]nl[turi ]nt`lnirile c-un alt vas ]n timpul nop\ii, ]i judeci mersul dup[ luminile de drum: un felinar alb sus, unul ro= la st`nga =i altul verde la dreapta. Ce rost puteau avea cele trei lumini albe, care sclipeau din ce ]n ce mai tare, apropiindu-se de noi? — Trebuie s[ fie vreo corabie cu toate p`nzele ]ntinse, care se ]ndreapt[ ]ncoace, se auzi un glas de pe punte. O pat[ sur[ p[rea c[ se deslu=e=te, desprinz`ndu-se din ]ntunericul nop\ii. Abatem pu\in din drumul pe care ]l urmam, ca s[ ne ferim de-o ]nt`lnire. Dar vasul, care s-apropia cu grab[, ]=i schimb[ =i el mersul, a=a ca s[ ne cad[ mai mult ]n drumul nostru. — Tii diavolo!... este nebun [la? n-are ochi?... vrea s[ ne taie ]n dou[? tun[ la spatele mele glasul r[gu=it al lui Barba Gheorghe, pilotul de la c`rm[. Comandantul fu trezit din somn. Sui ]ntr-o suflare sc[rile pe puntea de comand[. — Banda tribord! strig[ el r[stit pilotului de la c`rm[.

94 Jurnal de bord

+i vasul dintr-o dat[ se culc[ pe-o coast[, sc`r\`ind din ]ncheieturi. Ne ]nv`rteam de 90 de grade, ferindu-ne din drumul acelei ar[t[ri mute, care se apropia, amenin\[toare, ]ntr-o iu\eal[ nebun[. }n acela=i timp, comandantul apuc[ de m`nerul care deschide drumul vaporilor de fluier. +i un urlet groaznic, ca vaietul desperat al unei fiare r[nite, izbucni clocotind ]n orbirea nop\ii. La glasul acesta de alarm[, toat[ lumea fu afar[ pe punte. O t[cere st[p`nit[ \intuia pe fiecare la postul s[u. Nici un murmur nu se mai auzi ]ntre oameni; numai lan\ul c`rmei, smuncit de roat[, scr`=nea printre raiurile macaralelor. To\i ochii se deschid mai mari, =i inimile zv`cnesc mai tare. A=tept[m. Deodat[, ca prin farmec, cele trei lumini necunoscute alunecar[ ]n jos, str`ng`ndu-se parc[ ]necate ]n ad`ncul m[rii. C`teva vorbe, r[cnite ]ntr-o limb[ ne]n\eleas[, r[sunar[ desperecheate ]n f`=`itul prelung de ap[, care se apropia de noi. +i, numai la c`\iva metri departe, o umbr[ neagr[ se deslu=i, ]nv`rtindu-=i p`nzele ]ntr-o volt[ ager[ =i sigur[. Zbur`nd ca o pas[re de noapte cu aripi uria=e, se =terse, alunec`nd pe l`ng[ noi, p`n[ se pierdu ]n negrul ]ntuneric al nop\ii. Era una din acele u=oare cor[bioare, brigantine, care taie luciul apei ca o s[geat[ ]n zbor, m`nat[ de un v`nt prielnic =i manevrat[ cu dib[cie de c[tre lupii M[rii Egee. Primejdia trecuse. Pe punte to\i erau ]n fierbere. Ce-a fost aceast[ ciudat[ ]nt`lnire? Ce caut[ oare vasul acesta? +i de ce nu avea luminile obi=nuite de drum? Ni se ]nt`mplase, de multe ori, ca s[ ]nt`lnim ]n cale cor[bii mici, s[race, f[r[ lumini de drum, l[sate ]n voia soartei — fantome care te ]ngrozesc adesea, c`nd ]\i apar deodat[, t[indu-\i drumul, ]n nop\i ]ntunecoase. Dar vasul acesta avea trei lumini; era, desigur, un semnal de recunoa=tere.

95 Jean Bart

— Nu se petrec lucruri curate prin p[r\ile acestea. Parc[ ar fi fost un vas de pira\i, zise cu sfial[ un ofi\er t`n[r. To\i ceilal\i ]ncepur[ s[ r`d[. Comandantul ad[ug[, z`mbind cu bun[voin\[: — Dac[ pirateria s-a m[turat de mult din Arhipelag, au r[mas ]nc[ multe fapte de baraterie, care se petrec prin locurile acestea. Pe c`nd noi stam de vorb[ str`n=i ]n jurul h[r\ii Arhipelagului =i povesteam ]nt`mpl[ri =i fapte de ]n=el[ciune ale marinarilor greci de prin insule, Barba Gheorghe, care l[sase c`rma ]n m`inile altuia, se apropiase pentru a ne asculta, =i un z`mbet plin de ]n\eles ]i flutura pe buze, pe sub must[\ile c[runte =i \epoase, ca ni=te fire de s`rm[ r[sucit[. De bun[ seam[, =tia el ceva mai mult dec`t citiser[m noi prin c[r\i. C`nd to\i ceilal\i s-au dus s[ se culce =i am r[mas iar singur ca s[ m[sor ]n lung puntea de comand[, m-am apropiat de b[tr`nul care =edea jos, cu ochii \int[ la mare. — Nu te culci, Barba Gheorghe, c[ \i-ai terminat serviciul? — Nu vine somnul la mine, c`nd trec prin locurile astea. — Mi-a r[mas la inim[ — adaug eu — cor[bioara ceea, care manevra cu at`ta dib[cie. — Ama!... Palicari din insule. Ai v[zut cum r`ndunica zboar[ =i se ]nv`rte=te ]n v`nt!... — Barba Gheorghe, dar ce crezi d-ta c[ voia cor[bioara asta, de s-a apropiat a=a de noi? — He!... s[racii... este greu acuma de tr[it =i pe ap[; nu mai po\i s[ c`=tigi o bucat[ de p`ine ca mai ]nainte — =i un sur`s amar ]ncre\i fa\a lui neagr[, ars[ de soare =i t[b[cit[ de s[r[tura m[rii. — Ai v[zut vaporul cel mare, care ne-a ie=it ]n timpul zilei de dou[ ori ]n drum. El c[uta pe corabie =i corabia c[uta pe el. — Ei bine, dar pentru ce? — Apoi nu =tii c[, de c`nd au intrat dracii de englezi la Eghipet, nu te mai po\i hr[ni ca ]nainte vreme. Mai demult, umpleai corabia cu ha=i=, care cre=te frumos ]n insulele noastre,

96 Jurnal de bord

=i o desc[rcai la Alexandria; iar negustorii arabi pl[teau numai ]n lire de aur. Acuma, Englezul a oprit s[ mai intre ha=i=ul ]n Eghipet. Cum prinde o corabie, arde toat[ marfa =i d[ amend[ stra=nic[ pentru contrabanda de ha=i=. Numai vapoarele mari pot s[ mai aduc[ pe ascuns; ]i ]n=al[ mai u=or, c[ci debarc[ mai multe feluri de marf[. Vaporul =i corabia asta se vede c[ au avut vorb[ s[ se ]nt`lneasc[ pe-aicea, de-aceea se c[utau ei a=a. Ca semnal de recunoa=tere, desigur, au avut trei lumini albe. C`nd a v[zut corabia c[ s-a ]n=elat cu noi, a fugit repede la larg. B[tr`nul ]ncepu s[-=i dezlege limba. De multe ori ]l nec[jiser[m noi, spun`ndu-i c[ a fost pirat ]n tinere\e. }ntotdeauna se sup[ra foc =i se jura c[ el, care era copil pe atunci c`nd mai umblau pira\ii, nu f[cea nimic alta dec`t s[ \in[ fr`nghia la prova, ca s[ lipeasc[ vasele, pe c`nd al\ii intrau cu cu\itul la turc. De data aceasta ]ns[ alunecase f[r[ de veste, furat de amintiri, ]n povestirea vitejiei palicarilor din vremea marii revolu\ii grece=ti1. }ncepu s[-mi ]n=ire despre flota lui Ibrahim- pa=a2, care a venit la Kassos3 cu dou[zeci de fregate, a=a de furios, c[ voia s[ ia =i p[m`ntul insulei s[-l ]mbarce la bord; cum n-a fost chip s[ debarce trupele dec`t ]n urma tr[d[rii unui pilot grec din Rodos4. }n m[celul groaznic pe care l-au f[cut turcii ]n insul[, a fost ucis =i bunicul s[u, care avea toat[ coresponden\a zaverei, c[ci el fusese trimis cu scrisori la Ia=i c[tre Ipsilante din partea patriarhului de la Constantinopole. +i b[tr`nul se opri din spus, ]necat de vitejia amintirilor trecutului ]ndep[rtat.

1 Este vorba de revolu\ia greceasc[ de la 1821, denumit[ =i Eteria. 2 Ibrahim-pa=a (1789—1848), general =i om politic turc. 3 Kassos, mic[ insul[ greceasc[, situat[ ]n apropierea insulei Karpathos, la est de Creta. 4 Rodos, insul[ greceasc[ ]n Marea Egee, l`ng[ \[rmul vestic al Asiei Mici. 97 Jean Bart

Dup[ ce ]=i scoase un s[cule\ de p`nz[ groas[ de vele, ]=i ]ndop[ bine ciotul de lulea, ars[ pe jum[tate, =i ]ncepu iar[=i din ce ]n ce mai ]nduio=at: „— Ah! dac[ ai fi cunoscut pe c[pitanul Stavro, fratele mamei. Ce om tare =i inimos!... Ca el nu se mai pot g[si azi oameni pe nic[ieri. Fusese ]n flota lui Canaris1, era spaima turcilor, =i to\i patrio\ii din insule se ]nchinau la numele lui. M[ ceruse mamei ca s[ m[ ia cu el pe mare =i s[ m[ ]nve\e a m[ hr[ni pe ap[. Eram b[iet mic de tot c`nd m-am ]mbarcat pe bombarda lui, care se chema „Olga“. C`nd se vedeau arz`nd focuri la munte, pe v`rfurile Panaghiei, =tiam c[ ne veste=te apropierea unui vas turcesc. Plecam din ascunz[torile insulei, ne strecuram printre col\urile st`ncilor, care ie=eau ca ni=te din\i din ap[, =i zburam la larg, cu p`nzele ]ntinse. Cum se arunc[ uliul asupra puilor de g[in[, a=a c[dea =i el peste cor[biile turce=ti. Dar vezi, a gre=it numai o dat[, =i dintr-aceea i s-a tras =i moartea. A atacat =i a dat la fund un vas, ce ducea proviant la Constantinopole pentru armata Englezului, care debarcase acolo, ca s[ porneasc[ pe urm[ la Crimeea, c[ ]ncepuse r[zboiul cu Rusul. C`nd ne-au prins, era o noapte neagr[ ca acuma; mergeam cu v`nt bun la Samos. Din urm[ venea un vas mare. Dup[ form[ =i iu\eal[ b[nuiam noi c[-i o fregat[ str[in[. Goneam noi din toate puterile, dar la urm[ tot ne-a ajuns. «Cine sunte\i voi?» ne-a ]ntrebat pe grece=te. N-am r[spuns nimic ]nt`ia dat[. Dup[ ce a strigat pe turce=te s[ spunem numele vasului, c[pitanul, crez`nd c[ are s[-i ]n=ele, r[spunde: «Medghidieh» — numele corabiei pe care o ]necasem.

1 Constantin Canaris (1790—1877), erou na\ional din r[zboiul pentru independen\a Greciei, vestit marinar. Dup[ c`=tigarea independen\ei joac[ un rol important ]n via\a politic[ a Greciei: deputat, senator, ministrul Marinei, prim-ministru.

98 Jurnal de bord

«Medghidieh e la fund, =i o s[ v[ duce\i =i voi dracului dup[ d`nsa... Foc!» se auzi strig`nd pe vasul care se apropiase mult de noi. Dup[ c`teva clipe, o lumin[ ro=ie sc[p[r[ prin nouri, un bubuit r[sun[ ]n urma noastr[ =i auzir[m bine =uierul unui obuz, care zburase pe deasupra capetelor. Ne-am lungit cu burta pe punte, schimb`nd c`rma ]ntr-un bord, ca s[ fugim din drumul fregatei. Al doilea obuz izbucni ]n arborad[; catargul din prova trosni, pr[v[lindu-se pe punte. P`nzele ]ntinse =i toate fr`nghiile ]ncurcate, care c[zuser[ umpl`nd puntea, ne str`ngeau dedesupt, f[r[ a mai putea face vreo mi=care. Ne zb[team ca mu=tele prinse ]n re\eaua p[ianjenului, c`nd ne-a cules Englezul. Dup[ ce ne-a \inut trei zile ]n fiare, ]n fundul magaziei de c[rbuni, ne-a dat drumul, debarc`ndu-ne la Samos: a oprit numai pe c[pitanul nostru. Tocmai dup[ vreo zece zile am putut s[ m[ ]ntorc la Kassos. Mama m[ pl`ngea, crez`ndu-m[ mort de mult. }ntr-o diminea\[, toat[ escadra englez[ ancora ]n fa\a insulei noastre. O lovitur[ de tun a str`ns tot poporul la mal, ca s[ priveasc[. +i, atunci, am putut vedea cu groaz[ cum, la fregata cea mai mare, se leg[na, ]n b[taia v`ntului, un trup omenesc, sp`nzurat sus, tocmai la babafinca. Era c[pitanul Stavro acolo sus!... Pl`ngeau tinerii =i b[tr`nii, femeile =i copiii; tot norodul pl`ngea =i blestema pe Englez =i pe toat[ Europa, c[ ei ne ]mpinseser[ ]mpotriva Turcului, =i apoi tot ei ne g`tuiau acuma. A!... ce om!... ce om a fost acela!... Se spune c[ atunci c`nd a auzit c[-i os`ndit la moarte prin sp`nzur[toare, n-a suflat nici o vorb[, nici o lacrim[ nu i-a dat ]n ochi. Iar c`nd a fost totul gata, a cerut un foc ca s[-=i aprind[ \igara, =i el singur a dat semnalul ca s[ trag[ =treangul, atunci c`nd a sf`r=it de fumat, arunc`ndu-=i mucul \ig[rii ]n mare.“ +i Barba Gheorghe sf`r=i vorba, cl[tin`nd cu am[r[ciune din cap, pe c`nd ]=i lovea de tocul cizmei luleaua, stins[ de

99 Jean Bart mult. C[zut pe g`nduri, r[mase t[cut, privind la scrumul care, scuturat, zbura, spulber`ndu-se ]n b[taia v`ntului. Se cr[pa de ziu[, v`ntul se potolise; numai o boare umed[ mai sufla u=or ]n r[stimpuri. V[zduhul nu se limpezise bine de negurile nop\ii, =i ziua ]ncepuse ca s[-=i ridice ]ncet, pe furi=ate, genele aromite ]n zarea viorie la orizont, acolo unde abia se b[nuia dunga ]n=el[toare a coastei gigantului Levant. Pluteam ]ncet, intr`nd pe nesim\ite ]ntre insulele acestei m[ri, care ne atr[gea din ce ]n ce ]n s`nul ei, leg[n`ndu-ne ]ntr-o r[suflare domoal[, ]n m[rea\a lini=te din faptul dimine\ii. }n st`nga, ]ntr-un fund albastru plumburiu, se ]n=ira lan\ul ]ntrerupt =i nedefinit al Cicladelor1. }n dreapta, pe m[sur[ ce se ridic[ ]n falduri perdeaua de aburi aurii, se descoper[ verdea\a lucitoare a smochinilor din Rodos. +i, ]naintea noastr[, ]n dep[rtarea =tears[, o liniu\[ ]ncepe a tremura ]n jum[tatea de lumin[ a zorilor — e un cap al \[rmului, care ]nainteaz[ ]n mare, p[str`nd de veacuri urma anticului Halicarnas2. +i numai c`nd te afli aici, plutind pe luciul m[rii — oglind[ a infinitului — ]ntre cele dou[ continente, pe care le po\i prinde deodat[ cu vederea, tu, efemera vietate cuget[toare, sim\i, fermecat, eternul ritm, m[rea\a armonie a naturii =i taina mirajului istoric al neamului omenesc. Unde sf`r=e=te Europa =i de unde ]ncepe Asia? Natura n-a tras aici o linie desp[r\itoare ]ntre un continent =i altul. E aci o ]nl[n\uire ]ntre uscat =i ap[. O \es[tur[ minunat[ de mare =i p[m`nt.

1 Ciclade, arhipelag ]n Marea Egee, apar\in`nd Greciei, numit astfel pentru c[ principalele insule componente (Naxos, Andros, Tinos, Milos) sunt a=ezate ]n form[ circular[. 2 Halicarnas, ora= antic din Asia Mic[, ]ntemeiat pe la anul 1200 ]. d. H., patria lui Herodot, ast[zi denumit Bodrug. Este renumit prin impun[torul Mausoleu (Templu-cavou al satrapului Mausol), considerat ca una din cele 7 minuni ale lumii antice. 100 Jurnal de bord

De o parte =i de alta, golfuri ad`nci scobesc coastele ]ntret[iate; peninsule, capuri, care se prelungesc departe ]n mare, =i lan\uri nesf`r=ite de insule leag[ un continent de altul, f[r[ ca ochiul s[ piard[ o clip[ uscatul din vedere. Pare c[ natura a durat anume o punte de trecere de la un \[rm la altul, ca s[ ]nlesneasc[ drumul ]ntre cele dou[ lumi. Pe puntea aceasta a trecut civiliza\ia din lumea veche ]n cea nou[, =i tot de acolo, ]n urm[, barbaria pe aceea=i punte s-a ]ndrumat, ca s[ ]ntunece lumina care ]ncepuse abia a str[luci. +i ]napoi, pe acela=i drum, lumina, azi, se ]ntoarce, ca s[ alunge ]ntunericul lumii vechi. +i cine =tie de c`te ori, ]n nesf`r=ita scurgere a vremii, prefacerile celor dou[ lumi se vor mai perinda ]nc[ pe aceea=i punte, de la un continent la altul!... Numai c`nd navighezi prin Arhipelagul grecesc, prin acest labirint de insule, care se oglindesc ]n albastrul str[veziu al apei, ]n\elegi pentru ce mai ]nt`i prin aceste locuri geniul uman s-a ]ncercat s[ ]nfrunte uria=a for\[ a m[rii. Desigur, prin locurile acestea, printre insulele care se v[d una pe alta, ]n dorin\a de prad[, ]nving`ndu-=i groaza de necunoscut, s-a dezlipit de p[m`ntul tare, pe care c[lca, cel dint`i ]ndr[zne\ copil al omenirii din v`rsta primelor epoci, ca s[ se av`nte ]n lupt[ cu marea, dibuind cu st`ng[cie pe trunchiul vreunui copac grosolan cioplit — s`mburele minunatelor opere ale arhitecturii navale =i primul pas al naviga\iei mondiale. Dorin\a de prad[ a creat naviga\ia, =i, de aceea, pirateria — aceast[ spum[ a m[rii — este veche ca =i naviga\ia; ea a dat mult[ vreme av`nt prop[=irii acestei arte. Argonau\ii, pe care ]i conducea Iason ]n c[utarea L`nii-de- aur, nu erau, la drept vorbind, dec`t ni=te pira\i, ca =i Ulysse, Menelas =i to\i ceilal\i eroi, pe care-i c`nt[ =i-i idealizeaz[ poe\ii antichit[\ii. De aceea, un scriitor francez, c[l[torind prin locurile acestea ca s[ cunoasc[ caracterul rasei =i alc[tuirea statului grecesc de azi, spune c[ marina greac[ e veche ca =i poporul

101 Jean Bart grecesc, „c[ci prima dat[ c`nd aceast[ na\iune s-a f[cut cunoscut[ lumii, a fost atunci c`nd a plecat, cu vasele pe care le avea, ca s[ jefuiasc[ cetatea Troia“. Cu drept cuv`nt s-a zis: „...c[ adev[ratul erou al Greciei nu-i aprigul Ahile, care nu =tie dec`t s[ iubeasc[, s[ urasc[, s[ pl`ng[ =i s[ lupte. Ahile este un om de uscat, crescut departe de mare; Ahile are cugetul curat, e un suflet drept, el nu =tie s[ chibzuiasc[ nimic cu =iretenie; Ahile n-a c`=tigat nimic prin r[zboiul troian, dec`t doar moartea =i nemurirea; Ahile este numai pe jum[tate grec; Grecia ]ntreag[ e ]ncarnat[ ]n insularul Ulysse, care =tie s[ navigheze =i s[ mint[, care precupe\e=te =i iubirea =i nenorocirea, care, ]nainte de a ucide pe pe\itori, sf[tuie=te pe so\ia sa ca s[ le cear[ daruri bogate, Ulysse este eroul marinar, negustor =i ]n=el[tor“... 1908, august

}N CRETA

De ieri plutim ]ncet, abia mi=c`ndu-ne, pe o mare ca de untdelemn. Zadarnic a=tept[m, dincotrova, m[car o adiere de v`nt r[coritor. E a=a de cald, c[ marea doarme mole=it[, f[r[ s[ mai respire parc[. Ne dor =i ochii =i capul de at`ta lumin[ orbitoare. Razele soarelui de foc str[pung \es[tura p`nzei sub care voim s[ ne umbrim; ard =i moaie smoala dintre sc`ndurile pun\ii ]nfierb`ntate. Fumul, sc[pat ]n r[stimpuri din gura co=ului, se ]nal\[ drept ]n sus =i r[m`ne mult a=a, at`rnat ]n v[zduh, plutind ca ni=te noura=i alburii de spum[. Vreo c`\iva marsuini ne urm[resc, cer=indu-ne m`ncare; ]n salturi nebune=ti se afund[ =i apar, f[c`nd mereu la tumbe, ]ntocmai cum se iau copiii de \igani ]n urma tr[surilor, pe drum. O pas[re de mare, ce ne urm[rea de mult ]n leg[natul ei domol prin aer, se las[ obosit[ pe cap[tul unei vergi, f`lf`ind u=or aripile albe, desf[cute. 102 Jurnal de bord

Uscatul trebuie s[ fie pe aproape. Spre miaz[zi, printre norii albi, ca ni=te gr[mezi de scam[ dezl`nat[, ]ncepe a sclipi ]n b[taia soarelui o pat[ cu str[luciri de sidef. Acolo, ]n zarea aceea, a crescut tun[torul Zeus, adun[torul de nori, p[rintele zeilor =i al oamenilor, care, torc`nd destinele muritorilor, ]mp[r\ea tuturora =i bunurile =i relele. E v`rful, ve=nic albit de z[pad[, al muntelui Ida1. P[m`ntul Cretei ]ncepe a se z[ri. Insula aceasta, cea mai mare din Arhipelag, a=ezat[ aproape la aceea=i dep[rtare de Europa, Asia =i Africa, forma punctul de leg[tur[ ]ntre cele trei continente =i centrul lumii vechi. Istoria Cretei este ]nc[ necunoscut[. Descoperirile de mare pre\, care se fac acum ]n insul[, la Festos =i Knossos, dau mult de lucru arheologilor; se g[sesc aici urmele unei civiliza\ii foarte vechi, de aproape patru mii de ani. De cur`nd s-au ]nceput lucr[rile pentru descoperirile palatelor ]n\eleptului Minos, eroul Cretei, care a tr[it cu vreo c`teva veacuri ]naintea r[zboiului troian; el este regele primului stat grecesc, despre care aminte=te istoria antic[. Insula Creta, a=ezat[ ]n mijlocul Mediteranei, ]n calea marilor migra\ii, la ]ncruci=area largilor drumuri de ap[, ]ntre Egipet =i Fenicia, care i-au ]nlesnit civiliza\ia, trebuie socotit[ ca primul leag[n al Helenismului. |[rmurile pr[p[stioase, cu st`nci din\ate, ]ncep a se desf[=ura ]naintea noastr[. Un lan\ de mun\i, cu piscurile albite, taie insula ]n lungime. Prin limpezimea aerului se z[resc, p`n[ ]n fundul v[ilor ad`nci, livezile de m[slini, ca ni=te pete verzi pe fundul cafeniu al p[m`ntului pietros, sterp, ars de fierbin\eala prea mare a soarelui. La poale se v[d, ]n felurite chipuri, gr[mezi de pietre ro=ii, albe =i vinete — sf[r`m[turile st`ncilor, rostogolite de vremuri ]n mare.

1 Ida, munte ]n insula Creta. Legenda spune c[ ]ntr-o pe=ter[ din acest munte a fost crescut de c[tre Nimfe, Zeus, „tat[l zeilor =i al oamenilor“. 103 Jean Bart

Ne ]ndrept[m ]ncet ]nspre intrarea b[ii Suda. Un port natural, sigur, ap[rat de v`nturi =i at`t de larg, c[ ar putea ad[posti o flot[ uria=[ ]n s`nul s[u. Se mai recunosc =i azi urmele puterii vene\iene: pe o mic[ insul[, ca un bloc de piatr[, desprins[ de coasta muntelui =i aruncat[ mai departe ]n ap[, se vede ruina zidurilor crenelate ale unui fort, care p[zea intrarea ]n baie. Printre d[r`m[turi se mai deosebe=te ]nc[ placa de piatr[, cu sculptura leului ]naripat al m`ndrei Vene\ii, care st[p`nea odat[, ca regin[ a m[rii, insulele ]ntregului Levant. }n fundul golfului str[lucesc dou[ bastimente de r[zboi: unul francez =i altul italian. Ancor[m l`ng[ cel francez, care ]=i poart[ numele scris la pup[ cu litere aurite: „Condor“ — un mic cruci=[tor. De c`\iva ani, din timpul r[zboiului greco-turc, Marile Puteri Europene au debarcat trupe, ocup`nd insula, av`nd ]ntotdeauna =i c`teva bastimente sta\ionate ]n apele cretane. Marinarii se ]n=ir[ la front pe punte, corni=tii sun[ onorul, =i ne schimb[m saluturile, obi=nuite la ]nt`lnirea vaselor de r[zboi, reprezentantele statelor a c[ror culori le poart[. Vizitele de ceremonie se \in lan\. B[rcile cele mai frumoase, balinierele albe, lustruite, sunt l[sate la ap[; marinarii cei mai chipe=i, ale=i pe spr`ncean[, lop[teaz[ ]n caden\[ des[v`r=it[; e ]ntotdeauna, ]n asemenea ]mprejur[ri, un prilej de ]ntrecere ]ntre na\iuni. Comandantul francez, un b[tr`n hazliu, ne ]ntreab[, sur`z`nd, dac[ nu cumva am sosit =i noi ca s[ protej[m pe m`ndrii str[nepo\i ai vechilor eleni, pentru a nu fi masacra\i de barbarii otomani? +i, la plecare, roag[ pe comandantul nostru ca s[ felicite pe profesorii de limba francez[ din Rom`nia pentru modul str[lucit cu care =tiu s[ ]nve\e pe rom`ni s[ vorbeasc[ fran\uze=te. To\i a=tept[m cu ner[bdare ora de baie, ca s[ ne r[corim ]n apa m[rii care, ]n golful acesta, e calm[ ca apa unui lac. E at`ta limpezime, c[ se z[re=te fundul ca printr-o sticl[ albastr[-str[vezie. 104 Jurnal de bord

Abia ne arunc[m ]n ap[, c`\iva ]not[tori mai ]ndr[zne\i se ]ndreapt[ ]nspre larg =i deodat[ izbucnesc o mul\ime de strig[te desperate pe vasele str[ine. Ne z[p[ce=te zgomotul, =i nu putem pricepe ce s-a ]nt`mplat deodat[. Sim\im c[ un pericol ne amenin\[, f[r[ s[ =tim din care parte vine. Cuprin=i de groaz[, cei care se g[sesc ]n ap[ se gr[besc, ]not`nd din r[sputeri s[ ajung[ la vas, s[ prind[ cu m`na ceva, c[ut`nd astfel sc[parea. Iar cei r[ma=i la bord, crez`nd c[ se ]neac[ vreun om, sar repede ]n b[rci, f[r[ s[ =tie ]n care parte s[ alerge ]n ajutor. „Guardate!... Pesce-cane!... Guarda...1 Le reqnin!... Le tigre de mer!2“. Strig[tele acestea, repetate de-at`tea glasuri, se deosebesc din zgomotul care cre=te din ce ]n ce. Vreo dou[ b[rci, m`nate la disperare, zboar[ ca s[ culeag[ din ap[ pe cei r[ma=i ]n urm[. O barc[ a vasului francez ajunge cea dint`i =i ia vreo trei de-ai no=tri. Un ofi\er francez ne l[mure=te c[ un rechin, care se ]nfruptase cu carne omeneasc[, ]nghi\ind un marinar englez, st[ de c`teva zile la p`nd[, a=tept`nd v`natul ce trebuia s[-i pice de la vreunul din vasele ancorate ]n baie. Ne descrie groaza =i du=m[nia ce o au marinarii francezi ]mpotriva acestei hr[p[re\e dihanii de ap[, care e a=a de puternic[, c[ numai cu o lovitur[ de coad[ poate omor] un om. De c`te ori apare rechinul ]n rada unde se afl[ ancorat[ o escadr[, se d[ de =tire la toate vasele =i uneori se trage ca alarm[ un foc de tun.

C`nd aripile nop\ii ]ncepur[ a ]nnegri zarea, marinarii, obi=nui\i a se culca devreme, ]ncepur[ s[-=i preg[teasc[ culcu=urile afar[, pe punte, sub cerul liber. }n[untru c[ldura era chinuitoare. O noapte senin[ =i cald[ se las[ din ce ]n ce, adormind pe nesim\ite golful acesta ad`nc =i t[cut, cu apa lui lene=[, umbrit[ ]nspre \[rm ]ntr-o culoare albastr[-]nchis[, ca sineala.

1 P[ze=te!... Rechinul! P[ze=te!... (it). 2 Rechinul!... Tigrul de mare!... (fr.). 105 Jean Bart

}n bruma argintie, ce cade cu ]ncetul peste p[m`nt =i ap[, nimic nu se mai mi=c[; la mal, se simte numai un =opot tremur[tor de unde: e jocul ]n=el[toarei m[ri, care m`ng`ie =i s[rut[ luciul pietrei, roz`nd f[r[ ]ncetare \[rmul st`ncos =i pr[bu=it. Departe, la intrare, se desemneaz[ pe cer conturul fortului vene\ian; c`teva stele, sclipind r[zle\e, par ni=te candele aprinse pe ruina zidirilor str[vechi. O pat[ neagr[ umbre=te coasta sur[ a muntelui ple=uv; e o p[dure de m[slini, care se ]ntinde p`n[ devale. +i dintr-acolo vine p`n[ la noi o adiere slab[, un suflu de r[coare, ca alintarea bl`nd[ a unei m`ini u=oare, nev[zute. }n noaptea asta nu-i chip s[ adorm devreme. M[ plimb singur pe punte. Aud vorb[ la prova. Un grup de marinari, culca\i, f[r[ s[ doarm[, se afl[ str`n=i ]n jurul lui Barba Gheorghe, b[tr`nul nostru pilot, ce pare c[ ]n=ir[ o poveste frumoas[, de demult. M[ apropii, pe ascuns, =i trag cu urechea s[ prind =i eu un cap[t din firul povestirii. „...=i pl`ngea =i se v[ita toat[ lumea din Atena, c[ iar venise r`ndul ca s[ pl[teasc[ birul c[tre regele din Creta. }n fiecare an, pleca o corabie mare, regeasc[ =i ducea acolo =apte b[ie\i =i =apte fete, tot ce era mai frumos ]n Atena, =i ]napoi nu-i mai ]ntorcea, ca ]i m`nca Minotaurul, pe care regele din Creta ]l \inea ]nchis ]ntr-un palat =i ]l hr[nea cu carne de om. Atunci se ridic[ Tezeu, cel frumos =i viteaz, zic`nd c[ el are s[ mearg[ s[ duc[ de data asta corabia la Creta. P[rin\ii lui pl`ngeau =i nu-l l[sau s[ plece. Dar el n-a vrut s[-i asculte. +i, c`nd a fost s[ plece corabia regeasc[, ea =i-a ridicat p`nzele negre, ]n semn c[ duce birul cel de moarte. Dar regele cel b[tr`n, tat[l lui Tezeu, a zis: «Fiule, dac[ vei izbuti s[ scapi =i tu cu via\[, s[ ridici de departe p`nzele cele albe, ca s[ =tiu eu =i \ara mea ]ntreag[ minunea ce s-a ]nt`mplat». Dup[ o s[pt[m`n[ de drum, corabia a ancorat aici, la Suda, unde ne afl[m noi. Tezeu, care era tot a=a de voinic pe uscat ca =i pe ap[, era =i frumos ca un ]nger. Ce-a f[cut, ce-a dres, c[

106 Jurnal de bord

Ariana, fata regelui din Creta, s-a amorezat nebun[ de el. Era acolo un palat, care se chema Labirint, cu mii =i mii de od[i; a=a de ]ncurcat era, c[ cine apuca s[ intre se r[t[cea =i ]napoi nu mai putea s[ ias[; soarele nu-l mai vedea =i acolo ]i putrezeau ciolanele. Dar Tezeu nu s-a r[t[cit, c[ Ariana i-a dat pe ascuns un ghem de a\[; =i cu c`t el mergea =i s-afunda ]n palat, tot desf[cea firul, ]n urma lui, ca s[ =tie pe unde s[ se ]ntoarc[. C-o singur[ t[ietur[ de sabie a retezat capul Minotaurului, care era spaima Atenei. Apoi s-a ]mbarcat ]n corabia lui =i a reluat drumul spre Atena. +i, de bucurie mare, el a uitat ce i-a vorbit taic[-s[u, ca s[-=i ridice p`nzele albe la corabie. +i b[tr`nul sta pe mal la Pireea =i se uita ]n zare; a=tepta mereu corabia, care nu mai venea =i el pl`ngea =i ziua =i noaptea. Numai iaca, ]ntr-o zi, r[sare ]n larg o corabie frumoas[. Toat[ lumea a cunoscut-o c[-i corabia regeasc[, dar nimeni nu ]ndr[zni s[ zic[ ceva, de team[ c[ se vedeau bine p`nzele cele negre, umflate ]n v`nt. +i regele b[tr`n ]ncepu s[ se vaite c[ i-a murit feciorul cel mai viteaz din to\i. A=a durere i-a str`ns inima, c[ =i-a f[cut seama =i s-a aruncat de pe st`nc[ ]n mare...“. A=a povestea Barba Gheorghe legendele elenice, ]n nop\ile cu lun[, c`nd ne aflam ancora\i ]n dreptul insulelor, al c[ror istoric ]l =tia pe dinafar[. }ntreaga mitologie care ]mi chinuise tinere\ea celor mai frumo=i ani de liceu cu traducerea ]ncurcatelor texte grece=ti, o auzeam acum sub forma unui basm naiv =i plin de farmec, din gura acestui b[tr`n cor[bier, care nu ]nv[\ase nici s[ se isc[leasc[. O auzise =i el, la r`ndul lui, din gura celor mai b[tr`ni, la casa p[rinteasc[, sau pe puntea cor[biei, la piciorul catargului, ]n nop\i potolite =i senine, pe c`nd a=tepta v`ntul ca s[ le umfle p`nza, s[-l duc[ ]n drumul lui pe ap[, printre insulele locuite, odat[ ca niciodat[, de zei =i de zei\e. }nainte de a sf`r=i b[tr`nul povestirea, o parte dintre marinari adormise. }i furase pe nesim\ite somnul, c[ci multora li se p[rea povestea, pe care-o ascultaser[ acum, asemenea cu cele care le =tiau din satul lor, de-acas[.

107 Jean Bart

Nu se vorbea oare de acel F[t-Frumos, viteaz =i minunat, care se ducea s[ ucid[ balaurul, ]nchis ]ntr-un palat departe?... C`nd ascul\i legendele mitice, astfel povestite, po\i ]n\elege mai bine ca oric`nd ce leg[tur[ str`ns[ au cu basmele, care au leg[nat pretutindeni copil[ria nu numai a popoarelor de aceea=i origine, ci a tuturor raselor omene=ti. C[ci toate au aceea=i r[d[cin[, =i din unul =i acela=i izvor s-au ad[pat. Explicarea naiv[ a for\elor oarbe ale naturii, pl[smuirile unor min\i copil[re=ti, fapte ]nt`mplate odat[, propagate din gur[ ]n gur[, schimb`ndu-se =i ]mpodobindu-se ]n felurite chipuri ]n lunga curgere a vremii, au trecut de la un trib la altul, de la un popor la altul, dintr-o religie ]n alta. Dincolo de istoria scris[, este istoria legendar[; ]n form[ primitiv[, aceasta e adev[rata introducere ]n istoria pe care o ]nv[\[m. Oric`t de ]nc`lcit[ i-ar fi limba, trebuie s[ ajungem a o ]n\elege. Cu drept cuv`nt s-a zis c[ sensul fiec[rei legende este ]nchis ca s`mburele ]n inima fructului. Din acest gr[unte pre\ios a ]ncol\it istoria, teologia, filosofia =i literatura. Toate popoarele au istoria lor legendar[; dar nici una nu este mai bogat[ =i mai luminoas[ ca a Greciei. Fantezia elenic[ a ]mpletit cu o m[iestrie magic[ faptele omene=ti, eroice =i divine, religia =i patriotismul, zeii =i oamenii ]ntr-o \es[tur[, fermec[tor colorat[, pe care nu o po\i destr[ma ca s[-i prinzi cap[tul firului de adev[r dintru ]nceput. Poporul acesta, care a ]nv[\at la vechea =coal[ a Orientului, a ]mprumutat aproape totul; chiar =i religia a luat-o din acela=i tezaur al lumii semite, de-acolo de unde s-au furnizat, ]ntotdeauna, religii pentru cea mai mare parte a omenirii. Se =tie bine azi c[ blonda Afrodita, pe care grecii o c`ntau, n[scut[ din spuma M[rii Egee, a fost adus[ de c[tre negustorii fenicieni, o dat[ cu marfa pe care o c[rau cu b[rcile lor negre, c[l[f[tuite. Grecii, cobor`ndu-se din susul Europei barbare ]n jos spre Asia, de mult civilizat[, au avut darul de a ]mbr[ca ]ntr-o form[ nepieritoare fondul ]mprumutat de la b[tr`nii lor vecini.

108 Jurnal de bord

+i, dac[ semi\ilor li se datore=te ideea religioas[, grecilor trebuie s[ le apar\in[ ideea frumosului.

}n zadar ]ncercam s[ adorm. Luna ]mi b[tea drept ]n fa\[. O lun[ alb[, palid[, r[t[cind deasupra m[rii pustii. }n nop\i asemenea luminate, natura se ]nf[\i=eaz[ adesea ]n forme ciudate =i plin[ de mistere. }n jocul de umbre =i lumini, ]ntregul =ir de oameni, culca\i aici pe punte, pare un r`nd de cadavre, ]ntinse cu fa\a ]nspre lun[; iar fr`nghiile de c`nep[ groas[, ]n pulberea care sc`nteie ca ]n poveste, par ]mpletite ]n s`rm[ de argint. A= vrea s[ v[d ruinele palatelor lui Minos sub magica lumin[ a lunii, ce d[ fiori =i aprinde ]nchipuirea. Ce limb[ trebuie s[-\i vorbeasc[ ]n tain[ acele sf[r`m[turi de pietre, \[nd[ri r[mase ca m[rturie ]nc[ din splendoarea unei lumi ce str[lucea acum at`tea veacuri. M[ g`ndesc la o noapte ]n portul acesta, de acum patru mii de ani. Desigur, aceea=i lun[ ca =i azi, cu lumina ei rece =i alb[, ]mbr[\i=a golful acesta t[cut; aceea=i ap[ clar[, albastr[, ce roade cu r[bdare aceea=i piatr[ lucie a \[rmului st`ncos. Muntele trebuie s[ fi fost pu\in mai verde, ca ]n vremea tinere\ii; acum pe alocurea-i albit, sau e ple=uv de tot. +i cerul, =i muntele =i apa — aceia=i au r[mas; dar c`te genera\ii s-au perindat pe aicea ]n scurgerea vremii de patruzeci de veacuri! Acela= decor, pe-aceea=i scen[... numai arti=tii s-au schimbat. Dar joac[ aproape aceea=i pies[... e Drama omenirii, ce se repet[ mereu =i pretutindeni, cu mici schimb[ri ]n text. Foarte t`rziu am adormit, furat de vraja lunii. +i ]n somn mi se p[rea c[ aud, ca un ecou, cr`mpeiele de versuri ce-mi dau odat[ aripi ]nchipuirii ]n anii tinere\ii:

„Ne vom ]ntoarce ]n Creta m`ndr[ cu Tezeu, Vom m`ng`ia pe Neobea, Vom dezlega pe Prometeu“...... 109 Jean Bart

A doua zi avem voie s[ debarc[m pe insul[. Mergem s[ vizit[m portul Caneea1. La debarcader ne a=teapt[ o armat[ ]ntreag[ de agen\i =i furnizori. Toate aceste p[s[ri de prad[ roiau de ieri ]n jurul vasului nostru. Acum, avea s[ se ]ncing[ lupta decisiv[ ]ntre d`n=ii... din care, acei ie=i\i victorio=i trebuiau s[ ne apuce ]n gheare. Strig[, se ]njur[, se ]mbr`ncesc, ca s[ ne arate actele =i recomanda\iile de la celelalte vase de r[zboi, pe care le-au servit. „Mosio!...2 Amico!... Caro mio!... Vieni!...“ =i lupta se m[rgine=te ]n urm[ la dou[ tabere vr[jma=e: birjari de-o parte, st[p`nii m[garilor de ]nchiriat, de cealalt[ parte. Unii c[utau s[ ne arate c[ este mai bine s[ mergem cu tr[sura, iar al\ii c[-i mai pl[cut s[ mergem pe m[gari. Tab[ra birjarilor a ie=it victorioas[. Dar lupta nu s-a terminat aici; a continuat ]nc[ ]n s`nul acestei tabere, c[ci fiecare ]=i l[uda tr[sura, =i to\i se concurau ]n pre\uri. Deodat[, unul se hot[r[=te =i, numai de ambi\ie, vrea s[ ne duc[ f[r[ s[ primeasc[ un ban. Acela=i lucru ]l repet[ cu to\ii. Ne suim ]ntr-un landou imens, ca arca b[tr`nului Noe. Cu toat[ ambi\ia ]ns[, c`nd am ajuns la Caneea, birjarul nu s-a mul\umit cu cei opt lei pe care i-am dat. O =osea lung[ de c`\iva kilometri, acoperit[ cu o saltea groas[ de praf, leag[ baia Suda cu portul Caneea. Trecem printre livezi de m[slini palizi, cu frunzele albite de praf. Gardurile sunt ]ntocmite din cactu=i pitici =i \epo=i. E o c[ldura nesuferit[. Iarba pe margini e p`rlit[ ca dup[ urma unui foc. Barba Gheorghe, pe care l-am luat cu noi ca talmaciu, ne spune c[ a suflat Libasu — v`ntul fierbinte din Libia — care arde tot ]n drumul s[u. Livezile de m[slini erau pe aici mai dese, dar, c`nd s-a ]nceput r[zboiul, grecii au t[iat m[slinii din livezile turcilor, =i turcii au t[iat m[slinii grecilor. Acuma =i unii =i al\ii sufer[ la fel. Ne oprim ]n centru. Case vechi de piatr[ =i de lemn, mici =i mari, de toat[ m[sura, f[r[ ordine =i stil; un amestec de

1 Chania, ora= =i port pe \[rmul nordic al insulei Creta. 2 Corect: Monsieur!... (fr.). 110 Jurnal de bord coperi=uri turtite; pe sus cerdacuri largi turce=ti, pentru uscatul rufelor la soare. C`teva str[zi mai largi ]ncadreaz[ portul vechi, ]ncolo ulicioare ]ntortocheate, pietruite cu bolovani col\uro=i, ]nfierb`nta\i de ar=i\a soarelui. Acela=i Orient str[lucitor =i s[r[c[cios, ]n murd[ria lui nepieritoare, sub azurul transparent al cerului totdeauna albastru =i luminos... De c`nd Puterile Europene au debarcat trupe ]n insul[ =i culorile celor cinci steaguri1, ]n=irate pe zidurile cet[\uii, se v[d flutur`nd ]n aer, ora=ul e-ntr-o s[rb[toare continu[, av`nd ]nf[\i=area unui b`lci permanent. Toate s-au ]nsufle\it deodat[: pr[v[liile, c`rciumele, cafenelele gem de lume, negustorii fac afaceri bune; bande de l[utari, o capel[ de dame de Gali\ia, o panoram[, distrac\ie american[, un mic circ =i felurite alte petreceri desf[teaz[ pe cele c`teva mii de solda\i str[ini, care au soldele ]ndoit de mari, ca ]n colonii, sau ]n timp de campanie. Sunt sigur c[ ]nainte de r[zboiul greco-turc via\a aici trebuie s[ fi fost cu mult mai trist[ =i monoton[. Venirea trupelor a fost o binefacere nea=teptat[ — c[derea unei mane cere=ti ]n insula asta s[rac[ =i amor\it[. Armata aceasta combinat[ a ocupat insula pentru a ]mpiedica ]nc[ier[rile dintre turci =i greci. E drept c[ ]n insul[ este o lini=te des[v`r=it[; ]nc[ier[rile care se mai repet[ zilnic au loc numai ]ntre solda\ii diferitelor na\ionalit[\i. De aceea localurile de petreceri sunt ]mp[r\ite pe na\iuni; acolo unde intr[ italienii nu poate intra nici un francez; de c`te ori se ]nt`lnesc ]n acela=i loc, se iau la b[taie. }nv`rtindu-ne prin ora=, d[m de-o cas[ mai r[s[rit[, alb[, curat[. E palatul prin\ului Gheorghe, guvernatorul Cretei. Departe de-a avea ]nf[\i=are de palat, seam[n[ mai mult cu o cas[ a unui arenda= de la \ar[. E mai curat[ ]ns[ dec`t cele din jurul ei; pare v[ruit[ proasp[t, ca ]nainte de s[rb[tori.

1 Cele cinci puteri care au debarcat trupe ]n Creta, ]n 1897, sunt: Fran\a, Anglia, Austria, Rusia =i Sardinia. 111 Jean Bart

Un domn c[runt, ]n haine cenu=ii, care ne p`nde=te de c`teva minute, se ]ndreapt[ spre noi, c`nd se ]ncredin\eaz[ c[ vorbim rom`ne=te, ni se prezint[, sco\`ndu-=i cartea de vizit[: I. G...., introduc[tor la curtea a.s. prin\ului Gheorghe. Na\ionalitate nedefinit[, tipul levantinului; vorbe=te =apte limbi, =tie rom`ne=te, c[ci a f[cut comer\ de gr`ne pe Dun[re. Vizit[m palatul. Foarte simplu: camere mici, v[ruite, curate; gospod[rie de \ar[. Divanuri joase, orientale; pe pere\i — scoar\e =i portretele libert[\ii elene, ]nconjurate cu arme vechi; =u=anele lungi, iartagane turce=ti =i pistoale ]ncrustare ]n sidef =i argint. C`nd am ajuns ]n cea din urm[ camer[, introduc[torul a b[tut ]ntr-o u=[: — Ema!... Ema!... vino, c[ au sosit ni=te domni din Rom`nia. O femeie brun[, cu urme ]nc[ de frumuse\[, ap[ru. P[rea foarte mi=cat[ la vederea noastr[; poate c[-i rede=teptase amintiri duioase, c[ci repeta acelea=i cuvinte, cu ochii ]not`nd ]n lacrimi: „Rom`nia... Rom`nia!... s[raca Rom`nia!... ce via\[!... ce via\[!...“ Prin\ul Gheorghe st[ mai mult ]n str[in[tate dec`t ]n insul[. }n fa\a palatului e corpul de gard[. La ie=ire, admir[m un grup din jandarmeria cretan[, care este instruit[ de ofi\erii italieni, ]n felul vesti\ilor carabinieri, spaima Italiei de sud. N-am v[zut nic[ieri o ras[ de oameni mai frumo=i ca ]n mun\ii Cretei. O ]nf[\i=are m`ndr[, impun[toare; oache=i, bronza\i =i zvel\i ]n costumul lor pitoresc. Jandarmii au uniforma apropiat[ de portul na\ional: un ilic scurt, ]nflorit ]n cus[turi de arnici =i suta=, cu nasturi m[run\i de metal, =alvari scur\i p`n[ deasupra genunchilor goi, jambiere de piele neagr[. Peste mijloc se ]ncing cu br`u lat =i ]n loc de chipiu sau casc[ au o c[ciuli\[ neagr[, aplecat[ pe urechea dreapt[. De altfel, costumul na\ional, chiar fustanela pe care grecii o c`nt[ at`t de mult, este ]mprumutat[ de la albanezi =i turci. Ne ]ntoarcem iar pe str[zile ]mpestri\ate de furnicarul multicolor al uniformelor militare. Peste tot o via\[ vesel[, zgomotoas[: s[rb[toarea lat[ a marinarului pe uscat.

112 Jurnal de bord

Prieteniile se leag[ repede aici. Din mers, ]n timpul c`nd trecem pe l`ng[ o movil[ uria=[ de pepeni, aud ]ntr-un cerc de marinari italieni =i rom`ni: „Haide... frateli, s[ mangeamo uno pepene verde“... Ne a=ez[m la masa unei cafenele turce=ti. }n mijlocul acestui haos asurzitor, c`\iva turci stau la umbr[, t[cu\i =i gravi, tr[g`nd din c`nd ]n c`nd, prin tuburile ]ncol[cite, fumul rece al narghilelelor. Intru ]n vorb[ cu un b[tr`n, care ]mi spune cu p[rere de r[u c[ ceea ce vede acum ]n insul[ nu-i place. Are de g`nd s[ plece ]n Turcia. De altmintrelea, cea mai mare parte din popula\ia otoman[ vinde p[m`ntul =i emigreaz[ ]n Asia Mic[. Nu pot suferi turcii s[ se vad[ st[p`ni\i de al\ii. E umilitor!... Popor de r[zboinici, cuceritori, care ]ntotdeauna au fost deprin=i de a fi st[p`nitori... Ei se retrag de bun[ voie din toate \[rile pe care le pierd. }mi aduc aminte de ceea ce-mi spunea unul din prefec\ii iubi\i pe care i-a avut Dobrogea. Pleca ]n jude\ cu pachete de tutun bectimis, ca s[ le dea turcilor, cei mai buni cet[\eni ai Dobrogei. Cu toate acestea, cea mai mare parte au v`ndut p[m`nturile pe nimic =i au plecat. Unii, care au =i p`n[ acum propriet[\i, vin o dat[ pe an ]n \ar[, ]ncaseaz[ arenda p[m`ntului =i se ]ntorc iar[=i ]n Turcia. Toate ber[riile =i cafenelele sunt pline; grecii dac[ nu joac[ table, c[r\i sau domino, citesc jurnale =i vorbesc, vorbesc f[r[ s[ mai sf`r=easc[. De diminea\[ =i p`n[ seara stau to\i la umbr[, ]n jurul meselor, =i discut[ politic[ greceasc[ — aceast[ hran[ zilnic[ le este servit[ pe un pre\ ieftin de c[tre gazetele ateniene, aduse cu vapoarele po=tale de la Pireu. Nu vezi pe nimeni muncind. Ce meserie vor fi av`nd to\i ace=ti oameni, care se agit[, vorbesc ]n gura mare, se ceart[, strig[, se amenin\[ cu ochii tulburi de m`nie, cu buzele tremur[toare, apoi se potolesc ca sa ]nceap[ a doua zi, la aceea=i cafenea, ]n jurul aceleia=i mese, cu puteri noi, cu aceea=i aprindere, discu\ia ]ntrerupt[ cu o zi mai ]nainte.

113 Jean Bart

La fiecare pas ]nt`lne=ti tr[s[turile caracteristice ale acestei rase de sud: vie, nervoas[, uscat[, geloas[, egoist[, nedis- ciplinat[ =i explozibil[, ca o torpil[ de fulmicoton uscat. Un ofi\er francez, pe care ]l cunoscusem cu o zi mai ]nainte la vaporul nostru, ne conduce la o ber[rie mai bun[. Abia ne a=ez[m la umbra unui platan b[tr`n, =i o band[ de l[utari greci ]ncepe s[ ne ]nc`nte cu Valurile Dun[rii; ne cunoscuse c[ suntem rom`ni. }n[untru, pe un perete, v[d portretul lui Byron, a=ezat ]ntre Canaris =i Miaulis1. Patronul, un grec vioi =i zvelt, cu o teribil[ pereche de must[\i c[runte, r[sucite ]n sus, ]mi l[mure=te ]ntr-o rom`neasc[ stricat[ c[ acesta a fost un mare erou palicar al independen\ei elenice. +i, c`nd ]l ]ntreb dac[ a fost grec, ]mi r[spunde c[ Byron a venit de la Englitera, dar c[ familia lui era originar[ din Grecia =i stabilit[ de mult[ vreme la Londra, unde f[cuse avere mare. C`nd s-a ]nceput r[zboiul, el a venit s[ lupte pentru patria str[mo=ilor s[i. Credin\a asta o au foarte mul\i greci. M[ g`ndesc la via\a plin[ de vijelii a nefericitului poet. Bogat, nobil, dintr-o veche familie de pairi, descenden\i din Stuar\i, dup[ ce uime=te Europa cu puterea geniului s[u =i scandalizeaz[ Anglia cu nebunia aventurilor sale, vine ]n Grecia, ca s[-=i cucereasc[ =i gloria de r[zboinic, pe care n-avea prilejul s[ o poat[ g[si ]n patria lui. }narmeaz[ un vas de r[zboi pe cheltuiala sa =i debarc[ ]n mijlocul acelui viespar de intrigi =i patimi omene=ti, care se dezl[n\uiau ]ntre =efii conduc[tori ai insurec\iei grece=ti. Moartea l-a surprins prea cur`nd, ]nc`t n-a avut vreme s[ descrie, dar ne putem u=or ]nchipui ce a sim\it acest om, care v[zuse de la distan\[ lupta eroilor eleni, prin prisma sa poetic[ din cel[lalt cap[t al Europei.

1 Andrei Miaulis (1768—1835), amiral =i om politic grec, a condus flota greceasc[ ]n r[zboiul pentru independen\a patriei (1821—1829).

114 Jurnal de bord

Cum s-o fi sim\it oare acest nobil orgolios =i rafinat ]n mijlocul bandelor armate, care f[ceau piraterii =i jafuri, ]ntre oameni barbari, lacomi =i cruzi, f[r[ ordine =i disciplin[, condu=i de =efi rivali =i gelo=i, care se m`ncau ]ntre ei!... Ruinat, am[git =i desperat, moare la Missolonghi, bolnav de friguri de balt[. }n multe case din Grecia se g[se=te portretul s[u. Domni=oarele de pension =i azi ]l mai viseaz[, desemn`ndu-i chipul care era, se zice, de o frumuse\e r[pitoare. Dar... vremurile romantice au apus =i, de mult, s-a stins rasa poe\ilor filo-eleni, care se exaltau, c`nt`nd lupta eroic[ a copiilor Heladei, sub ochii b[tr`nei Europe, electrizat[ o clip[ numai... L[utarii greci, voind s[ ne fac[ pl[cere, ]ncep un c`ntec popular din Creta, ]n care se vorbe=te =i despre Rom`nia! Barba Gheorghe se n[c[je=te s[ mi-l traduc[, =i eu ]ncerc s[-l notez. E vorba de vitejiile unui cretan, pe care ]l cheam[ Nauos, mai mult bandit dec`t haiduc:

„Veni\i, voinicii mei copii, Veni\i cu mine, scumpi copii, Ca s[ v[ dau =i aur +i haine str[lucite.

Inimi de o\el s[ ave\i ]n piept, Ca fierul, picioarele tari s[ v[ fie. C`t al\ii merg o s[pt[m`n[, Voi ]ntr-o zi s[ face\i drumul, P`n[ la casa cea frumoas[ A lui Barba Nicola cel bogat.

Intra\i f[r[ de team[ +i n[v[li\i deodat[, C[ abia acum s-a ]ntors Din \ara Valahiei bogat[, De unde-=i car[ banii Cei scumpi =i sun[tori.

115 Jean Bart

Argint =i aur rom`nesc, Str[lucitor =i greu, Lua\i =i s`nul vi-l umple\i, Apoi ]n cinstea lui s[ bem, Voinicii mei copii...“ ......

Ofi\erul francez de l`ng[ mine, c[ruia ]i traduc ]n\elesul c`ntecului, ]ncepe s[-mi descrie popula\ia insulei, c[ci el se afl[ mai de mult aici =i cunoa=te foarte bine chestia cretan[. — Starea politic[ — ]ncepu el — ]n care se g[se=te azi insula, av`nd trupele str[ine debarcate, este singura stare fericit[ a Cretei. Insula asta nu poate tr[i form`nd singur[ un stat modern, independent; are nevoie de un epitrop, c[ci ]i lipsesc =i banii =i mintea. E o \ar[ s[rac[, cu pu\in[ agricultur[, de care grecii au fugit ]ntotdeauna; cu livezi de m[slini =i pu\in[ vie. O popula\ie, de felul ei lene=[, ajuns[ din cauza fr[m`nt[rilor ]ntr-o stare de s[r[cie =i dezordine, ]nc`t a pierdut cu totul ]nsu=irile necesare pentru a se hr[ni din propria sa munc[. Nimeni nu mai vrea s[ munceasc[. Comitetele =i grecii boga\i, r[sp`ndi\i prin toate porturile lumii =i c[ror nu li se poate nega sentimentul patriotic, se ]ngrijesc de hrana cretanilor. Meseria de revolu\ionar grec este ]nc[ destul de bun[ =i ]ndeajuns pl[tit[. Grecii ]ntotdeauna au avut ]n cel mai ]nalt grad sentimentul libert[\ii =i o nespus[ oroare de ascultare =i disciplin[. Cu drept cuv`nt s-a spus c[ pe fa\a globului nu se g[se=te un popor mai nedisciplinat. Na\iunea asta a fost totdeauna des0p[r\it[ ]n st[ti=oare deosebite, care se certau ]ntre ele. Mun\ii — popula\i de bandi\i, =i m[rile — de pira\i. Cu asemenea elemente este foarte greu a se constitui =i men\ine azi un mic stat modern, independent. Unirea cu Grecia nu i-ar face pe cretani mai ferici\i =i mai boga\i. 116 Jurnal de bord

Ar ]nsemna numai ca =i cretanii s[ puie um[rul, ca s[ ]mping[ carul statului grecesc, care se mi=c[ a=a de ]ncet =i cu at`ta greutate. S-ar folosi de unire numai o p[tur[ mic[ de politicieni de meserie, care =i-ar ]mp[r\i slujbele noi create. Unirea o cer to\i ace=tia pe care ]i vezi aici ]n jurul meselor cafenelei =i care, enerva\i de at`ta a=teptare, se ceart[ la jocul de table =i devoreaz[ zilnic jurnalele din Atena. Crede-m[, de c`nd sunt aici, m-am convins c[ acestei popula\ii ]i trebuie numaidec`t un st[p`n. Cretanii ar trebui s[-i ]ntrebe pe maltezi de ce au p[r[sit lupta pentru unirea cu Italia, =i cum s-a transformat ]ntr-o gr[din[ bogat[ acea insul[ st`ncoas[ =i stearp[... Singura solu\ie bun[ — cea mai de spirit =i cea mai nimerit[ — a dat-o un scriitor francez, care a f[cut o anchet[ ]n insul[ dup[ r[zboiul greco-turc: „Prin\ul Gheorghe, guvernatorul insulei, s[ se ]nsoare cu zestrea fetei unui miliardar american. Atunci s-ar putea exploata resursele insulei, s-ar face b[nci, credite, lucr[ri de utilitate... Lini=tea, progresul =i fericirea cretanilor ar fi asigurate, =i aceast[ insul[ s-ar transforma cu timpul ]ntr-un paradis terestru.“ 1908, august

DE LA RODOS LA KALIMNO1

Abia aruncasem ancora ]n fa\a ruinelor colosului din Rodos, c`nd se z[ri juc`nd pe valuri o barc[ lucitoare, la pupa c[reia flutura steagul ro= cu semiluna alb[ la mijloc. C[pitanul de port f[cea vizita cuvenit[ unui vapor de r[zboi pentru a ne saluta de bun[-venire. Era un b[tr`n frumos, falnic, ras proasp[t, cu must[\ile sure, r[sucite, ]n mare \inut[ de ceremonie, cu fesul ro=-aprins.

1 Kalimno, mic[ insul[ greceasc[, situat[ l`ng[ \[rmul Asiei Mici, ]n apropiere de locul unde ]n antichitate se ridica Halicarnasul.

117 Jean Bart

C`nd s-a apropiat, am putut deosebi mai bine am[nuntele ]mbr[c[mintei: redingota de marin[ avea piep\ii broda\i cu ]nflorituri ]n fir de aur; c`teva decora\ii, medjidii =i osmanii, ]n=irate ]n st`nga, ]n dreptul inimii; epole\i boga\i, pe umeri; m`necile cercuite de galoane late; dar... f[r[ cravat[!.... }ntotdeauna m-a minunat ]nf[\i=area dureros de ridicol[ ce o d[ unei \inute grave lipsa cravatei, a acestei buc[\ele de c`rp[ r[sucit[ ]n felurite chipuri, pe care gustul modern ne-o impune la g`t pentru ascunderea nasturelui de la gulerul c[m[=ei. Nu =tiu dac[ turcul uitase din grab[ s[-=i pun[ cravat[, dac[ o pierduse pe drum, sau g[sise c[-i de prisos acest am[nunt al ]mbr[c[mintei europene. Mai v[zusem alt[ dat[ un ofi\er turc ]n mare \inut[, muiat tot ]n fir de aur, dar ]nc[l\at cu papuci-iminei =i ]n ciorapi albi. Dup[ ce turcul ]=i sf`r=i, din capul sc[rii, discursul preg[tit ]ntr-o fran\uzeasc[ st`lcit[, ofi\erul de cart ]i spuse c[ venim din Alexandria. La auzul acestui nume turcul se repezi ]nsp[im`ntat ]n jos pe sc[ri, =terg`ndu-=i m`na cu poalele redingotei. Pardon!... Pardon!... Ioc hac`n`z!...1 =i se ]ndep[rt[ pierz`ndu-se ]n scuze. }n zadar ne-au fost toate st[ruin\ele; guvernul turcesc hot[r`se carantin[ de zece zile pentru toate vasele care veneau din Egipt. E drept c[ ]n Alexandria =i Cairo erau pe atunci de la zece la cincisprezece cazuri de cium[ pe zi. Dar boala se ]ncuibase mai mult ]n popula\ia arab[, =i europenii tr[iau aproape f[r[ fric[ ]n mijlocul ciumei. Hot[r`t, trebuia s[ facem carantina. N-aveam voie s[ debarc[m pe insul[. Orice comunica\ie cu p[m`ntul era ]ntre- rupt[. Provizia de hran[ ni se l[sa pe scara vaporului, iar banii ]i aruncam ]ntr-o cutie de tabl[ cu acid fenic, care ni se ]ntindea prins[ ]n v`rful unei pr[jini lungi. De pe puntea vasului nostru, privim insula aceasta care p[streaz[ ]nc[ urmele bog[\iei =i frumuse\ii de alt[dat[. Natura

1 Nu ave\i dreptul!... (]n limba turc[). 118 Jurnal de bord

]mbel=ugat[ a acestui p[m`nt binecuv`ntat n-a putut fi ]nc[ sec[tuit[ de l[comia =i nesocotin\a omeneasc[. }n aerul curat =i limpede care tremur[ ]n zare, sub cerul senin =i f[r[ pat[, Rodos apare ca o gr[din[ fermec[tor alc[tuit[, r[s[rind ca prin minune din ad`ncul s`nului acestei m[ri, care luce=te ve=nic ]ntr-un albastru-clar, deschis =i dulce. Te farmec[ bog[\ia de culori ]mbinate ]ntr-un imens amfiteatru, care se ridic[ de jos de pe oglinda neted[ a m[rii, ]n[l\`ndu-se spre bolta cereasc[, cu v`rful de piramid[, albit =i st`ncos, al muntelui Ataleyrion. Casele albe lucesc ]n verdea\a frunzi=ului, =i ]n fiecare parte ochiul deosebe=te un altfel de verde dup[ neamul copacilor s[di\i — de la verdele-palid deschis al umili\ilor m[slini p`n[ la verdele viu =i tare al m`ndrilor stejari. Bisericile cre=tine, pref[cute ]n moschei musulmane, ]=i ridic[ v`rfurile ascu\ite ale minaretelor printre chiparo=ii ]nal\i, ]n=ira\i ]n r`nduri. Prin v[i ad`nci umbresc platanii cu frunza lat[ =i smochinii ]nc[rca\i cu roade. Pretutindenea buchete de mirt, rodii =i portocale. Insula aceasta bogat[, a=ezat[ ]ntr-o minunat[ pozi\ie maritim[ =i militar[, ajunsese odat[ cheia ]ntregului Arhipelag. Locuitorii ei aveau faima celor mai iscusi\i marinari ai lumii elenice, sem[naser[ colonii pe toate coastele Mediteranei =i populaser[ pe vremuri insulele Baleare. Rodos avea dou[ porturi minunate, =coli vestite =i un comer\ ]nfloritor; senatul insulei ajunsese a alc[tui legi de Drept comercial =i maritim. +i azi se mai v[d urmele vechii civiliza\ii, resturi de fortifica\ii =i cheiul de piatr[ ]n capul c[ruia se cunosc sf[r`m[turile colosului din Rodos. Vestitul Chares di Lindos a lucrat doisprezece ani la statuia uria=[ a lui Helios, zeul protector al insulei. Colosul ]nalt de 32 metri, care se ridica la intrarea portului, era socotit ca una dintre cele =apte minuni ale lumii. }mp[ratul Commod a pus s[ se schimbe capul colosului pentru a fi chipul s[u ]n locul zeului Helios. Un cutremur de

119 Jean Bart p[m`nt a rostogolit colosul, =i sf[r`m[turile, v`ndute unui evreu, se zice c[ au fost ]nc[rcate pentru a fi transportate de c[tre o mie de c[mile. }n ruinele zidirilor au r[mas ]nc[ sculpturi de cruci =i arme de pe vremea r[t[citorilor cavaleri ai sf`ntului Ioan din Ierusalim. Alunga\i de urgia musulman[1 din locurile sfinte, ei s-au a=ezat aici ]n insula aceasta bogat[, care era =i cea mai apropiat[ a corsarilor musulmani. Fortifica\ii minunate ]i ap[rau ]mpotriva atacurilor n[v[- litorilor, dar dup[ un asediu groaznic de =ase luni, sunt zdrobi\i de Suleiman.1 +i de-atunci, de c`nd cavalerii au fugit a=ez`n- du-se ]n Malta, s-a ]ngro=at, sub d[r`m[turile cet[\ii, =i viitorul insulei Rodos. Dup[ vegeta\ia oriental[ =i ]nf[\i=area solului, insula aceasta apare ca o prelungire a Asiei, un post ]naintat al vechiului continent. C`nd prive=ti lan\urile insulelor lonice, ]n=irate ]ntre cele dou[ \[rmuri, recuno=ti c[ nu pot fi dec`t o continuare a coastelor, r[m[=i\e din uscat, v`rfurile mun\ilor ]neca\i ai unui continent care se ]ntindea ]ntr-o epoc[ ]ndep[rtat[ ]ntre Grecia =i Africa. De aceea =i legendele elenice amintesc despre prima popula\ie mitic[ a insulelor c[ s-ar fi pierdut ]necat[ de rev[rsarea apelor =i, pe urm[, Helios a creat alt neam de oameni, cu care a populat insulele M[rii Egee.

De la sud apare ]n zarea luminoas[ un vapor mare, alb, str[lucitor. Se apropie ]ncet, maiestuos, de port, t[ind lin apa br[zdat[ ]n linii lungi argintate. Totul se resfr`nge ca ]ntr-o oglind[ de Vene\ia. E un vapor militar sau un pachebot? Trece pe-aproape de noi. Se z[resc uniforme de marin[ pe punte.

1 Cavalerii Ioani\i au fost izgoni\i din Rodos de sultanul Soliman II Magnificul (1520—1566).

120 Jurnal de bord

Dup[ ce ancoreaz[ ]n port, afl[m c[ e iahtul lui Rothschild, ]n naviga\ie de pl[cere prin Orient. F[cea o excursie pentru vizitarea lucr[rilor de dezgropare a ruinelor de la Troia. Ni s-a spus c[ alt[ dat[, c`nd a fost prin insul[, Rothschild a d[ruit 40 de mii de lei pentru coreligionarii s[raci. }n adev[r, ]n aceast[ insul[ sunt foarte mul\i evrei spanioli. }mbr[ca\i turce=te, o parte din ei sunt barcagii =i muncitori ]n port. Cu p[rul =i barba neagr[, obrazul pal, bronzat, ochiul mare de arab, evreul de aci pare c[ ]nf[\izeaz[ adev[ratul tip oriental. M[ g`ndesc la tipul evreului polonez cu p[rul =i barba ro=ie. Ce caractere de ras[ mai pot fi comune acestor dou[ tipuri a=a de mult deosebite?... +i totu=i li se spune semi\i =i unuia =i altuia. Ve=nica =i ]nc`lcita chestiune a raselor, de pe vremea zidirii turnului Babel =i p`n[ azi, ]nc[ n-a putut fi dezlegat[... }n fundul portului e ancorat[ o cor[bioar[ turceasc[. De acolo se aude mereu un zgomot ne]ntrerupt, un fel de \[c[- neal[ caden\at[. Afl[m c[ e o brigantin[ sc[pat[ ca prin minune de la ]nec, ]n timpul unei furtuni de la larg. Are vreo c`teva coaste descheiate, =i nenoroci\ii ei mari- nari trebuie s[ pompeze ziua =i noaptea apa care se furi=eaz[ printre ]ncheieturi, c[ci altfel scoica lor s-ar duce la fund ]n c`teva ore. T`rziu de tot, c`nd am ie=it iar[=i pe punte, ]n lini=tea nop\ii r[coroase, sub ochii stelelor care vegheau sclipind deasupra m[rii adormite, se sim\ea o adiere bl`nd[ =i parfumat[ care venea dinspre uscat. +i dintr-acolo de-abia ajungea la noi, slab, ca un rest de ecou ]ndep[rtat, o armonie de c`ntare veche =i sf`nt[. }ntreaga insul[ ]mpietrit[ ]n somnul ei ad`nc, cu r[m[=i\ele monumentelor antice, cu sf[r`m[turile colosului dobor`t, cu armele cavalerilor cre=tini, cu bogatele amintiri ale m[re\iei trecutului ]ngropat de veacuri, p[rea un cimitir ]ntins, dezlipit de p[m`nt, de undeva, plutind misterios ]n singur[tatea apelor pustii. lar luminile slabe care mai lic[reau

121 Jean Bart pe la case — vegheau ca ni=te candele aprinse deasupra morm`ntului ]n umbra neagr[ a bol\ilor copacilor pleto=i. Prin cea\a viorie care ]mp`nze=te orizontul se desemneaz[ ]n alb, ca o viziune a nop\ii, forma uria=[ a iahtului „Rothschild“. Falnic, nemi=cat, se odihne=te adormit pe luciul apei moarte. Un glob electric, plutind de-acolo, sus, ]n ]n[l\imea catargelor, a=terne tremur`nd o d`r[ de lumin[ pe fa\a m[rii p`n[ ]n fundul portului, departe, unde luce=te umila corabie turceasc[. +i ]n t[cerea nop\ii se aud ]nc[ mereu acelea=i ciocnituri metalice, caden\ate — e munca chinuitoare =i f[r[ de r[gaz, e ve=nica lupt[ a celor mici =i slabi.

Plecasem pe vreme bun[ din Rodos. }n tot timpul zilei avusesem marea lini=tit[ =i cerul curat. Soarele asfin\ise, ]necat ]n apa p[tat[ de un ro=u-]ns`ngerat ]n partea dinspre apus, sub un cer purpuriu deschis. Se ar[tau semne care prevesteau v`nt tare ]n noaptea aceea. Pe puntea de comand[ se plimba singur, t[cut, un ofi\er t`n[r, cu barba =i must[\ile rase. Era unul dintre acei care ]nc[ din frageda lor tinere\e se chinuiesc pentru a-=i schimba firea dup[ tipicul ideal al marinarului englez. O dat[ cu introducerea pipelor =i a tutunului englezesc Navy-cut pe bordul vasului nostru, se puseser[ ]n circula\ie =i o sum[ de povestiri marin[re=ti, ca pilde de p[strarea s`ngelui rece, una dintre cele mai ]nalte virtu\i nautice. Se zicea c[ pe nu =tiu care bastiment englez, un amiral b[tr`n, voind s[ ]ncerce pe un ofi\er t`n[r, ]i ar[t[ norul care se ridica la orizont: — Tinere, ia m[surile cuvenite pentru a pre]nt`mpina furtuna care se apropie. Ofi\erul, ]n loc de a se repezi la manevra vasului, se ]ndrept[ calm, c[tre un marinar de serviciu: — B[iete, du-te ]n cabina mea =i adu-mi mantaua de ploaie! — Bravo!... strig[ amiralul, ai mult s`nge rece =i vei ajunge un bun comandant. 122 Jurnal de bord

Ce-a mai urmat — povestirea nu spune, ]ns[ pe vasul nostru urmarea o cunoa=tem bine. Pentru c[ nu s-au luat ]n prip[ m[surile repezi de manevr[, am fost surprin=i de furtun[. La ]nceput nu se ar[tase pe bolta curat[ a cerului dec`t ]nspre nord o dung[ cenu=ie. Dunga se pref[cu ]ntr-un nor arcuit, ca un balaur cu spinarea neagr[, care ie=ea parc[ din mare, ]n[l\`ndu-se pe cer =i apropiindu-se de noi cu o repeziciune uimitoare, iar coada i se t`ra pe suprafa\a apei. Era ceea ce numesc marinarii un gr[unte negru de furtun[. „Pentru a descruci=a zbur[torii!... Sus gabierii!...“ =i marinarii se aruncar[ pe sc[rile de fr`nghie, ag[\`ndu-se cu m`inile =i cu picioarele goale; ca ni=te p[ianjeni ]ncepur[ a dep[na ]n goan[ prin \es[tura de p`nze =i fr`nghii. Dar era prea t`rziu. Furtuna se dezl[n\uise cu a=a n[prasnic[ iu\eal[, c[ ne-a surprins aproape cu toate p`nzele ]ntinse. Nu =tiam pe ce s[ punem m`na mai ]nt`i. }n prima rafal[, care ne izbi ]n fa\[, url`nd furioas[, se auzi o trosnitur[ seac[ sus ]n catargul din prova: un zbur[tor se rupse ]n dou[ =i p`nza =f`=iat[, ca o arip[ r[nit[, se zb[tea nebun[ ]n suflarea v`ntului. Ne aflam ]ntr-o str`mtoare foarte primejdioas[. Dac[ ne-ar fi prins furtuna ]n alt[ parte, fugeam la larg, c[ci, dup[ sfaturile marinarilor b[tr`ni, se =tie c[ ]ntotdeauna corabia zice cor[bierului: „Fere=te-m[ de uscat, ca eu s[ te feresc de ap[“. Dar ne aflam angaja\i ]ntr-un canal str`mt =i ]ntortocheat, m[rginit de insule st`ncoase, care se ridicau ca ni=te umbre negre ]n jurul nostru, amenin\`ndu-ne prin ]ntunecimea nop\ii. Vasul nostru, cu vitez[ slab[, nu putea birui v`ntul din fa\[, =i ]n orice moment eram ]n pericol de a fi arunca\i la coast[, unde vasul s-ar fi sf[r`mat ]n buc[\i. S[ ne ]ntoarcem ]napoi la Kos1, ori s[ schimb[m drumul pentru a intra la ad[postul insulei Kalimno?

1 Kos, insul[ greceasc[, situat[ l`ng[ \[rmul sud-vestic al Asiei Mici, la sud de insula Kalimno, la distan\e egale ]ntre insulele Rodos =i Samos. 123 Jean Bart

Dar trecerea prin str`mtoarea st`ncilor c-un vas slab, cu p`nze, era foarte grea, c[ci prin ]ntuneric nu se vedea intrarea. Astronomia, harta =i busola nu erau de nici un ajutor. Toat[ n[dejdea ne era ]n Barba Gheorghe, care, ]nc[lecat ]n prova de tot, pe v`rful bompresului, trebuia s[ ne conduc[ la ad[post sigur prin locurile aceste, pe unde el cutreierase de at`tea ori ]n vremea tinere\ii. }n momentul c`nd ne-am ]ntors pe loc, primind deodat[ v`ntul dintr-o coast[, vasul s-a aplecat a=a de tare, c[ toate s-au pr[v[lit pe punte =i clopotul bordului ]ncepu s[ bat[ ]ntr-o dung[. Haos asurzitor =i ]ntuneric ca ]n iad. Sufl[rile v`ntului, care treceau prin macarale c-un =uierat ascu\it, r[ut[cios, f[ceau s[ vibreze fr`nghiile ]ntinse, ca ni=te coarde sun[toare. +i vasul nostru b[tr`n, sl[bit din ]ncheieturi, gemea greoi, cutremurat la fiecare val ce se izbea ]n coastele-i de lemn. „Uscatul ]n prova!... se vede aproape!...“ Fur[ c`teva clipe de groaz[. Se auzi zb`rn`ind telegraful de la ma=in[. „Stop!... }napoi toat[ viteza!...“ „Nu-i nimic, nu-i nimic!...“ r[sun[ vocea groas[ a lui Barba Gheorghe. „C`rma pu\in babord =i intr[m bine!“, ad[ug[ b[tr`nul, care cu ochii \int[ ]nainte, str[pungea ]ntunericul nop\ii, recunosc`nd \[rmurile str`mtorii. Toat[ lumea era afar[ pe punte; =i pentru c[ nu se vedea nimica ]n noaptea aceea neagr[ care ne ]mpresura, to\i ]=i ]ncordau auzul spre prova de unde veneau comenzile lui Barba Gheorghe. De c`te ori se striga „babord“ sau „tribord“, to\i repetau comanda din nevoia instinctiv[ de a ajuta fiecare cu ceva la manevra vasului. }n jurul c`rmei erau mai mul\i dec`t trebuiau, c[ci c`rma e inima vasului, mai cu seam[ ]n asemenea ]mprejur[ri. }n dep[rtare, o lumin[ ro=ie se z[rea lic[rind jos pe fa\a apei.

124 Jurnal de bord

}ncet, pe dibuite, ne apropiem de ea. Dup[ un ceas de drum, ne oprim arunc`nd ancora. Suntem la ad[post. Sufl[rile v`ntului se opresc ]n pere\ii st`nco=i ai insulei Kalimno. Prin ]ntuneric nu se deslu=e=te nimic ]n golful acesta t[cut =i ap[rat de natur[. Forma \[rmului ]nalt abia apare ca o umbr[ cenu=ie, ridic`ndu-se din mare ]nspre cer, av`nd sem[nate pe ea c`teva lumini ro=ietice, care clipesc obosite pe la geamurile caselor pe unde lumea nu s-a culcat ]nc[.

A doua zi, diminea\a, c`nd ne-am sculat, am avut ]n fa\a noastr[ una din acele priveli=ti pe care rareori ]n via\[ ai prilejul de a le ]nt`lni. De cu noapte v`ntul se potolise. Bolta cereasc[ se lim- pezise, =i ]n vibra\ia orbitoare a dimine\ii p[rea c[ptu=it[ cu o imens[ p`nz[ de m[tase albastr[ lucitoare. Insula p[rea cre=tetul c[runt al unei st`nci uria=e, care ie=ea din fundul m[rii, oglindindu-=i \[rmurile ]n limpezimea apei verzi, sticloase, sub lumina aurie a soarelui. P[m`nt pietros, arid, r[scolit; pretutindenea sf[r`m[turi de st`nci vinete =i ro=ii, arse, fulgerate, p[tate de rugin[ — schelet petrificat — r[mase din alte vremuri. +i totu=i furnica omeneas- c[ se ]nc[p[\`neaz[ ]n lupta ei pentru trai, c[ut`ndu-=i hrana prin locurile aceste sterpe =i sec[tuite. Pu\ina via\[ ce a mai r[mas ]n insul[ s-a retras jos, la poalele muntelui, de-a lungul m[rii, de-o parte =i de alta a golfului. Casele mici de piatr[ se ]n=ir[ ca ni=te pete albe pe malul ro=ietic. Printre ele cresc rari m[slini slabi, noduro=i, abia duc`ndu-=i zilele ]n p[m`ntul lor pietros, din care nu mai pot suge seva vie\uitoare. T`njesc ]nseta\i, a=tept`nd ploaia care nu mai vine s[ le re]nvie frunzele p[lite, albicioase. Sus de tot se z[resc c`teva capre ag[\ate pe peretele de piatr[ dezgolit[.

125 Jean Bart

Un sat s[r[c[cios, uitat ]n baia asta goal[, ]n care oamenii tr[iesc din comer\ul ce-l fac cu pescuirea bure\ilor de mare. Cinci luni pe an, din iunie p`n[ ]n noiembrie, b[rba\ii to\i sunt du=i la pescuit, departe pe la Cipru, Kalki, Siria =i Tripoli; acas[ r[m`n femeile, copiii =i b[tr`nii care nu se mai pot hr[ni din munca grea pe mare. E ziua de Sf`nta Maria =i la biseric[ se face slujb[ fru- moas[ pentru cei care sunt du=i pe ap[. Grupuri de femei ]mbr[cate ]n negru, duc`ndu-=i copiii ]n bra\e =i de m`n[, ]n haine albe de s[rb[toare, se v[d pe c[r[rile str`mte care se pierd =erpuind printre st`nci. De pe cel[lalt \[rm al golfului, b[rci negre, u=oare, se v[d alunec`nd pe luciul de oglind[ al apei. O barc[ trece chiar pe l`ng[ vasul nostru. Cu m`na ]n\epenit[ pe c`rm[, st[ un mo=neag g`rbovit, uscat, cu ochii aproape ]nchi=i. L`ng[ el, pe b[nci, c`teva femei cernite =i o droaie de copii ghemui\i jos, pe fundul b[rcii. La lope\i trag voinice=te dou[ femei tinere; piepturile li se umfl[ la fiecare mi=care prin ]ncordarea bra\elor. Loviturile lope\ilor grele ]mping barca ]nainte t[indu-=i drum, cu botul ei negru sf`=iind netezimea apei. De la noi, de pe punte, Barba Gheorghe le strig[ pe grece=te: — Hei!... la biseric[ v[ duce\i? C`nd se ]ntorc ai vo=tri de la pescuit? — Peste dou[ luni, r[spunse o femeie din barc[. — Dac[ o vrea Cel de Sus, ad[ug[ o alta ridic`ndu-=i o pereche de ochi negri, sc`nteietori, ]nspre albastrul senin al v[zduhului. Barba Gheorghe ar[t[ c[tre b[tr`nul care nu r[spunsese nimic =i nici nu dase vreun semn de ]n\elegere. — Vede\i, mo=neagul acela e surd. Aici to\i oamenii sunt surzi. — Cum se poate asta? Adic[ to\i b[rba\ii din insula asta sunt surzi? ]l ]ntreb[ unul dintre noi. 126 Jurnal de bord

— Da, da, a=a este!... Asta vine de la meseria lor. E foarte grea meseria asta. }n lege st[ scris c[ nu este voie s[ se pescuiasc[ bure\i dec`t cu scafandru, dar negustorii nu se \in de lege. Este mai ieftin cu afund[tori. Care sunt tari de piept =i ]not[tori me=teri se las[ p`n[ la ad`ncime mare. Dar nu se =tie c`\i se mai ]ntorc din cei care pleac[ din sat la pescuit. }n fiecare an se pierd mul\i. Unii se ]neac[, pe al\ii ]i m[n`nc[ rechinii, mul\i se ]n[bu=[, scuip[ s`nge, de la o vreme mai to\i surzesc, li se rup unghiile =i li se ]nro=esc ochii. C`nd nu mai pot s[ ias[ ]n mare, r[m`n ]n sat =i se sting ]ncet, v[z`nd cu ochii, pier usc`ndu-se pe picioare. Femeile umbl[ ]mbr[cate ]n negru, a=a li-i portul cinci luni de zile pe an, c`t sunt du=i b[rba\ii. S[ te afli aci c`nd se ]ntorc pescarii s[ vezi ce bocete se aud ]n tot satul. C`nd eram gata de plecare, pe c`nd tr[geam lan\ul ancorei, la biserica ascuns[ ]ntre m[slini, pe coasta muntelui pietros, ]ncepu s[ sune clopotele pentru liturghie. C`teva clipe ne-am oprit din lucru, tres[rind ]n vraja dang[telor care ]nfiorau lini=tea solemn[ a golfului. Sunete prelungi, j[luitoare, se loveau de pere\ii st`ncilor, care le r[sfr`ngeau spre larg, unde vibrau pierdute ]n singur[tatea m[rii, f[r[ a fi auzite de acei pentru care at`tea suflete rugase cerul. }ntinz`nd p`nzele, am plecat trec`nd pe aproape de iahtul lui Rothschild, care venise de cu noapte, ancor`nd chiar la intrarea ]n port. Sub ploaia razelor de soare, vasul acesta m`ndru, alb peste tot, t[iat ]n forme fine, gra\ioase, p[rea o leb[d[ uria=[ plutind lucitoare pe oglinda unui lac. Sus, pe punte, se z[rea un grup de privitori ]narma\i cu binocluri =i ocheane lungi, admir`nd priveli=tea insulei care se desf[=ura asemenea unui tablou v[zut printr-un ochi de panoram[. }mbr[c[mintea femeiasc[, ]nflorit[ ]n culori armonizate, are un farmec deosebit, prim[v[ratic, pe puntea vapoarelor ]n aerul liber, ]n lumina m[rii. 127 Jean Bart

+i cum stam c[t`nd spre vaporul str[nepo\ilor lui Mayer Anselm Rothschild, umilul b[iet de birou dintr-o banc[ din Hanovra — f[r[ s[ vreau — o ]ntrebare mi se ]ncheg[ ]n minte: „Ce g`nduri s-or fi ]ncruci=`nd oare ]n capu=oarele cele blonde, a=a de dr[g[la= ]nv[luite ]n gazul =i muselina care fluturau ]n b[taia v`ntului? Ce vor fi g`ndind oare privind la convoiul acela de umbre negre, care se strecurau t[cute =i cucernice pe c[rarea =erpuit[ de la bisierica din deal?...“

Slujba se sf`r=ise, =i femeile cernite, duc`ndu-=i copila=ii ]mbr[ca\i ]n alb, coborau la vale ]n sat, pe la casele lor s[r[c[cioase. 1908, august

128 DATORII UITATE 1916 DATORII UITATE

Cu trenul de diminea\[ d-na Corbu plecase, chemat[ printr-o telegram[ de tat[l ei, care se afla bolnav la la=i. Petre Corbu, care-=i petrecuse so\ia p`n[ la gar[, se ]ntorcea pe jos ]n ora=, singur, nec[jit. La cap[tul =oselei se opri o clip[, parc[-i era ur`t s[ se ]ntoarc[ acas[. Cum n-avea or[ de curs la liceu ]n diminea\a aceea, se ]ndrept[ agale spre port; voia s[ scape de grija care-l st[p`nea. Din cap[tul =oselei ap[rea ]ntreaga panoram[ a portului, cu via\a, mi=carea =i culorile v[zute ]n zarea alb[strie a luciului apei. C`teva b[rci pe Dun[re, departe, cu p`nzele ]n v`nt, p[reau ni=te fluturi albi ]n zbor, juc`ndu-se deasupra apei. Un remorcher mic, ca un g`ndac, sf`r`ind r[gu=it, t`ra ]n urma lui un =lep de patru ori mai mare, greoi, cu burta plin[ de gr`ul pe care-l ]nghi\ise. O pornise desigur spre Br[ila. }n port se-nc[rcau la cheiu vreo opt vase cu rapi\[ =i gr`u. +i Petre Corbu nu se mai s[tura privind toat[ mi=carea ceea, alerg[tura, lucrul gr[bit =i fuga hamalilor descul\i, pe schelele de lemn, cu sacul ]n spinare. Cum sta privind la gr`ul auriu, ce se scurgea ]n valuri, ca apa, ]ntruna, el se g`ndea la bog[\ia \[rii acestea: „C`t aur n-a plutit pe Dun[re =i mare, spre \[ri ]ndep[rtate, hr[nind o lume ]ntreag[ ]n scursul at`tor vremuri!...“

* Petre Corbu era de cur`nd numit profesor definitiv de istorie la liceul acestui ora= de pe malul Dun[rii. 130 Jurnal de bord

Ridicat de jos de o m`n[ binevoitoare, muncise ani de zile, chinuit prin =colile statului, p`n[ izbutise a-=i face un loc sigur =i tihnit ]n lume. Singurul b[iat al lui Arghir Corbu, dasc[lul bisericii din Cuz[ni, Petric[ crescuse mai mult prin curtea bisericii, ca un copil f[r[ mam[. Coana Profiri\a, preuteasa, femeie miloas[ =i bun[, se ]ngrijise de copilul acesta din ziua ]n care ]nchisese ochii d[sc[li\a. Dasc[lul Arghir, om s[rac =i cuminte, nu hr[nea n[zuin\i de=arte =i nu visa pentru fiul s[u o soart[ mai mare dec`t credea c[ i se cuvenea. Ca s[ ajung[ b[iatul mai sus dec`t d`nsul, era bine, dar din cele c`teva pr[jini de p[m`nt nu-l ajutau puterile s[ scoat[ at`ta c`t i-ar fi trebuit copilului s[ ]nve\e carte mai departe, la ora=. Era mul\umit c[ sf`r=ise cu bine =coala din sat =i se f[lea chiar cu b[iatul, care-i \inea isonul ]n strana din dreapta. Dar cine poate cunoa=te drumul ursitei fiec[rui om? De=i chemarea fireasc[ a lui Petre Corbu p[rea a fi aceea de a urma via\a tat[lui s[u la lucrul c`mpului =i ]n slujba bisericeasc[, o ]nt`mplare nea=teptat[ ]i schimb[ macazul vie\ii, cum spunea chiar el r`z`nd, de c`te ori povestea plecarea lui la ora=. Era ]n adev[r o ]nt`mplare c[zut[ parc[ din cer. Ce fr[m`ntare a fost atunci ]n tot satul, m[ rog, =i p`n[ ]n ziua de azi povestesc b[tr`nii cum s-a ]nt`mplat o asemenea minune, care nu s-a mai pomenit dec`t doar[ ]n Evanghelie. Era tocmai ]n ziua de S`nt[ Marie, =i lumea forfotea pe uli\a satului =i ]n b[t[tura c`rciumii, ca ]n zi de s[rb[toare, c`nd a=a, pe la o toac[, se auzir[ clopote =i zurg[l[i dinspre podul Trotu=ului. +i o tr[sur[ de t`rg, tras[ de patru cai negri ]nh[ma\i buzi=, se vedea venind ]n goan[, ]ntr-un nor de praf, pe =oseaua Bac[ului. }n tr[sur[ era un militar cu chipiul ro=u =i o cucoan[ cu umbrel[ alb[. Nimeni n-a putut b[nui ce anume caut[ boierii ace=tia ]n Cuz[ni =i de ce se oprise tocmai ]n poarta bisericii. P[rintele Ilie, pe care povara celor optzeci =i opt de ani ]l ]ndoise de mijloc, dar nu-i ]mb[tr`nise inima, se-nv`rtea printre 131 Jean Bart c[pi\ele de f`n proasp[t cosit din livada bisericii. C[uta loc potrivit pentru cl[ditul stogurilor care trebuia s[ ]nceap[ a doua zi. — D-apoi bine, p[rinte, nu la=i lucrul nici ]n zi de s[rb[toare? Erai mai ferche= c`nd slujeai la ,,Sfin\ii Apostoli“, la Bac[u, zise r`z`nd militarul, care privea pe deasupra z[plazului ]n livad[. P[rintele, pe care-l prinsese vremea numai ]n c[ma=[, surprins =i ru=inat oarecum, nu =tia ce s[ r[spund[, dar striga mereu la un b[ietan s[ deschid[ porti\a =i s[-i aduc[ antereul din tind[. De cum a intrat ]n curtea bisericii, militarul a ]nceput a c[ta cercet[tor ]mprejur, parc[ ar fi vrut s[ vad[ dac[ sunt toate r`nduite la locurile lor. — Da’ ici, l`ng[ biseric[, era un m[r domnesc, p[rinte? — He! de c`\i ani s-o uscat, s[racu... l-am t[iat =i l-am pus pe foc. — Da’ dincoace, ]n spatele bisericii, era casa dasc[lului Chitic, cela scurt =i =chiop? — D-apoi de c`\i ani l-o iertat D-z[u pe Chitic... =i casa i s-o d[r`mat c[ era o cocioab[. Pesemne c-ai mai fost matale pe la noi prin sat, c[ tot lucruri vechi de at`\ia amar de ani m[ ]ntrebi. +i p[rintele, ridic`ndu-=i spr`ncenele albe =i stufoase, c[ta mirat =i ]n zadar ]=i chinuia fruntea ]ncre\it[ s[ poat[ reg[si ]n minte ]nf[\i=area acestui om chipos =i m`ndru, cu barbi=onul t[iat dup[ ciocul lui Cuza. — Profiri\o! Profiri\o! ia g[te=te de dulce\i pentru boieri! strig[ p[rintele, pe c`nd intrau cu to\ii ]n casa r[coroas[ ]n care plutea mirosul de gutui. — D-z[u s[ m[ ierte =i s[ m[ ierta\i =i d-voastr[, d-le colonel — tot st[ruia p[rintele — de, b[tr`ne\ele, pesemne, c[ nu m[ mai ajut[ capu ista al meu. Nu-mi aduc aminte de fel s[ v[ fi cunoscut c`ndva... Da’ oricum, s[ nu v[ fie cu b[nuial[, da’ cu ce daraveli v-a\i ab[tut =i pe la noi, prin partea locului? Militarul se ferea s[ r[spund[ limpede, tot schimba vorba =i ]ntreba pe r`nd despre to\i oamenii din sat, pe c`nd fa\a i se lumina de-un z`mbet voios, prietenesc.

132 Jurnal de bord

— P[rinte, da’ era =i-un b[iet: Panaite, mititel =i nesp[lat, ia a=a de pripas prin curtea bisericii, ]\i mai aduci aminte de el sfin\ia-ta? Unde mai e b[ietul cela, p[rinte? — He!... Pitache... b[ietul Siritencii. M[ica-sa, v[dan[, l-o l[sat pe drumuri. Cine =tie pe unde o mai fi... ia s-o ales un soi r[u, c-o fugit la t`rg cu ni=te c[r[u=i =i nici p`n[ ]n ziua de azi nu s-o mai ]ntors. Aminteri s-ar[ta iste\ =i cu tragere de inim[ la carte, dar u=[rnic... soi r[u =i pace. — L-ai mai cunoa=te, dac[ l-ai vedea, p[rinte? — D-apoi de unde, c`nd de at`\ia ani i s-o pierdut =i urma? G`ndesc c-o fi murit pe undeva. Cucoana, care urm[rea cu ochii ]n lacrimi toate vorbele care se schimbau, nu mai putu s[ se st[p`neasc[. — N-a murit, p[rinte, [sta-i Pitache, p[rinte... +i b[tr`nul st[tu o clip[ nedumerit, c[t`nd \int[ ]nainte, apoi se repezi la icoane, lu`nd ]n bra\e pe Maica Domnului. — Doamne, Preacurat[, f[c[toare de minuni, mort ai fost =i-ai ]nviat, pierdut ai fost =i te-am aflat... +i printr-o perdea de lacrimi calde, p[rintele se uita =i-l m[sura din cap p`n[-n picioare, =i nu-i venea s[ cread[ c[ cel ce se afla ]nainte-i ]n haine boiere=ti, cu galoane de aur, =i copilul cela sprin\ar =i de pripas de alt[dat[, erau unul =i acela=i om. Cinci zile c`t a stat colonelul ]n Cuz[ni, la casa p[rintelui Ilie, lumea nu mai contenea venind care dincotro s[ vad[ cu ochii minunea care se povestea. Dintre d`n=ii, din satul lor, dintr-un copil de pripas, s[ se ridice un om care s[ ajung[ p`n[ la a=a m[rire =i slav[ — cine ar fi crezut vreodat[?... — Cine poate =ti, din toat[ mul\imea chemat[, care va fi cel ce este alesul Domnului, zicea p[rintele la to\i cei care-l cercetau s[ afle cum s-a ]nt`mplat minunea. +i p[rintele, de c`te ori vorbea de ]nt`mplarea asta, ]=i arunca ochii la icoane =i se apleca de =ale cu m`inile ]ncovoiate ]n chip de m[t[nii, c[-=i aducea aminte sfin\ia-sa de unele fapte pentru care se mustra oarecum.

133 Jean Bart

— De... D-z[u s[ m[ ierte, spunea ]n tain[ la c`te unul, iaca, l-am =i b[tut uneori, z[u a=a, m[ rog, ca pe un copil... ca acuma ]mi aduc aminte, c`nd l-am prins cu m`na ]n c[ld[ru=[ la o zi-nt`i. D[, de unde puteam eu s[ g`ndesc ce are s[ ajung[ el odat[... cum e scris omului, care trebuie s[ ajung[ boier, ajunge; care nu, r[m`ne \[ran p[m`ntean. ...+i colonelul a r[scolit tot satul =i s-a s[rutat cu to\i tovar[=ii din vremea copil[riei, de pe c`nd umbla descul\ =i cu capul gol, pr[jindu-se pe nisipi=ul cald, la malul Trotu=ului. +i to\i erau acum ]nc[run\i\i de v`rst[ =i nevoi, c-o droaie de copii pe urm[, cu to\ii gospodari, care mai cuprin=i, care mai s[raci, dup[ cum le fusese partea fiec[ruia pe lume. Cel dint`i pe care a dorit s[-l vad[ colonelul era Arghir Corbu, dasc[lul bisericii satului; de d`nsul ]i era mai tare dor, c[ ]i fusese a=a de bun prieten de se aveau a=a ca fra\ii de cruce am`ndoi. Cu el fugise din Cuz[ni acum vreo treizeci de ani, ]ntr-o noapte, c-o tab[r[ de c[r[u=i, care mergeau cu sare la Bac[u. C`nd a fost s[ plece colonelul din Cuz[ni, s-a \inut mult de Arghir ca s[-i dea b[iatul s[-l duc[ la ora=. — Am s[ \i-l fac om, zicea el ]ncrez[tor =i sigur... Dac[ eu din nimic am ajuns unde sunt, d-apoi b[iatul [sta, pe care eu am s[-l ajut =i am s[-l c[l[uzesc ]n via\[... +i Petric[, mititel c[ abia ]i ajungea capul, tuns chilug, p`n[ la clan\a u=ii, cu obrajii umfla\i =i rumeni de ar=i\a verii, c[ut`nd cu ochii ]n jos, la picioarele goale =i ]n\epate de m[r[cini, asculta cu spaim[ cum i se croia soarta vie\ii lui. Ce n-ar fi dat s[ scape mai cur`nd de acolo din fa\a boierilor =i s[ alerge afar[, unde-l a=tepta Mitri\[, b[iatul morarului, cu prinz[toarea de vr[bii, cea nou[, la care lucrau de-o s[pt[m`n[. +i c`nd l-a ]ntrebat colonelul de vrea s[ mearg[ cu d`nsul la ora=, nici n-a fost chip s[-i descle=te gura; lui Petric[ ]i dase ochii ]n lacrimi =i abia de mai z[rea str[lucind galoanele la m`na care-l m`ng`ia, \in`ndu-l de b[rbie. — A=a-i el ru=inos cu lumea str[in[... da’ are s[ se ]nve\e

134 Jurnal de bord el, c[uta s[-l apere t[tuc[-s[u... s[ te faci a-l vedea pe afar[, c[ numai gura lui s-aude. P[rintele Ilie s-amestec[ ]n vorb[: — D-apoi bine, m[i Petric[, tu nu vrai s[ te faci boier?... M[car s-ajungi c`nd ]i fi mare iote a=a de m`ndru... c[ s[ fi avut =i tat[-t[u minte la vreme, nu se mai canonea acuma. — He... pesemne a=a mi-a fost scris... c[ dac[ ar =ti omul dinainte — =i dasc[lul oft[ din greu, ap[s`ndu-=i cu pumnul furca pieptului — amu... ce s[ mai zic... dac[ a=a mi-o fost partea, sf`r=i cl[tin`nd ]nceti=or din cap. ... +i ]ntr-o diminea\[ r[coroas[ de august, a plecat tr[sura colonelului ]n sunetul clopotelor, prin mijlocul satului. Pe capr[ sta Petric[, primenit curat, \in`ndu-=i o leg[tur[ cu schimburi ]n bra\e =i urm[rind cu ochii cum s-alungau ]n goan[ copitele cailor ]ndemna\i de bici. C`nd s-a pierdut din ochi tr[sura spre podul Trotu=ului, departe, atuncea au intrat t[cu\i, pe poarta bisericii, p[rintele Ilie, dasc[lul =i coana preuteasa, care n-a mai putut r[bda: — Nu de alta — zicea =terg`ndu-=i ochii — dar ]i prea mititel... unde s-o mai pomenit s[-l dai a=a de fraged printre str[ini... — Las’, c[ are s[ fie bine, gr[i p[rintele c[tre Arghir, care mergea t[cut cu ochii ]n p[m`nt. +i p`n[ acuma mai povestesc s[tenii din Cuz[ni de ]nt`mplarea asta. Duminica =i ]n s[rb[tori, cu to\ii privesc portretul pe care p[rintele Ilie l-a pus chiar ]n pridvorul bisericii din sat, precum ca s[ se =tie de c[tre tot norodul c[ omul care s-a ridicat de acolo, dintre ai lor, nu i-a uitat, c[ el a zugr[vit biserica din nou, a ref[cut =coala =i a ]ngr[dit frumos morm`ntul p[rintelui Andrei, care-i pusese bucoavna pentru ]nt`ia=i dat[ ]n m`n[.

* Cu =tiin\a lui =i cu st[ruin\a colonelului, Petric[ izbuti s[ intre ca bursier ]n internatul liceului din la=i. Speriat =i z[p[cit de zgomotul =i ]nvalm[=ala lumii, cu greu s-a fasonat =i el ]n chipul =colarilor din internat.

135 Jean Bart

Mai to\i erau b[ie\i s[raci, veni\i de pe la \ar[ ca s[-=i deschid[ drumuri, s[ poat[ s[ r[zbeasc[ ]n via\a de v`rtejuri a lumii de ora=. Ce lupt[ cu programul =i orele de clas[, care treceau ]n chinuri p`n[ suna afar[ glasul r[gu=it al clopotului =colii... De c`te ori nu-l apucase pl`nsul =i dorul de acas[, c`nd r[m`nea cu ochii pierdu\i, c[t`nd pe geam ]n zarea fumurie spre culmile Galatei acoperite de vii =i de livezi. +i c`te umi- lin\e nu trebuia s[ ]ndure, de c`te ori nu-=i sim\ise obrajii ]mbujora\i de s`nge. }n certuri copil[re=ti pentru un creion sau pentru o c[limar[, i s-aruncau din partea externilor vorbe r[ut[- cioase: „C[-i venit de la oi, c[-i tot \[ran, de=i st[ tot la un loc cu b[ie\ii de familie bun[“. +i uneori pl`ngea de ciud[, seara, ]n dormitor, cu p[tura pe cap, ca s[ nu-l vad[ nimeni. T`rziu, c`nd somnul ]l biruia la urm[, visa visuri frumoase, v[z`ndu-se departe, pe malul Trotu=ului, ]n satul lui, la munte. }n toate duminicile ie=ea ]n ora=. Cu ce grij[ ]=i cur[\a hainele albastre =i nasturii cei auri\i... M`ndru, ]n uniforma =colii, pleca ]ntins acas[ la colonelul, privindu-se ]n geamurile pr[v[liilor pe strad[. C`t de tare ]i b[tea inima de cum intra pe u=[ — ]l ]nfiora t[cerea aceea rece din sala de intrare. +i ce ]ncordare ]n vorb[ =i mi=c[ri; ve=nic cu frica s[ nu fac[ vreo st`ng[cie; la mas[ mai cu seam[, duduia Maricel, feti\a colonelului, un dr[cu=or brunet, cu p[rul cre\ =i prins ]n panglici ro=ii avea ni=te ochi a=a de negri =i p[trunz[tori, c[ bietul Petric[, sim\indu-se privit, trebuia s[ stea smirn[ cu ochii ]n farfurie. Examenele ]l r[zbunau de suferin\a de peste an. |[ranii bursieri ie=eau premia\i mai ]n toate clasele liceului din Ia=i. +i umilin\a, ce la ]nceput le plecase capul, cu ]ncetul se pref[cea ]n m`ndrie trufa=[ sau ascuns[. Patimile se r[scoleau de ambi\ie ]n cei tari, care aduceau ]n lupt[ putere de munc[ =i voin\[. Cu c`t vremea trecea =i Petre se deprindea cu via\a =i cu lumea ]n care se ]ndrumase, cu at`ta sl[beau leg[turile de locul din care se dezr[d[cinase. 136 Jurnal de bord

}n cei dint`i ani ]=i petrecuse vacan\ele la \ar[. Tot satul se minuna de d`nsul, c`t de cuminte =i ]nv[\at era. „Domnul Petric[“ ]l numeau b[ie\ii cu respect. Iar dasc[lul Arghir s-a ]nchinat c`nd l-a v[zut ]nt`i; mai nu-i venea s[ cread[ c[ e Petric[ al lui, a=a era de m`ndru ]n haina lui albastr[, cu =apca aplecat[ pe o parte, t[cut =i m[surat ]n toate. C`nd s-a f[cut mai mare, vreo c`\iva ani de-a r`ndul nici n-a mai dat prin sat; g[sise o prepara\ie de unde putea s[ c`=tige =i ]n timpul vacan\ei de var[. }n cursul superior ]l p[r[si ambi\ia cea =col[reasc[, cititul ]i deschisese orizonturi noi =i largi. El, care ani de zile nu avusese alt[ \int[ dec`t s[ ajung[ ]nt`iul, acuma r[sfoia cu sil[ caietele de =coal[, ]n timp ce sorbea cu l[comie c[r\ile oprite, aduse pe ascuns =i \inute pe sub saltele ]n dormitorul =colii. }n scurt timp, era deocheat de-a binelea, Direc\ia ]l trecuse de mult pe lista neagr[, de c`nd, ]ntr-o or[ de latin[, fusese prins citind pe ascuns o revist[ urgisit[. C-un fel de m`ndrie =i ]n[l\are de sine, Petre Corbu ]=i primi pedeapsa care-i atr[gea pierderea bursei. Trebuia s[ se hr[neasc[ singur. Dar c`t de tare era! Un vis m[re\ ]i ]mb[ta sim\irea ]n dorul lui de lupt[, ]n focul tinere\ii. +i ]n via\a-i de student s[rac, ]n v[lm[=eala cr`ncen[ a luptei pentru trai, cunoscu mizeria, umilin\a, revolta =i descurajarea... De c`te ori nu a sim\it c[ =ov[ie=te =i-i gata s[ cad[ ]ngenuncheat, =i iar[=i s-a ridicat, ]ncord`ndu-=i puterile din nou. T`rziu a r[zb[tut. Ajunsese la \int[. Era asigurat, dar nu mai era acela=i...... }ncepuse a se ]ngr[=a de c`nd se ]nsurase. Must[\ile negre, care-i c[deau ]n jos, le ]ntindea mereu pe obrajii rumeni =i ]n[spri\i de brici.

137 Jean Bart

Greoi, cu p[l[ria moale tras[ pe ochii din care se pierduse str[lucirea cea vie de alt[dat[, pu\in plecat, p[=ea rar =i potolit, f[c`nd acela=i drum ]n fiecare zi, de acas[ p`n[ la =coal[. Judeca s[n[tos, dar prea vorbea pu\in =i nu putea s[ lege prietenii mai str`nse. Dup[ ce s-a stins =i dasc[lul Arghir, el n-a mai dat pe acolo. De satul lui s-a ]nstr[inat cu totul. De ce, nici el n-ar fi putut s[ spuie. +i nici n-a c[utat vreodat[ s[-=i l[mureasc[ via\a, le- g`nd-o cu trecutul de unde a fost plecat. Nea=tept`nd nimic ]n via\a-i tihnit[, monoton[, se mul\umea s[-=i p[streze locul pe care-l prinsese ]n trud[ =i necazuri. Corect =i cump[tat, nu ]ncerca a se ]n[l\a mai sus, de team[ s[ nu cad[. De aceea se ferea s[ intre ]n angrenajul ro\ilor politice, care l-ar fi putut ridica deodat[ sau strivi, ]n ]nv`rtitura lor nebun[. Din focul ce p`lp`iese odat[, ]n vremea tinere\ii, nu mai =tia nici el de-a mai r[mas ceva sub stratul de cenu=[ pe care-l a=ternuse nevoile =i vremea. Resortul sufletesc p[rea de mult tocit. Nu se t`ra, dar nici nu ]ncerca s[ zboare.

* }n diminea\a acelei zile r[coroase, de prim[var[, Petre Corbu cutreierase de vreo dou[ ori portul, oprindu-se la fiecare pas ca un om f[r[ treab[. Era tocmai s[ se ]ndrepte spre ora=, c`nd se opri iar[=i ]n loc ca s[ priveasc[ pe luciul apei ]n sus. Un caic turcesc aluneca la vale, ]ncet =i lin, numai c-o p`nz[ prins[ la unul din catarge. De departe se z[rea o gr[m[dire de oameni, vite =i c[ru\e, toate claie peste gr[mad[. Oameni nevoia=i care se mutau cu tot s[r[c[ciosul lor avut. Caicul se apropia u=or de mal, ajutat de cele dou[ lope\i lungi, care se ridicau ]ncet din ap[ =i se l[sau s[ cad[ obosite ]ntr-o mi=care greoaie, caden\at[. Abia se lipi vasul de cheiul ]nalt de piatr[, =i ]ncepu s[ se aud[ zgomot de strig[te =i ceart[.

138 Jurnal de bord

Petre Corbu se ]ndrept[ ]ntr-acolo. Un gardist din port ]l l[muri c[ sunt ni=te veterani, care vin de dincolo, c[ e ordin s[ nu-i lase s[ debarce =i c[ ei „se pun contra“, cic[ nu vor s[ se ]ntoarc[ ]n Dobrogea. — Da’ de unde sunt? Unde vor s[ mearg[? — Cic[ sunt de prin \inutul Bac[ului, de la Cuz[ni, trebuie s[ le dea p[m[nt, =i ei acu... Dar Petre Corbu n-a mai ascultat sf`r=itul, plecase ]n grab[ spre caic, st[p`nindu-=i b[t[ile gr[bite ale inimii. ... Din Cuz[ni!... =i un fior cald ]i str[b[tea prin tot trupul... e satul lui... Sunt oameni din satul lui, din Cuz[ni... nu se poate s[ nu-i cunoasc[ dac[ sunt din Cuz[ni. Dinspre caic, pe marginea cheiului, venea =chiop[t`nd un \[ran b[tr`n, =i ]n urma lui un soldat de gr[niceri. De departe, dintr-o arunc[tur[ de ochi l-a recunoscut: „E b[di\a Sandu... desigur c[-i b[di\a Sandu“... +i ]n minte ]i n[v[li cu o repegiune uimitoare, ]n clipe luminoase, o lume de imagini r[mase de mult[ vreme ]n umbr[. ... }n tr[s[turi din ce ]n ce mai clare ]=i amintea de chipul unui rom`n voinic =i m`ndru, cu ochii negri, mari, sub spr`ncenele stufoase, ]mbinate... musta\a c[runt[ =i r[sucit[ ]n sus... purta c[ciul[ brum[rie dat[ ]napoi pe ceaf[... =i avea un piept lat de-i plesnea pieptarul cel de piele ]nflorit ]n cusuturi de arnici ro=u... cu trei decora\ii prinse ]n =ir ]n partea st`ng[... Copiii se ]ndesau s-asculte cu gura c[scat[ c`nd se pornea a povesti minunile cu turcii... Valea larg[ a Trotu=ului, dintre mun\ii alb[strii din zare, ]i ap[rea ca printr-o p`nz[ de fum auriu juc`nd deasupra apei ]n razele de soare. Pe coasta ]nclinat[ p`n[ ]n prundi= =i, ]n lung, p`n[ la pod, se ]ntindea tot satul r[sp`ndit... =i prin verdea\a livezilor de pruni, casele mici =i albe par ni=te pietre c[zute din cer la ]nt`mplare... De cealalt[ parte se ridicau f`ne\ele pe culme p`n[ sus... }n fund, pe deal, sunt t`rlele de vite... se v[d ]n zarea =tears[ bordeiele din Coman ca ni=te p[s[ri negre l[sate din zbor s[ se odih- neasc[... }n vale, biserica =i cei doi plopi tremur[tori la poart[... 139 Jean Bart al[turi casa lor cu strea=in[ p`n[ ]n p[m`nt de joas[, pe care se ridicau la fug[ cele dou[ capre negre ale coanei preutesei... moara forfotind pe ascuns, b[gat[ ]n s[lciile g`rlei... +i ]n dosul morii c[su\a lui b[di\a Sandu, ]n cap[tul iez[turii...... Dar cum a ]mb[tr`nit s[racul!... Drept ]n fa\a lui se opri, \in`ndu-=i r[suflarea: — Bun[ ziua, b[di\[ Sandu. Nu m[ mai cuno=ti? |[ranul se opri =i, sco\`ndu-=i c[ciula din cap, c[ta cu mirare. — Poi... de unde s[ v[ cunoa=tem, boierule, c[ noi nu suntem de pe aici, venim de departe. — Nu e=ti dumneata Sandu Clipea din Cuz[ni? — Ba a=a ]mi zice. D-apoi matale de unde =tii? — Nu-\i mai aduci aminte de b[ietul lui Arghir dasc[lu? — Ira!.. Nu-i fi Petru\[ al lui Arghir, nepotul p[rintelui Ilie?... Poi de unde, Doamne iart[-m[, s[ te mai cunosc, c[ erai numai at`tica de-o =chioap[ c`nd te-o luat colonelu s[ te dea la =coal[ la ora=. A=a-i... iote taman obrazul lui Arghir, ]i semeni, da’ ceva mai smolit =i mai plin la obraz. Curat vorba aceea, c[ munte cu munte se ]nt`lne=te, d-apoi om cu om. — Ei dar unde v[ duce\i? Ce c[uta\i tocmai pe aici? — la! am dat de o pozn[ mare, nu vrea s[ ne dea voie s[ ne cobor`m aici ]n Rom`nia, cic[ s[ ne ]nturn[m ]napoi ]n Dobrogea. O zis c[ ni d[ p[m`nt, =i nu ni-o dat, acum nici ]napoi nu ne las[... da’ noi nu mai vrem p[m`nt, c[ ne-am hr[nit noi de p[m`ntu de-acolo, vrem s[ ne ]ntoarcem ]napoi ]n satul nostru. — Iaca vine =i domnul subcomisar, zise soldatul de gr[- niceri care se oprise mai deoparte; d[, eu izicut ordinu, cic[ nici un veteran n-are voie s[ debarce. Dac[ el a zice s[-i las, ]i las. Subcomisarul din port, un om ]nalt =i chipe=, cu o \igar[ special[ a=ezat[ dup[ ureche, venea agale citind o h`rtie desf[cut[.

