Bucurestiul Literar Si Artistic Nr 8 2014.Pmd

Revistã fondatã la 1 octombrie 2011 de Coman ªova ºi Florentin Popescu Apare lunar Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 www.bucurestiul-literar.ro Aron Cotrus, O, cum aº vrea!... O, cum aº vrea, patria mea, sã fiu o aripã de foc din veºnicia ta! ... sã mã-nalþ în vãzduh numai ochi, numai duh, cu mii de priviri sã pândesc Neculai Gh. Iorga - Mãnãstirea Dervent hotarul românesc ...

Editorial s-oblicesc: Vacanþele scriitorilor ºi artiºtilor cine te pândeºte, tâlhãreºte; Chiar acum câteva ore mi-a telefonat Corneliu Leu (cu care am pus la cale elaborarea cine stã gata, cu foamea de lup unei cãrþi de convorbiri) sã mã întrebe: Prietene, ce planuri ai pentru vacanþã? Când sã-þi împlânte, pe furiº, în trup, putem continua lucrul?. Mai sus amintitul telefon m-a fãcut sã mã gândesc la vacanþele confraþilor mei din miloane de cuþite Capitalã ºi nu numai din Capitalã. Ce au fost vacanþele de altãdatã ºi ce sunt cele de ºi baionete otrãvite!!! ... azi? Nu mã întorc prea mult în timp, ca sã evoc zilele de varã din epoca interbelicã, de pildã (când scriitorii ºi pictorii se duceau la Balcic, unde un primar demn de toatã ca-ntr-un imens cânt-cutcurig, recunoºtinþa noastrã, pe nume Octavian Moºescu, le oferea acolo - atenþie! gratuit! aº vrea sã-þi strig chiar ºi terenuri pe care sã-ºi ridice vile ºi case de vacanþã), ci vin cu gândul mult mai primejdiile ce-n umbrã cresc ºi se coc, aproape , la zile pe care le-am trãit personal, pentru care pot aduce mãrturie, riscând chiar sã fiu acuzat de nostalgie dupã vremurile duse. ºi mersul oºtilor de-otrãvuri ºi foc Aºadar, înainte de 1990 (ca sã nu mai spun de anii care au premers acestui reper al ce, într-o zi, s-or ridica, cu furie-mpotriva ta ... istoriei noastre contemporane), scriitorii ºi artiºtii în general se bucurau de o tu-þi laºi inima sã uite, sã zburde, binemeritatã preþuire din partea autoritãþilor. La Sinaia, la Neptun, la Valea Vinului, o iar cãpeteniile-þi scârnave, surde, vreme ºi la Cãlimãneºti, existau niºte vile care aparþineau Uniunii Scriitorilor ºi ale Ministerului Culturii, unde creatorii aveau acces contra unei sume pe care fiecare îþi furã de pe trup, cu lãcomie neghioabã, scriitor, pictor sau compozitor ori muzicolog ºi-o putea permite (fãrã a se înþelege de podoabã dupã podoabã ... aici cã mânuitorii cuvântului, ai daltei sau baghetei dirijorale ar fi fost niºte privilegiaþi ai regimului). Existau pe atunci e vorba, desigur de perioada de dinainte de 1990 ºi fonduri de O, patria mea, n-ai tu ajutorare a creatorilor, grijã pentru viaþa ºi condiþia lor ºi preocupãri pentru a le nici acu: asigura cât de cât un trai decent. Adicã sã nu-i lase în plata Domnului ºi-n voia temniþi ºi gloanþe ºi ºtreanguri destule, destinului. Cã nu toþi rãspundeau aºteptãrilor autoritãþilor ºi nu dãdeau opere fundamentale (cãrþi, tablouri ºi compoziþii muzicale antologice) era cu totul altceva. pentru cãpeteniile-þi strâmbe, nesãtule, Dar exista o atenþie, o grijã, o privire cãtre ºi pentru ei. ce te calcã-n picioare ca pe-o otreapã Dar astãzi? Astãzi conducãtorilor ºi mai marilor þãrii nici cã le pasã de culturã ºi ºi-ncetul cu-ncetul groapa þi-o sapã?! ... toate staþiunile, altãdatã rezervate lor, cu excepþia casei de la Neptun, construitã pe banii Uniunii Scriitorilor ºi sub directa oblãduire a lui Zaharia Stancu, preºedintele ajuns legendar pentru binefacerile pe care le-a adus obºtii condeierilor au dispãrut (nu fizic, ci numai din nomenclatorul reºedinþelor de vacanþã al Uniunii Scriitorilor), clãdirile de acolo fiind retrocedate foºtilor proprietari, dupã lege, fãrã ca vreun responsabil din viaþa culturalã sã se implice în gãsirea unor soluþii alternative pentru În celelalte pagini: asigurarea cât de cât a vacanþei creatorilor. Dacã are pãrinþi sau alte rude la þarã scriitorul de azi se duce la ei, dar nu prea mult, poate doar pentru câteva zile, spre a nu le cãdea acelora, sãraci ºi ei, pe cap. Dacã au Ion Andreiþã- 75 (2) un prieten în provincie, aºijderea, merg în vizite scurte la el sau într-un caz mai fericit dau o fugã, tot aºa, o zi-douã, la mare sau la munte, fiindcã buzunarul le e din Seniorii literaturii noastre: C. D. Zeletin (4