140 Jurnal de bord

— Bine, m[ cre=tine, da’ tu nu =tii rom`ne=te? C`nd ]\i spun c[ a=a-i ordinul s[ v[ trimitem ]napoi? — Apoi de dou[ s[pt[m`ni umbl[m a=a pe drumuri... de c`nd ne chinuim a=a; ni-o murit =i vitele de foame, nu mai avem nici un leu de parale, ce-o s[ facem noi acolo, vremea de ar[tur[ o trecut, nu mai e chip de f[cut ceva, vrem s[ ne ]ntoarcem ]napoi ]n satul nostru. Pe c`nd b[tr`nul vorbea \in`ndu-=i c[ciula ]ntr-o m`n[ =i c[t`nd rug[tor ]n ochii subcomisarului, Petre Corbu sim\ea cum s`ngele ]i n[v[lea ]n obraz; nu se mai putu st[p`ni: — Da’ bine, domnule, oamenii [=tia sunt urm[ri\i? Au furat ceva? Nu sunt liberi? Cum pute\i s[-i opri\i a=a? Domnul subcomisar, cu toate c[ fruntea i se ]ncre\ise de o und[ de m`nie, r[spunse neted, p[str`nd un sur`s rece: — Cu toate c[ n-am onoarea s[ cunosc cu cine am de-a face, dar ca om cult, d-ta trebuie s[ ]n\elegi mai u=or dec`t un \[ran cum st[ chestia. M[ rog, citi\i telegrama prim[riei din Cuiusu. Iat[ ce zice ]n original:

„}napoia\i cele trei familii de veterani pentru darea p[m`nt ]n c[tunul nou Prin\ul Nicolai. Isc[lit: primarul comunei Cuiusu“.

M[ rog, pot face altfel dec`t zice ordinul? ad[ug[ omul legii, d`nd din umeri =i b[g`nd tacticos h`rtia ]n buzunar. — Dar bine, domnule, telegrama asta e un ordin de urm[rire? Dac[ oamenii nu vor s[ ia p[m`nt, o s[ le dea cu d-a sila? Ei vor s[ se ]ntoarc[ ]napoi ]n satul lor. M[ rog, unde-i d-l comisar al portului, s[ vedem ce zice dumnealui? — Nu poate s[ zic[ dec`t ce-am zis =i eu; dar n-ave\i dec`t s[-l a=tepta\i pe dumnealui. — Mare n[caz, m[i frate, ]n ce pozn[ am intrat... unde s-o mai pomenit una ca asta, s[ nu te lase nici la casa ta, parc[ am f[cut moarte de om. +i mo=neagul blajin =i umilit, care se jeluia cu at`ta

141 Jean Bart dezn[dejde, izbucni deodat[ ]n furie aprins[, smucindu-=i c[ciula din cap =i bufnind-o de p[m`nt: — Dar nu m[ las nici mort!... c[ numai sufletul meu =tie c`t am p[timit, de c`nd umbl[m ca =i c`inii hoinari pe drumuri! =i ]n ochii b[tr`nului sc[p[rau sc`ntei de ]ncruntare. }=i cl[tina capul pletos, trec`ndu-=i cu ciud[ degetele noduroase prin vi\ele p[rului ]nc`lcit. — Dar lini=te=te-te, bre omule, nu ]n\elegi c[ nu poate s[ v[ opreasc[? ]ncerc[ s[-l potoleasc[ Petre Corbu. O s[-i vorbesc comisarului, =i dac[ n-o vrea, mergem la prefectur[, nu se poate s[ nu v[ dea drumul. B[di\a Sandu, t[cut, ]=i ridic[ de jos c[ciula ]n[lbit[ de praful de pe drum =i, potolit, =terg`nd-o cu m`neca sumanului, oft[ ad`nc =i zise ]ntr-un t`rziu: — Amu, toat[ n[dejdea la dumneatale ni-o mai r[mas... z[u, \-[i face o poman[ mare cu noi. — Ia s[ mai st[m jos pe sacii i=tia, p`n[ o veni comisarul, s[ nu-l sc[p[m, nu faci o \igar[, b[di\[? +i Petre ]i ]ntinse tabacherea. Mo=ul o lu[ cu grij[ =i, a=ez`nd-o pe genunchi, ]=i r[suci o \igar[ groas[. — De c`nd s-o scumpit h`rtia, fum[m =i noi cu cea de gazet[ ori cu p[nu=i de popu=oi uscat. Apoi t[cur[ am`ndoi. B[di\a Sandu, care-=i l[sase c[ciula ]n jos, pe ochi, c[ta \int[ ]n p[m`nt =i tr[gea c`te un fum de \igar[, rar, ad`nc, p`n[ ]n fundul pieptului. Petre Corbu, privind cu coada ochiului la sumanul rupt =i plin de noroi uscat, nu =tia cum s[ ]nceap[ vorba, o sfial[ copil[reasc[ ]l amu\ise; =i cum ar fi voit s[ =tie totul... s[ afle toate c`te s-au ]nt`mplat pe acolo de at`ta vreme ]n urm[! O clip[ ]i fulger[ prin minte un g`nd chinuitor de fric[ =i mustrare. Se ridic[ ]n picioare =i, azv`rlind \igara pe sf`r=ite, ]=i aprinse alta, tr[g`nd fumul repede, nervos. — B[di\[, ]ncepu el ]ncet, da’ pentru ce a\i plecat din sat, cum v-a\i hot[r`t s[ p[r[si\i casele, s-o lua\i a=a ]n lume?

142 Jurnal de bord

— He!... poi ziceam noi c[ tot de-o moarte era s[ murim... ori ]n satul nostru, ori aiurea, r[spunse mo=ul silit, c[t`nd tot ]n p[m`nt. +i iar t[cu. Cum sta ]n picioare, ]n fa\a lui, a=tept`nd nelini=tit, Petre Corbu sim\i c[ i se taie genunchii, =i, biruit, se l[s[ jos, moale, =ov[itor, un dor ne]n\eles ]i ap[sa inima. +i ca s[ scape de nodul care-l ]neca ]n g`t, cu ochii aproape ]n lacrimi, el ]ncepu oft`nd: — Tare mi-i dor =i mie de Cuz[ni... dar n-am putut sc[pa cu slujba asta a =colii... — Apoi tot n-ai g[tit cartea? — Ba da, acuma ]nv[\ pe al\ii. — A, se cheam[ adic[lea c[ e=ti de i=tia, profesor, cum ]i la ora=. Da, nu pot zice alta, dar ]i bun[ =i cartea. Dac[ apuci s-o prinzi, scapi de necazuri =i de munc[. Iaca n-a fost tot a=a cu b[ietul Tuduroaii =i cu cel al lui M[gur[, c[ nu i-am mai v[zut de c`nd au plecat la t`rg. }ntr-un t`rziu, dup[ ce =i-a r[sucit ]nc[ o \igar[, s-a hot[r`t b[di\a Sandu s[-=i descarce focul care-l ardea la inim[. — Nu mai este chip de trai; s-o ]nmul\it lumea, domnule, n-ajunge p[m`ntu =i pace. Poi dac[ numai eu se cheam[ c[ am avut =epte copii, patru fete =i trei b[ie\i. S-o ]mbuc[t[\it p[m`ntu, to\i se vait[ de p[m`nt, nu-i =i nu-i, ce s[-i faci!... M[ rog, sunt cincisprezece ani de c`nd ne judec[m ob=tea satului cu boieru aista nou, care a venit dup[ Muruze=ti. +tii cum ]i chestia? — Da... }mi aduc aminte ceva... de un proces lung care \ine de mult, ]ng`n[ Petre cam ru=inat, cu jum[tate de glas. — A=a-i, c[ bine zici, poi de unde s[-\i aduci aminte, c-ai plecat de mititel la ora=... M[ rog, din b[tr`ni, cic[, Muruzi, c`nd o ]ntemeiat satul, o adus oameni, c-avea nevoie s[-i lucreze mo=ia, =i li-o dat loc de cas[ =i p[m`nt de lucru — m[ rog, cum li-o fost tocmala — c[ sunt =i hrisoave bune la avuca\i... Dac[ o murit Muruzi =i-o venit ista nou, el n-o vrut nici ]n ruptu

143 Jean Bart capului s[ se ]n\eleag[ cu oamenii, cic[ el nu le ie de bune toate cum au fost ]n vechime... „Ci, am cump[rat mo=ia cu totul, n-ave\i drept la loc de cas[, =i p[m`ntul trebuie pl[tit, c[ =i vatra satului e f[cut[ tot pe mo=ia boiereasc[...“. +i iaca a=a s-o deschis procesul, care ne poart[ pe drumuri de-at`\ia ani. O cump[rat pe primarele =i pe notar, care acuma sunt de-ai lor, =i \ine-te la am`n[ri =i avuca\i, m[ rog, cum ]i treaba judec[\ilor. Copiii no=tri, ori nepo\ii dac[ or tr[i s[ vad[ sf`r=itul. Dac[ am v[zut c[ nu mai este chip de trai, c[ nu mai po\i s[ \ii nici un cap de vit[ ]n ima=, c[ ne lua din an ]n an mai mult, zic hai s[ m[ ]nscriu =i eu, c[ se zvonise prin sat de darea p[m`ntului la veterani ]n Dobrogea. M-am ]n\[les cu alde Miron Costea, Florea =i P[un, ca unde ni-a da, acolo ni- om duce. Ast[-iarn[ facem chip de vreo c`teva parale =i mergem la Constan\a, la ziua hot[r`t[. Lume peste lume, din toate col\urile \[rii venise veterani ca s[ se ]nscrie acolo. C[scam =i noi ochii la mare, c[ n-o mai v[zusem. Ba unii c`rteau, c[ iac[ unde ne d[ statul locuri, la marginea p[m`ntului, c[ de acolo ]ncepe apa. La can\elaria Domeniilor statului ni-o dat peticu ista de h`rtie cu pecetea =i cu num[ru: „La prim[var[, mo=ule, s[ vii s[-\i iei p[m`ntul ]n primire la Cuiusu“. M-am ]ntors frumu=el acas[ =i-am ]nceput a m[ preg[ti de str[mutare. Am v`ndut ce-am putut, s[-mi ]nchipuiesc ceva parale, ca pentru o treab[ ca asta. Cum s-o desprim[v[rat, ne-am =i ]nc[rcat cu to\ii; eram trei case din Cuz[ni, cari am plecat odat[ cu to\i, copchil, c[\[l =i purcel, m[ rog, ca pe vremea bej[niei. Femeile, cum li-i n[ravu, s[ boceau de parc[ mergeam la groap[. De la subprefectur[ ni-o venit bilet de drum, =i-o s[pt[m`n[ ne-am hodorogit cu capu de pere\ii vagonului, c[ erau de istea de marf[. Dup[ ce-am trecut Dun[rea, am luat-o pe jos cu carele din sat ]n sat, ca =atrele de \igani. Dup[ patru zile am ajuns la Cuiusu. C[tam noi ]n drum la p[m`nturi: ori pre uscate, ori sm`rcuri =i b[l\i; ne g`ndeam cu j`nd la m`ndre\a care o l[sasem noi ]n urm[, la Cuz[nii no=tri. Primarul din Cuiusu, dup[ ce ni caut[ ]n condic[ dup[

144 Jurnal de bord bilet, cic[ nu sunte\i ]nscri=i aici, ]\i fi la alt[ comun[, poate la Udeni. N-am mai v[zut bine ]naintea ochilor, c`nd am auzit o vorb[ ca asta. „Apoi, amu — zic — ce-i de f[cut?“ C-o fi, c-o drege... hai cu to\ii la Udeni. C`nd colo nici habar n-avea de noi. La cine s[ cei, la cine s[ te pl`ngi, cine s[ te asculte? Acolo ]n comun[ g[sim a=eza\i al\i veterani, tot de prin \inutu Bac[ului. Venise mai dinainte =i sf`r=ise ar[tura. Ne tocmim cu ei, s[ le muncim p`n[ s-o hotar] =i cu noi ]ntr-un chip. Da’, primarele, c`nd aude asta, nu =i nu, c[ lui nu-i trebuie oameni str[ini ]n comun[, =i ne scoate cu jandarmii din sat. Dac[ am v[zut =-am v[zut — zic — hai acas[ ]napoi. Da’ pe unde =i cum? M[ rog, ce s[-\i mai spun c`te-am p[timit? +epte zile pe drumuri desfundate, de intra roata p`n[ ]n butuc; vitele moarte de foame, de-\i era mai mare jelea. Doi c[i=ori i-am v`ndut s[ mai ]nchipuim ceva parale. Un juncan mi-o pierit, ba ]ntr-un loc ni=te p[durari ni-o ]nchis =i vitele pentru amend[, cic[ de ce le-am dat s[ pasc[ ]n p[durea statului? C`nd am v[zut =i asta, cum[tru Florea unde-o pus m`na pe-o furc[, =i c`t pe ce s[ fac[ moarte de om. De la Ostrov am luat caicu ista, i-am dat =ese lei de parale turcului, =i ni-o trecut Dun[rea pe partea asta. Gardistul din port veni s[ spuie c[ a sosit domnul comisar. Victor Ilia=, un t`n[r zvelt cu ]nf[\i=area bl`nd[, era licen\iat ]n Drept =i intrat ]n poli\ie dup[ legea nou[. }l cuno=tea din vedere pe Corbu, ]i z`mbi radios, fericit c[ putea servi pe unul din intelectualii ora=ului, printre care =i el se num[ra. — Cu ce v[ putem servi, d-le Corbu? — Sunt ni=te veterani care vor s[ se ]ntoarc[ ]n satul lor, =i nu-i las[ s[ debarce. }n c`teva cuvinte Petre ]i l[muri lucrul. Comisarul p[rea foarte ]ncurcat, de=i asculta CLI mult[ bun[voin\[ =i nedumerire. — Dup[ cum vede\i, oamenii nu sunt urm[ri\i, nu-i motiv s[ nu-i l[sa\i liberi, cred c[ primarul din Cuiusu o fi f[cut vreo gre=al[; ]n urm[ venind vreun inspector, s-a l[murit lucrul =i a dat telegrama asta, termin[ Petre Corbu, ]nfierb`ntat si conving[tor.

145 Jean Bart

— E foarte probabil: serviciul Domeniilor din Dobrogea e de cur`nd ]nfiin\at =i numai boclucuri ne face... Bine, s[-i l[s[m, dar cum se ]ntorc oamenii [=tia ]n satul lor? Mo=ule, ave\i parale de drum? — Poi de unde, c[ ce brum[ de parale am avut, le-am cheltuit pe drum, s[ tot avem vreo opt lei de parale cu to\ii. — Ei poftim! zise enervat d-l comisar ca ]n fa\a unei noi piedici. — +i c`\i sunte\i? — Poi om fi to\i vreo optsprezece =i mai avem =i trei minori. — Cum, ce fel de minori? — Adec[le s[ cheam[, s[ ierta\i, c[ sug ]nc[ la \`\[. D-l comisar ]ncepu s[ r`d[. — Vra s[ zic[ dou[zeci =i unu de suflete? E vorba ce-i de f[cut cu [=tia? E o chestie dificil[. — Dac[ ]\i binevoi dumneavoastr[, s[ tr[i\i dle comisar, s[ v[ face\i o poman[ s[ ne scri\i un bilet de drum cu trenu, =i mo=ul c[ta cu ochii ]ntreb[tori s[ vad[ efectul vorbelor sale. — De unde s[ am eu bilete de tren? Are s[ fie imposibil de c[p[tat, nu cred nici prefectura s[ aib[. Dar ]ncerca\i d-voastr[, d-le Corbu. Domnul prefect e un om modern, democrat, =i e foarte gentil, termin[ d-l comisar, ridic`ndu-se de la birou pentru a da ordin s[ se permit[ debarcarea veteranilor din caic. — Dar unde dorm? Ce m[n`nc[ oamenii [=tia? se ]ntreb[ ]ncurcat, ne=tiind ce s[ fac[ mai ]nt`i. — Domnule Ionescu, se adres[ el c[tre magazionerul sta\iei din port, care r[sfoia un registru, nu s-ar putea s[-i l[sa\i ]n magazia cea mare de cereale? — A=! unde se pomene=te... at`ta gol[nime... se face foc domnul =ef c`nd o vedea una ca asta. — Dar ]n vagoanele astea de marf[, numai p`n[ s-o hot[r] cu d`n=ii? — Poi vagoanele fac manevr[ ]n sta\ie toat[ ziulica. Z[u nu-i chip. — Atunci hai la prefectur[.

146 Jurnal de bord

Departe, tocmai l`ng[ debarcader, rezemat[ de fundul magaziilor de cereale, se afla cafeneaua lui Osman. O l[di\[ de lemn vopsita ]n ro=u, cu o semilun[ alb[ pe capac, c`teva sc[unele =chioape, ]nalte numai de patru degete de la p[m`nt, =i, afar[, sub cerul liber, un samovar de tinichea ]n care clocotea toat[ ziua ap[ limpede de Dun[re, pentru fiertul cafelelor — asta era toat[ zestrea cafenelei din port. Osman, un turc b[tr`n, cu barba deas[ =i alb[ ca fuiorul de l`n[, ve=nic ]n genunchi ]n fa\a samovarului, t[cut =i grav, ]=i f[cea serviciul cu sfin\enia unui patriah ]n fa\a altarului. Aci a=teptau c[l[torii sosirea =i plecarea vapora=ului local, =i tot aci era locul de ]nt`lnire al func\ionarilor din port. Cafeaua era ieftin[: cinci bani cea=ca =i zece filigeanul; serviciul foarte cinstit, dar cam agale; c`t despre cur[\enie, Osman reu=ise a face pe to\i mu=teriii s[ cread[ c[ iese cafeaua tare =i gustoas[ dac[ nu spal[ ibricele. Ca =i la cafenelele din Stambul, ibricele lui Osman aveau prins[ un fel de coaj[ groas[ de cafea ]mpietrit[. Col\ul acesta din port era minunat: anume parc[ ales ca loc de adunare pentru autorit[\ile portului, mai cu seam[ ]n toiul verii, c`nd ar=i\a soarelui dogorea birourile a=a de tare, c[ bie\ii func\ionari se ]ntindeau alene, mole=i\i, pe scaunele care-i frigeau. Atuncea c`nd sim\eau c[ nu mai pot lupta ]n fa\a condicilor pr[fuite =i-s gata s[ cad[ birui\i de somn =i de c[ldur[, c[ci bra\ele moi ca ceara nu mai puteau purta condeiele grele ca plumbul, atunci ie=ea unul c`te unul s[ mai r[sufle aer curat, pe malul apei. +i aci se ]nt`lneau cu to\ii la umbr[, cu batistele ]nf[=urate ]n locul gulerelor scrobite, bucur`ndu- se de ad[postul acesta binecuv`ntat. Din sus, de pe Dun[re, mai ]ntotdeauna b[tea un v`nt u=or ]n adieri dulci =i r[coroase, m`ng`ind frun\ile asudate ale celor veni\i acolo ca s[-=i uite amarul muncii ]n c`teva momente de lini=te =i de odihn[. E foarte drept c[ ]n fiecare zi momentele acestea se prelungeau cam mult, dar vremea se scurgea u=or, pe nesim\ite, ]n palavre, discu\ii =i taifas, pe c`nd se tratau reciproc cu gingirlii dulci, sau cu limonade gazoase \inute de Osman la ghea\[.

147 Jean Bart

Din col\ul acesta se desf[=ura ]ntreaga via\[ =i mi=care a portului. Era totul sub ochii lor: sosirea vaporului, inspec\ia =efilor. Orice ]nt`mplare neprev[zut[ ]i g[sea ]n picioare la posturi, gata ]ntotdeauna. +i pentru ca nu cumva serviciul s[ sufere prin asta, mul\i ]=i aduceau registrele acolo, a=a c[ to\i erau cu ochii =i cu g`ndul mereu la datoria serviciului. Aci, ]n fiecare diminea\[, ]n jurul samovarului lui Osman, se punea la cale soarta ]ntregii st[ri politice =i economice a ora=ului, a porturilor, a \[rii =i, am putea zice, chiar a mai multor \[ri din Europa, c[ci Trandafir Ionescu, agentul vamal, ]n fiecare zi citea Universul cu glas tare: =i ceasuri ]ntregi se comentau de c[tre to\i cei aduna\i fiece informa\ie =i telegram[ din \ar[ =i din str[in[tate. lar cel pu\in o dat[ pe s[pt[m`n[, se discuta chiar =i asupra celorlalte continente vechi =i noi, c[ci d-l Cristea, secretarul c[pit[niei portului, era un vechi =i pasionat cititor al Ziarului c[l[toriilor. Din descrip\ia Tibetului sau povestirea strangulatorilor din Bengal, el potrivea totdeauna c`te ceva pentru a-=i ]mbog[\i istorisirea voiajurilor sale ]n Orient, ]ntreprinse pe c`nd era sergent major ]n marina militar[. Dar tot aci ]n fa\a lui Osman, care p[rea mut =i surd la tot ce se ]nt`mpla ]n jurul samovarului s[u, se fierbeau patimi omene=ti, ambi\ie, invidie, ur[ =i interese; aci se urzeau intrigile =i r[zbun[rile partidelor care se formau ]n port — p[catele omenirii pururea vor ]ncol\i ]n orice petic de p[m`nt, pe care se va hr[ni o popula\ie mai mare dec`t doi oameni. Cea din urm[ =i cea mai puternic[ coali\ie era alc[tuit[ din toate autorit[\ile portului. Ura =i vechile lupte dintre partide se uitaser[, =i to\i ]=i daser[ m`na pentru a lupta cu puteri unite ]mpotriva du=manului comun, care nu era altul dec`t noul comisar din port, „acel ]nfumurat care f[cea pe grozavul, merg`nd cu nasul pe sus, ca un ministru“. Petre Corbu ]nainte de a se hot[r] s[ plece la prefectur[, ca s[ cear[ biletele de drum pentru veterani, se ]ndrept[ spre cafeneaua lui Osman. De mai multe ori v[zuse aduna\i acolo func\ionarii din port.

148 Jurnal de bord

De departe se z[rea un grup str`ns ]n jurul samovarului; ca de obicei, se citeau jurnalele de diminea\[. Dup[ formele =i culorile =epcilor, Corbu c[uta s[-=i dea seama de autorit[\ile care se g[seau str`nse ]mpreun[. Cel dint`i pe care l-a cunoscut, dup[ =apca lui ro=ie, a fost =eful haltei din port; unul cu o =apc[ neagr[ de marin[, cu un =nur auriu, era secretarul c[pit[niei portului; altul, cu o =apc[ mai ]nalt[ cu =nur de argint, era agentul Naviga\iei Fluviale Rom`ne (N.F.R.); agentul vamal avea o =apc[ mic[ lustruit[ =i o band[ verde; pe al\i doi, cu bande alb[strii la =epci, nu i-a putut cunoa=te dec`t de aproape c`nd a v[zut la unul S.H., picherul Serviciului Hidraulic, =i la cel[lalt, doi pe=ti broda\i cu fir de aur — era revizorul de la pesc[rie. — Bun[ ziua, domnilor! =i Corbu se ]ndrept[ c[tre func\ionarul c[ilor ferate. — M[ rog, ce dore=te domnul? Dup[ ce ]i lamuri ]mprejurarea cu veteranii, Corbu termin[ ]ntreb`nd dac[ nu s-ar putea ca nenoroci\ii ace=tia s[ fie transporta\i cu trenul f[r[ plat[, c[ci, dup[ c`te =tie, sunt chiar ordine la calea ferat[ pentru a ]nlesni transportul veteranilor. — A!... v[ ]n=ela\i, domnule. Direc\ia a dat bilete de favoare numai din \ar[ ]n Dobrogea, iar nicidecum viceversa, =i un z`mbet de u=oar[ ironie alunec[ pe buzele amploiatului ceferist. — Ei bine, dar ]n cazul [sta ce-i de f[cut? — Treaba Direc\iei; dac[ o vrea s[ le dea bilete, n-are dec`t s[ le dea; =tiu c[ n-o s[ le dau eu din punga mea. Dar v[ pot asigura c[ nici Direc\ia n-o s[ le dea, c[ci e s[tul[ p`n[ ]n g`t de buclucurile =i ]ncurc[tura ce s-a f[cut pe linie cu vagoanele de marf[, tocmai acum c`nd \ip[ gazetele c[-i lips[ de vagoane. — P`n[ s-o l[muri lucrurile, nu se poate s[-i l[sa\i s[ doarm[ aci ]n magazie? — Apoi asta nu-i magazia noastr[, e a Serviciului Hidraulic, =i ar[t[ cu m`na c[tre picherul din port.

149 Jean Bart

De la locurile lor, de pe sc[una=ele joase, a=ezate ]n cerc, func\ionarii portului c[utau pe furi= spre Corbu, m[sur`ndu-l pentru a vedea cu cine are de-a face. — Magazia e construit[ de noi, dar am dat-o ]n isploatare la Naviga\ia Fluvial[, zise picherul, ar[t`nd c[tre agentul Naviga\iei. — Cum v[ ]nchipui\i una ca asta, s[ b[g[m at`\ia oameni str[ini ]n magazie? Avem colete, marf[ de mii de lei, r[spundere mare, domnule! Nu vede\i c[ nu putem lipsi nici un minut de la biurou? termin[ agentul, care se =i scul[ gata s[ plece. — Ei bine, dar pute\i l[sa oamenii [=tia sub cerul liber? Au copii mici, =i noaptea e rece, timpul mereu ploios. Cum o s[ stea af[r[ pe chei? — Apoi noi, c[pit[nia portului, nu le permitem sta\ionarea nici pe chei. Nu admit s[-mi ]ncurce mie opera\iile din port, zise lini=tit, dar hot[r`t, secretarul c[pit[niei. — Bine, dar le-a permis debarcarea domnul comisar al portului. Secretarul se schimb[ deodat[ la fa\[; furios, se scul[ ]n picioare de pe sc[una=ul lui din col\. To\i ceilal\i func\ionari ]l imitar[. Corbu, f[r[ s[ =tie, pusese degetul pe ran[. — Nu are drept d-l comisar ca s[ dea permisii de astea. He!... ce crede dumnealui c[ e suveran ]n port? Dac[-i pe asta, apoi noi facem poli\ia aci ]n raza portului, dumnealui are numai controlul pasagerilor =i nimic mai mult. Articolul 103 din Legea porturilor nu permite depunerea pe chei a m[rfurilor de orice natur[ mai mult de 24 de ore. Dac[ merge treaba pe ambi\ie, s[ vedem care-i mai tare — =i d-l secretar, ro= de ambi\ie, ]=i azv`rli c`t colo \igara stins[ =i ]ncepu a se plimba turburat. Pe c`nd ]=i ]ndesa pumnii ]n fundul buzunarelor, fruntea i se ]ncre\ea ]n c[utarea mijloacelor tactice pentru un nou plan de lupt[. Agentul Naviga\iei se amestec[ din nou ]n vorb[: — Legea nu-i d[ drept comisarului dec`t s[ puie viza pa=apoartelor; at`ta are el ]n port, alta nu. Crede\i c[ poate el 150 Jurnal de bord s[ fac[ a=a favoruri dup[ chef, mai cu seam[ c[ \[ranii [=tia sunt foarte ]nd[r[tnici... M[ rog, de ce au venit pe Dun[re ]n caicul turcului =i n-au luat vapora=ul statului? Corbu ]ncepu a se nelini=ti. — Dar bine, domnule, nu-i vezi ]n ce hal sunt s[racii, c[ n-au nici cu ce s[-=i cumpere p`ine. — He!... dumneata parc[ ]i cuno=ti? A=a se milogesc ei. Da’ turcului n-a trebuit s[-i pl[teasc[? A=a sunt n[r[vi\i; ori merg pe gratis, ori pl[tesc la barcagii greci =i turci. Dai un ban, doi, mai mult, dar =tii c[ mergi ]ncaltea cu vapor ro- m`nesc... adic[ de ce s[ nu c`=tige statul?... Degeaba a f[cut statul vapoare? Dar zi mai bine c[ a=a e rom`nul al dracului, domnule, c[ banul lui, mult, pu\in c`t are, ]l d[ tot str[inului, care se ]mbog[\e=te ]n \ara rom`neasc[. +i statul, s[racul, se ]nglodeaz[ ]n datorii ]n str[in[tate. Agentul vamal, care stase mai deoparte b`ndu-=i cafeaua ]n lini=te, se apropie vorbind politicos, dar rece: — Pardon, domnule. Scuza\i, dar ace=ti oameni, la care d-l comisar, cu de la sine putere, le-a permis s[ debarce, nu =i-au f[cut nici formalit[\ile vamale. — Cum, ce fel de formalit[\i, c`nd vin din Dobrogea? Acolo nu-i tot \ara rom`neasc[? — A!... scuza\i, v[ rog, domnule, dar avem legea ]nainte de toate. A=a cere datoria, c[ dac[ vine pe Dun[re, ori cu ce ar fi, marf[ sau bagaje, din Dobrogea, trebuie s[-=i fac[ permisul de debarcare =i s[ pl[teasc[ taxa; m[ rog, toate formalit[\ile dup[ cum zice legea. Care va s[ zic[, eu, vama, cum vrei d-ta s[ =tiu, cum =i ce fel vin oamenii [=tia =i ce aduc cu ei? +i statul pentru asta se cheam[ c[ ne pl[te=te, ca s[ facem un control c`t se poate de sever. Corbu, care sim\ea c[ nu se mai poate st[p`ni, ]i r[spunse r[stit: — M[ rog, c`t trebuie s[ pl[teasc[? D-ta n-ai dec`t s[ faci formalit[\ile, taxe, amende... ce vrei, =i spune c`t face peste tot; pl[tesc eu, acum chiar, numai s[ l[sa\i oamenii ]n pace. 151 Jean Bart

Agentul vamal, sup[rat, dar ]nc[ st[p`n pe sine, smucind creionul albastru de dup[ ureche =i un registru din l[di\a-cafenea a lui Osman, m`ndru =i sigur, cu spr`ncenele pu\in ]ncruntate, ]l privi drept ]n fa\[ =i ]i puse ]ntrebarea ]ntr-un chip poruncitor: — Cum v[ numi\i, =i ce profesiune ave\i d-voastr[? — Petre Corbu, profesor. — A!... sunte\i de la liceu? +i ]ntr-o clip[ spr`ncenele agentului vamal se descre\ir[, iar fa\a i se lumin[ de un z`mbet binevoitor. U=or, a=ez[ iar creionul la locul s[u dup[ ureche, =i pe c`nd ]ntorcea registrul =i pe-o parte =i pe alta f[r[ a-i g[si loc, ]ncerc[ ]ntr-un chip dulce s[ lege iar[=i vorba. — Vrea s[ zic[ d-voastr[ sunte\i d-l Corbu de la liceu... }mi pare bine, iaca n-am avut onoare p`n[ acuma... am =i eu un b[iat acolo, pe Tic[, ]i ]ntr-a doua gimnazial[... Tic[ Ionescu, unul scurticel, a=a negricios... cic[ la fran\uze=te merge mai greu, dar e tare silitor altfel... d[, ce s[ zic?... m[-sa \inea s[-l dea la meserii, dar eu zic, oi face ce-oi face, s[ =tiu c[ rup din buc[\ica de la gur[, dar tot ]l dau la liceu, c[ dac[ are b[iatul talent la carte, de ce s[-l las! +i d-l Trandafir Ionescu, sur`z[tor, se aplec[ a=ez`nd dou[ sc[una=e mai deoparte. Scuza\i, v[ rog, ]mi face\i onoarea s[ gusta\i o cafea neagr[; e mare me=ter turcul [sta. Efendi, dou[ filigeane cu caimac... n-ave\i idee ce tare e [sta ]n cafele turce=ti. Corbu, ne=tiind cum s[ scape mai cur`nd, b[g[ m`na ]n buzunar =i zise scurt: — C`t spunea\i c[ trebuie s[ pl[tesc pentru formalit[\i? — A!... nu-i nevoie, c[ ce s[ mai pl[ti\i dumneavoastr[?... Unde se poate, facem =i noi c`te un mic favor personal... — M[ rog, eu n-am nevoie s[-mi face\i nici un favor. — Scuza\i, v[ rog, nu este nevoie s[ pl[ti\i... ce-are de-a face?... Dac[ dv. veni\i =i ne declara\i ]n persoan[ c[-i cunoa=te\i pe oamenii [=tia, cum =i de unde vin, asta ne este prea de ajuns. +i dup[ plecarea lui Petre Corbu la prefectur[, ]nc[ vreo dou[ ore autorit[\ile din port au mai r[mas acolo ca s[ discute

152 Jurnal de bord cazul =i s[ ia masurile cuvenite fa\[ de noua mi=elie f[cut[ de comisarul portului. Abia ajunse Corbu ]n dreptul v[mii, c`nd ]i sosi din urm[ b[di\a Sandu, care venise fugind ]ntr-un suflet. — Amu, de alt bucluc am dat... cic[ s[ nu ne urnim de acolo p`n[ ce n-a veni la inspec\ie... ista, doftorul de vaci? — Cum? de ce? nu v-a spus? — Poi de unde s[ spuie, dar ]mi dau =i eu cu ideea c[ poate o fi boal[ ]n Dobrogea, =i de aceea nu las[ s[ treac[ dincoace nici o vit[ neinspectat[. +i Corbu, care se oprise ]n loc, dup[ ce se uit[ la ceas, ]i zise hot[r`t: — Las[-i a=a, cu [=tia nu mai sf`r=im. Hai b[di\[ =i d-ta la prefectur[. Pe drum, t[cut, cu ochii ]n jos, mergea din ce ]n ce mai iute, parc[ anume s[ nu dea pas min\ii nimic s[ mai g`ndeasc[. Avea un fel de team[ de o judecat[ chinuitoare, c[ci o sim\ea cum se ]ncheag[ din zbuciumul de g`nduri ce i se ]ncruci=au prin minte. F[r[ a-=i da seama, m[rea pa=ii din ce ]n ce mai tare, =i uneori se ]ntorcea c[tre b[tr`nul ce nu mergea al[turi de el =i se \inea tot la un pas ]n urm[. — Hai mai iute, b[di\[, c[-i t`rziu. — Haide, hai, c[ doar merg eu ]ntr-o n[dejde. C`nd au ajuns ]n poarta prefecturii, b[di\a Sandu ]ntreb[ ]ngrijat: — Oare ne-a da? ha... ce zici? — Sigur c[ trebuie s[ v[ dea. — Da’ oare de ce n-o vrut ceia din port s[ ne deie? N[dejdea de-amu ]i la prefectu, c[ s[ cheam[ c[ tot el ]i mai mare. I=tia din poli\ie sunt mai c`no=i, c[ cel care-i boier adev[rat ]i mai bun la inim[. Pe sala ]ntunecoas[ =i goal[, un u=ier ]i ajunse din urm[. — He!... ]ncotro ai luat-o a=a repede, mo=ule? — E cu mine, c[ut[m pe d-l prefect, ]i r[spunse Corbu, oprindu-se ]n dreptul unei u=i.

153 Jean Bart

— D-l prefect nu-i aici, dar pute\i vorbi cu d-l director al prefecturii. Da\i-mi cartea d-voastr[, c[ a=a-i ordinul... altfel vine =i prostime mult[. Pe c`nd Corbu ]=i c[uta prin buzunare o carte de vizit[, b[di\a Sandu, care-=i pusese c[ciula jos l`ng[ u=[, scotocind prin s`n, ]=i scoase o leg[turic[ ]n care avea ]nvelite ]n c`rpe cele trei decora\ii =i un vraf de petece de h`rtie ]ng[lbenite. — Iaca, poate s[ fac[ trebuin\[ =i aiestea. — Nu-i nevoie; a=teapt[-m[ aici! =i Petre Corbu intr[ ]n biroul directorului. — A!... Salutare onorabile, cu ce ocazie pe la noi? ]i strig[ Stelic[ H`ncu de dup[ o movil[ de dosare. }n redingota lui ce str[lucea de lustruit[, omul acesta usc[\iv avea o figur[ ciudat[, cu ochi mici =i verzi, care-i jucau ]n cap prin sticlele ochelarilor, cu ni=te fire de must[\i ro=ii, \[poase =i rare, parc[ m`ncate de molii, era una din acele fiin\e a c[ror v`rst[ nu po\i s-o ghice=ti. — }l c[ut[m pe d-l prefect, am s[-i fac o rug[minte. — E dus la Bucure=ti, dar vine cu trenul de amiaz[, c[ avem desear[ balul func\ionarilor. Apropo, bine c[ te-am prins. Ne faci onoarea? +i directorul ]i ]ntinse un bilet de bal. Corbu voi s[ se opuie murmur`nd ceva nelegat =i f[r[ hotar`re. — Nu... nu cred, n-o s[ pot veni... — Ei, ce-i cu aia, cine te oblig[ s[ vii, n-are a face... +tii, e chestia de o fapt[ caritabil[, e pentru m[rirea fondului filantropic al Societ[\ii. Dar nu mi-ai spus afacerea cu rug[mintea. Ce dracu, doar putem =i noi ceva ]n prefectura asta, =i directorul iar ]ncepu num[r[toarea teancului de bilete ro=ii. — Au venit ]n port ni=te veterani din Dobrogea =i vor s[ se ]ntoarc[ ]napoi la locul lor, ]n Bac[u. Sunt pr[p[di\i de tot, nu mai au nici bani de drum, nici de hran[. Nu s-ar putea ca prefectura s[ le dea ni=te bilete pentru tren? 154 Jurnal de bord

— A!... Imposibil, dr[gu\[, c[ noi n-avem bilete. Dispozi- \ia ministerului e ca s[ se libereze bilete din \ar[ ]n Dobrogea, iar contrar nu, imposibil. — Ei bine, dar ce s[ fac[ oamenii [=tia? — Asta-mi place! S[ fac[ ce-au f[cut =i p`n[ acum. De asta te ]ngrije=ti dumneata? Ei nu; c[-i nostim, pe onoarea mea!... A=a sunt c[rturarii [=tia! =i directorul, r`z`nd zgomotos, ]i mai ]ntinse ]nc[ cinci bilete. — Contez ]nc[ pe cinci, le desfaci pe la dasc[lii ceilal\i. Nu, z[u, c[ are s[ fie frumos desar[, suntem siguri de reu=it[. Numai ni\ic[ r[bdare, ascult[ ici afi=ul. Rar, cu glas tare =i c-o intona\ie de discurs oficial, directorul ]ncepu a citi: SOCIETATEA FUNC|IONARILOR PUBLICI cu ocazia ]mplinirii a unui an de la fondare =i pentru m[rirea fondului ei filantropic, va da un SPLENDID BAL cu muzica regimentului de infanterie. Salonul va fi fermec[tor decorat ]n stil vene\ian =i luminat à giorno, rezerv`ndu-se astfel publicului cele mai frumoase =i amuzante surprize. Comitetul de organizare f[c`nd numeroase sacrificii pentru ca s[ r[m`ie un suvenir ne=ters pentru to\i care vor lua parte, pe l`ng[ celelalte surprize va aranja ]n seara balului o „Lupt[ amuzant[“ cu confete =i serpentine ]ntre Cavaleri =i Domni=oare. Pentru ca modul de petrecere s[ ]ntreac[ toate a=tept[rile =i distrac\iile s[ nu mai conteneasc[, la ora 12 fix din noapte, se va proclama prin vot secret ,,Regina balului“, c[reia i se va decerne de c[tre Societate un frumos co=ule\ cu flori ca cadou Un cavaler 2 lei, o doamn[ 3 lei. Familie compus[ din un cavaler =i dou[ dame, 5 lei. |inuta cuviincioas[ e de dorit. Pentru cavaleri va fi cea de bal (redingot), iar pentru domni=oare, mai cu seam[, e de dorit Costumul Na\ional. — Eu am \inut s[ punem costumul na\ional. +tii, e mai frumos dec`t cu falbarale fran\uze=ti. Nu trebuie s[ ne fie ru=ine 155 Jean Bart de portul nostru \[r[nesc. La orice ocazie trebuie s[ fim mai patrio\i. Nu-i a=a, spune sincer dac[ n-am dreptate? Petre Corbu, ]n starea de spirit ]n care se g[sea, nu putu s[ r[spund[ la ]ntrebarea care ]l str`mtora, dec`t prin c`teva cuvinte f[r[ =ir: — Da... sigur... natural... +i deodat[ ]=i reveni ]n fire. Domnule director, dar ce-i de f[cut cu nenoroci\ii aceia? Cred c[ n-o s[-i l[sa\i a=a. N-au nici unde s[ se ad[posteasc[, nici m`ncare. Ceva, ]n sf`r=it, trebuie s[ face\i; de ce nu da\i o telegram[ la Ministerul de Interne s[ v[ trimeat[ bilete de drum-de-fier? — Ha!... Ha!... ce copil e=ti! P[i ne vine peste trei s[pt[m`ni. Se cunoa=te c[ e=ti om de carte, filozof de cabinet; n-ai fost ]n administra\ie, nu e=ti h`r=it pe aci, ca s[ =tii tot mecanismul. }mi pare r[u c[ te bagi ]n lucrurile astea, z[u, ]mi pare r[u. De asta por\i grij[ d-ta, c[ ce or s[ fac[ [ia; c`nd ai =ti ce necaz tragem noi cu d`n=ii! Ascult[-m[ pe mine... las[-i ]n pace... ce-\i pas[ dumitale? [sta-i cel mai bun lucru. Niciodat[ nu trebuie s[-\i bagi singur capul s[n[tos sub Evanghelie, crede-m[ pe mine, c[ am ]mb[tr`nit ]n administra\ie, ]n d-alde astea. Dac[ \ii numaidec`t, vorbe=te-i prefectului sau primarului. Dar nu face pentru d-ta ca s[ te bagi ]n lucruri de astea, z[u nu face... ascult[-m[ pe mine. Tocmai ]n cap[tul sc[rii b[di\a Sandu ]ncerc[ s[ ]ntrebe: — Oare ne d[, ha!... ce zici? — Da, sigur c[ trebuie s[ v[ dea; nu-i prefectul aici =i directorul n-are bilete la el; mergem acum la prim[rie, ]i r[spunse Petre Corbu, c[t`nd preocupat ]n jos.

— St[i, nu mai sui sc[rile degeaba, au =ters-o to\i de la biurou ]nainte de 12, zise luliu Dudescu, un avocat t`n[r, care se ]nt`lnise cu Petre Corbu ]n u=a prim[riei. — Ai vreo treab[ cu „Unchiul“? +i, observ`nd c[ Petre nu ]n\elege ]ntrebarea, Dudescu ]i explic[: A=a-i spunem noi primarului, „unchiul Nae“, =i, de c`nd cu furnitura pentru pavarea ora=ului, i s-a mai ad[ugat =i numele de Bazalt.

156 Jurnal de bord

— A= vrea s[-i vorbesc ]ntr-o afacere, nu =tiu unde l-a= g[si, ]i spuse Corbu ]ngrijat. — A!... dac[ ai ceva urgent, trebuie s[-l prinzi acum, c[ dac[ o apuca s[ intre ]n conclav, cum e obiceiul, nu mai apare dec`t dup[ patruzeci =i opt de ore. Hai cu mine, e ora aperitivelor; ]l g[sim la b[c[nia din col\, la Tase, sau, cum ]i zice el, la biblioteca din centru. +i plecar[ am`ndoi al[turi pe Strada Mare. }n urma lor, mai departe, venea =i b[di\a Sandu ]ncet, =chiop[t`nd. Corbu mergea t[cut =i chinuit de g`nduri. Dudescu era vesel =i radios, repurtase o victorie str[lucit[ la judec[torie ]mpotriva unui adversar politic, =i nu putea s[-=i mai potoleasc[ pofta de vorb[. — Vra s[ zic[ nu-l cuno=ti pe Unchiul? — Ba da, ]l cunosc, dar pu\in. — Ah!.. n-ai idee ce tip nostim =i original. C`nd ]l vezi a=a scurt =i gras, cu burta lui de arhimandrit, ai zice c[-i tipul burghezului respectabil, p[rintele comunei. C`nd colo, el e cel mai rafinat boem, m[ rog, artist ]n via\[, ce mai vrei. Chefurile =i le face cu tabiet =i ]n papuci, acas[, patruzeci =i opt de ore st[ ]n conclav =i vardistul la poart[, ca s[ nu-l supere nimeni. Altfel e un om admirabil =i de spirit. Are o „bibliotec[“ plin[ de sticle ]n loc de c[r\i, =i pe etichete scrie numele autorilor de Drept: Mourlon, Demangeat... A!... e nostim s[-l vezi la el acas[. C`nd intrau pe u=a b[c[niei, se auzi un glas puternic din fundul s[lii: — Iaca =i pis[logul de Dudescu. }n fund, ]n jurul mesei ]nc[rcate cu gust[ri, se aflau la \uic[ primarul, inginerul comunei =i c[pitanul de jandarmi rurali. — E!... crai nou — ]ncepu vesel =i zgomotos primarul la vederea lui Corbu — au ]nceput =i dasc[lii de la liceu s[ mai consulte biblioteca noastr[; era de dorit, domnilor! Se poate tocmai intelectualii s[ tr[iasc[ ]ntr-o ignoran\[ complect[? Ionic[, ad[ cinci volume din autorii cei mai vechi. Domnul

157 Jean Bart

Corbu, ca profesor de istorie, trebuie s[-=i dea p[rerea asupra autorilor din antichitate; eu v[ declar, de la ]nceput, c[ am o pasiune pentru clasici, ]i sorb, nu-i gust. — Nu, eu nu beau... nu pot... z[u, nici nu am vreme, venisem numai s[ v[ fac o rug[minte, ]ncerc[ s[ spuie Petre Corbu, ]ngrozit parc[ de ]ncurc[tura ]n care intrase. — Nu ascult nici o rug[minte ]nainte de a-\i da p[rerea asupra acestui autor, =i primarul f[cea un haz nespus, r`z`nd a=a de tare c[-i tremura p`ntecele, iar ochii lui mici abia se mai vedeau lic[rind, ]ngropa\i cu totul ]n gr[simea obrajilor. P`n[ s[ aduc[ Ionic[ paharele, inginerul se apuc[ iar s[-=i explice planul, schi\`nd cu creionul pe masa de marmur[ alb[. Era vorba de parada de 10 Mai, pentru care se luau m[suri din vreme, c[ci avea s[ se fac[ ceva deosebit anul acesta, ]n ciuda opozi\iei locale. Anul trecut, la 10 Mai, sub fostul regim, se ]nt`mplase ]n ora= un scandal unic ]n felul s[u. Fostul prefect se certase cu generalul comandant al garnizoanei, =i acesta, dup[ tedeum, ]n ultimul moment, a schimbat locul defil[rii: pe c`nd prefectul, autorit[\ile, damele =i tot poporul a=teptau pe bulevard unde se construiser[ tribunele, generalul, numai cu statul s[u major, a primit defilarea ]n cel[lalt cap[t al ora=ului, spre gar[. S-a vorbit mult asupra acestei nenorocite afaceri, care a ]nvr[jbit lumea civil[ =i militar[. P`n[ ]n ziua de azi, de=i pacea s-a ]ncheiat cu mutarea generalului =i schimbarea prefectului, totu=i p[rerile sunt deosebite, =i ora=ul se g[se=te ]mp[r\it ]n dou[ tabere: unii care sus\in c[ prefectul e mai mare, =i al\ii c[ mai mare e generalul, comandantul garnizoanei. — Bravo, inginerule! nu degeaba umbli cu figuri ]n text, zise primarul privind cu admira\ie la schi\a tribunelor. — Ei nu!... c`nd v[ spui c[ anul acesta o facem lat[, ca s[ plesneasc[ amicul ispravnic de anul trecut, care mi-o f[cur[ fiart[. A=a!... la mijloc e estrada autorit[\ilor, un spa\iu gol pentru general =i statul major — sigur c[ o s[ fie to\i c[l[ri — ]n fa\[ muzica, la dreapta tribuna damelor. }n st`nga tribuna

158 Jurnal de bord militar[. M[ rog, c`nd v[ spun c[ o facem ca la Bucure=ti! O s[ vorbim cu revizorul pentru micii doroban\i. — Splendid ar fi s[ aduce\i =i pe veteranii din jude\, adic[ de ce s[ nu defileze =i ei, dac[ e a=a? zise c[pitanul de jandarmi, tr`ntind cu pumnul ]n m`nerul sabiei a=a de tare, ]nc`t teaca se izbi cu zgomot de un butoi de m[sline. — O idee genial[, pentru care \i se va aduce mul\umiri ]n public — adaog[ primarul, r`z`nd cu hohot — m[ rog, tot complect ca la Bucure=ti... c[ ce provincia s[ r[m`ie mai pe jos dec`t Capitala? Petre Corbu, care ascultase t[cut, m[sur`ndu-i pe fiecare ]n parte, crezu momentul potrivit: — Tocmai aveam s[ v[ rog pentru ni=te veterani care au sosit azi ]n port. Vor s[ se ]ntoarc[ din Dobrogea la locul lor din Bac[u. Au ispr[vit banii de drum, n-au nici de m`ncare... nu s-ar putea face ceva? Mi se pare c[ prim[ria are =i un fond de ajutor pentru cazuri de felul acesta. — Poi bine, onorabile, dar =tii c[ e=ti slab ]n materie de fonduri — ]ncepu primarul grav =i glume\ totdeodat[ — eu, p[rintele acestei comuni, abia pot ]ndestula pe copiii legitimi, dar s[ m[ mai ]ngrijesc =i de soarta celor orfani sau abandona\i... ba nu, z[u, judec[ drept!... Ionic[, „bibliotecarule“ mai d[-ne cinci volume, tot de acela=i autor. — Eu trebuie s[ plec, =i Corbu puse m`na pe p[l[rie, dar primarul ]l =i cuprinse de mijloc. — Nu te las f[r[ s[ bem ]nc[ un r`nd. Asta ]nseamn[ c[ te-ai sup[rat pe mine; eu sunt un om care n-am du=mani. Nu, z[u, te rog chiar s[ mergi la prefect, =tii, el e cu daraveri de astea. Ia de ici o buc[\ic[ de lacherd[, dac[ nu iei, ]nseamn[ c[ te-ai sup[rat pe mine, ]mi pare r[u, pe onoarea mea. E teribil, domnule, cu umanitarismul [sta al dasc[lilor ideali=ti!... Ionic[ b[iete, ce idee ai tu despre umanitate?... — Nu are ]n b[c[nie marf[ de asta, se gr[bi c[pitanul s[ r[spund[ ]n locul lui Ionic[ b[iatul, care a=tepta cu tava ]n m`n[, ne=tiind ce r[spuns s[ dea.

159 Jean Bart

+i Petre Corbu, arunc`ndu-=i ochii din ]nt`mplare spre u=[, tres[ri deodat[: b[di\a Sandu, care a=teptase smerit afar[ ]n strad[, ne]ndr[znind s[ intre ]n pr[v[lia plin[ de boieri, ]ncerca aplec`ndu-se cu sfial[, ]ndoit de la mijloc, s[ priveasc[ ]n[untru. }ntr-o m`n[ \inea c[ciula, iar ]n cealalt[ ]=i str`ngea leg[tura de c`rpe, c[ci se g`ndea =i el c[ poate s[ fac[ trebuin\[ decora\iile =i h`rtiile lui ]ng[lbenite, acolo unde era sigur c[ se vorbea =i despre d`nsul. — Trebuie... m[ a=teapt[, ]ng`n[ Petre Corbu, repezindu-se spre u=[, pe c`nd to\i ceilal\i, cu paharele ]n m`n[, c[tau nedumeri\i pe urma lui. }n strad[, \in`nd ]nc[ p[l[ria f[cut[ ghem ]n m`na st`ng[, se opri, cu capul gol, ]n fa\a b[tr`nului care a=tepta s[-i vorbeasc[. Dup[ ce-=i trecu m`na dreapt[ ]ntr-o ]ncle=tare dureroas[ pe frunte =i pe ochi, ]i zise ]ncet, st[p`nindu-se: — B[di\[, ]ntoarce-te =i d-ta ]n port, a=teapt[-m[ acolo, c[ o s[ vin eu s[ v[ aduc r[spunsul... las’ c[ fac eu tot ce trebuie. — Apoi a=a! a=a om face!... om a=tepta... d[... nu ni-i l[sa... c[-i greu tare de str[b[tut pe-aici f[r[ nimeni, ]ntre str[ini... +i dac-a fi... te-om pomeni =i noi =i copiii... c[ dac[ tr[ia =i dasc[lul, D-zeu s[-l ierte, se cheam[ c[ se bucura =i el... da’ vezi, pesemne a=a-i... de, ce s[ zic =i eu... +i b[di\a Sandu ]=i ]nec[ vorba ]ntr-un oftat ad`nc, ]n loc de a-=i limpezi g`ndul pe care-l avea ]n minte. Cl[tin`nd din cap, ]=i gr[m[di cu degetele lui noduroase leg[tura de c`rpe, h`rtii =i decora\ii iar[=i ]n s`n, la locul lor. +i dup[ ce ]=i ]ndrept[ la g`t c[ma=a =i sumanul, o porni la vale spre port, tr[g`nd ]ncet, cu greutate, piciorul st`ng, r[mas beteag din timpul r[zboiului. Iar Petre Corbu o lu[ =i el la deal spre cas[. C[lc`nd =ov[itor, cu genunchii ]ndoi\i, cu bra\ele moi, c[zute-n lungul trupului curbat, p[rea c[ urc[ sub povara unei greut[\i cu mult mai mare dec`t ]l ajutau puterile s[ duc[. Un grup de b[ie\i zgomoto=i veneau dinspre liceu. Sigur c[ era s[-l salute... =i ca s[ nu r[spund[, se ab[tu din drum cotind 160 Jurnal de bord pe alt[ strad[. Un fel de team[ f[r[ de ]n\eles ]l chinuia amar, pe c`nd mergea ab[tut, cu ochii ]n p[m`nt, singur, s[ nu vad[ pe nimeni =i nimeni s[ nu-l vad[, nimeni s[ nu-l simt[... ar fi voit s[ treac[ a=a cum se strecoar[ o umbr[.

Din c`te socoteli =i planuri ]=i f[cuse ]n minte Petre Corbu, nu izbuti s[ ]ndeplineasc[ nimic p`n[ la amiaz[. Dar era hot[r`t s-o duc[ p`n[ la cap[t. Avea s[ mearg[ p`n[ la prefect, la poli\ai, s[ fac[ o list[ de subscrip\ie, =i, dac[ n-o putea s[-=i ia leafa de la =coal[, are s[ se ]mprumute... }n sf`r=it, trebuie s[ g[seasc[ un mijloc de ajutor, =i c`t se poate de repede, pentru nenoroci\ii care-l a=teptau ]n port, c[ci numai ]ntr-]nsul ]=i puseser[ ei toat[ n[dejdea. Era ora trei c`nd Corbu suia sc[rile prefecturii. }ncepuse a se plictisi m[sur`nd sala de a=teptare, =i totu=i ce polite\e =i bun[voin\[ din partea prefectului, c`nd l-a primit. — A!... ce surpriz[... poftim colega. Trebuie s[ =tii c[ nu-mi uit niciodat[ breasla din care am ie=it, ]ntotdeauna ]mi face deosebit[ pl[cere... la loc, te rog... ai s[ m[ scuzi numai c`teva minute s[ termin afacerea asta =i sunt cu totul al d-tale. Prefectul se a=ez[ la birou. }n picioare, ]n fa\a lui, a=tepta un inspector comunal cu teancul de h`rtii la sub\ioar[. Petre Corbu c[ut[ a se ]ndep[rta c`t mai mult de birou, c[ci se temea s[ nu-i stinghereasc[ de la lucru. Din fund, de pe scaunul lui, cerceta tot cuprinsul acestei s[li reci =i impun[toare. O mobil[ de birou greoaie, masiv[; jil\urile, ]mbr[cate ]n marochin ro=u, erau a=a de mari, c[ te afundai cu totul ]n ele; ]n rame late, aurite, portretele suveranilor =i dou[ tablouri mari: còpii dup[ Grigorescu. Jum[- tate din peretele din fa\[ era acoperit de o bibliotec[ mare, cu o ]nf[\i=are de catedral[, lucrare de art[ — stejar sculptat — imit`nd un fel de stil rom`nesc. Sub sticlele u=ilor erau ]ntinse ni=te p`nze verzi, a=a c[ nu se puteau vedea c[r\ile din rafturi. La un col\, p`nza era desprins[ =i se putea z[ri un teanc de Monitoare oficiale. 161 Jean Bart

Privirea i se opri la biroul unde lucra prefectul. }ngropat ]n jil\ul lui monumental, m`ndru =i grav, prefectul impunea oarecum prin felul de a se prezenta. O figur[ mare, p[trat[, un p[r aspru ro=ietic, t[iat scurt ca peria, must[\ile scurte =i r[sucite, scoase de cur`nd din bandaj, ciocul ascu\it ]i acoperea b[rbia rotund[; ]n ochii lui alba=tri se citea t[rie, voin\[, ]nc[p[\`nare. Un trup bine legat, chinuit parc[ ]n redingota-i str`mt[, col\urile gulerului alb, prea ]nalt, se ]ngropau ]n gu=a care ]ncepuse a se forma. Petre Corbu, neav`nd ce face, c[uta s[-=i dea seam[ de sfiala f[r[ de rost pe care o sim\ea a=tept`nd ]n biroul acesta, ]n fa\a unui om care nu-i era str[in. Pe Jean Stroescu ]l cuno=tea foarte de mult[ vreme, din Universitate, pe c`nd to\i ]l cuno=teau sub numele de Ioan al Stroii, de loc din comuna Neto\ii-de-Jos, din jude\ul Teleorman. F[cuse seminarul =i, ]n loc s[-=i urmeze meseria ]nceput[, se ]nscrisese la Litere. Dar pentru c[ i se p[ruse =i aici un c`mp prea mic de ac\iune, f[cuse Dreptul. S[n[tos, muncitor =i calculat, izbutise a b[ga ]n buzunar deodat[ dou[ diplome de licen\[. }ntotdeauna trecuse victorios prin toate cotiturile =i piedicile puse ]n calea vie\ii studen\e=ti. Pu\ini erau acei care-l cuno=teau bine, dar tot se g[seau unii care, pe =optite, ]i ziceau Echilibristul. Ca profesor, ]n provincie n-a stat dec`t trei ani; dup[ ce trecuse cu ner[bdare prin toate culorile, ]=i g[sise ]n urm[ o arip[ protectoare. }n schimbul serviciilor aduse partidului, ]l b[gase =i pe el ]n Camer[, o dat[ cu o ]ntreag[ pleiad[ de talente tinere, ridicate din popor. Dup[ doi ani, nu se =tie prin ce ]mprejur[ri, f[cuse o partid[ str[lucit[ — o v[duv[ bogat[ a unui senator mort de apoplexie. Se l[sase de d[sc[lie; f[cea numai avocatur[ =i politic[. La venirea partidului s[u din nou la putere, i se dase pe m`n[ ]ntreaga situa\ie a jude\ului. +i Petre Corbu, cum sta deoparte, urm[rind din col\ul lui mi=c[rile prefectului, ]ncerc[ s[ surprind[ ]n tr[s[turile fe\ei 162 Jurnal de bord urmele vechi, reg[sind ]n nuan\e chipul acela a=a cum ]l v[zuse pentru ]nt`ia dat[. }=i amintea bine de el; era cu vreo doi ani mai vechi ]n facultate... parc[ ]l vedea: de=irat, cam ]ndoit, cu p[rul dat ]n sus, cu figura mare =i numai c`teva fire de must[\i, iar un puf neras ]i umbrea f[lcile late. L-a ]nt`lnit ]nt`ia dat[ ]ntr-o c[su\[ tupilat[... din ]nfund[tura noroioas[ ]n dosul Halei „Traian“. Venise la un prieten s[ cear[ un caiet de note... Acolo, ]ntr-o singur[ camer[, cu treizeci de lei pe lun[, =edeau trei studen\i la un loc... C`tva timp m`ncase la acela=i birt — „La P`rjoala Ideal[“ — ]n +elari... Era un grup mare de studen\i s[raci care m`ncau acolo... D-l Nae Capama, patronul, scurt =i gras, cu favori\i albi ca Fran\ losef... Ce tip original era acest birta=-buc[tar!... +i Corbu, c-un fel de mul\umire ]=i opri g`ndurile asupra lui. Nu-l v[zuse de mult[ vreme, p`n[ anul trecut, c`nd l-a ]nt`lnit ]n tren merg`nd la Ploie=ti s[ mai fac[ ceva ]ncas[ri, dup[ cum spunea el. Se l[sase de birt =i, cu mult[ r[bdare, urm[rea datoriile vechi ale fo=tilor studen\i. Avea un carnet gros — Catalogul Universit[\ii, cum ]i zicea el — \inut la curent dup[ Monitorul oficial, Acolo erau trecu\i datornicii cu num[rul meselor, anul, luna =i ziua de c`nd =i p`n[ c`nd aveau de pl[tit, =i, ]n dreptul fiec[ruia, d-l Nae scria pe r`nd numirile care se f[ceau cu data, func\ia =i locul unde se afla fiecare. Erau acolo ]nscrise c`teva genera\ii de profesori, magistra\i, avoca\i, doctori, func\ionari, mici =i mari — toat[ scara ierarhiei sociale ]ntr-o statistic[ des[v`r=it[. Carnetul lui domnu Nae Capama ar fi, desigur, un pre\ios document de cercetare pentru istoricii care ar c[uta s[ p[trund[ spiritul =i prefacerea societ[\ii rom`ne=ti din a doua jum[tate a secolului al XIX-lea... +i Petre Corbu ]ncepu s[ z`mbeasc[ la ideea ciudat[ care-i veni ]n minte: „Ce mutr[ ar face prefectul, dac[ i-ar aminti c[ i-a v[zut trecut, ]n carnetul nenorocit, numele =i suma ce avea de achitat pentru mesele de la «P`rjoala Ideal[», de pe vremea c`nd era student!“ 163 Jean Bart

Zb`rn`itul tremurat al unei sonerii ]l f[cu s[ tresar[. D-l prefect, sup[rat, chemase pe registrator... Dup[ o bataie sfioas[ ]n u=[, registratorul intr[ ]ndoindu-se de =ale. O figur[ ve=ted[, ]mb[tr`nit[ ]nainte de vreme; un sur`s acru ]i ]ncre\ea buzele sub\iri pe c`nd ]=i ]ncheia nasturii jachetei. F[cuse desigur vreo gre=eal[, ceva, la ]nregistrare, c[ci prefectul se ]ncruntase privind h`rtia ce o \inea ]n m`n[. — |i-am spus, domnule, s[-\i bagi min\ile ]n cap... uit[-te la num[r... asta e pentru a treizecea oar[... — Nu sunt eu vinovat, am spus lui d-nu =ef c[... Dar prefectul ]i t[ie scurt vorba: — Am terminat!... =i dup[ ce ]i arunc[ h`rtia jos, f[cu spre u=[ cu m`na un semn hot[r`tor =i st[p`nit. — +tiam c[-i o sec[tur[, nu-i spuneam eu lui Vasilescu, c`nd m[ plictisea la alegeri cu proteja\ii lui? +i prefectul, parc[ sim\ind nevoia de a se explica, se ]ntoarse c[tre Corbu: — E groaznic, mon=er!... Sunt s[tul p`n[ ]n g`t de politic[... De c`nd crezi c[ lupt s[ scot politica din administra\ie ]n jude\ul meu... uite, cite=te ici! =i el ar[t[ m`ndru spre u=[. Numai atunci Corbu v[zu, lipit pe sticl[, un aviz pe care nu-l observase la intrare. Prefectul citi rar =i ap[sat:

AVIZ Func\ionarilor din acest serviciu le este absolut interzis de a recurge la interven\ii exterioare, meritele lor proprii =i interesele serviciului fiind, singure, bazele aprecierii =efilor lor. Orice fel de interven\ii ]n acest fel constituiesc o not[ rea pentru func\ionarul respectiv.

— E! Nu-i clar?... spune?... ei bine, te despereaz[ uneori, pe onoarea mea! +i prefectul se ridic[ din fotoliul ]n care =ezuse ]nfundat. Dup[ ce-=i ag[\[ degetele ]n r[scroiala jiletcei, sub\ioar[, sco\`nd pieptul ]nainte, bombat, f[cu vreo c`\iva pa=i largi ]n lungul camerei. L`ng[ fereastr[, ]n dreptul lui Corbu, se opri: — He!... nu-\i ]nchipui, mon=er — ]ncepu prefectul d`ndu- =i capul pe spate =i privind pe geam afar[ — nu =tii c`t am 164 Jurnal de bord avut de luptat aci! Aveam adversari tari, politicieni vechi... acum pot zice s[ sunt aproape st[p`n pe situa\ie... Dar, nu ai spus ]nc[ afacerea pentru care ai venit. — Sunt ni=te veterani care vin din Dobrogea... +i Corbu ]i l[muri cazul, ]n=ir`nd toat[ istoria pe care o mai repetase ]nc[ de c`teva ori ]n ziua aceea. — Chestiunea e mult mai dificil[ dec`t \i-ai ]nchipui. Nu pricep de ce nu r[m`n oamenii [=tia ]n Dobrogea. Guvernul face sacrificii colosale pentru d`n=ii, =i ei nu vor s[ stea acolo. E de speriat, frate, c`t e de ignorant =i de ]nd[r[tnic \[ranul nostru; nu, nu trebuie s[ ascundem defectele. — Bine, dar nenoroci\ii [=tia nu vezi c[ sunt victimele administra\iei? ]ncerc[ s[ spuie Petre Corbu. Prefectul ]ns[ ]i t[ie vorba. — Exagera\ii, mon=er, dac[ te-ai potrivi la toate preten\iile, apoi nu =tiu, z[u, unde am ajunge. Nu, nu, cu sentimentalism nu se poate face administra\ie. Voi, care nu face\i politic[, ave\i o mentalitate curioas[. Ministerul d[ ordine severe pentru a ]nlesni mutarea =i stabilirea veteranilor ]n Dobrogea, =i eu s[ fac contrariul, s[ m[ apuc s[-i transport din Dobrogea ]napoi, la locul lor!... Nu vezi c[-i absolut imposibil? E absurd, mon=er!... Ce-ar zice prefectul de Constan\a, care ]mi d[ telegram[ s[-i trimet ]napoi?... =i n-ai idee ce tip susceptibil... =i-i foarte tare la Centru. — Ei bine, dar ce-i de f[cut? O s[-i l[sa\i a=a sa moar[ de foame? +i Petre Corbu se scul[ enervat de pe scaun. — Dar p`n[ acum de ce n-au murit? Las[-i, cum au mers p`n[ aici, merg =i de acum ]ncolo. Nu le purta grij[. Mai ]nt`i c[ nici nu sunt oameni din jude\ul meu, ce o s[ m[ amestec eu ]n atribu\iile altora? M[ rog, dac[ \ii numaidec`t, o s[ dau ordin poli\aiului ca s[-\i dea concurs pentru o list[ de subscrip\ie. Dar cred c[ cel mai bun lucru ar fi s[-i ]ndemni s[ se ]ntoarc[ ]napoi. Dac[ nu vor, at`ta pagub[. Las’c[ nici nu avem bilete de drum, dar dac[ a= avea, ]\i spun sincer c[ nu le-a= da, pentru c[ a= lucra contra convingerilor mele.

165 Jean Bart

+i prefectul ]ncepu a-=i desf[=ura o ]ntreag[ teorie asupra coloniz[rii Dobrogei dup[ sistemul din antichitate al romanilor; asupra drepturilor =i na\ionalit[\ilor din aceast[ provincie, adev[rat mozaic de rase; trec`nd apoi la mica =i la marea proprietate, cultura intensiv[ =i extensiv[, pentru a sf`r=i tot cu chestia raselor — partea sa favorit[, ca fost profesor de geografie, pe care o predase dup[ noile metode. Inspectorul comunal, care regula dosarele la birou, ]=i ridicase capul, privindu-=i cu admira\ie =eful. Iar Corbu, care la ]nceput ascultase =i el, la urm[ ]=i pierdu r[bdarea; sta privind nedumerit la bustul lui Costache Rosetti, care p[rea c[ =i-a ]ntors capul ca s[ vad[ mai bine =i el pe prefect. Statuia aceasta de teracot[ ]\i f[cea, la prima vedere, o impresie stranie; cercetat[ mai de aproape, g[seai pricina: fusese stricat[ =i i se lipise g`tul str`mb. Dup[ ce se l[muri =i asupra privirii lui Costache Rosetti, Corbu se g[ti s[ plece, iar prefectul, ]nfierb`ntat, izbi cu pumnul ]n soneria de pe birou: — Alecule, d[-mi pardesiul!

C`nd a ajuns Corbu la liceu, nu mai era dec`t directorul =i ]nc[ doi profesori. — Salutare, Corbule, dar parc[ n-ai curs azi, ce cau\i pe aici? — Venisem pentru leaf[. Am mare nevoie de parale. — He!... tocmai peste =ase zile ]ncasez mandatul. +i dup[ c`teva momente de =ov[ire, Corbu se hot[r] s[ ]ncerce: — Mi-ai face un mare serviciu, dac[ ai voi s[-mi girezi o poli\[. — A! ]mi pare r[u, drag[, c[ nu m[ cuno=ti; apoi nu =tii c[ eu, din principiu, nu dau giruri? ]n via\a mea n-am isc[lit o poli\[. }mi pare r[u, dar mi-i imposbil; nici lui frate-meu nu-i girez, pe onoarea mea. Dar uite Tuduriu se ocup[ cu daraveri de astea. Sache Tuduriu, profesorul de matematici, era un om scurt, gras =i ro=u, care g`f`ia ]ntruna de osteneal[, c[ci era ]n adev[r 166 Jurnal de bord foarte activ. Avea at`tea ocupa\ii, ]nc`t umbla toat[ ziua cu una din tr[surile prim[riei, care-l a=tepta la poart[ p`n[ ]=i f[cea ora de clas[. Pe l`ng[ slujba =coalei, mai era =i consilier comunal, director la o cas[ de economie =i ajutor, membru ]n consiliul de administra\ie al b[c[niei cooperative, =i cultiva sistematic o vie din apropiere, pentru care primise medalia de aur la Expozi\ia jubiliar[, c[ci prezentase cea mai frumoas[ varietate de struguri din jude\. Tuduriu ]l trase pe Corbu deoparte l`ng[ fereastr[. +i pe c`nd ]i vorbea ]ncet, asigur`ndu-l c[ va cerceta el... s[-i fac[ un bine... +tie el undeva ]ntr-un loc sigur... se pip[ia prin buzunare nec[jit c[ nu g[se=te ceea ce caut[. De obicei avea asupra lui c`te o poli\[ ]n alb pentru orice ]nt`mplare. Numai func\ionarilor =i ofi\erilor le g[sea el bani, pentru al\i str[ini niciodat[ nu putuse s[ fac[ rost de ]mprumuturi. — Uite!... trece =i d-l prefect Arivescu, zise r`z`nd Aurel Stamatin, profesorul de francez[, care se oglindea ]n geamul celeilalte ferestre, r[sucindu-=i firele unei b[rbu\e blonde frizate. — P[cat c[ nu l-a\i v[zut ce poz[ avea ]n tr[sur[, e tipul clasic de arivist, parole d’honneur! Stamatin, care avea conducerea ziarului opozi\iei din localitate, ]=i f[cea o pl[cere nec[jind pe director pe tema aceasta. — Stroescu! izbucni directorul, Stroescu! orice mi-a\i spune d-voastr[, e un om de resort; =i-a pus ]n joc toate mijloacele ca s[ ajung[ acolo unde r`vne=te oricare. El a triumfat ]n via\[, a ]nvins, a dovedit c[ e mai tare dec`t noi to\i ]n lupta pentru trai... Ce-mi vorbi\i mie de scrupule, cinste, moral[... mofturi de ideali=ti impoten\i!... P`n[ c`nd, m[ rog, cutare loc ]n conducerea statului s[-l ocupe vreun ciocoi bogat sau un imbecil cu preten\ii, =i nu un om de valoare, cu talent =i calit[\i reale? Tocmai pentru c[ Stroescu s-a ridicat de jos, cu drept cuv`nt i se poate spune c[ e fiul meritelor sale. Ce!... |ara n-are nevoie de talente tinere =i viguroase? De unde vrei s[ le ia, dac[ nu de jos, din popor?... 167 Jean Bart

+i pe tema aceasta urmau discu\ii ]nfierb`ntate, nesf`r=ite, ]n cancelaria liceului, ]ntre profesori, care de multe ori aduceau ca martori umbrele lui Darwin, Nietzsche =i ale altor r[posa\i cuget[tori, pentru a sprijini, cu teoriile lor, unele p[reri care se desf[=urau ceasuri ]ntregi, chiar dup[ sunarea clopotului de intrare ]n clas[.

De dou[ ceasuri Petre Corbu se fr[m`nta pe scaun f[r[ a putea prinde un moment de hot[r`re. A b[ut dou[ cafele =i a fumat vreo =ase \ig[ri. Venise la cafeneaua din centru — la clubul lui Tiliuc[, cum ]i spuneau or[=enii — pentru a vorbi poli\aiului. El ar putea g[si vreun ad[post =i hran[ veteranilor din port; sau, ]n tot cazul, ar aduna c`\iva lei printr-o list[ de subscrip\ie. Sala geme de lume, de fum =i de zgomot. Strig[te ]n gura mare, ciocnituri de bile =i tacuri de biliarde, izbirea pietrelor de domino pe marmora meselor, rostogolirea zarurilor la jocul de table — un amestec de at`tea zgomote deosebite, ]necate ]n forfotul nesf`r=it =i monoton al celor dou[ l[mpi mari — sistem modern — care sf`r`ie ]ntocmai ca dou[ oale de fasole gras[, puse la fiert. Singur, de la masa lui din col\, Petre Corbu urm[re=te toate mi=c[rile poli\aiului, care joac[ pocher cu doi necunoscu\i la masa din fa\[. Din c`nd ]n c`nd, capul acela chel, rotund =i lustruit, dispare ]nv[luit ]n norii de fum de tutun. +i c`nd fumul sub\iat se risipe=te, ]i apare iar[=i deslu=it figura =efului poli\iei locale: obrajii plini =i f[lcile mari, ochii mici, =ire\i =i, sub nasul scurt cu n[rile l[rgite, o pereche stra=nic[ de must[\i sure =i afumate. +eful pare a fi un juc[tor foarte calculat; cuget[ ad`nc ]n fa\a problemelor jocului, str`nge crunt din spr`ncene la fiecare carte aruncat[ pe mas[. Pentru a rec[p[ta puteri noi, soarbe setos dintr-o veche \igaret[ cu un cap[t de chihlimbar c`t nuca de mare, „o giuvaier[ foarte antic[, suvenir de c`nd cu anchetarea crimei grecilor din port“, le spunea el celor care-i admirau aceast[ pies[ vrednic[ de muzeul de antichit[\i.

168 Jurnal de bord

Petre Corbu nu ]ndr[zne=te s[ ]ntrerup[ jocul, are s[ a=tepte, ]=i zicea el ]n g`nd, momentul potrivit, c`nd s-o termina partida =i s-o face c[r\ile din nou... are s[-i explice cazul, a=a ca s[-l mi=te, s[-l fac[ s[ se intereseze... +i mai la urm[ e chiar dator, ]n slujba lui, s[ se ]ngrijeasc[ de soarta acestor nenoroci\i... e cel mai ]n m[sur[ s[ mearg[ cu lista, cunoa=te pe to\i din sal[... ce Dumnezeu! tot trebuie s[ se str`ng[ ceva dintr-at`ta lume... un pic de inim[ numai =i... oricum nu po\i l[sa nici un c`ine s[ piar[ de foame afar[ ]n ploaie. Hot[r`t, cere o foaie de h`rtie =i scrie cu litere mari: „List[ de subscrip\ie pentru ajutorul celor trei familii de veterani care mor de foame ]n portul nostru”: num[rul curent; numele =i prenumele; suma subscris[. Afar[ toarn[ cu g[leata. De c`te ori se deschide u=a, apare c`te-o umbrel[ leoarc[ de ploaie; din ]ntunericul de afar[, o suflare rece de v`nt str[bate f[c`nd s[ tremure flac[ra l[mpilor, de pare c[ se clatin[ ]ntregul cuprins al cafenelei. Petre Corbu ]ncepu s[ se nelini=teasc[; =i-a pierdut r[bdarea a=tept`nd. At`ta vreme de c`nd am`n[ =i nu e ]n stare s[ g[seasc[ un moment hot[r`tor de voin\[. De necaz ]ncepe a se judeca mustr`ndu-se de sl[biciunea asta revolt[toare. De ce at`ta sfial[?... Ce are de riscat?... Parc[ cere poman[ pentru el? E chiar o fapt[ frumoas[ a contribui la o facere de bine. Oricum ar fi mul\imea asta, dar ]n sim\irea fiec[rui om exist[ o coard[ care vibreaz[ de mul\umire, c`nd =tii c[ ai f[cut o fapt[ bun[. +i Petre Corbu ]=i freac[ t`mplele nec[jit; ]l doare capul, a fumat, se vede, prea mult. E a=a de acru =i nec[cios aerul acesta cald din cafenea... Prin noura=ii de fum alb[strui, care plutesc ]ntr-o ]ncol[cire moale =i lene=[, abia se z[re=te ceasornicul din perete purt`ndu-=i ]n caden\[ limba lui neobosit[. O sfor\are eroic[; se scul[ hot[r`t ]n picioare; dar tocmai ]n acela=i moment ]i trece pe dinainte un t`n[r elegant, care se opre=te drept la masa poli\aiului.

169 Jean Bart

E Tr[ienic[, grefierul tribunalului, sau arbitrul elegan\ei, cum ]i spun prietenii! „Fir-ar al dracului de sec[tur[ pom[dat[, acum =i-a g[sit =i el s[ vie?“ borborosi cu necaz Petre Corbu, tr`ntindu-se din nou pe scaun. Grefierul ]ns[ avea g`nd de stat; de obicei, el nu juca, dar ]i pl[cea grozav s[ priveasc[. Dup[ ce-=i at`rn[ ]n cuier cu mult[ grij[ pardesiul cenu=iu v[rgat, ml[diindu-=i talia, se a=ez[ pe scaun, ]=i scoase m[nu=ile gris-perle, instal`ndu-se de-a binelea la mas[. Petre Corbu, am[r`t, ca s[-=i mai lini=teasc[ necazul, ia o revist[ de pe masa vecin[. Un numar vechi din Illustration. Gravuri cu scene din revolu\ia ruseasc[: „Foametea ]n Rusia de Sud“, „V`nzarea copiilor“. Se v[d \[rani zdren\ui\i, figuri s[lbatice cu p[rul v`lvoi, cu b[rbile mari ]nc`lcite... femei slabe cu priviri r[t[cite, cu plete ]n v`nt, ]=i t`r`ie copiii goi =i diformi, duc`ndu-i la v`nzare, pentru o bucat[ de p`ine. }i fac r[u at`tea groz[vii. }ntoarce foaia: „Popa-Gapon =i turbur[rile din Petersburg“. O mare de capete ]n clocotul nebuniei r[zvr[tirii. Mii de bra\e ridicate amenin\[tor, str`ng`nd cu degetele ]ncle=tate pietrele scoase din pavajul str[zii... }n fund un escadron de cazaci crun\i, apleca\i pe cai, =erpuind cnuturile ]n aer, se reped la =arj[ ]n zidul omenesc al mul\imii turbate. }nfiorat, Petre Corbu ]nchise revista =i o arunc[ pe scaunul de al[turi. Ridic`ndu-=i capul, d[ cu ochii de afi=ul care se leg[na at`rnat la globul l[mpii. Cu litere mari, pe h`rtie ro=ie, se anun\a splendidul Bal al Societ[\ii Func\ionarilor Rom`ni. }n col\uri, scris oblic cu litere de o =chioap[: Regina Balului, Regina Balului; Un cavaler 2 lei; O dam[ 3 lei.. +i sec[tura aceea care nu mai pleac[ de la masa poli\aiu- lui!... Vis[tor, pe alt[ lume dus, arbitrul elegan\ei, cu privirea pierdut[ ]n vag, ]=i freac[ ]ntre dou[ degete c`rligele must[cioarelor =i vi\a de p[r lins ce-i cade pe frunte drept la mijloc. 170 Jurnal de bord

„Ce lume fericit de stupid[!“ ]=i zice Petre Corbu, =i, pe c`nd ]=i scotea ceasornicul din buzunar, i se pare c[ trebuie s[ se corijeze: „Ce lume stupid de fericit[!“ Se uit[ =i la pendula din perete: 9 ore f[r[ cinci minute. +i el care ]nc[ n-a reu=it s[ fac[ nimica... E teribil s[ nu fii capabil nici de at`ta ac\iune. }nseamn[ c[ nu are nici un pic de voin\[... C`nd va bate ora 9, punct, se va scula de la mas[ =i va da lista poli\aiului. Cu ochii \int[ ]nainte, pe c`nd num[r[ b[t[ile ceasului, ]=i st[p`ne=te b[t[ile inimii ce i se par de dou[ ori mai dese. La ultima lovitur[ se scoal[ hot[r`t, =i, pe c`nd ]=i preg[te=te lista, z[re=te ]n fund, spre u=[, pe comisarul cel t`n[r din port, care ]=i scutur[ pelerina de ploaie. F[r[ a-l sl[bi din ochi, ]i a\ine calea z`mbindu-i bucuros. Simte bine c[ e un sprijin tare de care trebuie s[ s-apuce. — A!... salut d-le Corbu!... Ce f[cu=i cu proteja\ii d-tale din port? Ai fost la prefect? — Da, ]ns[ n-a vrut s[ le dea bilete de drum. — Dar primarul? Dar cu lista de subscrip\ie? — Nici el n-a voit s[ le dea nici un ajutor. Lista tocmai acum voiam s[ o dau d-lui poli\ai. — Ha! eram sigur, m-a=teptam eu la asta din partea dumnealor. Da\i lista ]ncoa, trebuie s[ scoatem ceva de la at`ta lume. +i comisarul se duse ]ntins la masa poli\aiului. F[r[ a-=i ridica ochii de pe c[r\ile de joc, ascult[ toat[ povestirea cazului p`n[ ce deodat[ d-l poli\ai explod[, adres`ndu-se celor doi juc[tori: — E teribil, domnule, pe onoarea mea, cu filfizonii [=tia, care au intrat ]n poli\ie!... ce-mi umbl[ mereu dumnealor cu traviate de astea! Traviat[ numea d-l poli\ai orice fapt pe care-l considera prea modern. Petre Corbu urma ma=inalice=te pe comisar, care ]ntindea lista la mese, spun`nd ]n gura mare: — Pentru ni=te veterani, care mor de foame ]n port, domnilor! — Ei, asta-mi place, iar cu liste ciupitoare!... nu se mai sf`r=esc pomenile astea, domnule? zise indignat =eful po=tei. 171 Jean Bart

— E ru=ine, mon=er, s[ umbla\i cu cer=itul, adaug[ furios un altul. — Cu veteranii [=tia a ajuns o adev[rat[ halima. Nu te mai po\i ]ntoarce de r[ul lor; pe toate drumurile ]i ]nt`lne=ti! At`tea preten\ii e scandalos, pe onoarea mea!... — Nu sunt ei de vin[: statul care i-a ]nv[\at cu n[rav. C`nd spuneam eu s[ nu le ]mpart[ porumb ast[ iarn[, c[-i ]nva\[ r[u, nu voia nimeni s[ m-asculte, zise un b[tr`n respectabil, fost membru ]n consiliul jude\ean. Unii se f[ceau c[ nu aud, ]=i g[seau de lucru =i se ar[tau din ce ]n ce mai ad`nci\i ]n socotelile jocului. Al\ii se isc[leau cu ]ngrijire pe list[, =i, ]n schimbul gologanilor pe care ]i num[rau, se sim\eau ]n drept a face c`te o moral[ bine sim\it[. — Foarte r[u c[ nu stau ]n Dobrogea... Statul face sacrificii, \ara noastr[ are nevoie de o popula\ie rom`neasc[ viguroas[ acolo, ]n mijlocul str[inismuiui. — Sunt n[r[vi\i, domnule! Nu trebuie ]ncuraja\i... De at`tea ori am zis =i zic c[ cea mai mare crim[ este de a ]ncuraja ]n asemenea ocaziuni lucruri de astea. }n loc s[ munceasc[ ]ntr-un mod s[rac =i curat, dumnealor ]mi umbl[ dup[ c[p[tat ca =i calicii. — Dar i-a\i v[zut? Mor de foame ]n ploaie, domnule, cu femei =i copii, ]ncearc[ s[ spuie comisarul. Vreo c`teva voci deodat[ s-amestecar[ strig`nd: — Nu moare nimeni de foame ]n |ara Rom`neasc[... munc[, domnilor! munc[! ]n str[in[tate cum tr[iesc oamenii? sf`r=i conving[tor rentierul D[nil[ Z[logeanu, veneratul pre=edinte onorific al Societ[\ii pentru protec\a animalelor din localitate. Arbitrul elegan\ei, care se sculase ]ndat[ ce v[zu pe comisar venind cu lista la masa poli\aiului, izbuti s[ se strecoare printr-o manevr[ iscusit[, a=a c[ nu se mai ]nt`lni cu lista fatal[. C[pitanul Lulea, un b[tr`n pensionar, ]=i f[cea, ca de obicei, somnul de dup[-mas[ la cafenea \in`nd sub cot jurnalul Timpul, spre necazul celor care voiau s[-l citeasc[. — De ce n-o fi dormind omul [sta acas[? ]ntreba adesea c`te unul.

172 Jurnal de bord

— Ca s[ \in[ pe loc sub m`na lui Timpul c`t mai are de tr[it, r[spundea altul, ]nc`ntat de ]n\ep[tura spiritului, ce trebuia s[ usture pe b[tr`nul c[pitan, care totu=i sfor[ia ]nainte lini=tit =i senin. U=urel, ca s[ nu-l sperie, comisarul ]l trezi din somn. — Domnule c[pitan, v[ rog pentru ni=te veterani... +tiu c[ d-voastr[ sunte\i un om... care... +i c[pitanul, dup[ ce-=i potrivi ochelarii pentru a citi lista de la dep[rtare de un metru, ]=i scoase din punga lui de m[rgele o patac[ de doi lei =i zise tare, cu glas r[gu=it =i aspru: — Hai, remon\ilor, pune\i ici c`te un franc; ru=ine pentru o=tirea de azi s[-i l[sa\i pe drumuri pe cei b[tr`ni, care au f[cut r[zboiul =i au ridicat \ara asta. Ofi\erilor tineri, str`n=i ]n jurul biliardului, le era ru=ine s[ nu se ]n=ire =i ei pe list[, dar mai to\i se jurau c[ nu mai au parale. — Dac[ vine acum ]nainte de sold[! Punem nu c`te un leu, dar =i c`te zece tigri, c`nd vom lua solda. S-a hot[r`t ca s[ puie pentru to\i remon\ii c[pitanul =i s[-i ]ncaseze pe urm[ la 20 ale lunii. Doi greci =i un evreu de l`ng[ masa c[pitanului au pus c`te jum[tate franc, iar Tauc, turcul cu chiristigia din port, sco\`nd din br`u o pung[ de ibri=im ro=u, num[r[ tacticos un leu =i treizeci ]n gologani de c`te zece bani. Apoi, ]n=ir`nd pe dou[ linii ni=te c`rlige str`mbe, ]=i puse pe list[ cu sfin\enie isc[litura lui à la turca. — Este greu tare asta nume, bre, scris à la franca, sf`r=i el oarecum ru=inat. Dup[ ce se dep[rt[ comisarul cu lista, Tauc zise ]n gura mare ca s[ aud[ =i ofi\erii de la biliard: — Asta mare ru=ine vine la obraz, bre... om s[rac este asta veteran... el a fost a=chir ama bre!... C`nd a ajuns cu lista la masa cea mare din fund, juc[torii erau ]nfierb`nta\i la culme. Da un banc monstru domnu Tase Ostroveanu, un arenda= din jude\, om bogat =i s[rb[torit de

173 Jean Bart toat[ lumea cafenelei, c[ci el ]nsufle\ea jocul de c`te ori se repezea de la mo=ie cu afaceri prin ora=. — Domnilor, ni=te veterani care mor... Dar ]nainte de a termina vorba, treizeci de glasuri izbucnir[ deodat[ ]n furie aprins[ — c`=tigase bancul =i pierduse pon\ii: — Ce te v`ri, domnule, aci, s[ ne strici jocul! — De pomeni ne arde acuma? — De unde dracu a\i mai ie=it cu sf[n\uiala asta? — N-ave\i nici ru=ine, domnule, s[ umbla\i ca orbe\ii!... — E teribil — pe onoarea mea — cu obiceiul [sta oriental... e o mizerie care numai la noi o po\i vedea. — Zi-i |ara Rom`neasc[ =i pace! — }n alt[ parte se cere la u=a bisericii, la pod, dar nic[ieri nu se permite a=a ceva ]ntr-un club civilizat. Dup[ ce s-a mai potolit zgomotul infernal pe care-l ridicase indignarea =i revolta general[, Lic[ Tiberian, care f[cea pe crupierul, arunc`nd =i culeg`nd banii c-o u=urin\[ uimitoare, zise cu un ton dramatic =i plin de duio=ie: — Nu-i a=a, coane Tase, c[-n |ara Rom`neasc[ nu moare nimeni de foame? Dar vai! c`\i n-or fi murind de sete!... Max!... dou[ halbe aci la conu Tase. +i jocul urm[ ]n hazul tuturora.

Corbu r[mase c`teva minute l`ng[ u=[, c[ut`nd ]n jurul lui la toat[ lumea aceea care foia ]n cuprinsul cafenelei. Dar sim\i c[ nu se mai poate st[p`ni; s`ngele i se suise ]n obraji, ]i v`j`iau urechile; =i, f[r[ a-=i da seam[, str`ngea cu degetele ]ncle=tate speteaza unui scaun. Scuip[ ]n jos, r[stit, =i ie=i tr`ntind u=a dup[ d`nsul. Afar[ ]ncepu s[ soarb[ cu l[comie aerul rece care-i umfla pieptul; aer, avea nevoie de mult aer, ca s[ nu se ]n[bu=e. Sim\ea o trebuin\[ de a se judeca, de a se l[muri, vorbind cu sine ]nsu=i f[r[ mil[, f[r[ sl[biciune. ...Ce ridicul! ce naiv!... s[ nu cuno=ti lumea ]n care te ]nv`rte=ti... asta-i lumea din care faci tu parte... mai este o

174 Jurnal de bord lume, dar aceea e departe, afar[, necunoscut[... Desigur sunt dou[ lumi aparte. Nu-i venea s[ se ]ntoarc[ acas[. O trebuin\[ de a r[t[ci ]l ]mpingea ]nainte. Dup[ ce ocoli c`teva str[zi f[r[ de \int[, merg`nd gr[bit, alunec`nd la fiecare pas prin noroiul cleios, se pomeni, f[r[ s[ =tie, iar[=i pe drumul dinspre port. Ploaia ]ncetase. O cea\[ deas[ ca fumul se l[sa ]n jos greoaie, ap[s[toare, pe str[zile pustii, ]ntunecate. Portul era gol. Lucrul ]ncetase de mult, =i ]n noaptea asta neagr[ =i ploioas[ nu se vedea \ipenie de om. Era o umezeal[ rece, care p[trundea p`n[ la oase =i un aer ]nc[rcat, ]n[bu=it de mirosul greu =i acru de canale, de la butoaiele cu pe=te s[rat =i de la ni=te porumb stricat, aprins ]ntr-un =lep din port. Dup[ ce trecu peste c`teva r`nduri de =ine, strecur`ndu-se printre vagoanele cu cereale, se opri pe cheiul vechi de piatr[. O umbr[ mare ]i ]nchidea drumul; se apropie cu grij[, recunoscu o movil[ de saci cu gr`u preg[ti\i pentru ]nc[rcarea de a doua zi. Un sur`s amar ]i ]ncre\i buzele =i nu putu s[-=i st[p`neasc[ un g`nd care ]i venise ]n minte f[r[ s[ =tie cum; gr`u... p`inea noastr[ cea de toate zilele... s[ mori de foame l`ng[ sacii cu gr`u... ce crud[ ironie... Dar unde s-o fi b[gat ei? se ]ntreba Petre Corbu, c[ut`nd ]n jurul lui prin ]ntuneric, pentru a-=i da seama de locul ]n care se g[sea. Nic[ieri nu se sim\ea nici o mi=care. Felinarele, abia lic[rind, ca ni=te pete ro=ii se ]n=irau ]n lungul digului, departe. T`rziu recunoscu un r`nd de magazii... pe aci desigur trebuie s[ fie ]ngr[m[di\i... s-or fi ad[postit de ploaie. +i dac[ i-ar vedea, ce-ar putea s[ le spuie?... Desigur c[ ei l-au a=teptat toat[ ziua... Ce ru=ine ar sim\i, dac[ ar da ochii cu d`n=ii... Nu, nici nu trebuie s[-l vad[ p`n[ m`ine, c`nd o putea s[-i ajute ]ntr-un fel. +i deodat[, un fluier ascu\it, prelung ca un strig[t pl`ng[tor, venind dinspre ap[, ]l f[cu s[ tresar[ o clip[. Era desigur vreun vapor care plutea prin cea\[. Surprins, se ]ntoarse =i se opri pe marginea cheiului.

175 Jean Bart

Pe Dunare nu se putea z[ri nimic din haosul ]ntunecat pe toat[ ]ntinderea f[r[ de cap[t. Numai jos, la picioarele lui, apa neagr[, lucioas[, se vedea fierb`nd, r[scolit[ ]n valuri. Pe c`nd se chinuia cu ochii a\inti\i ca s[ str[bat[ noaptea, ]i sf`=ie iar[=i auzul un fluier lung =i repetat, care vibra ca o chemare de ajutor parc[, din ce ]n ce mai tare. Cu ]ncetul, se deslu=i o umbr[ neagr[, care cre=tea prin cea\[, =i coada-i uria=[ p[rea c[ se t`r[=te ]n urma ei pe ap[. +i deodat[ ]i ap[ru un ochi viu de lumin[ ro=ind prin ]ntuneric. Era un remorcher cu patru =lepuri care forfotea pe dibuite, t[indu-=i cu fric[ drumul prin cea\a =i noaptea ]ntunecoas[. Corbu se ]ntoarse iar printre magazii, ar fi voit s[-i vad[ numai, dac[ mai sunt acolo. La spatele unei cl[diri se desprindeau ]n forme ciudate umbrele carelor cu toat[ ]nc[rc[tura lor. C`teva pete se z[reau albind printre carele ]n=irate la r`nd — erau boii dejuga\i care rumegau ghemui\i de frig =i umezeal[. Ca s[ nu fie sim\it, el p[=ea ]ncet, ]n v`rful picioarelor, \in`ndu-=i r[suflarea. Acolo jos, pe p[m`ntul ud, ]n noroi, dormeau oameni =i vite gr[mad[ la un loc. Se auzeau sfor[ituri ad`nci, r[gu=ite; un oftat prelung; din gr[mada de jos venea un sc`ncet slab de copil =i parc[ cineva gemea ]ncet, ]n[bu=it... Deodat[ izbucni f[r[ de veste un l[trat furios =i se ivi la doi pa=i capul unui c`ine, l[\os, zb`rlit, cu ochii sc[p[r`nd printre ro\ile unui car, de unde se afla legat. — Cine-i acolo, m[?... — Ia sai, m[ Neculai, c[ pe aci la ora= sunt mul\i p`rlaci! se auzi un glas r[gu=it de sub un car. +i Petre Corbu, tres[rind de spaim[ =i ru=ine, se dep[rt[ ]n fug[. La marginea cheiului se opri. De pe ap[, de departe, venea un sc`r\`it jalnic, sfredelindu-i chinuitor auzul — c`rma vreunui vas, ]nv`rtindu-se ]n \`\`ni, se v[ita b[tut[ de valuri. }ncepuse a sufla un v`nt rece dinspre ap[, =i pic[turi mari de ploaie =fichiuiau prin aer. +i el, cu nervii a\`\a\i, ]nfierb`ntat, ]=i s[lt[ p[l[ria, ca s[-=i

176 Jurnal de bord r[coreasc[ fruntea ]necat[ de sudoare. O suflare repede de v`nt ]i smuci p[l[ria ]nainte ca el s-o poat[ apuca. Se repezi dup[ d`nsa c[t`nd s-o re\ie ]n rostogolirea ei de-a lungul cheiu- lui prin noroi. Dar v`ntul o m`n[ de-a dura cu at`ta repeziciune, c[ n-a fost chip s-o prind[ p`n[ la cap[t, c`nd s-a oprit privind-o cum se duce plutind pe fa\a apei. Jos, ]naintea lui, la cap[tul cheiului, valurile gemeau de m`- nie, ]nv`rtite ]n loc, dup[ ce izbeau furioase ]n col\ul de piatr[ care li se ]mpotrivea cu ]nd[r[tnicie ]n drumul lor la vale. Un fior de groaz[ ]i s[get[ prin trup =i-l cutremur[ silindu-l s[ plece de-acolo de pe chei. +i-atunci o team[ copil[reasc[ ]l cuprinse, team[ ne]n\eleas[ =i cumplit[, care ]i ]nghe\[ suflarea. O lu[ la fug[ pierdut =i ]n ne=tire, a=a de-a dreptul, prin noroi =i ap[, n[uc, gonit parc[ de cineva din urm[. De c`teva ori se-mpiedic[ de =inele drumului-de-fier ]n fuga lui nebun[ prin ]ntunericul nop\ii, prin ploaia care-i curgea pe capul gol ]nfior`ndu-l din cre=tet p`n[ ]n t[lpi. Departe, dup[ ce ie=i din port, se opri reculeg`ndu-se... Ce copil[rie, ]i era fric[ s[ nu ]nt`lneasc[ pe cineva care s[-l vad[ ]n halul ]n care se g[sea. Str[zile erau pustii. Huruitul unui =ir de tr[suri r[suna, f[c`nd s[ zb`rn`ie ferestrele caselor. Tr[surile intrau ]n curtea prefecturii, unde se z[rea lumin[ la geamurile din r`ndul de sus. Balul func\ionari- lor publici ]ncepuse. De-acolo, dinl[untru, sc[pau afar[ picu- r`nd sunete dulci, pe care v`ntul le fura purt`ndu-le r[zle\e prin aer =i prin ploaie. De undeva, de departe, se auzea un c`ine l[tr`nd ]nd`rjit, cu du=m[nie, prin negura acelei nop\i ur`te =i ]ntunecoase.

Corbu, c`nd a ajuns acas[, era ud p`n[ la piele. Suia scara pe din dos, c`nd ]i ie=i ]nainte servitoarea... — Vai de mine, cona=ule, ]ncepu uimit[ mama Marghioala, d-apoi pe unde v-a\i b[gat? Sta\i s[ v[ aduc papucii, c[ pr[p[di\i covoarele cu noroiul ista.

177 Jean Bart

— Las[ c[ nu-i nevoie, =i Corbu intr[ ]n[untru; se a=ez[ pe un scaun =i ]ncepu s[-=i pip[ie p[rul ud cu batista. Pe u=a deschis[, din camera de-al[turi, se repezi ]n fug[ un copila= ca de vreo cinci ani, gr[su\ =i ro=u, venea numai ]n c[ma=a de noapte, lip[ind cu picioarele goale. — Ce, nu te-ai culcat ]nc[, Soric[? =i Corbu ]l lu[ pe genunchi, m`ng`indu-i p[rul cre\, inelat. Sim\ea nevoia de a-l avea aproape, de a-l str`nge la piept. — Da’ de ce n-ai mai venit, tat[? — Am avut treab[ ]n ora=. Dar tu, ai fost cuminte? Ce ai f[cut toat[ ziua? — Nu, n-am pl`ns deloc, da’ eu credeam c[ =i mata ai ple- cat cu mama. S[ vezi, f[r[ ca s[ fiu vinovat, mama Marghioala m-a f[cut c[ sunt \[ran; a spus c[ numai b[ie\ii de \[ran umbl[ descul\i, boierii umbl[ cu pantofii prin cas[. +-apoi dac[ am umblat a=a, sunt \[ran?... — Da sigur... dac[ umbli a=a, murmur[ Corbu, duc`nd ]n bra\e pe copil p`n[ la pat. — Hai... culc[-te!... =i lui tata i-i somn. Dup[ ce f[cu vreo c`\iva pa=i nesiguri prin cas[, ab[tut, Petre Corbu se tr`nti pe pat, zdrobit de oboseal[. Voia s[ adoarm[, s[ uite totul, s[ scape de g`ndurile negre care-l chinuiser[ ]n ziua aceea. Dar somnul nu venea s[-l prind[. Gazeta pe care o citea ]TI fiecare sear[, acum o aruncase chiar de la primul r`nd. Ce sc`rb[ ]i era de aceea=i comedie proast[, care se repeta pe acelea=i coloane zilnic, mereu cu titluri mari, a=a de strig[toare: „Triumful opozi\iei!“... ,,Glasul poporului!...“ C`\i vicleni? +i c`\i naivi?... Nu, n-are s[ mai citeasc[ gazeta... o lun[, dou[... c`teva zile la ]nceput e mai greu, ca =i c`nd te la=i de un obicei, pe urm[ e u=or... nu ai nimic de pierdut. Ca s[ mai uite, lu[ s[ r[sfoiasc[ o carte de-a lui Tolstoi, Dezmetici\i-v[! — ultima scriere, din timpul r[zboiului ru- so-japonez. R`ndurile ]i jucau sub ochi; =i f[r[ a-=i da seama, ]i c[zu cartea din m`n[. C[t`nd printre gene, cu ochii ]n tavan, ]n

178 Jurnal de bord lumina slab[ ce tremura de para lum`n[rii, se desprindea din ce ]n ce mai clar chipul acela de b[tr`n cu barb[ alb[, r[sfirat[ peste c[ma=a de p`nz[ groas[ \[r[neasc[. Ce sf`nt[ =i m[rea\[ figur[ de apostol, r[mas parc[ din alte vremuri, ca s[ propov[duiasc[ pacea, f[c`ndu-=i din dragostea c[tre aproapele cel mai ]nalt scop al vie\ii sale. Dar e t`rziu =i ar voi s-adoarm[ odat[. A=a-i de obosit, c[-i pare peste putin\[ de greu s[ sufle ]n lum`nare. Abia ]=i urne=te m`na, turtind cu cartea mucul lum`n[rii care se stinge ]n[bu=it. Cu c`t se chinuie=te s[ \ie ochii ]nchi=i, cu at`t i se lumi- neaz[ ]n minte oglinda trecutului uitat. Vedenii, culori =i chipuri se perindeaz[ unele alungate de altele, ca-ntr-un v`rtej de joc ame\itor. De ce nu po\i s[ fii st[p`n ]ntotdeauna, ca s[ opre=ti c`nd vrei mori=ca asta ce se ]nv`rte=te ]ntruna f[r[ de voin\a ta? +i-n ]nv`rtirea ei, de unde scoate oare imagini prinse odat[ =i re\inute ]n umbr[, undeva, ca s[ le treac[ numai prin cercul de lumin[ =i apoi s[ le-ntoarc[ iar[=i la loc, ]n ]ntuneric?...... +i ploaia care nu mai ]nceteaz[ afar[! Curg stre=inile ]ntr-una, c-un zgomot a=a de uniform =i de nesuferit, c[ i se pare un sfredel ce se ]nv`rte=te ]n urechi, ad`nc p`n[ la creier. +i parc[ cineva ]i repet[, prin ropotul de ploaie, cuvintele pe care le auzise de at`tea ori ]n timpul zilei: „Domnilor, sunt ni=te veterani care mor de foame ]n port.“ ...+i-i vede ]n=ir`ndu-se zgribuli\i ]n ploaie, t`r`ndu-=i opincile ]n noroi, femeile str`ng`nd la piept copiii sl[b[nogi, ca s[ le dea c[ldur[... vitele sl[bite mugind =i tremur`nd de foame =i udeal[... +i carele ]n drum, cu lucruri gr[m[dite, restul gospod[riei risipite, pu\inul r[mas din tot avutul pe care-l mai pot duce pribegii ]n r[t[cirea lor. E parc[ o m`n[ nev[zut[ care anume ]i poart[ vedeniile acestea ]n =ir pe dinainte-i. +i ca s[ scape odat[, el se ]ntoarce cu fa\a la perete, tr[g`ndu-=i plapuma pe cap. De teama de-a g`ndi, voie=te s[ adoarm[ pe loc, nimic s[ nu mai simt[. De c`te ori ]ncearc[ s[ fug[, parc[-l ]ntoarce

179 Jean Bart cineva ]napoi, un glas care-i sufl[ ]n ureche mereu, chinuitor: „Sunt fra\ii t[i!... Nu-i mai cuno=ti?“ ...... Risipite vin amintirile, ]ntr-un amestec zbuciumat de umbre =i lumini. Cu ]ncetul se limpezesc =i se ]ntrupeaz[ icoane din trecut, pe care cu ochii ]nchi=i le vede din ce ]n ce mai vii! ...Un b[ie\el descul\ pe prundul Trotu=ului, departe, se chinuie=te s[ adune un c`rd de g`=te, =i-l frige la t[lpi pietri=ul care arde ]n ar=i\a de amiaz[... }n poarta bisericii un om negricios, t[cut =i nec[jit — e tat[l lui, st[ de vorb[ c-un unchia= care se jeluie=te c[ s-a uscat p[m`ntul, c[ dac[ s-or pierde p[pu=oii, ce-o mai m`nca la iarn[. +i parc[ se vede prin mul\imea aceea care se t[r[g[neaz[ ]ncet pe drum, ]nspre ogoare... p[rintele Ilie ]n ve=mintele de slujb[... tot satul a ie=it cu prapuri =i icoane la c`mp, s[ fac[ rug[ciuni... +i to\i ]ngenuncheaz[ pe bulg[rii usca\i din ar[tur[... c[t`nd toat[ mul\imea cu ochii ]n zarea alb[strie a cerului de var[, rug`nd pe Dumnezeu ca s[ dezlege ploaia... Apoi se revedea ]n dealul de la Coman, unde =ezuse, zile =i s[pt[m`ni ]ntregi, la t`rlele de vite... T`rziu, spre asfin\it, c`nd creasta cea mai din fund se rumenea ]n zare, atunci s-auzeau t[l[ngile sun`nd =i ]ncepeau s[ vie spre bordeie fl[c[ii =i b[ie\ii mai m[run\ei cu vitele de la p[scut. La focul de g[teje uscate care trosneau ]n b[t[tur[, fierbea ceaunul p`n[ se str`ngeau cu to\ii la m`ncare. }=i amintea cum s-a=ezau cu to\ii roat[ la p[m`nt ]n jurul mesei mici cu trei picioare joase, cum cei b[tr`ni ]=i f[ceau cruce, sco\`ndu-=i c[ciulile din cap, =i, mu\i, f[r[ a scoate vreo vorb[, rupeau din m[m[liga ce aburea pe fund =i ]ntingeau ]n strachina c-o zam[ ro=ie sp[l[cit[. Saramur[ de ardei cu m[m[lig[ — desigur c[ =-acum cu asta se hr[nesc cei care au r[mas acolo. Dar dac[ r[m`nea =i el ]n sat, ]n loc s[ plece la =coal[ la ora=?... Desigur c[ ar fi ca =i to\i ceilal\i... +i el se chinuia, cu mintea aprins[, s[ se vad[ a=a cum ar fi fost, dac[ o ]nt`mplare nu l-ar fi ridicat acolo unde se g[sea acum. 180 Jurnal de bord

C-un fel de pl[cere crud[ =i ]nd[r[tnic[, ]=i r[scolea trecutul =i se vedea sub alt[ ]nf[\i=are, c[ci creierul lucra cu iu\eal[ =i cu putere, ]nfierb`ntat de friguri. Se vedea pe drumuri noroioase, ]mbr[cat \[r[ne=te, zdren\uit =i fl[m`nd, dormind pe p[m`ntul gol. +i ]ndes`ndu-=i capul ]n perna moale de puf, sim\ea c[ o ap[sare greoaie ]l ]n[bu=[; ]=i gr[m[di pumnii am`ndoi sub cap, cerc`nd s[ opreasc[ zv`cnirea s`ngelui sub t`mple. +i din mul\imea care-i trecea pe dinainte, i se opri un chip b[lan cu ochii mari alba=tri: Mitri\[, b[iatul lui Zamfir, morarul, tovar[=ul copil[riei lui. Oare ce s-o fi f[cut, s[racul? Ce ager =i priceput era la toate, ie=ise cel dint`i ]n =coala lor din sat... }n c`teva clipe i se ]ncheg[ o ]ntreag[ judecat[, care-l ap[sa ca o nedreptate cumplit de strig[toare: Pe acela=i drum doi oameni merg al[turi, =i la o cotitur[ se despart; unul pe drumul lui se ridic[ p[=ind din treapt[ ]n treapt[ pe scara lumii ]n sus, iar cel[lalt r[m`ne jos, f[r[ a putea vreodat[ s[ se ]nal\e... +i poate cel r[mas era cu mult mai bun, c[ci numai ]nt`mplarea i-a desp[r\it odat[. De ce at`\ia ani n-a mai v[zut pe nimeni dintre ai lui? De ce i-a p[r[sit =i i-a uitat cu totul? +i toate i se luminau, c`nd le punea ]n fa\a unei imagini care i se ]nfipsese ]n minte: pomul scos din \[r`na lui =i r[s[dit aiurea. }=i amintea de cele dint`i zile, c`nd a intrat ]n via\a de ora=, c`t de str[in =i r[t[cit era, ce chin p`n[ s[ prind[ r[d[cini ]n lumea ]n care se ]n[l\ase. }=i aducea aminte de at`\ia fii de \[rani, care-=i ascundeau tulpina, =i unii care-=i schimbaser[ =i numele p[rintesc de-acas[. Intrase ]n alt[ lume, trecuse ]n cealalt[ tab[r[ =i c[uta cu ea s[ se asemene. +i el ]=i r[scolea p[catele f[cute. Nu s-a ascuns =i el? nu s-a rugat, nu s-a umilit de at`tea ori ]n via\[? ]=i amintea de tat[l lui c`nd, pentru ]nt`ia oar[, a venit la =coal[ ca s[-l vad[... ce ru=inat era atunci... Dar conferin\a pe care o \inuse odat[ la o serbare na\ional[: Patriotismul, lupta pentru mo=ia str[- mo=easc[... Cum?... care mo=ie?... Dar nu umblau ]n judec[\i, de ani ]ntregi pe drumuri? +i ca o mustrare aspr[ ]i reveni ]n minte glasul lui b[di\a Sandu. 181 Jean Bart

+i vorbele care-i treceau prin minte erau a=a de limpezi c[ parc[ le auzea. Deodat[ i se p[ru c[-n mugetul v`ntului s-aud strig[te omene=ti, \ipete de copii, fluiere ascu\ite, un zgomot de mul\ime tulburat[. }=i a\inti auzul. Ploaia b[tea a=a de tare ]n geamuri, parc[ ploua cu piatr[. Buzele ]i ardeau de sete, ]=i sim\ea capul greu cercuit. F[cu o sfor\are =i deschise mari ochii ]n ]ntuneric. Numai ]n fund o lumin[ slab[ b[tea ]n geamul pe care se scurgeau =iroaiele de ploaie, =i ]n puterea nop\ii p[rea c[-i un ochi ]necat ]n lacrimi. Pip[i cu m`na pe m[su\a de l`ng[ pat, dar nu g[si cutia cu chibrituri. }=i reculese puterile =i se scul[; la primul pas tres[ri ferindu-se ]n l[turi, i se p[ruse c[ a pus piciorul pe un cojoc, c[ doarme cineva lungit acolo jos, c[lcase pe o blan[ de lup, pe care o avea ]n loc de covor la picioarele patului. Dup[ ce aprinse lum`narea, b[u pe ner[suflate un pahar cu ap[ =i se a=ez[ pe un scaun, parc[-i era groaz[ s[ se mai culce ]n pat. Deodat[ se ridic[ ]n picioare, ]mpins de un g`nd care-i fulger[ prin minte. G[sise o sc`ndur[ de sc[pare; se duse ]ntins p`n[ ]n fundul camerei, la un dulap mare, cu oglind[. Zg`l\`i u=a de vreo dou[ ori; era ]ncuiat — desigur c[ nevasta uitase s[-i dea cheia la plecare. R[scoli prin c`teva s[ltare, c[ut[ prin toate cutiu\ele de pe mas[ f[r[ s[ poat[ g[si aceea ce c[uta. }ncepu a se nec[ji; ]ncerc[ un smoc de chei str[ine; nici una nu se potrivea. Se opri din lucru, =terg`ndu-=i sudoarea de pe frunte ]n fa\a u=ii care i se ]mpotrivea; ]i era a=a de necaz, c[-i venea s[ izbeasc[ un picior ]n oglind[ s[ o sf[r`me ]n \[nd[ri. Se st[p`ni, =i, lu`nd lum`narea de pe mas[, se apropie, observ`nd de aproape broasca. Cu ajutorul unui cu\it de t[iat foile =i cu o cheie care prindea z[vorul pe jum[tate, izbuti s[ deschid[ u=a dulapului. }ncepu s[ r[scoleasc[ gr[bit printre lucruri; tocmai ]n raftul de sus, printre batistele curate, p[turite ]n teancuri, din care venea un miros de lev[n\ic[, d[du cu m`na de ceva tare, o carte... un carnet?... }l scoase afar[ =i-l apropie de flac[ra lum`n[rii: era libretul Casei de Economie, scos pe numele copilului. De patru ani depunea c`\iva lei pe lun[, economii 182 Jurnal de bord din leaf[. Citi de c`teva ori suma total[, =i, pe c`nd ]=i f[cea socoteala c`t ar costa drumul =i c`t ar mai r[m`nea de ]mp[r\it veteranilor, i se p[ru c[ aude un zgomot. U=a din odaia de al[turi era deschis[, cu lum`narea ]n m`n[ p[=i ]n v`rful picioarelor p`n[ la patul copilului. Sorin, cu fa\a ]n sus, cu m`inile sub cap, se pref[cea c[ doarme; printre genele, pe care le str`ngea u=or, se vedeau juc`nd globii ochilor. Corbu, f[r[ s[-=i dea seama, trase la spate m`na ]n care \inea libretul pe c`nd se apleca deasupra patului. — Nu dormi, Soric[? — Ba dorm, t[ticule, dar, dac[ mi-i sete, ce s[ fac? ]i r[spunse copilul, f[r[ s[ deschid[ ochii. Corbu se ]ntoarse =i, dup[ ce b[g[ libretul sub perin[, ]i aduse copilului un pahar cu ap[. — Haide, lini=te=te-te, dormi odat[, c[-i t`rziu! — Iaca dorm, =i copilul str`ngea pleoapele ochilor c`t putea mai tare. }ntors ]n camera lui, Corbu puse lum`narea pe fereastr[ =i se a=ez[ iar[=i pe scaun, l[s`ndu-=i capul greu ]ntre m`ini. }l chinuia un g`nd de grij[ =i mustrare. Oare l-o fi v[zut copilul, c`nd se lupta ca s[ deschid[ u=a dulapului? Desigur, a f[cut at`ta zgomot cu cheile!... Ce s-o fi petrecut ]n mintea lui de copil?.. De unde poate el s[ priceap[?... Dar nevasta?... Ce o s[-i spuie Marioarei, c`nd o vedea c[ i-a luat libretul?... Oare o s[-l ]n\eleag[ ea?... +i Petre Corbu r[mase p`n[ t`rziu a=a ]n prada g`ndurilor, privind flac[ra lum`n[rii ce p`lp`ia b[tut[ de v`ntul strecurat prin cr[p[turile ferestrei. Din vijelia dezl[n\uit[ afar[, sufl[ri repezi intrau din c`nd ]n c`nd gem`nd cu r[utate — =i para lum`n[rii se zb[tea tremur`nd, atins[ parc[ de o arip[ nev[zut[, se ]ntindea clipind, din ce ]n ce mai mic[... p`n[ se potolea v`rtejul acela r[ut[cios, care b[tea ]n r[stimpuri ...... Bucure=ti, 10 februarie 1909 183 Jean Bart

}N CU+CA LEULUI

C`mpia ce se ]ntinde din jos de Br[ila, de-a lungul Dun[rii, p`n[ departe, c`t poate cuprinde ochiul ]n zare, p[rea o mare nesf`r=it[ ce-=i cl[tina f[r[ ast`mp[r valurile ro=ii ]n lumina aurie a unei zile de toamn[. }ntreaga divizie de cavalerie trecea Dun[rea. Era o ]ncercare grea de preg[tire de r[zboi, ]nainte de ]nceperea marilor manevre regale. Miile de tunici ro=ii, stegu- le\ele colorate f`lf`ind ca ni=te aripi de fluture ]n v`rful l[ncilor, pref[ceau toat[ c`mpia ]ntr-un lan de flori de mac ce se ml[dia ]n suflarea v`ntului de pe malul apei. Dun[rea, lat[ ]n locul acela, ]=i m`na la vale valurile sale reci =i tulburi. +alupe mici, repezi, arunc`nd ]n forfot aburi =i fum pe co=urile ]nnegrite, se ]ncruci=au de la un mal la altul. }n urma lor, ]nh[mate, se t`rau greoaie ceamuri joase =i late, ni=te poduri umbl[toare, ]nc[rcate cu oameni, cai =i furgoane pline. }n vuietul nel[murit de zgomote =i glasuri, comenzile de cavalerie de pe maluri se auzeau r[sun`nd ]n acela=i timp cu cele de marin[ de pe ap[: „Pentru desc[licare!... Caii la m`n[!... Vira!... Mola!...“ =i ropotul cailor, z`ng[nitul s[biilor, huruitul chesoanelor, o dat[ cu sf`r`itul aburului sc[pat de la c[ld[rile vaselor, se amestecau la un loc ]n fream[tul nedeslu=it al mul\imii ]n mi=care. Caii intrau pe vase tremur`nd, cu urechile ciulite, pip[ind, cu pa=ii nesiguri, speria\i de zgomotul ce-l f[ceau copitele lor pe podeaua de lemn cu leg[turi de fier. }ndat[ ce vasul se dezlipea u=or de mal, caii ]nghesui\i ]n r`nduri, ca sardelele ]n cutie, se str`ngeau ]nfiora\i de leg[narea vasului; cu privirile r[t[cite, urm[reau s[ prind[ luciul apei ]mping`ndu-se unul ]ntr-altul. Ofi\erii ]ndemnau pe solda\i s[-=i m`ng`ie caii, lini=tin- du-i p`n[ ce vasul ajungea la cel[lalt mal. Acolo vasul se oprea c-o izbitur[ scurt[ ]n debarcader =i caii ie=eau sfor[ind, fr[m`nt`ndu-se, p`n[ ce sim\eau p[m`ntul sub copitele lor.

184 Jurnal de bord

Escadroanele se formau pe mal dup[ trecere; ]nc[lecau, se ]ncheia regimentul =i plecau ]n pas domol pe =oseaua alb[, r[scolind nori de praf. La cel din urm[ transport, un cal n[r[va=, arunc`nd cu picioarele de dinapoi, rupse bariera vasului. Caii ceilal\i, speria\i, ]ncepur[ a se mi=ca; ]n ]nv[lm[=eala care se ]ncinsese, un cal mare, negru, dintr-o s[ritur[, se pr[v[li ]n valuri. Curentul repede ]l m`n[ spre larg; calul, z[p[cit de ap[, ]n loc de a ]nota spre mal, mergea c[tre ad`nc, tot ]nspre mijlocul apei. Atunci, un marinar, care \inea c`rma la vas, se arunc[ deodat[ ]n ap[ ]mbr[cat cum se g[sea. O clip[ nu se mai v[zu ]n locul unde s[rise dec`t o serie de cercuri care se l[rgeau pe suprafa\a apei; mai departe, printre valuri, ap[ru omul lupt`ndu-se ]not. Toat[ lumea pe maluri urm[rea cu groaz[ cele dou[ puncte negre care se z[reau s[lt`nd ]n drumul lor la vale, ]n scurgerea repede a curentului. Marinarul ]not`nd voinice=te ajunse calul =i ]ncepu s[-l m`ie ]nspre mal. }n locul acela \[rmul era ]nalt. Calul, obosit, sfor[ind pe n[rile largi deschise, ]ncerc[ s[ ridice malul. Se opinti ]nfig`ndu-=i picioarele de dinainte, pe c`nd trupul ]i zv`cnea ]ntr-un tremur nervos, dar malul nesigur se pr[bu=i ]n ap[. Omul =i calul nu se mai v[zur[ o clip[. Mai departe la vale se ivir[ din nou cele dou[ puncte negre care se apropiau unul de altul. Marinarul, zb[t`ndu-se printre valuri, ajunse calul =i, ]not`nd ]n picioare, ]=i desf[cu de la br`u cu\itul s[u de gabier; se afund[ pe sub burta calului =i izbuti s[-i taie chinga. Calul, u=urat, o lu[ mai repede spre \[rm, se opinti ]nc[ o dat[ s[lt`n- du-=i trupul, =i se ridic[ pe mal. R[mase a=a c`tva timp ud =i \eap[n, sufl`nd greu, cu n[rile tremur[toare, pe c`nd apa se scurgea pe coada =i coama-i linse. Generalul, un b[tr`n frumos cu favori\i albi, care, st`nd rezemat ]n sabie urm[rise toat[ ]nt`mplarea, scoase o h`rtie de dou[zeci de lei =i i-o dete marinarului ce g`f`ia leoarc[ de ap[. — S[ scoat[ sticla mea de coniac din coburi =i s[ i se dea trei p[h[ru\e b[iatului ca s[ se ]nc[lzeasc[!

185 Jean Bart

To\i l[udau ]ndr[zneala marinarului. +i despre ]nt`mplarea asta au vorbit p`n[ t`rziu seara ofi\erii =i solda\ii divizionului r[mas peste noapte ]n Ghecet. C`rciuma lui domnul Elefterie, de pe malul Dun[rii, era plin[ de lume. Toate mesele erau prinse de c[l[re\i =i marinari. O ]nfr[\ire general[ ]ntre for\ele de uscat =i cele de ap[. Negustorul prev[zuse afacerea =i, c-o s[pt[m`n[ ]nainte, ]=i ]nfipsese ]n fa\a pr[v[liei dou[ pr[jini cu steaguri tricolore =i ]ntre ele o f`=ie de p`nz[ ]n chip de firm[, pe care scrisese cu chinoroz: „Tr[iasc[ cavaleria =i flota rom`n[!“ La o mas[, ]n b[t[tur[, sta un grup de ofi\eri ]n jurul unei „baterii“ ale c[rei muni\ii reci se ]mprosp[tau mereu. Se luase vorba tot de la ]nt`mplarea de peste zi; fiecare povestea fapte de curaj v[zute, auzite sau citite, pe c`nd paharele de purpuriu, cu sifon rece se de=ertau =i se umpleau pe r`nd. C`nd ]ncepu s[ vorbeasc[ un c[pitan c[runt, care-=i scosese ledunca deschiz`ndu-=i nasturii tunicii, se f[cu lini=te la mas[; numai un ofi\er t`n[r =opti vecinului: „S[ ascult[m, c[ Unchiul =i-a deschis sacul“. C[pitanul Velea, sau „Unchiul“, cum ]i spuneau to\i ofi\erii din regiment, era un om ]nc[ verde, de=i f[cea ultima manevr[, c[ci, dup[ patru luni, trebuia s[ ]nceap[ a-=i ]ncasa pensioara la care visa de at`ta vreme. Ochii senini, alba=tri =i z`mbetul care ]i flutura pe sub must[\i sure, ]i da ]nf[\i=area =[galnic[ a unui holtei tomnatic, hazliu =i me=ter povestitor. — Pentru c[ veni vorba de curaj, s[ v[ povestesc eu despre un om ]ntr-adev[r curajos pe care l-am cunoscut de aproape. Care din voi a auzit de c[pitanul H`ncu? A fost primul meu =ef de escadron. Parc[-l am =i acuma ]naintea ochilor. Ce ]nf[\i=are b[rb[teasc[: ]nalt, cu pieptul ]nainte, bombat, oache=, cu musta\a prelungit[ ]n form[ de mu=tuc, purta chipiul pe o spr`ncean[ =i c[lca ap[sat, ]n zurnuitul pintenilor ale c[ror duri\e erau c`t garboava de mari. Pe gerul cel mai cumplit umbla f[r[ manta, ve=nic ]n tunica lui ro=ie, str`ns[ cu brandebururi negre.

186 Jurnal de bord

M`ndru =i stra=nic om era. Orice-\i spune voi, pot s[ v[ dovedesc c[ rasa ceea de c[l[re\i s-a pierdut de mult =i nu se mai g[se=te nici s[m`n\a ei ]n r`ndurile o=tirii din ziua de azi. Ce-i drept, nu avea mult[ carte, dar inim[, berechet. Se povesteau minuni despre el. Cic[, la Sm`rdan, pe c`nd era numai sergent, f[cuse fapte de ]ndr[zneal[ nebuneasc[. Sf`r=ise campania ciop`r\it =i cu patru gloan\e ]n corp. Nimeni nu credea c[ o s[ poat[ ajunge iar om ]ntreg. Ca m`ng`iere pentru el =i pild[ pentru al\ii a fost felicitat ]n gradul de sublocotenent. A stat vreun an ]n spitalul militar la Bucure=ti. Cic[ pl`ngeau doctorii =i damele de la ambulan\[ c`nd ]l vedeau a=a de t`n[r =i frumos merg`nd schilod, s[rind ]n c`rje ca un cocor =chiop prin curtea spitalului. Dar se vede c[ fr[gezimea tinere\ii l-a ajutat ca s[ i se prind[ la loc toate oasele =i s[ ias[ din spital teaf[r =i m`ndru, a=a precum l-am cunoscut eu. }mi spunea el uneori zbuciumul =i necazurile care le avusese pe atunci c`nd ]i cerea s[ dea examen pentru a fi ]naintat ofi\er. Dar pe vremea ceea tot se mai g[seau =efi cu judecat[ =i de inim[, care i-au luat partea, ar[t`nd c[ era destul de str[lucit examenul pe care-l dase b[iatul acesta pe c`mpiile Bulgariei. C`nd l-am cunoscut eu, era ]n floarea v`rstei, dar nebunii f[cea ca =i ]n prima tinere\e. }mi aduc aminte bine de vorbele care mi le-a spus ]nt`ia dat[ c`nd m-am prezentat la escadron: „Dr[gu\ule, eu ]\i iert orice cusur ]i avea, dar numai mol`u s[ nu fii. Nu pot suferi mol`ii. S[ fii aprig, dr[gu\ule, asta ]\i cer. Eu la cazarm[ nu recunosc nici pe tata; dup[ slujb[, c`nd am ie=it pe poarta caz[rmii, sunt frate cu orice soldat. Vreau ca ]n fa\a frontului s[ tremure calul c`nd l-[i str`nge ]n pulpe, s[ zb`rn`ie escadronul c`nd ]i da o comand[, s[ \ipe fiul ]n p`ntecele mamei c`nd ]i scoate sabia din teac[. A=a ]mi place mie, dr[gu\ule!“ Cu toat[ str[=nicia lui, avea o inim[ de aur. A=a tr[snit cum era, toat[ lumea ]l iubea =i ]i admira n[zdr[v[niile. Odat[ pe c`nd eram cu al 3-lea de ro=iori ]n „Malmezon“, s-a prins c[ urc[ pe sc[rile caz[rmii c[lare p`n[ ]n r`ndul al doilea.

187 Jean Bart

Zis =i f[cut. }ntr-o bun[ diminea\[, dup[ ce a str`ns p`n[ la cap[t chingele N[luc[i — iapa lui cea neagr[ ca pana corbu- lui — s-a aruncat ]n =ea, a tras d`rlogii ghemuind capul iepei ]n piept =i, aplec`ndu-se pe g`tul ei ]ncordat, =i-a lipit obrazul de p[rul aspru al coamei. Deodat[ iapa a icnit ]n loc, str`ns[ ]ntre pulpele lui de fier, ]mpins[ de pintenii ce i se ]nfigeau tot mai ad`nc ]n coaste, a zv`cnit ]n c`teva salturi, c[\[r`ndu-se pe trepte p`n[ sus ]n cap[tul sc[rii, ca iapa cea n[zdr[van[ din poveste, care m`nca j[ratec zbur`nd cu aripi la picioare. To\i ofi\erii =i solda\ii se gr[m[deau la scar[ =i se cruceau privind la minunea asta care nu se mai pomenise de c`nd era „Malmezonul“. C[pitanul H`ncu se plimba c[lare pe sala cea lung[ din r`ndul al doilea al caz[rmii. Tocmai ]n fundul s[lii s-a oprit la fereastra ce da ]nspre curte. +i pe c`nd N[luca sfor[ind c[ta sperioas[ pe geam afar[, c[pitanul ]=i r[sucea de-a c[lare o \igar[ groas[ dup[ cum obi=nuia el s[ fumeze. Nici n-apucase s-o aprind[, c`nd se auzi r[sun`nd notele metalice, pe care trompetul le aruncase gr[bit de cum z[rise pe colonel intr`nd pe poarta caz[rmii. H`ncu era de serviciu =i trebuia s[ dea raportul colonelului. }nt`i s-a ]ncruntat c`nd a v[zut z[p[ceala care era ]n curtea caz[rmii, pe urm[ a prins a z`mbi pe sub must[\ile lui c[runte: „}nc[ o pozn[ a turbatului de H`ncu!“ Partea grea a fost la scobor`re. Toate saltelele trupei au fost puse pe sc[ri, ]n planuri ]nclinate, =i N[luca, sfor[ind, cobor] cu grij[ c[lc`nd pe moale ]n mijlocul alaiului, ca un cal ]mp[r[tesc. Alt[ dat[, la Gala\i, a s[rit cu cal cu tot de pe cheiul ]nalt de piatr[ ]n valurile Dunarii. L-au scos ni=te barcagii greci la cel[lalt \[rm. Omul acesta era ]nn[scut curagios. }nsu=irea asta pe care i-o d[ruise natura din bel=ug ]l f[cea s[ caute singur primejdia pentru a sim\i pl[cerea s-o ]nfrunte. Din fiecare lupt[, ]n care

188 Jurnal de bord

]=i juca via\a, sorbea at`ta pl[cere, ]nc`t umbla dup[ primejdii ca s[-=i ]ncerce destinul, cu patima juc[torului de c[r\i, care la masa verde ]=i ]ncearc[ norocul. Culmea nebuniilor lui a fost c`nd a intrat ]n cu=ca unui leu. Se prip[=ise ]n garnizoana noastr[ o menajerie buni=oar[. Ne f[cusem obiceiul ca ]n fiecare zi, dup[ ie=irea din cazarm[ =i luarea \uicilor reglementare la b[c[nia din centru, s[ d[m c`te o rait[ prin menajerie. Pe l`ng[ animalele de specii diferite, menajeria mai avea =i o casieri\[ dr[gu\[ care ne atr[gea mai cu deosebire. Fräulein Proszka, un fel de polonez[, mic[, rotund[, vioaie, cu nasul fin ]n v`nt, cu p[rul ro=u-ar[miu. N-am v[zut ]n via\a mea a=a ciudat[ c[ut[tur[ ]n ochi ca la femeia ceea. }n umbra genelor lungi =i arcuite sticleau ni=te ochi negri, foco=i, prin care sclipeau uneori ni=te sc`nteieri de fosfor. Unii sus\ineau c[-=i toarn[ ceva ]n ochi, beladon[, sau nu mai =tiu ce anume. De c`te ori o nec[jeam cu ]ntreb[rile ca s[-i afl[m secretul ochilor s[i, se pornea nebun[ pe un r`s cu hohote, argintiu =i dr[g[la=, p`n[ ce ]i ]notau ]n lacrimi ochii ei sc`nteietori. Avea ni=te ml[dieri feline, pentru care o =i poreclisem Tigresa. Gra\iile ei, manevrate cu mult[ art[ =i calcul, urziser[ o lupt[ surd[ ]ntre ofi\erii no=tri, o rivalitate ascuns[ care trebuia s[ izbucneasc[ odat[. }ntr-o zi, pe c`nd se formase obi=nuitul grup ]n jurul ei la casa de bilete, Tigresa hot[r] ]ntr-o rom`neasc[ dr[g[la= de stricat[, c[ numai aceluia care va face cel mai mare act de curaj ]i va permite ca s-o s[rute pe am`ndoi ochii. Pe c`nd fiecare se g`ndea cum s[ cumpere mai ieftin cei doi ochi str[lucitori pu=i la mezat, H`ncu strig[ ]n gura mare: „Cine dore=te s[ bea o \uic[ ]n cu=ca leului?“ Desigur c[ nimeni n-a r[spuns la aceast[ invita\ie n[s- tru=nic[. Un c[pitan mai b[tr`n ad[ug[ =i el ]n glum[: „Nu, mersi, H`ncule, eu o iau mai bine afar[, privind leul printre gratii“.

189 Jean Bart

La ]nceput nimeni n-a luat vorbele lui H`ncu ]n serios; to\i credeau c[ glume=te, dar c[pitanul H`ncu nu era omul care s[ glumeasc[ ]n asemenea ]mprejur[ri, nici s[ dea ]napoi c`nd a apucat a zice o vorb[. Au c[utat prietenii s[-l opreasc[, dar n-a fost chip. Eu nici n-am ]ncercat s[-i spun ceva, c[ci ]l =tiam c[-i ]nc[p[\`nat ca un cat`r. Am trimis un b[iat ]n fug[ acas[ s[-i spuie ordonan\ei s[-mi aduc[ revolverul. La u=a de intrare se f[cuse un zgomot infernal. Domnul Iohann, patronul menajeriei, striga disperat c[ el se opune: „Asta nu este permis la public, asta nebun este, mi bag[ la criminal“. Biata Tigres[, pe capul c[reia se dezl[n\uia toat[ urgia, ]=i fr`ngea m`inile ei moi =i albe, c[t`nd s[-=i conving[ patronul c[ nu-i vinovat[ cu nimic. Cu ochii sclipitori sc[lda\i ]n lacrimi, Tigresa declar[ c[ se las[ s[rutat[ pe loc ]n fa\a tuturora, numai s[ nu intre c[pitanul ]n cu=ca leului. Dar c[pitanul H`ncu nu era omul care s[ primeasc[ asemenea propuneri. „Eu nu voi poman[!... pe merit!... voi s[ cuceresc, nu s[ cap[t!...“ zicea el din ce ]n ce mai hot[r`t. Domnul Iohann se ]nv`rtea c[in`ndu-se c[ nu g[se=te cheile, dar ]n cele din urm[ a trebuit s[ le g[seasc[. Am intrat cu to\ii ]n menajerie. Mirosul greu, nesuferit, ne ]neca t[indu-ne r[suflarea. L`ng[ u=[, o c[mil[ trist[, din ghebul c[reia curgeau smocuri de p[r dezl`nat, ]=i ]ntindea g`tul cu jale spre noi, cer=indu-ne parc[ ]ndurare. Am trecut pe l`ng[ cu=ca unui urs negru care-=i sugea t[lpile, apoi pe l`ng[ un urangutan care ne privea nedumerit zg`l\`ind gratiile cu=tii, =i ne-am oprit ]n fa\a leului. M. S. regele animalelor sta tol[nit pe sc`ndurile murdare ale cu=tii sale z[vor`te. P[rea resemnat, nep[s[tor chiar, fa\[ de jalnica-i stare de captivitate. Doi ]ngrijitori ]narma\i cu furci ascu\ite de fier se a=ezar[ ]n dreptul gratiilor cu=tii. Eu ]mi inspectai revolverul care avea =ase gloan\e de calibru mare.

190 Jurnal de bord

C`nd am auzit trosnind z[vorul de la cu=ca leului, m[rtu- risesc c[ m-am sim\it ]nfiorat de un tremur... de curiozitate?... de team[?... nu =tiu... dar emo\ia parc[ ]nghe\ase toat[ suflarea: nu se auzea nici o vorb[, to\i ]=i pironiser[ privirile lacome printre gratii ca s[ prind[ momentul rar al unei asemenea ]nt`lniri. C[pitanul a f[cut doi pa=i scur\i =i s-a oprit cu ochii \int[ ]nainte, a=tept`nd s[ prind[ orice mi=care a leului. Mi se p[rea c[ v[d cum ]=i re\ine respira\ia, cum ]=i ]ncle=teaz[ degetele ]n m`nerul crava=ei de v`n[ de bou. Majestatea-sa, care cu o or[ mai ]nainte dejunase, se l[f[ia dormit`nd lene=, ]ntins cu botul pe labele-i late =i stufoase. La auzul zgomotului de pa=i, ]=i ridic[ ]ncet pleoapele de pe ochii verzi, sticlo=i, f[r[ ca s[-=i mi=te capul pletos, f[r[ s[-=i clatine un fir de p[r din coama-i bogat[, care-i c[dea ]n jos, ]mbr[c`ndu-i jum[tate din trup ]ntr-o culoare cafenie-brun[. Dup[ ce privi lung, cercet[tor, ]naintea lui, clipi de c`teva ori =i iar ]nchise ochii pe jum[tate, ad`ncindu-se parc[ ]ntr-o amor\ire lene=[. C[pitanul ]ntinse crava=a =i ]ncepu u=or s[-i m`ng[ie ]n lung =ira spin[rii. F[r[ s[-=i ridice capul, leul ]=i ml[die cu nemul\umire partea dinapoi a trupului, ]=i ]ntinse ]ncet coada pe care o \inuse ]ncol[cit[ =i cu m[ciuca stufoas[ din v`rf lovi cu zgomot podeaua cu=tii. C[pitanul ceru atunci s[ i se aduc[ o \uic[ pe care vroia s-o bea la botul leului. +i pentru c[ ]nt`rzia sosirea \uicii, el ]=i scoase din buzunar tabacherea cea de argint de Caucaz, ]=i potrivi o \igar[ groas[ ]n \igareta lui de chihlimbar afumat =i, dup[ ce-o aprinse tacti- cos, ne azv`rli cu dispre\ chibritul stins, printre gratii. Dar n-apucase a trage al doilea fum, c`nd leul deschise ochii mari, rotindu-i ]ntr-o sticlire ciudat[, care ne f[cu s[ tres[rim. C[pitanul r[mase c`teva clipe ]mpietrit, cu \igareta ]ntre degete, ne]ndr[znind s-o duc[ din nou la gur[, ]n fa\a capului

191 Jean Bart care se ridic[ grav =i majestuos, cl[tin`ndu-=i ]ncet coama-i deas[ =i lung[. St[p`nindu-ne b[t[ile inimilor, a=teptam: dup[ ce ]=i mi=c[ de c`teva ori nervos must[\ile arcuite, majestatea-sa ]ncepu s[ trag[, smorc[ind pe n[ri, aerul cu fum de tutun; dup[ un str[nut groaznic, c[sc[ o gur[ imens[ desf[c`ndu-=i parc[ f[lcile din ]ncheieturi, ]=i ]ntoarse capul ]n cealalt[ parte, morm[ind ceva ]n limba lui, cu dispre\ parc[ pentru cel care venea s[-i tulbure digestia. Apoi tol[nindu-se greoi, pe o coast[, suveranul prizonier ]=i l[s[ ]ncet capul pe labe, ]nchise iar[=i ochii dormit`nd, vis`nd la timpurile de libertate, la regatul s[u pierdut, la c`mpiile nisipoase, ]nfierb`ntate de un soare tropical. Domnul Iohann trase gr[bit z[vorul =i, apuc`ndu-l pe c[- pitan de poalele tunicii, ]l smunci afar[ din cu=c[. Numai atunci am respirat u=ura\i, parc[ ni se luase o piatr[ de pe inim[. }n mijlocul uralelor nesf`r=ite, Tigresa c[zu ]n bra\ele lui H`ncu, ascunz`ndu-=i ochii ei str[lucitori =i pl`n=i ]n brandebururile tunicii lui ro=ii. Ce-a urmat dup[ asta o s[ v[ spun alt[ dat[. Acuma e de ajuns s[ =ti\i c[ dup[ vreo dou[ s[pt[m`ni, at`t menajeria, c`t =i regimentul al 3-lea de ro=iori, =i-au schimbat garnizoana. Regimentul a plecat la Constan\a, iar menajeria la Ia=i, ]ns[ f[r[ casieri\a cea mic[, rotund[ =i vioaie, cu ochii foco=i, prin care sclipeau uneori sc`nteieri de fostor... Constan\a, 1912

B{DI|A G~LC{

Cum se preface omul cu vremea... nici n-ai crede; ca ieri parc-ar fi fost c`nd pentru ]nt`ia=i dat[ m-a dus bunicul la t`rgul din Cuz[ni. C`nd s-a oprit c[ru\a ]n b[t[tura cr`=mei, Zborel, plin de sudoare, era tot alb de spume, c[ ]ntr-o goan[ suisem Dealul-Berzei; dar slujba bisericeasc[ tot n-a fost chip s-o 192 Jurnal de bord prindem. Liturghia tocmai se ispr[vise atunci =i popor[nii, ca-n zi de s[rb[toare, se coborau ]n p`lcuri pe drumul ce desparte livezile de meri domne=ti. Mul\i se opreau la casa primarului Ghimperea, c[ era mas[ mare acolo ]n ziua aceea — boteza al =aptelea b[iat. Nu =tiu de ce, prin at`ta lume adunat[, eu am r[mas cu ochii \int[ la un rom`n voinic =i oache=, care vorbea r`z`nd cu hohot. }l m[suram din cre=tet p`n[ ]n t[lpi =i nu m[ s[turam privindu-l; vezi c[ g[sisem la el ceva deosebit, cum la nimeni de acolo nu mai vedeam: pe cojocelul scurt =i f[r[ m`neci, a=a de m`ndru ]nflorit ]n cus[turi de arnici ro=u, ]n r`nd, prinse la st`nga, purta o cruciuli\[ neagr[, o stea str[lucitoare =i un ban c`t ]i un gologan de zece. Erau decora\ii primite ]n r[zboi. C`nd a pornit s[ umble, atunci b[gai de seam[ c[ =chioap[t[ pu\in =i c[ la m`na dreapt[-i lipsea degetul mare. C`\iva fl[c[i sor\ari se dau pe l`ng[ d`nsul =i prind a-l ispiti s[-nceap[ povestirea din vremea r[zboiului cu turcii. — Hai, B[di\[, c[ z[u ca m`ine ne ia =i pe noi... mai trage un g`t =i ne mai zi ceva, c[, m[ri, frumos le zici... +i plosca cea p`ntecoas[ trecea din om ]n om p`n[ se oprea la urm[ ]n m`na ciung[ a lui B[di\a G`lc[. Dar el se las[ greu, c-a=a-i e felul, la ]nceput numai c`t r`dea =i ]ncetul cu ]ncetul ]l fura vorba, iar c`nd se ]nfierb`nt[, s[ stai s[-l tot ascul\i. — Amu, ce s[ mai spun?... c-am ispr[vit de mult pove=tile cu turcii. — Ia-le iar de la cap, B[di\[, c[ tot ni-i drag s[ le ascult[m... +tii, cu turcul cela!... c`nd i-ai dat drumul s[ fug[. — He!... s[racu Memet!... o fi ajuns el ]n satu lui?... De p[g`n, nu pot zice, p[g`n era, da’ =i suflet bun de om, a=a, mai rar... Eu l-am cunoscut c-un an mai ]nainte de a se ]ncepe focul. Eram cu paza grani\ei pe Dun[re; stam ]n bechetele din jos de Br[ila, drept ]n fa\a Ghecetului. Pe atunci, se cheam[, c[ era tot parte turceasc[ cel[lalt mal, c[ vezi numai dup[ r[zboi ne-o dat =i nou[ p[m`ntul Dobrogei. 193 Jean Bart

— +tiu... +tiu, ]n locul Basarabiei care ne-a fost r[pit[, strig[ de colo un pici b[lan, cu s`nul ]nc[rcat de mere. Amu, ce s[ zic, pe atunci ne aveam bine cu turcii din bechetele de dincolo, a=ezate la gura M[cinului. C`nd ei la noi, c`nd noi la d`n=ii, treceam slobozi a=a oric`nd ne poftea inima c`te-o cafea turceasc[, ori c`nd nu mai aflam fir de tutun prin gibernele noastre. Ba de la o vreme ]ncepuser[m, =i noi, ghiaurii, a rupe c`te ceva pe turce=te, iar ei, a=chirii, prinseser[ vreo dou[ vorbe de-ale noastre. M[ rog, cu Memet tr[iam ca =i c-un frate, g`ndeai c[-i leat cu mine, ori din acela=i sat. Dup[ ce ne-o venit ordinu cela de plecare, =i noi ne-am tras ]n sus la Calafat, nici o =tire n-am mai avut de d`nsul. Vezi, chiteam eu c[ =i pe ei i-o fost chemat ]n foc; =i uneori m[ ]ncerca un g`nd: m[i, =i ce-ar fi s[-l ]nt`lnesc odat[, =i ]mi p[rea oare cum adic[ ar da el ]n mine, ori eu a= da ]n el!... Poi... cum... c[-n b[t[lie te mai g`nde=ti la frate... ori la p[rinte s[ fie chiar, n-ai chip nici s[ mai vezi... Da’ vorba veche-i sf`nt[: munte cu munte s[ ]nt`lne=te, d-apoi om cu om; iac[ =i eu m-am ]nt`lnit cu Memet c`nd nici nu g`ndeam. M[ rog, ce s[ v[ spun, trecuser[m Dun[rea cea tulbure, ne b[tusem =i noi opincarii, cum to\i ave\i =tiin\[; unii sc[paser[ teferi, nev[t[ma\i; al\ii, ologi =i ciungi, ca mine; iar mul\i au putrezit, Dumnezeu s[-i ierte, ]n \arinile bulg[re=ti, cum ]i Butnariu Petre d-aici din sat... s[racu, ce mai m`ndre\[ de rom`n era... da-i vorba c[ Plevna c[zuse... Amu ne r`nduise s[ ducem ]n iscort[ prizonierii turci peste Dun[re dincoace ]n \ar[. M[i, d-apoi ce vreme de iarn[, m[mulic[, n-am mai pomenit de atunci! T[iam troianul de om[t cu c`te 30 de p[rechi de boi, c[ alt chip nu era de mers ]nainte. Aveam c`teva sute de turci pe care ]i duceam prin Nicopoli la M[gurele. Da’ ger de sc[p[ra piatra, =i turcii, s[rmanii, numai ]n spen\ere sub\iri =i ]n papuci, de-\i era mai mare mil[ c`nd ]i

194 Jurnal de bord vedeai. }i mai ]n\oleam =i noi cu ce puteam, parc[ uitaser[m c[ ne erau du=mani, dar mul\i s-au pr[p[dit, c[ au murit degera\i de frig. Numai ce-i vedeai zgribuli\i, c[ se zb`rcesc =i r[m`neau ]n urm[ p`n[ s-ab[teau pe marginea =oselei; =-apoi amin!... acolo r[m`neau pentru vecie, \apeni =i vine\i cum ]i porumbrica. Iar ninsoarea ce fulguia ]ntruna ]i acoperea ]ncet =i molcom, anume parc[ s[ nu-i mai vad[ nimeni. He!... mul\i au r[mas pe acolo ]ngropa\i, f[r[ s[ aib[ parte de morminte mai omene=ti, s[racii! }ntr-o sear[ poposisem la un sat bulg[resc, nu mai \in minte cum ]i zicea, b[tu-l-ar pozna, c[ pustiu =i calicos era. Tocmai se r`nduiser[ posturile =i se f[cuse apelu, c`nd nu =tiu cum de am dat cu ochii de el. Era chiar el, Memet!... da’ ]n ce stare... c`t pe ce s[ nu-l mai cunosc! parc[ ]mb[tr`nise cu 20 de ani, a=a ]i crescuse barba. A prins el a spune c`te-o fost p[\it =i m[ ruga cu lacrimi s[ cat vreun chip s[-l fac sc[pat. — +i nu i-ai dat drumul, B[di\[?... ]ntreab[ de colo o feti=oar[ miloas[ cu ni=te ochi alb[strii, ]neca\i ]n lacrimi. — Da’ unde se pomene=te una ca asta fa!... da’ ce te g`nde=ti c[-i joac[?... ]mi r[m`nea =i mie ciolanele pe-acolo. Dup[ ce i-am dat o pereche de c[pute =i una de obiele din rani\a mea, am de=ertat =i sacul de pesme\i =i tutunul ce-l mai aveam la mine. Toat[ noaptea am stat =-am chibzuit p`n[ am pus la cale ca a doua zi, pe drum, el s[ r[m`ie ]n urm[ tot pe la coada coloanei, unde-am s[ m[ \iu =i eu. Deodat[ s[ se fac[ a=a c[zut ]n drum, c[ eu de colo am s[ sar chip s[-l m`n la drum, apoi s[ zic c[-i gata s[ moar[ =i s[-l l[s[m acolo ca pe un hoit. +i cum prubuluisem, a=a s-a ]nt`mplat: Eu m[ \ineam tot pe la flancul st`ng unde se ]ncheia coloana; cu ochii tot la grade ca s[ p`ndesc c`nd ni-o veni mai bine. +i c`nd am socotit c[-i vremea, ]i zic ]ncet: „Acum bre, Memet!...“ Da’ el de colo numai ce s[-ndoaie de mijloc =i se las[ jos, gem`nd ad`nc. Eu m[ opresc ]n loc =i cat spre el, pe c`nd coloana se t[r[g[na ]nainte. C`nd ni-o z[rit ]n urm[

195 Jean Bart

=-o prins a ne ]ntreba, eu m[ f[ceam c[ dau cu patul armei =i strig c[ a c[zut un turc =i-i gata s[ moar[, ]=i trage sufletul. Bun mort l-o fost crezut cu to\ii. +i el cum sta, s[racu, de jos, numai c`t s-o uitat la mine, apoi =i-o ridicat ochii ]n sus, =optind ]ncet ]n tain[: „Bre G`lc[!... om bun... la tine... vede sus Allah, bre!...“ +i l-am l[sat gr[mad[ acolo, cu m`na \eap[n[ pe inim[, cu ochii \int[ ]n cer, cu urmele de lacrimi parca ]nghe\ate pe obrajii lui vine\i de ger. +i viscolea ]ntruna de pr[p[dea p[m`ntul. Din mers mi-am mai ]ntors ]nc[ o dat[ capu ]n urm[, dar n-am mai z[rit pe luciul alb de z[pad[ dec`t un punct ro=u... era fesu lui Memet, s[racu! De-o fi ajuns ori ba ]n satul lui n-am putut =ti nici p`n[ azi, sf`r=i povestirea B[di\a G`lc[, cl[tin`nd u=or din cap =i c[z`nd apoi pe g`nduri.

* Mul\i ani de-a r`ndul n-am mai dat prin Cuz[ni =i nici pe B[di\a nu l-am mai v[zut de atunci. An var[ m-am ab[tut ]n treac[t, aveam s[-ntreb ceva la prim[ria din Cuz[ni. Pe c`nd =edeam de vorb[ cu vreo doi s[teni, nu =tiu cum de mi-am adus aminte =i de B[di\a G`lc[. — He!... apoi r[u a ajuns, s[rmanu! Iac[-t[-l colo chiar l`ng[ zaplaz. Privesc pe fereastr[. }n curtea prim[riei un mo=neag g`rbovit se chinuia s[ taie un lemn cu fer[str[ul ]n m`na st`ng[. M-am minunat. Doar nu-i b[tr`n, de ce s-o fi trecut a=a? — A avut multe necazuri, bietul... un proces lung l-a s[r[cit cu totul; nevasta i-a murit acum trei ani, =i singurul fecior care-l avea s-a ]necat c`nd cu rev[rsarea Siretului, acum un an. — |i-i mai mare mila — adaug[ un altul — s[-l vezi la vreme de b[tr`ne\e c[ umbl[ a=a, printre str[ini. N-are pe nimeni, ]i mai d[m noi c`te ceva de lucru pe-aici, pe la prim[rie, da’ vezi c[ nu prea poate munci, c[-i =i beteag. Odat[

196 Jurnal de bord el a fost fruntea comunei; c[ doi am avut de-aici du=i ]n r[zboi: Butnariu, care-o murit la Grivi\a, =i el, care s-o ]ntors cu trei decora\ii pe piept. }l chem ]n[untru. El ]=i las[ c[ciula dup[ u=[, apoi ]ncet s-apropie cu ochii ]n p[m`nt. }l privesc =i simt c[-mi vine a pl`nge; nu pot s[ cred c[-i el, ve=nic ]mi vine ]n minte icoana luminoas[ a lui B[di\a G`lc[, frumos-povestitorul din vremea de pe c`nd eram copil. Nu m[ cunoa=te. }i spui al cui sunt =i-ncerc s[-l mai ]ndulcesc la vorb[. Dar nu-i chip. — Ia mai zi ceva, mo= G`lc[... cum o duci?... unde-\i sunt decora\iile cele m`ndre de le purtai pe cojocelu ]nflorit? El ]=i ridic[ ochii tulburi =i c[t[ lung, m[sur`ndu-m[ de sus p`n[ jos. — Adic[ la ce bun s[ =ti\i, domni=orule, cum o duc eu pe- aici? la, bine o duc... +i b[tr`ne\ea =i calicia le t`r`i, cum t`r`i =i piciorul ist olog... da’ decora\iile nu le pun, c[ nu le st[ frumos pe sumanul ista zdren\uit; m[car pe ele s[ nu le necinstesc. T[cu =i, pironindu-=i ochii pe un tablou, oft[ lung =i zise ]ncet, a=a, ca pentru sine: — He, s[racu Butnariu, Dumnezeu s[-l ierte, o fost mai norocos ca mine... o dat[ cu m[rirea =i el o ]nchis ochii; la ce bun s[ ]nt`rzie ca mine pe aicea!... +i cl[tin`nd din cap a jale, r[mase mult cu ochii \int[ la rama de =tejar care ]ncununa cu frunze verzi tabloul a=ezat ]n sala prim[riei. Pe el st[ scris cu litere de aur:

}n amintirea viteazului BUTNARIU PETRE din comuna Cuz[nii Mort pentru \ar[ ]n r[zboiul de neat`rnare PATRIA RECUNOSC{TOARE

Constan\a, 1902

197 Jean Bart

DUP{ DOU{ZECI DE ANI

Dnei Armonica G...

Ce bucurie am sim\it c`nd, ]mbarc`ndu-m[ pe vaporul care cobora Dun[rea, am dat cu ochii de Milu\[. Cu ce mul\umire sufleteasc[ ne-am str`ns ]n bra\e; prieteni buni =i vechi, pe care vremea ne desp[r\ise — aproape s[ ne pierdem urma. M`n[ ]n m`n[, ca doi =colari, ne uitam acum unul ]n fa\a altuia. Ne m[suram din ochi, ne cercetam tr[s[turile cunoscute =i totu=i oarecum schimbate de cutele ad`nci s[pate de vreme. +i pe c`nd ne admiram laba de g`sc[, care ]ncepuse la am`ndoi s[ ne ]ncre\easc[ pielea de la coada ochilor spre t`mple, acela=i regret ne-alunec[ ]ntr-un suspin u=or pe buze: — A=a-i c[-mb[tr`nim!... f[r[ s[ =tim... mereu, pe nesim\ite!... — Ce iute trece via\a... numai c`nd o m[sori privind ]n urm[, o vezi c`t de scurt[ a fost =i cum s-a risipit f[r[ s-o pre\uim cum trebuie! Am`ndoi parc[ sim\eam o nevoie ascuns[ de a ne m`ng`ia, ]ncuraj`ndu-ne unul pe altul. Milu\[ t[cu o clip[, apoi, cu ochii la p[rul ]nc[run\it, ]mi zise: — Altfel te v[d destul de verde, doar pe la t`mple a nins cam mult la tine; c`t despre mine — adaug[ el r`z`nd, pe c`nd ]=i descoperea capul chel str[lucitor — e filde= curat, nu-i a=a? — Tot singur, Milu\[? Vecinic, fl[c[u tomnatic? Nu te-ai mai hot[r`t s[ te ]nsori, tu care ai plasat at`tea ac\iuni de simpatie prin toate garnizoanele pe unde ai trecut? — Tot singur, dragul meu. Tu =tii ce greut[\i am avut de dus. Apoi =i firea mea poate-i de vin[... tu m[ cuno=ti. +i dup[ ce t[cu pu\in, ]mi zise cl[tin`nd din cap: — +i mai la urm[, pe mine nici o femeie nu m-a iubit cu adev[rat, a=a de mult pe cum ]mi cerea inima. Dup[ ce ne-am ales un loc retras pe punte, ]n fa\a a dou[ halbe spumoase, am ]nceput s[ leg[m firul rupt al trecutului, dep[n`nd amintiri de tinere\e pe ghemul vremii.

198 Jurnal de bord

De mai mult de dou[zeci de ani ]l cuno=team pe Milu\[. Ce natur[ ciudat[! }n via\a mea n-am mai ]nt`lnit o asemenea alc[tuire sufleteasc[. +coala n-o f[cusem ]mpreun[. Ne-am cunoscut mai t`rziu, ca ofi\eri tineri. +tiam vag ceva despre originea macedonean[ a familiei lui. Suferise =i muncise mult. Pe c`nd noi ceilal\i ]n c`teva zile ne tocam solda, el trimitea regulat o parte la cei r[ma=i acas[. Am legat cu el o prietenie str`ns[, pe c`nd ne aflam ]mbarca\i pe acela=i vas, lucr`nd la harta Dun[rii. C`\iva ani i-am trecut tr[ind via\a monoton[ de mic[ garnizoan[, prin porturile din susul Dun[rii. O var[ ]ntreag[ am petrecut-o ]n portul C... Eram vreo =ase, to\i tineri =i nici unul ]nsurat. Apari\ia noastr[ f[cuse oarecare senza\ie ]n ora=. P[rin\ii =i fetele ]ncepur[ de-a doua zi v`n[toarea =i pontajul pentru c[s[torii. Dar, ce dezam[gire! Iluzii pierdute, speran\e ]n=elate... Deprin=i cu via\a „public[“, ocoleam societatea, fugeam de via\a intim[ de familie. Stam toat[ ziua pe ap[ lucr`nd =i m[sur`nd pe ar=i\a soarelui. Seara ne mul\umeam s[ ascult[m o serie de c`ntece r[gu=ite la o gr[din[ de variet[\i, unde ne cheltuiam banii =i tinere\ea. Unul f[cea teorii ca s[-=i ]ndrept[\easc[ purtarea: „Marinarul nu trebuie s[ aibe leg[turi cu uscatul, el e logodit cu apa“. Altul, mai sincer, spunea curat: „Mi-i fric[ de ]ncurc[turi, sunt p[c[tos ]n chestii de inim[; c`nd ]ncep s[ alunec, m[ duc de-a dura ca un bolovan p`n[ la fundul pr[pastiei“. Singurul care f[cuse cuno=tin\e era Milu\[; lui, toate u=ile i se deschideau. Avea un talent deosebit de a se lipi de unele familii; ajungea ]n scurt timp amicul intim al casei. Noi ]ncepur[m a-l tachina. Cum era firesc, la ]nceput, n-a fost cru\at de gura lumii. Dar, lucru rar, cu to\ii au amu\it c`nd au v[zut la d`nsul dovezi de prietenie curat[. O trebuin\[ sufleteasc[, nevoia de-o inim[ amic[, ]l silea pe omul acesta s[-=i lege via\a de c`teva familii.

199 Jean Bart

Devotat p`n[ la sacrificiul vie\ii, r[m`nea ]n serviciul unor femei frumoase, pe care poate c[ le iubea ]n tain[. Nici o dorin\[ nu ar[ta pe fa\[. P[rea cuprins de un fel de pasiune ]nc[tu=at[, ne]mp[rt[=it[. Desigur c[ nu era adev[ratul, unicul amor, divina flac[r[, puterea aceea suveran[ care-i deasupra oric[ror alc[tuiri de legi =i stavile omene=ti. Nici ceea ce se nume=te flirt — jocul u=or =i distractiv de galanterii periculoase; =i nici amorul platonic, ]nclinarea aceea mutual[, de o ideal[ candoare. Un amestec bizar de sen- timente... Uneori p[rea robit de-o dragoste f[r[ speran\e, iar alteori lega prietenii de felul celor din melodrame. Trebuin\a sufleteasc[ de a iubi p[rea s[ fie la d`nsul cu mult mai mare dec`t aceea de a fi iubit. Dac[ era mul\umit sufletul lui cu aceast[ prietenie dura- bil[ =i senin[? Dac[ aceast[ prietenie se schimba apoi ]n dragoste adev[rat[ =i mistuitoare? Niciodat[ n-am putut =ti sau distinge felul =i nuan\a iubirilor lui Milu\[. Pe c`nd al\ii ne ap[reau limpezi ca sticla transparent[, el r[m`nea acela=i, ]nchis =i ne]n\eles. Niciodat[ n-avea numai o singur[ leg[tur[. }n fiecare ora= avea dou[ sau trei simpatii, c[rora p[rea c[-i gata s[-=i ]nchine via\a. }mp[r\ea tuturor aceea=i egal[ iubire... A=a c[ s-ar fi putut spune c[ for\ele sentimentale se neutralizau — poate asta ]l sus\inea s[ nu cad[. Nu =tiu s[ fi avut ]n via\a lui vreo aventur[. Nici o umbr[ de gelozie nu de=tepta ]n inimile b[rba\ilor ]nsura\i. Primea confiden\e, f[cea servicii, scria =i primea scrisori, d[dea cadouri f[r[ s[ provoace sup[r[ri sau grij[. De la d`nsul am ]nv[\at c[ unei femei m[ritate ]i este permis s[ primeasc[ flori, parfum =i bomboane, c[ci dup[ cod aceste trei articole nu sunt considerate drept cadouri. Colegii, ca s[-l nec[jeasc[, ]n fiecare zi ]i scorneau c`te o porecl[ nou[: Milu\[ inim[ larg[. Sultanul din Bagdad. Cavalerul servant. Monopolul confiden\elor...

200 Jurnal de bord

}n\ep[tura glumelor, uneori nes[rate, ajungea p`n[ la cruzime: Salvadentul sexului frumos. Discre\ia garantat[. Curtezanul public. Domnul C[z[turescu. Locotenent Crampon... Dar el nu se sup[ra dec`t atunci c`nd credea c[ una din simpatiile sale ar putea fi atins[ prin vreo glum[. Nu pot s[ uit o scen[ dup[ care am putut cunoa=te firea acestui om. Era ]n ora=ul acela o doamn[ v[duv[, cu patru fete mari, frumoase, dar f[r[ nici o zestre. Milu\[, ]n rolul de tutore pe care =i-l luase singur, reu=ise s[ le c[p[tuiasc[ cum nimeni nu s-ar fi g`ndit. Un ofi\er mai t`n[r, care era ]n vorb[ cu cea mai mic[, p[rea c[ st[ ]nc[ pe g`nduri, c[ci fata nu avea zestrea cerut[ de regulamentele militare. Atuncea l-am v[zut pe bl`ndul Milu\[ ]nfuriat =i hot[r`t: — Pentru ce-ai compromis fata? Dac[ ]n trei zile nu ]naintezi actele de dispens[ de dot[, s[ =tii c[ te provoc; te ba\i cu mine la zece pa=i distan\[, cu „Manlicher“! +i ochii lui mici erau tulburi =i fulger[tori. Scund, slab =i nervos, cu trupul ]ncordat, avea ]nfa\i=area unei hiene zburlite. Un coleg =opti atunci: — Vocea s`ngelui! numai la furie apare antartul macedonean. }n ora=ul ]n care ne aflam atunci, avea trei simpatii. Dup[ anumite calit[\i, el da fiec[reia c`te o numire de admira\ie. Nevasta unui doctor, o pianist[ de talent, cu p[rul mat =i ochii catifela\i, era femeia genial[. O profesoar[ mic[, vioaie, cu p[rul retezat la ceaf[, cu p[l[rie b[ie\easc[, pentru c[ fuma =i citea la ber[rie pe Nietzsche, era femeia superioar[. Iar Geta Ulmeanu, o blond[ cu ochii mari, alba=tri, m[ritat[ c-un inginer mai batr`n =i cartofor, era femeia sf`nt[.

201 Jean Bart

* Geta! „femeia sf`nt[“... De c`te ori ]n via\a mea nu mi-a venit pe buze numele ei =optit ]n tain[ ca o rug[ciune. Pe femeia asta am iubit-o eu ]n prima tinere\e. O iubire ciudat[, eteric[. M[ ]ntreb =i azi dac[ n-a fost numai un vis ]n prima palpitare a vie\ii, numai o umbr[ a amorului adev[rat, a acelui sentiment unic =i etern. +i totu=i, ]n acordul sufletelor noastre de atunci, c`t[ armonie, c`t[ c[ldur[; momentele acelea de fericire divin[ nu pot s[ le asem[n cu nimic altceva ]n lume, c[ci nu le-am mai putut sim\i a doua oar[ ]n via\[. Pe vremea aceea, abia sc[pat dintre zidurile =colii, numai ]n pragul vie\ii, mi se zicea: S[lbaticul. Privit ca un animal de o specie rar[ =i curioas[, treceam liber prin lume, c[t`nd \int[ ]nainte, f[r[ a privi ]n l[turi; tocmai t`rziu am c[zut t`r`t ]n v`rtejul valurilor vie\ii. Ofi\erii ceilal\i plecaser[ ]n susul Dun[rii cu lucrarea h[r\ii. Milu\[ =i cu mine trebuia s[ r[m`nem toat[ vara ]n acela=i port — pe o =alup[ mic[, cu o singur[ cabin[, a=a de str`mt[ ]nc`t abia ne puteam ]nv`rti. Ne ]mbr[cam pe r`nd afar[ pe punte, c[ci ]ntre cele dou[ paturi era ]ntins[ o mas[ imens[ cu h[r\i =i planuri. Pe c`nd prietenul meu se chinuia calcul`nd =i desemn`nd, eu, fum`nd, citeam sau visam. Pe timpul acela am cunoscut-o pe Geta. De mai multe ori o z[risem de la distan\[, dar niciodat[ nu m[ apropiasem de ea; o team[ instinctiv[ m[ \inuse departe. Ne-am ]nt`lnit ]ntr-o zi pe la sf`r=itul lui mai, cu prilejul unei excursii pe Dun[re. Ne-am dus cu =alupa la o carier[ de piatr[ de pe malul fluviului, s[-l lu[m pe inginerul Ulmeanu care avea acolo ni=te lucr[ri. Veniser[ =i c`\iva ofi\eri =i magistra\i cu familiile lor, bucuro=i c[ se pot plimba pe ap[. Ce ]ntip[rire mi-a l[sat ]n minte momentul ]nt`lnirii, misterul acelei sclipiri electrice, c`nd ochii no=tri s-au oglindit unii ]n al\ii pentru ]nt`ia=i dat[!

202 Jurnal de bord

Am v[zut-o pe mal, la capul schelei din fa\a =alupei. Trebuia s[ p[=easc[ ]ncet, cu aten\ie, pe-o sc`ndur[ ]ngust[, de aceea se uita \int[ ]n jos. M-am repezit s-o ajut. Mi-a ]ntins cu gra\ie m`na ei fin[, f[r[ s[-=i ridice privirea. Numai c`nd a c[lcat ferm pe bordul =alupei =i-a ridicat ochii ei alba=tri, ad`nci, c[t`nd \int[ ]n ochii mei. Din clipa celei dint`i priviri p[rea c[ lic[rise sc`nteia acelui foc l[untric ce p`lp`ie ]n inimi, ]n[bu=it ]n tain[. M-am prezentat singur. Milu\[, care tocmai atunci se urca pe punte, ad[ug[ r`z`nd: — {sta-i „s[lbaticul“ de care-\i vorbeam. — Din c`te am auzit mi se pare c[ v[ cunosc de mult, r[spunse ea ]nv[luindu-m[ ]ntr-o privire bl`nd[ =i prietenoas[. Sim\ii o nelini=te, =i b[t[ile inimii devenir[ mai repezi. Aveam nevoie s[ umblu =i n-aveam loc s[ m[ mi=c. }mi g[sii de lucru la prova =i ]ncepui s[ sorb p`n[ ]n fundul pieptului, unde sim\eam un gol, aerul proasp[t =i rece al dimine\ii. Dup[ ce am plecat, m-am lini=tit pu\in. +i, pe c`nd =alupa aluneca u=or pe oglinda str[vezie a Dun[rii, m-am apropiat pe nesim\ite, la pupa, de grupul care se formase acolo vorbind =i admir`nd frumuse\ea naturii. A=ezat la p`nd[, o priveam pe Geta cu aten\ie, vroiam s[ prind toate nuan\ele figurii, toate liniile acestui minunat profil feminin. C[utam ]n lini=te s[-mi dau seama de unde vine armonia pe care o ]ntrupa aceast[ fiin\[, farmecul tainic pe care-l r[sp`ndea, de la prima vedere. Era ]nalt[, foarte ml[dioas[, delicat[, aproape fragil[; cu mi=c[ri ]ncete, elegante, de-o naturale\e des[v`r=it[. Peste bluza u=oar[ de m[tase neagr[, o dantel[ de Irlanda, ca un val de spum[ alb[, ]i acoperea tot bustul. G`tul gol de tot, ovalul figurii, cu tr[s[turi fin modelate, str[luceau sc[ldate ]n lumin[; =i ]n razele soarelui, pielea alb[, fraged[, p[rea o \es[tur[ satinat[. V`ntul nebunatic, ce adia pe ap[, flutura, plutindu-i ]n jurul

203 Jean Bart capului c`teva bucle desprinse din p[ru-i auriu-ro=ietic, cu tonuri de aram[ topit[. C`te tipuri de frumuse\e feminin[ nu mi-au v[zui ochii, prin diferite \[ri c`t am umblat prin lume, dar nic[ieri n-am ]nt`lnit asemenea fiin\[, care s[ radieze ]n juru-i at`ta farmec atr[g[tor de la cea dint`i privire. Mai mult dec`t ]n desemnul acelei figuri ginga=e, secretul cred c[ st[ ]n ochii mari, umbri\i, cu irisul albastru — culoarea peruzelei — ]n ad`ncimea c[rora o tain[ sufleteasc[ p[rea c[ se ascunde. Atras, ]nv[luit de razele privirii calde, de un z`mbet dulce ca o dezmierdare, sim\eai c[ te apropii de armonia vie\ii, suprema fericire pe care o vis[m cu to\ii. Din locul ]n care stam, nu ]n\elegeam ce spune, de=i ]mi ascu\eam auzul; dar glasul ei ]mi alinta urechea, =i timbru-i muzical mi se p[rea o melodie dulce. O comparam pe r`nd cu toate celelalte femei ce se g[seau acolo. Nici umbr[ de ase- m[nare; p[rea de-o alt[ ras[, str[in[ =i rar[. Cum de se r[t[cise aici aceast[ creatur[? C[zut[ parc[ dintr-o alt[ planet[ ]n fundul acesta de provincie obscur[, ]ntr-o lume at`t de banal[. Dup[ c`tva timp, apropiindu-m[, intrai ]n vorb[. Am v[zut ]ndat[ c[ ea m[ asculta cu aten\ie deosebit[. Vorbind, m[ ]nsufle\eam pe m[sur[ ce apropierea se stabilea mai mult. Eram de o verv[ neobi=nuit[. }mi aduc aminte c[ povesteam ]nt`mpl[ri dintr-o c[l[torie din Scandinavia1, unde fusesem c-un an mai ]nainte. Vorbeam de blondele Nordului, cu p[rul auriu, cu ochii alba=tri =i cumin\i, care stau c`te zece ani logodite, a=tept`ndu-=i iubi\ii du=i peste Ocean, s[-=i fac[ stare, pentru ca apoi, ]ntor=i, s[ poat[ ]ntemeia c[minul. Ea asculta cu aten\ie, c-un fel de mul\umire sufleteasc[, care-i colora obrajii, sur`sul =i privirea-i prietenoas[.

1 O c[l[torie ]n Scandinavia a ]ntreprins autorul ]nsu=i la ]nceputul anului 1906. 204 Jurnal de bord

O sorbeam privind-o pe furi= cum ]=i apleca u=or capul s[ prind[ cuvintele pe care v`ntul le fura. Apoi, dup[ ce-am t[cut, ea n-a mai ascultat pe al\ii; =i-a tras pu\in scaunul l`ng[ balustrad[ =i a r[mas mult cu ochii du=i pe luciul apei. Pierdut[, ca-ntr-un vis, p[rea c[ urm[re=te ceva ]n jocul sclipitor al razelor de soare pe solzii argintii ai undelor de ap[. Tot drumul am fost ca ]ntr-un vis frumos, ]ntr-o be\ie dulce; mi se p[rea c[ sorb cu deliciu dintr-o b[utur[ spumoas[, ame\itoare. Ne-am ]ntors t`rziu, pe una din acele nop\i clare, c`nd cerul ]ntreg se r[sfr`nge sc`nteind ]n ad`ncul tremur[tor al Dun[rii. Un col\ de lun[ nou[, ce str[punsese un nor poleit, ne urm[rea sclipind pe oglinda apei ca lama unui palo= de argint. De a doua zi ]ncepur[ a se ar[ta simptomele acelei boli care se ]ncuibeaz[ ]n noi, f[r[ s[ =tim cum, =i ne cople=e=te via\a. }n firea mea =i ]n lumea din jurul meu, sim\eam ceva schimbat. O putere nou[ parc[ m[ ]nsufle\ea la umblet =i la vorb[. Uneori senin, vioi, c[lcam sprinten, hot[r`t, cu pieptul ]nainte, cu ochii sc`nteind, vibr`nd de fericire; alteori nervos, nelini=tit, cu un gol chinuitor ]n suflet, cuprins parc[ de friguri, cu trupul f[r[ vlag[, ]ngreuiat ca plumbul. M`ncam pu\in =i fumam toat[ ziua; nu mai puteam dormi dec`t trei-patru ore, iar de lucrat, deloc — nu-i vorb[, c[ nici ]nainte nu prea lucrasem mult. Umblam pribeag pe malul apei ca un =colar fugar. De zece ori pe zi treceam prin fa\a casei ei. }n fiecare sear[ veneam s[ v[d... dac[ luminile erau aprinse acolo, =i r[m`neam cu ochii la un geam, luminat de razele aurii trecute prin m[tasa perdelei care c[dea ]n falduri. De ce a= ascunde azi curatul adev[r? La ]nceput m[ lingu=eam chiar =i de c`inele din curtea ei. Cu ce pl[cere ]i m`ng`iam blana zburlit[ =i ce duios c[tam ]n ochii lui cei bl`nzi =i parc[ a=a de iubitori. „Leul“, de=i nu era de ras[, un c`ine ciob[nesc l[\os =i nesp[lat, dar era ]ndestul de fin s[-mi simt[ sl[biciunea. +tiuse a=a de bine s[-mi 205 Jean Bart speculeze pasiunea, ]nc`t reu=ise ]ndat[ s[ fie primit ]n por\ie la cazanul solda\ilor de pe =alup[. Sim\eam b[t[ile gr[bite ale inimii de cum z[ream departe boneta cu panglicele pe spate, pe care o purta Frau Berta, bona ce venea ]n fiecare zi s[ plimbe copilul prin port. St[p`na ei =tiam c[ trebuie s[ vie ]n urm[. Frau Berta, cu care m[ deprindeam s[ vorbesc nem\e=te, avea un p[r ro=u dezl`nat; ur`t[, dar foarte simpatic[ ]mi p[rea pe atunci. Copilul, purtat ]n c[rucior, un b[ie\el b[lan =i rotofeu, mi se p[rea un ]ngera= din cer, c[zut ]ntr-o movil[ de horbote legate ]n panglici albastre. B[rbatul Getei, inginerul Cristea Ulmeanu, trebuie s[ fi fost om frumos ]n prima lui tinere\e; acum avea figur[ obosit[, p[rul zburlit =i ochii ]nro=i\i; era mai totdeauna nervos =i agitat. Se spunea despre el c[ fusese un inginer distins, f[cuse =coli prin str[in[tate, avusese lucr[ri ]nsemnate =i c`=tigase bani mul\i, pe care ]i pierduse la jocul de c[r\i. Umbla mult pe drumuri dup[ lucr[ri =i afaceri, iar c`t sta ]n ora=, nop\ile le petrecea mai mult la club dec`t acas[. Era dintre b[rba\ii care nu =tiu de ce se ]nsoar[. Nu era gelos deloc; sim\indu-se bine, ]n siguran\[, cu o femeie frumoas[, de=teapt[ =i cuminte, avea un fel de m`ndrie, pl[cerea st[p`nului ce-=i vede calul frumos c[-i admirat de to\i c`\i ]l privesc. La ]nceput f[ceam plimb[ri pe malul Dun[rii cu to\ii ]mpreun[: eu o ]ntov[r[=eam pe Geta, b[rbatul ei venea ]n urm[ cu Milu\[, pe care-l cuno=tea de mult, ]nainte de a fi ]nsurat. Dup[ scurt timp, inginerul fu nevoit s[ plece ]n Germania, pentru comanda unor ma=ini ce avea de instalat la ni=te lucr[ri. De pe puntea =alupei mele a=teptam ora c`nd Geta venea s[-=i fac[ plimbarea zilnic[ ]n port. Stam cu binoclul la p`nd[, o cuno=team de la distan\[; avea un fel de ritm ]n mersul ei sigur =i gra\ios. Venea ]ntotdeauna cu lucru sau c-o carte, mergea

206 Jurnal de bord pe malul apei p`n[ la o salcie b[tr`n[, unde se a=eza la umbr[. Sub salcia aceea am stat =i eu ceasuri ]ntregi robit de glasul =i de privirea ei, trec`nd prin toat[ gama emo\iilor nedeslu=ite ce turbura iubirea ]nfl[c[ratei tinere\i. C`nd m[ g`ndesc la starea aceea sufleteasc[, la mul\umirea tainic[ ]n care pluteam, orele ce le tr[iam acolo mi se par cele mai frumoase din toat[ via\a mea. }n schimbul de observa\ii ce f[ceam cu ea, avea un chip de a privi =i ]n\elege via\a =i lumea dimprejur care m[ ]nc`nta =i m[ uimea ad`nc. }n fiecare zi descopeream mai mult[ putere =i fine\e ]n judecata ei. Adesea surprindeam c`te un val de triste\e care-i umbrea privirea. Dar nu se pl`ngea niciodat[ de soarta ei, de=i sim\eam c[ e nefericit[. Cu vorba =i z`mbetul cuminte m[ potolea, ]mi ]mbl`nzea asprimea cumplit[ de c`te ori m[ aprindeam vorbind cu pasiunea =i av`ntul tinere\ii. }i sorbeam cuvintele de pe buze =i-i urm[ream orice mi=care; un gest, o intona\ie m[ ]nc`nta, m[ urm[rea vibr`nd ]n mintea mea zi =i noapte, p`n[ o vedeam din nou. M[ aruncasem ]n valurile iubirii f[r[ s[-mi dau seam[; uneori pluteam deasupra, leg[nat de undele dulcelor iluzii, alteori m[ zb[team ]n ne=tirea chinuitoare a ]ndoielii. Sim\eam de la ]nceput c[-i place s-o ]ntov[r[=esc, c[-i e drag s[ stea de vorb[ cu mine mai mult dec`t cu ceilal\i; ]n str`ngerea de m`n[, ]n fiecare zi, ]n\elegeam din ce ]n ce mai bine acordul stabilit ]n inimile noastre. +i totu=i, niciodat[ n-am reu=it s[-i spun ce-aveam pe inim[, de=i ]n fiecare zi m[ hot[ram s[ ]ncep. Avea un fel de tact ]n vorb[ =i-n purtare, care m[ dezarma. Era la ea un echilibru sufletesc, un resort puternic, care sim\eam c[ mie ]mi lipse=te. V[zusem c[-i place cum citesc. +i uneori, pe c`nd lucra la o broderie =i eu citeam al[turi, o surprindeam cum se oprea din lucru =i r[m`nea a=a privind ]n nemi=care. F[r[ s[-mi ridic ochii, sim\eam cum m[ ardea privirea ei. Dar ]ntr-o clip[ ]=i revenea =i-mi ar[ta ]n zarea alb[strie vreo p`nz[ de barc[ ce flutura ]n v`nt sau vreun stol de p[s[ri c[l[toare care zburau spre balt[.

207 Jean Bart

Odat[, ]ntr-o sear[, c`nd ne ]ntorceam din port sub pletele de s[lcii de pe mal, t[cur[m am`ndoi; p[rea c[ ne ascundem, sub calmul aparent, furtuna ce-o sim\eam gata s[ izbucneasc[ ]n sufletele noastre. Ne-am oprit din drum. }n fa\a noastr[, o parte din cer ardea ]n asfin\it =i soarele ro=u aluneca ]n ap[ ca ]ntr-o baie str[lucitoare — amestec de purpur[ =i aur topit. Era r[coare, =i ea, cu bra\ele goale, c-o bluz[ de var[; i-am ]nvelit umerii cu pelerina mea. Pe c`nd m[ apropiam ca s-o ]nchei la g`t, aprins =i tulburat de r[suflarea cald[ care-mi suise tot s`ngele ]n obraz, m-am aplecat ]ntr-o pornire brusc[ str`ng`ndu-i m`inile am`ndou[ pe care le ap[sai pe buze =i pe ochi c-o patim[ arz[toare. P`n[ ]n ad`ncul inimii sim\ii ]nfiorarea ei. Vibr`nd =i izbucnind ]n lacrimi, cu gesturi furioase, ]=i smulse pelerina =i, f[r[ nici o vorb[, mi-o arunc[ plec`nd cu lacrimi ]n ochi. Ame\it, cu bra\ele ]ntinse, am r[mas pe loc f[r[ s-o pot opri =i f[r[ s[ scot o vorb[. Sim\eam c[ lacrimile sunt gata s[ m[ ]n[bu=e. Ca un copil umilit m-am aplecat s[ ridic pelerina =i-n loc s[ m[ ]ntorc acas[, am luat-o ]napoi pe malul apei, =ov[ind, abia t`r`ndu-mi picioarele, p`n[ sub salcia b[tr`n[ la r[d[cina c[reia de-at`tea ori am stat. Acolo m-am tr`ntit jos, pe p[m`ntul umed, zdrobit, ]nvins, r[nit de moarte. }mi era parc[ groaz[ de mine ]nsumi, ru=ine de st`ngacia mea; m[ judecam =i m[ g[seam vinovat, nenorocit =i ridicol. P`n[ t`rziu noaptea am z[cut a=a p[r[sit, ]n nedumerire, cu mintea z[p[cit[ de zbuciumul l[untric, de vijelia st`rnit[ dintr-o dat[, care-mi zdrobise via\a, c-o singur[ suflare. }n zadar f[ceam sfor\[ri s[ prind firul g`ndirii clare. Nimic, nici o raz[ de lumin[. Nici un sprijin de nic[ieri. Resturi de g`nduri fr`nte se-ncruci=au ]n jurul aceleia=i idei fixe =i negre care m[ chinuia ]n disperare. S-a sf`r=it... am pierdut totul dintr-o dat[... via\a parc[ s-a ]ntrerupt brusc... Ciudat... cum numai ]ntr-o clip[ se poate schimba soarta unui om... 208 Jurnal de bord

Ce-mi mai r[m`ne de f[cut?... Cu m`na mea, singur mi-am zdrobit via\a, mi-am distrus fericirea... Ce mai am de a=teptat?... Ce sens mai poate avea via\a, viitorul, lumea, ]ntreaga omenire f[r[ ea?... Sim\eam mereu c[ m[ ]n[bu=, un nod chinuitor mi se oprise ]n g`t, un gol dureros p[rea c[ se l[rge=te ]n mine =i ]n jurul meu; peste tot era pustiu =i ]ntuneric. P[rea c[ m[ cufund ]n ad`ncul m[rii pe-o noapte ]ntu- necoas[. Cu capul gol, cu haina descheiat[, c[tam o u=urare oft`nd ad`nc; r[sufl`nd din plin, sim\eam cum n[v[lea ]n mine aerul rece al nop\ii. Un v`nt ascu\it sufla pe fa\a apei gonind val dup[ val, iar murmurul apei care b[tea ]n \[rm, se ]ng`na cu un =opot prelung de trestii ]ndoite sub biciuiri de v`nt. A doua zi i-am scris o scrisoare. Tot ce nu putusem s[-i spun prin grai: scuze, m[rturisiri, jur[minte, lacrimi, toate le-am a=ternut ]n scrisoarea aceea lung[ =i disperat[. Vreo zece zile am fost bolnav; m[ aflam ]ntr-o cumplit[ stare nervoas[. Pe Milu\[ ]l ocoleam; =i de c`te ori ]ncerca s[-mi vorbeasc[, ]l opream =i plecam furios. Ce zile grozave. R[t[ceam tot timpul ]n voia ]nt`mpl[rii, stingher, p[r[sit, sim\indu-i lipsa, parc[ a= fi pierdut o c[l[uz[ care m[ conducea ]n via\[. Hoin[ream a=a mut, cu f[lcile ]ncle=tate, cu ochii tulburi, despre\uindu-m[, sim\indu-mi sl[biciunea ca o povar[ care-mi zdrobea via\a nec[jit[. Numai noaptea m[ apropiam pe furi= de casa ei, privind lung la geamul cu perdeaua de m[tase aurie. C-un fel de la=itate m[ strecuram pe str[zile ]ntunecoase, t`rziu noaptea, =i adormeam apoi ]n visuri nebune =i obositoare. M[ s[lb[t[cisem de tot. C`nd negura alb[strie se risipea de boarea dimine\ii, plecam c-o carte =i cu pu=ca spre balt[. Treceam Dun[rea cu o lotc[ mic[, tr[g`nd singur la lope\i =i m[ afundam ]n ostroavele pustii =i p[duroase. 209 Jean Bart

C`te-o zi ]ntreag[ nu ]nt`lneam \ipenie de om. Eram ]ntr-o lume aparte, pe un petic de p[m`nt r[mas parc[ f[r[ st[p`n =i f[r[ leg[tur[, uitat ]n singur[tatea tainic[ a b[l\ii. Pe deasupra mea vedeam zbur`nd stoluri de ra\e st`ngace, de li=i\e cernite care fugeau la ad[post prin foile de nuf[r, caravane de cocori care pluteau ]n unghiuri ]n=irate cu =efii lor ]n cap. +i uneori, cum m[ sim\eau departe, se ]n[l\a ]n =ir c`te un c`rd de lebede sfioase, care-=i mi=cau domol aripile ]n zare ca ni=te steaguri albe de pace, lin f`lf`ind ]n v`nt. Stam lungit, cu fa\a ]n sus, cu bra\ele sub cap, ]n lotca mic[ =i neagr[, leg[nat[ pe apa b[l\ii, cu ochii \int[ ]n albastrul cerului de var[. Nu mi=cam nici dintr-un deget, z[ceam singur ]n mijlocul na- turii primitive =i m[ afundam pierdut ]n voluptatea durerii mele. Cum stam a=a ]ntins ]n amor\ire ceasuri ]ntregi, adesea m[ urm[rea c`te un vultur care plutea pe bolta v[zduhului albastru. Z[rindu-l printre gene, ]l observam cum se l[sa plutind ]n cercuri mari, rotindu-se pe sus ]n jurul lotcii negre, a=a de mic[ =i ]ngust[ ]nc`t p[rea din dep[rtare un sicriu r[mas f[r[ capac, ce r[t[ce=te pierdut, m`nat de v`nt pe apa moart[ a b[l\ii. Pu=ca o luam degeaba; nu-mi venea s[ trag nici un foc. Zadarnic ]mi ]ncordam mintea s[ pot citi, nu eram ]n stare s[ urm[resc ]n =ir c`teva r`nduri. Voiam s[ dorm, s[ uit totul. M[ hot[ram cu toat[ voin\a, dar cum ]nchideam ochii, ]mi ap[rea imaginea ei a=a cum o v[zusem atunci, ]n seara aceea: ochii ei alba=tri =i cumin\i, ]neca\i ]n lacrimi, buzele fragede cu z`mbetul lor bl`nd =i dulce, str`nse de o indignare furioas[. Ca o mustrare chinuitoare m[ urm[rea ne]ncetat aceea=i imagine, mereu =i pretutindeni. La fiecare pas ]mi reveneau acelea=i g`nduri c-un av`nt copil[resc: Ce-i de f[cut? Cum pot s[-i dovedesc c`t o iubesc de tare? S[ suf[r orice... s[ risc totul, s[ dispar, s[-mi dau pentru ea via\a, cu z`mbetul pe buze... 210 Jurnal de bord

Rar, c`nd a\ipeam pu\in, de cum alunecam pe nesim\ite din lumea real[, m[ pierdeam ]n vise nebune =i fantezii r[t[citoare. De la o vreme m[ prinsese o team[: mi se p[rea c[ ]ncep s[ ]nnebunesc. Oarecum, s[ m[ controlez, m[ apropiasem iar de Milu\[, a c[rui bl`nde\e ]mi a\`\a mai mult nervii bolnavi. }ntr-o sear[, pe c`nd ne plimbam am`ndoi prin port, ne ie=i drept ]n fa\[ Geta cu o prieten[ a ei. De departe, cum am z[rit p[l[ria ei alb[, pe care o cuno=team a=a de bine, sim\ii cum ]ncepe inima s[-mi bat[ mai tare, tulburat[. Se ]ndreptau spre noi, trebuia s[ ne ]nt`lnim. }n clipele acelea de a=teptare aveam o senza\ie ciudat[: o bucurie de-mi venea s[ strig ]n gura mare, ]n acela=i timp o team[ copil[reasc[ m[ ]mpingea s-o iau la fug[ ]napoi. Cu acela=i ritm u=or =i elegant ]n mers, senin[, p[=ea ]n fa\a noastr[. Se opri =i ne ]ntinse m`na c-o gra\ie prietenoas[, cu acela=i sur`s alin[tor de alt[dat[, =i pe buze =i ]n ochii ei alba=tri. — Ce scumpi sunte\i la vedere, ]i spuse prietena ei lui Milu\[, care ]ncepu a r`de cu pofta lui obi=nuit[. To\i patru o luar[m ]ncet de-a lungul malului. Mic=or`nd pasul, r[masei cu Geta mai ]n urm[. C[lcam rar =i ]n acela=i tact, dar nu scoteam o vorb[, mergeam a=a cu ochii ]n p[m`nt: ne ap[sa, ca o mustrare parc[ pe am`ndoi acelea=i g`nduri. Deodat[ ridicai ochii, hot[r`t s[ ]ncep o explicare ce at`ta vreme ]mi fr[m`ntase mintea, dar ]n acela=i timp ea m[ opri =i, c-o privire dulce, rug[toare, m[ ]mbl`nzi, p[rea c[ instinctiv ea ]mi ghicise g`ndul. Apoi =opti cu glas moale, tremur[tor: — Te rog mult s[-mi promi\i c[ n-o s[ mai scrii... e mai bine pentru am`ndoi... Pe c`nd vorbea, ]mi furi=ai o clip[ privirea pe chipul ei: mai tras[ =i mai palid[ la fa\[, avea ]n ochii umezi altfel de lumin[ =i ]n sur`sul ei p[rea c[ se r[sfr`nge secretul unei m`hniri ascunse. 211 Jean Bart

}nduio=at, ]nvins, ]mi venea s[-i cad ]n genunchi, s[-i spun c`t sunt de vinovat de cele ]nt`mplate. Zadarnic ]ncercam s[ ]ncep, ea nu m[ l[sa s[ vorbesc; =i apuc`ndu-mi bra\ul plecar[m ]nainte. Cu ]ncetul, redeveni senin[, st[p`n[ pe sine ]n resemnarea ei. — E=ti vinovat, desigur, ]mi spuse cu o asprime dulce ]n glasu-i bl`nd =i protector, ca pedeaps[ n-ai s[ vorbe=ti deloc. S[ m[ ascul\i pe mine: ]n via\[ ai s[ suferi mult, c[ci e=ti o fire aprins[ =i pasionat[. R[u ai f[cut fugind. Unde ai umblat de atunci de c`nd nu ne-am v[zut? Eu nu vreau s[ suferi din cauza mea, din contra, vreau s[-\i fiu o prieten[, un sprijin sufletesc... +i ]mi vorbi mult, cuminte, ca un prieten vechi. Iar c`nd ne-am desp[r\it, o dat[ cu str`ngerea de m`n[ hot[r`t[, cald[, mi-a =optit c-o gra\ie intim[, c-un fel de ging[=ie ]n vorb[ =i-n privire: — A=a-i c[ ne-am ]mp[cat?... +i pentru totdeauna. Toat[ noaptea n-am putut ]nchide ochii. Str`ngerea ei de m`n[ pe care o sim\isem tare, fierbinte, din toat[ inima, ]mi pricinuise at`ta emo\ie =i bucurie, ]nc`t nu m[ puteam lini=ti. De a doua zi ]ncepui iar s[ calc sprinten, cu pieptul ]nainte =i capul sus, cu ochii senini, sc`nteietori, c[ci eram m`ndru, eram fericit.

Dup[ trei zile primesc o telegram[. Trebuia s[ m[ prezint imediat la Ministerul de R[zboi. Urma s[ plec pentru doi ani de stagiu ]n Marina italian[. Am r[mas ]mpietrit, cu telegrama ]n m`n[. — Nu plec, ]i spun scurt =i hot[r`t lui Milu\[, care se uita nedumerit la mine. — Ce, e=ti nebun? ]mi r[spunse el r[stit. N-ai s[ sf`r=e=ti odat[ cu toate copil[riile tale, nici acum c`nd \i-i ]n joc soarta =i viitorul t[u? Cu telegrama ]n buzunar am plecat ]ntins acas[ la ea. N-a fost chip s-o v[d atunci. M-am ]ntors nec[jit =i nehot[r`t. Milu\[ i-a anun\at pe to\i prietenii c[ a doua zi, diminea\a, plec cu vaporul.

212 Jurnal de bord

N-am dormit toat[ noaptea. Am fumat =i am oftat. Milu\[ mi-a f[cut bagajele =i m-a spov[duit p`n[ diminea\a. La plecare au venit s[ m[ petreac[ vreo dou[ familii cunoscute. Geta nu era singur[; venise ]ntov[r[=it[ de b[rbatul ei. Am surprins un moment c`nd to\i priveau la ma=ina vaporului care forfotea sub presiune =i, lu`nd-o pe Geta de bra\, am ie=it pe punte. Deodat[ am sim\it ]ncle=tarea bra\ului ei care tremura str`ng`ndu-m[. O privii cu spaim[ — n-o mai recuno=team. Fa\a-i era palid[, buzele str`nse de-o sf[=ietoare durere, ochii ]nro=i\i sclipeau ]n lacrimi. Tres[rea ]nfiorat[ =i respira ad`nc ca s[-=i revie ]n fire. I-am str`ns m`na, care m[ frigea, =optindu-i ap[sat: — Spune un cuv`nt, un singur cuv`nt... s[ =tiu ce trebuie s[ fac. — S[ pleci... e mai bine pentru am`ndoi, ]mi r[spunse ea ]ncet, dar hot[r`t, pe c`nd ]=i chinuia nervoas[ batista f[cut[ ghem ]ntre degetele str`nse. O clip[ avui un gest nest[p`nit de disperare mut[ =i ]n acela=i timp z[rii pe Milu\[, cu to\i ceilal\i ]n urm[, urc`ndu- se pe punte. Am ]naintat c`\iva pa=i, f[c`ndu-m[ c[-i ar[t ceva pe Dun[re, departe. Ea, aplec`ndu-se s[ vad[, pe c`nd ]mi str`ngea m`na ]nfiorat[, ]mi sufl[ aproape ]n ureche: — S[ ai ]ncredere... curaj... nu vreau s[ te pierd... s[-mi scrii, ca s[ =tiu ce-mi r[m`ne de f[cut ]n via\[. Nu mai aveam nici un moment de stat, lumea era l`ng[ noi. Clopotul bordului suna ora de plecare. Sirena vaporului ]ncepu s[ fluiere, s[ se vaite ca o fiar[ r[nit[, pe c`nd ne dezlipeam u=or de mal. R[mas singur pe marginea pun\ii vaporului care se dep[rta treptat, ]mi ascu\ii vederea, o clip[ ]mp`nzit[ de-un val trec[tor de lacrimi fierbin\i. M[ sileam s[ prind cu ochii ]nc[ o dat[, s[ re\iu, s[ sorb din dep[rtare forma aceea armonioas[ care se mic=ora pe mal, ]mbinarea acelui desen de umbre =i linii gra\ioase ]n care =tiam un suflet ]nl[n\uit de-al meu, ]n tain[,

213 Jean Bart p[rta= la aceea=i suferin\[, o inim[ vibr`nd la unison cu a mea. Zadarnic[ sfor\are... vaporul alunec`nd pe ap[ ne dep[rta unul de altul din ce ]n ce mai mult. Malul p[rea c[ fuge ]n urm[, =terg`ndu-se ]n zare =i forme =i culori. P`n[ t`rziu, c`nd se pierdu de tot, am urm[rit un fulg plutind ]n cea\a diafan[: era voalu-i alb ce-l desf[cuse =i-l flutura ]n v`nt. Apa, dep[rtarea, lumea, p[reau puse anume ]ntre noi, s[ ne despart[. Am plecat av`nd amintirea ei a=a de vie =i luminoas[, ]nc`t m[ ]nso\ea plutind ]n jurul meu, ]n mintea, ]n inima mea; purt`nd-o parc[ ]n mine, o sim\eam pretutindeni ]n drumurile mele pe m[ri =i prin \[ri, pe unde am umblat. +i acum mi-aduc aminte cum o chemam ]n g`nd, cu ochii ei cumin\i, s[-mp[rt[=esc cu d`nsa bucuria de cele ce vedeam c`nd admiram r[pit frumuse\ile de art[ =i natur[ ce le ]nt`lneam ]n cale. Pe mare, ]n carturi lungi de noapte, singur sub cerul \intuit, cu ochii pierdu\i la c`te-o stea ce sc`nteia ]n spa\iu, m[ ]ntrebam dac[ ]n aceea=i clip[ =i ea nu urm[re=te aceea=i stea pe bolta uria=[, sub care stam am`ndoi la at`ta dep[rtare.

C[zusem tocmai ]n timpul manevrelor escadrei italiene; ]ncruci=am tot timpul ]n largul m[rii =i rar ne opream prin rade =i prin porturi. Po=t[ aveam foarte neregulat. Scrisorile c[tre ea le adresam lui Milu\[, care trebuia s[ i le dea ]n tain[. I-am scris scrisori pline de iubire ]nfl[c[rat[, de durere sf`=ietoare, de desperare cumplit[. Nimic, nici un r[spuns. T`rziu am primit de la Milu\[ o scrisoare lung[, cu sfaturi prietene=ti: „S[ m[ g`ndesc la viitor... la via\a mea... la a ei... stric o cas[... distrug o familie... o vei uita... vremea care trece =i vindec[ toate“... +i celelalte obi=nuite sfaturi. De atunci mult[ vreme a trecut... resorturile suflete=ti s-au ruginit cu ]ncetul, =i s-au distrus aproape; totu=i privirea acelei femei care mi-a sc[p[rat ]n suflet sc`nteia divin[ a iubirii, supremul bun al vie\ii, eu n-am putut s-o uit.

214 Jurnal de bord

* Sunt dou[zeci de ani de atunci. +i cum ne minte vremea! Cu-at`ta repejune, zi dup[ zi s-a scurs =terg`nd totul ]n urm[, de parc[ nimic nu po\i s[ vezi c`nd te ]ntorci o clip[ cu ochii ]napoi... Nimic nu pare c[ s-a schimbat de atunci pe locurile acestea, unde-am trecut o parte din tinere\ea mea. Dun[rea, lini=tit[ =i larg[, cu aceea=i nep[s[toare maiestate, de mii de ani alunec[ spre mare ]n lene=e ]ncov[iri. De o parte =i de alta, acelea=i maluri joase se prelungesc ]n zare. Z[voaie mari de s[lcii ]=i schimb[ haina verde ]n fiecare an. Ostroave, pustii =i p[duroase, se leag[ ]n dep[rtare cu ]ntinderea de mla=tini ]n care vie\uiesc =i acuma s[lb[t[ciuni ]n c`rduri. }n ochiuri de lumini=, prin stuh, luce=te apa b[l\ii ca cioburi dintr-o oglind[ spart[. +i ]n ele se r[sfr`nge acela=i cer albastru, ]ntins deasupra m[rii verzi de trestii =optitoare. }mprejurul nostru, =i locuri =i priveli=ti parc[ au r[mas acelea=i. Dar noi? Noi c`t ne-am schimbat de-atunci!

Merg`nd ]ncet, vaporul se apropia de mal; f[c`ndu-i-se semn c[ n-are nimic de ]nc[rcat, se ]ndrept[ la vale pe drumul obi=nuit. Noi t[ceam, cu halbele de mult golite, dinainte, privind apusul =i cerul ]nro=it deasupra ora=ului t[cut, ]n care via\a ]ncepe devreme s[ a\ipeasc[. Trecutul tot =i fapte pierdute, dep[rtate, se ]nl[n\uiau ]n minte =i parc[ le tr[iam a doua oar[, pe c`nd treceam de-a lungul acelui mal pe care-l cunoscusem cu de-am[nuntul odat[. }n cap[t, unde se termin[ portul, v[zui =i salcia b[tr`n[ sub care am suspinat pe atunci. +uvoiul apei, roz`nd acolo malul, sl[bise r[d[cina, =i acum salcia z[cea, culcat[, cu trunchiul ]n dou[ despicat, cu pletele ]n ap[, os`ndit[ s[ fie smuls[ de Dun[rea ce cur[\a orice stavile ca s[-=i l[rgeasc[ patul.

215 Jean Bart

— De c`nd n-ai fost pe aici? m[ ]ntreab[ Milu\[ ]ntr-un t`rziu. — A, eu, de mult, de atunci chiar de c`nd am plecat ]n Italia; am trecut adesea, dar niciodat[ nu m-am hot[r`t s[ m[ opresc aici. Amintirea acelui timp, vezi tu, mi-a r[mas ]n minte ca un vis frumos, o reverie dulce; mi se pare ecoul unui c`ntec din vremea tinere\ii ce-mi place s[-l ascult; mi-i mil[ ca s[-l tulbur. — Ba, eu am fost aci acum un an, cu prilejul unei comisii de rechizi\ii. — Ei, ia spune-mi ce mai fac simpatiile tale... ale noastre adic[: le-ai v[zut? Trebuie s[ fi ]mb[tr`nit =i ele. Biata Geta!... ce admirabil[ fiin\[... +tii, femeia sf`nt[, cum ]i spuneai tu. C`nd stau =i m[ g`ndesc acum la timpurile acele, mi se pare c[ n-am fost eu, ci altcineva care a tr[it pe aicea, care a iubit =i a suferit odat[, cu focul =i fr[gezimea v`rstei. |i-aduci aminte cum m[ ]nfl[c[rasem eu? Ce patim[ cumplit[ m[ zbuciuma pe atunci. Uite, m[ crezi, emo\ii ca acele a=a de dulci =i ginga=e, chinul =i fericirea care m[ ]nsp[im`ntau =i m[ ]mb[tau pe atunci, pasiunea aceea a=a de furtunoas[, eu n-am ]nt`lnit-o a doua oar[ ]n via\[. Nu pot s[ spun c[ n-am avut mai t`rziu =i alte leg[turi, dar ]ntotdeauna a fost altceva =i nu aceea ce-a fost ]nt`ia dat[. Nu, dragul meu, e sigur... acuma ]n\eleg pe cei care sus\in c[ numai o dat[ iube=te omul ]n via\[. |i-aduci aminte ce speriat erai tu? Ce lupt[ a fost pe tine, ca s[ m[ potole=ti? Z[u, nu =tiu, f[r[ tine unde-a= fi ajuns cu pasiunea mea. }n ne=tire, cu ochii ]nchi=i, f[r[ s[ =tiu s[ ]not, m[ aruncasem ]n valurile oceanului iubirii. Parc[ ]mi dasem drumul ]ntr-o pr[pastie f[r[ s[ =tiu unde aveam s[ m[ opresc, unde aveam s-o t`r[sc =i pe ea. Poate ajungeam s[ p[tez via\a ei, care era a=a de senin[ =i curat[ ]nc`t o sl[- veam am`ndoi. Pe c`nd vorbeam, furat pe nesim\ite de parfumul trecutului duios, Milu\[, sta mut, cu ochii du=i pe luciul apei. T[cui =i eu cu g`ndul dus departe, sub vraja at`tor amintiri tainice.

216 Jurnal de bord

T`rziu, f[r[ s[-=i ridice ochii, el m[ ]ntreb[ ]ncet, vorbind aproape ]n =oapt[: — De c`nd n-ai mai v[zut-o? — Acum doi ani, o dat[ la teatru, ]n Bucure=ti. Era ]ntr-o loj[ cu fata ei mai mare. Ce asem[nare! Mi se p[rea c-o v[d pe ea ]n vremea tinere\ii noastre. }nchipuie-\i, nu m-am dus nici s[-i vorbesc. Nu m-am putut hot[r], nu =tiu de ce, parc[ m-a re\inut ceva. Sim\eam un fel de vin[, era ca o mustrare, c[ odat[ voisem s[ tulbur senin[tatea aceea. Din locul meu de jos am salutat-o; ea a ]nclinat u=or capul =i o clip[ am recunoscut acela=i sur`s dulce =i trist pe care ]l v[zusem de at`tea ori c[-i flutura pe buze. Nu =tiu nimic din ce s-a jucat pe scen[ ]n seara aceea. Cu ochii ]ntr-acolo am stat c[t`nd la cele dou[ chipuri ]n care g[seam at`ta asem[nare — p[reau dou[ portrete ale aceleia=i figuri la v`rste diferite. }n sclipirea luminilor din sal[ z[ream p[rul sur, argintiu, parc[ pudrat anume pe la t`mple. Ciudat, niciodat[ nu m[ g`ndisem c[ femeia asta putea s[ ]mb[tr`neasc[. Am surprins de c`teva ori privirea ei alunec`nd pe deasupra capetelor, oprindu-se la mine cu aceea=i senin[ bl`nde\e din trecut. M-am sim\it parc[ atins de un fior dulce =i dureros. Cutele de pe obraz, desigur, de la distan\[, nu s-au putut vedea, dar capul meu a=a de sur cum i-o fi p[rut oare? Milu\[ c[zuse iar pe g`nduri. O durere surd[ p[rea c[-l st[p`ne=te, cum sta a=a pierdut, cu ochii aproape ]nchi=i, cu capul rezemat pe pumnul str`ns sub t`mpl[. Deodat[ se ridic[ ]n picioare =i, apuc`ndu-m[ str`ns de umeri, m[ privi \int[ ]n ochi: — Tu niciodat[ n-ai s[ po\i =ti c`t te-a iubit femeia asta. Tu singur ai fost =i ai r[mas ]n inima ei. Pe mine ea m[ ur[=te. Nu, niciodat[ n-are s[ m[ ierte c[ am oprit-o s[ fac[ pasul la care se hot[r`se atunci. Tu nu =tii tot ce s-a ]nt`mplat dup[ plecarea ta ]n Italia. E mult de atunci =i pot s[-\i spun acum. Toate scrisorile ce

217 Jean Bart mi-ai trimis ca s[ i le ]nm`nez le-am rupt c`nd am v[zut ce lupt[ se da ]n sufletul acestei femei nefericite. Totu=i, la un moment dat, s-a hot[r`t s[-=i p[r[seasc[ totul: casa, b[rbatul =i copilul pe care-l adora. Era gata s[ ]nceap[ procesul de divor\ c`nd, dup[ un complot pe care-l organizasem cu p[rin\ii, am reu=it s-o ]mpac =i s-o aduc iar[=i ]n c[snicia ei. P[rea apoi c[ s-a resemnat. Vezi tu, aveam pe atunci credin\a ferm[ c[ fac un bine. Voiam s[ sting de la ]nceput iubirea asta dintre voi. Mi se p[rea o c[dere, o ]nvingere pentru ea; parc[ pierdeam un ideal; ]n mintea mea ]mi ap[rea ca o statuie cobor`t[ de pe un piedestal de unde o v[zusem domin`nd senin[, st[p`n[, triumf[toare. Ce vrei, a=a vedeam, a=a judecam pe vremea aceea. Azi v[d altfel, dar e prea t`rziu. Am crezut c[ fac un bine =i am fost cauza unui imens r[u ce nu se mai poate ]ndrepta. }\i spuneam c[ acum un an am venit aci =i, cum am sosit, m-am repezit s[ v[d pe Geta. N-a fost chip. }ncredin\at c[ m[ ocole=te, i-am scris =i dup[, vreo zece zile, mi-a r[spuns. Ce r[u ]mi pare c[ nu e la mine scrisoarea aceea ca s[ vezi c`t[ durere concentrat[ e ]n r`ndurile acelea. Dup[ ce se scuz[ de faptul c[ nu m-a primit, ]mi descrie nefericita ei via\[, mie, care, dup[ cum spune ea, am fost amestecat ]n ]nt`mpl[rile vie\ii ei, ]nc`t am o parte mare de r[spundere, de care nu m[ pot desc[rca. }mi m[rturise=te c[ ani de zile mi-a purtat pic[ pentru faptul c[ am contribuit s[ nu se despart[, =i am lucrat s[ sting iubirea dintre voi. Cu drept cuv`nt, biata femeie m[ ]ntreab[ azi: „Cui credeam c[ fac bine? ei? b[rbatului? sau \ie ca prieten al meu?“ Nici unul din to\i trei nu este fericit. Pe c`nd, dac[ o l[sam s[ se despart[... cine =tie? B[rbatul ei, din ce ]n ce a ajuns mai r[u, c[ci bolile =i patimile cresc cu v`rsta. Au venit apoi copiii, =i ea s-a re- semnat. C`nd stai =i te g`nde=ti la at`tea alegeri nepotrivite... doi oameni care nici nu se pot m[car stima, for\a\i s[ tr[iasc[ al[turi continuu ]n ceart[ mut[, zilnic ]n lupt[ surd[ de roadere =i istovire...

218 Jurnal de bord

„Lan\ul pe care nu l-ai rupt la timp se str`nge din ce ]n ce mai mult. Dar omului slab ]i trebuie st[p`n“, termin[ ea, rug`ndu-m[ s-o iert =i s-o pl`ng. Stam mut =i ascultam. Dar nu mai puteam urm[ri =irul cuvintelor care-mi sunau ]n minte prelung =i f[r[ leg[tur[. Urechile ]mi v`j`iau =i, sub palmele care ]mi sprijineau capul greu, ame\it, sim\eam b[taia t`mplelor fierbin\i. Cuvintele lui mi se ]nfipser[ ]n minte =i le auzeam mereu chi- nuitor: „Iubirea aceasta voiam s-o sting chiar de la ]nceput“. Vre- mea a stins-o. Dar oare sub cenu=[, acolo, n-a mai r[mas nimic?... De la o vreme nici o vorb[ nu mai puteam auzi, c[ci ]ncepu pe punte s[ sufle un v`nt r[ut[cios. Se ]ntunecase de tot. Am r[mas am`ndoi t[cu\i, ]ntr-un fel de amor\ire vag[, cumplit de dureroas[. Noi singuri mai stam ]nc[ afar[ pe puntea vaporului ]n neagra ]ntunecime a nop\ii. Dar nu puteam vorbi. Nici un cuv`nt n-am mai schimbat tot drumul. Ce-aveam s[ ne mai spunem? C[ci inimile noastre erau acum golite p`n[ la fund de tainele p[strate at`ta vreme acolo. +tiam mai mult dec`t ar fi trebuit. Acum ne apas[ mai greu povara acelor noi m[rturisiri, c[in\a pentru cele ce au fost odinioar[ =i regretul pentru cele ce n-au putut s[ fie. T`rziu de tot m-am ridicat cu trupul amor\it de v`ntul t[ios ce sufla pe fa\a apei. Eram p[truns p`n[ la oase de umezeala nop\ii reci de toamn[ ]nt`rziat[. Nic[ieri nimic nu se vedea. Cerul era ]nnourat =i totul ]n jurul nostru cuprins de ]ntuneric. Vaporul vechi, cu ]ncheieturi sl[bite ce sc`r\`iau mereu, lupta din r[sputeri s[ ]nving[ apa =i v`ntul dimpotriv[. Iar zgomotul ma=inii cu piesele uzate, care b[teau sufl`nd greoi =i ]n caden\[, p[rea o r[suflare de om b[tr`n =i g`rbov ce-i pus s[ fac[ o munc[ prea grea pentru puterea lui. De c`te ori ne apropiam de mal, se desprindea de cea\[ un =ir de umbre negre care se cl[tinau trezite de ropotul de valuri. Erau s[lcii b[tr`ne cu trunchiuri scorburoase, cu crengile plecate, ca ni=te vr[jitoare din basme cu pletele ]nc`lcite,

219 Jean Bart sp[l`ndu-se ]n apa aceea neagr[, r[scolit[ de elicea vaporului ]n mers. }nainte de a adormi am mai privit o dat[ ]n golul dep[rt[rii, s[ vad de se z[re=te ceva ]n calea noastr[. Nimic nu se mai deslu=ea ]nainte, nimic nu se ar[ta ]n haosul pustiu =i plin de ]ntuneric spre care goneam orbi=, f[r[ r[gaz. Pe c`nd ]n urma noastr[, pe drumul ce-l f[cusem, o dung[ de fum rar se prelungea plutind u=or un timp, p`n[ se topea de tot pierdut[ ]n spa\iu. +i mai departe, nu r[m`nea nimic... nimic ]n urma noastr[. Sulina, 1915

220 PRIN|ESA BIBI|A 1923 PRIN|ESA BIBI|A

}n micul port cosmopolit de la gura Dun[rii se obi=nuie=te, ca =i ]n marile centre americane, s[ se numeasc[ str[zile cu numere. Patru str[zi nesf`r=ite taie ]n lung ]ngusta limb[ de nisip care desparte fluviul de balt[. O f[=ie de p[m`nt ]ntre dou[ m[ri. De o parte oglinda argintie a M[rii Negre, din care soarele se ridica, de alt[ parte p`nza aurie a m[rii stufului din Delt[, ]n care soarele se culc[. }mp[r[\ia larg[ a s`ngero=ilor \`n\ari statornici, =i leag[nul str`mt al lacomelor l[custe c[l[toare. A=ezarea asta ]n pustietatea Deltei, pierdut[ la cap[tul \[rii, mozaicul acesta de rase, alc[tuit de nevoi =i ]nt`mplare pe drumul mi=c[tor de ap[, are o via\[ aparte, rar[: numai cu via\a unora dintre colonii se poate compara. Strada ]nt`ia1, cheiul, adesea pustiu =i adormit, ca prin farmec se de=teapt[ de c`te ori vreun vas de r[zboi ]=i arunc[ aci ancora, ]mpro=c`nd stropii de ap[ pe fa\adele consulatelor ce se \in lan\, flutur`nd seme\e ]n b[taia v`ntului flamurile colorate. Ofi\erii sunt foarte c[uta\i; pre\ul se men\ine ]nc[ ridicat, ]n lumea asta care imit[, cu ceremonii ]nvechite, anumite forme de protocol consular, c-o oriental[ m`ndrie. Trei luni avea s[ stea Divizia de Mare aci, la gura Dun[rii, pentru exerci\iile de tir. Pe l`ng[ ofi\erii vechi, care aveau cuno=tin\e =i trainice leg[turi ]n lumea portului, era =i un grup

1 Pe strada ]nt`i — cheiul — a locuit autorul ]nsu=i tot timpu] c`t a stat la Sulina. Aici l-au vizitat Vlahu\[, Sadoveanu, Duiliu Zamfirescu, Spiru Haret =i al\i scriitori =i oameni de cultur[. 222 Jurnal de bord de ofi\era=i proaspe\i, abia desc[tu=a\i de pe b[ncile =colii. La ]nceput, str[ini =i st`ngaci, umblau cu to\ii ]n c`rd, ca ni=te copii de pension sco=i la plimbare, f[r[ s[ =tie c[ ochi ]ndr[zne\i ]i spionau la fiecare pas din penumbra perdelelor de la ferestrele caselor str[zii ]nt`i. Din prima zi, o doamn[ consuleas[, M[rea\a ruin[ — cum ]i spuneau ofi\erii vechi — o fost[ frumuse\e c-un trecut glorios de romantic[ diploma\ie ]n culisele chestiei Dun[rii, la vederea grupului de imberbi ]n uniforme noi, exclamase f[c`nd ochii mici: „Vai, ma chère, ce mai de Crevete a adus escadra anul acesta“. Crevete — mici raci de mare — a=a le-a r[mas numele tinerilor din ultima promo\ie, cunoscu\i p`n[ atunci subt numele de boboci. Grupul se mic=ora pe m[sura noilor cuno=tin\e =i a leg[turilor ce se ]nnodau zilnic. Mul\i ]ncepur[ a sim\i nevoia s[ ia lec\ii de limbi str[ine. Unii engleze=te, al\ii italiene=te sau grece=te, c`\iva chiar armene=te; dar nici unul nu se ]ncumetase ]nc[ s[ ]nceap[ a ]nv[\a turce=te, de=i mul\i c[utau lung ]n urma cad`nelor, care se duceau ]n grup la baie, ]nvelite, ca ni=te mumii, din cre=tet p`n[ ]n t[lpi, ]n ia=macuri vi=inii. Nici unul nu ]ndr[znise s[ r[spund[, de=i sim\eau fiorii privirilor ascu\ite, care ]mpungeau str[bat`nd prin ochiurile gr[tarelor de lemn de la cerdacele vechilor case din jurul geamiei. Vasul-=coal[, curat, lustruit, cu puntea alb[ =i al[murile sclipind ]n b[taia soarelui, ]=i pr[jea coastele vechi la chei, ]ntotdeauna ]n acela=i loc, ]n dreptul unei case cu dou[ etaje: fostul consulat grecesc. De pe puntea vasului te uitai drept ]n cas[; orice mi=care se vedea p`n[ ]n fundul camerelor. Bie\ii oameni trebuiau s[ fie mereu cu grija storurilor de la ferestrele dinspre chei. Comunica\ia dintre vasul-=coal[ =i etajul de jos al casei din fa\[ s-a stabilit din prima sear[. Dup[ ultimele note grave, prelungite, ale semnalului de stingere de pe puntea vasului ce p[rea adormit, ni=te acorduri vesele, ca o jerb[ de

223 Jean Bart raze sonore, izbucnir[ prin fereastra deschis[ a casei de peste drum. Note limpezi =i sigure vibrau armonios ]n lini=tea de sear[ a portului, pierz`ndu-se departe ]n pustietatea m[rii. Un ropot de aplauze tun[ pe puntea vasului =i dup[ c`teva minute, un cor b[rb[tesc r[spundea ]nso\it de note picurate de mandolin[. Dintre to\i c`nt[re\ii, Emil Vr`nceanu, trubadurul bordului, ]ncepu cu ]ndr[zneal[, de a doua sear[, serenadele chiar la fereastra de subt balcon, l[sat[ de obicei deschis[, dar totdeauna cu storul cobor`t. C-o u=oar[ gelozie era privit de to\i la bord b[iatul acesta sl[bu\, dar vioi — negricios, cu ochii albi — care izbutea s[ cucereasc[ inimile numai cu ]ndr[cita lui fire de artist. }n copil[rie fugise de dou[ ori de la =coal[, m[turase scena unui teatru de provincie; b[tut de p[rin\i fu adus cu for\a din nou la =coal[. Ca ofi\er ]mbarcat, ]n locul sextantului de care avea nevoie la calcule nautice, ]=i cump[rase o mandolin[ pe care-o sc[rpina cu voluptate toat[ ziua. Muzicanta de peste drum, domni=oara Luluca Luludi, o levantin[ m[run\ic[, rotund[ =i s[lt[rea\[ ca o minge de cauciuc, cu ochii negri ca ni=te m[sline mici — pentru c[ era foarte mioap[ =i purta ochelari — ofi\erii o numiser[: Oarba din Sorrento. +i ea, ca r[zbunare, c-un m`ndru dispre\, le spunea: Cer=etorii ]n haine albe. Pe c`nd ]ntre vapor =i etajul ]nt`i al casei din fa\[ leg[turile se str`ngeau din zi ]n zi, ]ntre vapor =i etajul al doilea nici nu se putuse stabili vreo comunica\ie. Toate ]ncerc[rile au fost de prisos. }n balconul turcesc, modernizat, cu geamuri ]n loc de gr[tare de lemn, dup[ care alt[dat[ cad`nele vedeau f[r[ a fi v[zute, =edea ]ntotdeauna, ]n acela=i col\, domni=oara Bibi\a Garoflide, veri=oara Oarbei din Sorrento. Fiic[ de consul, r[mas[ orfan[, locuia c-o m[tu=[ b[tr`n[ =i bigot[. O sor[ mai mare, m[ritat[ c-un consul, plecase ]n Orient, =i ea se ofilea ]n balcon, a=tept`nd cu resemnare de-at`\ia ani pe alesul inimii, care nu putea fi dec`t tot vreun membru al corpului consular. Bibi\a se

224 Jurnal de bord vestejise ca o floare f[r[ putere de via\[; o figur[ de medalion vechi, cu tr[s[turi regulate, dar acrite, cu p[rul negru pe t`mple, c-un nas grecesc =i-o umbr[ de mustea\[ ]n col\ul buzelor sub\iate. Acum, f[r[ v`rst[, sub\ire =i uscat[, avea un aer de martir[, umbl`nd c-o gravitate monastic[. }nv[\ase la o =coal[ de c[lug[ri\e catolice ]n Constantinopoli, ]i pl[cea literatura sentimental[, muiat[ ]n ap[ de roz[: citea mult, c[ci ea, care nu tr[ise, c[uta s[ tr[iasc[ cel pu\in via\a altora. Singur[ nu ie=ea din cas[ niciodat[ =i nimeni n-o v[zuse vorbind cu vreun b[rbat. Prietenele o p[r[seau c`nd le venea vremea s[ se m[rite; Bibi\a r[m`nea aceea=i, ve=nic rece, ]nchis[ ]n candida ei onestitate, m`ndr[ =i pur[ ]n mijlocul unei lumi u=oare =i zv[p[iate. Fetele r[ut[cioase r`deau de ea spun`nd c[ a=teapt[ s[ se m[rite cu Diadohul1. Iar ofi\erii tineri ]i scorniser[, fiecare, alt[ porecl[: Prin\esa, Enigma, Sfinxul, Mironosi\a, Moaca, Muta din Portici2, Vestala, Rezerva de tandre\e. }n balconul cu vederea spre mare, ca o pas[re captiv[ ]ntr-o colivie de sticl[, prin\esa Bibi\a sta ve=nic, stingher[ =i t[cut[, cu ochii pe cartea sau pe broderia care-o \inea c-un fel de delicate\e ]n m`inile ei sub\iri, diafane. Jos, la picioarele ei, se fr[m`nta continuu pe sub balcon lumea amestecat[ =i zgomotoas[ a portului. Treceau perechi tinere, voioase, marinari cheflii, femei spoite, r`z`nd =i c`nt`nd ]n gura mare. Duminica toat[ mahalaua inunda cheiul, c[ te mirai unde cuprinde ora=ul at`ta lume ]n cursul s[pt[m`nii. Strig[te s[lbatice, r`sete ]n hohot, chiotele c`ntecelor pesc[re=ti, notele \ip[toare de armonic[, sc[pate din c`rciumile pline, toate zgomotele vie\ii unei mul\imi de port ]n zbucium se ridicau ajung`nd, la ]n[l\imea balconului, amestecate ]ntr-un vuiet confuz de stup care roie=te.

1 Diadoh — denumire dat[ generalilor lui Alexandru Macedon, care, dup[ moartea lui, au purtat nesf`r=ite r[zboaie pentru putere; titlu purtat de mo=tenitorul tronului ]n Grecia modern[. 2 Dup[ numele operei La Muette de Portici de compozitorul francez Esprit Auber (1782—1871). (Portici, port ]n Italia, ]n provincia Campania.)

225 Jean Bart

Serenadele, plimb[rile la plaj[ =i cu barca ]n serile cu lun[ se \ineau lan\. Prin\esa nu lua parte la ele, nu f[cea cuno=tin\[ cu nimeni. Singur[, mut[, r[m`nea departe =i la ]n[l\ime ]n balconul ei, ]n care se amesteca ro=ea\a florilor de oleandri cu verdea\a palid[ a unui l[m`i stingher. +i totu=i, pe nesim\ite, o und[ de r[ceal[ se furi=a ]ntre cele dou[ veri=oare nedesp[r\ite alt[dat[. Se ]nt`lneau mai rar, ]=i vorbeau pu\in, =i ]ncetase cu totul plimb[rile obi=nuite pe cheiul dinspre far. Un ochi b[nuitor ar fi surprins o umbr[ de invidie ]n privirea rece a Prin\esei, de c`te ori subt balconul ei acosta barca gata de plimbare. }ntotdeauna Oarba din Sorrento, cu r`sul ei argintiu, s-arunca de pe cheiul ]nalt ]n barca prea joas[ ca s-o prind[ ]n bra\e Emil Trubaduru. }ntr-o sear[, c`nd cerul cu stelele lui toate tremura tainic ]n oglinda apei mi=c[toare, el, d`nd drumul lope\ilor ]n voie, l[s[ barca singur[ s[ lunece c[lc`nd peste lumini ca pe o d`r[ de pulbere fosforic[. O adiere rece sufla din largul m[rii. Pe c`nd se alipea de trupu-i cald ca s-o ]nveleasc[ ]n pelerina lui, ea, f[c`nd ochii mai mici dec`t erau, c-o ginga=[ viclenie ]i =opti g`dilindu-l ]n ureche: — Vrei s[-i facem o fars[ Prin\esei? — Cum? — S[ combin[m ni=te scrisori de amor ca din partea unuia dintre ofi\erii vo=tri. Trubadurul st[tu o clip[ pe g`nduri, apoi izbucni triumf[tor: — Stai, c-am g[sit solu\ia problemei... s-o ]ncurcam cu Radu Solitaru... el singur a r[mas stingher. Radu, poreclit Solitaru, era cel mai cuminte dintre ofi\erii tineri. B[iat s[rac =i muncitor, ie=ise din =coal[ =eful promo\iei; puternic =i t[cut, fugea de lume, st[p`nit de dou[ pasiuni: matematica =i barca lui cu p`nze. P`n[ noaptea t`rziu, pe c`nd to\i ceilal\i hoin[reau prin ora=, Radu Solitaru, afar[, pe punte, la lumina unui felinar de bord, sta singur lucr`nd calcule nautice =i astronomice; ]n zilele cu v`nt prielnic se pierdea ]n largul m[rii manevr`nd cu art[,

226 Jurnal de bord

]n volte agere, p`nzele b[rcii lui albe care zbura lucind ca o leb[d[ ]n zare. De farsa ce i se preg[tea cu scrisorile amoroase c[tre Prin\esa Bibi\a, la ]nceput nu =tiau dec`t vreo c`\iva ofi\eri. Trei zile s-a chinuit Emil ca s[ combine prima scrisoare. }nainte de a fi copiat[ =i ]nchis[ ]ntr-un plic mov, o citi cu glas tremur[tor Oarbei din Sorrento, seara, pe c`nd =edeau lungi\i, ca ni=te copii =trengari, pe nisipul cald al plajei. At`ta foc pusese ]n r`ndurile acele ]nc`t ea, vesel[ =i zglobie, ascult`nd din ce ]n ce mai atent[, se sim\i mi=cat[ subt farmecul frazelor ]nfl[c[rate. }=i mu=ca u=or buza de jos =i lacrimile ]i jucau ]n ochi; c`nd nu se mai putu st[p`ni, izbucni mustr`ndu-l ca un copil sup[rat: — Vezi, Emil, mie niciodat[ nu mi-ai scris a=a scrisoare. — Pentru c[ n-a fost nevoie. Amorul nostru a fost fulger[tor, de la prima vedere. +i, ca s-o ]mpace, ]ncepu s[ declame c-o voce teatral[: „Inim[ de piatr[ fie, =i-nc[ s-ar zdrobi de-amorul ce-l a=tern eu pe h`rtie“.

Factorul po=tal n-a dat scrisoarea dec`t ]n m`na Bibi\ei, c`nd a v[zut-o singur[ pe sal[. Ea s-a uitat ]nt`i surprins[ la adresa c-un scris necunoscut. C-un ac de cap a desf[cut frumos plicul =i, deodat[, a tres[rit oprindu-se la primele cuvinte. A ]ntors foaia repede c[t`nd isc[litura: Solitaru. Un fel de spaim[ a cuprins-o; tremur`nd, ascunse scrisoarea la piept, ap[s`nd-o pentru a-=i st[p`ni b[t[ile repezi ale inimii. I se p[rea c-o urm[re=te cineva, c-o spioneaz[ sute de ochi. Palid[, intr[ cu grab[ ]n camera ei de culcare =i ]nchise u=a cu cheia. L`ng[ fereastra cu storul cobor`t, citi pe ner[suflate ]ntreaga scrisoare. R[mase ]n picioare a=a ]ncremenit[; nu-i venea s[ cread[. Privi din nou plicul. Era numele ei scris corect. Scrisoarea asta de amor era adresat[ ei. }i vorbea de mare, de vapor, de balconul misterios, de oleandri =i de l[m`iul ei. Desigur, un ofi\er de la vaporul din fa\[ s-a ]namorat de ea. Dar cine ]i scria f[r[ s-o cunoasc[? +i prin minte, c-o repejune uimitoare, ]i treceau toate

227 Jean Bart tipurile v[zute zilnic la vaporul din fa\a balconului. +i deodat[ g`ndul i se opri cu ]nd[r[tnicie numai la unul singur. El era... desigur.. ofi\erul acela ]nalt, frumos =i t[cut, care umbla singur cu barca. }=i amintea bine c[ auzise de at`tea ori pe ceilal\i ofi\eri strig`ndu-l: Radu Solitaru. El era... cu siguran\[... nu putea s[ fie altul... }ncepu din nou scrisoarea, citind rar, savur`nd fiecare vorb[ sonor[ care vibra repetat[ ]n minte, c[ut`nd s[ prind[ ]n\elesul fiec[rei fraze ]nfl[c[rate de-o patim[ ad`nc[. Cu scrisoarea ]n m`n[ se ]ntinse pe pat sim\indu-se biruit[ de-un val de c[ldur[ dulce care-i cuprinse toat[ fiin\a. Era iubit[... ea care a stat totdeauna deoparte, nu s-a amestecat ]n lume, n-a vorbit cu nimeni... n-a f[cut nici o cuno=tin\[... f[r[ sa =tie era iubit[ ]n tain[ de un ofi\er... t`n[r... frumos...

Jum[tatea de soare, ie=it[ din s`nul m[rii, arunca razele oblic ca ni=te s[ge\i aurite ]n perdelele ferestrelor, poleind c-un ro=u-auriu pere\ii camerei de culcare. Bibi\a, ]ntins[ ]n pat, cu ochii pe jum[tate ]nchi=i, prelungind dulcea\a amor\irii, c[ta printre gene la singurul tovar[= de care dragostea o legase p`n[ atunci. Un pisoi b[tr`n, cu blana tigrat[, torcea somnoros, ]mpletit ca o reptil[ ]ntre pernele unei sofale vechi. Semnalele de trompet[ de la vapor o f[ceau s[ tresar[ c-un fel de bucurie copil[reasc[. Sunetele acelea metalice ]i produceau b[t[i de inim[; la fiecare comand[ ce auzea pe vas, ]=i ascu\ea auzul s[ poat[ prinde =i recunoa=te vocile ce r[sunau pe ap[. Furtuna st`rnit[ ]n sufletu-i fecioresc ]i a\`\a o dorin\[ de mi=care =i de via\[. Fereastra o ispitea continuu. O ne]nfr`nat[ curiozitate o atr[gea s[ vad[, s[ spioneze orice mi=care de-afar[. Cu picioarele goale ]n pantofi, pe jum[tate dezbr[cat[, cum se scula din c[ldura patului, se apropia ]ncet, ]nfiorat[ ca la o ]nt`lnire, \in`ndu-=i r[suflarea, uit`ndu-se ]mprejur cu teama de a nu fi surprins[. Ridica discret col\ul perdelei =i r[m`nea acolo c[t`nd afar[ cu priviri ascu\ite.

228 Jurnal de bord

Diminea\a, pe vasul inundat pentru sp[larea pun\ii, marinarii, goi p`n[ la br`u, cu pantalonii sufleca\i p`n[ la genunchi, alergau nebune=te arunc`nd cu lovituri de ciocan g[le\ile cu ap[ rece. Era un amestec voios de bra\e =i picioare goale, v`njoase, cu mu=chi ]ncorda\i ]ntr-un av`nt de mi=care, de via\[ t`n[r[ =i zburdalnic[. Din port plecau pescarii, chiuind ]n lotcile lor negre, alunec`nd pe luciul apei care, la ora aceea a de=tept[rii, ]=i schimba culoarea =i ]\i ]nc`nta ochii: albastrul cerului senin, oglinda apei mi=c[toare, portul ]ntreg trezit din nou la via\[, ap[reau sc`nteind ]n culori ca ]ntr-o prism[ minunat[, ]n faptul dimine\ii, pe c`nd marea ]=i repeta eternul ritm lovindu-se de cheiuri. T`rziu, c`nd se sim\ea p[truns[ de fiori reci =i un tremur ]i cuprindea tot trupul, Bibi\a se a=eza pe marginea patului, desf[cut ]nc[, =i respira ad`nc, ]ntret[iat, urm[rit[ parc[ de-o amenin\are nev[zut[. Uneori, ]n be\ia dulce a parfumului acestei t`rzii iubiri nevinovate, un fel de vanitate o cuprindea, r[scolind dulapurile =i l[zile vechi p`n[ la fund. }=i alegea bluzele ]n culori vii =i gulera=ele cele mai fine =i complicat lucrate ]n m[iestrite broderii. Singur[, cu storul tras, se a=eza ]n fa\a oglinzii, ]=i potrivea p[rul negru lucios, ridica spr`ncenele ]mbinate =i, d`nd capul pe spate, se retr[gea u=or pentru a-=i admira talia zvelt[, ml[dioas[. A=ezat[ ]n col\ul favorit, ]n balconul misterios, \inea o carte ]n m`ini, dar ochii ]i lunecau pe r`nduri =i g`ndurile ]i r[t[ceau departe. Din c`nd ]n c`nd, pe subt frunzele oleandrilor, arunca priviri furi=ate spre puntea vaporului din fa\[. }n orele de exerci\iu al b[rcilor cu p`nze, ea, ascuns[ dup[ perdea, urm[rea cu binoclul zigzagurile voltelor schi\ate de p`nzele ]ntinse ]n zare, ca ni=te fluturi albi, purta\i de v`nt la suprafa\a m[rii. +i c`nd b[rcile se ]ntorceau ]n port, ]ntotdeauna ea urm[rea \int[ numai pe cea din cap, care se oprea brusc la chei printr-o m[iastr[ mi=care de c`rm[, pe c`nd p`nza c[dea deodat[ ca o arip[ r[nit[. Din fundul b[rcii se ridica, ]nalt, puternic =i calm omul pe care-l

229 Jean Bart visa =i de care se credea iubit[. }l urm[rea c-o sc`nteiere ]n ochi, p`n[ ce intra la bord, c[lc`nd rar =i ap[sat, cu =apca alb[ l[sat[ pe ochi — numai dup[ mers l-ar fi cunoscut dintr-o mie.

Dup[ c`teva zile urm[ o alt[ scrisoare, mai ]nfl[c[rat[. Bibi\a citea ]n tain[ frazele acele care ]i d[deau fiori de voluptate, le savura ]ndelung, repet`nd cu deliciu unele vorbe sonore =i arz[toare, anume alese ca s[ tulbure un suflet slab. Trezit[ la o nou[ via\[, plutind fericit[ ]n visul dulce =i ne]n\eles al inimii, ]=i retr[ia ]n minte via\a trecut[, a=a de trist[ =i de egal[ ]ntre balcon =i camera de culcare. Uneori o chinuia a=teptarea aceasta misterioas[. C-un fel de necaz se g`ndea la timiditatea lui. L-ar fi vrut mai ]ndr[zne\, s-o priveasc[ ]n ochi, s[-i vorbeasc[ deschis. +i adesea se ]nsp[im`nta singur[ de g`ndurile care-i treceau prin minte. Sim\ea nevoia de m[rturisiri. Se apropiase din nou de veri=oara ei. Nu ]ndr[znise s[-i vorbeasc[ despre scrisori, dar o ruga s-o ]nso\easc[ la plimbare pe chei, la plaj[ =i, duminica, la biseric[. Prin ]ntreb[ri timide cerea l[muriri, tr[d`ndu-se la fiecare pas. Oarba din Sorrento, c-o bucurie copil[reasc[, abia st[p`nit[, urm[rea efectele scrisorilor la care =i ea colaborase cu Trubadurul ei. }n cur`nd reu=ise s-o conving[ c[ oamenii de mare cei mai ]ndr[zne\i sunt pe uscat cei mai timizi oameni. +i Bibi\a, resemnat[, a=tepta ora care trebuia s[ soseasc[ odat[. La a treia scrisoare i se cerea o ]nt`lnire. El avea s-o a=tepte cu barca la cap[tul digului, l`ng[ farul de nord, la ora 11 noaptea. „Avea s[ se ]ncredin\eze dac[ ea ]l iube=te sau nu“ — termina scrisoarea. Bibi\a fu cuprins[ de o spaim[ cumplit[. Scrisoarea asta o lovise ca un tr[snet. Sta paralizat[, neput`nd lua vreo hot[r`re. Nu se a=tepta la asta. I se cerea prea mult. Cum s[ plece ea la miezul nop\ii, pe ascuns, din cas[ la o ]nt`lnire. Ce-ar zice lumea? Dac[ o vede cineva?... Nu... imposibil s[ se compromit[; era peste puterile ei ce i se cerea... Zb[t`ndu-se

230 Jurnal de bord

]n chinurile =ov[ielii, o prinse un tremur nervos. Se ab[tu pe pat, cu capul ]n perne, pe c`nd suspinele o n[v[leau. Nevoia iubirii, care se trezise deodat[ ]n toat[ fiin\a ei, o chinuia ca o durere trupeasc[ =i, ca ]ntr-o be\ie, se sim\ea biruit[ parc[ de- un abur ce i se ridica la creieri d`ndu-i felurite ]nchipuiri. I se p[rea c[ st[ pe marginea unei pr[p[stii =i cineva o ]ndeamn[ s[ se arunce cu ochii ]nchi=i ]n fundul abisului. Dup[ ce se potoli din prima criz[, r[mase a=a, ]ntins[, ]ntr-un fel de amor\ire, pe c`nd g`ndurile i se dep[nau ]n minte. Se vedea departe, ]n largul m[rii; portul ]n urm[ nu se mai z[rea; ochiul ro=u al farului mai clipea ]n cea\[; barca se leg[na purtat[ ]n voia valurilor... +i ea, culcat[, cu capul pe um[rul lui... cele mai romantice tablouri din c[r\ile citite ]i defilau prin mintea ]nfierb`ntat[. O clip[ de ]ntremare o f[cu s[ se ridice drept ]n picioare, hot[r`t[, tare. Va merge... sigur... va merge la far, la miezul nop\ii s[-l ]nt`lneasc[. Ce-i pas[ de lume; poate s[ afle oricine; nu-i copil[. Ce, nu-i st[p`n[ pe via\a, pe trupul ei? Cine poate s-o opreasc[? Hot[r`t[, ie=i din camera ei dup[ ce ]=i =terse ochii ]n fa\a oglinzii, potrivindu-=i p[rul la t`mple c-un gest nervos. P`n[ la ora mesei se agit[ ]ntruna f[r[ s[-=i g[seasc[ ast`mp[r. Ie=i ]n balcon, ud[ florile, intr[ din nou ]n cas[, mut`nd scaunele de la un loc la altul, ]=i perie haina, b[u c`teva pahare de ap[, c[ci ]i ardeau buzele cumplit. C`nd se a=ez[ la mas[, printr-o privire aruncat[ ]n oglind[, ]=i surprinse figura crispat[ =i ochii sc`nteind. Se for\[ lu`nd o expresie de lini=te sf`=ietoare. Sim\ea c[ ]ncepe din nou a sov[i ]n fa\a b[tr`nei m[tu=e care o ]ntreba ]ngrijat[ ce are, de ce-i a=a de tulburat[. „O migren[ care m[ chinuie=te teribil“ — =i-n modularea glasului recuno=tea bine cum i se tr[deaz[ tot zbuciumul sufletesc. Sim\ind c[ nu se mai poate st[p`ni =i lacrimile ]i dau ]n ochi, se scul[ brusc de la mas[ intr`nd ]n camera ei cu pumnii str`n=i. Nu, nu putea s[ mearg[... i se cerea prea mult... +i pe c`nd se fr[m`nta cu m`inile la t`mple, deodat[ un g`nd subit ]i

231 Jean Bart ap[ru ca o punte de salvare. }i va scrie o scrisoare lung[, ]=i va v[rsa tot focul care o mistuie, ]=i va a=terne tot sufletul ]n ea. }ncuie u=a. Se a=ez[ la mas[. Reciti scrisoarea pe care o f[cuse c`teva zile ]nainte =i pe care nu se hot[r`se s-o trimit[. O rupse =i ]ncepu alta. Toat[ comoara de sentimente adunat[ din literatura romantic[ pe care-o citise o risipi ]ntr-o noapte ]ntreag[, ]n r`ndurile ]nflac[rate care cuprindeau o patim[ p`n[ atunci ]nabu=it[.

La bordul vasului-=coal[, de=i nu erau to\i la curent cu farsa scrisorilor, se petrecea de minune pe socoteala Prin\esei din balconul misterios. Fiecare recuno=tea c[ farsa reu=ise; acum r[m`nea r[m[=agul asupra ]nt`lnirii. Va merge ea p`n[ la cap[t? Va veni sau nu? Va vorbi Sfinxul? Radu Solitaru =tia mai pu\in dec`t to\i ceilal\i de farsa care se f[cea ]n numele lui. Preocupat de calculele lui favorite, nu mai punea piciorul pe uscat, nu f[cea nici o cuno=tin\[ =i nu petrecea dec`t cu barca ]n orele de repaus. Un ofi\er mai vechi, care f[cea haz de nebuniile Crevetelor, ]ncepea mai totdeauna la mas[ atacul, z`mbind pe subt mustea\[: — Domnilor, s[ =ti\i c[ numai sond`nd marea po\i g[si un ad[post bun de ancorat. E ru=inos pentru un ofi\er t`n[r, debarcat nou, ]ntr-o garnizoan[ s[ nu-=i poat[ g[si singur cvartir din prima zi, sau din prima noapte, dac[ vre\i. Dar stai ]n pan[ dou[ luni; asta ]nsamn[ c[ n-ai ochi format de marinar de lung[ curs[. — Nu =ti\i c[ sunt marinari care au groaz[ s[ navigheze cu remorc[, ad[uga un altul. — Depinde ce fel de remorc[ ai. — }n sf`r=it, din at`ta tinere\e a bordului trebuie s[ se g[seasc[ unul care s[ dezlege enigma, s[ moaie inima de piatr[ a Sfinxului, s[ fac[ s[ vorbeasc[ odat[ =i Muta din Portici. Un ofi\er t`n[r, ghidu=, c-o mutr[ serioas[, se ridic[ vorbind senten\ios: — Domnilor, pot s[ v[ aduc la cuno=tin\[ c[, gra\ie muncii neobosite a unuia dintre camarazii no=tri, s-a ajuns, dup[

232 Jurnal de bord nesf`r=ite calcule savante de naviga\ie =i astronomie, cu ajutorul logaritmilor, s[ se solu\ioneze problema. V[ pot asigura c[ enigma s-a dezlegat, inima de piatr[ a Sfinxului s-a f[cut deja moale ca ceara, =i c[ Muta va vorbi, domnilor, va vorbi ]n cur`nd, rev[rs`ndu-=i toat[ Rezerva de tandre\e. — Bravo!... bravo!... strigar[ mai mul\i, aplaud`nd zgomotos. Un alt ofi\er se scul[ cu paharul ]n m`n[. — Nu uita\i ]ns[ c`t dator[m =i concursului dat, dintre culise, de concertul Trubadurului =i al Oarbei din Sorrento, care cu privirea ei p[trunz[toare... =i vorbele se pierdeau ]n r`sul zgomotos, pe c`nd ]=i aruncau unul altuia glume, ]n\ep[turi =i crude ironii, ]n jurul mesei, care se prelungeau p`n[ t`rziu afar[, pe puntea vasului-=coal[. Dar... o ]nt`mplare nenorocit[ veni s[ curme, pentru mult[ vreme, voio=ia tinere\ii bordului.

}ntr-o duminic[, pe timp frumos, f[r[ nici o grij[ plecase la larg, cu barca lui cea alb[, Radu Solitaru, singur, cum ]i era obiceiul. De diminea\[, marea ipocrit[ p[rea c[ doarme calm[, neted[, sc`nteind ]n b[taia soarelui de var[. P`nzele moi abia prindeau slabele adieri de v`nt care destr[mau un petec de nor pribegind pe albastrul cerului. }nainte ca soarele s[ se ]nal\e la amiaz[, se ivi la orizont, spre nord, o creast[ cenu=ie de nor. Deodat[ ]ncepu v`ntul s[ sufle c-un =uierat ascu\it, prevestind vijelia care se apropia. }n c`teva minute =uier[turile s-au pref[cut ]n mugete n[prasnice, =i creasta de nor, ]ntr-o spinare de balaur, care cre=tea ]nvine\ind fa\a apei ]nspumate de turbare. }n port toate vapoarele ]=i ]nt[reau leg[turile la mal. Iar cor[biile ]=i str`ngeau velaturile ]n grab[, descruci=`nd zbur[torii din ]n[l\imea catargelor cl[tinate cu sc`r\`ituri ca ni=te vaiete omene=ti. De pe chei, de pe puntea vaselor, priviri p[trunz[toare cercetau orizontul ]nchis, de culoarea aramei ]nro=ite ]n foc. Vreo c`\iva fulgi albi mijeau ]n zare, ap[r`nd =i disp[r`nd ]n zbuciumul valurilor. Erau b[rci de pescari. Prinse de furtun[ ]n larg se luptau s[ ajung[ ]n port. Ca ni=te p[s[ri

233 Jean Bart cuprinse de groaz[ zburau disperate, cu aripile ]ntinse, c[t`nd sc[parea ]n gura Dun[rii. Numai =ase au izbutit s[ intre la ad[post ]n port. Barca cea alb[ nu era printre ele. Tocmai sub sear[ o pilotin[ reu=i s[ ias[ ]n larg. La c`teva mile dep[rtare de \[rm ]nt`lni plutind barca r[sturnat[, cu catargul rupt =i p`nza sf`=iat[. Cu mare greutate o lu[ pilotina la remorc[. Pe drum, aproape de port, pescui o =apc[ alb[ c-o singur[ tres[. Tocmai a treia zi, c[pit[nia portului fu ]n=tiin\at[ de un pescar c[ valurile au aruncat pe plaj[ un cadavru.

A fost o jale ]n tot portul c`nd s-a aflat de moartea lui Radu Solitaru. Co=ciugul, ]nvelit ]ntr-un pavilion tricolor de r[zboi, a fost dus de marinari p`n[ la cimitirul de pe malul m[rii. Bubuitul unei salve de pluton, tras[ spre mare, ]ncheie trista ceremonie. Vasul-=coal[ avea pavilionul cobor`t ]n bern[, ]n semn de doliu =i, dintr-un respect pios, nu se mai auzi nici o serenad[ ]n tot portul. Pe morm`nt trebuia s[ se pun[ o coloan[ rupt[, de piatr[, =i la col\uri patru ancoroturi legate ]ntre ele cu lan\uri. Emil Trubaduru avea s[ compun[ un epitaf pentru Solitarul, care se odihnea ]n nisipul amestecat cu scoici, pe plaja m[rii ipocrite.

A doua zi, pe nea=teptate, vasul-=coal[ ridic[ ancora =i ]ntinse p`nzele. Un ordin telegrafic ]l chemase ]n grab[ la Gala\i. Se f[ceau preg[tiri pentru o lung[ c[l[torie ]mprejurul Europei, cu prilejul deschiderii canalului de la Kiel. Dup[ c`teva zile, Emil Trubaduru primi din partea Oarbei din Sorrento o scrisoare pe cinci coale, scris[ m[runt =i p[tat[ cu urme de lacrimi. Dup[ ce ]i ar[ta propriile ei dureri =i mustr[ri de cuget, descria pe larg disperarea =i chinurile Bibi\ei. A le=inat de dou[ ori. Doctorul st[ la patul ei. I-e team[ s[ nu se omoare, c[ci spune c[ nu mai are de ce tr[i dup[ ce ea l-a omor`t pe Radu. E convins[ c[ bietul b[iat s-a aruncat ]n va- luri din cauz[ c[ ea n-a venit la ]nt`lnirea ce i-o ceruse el.

234 Jurnal de bord

Ideea asta fix[ i s-a pironit ]n creier =i nimeni nu i-o poate scoate. N-a putut s[-i spun[ toat[ farsa cu scrisorile, dar a ]ncercat s[-i ar[te c[ tot amorul ei e o iluzie, c[ nici nu l-a cunoscut personal pe Radu. Ea nu vrea s[ aud[ de nimic. Pl`nge, ]=i smulge p[rul =i zice c[ ea =tie bine c[ din cauza ei s-a omor`t. +i Oarba din Sorrento, ca un copil vinovat care a f[cut o pozn[ =i nu =tie cum s-o ]ndrepte, cere sfaturi lui Emil de cum trebuie s[ procedeze cu Bibi\a. La urm[ ]l mustr[ =i pe el, care s-a luat dup[ capul ei =i a combinat scrisorile acele de amor a=a de ]nfocate pe care Bibi\a le-a luat ]n serios. Dup[ alte c`teva zile, o scrisoare scurt[ ]l anun\[ pe Emil c[ Bibi\a s-a aruncat ]n mare, de pe chei, de l`ng[ farul de nord. Ni=te pescari din apropiere au salvat-o. E bolnav[ ]n pat =i aiureaz[. De=i la toat[ lumea s-a spus c[ a c[zut din ]nt`mplare, alunec`nd pe chei, ora=ul tot =tie adev[rul =i nu se vorbe=te dec`t de asta. Ce e de f[cut?

Cu o zi ]nainte de a pleca vasul-=coal[ spre Kiel, primi Emil a treia scrisoare. Dup[ o serie de aspre mustr[ri, Oarba din Sorrento ]i face cunoscut c[ Bibi\a s-a ]ndreptat, dar e slab[, de nerecunoscut. A c[zut ]ntr-un fel de ]mpietrire. Nu vorbe=te nimic. Pe fa\a ei cite=ti un fel de lini=te sf[=ietoare. }n fiecare sear[ se duce la morm`ntul lui Radu. }i schimb[ florile, i-a pus r[saduri =i are s[ planteze doi plopi argintii =i dou[ s[lcii pl`ng[toare ]n dreptul fiec[rui ancorot; ]n sf`r=it, a f[cut foarte dr[gu\ acolo. Peste c`teva zile ele am`ndou[ vor pleca la Constantinopoli c-un vapor al „Lloyd“-ului1. Pe Bibi\a o cheam[ ni=te rude la Corfu2, ca s[-=i caute s[n[tatea, c[ci, „fie zis ]ntre noi, mi se pare c[ e deja atins[ la pl[m`ni“. Iar ea o s[

1 „Lloyd“, asocia\ie interna\ional[ de asigur[ri maritime fondat[ ]n Anglia ]nc[ de la sf`r=itul secolului al XVII-lea de c[tre un om de afaceri cu numele de Edward Lloyd (n[scut ]n 1712). A fost instituit[ legal ]n 1871. 2 Corfu (]n limba elin[, Kerkyra), insul[ ]n Marea Ionic[, ]n apropierea grani\ei cu Albania. 235 Jean Bart r[m`n[ la unchiul ei, Xenofon, care are o vil[ adorabil[ pe Bosfor, la Terapia1 ]n cartierul diplomatic. Conteaz[ pe sentimentele Trubadurului c[ n-o s-o dea uit[rii, c[ are s[ vie s-o vad[ la vila „Mon Caprice“. O cas[ mare, cu terasa ]mbr[cat[ ]n ieder[ =i doi migdali la poart[, ]n fa\a ambasadei ruse=ti.

Numai dup[ ce s-a ]ntors de la Kiel, a g[sit Emil acas[ invita\ia la nunt[. Oarba din Sorrento se m[ritase c-un secretar de la lega\ia rus[ din Constantinopol. De Bibi\a n-a mai auzit. Anii treceau. Alte promo\ii de Crevete se perindau pe vasul- =coal[, care din c`nd ]n c`nd se oprea la gura Dun[rii =i arunca ancora tot ]n acela=i loc, pr[jindu-=i coastele vechi la chei, ]n fa\a fostului consulat grecesc. Casa se v`nduse unui cafegiu levantin, ]mbog[\it ca ceau= de hamali ]n port. }n etajul de jos avea c`rcium[ =i coloniale, debarcate din vapoare pentru a fi trimise prin contraband[ ]n porturile dun[rene. }n etajul de sus f[cuse o cafenea-varieteu. Pe-o firm[ uria=[, a=ezat[ la balcon, erau zugr[vite dou[ steaguri ]ncruci=ate, grecesc =i rom`nesc: iar sub ele sta scris cu litere mari: Varieteu cu +ambruri Unicul local familiar

SOCRATE FARDULIS Furnisorul Marinei Regale

De la fereastra de unde alt[dat[ se auzeau serenadele dulci ale Trubadurului =i acordurile sonore ale Oarbei din Sorrento, acum sc[pau notele \ip[toare de armonic[ =i chiotele s[lbatice ale c`ntecelor ce pescarii ru=i le scoteau din g`tlejele lor

1 Terapia, suburbie a Constantinopolului vestit[ prin a=ezarea ei, situat[ la nordul Cornului-de-Aur (golf ]n Bosfor ]n care se afl[ portul marelui ora=).

236 Jurnal de bord

]n[sprite de b[utur[ =i de umezeala m[rii. Iar sus, ]n balconul ]nchis ca o colivie de sticl[, ]n care alt[dat[ Prin\esa Bibi\a t`njea vis[toare, cu z`mbetu-i de sfinx, ]ntre oleandri =i l[m`i, se vedeau adesea femei spoite =i dezm[\ate, care-=i f[ceau v`nt cu =epcile marinarilor, pentru a se r[cori din n[bu=eala acr[ a s[lii unde se c`nta toat[ noaptea c`nd portul lucra bine =i aur curgea la chet[. Rar se ]nt`mpla c`te un ofi\er din promo\ia Solitarului, plimb`ndu-se seara pe plaj[, s[ ajung[ p`n[ ]n dreptul cimitirului. Plopii argintii cre=teau drep\i, deopotriv[, ca doi fra\i gemeni, =opotind ve=nic ]n limba lor la cea mai slab[ adiere de v`nt dinspre uscat sau din largul m[rii. S[lciile cre=teau aplecate; =i-n pl`nsul lor se l[sau a=a de jos c[ acopereau cu totul movili\a aceea de trei metri lungime sub care Solitarul dormea uitat de-ai lui. }n anii cu apele mari, c`nd Dun[rea se rev[rsa ]n b[l\ile Deltei =i se unea cu marea, morm`ntul acela, tocmai la marginea cimitirului, era amenin\at. P[zitorul, un mo=neag =chiop, fost pescar, spunea r`z`nd: — Pe [sta ]l cere ]napoi apa... are s[-l dezgroape... c-a=a-i scris la unii care se ]neac[, s[ nu-i ]ngroape ]n p[m`nt, c[ el nu-i vrea, ]i cere ]napoi apa.

Trecuse mult[ vreme la mijloc. „Dacia“, m[re\ul vapor po=tal, acostat la cheiul Galata1 din Constantinopol, ]=i flutura ner[bd[tor ]n v`rful catargului semnalul de chemarea pilotului. Gata de plecare. Lume mult[. O varietate de tipuri =i culori se ]ncruci=a pe scara vaporului ]n forfotul zgomotos al orei de ]mbarcare. Comandantul, cu fa\a bronzat[, cu p[rul alb ]nainte de vreme, se plimba singur fum`nd lini=tit, pe puntea care trepida ]n respira\ia ma=inii gata sub presiune. Pe l`nga el trecu un grup de c[l[tori spre cabinele de pe punte. O doamn[ ]nalt[ =i

1 Galata, suburbie din Constantinopole, comercial[ prin excelen\[, situat[ pe \[rmul asiatic, la sud-est de Cornul-de-Aur. 237 Jean Bart uscat[, ]n negru, cu bucle argintii; o alta scurt[ =i groas[, trei feti\e =i un lan\ de hamali cu geamantane. Comandantul nici n-a observat privirea lung[, aruncat[ de una din doamnele care trecuser[ pe l`ng[ el. C`nd comanzi mai mul\i ani un vapor de pasageri, pe care se perind[ zilnic at`tea chipuri de c[l[tori, ajungi s[ nu mai po\i deosebi fi- gurile =i \i se pare c[ toat[ lumea ]nt`lnit[ ]\i este de mult cunoscut[. T`rziu, dup[ ie=irea din Bosfor, pe c`nd vasul, cu pieptul lui de fier, ]=i t[ia drumul obi=nuit prin largul m[rii, comandantul cobor] sc[rile de la comand[ pentru a-=i face, ca ]ntotdeauna, inspec\ia pe punte. Cele trei feti\e, care se plimbau ]nl[n\uite la bra\ una de alta, trecur[ pe l`nga el m[sur`ndu-l cu priviri furi=ate. De pe banca de sub comand[ se ridic[ o doamn[ scurt[, groas[ =i rotund[, cu p[rul sur =i ni=te ochi mici care ]i sur`deau prin sticla ochelarilor. Se opri drept ]n fa\a comandantului. — A=a-i c[ nu m[ cuno=ti? =i obrajii i se ]nro=ir[ deodat[. Vezi c`t m-am schimbat? lat[ eu am recunoscut imediat pe Emil — =i ]ntr-un r`s s[n[tos complet[ — Trubadurul de alt[dat[. El, surprins =i tulburat, cu s`ngele ]n obraz, z`mbea, cu toate c[ ]=i str`ngea spr`ncenele chinuindu-=i mintea. +i deodat[ ]=i scoase =apca din cap, trec`nd m`na prin p[r: — A!... da... d-na... +i se opri neg[sind numele. — D-na Savici... dar spune-mi ca alt[dat[ cum \i-am spus =i eu, Luluca, Oarba din Sorrento. Z[p[cit, ]nduio=at, cu capul gol, se aplec[ s[rut`ndu-i m`na moale =i gras[. Se a=ezar[ al[turi pe banc[. O ap[sare parc[ ]i \inu pe am`ndoi t[cu\i c`teva clipe. N[v[lit[ de-o bucurie ne]n\eleas[, ea ]ncepu ]nt`i: — Mergem la Constan\a. Avem un proces de mo=tenire. Uite, cele trei feti\e de acolo sunt ale mele. Vezi ce mari sunt? C`t am ]mb[tr`nit... Stai s[ v[d c`\i ani sunt de atunci... +i ]ncepu o socoteal[ repede cu datele de na=tere a fiec[rui copil, m[riti=ul, plecarea din \ar[.

238 Jurnal de bord

El t[cea =i asculta c-un sur`s pierdut. Se sim\ea moale, tulburat de suvenirul vie\ii de mult trecute, de ]ntreaga tinere\e, ]ntr-o singur[ clip[ r[scolit[ deodat[. — +tii c[ sunt =i cu Bibi\a aici. S[raca a r[mas singur[. St[ la mine. Mi-i mil[ de ea. O via\[ pierdut[. }nchipuie-\i, c[ a r[mas aceea=i, cum o =tii. — Cum, nu s-a m[ritat? Biata Prin\es[!... — Nu, de=i a avut partide admirabile. +i azi ]l pl`nge pe ofi\erul acela care s-a ]necat. P[streaz[ cu sfin\enie =i cite=te scrisorile acele combinate de noi. A r[mas p`n[ acum convins[ c[ el a iubit-o =i c[ s-a omor`t din cauza ei. N-a fost chip s[-i scoatem din cap ideea asta fix[. Umbl[ totdeauna ]n doliu =i-i face r[u s[ vad[ o ]mbr[c[minte de marinar. Dintr-o cabin[ de pe punte ie=i o femeie ]nalt[, uscat[, ]mbr[cat[ ]n negru. V`ntul ]i flutura crepul de sub care sc[pau =uvi\ele de p[r alb ca z[pada. P[=ea u=or c[ut`nd drept ]nainte. C`nd ajunse ]n dreptul b[ncii se f[cu deodat[ t[cere. Emil tres[ri =i instinctiv se ridic[, salut`nd respectuos. Ea abia ]=i ]nclin[ capul =i, c-un fior trec[tor, ]=i str`nse =alul negru la piept, c[lc`nd lin, cu pa=i m[sura\i p`n[ la cap[tul pun\ii; se ]napoie trec`nd u=or, ca o umbr[, p`n[ se pierdu ]n penumbra cabinei. U=a se ]nchise ]ncet =i o m`n[ diafan[, fin[, ca de cear[, ap[ru tr[g`nd discret perdelu\a de m[tase, care masca ochiul rotund de geam al cabinei inundate de magica lumin[ argintie a lunii pline. Sulina, 1916

}NTR-O S~MB{T{

Nimerisem ca zi de drum tocmai o s`mb[t[. Cu nici un pre\ birjarii din partea locului, to\i de aceea=i lege, nu ]nham[ s`mb[ta. Ca s[ poat[ ]mp[ca interesele profesionale cu poruncile legii lui Moise, fiecare birjar tocme=te cu ziua un rom`n care ]nham[ =i m`n[ o zi numai pe s[pt[m`n[. 239 Jean Bart

}n gara Pa=cani lume mult[ =i numai c`teva tr[suri pentru m`n[stiri. M[ opresc ]n fa\a unui imens landou deschis — m[rea\[ ruin[ r[mas[ din echipajele ce str[luceau odinioar[ pe la cur\ile boiere=ti din Moldova. M[ uit ca la o pies[ istoric[. Pe oblon se disting slab ]nc[ urmele unei monograme, sub o coroan[ princiar[, de=i noul proprietar a=ternuse c`teva straturi groase de un verde sp[l[cit scriindu-=i ini\ialele mari ]n trei culori: A.I.L. — A=er Iuster Lupu. Pielea poclitului era ]nlocuit[ c-o p`nz[ neagr[ c[tr[nit[, plu=ul pernelor c-un dos de saltea v[rgat, iar ]n locul covora=ului de la picioare, un \ol zdren\uit =i ]mb`csit de noroi uscat. Ochisem un loc gol pe capr[, l`ng[ vizitiu. — Pardon! scuza\i! nu face pentru matali s[ sta\i acolo sus, tocmai pe capr[, ]mi spune politicos domnul A=er Iuster Lupu, ap[s`ndu-m[ u=or pe um[r. De=i nu ]nham[ =i nu pune m`na pe bani s`mb[ta, proprietarul landoului \ine s[ conduc[ ]n persoan[ ]mbarcarea c[l[torilor =i a=ezarea bagajelor, dup[ anumite reguli birjere=ti bine stabilite. — Pardon! pofti\i v[ rog aici ]n fund. Iac[ avem loc pentru trei persoane corpolente, iar pe sc[una= =i pe capr[ loc ]nc[ pentru patru indivizi. Nu st[ frumos =i nici nu se cade o persoan[ ca matali s[ mearg[ sus, acolo, cu to\i indivizii. Dup[ mult[ discu\ie am reu=it s[-mi cuceresc locul pe capr[, de=i fusesem repartizat ]n categoria „persoanelor“ =i nu a ,,indivizilor“. Dup[ ce s-a ]nc[rcat complet, aceast[ antic[ barc[ a lui Noe s-a pus greoaie ]n mi=care, la comanda birjereasc[ de viiio!... prelungit[ prin o =uier[tur[ puternic[. Cei patru cai costelivi, ]nh[ma\i buzi=, se opinteau tr[g`nd din r[sputeri tr[sura greoaie hurducat[ f[r[ cru\are prin hopuri, cump[nit[ pe arcuri ca o corabie veche s[ltat[ pe valuri. Zgomotul asurzitor de fier[rie veche se ]ng`na c-un geam[t

240 Jurnal de bord sf`=ietor, ie=it parc[ din sc`r\`itul tuturor ]ncheieturilor ruginite ale b[tr`nului landou. }ncepusem a urca ]n pas domol dealul cel mare al Pa=ca- nilor c`nd mi-am ]ntors privirea ]n urm[, spre larga vale a Siretului. }n aerul limpede al dimine\ii, soarele, care se-n[l\a pe albastrul v[zduhului, poleia cu razele-i de aur f`=ii de cea\[ p[ienjenite ]nc[ ]n fundul v[ilor ad`nci. De la o vreme ]ncep s[-mi examinez vecinul de pe capr[: un mo=neag m[run\el, cu obrazul zb`rcit, cu pielea neagr[ lucitoare, cu must[\ile =i spr`ncenele albe, zburlite — un cap de indian b[tr`n. }mbr[cat jum[tate \[r[ne=te =i jum[tate nem\e=te: poalele lungi ale unei jachete ]nverzite ]i acoperea o parte din i\arii str`n=i, ]ncre\i\i pe ni=te picioru=e sub\iri. — Cum te cheam[, mo=ule? — Pe mine? Iordachi Br[nel. Dar ]mi mai zice =i Bogdan, dup[ numele boierului la care am slujit ]n tinere\[. — C`\i ani ai, mo=ule? — D-apoi mai =tiu? C[-s b[tr`n tare, \in minte de mult, din vremea robiei. — Tocmai de pe atunci e=ti mo=ule? — Poi cum! eu doar am apucat ]n via\[ patru ]mp[ra\i! — Care ]mp[ra\i? — }nt`i =i ]nt`i am apucat pe Mihalachi Sturza, care o deschis grani\a de-o venit jidovii. Al doilea-i Grigore Ghica, cel ce ni-o dezrobit. Al treilea-i Cuza, cel ci o dat p[m`nt la oameni, =i al patrulea, ista de-acuma, Carol, de-o f[cut r[zbelu cu turcii. — +i zi, mo=ule, ai fost rob? — Poi cum, fire=te, dac[ am copchil[rit la cur\i boiere=ti. Am fost de casa Bogd[ne=tilor, boieri de starea ]nt`ia. Pe mine m-o facut mama la curtea din +endreni, c[ mama era roab[ la coana Casuca Bogd[noaia. De mic copil m-o dat la grajduri de ]ngrijeam m`njii. Apoi c`nd m-am f[cut mare am intrat ca surugiu, ]mbr[cam haine turce=ti =i poturi ca arn[u\ii, cum se purtau pe-atunci. 241 Jean Bart

— +i cum o ducea\i ca robi? era r[u tare? — Auzi vorb[! cum r[u, cona=ule? c[ era de-o mie de ori mai bine ca acuma. Ne hr[nea bine, ca s[ fim gra=i, c[ avea tot interesul boieru ca s[ tragem greu la c`ntar c`nd ne vindea. — Cum — ]ntreb eu nedumerit — v[ vindea cu c`ntarul? — Fire=te, c[ doar costa doi galbeni oca de \igan pe vremea ceea. — Ce spui, mo=ule, adaug eu r`z`nd, se vindea carnea de om cu oca? — Ei, apoi ]mi pare r[u c[ mai vorbesc, doar nu-s copchil, sunt om b[tr`n, crede\i-m[ c`nd spun o vorb[. S[ c`nt[rea p`n[ =i copii de \`\[. Doi galbeni oca de \igan, at`ta s[ pl[tea pe-atunci. Cantaragiul avea =i el de fiecare suflet c`te jum[tate sorocov[\. Numai pe cei cu meserii ]i alese la curte; ca buc[tari, l[utari, nu-i vindea cu c`ntarul, ci ]i pl[tea aparte dup[ me=te=ugul lor. +i mo=ul Iordache Br[nel ]=i ]n[spri glasul, ]ncrunt`ndu-=i spr`ncenele cu sup[rare fa\[ de ne]ncrederea ce i-o ar[tasem. Dup[ ce smuci h[\urile c-o m`n[ ]=i v[rs[ necazul pe cai =fichiuindu-i cu v`rful biciului. Ca s[-l mai ]ndulcesc la vorb[ ]i dau o \igar[. Mo=ul o ia cu dou[ degete =i o a=az[ bini=or dup[ ureche. — Dar tr[sura asta a cui o fi fost, mo=ule, c[ pare a fi boiereasc[. — Apoi cine n-o =tie, c[-i tot din cele r[mase de la Bogd[ne=ti. Erau la curte vreo opt tr[suri felurite. Asta-i din landourile cele mari aduse de boier de la Vieana. Birjarii din T`rgul-Neam\ p`ndesc =i ei c`nd se desfac gospod[riile vechi de pe la cur\ile boiere=ti =i pun m`na pe c`te-o tr[sur[ ca asta. — +i chiar cu asta ai umblat ]n tinere\[, mo=ule? — Numai vreo =ase ani, c[ am avut s[ trag eu cu tr[sura asta o pozn[ mare =i de-aceea am =i fugit de la Bogd[ne=ti. — la spune, mo=ule, ce pozn[, ]ncerc eu s[-l ispitesc. — Boierul nostru, conu Iorgu Bogdan, a avut un ficior: pe cona=ul Costel. C`nd s-o n[scut, eu am fugit la Ie=i, dup[

242 Jurnal de bord doftor, c[lare pe di=[late ]n puterea nop\ii, de-a cr[pat calu sub mine. +i p`n[ s-o f[cut mare cona=u Costel \inea la mine ca la ochii din cap. C`nd s-o ]ntors de la ]nv[\[tur[, de la Paris, era slab ca un \`r =i galben cum ]i turta de cear[. De fric[ s[ nu dea ]n oftig[ l-o fost adus la aer de munte, la m`n[stirea V[ratic, ]n casa maicei Agafia, o rud[ a Bogd[ne=tilor. Dup[ c`teva luni s-o lecuit de oftig[, dar s-o boln[vit de inim[. C[ maica Agafia cre=tea o nepoat[ de suflet, ca ucenic[ la ascultare, sora Glafira, o m`ndrea\[ cum nu se afla alta. Cum s-o f[cut de-o ajuns lucru la una ca asta nu \i-a= putea spune, dar ]ntr-un miez de noapte, cona=ul Costel cu sora Glafira au fugit din m`n[stire. Pe mine m-o ]mpins p[catul s[-i duc cu tr[sura aista p`n[ ]n ziu[ la Suceava, unde-au trecut grani\a. C`nd s-o aflat de ]nt`mplarea ceea, boierul foc =i par[ ]mpotriva mea. M-o ]ntins la falang[ de mi-o dat o b[taie sor[ cu moartea. De-atunci am r[mas cu v[t[m[tur[ p`n[ ]n ziua de azi. Dup[ ce m-am sculat de pe boal[ mi-am luat lumea ]n cap =i-am tot slujit prin str[ini. Numai dup[ ce mi-o murit baba =i b[ietul, care-o fost l[utar, m-am tras iar ]ncoace ]n partea locului. — Ei, mo=ule, =i p`n[ acum n-ai g[sit un loc bun unde s[ intri? — Hei!... apoi ce caut eu? s[ g[sesc un st[p`n, un boier bun cum erau odat[, s[-l slujesc cu credin\[, s[ mor la curtea lui =i s[ zic[ =i el dup[ ce-oi ]nchide ochii: „D-zeu sa-l ierte pe Iordachi Br[nel, c-o fost slug[ credincioas[“. Dar vezi, c[ lumea s-o schimbat; de c`nd o c[zut boierii =i s-o ridicat tot de i=tealal\i, lume m[runt[, ]i greu de tr[it. +i mo=neagul, oft`nd ad`nc, din fundul inimii, ]=i puse h[\urile sub genunchi =i, tacticos, ]=i aprinse \igara. — Vezi tr[sura asta hodorogit[? Ce lume am dus eu cu ea odat[! Ce boierime, ce via\[ era pe atunci! Cu asta ]l duceam pe conul Mihalachi Kog`lniceanu la fabrica lui de postav din T`rgul-Neam\ului; altfel de oameni erau pe atunci! Ce lume

243 Jean Bart duceam pe vremea ceea spre m`n[stiri, =i acuma... Cl[tin`nd din cap, mo=neagul se opri, arunc`nd cu sil[ ]n pulberea drumului mucul de \igar[ lipit de buza de jos. }n v`rful dealului f[cur[m un popas lung ca s[ r[sufle caii obosi\i =i albi de spum[. +i pentru c[ mo=ul Iordachi Br[nel se apucase de me=terit buc=a unei ro\i ce s[ leg[na, m-am cobor`t =i eu de pe capra tr[surii. Lungit pe paji=tea umed[ ]nc[ de roua dimine\ii, sorbind mireasma brazilor tineri, priveam de sus, de pe culme, bogata vale a Moldovei cu dulci ]nclin[ri de costi=e sm[l\uite ]n mozaicul lanurilor de sem[n[turi. }n diminea\a aceea albastr[ =i umed[, ]n str[lucirea soarelui ce se-nal\[ m[re\, buchetele de s[lcii p[reau ]n dep[rtare insule de verdea\[ pierdute ]n marea holdelor de aur cald. Prin cea\a argintie, care mai fumega ]n spirale, sticlea apa Moldovei pe prundul ce se pierdea ]n zare. ...+i cum stam ]n lini=tea sf`nt[ a naturii, pe marginea \arinei roditoare, scormonit[ mereu de alte m`ini, hr[nind o alt[ lume ]n ve=nica curgere a vremii, mo=neagul m[run\el, fost rob al Bogd[ne=tilor, =i vechea lui tr[sur[, ]mi ap[reau ca singure r[m[=i\e din alt[ lume ce-a fost odinioar[ prin locurile aceste, p[str`nd ]n ele ]nchis[ taina trecutului uitat. M`n[stirea Agapia, 1921

244 Jurnal de bord }N GIBRALTAR Dintr-un jurnal de bord

PRIVIND SCOAR|A P{M~NTULUI

O b[taie puternic[ ]n u=a cabinei ]mi stric[ somnul dulce de diminea\[. — Ghibreltera1!... Ghibreltera!... M[ frec somnoros la ochi =i, f[r[ s[ ]n\eleg nimic, ]ntreb r[stit: — Ce este? Ce s-a ]nt`mplat? — Ghibreltera!... se vede Ghibreltera!... Recunosc glasul lui Fabris, secundul nostru, un dalmatin, b[tr`n lup de mare. De cu sear[ ]l rugasem s[ m[ scoale la orice or[ vom ajunge ]n vederea Gibraltarului. M[ ]mbrac ]n fug[ =i ies pe punte cu luneta de mare distan\[. Afar[ e r[coare; soarele, numai pe jum[tate ie=it din s`nul valurilor, apare ]n zarea de opal ca o imens[ piatr[ de rubin montat[ ]n colanul orizontului. Sub undele v`ntului slab ce sufl[ spre coasta marocan[, se simte pulsul Mediteranei, calme, ]n lumina ]nc[ rece din rev[rsat de zori. Nu pot nimic distinge din dep[rtare, ]nainte, spre coasta andaluz[. Numai c`nd p`nza de cea\[ argintie ]ncepe s[ se destrame ]n zare, =i v`ntul o ridic[ ]n falduri de cortin[, ]ntregul Gibraltar apare ca un imens decor de teatru ]n lumina magic[ a unei feerii. Un bloc uria= de piatr[ azurie, desprins din lan\ul Mun\ilor Iberici, rostogolit departe ]n albastra ad`ncime a m[rii. Limba joas[ de nisip ce leag[ Gibraltarul de \[rmul spaniol n-o vezi din dep[rtare, =i st`nca gigantic[, oblong[, r[m`ne ]n vedere desprins[ de uscat; o insul[ r[zlea\[, suveran[, care

1 Gibraltar (]n arab[ Gebel al Taric — St`nca lui Tarik, ]n antichitate Mons Calpe). 245 Jean Bart comand[ ]ntreaga leg[tur[ dintre p[m`nt, ocean =i mare — un post cutez[tor de straj[ ]ntre cele dou[ continente. Cu ajutorul lunetei cercetez linia orizontului. }mi ]ntorc privirea spre \[rmul african: Mun\ii Mauritaniei ]nnegresc zarea; ]n p`cla alburie apare ]ntreag[ Ceuta1, citadela st`ncoas[ care prive=te ]n fa\[ Gibraltarul de cealalt[ parte. Par dou[ santinele de paz[ pe frontiera care desparte Europa de Africa. C`nd pentru ]nt`ia oar[ te-apropii de locurile acestea, ]n care m[re\ia titanic[ a firii e parc[ ]nsufle\it[ de suvenirul legendelor antice, sim\i c`t de s[rac[-i mintea ce cat[ s[ p[trund[ misterele naturii =i s[ dezlege enigmele trecutului. M[ ]ntreb nedumerit: unde au fost faimoasele Columne ale lui Hercule2? Fost-au dou[ celebre monumente ale lumii preistorice, sau cele dou[ sr`nci: Calpe =i Abyla, care =i azi se privesc ]n fa\[, sunt columnele sacre ce stau ]nc[ de straj[ la poarta oceanului homeric? „Hercule ajunsese p`n[ ]n locurile acestea; =i fiindc[ aici mun\ii din am`ndou[ p[r\ile erau ]mpreuna\i, el a t[iat catena, a deschis str`mtoarea =i a l[sat s[ curg[ apa oceanului ]n marea asta ]nchis[ p`n[ atunci. Hercule a pus aceste columne ca ni=te m[rturii celebre pentru hotarul extrem al naviga\iei; fiindc[ el a supus mon=trii marini pentru a face marea navigabil[, a scrutat vadurile apelor curg[toare p`n[ la cap[tul drumului; =i a pus semne p`n[ unde se ]ntinde p[m`ntul, iar dincolo de aceste columne nici cei ]n\elep\i, nici cei impruden\i nu mai pot str[bate.“ Plutind ]n largul m[rii, de pe puntea fragil[ care te \ine ]ntre cer =i ap[ po\i, din acela=i punct, cuprinde cu vederea conturul =i ]ntreaga arhitectur[ a celor dou[ continente. Cu

1 Ceuta (]n antichitate Abyla), promontoriu pe care se afl[ ora=ul cu acela=i nume, situat ]n nordul Africii, ]n fa\a Gibraltarului. Apar\ine Spaniei. 2 Columnae Herculis, denumirea dat[ ]n vechime celor dou[ promontorii, Calpe =i Abyla (azi Gibraltarul =i Ceuta), care formeaz[ actuala str`mtoare a Gibraltarului. 246 Jurnal de bord ochii lacomi a ]n\elege, prive=ti structura asta a scoar\ei p[m`nte=ti, =i mintea se ]ncearc[ s[ descifreze hieroglifele scrise ]n cartea deschis[ a naturii — e parc[ ]ns[=i istoria b[tr`nului p[m`nt. Ce bine se cunoa=te c[ odat[, ]n vremea ]ndep[rtatelor epoci, n-a fost nici o ruptur[ a lan\ului muntos care lega ]n curb[ regulat[ coasta andaluz[ cu \[rmul marocan. Valurile oceanului, sub biciuirea v`nturilor, asalt`nd de veacuri cu lovituri uria=e de ciocan, zilnic, ne]ncetat, peretele cavernos al st`ncii, au ie=it ]nving[toare t[ind drum apei prin piatr[ — eterna, cotidiana lupt[ dintre p[m`nt =i ap[. |[rmurile necontenit ]=i schimb[ forma; lacuri =i m[ri s-au format =i au secat, ]ntinderi mari ]n curgerea vremurilor s-au acoperit de nisipuri purtate de v`nturi, porturi ]nfloritoare au disp[rut, sau ast[zi sunt ora=e de uscat, unele insule au fost ]nghi\ite =i altele au r[s[rit din s`nul m[rii. Via\a omeneasc[ e a=a de scurt[, c[ genera\iile se perind[, hr[nite din scoar\a p[m`ntului, f[r[ s[-=i poat[ da seam[ de opera de transformare ve=nic[, fatal[ =i ne]ntrerupt[. Vaporul nostru ]=i mic=oreaz[ viteza. Intr[m ]ncet ]n baia larg[ de la Algeziras1. O linie neagr[ ]ncinge ca un br`u baza blocului gigantic, care se ]nal\[ trufa=, cutez[tor, lucind sub razele soarelui, ]ntr-o albea\[ orbitoare. Linia neagr[ se vede din ce ]n ce mai l[murit, format[ din puncte legate ]ntre ele — sunt pontoanele-depozite de c[rbuni. Locul e a=a de str`mt, f[r[ cheiuri =i platforme ]n port, iar flota englez[ mistuie at`\ia c[rbuni c[ depozitele ]n loc s[ se fac[ pe p[m`nt s-au ]ntocmit pe ap[. Ancor[m l`ng[ escadrila de contratorpiloare engleze. Sim\im cum lan\ul ancorei smunce=te caden\at. Vaporul nostru deviaz[ ]mpins de curentul format de trecerea apelor din Atlantic ]n Mediterana. R[m`nem la ad[postul creat la piciorul st`ncii, numit[ de cei vechi: Punta de Europa — r[scrucea c[ilor de circula\ie maritim[ mondial[.

1 Algeziras, port pe \[rmul Spaniei, ]n continuarea Gibraltarului. 247 Jean Bart

}N VEGETA|IA NEBUN{

De la vapor la mal, o barc[ u=oar[, c-o singur[ p`nz[, ne duce ca-n zbor alunec`nd pe luciul undelor str[vezii. Pe chei, la scara de piatr[ a debarcaderului, ca o statuie rece, neclin- tit[, reprezent`nd for\a britanic[, st[ la post o santinel[ engle- z[: ]nalt de peste doi metri, b[lan, cu obrajii ro=ii, bine nutrit, ]mbr[cat curat, corect =i flegmatic. Trecem pe la c[pit[nia portului s[ facem formalit[\ile de sosirea vaporului =i s[ c[p[t[m permisul scris pentru a putea vizita ora=ul. Vaporul nostru av`nd o avarie la ma=in[ trebuie s[ demonteze =i s[ ram`n[ ]n port vreo dou[ zile. Avem toat[ vremea s[ vedem Gibraltarul. Hoin[rim ceasuri ]ntregi, f[r[ nici o \int[, ]nso\i\i continuu de o veche cuno=tin\[ a c[pitanului meu: doctorul Algazal. Un om ]n v`rst[, dar ager de minte =i de picior, citit =i umblat, un original cu ]nf[\i=area de vultur ple=uv. C`nd vii din largul m[rii =i debarci aici pe limba asta ]ngust[ de p[m`nt, sub ve=nica amenin\are a st`ncii uria=e pe care o a=tep\i parc[ s[ se pr[vale ca o mas[ zdrobitoare la prima cl[tinare, te sim\i ]n[bu=it de lipsa de spa\iu. Ora=ul nu are unde s[ se ]ntind[ dup[ ce s-a umplut limba joas[ de p[m`nt, casele s-au ]nghesuit pe sus, ag[\ate ]n zidul de calcar al st`ncii. }n partea de jos e curat ora= englezesc. Pe alei largi, plantate, trase la linie, ]nt`lne=ti acelea=i tipuri ca ]n toate garnizoanele coloniilor engleze. Oameni gravi, figuri energice =i severe de dominatori. Solda\i =i marinari ]n haine albe, cu p[l[rii coloniale. Policemeni, corec\i =i demni, te privesc de la ]n[l\ime cu un aer protector. Doamne uscate, cu priviri reci, cu ]mbr[c[minte =i mersul b[rb[tesc. Pe toate punctele globului, la orice latitudine =i longitudine s-ar afla, Puterea Britanic[ cre=te =i fasoneaz[ aceea=i via\[ ordonat[ la fel. Intr[m ]n cartierele vechi. Ulicioare str`mte =i ]ntortocheate, de Orient cosmopolit. Mi=un[ spaniolii =i ovreii. Mai toat[ popula\ia local[ tr[ie=te ]ndeletnicindu-se cu profesia de

248 Jurnal de bord contrabandi=ti. Se car[ pe ascuns, ]n Spania, m[rfurile f[r[ vam[ aduse de englezi ]n antrepozitele din port. }ncepem a urca muntele, pe o potec[ pietroas[, ce =erpuie printre ziduri ]ngropate ]n frunzi=ul curpenilor de vi\[ s[lbatic[, ]n \es[tura de ieder[ ]nc`lcit[ de ghirlandele ag[\[toare ale trandafirilor s[lbatici. Locuri a=a de str`mte, c[ ne ]n\ep[m ]n ghimpii m[cie=ilor ca s[ facem loc la c`te-un cat`r m`ndru, ce calc[ delicat, cobor`nd la vale, ]mpodobit cu =iraguri de clopo\ei =i smocuri de l`n[ ro=ie. C[su\e, albe =i vinete, de piatr[ cioplit[, g[urite de ferestre ]nguste, z[brelite, se z[resc tupilate ]n perdelele de verdea\[. L[s[m poteca =i ne afund[m la ]nt`mplare, apleca\i pe sub bol\ile de ramuri ]nc[rcate ce-=i amestec[ frunzi=ul des, ]mpletind mii de draperii fine, molatice, cl[tinate sub m`ng`ierea lin[ a v`ntului ce-adie dinspre mare. Libelule sprintene sc`nteiesc prin aer, ca s[ge\i aruncate s[ taie zborul ]n zigzag al fluturilor albi, pudra\i, ce cad ca ni=te fulgi din cer. Umezeala =i c[ldura din locurile aceste hr[nesc cu at`ta ]mbel=ugare, c[ vegeta\ia cre=te ]n voia soartei, bogat[ =i f[r[ socoteal[, ca-n \[rile p[durilor virgine. S`ngele vegetal, seva plin[ \`=ne=te parc[ prin coaja aspr[ a viguro=ilor copaci, a=a de de=i, c[ ramurile cresc ]nc`lcindu-se ]mbr[\o=ate, iar r[d[cinile groase se ]ncol[cesc ]ntre ele ca ni=te =erpi uria=i ce se zv`rcolesc ]n \[r`na umed[. Aroma foilor de piper ]\i g`dil[ mirosul, respiri aerul moale, cald =i ]mb[ls[mat de esen\e ]mb[t[toare, care plutesc deasupra p[m`ntului ]n atmosfera arz[toare a Africii. Cu greu, ]not`nd prin vegeta\ia nebun[, ie=ir[m la lumin[, de unde puteam, ]n libertate =i de la ]n[l\ime, s[ contempl[m splendida panoram[ a Gibraltarului. }n vale, sub noi, la piciorul st`ncii, apar ca ni=te juc[rii casele albe sclipind prin valu- rile de verdea\[ p[tat[ de poleiala livezilor de portocali, de rodii =i naramze. Pe coasta ]nclinat[, din verdele argintiu al m[slinilor, regii plantelor, palmierii zvel\i =i nobili, ]=i arat[ penajele ]nalte; iar piramidele chiparo=ilor se v[d ]n=irate ca

249 Jean Bart ni=te candelabre antice pe aleile curate, spre m[rea\a catedral[ care domin[ micul ora= cosmopolit. De sus, din locul unde ne-am oprit, se vede p`n[ departe p[m`ntul Andaluziei bogate, =i ]ntreaga coast[ dantelat[, care se scald[ ]n lumina aurie a soarelui =i ]n albastra ad`ncime a m[rii. }n dreapta, jos, se z[re=te albind ]n fundul b[ii largi, Algezirasul. }n st`nga, pe culme, se-n=ir[ ]n dep[rtare resturi de ruine maure p`n[ la por\ile ora=ului Malaga, vestit prin dulcea\a strugurilor =i a femeilor — cele mai pre\ioase produse ale Andaluziei. }n fundul z[rii Siera Nevada cu pletele albite, iar dincolo, ]n poalele mun\ilor, dorm uitate Grenada =i Alcazarul. De cealalt[ parte, spre mare, totul e albastru p`n[ la orizont, nici o umbr[ de nori p`n[ la marginea lumii v[zute. }n dep[rtare, pe cadrul oglinzii sc`nteietoare a Mediteranei, apar ]ntr-o culoare violet[ mun\ii, ca ni=te ruine fantastice, cu linia piscurilor albite ca o band[ de sidef pierdut[ ]n azurul cerului african. O zi ca asta de frumoas[ trebuie s[ fi fost acum dou[- sprezece secole, c`nd pe-o mare calm[, s-au dezlipit de la cel[lalt mal tartanele maure — acele b[rci negre =i u=oare, cu p`nze albe umflate de v`nt — =i, trec`nd str`mtoarea, au debarcat pe st`nca aceasta primele patrule de c[l[re\i sarazini sub comanda lui Tarik, locotenentul emirului Muza. Din ziua aceea, c`nd, pentru ]nt`ia oar[, copitele fine ale cailor arabi au c[lcat p[m`ntul acesta, st`nca s-a numit Gibraltar — Muntele lui Tarik. +i de data asta, ca mai ]n toate r[zboaiele st`rnite ]ntre feluritele popoare, a trebuit s[ fie amestecat[ o femeie: frumoasa fiic[ a contelui Julian, guvernatorul Ceutei, fusese r[pit[ de Rodrig, regele vizigo\ilor. Ca r[zbunare au fost chema\i maurii Kalifatului s[ ]ncerce cucerirea regatului cre=tin al Spaniei. C-o repejune ne]nchipuit[ s-au r[sp`ndit ]n p`lcuri c[l[re\ii lui Tarik, pe arm[sarii lor iu\i =i foco=i, umpl`nd v[ile Andaluziei. }n fuga retragerii, Rodrig se ]nec[ ]n apele Guadalquivirului, trupele cre=tine fur[ zdrobite peste tot =i arabii

250 Jurnal de bord

]naintar[ cu g`ndul de a nu se opri dec`t la Roma ]n Vatican. Numai gelozia izbucnit[ ]ntre =efii maurilor sc[p[ Fran\a s[ nu cad[ sub jugul musulman. C`teva secole st[p`nesc arabii acest p[m`nt iberic, pref[c`ndu-l ]ntr-un rai, asemenea gr[dinilor Ninivei =i minu- nilor povestite ]n O mie =i una de nop\i. +i c`nd triumful crucii ]i arunc[ ]napoi, dincolo, peste Mediterana, nobilii mauri se duc p[str`nd pentru urma=ii lor cheile palatelor, zidite de ei =i locuite de barbarii Nordului, noii st[p`nitori ai paradisului Grenadei.

O MIC{ REPUBLIC{ SUB PROTEC|IA MARII PUTERI BRITANICE

De un ceas =i mai bine urc[m coasta pietroas[, sufl`nd din greu. Ne gr[bim s[ ajungem sus mai ]nainte de a ]ncepe tirul artileria englez[. }naintea noastr[, ca ni=te capre s[lbatice, se ca\[r[ pe st`nc[ dou[ englezoaice sub\irele =i agere, care s-au luat nebune=te la ]ntrecere. Ne oprim tupil`ndu-ne ]ntr-un tuf[ri= de alune — aici pare s[ fie frontiera micii republici, a c[rei suveranitate se ]ntinde p`n[ ]n v`rful muntelui. La oarecare dep[rtare, pe st`ncile abrupte unde nu-i chip s[ po\i ajunge, printre palmierii pitici, n[p[di\i de vi\a s[lbatic[ =i plante parazite, se z[resc ap[r`nd mici forme negre, care se mi=c[ din loc ]n loc, s[rind uneori cu ]nv`rtituri dr[ce=ti. Privind cu binoclul, putem distinge bine culoarea p[rului cenu=ie, iar pieptul sur, aproape alb; ni=te c[pu=oare mici, rotunde =i nici o buc[\ic[ de coad[. Din dep[rtare, cu ochiul liber, ai putea s[-i iei drept o band[ neast`mp[rat[ de copii de \igani, care se zbenguiesc goi printre tufi=uri. Aici e singurul loc din Europa unde a mai r[mas o colonie de maimu\e tr[ind ]n libertate. La cel[lalt mal pe coasta african[ este o alt[ colonie de aceea=i ras[ — magotul — cu mult mai numeroas[, ocup`nd o st`nc[ numit[ Muntele Maimu\elor. Neamul lor tr[ia odinioar[ pe st`ncile din Grecia =i Sardinia, dar a disp[rut de mult. Dac[ 251 Jean Bart a mai r[mas aici, asta se datore=te protec\iei deosebite din partea autorit[\ii engleze. }n secolul trecut nu mai r[m[seser[ dec`t vreo c`teva perechi; se credea c[ va disp[rea =i aceast[ ultim[ colonie european[. Englezii au luat m[suri stra=nice ]mpotriva celor care prindeau sau ]mpu=cau vreo maimu\[. C`nd e secet[ li se pune pe st`nci, la ]ndem`n[, ap[ de b[ut. Numai pe vremea c`nd se coc smochinele, micii locuitori se coboar[ din v`rful muntelui, forma\i ]n bande, umbl[ noaptea dup[ furat prin gr[dinile din ora=. De=i uneori sunt prin=i asupra faptului, nimeni nu ]ndr[zne=te s[ se ating[ de ho\ii ace=tia, ]ntruc`t to\i cet[\enii micii republici sunt declara\i inviolabili =i Marea Putere Britanic[ asigur[ integritatea teritorial[ a acestui mic stat, pus sub o a=a de ]nalt[ protec\ie. Cum stam privind ]n zare auzim deodat[ un sunet strident de trompet[, =i o groaznic[ detun[tur[ zgudui din temelii uria=ul bloc de st`nc[. Bateriile engleze ]ncepuser[ exerci\iul de tir asupra \intelor mi=c[toare, ]nchipuind ni=te vase inamice plutind departe ]n largul m[rii. La primul semnal de alarm[ o v`nzoleal[ cumplit[ cuprinse colonia maimu\elor. }nnebunite de groaz[, d[deau n[val[ unele peste altele, ]n salturi de acroba\i se repezeau prin tufi=uri, sco\`nd ni=te \ipete sc`r\`itoare, c[t`ndu-=i sc[parea ]n cr[p[- turile st`ncilor, ]n fundul v[g[unelor de cealalt[ parte a crestei. Dup[ c`teva minute erau toate la ad[post; c`t a \inut tirul nu s-a mai z[rit nici una. Cum stam contempl`nd, din ]n[l\ime, prin p`cla luminat[ a z[rii, coastele din\ate ale celor dou[ continente, mun\ii albind ]n dep[rtarea fumurie, iar la orizontul m[rii =irul de insule care-=i scoteau capetele din s`nul valurilor, mi se p[rea c[ privesc prefacerea p[m`ntului ]n primele lui epoci. }nchid ochii... +i pe-atunci soarele str[lucea ]nfierb`nt`nd piscurile ple=uve, r[mase ]n urma retragerii apelor; ghe\ari monstruo=i alunecau spre v[i, l[s`nd goale =oldurile st`ncilor roase; =i, ]ncetul cu ]ncetul, scheletul mun\ilor ]ncepu s[ se ]nf[=oare ]n draperiile verzi ale vegeta\iei.

252 Jurnal de bord

Pe ce vreme anume =i ]n care punct al globului a r[s[rit, printre miriadele de viet[\i, fiin\a care avea s[ ajung[ atot- st[p`nitoare? }ntrebarea aceasta st[ la temelia cuno=tin\elor omene=ti, ca o enigm[ chinuitoare pentru min\ile ce caut[ locul omului ]n natur[. Ne a=ez[m la umbr[, pe salteaua moale de mu=chi verde, ]n timp ce c[pitanul urm[rea cu binoclul spiralele de fum, care se mistuiau ]n v[zduh dup[ fiecare bubuitur[ de tun. Doctorul, v[z`ndu-m[ pe g`nduri, ]ncepu s[-=i dezvolte teoriile =tiute despre originea speciilor =i descenden\a omului... Un armonios Please sir!1 m[ trezi din reverie, t[ind brusc firul g`ndurilor. Una dintre englezoaice ]mi ]ntinse „z`mbind, c-o gra\ioas[ ironie, un pumn de alune proaspete, culese atunci din tufi=. }i mul\umesc z[p[cit =i ]ncerc s[ sparg ]ntre din\i coaja fraged[ a alunelor verzi. Pe c`nd mestecam cu poft[ hrana asta, a=a de pl[cut[ str[bunilor no=tri, ]ncepui s[ observ mai de aproape pe ginga=a miss, care sp[rgea alunele c-o u=urin\[ uimitoare ]ntre din\ii ei mari, albi =i regula\i. Dar mintea, pornit[ ca o ma=in[ sub presiune, c[ta mereu, prinz`nd verig[ de verig[, ]n lan\ul nesf`r=it ce leag[ prezentul cu noaptea timpurilor ]ndep[rtate. C[utam s[ prind firul prefacerilor de forme =i culori, din vremea str[mo=ului maimu\[-om, ur`t, p[ros =i negru, p`n[ azi, la str[nepoata lui, aceast[ fiic[ a Albionului cu pieli\a g`tului ca z[pada, cu p[rul str[lucitor ca aurul, cu ochii alba=tri ca seninul cerului. +i pentru c[ terminasem alunele care-mi pl[cuser[, ca =i p[ro=ilor no=tri str[mo=i, m[ ridicai duc`ndu-m[ spre un tufi= ]nc[rcat. Pe c`nd ]ntindeam m`na s[ culeg alune, ]mi ap[ru deo- dat[ figura inspirat[ a unui vechi prieten, cercet[tor cu mintea ascu\it[, care de at`tea ori ]mi repetase fraza pe .care, f[r[ s[ vreau, o ]nv[\asem pe de rost: „Cobor`ndu-se din nuc, pentru ca s[ culeag[ alune, maimu\a s-a f[cut om“.

1 V[ rog, domnule! (engl.).

253 Jean Bart

}NTRE ALBION +I ANDALUZIA

Era prea devreme c`nd am intrat singur ]n holul otelului, unde ne daser[m ]nt`lnire pentru masa de sear[. Din prag sim\ii c[ aici st[p`ne=te ordinea vie\ii engleze. Pretutindeni o lini=te rece, solemn[. }n lady-room1, c`teva doamne grave, imobile, cu c[r\ile ]n m`n[, stau ]ngropate ]n jil\uri comode. }n salonul rezervat pentru gentlemeni, vreo doi englezi corec\i =i glaciali, cu pipele ]ntre din\i, descifreaz[, c-un calm britanic, m[runtul scris al gazetei Times desf[=urat, ]ntins ca un cear=af. }ntr-o alt[ sal[ e barul: ]n fa\a tejghelei elegante, de mahon lustruit, cu fa\a de marmur[ ro=ie, c`\iva ofi\era=i tineri, coche\i, midshipi2 de la torpiloarele din port, ridica\i pe scaune ]nalte =i rotunde, beau pe t[cute whisky =i gingerbeer3. Trec pe teras[ unde sunt a=ezate mesele. Un mic parc fermec[tor coboar[ lin pe panta dinspre mare. }n umbra discret[ a smochinilor b[tr`ni, printre boschetele de mirt =i lavand[, luce=te albul marmurei unui bazin; o coloan[ de ap[ \`=ne=te din mijloc, se resfir[ ]n jerb[ de ploaie, c[z`nd ]n pic[turi ca m[rgele de sticl[. Numai sunetul uniform al apei vibreaz[ ]n vraja locului t[inuit. Prin \es[tura frunzi=ului joac[, sc`nteind ]n vale, fire de beteal[ =i sp[rturi de oglind[ — apa m[rii, poleit[ ]n asfin\it, are nuan\a aurie ce numai sub acest cer o po\i vedea, acea culoare portocalie, zis[ a cerului de Grenada. Se cunosc ]nc[ pa=ii maurilor goni\i dincolo, peste str`m- toare. Pierdu\i ]n noaptea barbariei africane, urmele lor au r[- mas ]nc[ ne=terse pe acest ]nc`nt[tor col\ de p[m`nt. }n[untru, ]n cas[, e recea =i neguroasa Britanie a Nordului, afar[ e arz[- toarea =i senina Spanie a Sudului.

1 Camera pentru doamne (engl.). 2 Midship, prescurtare ]n limba francez[ de la cuv`ntul englez midshipman — aspirant ]n marina englez[. }n francez[ este folosit cu acela=i sens, dar familiar. 3 Bere preparat[ din planta denumit[ ghimber, mai dulce ca berea obi=nuit[ (engl.). 254 Jurnal de bord

M[ hot[r[sc pentru Spania =i m[ a=ez afar[ pe teras[. Sose=te c[pitanul meu, ]nso\ind un domn c[runt =i o t`n[r[ brunet[. Don Rio Guanabara cu fiica, senorita Elvira. B[tr`nul, vechi c[pitan de vapor, debarcat din cauza reumatismelor, e stabilit ]n port ca agent al unei companii de naviga\ie englez[, cu firma =i pavilion spaniol. Lui ne adresasem pentru serviciile =i repara\iile de care avea nevoie vaporul nostru. Ne a=ez[m la mas[. }n fa\a noastr[ dou[ familii engleze=ti: figuri reci, aristocratice. Ei, ]mbr[ca\i ]n negru, solemn — smoching, vest[ alb[ — ele, ]n rochii de m[tase, elegante, decoltate. La alt[ mas[, ]n dreapta, se a=az[ dou[ zvelte domni=oare, subt comanda sever[ a unei guvernante ]nalte de vreo doi metri. O observ cu aten\ie: rigid[, monumental[; dup[ figur[, ]mbr[c[minte =i picioare, nu-i po\i stabili v`rsta =i cu greu sexul. Privind lumea din sal[, cad iar[=i ]n p[catul obi=nuit. F[r[ s[ vreau, ]ncep s[ compar figurile =i mi=c[rile, s[ clasez =i s[ grupez ]n minte tipuri, specii =i rase omene=ti. Fe\e prelungi, curate, albe =i ro=ii, ochi alba=tri, reci; trupuri legate, osoase, cu mu=chi ]nt[ri\i; m`ini =i picioare mari. Calmi, demni, imobili, automa\i, f[r[ gesturi, f[r[ cuvinte. F[lcile solide, cu din\i mari, albi, lucreaz[ ne]ntrerupt, mecanic, mestec`nd buc[\ile de ramstek, aproape crude, stropite cu Worchester-sauce. La asemenea ma=ini puternice trebuie combustibil solid carnat =i lichid alcoolic tare, ca s[ func\ioneze continuu cu aceea=i for\[, la acela=i grad de mare presiune. Una dintre cele dou[ nobile Miss din fa\a mea are ]n adev[r un profil de frumuse\e englez[, pe care nu-l po\i gasi niciodat[ ]n clasele de jos ale acestui popor. Liniile trupului zvelt reies prin lungimea taliei. Ea are elegan\a =i fr[gezimea unei tije de plant[ nobil[; un cap mic, cu bucle aurii, tr[s[turi fine, armoniz`nd o figur[ ginga=[, pur[, aproape de albea\a faian\ei; ochii alba=tri, senini, de copil, z`mbesc c-o dulce =i timid[ candoare. La masa noastr[ mai mult se bea dec`t se m[n`nc[. Ciugulim numai dintr-o omlet[ ]nnegrit[ de piper =i mirodenii, 255 Jean Bart sorbim ]ns[ cu poft[ din vinul generos de Porto. Senorita Elvira suge gra\ios, cu buzele ei c[rnoase =i ro=ii, dintr-o cup[ de cristal, grenadina ro=ie ca s`ngele. Don Rio, golind una dup[ alta sticlele de ap[ cu ghea\[, poveste=te de via\a din Cuba, unde tr[ise ]nainte de r[zboiul ispano-american1. Vorba clar[, armonioas[, se ridic[ uneori ]n ton de declama\ie. Cu gesturi m[surate ]=i neteze=te barba c[runt[ =i crea\[, ce-i ]ncadreaz[ figura pal[, bronzat[. Caut s[ prind asem[narea dintre tat[ =i fiic[; acelea=i tr[s[turi mai ]ndulcite ]ntr-un oval perfect, aceea=i culoare mat[ c-o nuan\[ mai rumen[, obrajii c-un reflex auriu de puf fin — pieli\[ fraged[ de piersic[ — sub care b[nuie=ti un s`nge bogat =i fierbinte. Ochii negri, ad`nci =i ]ndr[zne\i au sc`nteieri a=a de vii c[ vorbesc, parc[, lucind arz[tori sub genele prea lungi =i grele. O armonie ]n mi=c[ri, un sur`s f[r[ nume d[ acea gra\ie =i libertate pe care n-o po\i g[si nic[ieri dec`t aici pe p[m`ntul Andaluziei, la acest tip de frumuse\e n[scut din amestecul celor dou[ rase. C[pitanul ]ncepe s[ vorbeasc[ despre ]nrudirea rom`nilor cu spaniolii, amintind de mantaua muntenilor din Pirinei, asemenea cu sarica ciobanilor din Carpa\i. Senorita Elvira m[ roag[ s[ pronun\ c`teva cuvinte ]n rom`ne=te, s[ vad[ dac[ poate ]n\elege limba noastr[. Potrivesc c`teva vorbe =i a\intindu-mi privirea ]n ochii ei, pronun\ clar: „Ochii negri ca mura“. O und[ de r`s argintiu ]i ]mbujor[ obrajii: — O! dar asta-i curat[ limba spaniol[. Exact a=a se spune =i la noi, =i r`de, r`de cu poft[, ar[t`ndu-=i o splendid[ dantur[ alb[, lucitoare. La fiecare mi=care i se clatin[ cerceii enormi, ni=te verigi de aur; iar ]n jurul g`tului mat, c[rnos, sclipesc m[rgelele de chilimbar vechi, cu bobul mare, ca strugurii din Orient.

1 Textul se refer[ la r[zboiul hispano-american din 1898, ]n urma c[ruia Spania, ]nfr`nt[, a pierdut Cuba, Porto-Rico, Guam =i Filipinele.

256 Jurnal de bord

Plec[m. }n drum ne ]nt`lnim cu doctorul Algazal, ]nso\it de Mister Blok, t`n[rul inginer mecanic al =antierului naval care f[cea repara\iile vaporului nostru. — Am luat m[suri ca s[ continue lucrul =i noaptea; m`ine, sigur, vaporul dumneavoastr[ e gata de plecare, spune hot[r`t englezul care, numai dup[ ce ispr[ve=te cu noi, se ]ndreapt[ c[tre senorita Elvira. Nu salut[, nu z`mbe=te, nu-=i ]nclin[ =ira spin[rii; dup[ un All right!1 scurt, t[ios, o energic[ scutur[tur[ de m`n[. Cum ne plimbam ]ncet pe aleea de chiparo=i cerni\i de umbra serii, priveam cu admira\ie la cei doi tineri care, vorbind ]n =oapte, al[turi, pe nesim\ite se desprindeau din grupul nostru. Englezul, drept, ]nalt, o statur[ atletic[, p[=ea ap[sat =i sigur l`ng[ spaniola ml[dioas[, cu talia cabrat[, cu mersul lin, ondulat, pe care-l au numai femeile de aici. Spaniolele se mi=c[ f[r[ s[ ridice piciorul de la p[m`nt, pare c[ merg alunec`nd ]n zbor. La fiecare mi=care ce-o face, ]ntorc`ndu-se cochet[ spre el, liniile fine ale trupului r[sar v[dite subt p`nza sub\ire a hainei lungi, ce cade ]n cute armonioase. C-un fel de gra\ie simpl[ ]=i ]nclin[ capul, =i buclele negre, lucioase, n[v[lesc de sub toca de catifea ro=u ca focul. Doctorul se apleac[ spre urechea mea: — Sunt logodi\i de mult, dar el a=teapt[ s[ fie ]naintat =ef al =antierului, ca s[ se poat[ ]nsura. +tii, obiceiul lor, nu se c[s[toresc p`n[ ce nu au asigurat[ o situa\ie bun[, pentru a-=i putea ]ntemeia casa =i familia. Pe orice meridian s-ar g[si, englezul nu-=i schimb[ principiul: „My house is my castle2“. +i cum r[m[sesem mai ]n urm[, mic=or`nd pasul, doctorul, iubitor de teorii, ]ncepu s[-=i spun[ p[rerile favorite ]n chestia nedezlegat[ a raselor omene=ti. — Ce minunat neam s-ar produce prin amestecul de s`nge al acestor dou[ rase, care se completeaz[ perfect. M[ rog, ce-i lipse=te acestui popor, care a st[p`nit odinioar[ dou[

1 Perfect! ]n regul[! (engl.). 2 Casa mea este castelul meu (engl.). 257 Jean Bart continente =i a avut o grandioas[ civiliza\ie pe c`nd restul Europei z[cea ]nc[ ]n noaptea barbariei cre=tine?... c[ci noi am fost veriga dintre antichitate =i Rena=tere... Un singur lucru: sim\ul practic — proza vie\ii moderne. Acest popor e ca un fiu de nobil sc[p[tat: a mo=tenit bravura, spiritul, caracterul, toate virtu\ile str[bune, afar[ de aurul pe care l-au cheltuit p[rin\ii. O! ce superb produs ar ie=i; ce material uman s-ar da civiliza\iei europene din fuziunea asta de rase... for\a, fermitatea Nordului combinat[ cu inteligen\a =i fine\ea Sudului. +i pentru c[ ]ncepusem a z`mbi, doctorul ridic[ deodat[ tonul: — Dar c`t[ vreme ]nc[ se va pune mai mare pre\ pe chestia ]mbun[t[\irii rasei cailor =i c`inilor dec`t pe aceea a regener[rii neamului omenesc? Dup[ o t[cere de c`teva minute, doctorul, care-=i aprinse o imens[ \igar[ de foi „puros“, se porni din nou ca s[-mi l[mureasc[ pentru ce =i cum mor popoarele, cum se sting civiliza\iile, cum a trecut mintea omeneasc[ din v`rsta credin\ei ]n v`rsta ra\iunii, de-a lungul veacurilor, de la asirieni p`n[ la amestecul de s`nge latin ]n popula\ia statelor Americii de Sud. T`rziu mi se p[ru c[ doctorul, t`r`t de-o nobil[ pasiune pentru dezlegarea enigmelor, se r[t[cise suind =i cobor`nd ]n domeniile vaste =i obscure ale celor dou[ =tiin\e, pe care cu drept le numea: geologia =i chimia istoric[. Trecuse miezul nop\ii c`nd ne-am desp[r\it ]n dreptul farului, care veghea cu ochiul lui neobosit asupra portului adormit de mult. O lun[ plin[, plutind departe =i nep[s[toare pe bolta cerului Mediteranei, arginta deopotriv[ =i marea cea f[r[ de urme =i p[m`ntul r[scolit de miile de furnicare agitate ]n ve=nica lupt[ a vie\ii. Gibraltar, 1912

258 } N D E L T { . . . £1925¤ R{T{CIND PRIN DELT{

Regulat ]n fiecare an, c`teva zile, doctorul, un savant cu suflet de artist, ]=i p[r[sea laboratorul cu toate microscoapele, eprubetele =i bogatele culturi de microbi. }narmat c-o lup[ =i c-o tolb[, se desf[ta ]n pribegie prin ]mp[r[\ia stufului, erboriz`nd =i adun`nd felurite g`ze =i lighioane de balt[. Nu-l sl[beam nici un pas; cu pu=ca ]n spinare, ]l ]nso\eam pretutindenea. +osele, drumuri b[tute, nu se afl[ ]n Delta Dun[rii. Cele c`teva a=ez[ri omene=ti s-au cuib[rit, de teama apelor mari, pe ]n[l\imea grindurilor — vechile cordoane litorale. }ntre cele trei bra\e ale fluviului, c[l[toream zile =i nop\i ]ntregi, ]n\epeni\i ]n c`te-o lotc[ neagr[, alunec`nd pe luciul g`rlelor ]nguste — c[r[ri de ap[ moart[, t[iate printre zidurile ]nalte ale p[durilor de stuh. Potecile de ap[, umbrite =i t[cute, se pierd ]n lumini=ul sc`nteietor al ghiolurilor — bogate poieni de balt[. Cum s-au ]ntocmit aceste poetice gr[dini, a=a la ]nt`mplare, f[r[ ca m`na omului s[ se amestece ]n jocul bizar al naturii? Boschete de s[lcii b[tr`ne, scorburoase, cu pletele sp[late ]n limpezimea apei, tufi=uri verzi ]nc[rcate de ciorchini cu flori alb[strii =i galbene, liane, crini albi de balt[ pe fragede tije, cupe aurii de flori de nuf[r sem[nate printre foi late, care plutesc pe oglinda apei ca ni=te imense palete de smarald. A=a de clar[ era apa ]n zilele de var[, c[ uneori priveam c-un fel de spaim[ ]n ad`ncuri, ca ]ntr-o oglind[ fermecat[, la desele p[duri de ierburi, fantastic ]nc`lcite, ce cresc misterioase pe fundul b[l\ii f[r[ s[ poat[ r[zbate vreodat[ la lumin[. Botul ascu\it al lotcii noastre alunga, ]nsp[im`ntate, popoarele de pe=ti, ridic`nd din p[puri=ul t`n[r miriadele de 260 Jurnal de bord g`ze care pluteau ]n noura=i argintii sc`nteind ]n lumina soarelui. }nt`lneam felurite neamuri de p[s[ri de balt[, ce-=i aveau cuiburile ascunse prin luncile de trestii, prin locuri nep[trunse, unde cloceau ]n voie. Urm[ream pe cer lungi c`rduri de p[s[ri c[l[toare, care-=i f[ceau popasul pe malul m[rii p`n[ porneau ]n caravane plutitoare spre \[rile de miaz[zi. Ne strecuram adesea, alunec`nd u=or, printre insule plutitoare, pline de verdea\[; printre p[m`nturi ]n=el[toare de plaur, format din r[d[cinile plantelor putrezite, ]ntre\esute cu vremea ca o p`sl[ umed[ =i moale, pe care cre=te stuful t`n[r =i felurite ag[\[toare ierburi de ap[. Cu c`t r[t[ceam mai mult prin labirintul lagunelor, spre inima Deltei, ne sim\eam tot mai ]nfiora\i de t[cerea grav[ a pustiului, ca =i de tainica =optire a trestiilor; p[rea c[ ne afund[m ]ntr-o alt[ lume de vise, ]n misterioasa ]mp[r[\ie a necunoscutului. Uneori doctorul r[m`nea ]n contemplare. — Balta — spunea el mi=cat — m[ farmec[. Mun\ii rigizi =i reci, p[durile triste =i monotone m[ apas[. Marea, ve=nic schimb[toare, ]n oglinda c[reia se reflect[ cerul cu alte nuan\e la fiecare ceas, ]mi ]nc`nt[ ochii; dar numai balta ]mi farmec[ sim\irea =i-mi a\`\[ mintea. Peisagiile de balt[, via\a bogat[ =i misterioas[ care se zbate ]n umezeala asta ]mi evoc[ v`rsta primelor epoci, ]nceputurile vie\ii pe p[m`nt, enigma nep[truns[ a Crea\iunii. C`nd pentru ]nt`ia oar[ m-am g[sit singur ]n pustietatea b[l\ii, ]n mijlocul acestei naturi solemne =i primitive, ]n care nu se simte nici o suflare omeneasc[, mi se p[rea c[ intru deodat[ ]ntr-o lume aparte, r[mas[ printr-o vraj[ ]n starea z[mislirii; un col\ de p[m`nt peste care plute=te ]nc[ tainicul parfum biblic din vechea povestire a facerii lumii ]n cele =ase zile.

* De-o s[pt[m`n[ hoin[ream prin Delt[. Noaptea, de groaza \`n\arilor, dormeam afar[ sub poloage, l`ng[ chirhanalele pesc[riilor. Plec`nd din bra\ul Sulina, ne strecurasem prin toate g`rlele, str[b[tusem nenum[rate ghioluri, r[zbind p`n[ ]n bra\ul Chiliei. La ]ntors luasem alt drum; t[ind de-a curmezi=ul p[durea

261 Jean Bart

Letei, ie=ir[m ]n regiunea dunelor de nisip pe malul m[rii. Dup[ c`teva ceasuri de alerg[tur[ pe urmele urechilor unui =oldan, care-mi sc[pase prin tufi=urile p[durii, g[sii pe doctorul meu la r[d[cina unui stejar umbros, ad`ncit ]n studierea unor frunze culese pe drum. +i cum m[ minunam nedumerit de rostul acestui petic r[zle\ de p[dure b[tr`n[ ]n mijlocul pustei nisipoase, doctorul, cu lupa ]n m`n[, ]ncepu obi=nuitele explica\ii: — Flora asta e caucazian[. V`nturile marine au adus aci semin\e din cealalt[ parte a M[rii Negre, din Mun\ii Caucazului, care sunt ]n fa\a Deltei noastre. Semin\ele au c[zut pe dune =i au ]ncol\it; cu timpul nisipurile s-au fixat. lat[ o minune a naturii... o dovad[ de adaptare la mediu a plantei: r[d[cinile copacilor, ]n loc s[ mearg[ ]n jos ca de obicei, ]n ad`ncimea p[m`ntului, aci se prelungesc departe la suprafa\a solului, ca ni=te =erpi uria=i, ]ncol[ci\i, care caut[ s[-=i sug[ hrana ]n ]ntindere. Numai dup[-amiaz[ ie=ir[m din p[dure. Deodat[ ne ap[ru ]naintea ochilor, vast[ =i goal[, zona dunelor, ]ntins[ p`n[ la orizont, ca o mare de valuri de nisip, ondulat[ ]n nuan\e de aur mat, sub lumina soarelui de var[. Nici un punct, nici o pat[ de umbr[, pe care s[ se opreasc[ vederea. Dezolant pustiu. Lan\uri nesf`r=ite de coline de nisip, cu pante dulci, ]n=irate paralel =i monoton ca ni=te troiene ridicate de viscol. Gr[un\ele de nisip, fine =i seci, se furi=au prin haine, irit`ndu-ne pielea. }naint[m cu greutate prin nisipul moale =i fierbinte, ]n care piciorul se ]ngroap[ p`n[ la glezne. Cu picioarele goale, prin ar=i\a soarelui de- amiaz[ care ne cocea capetele, ]naintam ca doi pelerini r[t[citori printr-un de=ert, str[b[t`nd zona dunelor p`n[ la malul m[rii. Numai pe nisipul jilav =i b[tut al plajei, putur[m c[lca mai ]n siguran\[. Din urm[, ne ajunse o c[ru\[ dobrogean[. Doi cai mici, pietro=i, sufl`nd din greu, tr[geau c[ru\a cu dou[ ro\i pe uscat =i cu celelalte dou[ prin apa m[rii, care se prelingea la fiecare lovitur[ de val, supt[ de nisipul ]nserat al plajei. Pe jos venea descul\ un pescar lipovean, c-o barb[ ro=ie, ]nc`lcit[; pe-un um[r purta, ca ni=te desagi, o pereche de cizme uria=e. }l cuno=team din port.

262 Jurnal de bord

— }ncotro Petru=ca? — Mergem la Sulina s[ aducem f[in[ =i sare pentru chirhana. — Dar ce luce=te acolo, ]n zare, pe malul m[rii? — Acolo ]i Cardonul. — E un sat? — Nu-i sat. E numai o singur[ cas[. A fost demult acolo cardon rusesc, adic[ pichet de grani\[, c`nd jum[tate de Delt[ era ruseasc[ =i jum[tate turceasc[. — Ei, =i acum ce-i acolo? — Acuma st[ Andrei Filozofof. — Cine-i acela? — Cum, n-a\i auzit de el? Apoi cine nu cunoa=te ]n Delt[ pe Andrei Filozofof? +i Petru=ca ]ncepu s[ r`d[ cu poft[. El este om tare bun la inim[. A avut el demult la Sulina un bucluc mare; s-a sc`rbit a=a de lume, c[ a venit aci s[ tr[iasc[ singur. A g[sit casa asta goal[, a reparat-o, a pus pomi, c`\iva butuci de vie, =i a f[cut un petic de livad[. A sc[pat el pe mul\i pescari de la moarte, iarna c`nd ]i prindea furtuna la larg =i arunca la coast[ lotcile cu oameni ]nghe\a\i. Doctorul, care urm[rise convorbirea mea cu Petru=ca, se opri deodat[, ]ntreb`nd nedumerit: — Bine, dar cum st[ omul acela ]n pustietatea dunelor de nisip, singur cuc, pe malul m[rii? — Apoi s[ vede\i, cic[ el nu poate suferi s[ aib[ st[p`ni =i nici cu legile nu vrea s[ aib[ de-a face. M[ rog, el =i-a ]nchipuit o gospod[rie a=a ca pentru un om singur... se cheam[ c[ el e st[p`n. Nu pl[te=te nici bir, nici taxe, c[ la el nu-i nici c`rcium[, nici cafenea. Nu se afl[ strop de spirt la Cardon; numai ceai le d[ oamenilor care se opresc din drum acolo la el. Om bun =i cuminte este, dar lumea r`de =i-i zice Filozofof, „regele Cardonului“, =i casa lui cic[-i „palatul regal“. Ne apropiam de Cardon. Departe, ]naintea noastr[, ]ntre oglinda lucitoare a m[rii =i ]ntinderea pustie a dunelor de nisip, tremur`nd ]n undele sc`nteietoare ale soarelui, ca ]n jocul de lumin[ al unui miraj fantastic, o pat[ de umbr[ =i verdea\[, g`tul de barz[ al cumpenei

263 Jean Bart unei f`nt`ni =i albul unei case, sur`z`nd ]n zare ca o vesel[ oaz[ ]n pustietatea unui de=ert nisipos. — Acolo-i „regatul Cardonului“! =i c-un gest larg, ]ntinsei binoclul doctorului, care se oprise ]n loc cuprins de admira\ie. Sunetele unor b[t[i regulate vibrau undeva departe, ajung`nd p`n[ la noi ]ntr-un ecou caden\at ca o toac[ de m`n[stire. Ascultam nedumeri\i. Petru=ca, z`mbind pe furi= ]n barba lui ]nc`lcit[, ne l[muri. — E toaca lui mo=u Andrei Filozofof. Are el o tigaie spart[ pe care o cioc[ne=te de c`teva ori pe zi, ca s[ sperie p[s[rile care-i m[n`nc[ s[m[n[turile. C[ ]n toat[ pustietatea asta numai acolo-i un petic de verdea\[ =i toate p[s[rile t[b[r[sc pe el. Mo=u zice c[ nu se mai lupt[ cu oamenii de c`nd s-a retras la Cardon, ci numai cu p[s[rile cerului a r[mas s[ lupte. Un dul[u flocos ne ]nt`mpin[ de departe c-un l[trat r[gu=it. — Mo=ule, strig[ Petru=ca, iaca a venit domnii ]n regatul dumitale. Din umbra unui buchet de s[lcii palide, ap[ru un b[tr`n zvelt ]nc[, ]mbr[cat c-o flanel[ de marinar, cu pantalonii sufleca\i, cu picioarele goale ]n ni=te papuci cu talpa de lemn, cum poart[ fochi=tii de la vapoare. }=i descoperi capul alb de sub o p[l[rie de paie \uguiat[ =i, dup[ ce ne m[sur[ c-o privire ager[, ne ]ntinse o m`n[ uscat[ =i osoas[. — Bine a\i venit s[n[to=i. Nu pofti\i ]n cas[ la r[coare? — }n palatul regal, ad[ug[ Petru=ca, r`z`nd ca un copil uria=. Casa de piatr[, cu ziduri groase de un metru, cu ferestre de-o palm[. Intr[m ]ntr-o odaie mare, cu mas[ lung[ la mijloc, cu dou[ b[nci de lemn. Pere\ii acoperi\i cu gazete ilustrate =i c`teva fotografii ]ncadrate ]n rame de scoici colorate. }n fund, o vatr[ monumental[. Focul se ]ntre\inea ve=nic, sub o c[ldare pus[ cu art[ pe o schel[ de gr[tare de vapor. F[r[ s[ ]ntrebe, mo=ul a =i ]nceput preg[tirea ceaiului. M[ a=teptam s[ v[d un b[tr`n schivnic, hursuz, un anahoret stors =i uscat ca un pergament, ]ndoit de post =i rug[ciune. C`nd colo, aveam ]n fa\a noastr[ un b[tr`n frumos =i verde 264 Jurnal de bord

]nc[; se \inea d`rz =i c[lca voinice=te. P[rul =i barba erau albe ca z[pada, dar unse =i piept[nate cu grij[; obrajii ]nc[ rumeni, de=i pielea era p`rlit[ de ar=i\a soarelui =i t[b[cit[ de s[r[tura m[rii. Voios =i iste\, avea ]n vorb[ =i-n privirea ochilor alba=tri, senini, un fel de blajin[ cumin\enie. Pe perete, ]ntr-o cadr[ de scoici, chipul unui militar, strain; ]n haine albe, c-o imens[ casc[ de colonii ]n cap, sta c[lare m`ndru pe o c[mil[. Mo=ul ar[t[ cu admira\ie spre el. — E lord Gordon. Cu el am f[cut serviciu ]n tinere\[. Eram b[iet de punte pe =alupa lui de inspec\ie, pe c`nd era delegatul Angliei ]n Comisia European[ a Gurilor Dun[rii1. A! Ce om a fost! De aci a plecat ]n Sudan, unde a =i fost ucis. +i mo=ul ]ncepu s[ ne povesteasc[ de pe vremea st[p`nirii turce=ti, de c`nd a ]nceput Comisia European[ s[ lucreze la ad`ncirea canalului de la Gura Dun[rii. Dup[ ce b[ur[m ceaiul clocotit, turnat ]n farfurie, cu buc[\ica de zah[r ]ntre din\i, dup[ obiceiul pesc[resc, ie=ir[m la aer, ]n umbra s[lciilor din b[t[tura casei. — De c`t timp te-ai a=ezat aci, mo=ule? ]ncepu doctorul un ]ntreg interogator. — Numai de patruzeci =i doi de ani. — Ei, =i de-at`ta vreme n-ai mai fost ]n lume? — Apoi de ce s[ m[ duc eu ]n lume, dac[ vine lumea la mine? — Nevast[, copii, rude, n-ai pe nimeni pe l`ng[ dumneata? — Ba am o fat[. E m[ritat[ la casa ei, departe de aici. — Nevasta \i-a murit de mult? — N-a murit... a plecat ]n lume... de mult. +i dup[ c`teva minute de t[cere, b[tr`nul ]ncepu pe-un ton glume\: A\i v[zut pe=tele cela care se cheam[ \ipar, de sam[n[ ]ntocmai c-un =arpe? Umpli un sac cu =erpi =i bagi ]ntre ei =i un \ipar; acu trebuie s[ v`ri m`na ]n sac =i s[ nimere=ti pe nev[zute \iparul dintre =erpi. Asta-i ]nsur[toarea. A=a ]=i alege omul nevasta.

1 Colonelul Gordon a fost delegat al Marii Britanii ]n Comisiunea European[ a Dun[rii un singur an: 1872 (cf. La Commission Européene du Danube et son oeuvre de 1856 à 1931, Paris, Imprimerie Na\ionale, MCMXXXI, p. 76). 265 Jean Bart

— Ei, dar =tii c[ ai haz, mo=ule, ]i spuse r`z`nd doctorul. De unde =tii istoria asta cu \iparul? — Apoi din lume, c[ eu am umblat mult prin lume, p`n[ m-am sc`rbit de ea, c[ n-am g[sit dec`t or`nduiala minciunii peste tot locul pe unde am umblat =i, la urm[, m-am hot[r`t s[ m[ trag aici, s[ tr[iesc singur, st[p`n ]n Cardonul meu. — Apoi nu degeaba ]\i spune lumea Filozofof, regele Cardonului, sf`r=i doctorul, r`z`nd cu poft[, pe c`nd se preg[tea de plecare. Vedeam bine c[ b[tr`nul mai avea ceva de spus. — +ti\i, prin partea locului trec rar doctorii, am o boal[ =i eu. M[ sup[r[ ]n piept un fel de h`rc`ial[, ]ncolo slav[ Domnului, sunt s[n[tos tun. Doctorul ]l examin[, ]ntreb`ndu-l: — Fumezi de mult, mo=ule? — De mic copil... oare s[ m[ las de fumat? At`ta m`ng`iere mai am =i eu. — Ce v`rsr[ ai? — Vreo optzeci =i doi de ani. Doctorul st[tu o clip[ pe g`nduri. — Nu, s[ nu te la=i de fumat. Am s[-\i trimit eu, mo=ule, ni=te doctorii bune de la Bucure=ti.

* Pe drum ]ntrebai pe doctor de ce nu l-a oprit pe b[tr`n s[ fumeze dac[-i face r[u tutunul. — }i face r[u, dar la v`rsta lui... cu c`t i s-ar prelungi via\a dac[ n-ar fuma? S[-l lipse=ti =i de singura pl[cere care i-a mai r[mas pentru restul zilelor ce le mai are de tr[it ]n pustietatea asta... +i doctorul, sco\`ndu-=i imensa lui p[l[rie de paie, ]=i trecu ]ncet m`na prin p[rul c[runt. Interesant tip mo=neagul [sta... ce furtuni i-o fi r[scolit sufletul de s-a exilat aci... ciudat caz... s[ tr[iasc[ singur... st[p`n... Ca s[-l ]nte\esc, pentru c[ =tiam bine firea doctorului, aruncai o sentin\[ banal[: — Omul e animalul sociabil la culme.

266 Jurnal de bord

— +i totu=i, ]n fond, ]ncepu doctorul ]ncrunt`nd spr`ncenele, omul r[m`ne ]ntotdeauna singur. }n societatea cea mai pl[cut[, ]n tumultul vie\ii zgomotoase, ca =i ]n pustietatea asta, omul e ve=nic singur... Numai frica de singur[tate, sl[biciunea resorturilor suflete=ti, nevoia de a se ]n=ela pe sine ]l face s[ caute ]n afar[ lumea care-i d[ o iluzie ame\itoare... — Doctore, dar ui\i leg[tura de s`nge, amorul... — L`ng[ un frate iubit, ca =i l`ng[ o femeie adorat[, vine momentul c`nd te sim\i singur, cu lumea ta aparte... Stai ]n fa\a cortinei, dar ce se ]nt`mpl[ ]n dosul ei nu po\i =ti niciodat[, e o ve=nic[ tain[. +i doctorul se pierdu, dup[ obiceiul lui, ]ntr-un =ir de reflec\ii tot restul drumului, p`n[ sub sear[, c`nd am ajuns ]n port. A doua zi doctorul p[r[si Delta. Dup[ o s[pt[m`n[, primesc prin po=t[, de la Bucure=ti, un pachet, pe care trebuia s[-l trimit mo=ului de la Cardon. Erau dou[ cutii de tutun bectimis =i o sticlu\[ cu doctorii. Boala =i leacul erau ]mpachetate la un loc.

* De c`te ori plecam la v`nat prin Delt[, m[ ab[team =i pe la Cardon. Mo=ul Andrei Filozofof m[ ]nt`mpina ]ntotdeauna cu aceea=i prieteneasc[ mul\umire, voios =i iste\, privind lumea =i via\a ve=nic cu aceea=i lini=te filozofic[. Ascultam cu drag povestirile lui din trecutul Sulinei, de pe timpul st[p`nirii turce=ti, c`nd se adunau la Gura Dun[rii sute de cor[bii, de se vedeau ]n rada portului p[duri de catarge. Cic[ =edea c[pitanul de port turce=te, ]n cerdacul biroului c[pit[niei, =i privea marea, fum`ndu-=i narghileaua; corabia, cu toate p`nzele ]n v`nt, urca fluviul =i deodat[, printr-o m[iastr[ manevr[, corabia se oprea cu p`nzele ]n pan[; numai dup[ ce pilotul f[cea semn cu basmaua c[ s-au num[rat taxele =i toate bac=i=urile cuvenite, c[pitanul flutura =i el basmaua, ]n semn c[-i liber[ corabia s[ urce pe Dun[rea ]n sus, spre Gala\i sau Br[ila. Povestea frumos mo=ul: anul, luna =i ziua, parc[ le citea ]n calendar. — Pe la 1874, ]n octombrie, chiar ]n ziua de Sf`ntul Dumitru, a fost o furtun[ mare, c`nd s-au ]necat dou[zeci de cor[bii ]n

267 Jean Bart rada portului. In r[zboiul de la ’77—78, pe la 11 iunie, a fost atacul =alupelor-torpiloare ruse=ti ]mpotriva flotei turce=ti, a lui Hobart-pa=a, aci ]n fa\a Gurii Dun[rii. }n 1888, la 15 august, c`nd cu furtuna cea mare, de s-au ]necat cincisprezece cor[bii... }ncercasem ]n mai multe r`nduri s[ aflu, de la b[tr`nii din port, trecutul acestui om original. }ntr-o sear[ m[ ]ntorceam din largul m[rii cu Barba Spiru, cel mai b[tr`n pilot din port. }=i ]ncercase o p`nz[ nou[, croit[ cu m`na lui, pentru „Maria“, vestita barc[ u=oar[ cu care, odat[, b[tr`nul lup de mare f[cuse singur ]nconjurul M[rii Negre. Soarele ro=u c[zuse la orizont. Apa lucea ]n lame de metal ]ns`ngerat. P[durile de stuf din Delt[ ardeau, cuprinse de incendiul asfin\itului. V`ntul sufla ]mpotriva noastr[, dinspre \[rm. Ca s[ putem intra ]n port, trebuia s[ mergem ]n volte, schimb`nd direc\ia ]ntr-un nesf`r=it zigzag, cu v`ntul din coast[. }nr`rziam. P[m`ntul =i apa a\ipeau pe ]ncetul ]n negura nop\ii. Departe, farul portului ]=i deschise ochiul veghetor, urm`n- du-=i ]n t[cere clipirea regulat[. De o parte =i de alta, pe linia joas[ a \[rmului, nu se mai deslu=ea nimic prin p`nza de ]ntuneric. +i... deodat[, o p`lp`ire slab[, ca un s`mbure de lumin[, prinse a luci spre nord, ]n masa neagr[ a coastei pustii. — Ce lumin[ se vede ]ntr-acolo? Barba Spiru arunc[ ]n dep[rtare o privire ascu\it[ =i ]n loc s[ r[spund[ ]ncepu s[ r`d[, str`mb`ndu-=i groaznic fa\a ]ncre\it[. — Ce lumin[ poate s[ fie aceea? ]ntrebai a doua oar[, nedumerit. — E farul din Cardon. — Nu =tiu nici un far acolo. — E farul pus de regele Cardonului. Andrei Filozofof are obiceiul s[ a=eze la fereastra cocioabei, la palatul lui regal, o mic[ lamp[ de gaz. Pescarii se folosesc de lumina asta care ]i c[l[uze=te ca s[ poat[ ie=i cu lotcile la coast[, c`nd ]i apuc[ furtuna la larg =i nu izbutesc s[ intre la ad[post ]n port. Pe mul\i i-a sc[pat el iarna de la moarte. Barca, aplecat[ pe o parte, aluneca u=or =i apa f`=`ia lovindu-i coastele ]n caden\[. P`n[ ]n port mai aveam mult. — Ia ascult[, Barba Spiru, nu po\i s[-mi spui ce-i cu mo=ul

268 Jurnal de bord

Andrei Filozofof? De ce tr[ie=te el singur, cuc, ]n cardonul lui? Barba Spiru, dup[ ce-=i trecu sub un genunchi saula =cotei, cap[tul acela de fr`nghiu\[ care \ine ]ntins col\ul p`nzei, ]=i aprinse o \igar[ groas[ ]mpotriva v`ntului, c-o rar[ ]ndem`nare, =i ]ncepu: — Pe Andrei ]l cunosc de b[iet, c[-i de-o sam[ cu mine. Am fost cu el mus, adic[ b[iet de punte, pe vasele Comisiei Europene, c`nd s-au ]nceput lucr[rile de la Gura Dun[rii. Tat[-s[u a venit de jos, pe o corabie, =i-a r[mas aici: s-a ]nsurat c-o rom`nc[ din Tulcea. Eu l-am apucat =ef de echipaj pe una din dragele Comisiei. Dar ce na\ie era, n-a= putea spune. Un fel de albanez sau machedonean. Andrei =i cu mine eram tineri de tot, c`nd am intrat elevi-pilo\i la cor[bii, c[ era mare lips[ pe atunci de pilo\i la Dun[re. Ce via\[ era pe vremea ceea pe aicea! Se ]nc[rcau vasele numai cu bra\ele. Mii de oameni, din toate neamurile din lume, se ]n=irau ca furnicile la lucrul portului. Fr[m`ntarea =i larma nu conteneau nici ziua, nici noaptea, c[ se c`=tiga mult pe atunci; ne jucam cu lirele engleze, =i aurul curgea prin toate cafenelele de pe chei. Ce-i d[ prin g`nd unui cafegiu din port, s[ aduc[ o trup[ de harfoniste din Bohemia, c[ era mare lips[ de femei pe aici. }n scurt s-au =i ]ncurcat toate, ba unele s-au m[ritat de-a binelea. Sunt =i azi aici femei cumin\i, mame, bunici, soacre, respectate de toat[ lumea. C`nd s-a v[zut c[ primul transport de femei a avut pre\, s-a mai adus un r`nd. Cea mai frumoas[ fat[ din toate c`te au fost aduse atunci era una Clara. }nalt[, m`ndr[, cu p[rul ca p[cura =i fa\a ca laptele, un glas de argint, =i ]n ochii ei negri lucea un fel de ispit[ care ]nnebunise tot portul. }n fiecare noapte era scandal; se ]nc[ierau =i se t[iau cu cu\itele b[rba\ii din pricina ei. Andrei se smintise de tot. Unui italian i-a t[iat o ureche. Unui grec i-a spintecat obrazul c-o lovitur[ de cu\it. }ntr-o noapte, un negustor armean a furat-o pe Clara =i-a dus-o pe-un vapor la Constantinopole. Andrei s-a luat dup[ d`n=ii. Dup[ o lun[, a adus-o pe Clara ]napoi =i s-a cununat. Dup[ un an, au avut un copil. El o iubea cu patim[. +i se ar[ta =i ea a fi femeie cuminte la ]nceputul c[sniciei, p`n[ ce-a venit la Comisie, ca ajutor de c[pitan de port, un dalmatin: Niculici, om tare ]ndr[cit. 269 Jean Bart

A ]nceput de la o vreme muierea s[-i fac[ ochi dulci. +i ]ntr-o sear[, a=a pe-o vreme ca asta, ne pomenim chema\i, Andrei =i cu mine, de dalmatin, ca s[ ne dea ordin s[ b[g[m ]n port o corabie mare ce trebuia s[ plece ]n grab[ spre Gala\i. Pe corabia pe care o aduceam ]ncet ]n port, Andrei era la prova, eu, la puntea de comand[. Numai ce-l v[d deodat[ c[ tr`nte=te binoclul jos, trece ca o furtun[ pe punte =i, f[r[ nici o vorb[, sare ]n barca legat[ de vas =i ]ncepe singur s[ trag[ la lope\i din r[sputeri. M[ uit ]nainte =i z[resc, ]n d`ra de lumin[ a lunii, o alt[ barc[ ce se furi=a spre malul cel[lalt. Am b[nuit ce putea fi. P`n[ s[ ancorez =i s[ dau o barc[ la ap[, a trecut un timp. Cu doi oameni la lope\i, tr[geam la disperare, doar voi putea ca s[-l ajung din urm[. Dar nu era chip. Am v[zut bine, ]n lumina lunii, goana celor dou[ b[rci. Andrei a ajuns, a s[rit ]n cealalt[ barc[ ]n care se deslu=eau dou[ umbre. S-a ]ncins o lupt[. Am auzit glasul dalmatmului, care cerea femeii s[-i dea cu\itul. Trupurile ]ncle=tate se zb[teau cu turbare. C[utau s[ se arunce unul pe altul peste bord, ]n ap[. Am cunoscut bine, ]n lumin[, chipul femeii. Era Clara, care se apleca lovind cu lopata, ca s[ zdrobeasc[ o m`n[ care se ]nfipsese ]n marginea b[rcii. Am ajuns prea t`rziu. Am v[zut un trup c[z`nd, r[sturnat ]n ap[, =i barca alunec`nd prin ]ntuneric. C`nd l-am pescuit pe Andrei, ]=i pierduse cuno=tin\a. Era plin de s`nge. Avea o lovitur[ de cu\it ]n piept =i o m`n[ zdrobit[. Clara =i dalmatinul au fugit a doua zi, ]mbarca\i pe ascuns, pe-un vapor italian. Du=i au fost p`n[ ]n ziua de azi. O lun[ de zile a stat Andrei ]n spitalul Comisiei Europene. Cum a ie=it din spital, a plecat nebun s[-i caute ]n toat[ lumea. Trei ani a umblat ca marinar pe tot felul de vapoare. Apoi s-a ]ntors potolit =i schimbat cu totul. S-a retras dup[ aceea la Cardon, unde tr[ie=te singur, cum l-a\i v[zut. Copila, care i-a r[mas, a pus-o ]ntr-o =coal[ de c[lug[ri\e catolice la Gala\i, unde a c[p[tat o cre=tere bun[ =i ]nv[\[tur[. Nu =tiu de unde =i p`n[ unde un fran\uz, director de banc[ la Constantinopole, a cunoscut-o, s-a amorezat =i a luat-o ]n c[s[torie. Au venit pe aici de vreo dou[ ori; voiau s[-l ia pe b[tr`n ]n casa lor, unde ar putea tr[i

270 Jurnal de bord f[r[ nici o grij[. Dar el se ]nc[p[\`neaz[ =i nu vrea ]n ruptul capului s[-=i lase Cardonul lui.

* Trecuse vreo trei ani. Cardonul ]l z[ream numai uneori de departe, de la ]n[l\imea pun\ii de comand[. Cobor`nd ]ncet canalul str`mt al Dun[rii, spre mare, trebuia s[ urm[resc ]ncordat manevra vasului, c[ci o mi=care nepotrivit[ a c`rmei ne-ar fi putut zdrobi de blocurile digurilor de piatr[ de la Gur[. Numai dup[ ce ie=eam ]n rad[ =i vasul juca slobod ]n limpe- zimea apei de mare, respir`nd ]n voie, ]ntorceam privirea ]napoi pe ]ntinderea nem[rginit[ a Deltei. De sus, de la comand[, cercetam zarea c[t`nd, ca pe o hart[ ]ntins[ ]nainte, locurile =tiute =i umblate de mine alt[dat[. }n valurile de aram[ ale stufului f[r[ sf`r=it, sticleau ochiuri de ap[ — oglinzile de argint ale ghiolurilor. O pat[ neagr[ ]nchidea ]n fund zarea: era p[durea b[tr`n[ de la Leti1. Zona dunelor de nisip, ca o aren[ goal[, poleit[, ardea ]n soare. +i la marginea ei, pe malul m[rii, ap[rea Cardonul, o mic[ insul[ de verdea\[ ]ntr-un pustiu nisipos. De c`te ori ]n nop\ile cu lun[, plutind ]ntre cer =i ap[, ]n lungile c[l[torii, nu-mi ap[ruse ]n minte singuraticul Cardon! De c`te ori nu schi\asem un plan neispr[vit, ]nchipuind o hazlie ]nchegare geografic[ asupra acestui infim regat al singur[t[\ii, cu suprafa\a... popula\ia... produc\ia... =i figura de patriarh a unui b[tr`n rege filozof! }ntr-o diminea\[ albastr[ de var[, plecasem cu pu=ca ]n spinare dup[ beca\e. Vaporul avea s[ stea dou[ zile ]n port la ]nc[rcare. Umblam singur. Plaja pustie se pierdea ]n zare, ca o panglic[ f[r[ cap[t. Marea era calm[: aproape de \[rm, lucea ]n sc`nteieri de azur; departe, la larg, undula ca o lene=[ p`nz[ albastr[, din ce ]n ce mai ]nchis[, p`n[ la cercul de safir al orizontului. Lini=te des[v`r=it[. Natura s[lbatic[ =i m[rea\[ parc[ a\ipise mole=it[ de ar=i\a soarelui. Nu ]nt`lneam nici o

1 Letea.

271 Jean Bart vietate; nu se auzea nici un zgomot, nici o mi=care. Singur, c-un fel de mul\umire ad`nc[, sorbeam adierea s[rat[ =i amar[ a respira\iei din larg. Numai din c`nd ]n c`nd, un murmur vag ]nfiora u=or apa ce m`ng`ia \[rmul — eternul ritm al m[rii, singurul glas al singur[t[\ii. M[ oprii dup[ c`teva ceasuri de mers. Nu ]mpu=casem nimic. Culcat pe nisipul moale =i cald, m[ odihneam cu ochii ]nchi=i pe jum[tate. }ntr-un t`rziu, mi se pare c[ aud un zgomot ]n dep[rtare. Pe plaj[, se desprindeau dou[ puncte negre, care cre=teau ]n zare. A=teptam cu necaz apropierea celor doi oameni, care veneau s[ tulbure lini=tea solemn[ a pustiului. Un om m[run\el, ]n haine albe, cu pu=c[ ]n spinare. Cel[lalt, voluminos, ]n haine cenu=ii, cu fa\a ascuns[ sub o imens[ p[l[rie de paie. Nu i-am re- cunoscut dec`t c`nd s-au apropiat. +eful po=tei, un p[tima= v`n[tor de balt[, =i doctorul, vechiul meu tovar[=, venit din nou ]n Delt[ pentru completarea unei splendide colec\ii de \`n\ari. Bucuro=i de ]nt`lnire ne urmar[m ]mpreun[ drumul. Numai c`nd se z[ri Cardonul, doctorul ]ntreb[: — Ce-a devenit mo=neagul? Mai tr[ie=te filozoful? — Tr[ie=te, r[spunse =eful po=tei, e zdrav[n ]nc[. +i popu- la\ia regatului a mai crescut c-un suflet, c[ s-a ]ntors „regina“ din exil. La ]nceput nu prea ]n\elegeam. +eful ne l[muri. — Nevasta lui s-a ]ntors, dup[ patruzeci =i cinci de ani de pribegie. El a primit-o. Ce-a f[cut? Unde a tr[it? nu se =tie. De c`nd s-a ]ntors baba, a pierdut mo=ul lini=tea lui filozofic[. }l cic[le=te mereu s[ se mute ]n ora=, dar mo=ul, ]nc[p[\`nat, nu voie=te s[-=i p[r[seasc[ regatul. Am ajuns la Cardon. De departe se z[rea ]n livad[, mi=c`nd printre butucii de vie, p[l[ria \uguiat[ a mo=ului. Pe un sc[una=, ]n fa\a casei, o femeie ]mpletea un n[vod. C`nd s-a sculat ]n picioare, am v[zut-o bine: ]nalt[, dreapt[ =i osoas[; ]mbr[cat[ curat, ]ntr-o polcu\[ =i fust[ de zefir albastru; o figur[ prelung[, cu pielea ]ncre\it[, ochii mari, negri =i o umbr[ de mustea\[ deasupra buzelor ve=tede; tr[s[turile fe\ei ar[tau ]nc[ urmele

272 Jurnal de bord trecutei frumuse\i; o r[m[=i\[ poate de cochet[rie o f[cea s[-=i ascund[ p[rul alb sub o broboad[ vi=inie. Dup[ ce ne m[sur[ c-o privire b[nuitoare, ne spuse c`teva cuvinte de bun[-venire =i, apropiindu-se de =eful po=tei, ]ncepu s[-i vorbeasc[ ]ncet, c-un fel de lingu=ire ]n voce =i privire. Veni =i mo=ul, str`ng`ndu-ne m`inile cu bucurie. Ne pofti ]n casa v[ruit[ proasp[t. De la ]nt`ia vedere, se cuno=tea ]ngrijirea adus[ de-o m`n[ de femeie. Cur[\enie, perdele la ferestre, oale cu flori, l[icere pe pere\i. Mo=ul p[rea schimbat. Nu mai avea blajina voio=ie =i pofta de vorb[ de alt[dat[. Sta t[cut =i, uneori, ]=i ]ncrunta spr`ncenele stufoase. Pe c`nd femeia preg[tea ceaiul, mo=ul se apropie de =eful po=tei. }ncepu s[-i vorbeasc[ ]n =oapte. }l ruga ceva... auzeam acelea=i cuvinte spuse cu st[ruin\[: „S[ nu-i dai nimic... s[ spui c[ n-a venit nimic... nou[ aci nu ne trebuie nimic...“ Dup[ ce b[ur[m ceaiurile, ne-am a=ezat sub s[lcii. }n cas[ se auzea gura b[tr`nilor. — Ia ascult[, =efule, ]ncepu doctorul ]n glum[, v[d c[ e=ti confidentul familiei. C`nd unul, c`nd altul vin =i \i se spove- desc. Ce ne]n\elegere, ce dram[ se \ese aci ]n mijlocul pustiului? +eful po=tei ]ncepu s[ r`d[. — +ti\i c[ ei au o fat[ m[ritat[ bine, c-un director de banc[ la Constantinopole. Fata le trimite bani prin oficiul po=tal de la Sulina. Mo=ul nu vrea s[ primeasc[ banii =i se ]nfurie de l[comia babei. El ]mi cere s[ ]napoiez mandatele, =i ea st[ruie mereu s[ capete c`t mai mul\i bani. Asta-i ve=nica ceart[. De-acum se ciond[nesc p`n[ m`ini diminea\[. Restul zilei l-am petrecut ]n p[durea Letei. Mul\umi\i, sub sear[, ne-am ]ntors la Cardon. }n drum, ]mpu=casem c`teva p[s[ri de balt[. Doctorul f[cuse prizonieri o duzin[ de \`n\ari de diferite specii. Lungi\i pe panta dulce a unei dune de nisip, priveam fa\a calm[ a m[rii, care-=i schimba culoarea ]n ora asfin\itului. O adiere lene=[ venea dinspre larg. Doctorul ]=i ]nclin[ u=or capul — p[rea c[ ]ncearc[ s[ prind[ cu urechea un sunet slab venit din dep[rtare. — Fii atent. Ai ascultat vreodat[ muzica nisipului?

273 Jean Bart

}mi ascu\ii ]ncordat auzul. De pe ]ntinsul pustiu al dunelor ajungea p`n[ la noi, aduse de vibra\iile aerului, sunete slabe care pluteau tremur`nd ]ntr-o sonoritate muzical[, ca un registru grav de org[, auzit de la o dep[rtare mare. — Interesant fenomen, ]ntrerupse doctorul. Firele de nisip, uscate =i mobile, purtate de v`nt, se lovesc =i se freac[, alunec`nd la vale pe pantele ]nclinate ale dunelor. Ne apropiam de singura cas[ a Cardonului. }nauntru se auzeau ]nc[ vorbele r[stite ale b[tr`nilor. Doctorul se opri, cl[tin`nd din cap cu am[r[ciune: — Mo=negii ace=tia, care-=i ]nvenineaz[ restul zilelor ce le-au mai r[mas, s-au iubit odat[. Baba asta cic[litoare a fost frumoas[, seduc[toare. Ispita ochilor ei f[cea odat[ s[ se taie cu cu\itele b[rba\ii ]ntre ei. Ce ur`t[ e via\a oamenilor. Pe sus treceau din c`nd ]n c`nd, ]n zbor, ]mperecheate, p[s[ri de balt[, la cuiburi, ]n desi=ul p[durilor de stuf. Printre miriadele de g`ze care pluteau prin fa\a ochilor no=tri, s[getau prin aer libelule gra\ioase, cu trupuri de sidef b[tute ]n peruzele; cu antenele azurii ]ntinse, plutind, se ]ncruci=au ca ni=te minuscule avioane colorate. Doctorul, care le urm[rea zborul, m[ apuc[ deodat[ de m`n[. — Uite! vezi cele dou[ efemere care plutesc ]ncle=tate str`ns, contopite parc[ ]ntr-un singur corp?... }n aceea=i zi se nasc, iubesc =i mor... mor iubindu-se... 1924

CAFEAUA +EFULUI Schi\[

Nu =tiu de ce aveam ]ntotdeauna groaz[ de vame=i. Poate unde am v[zut lumina zilei ]ntr-un t`rgu=or de grani\[; acolo cea mai temut[ autoritate era Vama. Casa p[rinteasc[ fiind lipit[ de oficiul vamal, mama, ca s[ ne mai ast`mpere nebuniile, ne ]ngrozea ve=nic cu domnul Vame=ul.

274 Jurnal de bord

E drept c[ era un om hursuz =eful, r[posatul conu Mitache Nuc[. Burlac, b[tr`n, nu iubea copiii =i zgomotul, tr[ia singur cuc, ]ngropat zilnic ]ntr-un morman de condice =i h`r\oage pr[fuite. Numai duminica ap[rea cu sfin\enie, ]n redingota lui verzuie, la slujba liturghiei, c[ci era foarte bisericos conu Mitache Vame=u. Eu, care totdeauna ]l ocoleam, ne]ndr[znind nici s[ ridic ochii la el, ]n biseric[ ]ncercam s[ privesc pe sub gene, furi=, la mi=c[rile m`inii lui drepte, care f[cea ni=te cruci mari, pe c`nd se apleca de =ale ]ntr-o cucernic[ evlavie. Nu =tiu de ce pe atunci ]n mintea mea copil[reasc[ se f[cea un fel de leg[tur[ ]ntre cele ce vedeam cu tot ce ]nv[\asem ]n c[r\ile =colii primare, ]n Noul Testament: vame=ii =i fariseii. Eram ad`nc ]ncredin\at c[ omul acesta ]ncruntat =i temut venea regulat la biseric[ pentru a se poc[i, asemenea vame=ului din Evanghelie. Am p[r[sit de mult locul na=terii =i valurile zbuciumatei vie\i m-au purtat prin multe p[r\i ale lumii. Pentru c[ nu m-am ocupat niciodat[ cu importul =i exportul, n-am avut prilejul s[ cunosc tainele =i suferin\ele vamale. Tocmai acum ]n urm[ mi se ]nt`mpl[ s[ am nevoie de serviciile v[mii. Eram ]ntr-un mic port dun[rean: fusesem anun\at c[ ]mi sosise din str[in[tate o lad[ de c[r\i. M-am hot[r`t. }n fa\a oficiului ]ns[ m-am oprit cu sfial[. M[ uit la ceasornic: ora 9 diminea\a. M[ preg[team s[ bat respectuos ]n u=a =efului, c`nd v[d repezindu-se la mine, din fundul s[lii, un mo=neag m[run\el =i afumat — odagiul =efului. — Stai, domnule, cum dai buzna a=a ]n cabinetul Iui domnu =ef? Acu ]i ocupat, nu prime=te pe nimeni, mai a=teapt[ o \`r[ =i dumneata. A=tept plimb`ndu-m[ pe sal[. Ca s[-mi treac[ de ur`t vreau s[-mi aprind o \igar[, c`nd ]mi arunc ochii pe un carton b[tut ]n perete: „Fumatul este cu stricte\e interzis pe sal[“. Resemnat, ]ncep din nou s[ m[sor ]n lung sala v[mii. B[tr`nul odagiu, a=ezat pe un scaun la u=a =efului, fuma cu poft[ sco\`nd pe n[ri ni=te coloane de fum alburiu.

275 Jean Bart

Doi domni, vorbind ]n gura mare, intrar[ gr[bi\i ]n biroul =efului. M[ uit mirat. Odagiul se simte obligat s[ m[ l[mureasc[. — Ai=tia sunt agen\i de la casele comerciale =i au dreptul oric`nd s[ intre la domnu =ef. }ncepusem s[-mi pierd r[bdarea, c`nd tocmai atuncea ap[ru, sur`z[tor ca totdeauna, domnul Moritz, simpaticul reprezentant al firmei „Interoceanica“, sucursala marii case de transport, comision, expedi\ii, import-export, ]nfiin\at[ de cur`nd =i ]n ora=ul nostru. — Cu ce ocaziune pe aci pe la noi? m[ ]ntreb[ cu bun[voin\[ domnul Moritz. }i spun pricina care m[ aduce la vam[. +i el mirat m[ ]ntreab[ de ce a=tept pe sal[. — Cic[ =eful e ocupat =i nu prime=te. — Hai cu mine. +eful e b[rbat levent. +i sub aripa sa protectoare izbutesc s[ intru ]n biroul =efului. Un om scurt, ]ndesat, cu musta\a sur[ zb`rlit[, c-o \igar[ dup[ ureche, st[ la biurou aplecat pe un mald[r de h`rtii. La m`necele sacoului albastru observ cusute c`te o buc[- \ic[ de galon lat — un fel de grad de maior de vam[. Pe birou, al[turi de c[limar[, o cea=c[ de cafea turceasc[ ]ngropat[ ]ntr-o movil[ de h`rtie-moned[. Era a=a de ocupat =eful c[ nici nu =i-a ridicat capul la intrarea noastr[. — Salutare, =efule, i se adreseaz[ Moritz, rezem`ndu-se ]n- tr-un cot pe birou pentru a-i =opti ceva pe c`nd ]i ar[ta ni=te facturi. Numai dup[ ce a ie=it Moritz am ]ncercat =i eu a m[ apropia de birou. Dintr-o arunc[tur[ de ochi =eful constat[ c[ avizul pe care-l prezentasem nu-i ]n regul[. — De ce ne ]ncurca\i degeaba c`nd avem at`tea chestii de rezol- vat? Dumneata nici n-ai fost operat =i te prezin\i a=a la mine. — Cum? Unde? ]ncerc s[ ]ntreb. Numai atunci =i-a ridicat capul =eful, m[sur`ndu-m[ cu oarecare dispre\. — Dumneata nu ]n\elegi rom`ne=te? Du-te la taxator, care trebuie s[ te opereze, =i pe urm[ prezint[-te la mine.

276 Jurnal de bord

V[z`nd c[ =eful se irit[ pentru c[ m-am prezentat neoperat, m[ gr[besc s[ ies din birou. — Mo=ule, unde e domnul taxator? — La colet[rie. F[ la st`nga =i dai drept ]n depou. Lipit[ de birou era o magazie imens[, cu tot felul de lucruri: l[zi, baloturi =i butoaie, ]ntr-o a=a neor`nduial[ c[ p[reau aduse de valurile m[rii =i aruncate pe o plaj[ ]n urma unui naufragiu de la larg. Pe u=ile mari, deschise ]n l[turi, lumea intra =i ie=ea cu diferite afaceri. }ntreb de domnu taxator. — }i la revizie, dar pofti\i la domnul impiegat. Tocmai ]n fundul magaziei, ]n fa\a unei l[zi deschise, domnul impiegat cur[\a o mandarin[ oferit[ de un agent comercial, care tocmai atunci suferea opera\ia v[muirii. }n dou[ cuvinte ]i spun pricina mea. — Cu ce a venit marfa? Cu transbord, tranzit, conosament, manifest sau cabotaj? — Cu vaporul cred c[ a venit, r[spund eu care nu ]n\elesesem nici unul din termenii tehnici vamali. — Cred =i eu c[ n-a venit cu areoplanu. Dar v[ ]ntreb, cu ce formalit[\i a venit marfa? +i domnul impiegat, lu`ndu-mi h`rtia care o \ineam ]n m`n[, z`mbi ]n chip ironic de nepriceperea mea. — Apoi nici nu sunte\i ]n regul[. Nici n-a\i fost operat. — Tocmai de aceea am venit aci ca s[ m[ opera\i. — Imposibil. Domnul taxator trebuie s[ v[ opereze, =i pe urm[ veni\i la mine s[ v[ desfigurez. Dumnealui ]i dus la revizie, mai a=tepta\i. +i impiegatul ]=i ]ntoarse spatele aplec`ndu-se pentru a lua un pumn de migdale cojite dintr-o lad[ deschis[ atunci pentru v[muire. A=tept cu resemnare. Privesc cu interes. Ascult cu admira\ie, dar nu pricep nimic, at`tea cuvinte ne]n\elese aruncate ]n jurul meu ]ntr-o limb[ necunoscut[. — Ad[ cabotajul... d[-i conosamentul... o sut[ bruto... l-ai plumbuit? rupe-i plumburile... d[-i duplicatul... ia scrisoarea de tr[sur[... ad[ tariful... unde-i declara\ia?... ce-i cu tranzitul?...

277 Jean Bart treci la verificare... d[ factura... nu-i manifestul... L-ai operat? desfigureaz[-l... Ce mic =i ce umil m[ sim\eam ]n ignoran\a mea acolo ]n magazia v[mii. Ce n-a= fi dat s[ am ]n acele momente la ]ndem`n[ un dic\ionar s[ caut termenii tehnici, s[ pot ]n\elege, s[ pot p[trunde ]n\elesul acelui complicat mecanism profesional, care func\iona sub ochii mei cu o precizie =i siguran\[ des[v`r=it[. Am[r`t m[ ]ndreptai spre ie=ire, s[ pot sorbi afar[ aerul curat pe cheiul Dun[rii. U=a era baricadat[ de c`teva l[zi =i butoaie deschise pentru v[muire. Un negustor oferea respectuos unui impiegat vamal o pung[ de curmale „pentru acas[ la copila=i“. Altul ]mpacheta trei s[punuri roze, parfumate, „tot pentru acas[, ca monstr[ lui madame Sofi a d-lui impiegat“. Dup[ vreo dou[ ore de a=teptare v[d pe domnu taxator care se ]ntorcea de la revizie. Un b[tr`n ]nalt =i adus pu\in de spate. La m`neca hainei poart[ cusute trei buc[\ele de galon ]ngust — un fel de grad de c[pitan de vam[. }i spun =i lui pricina mea ar[t`ndu-i avizul. — Nu v[ pot opera p`n[ nu v[d duplicatul. — Apoi de unde s[-l am? Cred c[ trebuie s[ fie aci la biroul d-voastr[. Domnu taxator, dup[ ce ]mi arunc[ o c[ut[tur[ ]n[crit[, strig[ r[stit la un b[iet din biurou: — Ghi\[!... ia vezi unde-i duplicatul domnului. }n fundul magaziei, ]ntr-un fel de cu=c[ de lemn cu geamuri, era o mas[ alb[, nevopsit[, ]nc[rcat[ cu h`rtii =i condici — biroul d-lui taxator — l`ng[ c[lim[ri, o cea=c[ de cafea turceasc[ ]ngropat[ ]ntr-o movil[ de h`rtie-moned[. — Nu se g[se=te duplicatul. Veni\i m`ine diminea\[, ]mi spune scurt domnu taxator, care ]=i ]mpacheta cu grij[ c`teva scrumbii s[rate alese dintr-un butoi deschis pentru v[muire. — Ei bine, zic eu cu sup[rare, dar ce-i de f[cut s[ pot intra ]n st[p`nirea lucrurilor ce mi-au sosit? Spune\i ce taxe am de 278 Jurnal de bord pl[tit =i da\i-mi lucrurile mele. D-l taxator ]=i ridic[ capul, ]=i ]ncre\i spr`ncenele =i, dup[ ce m[ fix[ o clip[ cu buzele str`nse, ]ncepu sacadat: — Noi nu putem c[lca legile. Formalit[\ile vamale sunt sfinte. Ne facem datoria de func\ionari. A=a cu favoruri de acestea se defraudeaz[ fiscul statului... „Se defraudeaz[ fiscul statului“, aceste vorbe, rostite c-un asemenea ton, ]mi f[cuse pesemne o impresie a=a de vie c[-mi suna mereu ]n minte =i dup[ ce p[r[sisem magazia v[mii, pe c`nd m[ plimbam singur ]n lungul cheiului Dun[rii, unde sufla o adiere de v`nt r[coritor. M[ ]ndreptasem ab[tut spre cas[, c`nd m[ ajunse din urm[ Moritz, de la „Interoceanica“. Voios, sur`z[tor ca totdeauna, m[ opri b[t`ndu-m[ pe um[r. — Ei, ce-ai f[cut? Ai terminat cu vama? Eu sunt gata de mult, operat =i deja lichidat. — Eu, zic, n-am reu=it s[ fiu operat... nu se g[se=te dupli- catul... mi-a spus c[ a=a se defraudeaz[ fiscul statului. Moritz r`de cu poft[ =i, dup[ ce m[ ia de bra\ cum e obiceiul lui, ]ncepe a-mi vorbi cu bl`nde\e ]ntr-un ton protector: — Iac[ ce ]nseamn[ s[ nu fii om de afaceri. Apoi d-ta n-ai v[zut acolo pe biurou l`ng[ c[limar[, cafeaua =efului? Mare lucru era s[ pui ceva acolo l`ng[ cea=c[... nu zic s[ mituie=ti pe un func\ionar corect, nu cere nimeni asta, fereasc[ D-zeu, nici nu =ade frumos... dar cine nu trateaz[ pe un impiegat cu o cafea turceasc[?... se cheam[ c[ e o recuno=tin\[ pentru un om care ]\i face un serviciu personal... care func\ionar poate refuza o trata\ie? vezi, pentru afaceri trebuie s[ ]n\elegi, trebuie s[ =tii cum s[ iei oamenii... +i Moritz, plec`nd de la cafeaua =efului, ]ncepu s[-=i dezvolte teoriile sale de psihologie experimental[ aplicate ]n diferitele straturi sociale, pentru a m[ face s[ ]n\eleg, ]n general, mecanismul afacerilor comerciale, =i ]n special, tainele formalit[\ilor vamale. 1922

279 Jean Bart

RAIUL-LUPILOR

De trei s[pt[m`ni umblam pe malul Prutului, cu ni=te ridic[ri topografice pentru regularea frontierei. Ajunsesem cu lucrarea p`n[ la marginea unei p[duri str[vechi. Fermecat de frumuse\ea unei zile aurii de toamn[, s[tul =i ame\it de at`tea unghiuri, azimuturi =i triangula\ii, m[ culcasem cu mantaua f[cut[ pern[ sub cap, pe salteaua moale de mu=chi verde, la r[d[cina unui ulm b[tr`n =i falnic, parc[ anume pus de straj[ la cap[tul potecii care t[ia ]n curmezi= p[durea bogat[, ca peria de deas[. Stam la umbr[ sub strea=ina de frunze =i sorbeam ad`nc mirosul ]mb[t[tor de tei, pe care-l cernea adierea v`ntului prin desimea ]ntunecat[ a p[durii. Singur, ]n t[cerea tainic[ a firii amor\ite, visam cu ochii ]n- chi=i pe jum[tate, abia urm[rind p`nza apei Prutului, ce =er- puia alene ]n scurte cotituri p`n[ se pierdea ]n zare. Departe, =esurile p[reau c[ se-mpreun[; vederea ]n=elat[ =tergea hotarul =i nu se mai deosebeau p[m`nturile de dincoace de cele de dincolo de peste Prut. Pe cerul limpede, un singur noura= alb ]=i destr[ma marginea de coama dealurilor din Basarabia. Privind spre hotarul marii ]mp[r[\ii ruse=ti, m[ ]ncerca aceea=i sfial[ care m-apas[ de c`te ori p[=esc grani\a \[rii mele. P[m`ntul, pe care ]l sim\i tare =i sigur sub t[lpile picioarelor, cu c`t[ bucurie ]l pre\uie=ti atunci c`nd de pe \[rm prive=ti apa ]n largul necunoscutei =i mi=c[toarei m[ri! Nici o vietate nu sim\eam ]n jurul meu. Frunzele abia se cl[tinau molatic pe codi\ele lor sl[bite, =optind sfioase ]n limba lor o prevestire trist[, pe care le-o suflase v`ntul celor dint`i fiori de toamn[. Leg[nat de fream[tul p[durii, somnul m[ fura pe nesim\ite. Nu =tiu c`t am z[cut ]n toropeala asta dulce a lenei p`n[ ce pofta de fumat m[ ]nvinse. Scotocindu-mi toate buzunarele, m-am ]ncredin\at c[ n-am nici un chibrit. A=teptam. Mi se p[rea

280 Jurnal de bord c[ aud ni=te zgomote ]n dep[rtare. }mi ascu\ii auzul. Ecoul unor b[t[i rare =i m[surate c[dea adus de v`nt ]n ni=te oft[ri ad`nci, sc[pate din inima p[durii. Erau lovituri de secure — t[ia cineva lemne departe. }ntr-un t`rziu, c`nd lumina ]ncepu s[ scad[ =i-o umbr[ fumurie prinse a ]nv[lui dealurile de peste Prut, m[ hot[r`i s[ m[ ]ntorc ]n sat. Un om se ivi ie=ind din p[dure. Se opri sub bolta de frunze, ]n cap[tul potecii care str[pungea ca un tunel ad`nca ]ntunecime a p[durii. — Bun[ vreme, b[dic[!... nu cumva ai vreun chibrit la ]ndem`n[, c[ a=tept cu \igara f[cut[ de-un ceas? — Poi!... chibrituri nu prea putem avea, dar om sc[p[ra o \`r[, =i foc pentru o \igar[ tot trebuie s[ g[sim. }n timp ce el ]=i scotea amnarul =i iasca din chimirul lat, b[tut ]n \inte galbene, eu ]l cercetam din ochi. }nalt, adus pu\in de spate, cu pletele c[runte, ni=te spr`ncene stufoase ]i umbreau ochii mari =i negri. }=i \inea sub\ioar[ securea, =i minteanul scurt ]i sta aruncat numai pe-un um[r. Dintr-o dat[ ]mi pl[cu ]nf[\i=area =i vorba lui a=ezat[. Sim\ii c[ am ]n fa\[ un om al p[m`ntului, cump[nit la vorb[ =i la judecat[. Am aprins \igara =i i-am dat pachetul meu de tutun. — }i de cel bun, de ora=. Am pornit-o am`ndoi al[turi pe marginea p[durii, spre malul Prutului. Suflarea ascu\it[ a unui v`nt de nord ]ncepu a se sim\i deodat[; v`rfurile copacilor se plecar[, lovindu-se ]ntr-un vuiet prelung =i tulburat. — A ]nceput iar s[ sufle Cazacul cu schic de z[pad[. — Care Cazac, ]ntreb eu. — A=a-i zicem noi v`ntului ista care ne vine de dincolo, de la muscali. Apoi t[cu. Sim\eam cum m[ cerceteaz[ cu coada ochiului din mers.

281 Jean Bart

Avea s[-mi spuie ceva =i nu =tia cum s[ ]nceap[. — M[ rog matali, s[ nu v[ fie cu b[nuial[, dar pe la noi prin sat c`nd ajunge\i cu m[suratul p[m`ntului?... c[ v[ a=teapt[ oamenii ca pe Hristos. — Apoi eu m[sor numai grani\a, nu sunt trimis pentru ]mp[r\ire de p[m`nt, cum ve\i fi crez`nd. Un z`mbet de ne]ncredere ]i alunec[ pe buze, sub musta\a groas[, t[iat[ scurt. — Doar Prutul e grani\a noastr[... dar eu ]mi dau cu ideea c[ dac[ te-apuci s[ m[sori p[m`ntul, trebuie s[-l ]ncepi de undeva, de la un cap[t... +i statul a g[sit s[-l ]nceap[-de-aici, de pe marginea Prutului. }n zadar am ]ncercat s[-l fac s[ ]n\eleag[ c[ eu nu sunt venit s[ lucrez pentru ]mp[r\ire de p[m`nt. M[ ascult[ cu ne]ncredere, urm`ndu-=i judecata lui. — Apoi mai bine face statul acum c[ trimite alde d-voastr[, c-a v[zut =i el ce-au p[timit bie\ii oameni cu ingineri de ceilal\i, \ivili... E drept c[ lumea s-a ]nmul\it, dar statul are, slav[ Domnului, destul p[m`nt; ia s[ se fac[ odat[ ]mp[r\eala dreapt[... adic[ noi ai cui suntem?... nu suntem tot ai statului... c[ dac[ facem armat[ nu se cheam[ c[ tot noi ap[r[m \ara asta?... la uite, c`t vezi cu ochii tot sate r[z[=e=ti au fost din vechime. Dar am s[r[cit de tot acuma, =i hrisoavele pe care le avem de la +tefan cel Mare, cu c`te zece pece\i pe ele, le \inem acuma la icoane, c[ alta nu avem ce face cu ele. P[m`nturile noastre \ineau totuna, de colea, de la p[durea asta, ce-i zice Raiul-Lupilor, =i p[n[ dincolo de Prut, c`t prinde ochiul ]n zare, la geana cea de deal ]n Basarabia. Fr[m`ntat de g`nduri, ascultam ]n t[cere. Iar[=i f[r[ s[ vreau pusesem degetul pe rana dureroas[ pe care m[ feream s-o mai ating, de=i o vedeam s`nger`nd sub ochii mei la fiecare pas. Acela=i fel de judecat[ ]ncol\it ]n at`tea min\i, aceea=i pl`ngere ]n[bu=it[ ]n at`tea inimi, aceea=i c[ut[tur[ ]ncruntat[ o v[zusem sc[p[r`nd ]n ochii ]ntuneca\i ai tuturor acelora pe

282 Jurnal de bord care ]i ]nt`lnisem ]n satele de r[ze=i sc[p[ta\i, pe =esul s[r[c[cios al Prutului. De la o vreme pierdusem ]ncrederea ]n leacul cuvintelor m`ng[ietoare. Nu mai ]ndr[zneam s[ ]ncerc nimic, priveam =i ascultam ]ndurerat =i dezarmat, ca cioplitorul care-=i arunc[ dalta prea slab[ ca s[ ]nving[ t[ria unui bloc de st`nc[ de granit. Adev[rul crud adesea ]l ocoleam c-un fel de la=itate =i c[utam s[ fug schimb`nd =irul g`ndirii, de aceea m[ legam, de c`te-o vorb[ care-mi servea ca punte de sc[pare. — Raiul-Lupilor... de ce ]i spune p[durii aceleia Raiul-Lupilor? — Apoi dac[ a p[zit-o lupii... cum te g`nde=ti c[ s-a p[strat p[durea asta a=a de deas[ p`n[ acum? — Cum a fost p[zit[ de lupi? ]ntreb eu mirat. — Am avut noi aici un boier, conu Iorgu Tulbure, Dumnezeu s[-l ierte, c[ i-or fi putrezit =i ciolanele, dar amarnic[ inim[ de rom`n. Avea el ce-avea cu p[durarii, zicea el c[ n-a ]nt`lnit p[durar cinstit. +i ca s[ fac[ dovad[, i-a =i ]ncercat o dat[. Mai de mult, c`nd a fost el numit prefect, a str`ns pe to\i p[durarii din jude\ =i le-a spus c[ a venit ordin precum ca statul de-acum ]nainte a taiat leafa la p[durari. Care vrea s[ stea f[r[ leaf[, bine, care nu, at`ta pagub[. Vreo c`\iva au ]ncercat s[ zic[ ceva „...C[ e greu... cum o s[ tr[im a=a... c-avem case, copii...“ m[ rog, ca omul c`nd ]l str`ngi ]n chingi. Apoi au ie=it afar[ de s-au sf[tuit ei ]ntre ei ce-i de f[cut. Dup[ aceea s-au ales c`\iva care au intrat la prefect =i-au zis c[ to\i p[durarii s-au hot[r`t s[ r[m`n[ la posturile lor =i f[r[ leaf[, c[ dac[ au apucat meseria asta, se \in de ea. „Bine, oameni buni, dac[-i a=a, duce\i-v[ pe la posturile voastre =i c[ta\i de v[ face\i datoria =i serviciul vostru ca =i p`n[ acum, le-a spus conu Iorgu, =i cic[ a prins a z`mbi acru pe sub muste\ile lui ro=ii \epoase. N-a trecut mai mult ca vreo dou[ luni =i iar a pus s[-i cheme la prefectur[ pe to\i p[durarii din jude\. Au prins a se bucura oamenii, g`ndind c[ are s[ le dea leafa de mai ]nainte.

283 Jean Bart

C`nd colo, prefectul le spune c[ statul a pus o tax[ de cincizeci de lei pe an pentru oricine vrea s[ aib[ dreptul de a fi p[durar la stat. Au ]nceput p[durarii a se pl`nge, „c[ dup[ ce li s-a taiat leafa acuma li se pune =i tax[... c[ de unde au s[ pl[teasc[ ei at`\ia bani“, dar la toat[ urma s-au ]n\eles s[ pl[teasc[ taxa =i s[ r[m`ie ]n slujb[, c[ dac[ asta li-i meseria, ce au s[ fac[ alta. Atunci l-a prins un r`s amar pe conul Iorgu =i unde a s[rit deodat[ de pe scaun =i-a ]nceput a se r[sti =i a ]njura: „Afar[, mi=eilor... voi sunte\i omizile p[durilor!...“ =i i-a dat pe to\i afar[ din slujb[. A pus pe al\ii noi, dar nici aceia nu au fost mai buni dec`t cei vechi. Dup[ ce-a ie=it conul Iorgu din prefectur[ =i s-a retras aici pe Prut, la mo=ia p[rinteasc[, cel dint`i lucru care J-a f[cut a fost s[ dea afar[ pe to\i p[zitorii pe care i-a g[sit pe mo=ia lui. „Nu am ]ncredere ]n oameni, zicea el, am s[-mi aduc lupi s[-mi p[zeasc[ mo=ia.“ +i de-atunci picior de om n-a mai c[lcat ]n p[durea aceea, nici sc`r\`it de fer[str[u, nici bonc[nit de secure, nici bubuit de pu=c[ nu s-a mai auzit pe-acolo, fereasc[ Sf`ntul! Cum murea omului o vit[, boierul o =i cump[ra, ba trimitea prin satele vecine de aduna toate vitele pierite, ducea hoiturile p`n[ ]n marginea p[durii, =i fiarele momite de miros veneau de-=i luau tainul; ]l sf`=iau, lu`ndu-=i fiecare partea cu care intra la ]ntunericul p[durii ca s[ se osp[teze. Nu era chip s[ la=i noaptea afar[ vreo vit[. Se ]nmul\iser[ dih[niile, de parc[ veneau din toate p[r\ile lumii, ca =i cum ar fi mers vestea de la unii la al\ii c[ acolea-i traiul bun, a=a se str`ngeau. Mai cu seam[ iarna veneau pot[ile de lupi pe ghea\[ de peste Prut. Cre=tea =i se ]ndesa s[lb[ticindu-se p[durea asta neumblat[. Copacii ]=i ]nc`lceau crengile, c[ nu mai era chip de str[b[tut; frunzele c[zute se spulberau de v`nturi =i de v`rtejuri, se str`ngeau ]n troiene, unde z[ceau putrezind ]n umezeala p[m`ntului, p`n[ la care nu mai r[zbea niciodat[ lumina soarelui. Era c`te-o urgie de iarn[ geroas[, de cr[pau pietrele =i ]nghe\au p[s[rile pe crengile copacilor, c[z`nd jos moarte ]n

284 Jurnal de bord z[pad[, =i la noi ]n sat nici o leg[tur[ de usc[turi nu era slobod omul s[ ridice din p[durea boierului. Ardeau =i oamenii stuf din b[l\ile de pe =esul Prutului. „M`nca-l-ar lupii pe care ]i iube=te el!“ a=a ]l bl[st[mau femeile din sat pe conu Iorgu, c`nd li se r[cea vatra ]n cas[. +i bl[st[mul s-a ]mplinit ]ntocmai. }ntr-o noapte, prin postul Cr[ciunului, viscolea amarnic =i mugea v`ntul de nu era chip s[ sco\i capul afar[, se auzeau urletele lupilor pe sub ferestrele caselor, de ne minunam cu to\ii ce poate s[ fie. +i c`nd s-a luminat de ziu[, tot satul aflase c[ pe conul Iorgu Tulbure l-au m`ncat lupii ]n marginea p[durii. Nu i-au g[sit dec`t picioarele de la genunchi ]n jos b[gate ]n cizmele lui de iuft rusesc, d`rele ro=ii pe albul z[pezii se perdeau ]n desi=ul p[durii, =i vreo c`teva zdren\e din ]mbr[c[mintea sf[=iat[ de dih[nii ]n lupta lor. Ce s[ fi c[utat boierul pe-acolo pe-o a=a noapte? Prepusuri =i scornituri au fost multe, dar nu s-a putut nimic dovedi. Cic[ se ducea el uneori noaptea la moara de v`nt de pe deal, din marginea p[durii. E drept c[ mor[ri\a, nevasta lui Toma Nistor, era o =erpoaic[ de femeie f[r[ pereche, cu ni=te ochi plini de foc =i de p[cate. Unii ziceau c[ oamenii l-ar fi ucis =i pe urm[ l-ar fi adus ]n marginea p[durii, ca s[-l rup[ lupii =i s[ nu se mai cunoasc[ urma. Al\ii ziceau c[ au auzit \ipete, dar anume n-au voit s[ ias[ s[-i dea ajutor. Pe mo=ie, dup[ el, a intrat fecioru-so, conul |ilic[, dup[ ce s-a ]ntors din str[in[tate. }n vreo patru ani el a b[tut mo=ia la c[r\i =i pe urm[ s-a ]mpu=cat; acuma o \ine un boier de la Bucure=ti.

Povestirea era pe sf`r=ite c`nd am intrat pe poarta satului. F[r[ s[ vreau mi-am ]ntors capul ]napoi spre Raiul-Lupilor. P[durea cea ]ntunecat[ =i plin[ de taine p[rea o pat[ neagr[ pe orizontul ]ns`ngerat de fl[c[rile apusului. 1913

285 Jean Bart

O PROTESTARE POSTUM{

Terminasem afacerea pentru care m[ dusesem la tribunalul din ora=ul C... Era o zi mohor`t[ de toamn[. Afar[ ]ncepuse o ploaie rece, iar pe s[lile de a=teptare ale tribunalului, curentul =i umezeala te p[trundeau p`n[ la oase. Mai mult ca s[ m[ ad[postesc, intrai ]n sala de =edin\[. }mi aduc bine aminte c[ era un proces ]ntre doi arenda=i fo=ti tovar[=i la o mo=ie. De paisprezece ani ]n =ir avoca\ii p`r`tului reu=eau s[ g[seasc[, la fiecare ]nf[\i=are, c`te un motiv de am`nare a judec[\ii. }n lini=tea rece =i solemn[ a s[lii de =edin\[ se auzea numai glasul avocatului, care ridicase un nou incident =i c[uta s[ conving[ pe onoratul tribunal c[ trebuie s[ se am`ne procesul =i de ast[ dat[. Cum stam pe col\ul meu de banc[, l`ng[ u=[, ascult`nd cu sfin\enie, deodat[ aud r[sun`nd ni=te fluier[turi haiduce=ti =i o izbucnire de... „Huideo!... Ho!... Ho!... Chioaro!... Ho!...“ ni=te strig[te a=a de groaznice, c[ zguduiau cl[direa din temelii. Nu ]n\elegeam ce putea s[ fie: vreun scandal, vreo ]nc[ierare ]ntre lumea din sal[? Mi se p[rea foarte ciudat faptul c[ nimeni nu se sinchisise de ]nt`mplarea asta. Numai pre=edintele, care dormita, rezemat ]ntr-un cot, a tres[rit pu\in; =i-a ]ncruntat spr`ncenele, dar n-a f[cut nici o mi=care. Aprodul de l`ng[ u=[ nici nu s-a clintit. Avocatul =i-a continuat pledoaria ]nainte, ca =i cum nu s-ar ]i ]nt`mplat nimic. N-am putut r[bda, eram curios s[ =tiu ce se ]nt`mpl[ afar[. Am ie=it pe u=[ ]n v`rful picioarelor. Pe sal[ lumea ]=i c[uta de treab[ ca de obicei. Nimic deosebit. Vreo doi avoca\i, ]n robele lor flutur[toare, se plimbau vorbind, c[ut`nd s[-=i conving[ clien\ii. }ntr-un col\, mai mul\i \[rani, =ez`nd pe vine, rezema\i de perete, ascultau pe un misit care le vorbea ceva. Un gardist ]=i f[cea \igara lini=tit ]n fa\a unui jandarm rural, l`ng[ o fereastr[. — M[ rog, ]ntreb eu pe gardist, n-ai putea s[-mi spui ce-au fost huiduielile acele mai adineauri pe sal[?

286 Jurnal de bord

— la nimic, domnule... un \[ran \icnit care are n[ravul ista. M[ uit pe fereastr[ =i v[d aproape de poart[ un \[ran cu sumanul sur murdar de noroi, cu o c[ciul[ lat[ ]n fund, cum poart[ de obicei ciobanii. Tocmai se oprise s[-=i lege a\ele de la opinci, c[ci i se t`r`iau pe trotuarul ud de ploaie. Era un om slab, uscat, cu barba ne]ngrijit[, cu ni=te ochi alba=tri tulburi. R[spunsul gardistului ]n loc s[ m[ l[mureasc[, ]mi a\`\ase mai mult curiozitatea. — M[ rog, dar pe cine huiduie el? Din ce cauz[ face asta? — Apoi nu-\i spusei c[ a=a-i n[ravul lui. N-ai ce-i face. Dac[ g[se=te deschis[ u=a s[lii de =edin\[, trage o ]njur[tur[ \ap[n[ judec[torilor =i pleac[. Dac[ nu, apoi se opre=te ]n fa\a statuii celei de colo, de sus, deasupra sc[rilor, femeia ceea legat[ la ochi =i cu balan\a ]n m`n[. Pe aceea are el n[caz mare, cic[ e sf`nta drept[\ii. Dup[ ce strig[ la ea: „Ho! chioara dracului!...“ pleac[ lini=tit iar la Balt[, c[ el ]i tocmit acum la vite, pe mo=ia domnului Costic[ Apostoliu. — Dar din ce cauz[ face el asta? ]ncerc din nou a descoase lucrurile. — Cic[ a avut el o chestie aici, la tribunal, =i de-atunci a r[mas cu patima asta. Ce anume o fi fost nu \i-a= putea spune, dar e aici domnul Tache Bufegiu, cel mai vechi om din tribunal, el le =tie pe toate. Am plecat pe sal[. }n cap[t, dup[ camera avoca\ilor, sala era desp[r\it[ printr-un paravan de sc`nduri, acoperite cu gazete ilustrate. Deasupra u=ii, pe un carton, era scris cu litere de m`n[: „Local de Debit =i Bufetul Onor. Tribunalului“. Am intrat ]n[untru. La tejghea, cu spatele spre rafturile pline cu r`nduri de pachete, sta o feti\[ b[lan[, cu p[rul buclat. A=a de ad`ncit[ era ]n citirea unei fascicule de roman, ]nc`t nici nu =i-a ridicat ochii de pe r`nduri c`nd mi-a ]ntins pachetul de \ig[ri pe care ]l cerusem. M[ a=ez pe un scaun =i desfac un jurnal. L`ng[ fereastr[, un b[tr`n cite=te Universul. }l observ cu aten\ie. Un cap mare, ple=uv, o frunte ]ncre\it[, barbi=on

287 Jean Bart alb =i ni=te ochi mici, p[trunz[tori, care lucesc prin sticlele ochelarilor rotunzi, ]nc[leca\i pe un nas coroiat. }mbr[cat ]ntr-o redingot[ lustruit[, cu poale foarte lungi, domnul Tache Bufegiu, cel mai vechi om din tribunal, are o ]nf[\i=are interesant[. A=tept p`n[ termin[ de citit jurnalul =i m[ hot[r[sc s[ ]ntreb: — Am auzit c[ sunte\i de mult pe aici, trebuie s[ =ti\i ce-i cu omul acela care huiduia mai adineauri pe sala tribunalului? — Domnul se vede c[ nu-i de prin partea locului?... pardon!... cu cine am onoare? +i dup[ ce ]i spun numele, domnul Tache Bufegiu ]=i trage scaunul l`ng[ mine =i strig[ cu glas poruncitor: „M[ndi\o!... dou[ cafele turce=ti cu caimac.“ — Domnul meu, nu ca s[ m[ laud, dar pot zice f[r[ team[ de a fi comb[tut c[ sunt cel mai vechi om din tribunalul local, ca s[ zic a=a, edecul tribunalului. Am schimbat optsprezece preziden\i, cunosc pe degete toate chestiile de drept care au trecut pe aici, dar ]nc[ o spe\[ a=a rar[ cum a fost cu procesul omului ista n-am pomenit. M[ rog, ce-i zice d-ta, dac[ bun[oar[, ]ntr-o bun[ zi, autorit[\ile ]\i fac toate actele ]n regul[, prin care se arat[ precum c[ d-ta e=ti mort?... Nu prea ]n\elegeam bine ce voia s[-mi spuie, totu=i ]i r[spund: — Am s[ dovedesc c[ sunt ]n via\[. — He!... f[cu ]n\epat domnul Tache Bufegiu, nu zic ba, ai s[ po\i dovedi, dar \[ranul s[racu nu poate =i pace. C[ =i boul are limb[ lung[, dar nu poate s[ vorbeasc[. M[ rog, s[-\i spun cum se prezint[ cazul... nu z[u, e o spe\[ rar[. Individul ]n chestie, \[ran dintr-o comun[ de-aproape, ]l cheam[ Andrei Peni=oar[, ne=tiutor de carte, dar nu prost, avea p[m`nt cu chirie de la stat, vreo zece hectarii. Cum =i ]n ce fel s-a ]nt`mplat lucrurile nu \i-a= putea spune, dar at`ta =tiu c[ a intrat ]n du=m[nie cu perceptorul =i secretarul comunal.

288 Jurnal de bord

Ce-au f[cut ei, ce-au dres, c[ au ]ntocmit o h`rtie c[tre =eful ocolului domenial, precum c[ numitul locuitor fiind decedat =i neav`nd mo=tenitori, n-are cine pl[ti d[rile c[tre stat =i, ]n consecin\[, s[ fie deposedat de cele zece hectare de p[m`nt. Numitul decedat, care habar n-avea c[ du=manii l-au ]ngropat de-a binelea, se duce ]ntr-o bun[ zi la perceptor s[ pl[teasc[ d[rile, dup[ obicei. Perceptorul nu-i prime=te paralele =i-i r[spunde scurt c[ pentru d`nsul locuitorul Andrei Peni=oar[ nu mai exist[. Omul deodat[ nu s-a cam dumerit cum st[ lucrul, dar, ]n prim[var[, c`nd s[ bage plugul ]n \arin[, se pomene=te c[-i deposedat de p[m`ntul din care se hr[nea de at`\ia ani. S-a pl`ns omul la unul =i la altul, dar cine s[ stea s[-l asculte =i s[-l cread[. }n fa\a autorit[\ilor el era considerat ca mort. S-a dus =i la =eful ocolului domenial, precum ca s[ dovedeasc[ ]n fiin\[ c[ este viu =i c[ pe nedrept l-a deposedat. +eful ocolului ce era s[ fac[? Cum s[-l cread[ pe cuv`nt c[ este viu, c`nd el avea la dosar acte ]n regul[ c[ omul e mort, f[r[ mo=tenitori. I-a spus s[ fac[ o peti\ie pentru a se cerceta cazul. +eful ocolului trimite peti\ia, conform legii, subprefectului spre cercetare, subprefectul o ]nainteaz[ pe cale ierarhic[ secretarului comunal, care, de data asta, dovede=te cu acte c[ omul este disp[rut din comun[. La urm[, omul o ia pe calea judec[\ii. Face proces celui care luase p[m`ntul pe care ]l lucrase el. Era un cumnat al perceptorului. Apoi, d[ ]n judecat[ statul, m[ rog, ca omul f[r[ carte, se afund[ din ce ]n ce mai r[u. A pierdut peste tot, fa\[ cu actele doveditoare aflate la dosar. La toat[ urma, c`nd a v[zut omul c[ nu-=i poate dovedi dreptatea =i c[ a pierdut tot ce mai avea, s-a exaltat pu\in la minte, =i ]n =edin\[ a tras o ]njur[tur[ zdrav[n[ ]n fa\a tribunalului ]n complect.

289 Jean Bart

L-a arestat, l-a condamnat, dar c`nd =i-a terminat pedeapsa, cel dint`i drum l-a f[cut iar la tribunal, =i iar a tras o ]njur[tur[ =i o huiduial[ justi\iei. L-a arestat din nou, l-a b[tut la poli\ie, l-a trimis la jandarmi s[-l ]napoieze la urma lui, dar, dup[ c`teva s[pt[m`ni, cum s-a ]ntors ]n ora=, s-a ar[tat iar la tribunal ca s[-=i fac[ obiceiul. Acum a intrat la o mo=ie, p[ze=te vitele la Balt[ =i, de c`te ori vine prin ora=, d[ c`te-o rait[ la tribunal, =i, dup[ ce trage c`te-o huiduial[ tribunalului, se ]ntoarce ]napoi cuminte la treaba lui. N-are ce-i face, acum s-a ]nv[\at toat[ lumea cu el, nu face la nimeni r[u, at`ta patim[ are =i el... ce s[-i faci? He!... domnule... crede-m[, c[-s b[tr`n, cu administra\ia s[ nu te pui niciodat[, c[, dac[ o vrea s[ te frece, te freac[, domnule, c[ nici justi\ia nu poate s[ te scape. 1913

PRIMA DAT{

De necaz n-a m`ncat la pr`nz, s-a plimbat dou[ ore =i a fumat zece \ig[ri, a=a era de enervat domnul director Victor Ilia=, comisar titrat de clasa I, numit abia de patru luni ]n serviciu, ca director al poli\iei locale. Numai c`nd a constatat c[ ]n port-tabac nu mai avea nici o \igar[, s-a hot[r`t s[ intre ]n cafeneaua din centru, unde se g[sea concentrat[, la orice or[ din zi, ]ntreaga via\[ =i activitate a ora=ului. Cum a deschis u=a, s-a oprit ]n prag, lovit de mirosul greu, ]nec[cios =i acru al aerului ]mb`csit pe care-l consumau zilnic intelectualii provinciei. Dup[ prima clip[ de =ov[ial[, p[=i hot[r`t ]nainte, grav =i corect, cu m`na la p[l[rie, printre =irurile de mese, p`n[ ]n fund. C[ci d-l director avea felul s[u de a fi =i de a se prezenta; din ziua ]n care debarcase aci, p[stra aceea=i poz[ de o corectitudine aleas[, de o polite\e rece =i grav[, uneori distrat, alteori vis[tor, dar totdeauna corect =i grav. +tia cum s[-]ntrebuin\eze o anumit[ tactic[ pentru a se prezenta =i impune ]n ochii lumii de provincie. 290 Jurnal de bord

— O gingirlie sub\ire, fiart[ bine! r[sun[ glasul sonor al lui Auric[ chelnerul, care ajunsese a cunoa=te gustul fiec[rui client ]n parte, a=a c[ le comanda consuma\ia obi=nuit[ ]ndat[ ce vreunul se ar[ta ]n u=a cafenelei. E at`t de am[r`t azi d-l director, ]nc`t, prin norul de fum al unei \ig[ri speciale, abia ]=i arunc[ privirea ]n fund spre cas[, de unde ni=te ochi arz[tori ]i urm[resc mi=c[rile. Alt[ dat[ el observa ]n t[cere ceasuri ]ntregi pe casieri\a de zi, bruneta ceea, coapt[ =i m`ndr[, cu degetele ferecate ]n inele sclipi- toare. Nu c[ o privea cu vreo inten\ie oarecare, dar i se p[rea un subiect nostim, un cap de studii =i observa\ii interesante — mai cu seam[ c`nd se ]nro=ea emo\ionat[ de acordurile muzicii, care repeta anume, ]n fiecare zi, La belle brunette, valsul al c[rui titlu, Anghelachi capelmaistru ]l scrisese cu a=a ortografie ]nc`t publicul citea ]ntotdeauna: Labele brunetei.

De dou[ ore se chinuie=te s[ termine primul articol din Universul =i nu-i chip: r`ndurile ]i joac[ sub ochi, ar vrea .s[ nu se mai g`ndeasc[ la cele ]nt`mplate de diminea\[, =i-i peste putin\[. Mereu ]i vin ]n minte vorbele =i observa\iile prefectului, ale poli\aiului =i ale primarului. Acum se c[ie=te c[ nu le-a r[spuns a=a cum trebuia. Ce, oare n-a procedat bine =i corect?... Nu =i-a f[cut dec`t datoria =i nimic mai mult dec`t datoria. +i, ]n definitiv, ce-a f[cut pentru a st`rni o adev[rat[ furtun[, ridic`nd ]n picioare toate autorit[\ile ora=ului? A f[cut cu o sear[ mai ]nainte o simpl[ descindere la Iani Cafegiu, ]n acel tripou ordinar, ]n care se jefuiesc oamenii la jocul de c[r\i; a confiscat banii =i mobilierul, ]ncheind cuvenitul proces-verbal, pentru a da pe contravenient ]n judecat[. A lucrat conform legii, cum scrie la carte, ]ndepli- nind procedura ]ntocmai =i corect. Unde-i, m[ rog, abuzul de putere care i se imput[ acum? Asta e crima de care s-a f[cut vinovat =i pentru care stau gata s[-l sf`=ie toate autorit[\ile: poli\ia, prim[ria =i prefectura?... Nu, nu se mir[ de poli\ai, care nu poate fi considerat dec`t ca o brut[, care i-a primit procesul-verbal r`z`nd de i se scutura 291 Jean Bart burta: „Da’ aprig mai e=ti, mititelule!... ce te repezi=i a=a... mai sunt al\ii, cu ixpirien\[ =i practic[ mai ceva=ilea“... La ce te po\i a=tepta de la un b[tr`n din cadrele vechi ale poli\iei, ]nn[r[vit ]n rele, care nu =tie dec`t s[ bea, s[ sf[n\uiasc[ =i s[ fumeze cu \igareta lui de chihlimbar de jum[tate metru lungime. Dar prefectul!... ei, la asta nu se a=tepta: oricum, om serios, cu greutate, cu preten\ii de cultur[; cine ar fi crezut c[ poate s[ judece lucrurile ]n a=a mod. „Prea te precipitezi, tinere... mai ]nt`i trebuie s[ cuno=ti localitatea =i oamenii pentru a =ti cui trebuie s[-i faci procese de contraven\ie =i cui nu... Sunt interese politice locale care... }n definitiv caut[ mai ]nt[i =i te ini\iaz[... altfel trebuiesc luate lucrurile...“ +i cu ce ton i le spusese toate aceste... a!... nu-=i va ierta niciodat[ lipsa asta de energie... de ce nu i-a r[spuns a=a cum i se cuvenea? Ei... unde sunt iluziile cu care intrase ]n noua meserie, c`nd hot[r`se s[ se devoteze ei cu trup =i suflet!... Cu pu\in[ st[ruin\[ ar fi putut intra ]n magistratur[, c[, slav[ Domnului, are =i el rude care reprezint[ c`teva voturi, =i, oricum, nenea Costic[ poate el ceva c`nd a reu=it cu majoritate zdrobitoare la alegerile de ast[-iarn[ la Tecuci. Dar nu, a preferat, de=i avea licen\[, s[ intre ]n poli\ia nou[ care se organiza =i cerea elemente culte =i titrate. }ntr-adins se ceruse ]ntr-un ora= str[in =i nu ]n locul lui natal, numai pentru a-=i putea face datoria =i serviciul ]n con=tiin\[. Visase o via\[ nou[, aventuroas[, o via\[ de munc[ =i emo\iuni; a urm[ri cu pasiune cele mai delicate afaceri poli\iene=ti; pentru amorul meseriei a se expune la orice pericol; a moraliza, a reforma personalul n[r[vit, a ajunge la idealul unei poli\ii moderne ca =i ]n Occident, a parveni ca poli\ia s[ fie o a doua magistratur[, respectat[ =i apreciat[... +i c`nd colo... ce deziluzie! La ce-i folosise at`tea chinuitoare examene de Drept?... Pentru ce ]=i b[tuse capul cu criminalitatea lui Tarde, cu memoriile lui Goron... cu o ]ntreag[ bibliotec[ pentru care =i acum pl[tea ratele ]nt`rziate?...

292 Jurnal de bord

Unde =i c`nd va aplica m[car o iot[ din c[r\ile care z[ceau movil[ pe mas[ =i ]n geamandanul burduf de sub pat?... La fiecare m[sur[ =i reform[ nu ]nt`lnea dec`t piedici; de patru luni ]n serviciu =i nu instruise nici o afacere mai frumoas[, nici o crim[, nici un viol, nimic interesant. }n provincia asta infect[ nu se ]nt`mplau dec`t be\ii ordinare, b[t[i =i scandaluri de c`rcium[. P`n[ acum nu =i-a pus isc[litura dec`t pe condicu\ele de la biroul de servitori =i pe statele de leaf[ de la sf`r=itul lunii. O via\[ stearp[ =i monoton[, t`r`ndu-se dup[ un program neclintit, ]ntre birou, birt =i cafenea. +i pentru o mizerabil[ leaf[, care nu-\i ajunge nici pentru a-\i achita cartela de la birt, trebuie s[ supor\i acest mediu obscur =i infect, s[ stai, fiind totdeauna corect, ]ntr-un cerc de oameni ordinari =i ignoran\i, care nu =tiu dec`t a ciupi mita contribuabililor... „Ha!... poli\ie modern[!... Asanarea moravurilor... A doua magistratur[!... Mofturi!... Spoial[!... Barbarie!...“ scr`=ni d-nul director =i se ridic[ b[t`nd enervat cu pumnul ]n masa de marmor[. — }ndat[ la domnu!... — Casa!... plata =i un pachet de „dame“ la domnu!... se auzi iar sonor glasul lui Auric[ chelnerul. }n strad[ aerul era curat =i rece. D-l director se mai ]nsenin[ pu\in, totu=i ]i flutura pe buze un z`mbet de amar[ ironie. }ncheindu-se corect la hain[, plec[ ]n sus, cu pa=i largi, admir`ndu-=i dunga pantalonilor c[lca\i ]n ziua aceea. „Hm!... eram sigur, imbecilul de +tefanachi se \ine ca umbra de mine.“ Imbecilul de +tefanachi era un agent secret — dup[ cum se recomanda el singur — ]ns[rcinat de poli\ai a urm[ri zi =i noapte pe noul director, doar s-o putea s[-l aib[ la m`n[ cu ceva. Dup[ ce-=i f[cu obi=nuita plimbare, p`n[ ]n dreptul prefecturii, se ]ntoarse ]napoi, =i, cum era r[coare, voi s[ intre pe la croitor pentru a-=i lua pardesiul dat la reparat. Dar se opri, aduc`ndu-=i aminte c[ mai are de dat ]nc[ 76 lei — nu c[ n-ar fi putut am`na oric`t ratele la croitor, dar voia s[ fie corect =i de aceea se hot[r] s[ a=tepte p`n[ la leaf[.

293 Jean Bart

}n u=a cafenelei se ]nt`lni ]n fa\[ cu Iani Cafegiul, care-l salut[ respectuos; cum nu-l putea ocoli, d-l director, st[p`n pe sine, ]i vorbi cu bl`nde\[: — Bonjour! d-l Iani, po\i veni la poli\ie s[-\i ridici banii =i mobilierul. Din partea mea, personal, nu am nimic... eu nu mi-am f[cut dec`t datoria... m[ rog, e logic sau nelogic?... Dar nu ]n\eleg cum ai f[cut ca toate autorit[\ile s[-\i ia ap[rarea? — E lo\igo, d-l directoru... m[ scuza\i... sunte\o omo buno, ma pre seriozo e tinero... ]ns[ pe urm[ o s[ ]n\ilege\i cum merge treaba la noi... Iani se gr[bea s[ plece. V[ saluto cu respectu! +i ]n momentul c`nd ]i ]ntinse m`na, d-l director, sim\ind ceva rece g`dil`ndu-l ]n palm[, ]=i retrase m`na scurt; atunci un z`ng[nit de argint r[sun[ repetat =i trei patace de c`te 5 lei se rostogolir[ de-a dura pe trotuar. Directorul r[mase o clip[ z[p[cit, urm[rind cu ochii mersul patacelor, dup[ care +tefanachi se repezi pe br`nci s[ le prind[. Dup[ primul moment de nedumerire, d-l director explod[ cu o indignare furioas[. Iani ]ns[ o =terse gr[bit, uit`ndu-se mereu ]n urm[, s[ vad[ dac[ nu se \ine cineva dup[ el. +tefanachi agentul, care nu pricepea ]nt`i cum s-a ]nt`mplat lucrul, se minuna cu m`na la gur[: „Mai mare ru=i- nea, asta n-am p[\it-o niciodat[, dar cum, Doamne iart[-m[, le-o fi sc[pat din m`n[?“ Lumea din cafenea se alarmase, se ]ntrebau unii pe al\ii despre cele ]nt`mplate, to\i se gr[m[deau pe la ferestre; s-au ]ntrerupt toate jocurile. Ca fulgerul s-a r[sp`ndit vestea prin cafenele =i ]n tot ora=ul. Cazul era comentat ]n felurite chipuri. Au fost discu\ii violente ]ntre taberele vr[jma=e, care s-au format ]n c`teva momente pentru =i contra directorului. Unii ]l considerau un grandoman exagerat, al\ii sus\ineau c[ e un ageamiu, sau c[ face parad[ =i fasoane de cinste. Foarte mul\i dovedeau, pur =i simplu, c[ directorul a fost un prost c[ n-a primit banii. S-au g[sit =i c`\iva care ]=i ar[tau ]n gura mare sincera lor admira\ie pentru acest t`n[r corect, ]nc`t vorbeau cu entuziasm

294 Jurnal de bord de indignarea sublim[ cu care — sus\ineau ei — c[ au v[zut cum d-l director aruncase banii ]n obrazul acelui corup[tor, care voia s[ cumpere cu o mizerabil[ sum[ de 15 lei con=tiin\a unui func\ionar titrat. De=i, dup[ cum se vede, p[rerile erau ]mp[r\ite, eroul zilei, m`ndru, cu un calm admirabil, p[rea c[ nici nu voie=te a da aten\ie celor ce se vorbeau pe socoteala sa. D-l director ]n seara aceea fericit[ se plimb[ p`n[ t`rziu, c[lc`nd corect, falnic =i mul\umit de sine, asemenea unui general ]n seara zilei unei victorii str[lucite. Era aproape miezul nop\ii c`nd d-l director, pip[ind prin ]ntuneric, d[du cu m`na, pe birou, de un plic a=ezat l`ng[ chibritelni\[. Ner[bd[tor, ]nainte de a aprinde lum`narea, cu chibritul ]ntre degete, aproape s[ se frig[, observ[ cercet[tor plicul. Era ]nchis =i f[r[ adres[. La lum`nare ]l desf[cu gr[bit =i... mirare... }n[untru trei h`rtii de c`te 20 lei. De unde =i cum? Mister!... A r[mas c`teva minute uimit, ]ntorc`nd plicul pe o parte =i pe alta... „Hm!... a ]n\eles... e teribil, domnule, cu ce ]nc[p[\`nare se urm[re=te coruperea func\ionarilor corec\i!..“ ]=i zise d-l director, arunc`nd h`rtiile pe birou. Ce-i de f[cut acum?... Trebuie s[ procedeze sistematic. O s[ le dea a doua zi ]n m`na prefectului... ce mutr[ o s[ fac[!... Dar prefectul a plecat ]n seara asta la Bucure=ti. Poli\aiului?... nici vorb[ c[ nu, bruta asta ar fi ]n stare s[ bage banii ]n buzunar =i s[-i r`d[ cu cinism ]n fa\[. Dac[ ar fi scris[ adresa pe plic s-ar cunoa=te poate scrisul lui Iani pe care l-ar da ]n judecat[... ar fi un proces celebru... Curios caz. La asta nu s-a g`ndit niciodat[: s[ vii acas[, s[ g[se=ti de-a gata o sum[ de bani =i... culmea, s[ fii ]n a=a situa\ie s[ n-ai cui s[-i ]napoiezi... }nchipui£e¤-\i c[ ]n loc de trei h`rtii de 20 ar fi trei de c`te o sut[... da’ dac[ ar fi de c`te o mie? S[ vedem cine i-ar da ]napoi? +i cui s[ le dai?

295 Jean Bart

Cine e acela care, g[sind o pung[ ]n drum, s[ n-o ia? Dar c`nd o g[se=ti la tine pe mas[?... D-l director tr`nti furios cu pumnul ]n mas[, ]=i scoase haina =i smunci butonul care ]i str`ngea gulerul; de-abia putea s[ respire. S[ te compromi\i pentru trei h`rtii de c`te 20, c`nd ai dat probe de corectitudine... ce mizerie! Hot[r`t!... banii ace=tia nu-i apar\in, deci trebuie ]napoia\i... asta e clar. Dezbr[c`ndu-se gr[bit, se arunc[ ]n pat, desf[c`nd un jurnal pentru ca, citind, s[ nu se mai g`ndeasc[ la banii de pe birou. Dup[ c`teva momente d-l director arunc[ jurnalul pe care nu-l putea citi, c[ci era prea tulburat. Cu siguran\[ c[ toate autorit[\ile au primit bani de la Iani Cafegiu, chiar prefectul, acest om grav =i sever, cu toate c[ e a=a de sus-pus... +i cine ar avea curajul s[-l b[nuiasc[ m[car?... c`te se petrec ]ntre culise... se vede c[ fiecare ]=i are secretele sale profesionale. Cum o s[-l umileasc[ el pe prefectul acesta ]ng`mfat, c`nd ]i va prezinta cele trei h`rtii refuzate... Dar prefectul vine peste vreo s[pt[m`n[, p`n[ atunci prime=te =i el leafa... a=a c[ poate s[ aib[ intact[ suma asta, chiar dac[ acum ar cheltui din ea. ...O s-o dea ]napoi, deci, ar putea-o considera ca un acont... dar o s[ se decid[ m`ine... =i d-l director sufl[ ]n lum`nare, pentru a se putea lini=ti, ]n sf`r=it. 1906 PESTE OCEAN Note dintr-o c[l[torie ]n America de Nord 1926 (Fragmente) LA NIAGARA

P`n[ la Buffalo trenul extrarapid, f[r[ s[ se opreasc[, atinge numai ]n goana-i nebun[ ora=e moderne =i prozaice, botezate pompos de americani cu nume poetice din antichitate: Palmira, Siracuza, Itaca, Roma. Str[batem o bogat[ regiune industrial[. C`mpia verde ]i p[tat[ de negrul fabricilor, afumat[ de monstrele locomotive „Pacific“, t[iat[ peste tot de re\eaua aerian[ a cablurilor electrice, sf`=iat[ ]n zbor de mii de automobile cu miros de benzin[ =i nori de praf ]n urm[. Cine ar recunoa=te ]n haosul civiliza\iei moderne s[lbatica =i pitoreasca vale Mohawk, teatrul de alt[dat[ al marii epopei roman- tice, descris[ de celebrul romancier american Fenimore Cooper? Aci, ]n s`nul unei naturi aspre, ]n cadrul de ap[ =i p[dure, de-a lungul marilor lacuri s-au desf[=urat odat[ acele filme ]nc`nt[toare de aventuri =i peripe\ii eroice, ]n care pionierii ]ndr[zne\i =i r[zboinicii indieni, superbii tatua\i Ciorapi de piele =i Ochi de vultur, ne aprindeau imagina\ia copil[riei, purt`ndu- ne ]n deliciu printr-o lume primitiv[, m[rea\[ =i fantastic[. Un murmur surd, continuu =i vag, ajunge p`n[ la noi venind de undeva din dep[rtare. — E glasul Niagarei, ]mi spune tovar[=ul de drum. Dup[ un ceas ajungem. Ne oprim pe malul unei ape mari. Pare un fluviu de l[\imea Dun[rii. Nu-i fluviu. E un canal s[pat de natur[ ]ntr-o albie de st`nc[, pe o lungime de 60 kilometri: un imens jgheab de piatr[ prin care se scurge apa din lacul Erie ]n lacul Ontario. Diferen\a de nivel dintre cele dou[ lacuri este de o sut[ de metri.

298 Jurnal de bord

St[m pe mal =i privim. Prima orientare. }n susul apei, c`t pot cuprinde ochii, vezi fa\a neted[ a undelor clare, alunec`nd c-o repeziciune ame\itoare. }n josul apei, la c`teva sute de metri, fundul de calcar e rupt brusc; =i acest fluviu lat, cu tot volumul lui de ap[ — coloan[ de deluviu, cum i se spune — se pr[v[le=te deodat[ =i cade de la ]n[l\ime, sp[rg`ndu-se jos pe un pod de piatr[. Un nor de pulbere de ap[ plute=te la orizont, ve=nic suspendat ]n aer. Acolo e cascada. Nu se vede ]nc[ bine. Auzi numai zgomotul detun[tor, ne]ntrerupt. Sim\i parc[ plutind ]n juru-\i o atmosfer[ de mister =i primejdie. Ne oprim. Un bloc de st`nc[ c-un buchet verde de arbori b[tr`ni: Insula-Caprei, r[mas[ ciudat ]n mijlocul torentului, desparte cascada ]n dou[. C[derea dinspre \[rmul american e mai mic[. Cea despre \[rmul canadian, ]n forma unei imense potcoave, arat[ marea cataract[ ]n toat[ splendoarea ei. Enormul volum al torentului — dou[zeci =i cinci de milioane de tone pe or[ — str`ns ]ntre pere\ii de st`nc[, se bombeaz[ ca =i coama unui monstruos val de ocean. La mijlocul cascadei masa fluid[ e a=a de groas[ c[ pare solid[ — o mas[ compact[, colosal[, se rostogole=te vertiginos =i cade brusc ]n abis, sp[rg`ndu-se pe st`nca de jos ]n miliarde de buc[\i. +i ]n tunetul groaznic ce zguduie p[m`ntul, r[zbate un fel de muget de uragan perpetuu ce umple v[zduhul ca o cumplit[ amenin\are de cataclism. Sim\i, asurzit, c[derea, f[r[ s[ po\i vedea spargerea jos, de fundul acelui satanic cazan clocotitor, ce fierbe ca un crater de vulcan ]n erup\ie. Apa pulverizat[ izbucne=te n[valnic ]n v`rtejuri fumeg`nde, ca ni=te nori fantastici de aburi iriza\i. +i ]n jocul razelor de soare, sub unghiuri diferite, praful lichid tremur[ bizar ]ntr-o orgie de culori ]mbinate ]n dungi str[vezii, ca o panglic[ de curcubeu solar. Aspectele Niagarei, dup[ starea cerului, variaz[ la infinit. La mijloc, ]n p[tura profund[ a torentului, e un verde ]nchis, sl[bind din ce ]n ce mai pal spre l[turi. Coloane de mercur, =uvoaie metalizate, curg pe margini, printre st`nci pierdute

299 Jean Bart jos, ]ntr-o fierbere de argint topit. +i fluviul, p`n[ departe, se acoper[ c-un strat de spum[ fin[, ca o dantel[ capricios destr[- mat[ pe un alb c`mp de z[pad[. R[pit, ]nfrico=at, r[m`i ceasuri ]ntregi, c[t`nd ]n extaz la spectacolul grandios ce te re\ine ]mpietrit ]n sentimentul profund al micimii omului ]n fa\a eternelor fenomene ale naturii. Misterul nep[truns =i groaznica ei maiestate niciodat[ nu s-au putut descrie sau zugr[vi. }mbr[ca\i ca ni=te scafandrieri, ]n haine de p`nz[ gudronat[, ne scobor`m sub cascada central[ pe o scar[ str`mt[ =i ud[, alunec`nd la fiecare pas. Un negru buzat, c-un trup de atlet, ne conduce =i ne sus\ine p`n[ jos la piciorul st`ncii m`ncate de ap[. }n spa\iul str`mt, r[mas ]ntre peretele de piatr[ =i masa lichid[, ce fac ]n c[dere o curb[ perfect[, e ]ntins[ o punte ]ngust[ ]n spatele cascadei — Grota-V`nturilor, pe care n-o pot trece dec`t oamenii cu nervii s[n[to=i. Avalan=a de ap[ cade c-un tunet asurzitor. La dep[rtare de o palm[ de ochi ai ]nainte peretele lichid ca o cortin[ gigantic[. P[turile de aer sunt izbite cu at`ta putere c[ v`j`ie v`ntul ]ntr-un v`rtej de curen\i, c-un urlet s[lbatic =i r[ut[cios, pe care nu-l po\i auzi ]n largul m[rii pe timpul marilor furtuni. Asurzi\i, orbi\i, biciui\i de plumbii de ap[ rece, uzi leoarc[ p`n[ la oase, ne strecur[m prin p`nzele du=urilor toren\iale, pe puntea ]ngust[, ]ncle=t`ndu-ne m`inile ]nghe\ate de balustrada lunecoas[. }n sf`r=it am sc[pat la lumin[. Ame\i\i, ne oprim s[ r[sufl[m. De frig ne cl[n\[nesc din\ii ]n gur[. Cu puterile sleite, urc[m treptele p`n[ sus ]n capul sc[rii. Ne usc[m la soare ]nfiora\i de-un tremur de tensiune nervoas[ =i st[p`ni\i ]nc[ de-o ciudat[ senza\ie: o profund[ mul\umire de salvare, o ascuns[ m`ndrie de biruin\[ — parca am trecut teferi prin centrul unei trombe marine.

* A doua zi, diminea\a, cu tramvaiul electric, facem circuitul Niagarei, oprindu-ne pe diferite pozi\ii ca s[ vedem cataractele

300 Jurnal de bord sub toate aspectele. Trecem celebrul pod suspendat. O minune tehnic[, o p`nz[ de p[ianjen \esut[ ]n aer la o ]n[l\ime ame\i- toare deasupra abisului. Intr[m pe p[m`ntul Canadei. Nici o formalitate, nici un control. Numai uniformele stacojii ale sol- da\ilor englezi ne atrag aten\ia c[ p[=im pe teritoriul unei colonii britanice1. Rezema\i de-un grilaj de fier, la marginea pr[pastiei, urm[rim jos, pe ap[, mi=c[rile unui vapor: „Z`na negurilor“ plutind v`nzolit de fr[m`ntarea talazurilor ]nspumate. V[zut[ de sus, mica nav[ pare o insect[ imprudent[ atras[ de pericol; se apropie de cascad[ =i deodat[ se retrage cu groaz[, urm[rit[ de rafale de ploaie, de jerbele care \`=nesc din uria=a c[ldare ]n clocot infernal. — +i c`nd te g`nde=ti, spune tovar[=ul meu, c[ minunea asta a naturii se distruge pe nesim\ite. Baza st`ncii de calcar este roas[ mereu de ap[. C[derea se retrage cu jum[tate de metru pe an. Va veni o vreme c`nd ]n locul cascadei va r[m`ne numai un canal str`mt, prin care apa se va scurge f[r[ s[ cad[ de la ]n[l\ime. — E adev[rat, r[spunse un american, dar geologii au calculat c[ asta are s[ se ]nt`mple peste vreo 30.000 de ani, a=a c[ o putem admira ]n lini=te. O sum[ de legende circul[ asupra acelor ]ndr[zne\i campioni, care — sedu=i de vecin[tatea primejdiei =i de vanitatea reclamei — au ]nfruntat prin nebune aventuri puterea Niagarei. Celebrul echilibrist Blondin a traversat cascada, merg`nd pe o fr`nghie de s`rm[ ]ntins[ de la un mal la altul. Purt`nd o mic[ sob[ ]n spate, echilibristul s-a oprit la mijloc, a spart c`teva ou[ din care =i-a preparat o omlet[, osp[t`ndu-se lini=tit pe s`rm[, deasupra cascadei.

1 }n 1912, c`nd ]ntreprinde Eugeniu Botez c[l[toria ]n America de Nord, Canada era colonie britanic[, cucerit[ de la francezi ]n 1763 (]n urma r[zboiului de 7 ani).

301 Jean Bart

Un oarecare Robert Flack, construindu-=i o barc[ special[, =i-a dat drumul ]n cursul apei, dar a fost ]nghi\it de torent chiar sub ochii so\iei =i ai copilului s[u. Mai fericit a fost ]not[torul Graham, care avu ingenioasa idee de a construi un butoi lestat la fund, pentru a-i p[stra pozi\ia vertical[. Cu chipul acesta a traversat de c`teva ori cascada. Mul\i ]not[tori l-au imitat, dar c`\i din ei n-au pl[tit cu via\a sfidarea nebun[ =i curajul steril al unui eroism inutil. Pieile-Ro=ii, tribul irochezilor, vechii st[p`nitori ai Niagarei, se adunau pe malurile aceste aduc`nd, o dat[ pe an, o tragic[ jertf[ marelui Spirit al apelor. Preg[teau o barc[, o alb[ pirog[, ]mpodobit[ cu ghirlande de flori =i ]nc[rcat[ cu fructe =i cu felurite daruri. Dintre fetele de m[ritat alegeau pe cea mai frumoas[ pentru sacrificiu. Noaptea, pe lun[ plin[, tot tribul se aduna pe malurile torentului. }n mijlocul urletelor s[lbatice =i al dansurilor diabo- lice, se lansa piroga ]n curentul apei. Numai c`teva minute ap[rea ]n lumina argintie a lunii, plutind fulger[tor spre abisul mor\ii, acea stranie viziune pe care, ]ntr-o clip[, Niagara o ]nghi\ea pe vecie.

MINCIUNILE LUI CHATEAUBRIAND +I LITERATURA AMERICAN{

}n cercul nostru, plecat de diminea\[ din Buffalo, se g[sea o t`n[r[ intelectual[ din Boston. Miss Mildred T... O blond[ zvelt[, fragil[, cu o voce muzical[, c-un cap de madon[. Bluza de m[tase, culoarea fragilor, era prea decoltat[; ]n ziua aceea, ce-i drept, era o c[ldur[ nesuferit[. B[rba\ii, dup[ moda american[, umblau numai ]n vest[ =i sacoul pe m`n[. }n scurt timp ne-am pus to\i la curent cu starea civil[ a americancei, care ne intrigase la ]nceput. Unica fiic[ a unui mare industria= din Boston. De dou[zeci =i opt de ani. A doua oar[ divor\at[. }=i reluase vechiul titlu de 302 Jurnal de bord

Miss, cum e obiceiul ]n Lumea Nou[. Renun\ase la m[riti= pentru a-=i p[stra completa libertate. Studiase muzica doi ani la Paris. Dup[ trista experien\[ a c[sniciei, se apucase de literatur[ =i studii sociale. De=i avea o gra\ie natural[, inteligen\[ =i cultur[ aleas[, p[rea la prima cuno=tin\[ cam excentric[ =i indescifrabil[. Venise la Niagara pentru o lun[, ca s[ ia note ]n vederea unui roman feminin la care lucra de un an. Stam ]n parcul ]ngrijit de pe malul canadian, ]n=ira\i pe banc[ la umbra unor tei b[tr`ni. Privind panorama Niagarei, c[utam s[-mi ]nchipui peisajul primitiv, a=a cum trebuie s[ fi fost pe vremea Pieilor-Ro=ii, ]n s[lbatica m[re\ie a naturii virgine, ]nainte de a fi insultat[ =i mutilat[ de decorul =i reclama civiliza\iei aduse de oamenii albi. — Ce trebuie s[ fi fost odat[ prin locurile aceste? Chateau- briand, care le-a descris magistral, spune c[ irochezii se hr[neau cu v`natul animalelor t`r`te =i ucise de cataracte. Indienii cu pirogele lor u=oare, din coaj[ de copac, pescuiau ur=i, cerbi =i bizoni c[zu\i =i adu=i de torent. — Admira\i mult pe Chateaubriand? m[ ]ntreb[ c-un z`mbet ironic scriitoarea american[. Dintre toate celebrit[\ile europene nici una n-a scris despre America mai mari minciuni ca Chateaubriand. Opera lui n-a fost scris[ dup[ vedere, la fa\a locului, a=a cum sus\ine el. A fost compus[ din buc[\i la birou, r[scolind o ]ntreag[ literatura adormit[ de trei secole ]n praful bibliotecilor: studii, memorii, ]nsemn[rile exploratorilor, misionarilor =i c[l[torilor din trecut. — Ce are a face cum a lucrat, o ]ntrerup eu, a scos dintr-un material brut un extract minunat. A f[cut un aliaj pre\ios, opere nepieritoare ca Atala =i Natchez, ]n care — dup[ cum spun marii critici — str[lucesc pietre nestemate, r[mase parc[ din Biblie, sau de la Omer =i Ossian. — Trebuie s[ =ti\i c[ noi, americanii, iubim mult adev[rul =i sinceritatea ]n via\[ =i ]n art[. E adev[rat c[ poemele lui 303 Jean Bart

Chateaubriand au f[cut revela\ia unei lumi necunoscute =i a unei poezii noi, ca un suprem triumf al exotismului american; dar nu putem uita c[ cea mai mare parte a operei a fost trucat[. Pe Chateaubriand l-a chinuit toat[ via\a ambi\ia de a-=i lega numele de o mare descoperire geografic[. C[uta un drum spre str`mtoarea Bering prin fundul b[ii Hudson, c[uta izvoarele lui Mississippi =i locul unde a fost Cartagena. Dar n-a avut parte s[-i poarte numele nici o ap[ =i nici un munte. Nu era om de ac\iune =i energie. Nici preg[tire nu avea pentru explor[ri. A fost un artist c-o mare adora\ie pentru grandiosul s[u Eu. Un critic spunea despre d`nsul c[ via\a i-a oscilat ]ntre orgoliu-virtute =i orgoliu-prostie. }n lumea nou[ n-a stat dec`t vreo c`teva luni. N-a avut nici timpul material s[ umble prin toate locurile pe care le-a descris. C`nd s-a convins c[ nu poate s[ ]ndeplineasc[ cele ce-a visat, s-a pus s[ cerceteze textele vechi. Toate peisajele din Florida =i de pe Mississippi, descrise f[r[ s[ le fi v[zut, sunt ]mpodobite cu minciuni n[scocite de bogata lui fantezie. Sus\ine c[ a ]nt`lnit ur=i cl[tin`ndu-se ]mb[ta\i de struguri, c[ a v[zut st`rci alba=tri, crocodili, =erpi gigantici, papagali multicolori. Iar ]n drum spre Niagara, la un trib de irochezi, a ]nt`lnit un francez, fost ajutor de buc[tar, f[c`nd pe profesorul de dans. }nv[\a pe messieurs les sauvages et mesdames les sauvagesses1 dansurile franceze dup[ aria Madelon Friquet. Un profesor de la Universitatea din California a f[cut un studiu documentat ca s[ stabileasc[ adev[rul =i minciuna, ]mpletite, de altfel, cu mult[ art[ ]n opera lui Chateaubriand. Din una ]n alta am ajuns la literatura actual[ american[. — Noi, ]n Lumea Nou[, nu suferim de decadentismul care b`ntuie ]n literatura european[. Avem =i noi ]ns[ alte p[cate. Se cite=te mult, dar cititorii no=tri sunt pro=ti. Gustul publicului

1 „Domnii s[lbatici =i doamnele s[lbatice“ (fr.).

304 Jurnal de bord e sc[zut. Se cite=te superficial, f[r[ p[trundere. +i de aceea se =i scrie a=a ]n prip[, f[r[ mult[ g`ndire =i sfor\are pentru perfec\ie. De altfel, lucrul e explicabil. Avem o literatur[ prea t`n[r[. Abia am apucat s[ ie=im de sub influen\a literaturii engleze. Tot ce se scria mai ]nainte ]n America nu era dec`t o transplantare britanic[. Bret Harte1, e Dickens, Irving2, e Goldsmith, Fenimore Cooper e Walter Scott =i Miller3 e Byron. Numai cu Whitman ajungem la calitatea geniului american. }n literatura noastr[ avem acum dou[ curente paralele: unul popular =i altul rafinat. Curentul popular cuprinde toate c[r\ile scrise pentru marele public, dup[ gustul mul\imii. Subiecte senza\ionale, adesea cu miez interesant, dar de-o simplitate copil[reasc[, tipuri conven\ionale =i form[ foarte pu\in artistic[, neglijat[ cu totul, ca o cronic[ de ziar popular. Curentul rafinat are un mic num[r de scrieri pentru cercuri restr`nse. Stil =i form[ aleas[, dar fondul slab, f[r[ via\[, f[r[ g`ndire profund[ =i f[r[ sim\ul realit[\ii. Este un fel de literatu- r[, cum se zice la noi, scris[ cu pan[ de cristal =i cu cerneal[ parfumat[. — Poate din cauza vie\ii comerciale din America, ]ncerc eu s[ explic lucrul. — Pardon, m[ ]ntrerupe americana, c-un accent net =i sec, Floren\a, Vene\ia =i Olanda erau foarte comerciale c`nd au produs pe cei mai mari arti=ti ai Europei.

1 Francis Brett Harte (zis Bret) (1836—1902) scriitor american n[scut la Albany. Scrierile lui consacrate Far-Westului (Vestului ]ndep[rtat) ]i aduc o reputa\ie interna\ional[. Adept al unui limbaj savuros cu o anumit[ culoare local[, este un precursor al lui Mark Twain. 2 Washington Irving (1783—1859), scriitor din S.U.A., unul din creatorii literaturii nord-americane. Este autorul unei hazlii Istorii a New Yorkului (1809) =i al mai multor biografii, istorii =i c[r\i de c[l[torie. 3 Henri Miller, scriitor american, n[scut ]n 1891, autorul unor scrieri cu o mare libertate de limbaj prin care denun\[ obsesiile lumii moderne (Tropicul Cancerului, Tropicul Capricornului).

305 Jean Bart

Suntem ]nc[ o lume t`n[r[, ]n forma\ie. Talent, imagina\ie avem, dar n-am ajuns ]nc[ la o g`ndire profund[. Scriitorii europeni nu au mai mult talent dec`t ai no=tri, dar au un public cititor superior, mai preten\ios, produsul unei civiliza\ii mai vechi. Un scriitor bun se formeaz[ ca =i un actor, care niciodat[ nu va ajunge la un rol des[v`r=it juc`nd pe scena unei s[li goale sau ]n fa\a unui public prost. Gustul =i educa\ia publicului se face cu ]ncetul. La noi progresul este v[dit. }n toate ora=ele se organizeaz[ cluburi literare =i se dau premii pentru poezie =i proz[. }n scurt timp =i pe acest teren vom ar[ta Europei ce putem produce. Nu uita\i c[ arta nu e dec`t floarea care se deschide la urm[, dup[ ce planta cu r[d[cin[ ad`nc[ =i tij[ s[n[toas[ s-a dezvoltat complet ]ntr-un p[m`nt fertil. — Dar din literatura european[ ce prefera\i? — Nou[, americanilor, ne place mai mult literatura englez[ dec`t cea francez[. Anglia e patria romanului. Scriitorii francezi sunt prea frivoli. Cu drept cuv`nt s-a spus c[, citind romanele franceze, ]\i vine s[ crezi c[ autorii nu sunt ]nsura\i =i nu au nici mame, nici surori. — Cred c[ ]n America, mai mult dec`t ]n Europa, ave\i ceea ce se cheam[ pruderie1... Dar n-apucasem s[ sf`r=esc fraza, =i scriitoarea american[ m[ ]ntrerupse brusc arunc`ndu-=i pe umerii goi, c-o mi=care repede, un fular de m[tase, \inut p`n[ atunci pe genunchi... — }n tot cazul, la noi p[catele se ascund, pe c`nd ]n Europa se etaleaz[. Ceea ce numi\i pruderie este un omagiu adus virtu\ii. Eu am tr[it ]n Fran\a =i cunosc bine via\a =i femeile de acolo. Sunt fals zugr[vite ]n literatur[. Femeia francez[ se ]mbrac[ bine, are spirit =i gra\ie, dar nervii ]i sunt prea iritabili =i vorbe=te prea conven\ional. E =i natural, c[ci abia iese de sub tutela guvernantei =i intr[ ]n sclavia so\ului. }n toat[ Europa

1 De la fr. pruderie — virtute mincinoas[, ipocrizie. 306 Jurnal de bord femeia e ]nc[ minor[, numai ]n America a ajuns la majorat. Foarte bine s-a zis despre femeia francez[ c[-i jum[tate prin\es[ =i jum[tate actri\[. Dup[ ce ne-am desp[r\it, mult[ vreme mi-au umblat prin minte p[rerile scriitoarei americane asupra femeii franceze. +i cum ]mi ap[rea mereu imaginea ei =i ]n auz ]mi r[suna accentul acela net, sec =i pedant, mi-am adus aminte de p[rerile unui scriitor francez asupra femeii americane: „|ara asta ]n care num[rul b[rba\ilor e cu vreo trei milioane mai mare ca al femeilor, =i unde sunt cele mai multe c[s[torii din amor =i cele mai multe divor\uri, a f[cut din femeie o aristocrat[ f[r[ curte, o rafinat[ f[r[ mediu, o imagine f[r[ cadru, un juvaer f[r[ montur[, o zei\[ f[r[ Olimp“.

PE MISSISSIPPI

Ciudat tip de vapor fluvial. Necunoscut pe Dun[rea noastr[. }n loc de elice, numai o roat[ imens[ cu zbaturi, a=ezat[ la pupa, ]nv`rtindu-se c-un zgomot infernal, ]mpinge ]nainte vasul cu fundul plat. Urc[m fluviul ]ncet, lupt`nd s[ ]nvingem viteza curentului apelor umflate pe timpul inunda\iei periodice. Ca =i Nilul binef[c[tor, Mississippi — „p[rintele r`urilor“ — ]=i revars[ regulat prisosul apelor m[noase, fertiliz`ndu-=i vasta albie, ]ntindere nesf`r=it[ de p[m`nt roditor, supranumit noul Eden. Pe malul st`ng se-n=ir[ coline paralele, acoperite cu p[duri negre de stejari, pe-alocurea p[tate cu albul lucitor de ulmi =i mesteac[ni. Pe malul drept, jos, uniform =i peste tot ]necat, coroanele s[lciilor pletoase, legate ]ntre ele prin lan\uri de liane ag[\[toare, plutesc la suprafa\a apelor moarte, ]n singur[t[\ile nem[rginite ale savanei pierdute ]n zare. Apa-i g[lbuie, m`loas[. Naviga- \ia-i grea prin p[r\ile acestea c`nd fluviul e umflat. Roata c`rmei se ]nv`rte=te repezit[ ca s[ abatem din drum, ]n scurte zigzaguri, ferindu-ne de bu=tenii enormi ce plutesc 307 Jean Bart cobor`nd la vale. Oprite pe la cotituri, aceste epave r[t[citoare ]ncheag[ bancuri de nisip =i r[d[cini, care se rup uneori de maluri, plec`nd ]n scursul apei ca ni=te insule plutitoare. Defil[m ca =i pe Dun[re, prin fa\a ostroavelor pustii =i p[duroase. Nelocuite, unele f[r[ nume, se cunosc numai dup[ numerele ]nsemnate pe harta fluvial[. Navig[m pe l`ng[ ele, unde curentul e mai mic. Umiditatea solului fecondeaz[ o vegeta\ie bogat[, lacom[, nebun[, care se t`r`ie =i se aga\[, se ]ncol[ce=te ca =arpele, ]mbr[\i=`nd trunchiuri b[tr`ne, ]nc`lcindu-se ]ntr-o \es[tur[ deas[ de draperie m[t[soas[. Adierile v`ntului, loviturile apei clatin[ imensul gard viu ce-=i oglinde=te frunzi=ul, leg[nat ]n unda sclipitoare, c-un joc de culori fantastic =i ame\itor. Iar fream[tul de frunze, suspin`nd ]n ad`ncimea desi=ului, tremur[ ]n aer ca o prelung[ respira\ie a vie\ii vegetale. Pe sus, suspendate parc[ ]n azurul cerului, trec stoluri de p[s[ri acvatice, plutind ]n zare, deasupra luciului apei molcome spre b[l\ile adormite. Pe vaporul nostru, ]nc[rcat cu baloturi de bumbac — lume pu\in[. C`\iva c[l[tori albi =i vreo zece familii de negri. La pr`nz, c[pitanul vasului, instalat dup[ obicei ]n capul mesei, ]mi f[cu loc ]n st`nga. Locul din dreapta era rezervat unui domn b[tr`n c-o figur[ impun[toare, c-un aer aristocrat. Asemenea tip de american nu mai ]nt`lnisem ]n calea mea prin Lumea Nou[. Anglo-saxon de cea mai pur[ ras[. Foarte ]nalt, uscat, zvelt. O figur[ prelung[, osoas[, ro=ie, ]ntret[iat[ de-o re\ea fin[ de vini=oare violete; p[rul cenu=iu ]n =uvi\e rare, =i ni=te ochi fic=i, alba=tri ca de sticl[. Temperament flegmatic, rigid =i geometric, p[rea — dup[ \inut[ =i ]mbr[c[minte — un nobil general ]n retragere, care-=i p[stra ]nc[ deprinderea de comand[ =i domina\ie. Pe c`nd b[tr`nul consulta lista, c[pitanul se aplec[ =optindu-mi: — E cel mai mare cultivator de bumbac din Virginia. Adev[rat nobil. Din cea mai veche aristocra\ie. Domeniile familiei trec din tat[ ]n fiu de trei sute de ani.

308 Jurnal de bord

— Cum, ]l ]ntrerup glumind, ]n egalitara =i democratica d- voastr[ Republic[ ave\i ]nc[ o aristocra\ie? — Desigur, ]mi r[spunde gr[bit, ]n orice societate triajul unei elite se face de la sine. }ntotdeauna vor fi unii crea\i s[ comande =i al\ii s[ asculte. Aristocra\ia noastr[ virginian[ a furnizat Americii cei mai mari b[rba\i de stat. }n timpul mesei b[tr`nul american m[ ]ntreb[ cu mult interes despre via\a =i viet[\ile din Delta Dun[rii. Cuno=tea bine Delta lui Mississippi, unde dusese, spunea el, un trai de martir din cauza \`n\arilor; povesti apoi peripe\iile v`n[torilor f[cute ]n regiunea ml[=tinoas[ a Deltei, ]mpotriva crocodililor =i a =erpilor cu clopo\ei. +i pentru c[ v[zuse interesul meu pentru naviga\ia pe Mississippi, dup[ mas[, m[ lu[ de bra\ =i m[ conduse ]n fa\a unei h[r\i \intuite pe unul din pere\ii salonului din prova. — Iat[, ]mi ar[t[ el, cum, dintr-o singur[ arunc[tur[ de ochi, po\i ]n\elege rolul marelui fluviu pe care indienii, ]n pomposul lor limbaj, l-au numit „P[rintele apelor“. Prive=te ce form[ regulat[ are America. Pare c[ dup[ o ordine metodic[ natura a separat p[m`nturile =i apele, mun\ii =i v[ile. Un plan geometric, m[re\ =i simplu. Un imens triunghi de la nord la sud. Pe latura de sus — Marile-Lacuri, pe latura Paci- ficului — lan\ul Mun\ilor St`nco=i, pe latura Atlanticului — lan\ul Mun\ilor Alegani. Depresiunea median[, acest vast teritoriu, ]i t[iat ]n dou[ de Mississippi pe toat[ lungimea de =ase mii de kilometri. }n el se vars[ cincizeci =i =apte de r`uri navigabile care, scobor`nd din mun\i, ud[ de o parte =i de alta, fertiliz`nd toat[ aceast[ regiune de o nesecat[ bog[\ie natural[. Nici o ap[ de pe glob nu formeaz[ o arter[ de comunica\ie mai interesant[ ca Mississippi. Bazinul mississippian a fost ocupat de triburile indigene, dar n-a fost niciodat[ posedat. C[ci numai prin agricultur[ omul se leag[ de sol. Primii locuitori au r[mas tot la v`nat, f[r[ s[ se ridice la treapta p[storiei =i agriculturii. P[m`ntul acesta este cea mai m[rea\[ locuin\[ preg[tit[ omului de natur[.

309 Jean Bart

Cu drept cuv`nt se zice c[ aceast[ imens[ vale, g[sit[ goal[, a servit ca leag[n marii na\iuni americane.

* Dup[-amiaz[, ]n[untru e o c[ldur[ ]n[bu=itoare. Ie=im afar[ pe punte. Adie o briz[ u=oar[. St[m la umbr[ sub o tend[ de p`nz[ groas[, pe care un marinar negru o ud[ din c`nd ]n c`nd. B[tr`nul american ]=i prepar[ singur ceaiul, f[c`ndu-mi o ]ntreag[ teorie asupra raportului dintre c[ldura intern[ =i cea extern[ pentru a demonstra c[, b`nd ceai clocotit, te r[core=ti. Eu m[ mul\umesc cu siropuri =i ap[ la ghea\[. Un remorcher puternic ne ajunse din urm[. Avea aceea=i direc\ie =i c`tva timp ne-am \inut pe aceea=i linie. Vaporul nostru, de=i m[rise presiunea la c[ldare, r[m`nea ]n urm[. Remorcherul avea v[dit vitez[ mai mare. C`nd s-a convins de asta, c[pitanul nostru a renun\at s[ mai ]ncerce o ]ntrecere. Cuminte, el =i-a c[utat de drum. B[tr`nul, care se sculase de pe scaunul s[u leg[n[tor, pe c`nd urm[rea cu binoclul ]n zare mersul remorcherului, ]mi spuse c-un fel de regret: — Mai ]nainte, pe Mississippi era imposibil s[ mearg[ dou[ vapoare ]n aceea=i direc\ie f[r[ sa se ia la ]ntrecere de vitez[. O! erau lupte interesante care durau zile ]ntregi. Se f[ceau pariuri pe sume fabuloase. C[pitanii, echipajele =i c[l[torii se pasionau p`n[ la exaltare. C`te c[ld[ri nu explodau arunc`nd vasele ]n aer, c`te victime omene=ti nu f[ceau aceste curse nebune... Erau c[pitani ]nc[p[\`na\i =i furio=i care, v[z`nd c[ pierd cursa, ajungeau s[ trag[ focuri de revolver ]n pilo\i, sau s[ abordeze vasul rival pentru a-l da la fund. }mi aduc aminte c[ am luat parte ]n tinere\e la o asemenea curs[ de vapoare. Plecam din Noul Orleans. Pe toate zidurile erau afi=e enorme care anun\au primul voiaj a dou[ vapoare noi care urmau s[-=i ]ncerce viteza. C[l[torilor li se punea ]n vedere c[ drumul se face pe risc propriu, vapoarele nu r[spund pentru accidentele care ar putea surveni ]n cale.

310 Jurnal de bord

M[ ]mbarcasem pe vaporul „Neptun“. Mi se p[ruse c[ are forme mai fine =i o prova foarte ascu\it[. Toat[ lumea de pe bord pariase. Erau angajate sume mari. To\i c[l[torii, b[rba\i =i femei, luam parte cu ]nd`rjire la lupt[. Nimeni nu se g`ndea la pericol. A\`\am marinarii =i fochi=tii promi\`ndu-le mari recompense ca s[ ridice presiunea c[ld[rilor la maximum. Eram hot[r`\i s[ ]nvingem sau s[ zbur[m ]n aer. Cele dou[ vapoare, „Neptun“ =i „Saturn“, erau de acela=i tip, ma=inile de puteri egale. C`tva timp ambele au mers cu aceea=i vitez[. Sta\iile telegrafice de pe malurile fluviului comunicau ]n toate direc\iile trecerea celor dou[ vapoare. Dup[ sfor\[ri cumplite, vaporul nostru izbuti s[ ia ]naintea rivalului s[u, dar fl[c[rile ]ncepur[ s[ ias[ pe gurile co=urilor ]nro=ite. Tocmai c`nd entuziasmul era la culme ap[ru ]n vedere Louisville — unde se hot[ra cursa — se ridic[ atunci din fundul vasului ]n agita\ia de pe punte, =eful mecanic, cu p[rul vulvoi, negru ca un co=ar, aiurit, strig`nd cu gesturi disperate: „Depozitul de c[rbuni e pe fund, trebuie ]ncetat[ lupta din lipsa de combustibil“. „Niciodat[! url[ c[pitanul furios, toate lucrurile de lemn de pe bord s[ se arunce ]n foc. S[ nu scad[ presiunea la c[ldare nici c-un grad c[ v[ bag ]n foc pe to\i mecanicii =i fochi=tii. Men\in eu presiunea p`n[ la sf`r=it arz`nd carne de om.“ Dup[ c`teva clipe se auzi boc[nitul topoarelor =i vandalismul ]ncepu: mobilierul din saloane, mese, scaune, b[nci, l[zi, parchete fur[ sf[r`mate =i c[rate cu repeziciune la c[ldare. Un fermier avu o idee minunat[ oferind pentru ardere ]n loc de c[rbuni ]ntreaga cantitate de gr`u pe care o transporta ]n fundul vasului. O doamn[, care lua parte cu ]nver=unare la lupt[, puse la dispozi\ie o garnitur[ complet[ de mobile ]mpachetat[ ]n l[zi. Navigam arz`nd la c[ldare gr`u =i lemn. }n strig[te, urale =i aplauze nebune, „Neptun“ acost[ ]nt`iul la pontonul din Louisville.

311 Jean Bart

„Saturn“ ajunse dup[ =ase minute. „Neptun“ era ]ntr-un hal de pl`ns, pe jum[tate distrus, dar... c`=tigase gloria ]nving[torului. Asta e ]n firea americanului, sf`r=i b[tr`nul povestirea; go and run your risk — mergi =i ]ncearc[-\i norocul.

}NTRE ATLANTIC +I PACIFIC

O diminea\[ rece. Ie=ind din p`cla ap[s[toare a negrelor uzine, sorbim cu nesa\ lumina aurie =i aerul curat de-a lungul lacului Michigan — o mare verzuie cu ap[ dulce. }n urma noastr[ r[m`ne pierdut, ]nvolburat, ]n norii de fum monstruos ]nc`lci\i, Chicago, ora=ul ciuperc[, supranumit Porcopolis. Cu o sut[ de kilometri pe or[, cinci zile =i cinci nop\i, str[bate continentul trenul rapid „Nord-Pacific“. Trenurile obi=nuite nu au dec`t o singur[ clas[. }n schimb sunt numeroase trenuri speciale =i rapide, cu vagoane comode =i luxoase. Grupului nostru i se d[duse un parlor-car1 pentru ziu[ =i un „Pullman“2-palace-car3 pentru noapte. Un salon elegant: pere\i de oglinzi, covoare moi, fotolii turnante, birouri =i bibliotec[ de mahon. Platforma de la coada vagonului e transformat[ ]ntr-un balcona= solid, de unde po\i admira natura din goana trenului. Doi negri sur`z[tori, tot drumul, =terg geamurile =i lustruiesc al[murile, spion`nd continuu c[l[torii pentru a-i servi cu perne curate =i b[uturi r[coritoare. Fiecare vagon are c`te-un filtru cu ap[ la ghea\[ artificial[. B[rbier, manichiur[, dactilograf[, stenograf[, telefon stau ]n permanen\[ la dispozi\ia c[l[torilor din trenurile rapide. }nt`lnim un tren ]ntreg numai cu vagoane vopsite ]n alb. Altul, numai cu vagoane galbene. Un american ne l[mure=te:

1 Vagon-salon (engl.). 2 Dup[ numele inventatorului american George Mortimer Pullmann (1831—1897). 3 Vagon de dormit (engl.). 312 Jurnal de bord vagoanele albe transport[ l[pt[rii =i br`nzeturi, cele galbene transport[ fructe. Companiile de c[i ferate sunt organizate =i exploatate ]n chip pur comercial, nu administrativ ca institu\iile de stat greoaie, ruginite =i tiranice. Publicul c`=tig[ din lupta de concuren\[ ce-=i fac ]ntre ele diferitele companii prin vitez[, confort =i ieftin[tate. }n \ara asta, t`n[r[ =i viguroas[, larga libertate este resortul ini\ial al progresului. Conduc[torul, un american ro=u, jovial =i gras, se a=az[ ]ntr-un fotoliu la r`nd cu ceilal\i c[l[tori. Cite=te gazete, cere foc s[-=i aprind[ trabucul, face glume =i vorbe=te tuturor c-un aer protector. Un inginer german din Brema, grav, pedant, se face c[ cite=te ]ntr-o carte, p`ndind pe sub ochelari figura conductorului luminat[ de-o sincer[ voio=ie. De la o sta\ie se urc[ un domn c[runt, c-o geant[ la sub\ioar[. E un inspector de la calea ferat[. Conductorul nici nu se sinchise=te. Inspectorul se a=az[ ]ntr-un fotoliu al[turea. Fum`nd am`ndoi, ca doi colegi, stau de vorb[ despre diverse chestiuni de serviciu. Nici o urm[ de jen[, nici o atitudine de ierarhie. Unde-i dulceaga lingu=ire, umilin\a =i servilismul micului func\ionar ce trebuie s[-=i ml[die coloana vertebral[ ]n fa\a =efului rigid =i ve=nic periat? E fireasc[ aceast[ des[v`r=it[ egalitate aci, unde cel mai unsuros fochist =tie c[ poate ajunge ]ntr-o zi, prin munc[ =i merit, ]n cel mai ]nalt loc la conducerea ]ntreprinderii, ]n care brevetele ]naltelor =coli de poduri =i =osele nu au nici un pre\. Se poveste=te, ca pild[, via\a unuia dintre marii regi ai c[ilor ferate americane, fost simplu macagiu. Pentru c[ era posesorul a dou[ ac\iuni, avea vot =i glas ]n adunarea general[ a societ[\ii. A fost remarcat pentru p[rerile ce =i-a dat asupra cre[rii unei linii noi =i a cump[r[rii unor mine de c[rbuni. Societatea a c`=tigat sume mari, urm`nd planurile ac\ionarului macagiu, care s-a ridicat ]ntr-un timp scurt, trec`nd prin toate gradele, p`n[ la conducerea uneia dintre cele mai renumite companii din lume. 313 Jean Bart

* Str[batem vastul baragan al Far-Westului american. Trenul taie ]n goan[ spa\iul gol, c`mpia moart[ peste care plute=te triste\ea nem[rginirii pustiului ocean. Puterile naturii, vijeliile z[pezilor de iarn[ =i v`rtejurile aerului fierbinte de var[ se dezl[n\uiesc ne]nfr`nate pe scoar\a neted[ a p[m`ntului, ]n largul ]ntinderilor nem[surate =i f[r[ hotar. Imensul de=ert, slobodul imperiu al bizonilor de alt[dat[, gol a r[mas de mii =i mii de ani, c[ci omul stepei americane a r[mas ve=nic acela=i v`n[tor pribeag, f[r[ s[ ajung[ a trece vreodat[ la treapta p[storiei. P[m`ntul acesta virgin =i rebel, fecondat ast[zi de sudoarea muncii coloni=tilor europeni, sobrii =i taciturnii pionieri, se transform[ sub ochii no=tri ca s[ ajung[ ]n scurt[ vreme unul dintre cele mai ]mbel=ugate gr`nare ale omenirii. A=ez[rile temeinice sunt ]nc[ rare. La mari distan\e apare c`te-o gar[ pierdut[ ]n monotonia ]ntinderilor uniforme. }n r`nduri regulate se ]n=ir[ casele de lemn aliniate dup[ imensele silozuri-magazii de cereale. Uneori, prin undele tremur[toare, ]n ar=i\a soarelui de var[, apar ]n zare pete sure ca ni=te insule pe ]ntinsul m[rii: sunt turme de zeci de mii de vite, p[zite =i conduse de c[l[re\ii cowboy, o\eli\ii st[p`nitori ai stepei. +i-n goana n[prasnic[ a trenului, z[rim, din c`nd ]n c`nd, c`te o linie lung[, ne]ntrerupt[, abia mi=c`nd ]n dep[rtarea =tears[. E o coloan[ de c[ru\e bizare sub coviltire de p`nz[ ceruit[, t`r`ndu-se domol, ca un =arpe fumuriu de praf r[mas ]n urm[: e trista caravan[ a de=ertului american.

* Pe timpul nop\ii vagonul pullmann-palace-car se transform[ ]ntr-un imens dormitor comun. Din banchete =i spetezele lor se ]ntocmesc, ]n chip ingenios, paturi suprapuse, mascate de perdele lungi ]ncheiate cu nasturi. Spa\iul pentru dezbr[care dup[ perdele e a=a de restr`ns, ]nc`t lumea e nevoit[ s[ ias[ la lumin[ ]n mijlocul vagonului

314 Jurnal de bord sau s[ se dezbrace ]n cabinetul de toalet[ =i s[ vie de-acolo cu hainele pe m`n[. Diminea\a =i seara e o defilare picant[ de costume, pijamale, tricouri, c[m[=i, capoate ]n dantele =i panglici de felurite culori =i forme. +i ]n aceast[ bogat[ =i intim[ expozi\ie de albituri, negrii de serviciu se ]nv`rtesc cu bl`ndul lor sur`s, ]ntotdeauna discre\i =i serviabili. Sunt perechi care iau un singur pat. Nici o privire indiscret[, nici o ]ndr[zneal[, de o parte, =i nici o jen[ sau cochet[rie, de alt[ parte. Numai printre str[inii, surprin=i de moravurile americane, se aud chicote ]n[bu=ite, murmure =i glume ]n surdin[, ca ]n fa\a unor distrac\ii de carnaval.

* }n vagonul-restaurant se deschide vorba despre comer\ul de cereale. — La noi, spune un american, ]n cea mai mic[ sta\ie, produc[torul g[se=te o magazie-siloz unde-=i depune recolta a doua zi dup[ ce a ridicat-o de pe c`mp. Cu recipisa ]n m`n[ d[ fuga la orice banc[. Numai a=a, cu aceast[ organiza\ie, putem sc[pa de l[comia mijlocitorilor care se ]mbog[\esc sug`nd din munca grea a produc[torilor. Ascultam ]n t[cere discu\iile asupra sistemului agricol american =i, f[r[ voie, g`ndurile ]mi fugeau ]n urm[, departe, la g[rile ]n care gr`ul ]ncol\e=te a=tept`nd; la primitiva stare de anarhie agricol[; la cea mai bogat[ \ar[ ]n cereale din Vechiul Continent. Americanul care vorbise, un b[tr`n vioi, distins, veni s[ m[ cunoasc[ auzind c[ sunt rom`n. Ne vizitase \ara cu prilejul Congresului petroli=tilor. Nevasta, o femeie ]nc[ t`n[r[, cu obrazul fraged, dar cu p[rul alb, tuns b[rb[te=te, citea o carte religioas[ pentru lecuirea boalelor prin credin\[. C`nd auzi vorbindu-se de Rom`nia, se scul[ brusc, s[ltat[ parc[ de un resort nev[zut. }mi ]ntinse ambele m`ini, ]ncerc`nd s[ vorbeasc[ repede, abia put`nd s[-=i stap`neasc[ un r`s copil[resc.

315 Jean Bart

— +i eu am fost ]n Rom`nia. Ce \ar[ poetic[ =i ]nc`nt[toare. P[cat c[ n-are higien[. Ce frumos vorbesc rom`nii fran\uze=te. +i ce multe lucruri =tiu oamenii de-acolo. Pot vorbi despre orice c-o perfect[ competin\[. Nu te superi dac[ voi povesti sincer ce-am p[\it ]n Rom`nia d-voastr[? +i dup[ ce-=i aprinse o \igar[ parfumat[ ]ncepu: — Despre Rom`nia aveam cuno=tin\e vagi, a=a ca despre Rumelia, Macedonia, Albania. Auzeam mereu de revolu\ie, bande, tulbur[ri care se \in lan\ acolo ]n Peninsula Balcanic[. C`nd mi-a spus ]ntr-o zi b[rbatul meu c[ vrea s[ mearg[ la un congres de petrol ]n Rom`nia, mi-a venit s[ pl`ng. Dup[ ce am studiat o s[pt[m`n[ ]ntreag[ atlasul geografic m-am hot[r`t s[-l ]nso\esc, gata s[ ]nfrunt orice pericol ]n acele par\i ]ndep[rtate din Europa, unde nu ai ]nc[ siguran\a vie\ii. Am trecut Oceanul =i am vizitat cele mai importante ora=e din Vechiul Continent, dar mai jos de Budapesta am crezut c[ nu-i prudent s[ m[ scobor. Am r[mas acolo ]n a=teptare. El, ca b[rbat, putea mai u=or s[ str[bat[ Mun\ii Carpa\i =i s[ treac[ ]n Rom`nia. Dup[ dou[ zile, primesc o telegram[ urgent[: „Vino imediat Bucure=ti, otel «Splendid». Aci e bine de tr[it. Perfect[ siguran\[. Bun[ \ar[.“ Am plecat ]n aceea=i zi. Carpa\ii i-am trecut foarte comod ]n vagonul-restaurant al unui tren rapid. Am v[zut frumuse\ile neuitate din Valea Prahovei. }n sf`r=it, trebuie s[ spun c[ mi-a fost ru=ine de p[rerile cu care intrasem ]n Rom`nia. La nici un congres din lume n-am fost mai bine primi\i ca la d-voastr[. Automobile, trenuri, vapoare aveam la discre\ie. Cea mai ospitalier[ =i mai agreabil[ \ar[ din c`te am cunoscut. Lumea amabil[, cult[ =i rafinat[... ce p[cat c[ n-are =i higien[! }n fa\a ce=tilor de ceai, vorbir[m mai mult asupra petrolului. Americanul zicea c[ el s-a n[scut petrolist. Tat[l s[u fusese printre primii aventurieri atra=i de nebunia exploat[rii regiunilor petrolifere, descoperite ]nt`i ]n jurul Pittsburgului. Indienii ]ntrebuin\au petrolul ca leac ]mpotriva boalelor. Febra petrolului a \inut mult[ vreme. Aurul din California p[rea detronat de

316 Jurnal de bord petrol. Setea de petrol aduna lumea din toate col\urile p[m`ntului. Americanul ]=i amintea din copil[rie, de via\a petrecut[ ]n cort, ]n mijlocul unor oameni lacomi =i cruzi, care la orice minut puneau m`na pe revolver =i cu\it. Mai t`rziu, r[mas singur, se stabilise ]n regiunea Pithole, unde ]n c`\iva ani f[cuse o avere ]nsemnat[. Sub ochii lui se ridicase =i c[zuse aceast[ regiune petrolifer[. Dintr-un ora=- ciuperc[, Pithole a ajuns ast[zi un ora=-fosil[. Regiunea a fost complet secat[. Petrolul trecuse ]n alte p[r\i. Fiecare lucru, termin[ americanul, ]=i are epoca sa, de care trebuie s[ =tii s[ te folose=ti. Cine =tie dac[ ]n cur`nd nu va veni epoca altor surse de energii, pe care omenirea le va cuceri pun`ndu-le ]n exploatare, ca: electricitatea atmosferic[, c[ldura solar[, for\a valurilor sau c[ldura p[m`ntului.

AUR

Pe vapor, la ]ntoarcere, auzeam vorbind printre c[l[tori c[ la clasa a doua este un tip original: un b[tr`n evreu gali\ian, care se ]ntoarce ]n patrie duc`nd ]ntr-un cuf[r o mare cantitate de aur din Alaska. St[ mai toat[ ziua ]nchis ]n cabin[. Se plimb[ rar pe punte. Numai seara ]l vedeam lu`ndu-=i ceaiul singur la o mas[. Un b[tr`n pu\intel, uscat, c-o b[rbu\[ rar[, decolorat[, un cap mare, chel, ni=te ochi mici sfredelitori, cu pleoape ro=ii, umflate, =i urechile vinete, degerate. }ntr-o sear[ ne-am cunoscut. Dup[ ce-a aflat c[ sunt rom`n =i c[ am fost la Chi=in[u, b[tr`nul a ]nceput s[ povesteasc[ ]ntr-o moldoveneasc[ sc`lciat[ =i c`nt[toare. — +i eu sunt din Chi=in[u. Dar de treizeci de ani am plecat. Vorbeam bine moldovene=te, c[ treceam des ]n Rom`nia, la Gala\i =i Br[ila. Eu lucram la un birou de export de cereale =i ]nc[rcam marfa ]n vapoare la Dun[re. C`nd a ]nceput pogromul cel mare la Chi=in[u, eu eram la Ismail. L[sasem acas[ nevasta =i un copila= de trei ani. C`nd 317 Jean Bart am auzit ce groz[vii se ]nt`mpl[ pe la noi, m-am ]ntors la fug[ ]napoi. Dar n-am mai g[sit nimic. Jaful =i m[celul ]ncepuse chiar din mahalaua noastr[. A fost atunci ceva care nu s-a mai pomenit. Femeile noastre fuseser[ spintecate =i umplute cu puful perinelor. Ce s[-\i mai spun? N-am g[sit nici nevast[, nici copil. Trupurile celor m[cel[ri\i au fost luate =i ]ngropate noaptea pe c`mp, toate la un loc, amestecate, ca s[ nu se cunoasc[ nimic din ce-a fost. Ah! D-le, ce-a fost... ce-a fost atunci!... A=a o groz[vie de ce au trebuit ei s[ fac[? Si cu ce-am fost noi vinova\i? +i glasul b[tr`nului se muie deodat[, silabisind crispat c`teva vorbe al c[ror ]n\eles nu l-am putut prinde. O clip[ ]nchise ochii cl[tin`ndu-=i capul ple=uv. Dup[ ce-=i trecu degetele uscate prin barba-i rar[ =i sorbi o ]nghi\itur[ de ceai, urm[ rar =i st`njenit. — Las[... s[ nu mai vorbim de asta. Dac[ am r[mas singur pe lume, nu mai puteam tr[i acolo. Am trecut ]n Rom`nia =i am lucrat ]n cereale la Gala\i. Am plecat la Rotterdam =i de-acolo am emigrat la America. |ar[ liber[, nu pot zice nimic r[u, po\i s[ r[sufli slobod. Am f[cut de toate, dar numai avere nu. Tot ]n s[r[cie r[m`neam. Stam eu uneori =i-mi f[ceam socoteala ]n minte: „Dac[ suntem noi ur`\i =i persecuta\i, de ce sunt lovi\i numai cei s[raci? Ei suf[r, pl[tesc =i pentru cei boga\i, care nu sunt atin=i pentru c[ sunt temu\i. +i de ce asta? Pentru c[ sunt boga\i. Averea ]i ap[r[. Pentru c[ toat[ lumea asta ]i zidit[ pe bani, pe temelie de aur. Aur, aur, c`t mai mult aur trebuie s[ ai.“ +tii d-ta ce ]nseamn[ gold-fever1? Am plecat ]n tov[r[=ie cu patru in=i s[ c[ut[m aur. Numai eu sunt ]n via\[. To\i ceilal\i =i-au l[sat ciolanele ]n pustietatea alb[ din Alaska. +i b[tr`nul t[cu fix`ndu-=i privirea ]n vid.

1 Febra-aurului (engl.).

318 Jurnal de bord

Eu ]l ispitesc din nou: — Po\i fi mul\umit, acum te ]ntorci bogat =i s[n[tos. Ce ai c[utat ai g[sit. Vii cu destul aur. — Hm! f[cu b[tr`nul schi\`nd un sur`s amar, crezi c[ aurul ]l g[se=ti a=a cum ]l viseaz[ ]nchipuirea nebun[ a omului ]nsetat de p[m`ntul f[g[duin\ei? Crezi d-ta c[ eu am cules aurul acolo cu m`inile? Nu. Tot cu capul ista am izbutit s[ str`ng ce am. +i cu degetul ar[t[tor, uscat =i tare ca un cioc[na=, lovi de dou[ ori ]n cre=tetul capului ple=uv. — C`nd am ajuns la Klondyke am g[sit adunat[ acolo lume din toate col\urile p[m`ntului. La un han de sc`nduri, ]n jurul unei sobe de fier ]nro=ite, se ]ngr[m[deau oameni de toate neamurile, vorbind toate limbile — ca la turnul lui Babel. To\i veneau s[ caute aur. Dar al\ii veniser[ ]naintea lor. }n jurul ora=elor nu mai era nimic de f[cut. Nici un metru de p[m`nt nu mai era liber. Toate locurile erau r[scolite =i bortilite. Am plecat departe, tocmai spre Bonanza. Eram ]n tov[r[=ie =ase in=i. }n patru s[nii, cu c`te =ase c`ini ]nh[ma\i, c[ram tot calabal`cul nostru. Drumuri grele, mun\i pr[p[stio=i de ghea\[, p[duri nep[trunse, pustiet[\i, ]ntinderi albe de z[pezi ve=nice. Ne-am oprit pe malul unui p`r`u, ]ntr-o scobitur[ de munte. Un irlandez care cuno=tea locurile ne-a dus acolo asigur`ndu- ne c[ g[sim praf de aur ]n nisipul apei. Doi oameni s-au ]ntors la ora= s[ scoat[ permisul de exploatare, pentru care am pl[tit c`te dou[ sute de dolari, dreptul statului. Ce via\[ chinuit[! Toat[ ziua f[ceam gropi de unde scoteam mineralul brut. Aprindeam focuri ca s[ dezghe\[m p[m`ntul. Noaptea dormeam ]n corturi f[r[ s[ ne dezbr[c[m; ne v`ram ]n ni=te saci de blan[. M`ncam numai conserve uscate de ni se r[neau gingiile. La fiecare pas g[seam cutii goale de conserve. A=a de multe sunt c[ ni=te bapti=ti au construit acolo o biseric[, pun`nd ]n loc de c[r[mizi cutii de conserve umplute cu nisip.

319 Jean Bart

Frigul p`n[ la 60 de grade, hrana proast[ =i boala scorbutului ]i cur[\[ repede =i pe cei mai tari oameni. Sunt rari acei care au norocul s[ g[seasc[ o v`n[ mai bogat[ sau gr[unte de aur. To\i ceilal\i muncesc din greu, sap[, v`ntur[ =i spal[ mereu noroiul ca s[ scoat[ c`teva fire de nisip de aur. }ntr-un cuv`nt, e un fel de loterie. Unul c`=tig[ lotul cel mare =i to\i ceilal\i se fr[m`nt[, suf[r =i mor cu n[dejdea c`=tigului. Dac[ am v[zut eu la fa\a locului cum merge treaba, zic: pentru c[ tot am venit aici, s[ fac =i eu ceva. Ce afaceri pot fi ]n pustietatea asta? Am socotit eu c[, oric`t se s[lb[t[ce=te omul, tot are nevoile lui. +i atunci am ]njghebat cu doi tovar[=i o cocioab[ de lemn cu geamuri de \ipl[; un fel de cantin[- han, pe drumul s[pat ]n ghea\[ la poalele Yukonului. Am ochit noi un vad bun. To\i c[l[torii trebuiau s[ se opreasc[ acolo. S[p[torii din apropiere tot la noi se repezeau pentru un tutun sau un strop de rachiu. Aveam ace, a\[, conserve, m[nu=i, gr[sime, tot ce trebuia oamenilor de-acolo. To\i trei tovar[=i f[ceam cu schimbul: unul vindea ]n[untru, altul umbla dup[ marf[, =i al treilea stetea de straj[ cu pu=ca ]nc[rcat[ pe genunchi, ziua =i noaptea. C[ veneau =i mul\i oameni r[i, care purtau ve=nic cu\itul ]n cizm[ =i revolverul la =old. Mul\i poposeau noaptea ]n gazd[, dormeau pe jos ]nghesui\i ca sardelele ]n cutie. Un dolar de cap. Dar ]n loc de bani ne da praf de aur la c`ntar. Acolo ]n pustietatea ceea am f[cut cheag umpl`nd un s[cule\ cu praf galben. Dar ce ]ncordare, ce via\[ de c`ine ]ncol\it de lupi, gata s[ sf`=ie la fiecare clip[ ]n care nu te-ar sim\i treaz. C`nd ]ntr-o bun[ zi am g[sit ]n drum trupul unuia din tova- r[=i ]nghe\at =i cu urmele a trei gloan\e ]n cap, am l[sat cocioaba ]n =tirea Domnului, am luat s[cule\ul plin cu praf de aur, =i m-am scobor`t spre ora=. }n Dawson City am deschis un local — saloon, cum ]i spune acolo. Un fel de pr[v[lie locant[ =i café variété. Via\a este a=a de scump[ acolo c[ banul nu are nici o valoare. Oamenii aceia a=a sunt ]nseta\i de via\[ =i orgie, c[ pentru b[utur[, joc =i femei, dau ]ntr-o noapte tot ce-au str`ns ]ntr-un an.

320 Jurnal de bord

Am stat acolo zece ani ]ncheia\i. +i c`nd mi-a venit a=a un dor de ce-a fost odat[, am l[sat tot =i am plecat s[ m[ ]ntorc la Chi=in[u, s[ mai v[d o dat[ Lumea Veche. Am ]mbarcat aci pe vapor doua vagoane de ]mbr[c[minte pentru s[racii din Chi=inau =i Gala\i. Vreau s[ le ]mpart cu m`na mea. Urm[ o tacere lung[. Prin fumul albastru al pipei, observam capul acela mare, ple=uv =i spiritualizat, ]nclinat deasupra unui trup mic, ]ncovoiat, care ]nchidea o v`njoas[ energie con- centrat[ printr-o voin\[ de o\el. — Ei, =i pe urm[ ce ai de g`nd? Te re]ntorci ]n America sau r[m`i la Chi=in[u? B[tr`nul, cl[tin`ndu-=i capul, vorbi rar, ap[sat: — La legea noastr[ zice: „Ceea ce a fost nu poate s[ mai fie. Ceea ce e fr`nt nu poate fi drept, =i ceea ce lipse=te nu se mai poate num[ra.“ Eu nu mai am pe nimeni. Am r[mas singur. Ce s[ fac cu aurul? }l dau tot pentru sionism. Nu mai doresc dec`t s[ ajung p`n[ ]n Palestina. Tare mult vreau s[ v[d =i eu Zidul pl`ngerilor, unde se fac rug[ciunile. +i b[tr`nul ]ncepu s[ clipeasc[ des, chinuindu-=i c`teva fire din barba lui rar[ =i decolorat[. Dup[ ce sorbi ad`nc ultima pic[tur[ de ceai, ]=i ridic[ spre cer ochii lui cenu=ii, lumina\i parc[ de-o via\[ l[untric[. Luna se ascunsese printre norii negri, care se v`nzoleau sub imensa cupol[ aerian[. +i sus, ]nfipt[, se z[rea numai o singur[ stelu\[ care sc`nteia misterios deasupra oceanului pustiu.

}NTRE ROM~NI

Vaporul abia acostase la debarcader, c`nd ]mi auzii numele strigat ]n zgomotul mul\imii de pe chei. De sus de pe punte m[ uitam cercet`nd cu ochii lumea aceea necunoscut[ care se mi=ca pe platformele portului. 321 Jean Bart

Cine ar putea s[ m[ cunoasc[ aici ]n Cleveland? Pe c`nd ]mi preg[team bagajele, un marinar negru, c-un z`mbet gra\ios, ]mi pronun\[ foarte st`lcit numele, explic`n- du-mi c[ o deput[\ie m[ a=teapt[ pe chei. — Cum? Pe mine? Nu se poate. Trebuie s[ fie o gre=al[ de nume. Nu cunosc pe nimeni ]n ora=. Vin aci de prima dat[. Nedumerit, am plecat spre ie=ire, arunc`nd din treac[t o privire ]n oglinda mare din sala de fumat. Cravata era str`mb[, =apca turtit[. Cine ar putea s[ m[ a=tepte? Ciudat lucru! C`nd am ie=it din vapor, ]n lumea care a=tepta pe chei, am deosebit deodat[ ni=te enorme cocarde tricolore. Tres[rind, m-am ]ndreptat ]ntr-acolo. Sunt rom`ni... Trei tineri sur`z[tori s-au descoperit ceremonio=i. — Bine-a\i venit s[n[to=i pe la noi! V[ a=teptam de ieri. G`ndeam c[ veni\i cu \ugul. Mi=cat, nedumerit, le-am dat m`na ]ntreb`ndu-i cum se face c[ =tiu despre venirea mea. — Apoi am primit noi o carte scris[ de la Societatea b[n[\ean[ din Philadelphia precum c[ va sosi la noi un domn din \ar[. +i tare ne bucur[ c`nd vine careva =i pe la noi. }=i spune fiecare numele: I. R., mecanic, M. O., agent de birou =i V. M., maseor. — No, hai s[ merem, zise mecanicul. +i c-un automobil care zbura c-o vitez[ nebun[ ne-am ]ndreptat spre centru. Cu greu i-am convins c[ prefer s[ merg pe jos ca s[ v[d mai de aproape ora=ul. Mergem ]n lungul principalei artere de comunica\ii — Superior Street — care se pierde ]ntr-un parc bogat, unde se ]nal\[ statuia m[rea\[ a generalului Moses Cleveland, fondatorul ora=ului. O firm[ enorm[ ]mi atrage aten\ia: „Standard Oil“, celebra companie care urm[re=te monopolul petrolului din ]ntreaga lume. — C`\i rom`ni s[ fie ]n America? ]ntreb eu. — Cine poate =ti? ]mi spune mecanicul. C[ noi, venind cu pa=apoarte austriace =i ungure=ti, suntem trecu\i laolalt[. Cum

322 Jurnal de bord po\i s[ extragi din num[rul global numai pe rom`nii adev[ra\i? Dar dup[ socotelile unora se zice c-ar fi vreo sut[ de mii. — Cum v-a\i hot[r`t s[ p[r[si\i locurile voastre =i s[ veni\i aici, s[ v[ ]nstr[ina\i? — Apoi munceam p[m`ntul grofului ungur, care nu te las[ nici s[ mori, nici s[ tr[ie=ti. +i mai f[ceam =i c[t[nia acolo. Era greu de tot. +i c`nd am v[zut noi c[ fug ]ntr-acoace, ca s[ scape de s[r[cie, sa=ii =i ungurii, am ]nceput a veni =i noi tot mai mul\i. P`n[ se face d`ra ]i greu. Cei care sosesc =i c`=tig[ pun ceva deoparte =i se g`ndesc s[-=i aduc[ neamurile. Trimit carte scris[ acas[ =i parale ca s[ vie =i al\ii aici. De lucru g[se=te ]ndat[ rom`nul. Nu-i vorb[ c[-i vine greu, la ]nceput, ca s[ lucreze ]n fabric[ celui care p`n[ acum a muncit numai p[m`ntul, dar rom`nul prinde repede orice meserie. Au ]nceput acum s[ se r[sp`ndeasc[ ai no=tri =i pe la \ar[; au unii p[m`nt =i farm-e, adic[ gospod[rii ]ntemeiate. Mecanicul m[ roag[ frumos s[-i fac cinstea ca s[ pr`nzim ]mpreun[ acas[ la el, c[-i liber, fiind zi de duminic[. Pe drum ]mi poveste=te via\a romantic[ a rom`nului George Pomu\1, care a venit de t`n[r ]n America, lu`nd parte la r[zboiul civil, =i a ajuns p`n[ la gradul de general. Guvernul american ]l trimite la Petrograd ]n postul de consul general. Acolo a =i murit. S-a scris mult, =i sunt =i documente asupra acestui rom`n r[t[cit ]n America, ]nainte de venirea primilor emigran\i rom`ni prin p[r\ile acestea. Trec`nd pe l`ng[ zidurile ]nnegrite ale uzinelor, ajungem ]n cartierul muncitorilor rom`ni. Str[zi drepte, uniforme, monotone. Case ]n =ir, la fel, cu aceea=i fa\ad[ de c[r[mid[ aparent[, afumate, posomor`te. Dintr-un pridvor care d[ ]n strad[, intr[m ]n cas[. Un apartament cu =ase camere. }n trei camere locuie=te mecanicul

1 George Pomu\ (1828—1882), rom`n din Transilvania, refugiat ]n S.U.A. dup[ revolu\ia de la 1848. A luat parte la r[zboiul de secesiune (1861— 1865). A urcat toate treptele ierarhiei militare p`n[ la rangul de general. }n ultima parte a vie\ii e trimis consul al S.U.A. la Petersburg, unde a =i murit. 323 Jean Bart cu nevasta =i doi copii. Celelalte trei camere sunt sub]nchiriate la al\i emigran\i rom`ni care lucreaz[ la uzinele din apropiere. Ne ]nt`mpin[ ]n prag o femeie t`n[r[, ]ntr-un capot albastru. }nalt[, zdrav[n[, cu obrazul palid =i ni=te ochi mari, negri. }mi spune cu bucurie c[ a fost ]n \ar[, c[ are rude la C[lim[ne=ti. P[rin\ii ei stau aproape de grani\[, la Boi\a, pe drumul Sibiului. Doi copii b[lani, o fat[ =i un b[iet, m[ spioneaz[ f[r[ s[ deschid[ gura. — De c`nd i-am dat la =coala american[ nu vor s[ mai vorbeasc[ rom`ne=te, mi se pl`nge femeia. — Cum se poate, ]ntreb cu mirare, au uitat a=a de repede limba lor? — Iaca a=a p[\im cu copiii aici, intervine st`njenit tat[l lor. Noi ]n cas[ doar vorbim rom`ne=te, dar cum apuc[ s[ intre la =coal[ nu mai e chip s[ vorbeasc[ limba p[rin\ilor. Acu e vorba s[ ]ntocmim o =coal[ rom`neasc[ pe l`ng[ biserica ce-am f[cut-o aici ]n apropiere. Camera e spa\ioas[ =i curat \inut[. Paturi de fier =i cuverturi de bumbac. Nimic ]n[untru nu-i rom`nesc, doar ni=te =tergare v[rgate prinse la ferestre. R[m`n cu ochii la ele. Femeia ]mi spune oft`nd: — Avem acas[ scoar\e =i l[icere m`ndre, dar ]i greu de adus. Nimic din zestrea mea n-am putut lua ]ncoace la venire. M`nc[m sl[nin[ fript[ =i ochiuri rom`ne=ti. }n fa\a mea st[ un rom`n c[runt, cu must[\i stufoase. Fratele femeii, venit de doi ani ]n America. — Acum, ]ncepu el, m[ bate g`ndul s[ m[ ]ntorc ]napoi, s[ cump[r cu banii str`n=i o buc[\ic[ de p[m`nt pe malul Oltului. — Dar cum v-a\i deprins s[ lucra\i la fabric[? ]l ]ntreb eu. — De nevoie ce nu face omul? Suntem vreo cincizeci de rom`ni la uzina asta. +i s[ vezi cum ne iube=te contramaistorul. C[ ai no=tri muncesc din greu, nu se codesc. +i uneori muncim =i duminica. Ceilal\i, de alte neamuri, nu lucreaz[ s[rb[toarea cu nici un pre\, dar nou[, dac[ ne roag[, ni-i ru=ine s[ zicem c[ nu vrem s[ lucr[m.

324 Jurnal de bord

Nu putem spune nimica r[u, ne ia cu bini=orul. C`nd ie=im de la lucru, plini de fum =i c[rbune, trecem la sp[lat. Avem ni=te sp[l[toare curate de faian\[, cu ap[ cald[ =i rece. Pe dinafar[ ne sp[l[m mai frumos, dar pe din[untru nu-i chip. Scuip[m negru, c[ tragem ]n piept praful de c[rbune. M[ prinde uneori a=a un dor de p[dure, c[ noi suntem din partea muntelui =i ne place mult a pu=ca. Aveam un c`ine ciob[nesc pe care-l ]nv[\asem la v`nat... +i ciobanul acela ]nc[run\it ]n mun\ii p[duro=i de pe malurile Oltului, acum pribeag, ]n haosul negrelor uzine americane, ]ncepu o poveste lung[ c-o sum[ de peripe\ii despre c`inele ciob[nesc pe care nu-l putea uita, c[-l ]nv[\ase el s[ umble la c[utat s[lb[t[ciunile mai ager dec`t cel mai bun c`ine de v`n[toare... Spre sear[ am plecat cu to\ii la un „saloon“ — c`rcium[ — unde se adunau rom`nii. }n drum ]mi ar[tau cu m`ndrie firmele rom`ne=ti: o m[cel[rie, o drogherie =i c`teva cizm[rii. Fiind duminic[ erau ]nchise toate pr[v[liile. Ne oprim la un saloon rom`nesc. Salooner-ul1, un om vioi =i luminat, ]mi d[du l[muriri asupra societ[\ii rom`ne=ti „Carpatina“, din care f[ceau parte mai to\i rom`nii aduna\i acolo. Un grup de tineri cu ni=te cocarde na\ionale ]n piept c`ntau inimo=i: De=teapt[-te rom`ne!. Vreo c`\iva oameni mai ]n v`rst[ citeau ziarul America2. — E cea mai veche =i mai bun[ foaie a noastr[, ]mi spuse unul cu toat[ ]ncrederea. Ne-am retras la o mas[ mai ]n fund. +i oamenii, dezleg`n- du-=i limbile, au ]nceput s[-mi spun[ din necazurile lor. — Parc[-i blestem =i m`nia Domnului pe capul rom`nului ca s[ nu fie o unire =i fr[\ie ]ntre noi. Ungurii, cehii, to\i sunt uni\i laolalt[. Rom`nii nu-i chip s[ se str`ng[ to\i. Societ[\i de

1 Proprietarul localului (engl.). 2 Ziar al rom`nilor din Cleveland, fondat ]n 1906 de Moise Badea care l-a condus p`n[ ]n 1909. Cel mai de seam[ =i mai r[sp`ndit ziar al rom`nilor din America. Cu tendin\e democratice =i progresiste. 325 Jean Bart ajutor =i cultur[ am f[cut noi, =i foi scoatem mai multe, dar tot contra umbl[ o tab[r[ ]mpotriva alteia. N-am ajuns ]nc[ s[ facem o unire =i o putere. Am cerut noi s[ ne vie oameni mai lumina\i. Avem nevoie de preo\i =i de intelighen\i ca s[ scrie la foile noastre. Apoi n-am avut noroc. Mai to\i care ne-au sosit, lacomi de bani, c[utau s[ se ]mbog[\easc[ pe spinarea noastr[. Unii au intrat ]n diferite specula\ii d`ndu-ne ac\iuni tip[rite frumos, dar f[r[ nici o valoare. S-au pierdut mul\i bani din economiile noastre cu felurite ]n=el[ciuni. Al\ii s-au f[cut pe ascuns agen\i de emigrare =i ne-au ]mpins s[ mergem ]n Florida, s[ c[p[t[m p[m`nt de lucru. Mul\i s[raci cu duhul s-au pierdut pe acolo. Acum oamenii nu mai au ]ncredere. Avem ]nc[ noroc de foaia asta a noastr[ America; ea ne-a luminat =i lupt[ s[ poat[ str`nge ]ntr-o unire toate societ[\ile r[sp`ndite pretutindeni unde se g[sesc rom`ni. T`rziu, c`nd am p[r[sit saloon-ul, mai r[m[sese ]nc[ un grup de rom`ni ]nt`rzia\i ]n jurul unei mese. Un om cu p[rul sur zicea cu dor din fluier ni=te c`ntece ardelene=ti. Ceilal\i =edeau ]n jurul lui t[cu\i, ascult`nd cu sfin\enie.

326 YELLOWSTONE

|ARA MINUNILOR

Se lumina de ziu[ c`nd trenul rapid „Nord-Pacific“ se opri ]n gara Livingston. Debarc`nd, p[r[sim linia principal[ care str[bate continentul de la New York la San Francisco, leg`nd cele dou[ Oceane. Dup[ c`teva ore, pe-o cale ferat[ secundar[ care =erpuie=te prin defileul str`mt numit Poarta-Mun\ilor, printre st`nci roase, poleite de vechi ghe\ari, pe fundul V[ii-Paradisului, intr[m ]n Wonderland — |ara minunilor. Ultima sta\ie de drum- de-fier e Gardner — limita lumii civilizate. Cinci tr[suri mari, brecuri-po=talioane, cu c`te =ase cai ]nainta=i, ne a=teapt[ ]n fa\a unei uria=e bol\i de granit c-o inscrip\ie s[pat[ ad`nc: Yellowstone National Park — pentru recrea\ia =i pl[cerea poporului. Nu exist[ petec din scoar\a p[m`ntului pe care s[ fie grupate mai multe =i mai ciudate minuni ale naturii ca ]n regiunea vulcanic[ a bazinului Yellowstone, ]n creierii Mun\ilor St`nco=i. }n[l\imi gigantice ca valurile monstruoase ale unei m[ri petrificate de miriade de secole. P[duri virgine ]mbrac[ poalele mun\ilor =i ghe\ari ve=nici albesc piscurile goale, str[lucind ]n soare ca ni=te ziduri de cristal. }nt`lne=ti la fiecare pas cratere de vulcani ca ni=te hornuri fumeg`nde, conuri de gheizeri din care \`=nesc spre cer coloane de ap[ clocotit[... pr[p[stii f[r[ fund, cu pere\ii ]n straturi de calcar de felurite culori... st`nci de sticl[ natural[... coline de pucioas[ =i platouri de cret[... p[duri rigide de arbori petrifica\i... Un vast laborator vulcanic r[sp`ndit pe-o suprafa\[ de zece mii de kilometri p[tra\i — cam c`t dou[-trei jude\e de-ale noastre.

327 Jean Bart

O s[pt[m`n[ ]ncheiat[ faci, c[lare sau cu tr[sura, ]nconjurul acestei provincii, pe care guvernul american, din 1872, a declarat-o proprietate na\ional[, ca s[ i se p[streze caracterul intact. Trei escadroane de cavalerie p[zesc aceast[ unic[ =i ciudat[ \ar[, f[r[ locuitori, protej`nd oficial s[lb[ticia capri- cioas[ a naturii. O ]ntreag[ \ar[ goal[, f[r[ sate =i ora=e, c[ci n-are popula\ie: nici o a=ezare, nici o exploatare nu este ]ng[duit[. M`na omului n-a schimbat aci nimic din or`nduiala fireasc[ a jocului liber al naturii, r[mas[ singur[ st[p`n[ pe aceste locuri, a=a cum era =i ]n dep[rtata v`rst[ a copil[riei p[m`ntului. Un respect religios pentru natur[ conserv[ ne=tirbit acest col\ de p[m`nt. Nici o piatr[ nu se clinte=te din locul ei, nici un fir de iarb[ nu se smulge, nici un arbore nu se ridic[ din locul unde putreze=te c[zut de b[tr`ne\e. +i pentru c[ plugul n-a tras ]nc[ nici o brazd[ ]n acest p[m`nt pustiu, iar ecoul dep[rt[rii n-a ]ntors niciodat[ ]n desi=ul acestor p[duri virgine bubuitura focului de pu=c[ sau boc[nitul securii, lighioanele s[lbatice de pretutindeni s-au str`ns aici ca ]ntr-o Arcadie ferice, unde pot tr[i ]n tihn[, f[r[ team[ de tiranica prigoan[ a omului. Aici =i-a g[sit sc[parea, ]n exil, bizonul, regele detronat al pustei americane. }n singur[tatea asta s-au retras, ]n\elep\i =i pruden\i, ursul negru =i lupul alb, cerbul maiestuos cu coada neagr[, berbecul s[lbatic cu coarnele late, castorul me=ter de locuin\e lacustre, micul scong gra\ios =i alte felurite neamuri de viet[\i, care tr[iesc slobode =i nesup[rate ]n m[rea\a s[lb[ticie a naturii. Aici se ]nmul\esc ele ]n cea mai stra=nic[ libertate =i se sf`=ie ]ntre d`nsele ]n ve=nica lupta a vie\ii.

IZVOARELE FIERBIN|I DE LA MAMUT

La dou[ mii de metri ]n[l\ime, ]n marginea unei p[duri de pini seculari, pe malul torentului Gardner, e a=ezat[ administra\ia ]ntregii regiuni: un otel, o cazarm[ =i un grajd 328 Jurnal de bord imens. Caravanele de turi=ti, organizate aici, fac ]nconjurul regiunii, ajung`nd dup[ =apte zile tot ]n acest punct. Dup[-amiaz[ se pune ]n mi=care =i caravana noastr[ — vreo treizeci de persoane. Ni se d[ c`te o pereche de ochelari alba=tri, ca s[ ne ap[r[m de efectul orbitor al luminii r[sfr`nte de albea\a terenului de cret[. }n miezul zilei, sub ploaia razelor de foc, colina spre care ]naint[m, de un alb sup[r[tor, apare ca o piramid[ m[rea\[, ]nvelit[ ]n draperii de hermin[. V`rful ei sc`nteiaz[ ]n zare ca un ghe\ar azuriu ]n transparen\a domului arz[tor al cerului. Din blocul acela de z[pad[, luminos =i confuz, se desprind linii =i forme regulate, cu c`t ne apropiem mai mult. +i-n mirajul dep[rt[rii ]\i aminte=ti o clip[ de colina sacr[, cu silueta aerian[ a Acropolei v[zut[ prin v[lul diafan al z[rii. La o distan\[ mai mic[, apare vederii un fel de scar[ gigantic[, urc`nd parc[ spre un castel himeric — asemenea rampei maiestuoase din fa\a palatului Trocadero. }n fiecare treapt[ a sc[rii, cioplit[ parc[ pentru pa=i de titani, e scobit simetric c`te-un bazin minunat. Un amfiteatru feeric de terase sculptate c-o rar[ m[iestrie... o serie de splendide bazine, ]n etaje. Apa clocotit[ se scurge forfotind dintr-o cup[ ]n alta, din v`rf p`n[ la baz[, ca ]ntr-o imens[ cascad[ artificial[. Fiecare teras[ suprapus[ are alt[ culoare =i alt nume: Terasa lui Jupiter, a Cleopatrei, Buc[t[ria-Diavolului, Baia lui Cupidon... Apa care izvor[=te fierbinte din fundul bazinului ia culoarea mineralelor din care sunt forma\i pere\ii de calcar ]n stratific[ri seculare. O cup[ de ap[ clar[, albastr[ ca peruzeaua, una verde ca smaraldul... alta portocalie... roz[, indigo, aurie... E at`ta bog[\ie de nuan\e ]n transparen\a apei, ]nc`t parc[ ai ]n fa\[ un efect de lumin[ al unor l[mpi electrice, ascunse undeva ]n fundul bazinelor sm[l\uite — ca ]n jocurile de ap[ din Versailles. Marginea fiec[rui bazin e o sculptur[ cizelat[ dintr-o spum[ petrificat[ ]n festoane — lucrare lent[ a for\elor minerale — o dantel[ mig[loas[ cu str[luciri de onix, ivoriu =i alabastru. Apa care de veacuri se scurge ne]ncetat ]n

329 Jean Bart pic[turi de diamant lichefiat, dintr-un bazin ]n altul, a sculptat ornamente =i ciucuri de stalactite de opal =i lungi =iraguri de perle minunate. Prive=ti =i admiri cu un fel de respect mistic, fermecat ca ]n fa\a unui lucru supranatural. Nu po\i s[ te ]mpaci cu g`ndul c[ asemenea gigantic[, bizar[ bijuterie, a putut ie=i des[v`r=it[ numai din jocul capricios al naturii. Aceea=i ]ntrebare ]\i chinuie=te ]ntruna mintea: Ce arhitect genial a imaginat planul acestei feerice lucr[ri, care se ]nal\[ cutez[toare spre cer, ]n propor\ii uria=e, ]ntr-o simfonie de culori =i o simetrie de linii pline de gra\ie =i fantezie! Ce m`n[ destoinic[ a cioplit, cu at`ta art[, ornamenta\ia bogat[, frontoanele de arabescuri, cizel`nd ]n pietre pre\ioase aceast[ capodoper[ de sculptur[ decorativ[! Ne ]ntoarcem spre sear[ la ad[post. Lumina descompus[ arunc[ o umbr[ violet[ pe draperiile albe care ne chinuiser[ ochii. P[durile de pini, ca ni=te pete negre, se ]neac[ ]n negur[ pe pov`rni=ul mun\ilor, iar conturul crestelor goale se rumene=te aprins ]n purpura asfin\itului. Noaptea e a=a de rece c[ trebuie s[ faci focul la sob[ ca ]n vreme de iarn[. }nainte de culcare, Mister Pek, ciceronele nostru, ne expune o teorie geologic[ savant[ asupra forma\iilor calcare, pe c`nd noi st[m ]n jurul unei c[ld[ri cu grog fierbinte, care ne ]mbat[, ]nc[lzindu-ne ]ntr-o arom[ de aburi parfuma\i. Depunerile care formeaz[ pere\ii bazinelor cu izvoare fierbin\i, acele bogate sculpturi se datoresc unor mici organisme ce secreteaz[ ]n jurul lor o carapace calcaroas[. }n apa termal[ se v[d ni=te alge ]n form[ de fibre lungi, care plutesc ca un evantai de fire de m[tase. Masa vie\uitoare moare =i se descompune, iar calcarul r[m`ne =i se petrific[ lu`nd forme bizare ]n stratific[ri de silicate. +i, ]n cursul veacurilor, spuma s-a transformat ]n marmur[. De c`nd s-a distrus Terasa Pink din Noua Zeeland[, ]n urma unui cutremur, n-au mai r[mas dec`t dou[ asemenea minuni pe fa\a p[m`ntului: aci, la Yellowstone, =i ]n Asia Mic[, la Hierapolis, celebra Pambuk-Kalessi — Castelul de bumbac.

330 Jurnal de bord

Ne culc[m ]nveli\i ]n p[turi de l`n[ groas[. Luna, care-mi b[tea ]n geam, arginta cre=tetul unui munte ple=uv deasupra c[ruia parc[ se oprise. Am adormit t`rziu, vis`nd toat[ noaptea palate de cle=tar cu zmei =i z`ne, ca ]n pove=tile pe care mi le spunea baba Ioana Chioara, ]n copil[rie, c`nd dormeam pe prisp[, ]n vremea culesului, la via de la Valea-Ad`nc[.

LACUL CASTORILOR

O diminea\[ rece, umed[... Soarele nu izbute=te s[ destra- me p`nzele de cea\[ ce acoper[ goliciunea m[rea\[ a st`ncilor printre care trebuie s[ ne strecur[m. Cei =ase cai trag din greu la deal pe drumul t[iat ]n piatr[. Intr[m ]ntr-un defileu s[lbatic. Dou[ r`nduri de st`nci drepte, ca ni=te ziduri de cetate, acoperite cu un fel de mu=chi fin, m[t[sos, cu tonuri aurii, care str[luce=te ]n razele soarelui, par acoperite c-un strat de poleial[. — Golden Gate! — Poarta-de-aur, morm[ie printre din\i vizitiul nostru, care =icheaz[ cu poft[, sug`nd o bucat[ de tutun negru, fiert ]n miere. La cap[tul defileului se deschide larg[ panorama marelui platou. }nainte de a ]ncepe cobor`rea muntelui, cuprindem cu vederea oceanul verde, ondulat, al p[durilor virgine, ]ntins de la baza amfiteatrului gigantic al mun\ilor p`n[ la orizont, unde sc`nteiaz[ ]n zare oglinda Lacului-Castorilor. Pe drumul neted, s[pat ]n st`nc[, ro\ile au un huruit r[sun[tor =i o pulbere de cristal se ridic[ de sub copitele cailor, care merg tot mai ]ncet, alunec`nd la fiecare pas. Tr[sura se opre=te. Ne cobor`m to\i. Mister Pek, r`z`nd cu poft[ de nedumerirea noastr[, love=te cu bastonul ]n p[m`nt. — Trebuie s[ =ti\i, domnilor, c[ merge\i pe un drum de sticl[. Am ajuns la Osidiar Cliff. Muntele acesta e tot de sticl[ natural[, format[ din r[cirea brusc[ a lavei unui vulcan, ast[zi stins. 331 Jean Bart

Ne aplec[m fiecare =i pip[im, uimi\i: sticl[ opac[, neagr[, cu muchii t[ioase. Ca s[ se croiasc[ drum pe aici, s-au f[cut focuri ce ]nfierb`ntau sticla, peste care se turna ap[ rece; pere\ii plesneau desprinz`ndu-se ]n blocuri. Din roca asta vulcanic[ indienii ]=i f[ceau unelte =i arme de v`n[toare. O bucat[ bun[ de drum mergem pe jos. Oamenii, caii =i tr[sura se v[d mi=c`ndu-se, reflecta\i ]n peretele de sticl[ al st`ncii ca ]ntr-o oglind[ fermecat[. Dup[ trei ceasuri de drum prin ]ntunericul p[durilor de pini, din coaja c[rora picur[ lacrimi de r[=in[, r[sp`ndind o arom[ ame\itoare, ie=im la lumin[ ]ntr-o regiune ml[=tinoas[, de-o s[lbatic[ m[re\ie. }n razele soarelui arz[tor de amiaz[, printre s[bii de papur[ =i evantaie de ferig[, sclipesc ochiuri mici de ap[ ca re\eaua plato=elor de o\el. Drumul urmeaz[ =erpuind cotiturile unui canal natural care leag[ dou[ lacuri. L[s[m caii s[ r[sufle la umbra unui buchet de plute argintii. Pe jos, cu b[gare de seam[, ]naint[m pe frontiera republicii lini=tite a castorilor. }nt`lnim pe mal trunchiuri de arbori reteza\i de la r[d[cin[ de ferestraiele ascu\ite ale din\ilor de castor. Pe p[m`ntul umed, moale, c[lc[m ]ncet, apropiindu-ne pe furi=, f[r[ s[ fim sim\i\i de harnicii muncitori lacustri, care lucrau la diguri. La o cotitur[, Mister Pek ne opre=te, =optindu-ne: — De aici se poate vedea bine... lat[ cum ni=te lighioane m[runte, numai prin munca lor singur[, izbutesc s[ schimbe aspectul naturii. Desigur c[ odinioar[, pe aici a fost p[dure deas[. +i toat[ re\eaua asta de canaluri =i iez[turi e opera coloniei de castori, care-s l[sa\i s[ vie\uiasc[ ]n tihn[ pe domeniile lor. Un dig lung de vreo =aptezeci de metri, care taie ]n curmezi= canalul, sile=te apa s[ se men\in[ la acela=i nivel constant, f[c`nd-o s[ se scurg[ numai pe l`ng[ unul din maluri. Mai departe, un al doilea dig mai mic c[l[uze=te apa f[c`nd-o s[ inunde un teren jos. Un canal artificial e t[iat p`n[ aproape de un r`nd de arbori tineri.

332 Jurnal de bord

Din locul unde st[m piti\i, spion`nd prin perdeaua de papur[, z[rim departe ni=te puncte negre mi=c`ndu-se pe mal =i ]n ap[ de-a lungul digului. Cu toate c[ umbl[m foarte ]ncet, suntem descoperi\i. Auzim un fel de =uier[turi =i, c[ la un semnal de alarm[, to\i pa=nicii locuitori ai coloniei, vesti\i de primejdia care le amenin\a patria, se retrag ]nsp[im`nta\i ]n fundul apartamentelor din subsolul locuin\elor lacustre. P[=im de pe mal pe digul solid, care rezist[ la orice greutate. S-ar putea merge =i c[lare ca pe-o =oselu\[ b[tut[ =i neted[. Observ[m cu aten\ie minunea aceasta de construc\ie hidraulic[: trunchiuri de arbori ]n\epeni\i bine ]ntr-un val de p[m`nt b[tut =i ]nt[rit cu pietre ]ngropate la linie. Americanul ne explic[ ]n ce chip lucreaz[ castorii digurile lor, care se pot compara cu cele mai reu=ite lucr[ri executate de cei mai savan\i ingineri hidraulici. }n locul instrumentelor moderne de lucru — elevatoare, cricuri, sonete — castorii au din\ii, labele =i cozile lor late =i tari ca ciocanele. Un neam\ colosal, inginer din portul Hamburg, ]=i potrive=te grav ochelarii =i, c-o mic[ rulet[ de buzunar, ]ncepe s[-=i fac[ ]n lini=te m[sur[torile digului. }nseamn[ dimensiunile ]ntr-un carnet =i se pierde ]n calcule tehnice cu radicale =i formule complicate de matematici superioare. O englezoaic[ uscat[, s[rind ca o capr[ de pe dig pe malul opus, se a=az[ pe un trunchi de copac t[iat =i ]ncepe a desena pe o carte, f[c`nd schi\a ]ntregii regiuni de diguri =i canale. Un b[tr`n inginer italian se apleac[, pip[ie examin`nd cu de-am[nuntul pere\ii digului, ]=i face cruce =i exclam[ cu admira\ie: — Crede\i-m[, opera acestor mici lighioane m[ minuneaz[ mai mult dec`t Turnul de la Pisa =i dec`t San-Marco din Vene\ia. Trecem de cealalt[ parte, oprindu-ne ]n fa\a locuin\elor lacustre. Pe mal, ]n marginea unei p[durici, e t[iat[ o cale ]n pant[ dulce spre ap[. O galerie ]n bolt[ duce la ni=te colibe mici, ca ni=te movili\e lucrate ]n lemn =i p[m`nt b[tut. Ne aplec[m s[ putem observa compartimentele regulate, ca ni=te cabine ]mp[r\ite ]n etaje — camerele familiilor grupate ]ntr-o

333 Jean Bart colonie. Dar unde sunt locuitorii? ne ]ntreb[m nedumeri\i. Americanul face haz =i ne l[mure=te c[ cet[\enii au fugit =i ne p`ndesc de la distan\[. Locuin\ele lacustre au dou[ c[i de retragere: un tunel lung, s[pat pe sub mal, duce departe ]n p[dure, iar o alt[ ie=ire d[ ]n fundul apei. Tocmai spre cel[lalt mal vedem apa tulburat[ la suprafa\[: c`teva c[pu=oare negre apar =i dispar repede, b[l[cindu-se ]n forfotul apei.

* Plec[m. }n tr[sur[, pe drumul croit printr-o lunc[ de plopi albi, se ]ncinge o discu\ie savant[ pornit[ din glum[, pe c`nd f[ceam haz pe seama inginerilor. — La ce politehnic[ or fi ]nv[\at castorii hidraulica? Cunosc oare calculul integral =i rezisten\a materiilor? B[tr`nul italian, care se minuna ]ntruna, adaug[ cl[tin`nd din cap: — Ce instinct admirabil are acest mic animal!... E o enigm[ pentru orice om de =tiin\[. — De ce instinct =i nu inteligen\[? ]l ]ntrerupse un profesor belgian, care =ezuse t[cut tot timpul cu ochii pe-o carte. — Pentru c[ numai omul are inteligen\[, animalele n-au dec`t instincte. — Dar care-i bariera care desparte inteligen\a de instinct? De ce animalele n-ar avea ca =i omul: inteligen\[ =i instincte? — Pentru c[ numai omul observ[ =i mediteaz[, adaug[ altul. Belgianul z`mbi ironic. Apoi r[spunse, vorbind din ce ]n ce mai aprins: — C`nd castorii reteaz[ arborii de pe maluri a=a ca s[ cad[ ]ntotdeauna pe ap[ =i nu spre uscat, pentru a-i putea duce mai u=or la digurile ]n construc\ie, nu-i asta oare o dovad[ sigur[ c[ ei observ[? Nu-i un act de inteligen\[? C`nd ei sap[ canaluri anume p`n[ aproape de arborii pe care trebuie s[-i taie =i s[-i transporte, p`n[ unde ]ncepe inteligen\a... Nu, domnilor, instingen\[? Nu ]nseamn[ asta c[ ei cunosc raportul dintre

334 Jurnal de bord mijloc =i scop? Nu e o dovad[ de ra\ionament? Ar[ta\i-mi unde ]nceteaz[ instinctul =i unde ]ncepe inteligen\a... Nu, domnilor, instinctul =i inteligen\a nu func\ioneaz[ separat. E ridicul[ vanitatea asta a omului, s[ se socoteasc[ de o alt[ esen\[, aparte, mai nobil[, mai aproape de divinitate, dec`t celelalte animale, mari =i mici, ]n tov[r[=ia c[rora vie\uie=te, hr[nindu- se din scoar\a aceleia=i planete.

}N BAZINUL GHEIZERELOR

O zi rece, posomor`t[. Soarele r[m`ne ascuns tot timpul dup[ cortina opac[ a norilor de plumb. De trei ceasuri urc[m culmile st`ncoase, pe un drum ce pare c[ duce drept ]n cer. Str[batem cea mai s[lbatic[ =i mai stearp[ regiune din creierii Mun\ilor St`nco=i. Priveli=ti lunare. Un pustiu arid, cu relief fantastic. Masiv de st`nc[ eruptiv[. Piscuri conice, blocuri de granit =i bazalt, dizlocate, m[cinate, ca ruinele zidurilor unei cet[\i gigantice, ]ntemeiate de ciclopi =i distruse de groaznice explozii de dinamit[. Gr[mezile sf[r`m[turilor de pietre ruginite, col\uroase, par ni=te oseminte bizare, monstruoase, r[sp`ndite de loviturile unui ciocan uria=. O lini=te de cimitir apas[ pe natura asta moart[, st[p`nit[ parc[ de misterul primelor zile ale crea\iei. Ochiul nu ]nt`lne=te nic[ieri nici un suflu de via\[ animal[ sau vegetal[. Lipse=te lumea organic[ din tot cuprinsul ]mpietrit al masei minerale, aruncate din m[runtaiele p[m`ntului la suprafa\[, prin craterele vulcanilor stin=i azi. Te sim\i cople=it de priveli=tea asta dezolant[, ca ]n trista =i monotona singur[tate a regiunilor polare. |i-i dor de un col\ de p[dure cu umbr[ =i r[coare, de-un covor de paji=te, de-un f`lf`it de aripi, de aurul cald al holdelor de gr`u, de-un ochi de ap[ s[-\i aminteasc[ transparen\a cerului... de toate podoabele p[m`ntului care dau culori, mi=care =i via\[, fermec`nd ochii =i sufletul c[l[torului. Ne afl[m ]n lumea rece =i mut[ a regnului mineral; un peisaj din lun[ v[zut prin sticlele unui telescop. 335 Jean Bart

Pe creast[, ]nainte de a ]ncepe cobor`rea, ne oprim ca s[ privim ]n zarea dep[rtat[ marele platou al gheizerelor. De la distan\[ apar ochiului, prin p`nzele de neguri, ni=te pete negre de p[dure, ]ntret[iate de alte pete albe, lan\uri de coline de cret[ ca ni=te valuri petrificate ]n timpul unei furtuni. Deasupra ]ntregii regiuni plutesc nori de aburi =i coloane de fum se ]nal\[ cu ]ncol[ciri de balauri, purta\i de v`nt prin v[zduhul ]ntunecat. P`n[ la orizont se desf[=oar[ vederii marele platou, asemenea unei vaste regiuni metalurgice. Un amestec confuz de uzine, turn[torii, furnale ]necate ]n valuri de fum; o adunare de mii de locomotive gata de plecare, zbucnind sub presiunea aburilor supra]nc[lzi\i. }naint[m pe jos, c[lc`nd cu team[ pe un teren nesigur, spongios, un fel de clis[ umed[ =i cald[, amestec de cenu=[, cret[ =i pucioas[ topit[. Piciorul se afund[ =i sim\i p[m`ntul tremur`nd ]n zguduiri sacadate; se aud izbituri repetate; un huruit surd ca la gura unei mine, un forfot =i pocnituri de pomp[ cu motor, care lucreaz[ nev[zut[ undeva, subt p[m`nt. Te crezi pe puntea unui vapor ce trepideaz[ de mi=c[rile pistoanelor ]n cilindrii unei ma=ini sub presiune. C`nd sfredele=ti c-un b[\ p[m`ntul, \`=ne=te, dup[ c`teva minute, o jerb[ de aburi arz[tori, ca dintr-o supap[ deschis[ f[r[ veste. }n platoul acesta vulcanic r[sufl[ c`teva mii de cratere de felurite forme: hornuri, mameloane, cuptoare, izvoare fierbin\i, bazine cu ap[ cristalin[ sau colorat[. Toate forfotesc fumeg`nd pe p[m`ntul acesta blestemat, care ascunde parc[ un mister groaznic — un p[m`nt chinuit de os`nda iadului. }nfrico=at, cu pa=i =ov[ielnici, c-un mistic respect treci de la o minune la alta pe solul moale, elastic ca buretele. Bazinul- Smaraldului, Bazinul-Safirului, cu ape clare, irizate. Se v[d ]n fund festoanele forma\iilor de calcar =i vegeta\ia ca o dantel[ fin[, cu tonuri de un verde =i albastru, dulce =i luminos. Bazinul- de-por\elan, Oala-cu-vopsea, Calamara-Satanei, Paleta- Pictorului... mici vulcani de noroi, ca ni=te marmite de p[m`nt care fierb ]n clocot un fel de var ]n past[ catifelat[ de caolin.

336 Jurnal de bord

}ntr-o continu[ forfoteal[ izbucnesc la suprafa\[ baloane care crap[ r[sp`ndind un fel de aluat ro=u, alb, galben... ca gama de culori pe care o ]ntinde-un pictor pe paleta preg[tit[ de lucru. Apa clocotit[, izvor`nd din ad`ncime, trece prin diferite straturi pe care le descompune, aduc`nd la suprafa\[ aceast[ past[ mineral[ a=a de minunat colorat[.

GIGANTUL STR{NUT{

M[ cobor ]n surp[tura unei coline de sulf. O fierbin\eal[ m[ love=te =i-mi taie respira\ia ca ]ntr-o baie turceasc[. Cufund un dolar de argint ]n apa care-mi frige degetele, dup[ c`teva minute ]l scot acoperit c-un strat de poleial[ — veritabil[ ap[ de aur. Pe c`nd admiram minunea asta, sim\ii sub picioare un lung huruit... M[ ridic ]nfiorat din fundul gropii. M[ v[d singur — grupul din care f[ceam parte se dep[rtase... O iau la fug[ ]not`nd cu greutate prin valurile dunelor de cret[. Un vuiet surd se auzea venind parc[ din alt[ lume, ca zgomotul unei cascade ]ndep[rtate, ca huruitul ro\ilor a mii de tunuri =i chesoane trase la trap pe o =osea pietruit[. Mister Pek f[cea semne cu am`ndou[ m`inile strig`nd disperat: — Veni\i cu to\ii!... pe aici... nu pe-colo, c[ v[ op[re=te... Gigantul e gata s[ str[nute! P[m`ntul tremur[ u=or sub picioarele noastre... +i deodat[ din cre=tetul mamelonului, izbucne=te o enorm[ coloan[ de ap[ clocotit[, c-o groaznic[ detun[tur[, ca ]ntr-o explozie de dinamit[. Jerbele de aburi \`=nesc cu presiune, fluier`nd ca o siren[ de vapor; din norii albi care se zv`rcolesc, ]n v[zduh, apa cade ]n pic[turi de ploaie cald[, s[getat[ de razele soarelui, str[lucind ]n culorile curcubeului. Dup[ prima erup\ie zgomotele stridente sl[besc =i o forfoteal[ m`nioas[, ca o pulsa\ie puternic[, se repet[ ]n gura gheizerului, din care se revars[ masa lichid[ ]n fierbere inund`nd pere\ii de calcar sm[l\uit. 337 Jean Bart

Gigantul s-a potolit. }n aer plute=te un miros ]n[bu=itor de sulf. Norii de vapori se rup ]n pale =i se resfir[ ]n f`=ii lungi, ca ni=te penaje albe, aninate de v`rfurile pomilor rari ce fumeg[ ]n zare. }nfrico=a\i privim tabloul acesta groaznic =i grandios. Ne minun[m ca ]n fa\a unui fenomen supranatural, venit din necunoscut, dintr-o lume plin[ de mistere. }ncep explic[ri =tiin\ifice, discu\ii savante asupra teoriei gheizerelor. Mister Pek, ridic`nd bastonul ]n sus, ]ncheie schimbul p[rerilor dezl`nate: — lat[ domnilor! dac[ v[ ]nchipui\i ca acesta-i un tub de metal plin cu ap[, ]nc[lzit la partea de jos, desigur c[ apa din partea de sus a tubului se ]nc[lze=te mai ]ncet dec`t ]n partea de jos, unde este sursa de c[ldur[. Tensiunea vaporilor forma\i ]n partea de jos ridic[ ]n sus coloana lichid[ mai pu\in ]nc[lzit[. C`nd triumf[, asupra presiunii ce o suport[ =i revars[ pe sus o parte din ap[, coloana devine mai mic[ deci =i presiunea se mic=oreaz[. O ebuli\ie general[ =i violent[ se declar[ ]n toat[ masa =i, ca dintr-o c[ldare c[reia i s-a deschis o supap[, un amestec de vapori =i ap[ \`=ne=te, p`n[ ce excesul de tensiune interioar[ a disp[rut. Atunci calmul se restabile=te... +i asta urmeaz[ periodic.

}N FA|A UR+ILOR NEGRI

P[r[sind bazinul gheizerelor, lu[m un drum ]ngust prin mijlocul unei p[duri rare, spre ad[postul ]n care trebuie s[ r[m`nem pe noapte. Caii, care tot timpul umblaser[ la pas, mole=i\i de c[ldur[, ]ncep deodat[ s[ dea semne de nelini=te: sfor[iesc, ciulesc urechile =i se opresc cu ]nd[r[tnicie. Mister Pek ridic[ iar poruncitor bastonul cu \epu=[ de fier: — S[ ne oprim, domnilor. Caii au mirosul mai fin dec`t oamenii. Trebuie s[ fie animale s[lbatice prin apropiere. }n regiunea asta sunt foarte mul\i ur=i. Se f[cu deodat[ o lini=te st[p`nit[. Nici o =oapt[ nu se auzea =i toate privirile se a\intir[ 338 Jurnal de bord spre inima p[durii. Sim\ind ]ncle=tarea unei m`ini uscate ]n um[rul meu, auzii deodat[ o exclama\ie r[gu=it[: — Oh! a bear 1 =i to\i ]=i fixar[ privirile la v`rful umbrelu\ei, pe c`nd b[tr`na Miss o ridicase ca pe o arm[ ]n dreptul ochilor, ca s[ ar[te direc\ia ]n care un punct negru se vedea mi=c`nd printre copaci. — Adev[rat, e un urs! afirm[ z`mbind Mister Pek, pe c`nd ]=i potrivea binoclul ]n dreptul ochilor. }n c`teva secunde grupul nostru se dizolv[; fiecare ]=i alese c`te un copac cu trunchiul gros, de dup[ care s[ poat[ privi, pitit ]n siguran\[. }n drum, nu r[m`nem dec`t vreo patru in=i, care trebuie s[ \inem =i s[ st[p`nim caii ce se fr[m`ntau enerva\i. Cei doi solda\i americani care ]nso\eau continuu convoiul nostru se apropiar[ cu caii la m`n[ =i carabinele ]n bandulier[. — N-ave\i nici o team[. Numai s[ nu z[d[r`\i animalele. Ursul negru nu atac[ omul, dar nici nu fuge de el... Un urs voluminos, ]ntr-o bogat[ blan[ neagr[, ca pana corbului, c[lc`nd greoi =i rar, trecea printre copaci, lini=tit, posac chiar, cu capul ]n jos, p[r`nd c[ mediteaz[ ceva ]n legea lui. Nu s-a jenat s[ treac[ drumul de-a curmezi=, f[r[ s[-=i schimbe mersul, la dep[rtare de vreo cincizeci de metri. C`nd a ajuns ]n dreptul nostru, ne-a m[surat ]n treac[t numai c-un ochi, apoi =i-a ]ntors capul, cu dispre\ parc[, =i a trecut grav de cealalt[ parte a p[durii, merg`nd ]ntins spre un izvor ce sticlea la piciorul unei st`nci. Pe c`nd to\i ochii ]l p`ndeau urm[rindu-i pa=ii printre copacii rari, unul dintre solda\i =opti: — }nc[ unul! Asta-i desigur ursoaica... Din aceea=i direc\ie venea agale =i ursoaica, mai mic[ =i rotund[, c[lc`nd cu grij[ ]n mi=c[ri elastice. C`nd ajunse aproape de noi, un cal speriat se ridic[, sfor[ind, ]n dou[ picioare. Ursoaica se opri, ]=i ]ntoarse capul curioas[ =i,

1 Oh! un urs! (engl.).

339 Jean Bart scul`ndu-se ]n dou[ labe, smiorc[i de c`teva ori pe n[ri; apoi o lu[ ]nainte, intr`nd ]n p[dure, ]ntr-un galop m[runt =i comic. Cu binoclul se vedea bine prin rari=tea p[durii locul unde se opriser[ ur=ii. Dup[ ce =i-au st`mp[rat setea cu ap[ rece de munte, au intrat ]ncet, cu pruden\[, ]n balta format[ de izvorul care se prelingea pe sub st`nc[. S-au afundat ]n ap[ p`n[ la g`t, =i cu capetele afar[ ne priveau nep[s[tori de la distan\[. Iar noi, ]nc[lzi\i =i plini de praf fin de cret[, ne uitam cu invidie la ur=ii care se b[l[ceau cu deliciu ]n apa limpede a izvorului de munte. Am plecat la drum, l[s`nd perechea fericit[ tot ]n baia pe care, probabil, o luau de obicei nesup[ra\i la aceea=i or[. — Ce p[cat c[ n-am avut costum de baie, zice america- nul, c[ aveam grozav[ poft[ s[ m[ r[coresc =i eu! Pe b[tr`na Miss, de obicei foarte serioas[, o apucase un r`s nervos, care comunic[ ]ntregului grup o veselie nest[p`nit[. Dup[ un schimb de glume =i vorbe de spirit asupra nea=teptatei ]nt`lniri din p[dure, profesorul belgian, cu mult[ gravitate, pronun\[ senten\ios: — Omul trebuie s[ respecte animalele, dac[ vrea s[ fie respectat de ele...

PE LACUL YELLOWSTONE

Pe nesim\ite ne-am ridicat la dou[ mii cinci sute metri ]n[l\ime. Lacul, unul dintre cele mai mari de pe glob, are forma unei m`ini uria=e cu degetele r[=chirate. Aici e locul din Mun\ii St`nco=i unde se despart apele, scurg`ndu-se pe pante opuse spre cele dou[ Oceane: unele c[tre Atlantic =i altele c[tre Pacific. Ne ]mbarc[m ]ntr-o =alup[ mare cu motor. Echipajul foarte redus: la prova, un b[ie\el, negru, pe jum[tate gol, c-un p[r cre\, ca o blan[ de miel, ne prive=te ar[t`ndu-=i din\ii albi, lucitori; la ma=in[, un b[tr`n posomor`t cu pipa ]ntre din\i; la c`rm[, o fat[ blond[, zdrav[n[, ]mbr[cat[ ]ntr-un surtuc de piele cafenie, purt`nd ]n bandulier[ o lunet[ de mare distan\[. 340 Jurnal de bord

Negrul ia ]n primire co=urile cu provizii. }nainte de a ne a=eza bine pe b[ncile de la pupa, barca, f[r[ nici o comand[, zv`cne=te deodat[ plec`nd din loc cu o vitez[ nebun[. C[dem buluc ]n fundul b[rcii; to\i fac haz, afar[ de femeia-pilot, care prive=te \int[ ]nainte, ]ncruntat[, cu m`inile \apene pe roata c`rmei. O privim cu aten\ie. Ea nici nu ne bag[ ]n seam[. Nu-i ur`t[ — tr[s[turi regulate, dar severe — pielea ars[ de soare =i de v`nt; are ceva impun[tor ]n privirea ei rece, ]n tonul de comand[, con=tient[ de rolul ce ]ndepline=te. B[tr`nul inginer italian, de l`ng[ mine, prive=te cu coada ochiului la galonul de aur de la cascheta ei, pe care o poart[ ]ngropat[ ]ntr-o claie de p[r ro=u-aprins. Dup[ un salut respectuos, o ]ntreab[ discret: — De c`nd comanda\i vasul acesta? — De doi ani. — Dar din ce parte sunte\i? — Din Wyoming. — A! acolo femeile au dreptul s[ voteze. — +i dreptul de a fi alese ]n Parlament, adaug[ scurt =i ap[sat femeia-pilot, f[r[ a-=i ]ntoarce privirea pironit[ ]nainte. Barca u=oar[, c-un motor ca un ceasornic, zboar[ =i sf`=ie cu botu-i ascu\it oglinda apei. }n urma noastr[ valurile sc`nteiaz[ ca ni=te brazde albastre de o\el. Pale de abur fosforescent se ]ncovoaie plutind ]n dep[rtare la poalele mun\ilor. Urm[rim cu luneta ]n zare piscurile albite de z[pad[. Ghe\arul Marelui Teton, la ]n[l\ime de patru mii de metri, sclipe=te feeric ]n lumina soarelui. Un lan\ ciudat de creste st`ncoase, Indian Sleeping — Indianul care doarme — are ]nf[\i=area unui om uria= culcat pe coamele mun\ilor, dormind cu fa\a ]n sus. Se disting bine: capul, nasul, b[rbia, pieptul. Gigantica =i misterioasa figur[, proiectat[ pe bolta cerului, face o stranie impresie c[l[torului care prive=te ]nfrico=at =i nedumerit la jocul bizar al naturii. }n dep[rtare se vede malul jos, alb, acoperit parc[ de un strat de ninsoare. Sunt c`rduri de mii de pelicani. Lacomii gu=a\i,

341 Jean Bart l[sa\i ]n voie, distrug f[r[ cru\are popoarele de pe=ti din apele acestea nest[p`nite. — Jos! toat[ lumea jos! ]mpiedica\i privirea la prova, comand[ sever femeia-pilot. Ne supunem. Nimeni nu cr`cne=te. Barca mic=oreaz[ viteza. Plutim, alunec`nd de-a lungul unui mal p[duros. O vegeta\ie bogat[, s[lbatic[; felurite ierburi de ap[ ]mpletite ca ni=te re\ele verzi de frunzi= umed, prin care joac[ razele soarelui arz[tor. Ocolim bancuri plutitoare de nuf[r =i plante ag[\[toare, ]nc`lcite printre trunchiuri =i r[d[cini de arbori b[tr`ni, putrezi\i pe locul unde au c[zut de b[tr`ne\e. }n mijlocul acestor ruini vegetale, se simte via\a bogat[ =i misterioas[ a miriadelor de viet[\i de balt[, furnic`nd ]n limpezimea apei, r[scolit[ de ]nv`rtirea elicelor ]n mers. Barca alunec[ din ce ]n ce mai ]ncet. Deodat[, negrul, ]n picioare la prova, face un semn cu m`na — ochii lui ageri descoperiser[ ceva ]n desi=ul malurilor. Femeia-pilot d[ o comanda scurt[: — Stop! Ma=ina se opre=te brusc, barca mai alunec[ ]nc[ f`=`ind molcom. Negrul, cu ochii sc`nteietori, cu m`inile p`lnie la gur[, repet[ clar: — Bu-fa-lo! bu-fa-lo!...1 Se face lini=te peste tot. — S[ trecem sub v`nt, =opti Mister Pek, s[ nu ne simt[, c[ bestiile au mirosul grozav de fin. O mi=care de c`rm[ =i c`teva ]nv`rtituri de elice aduse barca ]ntr-o pozi\ie potrivit[. Urm[rim cu ochii a\inti\i ]n lumini=ul canalului ni=te pete sure ce vin ]ncet spre ap[. O turm[ de bizoni la ad[pat. C`\iva ies la lumin[; se v[d bine cu ochiul liber. Ce fioroas[ ]nf[\i=are are animalul acesta privit din fa\[! O blan[ l[\oas[ ]i ]mbrac[ partea de dinainte a trupului c[z`n- du-i p`n[ deasupra copitelor. Cu capul ]n p[m`nt, are parc[ o

1 Taur! Bizon!... (span.). 342 Jurnal de bord c[ut[tur[ piezi=[. Coarnele scurte ]i ies prin p[rul negru, stufos, care-i acoper[ fruntea. Sub botul scurt =i fin o \ac[lie de p[r ca o barb[ ascu\it[ de satir. Odinioar[ erau a=a de mul\i, c[ trecerea turmelor oprea ]n loc trenurile, =i vapoarele pe Mississippi trebuiau s[ ancoreze. L[comia v`n[torilor albi a distrus aceast[ ras[ de animale, care da ]n trecut hran[ =i ]mbr[c[minte indienilor. Bizonul, ca =i indianul, st[p`nul s[u, a avut aceea=i soart[; cu toat[ ocrotirea ce o d[ azi guvernul american, rasa bizonilor dispare ]nainte de a se fi domesticit, =i indienii de ras[ ro=ie se sting f[r[ s[ ajung[ la civiliza\ie. Negrul atinse sirena b[rcii. La zgomotul strident, care izbucni sf`=iind lini=tea lacului, bizonii, nebuni de spaim[, cu coamele zburlite, o luar[ la goan[, pierz`ndu-se prin desi=ul p[durii. Barca s-a pus ]n mi=care. Ne ]ndrept[m spre larg, c[tre un punct negru care se z[rea pe luciul lacului, ca un cre=tet de st`nc[ ie=ind din s`nul apei. O mic[ insul[ de granit. Acost[m =i debarc[m proviziile. E vremea pr`nzului. Se ]ntinde masa pe un bloc de piatr[ roas[, ]n form[ de ciuperc[ uria=[. Al[turea e un izvor de ap[ clocotit[ limpede ca lacrima; un bazin natural scobit parc[ anume ]ntr-o st`nc[ ro=ie. Negrul, ]n pielea goal[, intr[ ]n lac =i arunc[ la ad`nc o plas[ — un fel de prostovol — \in`nd un cap[t de fr`nghie ]ntre din\i. Dup[ trei arunc[turi r[stoarn[ pe mal o g[leat[ de p`nz[ plin[ cu pe=ti lucitori — un fel de p[str[vi argintii cu pete ro=ii. Pentru g[titul m`nc[rii nu se face foc; fierbem pe=tii pe loc, ca ]ntr-o oal[, ]n bazinul natural cu ap[ clocotit[. Tot f[r[ foc ne preg[tim ceaiul =i cafeaua. Pe timpul c`nd noi stam la mas[, femeia-pilot se ]ngrijea de barc[. Felurite ierburi de ap[ se ]nv`rtiser[ ]n jurul axului elicei. Negrul intrase ca s[ le taie. Femeia-pilot ]i d[ ordin de pe mal =i, deodat[, o vedem c[-=i scoate surtucul de piele, trece repede dup[ o salcie b[tr`n[ =i ]ncepe a se dezbr[ca. Dup[ c`teva minute apare ]ntr-un tricou foarte scurt =i str[veziu. C-un salt ]ndr[zne\ se arunc[ ]n ap[; se d[ la fund =i apare 343 Jean Bart departe la suprafa\[. }not`nd gra\ios pe spate, se ]ntoarce p`n[ la barc[; c-o m`n[ se \ine de c`rm[, cu alta cur[\[ elicea de ierburile adunate ]n drum. Noi, din jurul mesei, priveam de departe, surprin=i, f[r[ s[ scoatem o vorb[, f[r[ s[ avem curajul de a ne apropia de mal. Dup[ c`teva minute, sirena iese din ap[ =i, c[lc`hd hot[r`t[ pe p[m`nt, se ]ndreapt[ spre salcia unde-=i l[sase hainele. Cu spatele spre noi ]=i scoase repede tricoul ud, lipit de pielea alb[, care luci ]n lumin[, c`teva clipe numai r[mase ]n costumul Evei, p`n[ ce se ]mbr[c[ repede. }ncheiat[ corect, femeia- pilot se a=ez[ la mas[. Mister Pek o ]ntreb[ z`mbind: — A fost bun[ baia? Foarte serioas[, ea r[spunse scurt: — Apa e foarte cald[. Mai t`rziu, pe drum, se schimbar[ p[reri ]n =oapt[ asupra acestei ]nt`mpl[ri. O american[ uscat[, Miss Prey, c[uta s[-l fac[ s[ ]n\eleag[ pe italianul b[tr`n de l`ng[ mine c[ femeia- pilot nu avea de ce s[ se jeneze. — A! Dac[ ar avea un corp ur`t, ]n\eleg s[-l ascund[. Dar trebuie s[ recunoa=te\i c[ are forme frumoase; c-un asemenea corp, admirabil propor\ionat, poate s[ umble goal[ =i pe strad[.

PIEILE-RO+II

Ajung seara printre cei din urm[ la casa de ad[post. O construc\ie bizar[ ]n mijlocul unei p[duri seculare. Un palat construit tot numai din lemn necojit. }n capul sc[rii g[sesc un grup str`ns ]n jurul unor boccele desf[cute: bl[nuri, \es[turi multicolore, papuci indieni — mocasini din piele de cerb... o ]ntreag[ industrie casnic[ indian[. }n apropiere, ]n ultimele v[i ale Mun\ilor St`nco=i, e una din acele regiuni rezervate de guvernul american pentru triburile remase din rasa vechilor st[p`nitori ai continentului american. Unii, mai ]ntreprinz[tori, str[bat mun\ii =i ajung la primele sta\ii de cale ferat[, unde-=i desfac industria lor primitiv[ =i original[. 344 Jurnal de bord

Doi indieni din tribul Picioarelor negre, pleca\i de cinci zile pe drum, mai au ]nc[ vreo patru zile de str[b[tut regiunea Yellowstone p`n[ la prima sta\ie de cale ferat[. }i privim c-o avid[ curiozitate, ca pe ni=te animale de-o specie rar[. Figuri serioase, tr[s[turi regulate, severe, o expresie de energie =i r[ceal[ ]n ochii lor negri, metalici. Obrajii oso=i, cu pome\ii ie=i\i, au culoarea c[r[mizie. Nasul acvilin, p[rul lins, negru ca p[cura. Figuri imobile; nu au sur`sul umil al negrului, =i nici acel ve=nic fals sur`s al chinezului. M[=ti de aram[. }n privirile fixe =i grave au ceva dur, rigid, de statui antice. Candida noastr[ tovar[=[ de drum, Miss Prey, le vorbe=te limba, ]n\eleg`ndu-se foarte bine cu ei. Ne minun[m, ]ntreb`nd-o de unde a ]nv[\at limba Piei- lor-Ro=ii. — Am stat trei ani ]ntre ei, r[spunse cu m`ndrie. Am organizat acolo o =coal[ de infirmiere vizitatoare. Aveam =aptezeci de eleve. Nici nu v[ ]nchipui\i ce oameni simpatici =i gentili sunt ace=ti s[lbatici. C`t am stat acolo, n-am v[zut b[t[i, certuri, furturi, ]n=el[ciuni. De=i n-au legi scrise, interesele comunit[\ii se reguleaz[ prin obiceiuri mai puternice la ei dec`t legile. +i Miss Prey, la ]nceput cam intimidat[ de st[ruin\ele noastre, se ]nc[lzea din ce ]n ce povestind via\a ]n rezerva\iile indiene. La urm[ se declar[ aprig[ ap[r[toare a rasei ro=ii. — Ospitalieri =i solidari, ace=ti s[lbatici nu au, ca noi, egoismul feroce al propriet[\ii individuale. Al meu =i al t[u, bog[\ie =i s[r[cie, st[p`n =i slug[, toate aceste reci frumuse\i ale civiliza\iei, ei nu le ]n\eleg ca noi. }n schimb ce calit[\i morale =i ce for\[ de caracter au ace=ti oameni! Lini=te, demnitate =i st[p`nire de sine, pe care numai stoicii antici au putut s[ le aib[. Timp de dou[ ore, dup[ masa de sear[, Miss Prey ne vorbi de obiceiurile, eresurile, jocurile, de S[rb[toarea Soarelui, c`nd indienii ]=i ]mbrac[ vechile costume ]mpodobite cu pene... de felul cum femeile ]=i poart[ copiii lega\i pe o sc`ndur[ =i ]i 345 Jean Bart pun ]n cuier la u=a bisericii, pe timpul c`t ele ]=i fac rug[ciunea ]n biseric[. — Ce pu\in sunt cunoscu\i oamenii ace=tia — spunea ea — de lumea civilizat[, c[ci albii nici n-au voie s[ se a=eze ]n regiunile rezervate. Numai c`nd tr[ie=ti ]ntre ei po\i ]n\elege opera celui mai mare artist pe care l-a produs America. Feni- more Cooper, cu scrierile lui, a ]ntocmit Iliada rasei ro=ii =i, cu drept cuv`nt, se zice c[ a compus =i epitaful acestei rase care se stinge. C[ci e sigur, rasa aceasta admirabil[ se pierde, ]nvins[, resemnat[, moare ]nabu=it[ de cruda =i lacoma noastr[ civiliza\ie. — Fatal trebuie s[ dispar[ aceast[ ras[, interveni Mister Pek, care ascultase tot timpul sur`z`nd ironic. Dup[ ce ]=i aprinse din nou luleaua stins[ de mult ]ncepu: — M[ rog, s[ punem chestia la punct. E de prisos s[ ne pierdem ]n regrete eterne. Rasa ro=ie n-a fost distrus[ prin r[zboaie; triburile s-au luptat totdeauna ]ntre ele; guvernul american n-a fost niciodat[ crud cu indienii; acte de violen\[, masacre n-au decimat aceast[ popula\ie. }n interesul p[cii, guvernul le-a rezervat anumite regiuni, ]n care albii n-au voie s[ se a=eze; cu mult[ bun[voin\[ sunt ajuta\i; li se fac =coli, spitale, mori, caut[ s[-i converteasc[ la agricultur[, li se trimit ]n fiecare an vite, haine, p[turi. Dar ro=ii sunt rebeli la orice transformare, pe c`nd negrii se civilizeaz[ cu repeziciune. Omul ro=u are o puternic[ personalitate; un caracter aparte, cu totul diferit de omul alb, galben =i negru. Cheia enigmei rasei ro=ii trebuie c[utat[ ]n modul de trai pe care-l duce rasa asta, la fel, de zece, poate dou[zeci de mii de ani. Ea n-a trecut ca celelalte rase de la v`nat la p[storit, agricultur[ =i industrie. +i omul alb, =i omul ro=u au tr[it odat[ la fel, v`n`nd animalele s[lbatice cu silexul. Pe c`nd unul s-a tot modificat ajung`nd p`n[ la radiofonie, cel[lalt a r[mas pe loc tot ca ]n v`rsta pietrei. De ce unul s-a modificat =i cel[lalt nu? Poate c[ ]n Europa =i Asia v`natul a disp[rut mai repede. Necesitatea a ]mpins pe omul alb s[ caute alte mijloace de

346 Jurnal de bord trai. Fapt e c[ v`natul de azi ]nc[ e mai bogat ]n America dec`t oriunde. Lovitura de moarte a rasei ro=ii s-a dat numai prin contactul cu civiliza\ia; ea moare sufocat[. A fost de ajuns numai schimbarea brusc[ a condi\iilor de via\[, c[ci ghea\a se tope=te de o ploaie cald[, =i o plant[ de munte se vesteje=te repede ]ntr-o ser[ ]nc[lzit[. To\i ascultam cu aten\ie, numai profesorul belgian cl[tina din cap cu ]ndoial[ dup[ fiecare p[h[rel de piperment. — +i totu=i, ]ntrerupse el, aceast[ ras[ a avut o civiliza\ie splendid[: Mexic, Peru, aztecii, imperiul lui Montezuma... — A! Dumneavoastr[ cei din Europa a\i r[mas tot la povestea lui Montezuma, =i Mister Pek ]ncepu s[ r`d[ cu poft[. O und[ de ro=a\[ se ridic[ ]n obrajii belgianului. Dar se st[p`ni, ]ntreb`nd scurt: — Cum? nega\i existen\a civiliza\iei antice, ale c[rei urme se g[sesc ]nc[ ]n Noul Continent? — Nu o neg, dar o reduc la justa valoare, r[spunse repede americanul, potolindu-=i r`sul ]ntr-un z`mbet ironic. S[ ne l[murim. P`n[ acum n-am vorbit dec`t de triburile din America de Nord. E drept c[ ]n America Central[, ]n Mexic =i Peru se g[sesc urmele unei popula\ii mai ]naintate. Dar civiliza\ia imperiului lui Montezuma a=a cum ne-a fost c`ntat[ nu-i dec`t o poveste fantastic[ plin[ de minciuni =i contradic\ii. Istoria Egiptului, a Atenei, a Romei a fost scris[ studiindu- se la fa\a locului. Istoria Mexicului s-a scris de la distan\[. Abia acum s-a ajuns ca s[ se poat[ separa istoria de povestire. Tot ce se spunea de Montezuma nu era dec`t roman istoric, dup[ texte vechi spaniole. Cortez, c[lug[rii =i to\i conquistadores aveau tot interesul s[ exagereze opera lor de cucerire ]n ochii guvernului spaniol. S-a creat o legend[ exploatat[ de o sum[ de savan\i de birou care nici n-au v[zut m[car Mexicul. Ultima anchet[ =tiin\ific[ riguroas[, f[cut[ de Anderson Wilson, a dovedit c[ celebrele cet[\i ale lui Montezuma nu erau dec`t ni=te mari

347 Jean Bart sate indiene; cl[diri de c[r[mid[ nears[ =i construc\ii lacustre pe pilo\i. Nu au r[mas ruini de piatr[ ca ]n Egipt =i Grecia, de=i p`n[ azi de la cucerirea spaniol[ nu sunt dec`t vreo c`teva sute de ani. V[ pute\i ]nchipui o civiliza\ie f[r[ arme de metal =i f[r[ moned[? Aztecii, Montezuma, pe care c[lug[rii spanioli ]l credeau maur, nu erau dec`t urma=ii unui puternic trib indian care emigr`nd de la nord se stabilise pe platoul mexican. Belgianul nu se l[s[ convins. — Dar ruinele g[site ]n Yucatan, urmele construc\iilor ciclopiene ]n stilul piramidelor egiptene, nu dovedesc o veche =i grandioas[ civiliza\ie? — Desigur; ]ns[ aceast[ civiliza\ie nu are nimic comun cu Pieile-Ro=ii; este cu mult mai veche. Toate discu\iile =i teoriile n-au ar[tat ]nc[ ]n lumin[ vechea popula\ie a Americii. Au fost pe-aici fenicienii? Au fost chinezii? Cine =tie? Poate ]ntr-o zi se vor descoperi ]n fundul Oceanului Atlantic urmele acelei legendare civiliza\ii de care a vorbit Platon. Dac[ a existat odat[ Atlantida, acel continent pr[bu=it prin cine =tie ce cataclism, era firesc ca focarul s[u de civiliza\ie s[ radieze spre \[rmurile celorlalte continente. Cum s-ar explica asem[narea ce exist[ ]ntre urmele de civiliza\ie g[site ]n Mexic, Peru, la fel cu cele din Libia, Etruscia, Egipt? +tiin\a nu =i-a spus ]nc[ ultimul cuv`nt. La Washington este un mare a=ez[m`nt: „Institutul Smithsonian“, ]ntemeiat cu banii unui bogat savant englez, pentru cercet[ri =tiin\ifice ]n leg[tur[ cu trecutul, popula\ia =i vechea civiliza\ie american[. Dar trebuie s[ m[rturisim c[, dup[ at`ta cheltuial[ =i munc[ depus[, lumin[ nu s-a f[cut ]nc[. Nep[truns a r[mas misterul trecutului =i nedezlegat[-i p`n[ azi enigma istoric[ a Noului Continent. SCHI|E MARINE DIN LUMEA PORTURILOR 1928 F{R{ PERMIS DE EXPORT

Vaporul ]n bazinul docurilor. Ghiftuit, cu burta ]ndopat[. }nghi\ise trei mii de tone gr`u arn[ut. Plecam la Neapoli. }nc[rcarea era pe sf`r=ite c`nd poposi ]n curtea docurilor o ciread[ de boi de export. Nemul\umire general[ pe bord. Primim ordin s[ transport[m o sut[ dou[zeci capete de vite cornute la Malta. — Cel mai p[c[tos caric de dus pe ap[ e marfa asta vie, zise c[pitanul, c[t`nd instinctiv spre cer s[ vad[ cum se anun\[ vremea la larg. — Iar transform[m vaporul ]n grajd, ad[ug[ nec[jit secundul. — Am ajuns v[cari, bomb[ni bosumflat primul ofi\er de punte. Furios, =eful de echipaj, tr`nti =apca unsuroas[ ]n tabla pun\ii de fier =i izbucni ]ntr-o cascad[ de ]njur[turi navale. — O s[ le facem v`nt la ap[ =i [stora, dac[ vom avea timp r[u. Anul trecut n-am aruncat ]n mare dou[ sute de boi, c`nd ne-a prins furtuna la Capul Matapan? +eful V[mii, un sanchiu b[tr`n, stra=nic de formalist =i scrupulos ]n serviciu, era foarte scandalizat c[ moderna instala\ie a docurilor noastre ajunge un fel de t`rl[ de vite. — Nu admit nici cea mai mic[ necur[\enie. Dac[ voi g[si o urm[ de murd[rie v[ evacuez instantaneu din incinta docurilor, sf`r=i domnul =ef d`nd ordine severe pentru ]ncasarea taxei de cheiaj pe locul, m[surat, cu metrul, unde se gr[m[dise toat[ cireada. Cei trei v[cari, sub ni=te c[ciuli uria=e, cu fundul lat, cu sumanele sure aruncate numai pe um[r, =edeau rezema\i ]n ghioagele lor nestrujite =i ascultau ]ngrija\i oarecum, de=i nu ]n\elegeau bine ultimele vorbe, rostite cu necaz de =eful V[mii.

350 Jurnal de bord

Cel mai b[tr`n, un unchia= scorojit, cu mustea\a pe oal[, dup[ ce-=i descoperi cuviincios pletele c[runte, ]ndr[zni s[ vorbeasc[: — S[ nu fie cu b[nuial[... +i s[ ne ierta\i, domnule =ef, de cuv`ntul cel prost... dac[ omul, precum prea bine =ti\i, are nevoile lui de ie=ire pentru sine, damite o vit[ proast[ care nu =tie a cuv`nta. Bun[tatea domniilor-voastre le-o ierta de necuviin\[... c[ dac[ sunte\i dumneavoastr[ cel mai mare aci, se cheam[ ca un p[rinte al lor c`t or sta =i ele pe loc... — Nu admit absolut nimic, ]i reteaz[ scurt vorba domnul =ef, c[tr[nit, ]ndrept`ndu-se spre biroul V[mii din port. — M[, c[ abra= om s-arat[ a fi =[ful ista, ad[ug[ ]n =oapt[ unchia=ul c[tre ceilal\i doi tovar[=i. Sosirea nea=teptat[ a boilor de export ridicase ]n picioare toate autorit[\ile de uscat =i de ap[, r[zvr[tise lumea zbuciumat[ ]n toiul lucrului pe cheiuri, tulburase ]ntreaga via\[ a portului. +i ]n mijlocul zgomotului infernal de fier[rii debarcate, ]n scr`=netul macaralelor de la vapoare, ]n tumultul portului agitat, numai boii — victime nevinovate ale l[comiei omene=ti, =edeau lini=ti\i ca ni=te sclavi filozofi, resemna\i, nep[s[tori de soarta care li se preg[tea. }ntre o movil[ de c[rbuni =i alta de pucioas[, ]nconjura\i de butoaie de coloniale =i baloturi cu manufactur[, ]n=ira\i la linie, lega\i la conov[\, boii rumegau domol, c[t`nd ]n vid cu ochii lor blajini, plini de o stoic[ r[bdare. Nici nu se mirau m[car de cadrul nou =i arid ]n care poposiser[. Nici un petic de umbr[, nici un col\ de verdea\[. Copita nu scurma dec`t zgur[ =i cenu=e pe caldar`mul tare de granit. Tocmai la marginea cheiului, pe linia ferat[, str[luceau ca ni=te pilituri de aur fire de gr`u sc[pate din saci la ]nc[rcat. +i vr[biile, pic`nd din zbor ca ni=te gloan\e ]ntre =ine, ciuguleau cu l[comie firimiturile c[zute de la masa portului bogat. Numai c`nd locomoriva trenului de marf[, ca un balaur furios forfotind ]n nori de fum =i ]n ploaie de sc`ntei, p[rea c[ se repede orbi= ]n ciread[, boii, ]nfiora\i o clip[, se traser[ ]napoi. 351 Jean Bart

Gr[m[di\i unii ]n al\ii, nesiguri pe membrele lor scurte, aplecau grumazii la\i c[t`nd ]ngrozi\i cu capetele ]ntoarse. Iar coarnele lor lungi, curbate ]n forma de lir[, se izbeau ]ntre ele c-un vuiet sec de oase lovite cu ciocanul. Dar s-au deprins boii =i cu asta. Musculo=i, calmi, f[r[ nervi, cu osatura robust[ =i crupa lat[, abia se clinteau greoi pe loc, cu mi=c[ri lene=e ca pe ni=te resorturi moi, slobozind un suflu cald pe catifeaua neagr[ =i umed[ a n[rilor deschise. Rumegau ]n lini=te. Ce s-o fi reflect`nd oare ]n lentilele acelor ochi mari =i bl`nzi, cu irisul negru ca p[cura, lucind ]ntre genele arcuite, lungi, ca ni=te fire de borangic albe =i roze? Sub frun\ile acelea plate s-o fi petrec`nd oare ceva? Visau c`mpuri de m[tase, paji=ti cu umbr[ =i r[coare, ori meditau asupra vie\ii lor torturate de bunul plac al omului, regele crea\iei, sau numai rumegau... +i at`ta tot? Cine =tie?... C`nd se vor dezlega tainele firii descoperind hotarele ascunse de ]n\elegere =i ]nrudire dintre om =i toate celelalte lighioane care se hr[nesc din coaja aceleia=i planete?

* A doua zi diminea\[ cireada sporise. }n port erau o sut[ dou[zeci =i una capete de vite. }n timpul nop\ii o vac[ mare b[l\at[ f[tase un vi\el ro=u, pintenog. Un fapt banal ]n fond — o vac[ a f[tat. Dar vaca a f[tat ]n port. Cine ar fi b[nuit vreodat[ ca o pl[p`nda fiin\[ venit[ pe lume, abia debarcat[ ]n port, un fraged vi\el de lapte, ar putea dezl[n\ui furtuni de patimi omene=ti, conflicte de atribu\ii ]ntre autorit[\i, discu\ii violente, ciocniri de interese ]n lumea comer\ului maritim al portului? +eful V[mii, cu tocul dup[ ureche, cu gazeta de diminea\[ ]ntins[ pe birou, ]=i sorbea ca de obicei cafeaua turceasc[. Pe c`nd ]=i c[uta enervat prin buzunare cutiu\a cu pastile de

352 Jurnal de bord zaharin[, veni un impiegat vamal alarmat, cu raportul asupra faptului ]nt`mplat ]n timpul nop\ii, ]n zona portului. — Ei asta-i culmea... poftim, acum s-au apucat dumnealor s[-mi =i fete aici, ]n incinta docurilor. +i dup[ ce turti cu necaz mucul unei \ig[ri regale de buza ce=tii, =eful indignat, pufnind pe n[ri, plec[ s[ constate ]n persoan[ faptul la fa\a locului. La fa\a locului lumea, gur[-casc[, se adunase gr[mad[ ca s[ priveasc[ la ]mbarcarea boilor ]n vapor. Cei trei v[cari, c`nd l-au v[zut de departe pe =ef lu`nd-o oblu spre ciread[, au ]n\eles c[ furtuna se apropie. Piti\i pe dup[ vite, ]=i f[ceau de lucru c[t`nd pe sub c[ciul[, cu coada ochiului, s[ vad[ ce are s[ se mai ]nt`mple. Dar ochiul ager al =efului, c[ruia nimic nu-i scap[ din toat[ zona portului, ]i =i z[rise. — Dar ce v-a\i apucat, nenoroci\ilor?... s[-mi face\i staul de vite... s[-mi f[ta\i aci ]n incint[... ]n centrul de exploatare comercial[ al portului? — De, domnule =ef, ce s[ facem, ]ndr[zni s[ zic[ v[carul cel mai b[tr`n, ce suntem noi de vin[? Iaca mi-o f[cut boclucul boala asta de vac[, m`nca-o-ar lupul... c[ dac[-i vit[ f[r[ ]n\elegere n-avem ce-i face. Acu zic: dac[ o f[tat, o f[tat =i pace... ierta\i =i dumneavoastr[, c[ vi\elul ista odat[ ce-o venit pe lume, ]napoi s[ cheam[ c[ nu-l mai putem ]ntoarce. +i ca s[ tr[iasc[ o s[ mearg[ =i el cu m`ni-sa pe vapor. — Imposibil!... nu permit asta... se r[sti =eful. Vi\elul nu-i trecut ]n permisul de export. lanuli, agentul casei comerciale care exporta vitele, sosi g`f`ind. — V[ rog mult, domnule =ef, ]ncepu el cu bl`nde\e, nu ne face\i dificult[\i la ]nc[rcare, vaporul este deja ]n ]nt`rziere. — Cum ]\i permi\i dumneata s[ m[ acuzi c[-\i fac dificult[\i? izbucni =eful iritat. Eu nu-mi fac, domnule, dec`t strict datoria. Sunt omul legii, domnule, eu sunt func\ionar vechi =i corect ]n serviciu. Cite=te aci permisul de export. Ce scrie negru pe alb? Este, domnule, una sut[ boi =i dou[zeci vaci? Este. Unde vezi scris vreun vi\el? Pe ce baz[ vii dumneata azi =i-mi pretinzi,

353 Jean Bart m[ ]n\elegi, mie func\ionar con=tiincios ]n serviciu, s[-\i fac favorul ca s[ ]mbarci un plus de-un vi\el, care vine f[r[ forme vamale, care nu-i trecut ]n permisul de export. — Dar ce trebuie s[ fac acum, domnule =e? Dac[ vi\elul mai ]nt`rzia o zi acolo unde a stat p`n[ acum, el putea s[ se ]mbarce pe vapor. }napoi, nu pot s[-l mai dau. Adic[ trebuie neap[rat s[ m[ duc la Bucure=ti, s[ cer audien\[ ministrului de Finan\e ca s[-i dea vi\elului un permis special de export? Apoi vaporul gata de plecare are s[ a=tepte actele vi\elului? — Asta te prive=te. Eu constat c[ vi\elul e ]n neregul[, nu are forme legale =i deci trebuie s[ r[m`n[ pe loc. Nu se poate ]mbarca f[r[ permisul de export respectiv. E logic? Ori nu-i logic? Numai c`nd voi vedea cu ochii mei semn[tura =i =tampila de la minister ]i permit ]mbarcarea pe vapor. A=a scrie la lege, eu, domnule, sunt omul legii, =i dumneavoastr[ cari face\i comer\ ]n \ara asta trebuie s[ respecta\i legile \[rii. +eful, ca de obicei, se ambi\ionase, ridicase tonul, fa\a-i sp`natec[ luase o nuan\[ violet[, r[sufla profund, c[-l str`ngea gulerul scrobit — avea g`tul cam scurt =i ceafa dubl[. Ianuli, hot[r`t ca s[-=i p[streze calmul necesar, ca de obicei ]l pierduse =i de data asta. }ncepuse s[ fiarb[ de m`nie, t`mplele ]i zv`cneau, vocifera, f[c`nd gesturi cu pumnii str`n=i — era om iute, fire inflamabil[, fiind de origine din Kefalonia1. +i discu\ia lua forme din ce ]n ce mai violente, schimb`ndu- se cuvinte tari acolo pe chei, ]n fa\a unui numeros public privitor. Mul\imea, ca ]ntotdeauna, era ]mp[r\it[ ]n dou[ tabere: pro =i contra ]mbarc[rii vi\elului. Discu\iile se ]ntindeau. +eful se certa cu agentul, secundul vaporului cu taxatorul, =eful de echipaj cu impiegatul vamal. Se ]mbarc[? Sau nu se ]mbarc[ vi\elul? Asta era chestiunea care agita masa aceea de oameni care cre=tea, adunat[ ca la o comedie.

1 Kefalonia, cea mai important[ din grupul insulelor Ionice, situate ]n apropierea \[rmurilor vestice ale Greciei. De Itaca (patria legendarului Ulysse) este desp[r\it[ de o mic[ str`mtoare. 354 Jurnal de bord

Hamalii, pe jum[tate goi, cu sacul pe um[r, l[sase lucrul =i se gr[m[dise ]n jurul vitelor. Marinarii cobor`se de pe vapor; fochi=tii, negri ca ni=te draci, ie=i\i de la c[ld[ri ca s[ r[sufle afar[, priveau =i ei ]nc`nta\i de ]nt`mplarea asta. Pe c`nd la centrul cercului format ]ncordarea cre=tea, la periferie tensiunea fiind mai slab[ se f[cea haz =i glume. Unul zicea: „M[i, cum a putut vaca asta s[ fete ]n port dac[ nu =i-a scos permisul vamal de la ministrul de Finan\e?“ Altul: „Dac[ vaca pleac[ ]n voiaj ]n str[in[tate =i vi\elul r[m`ne ]n \ar[, =eful V[mii trebuie s[-l al[pteze cu biberonul.“ Un fochist, privind cu l[comie la ugerul plin, care at`rna greoi cu pielea fraged[, gata s[ plesneasc[, zise r`z`nd: „M[, fra\ilor, ]n drumul ista o s[ bem to\i cafea cu lapte proasp[t, nu ne mai trebuie lapte condensat. Nu vede\i ce ma=in[ de lapte ]mbarc[m pe bord?“ Un hamal ghidu=, care-i p[c[lea pe to\i ]n port, strig[ ]n gura mare o cimilitur[: „Cine =tie care-i cel mai prost animal de pe fa\a p[m`ntului? ...... Tot eu o s[ v[ spun. Vi\elul m[! c[ el are tat[ bou =i mam[ vac[.“ Dup[ un ceas de vorb[ f[r[ folos, Ianuli, disperat de ]nc[pa\`narea =efului, f[c`nd spume la gur[, strig[ aprins, tr`ntindu-=i un pumn ]n cap: — Ama doxa!1 S[ mergem la c[pitanul portului c[ el e mai mare aci, s[ judece cu capul lui o comedie ca asta, care nu s-a mai ]nt`mplat de c`nd ]i portul. +i Ianuli plec[ furtunos, f[c`ndu-=i cu pumnii loc prin mul\ime. — Nu-\i permit, m[ ]n\elegi, veneticule, nici un cuv`nt mai mult — scr`=ni =eful — repezindu-se cu bastonul ridicat deasupra capului.

1 Halal ]n\elepciune! (grec.) 355 Jean Bart

Pentru c[ Ianuli era departe =i nu mai putea fi ajuns, =eful se opri =i tampona cu batista p[turit[ fruntea brobonat[ de sudoare, ]=i smunci de c`teva ori man=etele =i rec[p[t`ndu-=i calmul necesar vorbi grav =i tare ca s[ aud[ toat[ lumea adunat[ acolo: — C[pit[nia portului nu se poate amesteca aci, ]ntr-o chestiune pur vamal[. Aci eu singur sunt suveran =i dau ordine ]n zona vamal[ a portului. Care va s[ zic[: vaca se va ]mbarca pentru Malta, vi\elul va r[m`ne pe loc ]n \ar[, ]ntruc`t nu are permis de export. Dup[ o pauz[, ]n care o lini=te solemn[ st[p`nea mul\i- mea, =eful ad[ug[ rar =i sacadat: — C`t despre ca-na-lia asta de kefalonit... o s[-l ]nv[\ eu s[ mai insulte autorit[\ile =i \ara pe care o suge ca o lipitoare de at`\ia ani de zile. S[-i torni, domnule taxator, un proces-verbal drastic de ultragiu adus ]n exerci\iul func\iunii. }nconjurat de ]ntregul stat major vamal, =eful, rigid, ne- ]nduplecat, p[r[si terenul pe care era deplin st[p`n. Func\io- narii se ]ndreptar[ c[tre birouri ca s[ se pun[ pe lucru, av`nd s[ ]ntocmeasc[ numeroase acte, concepte, procese-verbale =i toate formele legale, pentru a pune de urgen\[ la curent autorit[\ile superioare, asupra conflictului provocat ]n zona portului de c[tre un vi\el de lapte, care nu avea respectivul permis de export.

* Conflictul p[rea tran=at. Ordinea =i siguran\a portului restabilit[ prin supunerea oarb[ la hot[r`rea =efului suveran ]n zona atribu\iilor sale vamale. Dar o nea=teptat[, ]nd`rjit[ opunere, se ridic[ de data asta de la o parte ]nteresat[ ]n cauz[, dar care nu se amestec[ ]n discu\ia violent[ ce abia luase sf`r=it pe chei. Vaca-mam[ prea iubitoare sau prea ]nc[p[\`nat[ nu convenea s[-=i abandoneze noul-n[scut. Se opunea la executa- rea ordinului vamal. Cu nici un chip nu voia s[ intre ]n vapor.

356 Jurnal de bord

S-au ]ntrebuin\at felurite mijloace — bl`nde\ea, ]n=e- l[ciunea, for\a brutal[ — de prisos. Vaca se opunea cu ]nd[r[tnicie de ne]nvins. Unul din v[cari o m`ng`ia sc[rpin`nd-o ]ntre coarne, cum =tia el c[ le face pl[cere vitelor. Vaca se ]mbl`nzea, ]=i ]ntindea g`tul cu voluptate, c[t`nd cu ochii blajini la vi\elul care abia ]=i \inea echilibrul, nesigur, pe picioru=ele lui \epene — p[rea o juc[rie de lemn primitiv lucrat[. Limba aspr[ a vacii l[sa urme ca de perie pe bl[ni\a moale, m[t[soas[ a vi\elului. }ndat[ ce vi\elul disp[rea din vedere, vaca se zb[tea. furioas[, scotea ni=te mugete sf`=ietoare, bolov[nea ochii furio=i care sc`nteiau ca doi c[rbuni aprin=i. Trebuia urcat[ cu for\a pe vapor; doar at`ta lume era adunat[ acolo. V[carii, marinarii, fochi=tii, gr[nicerii, vame=ii, hamalii, tot poporul str`ns acolo a dat o m`n[ de ajutor. A=a, cu alai, ]ntr-o h[rm[laie =i g[l[gie infernal[, tras[ de coarne, ]mpins[ pe la coad[, mai mult pe sus dec`t pe p[m`nt, fu t`r`t[ p`n[ la fa\a vaporului. Acolo vaca se f[cu ghem ]nfing`ndu-=i coarnele ]n capul schelei de lemn. +i c`nd sim\i c[-i aproape s[ fie r[pus[ =i r[sturnat[ peste cap, cu burta ]n sus, deodat[ se r[suci c-o zv`cnitur[ desperat[ t[ind un cerc larg cu coarnele prin mul\ime. C[ta cu ochi s`ngero=i ]n jurul ei, coastele i se mi=cau ca ni=te arcuri, bale ]i curgeau pe bot =i sfor[ia profund pe n[rile larg deschise. — Feri\i... c-a turbat, strig[ un hamal d`ndu-se ]napoi ]ngrozit. * Secundul vaporului, care privea manevra de sus, de pe puntea de comand[, se adres[ c[pitanului: — Ce-ar fi dac[ am ]mbarca vi\elul? Adic[ ce se poate ]nt`mpla? — O s[ avem iar scandal cu Vama. Nu =tii ce cat`r e hodorogul de vame=?

357 Jean Bart

C[pitanul vaporului se \inuse pe tot timpul conflictului la distan\[, ]ntr-o prudent[ rezerv[; avea o veche pic[ ]mpotriva =efului de vam[, care cu vreo c`teva luni ]n urm[ ]i f[cuse acte de contraband[ de porci, fiindc[ ]mbarcase doi purcei pentru hrana echipajului pe bord. Un marinar cobor] ]n fug[ sc[rile =i, dup[ c`teva minute, se ]ntoarse la capul sc[rii cu vi\elul ]n bra\e. Dar un agent vamal ]i ie=i ]nainte. — Nu pute\i ]mbarca vi\elul c[ n-are permis de export. A=a-i ordinul lui domnu =ef. Un gr[nicer cu arma ]n bandulier[ veni ]ntr-o goan[. Vi\elul era amenin\at s[ fie rupt ]n dou[. Marinarul ]l tr[gea de cap =i vame=ul de picioare. C`nd ]ncepur[ s[ apar[ =i al\i marinari ]n capul sc[rii, se auzi un fluierat ascu\it. Gr[nicerul amenin\at d[duse alarma. +i ]ntr-o clip[ garda portului ie=i din pichetul docurilor. Pe drum, din fug[, solda\ii ]=i puneau baionetele la arme; se auzea ]n caden\[ \[c[nind ]nc[rc[toarele de cartu=e ]n gibernele s[ltate ]n pas alerg[tor. Marinarii, ca la un semnal dat la posturile de lupt[, escaladar[ ]n salturi balustrada pun\ii, ]narma\i cu lope\i de barc[, capete de fr`nghie ]mpletite ]n noduri plumbuite =i manele de la cabestanul ancorei. Iar de prin g[urile vaporului r[s[reau fochi=tii, cazangiii =i ung[torii, negri, goi pe jum[tate, plini de c[rbuni =i sudoare, cu ciocane =i rangale de fier care sf`r`iau scoase atunci din j[ratecul focarelor. C[pitanul, de la ]n[l\imea pun\ii de comand[, ]n\elese dintr- o privire gravitatea situa\iei, c[ci clipa fatal[ de ciocnire ]ntre cele dou[ for\e, de uscat =i de ap[, se apropia v[z`nd cu ochii; puse m`na pe megafon pentru o m[sur[ repede =i hot[r`t[, ca pentru o manevr[ sigur[ ]n fa\a unei furtuni cu care dai piept ]n largul m[rii. +i deodat[, de sus, din gura c[scat[ a conului de megafon, r[sun[ ca un tunet, r[spicat, ]n tot cuprinsul portului comanda c[pitanului: „Toat[ lumea la bord! Echipaj la posturile de plecare!

358 Jurnal de bord

Sus schela! Vira ancora! Mola par`mele de la mal!“ +i sirena vaporului, ca o fiar[ r[nit[ de moarte, ]ncepu s[ urle prelung cutremur`nd v[zduhul. Ca prin farmec garda s-a oprit pe chei. Solda\ii au ]ncremenit ]n loc cu armele pe um[r, cu gurile c[scate la jerba de aburi care zbucnea forfotind la gura co=ului fumeg`nd. Marinarii au s[rit ]ntr-o clip[ pe bord r[sp`ndindu-se ca un stol risipit. Fochi=tii, cazangiii, ung[torii au disp[rut ]n g[urile din burta ]ntunecat[ a vasului. Iar boii de pe punte s-au ghemuit de groaz[ unii ]n al\ii, cu grumazii apleca\i, cu ochii ]nchi=i de stropii fierbin\i, c[zu\i din aburul sirenei, =i pielea le tremura ca gelatina. Pentru c[ vaca de pe mal se apropiase ca s[-=i miroase vi\elul l[sat jos la capul =chelei, c[pitanul mai d[du un ordin: „S[ se ridice vaca la bord cu palancu de la prova!“ Un marinar, sp`nzurat ca o minge la cap[tul macaralei, alunec[ ]n jos p`n[ la p[m`nt... Dou[ chingi late trecute u=or pe sub burt[ =i ]ntr-o clip[, f[r[ s[ prind[ de veste, vaca cea ]nd[r[tnic[ pierdu p[m`ntul de sub picioare. C`teva minute se zb[tu ]n aer, balansat[ ca un g`ndac at`rnat de-un fir de a\[. Se ]n[l\[ ]ncet p`n[ deasupra pun\ii, apoi fu cobor`t[ lin =i pus[ la r`nd cu ceilal\i cumin\i tovar[=i de c[l[torie. Ancora smuls[, elicea se puse cu zgomot ]n mi=care =i vaporul se dezlipi domol de chei. Numai c`nd vitele sim\ir[ sub picioarele lor nesigure puntea de fier trepid`nd ]n caden\[, ]ncepur[ a se agita, smucindu-se ]n leg[turile conov[\ului. Vaporul, sf`r=ind manevra de plecare, alunec[ de-a lungul cheiului ie=ind la larg din bazinul docurilor. Vaca ]mbarcat[ ]n ultimul moment era legat[ la cap[t, l`ng[ balustrada pun\ii. Pufnind pe n[ri, ea c[uta spre mal cu ochii ]ns`ngera\i, cu botul deschis. Prin gira\ia vaporului, mai putu s[ vad[ ]nc[ o dat[ vi\elul l[sat acolo jos pe chei. Scoase

359 Jean Bart atunci un muget prelung =i dureros... R[mase a=a c`teva clipe ]mpietrit[, cu g`tul ]ntins =i ochii \int[ la malul care fugea ]n urm[. A=tepta parc[ s[-i vie un slab ecou de departe, de-acolo unde instinctul matern o ]mpingea. +i deodat[, zv`cnind ]napoi, rupse funia =i, ca turbat[, se n[pusti peste balustrada pun\ii c[z`nd rostogolit[ ]n valuri, cu capul ]n jos, ca un bloc de piatr[ aruncat de sus ]n fundul apei. A fost un moment de spaim[ la bord. S-a crezut deodat[ c[ a c[zut un om ]n ap[. Doi marinari s-au repezit la manevra b[rcii de salvare. Un colac de plut[ aruncat de sus unde apa forfotea, se v[zu deodat[ s[ltat de-o pereche de coarne care ie=eau ]ncet la suprafa\[. — Da\i-i pace, strig[ c[pitanul, nimere=te ea singur[ la mal. Vaca ]nota, t[ind domol apa tulbure, t`r`t[ de curentul care o m`na spre \[rm. Numai capul cu coarnele pe spate se z[rea departe ca un punct negru din ce ]n ce mai mic. Marinarii de pe punte o urm[reau cu r[sufl[rile st[p`nite m[sur`nd din ochi distan\a p`n[ la mal. O barc[ se z[ri desprins[ din gura docurilor. Vaca era salvat[. Un fochist oache=, unsuros, care ie=ise c-o c[ldare de zgur[ pe punte, ceru binoclul timonierului de serviciu ca s[ priveasc[ =i el minunea asta. — M[i, — zise ]nduio=at — vezi cum se lupt[ s[raca!... parc[ mai greu s[ desparte o vac[ de vi\el dec`t o mam[ de copilul ei.

TREI DEZERTORI

Vechea canonier[ „Alexandru cel Bun“, c-un =lep la remorc[, ancorase de diminea\[ la coada unui ostrov. Numai ]n locul acela oglinda sc`nteietoare a Dun[rii p[rea spart[. Apa se oprea acolo ]nv`rtindu-se c`tva timp ]n loc, ]n ochiul de anafor format de epava unui vechi vapor, ]necat pe vremuri ]n urma unei ciocniri. 360 Jurnal de bord

}n fiecare var[ Compania de torpile fixe f[cea c`te-o c[l[torie de instruc\ie, pentru deprinderea marinarilor cu m`nuirea mate- rialului explozilbil. Se f[cea cu asta =i un serviciu naviga\iei, cur[\ind fluviul, de la Marea Neagr[ p`n[ la Por\ile-de-Fier, de toate epavele r[mase ]necate ]n drumul vaselor. }ntr-o magazie a =lepului ]nc[peau o sut[ de marinari, r`ndui\i ca sardelele ]n cutie. }n cealalt[ magazie se \inea fulmicotonul. Nu mai r[m[sese dec`t cincizeci de kilograme, c[ci se f[cuser[ tocmai nou[zeci =i nou[ de explozii. C[pitanul, bucuros c[ terminase cu bine c[l[toria o dat[ cu marfa asta bucluca=[, care-i stase tot drumul pe inim[, hot[r] s[ preg[teasc[ o torpil[ mare, cu tot restul de fulmicoton ce-i mai r[m[sese. Era a suta =i ultima explozie ce trebuia s-o fac[ anul acela. Tot echipajul a=tepta c-un tremur de ner[bdare copil[reasc[ momentul emo\ionant al exploziei, care da fiori ca un joc palpitant de mare senza\ie ]n via\a monoton[ de bord. Pentru c[ ]n tot drumul nu se ]nt`mplase nici un accident, oamenii lucrau cu toat[ siguran\a. F[r[ nici o team[ rupeau ]n m`ini calupurile de fulmicoton, ca pe ni=te buc[\i de halva, umpl`nd cutiile de tabl[ care serveau drept torpile fixe, l[sate pe fundul apei dup[ ce erau ermetic ]nchise. Explozia se producea prin curentul electric al unei mici baterii portative. Curajul ne=tiin\ei ]i f[cea pe mul\i s[ se joace cu moartea la fiecare pas. Exploziile scoteau la suprafa\[ o sumedenie de pe=ti, mor\i sau ame\i\i, care pluteau cu bur\ile albe ]n sus ca ni=te pene duse de curentul apei la vale. Plutonierul, om vechi =i cu experien\[, c[ci avea trei reangaj[ri, ]=i organiza cu pricepere b[rcile =i uneltele de pescuit. Oamenii lui m`ncau bine =i economie sim\itoare se f[cea la capitolul de hran[ a trupei.

* Aproape de ora pr`nzului. A=a-i de cald c[ aerul parc[ fierbe =i apele aburesc ]n zare. Dun[rea, lene=[, ]=i lunec[

361 Jean Bart domol undele ]ncovoindu-se printre ostroavele pustii =i p[duroase. C[pitanul st[ la umbr[, sub bolta unei r[chite argintii. Se ]mbrac[ ]ncet, mul\umit, dup[ o baie r[coritoare. L[sase totul ]n seama plutonierului, om vechi, de toat[ ]ncrederea. A=tepta s[ fie anun\at c`nd torpila era s[ fie gata pentru explozie. Plutonierul intrase la vapor s[ guste probele =i s[ preg[teasc[ b[rcile pentru pescuirea a=teptat[. L[sase torpila ]n seama sergentului Marin, cel mai priceput =i mai cuminte gradat din companie. „S[ fie cu ochii ]n patru“ — le recomandase plutonierul la cei =ase oameni care lucrau la torpil[. }n momentul c`nd c[pitanul, cu \igara ]n gur[, se a=ezase jos s[-=i ]ncal\e ghetele, izbucni deodat[ o detun[tur[ groaznic[. C`teva clipe locul se zgudui sub el ca ]ntr-un cutremur de p[m`nt. }nsp[im`ntat, s[ri c[t`nd buim[cit ]n jurul lui. T[cere peste tot. Numai pe mal, ]n dreptul vaporului, ]ntre p[m`nt =i cer, se ]n[l\a o coloan[ de nori cenu=ii, ca un imens con r[sturnat cu baza ]n v[zduh. Nu era obi=nuita coloan[ de ap[ pe care o arunc[ torpila cufundat[. Ca un fulger trecu prin mintea c[pitanului ]n\elesul ]ntregii groz[vii. — Idio\ii!... au explodat torpila pe mal, ]nainte de a o cufunda. Cu capul gol, pe jum[tate dezbr[cat, se repezi ]ntr-o goan[ nebun[ de-a lungul malului. C[lca orbe=te prin gropi, se lovea de pietre, se ]ncurca prin b[l[rii, se poticnea prin r[d[cini, gonind cu r[suflarea t[iat[, cu gura c[scat[, ap[s`ndu-=i inima cu m`na st`ng[. Prin mintea-i ]nfierb`ntat[ i se ]nv[lm[=ea ]n fug[ imagin[ri ]ns`ngerate: mor\i ]ntin=i, r[ni\i zv`rcolindu-se, b[l\i de s`nge, horc[ieli, gemete, t`nguiri... Oamenii de pe vapor =i de pe mal alergau cu fe\ele palide, gr[m[dindu-se ]n nelini=te la locul dezastrului.

362 Jurnal de bord

C[pitanul, cu pumnii str`n=i, ]=i f[cu loc prin mul\imea ]ngrozit[, pr[bu=indu-se aiurit ]n fundul unei gropi ad`nci, c[scat[ proasp[t ]n coasta malului spintecat de explozie. — Ce-ai f[cut nenorocitule! izbucni ]n fa\a plutonierului, zguduindu-l cu violen\[ de umeri. B[tr`nul, z[p[cit, b`lb`i tremur`nd cu m`na ridicat[ la viziera =[pcii. — Fusei p`n[ la vapor, domnule c[pitan. Aci am l[sat pe sergentul Marin cu amorsa =i pe caporalul Oprea cu torpila ]n bra\e. — Unde-i sergentul? — Nu-i. — Unde-i caporalul? — Nici el nu-i. — C`\i mor\i? C`\i r[ni\i avem? — Nu =tiu, c[ nu se vede nici unul dintre cei =ase care ]nc[rcau torpila. — S[ plece ]ndat[ c`\iva oameni s[ g[seasc[ cadavrele! S[ se caute r[ni\ii! S[ vie infirmierul cu lada de farmacie! Infirmierul, cu l[di\a lui de pansamente, era la fa\a locului, dar f[r[ nici o ]ntrebuin\are. Nici un r[nit =i nici un mort nu se vedea. Nici o pat[ de s`nge nu se z[rea. Nici un vaiet, nici o t`nguire nu se auzea... nici o durere... nici o suferin\[. Numai =ase oameni lips[ la apel — at`ta tot. Explozia fusese a=a de formidabil[, ]nc`t a fost destul[ vreme o secund[ ca pe unii dintre cei afla\i ]n jurul torpilei s[-i rup[ ]n buc[\i, azv`rlindu-i ]n toate direc\iile, la mari dep[rt[ri, iar pe ceilal\i s[-i pulverizeze complet. C[pitanul ridic[ din \[r`n[ cap[tul =f`=iat al cablului, c[ut[ pe mal cutia cu bateria electric[ =i, dup[ c`teva clipe de g`ndire, ]=i plesni cu palma fruntea ud[ de sudoare. G[sise pricina groaznicei ]nt`mpl[ri: cablul r[m[sese uitat la borna de contact a bateriei. A fost de-ajuns ca firele amorsei s[ ating[ cel[lalt cap[t al cablului ca, fulger[tor, curentul stabilit s[ produc[ explozia fulmicotonului.

363 Jean Bart

Dup[ vreun sfert de or[ au ]nceput s[ vin[ oamenii trimi=i s[ caute cadavrele. Ca =i tr[snetul, fulmicotonul, ]n jocul bizar al mor\ii, r[sp`ndise ]n toate direc\iile \[nd[ri de trupuri omene=ti. Proiectate la ]n[l\ime, unele buc[\i c[zuser[ pe c`mp =i prin mla=tini, altele ]n Dun[re =i fuseser[ luate de curentul apei la vale. }ntregi nu s-au g[sit dec`t dou[ berete de marinar =i un pantof. }ncolo — numai h[lci de carne, din care picura ]nc[ s`nge cald, mase informe... buc[\i de m`ini =i de picioare cu pielea ]ntins[ =i plesnit[. Iar ]ntr-un sac de pesme\i s-au adunat c`teva kilograme de carne macr[, h[cuit[ m[runt, amestecat[ cu buc[\i de c`rp[ din stof[ de haine. Toc[tura asta de carne omeneasc[ a fost g[sit[ prin s[lcii lipit[ de ramuri. Cu greutate s-a putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sf`=iate. Un picior de la genunchi, retezat perfect, parc[ de o m`n[ abil[ de chirurg, fu ]ndat[ recunoscut de un recrut. — }i a lui don’ sergent Marin, c[ are bocancii particuler. Cum s[ nu-l cunosc, dac[ l-am v[csuit eu as-diminea\[? O m`n[ fu de asemenea repede recunoscut[. Era a caporalului Oprea. Avea degetele \apene ca de statuie =i dou[ galoane de l`n[ pe m`neca spen\erului cu care fusese ]mbr[cat.

* P`n[ la apusul soarelui pavilionul tricolor al canonierei fusese l[sat la jum[tate, ]n semn de doliu. Echipajul se culcase devreme, c[ci pe a doua zi se hot[r`se ridicarea ancorei de plecare dis-de-diminea\[. Sub un felinar de punte, la masa de la prova, plutonierul ]ncruntat =i un furier m[run\el, ]ngropa\i ]ntr-un mald[r de registre =i dosare, scriau de zor preg[tind formele celor disp[ru\i, care de fapt nu mai aveau nevoie de nici un act... C[pitanul, dup[ o zi a=a de ur`t[, se sim\ea zdrobit. Cu sfor\[ri cumplite se hot[r] s[ lucreze toat[ noaptea actele privitoare la nenorocirea ]nt`mplat[.

364 Jurnal de bord

Se a=ez[ pe punte ]n aerul r[coros al nop\ii. }=i trase un scaun l`ng[ masa de lemn, la pupa, ]n lumina unui felinar de bord. — Ad[-mi din cabin[: cerneal[, h`rtie, tutun =i sticla de coniac. — Nu mai avem nici un strop de coniac, r[spunse somnoros soldatul de ordonan\[. — Ad[ atunci sticla de rom. Trebuia s[ scrie un raport am[nun\it asupra ]nt`mpl[rii. Dar sub ce form[ s[ prezinte faptul? Cum s[ argumenteze? Era vinovat. Desigur c[ era vinovat. +ase mor\i. Cum s[ se apere f[r[ s[ arunce vina pe al\ii? +ase oameni uci=i, ]ntr-o secund[. Ce impresie o s[ fac[ ]nt`mplarea asta la comandament? Cum o s[-l judece =efii, camarazii?... dar familiile celor mor\i?... Un cerc de foc ]i str`ngea capul =i un cui \intuit ]n frunte p[rea c[-i sfredele=te creierul. O n[du=eal[ chinuitoare ]i strangula g`tul. }=i scoase gulerul. B[u dou[ pahare de rom =i ]ncepu s[ scrie gr[bit. Dup[ c`teva r`nduri, se opri. Rupse h`rtia enervat. T`mplele ]i ardeau zv`cnind. +i ]n creierul ]nfierb`ntat i se ]ncruci=au imagini nest[p`nite. Se for\a s[ fixeze cu r[ceal[ ]ntr-un cadru tehnic toate am[nuntele pentru explicarea faptelor; s[ argumenteze str`ns =i logic ]ntreg procesul =i ap[rarea de care avea nevoie. Dar nu izbutea s[ se concentreze. Prin ochii min\ii, f[r[ s[ vrea, ]i treceau mereu chipurile celor disp[ru\i. Figurile se completau tot mai clare, ]n linii din ce ]n ce mai precise. }=i amintea perfect c[ v[zuse la m`na g[sit[ pe c`mp, m`na caporalului Oprea, un inel de alam[ pe unul din degetele acele ]n\epenite. }n starea de excita\ie a sim\urilor ]n care se g[sea, sim\ea parc[ ]n fundul n[rilor mirosul de s`nge proasp[t de la mal, unde z[cea mormanul de carne tocat[, ]nvelit[ ]ntr-o foaie de cort.

365 Jean Bart

}=i amintea ]n c`te chipuri v[zuse oameni murind: b[tr`ni sting`ndu-se de moarte bun[ pe patul de-acas[; oameni mor\i ]n spitale; unii lovi\i de moarte violent[... dar cum se poate pulveriza un om nu-=i ]nchipuise niciodat[. }ntr-o clip[ s[ dispari... f[r[ s[ =tii... f[r[ s[ prinzi de veste... f[r[ s[ sco\i un suspin... nimic... nici o durere... nici o suferin\[. Cine =tie? Poate c[ ]n acea singur[ clip[ e concentrat[ toat[ sensibilitatea, ]n creier fiind chiar sediul vie\ii. Dar unele insecte au senza\ii chiar dup[ ce sunt decapitate... +i c[pitanul, cu tocul ]n m`n[, cu foaia alb[ dinainte, alunec[ tot mai ad`nc ]n ipotezele f[r[ sf`r=it ale unei metafizici ]nc`lcite. R[t[cind ]n c[utarea misterului mor\ii, se opri t`rziu, ]ncurc`ndu-=i firul logic ]n eterna enigm[ a crea\iei. Plutonierul, care se apropiase de mas[ p[=ind ]n v`rful picioarelor, tu=i de dou[ ori. C[pitanul nu auzea =i nu vedea nimic. Cu ochii \int[ ]n vid privea ca un somnambul. — Domnule c[pitan, eu sunt gata cu procesul-verbal =i cu formele de sc[dere a efectelor de ]mbr[c[minte. C[pitanul tres[ri f[r[ s[ scoat[ un cuv`nt. Plutonierul, om vechi, cu mult[ experien\[, ]ntinse un vraf de h`rtii pe mas[ vorbind cu glas domol =i blajin. — Domnule c[pitan, ]n raportul d-voastr[ sa pune\i numai trei mor\i, c[ a=a am trecut =i eu ]n procesul-verbal. Ceilal\i trei se cheam[ c[-i avem deocamdat[ numai lips[ la apel, c[ tot nu s-a g[sit nimic din ei ca s[ putem reconstitui cadavrele. Dup[ patru zile dac[ nu se prezint[ la corp, ]i d[m dezertori conform regulamentului. +ti\i, oricum sun[ altfel c`nd se zice c[ avem numai trei mor\i ]n loc de =ase. +i pe c`nd ]i ]mpingea u=urel c[limara =i h`rtiile pentru isc[lit, plutonierul b[tr`n urm[rea cu coada ochiului m`na nesigur[ a c[pitanului, care era s[ moaie din gre=eal[ tocul ]n paharul de rom golit p`n[ la fund. Era t`rziu de tot c`nd ap[ru o semilun[ sc`nteietoare, prins[ anume parc[, ]n pletele argintii ale r[chitei de pe mal, sub care albea foaia de cort acoperind toc[tura de carne omeneasc[.

366 Jurnal de bord

Apa lucitoare =i p[m`ntul negru dormeau de mult ]n v[lul fumuriu al unei calme nop\i de var[. Rare f`lf`iri de aripi nev[zute tremurau ]n caden\[ pierz`ndu-se ]n zenit. +i o boare umed[, alunec`nd din sus pe luciul apei, pip[ia =ov[itor frunzele s[lciilor ]ncol[cite cu f`=`iri misterioase ca ni=te suspine fugare.

ESCADRA INTR{ }N PORT

}n speran\a aprob[rii — care nu mai venea — a unei c[l[torii de instruc\ii ]n Arhipelag, am navigat o var[ ]ntreag[ ]ncruci=`nd ]n fa\a gurilor Dun[rii. Se vede c[ sultanul Abdul Hamid ar[tase oarecare semne de plictiseal[ isc[lind cu un an ]nainte firmanul de liber[ trecere prin Dardanele a vaselor noastre militare. Se zicea pe atunci c[ ru=ii g[seau motiv s[ cear[ libera trecere =i pentru vasele lor, ceea ce producea mare n[duf r[posatului sultan, care nu putea suferi s[ vad[ vase de r[zboi trec`nd pe sub ferestrele z[brelite ale vechiului Serai. Guvernul nostru se ab\inu s[ mai fac[ interven\iile cuvenite =i, spre marea noastr[ m`hnire, fur[m nevoi\i s[ ne ]nv`rtim ]n c[ldarea M[rii Negre, de=i visam c[l[torii de naviga\ie mondial[. Cruci=[torul, bricul-=coal[ =i trei torpiloare formau Divizia de Mare, pe care o numeam pe scurt, c-o m`ndr[ ironie: Escadra. Programul era stabilit: patru zile din s[pt[m`n[ pe mare, ]n naviga\ie =i exerci\ii la larg, iar trei zile ]n port. Patru zile portul vegeta ]ntr-o somnolen\[ oriental[, mai cu seam[ c[ era un an de criz[ agricol[. Via\a ]=i urm[ cursul obi=nuit =i monoton p`n[ ]ntr-a cincea zi, c`nd cele dint`i pale de fum ]nnegreau la orizont. De cum se desprinde ]n zare escadra, ]ncepea portul adormit s[ se de=tepte la via\[. Ca prin farmec toate se ]nsufle\eau. U=ile balcoanelor se deschideau ]n l[turi. Trei zile cheiurile, pline de lume, erau ]n s[rb[toare, mul\imea forfotea pretutindenea. Gospodinele ]=i g[seau de lucru cu scuturatul ]n balcoane, servitoarele nu mai sf`r=eau cu sp[latul geamurilor. 367 Jean Bart

Mamele erau mereu cu gura la servitoare =i cu ochii la fete. Masa nu mai era gata la timp, buc[t[resele z[boveau ]n pia\[, unde pre\urile se ridicau brusc de c`te ori escadra f[cea provizie. Copiii umblau fugari de la =coal[, cu c[r\ile la sub\ioar[; se str`ngeau pe chei c[sc`nd gura la vapoare; chiar profesoarele ]nt`rziau uneori privind la ridicarea pavilionului, care se f[cea diminea\a cu solemnitatea obi=nuit[ pe bordul vaselor de r[zboi. Str[zile, c`rciumile =i cafenelele erau pline de marinari cu gulere albastre, sp[late =i c[lcate cu lustru. C`ntece, chiote =i scandaluri se \ineau lan\. Poli\ia =i patrulele aveau toat[ noaptea de lucru ca s[-i culeag[ pe cei care pierdeau m[sura. B[rba\ii ]nsura\i, p[rin\ii de familie, treceau posomor`\i pe l`ng[ vapoarele acestea care le tulburau lini=tea =i via\a tihnit[ de provincie. Escadra le sta pe inim[; o grij[, o primejdie vag[ p[rea c[-i amenin\[ ve=nic, ca jugul str[in al unei ocupa\ii militare; se ]ntrebau bie\ii oameni c`nd vor sc[pa =i de invazia asta a escadrei. Treizeci de ofi\eri =i c`teva sute de marinari, to\i oameni tineri =i zburdalnici, schimbaser[ via\a micii garnizoane. Amiralul, comandantul escadrei, om bun la inim[, dar cam pripit =i sup[r[cios, c[utase la ]nceput s[ conving[ prin sfaturi =i pilde — el nu c[lca pe uscat dec`t o dat[ pe lun[ — c[ adev[ratul marinar nu trebuie s[ fie logodit dec`t cu marea. Trecuse la m[suri din ce ]n ce mai aspre, ajung`nd, pentru a ]nfr`na debandada, s[ str`ng[ =urubul disciplinei p`n[ la cap[t. Dar parc[ era un f[cut: dup[ cele mai stra=nice ordine urmau cele mai hazlii =i mai n[stru=nice pozne. }nc[ din largul m[rii, cum ]ncepea s[ apar[ uscatul ]n vedere, la catargul vasului-comandant fluturau flamurile de semnale ]mp[r\ind ordine din ce ]n ce mai severe: „Vasele vor r[m`ne ]n rad[ la ancor[!“ „Sc[rile ridicate. Nici o barc[ nu are voie s[ plece!“ „Comunica\ia cu uscatul ]ntrerupt[!“ „Toat[ lumea consemnat[ la bord!“

368 Jurnal de bord

„Escadra nu intr[ ]n port!“ A doua zi la ora raportului, se perindau rezultatele: „Un caporal a fugit noaptea de la bord trec`nd ]n m`ini pe fr`nghia de s`rm[.“ „Un grup de marinari be\i a f[cut scandal =i b[taie cu o ceat[ de barcagii greci.“ „Un ofi\er, c[ruia nu i se trimisese barca, a venit ]not la vapor.“ „Un marinar, surprins la buc[t[reasa consulului englez, a fugit cobor`ndu-se de la etaj ]n strad[ pe catargul pavilionului de la consulat.“ „Doi ofi\eri tineri au venit la bord ]ntr-o barc[ turceasc[, sui\i pe boccelele de rufe, al[turi de dou[ sp[l[torese rusoaice.“ „Trei ofi\eri au acostat ni=te doamne care se plimbau cu so\ii lor pe chei. Al\i doi ofi\eri au abordat pe d-na prim[reas[ =i pe moa=a ora=ului ]n fa\a lumii, ]n dreptul bisericii.“ „Un ofi\er ]n uniform[, c[lare pe biciclet[, a s[rit de pe chei ]n mare, cu biciclet[ cu tot, ]n fa\a unui grup de domni- =oare.“ „C`\iva ofi\eri tineri, ]n costum de baie, pe plaj[, au trecut ]n partea rezervat[ pentru baia doamnelor.“ (Urma =i o pl`ngere din partea so\ilor =i p[rin\ilor scandaliza\i...) ...+i a=a mai departe, zilnic, cele mai variate =i ciudate cazuri am[rau via\a amiralului nostru. Zadarnic ]ncerca doctorul escadrei, un b[tr`n blajin, s[-l fac[ s[ ]n\eleag[, prin teorii =tiin\ifice =i amintiri din tinere\e, c[ este nevoie a l[sa deschis[ totdeauna supapa de siguran\[, pentru ca s[ nu explodeze c[ldura sub o prea mare presiune. Amiralul era din zi ]n zi mai ne]ndur[tor. Dar, o ]nt`mplare nea=teptat[ veni ]n ajutor pentru a ]ndulci deodat[ regimul nautic a=a de riguros. De unde ne venea salvarea? }ntr-o bun[ zi vaporul po=tal debarc[ pe cheiul Sulinei un transport de doamne, domni=oare, valize, geamantane =i cutii de p[l[rii. Erau c`teva so\ii =i mai multe simpatii ale ofi\erilor

369 Jean Bart escadrei. Grupul feminin venise pentru c`teva zile din Gala\i, sub comanda chiar a doamnei amiral. La debarcare: decep\ie — portul gol, escadra ]n largul m[rii. — Vom a=tepta. Trebuie s[ se ]ntoarc[ escadra odat[ ]n port, hot[r] conduc[toarea grupului, care se =i gr[bi s[ organizeze cartiruirea =i transportul personalului =i materialului la cel mai bun otel de pe chei. Patru lungi zile de var[ s-a v[zut grupul acela feminin umbl`nd f[r[ r[gaz pe str[zi, pe cheiuri =i pe plaj[ ]n ve=nic[ a=teptare. Localnicii priveau cu interes, unii cu duio=ie, al\ii cu un z`mbet u=or de gelozie, la grupul multicolor care-=i flutura voalurile =i muselinele ]n b[taia v`ntului r[coritor, ce aducea adieri de m`ng`iere =i speran\[ din largul m[rii, ]n ar=i\a \[rmului uscat =i ]nsetat. Un glume\ din lumea portului numise grupul feminin: „Convoiul remorcilor escadrei“. }n c`teva ore porecla aceasta naval[ circula ]n toate limbile vorbite ]n cuprinsul micului ora= cosmopolit. „Trec remorcile! trec remorcile!“ se =optea pe la toate mesele ]n=irate ]n fa\a cafenelelor de pe chei. Semne de ner[bdare, de grij[ =i enervare ]ncepur[ s[ se arate ]n convoiul remorcilor. Chinurile ajungeau la culme spre sear[, de la ora c`nd ]ncepea atacul \`n\arilor care veneau dinspre balt[. Roiuri nesf`r=ite soseau ]n v`rtejuri, parc[ anume ]n=tiin\ate c[ le-a sosit s`nge proasp[t =i bogat. Trompele nes[\ioase sugeau cu l[comie, f[r[ mil[, din pieli\ele fine =i nedeprinse, care se iritau dup[ fiecare pi=c[tur[. Voalurile nu reu=eau s[ apere figurile, decolteurile =i bra\ele goale amenin\ate. Evantaiele se mi=cau frenetic, cu enervare; umbrelu\e albe, roz, verzi se deschideau =i se ]nchideau cu necaz. }ntr-o sear[ tot convoiul se oprise ]n fa\a unei cafenele, ca s[ priveasc[ la o trup[ de c`nt[re\e italiene, care jucau pe o scen[ ]nchis[ ]ntr-un fel de cu=c[ de tifon, prin care nu puteau

370 Jurnal de bord p[trunde \`n\arii. Suferind cu resemnare ascultau ariile napolitane: Funiculi, funicula =i Mio marito, urm[rind cu aten\ie gesturile gra\ioase pe care le dezordonau \`n\arii ce reu=eau s[ se strecoare prin c`te-o sp[rtur[ a cu=tii de tifon. Convoiul se descompleta. Unele plecau enervate, furioase, cu ochii ]n lacrimi: se retr[geau baricad`ndu-se ]n camerele hotelului, ]nchiz`nd ferestrele pentru a se ap[ra ]mpotriva micilor =i nemilo=ilor du=mani. }n n[bu=eala camerelor ]nchise se dezbr[cau pentru a se lini=ti; c[t`nd la petele r[mase dup[ pi=c[turi pe corp; pl`ngeau ]n singur[tate calm`ndu-=i ]ntruc`tva nervii irita\i. De diminea\[ ]ncepea iar peregrinarea pe cheiuri =i pe plaj[. De c`te ori ap[rea vreun punct la orizont sau vreo p`nz[ alb[ ]n zare, tot grupul era gata, ]n a=teptare. Se preg[teau binoclurile, batistele =i voalurile; dar escadra nu se ar[ta ]n larg. Nemul\umiri, surde protest[ri ]ncepur[ a se ridica ]mpotriva felului cum era condus[ aceast[ escadr[, care nu se mai apropia de port; dar doamna amiral, cu tact =i energie, =tia s[ men\in[ moralul =i disciplina grupului feminin. Pilo\ii portului, care f[ceau de gard[ pe chei, cu ochii la larg =i la v`rful farului unde se anun\a vederea vaselor la orizont, erau necontenit cerceta\i. Un pilot b[tr`n =i ursuz, care fusese ]ntrebat de c`teva ori despre sosirea escadrei, se adres[ mirat d-nei amiral: — Bine coni\[, c[ celelalte mai tinere s[ a=tepte escadra, de, o ]n\eleg... dar matale, oricum, dam[ serioas[ =i mai ]n v`rst[... m[ mir... nu se cade... nici nu =ade frumos... }nainte de a termina fraza, conduc[toarea grupului femi- nin izbucni indignat[: — Quelle impertinence!...1 dar =tii cu cine vorbe=ti? cum ]\i permi\i s[ fii necuviincios?... Noroc c[ la timp sosi ]n fug[, cu =apca ]n m`n[, un gardian de la C[pit[nia portului, cer`nd scuze pentru pilotul care nu

1 Ce obr[znicie!... (fr.) 371 Jean Bart cuno=tea lumea, nu =tia bine rum`ne=te =i nu avusese nici un g`nd r[u. Incidentul s-a potolit. Un gardian de la C[pit[nie fu ata=at, ca protec\ie pe l`ng[ grupul feminin. El se \inea pretutindenea la distan\[, ]ntr-o discret[ =i respectuoas[ ariergard[. Tocmai a patra zi, dup[-amiaz[, ap[rur[ la orizont ]n acela=i timp c`teva puncte de fum ]n linie. }n v`rful farului se ]n[l\[ flamura alba c-o bul[ ro=ie la mijloc. }n sf`r=it, farul vorbea: „Vase de r[zboi ]n vedere“ Ca un stol de p[s[ri speriate, ]ntregul grup feminin se ridic[ de pe nisipul fierbinte al plajei zburd`nd spre chei, la piciorul farului verde: — Se vede!... se vede!... vine escadra!... Gr[bite, emo\ionate, ]=i deschideau po=etele ca s[-=i potriveasc[ binoclurile, s[ vad[ ]n larg escadra care se apropia cu vitez[. Trei puncte negre ]naintau n[valnic ca ni=te bivoli furio=i, cu n[rile deschise, t[ind cu botul fa\a apei f[r`mat[ ]n spume. Erau cele trei torpiloare: „Zborul“, „Zmeul“ =i „N[luca“. }n urma lor, „Elisabeta“, m`ndr[, impun[toare, aluneca u=or f[r[ nici o ]nclinare, flutur`nd la catarg flamura de vas- comandant. }n dep[rtare, „Mircea“ se leg[na agale cu dou[ p`nze ]ntinse, ca ni=te aripi desf[=urate ]n larg. Escadra era aproape de gura Dun[rii, c`nd la catargul vasului-comandant se ]n[l\ar[ deodat[ flutur`nd trei stegule\e colorate. Celelalte vase imitar[ semnalul. +i dintr-o dat[, printr-o schimbare de c`rm[, toate vasele ab[tur[ ]n linie, ocolind spre dreapta, lu`nd brusc alt[ direc\ie. — Escadra nu mai intr[ ]n port. A pus capul spre nord. R[m`ne afar[ ]n rad[, zise cu siguran\[ gardianul C[pit[niei. Un fream[t de indignare izbucni ]n grupul de pe chei: — Cum e posibil asta? De ce-au venit? De ce se chinuiesc de-at`ta timp a=tept`nd? se ]ntrebau toate cu disperare, privind spre vasele care se opriser[ ancor`nd ]n rad[.

372 Jurnal de bord

Gardianul C[pit[niei se apropie sur`z`nd pe sub musta\[: — De multe ori face a=a domnul amiral. +i pentru c[ i se cerea l[muriri, gardianul ad[ug[: apoi s[ vede\i coni\elor, cum st[ chestia: domnul amiral e om bun la inim[ =i chiar popular, dar ]i serios tare ]n serviciul lui, precum se =i cade. +i lumea asta de port, s[ ierta\i, ]i tare rea =i desfr`nat[... de c`te ori vine escadra avem scandaluri =i daraveli, nu numai cu solda\ii, dar chiar cu unii din domnii ofi\eri mai tineri; mai deun[zi a fost scandal mare cu trupa de harfoniste italiene. Apoi d-l amiral, ca s[-i mai ]nfr`neze, anume nu bag[ escadra ]n port =i o \ine afar[ ]n rad[. Pe c`nd tot grupul se fr[m`nta nemul\umit =i enervat, conduc[toarea ]=i p[stra calmul: m[sur[ cu privirea distan\a p`n[ la escadr[ =i dup[ ce vorbi ceva ]n =oapt[ cu gardianul C[pit[niei, lu[ o hot[r`re eroic[: — Doamnelor =i domni=oarelor! ]ncepu ea ridic`nd umbrelu\a verde ]n sus, ]n semn de steag, dac[ escadra nu intr[ ]n port s[ mergem noi la ea s-o aducem. — S[ mergem, s[ mergem toate, r[spunser[ ]n cor, ]nfiorate, ]mb[rb[tate de hot[r`rea luat[. Numai c`nd sosir[ cele dou[ b[rci mari turce=ti, aduse de gardian ]n fug[, atunci se sim\i oarecare =ov[ieli ]n grupul feminin. Unele, curajoase, erau gata de a ]nfrunta marea, orice s-ar ]nt`mpla. Altele mai pl[p`nde nu ]ndr[zneau s[ se aventureze =i f[ceau diferite obiec\iuni; poate s[ le surprind[ o furtun[, nu erau preg[tite s[ mearg[ pe mare, nu erau nici ]mbr[cate potrivit... dac[ le vine r[u? nu au nici l[m`i, nici coniac, nici... ap[ de colonie; nu puteau ]n barc[ nici s[-=i sl[beasc[ leg[turile corsetelor... Conduc[toarea, ca s[ le mai ]mb[rb[teze, ]ntreb[ pe un turc b[tr`n de la barc[: — Marea e calm[? Po\i s[ ne duci ]n siguran\[ p`n[ la escadr[? Turcul, care =edea grav la c`rm[, ]ncepu s[ r`d[ cu poft[ =i, duc`nd dou[ degete la buze, \oc[i tare arunc`nd o bezea dr[g[stoas[ c[tre mare.

373 Jean Bart

— Ioc furtun[! cioc guezeld! frumos mare, taman pentru cuconi\e!... }n sf`r=it s-a hot[r`t ]mbarcarea. Numai dou[ au r[mas pe mal m[rturisind c[ le-a venit r[u privind numai apa mi=c[toare a m[rei. Cum nu era scar[ la chei la locul unde acostaser[ b[rcile, cobor`rea a fost cam grea. Doi turci v`njo=i, cu bra\ele =i pulpele goale, bronzate, le luar[ de sub\iori, le ridicar[ pe sus =i le a=ezar[ la r`nd ca pe ni=te pachete ]n b[rci. Doamna amiral ]=i lu[ ]n barc[ toate fetele ce ]i erau ]ncredin\ate ]n paz[, =i se a=ez[ ]n fund l`ng[ turcul de la c`rm[. Convoiul remorcilor s-a pus ]n mi=care. Exclama\ii, dulci ]nfior[ri... e o pl[cere s[ luneci lin ]n curentul Dun[rii la vale. Dar c`nd b[rcile au ajuns la gur[, acolo unde apa dulce ]nt`lne=te rezisten\a apei de mare, =i b[rcile ]ncepur[ a juca ]ntre valuri, \ipete disperate izbucnir[ deodat[, ]nsp[im`nt`nd pe turcii care tr[geau lini=ti\i la lope\i. — Vai! ne ]nec[m! s[ ne ]ntoarcem! ]mi vine r[u! Nu mai pot! +i o ]nv[lm[=eal[ cumplit[, pe c`nd toate se sculau ]n picioare, stric[ echilibrul b[rcilor. Un turc le strig[ cam r[stit: — Jos! toate cucoane pe br`nci ]n fundul b[rcii, altfel r[sturn[m toate la ap[. Lini=tea se restabili. Toate ]=i st[p`neau sim\urile, de=i suspinau ad`nc, respirau des, ]nfiorate, str`ng`nd t`mplele cuprinse de migren[, palide, resemnate. }n barca pus[ sub conducerea doamnei amiral disciplina se men\inuse mai bine. Cele care sufereau prea tare au fost culcate pe fundul b[rcii, la picioarele barcagiilor cu mu=chii de o\el, care lop[tau regulat =i ]n caden\[, ca ni=te manivele de ma=in[ ]n func\iune. Departe ]n escadr[, pe vasul-comandant, amiralul grav =i ]ntunecat se plimba pe duneta de la pupa, cu doctorul bordului. Deodat[ se opri din mers, z[rise cele dou[ b[rci care se ]ndreptau spre vasele ancorate ]n rad[. Niciodat[ nu-i pl[cuse lui vizite civile la bordul vaselor militare.

374 Jurnal de bord

— Ei, asta-i culmea, izbucni iritat, eu opresc escadra s[ intre ]n port =i lumea de-acolo vine s[ ne atace aci ]n rad[. +i amiralul ceru binoclul, pe c`nd dunga dintre spr`ncene i se ad`nci profund. B[rcile cu ]nc[rc[tura lor multicolor[ se apropiau de vase. Amiralul ]=i =terse gr[bit cu batista sticlele binoclului, ]=i ascu\i privirea ca atunci c`nd trebuia s[ cuprind[ zarea, s[ vad[ silueta unui vas la orizont. Deodat[ p[li. La barca din cap recunoscu perfect pe Eliza, nevasta lui... vedea bine p[l[ria ei cu voalul verde, care f`lf`ia ]n v`nt ca o flamur[, juc`nd ]n spirale gra\ioase ]n jurul fesului ro=u al turcului de la c`rm[. Cu mi=c[ri st[p`nite, cu buzele str`nse, amiralul cobor] sc[rile dunetei, ]=i scoase o \igar[ din porttabac, o aprinse cu un calm admirabil, trase c`teva fumuri ad`nci p`n[ ]n fundul pieptului =i, demn, t[cut, trecu pe punte printre =irurile de ofi\eri =i marinari care-l priveau pe sub gene. Singur, ]nchis ]n careul comandantului a=tepta. B[rcile acostar[ la tribord — la scara de onoare: doi ofi\eri tineri, instala\i pe treapta de jos a sc[rii, ridicau cu gra\ie pe sus doamnele =i domni=oarele amor\ite, care c[lcau st`ngace pe puntea de lemn a vasului. Doamna amiral, salut`nd voioas[ =irul de ofi\eri care-i f[cuse front, spuse z`mbind: — Ce credea\i c[ n-o s[ avem curajul s[ venim p`n[ aci, s[ v[ aducem noi escadra ]n port? +i intra singur[, calm[, drept ]n careul comandantului. Tot grupul feminin s-a descompus, amestec`ndu-se cu ofi\erii r[sp`ndi\i pe punte. Vorb[, r`s, glume =i exclama\ii. Fiecare se ]ntreba ce va hot[r] comandantul. Unii, care-l cuno=teau pe amiralul lor, asigurau c[ nici ]n ruptul capului nu va reveni el asupra unui ordin dat. Al\ii, oameni famili=ti, cu experien\[, sus\ineau c[ de data asta amiralul va ceda contramand`nd ordinul. „Intr[ sau nu intr[ escadra ]n port?“ se ]ntrebau to\i, a=tept`nd cu ner[bdare s[ le vie Caietul de ordine din careul comandantului.

375 Jean Bart

Emo\ia cre=tea pe punte; se a=tepta rezultatul ca ]n ziua pred[rii unui ultimatum. }n sf`r=it, un zb`rn`it strident de sonerie. — Timonier! Caietul de ordine! Pe punte se f[cu lini=te des[v`r=it[. Cu respira\iile st[p`nite to\i a=teptau. — Aten\iune la semnale, tun[ vocea ofi\erului de serviciu, spre executare: „Toate vasele vor ridica ancorele: intr`nd ]n port vor acosta la chei!“ „Libertate de manevr[!“ fu ultimul semnal care se r[sp`ndi ]n toat[ escadra. Explozii de bucurie izbucnir[ pe toate vasele. Semnale de trompet[ =i siflii, comenzi gr[bite, strig[te ]ntrerupte se auzeau peste tot: — Ancora sus! La posturile de plecare! Ma=ina ]ncet ]nainte!... Fiecare comandant se gr[bea s[ pun[ ]n mi=care mai iute vasul ca s[ apuce a intra cel ]nt`i ]n port. Numai amiralul nu mai ap[ru pe punte p`n[ a doua zi diminea\[. }n port era s[rb[toare. Ferestrele se deschideau, batistele fluturau prin balcoane, lumea se aduna pe chei s[ primeasc[ escadra intr`nd m`ndr[ ]n port. Priviri curioase, cercet[toare, se schimbau ]ntre lumea de pe cheiuri =i cea care ]nflorea pun\ile vaselor ]n mers lin spre acostare. Seara, la mas[, ]n fa\a unei cafenele de pe chei, doi ofi\eri hazlii, cu halbele dinainte, vorbeau r`z`nd cu poft[: — V[zu=i pe amiralul nostru c[ a ]nchinat steagul, el care ne ame\ea cu ve=nicul principiu al tacticii navale: ordine, contraordine, dezordine?

INTRAREA C~INILOR }N ANGLIA ESTE STRICT OPRIT{

Ca un orb uria=, dus de m`n[ de-un copil, a=a intrase pip[ind vaporul nostru, remorcat pe-o noapte neagr[, ]n port la Liverpool. Diminea\a umezeala p[trundea p`n[ la oase. Puntea de fier — ud[. Soarele invizibil, ie=it din mare r[m`nea ascuns ]n 376 Jurnal de bord p`nza deas[ de neguri fumeg`nde. Numai spre r[s[rit o pat[ de un ro=u-pal se ]ntindea ]ntre cer =i ap[, pe fundul orizontului de plumb. Nimic nu era deslu=it ]n jurul nostru. Portul plutea ]ntr-un nor de cea\[ groas[. }n lumina difuz[, ]necat[ ]n aerul saturat de vapori de ap[, conturul formelor se =tergeau ca ]ntr-o vag[ pictur[ m`njit[ pe-o p`nz[ ]nc[ ud[. Departe, pe cheiuri, gigantice cl[diri, co=uri ]nalte, silozuri, antrepozite, gruie =i elevatoare, bizar ]ngr[m[dite, ca ni=te fantome monstruoase ap[reau confuz prin cea\[ — se sim\ea la distan\[ via\a ora=ului fantastic de fier =i de c[rbune. Prima noapte de port. Vaporul ancorat, la ad[post, dormisem tun, ]n lini=te =i siguran\[. Ca prin farmec, la vederea uscatului, trecutul tot s-a =ters din minte. Uitasem toate necazurile celor dou[zeci de zile =i nop\i de drum chinuitor pe ap[. Uitasem furtuna din golful de Biscaia =i ce\urile din Canalul M`necii. Numai trei zile erau p`n[ la Cr[ciun. De data asta se nimerise ca s[rb[torile cre=tine=ti s[ le facem =i noi dup[ lege, pe loc, ]n port. Sc[pasem de provizie uscat[, de carnea s[rat[ la butoi, de pesme\ii pietro=i, ]n care ne rupeam din\ii =i ne s`ngeram gingiile. Cu o bucurie copil[reasc[ a=teptam cu to\ii s[ c[lc[m pe uscat, s[ ne ]nfrupt[m din bun[t[\ile =i darurile p[m`ntului dorit. Pe bord o veselie zgomotoas[. To\i se preg[teau de debarcare; s[ guste din via\a ora=ului ner[bd[tori, ca =colarii ]n ajunul vacan\ei de Cr[ciun. Afar[, la pompa de pe punte, se ]nghesuiau la sp[lat fochi=tii negri, cu bra\ele =i picioarele goale, tatua\i de praful de c[rbune. }n postul echipajului, la prova, z[p[ceal[, g[l[gie =i cur[\enie general[. Hainele =i rufele se amestecau scoase din sacii ]n care marinarii ]=i \ineau ghemuit[ toata zestrea lor. }n fa\a unui ciob de oglind[ doi ung[tori se ]mbr`nceau s[-=i fac[ toaleta. Unul se chinuia s[-=i rad[ tuleiele de barb[

377 Jean Bart crescute ]n lungul drum pe ap[. Altul, c-o perie de cizme, ]=i netezea frezura. Cr`mpeie de c`ntece, strig[te, glume =i ]njur[turi se ridicau de jos, din fundul vasului pe tromba de ventila\ie, p`n[ sus pe punte, ]ntr-un b`z`it confuz, nepotolit. Numai secundul, zis =i soacra vaporului, neprimenit, neras de la plecare, cu =apca lui veche cercuit[ de galoane ]nverzite, tras[ pe urechi, nu-=i g[sea ast`mp[r ]n a=teptarea inspec\iei vamale. — Mai pu\in[ g[l[gie la prova =i l[sa\i scara din babord, c[ vine vame=ul englez, tun[ vocea groas[ a secundului. Dup[ c`teva minute, barca Vamei se opri la scar[. Treptele de lemn, prinse ]n buloane, tremurau sub ni=te t[lpi late. Vame=ul englez, un colos ]nvelit ]ntr-o hain[ de piele, buh[it, cu v`rful nasului ro=u, cu ochii alba=tri sp[l[ci\i, c[lca ap[sat pe punte morm[ind ceva ne]n\eles printre din\ii care str`ngeau o pip[ ]nnegrit[, de spum[ de mare. Secundul nostru ]l ]nt`mpin[ c-un ceremonios: Good bye!1 Pe masa din careul ofi\erilor erau a=ezate dup[ anume rit, l`ng[ actele de bord, cerneal[ =i condeie, o cutie cu \ig[ri regale, br`nz[ de Br[ila, magiun de prune =i un clondir de \uic[ de V[leni. Secundul, vechi navigator, b[gase de seam[ c[ mul\i vame=i englezi preferau la break-fast2, diminea\a, \uic[-soda ]n loc de whisky-soda... +i formele vamale se f[ceau cu mare ]nlesnire la vapoarele rom`ne=ti. Secundul prinsese de la pilo\i =i vame=i vreo dou[ cuvinte engleze=ti, pe care le strop=ea vorbind cu gura ]nchis[, convins c[ poate pronun\a c-un veritabil accent britanic. — All right! =i umplu cu \uic[ un pahar mare de ap[. Englezul ]l goli dintr-o dat[, plesc[i din limb[, ]nchise o clip[ ochii =i ]ntinse din nou paharul. — Deliclous indeed! Delicious indeed!3

1 Formul[ de salut familiar[ (engl). Mai mult cu sensul de „La revedere!“ dec`t „Bun[ ziua!“ 2 Mas[ de diminea\[. Micul dejun (engl.). 3 }ntr-adev[r delicios! }ntr-adev[r delicios! 378 Jurnal de bord

Verificarea actelor de bord s-a f[cut de m`ntuial[. Inspec\ia la magazii era de prisos. Proviziile noastre erau pe sponci. La al treilea pahar veni =i unul dintre ofi\erii de punte. Spilcuit, ras proasp[t =i pudrat, gata s[ ias[ ]n ora=. — Vezi ce oameni cumsecade sunt englezii, ce culant[ e vama lor... nu ca la noi... zise secundul ]nduio=at, c[t`nd cu ochii gale=i la englezul care nu reu=ea s[-=i aprind[ pipa stins[ de mult. — Mai cu seam[ c`nd d[ de gustul unei \uici b[tr`ne ca a noastr[, ad[ug[ ofi\erul z`mbind pe sub must[cioara lustruit[ de-un cosmetic parfumat. Englezul se scul[ greoi de pe scaun. +i dup[ ce d[du pe g`t, din picioare, ]nc[ o du=c[ de \uic[ sifonat[, se ]ndrept[ spre u=[. Secundul se lu[ dup[ el oferindu-i o cutie de \ig[ri. Englezul silabisi pocit scrisul de pe capac: Re-ga-le R.M.S. +i b[g[ cutia ]n buzunarul de la piept. La u=[ ]ntinse m`na solemn buc[tarului, care a=tepta cu lista de provizii. Miron, buc[tarul vaporului, un bondoc cu f[lci enorme, era gata de ora=, ]mbr[cat elegant c-un palton lung de ]mprumut, c-o p[l[rie turtit[, prea mic[ pe sc[f`rlia unui cap rotund =i mare. Dup[ un Good bye! r[gu=it, englezul se ]ndrept[ =ov[ind spre scar[. Dar ]nainte de a p[=i pe treapta ]nt`ia, un lung =i pl`ng[tor schel[l[it de c`ine r[sun[ ]n tot vaporul nostru. C[lcase pe coada lui Machi, c[\elul r[sf[\at al bordului. A fost un moment de panic[. Englezul greoi, f[cu un salt de elefant, ]mpleticindu-se ]napoi, p`n[ se propti cu spatele de balustrad[. — Oh! a dog... Oh! a dog!...1 izbucni f[c`nd ni=te ochi mari. }ntr-un tremur nervos ]ncepu s[ strige cuprins de furie, r[stindu-se cu pumnii ]ncle=ta\i, cu ochii tulburi, cu fa\a-i ro=ie ]nvine\it[.

1 Oh! un c`ine... Oh! un c`ine! (engl.)

379 Jean Bart

Secundul, care se repezise s[-l sus\ie crez`nd c[ a fost mu=cat de c`ine sau a c[zut de apoplexie, c[ut[ s[-l lini=teasc[. Englezul striga din ce ]n ce mai tare: — Ave\i un c`ine la bord... +i n-a\i declarat nimic... that’is extraordinary...1 un c`ine viu! a living dog!... No! No! impossible...2 ]n Anglia intrarea animalelor vii este strict oprit[... +i englezul se n[pusti ]n jos pe scar[ oprindu-se gr[mad[ ]n fundul b[rcii. Dup[ ce se ridic[ ]n picioare mai strig[ o dat[ amenin\[tor: — Nimeni nu poate debarca... a=tepta\i pe loc autorit[\ile poli\iei portului. — S[ =ti\i c[ o s[ avem de furc[. Javra asta de c`ine ne-a f[cut buclucul, zise rar =i flegmatic =eful mecanic, Dimiu, zis =i Englezul, pentru c[ servise c`\iva ani pe un vapor englez. +i pe c`nd ]=i r[sucea tacticos o \igar[ groas[ ad[ug[ pe engleze=te: — The import of the dogs is stricttis forbiden in England. — Cum vine asta pe limba noastr[? ]ntreb[ =eful de echipaj. — Adic[: „Intrarea c`inilor este strict oprit[ ]n Anglia“. Asta orice marinar care se respect[ trebuie s-o =tie. Cum dracul nu v-a\i priceput s[ ]nchide\i cotarla asta c`nd =tia\i c[ vine vama la bord? O s[ ne frece ur`t englezul. I-am c[zut ]n lab[.

* C[pitanul vaporului, ]nchis ]n turnul lui de filde=, izolat ]n cabina de sus de pe comand[, l`ng[ camera de h[r\i, habar n-avea de ce s-a ]nt`mplat pe punte. Dase ordin ca de obicei, dup[ sosire, s[ nu-l supere nimeni. Avea =i el dreptul la un pic de odihn[ dup[ at`tea nop\i ]n care abia a\ipea ]mbr[cat. Dar ordinul nu s-a putut respecta p`n[ la urm[. Prea grave urm[ri putea s[ aib[ conflictul dintre Machi =i vama englez[. Cazul fu adus la cuno=tin\a c[pitanului, care se g[sea ]n baie, plutind cu voluptate ]n apa c[ldu\[, pentru a-=i dezmor\i ]ncheieturile prinse de un vechi reumatism.

1 Este extraordinar... (engl.) 2 Un c`ine viu!... Nu! Nu! imposibil... (engl.) 380 Jurnal de bord

C`nd auzi c[ se a=teapt[ sosirea autorit[\ilor =i c[ leg[tura cu uscatul e oprit[, c[pitanul, foc de m`nie, ie=i din ap[ ro=u, ca un rac fiert, =i numai ]n halatul de baie cobor] ]n goan[ sc[rile pe punte. Om bun, dar iute la m`nie, c[pitanul se aprindea repede, tuna =i fulgera, dar se stingea degrab[. — De ce n-am fost anun\at pe loc, ]nainte de a pleca englezul de la bord? Pentru ce nu s-a ]nchis c`inele c`nd =tia\i ca vine Vama? S[ se preg[teasc[ gruiele pentru desc[rcarea m[rfii. S[ se ridice flamura de chemarea pilotului! O =alup[ cu pavilion englez se ]ndrepta cu toat[ viteza ]nspre vaporul nostru. Abia atunci c[pitanul ]=i d[du seama c[ nu poate primi autorit[\ile engleze ]n halat de baie. }n c`teva salturi sui scara spre cabin[, s[-=i schimbe \inuta. Din =alupa C[pit[niei portului se ridic[ un t`n[r ras, uscat =i rigid; p[=i solemn pe punte cu m`na dreapt[ la viziera =epcii. — A= vrea s[ vorbesc personal cu d-l c[pitan al vaporului rom`nesc. — Imediat. Pofti\i ]n careu. }n a=teptare, secundul ]ncerc[ s[-l ispiteasc[ pe englezul care se \inea ]nfipt =i mut. Dup[ obicei ]i oferi \ig[ri regale =i \uic[ de V[leni. Englezul mul\umi, dar refuz[ net orice trata\ie. Ceea ce f[cu pe secund s[ cugete ]n sine: „{sta desigur c[ face parte din vreo societate de temperan\[... englezul ori bea prea mult, ori nu bea deloc“. C`nd ap[ru c[pitanul, englezul ]n picioare, grav, m[surat, ]ncepu s[ vorbeasc[: — Sunt delegat de c[tre Harbour Maister (c[pitanul de port), ca s[ m[ ocup de cazul d-voastr[. A\i introdus ]n apele teritoriale de sub suveranitatea britanic[ un animal, f[r[ s[-l declara\i m[car autorit[\ilor vamale. Orice navigator trebuie s[ =tie c[ importul animalelor vii este strict oprit ]n Anglia. Faptul este regretabil =i foarte grav. Legile engleze sunt foarte severe pentru asemenea contraven\ii. 381 Jean Bart

— Dar n-a fost nici o inten\ie. Faptul se datore=te numai ne=tiin\ei, ]i r[spunse c[pitanul ]ntr-o englezeasc[ destul de corect[. — Legile engleze trebuie s[ fie cunoscute de navigatorii tuturor m[rilor, ]l ]ntrerupse englezul, c-o v[dit[ m`ndrie. — Ei bine, vom pl[ti imediat amenda cuvenit[ pentru ca vaporul s[ nu sufere ]nt`rzieri la desc[rcarea m[rfii. — Tocmai aci e partea delicat[. Pe l`ng[ sanc\iunea care fatal va urma, vaporul nu poate opera p`n[ ce nu se pronun\[ autoritatea sanitar[ a portului. Vaporul trece ]n carantin[. Comunica\ia cu uscatul — interzis[. — Cum, izbucni c[pitanul, d-voastr[ ]mpiedica\i opera\ia vaporului pentru un c`ine? Asta nici ]ntr-un port din lume nu se poate ]nt`mpla. Eu nu pot considera aceast[ procedare dec`t ca o =ican[ ce se face unui vapor rom`nesc. +i m[ voi pl`nge consulatului de aci =i lega\iei noastre de la Londra. F[r[ s[ clipeasc[, f[r[ s[-=i schimbe tonul, englezul ]i ripost[ scurt: — Asta o consider ca o ofens[ adus[ autorit[\ilor portului. Corect =i rece englezul p[r[si vaporul cu m`na la viziera =epcii. — Popor t`mpit, domnule c[pitan, englezii [=tia, dac[ opresc ei desc[rcarea vaporului pentru un c`ine, zise secundul ca s[-l m`ng`ie pe c[pitan, care se fr[m`nta iritat, ne=tiind cum s[ ias[ din ]ncurc[tura ]n care intrase.

* Pe bord consternare general[. Nimeni nu putea debarca. Ce-i de f[cut? Numai Machi, ne=tiutor de soarta care-l a=tepta, se gudura cochet`nd cu marinarii de pe punte. Mai pe toate vapoarele de mare trebuie s[ fie =i c`te o pisic[. Noi avusesem un mot[na= alb, care c[zuse r[pus ]ntr-o lupt[ cu =obolanii b[tr`ni, st[p`nitorii ]ntunecimilor hambarelor vaporului nostru.

382 Jurnal de bord

}n loc de pisic[ aveam un c`ine slut =i zburlit, care r[spundea la numele de Machi. Al cui era? Cine ]l botezase c-un a=a nume? Nimeni nu =tia. De=i nu era trecut ]n Rolul de echipaj, Machi ]=i ]ndeplinea foarte con=tiincios serviciul pe care =i-l alesese singur. F[cea pe ajutorul gardianului de noapte, ]n tot timpul c`t vaporul sta ancorat ]n port. Nimeni nu intra la bord =i nici o barc[ nu se apropia f[r[ ca Machi s[ nu vesteasc[, ]n limba lui, pe marinarul de gard[. Uneori ]n nop\ile reci =i umede \inea locul gardianului, care p[r[sea postul a\ipind ]n[untru la c[ldur[. Iarna, c[ut`ndu-=i un culcu= prin locuri c[lduroase, Machi n[p`rlea regulat pr[jindu-=i pielea ]n dungile f[cute de tuburile de la calorifere, ajungea v[rgat ca o zebr[. De=i nu era de soi, un c`ine prip[=it, Machi era r[sf[\at =i ]ngrijit cu dragostea pe care de obicei o au marinarii pentru cele c`teva vie\uitoare ce ]mpart cu ei aceea=i via\[ monoton[ pe drumurile pustii ale m[rii.

* }nainte de mas[, o =alup[ cu pavilion galben, de la Serviciul sanitar, aduse la bord pe veterinarul portului. Un englez scurt, rotund, c-un cap de buldog, cu ni=te din\i rari, intr[ sur`z[tor pe punte. — All right!... ave\i aci un animal indezirabil =i suspect. A= vrea s[ fac =i eu cuno=tin\[ cu el. S[-l examinez numai dou[ minute. Secundul d[du ordin s[ fie adus c`inele la fa\a locului. Machi, de obicei bl`nd =i prietenos, de data asta se ar[ta ostil =i ]nc[p[\`nat. P[truns parc[ de un presentiment, se opunea cu ]nd`rjire. }n\epenit pe picioarele dinainte, se ]ncov[ia =i m`r`ia zburlindu-se. Doi marinari ]l aduser[ mai mult t`r`= pe punte.

383 Jean Bart

Veterinarul ]=i ]nc[lec[ pe nasul lui scurt =i gros, ca un picior de marmit[, o pereche de ochelari enormi, fix`ndu-=i privirea asupra c`inelui apucat de-un tremur nervos, ca un inculpat ]n fa\a judec[torului de instruc\ie. — O!... asta-i ceva rar, exclam[ englezul uimit. E un adev[rat pui de zebr[... +i ]ntinse m`na ca s[ arate dungile regulate de pe spinarea c`inelui. Machi, cu ochii \int[ ]n sticlele ochelarilor, ]=i zg`rci trupul ]ncordat =i cl[n\[ni fioros ar[t`ndu-=i col\ii. Englezul se d[du cu pruden\[ ]napoi, privind curios la Machi ca la un animal feroce de-o specie rar[. Mecanicul-=ef, abia st[p`nindu-=i r`sul, l[muri transformarea c`inelui ]n zebr[. Ca s[ se ]nc[lzeasc[, Machi se lipise de radiatorul caloriferului, care-i p`rlise blana f[c`ndu-i dungi regulate ]n lungul trupului. — E c`ine veritabil rom`nesc? ]ntreb[ veterinarul sco\`nd un carnet din buzunar. — Da. — Cum se nume=te rasa asta? C[pitanul, d`nd din umeri, se ]ntoarse spre secund; secundul ]ntreb[ din ochi pe mecanic; mecanicul r[spunse scurt: — Ce ras[? O javr[! — Javr[, pronun\[ rar englezul =i se gr[bi s[ noteze ]n carnet. — Cum se scrie cuv`ntul acesta? — Cum se pronun\[, ]i r[spunse serios c[pitanul. Englezul se ar[ta foarte bucuros, ]ncredin\at c[ a ]nv[\at ceva nou... o ras[ nou[ de c`ini pe care n-o mai ]nt`lnise p`n[ atunci. — Care este genealogia acestui c`ine? Ce origine? Ce ereditate? Cine au fost p[rin\ii lui? +i englezul ]n=ir[ un interogator la care nimeni nu-i putea r[spunde. — Cum, f[cu el mirat, ]n Rom`nia nu se fac acte, nu sunt registre de starea civil[ a animalelor? Pe ce documente se pot stabili rasele =i speciile de animale la d-voastr[? — Numai pentru caii de curse avem un control, r[spunse c[pitanul.

384 Jurnal de bord

— Cum, =i c`inii nu se bucur[ de nici o aten\ie ]n Rom`nia? +i englezul, de=i nu avea nici un act la ]ndem`n[, se ]nc[p[\`na s[ stabileasc[, numai prin observa\ia ochiului s[u experimentat, spi\a neamului din care cobora Machi. Dup[ ce desc[lec[ =i ]nc[lec[ de c`teva ori ochelarii de pe nas, zise grav =i pedant: — E un grifon degenerat, combinat c-un brac... de=i botul e de =acal =i urechile de lup de Australia, tipul canis domesticus borealis. +i cum Machi, nervos =i b[nuitor, ]=i ciulea urechile la fiecare vorb[ ce auzea, ar[t`ndu-=i mereu col\ii, englezul, care nu-l sl[bea din ochi, zise dup[ un moment de reflec\ie. — Totu=i este un mare dezacord ]ntre sistemul dentar =i cutia cranian[... e un caz foarte curios... +i un produs rar. — Ce regim alimentar are? Care e baza alimenta\iei lui? — M[n`nc[ de toate, ce-i cade =i lui de la buc[t[rie, r[spunse secundul. — }n tot cazul animalul trebuie imediat izolat ]n box[. Regimul carnat este cu des[v`r=ire interzis. S[ i se dea c`t mai mult[ ap[ de b[ut p`n[ i se va face analiza s`ngelui. S[ i se ia temperatura de trei ori pe zi. C[pitanul g[si momentul s[ intervin[: — Cred c[ nu-i cazul ca vaporul s[ fie ]mpiedicat ca s[-=i descarce marfa din cauza unui c`ine? — D-voastr[ trebuie s[ ave\i pacien\[, noi avem r[s- punderea. A=tepta\i analiza laboratorului, care se va prezenta ]n cur`nd. C[pitanul, care sim\ea c[ nu se mai putea st[p`ni, intr[ indignat ]n careu, f[r[ s[ mai scoat[ o vorb[. Pe c`nd se afla la birou ]ntocmind o scrisoare c[tre consulat, i se anun\[ sosirea agentului de vapoare, care trebuia s[ preg[teasc[ desc[rcarea m[rfii. — Ad[-l imediat aici. — Cic[ n-are voie cu nici un chip s[ calce pe bord. Numai din barc[ poate vorbi, spuse marinarul de gard[. Enervat, c[pitanul tr`nti tocul pe birou =i ie=i pe punte.

385 Jean Bart

— E un adev[rat scandal cum ne trateaz[ autorit[\ile portului. Unde s-a mai pomenit ca pentru o javr[ de c`ine s[ ]mpiedici opera\iile unui vapor ]n port. D-ta e=ti dator s[ intervii imediat cu toat[ energia. Agentul, un levantin poliglot, mai mult grec dec`t englez, ]n picioare, din barc[, vorbea ]ntr-o italo-rom`neasc[ stricat[, respectuos, la prova b[rcii. — Ma1 ce se faco eu? Dac[ nu mi se anun\ato la tempo... acum este tropo tardo2... pacien\a... cu englezi no potem joca cumo la Oriento. Cu zoru no merge la ei... pacien\a... ]n cazo de for\a-major[... — Ce for\[ major[, domnule, ]l ]ntrerupse c[pitanul crunt, dac[ ne pomenim c-un proces de daune la Tribunalul maritim? Agentul nu mai putea r[spunde, pierz`ndu-=i echilibru c[zu ]n fundul b[rcii. +alupa sanitar[ trecuse cu vitez[ f[c`nd valuri ]n drumul ei spre scar[. Un b[tr`nel m[run\el, cu ochelari negri, c-o trus[ mare sub\ioar[, p[=i delicat, ]n v`rful picioarelor pe punte. Medicul portului venise s[ examineze personal echipajul vasului rom`nesc. C[pitanul ]ncerc[ s[ protesteze: — Avem deja libera practic[. La sosire am ar[tat patenta de s[n[tate; este net[, doar nu venim dintr-un port contaminat. Doctorul ]l ]ntrerupse cu bl`nde\e, desf[c`ndu-=i trusa cu numeroase =i diverse instrumente medicale: — O vizit[ medical[ niciodat[ nu stric[... e mai bine s[ se fac[... Secundul schi\[ un semn c[tre =eful de echipaj. Un fluierat prelung =i un glas tun[tor r[sun[ ]n tot vaporul: — Echipaj la pupa, pe borduri! }ntr-o v`nzoleal[ =i un iure= zgomotos pe punte, se adunau marinarii =i fochi=tii, ie=i\i de prin toate g[urile vaporului, ]n=ir`ndu-se pe borduri. +i vizita medical[ ]ncepu.

1 Dar (it). 2 Prea t`rziu (it.). 386 Jurnal de bord

R[bd[tor, meticulos, doctorul ]i asculta, ]i pip[ia p`n[ la piele pe fiecare om. Parc[ sim\ind nevoia unei justific[ri, el ]ncepu s[ ]n=ire o serie de teorii desf[=ur`ndu-=i ]ntregul lui bagaj medical asupra turb[rii. — Trebuie s[ =ti\i c[ pe teritoriul britanic nu exist[ aceast[ groaznic[ maladie, gra\ie controlului strict pe care ]l aplic[m. Agentul contagios este un microb special, aflat ]n sistemul nervos, ]n glandele salivare =i ]n substan\a cerebrospinal[ a animalului. S[ =ti\i, se adres[ el c[tre c[pitan, cu degetul ridicat, inocula\ia se poate face =i numai prin balele animalului. Microbul ]nc[ nu s-a putut izola, cu toate ]ncerc[rile lui Pasteur. E drept c[ nu avem un tratament curativ, dar avem unul preventiv. De=i c[pitanul, plictisit, intrase ]n careu, doctorul continu[ explic[rile despre supra-excitabilitatea senzitiv[ =i senzorial[, dezvolt`nd pe larg p[rerile sale personale asupra injec\iilor subcutanate. * P`n[ seara a lucrat lemnarul vaporului, ca s[ transforme o veche cu=c[ de g[ini ]n box[ pentru Machi. R[sf[\atul bordului, nedeprins cu asemenea tratament, se opunea cu ]nd[r[tnicie s[ intre ]n noua locuin\[ ce i se preg[tise; a trebuit s[ fie introdus cu for\a. Nedumerit, f[r[ s[ =tie cu ce gre=ise el celor care alt[dat[ ]l m`ng`iau cu drag, Machi privea printre gratii c-o lic[rire disperat[ ]n ochii lui sticlo=i. Se ghemuia tremur`nd, se zb[tea l[tr`nd furios, p`n[ obosea c[z`nd moale, ]ntr-un sc`ncet jalnic, dureros, ca un pl`ns ]n[bu=it. Noaptea era un chin. Nimeni nu putea ]nchide ochii de urletele lui. Pe bord era revolt[ general[. To\i ]njurau =i afuriseau javra asta pentru care era consemnat[ toat[ lumea la bord. Numai Miron buc[tarul nu-=i p[r[sea prietenul. }i aducea c`te un codru de p`ine, c`te-un ciolan de ros. +i rareori, pe ascuns, ]i da drumul din cu=c[. }l sc[rpina, ]l m`ng`ia de-a lungul spin[rii, =i-l g`dila la r[d[cina urechilor lui blegi. Machi, recunosc[tor, emo\ionat, se gudura t[cut, ]=i lipea botul de 387 Jean Bart m`inile st[p`nului, privindu-l \int[ ]n ochi, p[rea c[ se for\eaz[ ca s[-=i exprime ]ntreaga lui iubire.

* A doua zi diminea\a se prezentar[ la bord doi englezi din partea laboratorului de analize. Pe c`nd ]=i deschideau cutia cu instrumente, Machi, b[nuitor, ]i p`ndea rotindu-=i cu ferocitate ochii lui iscoditori. N-a fost chip s[ pun[ nimeni m`na pe el, a trebuit s[-l cheme la urm[ pe Miron. El, numai, =tia s[-l domoleasc[. }n\epat ]n pulp[, Machi zv`cni ]n spasmuri, p`n[ ce englezul izbuti s[-i ia c`teva grame de s`nge pentru analiz[. C[pitanul dase ordin de diminea\[ s[ se ridice flamura pentru chemarea pilotului la bord1. Voia s[ schimbe ancorajul, mai aproape de silozuri, ]n vederea desc[rc[rii vaporului. O =alup[ de la C[pit[nia portului se apropie f[r[ s[ acosteze. Pilotul strig[ prin megafon: — Vaporul este ]n carantin[. Nu pute\i mi=ca p`n[ la noi ordine! Ridica\i pavilionul galben de carantin[! C[pitanul, f[c`ndu-se c[ nu aude, se urc[ furios pe puntea de comand[. Se ]nc[p[\`nase, hot[r`t s[ plece singur, f[r[ pilot. „Ma=ina e sub presiune“ „Gata de ridicat ancora!“ =i vin\ul din prov[ ]ncepu s[ zb`rn`ie ]n scr`=niri sacadate. Dup[ c`teva minute ancora era sus. „Foarte ]ncet ]nainte!“... Greoi, vaporul se clinti alunec`nd lin spre cheiul din fa\[. Abia f[cuse elicea c`teva tururi c`nd se z[ri aceea=i =alup[ venind spre noi cu toat[ viteza. „Stop! roumanian steamer!“...2 ancora\i la loc... respecta\i regulamentul portului!“... r[sun[ o voce poruncitoare din p`lnia unui megafon.

1 Toate vapoarele str[ine, care ancoreaz[ sau p[r[sesc un port, sunt conduse, pe o anumita raz[, de c[tre un pilot din portul respectiv. 2 Opri\i! Vapor rom`nesc!... (engl.).

388 Jurnal de bord

C[pitanul tr`nti ]nciudat binoclul de balustrad[ =i strig[ la secund s[ vie s[ ia comanda vasului. Intrat ]n birou, a=ternu la iu\eal[ un protest energic c[tre Consulatul rom`n, ]mpotriva autorit[\ilor portului.

* Dup[-amiaz[ consulul rom`n se prezent[ la bord: un mare negustor englez, retras din afaceri, era ]nvestit cu ]nalta competen\[ de consul onorific al Regatului Rom`n. Nu-i vorb[ c[ pl[tea uneori cam scump onoarea asta. Pe capul s[u veneau to\i marinarii ce dezertau de pe vasele rom`ne=ti, vagabond`nd ]n c[utarea mijloacelor pentru repatriere. Consulul, un b[tr`n respectabil, ]n jachet[ pe talie, cu rozeta Coroanei la butonier[, cu pantaloni c[lca\i pe dung[, p[=i solemn pe punte cu p[l[ria ]n m`n[. C[pitanul ]i ie=i ]nainte. C-o rece polite\e ]i ]n=ir[ toate =icanele f[cute de autorit[\ile portului englez. B[tr`nul ascult[, calm, imobil, p`n[ la cap[t. — V[ stau la dispozi\ie, ]ncepu el sur`z`nd cu bl`nde\e, dar trebuie s[ ave\i pacien\[ =i s`nge rece ]n asemenea dificile situa\ii. La noi se aplic[ legile cu mare stricte\e... trebuie s[ =ti\i c[ importul animalelor vii este cu des[v`r=ire interzis ]n Anglia. Nu i s-a permis nici chiar preagra\ioasei d-voastr[ regine, nepoata regelui Eduard, s[ intre cu un c`ine pe teritoriul britanic. Numai animalele t[iate pot fi introduse la noi. — Va s[ zic[, ]l ]ntrerupse c[pitanul c-un sur`s amar, dac[ era t[iat c`inele nu p[\eam nimic. S[-l tai atunci =i s[ se termine odat[ cu toat[ comedia asta care m-a adus la desperare. — A! f[cu batr`nul z`mbind cu indulgen\[, desigur... dar acum e prea t`rziu, faptul e consumat. Dac[ vama ]l g[sea gata t[iat n-avea nimic de obiectat. }n China sunt anume m[cel[rii pentru carne de c`ine... Trebuie s[ =ti\i c[ la noi de mul\i ani se lucreaz[ pentru ameliorarea raselor de animale. +i dac[ n-am lua m[suri a=a

389 Jean Bart de drastice s-ar strica rasele, ar degenera diferitele specii selec\ionate. De aceea nu-i permis[ intrarea animalelor vii. — Dar puricii =i plo=ni\ele tot t[iate intr[ ]n Anglia? ]ntreb[ r`z`nd c[pitanul pentru a-=i uita necazurile care-l rodea. — A!... vede\i... c[ aceste m[runte animale ne vin numai prin contraband[, =i b[tr`nul, f[c`nd un haz nespus, =terg`ndu- =i c-o batist[ parfumat[ col\ul ochilor care l[crimau de veselie, continu[: Am remarcat de mult ca rom`nii au humor, dar p[cat c[ sunt prea nervo=i, sf`r=i el preg[tindu-se de plecare. Afar[ pe punte, cu p[l[ria ]n m`n[, salut[ solemn bordul arunc`nd o privire discret[ spre pupa, unde f`lf`ia ]n v`nt pavilionul rom`nesc. C[pitanul se mai potolise. Cu \igara ]ntre buze se plimba singur pe punte. Pe c`nd ]=i repeta mereu ]n g`nd vorbele b[tr`nului simpatic... pacien\[, s`nge rece... observ[ la prova un grup de marinari str`n=i l`ng[ cu=ca lui Machi. Se dis- tingea la mijloc o femeie ]nalt[, ]ntr-o manta de ploaie, ]n m`n[ c-o geant[ de voiaj. Nedumerit, curios, f[cu semn secundului s[ vie. — Dar asta de unde a ap[rut aici? Dup[ geant[ pare c-ar fi o moa=[. Asta ne mai lipsea acum... s[ primim =i inspec\ia moa=elor pe bord. — Nu-i moa=[: o englezoaic[ misionar[ de la Societatea de protec\ie a animalelor. — Ei, comedia dracului, =i ce vrea nebuna asta de la mine? — Nimic. Cic[ a aflat de cazul de la vaporul rom`nesc =i a venit s[ fac[ propagand[ pentru protec\ia c`inilor. Englezoaica, o b[tr`n[ candid[, uscat[ ca o sc`ndur[ de stejar afumat, vorbea blajin, c-un fel de gra\ie ]n privirea ochilor ei alba=tri de faian\[. }=i desf[cuse pe punte geamantanul burdujit de reviste =i bro=uri de propagand[. Marinarii c[scau gura f[r[ s[ ]n\eleag[ ce vorbea cu mecanicul-=ef, care o asculta cu aten\ia ]ncordat[. Unii ]=i d[deau ghionturi =i f[ceau cu ochiul m[sur`nd-o din cap p`n[ la picioare. +i to\i ]i admirau ]nc[l\[mintea solid[ englezeasc[.

390 Jurnal de bord

O pereche de bocanci enormi, impermeabili, cu talpa de dou[ degete grosime. Ea, fericit[ c[ a g[sit m[car un om pe vapor s-o ]n\eleag[, nu-l mai sl[bea explic`ndu-i scopul =i idealul ocrotirii animalelor... fra\ii no=tri minori. }i vorbi de toate animalele ]n general =i ]n special de c`ine, cel mai credincios tovar[= al omului. +i astfel mecanicul-=ef afl[ o sum[ de lucruri interesante de care nu avea idee. Se instrui prin propagand[, ]n c`teva minute, asupra artei heraldice, afl`nd c[ pe armuri c`inele, foarte des ]nt`lnit, simbolizeaz[ fidelitatea, vigilen\a =i afec\iunea. Cu aceast[ ocazie afla =i cum s-a f[cut lupul c[\el. Englezoaica ]l l[muri cum s-a domesticit acest animal ]nc[ din epoca cuaternar[, c[ci s-au g[sit ]n p[turile acestei epoci oase de c`ine amestecate cu urme de-ale industriei omului primitiv......

+i la plecare, propagandista ]mp[r\i c`teva teancuri de bro=uri =i c[rticele. Marinarii c[tau la ele ca m`\a ]n calendar. Dar le-au primit bucuro=i c[ erau pe degeaba; aveau =i poze de animale =i desene de obiecte pentru uzul =i bunul trai al animalelor: umbrelu\e =i capi=oane cu urechi pentru cai, ]mbr[c[minte, botni\e =i galo=i pentru c`ini. C`\iva s-au =i gr[bit s[ desprind[ foile cu poze, ca s[ le pun[ ]n perete, deasupra patului, ]n cabinele din prova.

* Ultima vizit[ ]n ziua aceea a fost a unui domn grav, ]mbr[cat ]n negru. Din capul sc[rii a ]ntins un plic mare sigilat, plec`nd repede dup[ un ceremonios salut. Secundul, curios, ]ntoarse plicul de c`teva ori pe-o parte =i pe alta. Ner[bd[tor ]l duse c[pitanului ca s[ dezlege enigma ]nchis[ acolo. }n nimbul unui nor de fum de tutun, c[pitanul, ]n pijama, instalat la birou, lucra intens la un memoriu documentat pentru 391 Jean Bart lega\ia din Londra, ar[t`nd pe larg dificult[\ile ce ]nt`mpin[ vasele cu pavilion rom`n ]n porturile engleze. — Deschide-l =i vezi ce spune ]n el, zise c[pitanul distrat, de fric[ s[ nu-=i rup[ firul ideilor ce le a=ternea cu iu\eal[ pe h`rtie. Secundul se ]ncurc[ ]n traducere =i nu reu=i s[ dezlege enigma englezeasc[ ce o avea sub ochi. — Parc[ ar fi... a=a ceva... ca un fel de anun\ de ]nmor- m`ntare. C[pitanul tres[ri. — Ce ]nmorm`ntare omule, d[-o ]ncoa! =i-i smunci scrisoarea din m`n[ citind-o dintr-o dat[. „P[stra\i memoria celui mai fidel tovar[= al omului.“ Era o ofert[ foarte avantajoas[ din partea antreprizei cimitirului de c`ini al ora=ului Liverpool. — Asta-i culmea... trebuia s[ am a face =i cu pompele funebre pentru c`ini. +i c[pitanul rupse plicul ]n buc[\ele strig`nd ]n gura mare: S[ m[ lase toat[ lumea ]n pace... dispune d-ta cum crezi de vapor. Nu vreau s[ mai =tiu nimic din ce se ]nt`mpl[ pe bord... l[sa\i-m[ c[ simt ]n adev[r c[ turbez.

* Sfintele s[rb[tori ale Cr[ciunului ortodox — ]n anul acela de trist[ memorie — le-am petrecut tot ]n carantin[. Pe bord o jale de cimitir. Comunica\ia cu uscatul — cu des[v`r=ire ]ntrerupt[. +alupele, b[rcile din port se fereau ocolind pe departe vaporul nostru. De pe puntea altor vase, de pe cheiuri, se ]ndreptau de la distan\[ binocluri, lunete, ]nspre noi — s[ vad[ ce se mai petrece pe bordul vaporului suspect. — Ce dracul, parc[ am fi ciuma\i, zise un ofi\er mai t`n[r. — Nu ciuma\i... turba\i... ]l corij[ mecanicul-=ef, calm, flegmatic totdeauna ca un englez de s`nge. Ce suntem noi de vin[ s[ st[m ]nchi=i la bord ca ]ntr-o pu=c[rie?

392 Jurnal de bord

De ce s[ suferim cu to\ii din cauza unei haite prip[=ite pe vapor? Urgia toat[ se desc[rca pe capul lui Machi, vinovat de toat[ umana suferin\[ ]nchis[ ]ntre pere\ii vaporului ]n carantin[. Numai buc[tarul Miron ]i \inea parte oropsitului prizonier. — M[i fra\ilor, da’ ce-i de vin[ o biata vietate, ce nu poate vorbi, s[ fie ]nchis[ ]n cu=c[ ]ntre gratii, ca fiarele s[lbatice? Pe bord, ]ntr-o continu[ enervare, certuri iscate din senin, ajun- geau aprinse du=m[nii ]ntre oameni care tr[iser[ fr[\e=te alt[ dat[. C[pitanul, care de obicei ]n zilele de s[rb[tori se cobora ]n careu =i sta ]n capul mesei ]ntre ofi\erii lui, de data asta nu se ar[t[ deloc. R[mase invizibil, ]nchis =i taciturn. Numai prin Caietul de ordine ]=i afirma suveranitatea pe bordul vaporului suspect. +i to\i descifrau cu groaz[ scrisul acela nervos =i ]nc`lcit. „S[ se fac[ o anchet[ sever[ pentru a se stabili a cui este c`inele. Cine l-a introdus f[r[ aprobare pe bord! Vinovatul va fi amendat =i debarcat ]n primul port rom`nesc! C`inele va fi aruncat ]n mare ]ndat[ ce vom ie=i din apele teritoriale engleze!“ Noroc c[ ancheta, de=i foarte sever[, n-a stabilit nimic. Niciodat[ nu s-a =tiut al cui era Machi. Nici cine l-a adus, nici data ]mbarc[rii sale. C[zut parc[ din cer. F[r[ st[p`n. C`inele vaporului. Un c`ne al nim[nui =i al nostru al tuturor, care tr[ia al[turi pe aceea=i parcel[ plutitoare dezlipit[ de \ar[, cu menirea de-a r[t[ci ]n dep[rt[ri pe ape.

* A treia zi de Cr[ciun i-a venit c[pitanului notificarea sanc\iunilor: Amend[ pentru c[ n-a declarat c`inele. Amend[ pentru ofens[ adus[ autorit[\ilor portului ]n exerci\iul func\iunii.

393 Jean Bart

Amend[ pentru c[lcarea regulamentului portului schimb`nd ancorajul f[r[ pilot. Plata ]n lire engleze se ridic[ la o sum[ considerabil[. — Dac[ ne-o merge tot a=a, ispr[vim banii. — Te pomene=ti c[ ne sechestreaz[ vaporul, zise ]ngrozit secundul. Al doilea ofi\er, m`ndru de cultura maritim[ proasp[t[ pe care o poseda, ]l ]ntrerupse prompt: — Vapoarele proprietate de Stat nu pot fi sechestrate, conform Dreptului maritim interna\ional. Numai pe timpul mesei limbile se mai dezlegau =i se uita necazul ]n hazul unor glume, acelea=i, repetate ]n fiecare zi. „D[c[ l-am lua pe Machi de-un picior =i l-am arunca ]n ap[, n-am sf`r=i oare tot scandalul [sta?“ „Dac[ legile engleze permit intrarea animalelor t[iate, n-ar fi o solu\ie s[-l t[iem pe Machi, s[-l punem la cuptor ]n loc de purcel de Cr[ciun?“ +i masa se sf`r=ea ]ntotdeauna cu o p[rere de to\i ]mp[rt[=it[: „Englezii, domnule, sunt un popor t`mpit dac[ fac at`ta scandal pentru o javr[ de c`ine.“

* Dup[ a =asea zi de carantin[ vaporul fu dus la silozuri pentru desc[rcarea m[rfii. Echipajul avea voie s[ debarce la uscat. Marinarii zburdau de bucurie. Numai calvarul c[pitanului nu se sf`r=ise ]nc[. O telegram[ urgent[ venise din \ar[: „Raporta\i imediat motivul oprirea desc[rcarea vapor — conflict diplomatic. Direc\ia S.M.R.“ C[pitanul r[mase tr[snit. }=i plimb[ lin m`na pe frunte =i la t`mple. N-a comunicat nimic ]n \ar[ din toat[ p[\ania prin care trecuse. De unde putea s[ =tie Direc\ia ce i s-a ]nt`mplat? R[mase pe g`nduri. N-avea supersti\ii. Totu=i ]l ]ncerca o vag[ idee; parc[ era ceva f[cut, o for\[ ocult[ =i fatal[ care i se pusese ]n cale pe tot timpul acestei c[l[torii.

394 Jurnal de bord

A doua zi dup[ o discret[ anchet[, f[cut[ de secund, misterul s-a dezvelit complet. Unul din ofi\erii tineri, chiar din prima zi expediase o scrisoare ]n \ar[, fratelui s[u, corespondent la Diminea\a, ]n care ]i descria p[\ania vaporului \inut ]n carantin[. Dup[ prima informa\ie ap[rut[, alte ziare din opozi\ie, cu obi=nuita perfidie, comentar[ faptul, ]ntreb`nd guvernul ce fac reprezentan\ii no=tri consulari =i diplomatici fa\[ de interesele lezate ale vaselor noastre de comer\. Urmar[ pe Caietul de ordine alte severe dispozi\ii, cu privire la informa\iile care se transmit de pe vapor f[r[ =tirea =i aprobarea c[pitanului. Ofi\erii bordului semnar[ de vedere. Desc[rcarea vaporului era pe sf`r=ite c`nd ap[ru pe punte un t`n[r elegant, ]nvelit ]ntr-o manta-raglan, ]n cap c-o =apc[ englezeasc[, ]ntreb`nd de c[pitan ]ntr-o rom`neasc[ fran\uzit[. Era un rom`n, secretarul de lega\ie, venit direct de la Londra. }l trimisese de urgen\[ ministrul plenipoten\iar s[ cerceteze cu discre\ie cazul vaporului rom`n la fa\a loculuL Secretarul ]l puse imediat la curent pe c[pitan de felul cum comenta cazul presa din \ar[, =i c`t de ambetat era ministerul s[u de conflictul diplomatic provocat de un pauvre petit chien1. Secretarul p[rea foarte satisf[cut de misiunea delicat[ ce-i ]ncredin\ase lega\ia rom`n[ din Londra, c[ci avea ocazie s[ cunoasc[ =i Liverpoolul. Se instal[ destul de confortabil ]n cabina ce ]i era pus[ la dispozi\ie. Masa o lua sus la c[pitan. Citea regulat, cu mare aten\ie, Figaro =i Le Temps, pentru a fi la curent cu mi=carea politic[ =i diplomatic[ mondial[. Ofi\erul cel care f[cuse pozna cu scrisoarea, de loc din Bucure=ti, sus\inea c[ secretarul de lega\ie era de foarte bun[ familie, nepotul pre=edintelui Senatului, =i pentru c[ pierduse mari sume la „Intim-Club“, familia st[ruise s[-l scoat[ din mediul bucure=tean =i s[-l trimit[ ]ntr-un post diplomatic la Londra.

1 Un biet c[\el (fr.). 395 Jean Bart

Secretarul a locuit la bord p`n[ ]n ziua plec[rii vaporului din port.

* Plecasem. }n urm[, p[m`ntul britanic se =tergea ]ncet topindu-se ]n cea\[. }nainte, oceanul cenu=iu se ]ntindea pustiu sub norii de aram[, m`na\i de un v`nt de ghea\[. Vaporul gonea mereu spre sud, zorit parc[ s-ajung[ la c[ldur[, s[ vad[ iar lumina — tr[isem f[r[ soare, ]n penumbr[, ]nv[lui\i ]n p`nzele de ce\uri ale apelor de Nord. Pe drum, ]n larg, urma via\a de bord, aceea=i, tot aceea=i monotonie egal ]mp[r\it[ ]n zile =i nop\i, ]n carturi, ]n ore de somn =i de serviciu. Eram de mult ]n larg. Condamnatul fusese scos din cu=ca lui cu gratii. Momentul fatal ]ns[ mereu se am`na. }n Caietul de ordine scria ca ]n larg s[ fie executat. Dar nu era precis ]n care loc anume de pe glob urma ca Machi s[ fie ]nghi\it de valurile Oceanului Atlantic. }n tain[, un complot p[rea c[ se urzise ]n scoica asta pierdut[ ]ntre cer =i ap[, ]n c[minul plutitor care ]nchidea ]n el o lume ]n miniatur[. Pe bord se stabilise parc[ o ]n\elegere tacit[. }n timpul zilei Machi nu ap[rea pe punte. Noaptea se ghemuia afar[ l`ng[ omul de gard[ de la prova. Miron buc[tarul ]i c[ra m`ncare pe ascuns. To\i ]l p[zeau =i-l ]ndosau c-o grij[ p[rinteasc[. +i c`inele p[rea c[ ]n\elege singur c[-i e oprit s[ ias[ la iveal[. Nu mai l[tra deloc. Gemea numai adesea, ]ncet pe ]nfundate, cuprins de mul\umire c`nd ]=i sim\ea spinarea m`ng`iat[ de marinarii care veneau de afar[ uzi, rebegi\i de frig, cu m`inile ]nghe\ate. Pe-o noapte ]ntunecoas[, c`nd pic[turi de ploaie — alice reci — c[deau pe puntea goal[, c[pitanul intrase pentru-un moment la ad[post. }n careu lumin[ slab[, caloriferul sf`r`ia deschis, uitat ]n col\ul lui.

396 Jurnal de bord

Pe c`nd ]=i ]ntindea m`inile amor\ite ]nspre radiator, c[pitanul sim\i prin ]ntuneric ceva moale, mi=c`nd jos la picioare. Se aplec[ s[ pip[ie... +i tres[rind se trase ]napoi. Dou[ lumini sclipeau ]n fa\a lui. Erau ochii lui Machi. B[nuitor sta c`inele cu burta lipit[ de p[m`nt, =i ca un vinovat, cu botul ]ntins pe labe, c[ta rug[tor cu ochii \int[ ]n ochii st[p`nului atotputernic. }l recunoscuse. }nduio=at, c[pitanul sim\i nevoia s[-l pip[ie =i s[-l alinte, ca pe un copil iubit pe care de mult nu-l mai v[zuse. — Machi!... s[racul Machi... Ce-i cu tine m[?... C[\elul tatei... Machi... +i c[pitanul, aplecat, sprijinit pe un genunchi, str`ngea la piept capul c`inelui. }i tr[gea spre bot urechile flocoase =i ]i =tergea cu ele ochii umezi. +i m`ng`ia trupul cald. }i sc[rpina spinarea =i burta moale care se str`ngea de pl[cere. Mut, ]n\eleg[tor, Machi ]=i freca labele de hainele ude, lipindu-=i botul cu recuno=tin\[ de m`inile acelea reci, pe care le dezmor\ea cu limba lui roz[ =i cald[ — iar p[m[tuful lui de coad[ se balansa ]n caden\[, ca un pendul ]n perpetu[ mi=care. Ie=ind din careu, c[pitanul ]=i frec[ mul\umit m`inile ]nc[lzite. Nu-l v[zuse nimeni. A doua zi tot echipajul afl[ cu bucurie c[ Machi fusese gra\iat. C[pitanul, intr`nd ]n camera de h[r\i, g[sise pe birou Caietul de ordine deschis. }n interesul strict al disciplinei de bord, el socoti ]n\elept s[ anuleze un ordin scris de m`na lui, r[mas f[r[ s[ fie la timp executat. +i ]n loc s[ dea un contra-ordin, cu un creion albastru t[ie acele r`nduri, care ]nchideau ]n ele cruda sentin\[ de moarte a unui inocent.

* Intram ]n Gibraltar. O diminea\[ albastr[. }n zare sc`nteia Mediterana calm[. +i soarele, a=teptat de-at`ta vreme ]n drum, r[zbise printre nori

397 Jean Bart m[re\, str[lucitor. Toat[ lumea afar[ admira escadra englez[ care evolua ]n larg. Machi, nebunatic, se zbenguia pe punte c[t`nd s[ prind[ cu din\ii pe un fochist, care umbla cu urechile de la bocanci afar[. }n u=a buc[t[riei, Miron, c-o crati\[ ]n m`n[, ie=ise ca s[ priveasc[ ]n zare — lui nu-i trecuse ]nc[ necazul pe englezi — =i ar[t`nd cu crati\a ]nspre escadr[, el zise ]n gura mare cu un profund dispre\: — Iaca!... na!... +i englezii ceia... poftim... cic[-i Mare Putere... cum nu le-a fost ru=ine s[-=i puie mintea c-un animal ca Machi... un biet c[\el nevinovat...

398 CARTEA DUN{RII

(Fragment) INTRODUCERE

Trec[torule!... opre=te-\i pa=ii c`nd ai ajuns ]n fa\a Dun[rii. Oric`t de gr[bit vei fi, r[m`i pe loc c`teva clipe; mediteaz[ =i contempl[ ]n t[cere maiestatea str[vechii ape — Fluviul Rege — pe care lumea antic[ ]l diviniza ca pe o sacr[ personalitate. }n legendele, ]n credin\ele celor vechi, apa aceasta avea darul de a sp[la de p[cate. Ca =i apa Gangelui, ca =i apa Nilului, apa de Dun[re se \inea ]n vase de aur, ]n tezaur, pe la cur\ile regale din Orient. Iar str[mo=ii no=tri daci, de c`te ori plecau la r[zboi se ]mp[rt[=eau — dup[ poruncile lui Zamolxis — cu ap[ din Dun[re =i f[ceau jur[m`nt s[ nu se ]ntoarc[ p`n[ ce nu vor fi biruit pe du=man. Noi, urma=ii dacilor, trebuie s[ re]nviem Cultul Dun[rii. }n fa\a Dun[rii, subjugat de m[re\ia acestui fenomen al naturii, r[m`i pe loc =i te ]ntrebi cu mirare: De unde vine? Cum s-a format uria=a mas[ lichid[? Cum poate curge ne]ntrerupt, de mii de ani, spre mare? F[r[ sf`r=it? F[r[ r[gaz? Ce bog[\ii poart[ ]n navele care plutesc pe tulburele unde? Ce bog[\ii ascunde ]n noaptea fundului ei? Ce rol a jucat apa aceasta ]n istoria omenirii? C`te neamuri =i semin\ii nu s-au perindat pe drumul ei de ap[... Unde sunt? Ce urme au l[sat ]n lunga scurgere a veacurilor? C`te cet[\i, ora=e, sate, s-au ridicat =i s-au pr[bu=it pe malurile sale? „B[tr`nul Danubius era la antici o lume ]ntreag[ de bog[\ie, de ]nt`mpl[ri, de vitejie, de amor =i poezie. Fluviu despre care cuceritorii, ca =i diploma\ii, =i-au f[cut visuri fericite, pe care el le-a dus pe r`nd, pe undele sale spre mare“ 1.

1 Calimah (n.a.). 400 Jurnal de bord

Importan\a Dun[rii nu are asem[nare cu nici a unui alt fluviu din lume: „Veritable mer en marche vers l’Orient“1. Nic[ieri ]n lume nu s-a desf[=urat mai des =i mai cumplit tragedia r[zboiului ca aci pe malurile Dun[rii2. De la fenicieni =i p`n[ la noi, ]n cursul veacurilor, p`n[ azi c`nd culorile rom`ne=ti flutur[ pe navele moderne care ]ncruci=eaz[ pe oglinda Dun[rii, c`te neamuri n-au r[s[rit =i n-au ajuns pe \[rmurile pe card le st[p`nim noi azi? Dar, mai mult ca oricare, istoria neamului nostru este un capitol din chiar istoria Dun[rii. Nu se afl[ act mai de seam[ din via\a noastr[ na\ional[, nu g[sim pagin[ din istoria trecutului nostru ]n care s[ nu g[sim pomenit numele acestei ape, care ne scald[ \ara, ne-a ocrotit =i ne d[ via\[. „Clasicul Rege al fluviilor e drumul de rond[ al Rom`niei, binef[c[torul ei fizic =i patronul ei moral“3. Albia acestui fluviu a fost leag[nul neamului nostru. }ntotdeauna destinele acestui popor au fost legate de ale Dun[rii. Str[bunii no=tri, ]n vremuri de demult, marii patrio\i din zilele rede=tept[rii na\ionale, au luptat s[ apere st[p`nirea acestei ape, \int[ pururea ochit[ de vecinii care ne ]nconjurau. „Din mo=i, str[mo=i, zicea marele Kog[lniceanu, exist[ ]n poporul rom`n instinctul c[ f[r[ Dun[re Rom`nia nu poate fi.“ „Interesul ce avem .pentru Dun[re, zicea un alt patriot lupt[tor4, este cel mai vechi, cel mai mare =i mai permanent interes al rom`nilor. Nu este chestiune care s[ fie mai im- portant[ pentru aceast[ \ar[.“ „Chestia Dun[rii o consider[m mai presus dec`t toate — e o chestiune etern[. Conven\iile, tratatele, oric`t de rele ar fi, au un termen, un regim al Dun[rii e din natura sa f[r[ termen. El va \ine c`t va curge Dun[rea spre mare. Aceast[ Dun[re pe

1 Adev[rat[ mare ]n mar= spre Orient (fr.) 2 S[ nu uit[m c[ primul bubuit de tun a r[sunat tot pe Dun[re =i ]n r[zboiul mondial, Austria atac`nd Serbia (n.a.). 3 Missail (n.a.). 4 Alexandru Lahovari (n.a.). 401 Jean Bart care am pl[tit-o ]ndestul ]n trecut, c[ci au fost secole ]n care ea a dus la mare mai mult s`nge rom`nesc dec`t ap[“1.

* Leg[tura veche dintre popor =i apa aceasta a fost a=a de trainic[, ]nc`t p`n[ azi ea se p[streaz[ ]n c`ntecele populare, ]n pove=tile =i colindele rom`ne=ti:

Dun[re, mam[ viteaz[ De c`nd lumea-mi st[ de paz[. Ea m[ scald[, m[-nt[re=te, Ea m[-ncinge =i m[ cre=te.

Sufle, treac[ v`ntul r[u, Treac[ peste capul meu! Eu cu Dun[rea sunt una Batem timpul =i furtuna. V. Alecsandri (Poezii populare2)

A putea r[spunde la ]ntreb[rile ce mintea omeneasc[ le fr[m`nt[ ]n fa\a Dunarii, ]nseamn[ ca, dup[ o munc[ de-o via\[ ]ntreag[, s[ scrii zeci de volume pentru fiecare chestiune, care se deschide ca o nou[ problem[ geologilor, biologilor, arheologilor, istoricilor, geografilor, economi=tilor, inginerilor, militarilor, juri=tilor, diploma\ilor... O istorie a Dun[rii este o gigantic[ oper[ pe care n-o poate ]ntocmi un singur om — oric`t de enciclopedist ar fi. Curajul ne=tiin\ei, av`ntul naiv al generoasei tinere\i, m-a ]ndemnat odinioar[ s[-mi consacru via\a unei asemenea opere. Am adunat =i mult material, dar nu =tiam ce scurt[ e via\a omeneasc[, cu toat[ a ei sclavie, care toarn[ plumb ]n aripile ]ndr[zne\ului zbur[tor.

1 Alexandru Lahovari (n.a.). 2 Poezii populare ale rom`nilor, tip[rit[ de Alecsandri 1852—1853, reprezint[ prima mare culegere de folclor rom`nesc.

402 Jurnal de bord

+i totu=i, adesea, o mustrare m[ ]ncerca. Sim\eam obliga\ia pl[\ii unei datorii de con=tiin\[ — destul de t`rziu, acum c`nd am trecut culmea =i ]ncep s[ cobor drumul vie\ii. Noi, acei care prin voca\ie =i meserie, ne-am ]nchinat via\a apei, suntem de copii lega\i de mama Dun[re. Noi avem misiunea de a ]ndeplini un apostolat pentru re]nvierea =i r[sp`ndirea Cultului Dun[rii — chiar c`nd ni s-ar p[rea c[ glasul nostru se pierde ca predica ]n pustiu. Noi, pe care Dun[rea ne-a leg[nat zile =i nop\i de-a r`ndul, care am v[zut-o ]n r[s[ritul soarelui cu undele de aur topit, ro=ie ]n asfin\it, ca s`ngele, =i de argint ]n misterul nop\ilor sub clar de lun[; uneori lene=[, maiestuoas[, alte ori repede, crunt[ =i m`nioas[, dar totdeauna sincer[, f[r[ perfidia =i capriciile m[rii... Noi, care am v[zut-o iarna schimbat[ ]n pod de ghea\[, =i prim[vara rup`nd z[poarele, pornind puhoaiele =i spumeg`nd ca o mare ]n furtun[, ]nec`nd ora=e, sate, sem[n[turi, oameni =i vite... noi, care am tr[it ]n inima Deltei, ]n paradisul p[s[rilor, =i am mers ]n negrele lotci pesc[re=ti de-a lungul g`rlelor, prin p[duri de stuf, prin ghiolurile cu poieni de balt[, poetice gr[dini create la ]nt`mplare, printr-un bizar joc al naturii... noi, care dormeam pe maluri ]n =ipotul apei, sub polog, de groaza \`n\arilor, la r[d[cina b[tr`nelor s[lcii care-=i sp[lau pletele ]n apa limpede de balt[, ]n fundul c[reia vedeam fantastice p[duri, diminea\a urm[ream pe albastrul cerului e=aloane de cocori, stoluri negre de cormorani =i caravane albe de lebede sfioase, plutind ]n t[cerea solemn[ a b[l\ii ca ]ntr-o lume aparte, dintr-o alt[ v`rst[ a omenirii, din vremea crea\iei de pe c`nd nu se desp[r\ise apa de uscat... Noi, nu putem uita Dun[rea =i nu putem tr[i departe de ea. Un rom`n stabilit peste Ocean, ]n lumea nou[ a zg`rie- norilor, nu m-a ]ntrebat nimic de \ar[, nici de locul lui natal. Mi-a =optit numai at`t, ]ncet, ]n[bu=it: „Mi-e dor... tare mi-e dor de Dun[re“ — =i a ]nceput s[ pl`ng[.

403 Jean Bart

*** S[ scrii o Carte a Dun[rii, oric`t de modest[ pe scurt, pe ]n\elesul tuturor, =i ]nc[ nu-i un lucru u=or. Subiectul este a=a de vast, ]nt`lne=ti chestiuni a=a de spinoase, ]nc`t adesea pierzi drumul =i c[rarea — trebuie o adev[rat[ art[ s[ te po\i limita ]ntr-un cadru restr`ns. Dar, pentru ca Dun[rea ]ns[=i este o mare carte a naturii, o vie istorie universal[, s[ ne deprindem a citi direct pe ea. S[ mergem ]n fiecare an la Dun[re, s-o vedem, s-o cer- cet[m la fa\a locului, s-o cunoa=tem, s-o iubim1... O c[l[torie pe Dun[re, cu ochii deschi=i, ]nva\[ mai mult dec`t o bibliotec[ ]ntreag[. „E om umblat — zice ]n graiul s[u poporul — c[ =tie multe... a b[tut drumuri de ap[ =i de uscat... a umblat peste nou[ m[ri =i nou[ \[ri“. S[ mergem la Dun[re. S[ facem o c[l[torie ]n tot lungul cursului ei p`n[ la Sulina — acolo unde b[tr`nul Danubius ]=i pierde =i apa =i numele ]n mare! S[ privim cu aten\ie, s[ lu[m aminte, la ambele maluri — la fiecare nou[ panoram[ ce se deschide ochilor, o nou[ problem[ se deschide min\ii omene=ti. Haide\i cu mine! La drum!

1 Liga Naval[ Rom`n[ propune un nou gen de colonii =colare. Nu pe malurile apei, ci chiar pe ap[: Colonii flotante. Pe vase, cu vreo c`\iva profesori, grupuri de elevi vor face c[l[torii ]n timp de o lun[, de la Por\ile- de-Fier la Sulina. }n drum se pot face lec\ii vii de geografie, =tiin\e naturale, sporturi nautice, b[i de ap[ =i de soare... f[r[ uniforme de liceeni — pantaloni de baie obligator (n.a.). GLOSAR

A

amors[, s.f. — dispozitiv de aprindere a unei ]nc[rc[turi de pulbere sau de exploziv, la nave =i torpile (func\ioneaz[ prin aprindere electric[). anafor, s.n. — v`rtej format l`ng[ \[rmul unei ape curg[toare; bulboan[. ancora, vb. — a l[sa ancora ]n ap[ pentru imobilizarea navei =i asigurarea ei ]mpotriva valurilor sau a curen\ilor. ancor[, s.f. — pies[ grea de metal, cu mai multe bra\e, terminate cu gheare, fixat[ la cap[tul unui lan\, care, aruncat[ pe fundul apei, imobilizeaz[ nava. arborad[, s.f. — schelet de sus\inere a p`nzelor unei nave; totalitatea catargelor unui vas. argonaut, s.m. — nume dat fiec[ruia din cei cincizeci de eroi greci, care, condu=i de Iason, au c[l[torit pe corabia Argo spre Colchida, ]n c[utarea L`nii de aur; (la figurat) — navigator ]ndr[zne\.

B

babord, s.n. — partea st`ng[ a unei nave privind ]n direc\ia ]n care ]nainteaz[ vasul. baie, s.f. — mic golf unde se pot ad[posti navele. balenier[, adj., barc[ ~ — ambarca\iune rapid[ (cu motor) care face parte din dota\ia vaselor mari, folosit[ la pescuit, transportul persoanelor, la salvarea naufragia\ilor etc. Banda tribord! — comand[ marin[reasc[ prin care se indic[ ]ntoarcerea vasului la dreapta. band[, s.f. (fran\uzism) — ]nclinare a navei din cauza valurilor sau a ]nc[rc[turii a=ezate gre=it. baraterie, s.f. (fran\uzism) — fraud[ comis[ de c[pitanul unui vapor sau de alt membru al echipajului ]n dauna proprietarului vasului, cel mai adesea prin ]nstr[inarea unei p[r\i din marf[ ]n larg sau transportul unor m[rfuri nedeclarate. 405 Jean Bart

bastiment, s.n. — nav[, vas (de r[zboi) de mari dimensiuni. bolozan, s.n. — vezi boloz[. boloz[, s.f. — luntre de propor\ii mai mari; caic (vezi). bombard[, s.f. — mic[ nav[ armat[ cu un tun de mare calibru (denumit bombard[). bompres, s.n. — primul dintre catargele unei nave cu p`nze, a=ezat ]n v`rful prorei (vezi), ]nclinat (aproape de orizontal) ]n direc\ia ]n care ]nainteaz[ vasul, =i care serve=te la sus\inerea p`nzelor triunghiulare. bord, s.n. — 1. partea lateral[ a unui vas; 2. nava ]n sine luat[ ca locuin\[. bric, s.n. — nav[ cu dou[ catarge =i bompres (vezi), echipat[ cu p`nze p[trate =i uneori cu motor, folosit[ ]n trecut ca nav[ militar[, iar ast[zi ca nav[-=coal[. brigantin[, s.f. — mic[ nav[ cu p`nze trapezoidale (brigantine), cu dou[ catarge =i bompres (vezi) =i o singur[ punte. briz[, s.f.— v`nt de mic[ intensitate care sufl[ regulat la \[rmul m[rii, ]n timpul zilei de la mare spre uscat, iar noaptea dinspre uscat spre mare.

C

cabestan, s.n. — dispozitiv cu ax de rota\ie vertical[, montat pe chei (vezi) sau pe bordul unui vas, folosit la ancorarea navelor, ac\ionat manual sau mecanic; pe cabestanul montat pe bord se ]nf[=oar[ lan\ul ancorei. cabotaj, s.n. — naviga\ie la distan\[ mic[ (]ntre porturi apar\in`nd aceleia=i \[ri). caic, s.n. — 1. mic vas cu dou[ catarge =i p`nze p[trate =i cu motor, av`nd pupa (vezi) =i prora (vezi) mai ]nalte dec`t restul bordajului; 2. luntre u=oar[, lung[ =i ]ngust[, ]ncovoiat[ la capete. canonier[, s.f. — nav[ de lupt[ de tonaj mic (de obicei sub 2.000 t.), folosit[ la escortare, patrulare, servicii de paz[ (pe fluvii =i de-a lungul litoralului). caravel[, s.f. — nav[ rapid[ cu p`nze, cu patru catarge, folosit[ ]n trecut de italieni, spanioli =i portughezi ]n c[l[toriile lungi, mai ales ]n sec. XIV—XVI (c[l[toriile lui Columb =i Vasco de Gama s-au f[cut cu caravele). caren[, s.f. — partea exterioar[, de sub linia de plutire a unei nave. careu, s.n. — ]nc[pere la bordul unei nave, servind ca sal[ de mese, ca sal[ de lectur[ =i de recrea\ie pentru ofi\eri. cargobot, s.n. — nav[ maritim[ de mari dimensiuni, destinat[ transportului de m[rfuri la mare distan\[. 406 Glosar

caric, s.n. — ]nc[rc[tura unei cor[bii sau a unui vapor. cart, s.n. — serviciu zilnic (de la 2 la 4 ore), f[cut la bordul unei nave de c[tre o parte din echipaj sub conducerea unui ofi\er. c[l[f[tui, vb. — a astupa cu c`l\i, ]mbiba\i cu p[cur[, cr[p[turile unei b[rci, cor[bii, spre a nu l[sa apa s[ p[trund[ ]n[untru. ceam, s.n. — nav[ fluvial[, prev[zut[ cu magazii de mari dimensiuni, de cele mai multe ori tras[ de alt[ ambarca\iune cu motor; =lep (vezi). chei, cheu, s.n. — 1. loc amenajat (piatr[ sau beton) ]ntr-un port pentru acostarea vapoarelor; 2. \[rm al unei ape, amenajat pentru a preveni inunda\iile; strad[ de-a lungul unui astfel de \[rm. cheiaj, s.n. — tax[ de ~ — tax[ perceput[ pentru sta\ionarea unei m[rfi pe cheiul unui port. ciobac[, s.f. — luntre rudimentar[, scobit[ dintr-un trunchi de salcie sau de plop, ]ntrebuin\at[ de pescari. comand[, s.f. — puntea de comand[; postul de comand[ al navei; locul amenajat pentru conducerea navei. compas, s.n. — busol[ marin[reasc[. conosament, s.n. — adeverin\[ dat[ de comandantul unei nave comerciale prin care se certific[ ]mbarcarea m[rfurilor. contratorpilor, s.n. — nav[ de r[zboi rapid[, folosit[ pentru urm[rirea =i distrugerea torpiloarelor (vezi). coralin[, adj., insul[ ~ — insul[ de corali. corsar, s.m. — pirat, ho\ de mare; comandant al unei nave particulare ]narmate (denumit[ ea ]ns[=i corsar), care, ]n timp de r[zboi, cu permisiu- nea guvernului, ataca vasele inamice (]ndeosebi cele de comer\); nu avea sold[, ci primea o parte din prada de r[zboi. costier[, adj., naviga\ie ~ — naviga\ie de coast[. cric, s.n. — aparat folosit pentru ridicarea la mic[ ]n[l\ime a greut[\ilor, prin ]mpingere ]n sus. crucet[, s.f. — mic[ platform[ fixat[ la v`rful catargului, deasupra arborelui gabier (vezi) care serve=te la fixarea sarturilor (vezi). cruci=[tor, s.n. — nav[ de r[zboi de mare vitez[, mai u=oar[, dar mai pu\in puternic[ dec`t cuirasatul (vezi), servind ca avangard[ ]ntr-o escadr[, la recunoa=teri. cuirasat, s.n. — nav[ de r[zboi de mare tonaj, protejat[ de o cuiras[ (arm[tur[ din pl[ci de o\el) =i ]narmat[ cu artilerie grea, folosit p`n[ la

407 Jean Bart primul r[zboi mondial; ulterior acest tip de nav[ a suferit mari modific[ri, c[p[t`nd denumirea de „nav[ de linie“.

D

debarcader, s.n. — loc amenajat pentru debarcare =i desc[rcarea m[rfurilor la \[rm. demontat[, adj., mare ~ (fran\uzism) — mare foarte agitat[. dezarma, vb. — a scoate de pe un vas de r[zboi armamentul =i a retrage echipajul. divizion, s.n., ~ de cart — subunitate sau o parte din echipajul unei nave ]ns[rcinat de a face serviciul de cart (vezi). doc, s.n. — 1. bazin ]nconjurat de ziduri, ]n care sta\ioneaz[ vapoarele ]n timpul desc[rc[rii =i ]nc[rc[rii m[rfurilor sau spre a fi reparate; totalitatea instala\iilor, cl[dirilor =i a serviciilor unui port; 2. magazie de m[rfuri =i cereale ]ntr-un port; antrepozit. doc-flotant, s.n. — instala\ie special[, care, prin afundare, ridic[ nava spre a i se face repara\iile necesare. dubas, s.n. — luntre mare, ]ntrebuin\at[ mai ales la pescuit sau la trecerea de pe un \[rm al unei ape pe cel[lalt. dub[, s.f. — vezi dubas. dunet[, s.f. — mic[ punte ridicat[ deasupra pun\ii principale, ]n partea dinapoi a navei (unde se afl[ cabina c[pitanului =i a ofi\erilor).

E

echipaj, s.n. — totalitatea personalului de pe o nav[; rol de echipaj — lista echipajului; =ef de echipaj — cel care conduce marinarii de pe puntea unui vas. elevator, s.n. — instala\ie care, f[r[ a se deplasa ]n timpul lucrului, serve=te la transportarea materialelor grele pe distan\e mici; utilaj pentru transportul materialelor pe direc\ie vertical[ sau aproape vertical[, format dintr-o band[ sau lan\uri pe care sunt fixate cupele care sus\in materialele de transport. escadr[, s.f. — mare unitate de nave de lupt[, sub ordinele unui singur comandant. escadril[, s.f. — reuniune de vase mici, u=oare, sub comand[ unic[. evolua, vb. — a se mi=ca, a se desf[=ura larg cu mi=c[ri circulare. evolu\ie, s.f. — mi=care circular[ a unei nave. 408 Glosar

F

fac\ionar, fac\ioner (de bord), s.m. (fran\uzism) — santinel[ de bord. feribot, s.n. — nav[ de mari dimensiuni sau pod plutitor, pe care sunt instalate =ine de cale ferat[ =i care folose=te la transbordarea trenurilor de la un \[rm la altul al unei ape curg[toare sau al unei str`mtori. fiord, s.m. — golf maritim, ]ngust, cu maluri abrupte, care p[trunde ad`nc ]n uscat, caracteristic coastelor scandinave de apus. fregat[, s.f. — nav[ militar[ cu p`nze, cu trei catarge, dotat[ cu tunuri instalate ]n ambele borduri, folosit[ p`n[ ]n a doua jum[tate a secolului al XIX-lea, ]n special pentru recunoa=teri =i opera\ii de urm[rire; avea forme elegante =i ob\inea viteze mari pentru acea epoc[. Funda! — comand[ marin[reasc[ prin care se indic[ l[sarea ancorei ]n ap[, ancorarea.

G

gabie, s.f. — platform[ cu balustrad[, fixat[ spre cap[tul de sus al catargului principal, folosit[ ca post de observa\ie, sau la navele cu p`nze, ca loc de unde se manevreaz[ par`mele (vezi); locul unde st[ marinarul de veghe. gabier, s.m. — marinar care face serviciul pe gabia (vezi) unei nave cu p`nze, specializat ]n manevrarea p`nzelor superioare ale navei. gabier, arbore ~ — por\iunea catargului de deasupra gabiei (vezi). galer[, s.f. — corabie lung[, cu bordurile pu\in ridicate, cu p`nze =i v`sle m`nuite de sclavi sau de condamna\i (folosit[ p`n[ ]n secolul al XVIII-lea). galion, s.n. — 1. corabie mare de r[zboi; 2. nav[ spaniol[ care transporta ]n Spania produsele minelor de aur =i argint din America (Mexic =i Peru); 3. corabie de transport ]n general. gheordel, s.n. — g[leat[ de pe puntea unei nave, din p`nz[ sau lemn. gira, vb. — a face o mi=care circular[. gira\ie, s.f. — mi=care de rota\ie, mi=care circular[. goeland, s.m. — pesc[ru= (pas[re de mare, cu penajul viu colorat, cu ciocul puternic). gruie, s.f. — macara ]ntrebuin\at[ la ]nc[rcarea =i desc[rcarea vapoarelor.

H

hul[, s.f. — mi=care ondulatorie regulat[ a suprafe\ei m[rii, urm`nd dup[ furtun[ sau dup[ o briz[ puternic[. 409 Jean Bart

I

iaht, s.n. — nav[ u=oar[, elegant[, pentru sport sau c[l[torii de pl[cere.

}

]ncruci=a, vb. — a naviga ]n larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunica\ie; a naviga. L

lestat, adj. — prev[zut cu lest (material greu — nisip, pietri= — care asigur[ echilibrul corpurilor cufundate ]n ap[). Lunga! — comand[ marin[reasc[ prin care se cere ]naintarea vasului ]nainte, cu toat[ viteza.

M

manel[, s.f. — bar[ de lemn sau de metal, folosit[ la ]nv`rtirea cabestanului (vezi), pe navele la care aceast[ munc[ nu a fost automatizat[. manevr[, s.f. — 1. arta de a conduce o nav[; 2. fr`nghie folosit[ la legarea =i m`nuirea p`nzelor sau la legarea catargelor. marsuin, s.m. — mamifer marin asem[n[tor cu delfinul, cu spatele negru, flancurile sure =i abdomenul alb. matelot, s.m. — marinar ]ns[rcinat cu manevra =i cu serviciul pe puntea unei nave. matelotaj, s.n. — meseria de matelot (vezi). Mola! — Sl[be=te! — comand[ ce se d[ la plecarea unei nave din port, pentru a l[sa libere par`mele (vezi). monoxil[, s.f. (fran\uzism) — barc[ dintr-o singur[ bucat[ de lemn.

N

nar[, s.f. — tub metalic care se ]ntinde de la puntea navei p`n[ la unul din borduri =i prin care trece lan\ul ancorei.

P

pachebot, s.n. — nav[ mare, rapid[, care transport[ c[l[tori, cores- ponden\[, colete po=tale =i mici cantit[\i de m[rfuri.

410 Glosar

palanc, palan, s.n. — macara ]ntrebuin\at[ pe vapoare (ac\ionat[ manual sau mecanic). par`m[, s.f. — fr`nghie groas[ (otgon), ]ntrebuin\at[ ]n marin[. patent[, ~ de s[n[tate — document ce se d[ unei nave la plecare, prin care se confirm[ starea sanitar[ a portului =i a personalului de pe vas. pavilion, s.n. — drapel de forme =i culori diferite, arborat la pup[ (vezi) sau pe catargul unei nave, pentru a-i indica apartenen\a la o anumit[ \ar[; stegule\ de semnalizare pe bordul unei nave. permisioner, ~ de punte — marinar ]nvoit a p[r[si, pentru un num[r redus de ore, puntea unui vas. pescaj, s.n. — ad`ncimea de cufundare ]n ap[ a unei nave, variind ]n raport cu ]nc[rc[tura. pic, s.n. — verg[ (vezi) a=ezat[ oblic pe catargul de la pup[ (vezi), de care se leag[ partea de sus a unei p`nze trapezoidale. pilotin[, s.f. — mic[ nav[ folosit[ pentru a ]nso\i vasele str[ine c`nd p[r[sesc portul sau pentru a duce pilo\ii care conduc aceste vase la intrarea sau la ie=irea din port. pirog[, s.f. — luntre primitiv[, f[cut[ dintr-un trunchi de copac scobit, din scoar\[ de copac sau piei cusute laolalt[, folosit[ mai mult ]n Oceanul Pacific. p`nzar, s.n. — vas cu p`nze, de dimensiuni reduse, folosit ]n Moldova p`n[ ]n timpul lui +tefan cel Mare, c`nd Moldova dispunea de flot[ proprie, av`nd ie=ire la Marea Neagr[, p`n[ a fi ocupate de c[tre turci Chilia =i Cetatea-Alb[. polog, s.n. — acoperitoare special[ de p`nz[ rar[ sau de s`rm[, folosit[ la balt[ =i ]n Delt[ ]mpotriva \`n\arilor. ponton, s.n. — 1. pod provizoriu peste o ap[, format din b[rci legate ]ntre ele; 2. ambarca\iune de obicei fix[, folosit[ pentru a u=ura acostarea navelor, pentru a sus\ine o instala\ie; 3. vas f[r[ motor =i f[r[ punte, folosit ca remorc[ pentru transportul m[rfurilor. practic[, liber[ ~ — act prin care se d[ libertatea unui vapor de a manevra ]n rada unui port. pror[, prov[, s.f. — partea de dinainte a unei nave unde se afl[ postul de comand[. prostovol, s.n. — plas[ de pescuit ]n form[ de con, prev[zut[ pe margine cu plumbi, care o trag la fund, =i cu o serie de sfori, care, la scoaterea din ap[, str`ng marginile de jos, ]nchiz`nd pe=tele ca ]ntr-un sac.

411 Jean Bart

R

rad[, s.f. — zon[ de ap[ din vecin[tatea unei coaste, ]nchis[ ]n parte prin diguri, ap[rat[ de valuri =i de curen\i, servind la ad[postirea navelor ]ntr-un port. rai, s.n. — roti\[ de lemn sau de metal din interiorul unei macarale. rand[, s.f. — p`nz[ trapezoidal[, aflat[ pe catargul de la pup[ (vezi). regat[, s.f. — curs[ de b[rci, luntri sau iahturi, ]n cadrul unei competi\ii sportive, militare. remorcher, s.n. — nav[ puternic[, folosit[ pentru remorcarea altor nave, ]ndeosebi a =lepurilor, prev[zut[ cu instala\ii speciale pentru remorcaj. r`ndunic[, s.f. — ultima dintre p`nzele catargului, a=ezat[ ]n v`rful acestuia. rondou, s.m. — ]ntoarcere de 180° a vasului; manevr[ de schimbare a direc\iei unei nave; semn care indic[ o asemenea schimbare. ruliu, s.n. — mi=care alternativ[ de ]nclinare a unei nave sau a unei aeronave ]n jurul axei sale longitudinale (la dreapta =i la st`nga, spre deosebire de tangaj: vezi).

S

sabord, s.n. — deschiz[tur[ ]n pere\ii laterali ai unei nave, care folose=te la aerisire, la ]nc[rcarea =i desc[rcarea m[rfurilor, pentru scurgerea apei. sart, s.n. — odgon de o\el sau c`nep[ ce serve=te la fixarea lateral[ a catargelor =i la prinderea sc[rilor care duc la gabie (vezi) =i crucet[ (vezi). sbarca, vb. (italienism) — a debarca. secund, s.m. — ofi\er care ]ndepline=te func\ia de adjunct al unui c[pitan de vas. sextant, s.m. — instrument optic, folosit pentru m[surarea distan\ei unghiu- lare ]ntre dou[ puncte =i care are aplica\ie ]n astronomie, naviga\ie =i avia\ie. siflie, s.f. — fluier special, cu ajutorul c[ruia se dau diferite semnale la bordul navei; siren[. sonet[, s.f. — aparat folosit pentru baterea pilonilor ]n p[m`nt (pe fundul unei ape). strai, s.n. — par`ma (vezi) cu care se leag[ partea superioar[ a catargului de pror[ (vezi).

412 Glosar

+

=aic[, s.f. — 1. vas de dimensiuni reduse, cu p`nze, cu fundul plat, servind la transportul m[rfurilor =i persoanelor; 2. luntre f[cut[ dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singur[ v`sl[, servind la pescuit. =aland, s.n. — nav[ cu fundul plat folosit[ la transportul m[rfurilor. =alup[, s.f. — mic[ ambarca\iune cu motor, servind la transport. =lep, s.n. — vas plutitor, f[r[ catarge, tras de un remorcher =i folosit pentru transportul m[rfurilor.

T

tangaj, s.n. — mi=care alternativ[ de ]nclinare a unei nave sau a unei aeronave ]n sensul lungimii lor (]nainte =i ]napoi spre deosebire de ruliu: vezi). tartan[, s.f. — mic[ nav[ de transport =i de pescuit, prev[zut[ cu un catarg, o p`nz[ triunghiular[ =i cu bompres (vezi). tec, teck, s.m. — arbore din India =i Oceania, cu lemnul foarte tare, folosit, ]n special, la construirea cor[biilor. teoga, teug[, s.f. — punte superioar[ la prora unei nave. timonerie, s.f. — locul de pe bordul unei nave, unde ]=i face serviciul timonierul (vezi). timonier, s.m. — marinar ]ns[rcinat cu supravegherea =i \inerea c`rmei (timonei) unui vas de mare =i care transmite semnalele de leg[tur[ cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta. torpil[, s.f. — proiectil submarin care explodeaz[ la comand[ sau prin atingere cu o nav[. torpilor, s.n. — nav[ de r[zboi, u=oar[ =i cu mare vitez[, care atac[ alte vase, mai ales cu torpile (vezi). transbord, marf[ venit[ cu ~ — marf[, care, pentru a ajunge la destina\ie, a folosit mai multe mijloace de circula\ie. tranzit, bilet de ~ — autoriza\ie pentru scutirea de vam[ a unor m[rfuri care sunt ]n trecere printr-o \ar[. travers, s. n. — direc\ia de 90° de la pror[ (vezi); v`ntul de travers — v`ntul care bate perpendicular pe bord. tribord, s.n. — partea din dreapta a unei nave (privind ]n direc\ia ]n care ]nainteaz[ vasul).

413 Jean Bart

trihandin, s.n. — corabie cu trei catarge. trirem[, s.f. — corabie cu trei r`nduri de v`sle suprapuse, folosit[ mai ales ]n antichitate. tromb[, ~ de ventila\ie — tub prin care se face ventila\ia ]n ]nc[perile de jos ale unui vapor.

V

vela-straiului, — p`nz[ legat[ de straiul (vezi) unui catarg. velatur[, s.f. — totalitatea p`nzelor unei cor[bii. vel[, s.f. — p`nz[ de corabie. verg[, s.f. — grind[, bar[ de lemn sau metalic[, a=ezat[ perpendicular pe catargul unei cor[bii, pentru sus\inerea p`nzelor. vin\, s.m. — vinci: 1. cric (vezi); 2. aparat folosit pe bordul unei nave la ridicarea greut[\ilor =i pentru manevrarea ancorei. vira, vb. — a face o curb[ din mers, a schimba direc\ia (la nave). Vira! — comand[ marin[reasc[ prin care se indic[ ridicarea ancorei din ap[ la plecarea unui vas din port, iar ]n larg se cere schimbarea direc\iei. Vira ancora! — ridica\i ancora!; Vira de bord! — a se ]ntoarce vasul dintr-un bord ]n altul! voalier, velier, s.n. — vas cu vele (vezi). volt[, s.f. — manevr[ f[cut[ de o nav[ cu p`nze pentru schimbarea direc\iei bordului din care prime=te v`ntul; Volta-n v`nt! — comand[ marin[reasc[ prin care se indic[ executarea unei manevre pe un vas cu p`nze pentru schimbarea direc\iei navei ]mpotriva v`ntului. volt[, a naviga ]n ~ — mers ]mpotriva v`ntului f[c`nd volte continue.

Z

zbur[tor, s.n. — numele uneia din p`nzele unui catarg; verga (vezi) de care este prins[ aceast[ p`nz[.

414 REFERIN|E ISTORICO-LITERARE

„Jurnalul de bord“, £...¤ deschide ]n literatura noastr[ un drum ]nc[ neb[tut: impresiunile din via\a m[rii prinse ]n forme literare de marinari cul\i =i cu talent. Marina noastr[ fiind la ]nceputul ei, este natural s[ nu fi existat la noi acest fel de literatur[, care a dus ]n Fran\a la cele mai ]nalte onoruri pe un ofi\er ]nzestrat cu un mare talent literar; acela a =i fost modelul marinarului nostru scriitor. La 1 august, seara, pe la ora 10, bricul „Mircea“ pleac[ din Sulina, tocmai c`nd pe mare se ar[tau semne de furtun[. De-abia ie=it bine la larg, „Mircea“ este cuprins de o furtun[ cumplit[, care ]=i dezl[n\uie=te furia, url`nd fioros ]n jurul lui. Ofi\erul-scriitor poveste=te admirabil cum bricul nostru se rostogole=te zbuciumat pe ]ntinderea neagr[ =i zgomotoas[ a m[rii, care se agit[, se fr[m`nt[ din toate p[r\ile, form`ndu-se ]n dealuri negre cu crestele albe de spum[; ne spune ce f[ceau ]n timpul furtunii oamenii de serviciu ai vasului, ofi\erul de cart, comandantul, toat[ aceast[ mic[ lume care d[ via\[, minte =i ]n\elegere, ]n lupta cu valurile, acelei juc[rii minunate — care este bricul „Mircea“. }ntreag[ aceast[ descriere a furtunii pe mare este plin[ de natural =i de via\[. „Mircea“ plecase spre Kersonez, dar v`ntul puternic l-a silit s[ se ad[posteasc[ ]n golful Kavarna. Cruci=[torul „Elisabeta“, care plecase de la Constan\a spre a face ]mpreun[ drumul tot spre Kersonez, ]nt`lne=te pe „Mircea“ ]n plin[ mare agitat[ =i crez`ndu-l c[ se abate din drum, s-a luat dup[ d`nsul cu grij[ de frate mai tare. Marinarul-scriitor ne poart[ apoi la Trebizonda, Platana, Vona, Samsun, Sinope, =i peste tot locul ]nc`nt[ pe cititorul care-i urmeaz[ povestirea cu descrierea pozi\iunilor =i a ora=elor, cu caracterizarea locuitorilor. £...¤ Sunt sf`=ietoare, ]ngrozitoare, aceste povestiri, scrise at`t de simplu =i povestite at`t de p[trunz[tor. Nu po\i l[sa volumul din m`n[ p`n[ ai ajuns la sf`r=it =i atunci ]\i vine s[-l ]ncepi iar de la ]nceput. 415 Jean Bart

Stilul colorat vioi d[ c[ldur[ povestirii =i via\[ ]nt`mpl[rilor povestite. T`n[rul ofi\er de marin[, care =i-a petrecut timpurile copil[riei „]ntr-un ora= din fundul Moldovei“ este ]nzestrat cu un puternic talent de descriere =i de povestire a celor ce singur a v[zut, sau a auzit de la al\ii. Dac[ ]n orele =i zilele libere se va \ine cu dinadinsul s[-=i cultive frumosul talent, putem spera multe frumoase opere de art[ de la d`nsul. +i cultura ]i este necesar[, mai ales spre a-=i cur[\i limba de elementele rele cu care este p[tat[ ]n aceast[ ]nt`ie scriere. C`nd zicem aceasta, facem natural partea cuvenit[ terminologiei tehnice de marin[, care inevitabil trebuia s[ fie luat[ din limbile ]n care ]nt`ii no=tri marinari =i- au f[cut studiile. £...¤ Am dat raportului asupra acestei scrieri o dezvoltare mai mare, tocmai din cauza marilor calit[\i pentru care se cuvine s[ v[ atrag[ aten\iunea asupra talentului ]nt`iului nostru scriitor de literatur[ frumoas[ de marin[ =i s[ v[ propun s[ i se dea o parte din premiul „Adamachi“. Am ar[tat micile defecte, pentru ca autorul s[ le vad[ =i s[ se vindece de ele ]n scrierile sale viitoare =i ]n noile edi\iuni ale acestui volum, pe care am`ndou[ — =i scrierile =i edi\iunile — le doresc s[ fie multe — c`t mai multe. Ion BIANU: Jean Bart, „Jurnal de bord. Schi\e marine =i militare“. Raport pentru premiul Academiei, ]n Analele Academiei Rom`ne, Seria II, Tomul XXV, 1902—1903, Partea administrativ[ =i Dezbaterile, Bucure=ti, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl“, 1903, p. 444—445, 451.

O literatur[ ireal[ nu se poate. Realist sau ba, tot scrisul trebuie s[ fie tainica unire a unei realit[\i tr[ite cu personalitatea care a tr[it-o. Restul e mod[, distrac\ie, preten\ie =i at`t. }n definitiv, necuviin\[, fiindc[ necuviin\a nu e altceva dec`t nepotrivire. +i, c`nd ]ntre preten\ia d-tale de a lua ceva din sufletul meu, cititorul, pentru sufletul d-tale =i ]ntre ceea ce- mi dai este at`ta nepotrivire, ce mai mare necuviin\[ se poate? To\i b[ie\ii [=tia cu forma perfect[, copiat[ pe fereastr[ ca un desen greu pe care n-ai fi ]n stare s[-l ]ncepi m[car de la d-ta, sunt ]n afar[ de via\[, deci scrisul lor e ]n afar[ de literatur[. +i, cu desf[tare, te cufunzi totdeauna ]n citirea c[r\ilor tr[ite, pentru care, la cap[t, r[m`i recunosc[tor, ad`nc recunosc[tor autorului, care a cedat unei trebuin\e fire=ti de a se m[rturisi — ceea ce se cheam[, ]n jargon critic, talent. Iat[ d. Eugeniu P. Botez, care nu face parte din nici o =coal[ =i al c[rui chip nu l-am v[zut l`ng[ frizura ori l`ng[ coama nim[nuia dintre aceia care cred c[ numai portretul ]i poate explica =i completa. Acum c`\iva ani — adic[

416 Referin\e istorico-literare mul\i ani —, t`n[rul ofi\er de marin[, care cetise pe Pierre Loti, dar nu ca s[-l copieze, a dat pagini din impresiile =i amintirile sale. Ele au pl[cut. S-a r[t[cit asupra sa =i un premiu academic. +i, ]n adev[r, volumul „Jurnal de bord“, care se retip[re=te acuma, v[de=te o claritate de vedere =i o sinceritate de emo\ie care merit[ toate laudele. Nici o manier[, nici un ]mprumut. E omul a=a cum era, la v`rsta lui. Era timid =i st`ngaci, =i aceasta constituia un farmec al scrisului s[u. Timiditatea ]nduio=eaz[ totdeauna, ea atinge ad`nc: \i se cere \ie ceva pentru ca un suflet s[ se ]ntregeasc[, din propriile puteri care ]ns[ nu ]ndr[znesc a p[=i peste pragul vie\ii sociale. Iar st`ng[cia — e=ti totdeauna st`ngaci la cei dint`i pa=i pe drumul t[u, pe c`nd pe drumul tuturora at`\ia sunt mai obraznici dec`t acela care l-a croit. }n cursul anilor care au trecut, d. Botez a tr[it. Jean Bart, t`n[rul ]nc`ntat de priveli=ti exotice, a trecut prin durerea altora =i prin durerea lui ]nsu=i. +i, ca pu\ini al\ii, el a ]n\eles c[ una explic[ alta =i c[ e om numai acela care a trecut prin am`ndou[. A v[zut la ceilal\i nedreptatea din fiecare zi, vechiul blestem al ap[s[rii, =i forma trivial[ ]n care se ]mbrac[ zilnic impietatea neg[rii de drept, cel mai sacrileg act ce se poate ]nchipui, l-a exasperat ]nt`iul. Ar fi scris atunci o satir[; pe urm[ un sentiment de neputin\[ fa\[ de ceva a=a de vechi =i de mare l-a cov`r=it. Dar procesul sufletesc a mers mai departe, ]n logica vie\ii. Criticul a cules din traiul s[u =i din al semenilor s[i tot ce era curat =i sf`nt, de la amintirile copil[riei p`n[ la cele mai sfinte momente ale tinere\ii =i a c[p[tat, tr[g`nd ]n jurul lor hotarul sacru pe care cei vechi ]l tr[geau cu ceremonii misterioase de conjura\ie, ]n jurul cet[\ii lor, ad[postul s[u. Iar de aici, cu un z`mbet de triste\e, a ar[tat lumii ce este ea. Se va g[si ]n volumul „Datorii uitate“, care va r[m`ne una din c[r\ile mari ale literaturii noastre, nu numai din cele mai pure pagini de sim\ire pe care le avem p`n[ ast[zi, ci =i satira cea mai crud[ a unei societ[\i de vorbe, de glume, de vicii, de iner\ie cinic[ =i sfid[toare care stoarce puterile unui neam f[r[ a-i da nimic ]n schimb, ca un puternic copac, ]nfing`n- du-=i r[d[cinile p`n[ ]n fundul p[turii hr[nitoare pentru a nu da ]n schimb dec`t flori otr[vite, care distrug de jur-]mprejur orice via\[, =i nim[nui nici o road[. D. Botez zice acestei noi c[r\i: „documente omene=ti“. Desigur — =i, anume, pagini din cele mai expresive ale unui dosar teribil cu care vor avea a face vremile chemate s[ judece. Nicolae IORGA: „C[r\i din via\[ — povestirile d-lui Eugeniu P. Botez (Jean Bart)“, ]n „Drum drept“, anul XI, nr. 20, 22 mai 1916, p. 297— 299. 417 Jean Bart

Vechiul fel de a povesti simplu, ]n pozi\ii scurte, f[r[ m[car at`ta „art[“ ca la d. Ag`rbiceanu, cu multe naivit[\i =i cu o continu[ st`ng[cie simpatic[, dar plin de m[rturisiri adev[rate, ori de e vorba de locuri str[ine pe care le vede marinarul, ne=tiind totdeauna ce e ]n dosul aspectului lor actual, ori de r[sar amintiri ]nduio=ate din via\a sufleteasc[, ]l continu[ =i ofi\erul de marin[ Botez, care isc[le=te „Jean Bart“. £...¤ Din rela\iile cu sovieticii, Jean Bart ]=i lua materia c`te unei noi povestiri („Cu ru=ii ]n Delt[“), ]n acela=i timp c`nd scria frumoasele amintiri din „Prin\esa Bibi\a“, cu tot ce cuprinde ca glum[ =i ca tragedie din jocul cu sufletul bietei fete ]nt`rziate, sau paginile despre delt[, cu icoana femeii fermec[toare care se ]ntoarce b[tr`n[ la „mo=ul“ ei — „}n Delt[“, povestire la nivelul celor mai bune ale d-lui Sadoveanu. N. Iorga: „Istoria litraturii rom`ne=ti contemporane“. Partea a doua, Editura Minerva, 1985, p. 201, 276

Autorul volumului „Datorii uitate“ este bine cunoscut Academiei Rom`ne, care ]ntr-o sesiune trecut[ i-a acordat un premiu pentru volumul intitulat „Jurnal de bord“. Volumul „Datorii uitate“ ce d-l Jean Bart prezint[ acum la premiul „Constantinide“ dovede=te ]nc[ o dat[ c[ domnia-sa este unul din cei mai de seam[ prozatori ai literaturii rom`ne=ti. Marea ]nsu=ire a scrisului d-lui Jean Bart este simplitatea, naturale\ea, lipsa de orice artificiu, de orice me=te=ugire. Cu mijloace extrem de simple, cu vorbirea de toate zilele =tie s[ pun[ st[p`nire deplin[ pe aten\iunea cititorului. }\i pare, c`nd ]ncepi s[ cite=ti una din buc[\ile sale, c[ s-a a=ezat cineva l`ng[ dumneata =i a ]nceput s[-\i povesteasc[. Un scriitor nu ajunge la acest ton firesc, la aceast[ lips[ de preocupare de a-=i f[uri un stil original =i particular, dec`t c`nd a ajuns la deplina maturitate a talentului, — =i citirea fiec[reia din buc[\ile cuprinse ]n volumul „Datorii Uitate“ dovede=te c[ autorul a atins aceast[ culme. Buc[\ile: „Scrisorile tatei“, „Acas[ =i-n r[zboi“, „}n ziua desp[r\irii“ cuprind evocarea unor icoane duioase dintr-o via\[ patriarhal[, senin[ ca =i stilul ]n care sunt scrise. Volumul se ]ncheie cu nuvela „Dup[ dou[zeci de ani“, una din cele mai frumoase buc[\i din literatura rom`neasc[. E povestea dragostei curate a unui t`n[r pentru o femeie m[ritat[, de l`ng[ care pleac[ ]n lume, f[r[ s-o fi ]mbr[\i=at vreodat[, dragoste de care =i dup[ 20 de ani ]=i simte sufletul ]mb[ls[mat ca de un parfum nepieritor. I. A. Br[tescu-Voine=ti: „Datorii uitate“. Raport pentru Premiul Academiei, ]n „Analele Academiei Rom`ne“, Seria II, Tom XXXIX, 1916—1919, Partea administrativ[ =i Dezbaterile, Bucure=ti, Libr[riile Cartea Rom`neasc[ =i Pavel Suru, 1921, p. 432. 418 Referin\e istorico-literare

Jean Bart are o fizionomie special[ ]n literatura rom`n[. E unul din scriitorii no=tri cei mai „occidentali“, prin problemele pe care le pune =i prin felul cum prive=te =i zugr[ve=te via\a. Jean Bart este un om sub\ire, el face parte dintr-o lume unde via\a de familie este o realitate, e un om cultivat, citit, umblat prin multe medii din \ar[ =i str[in[tate. £...¤ O bucat[ ca „Datorii uitate“ este rar[, dac[ nu unic[, ]n literatura noastr[. Este un roman ]n rezumat sau, mai degrab[, un fragment dintr-un roman social, scris cu o maturitate de observa\ie =i de g`ndire — mai ales ]n partea a doua care aduce aminte de romancierii francezi de primul rang. }n schi\ele sale marine, at`t de limpezi =i de o perfec\ie cu adev[rat clasice, ]n paginile serioase =i duioase intitulate „Acas[ =i ]n r[zboi“, ]n ascu\ita =i emo\ionanta nuvel[ „Dup[ dou[zeci de ani“, at`tea alte buc[\i, cititorul vede imediat c[ are a face cu un talent remarcabil, ajutat de tot ce poate da o ]ndelungat[ cultur[ sufleteasc[. }n literatura rom`n[, unde at`tea talente puternice fac dureroasa impresie a unui deficit de intelectualitate =i de cultur[, Jean Bart ne satisface cu echilibrul lui dintre for\a ]nn[scut[ =i ]nsu=irile c`=tigate prin contactul cu g`ndirea vremii sale. G. IBR{ILEANU: „Jean Bart“, ]n „Note =i impresii“, Ia=i, „Via\a rom`neasc[“, 1920, p. 190—192.

D. Jean Bart este un scriitor consacrat de opinia public[, de critica literar[ =i chiar de Academie, c[ci ]n timpul din urm[, aceast[ institu\ie ]ncurajeaz[ =i literatura bun[, pe l`ng[ cealalt[. }n nuvela cea mai ]nsemnat[ din acest volum, aceia care i-a dat titlul, autoril pune o problem[ moral[, care este un interesant caz de con=tiin\[. Eroul s[u, ridicat din popor, ]=i „uit[“ „datoriile“ c[tre ai s[i, p`n[ ]ntr-o zi, c`nd o ]nt`mplare i le treze=te cu o chinuitoare remu=care ]n suflet. „Datoriile“ pe care le aveau to\i, dar mai cu sam[ cei ridica\i din \[r[nime; „uitarea“ lor, egal[ cu o tr[dare, c`nd cei care le uitau erau fii de \[rani =i care era at`t de frecvent[, aproape regul[, — aceste „datorii“ =i aceast[ „uitare“ formau o problem[ moral[ de o actualitate acut[ ]nainte de r[zboi, c`nd \[r[nimea, adic[ marea majoritate a poporului rom`n, era ]n stare de sclavie. Mai are vreo actualitate tema moral[ pus[ de d. Jean Bart ]n nuvela sa? Dac[ condi\iile traiului material al poporului s-au ]mbun[t[\it, ori cel pu\in s-au creat sau se ]ntrev[d posibilit[\i legale ]n vederea acestui scop, — via\a intelectual[ =i moral[ de la \ar[ nu e superioar[ celei dinainte de r[zboi. }n privin\a celei morale st[m chiar mult mai prejos. Iat[ pentru 419 Jean Bart ce mai poate ]nc[ fi vorba de „datorii“ fa\[ de \[r[nime, datorii care se confund[ cu datoria c[tre \ar[, poporul rom`n fiind un popor alc[tuit mai ales din \[rani. C[ci bunul trai material nu poate fi scopul omenirii — dac[ omenirea are vreun scop. Scopul este „lumin[, mai mult[ lumin[“. Bunul trai este numai un mijloc, condi\ia de posibilitate a „sporului de con=tiin\[“, ca s[ ]ntrebuin\[m un cuv`nt al d-lui Br[tescu-Voine=ti. De un interes ]nc[ =i mai actual este acea parte a nuvelei, ]n care autorul zugr[ve=te mediul din ora=ul ]n care ]=i plaseaz[ ac\iunea — ilustrarea magistral[, prin scene =i portrete, a acelei st[ri de suflet „sud- est-europene“, care se nume=te, cu un termen vulgar dar expresiv, „pehliv[nie“ =i care este cea mai ur`t[ a noastr[ plag[ moral[ =i estetic[. Dac[ partea ]nt[ia a nuvelei — istoria ridic[rii =i dezr[d[cin[rii omului rural — este cam gr[bit[, =i de o compozi\ie cam =ov[itoare, apoi partea a doua — zugr[virea mediului or[=enesc, a egoismului, feroce ]n indiferentismul lui total pentru suferin\ele altora, a juis[rii =i a cinismului st`lpilor =i st`lpu=orilor societ[\ii — e admirabil[. O ]mbulzeal[ de tipuri diverse, redate ]n tr[s[turi cu neputin\[ de uitat; un caleidoscop de medii variate, care se ]ntregesc unele pe altele, d`nd aspectul sumar dar complet al societ[\ii noastre din ora=e; o observa\ie ascu\it[, un humor =i un comic irezistibil. Aceast[ parte a nuvelei con\ine pagini de un realism lucid, vioi =i sprinten, care amintesc pe Alphonse Daudet. D. Jean Bart =tie s[ dea fic\iunii eviden\a realit[\ii palpabile. D-sa are calitatea rar[ de a spune lucrurile cu acea convingere =i cu acea simplitate, care dau impresia sincerit[\ii scriitorului =i a veracit[\ii celor zugr[vite. St[p`nit de subiect =i de problem[ =i nu de dorin\a, r[sp`ndit[ azi ca o molim[ ur`t[, de a se ilustra, d. Jean Bart captiveaz[ cu aceea=i putere, cu care captiveaz[ via\a. La aceast[ supunere la obiect contribuie mult o anumit[ particularitate sufleteasc[ a acestui scriitor. D. Jean Bart, prin data c`nd a ]nceput s[ scrie, prin concep\ia de art[, prin problemele care-l preocup[, prin atitudinea fa\[ cu via\a, are puncte comune cu literatura dintre 1880—1900, literatur[ de probleme, literatur[ cu caracter critic, literatur[ ]nclinat[ spre satir[. Caracterul acestei literaturi este nemul\umirea. Nemul\umirea provocat[ de situa\ia scriitorului ]n societate =i (sau ori) de mizeriile celor mul\i. La unii a predominat, con=tient sau incon=tient, aparent sau „printre r`nduri“ nemul\umirile lor. La al\ii, nemul\umirile altora, ale celor „umili\i“ =i „ofensa\i“. Psihologia celor dint[i e zugr[vit[ de pild[ ]n „Dan“ £de Al. Vlahu\[¤, ca s[ numim opera, unde aceast[ stare de suflet e redat[ mai complect. Aceast[ categorie de scriitori critic[, atac[ cu predilec\ie pe

420 Referin\e istorico-literare

„triumf[tori“ =i exalteaz[ meritele nerecunoscute =i ner[spl[tite ale intelectualilor, ]n specie ale scriitorilor. Iar prin simpatie, comprehensiune, solidarizare ]n fa\a du=manului, ei ]mbr[\i=az[ =i nemul\umirile claselor nedrept[\ite, din care uneori ]nsi=i ]=i trag originea. Scrisul lor ia adesea tonul satirei. Satira lor e r[ut[cioas[, exasperat[, uneori nedreapt[, prin exagerare sau generalizare, pentru c[ are ca motiv, =i s-ar putea zice f[r[ joc de cuvinte ca motor, necazul lor, ranchiuna lor, invidia lor de oameni sub\iri =i merituo=i, ad`nc jigni\i =i nedrept[\i\i ]ntr-un mediu inferior =i obtuz. Al\ii, mai pu\ini, recruta\i mai ales dintre sociali=tii de atunci (de=i unii dintre sociali=ti au fost tot „egoi=ti“), dintre naturile cu adev[rat socialiste, n-au plecat niciodat[ ]n critica, ]n satira lor de la nemul\umiri personale, ci de la nemul\umirile altora. D. Jean Bart face parte dintre ace=tia. El nu se zugr[ve=te ]n personagiile din nuvelele sale: nu pune nimic din afectivitatea sa ]n ele dec`t ceea ce are comun cu ele. D. Jean Bart este at`t de obiectiv, ]nc`t chiar atunci c`nd abordeaz[ un gen prin defini\ie subiectiv, ca ]n „Jurnalul de bord“, el nu-=i etaleaz[ personalitatea sa intim[. }n acest „Jurnal“, care i-a creat reputa\ia literar[, d. Jean Bart zugr[ve=te peisagii, oameni, exprim[ idei =i judec[\i, e tot obiectiv. Cu alte cuvinte, de=i prin unele caractere face parte din epoca romantic[ 1880—1900, d. Jean Bart nu este un romantic. Nu este romantic, pentru c[ nu pleac[ de la nemul\umirile sale =i pentru c[ nu este un pesimist, ceea ce ]n ultima analiz[ e unul =i acela=i lucru, exprimat prin termeni diferi\i. Nu e romantic apoi, pentru c[ nu e un suspin[tor dup[ trecut. Dar aceasta e a treia formul[, pentru a spune c[ nu e pesimist. D. Jean Bart e un „progresist“. Iar un nemul\umit de societate — un critic social — =i un progresist e, de obicei, un realist. +i, ]n adev[r, d. Jean Bart e un realist ]n toat[ puterea cuv`ntului. Dar realismul d-lui Jean Bart, prin observa\ia calm[, prin lipsa de acumulare excesiv[ de detalii =i mai cu sam[ prin stil, are un caracter clasic. (Realismul =i clasicismul nu sunt no\iuni contradictorii ca romantismul =i clasicismul.) Prin aceste ]nsu=iri d. Jean Bart e ]n tradi\ia prozei moldovene=ti dinainte de 1880... Acest caracter clasic este str`ns de un anumit mediu, de o anumit[ clas[, de o anumit[ via\[, care au dat sufletului acea m[sur[ =i acel echilibru, pe care le pre\uim la un Negruzzi, Alecsandri, Gane — =i la str[nepotul lor Jean Bart. Copil ]ns[ al vremurilor moderne, amestecat ]ntr-o via\[ mai zbuciumat[ =i influen\at de literatura timpului s[u, mai complicat[, mai „chinuit[“, d. Jean Bart are ]n scrisul s[u c`teva caractere de alt[ natur[, care arat[ influen\a realismului contemporan.

421 Jean Bart

Psihologia indicat[ mai sus explic[ =i erotismul d-lui Jean Bart din nuvela „Dup[ dou[zeci de ani“, a doua bucat[ important[ din volumul de care ne ocup[m acum. Aceast[ nuvel[ e un rezumat de roman (]n literatura noastr[, ]nc[ ]ncep[toare, rezumatele de roman sunt frecvente). „Dup[ dou[zeci de ani“ e istoria unei iubiri pasionate, aprins[ ]n dou[ suflete de o extrem[ delicate\[, o iubire abia m[rturisit[ =i, de la ]nceput, nenorocit[ din cauza scrupulelor celor care se iubesc =i a imixtiunii unui moralist inoportun =i st`ngaci, — =i, apoi, „dup[ dou[zeci de ani“, descoperirea b[rbatului c[ femeia nu l-a putut uita =i c[ ar fi gata s[-i ]nchine via\a. De=i intriga nu e lipsit[ de peripe\ii, de=i analiza e minu\ioas[ =i subtil[, aceast[ nuvel[-roman, prin subiect =i prin atmosfera de melancolie, are rezonan\a unei poeme =i, prin toate aceste caractere, ne aduce aminte de „Ape de prim[var[“. Dar ceea ce d[ acestei nuvele un loc deosebit ]n literatura noastr[ e distinc\ia subiectului =i a trat[rii. Erotismul este piatra de ]ncercare pentru distinc\ia sufleteasc[ a unui scriitor. +i din acest punct de vedere d. Jean Bart nu are un alt rival dec`t pe d. Br[tescu-Voine=ti din „}n lumea Drept[\ii“ =i „Pan[ Tr[snea Sf`ntul“. G. IBR{ILEANU: «Jean Bart, „Datorii uitate“», ]n „Via\a rom`- neasc[“, anul 1921, p. 419—421; reprodus ]n „Opere“, vol. 3, Bucure=ti, Editura Minerva, 1976, p. 54—57.

Nic[ieri nu se deslu=e=te mai bine calitatea de c[l[torie. „Peste Ocean“, dezbr[cat de romantismul vremii =i al v`rstei autorului, care ]ngreuia oarecum „Jurnalul de bord“, are un orizont impun[tor. Observa\ia e ad`ncit[ de curiozitatea inteligent[ a unui m`nuitor de idei, iar realismul a devenit acea dorin\[ pasionat[ de a prinde puterea inefabil[ a ideii ]n forma concret[, acea sfor\are de a st[p`ni materia pentru a scoate din ea aspectele nenum[rate ale inteligen\ei, fa\a multicolor[ a problemelor sub care ni se prezint[ lumea =i via\a, ce e izvorul adev[ratei originalit[\i ]n art[. £...¤ Momentele c[l[toriei se desprind =i se adun[ ]n jurul celor mai pasionante chestii de etic[, sociologie sau moravuri, ]ntrup`ndu-se ]n grupuri =i personalit[\i p`n[ la simbol. £...¤ Descrierile sale sunt nota\ii precise, ]l sim\i chinuit de nevoia de a g[si imaginea exact[, cuv`ntul unic ce trebuie s[ dea viziunea net[ =i clar[. De pild[, ]n descrierea Niagarei, pe care nici o proiec\ie =i nici o descriere nu m-a f[cut s[ o realizez at`t de bine ca descrierea din „Peste Ocean“. Totu=i e ]n acela=i timp o evocare a atmosferei de mister ]ngrijitor =i m[re\ care-i d[ un farmec poetic de mare putere. £...¤ 422 Referin\e istorico-literare

£Autorul¤ ]n\elege frumuse\ea =i poezia muncii ]n aceast[ \ar[ a industriei =i a afacerilor =i, f[r[ a se lep[da de cultul lumii noastre vechi, ]n\elege superioritatea acestei lumi tinere, ]ndreptat[ cu totul spre prezent =i viitor. Isabela SADOVEANU: «Jean Bart (Eugeniu Botez), „Peste Ocean“» (Impresii de c[l[torie)», ]n „Adev[rul literar =i artistic“, anul VII, nr. 293, 18 iulie, 1926, p. 1.

La o lung[ distan\[ de „Jurnalul de bord“, d. Jean Bart public[ iar[=i o serie de note de c[l[torie. E foarte interesant, din punct de vedere al evolu\iei unei cariere de scriitor, de stabilit o paralel[ ]ntre primul =i al doilea volum. Fire=te, pentru a ]n\elege bine forma curbei descris[ prin aceast[ transformare, trebuiesc cetite toate nuvelele pe care le-a scris d-sa ]ntre cele dou[ memoriale de c[l[torie. }n primul, autorul, mult mai t`n[r, e atras de natur[. E mai liric, mai av`ntat ]n descriere, mai entuziast ]n fa\a minunilor, mai curios ]n fa\a misterelor. }n al doilea e altul. Natura joac[ un rol secundar sau nu-l preocup[ dec`t ]ntr-at`t ]ntruc`t are rela\iuni cu umanitatea. Omul cu organiza\iile =i produc\iile lui ]l intereseaz[ mai mult. Observa\ia sa e mai potolit[, ca a unuia care a v[zut =i a auzit multe =i nu mai a=teapt[ multe surprize. }n schimb, maturiatea omului se vede din ]n\elegerea ad`nc[ a a=ez[rilor =i a institu\iilor. Se ]n\elege c[ „Jurnal de bord“ con\ine mai mult[ art[ ]ntr-]nsa, fiindc[ acolo se trateaz[ lucruri complet gratuite, pe c`nd ]n „Peste Ocean“, omul de cultur[ care e d. Jean Bart a f[cut loc la observa\iuni, la documenta\ie, la explica\ii =i s-a apropiat pu\in de =tiin\[. E greu de clarificat genul acestor note de voiaj. Se apropie de Jules Huret prin vivacitatea, varia\ia =i culoarea cu care sunt redate. Dar are ]n plus fa\[ de acesta — care nu era dec`t publicistul — ceea ce aduce artistul E. Botez: arta peisajului, p[trunderea psihologic[ =i, ]n plus, nu =tiu ce ton ]n descriere, care transform[ o simpl[ ]nt`mplare ]ntr-o pagin[ de „roman“. Astfel construit[, cartea satisface =i arta =i =tiin\a. Mihai RALEA: «Jean Bart, „Peste Ocean“», ]n „Via\a rom`neasc[“, anul XVIII, nr. 7—8, iulie—august 1926, p. 219—220.

Jean Bart e din aceast[ familie intelectual[ occidental[. Poate fiindc[ nesf`r=itele c[l[torii pe care le-a ]ntreprins =i care i-au ]mbog[\it =tiin\a s-au ]mbinat ]ntr-o ordonat[ complexitate. Poate c[ multiplicitatea profesiunilor pe care le-a ]mbr[\i=at i-au variat perspectiva =i mentalitatea. Poate c[, ]n fine, pozi\ia sa de intelectual, originar dintr-o clas[ mijlocie, l-a a=ezat la r[scrucea comun[ de unde pornesc toate 423 Jean Bart c[r[rile. Aceast[ figur[ occidental[ e pre\ioas[, prin raritatea ei, ]ntr-o literatur[ ca a noastr[... £...¤ Sim\ul critic al d-lui Jean Bart se percepe =i ]n form[. E greu de ]nt`lnit la noi o compozi\ie mai perfect[. Elementele sunt bine indicate, ]nl[n\uirea lor cauzat[, grada\ia efectelor determinat[ de o savant[ ascenden\[. Nici o urm[ de prolixitate ]n aceste nuvele. Din contr[, o considerare extrem[ ne d[ c`teodat[ ]ntr-o simpl[ schi\[ un enorm material. Mihai RALEA: «Jean Bart, „Prin\esa Bibi\a“», ]n „Via\a rom`neasc[“, anul XV, nr. 7, iulie 1923, p. 124—125; reluat ]n vol. „Perspective“, Bucure=ti, 1928, p. 215, 217.

D-l Jean Bart a fost, credem, cel dint`i rom`n care a c[l[torit ca scriitor ]n Statele Unite =i ne-a adus de acolo amintirea unei lumi memorabile din at`tea puncte de vedere. Categoria a mai c[p[tat de atunci c`\iva reprezentan\i, dar autorul volumului de impresii „Peste Ocean“ a creat oarecum modelul genului =i a fixat tr[s[turi esen\iale, pe care nu le mai putem g[si aiurea dec`t repet`ndu-se. Literatura d-lui Jean Bart este ]n celelalte scrieri ale d-sale un amestec dozat din fantezie =i lucruri tr[ite, ba chiar aceasta din urm[ este v`na care le ]mprumut[ puterea ce ]nl[n\uie =i convinge. C[ci dac[ sunt scriitori la care spectacolul =i ]nt`mpl[rile lumii, trecute prin sufletul lor, iau forme =i culori at`t de subiective ]nc`t realitatea care le-a stat la baz[ devine greu de recunoscut, d-l Jean Bart face parte din clasa opus[, ]n care lucrurile v[zute apar ]n formele nealterate ale primei impresii, chiar atunci c`nd amintirea le dezgroap[ din straturi mai ad`nci. Vreau s[ spun a=adar c[ planul unui memorial de c[l[torie exista oarecum prefigurat ]n structura autorului c[ruia ]i dator[m notele din „Peste Ocean“ =i c[ aceast[ oper[ izoleaz[ =i pune mai bine ]n lumin[ unul din izvoarele talentului s[u. D-l Jean Bart a plecat ]n Statele Unite ca un c[l[tor curios =i experient, c[ci arta de a vedea =i de a re\ine, de a izola aspectul caracteristic =i de a-l lega cu aspecte care ]l ]ntregesc =i-l pun ]ntr-o lumin[ mai vie, arta aceasta, care este f[cut[ din r[bdare, dintr-o energie modest[ =i concentrat[, din deprinderea de a-\i reprima subiectivitatea =i care nu se poate ]nv[\a dec`t din ostenelile unor drumuri lungi, d-l Jean Bart a avut prilejul s[ =i-o apropie ]ntr-o lung[ carier[ de c[l[tor =i marinar. C[tre Statele Unite d-l Jean Bart n-a plecat cu acel capital de documente, de descrieri =i date istorice care stric[ totdeauna pl[cerea celui plecat pe drumurile largi ale lumii =i pe care unii scriitori le aduc ]napoi ]n paginile care n-ar trebui s[ re\in[ dec`t urma unor descoperiri ne]ncetate =i a unei mir[ri care nu s-a 424 Referin\e istorico-literare istovit. Spiritul deschis, bun[voin\a pentru noutate, aten\ia care nu sl[be=te i-au fost de ajuns. }n Statele Unite d-l Jean Bart a v[zut tot ce era ]n adev[r demn de a re\ine. A v[zut marile centre ale capitalismului american, organiza\iile industriale, =coli =i localuri de distrac\ie, aspectele mai interesante ale naturii americane =i vestigiile vechii lumi a indigenilor pe care mar=ul victorios al civiliza\iei le ]ncercuie=te =i le str`mtoreaz[ din ce ]n ce mai mult. A ]nt`lnit apoi oamenii cei mai feluri\i =i cei mai caracteristici, pe c[petenia de industrie, pe gra\ioasa =i r[sf[\ata lady, pe b[tr`na domni=oar[ mistic[ =i reformist[, pe specialistul ie=it la suprafa\[ de marea ]nv[lm[=eal[ a oceanului social, printr-un efort neostenit =i vitejesc, pe chinezi =i pe negri, pe palidul emigrant care viseaz[ la locurile tinere\ii lui, pe evreul moldovean =i pe \[ranul rom`n plecat din |ara F[g[ra=ului sau de pe Valea Oltului. }n acest furnicar omenesc, umanitatea este mai interesant[ dec`t natura, =i privirea scriitorului o urm[re=te mai cu seam[ pe ea ]n cadrul abstract =i steril al marilor ora=e. Grija de obiectivitate d[ descrierii sale ]nsu=irile unei precizii aproape =tiin\ifice =i, pe treptele aceleia=i obiectivit[\i, =tie s[ reprime senza\ia pitoreasc[ ]n avantajul ideii generale. C[ci aceasta este atitudinea de c[l[tor a d-lui Jean Bart: el vrea s[ ne instruiasc[ instruindu-se. Problema social[ este descoperit[ sub mica ]nt`mplare petrecut[ ]n strad[ sau ]n restaurant, =i sub aspectul fugitiv =i comun substan\a unei idei =i a unei generaliz[ri este dezgr[dinat[ =i scoas[ la lumin[. Astfel, volumul acesta de ]nsemn[ri succinte =i pu\in ]mpodobite devine =i un fel de compendiu al ]ntreb[rilor mai de seam[ pe care America le adreseaz[ cuget[rii sociale. Contrastul pe care ]l marcheaz[ Europa istoric[, realiz`ndu-se ]n cultur[ superioar[ =i dezinteresat[, dar ocup`nd o treapt[ mai jos ]n progresul tehnic =i ]n formele moderniste ale vie\ii, dec`t America, ]n care aceste avantaje se ]mperecheaz[ cu felul extenuant al unei munci care nu-=i hr[ne=te omul dec`t pentru c[ ]i cere =i ultima vlag[, a fost adeseori dezb[tut. }n aceast[ alternativ[ d-l Jean Bart nu va lua o categoric[ atitudine c[ci situa\ia sa de c[l[tor p[trunz[tor =i obiectiv nu-i impune mai ]nt`i s[ nu aleag[, nu-i prescrie oare acel liberalism al spiritului care =tie a distinge binele de r[u =i care se ]mpiedic[ de a dori cu str[=nicie distrugerea r[ului din grija foarte onest[ de a nu sacrifica o dat[ cu acesta =i binele care este legat de el? D-l Jean Bart este un optimist =i un progresist social, =i entuziasmul s[u m[surat =tie s[ disting[ ]n civiliza\ia american[ egalitatea mai mare dintre oameni, recunoa=tere =i r[splata mai bun[ a meritului, care nu este ]ns[ acolo dec`t de un singur fel, o h[rnicie =i chiar o bravur[ care ]n pu\in[ vreme a creat o civiliza\ie f[r[ precedent. Dar cealalt[ fa\[

425 Jean Bart a medaliei ne este ]nf[\i=at[ =i ea c`nd autorul ne evoc[ pe directorul de ]ntreprinderi refugiat pe vapor pentru a g[si o lini=te imposibil[ la el acas[, pe milionarul r[sturnat ]ntr-un fotoliu =i degust`nd cu ochii ]nchi=i, la sf`r=itul unei zile infernale, momentul unic al odihnei =i oarecum infinit sau primind confesiunea plin[ de anxietate a colegului care cu trei decenii ]nainte a plecat spre \ara succesului ]ntrev[zut =i dob`ndit ]n adev[r, dar care acum nu mai dore=te dec`t ]napoierea ]n patrie. Optimismul Americii are astfel un revers: melancolia ei, =i poate c[ europeanul re\ine mai ales pe aceasta din urm[ c`nd, ]nc`ntat de tot ce a putut vedea „peste Ocean“, reg[se=te cu o ad`nc[ sim\ire de pace r[gazurile mai lungi ale lumii vechi!. El ]n\elege c[ nic[ieri mai des[v`r=it ca ]n America omul economic n-a dezvoltat civiliza\ia lui proprie; c[ ad`ncind pe aceast[ latur[ el a putut ajunge =i p`n[ la noi categorii morale, p`n[ la un concept nou al valorii =i demnit[\ii omului, dar nelini=tile cu care el se ]napoiaz[ sunt tot at`tea omagii aduse artei =i cuget[rii: singurele forme ]n care via\a omeneasc[ se completeaz[ pentru c[ numai ]n cuprinsul lor ea ]nceteaz[ s[ urm[reasc[ o alt[ \int[. 1929 Tudor VIANU: «Jean Bart, „Peste Ocean“», ]n „Adev[rul literar =i artistic“, anul IX, nr. 456, 1 septembrie 1929, p. 7; reprodus ]n „Opere“, vol. 3, Bucure=ti, Editura Minerva, 1973, p. 48—50.

Modernismul de circ a izbutit s[ compromit[ poezia. Mai masiv[ =i mai tenace prin ]ns[=i elementele ei, proza a rezistat cu mai mult[ bravur[. Prozatorul de „avant-gard[“, cu g`ndul de a prezenta ceva extraordinar de nou, a cultivat naturalismul, cu desconsiderarea =i necunoa=terea total[ a istoriei literare. Faptul crud, decorul tern, ]nt`mplarea stupid[, au fost speculate ca instrumente noi, fiindc[ m`inile care au ]nceput s[ le ]ntrebuin\eze nu au fost at`t de sub\iri ]nc`t s[ simt[ de la pip[it rugina de secole. Al\ii au crezut chiar c[ pot compromite proza printr-o divagare f[r[ sens, f[r[ ]nceput =i f[r[ sf`r=it, leg[n`nd-o deasupra realit[\ii ]n atmosfer[ de poem ]n proz[. Totu=i proza nu a putut fi definitiv compromis[. Este =i explicabil. Dac[ se poate face pe nebunul zece minute, — adic[ ]ntr-o poem[, nu se poate continua farsa aceasta o s[pt[m`n[, sau o lun[, adic[ ]ntr-o nuvel[. E u=or s[ p[c[le=ti lumea cu o scamatorie de scurt[ durat[. +i de-aceea toat[ farsa s-a concentrat la versuri; cu mici excep\ii. Volumul d-lui Jean Bart aduce o atmosfer[ de proz[ „de dinainte de r[zboi“. Nuvela sa e scris[ ca-n timpurile cele bune. Nu te opresc din cetire 426 Referin\e istorico-literare cuvinte str`mbe =i inventate care s[-\i taie r[suflarea ca un pumn ]n mijlocul pieptului, nici fraze ]ntoarse pe dos cu verbul ]n cap, nici ]mperecheri de cuvinte de parc[ stilul ar umbla cu-o opinc[ =i cu-o cizm[ de lac, nici prezen\a unui spirit de epatare, nici un subiect de pe cealalt[ lume =i nici o lips[ ucig[toare de subiect. Nuvela d-lui Jean Bart e scris[ ]ntr-un stil curat lipsit de bombastic =i literaturism. D-sa prezint[ un tip clasic de nuvel[. +i stilul d-lui Jean Bart \ine de clasic. Realitatea, imaginea, literatura sunt dozate cu m[iestrie. Nu are lirism de prisos nici crudit[\i. Istorisirea d-lui Jean Bart este aceea a unui om civilizat =i cult. Nu caut[ efectul. Nici nu-l urm[re=te. El rezult[ ca ansamblul unei orchestre dintr-o sumedenie de instrumente care ]n sine ]=i urm[re=te fiecare numai partitura proprie. Cititorul rom`n nu are nevoie de-o recomandare a d-lui Jean Bart. „Juranl de bord“, „Datorii uitate“, „Prin\esa Bibi\a“ sunt volume care nu se pot uita, care au compus ceva din fondul nostru sufletesc, =i de care, orice ar fi, suntem indisolubil lega\i. Cariera de marinar ca =i aceea de medic au dat literaturilor mondiale un mare num[r de scriitori de m`na ]nt`ia. Nu este desigur numai o ]nt`mplare. Aceste dou[ cariere deschid orizonturi largi, la real =i la figurat. Dau mari posibilit[\i pentru sond[ri de ad`ncimi. Am`ndou[ predispun sufletul la un mai str`ns contact cu sine ]nsu=i, la ]ntreb[ri f[r[ r[spuns care-l ]nnobileaz[. Cunoa=terea omului ]n neputincioasa lui alc[tuire fizic[, cu toate tragediile ei, este tot at`t de vast[ =i de cuprinz[toare de ]n\eles, ca =i cunoa=terea lumii acesteia c[l[torind mereu pe orizonturi care te-ncing ]n cerc perfect. Apoi, mersul pe ap[ e mai t`n[r ca mersul pe uscat, =i pentru at`ta omenire, ]nc[ nepracticat vreodat[. De aceea el poart[ farmecul necunoscutului. Iar prin sine, prin acea lupt[ necurmat[ cu elemente formidabile, cu marea =i cu furia ei nest[p`nit[ de nimeni, este totdeauna ]nf[=urat[ ]n nesiguran\[, ]n pericol de moarte, ]n epopeic. +i expresiile specifice au ceva autoritar =i fermec[tor. Comanda c[pitanului: „Toat[ lumea la bord. Echipaj la posturile de plecare. Sus schela, vira ancora, mola par`mele de la mal“ parc[ e o alt[ limb[ cu o deosebit[ putere de ]nc`ntare, pentru noi, pietonii, c[rora ni le spune d. Jean Bart. D. Jean Bart a ]ncet[\enit la noi istorisirea c[l[toriei pe mare, i-a creat atmosfera ei, parc[ stranie, necunoscut[ desigur, plin[ de poezie, de gigantic. Istorisirea d-lui Jean Bart aduce astfel =i ceva din atmosfera occidental[ care fatal domne=te ]n larg, iar nuvela ca =i stilul d-sale au ceva din vorbirea =i din farmecul unui om din alt[ \ar[.

427 Jean Bart

A= putea spune chiar c[ d. Jean Bart este un marinar =i ]n literatur[. Are siguran\a, bonomia, ]ncrederea, hot[r`rea, autoritatea =i =tiin\a scrisului f[r[ moft, a=a cum se cuvine =i unui marinar ]n cariera lui. Mai spun ]nc[ o dat[, cu riscul de a reedita un adev[r prea banal: D. Jean Bart este cel mai occidental scriitor al nostru. +i stilul lui are o ponderan\[ special[, plin[ de poezie f[r[ s[ fie pompos, re\inut f[r[ s[ fie uscat, =i este a=a de sigur ]nc`t parc[ ar fi scris ]ntr-o limb[ de mult format[. Iar ]n con\inut, proza d-lui Jean Bart este pe deasupra micimilor, e plin[ de generozitate =i ad`nc[ ]n\elegere, de acea ]n\elegere pe care desigur nu o poate da dec`t un variat contact cu oamenii =i cu via\a. Humorul =i tragicul se-mplete=te laolalt[ ]n nuvelele d-lui Jean Bart, ca-ntr-un fir de m[r\i=or, simbol al vie\ii. D. Jean Bart are apoi o rar[ putere de sugestie =i de descrip\ie. Zile lungi de contempl[ri, locuri ve=nic noi, i-au educat ochiul deprins acum s[ sintetizeze caracteristicul care s[ spuie totul. Iat[ din prima nuvel[ „F[r[ permis de export“ descrierea unui c`rd de boi adus ]n port pentru a fi ]mbarcat: „Sosirea nea=teptat[ a boilor de export ridicase ]n picioare toate autorit[\ile de uscat =i de ap[, r[zvr[tise lumea zbuciumat[ ]n toiul lucrului pe cheuri, turburase ]ntreaga via\[ a portului. +i ]n mijlocul zgomotului infernal de fier[rii debarcate ]n scr`=netul macaralelor de la vapoare, ]n tumultul portului agitat, numai boii — victime nevinovate ale l[comiei omene=ti — =edeau lini=ti\i ca ni=te sclavi filosofi, resemna\i, nep[s[tori de soarta care li se preg[tea. }ntre o movil[ de c[rbuni =i alta de pucioas[ ]nconjura\i de butoaie de coloniale =i baloturi cu manufactur[, ]n=ira\i la linie, lega\i la conov[\, boii rumegau domol, c[t`nd ]n vid cu ochii lor blajini plini de o stoic[ r[bdare. Nici nu se mirau de cadrul nou =i arid ]n care poposiser[. Nici un petic de umbr[, nici un col\ de verdea\[. Copita nu scurma dec`t zgur[ =i cenu=e, pe linia ferat[, str[luceau ca ni=te pilituri de aur fire de gr`u sc[pate din saci la ]nc[rcat. +i vr[biile, pic`nd din zbor ca ni=te gloan\e ]ntre =ine, culegeau cu l[comie firimiturile c[zute de la masa portului bogat. Numai c`nd locomotiva trenului de marf[, ca un balaur furios forfotind ]n nori de fum =i ]n ploaie de sc`ntei, p[rea c[ se repede orbi= ]n ciread[, boii, ]nfiora\i o clip[, se traser[ ]napoi. Gr[m[di\i unii ]n al\ii, nesiguri pe membrele lor scurte, aplecau grumazii la\i c[t`nd ]ngrozi\i cu capetele ]ntoarse. Iar coarnele lor lungi, curbate ]n form[ de lir[, se izbeau ]ntre ele c-un vuiet sec de oase lovite cu ciocanul. Dar s-au deprins boii =i cu asta. 428 Referin\e istorico-literare

Musculo=i, calmi, f[r[ nervi, cu os[tur[ robust[ =i crupa lat[, abia se clinteau greoi pe loc, cu mi=c[ri lene=e ca pe ni=te resorturi moi, slobozind un suflu cald pe catifeaua neagr[ =i umed[ a n[rilor deschise. Rumegau ]n lini=te“. Toate cele opt nuvele din volum au ]n ele, ca tot scrisul d-lui Jean Bart, o ad`nc[ melancolie, cu triste\a vag[ a unor amintiri; un dramatism voalat, ]n contrast cu o parte anecdotic[ plin[ de humor. Cetirea lor este o bucurie. Parc-ai ]nt`lni un prieten pe care nu l-ai v[zut dinainte de r[zboi =i pe care-l reg[se=ti, a=a cum ]l =tiai, cu chipul =i cu sentimentele nete, nealterate de vremi care-au schimonosit. Demostene BOTEZ: «Jean Bart, „Schi\e marine“», ]n „Via\a rom`- neasc[“, nr. 2—3, februarie-martie 1929, p. 123—126.

Pu\ini confra\i au meritat =i vor merita mai ales de aici ]nainte omagiile unei aduceri aminte de discre\ia, ging[=ia =i rezerva la necrologul lui Jean Bart, un literat f[r[ orgolii =i fanfaronade, netulburat de otrava c[lim[rii, lini=tit pe poteca lui personal[, nepizm[re\, bun camarad cu toate v`rstele, primitor ]n biblioteca =i inteligen\a lui, documentat[ la sursele contradictorii ale unit[\ii artistice =i intelectuale. Cu o asemenea fire de plugar ]n c`mpul spicului secerat, Jean Bart a fost un domn =i un boier al mo=iei =i breslei, reprezent`nd ]n fiin\a lui social[ pe b[rbatul ascenden\ei rafinate, f[r[ transpunerea mohor`t[ =i altoirea, ]n personajul omului supus maimu\[relei spectaculoase, a unei febre imitat[ din Daphnis ]mpletit cu Raskolnicov, jum[tate Adonis =i jum[tate fecioar[ de cinematograf. Marinarul care a scris ]n cabina lui de secund, trec`ndu-i continentele =i porturile pe dinaintea lucarnei, ni=te note de c[l[torie r[mase f[r[ continuator, a v[zut rasele =i civiliza\iile, secolele risipite unele peste coastele pustii =i altele ]n m[rile str[b[tute de vaporul lui, a p[strat ]n peisajul moral sfiala m[rturiilor nedezmin\ite =i un tangaj al cuget[rii ]ntristate, mo=tenit de la valuri =i nisipuri. Informat ca foarte pu\ini litera\i, pe viu, Jean Bart n-a adus din Orient pisicile =i costumele musulmane ale lui Pierre Loti, nici ha=i=ul, nici cocaina. Ne amintim de un drum neuitat, f[cut din ]nt`mplare cu Jean Bart pe o distan\[ de dou[ sute de kilometri cu trenul. Conversa\ia lui st[p`nit[ =i numeroas[, ajutat[ de o bun[-cre=tere =i de o \inut[ de mare gentelman, era fermec[toare. Puternicul echilibru sufletesc, delicate\ea atent[, frumuse\ea cuv`ntului =i aromele dep[rtate ale unui intelect care nu st[tuse inactiv =i lene=, ]n timpul mersului secret prin catacombele cu gr[dini ale ideilor, colaborau la un stil de individualitate de felul prin\ilor magnifici retra=i la c[runte\e ]ntr-o m`n[stire de trapi=ti... 429 Jean Bart

Ne pare r[u s[ ]ntrerupem ]nsufle\irea pe care ne-o st`rne=te fostul nostru vecin de canapea din compartiment, cu g`ndul c[ el a murit. 1933 Tudor ARGHEZI: „Medalion Jean Bart“, ]n „Diminea\a“, anul 29, nr. 9472, 14 mai, 1933, p. 3; reprodus ]n „Scrieri“, vol. 33, „Proze“, Bucure=ti, Editura Minerva, 1983, p. 178—179.

Literatura lui jean Bart nu se integreaz[ ]n mi=carea poporanist[ numai prin faptul de-a fi fost publicat[ ]n paginile „Vie\ii rom`ne=ti“, ci =i prin una din cele mai caracteristice nuvele. „Datoria“ programatic[ a poporanismului fa\[ de \[rani a ]mbr[cat o expresie literar[ ]n „Datorii uitate“, ]n care urm[rim curba unei dezr[d[cin[ri. Nuvela e scris[ ]n 1908 — adic[ ]n fierberea mi=c[rii poporaniste. Scriitorul are, negre=it, =i altfel de literatur[: debutul s[u se leag[ de un „Jurnal de bord“, de ]nsemn[ri sumare. Ceea ce e mai consistent ]n literatura lui Jean Bart nu e, de altfel, latura „social[“ =i „etic[“, ci sunt dou[ povestiri de dragoste trecut[, s[m[n[torist, prin nostalgia amintirii („Prin\esa Bibi\a“, „Dup[ dou[zeci de ani“). Cu o suprafa\[ at`t de unit[ =i cu o inven\ie at`t de limitat[, literatura scriitorului respir[ onestitate, cuviin\[, proprietate, respectabilitate; lipsa unor calit[\i excesive se tope=te ]n armonia decent[ a oamenilor bine crescu\i, a c[ror conversa\ie =i purtare odihnesc prin eliminarea riscului neprev[zutului. Ea s-a ]n[l\at chiar la demnitatea unui roman bine compus, ]n care Sulina, cu via\a ei cosmopolit[, ia propor\iile unui Europolis (1933). E. LOVINESCU: „Jean Bart“, ]n „Istoria literaturii rom`ne con- temporane“. 1900—1937 (Compendiu), Bucure=ti, Editura Socec, 1937, p. 204—205; reprodus ]n „Scrieri“, vol. 6, Bucure=ti, Editura Minerva, 1975, p. 193—194.

Adev[rata originalitate a u=oarelor ]nsemn[ri din „Jurnalul de bord“ al lui Jean Bart (Eugeniu P. Botez) este de a divulga ]ntr-o oper[ literar[ terminologia marin[reasc[ cu acea gra\ioas[ savoare erudit[ ce aminte=te „Nautica“ lui Baldi. Afl[m de aci c[ pe punte r[sun[ sifliile, c[ lan\ul ancorei se trage prin nar[, r[sucit pe cabestan, care e ]nv`rtit prin manele. Vasul are o prova, un babord, un tribord, o pupa. C`nd v`ntul sufl[ din travers, comandantul strig[ „gata de volta-n v`nt“. Oamenii se urc[ ]n arborad[, un marinar st[ ]n gabie. Ofi\erul de cart strig[ capul la compas cu ochii la linia de credin\[. Vasele cu p`nz[ au sarturi, zbur[tori, vergi,

430 Referin\e istorico-literare o rand[, o salamastr[, o r`ndunic[, o vela-straiului, o crucet[, un bompres. Marinarii ung carena b[rcilor =i spal[ puntea cu ap[ din ghiordele. La pic sunt lumini albe, farurile au eclat. Ordinele sun[: vira... lunga... vira; bun cart ]nainte! bun cart ]napoi!... bun cart peste tot!... banda tribord...; funda. Nuvelele, mai degrab[ ni=te amintiri, foarte u=or rectificate, sunt ale unui scriitor sentimental, care arat[ pretutindeni simpatie pentru s[lb[ticiuni (oameni =i animale), ]n acord cu M. Sadoveanu =i cu to\i prozatorii epocii. Ca o culme de rezisten\[ la civiliza\ie se poate cita cazul lipovenilor din Delt[ care vor s[ emigreze ]n Siberia de r[ul legilor: „Nu mai putem tr[i aci, sunt prea multe legi. Nu mai e chip de stat din pricina legilor“. Ironia fa\[ de inutila complica\ie a vie\ii civile, o strecoar[ autorul ]n istorii al c[ror agent epic este formalismul excesiv. O ciread[ de bovine urmeaz[ s[ fie ]mbarcat[ pentru Malta. Vame=ul cere taxa de cheiaj, m[sur`nd riguros locul ocupat de vite =i nu admite niciun fel de murd[rie, lucru imposibil, observat cu bl`nde\e de unul din v[cari. £...¤ }nainte de ]mbarcare, o vac[ fat[ un vi\el. De unde conflict cu autorit[\ile vamale, care pretind c[ vi\elul nu poate fi transportat, nefiind prev[zut ]n permisul de export. Dup[ lung[ tensiune, nou-n[scutul e abandonat pe chei =i vaca, rezistent[, luat[ pe sus cu macaraua. }ns[ ]n zadar, c[ci sare ]n ap[ =i se ]ntoarce la vi\el. £...¤ Un vas rom`n sufer[ mari dificult[\i la Liverpool, din cauz[ c[ a adus pe bord un c`ine. Animalele vii nu pot debarca ]n Anglia. Vasul e \inut ]n carantin[, inspectat de autorit[\i, totul spre a se evita corcirea rasei canine britanice =i suferin\a ei prin turbare. +i pe c`nd marinarii =i cu bietul c`ine se chinuie din cauza pedanteriei legale, o misionar[ a Societ[\ii de protec\ie a animalelor ]mparte echipajului bro=uri de propagand[ ]n favoarea ocrotirii c`inilor („fra\ii no=tri minori“) iar un cimitir canin face o ofert[ de ]nmorm`ntare pentru cel „mai fidel tovar[= al omului“. Ni=te veterani de la 1877 sunt ]mpropriet[ri\i ]n Dobrogea. C`nd, dup[ ce =i-au desf[cut toate bunurile din satul lor natal, se ]nf[\i=eaz[ la locul de colonizare, li se arat[ c[ nu sunt trecu\i pe list[. F[r[ niciun ban, oamenii vor s[ se ]ntoarc[ acas[, dar nu li se dau bilete de tren, fiindc[ Statul ]ncurajeaz[ colonizarea, nu emigrarea. Oamenii mor de foame, ]ncurca\i de autorit[\i, =i un profesor cons[tean al lor, umbla cu o list[ de subscrip\ie prin ora=. Lumea refuz[ s[ subscrie sub cuv`nt c[ „nu moare nimeni de foame ]n \ara rom`neasc[“. Unui \[ran autorit[\ile comunale ]i fac, din r[zbunare, act de deces. C`nd omul se ]nf[\i=eaz[ s[-=i pl[teasc[ d[rile e dat pe u=[ afar[, ca mort, =i fiindc[ d[rile r[m`n nepl[tite, averea e scoas[ ]n v`nzare. Cutare

431 Jean Bart func\ionar se convinge c[ omul e viu, dar nu-l poate crede av`nd la dosar „acte ]n regul[ c[ omul e mort, f[r[ mo=tenitori“. |[ranul face apel la justi\ie, pierde mereu procesele, =i ]nfuriat ]njur[ tribunalul. Atunci, de=i decedat, e os`ndit la ]nchisoare, dup[ care ]nt`mplare, pu\in scr`ntit, r[m`ne cu obiceiul inofensiv de a v`r] capul pe u=a tribunalului =i a striga: huideo! ho! cu privile la imaginea Justi\iei legate la ochi. Jean Bart este ]n bun[ m[sur[ un amator, con=tient de acest lucru, ]n ]n\elesul c[ scrie din pl[cere =i pe apucate, f[r[ ideal artistic formulat, f[r[ a putea ]nsu=i defini fiorul =i forma la care \inte=te. Arta „trebuie s[ te captiveze, s[ te r[peasc[“ iar emo\ia estetic[ se cuvine s[ fie turnat[ „]n forme clare“. Naratorul poveste=te =i descrie spontan, cu prea pu\in[ aten\ie asupra detaliilor. }n vorbirea unui \igan b[tr`n apar deodat[ expresii culte („c[ avea tot interesul boeru ca s[ tragem greu la c`ntar... nu-i vindea cu c`ntarul ci ]i pl[tea aparte dup[ me=te=ugul lor“) ignor`ndu- se acea sfor\are inventiv[ ce face arta unui Sadoveanu. Descrip\ia, suficient[, evoc[ emo\ia originar[ dar st[ suspendat[ ]ntre o nobil[ platitudine =i b[nuiala unei viziuni personale: „Cu greu, ]not`nd prin vegeta\ia nebun[, ie=ir[m la lumin[, de unde puteam, ]n libertate =i de la ]n[l\ime, s[ contempl[m splendida panoram[ a Gibraltarului. }n vale, subt noi, la piciorul st`ncii, apar ca ni=te juc[rii casele albe sclipind prin valurile de verdea\[ p[tat[ de poleiala livezilor de portocali, de rodii =i naramze. Pe coasta ]nclinat[, din verdele argintiu al m[slinilor, regii plantelor, palmierii svel\i =i nobili, ]=i arat[ penajele ]nalte; iar piramidele chiparo=ilor se v[d ]n=irate ca ni=te candelabre antice pe aleile curate, spre m[rea\a catedral[ care domin[ micul ora= cosmopolit“. Aceste deficien\e artistice sunt compensate prin naturale\a discursului =i un anume farmec personal. G. C{LINESCU: „Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent“, Bucure=ti, Funda\ia Regal[ pentru Literatur[ =i Art[, 1941, p. 597—598.

Puncte de vedere poporaniste au formulat direct, ]n anumite scrieri ale lor, mai ales unii dintre prozatorii ce au apar\inut dup[ 1906 ]n ]ntregime sau aproape ]n ]ntregime „Vie\ii române=ti“: Jean Bart, Spiridon Popescu, I. I. Mironescu =i, fire=te, C. Stere, care =i-a publicat ]ns[ cele opt volume din romanul ciclic neîncheiat ]n preajma revolu\iei târziu, dup[ 1930. }n nuvela sa „Datorii uitate“, Jean Bart a ]ncercat s[ ilustreze literar ideea poporanist[ de datorie formulat[ de Stere, ]n „Evenimentul literar“, =i de Ibr[ileanu, ]n „Curentul nou“. O ]mprejurare ]l oblig[ pe eroul nuvelei, profesorul br[ilean Petre Corbu, s[-=i aduc[-aminte c[ 432 Referin\e istorico-literare datoreaz[ ceva \[r[nimii n[p[stuite, oferindu-i implicit posibilitatea de a- =i pl[ti o p[rticic[ din datorii. Pe str[zile ora=ului, el ]ntâlne=te cons[tenii veni\i tocmai din nordul Moldovei, ]n speran\a c[ vor primi, a=a cum li se promisese, p[mânt ]n Dobrogea. Nu numai c[ nu primesc nimic, dar li se refuz[ orice ]nlesniri ]n vederea ]napoierii acas[, =i iat[-i, astfel, fl[mânzi =i am[râ\i, r[t[cind ]ntr-un ora= necunoscut. Sim\indu-se, ]n numele „p[turii culte“, vinovat pentru lipsa de considera\ie cu care sunt trata\i \[ranii, Petre Corbu, dup[ ]ncerc[ri infructuoase de a aduna bani printr-o subscrip\ie public[, sacrific[ micile economii ale familiei, cu care va cump[ra cons[tenilor bilete de tren. Frumos gest, nimic de zis, dar el denun\[ un mod cu totul ]ngust =i de ajuns de comod — un mod mic-burghez, sentimental — de ]n\elegere a „datoriei“ fa\[ de popor. E de remarcat ]ns[, ]n nuvel[, realismul cu care este descris[ indolen\a tembel[ a lumii burgheze din ora=ul ]n care se petrece ac\iunea, insensibilitatea ei la durerile celor mici, ne=tiu\i. £...¤ Inspirate din lumea porturilor, a târgurilor =i satelor, c[r\ile lui Jean Bart, ]ndatorate ]n unele pagini influen\ei poporaniste, con\in numeroase elemente de critic[ social[. Sunt biciuite birocra\ia, corup\ia, abuzurile, nedrept[\ile protejate de regimurile din trecut, goana dup[ avere, ]mpilarea celor s[raci. „O protestare postum[“, bun[oar[, este o schi\[ ]n care se poveste=te cum unui \[ran plecat din comun[ i se ]ntocme=te din r[zbunare de c[tre notar =i perceptor un act de deces, ]ntors la ale sale, omul se pomene=te c[ p[mântul ]i este ]nglodat ]n datorii, deoarece nu pl[tise impozitul. Vrea s[-l pl[teasc[, dar nu se poate, ]ntrucât este socotit mort. P[mântul este vândut pentru neplata d[rilor. „Umbl[ prin judec[\i ani ]ntregi, ajunge la sap[ de lemn =i se face v[car. Aceste ]nfrângeri ]i rup echilibrul psihic =i ]n fiecare zi, la amiaz[, las[ vitele ]n câmp, se duce la tribunal, vâr[ capul pe u=[ =i strig[... Justi\iei: „huideo!... Ho!... Ho!... Chioaro!...“ }n „F[r[ permis de export“ asist[m la o scen[ comic[, petrecut[ pe bordul unui vas: o vac[ dintr-un lot destinat exportului fat[ tocmai ]n momentul ]mbarc[rii. C[pit[nia portului nu permite ]ns[ prezen\a vi\elului pe vapor, pentru c[ nu exist[ permis de export decât pentru vac[. Vi\elul este dat jos, dar ]n aceea=i clip[ sare =i vaca. De aci, alte situa\ii hazlii, ce acuz[ miopia birocratic[ a slujba=ilor de pretutindeni. „Cafeaua =efului“ trimite o s[geat[ ]mpotriva venalit[\ii unor func\ionari. Povestitorul nu poate scoate de la vam[ un pachet cu c[r\i trimis din str[in[tate; =eful v[mii ]l amân[ ]n fiecare zi pentru ziua urm[toare. Abia dup[ mult[ pierdere de timp afl[ povestitorul c[, pentru a putea primi pachetul, trebuie s[ a=eze lâng[ o cea=c[ de cafea, aflat[ pe masa =efului, câteva monede. Dumitru MICU: „}nceput de secol“. 1906—1916. „Curente =i scrii- tori“, Bucure=ti, Editura Minerva, 1970, p. 97—98, 387—388.

433 Jean Bart

}nsemn[rile de bord din tinere\e fixeaz[ ]ntr-un limbaj sobru contururi ]n mi=care, f[r[ capacitatea descriptiv[ a lui Pierre Loti sau a unui Pierre Mac Orlan. „Întreaga coast[ a Anatoliei apare sc[ldat[ de valurile m[rii, ]n lumina trandafirie a dimine\ii. Te minuneaz[ frumuse\ea coastei, a=a de variat[, ca o dantel[ m[iastr[, lucrat[ de o mân[ dibace“. Revenind din croazier[, marinarii rev[d Constan\a ]ntr-o dispozi\ie liric[ : „Soarele apune, uit`ndu-se ]napoi spre portul ce r[mâne mai lucitor =i mândru sub razele din urm[ — a=a cum ]l vis[m s-ajung[ ]n viitor“... Succinte referin\e mitologice =i istorice alterneaz[ cu impresii despre Rodos =i Kairmno, saturate de soare. Schi\ele marine, ]n completarea „Jurnalului de bord“, nu mai au lumina intens[ a sudului; matelo\i, pescari, hamali sînt ]n lupt[ cu rapacitatea patronilor. Nuvela „Datorii uitate“, ap[rut[ ]n „Via\a româneasc[“ (1908), — schem[ redus[ a unui „roman complet“, nerealizat — ridic[ ]n spirit poporanist problema datoriilor morale contractate de intelectuali. Sprijinit material de un colonel provenit din \[rani, Petre Corbu, de aceea=i origine, a f[cut studii universitare ajungând profesor de istorie la Br[ila. „Nu se t`ra, dar nici nu ]ncerca s[ zboare“. }n biografia liniar[ a lui Corbu intervine o mic[ zguduire ]n momentul ]n care ]ntâlne=te ]n port cons[teni din Cuz[ni, ]ntor=i din Dobrogea, unde inten\ionau s[ se fixeze. Omi=i din listele de ]mpropriet[rire, f[r[ posibilit[\i de plecare spre vetrele p[r[site, ]n Moldova, — la vederea lor sentimentul de datorie etic[, aproape uitat, erupe. Tentativa de a ob\ine pentru s[rmani transportul gratuit pe calea ferat[ nu d[ rezultate. Disperat, Corbu retrage ]n acest scop banii pu=i la p[strare ]n numele fiului s[u, f[c`ndu-=i datoria de con=tiin\[. Teza poporanist[ e demonstrat[. Dincolo de solu\ia filantropic[ a problemei sociale, nuvela implic[ episoade realiste. Simulând respectul legilor, comisarii a=teapt[ mit[. Primarul Nae „unchiul“, supranumit „Bazalt“, s-a ]mbog[\it cu prilejul pav[rii ora=ului. Directorul prefecturii organizeaz[ baluri filantropice, la care doamnele din societate apar ]n pitore=ti costume populare. „La orice ocazie trebuie s[ fim patrio\i“. }n aparen\[ amabil, prefectul Jean Stroescu consider[ afacerea pribegilor prin prisma interesului politic. „Ministerul d[ ordine severe pentru a ]nlesni mutarea ]n Dobrogea, =i eu s[ fac contrariul (...). Ce-ar zice prefectul de Constan\a“... Privind lista de subscrip\ie, rentierul D[nil[ Z[logeanu, „veneratul pre=edinte al societ[\ii pentru protec\ia animalelor“, izbucne=te : „Nu moare nimeni de foame ]n \ara româneasc[... munc[ domnilor! munc[! ]n str[in[tate cum tr[iesc oamenii ?“. Cu excep\ia lui Petre Corbu, celelalte personaje nu au contur. Supraevaluând semnifica\ia nuvelei ]n ansamblu, G. Ibr[ileanu remarca „zugr[virea mediului or[=enesc,

434 Referin\e istorico-literare a egoismului feroce ]n indiferentismul lui total pentru suferin\ele altora“. |[ranii lui Jean Bart nu re\in aten\ia. Un veteran cam taciturn e stimulat cu b[utur[ s[ povesteasc[ ]ntâmpl[ri din 1877 („B[di\a Gâlc[“). Notarul =i perceptorul ]i pun g`nd r[u \[ranului Andrei Peni=oar[. I se dreseaz[ acte de deces. Ca „decedat“, nu i se primesc d[rile =i ]n lips[ de mo=tenitori i se confisc[ p[mântul. Privind statuia justi\iei, legat[ la ochi, omul, cu mintea tulbure, irumpe : „Huideo !... Ho !... Ho !... Chioaro !...“ („O protestare postum[“). Critica militarismului e continuat[ ]n spiritul „Contemporanului“. C[pitanul Chiru ordon[ unui soldat s[ apuce piciorul unui cal n[r[va=. Lovit puternic, omul r[mâne infirm („Iapa c[pitanului“). La „compania de torpile fixe“ de pe Dun[re se produce o explozie, =ase solda\i fiind sfârteca\i. „Domnule c[pitan — zice plutonierul — ]n raportul dumneavoastr[ s[ pune\i numai trei mor\i, c[ a=a am trecut =i eu ]n procesul verbal. Ceilal\i trei se cheam[ c[-i avem deocamdat[ numai lips[ la apel, c[ tot nu s-a g[sit nimic din ei ca s[ putem reconstitui cadavrele“ („Trei dezertori“). }n „Schi\e marine din lumea porturilor“ ]n primul plan trece anecdota. Situa\ii neprev[zute, ]ntre ridicol =i patetic, fac din schi\a „F[r[ permis de export“ o mic[ satir[ antibirocratic[. O suta dou[zeci de vite urmeaz[ s[ fie ]mbarcate de la Constan\a pe un vapor cu destina\ia Malta. Cum o vac[ d[ na=tere unui vi\el, care deci nu figureaz[ ]n „permisul de export“, lucrurile se complic[. Un vame= scrupulos re\ine corpul delict, vaca singur[ fiind urcat[ cu for\a pe vapor. M[sur[ zadarnic[, deoarece, ]n momentul ]ndep[rt[rii de chei, vaca sare ]n valuri, revenind lâng[ vi\el. „Intrarea câinilor ]n Anglia e strict oprit[“, sun[ titlul altei schi\e, vizând rigiditatea func\ionarilor britanici. Pentru c[ un câine, Machi, prip[=it pe un vapor românesc, nu fusese declarat autorit[\ilor portului, vasul e oprit ]n carantin[. }n Anglia, degenerarea raselor de câini trebuie evitat[. Inten\ii de analiz[ a sufletului feminin sunt vizibile ]n dou[ nuvele cu mai mult[ fantezie decât altele. Nefericit[ lâng[ so\ul mai vârstnic, Geta Ulmeanu, dintr-un port dun[rean, se confeseaz[ unui prieten, trimis pe nea=teptate ]n Italia, la specializare maritim[. Scrisorile adresate acestuia sînt dosite de un amic al marinarului, adev[rul fiind dat la iveal[ prea târziu: „Dup[ dou[zeci de ani“ (titlu existent la Al. Dumas). Prolixitatea e mai accentuat[ ]n „Prin\esa Bibi\a“. Constantin CIOPRAGA: „Literatura român[ ]ntre 1900 =i 1918“, Bucure=ti, Editura Junimea, 1970, p. 526—528.

Comandorul de marin[ Eugen P. Botez (1874—1933) se f[cu cunoscut ]n literele române=ti sub numele c[pitanului de vas al lui Ludovic al XIV-lea, Jean Bart (1650—1702). Era fratele mai mare al lui Octav 435 Jean Bart

Botez =i a debutat cu un „Jurnal de bord, schi\e marine =i militare“ ]n 1901, cu note de voiaj pe \[rmul Asiei Mici. Abia ]n 1926 public[ alte note de c[l[torie ]n America („Peste ocean“). Nuvelele sale din volumul „Datorii uitate“ (1916) ilustreaz[ teza poporanist[ a emancip[rii \[ranilor prin devotarea intelectualilor. Un profesor de istorie din Br[ila, Petre Corbu, se ]nduio=eaz[ de soarta \[ranilor moldoveni, omi=i de pe listele de ]mpropriet[rire din Dobrogea, care vor s[ se ]ntoarc[ acas[ =i n-au cu ce. Neob\inând transportul lor gratuit cu trenul, scoate banii pu=i ]n p[strare la banc[ =i achit[ el costul biletelor. Unui \[ran i se fac dificult[\i la plata impozitelor sub motiv c[ e decedat (i se ]ntocme=te un act de deces). E urm[rit totu=i pentru neplata la timp a datoriilor =i i se vinde p[mântul. Ajuns v[car dup[ judec[\i inutile, p[r[se=te zilnic vitele pe câmp, merge la tribunal =i strig[ statuiei justi\iei: „Huideo! Chioaro!“ Excesul de formalit[\i birocratice este obiectivul principal al autorului. Vame=ul nu tolereaz[ pe vas un vi\el nou-n[scut, deoarece nu e prev[zut ]n permisul de export. Coborându-l de pe vapor, vaca sare =i ea ]n valuri. Un câine ]mpiedic[ acostarea unui vas românesc la Liverpool, deoarece nu fusese declarat autorit[\ilor portului care cred c[ animalul poate strica rasa câinilor englezi. Pescarii din delt[ nu mai pot vie\ui de mul\imea legilor („În Delt[“, „Schi\e marine din lumea porturilor“). Nuvela „Prin\esa Bibi\a“ (1923) are subiect de roman. Un Don Juan trimite, ca din partea altui ofi\er de marin[, Radu, zis Solitaru, o scrisoare de dragoste tinerei Bibi\a Garoflide. Când Solitaru dispare, ]necat, Bibi\a crede c[ s-a sinucis pentru ea =i se consacr[ pentru totdeauna amintirii lui. Alexandru PIRU: „Istoria literaturii române“, Bucure=ti, Editura „Grai =i suflet — Cultura Na\ional[“, 1994, p. 157.

Jean Bart las[ pagini unde documentul omenesc este impregnat de lirism discret =i cald[ melancolie, credincios dezideratului exprimat cu franche\e ]ntr-un interviu din 1933: „Ca scriitor realist, f[r[ mult[ fantezie, am ]ncercat s[ redau lucruri v[zute =i tr[ite“. C[l[toria, materializat[ ]n toposul drumului, vertebreaz[ scrierile acestui observator ascu\it =i sentimental totodat[, al c[rui model este, nu ]ntâmpl[tor, marinarul francez Jean Bart. Marea polarizeaz[ aten\ia marinarului =i scriitorului aflat pe „candida nav[ cu pânzele desf[cute“ sau pe transoceanicul modern. De fiecare dat[ ]ns[ bucuria plec[rii este ]nso\it[ de nostalgia \[rmului natal; ochiul ]nregistreaz[ rapid Orientul exotic, de pild[, ca s[ se ]ntoarc[ apoi spre sine ]ntr-o reverie ce prime=te tenta romantic[ ]n deplin[ consonan\[ cu locurile. Trebizonda, Platana, Vona, Samsun, Sinope puncteaz[ primul „Jurnal de bord“ (1901), oferindu-i o 436 Referin\e istorico-literare bogat[ palet[ coloristic[, dar =i senza\ia de „somn greoi =i potolit ]n care zac adâncite toate aceste ora=e asiatice“. }ntre ele, Trebizonda, „imens amfiteatru, se ]nal\[ pe coasta unui munte verde, ]n care vezi ]nfipte casele albe, cu nenum[ratele lor fere=ti ferecate, cu cerdace largi, unele deasupra altora; =i sutele de minarete ale moscheielor, toate ]ntr-o neorânduial[ ciudat[, totul ]n forme curioase =i bizare, ]n culori vii si diferite, p[tate numai de umbra cea de un verde ]nchis a chiparo=ilor =i platanilor“. Amintirea istoriei strecoar[ — ]n deta=area de peisaj — verdictul altui timp fa\[ de imperiul ce-=i tr[ia amurgul. Impresia amplificat[ de istorisirile =i evoc[rile, u=or roman\ate, auzite ]n Arhipelagul grecesc. Edi\ia a doua a „Jurnalului de bord“ (1916) p[streaz[ aceea=i linie de mijloc, ]ntre descrip\ie =i istorie, medita\ia propriu-zis[ fiind substituit[ de acompaniamentul m[rii de miaz[zi. Creta, Rodos, Kalimno ]i dau prilejul schi\[rii tr[s[turilor caracteristice „ale acestei rase de sud: vie, nervoas[, uscat[, geloas[, egoist[, nedisciplinat[ =i expluzibil[ ca o torpil[ de fulmicoton uscat“. Tipologia uman[ re\ine interesul ]n mod treptat, ea se preface ]n document omenesc, fie c[ ne afl[m „}n Gibraltar“ (1923), „}n Delt[...“ (1925), fie „Peste Ocean“ (1926), ultima relatare constituind o adev[rat[ radiografiere a vie\ii americane din primele decenii ale secolului. Mediul industrial e surprins exact („Pittsburg, \ara o\elului“), ca =i drama emigran\ilor r[spândi\i pe ]ntregul spa\iu al Statelor Unite („Emigran\ii“). Era firesc deci ca fic\iunea nuvelistic[ =i, mai târziu, romanesc[ s[ ]ncorporeze „documentele omene=ti“, colorate de umanitarismul socialist al lui B. Via\a militar[ de la 1877 sau de la ]nceputul veacului („Scrisorile tatei“, „O ]nmormântare militar[“, „Amintiri din manevre“ etc.), existen\a deseori tragic[ a pescarilor („R[t[cit“, „Cimitirul maritim“), observarea compasiv[ a necuvânt[- toarelor („+oimul“, „Singur[“), zugr[virea caracterelor bovarice pe fundalul ora=ului portuar („Prin\esa Bibi\a“, „Dup[ dou[zeci de ani“), ]n sfâr=it, problematica \[r[neasc[, a=a cum apare ]n nuvela titular[ din volumul „Datorii uitate“ (1916), completeaz[ tematica prozei sale scurte. Ea comunic[, de altfel, prin tonalitatea general[ =i fondul participativ, cu nuvelele semnate de Br[tescu-Voine=ti sau Gârleanu, aducând, ]n plus, o not[ poporanist[. Astfel, conceput[ ca o schi\[ de roman social, „Datorii uitate“ se centreaz[ pe ideea datoriei intelectualului fa\[ de satul de unde a plecat. Profesorul Corbu folose=te economiile fiului s[u pentru a-i ajuta pe \[ranii din Cuz[ni. Gestul filantropic este motivat lincar, neconving[tor, ]ntr-o epic[ tributar[ schematismului caracterologic. Filtrând elemente din biografia autorului, nuvela intereseaz[ ]ns[ prin realismul cert al unor episoade =i fixarea cadrului epic general. Documentele omene=ti

437 Jean Bart

]ncep s[ se transforme ]n personajele ce vor popula, mai târziu, unicul s[u roman, „Europolis“ (1933), preg[tit ]n acest mod de bruioanele schi\elor marine din „Jurnal de bord“ (1901) sau nuvelelor. Mircea MUTU: „Dic\ionarul scriitorilor români“. A-C, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Bucure=ti, Editura Funda\iei Culturale Române, 1995, p. 200—2001.

Apreciate ]n epoc[, dar =i postum, scrierile lui Jean Bart (Eugeniu Botez) au cunoscut numeroase reedit[ri, autorul lor num[rându-se printre pu\inii scriitori de la ]nceputul secolului al XX-lea a c[ror oper[ n-a fost nici ignorat[, nici contestat[. Doar unele scrieri de c[l[torie au fost trecute temporar ]ntr-un con de umbr[ prin anii 1950—1960, când se alc[tuiau liste cu scrieri cenzurate. Cu toate acestea, scriitorul n-a beneficiat pân[ acum de o monografie. Opiniile, judec[\ile de valoare, ca =i unele contribu\ii biografice r[mân izolate =i fragmentare ]n prefe\ele =i cuvintele introductive la volumele reeditate. Acestora li se adaug[ studiile de istorie literar[, tratate, cursuri universitare, ]ndeosebi cele dedicate primelor decenii ale secolului XX, lucr[ri ]n care scriitorului Jean Bart i se acord[ aten\ie, uneori f[r[ convingere, =i i se rezerv[ un spa\iu destul de restrâns, cel mai adesea când se analizeaz[ literatura de nuan\[ poporanist[, cu toate motivele =i implica\iile ei. }n ampla ac\iune de valorificare a mo=tenirii literare, critica =i istoria literar[ au deopotriv[ menirea de a readuce ]n actualitate opere pe nedrept uitate, de investigare exhaustiv[ a marilor clasici, precum =i de cercetare =i reevaluare a operei unor scriitori controversa\i, atât ]n ceea ce prive=te valoarea operei ca atare, cât =i apartenen\a lor la diverse grup[ri sau curente literare, chiar dac[ scrierile lor, privite ]n ansamblu, nu le confer[ autorilor un loc ]ntre marii clasici. Este cazul comandorului Eugeniu Botez, intrat ]n literatura român[ sub numele de Jean Bart (pseudonim care l-a consacrat). Cu o oper[ literar[ relativ restrâns[, ]ns[ inedit[ ca tematic[ =i orizont („Jurnal de bord. Schi\e marine =i militare“, 1901; „Datorii uitate. Documente omene=ti. Nuvele“, 1916; „Prin\esa Bibi\a“, 1923; „}n Delt[...“, 1925; „Peste ocean. Note dintr-o c[l[torie ]n America de Nord“, 1926; „Schi\e marine din lumea porturilor“, 1928; „}nsemn[ri =i amintiri“, 1928; „Europolis“, £1933¤), scriitorul Jean Bart a atras aten\ia criticii literare ]nc[ de la apari\ia primului volum, asupra operei lui pronun\ându-se apoi G. Ibr[ileanu, Ilarie Chendi, N. Iorga, M. Ralea, Ovid. Densusianu, Mihail Dragomirescu, E. Lovinescu, Pompiliu

438 Referin\e istorico-literare

Constantinescu, G. C[linescu, , Octav Botez, +erban Cioculescu, pentru a nu cita decât nume reprezentative. Un moment important ]n destinul scriitorului — ]ndeosebi al romancierului —, l-a constituit primirea entuziast[ de c[tre G. C[linescu a unicului s[u roman, „Europolis“, când i se recunoa=te incontestabil autenticitatea talentului. O prejudecat[ mai st[ruie ]nc[ ]n interpretarea scrierilor lui Jean Bart. }n cercetarea operei se porne=te de la ]nregimentarea scriitorului ]n mi=carea poporanist[, f[r[ nuan\[rile =i delimit[rile necesare. +i aceasta, datorit[, ]n primul rând, faptului c[ =i-a intitulat una din scrierile sale reprezentative „Datorii uitate“ — titlu similar unuia din motivele fundamentale ale literaturii poporaniste: „datoria intelectualului fa\[ de popor“. Incontestabil, anumite opinii critice privitoare la „scriitorul poporanist“ Jean Bart au g[sit ecou cât de cât, mai ales cele sus\inute prin manualele =colare, cursurile universitare sau edi\iile de larg[ popularizare. Ele nu pot fi ignorate. Ar fi nedrept ]ns[ a le permanentiza sau a le prelua integral, continuând s[ ne oprim fragmentar sau unilateral doar la unele aspecte ale scrierilor lui Jean Bart. }n lucrarea noastr[ am pornit de la opera scriitorului, luat[ ]n ]ntregime, nuvela „Datorii uitate“, ]mpreun[ cu alte câteva scrieri cu motive asem[n[toare, reprezentând doar o sec\iune din ansamblul scrierilor lui Jean Bart. Scrierile acestea subscrise motivului „Datoriilor“, confruntate cu Jurnalul de bord, „Notele de c[l[torie“ =i cu „Europolis“, relev[ tocmai afirmarea autorului, mai ales, ]n acele scrieri ]n care „Datoria“ ]nceteaz[ a mai fi un motiv obsedant, tezist. Este drept, ]ntâlnim =i aici din când ]n când o coloratur[ vag poporanist[ =i chiar s[m[n[torist[, dar aceasta \ine de incident, alta fiind nota dominant[ =i gr[itoare pentru scrisul lui Jean Bart. Jean Bart apar\ine ca forma\ie ]nceputului de secol XX (1900—1918), epoc[ având multe „puncte de sosire“, dar mai ales „de pornire“ pentru marii scriitori care se vor afirma ]n deceniile trei-patru. Numero=i scriitori bat acum la por\ile literaturii, dar ]n mare parte vor r[mâne doar figuran\i, a=a cum din pletora de reviste literare, cele mai multe vor avea o existen\[ efemer[. Dar sunt anii cu cele mai numeroase tendin\e ireconciliabile din literatura român[ privind raportul tradi\ie/inova\ie, „art[ cu tendin\[“/ „art[ pentru art[“ sau referitoare la „specificul na\ional“, la „sincronizarea cu fenomenul estetic european“. }n acest climat literar s-au pl[m[dit cele mai multe scrieri ale lui Jean Bart — fapt de care am \inut seama ]n permanen\[ ]n monografia noastr[. £...¤

439 Jean Bart

UN CREZ ARTISTIC CLASIC +I UMANIST

„... M-au atras totdeauna claritatea, m[sura =i echilibrul stilului clasic...“ Cercetarea cu aten\ie a „m[rturisirilor literare“, a interviurilor, a unor articole =i ]nsemn[ri ne dezv[luie c[ Jean Bart a fost preocupat de problemele literaturii =i artei ]n general. N-a scris ]ns[ un studiu care s[ se ridice — prin informa\ie =i profunzime — la ]n[l\imea eseurilor unor confra\i contemporani. Opiniile lui despre literatur[ =i art[ sunt rezultatul lecturilor, dar reprezint[ mai degrab[ propria-i experien\[ scriitoriceasc[. Nu s-a ridicat la o concep\ie despre art[ propriu-zis[. Opiniile lui ]n materie de art[ literar[ definesc mai mult un crez literar decât o concep\ie artistic[. A fost ]ns[ consecvent cu ceea ce gândea =i credea. Ancorarea artei ]n realitate constituie latura fundamental[ a crezului s[u artistic: o oper[ de art[ trebuie s[ aib[ un mesaj realist =i nu utopic. Scriitorul afirma c[ este ]n afara =colilor =i curentelor literare, cu toate c[, practic — ]n scurtele popasuri ie=ene ce i le ]ng[duia via\a de ofi\er de marin[ —, a frecventat cenaclul „Vie\ii române=ti“ =i a publicat numeroase scrieri ]n revist[, iar pe G. Ibr[ileanu l-a socotit ]ndrum[torul cel mai avizat al vie\ii literare din epoc[. Implicit a acceptat „poporanismul“, dar nu ca ideologie, ci doar ca „atitudine de simpatie fat[ de \[r[nime“. Apreciind scrisul ca o munc[ trudnic[, pentru care trebuie s[ ai r[gazul necesar, Jean Bart regret[ timpul petrecut pe alte t[râmuri str[ine crea\iei literare, pentru c[ — dup[ propria-i m[rturisire —, cele mai intense mul\umiri suflete=ti din via\[ le-a avut de la pu\inul ce a izbutit s[ produc[ ]n arta scrisului. Unul dintre prietenii apropia\i, M. Sevastos, ne m[rturise=te cât de rar =i cât de mig[los elabora scriitorul: „Fiind foarte ocupat, Jean Bart scria numai noaptea =i ]n lunile de vacan\[. Lucra ]ncet, greu, mig[los“. A scris ]ns[ numai când a sim\it c[ are ceva de spus, de comunicat prin arta condeiului. Comb[tând originalitatea cu orice pre\ =i inova\ia formalist[, =i-a fixat drept principii c[l[uzitoare claritatea =i armonia, a=a cum afirm[ ]ntr-un interviu acordat „Adev[rului literar =i artistic“ ]n 1926: „Am oroare de confuzie =i de scrisul nebulos... Emo\ia estetic[ ]mi place s-o g[sesc turnat[ ]n forme clare, simple, ]n propor\ii armonice. Cel ce are o idee limpede ]n minte, tot limpede o va da =i ]n scris. Mi-am f[cut ucenicia pe vremea curentului realist, m-a atras totdeauna claritatea, m[sura =i echilibrul stilului clasic“.

440 Referin\e istorico-literare

Op\iunea scriitorului nu trebuie ]n\eleas[ ]ns[ ca o absolutizare a clasicismului =i nici a tradi\iei, chiar scrisul lui nefiind str[in de elemente ]nnoitoare, ba chiar câ=tigând nu o dat[ o alur[ modern[ ]n pas cu veacul, nu ]ns[ modernist[. De altfel, ]n acela=i interviu, scriitorul \inea s[ men\ioneze c[ ]i plac atât „scriitorii vechi“, cât =i „unii dintre cei mai moderni“, dup[ cum „admira“ pe al\i scriitori, „de=i nu-i pl[ceau“. }n concep\ia lui, un curent literar, o =coal[ nou[ nu se pot impune urmând neap[rat o „mod[“. Moda se demonetizeaz[, nu de pu\ine ori arta, urmând modei, a devenit “pre\ioas[, conven\ional[, scâncitoare, libertin[ sau abracadabrant[“. Vedea ]ns[ ]n „clasicism“ =i ]ndeosebi ]n „clasicismul antic“ modelul de urmat, izvorul de la care arta ]=i ia ]n permanen\[ resursele, tinere\ea ]nnoitoare: „... Numai prin ]ntoarcerea la studiul clasicismului antic s-a ajuns la o ]nnoire a gustului public, la frumos =i la adev[r“. Lucr[ri de istorie literar[ mai noi au subliniat caracterul „clasic“ al scrisului lui Jean Bart. Scriitorul se declara adeptul unei arte care s[ exprime aspira\iile cele mai nobile ale epocii care a generat-o =i s[ fie c[l[uzit[, ]n egal[ m[sur[, de principii etice =i estetice: „}ntotdeauna =i pretutindeni literatura a fost oglinda timpului. }n cadrul crea\iei artistice trebuie s[ se ]mbine ]n chip armonic binele =i frumosul.“ Ca membru corespondent al Academiei Române, i-a revenit misiunea de a face unele rapoarte sau prezent[ri la volume propuse pentru premiere. Parcurgerea lor ne demonstreaz[ gust artistic ]n aprecierea operei confra\ilor, ]ns[ f[r[ implica\ii spre teoretizare. Acela=i lucru ni-l dezv[luie =i pu\inele articole ]n care ]=i exprim[ opinia despre pânzele cu tematic[ marin[reasc[ ale unor pictori ai epocii. }ntr-un profil critic dedicat scriitorului ]n 1920, G. Ibr[ileanu — cu autoritatea-i recunoscut[ — g[sea schi\ele marine „atât de limpezi =i de o perfec\ie cu adev[rat clasic[“ (s. n.). Iar un an mai târziu, ]ntr-un cuprinz[tor articol pe marginea volumului „Datorii uitate“ — prilejuit de cea de a doua edi\ie, rev[zut[ de autor —, Ibr[ileanu revine asupra aceluia=i aspect al operei lui, privit[ ]n ansamblu: „Dar realismul d-lui Jean Bart, prin observa\ia calm[, prin lipsa de acumulare excesiv[ de detalii =i mai cu seam[ prin stil, are un caracter clasic. (Realismul =i clasicismul nu sunt no\iuni contradictorii ca romantismul =i clasicismul.) Prin aceste ]nsu=iri, d. Jean Bart e ]n tradi\ia prozei moldovene=ti dinainte de 1880. Acest caracter clasic este strâns legat de un anumit mediu, de o

441 Jean Bart anumit[ clas[, de o anumit[ via\[, care a dat sufletului acea m[sur[ =i acel echilibru pe care ]l pre\uim la un Negruzzi, Alecsandri, Gane, =i la str[nepotul lor Jean Bart.“

CONSIDERA|II FINALE Lumea scrierilor lui Jean Bart r[mâne o lume aparte, inconfundabil[, de care autorul poate fi mândru, fiind o lume a sa, proprie, neîmprumutat[, nesugerat[ =i neinfluen\at[ de al\i scriitori clasici sau contemporani lui. Este un merit esen\ial pe care =i-l poate dori orice creator de literatur[, originalitatea fiind nota definitorie a adev[ratului scriitor. Autorul s-a oprit de la ]nceput asupra formulei artistice c[reia ]i va r[mâne credincios, considerând-o el ]nsu=i — f[r[ modestie — proprie, original[: „Genul ]n care scriu... nu are nici un model“. }n literatura român[, Jean Bart are o fizionomie aparte — este singurul scriitor care, ]n marea majoritate a scrierilor, a abordat lumea marin[, opera sa fiind, laolalt[, „senin[ =i zbuciumat[ ca =i marea“. Substan\a scrierilor lui Jean Bart — ]n mare m[sur[ =i romanul „Europolis“ — o constituie experien\a direct[ a autorului: „cele v[zute =i tr[ite“. Inven\ia epic[ nu a fost prea darnic[ cu Jean Bart. Ea se dovede=te adesea s[rac[, dac[ nu unilateral[, scriitorul fiind st[pânit de relatare, de povestire. „Evocarea“, „amintirea“ las[ cu greu loc imaginarului. }n majoritatea scrierilor sale a surprins via\a pe nav[ =i lumea ora=elor- porturi. Nu-i r[mâne str[in nici satul, ]ns[ voca\ia lui literar[ nu ]n aceast[ direc\ie =i-a g[sit deplina ei afirmare. Specificul artei sale literare, fraza limpede, simplitatea, precizia =i sobrietatea scrisului au fost relevate magistral de G. C[linescu: „Arta lui Jean Bart este de o fermec[toare simplitate =i de aceea critica va ]ntâmpina dificult[\i serioase ]n a o defini. Nu e nimic decât o ap[ ]ntins[, albastr[, static[ ]n totalitatea ei =i mi=c[toare ]n fiece punct, f[r[ subiecte mari, f[r[ podoabe, plin[ de fine\e ]n percep\ia pe care o traduce sau dimpotriv[ lucioas[ prin stil; acolo unde fenomenul e de obicei ]ntunecat nu e decât un singur element clar, fluid, ca sticla =i ca cerul.“ Fizionomia special[ a Scriitorului era ]nso\it[ de aceea a Omului. Jean Bart era privit ca „om sub\ire“, „cultivat“, „cetit“, „umblat prin multe medii din \ar[ =i str[in[tate“, „occidental“. Contactul cu ideile ]naintate ale timpului, cultura divers[ — era un autodidact, cu o neostoit[ sete de lectur[ =i instruire — fac din scriitor o figur[ aparte ]n breasla literelor române=ti. 442 Referin\e istorico-literare

N-a fost un prozator prolific. Apar\inea acelei genera\ii de scriitori care ]nc[ nu priveau crea\ia literar[ ca o profesiune, ci ca un „oficiu sacru“. N-a d[ruit literaturii decât pu\inele clipe când s-a sim\it ridicat deasupra contingen\elor cotidiene. Restul timpului, a fost un om al datoriei irepro=abile, ]n toate posturile ]ncredin\ate. A tr[it, a muncit, a mers ]n ritmul vremii. Dar cu toate c[ nu a fost un profesionist ]n ale scrisului, Jean Bart se ridic[ deasupra multor scriitori fideli condeiului care =i-au f[cut din scris o profesiune. Incontestabil, ]i revine meritul de a fi „împlinit un gol ]n literatura româneasc[“, a=a cum remarca Liviu Rebreanu —, de a fi fost un deschiz[tor de drumuri. Opera lui dovede=te talent =i sinceritate — condi\ii sine qua non pentru adev[ratul artist. Jean Bart s-a dovedit a fi, ]n opera sa, un creator de via\[ autentic[, ]n spiritul realismului, subscriind ]ns[ plenar esteticii clasice. Cu toate c[ majoritatea scrierilor lui Jean Bart au v[zut lumina tiparului dup[ primul r[zboi mondial (=ase volume, ]ntre care =i romanul Europolis), scriitorul apar\ine ca forma\ie epocii literare de la ]nceputul secolului al XX-lea. Ilustrative ]n acest sens ni se par cele afirmate de Demostene Botez pe marginea volumului „Schi\e marine din lumea porturilor“ (1928): „Volumul d-lui Jean Bart aduce o atmosfer[ de proz[ «de dinainte de r[zboi». Nuvela sa e scris[ ca-n timpurile bune. Parc[ ai ]ntâlni un prieten pe care-l reg[se=ti, a=a cum ]l =tiai, cu chipul =i cu sentimentele sale nealterate de vremi.“ }n anii ]n care ]=i fac apari\ia primele volume ale lui Jean Bart, proza româneasc[ =i-a ]mbog[\it sim\itor aria tematic[: acum se afirm[ ]n literatur[ M. Sadoveanu, I. Agârbiceanu, Gala Galaction, C. Hoga=, urma\i ]ndeaproape de I. Al. Br[tescu-Voine=ti, Emil Gârleanu, I. A. Bassarabescu. Tot acum ]=i fac apari\ia prozatorii I. I. Mironescu, C. Sandu Aldea, Spiridon Popescu, I. C. Vissarion, V. Demetrius, N. N. Beldiceanu, Al. Cazaban, Ioan Adam, N. Dun[reanu, lon Dragoslav, Ion Gorun. }n ciuda faptului c[, la debut, critica literar[ ]i asociase numele de acela al lui I. Al. Br[tescu-Voine=ti =i chiar de M. Sadoveanu, locul lui Jean Bart este ]n grupa de mijloc a acestor prozatori, loc spre care ]l ]ndrituie=te crea\ia sa literar[ privit[ ]n realiz[rile ei majore. Prozele lui Jean Bart — raportate la ansamblul prozei române=ti — nu constituie o oper[ de prim-plan: operele mari nu se pot crea „pe apucate, ]n orele libere“, cum m[rturisea cu regret scriitorul ]nsu=i. Om al datoriei, =i ]n primul rând al datoriei militare, i-a lipsit comandorului Eugeniu Botez acea „d[ruire trup =i suflet pentru scris“, care ar fi putut

443 Jean Bart fructifica, ]n opere cu mult mai prestigioase, ]ntreaga experien\[ de via\[ a marinarului =i c[l[torului, ]nzestrat ]n primul rând cu darul observa\iei sociale. Jean Bart r[mâne ]ns[ un nume important pentru proza noastr[, r[mâne scriitorul autentic =i original, care a cultivat pentru prima dat[ ]n literatura român[ jurnalul de bord =i schi\a marin[ — acestea fiind pentru totdeauna legate de numele lui —, iar prin „Europolis“, care i-a ]ncoronat opera, ne-a d[ruit primul =i cel mai realizat roman al unui port românesc. Aducând ]n proza român[ „candida nav[ cu pânzele desf[cute“, o dat[ cu terminologia marin[reasc[, abordat[ pentru prima dat[ ]ntr- o oper[ literar[, Jean Bart a ]ncet[\enit la noi literatura vie\ii maritime =i fluviale, a portului =i a largului marin. Constantin MOHANU: „Jean Bart (Eugeniu Botez), Via\a =i opera“, Editura Biblioteca Bucure=tilor, 2001, p. 3—4; 326—330.

444 Jurnal de bord

CUPRINS

Tabel cronologic ...... 7

JURNAL DE BORD

JURNALUL DE BORD AL LUI JEAN BART ...... 16 Sulina, 1 august ...... 16 Pe mare, 2 august ...... 19 Pe mare, 4 august ...... 24 Pe mare, 5 august ...... 26 Pe mare, 6 august ...... 31 Trebizonda, 7 august ...... 37 Trebizonda, 8 august ...... 41 Platana, 8 august ...... 45 Vona, 11 august ...... 50 Samsun, 16 angust ...... 56 Sinope, 26 august ...... 61 Pe mare, 29 august ...... 68

SCHI|E MARINE ...... 70 Moartea pilotului ...... 70 R[t[cit ...... 74 +oimul ...... 79 Singur[ ...... 82 Dup[ furtun[ ...... 84 Cimitirul maritim ...... 87

DIN AL DOILEA „JURNAL DE BORD“ ...... 91 }nt`lniri ]n Arhipelag ...... 91 }n Creta ...... 102 De la Rodos la Kalimno ...... 117

445 Jean Bart

DATORII UITATE

Datorii uitate ...... 130 }n cu=ca leului ...... 184 B[di\a G`lc[ ...... 192 Dup[ dou[zeci de ani ...... 198

PRIN|ESA BIBI|A Prin\esa Bibi\a ...... 222 }ntr-o s`mb[t[ ...... 239

}N GIBRALTAR. Dintr-un jurnal de bord ...... 245 Privind scoar\a p[m`ntului ...... 245 }n vegeta\ia nebun[ ...... 248 O mic[ republic[ sub protec\ia marii puteri britanice ...... 251 }ntre Albion =i Andaluzia ...... 254

}N DELT{... R[t[cind prin Delt[ ...... 260 Cafeaua =efului ...... 274 Raiul-Lupilor ...... 280 O protestare postum[ ...... 286 Prima dat[ ...... 290

PESTE OCEAN Note dintr-o c[l[torie ]n America de Nord (Fragmente) La Niagara ...... 298 MinciuniIe lui Chateaubriand =i literatura american[ ...... 302 Pe Mississippi ...... 307 }ntre Atlantic =i Pacific ...... 312 Aur ...... 317 }ntre rom`ni ...... 321

YELLOWSTONE ...... 327 |ara minunilor ...... 327 Izvoarele fierbin\i de la Mamut ...... 328 Lacul castorilor ...... 331 }n bazinul gheizerelor ...... 335 446 Jurnal de bord

Gigantul str[nut[ ...... 337 }n fa\a ur=ilor negri ...... 338 Pe lacul Yellowstone ...... 340 Pieile-Ro=ii ...... 344

SCHI|E MARINE DIN LUMEA PORTURILOR

F[r[ permis de export ...... 350 Trei dezertori ...... 360 Escadra intr[ ]n port ...... 367 Intrarea c`inilor ]n Anglia este strict oprit[ ...... 376

CARTEA DUN{RII (Fragment) Introducere ...... 400

Glosar ...... 405

Referin\e istorico-literare ...... 415

447 Jean Bart

În atenþia librarilor ºi vânzãtorilor cu amãnuntul: Contravaloarea timbrului literar se depune în contul Uniunii Scriitorilor din România nr. 2511.1-171.1/ROL, deschis la B.C.R., Filiala sector 1, Bucureºti 448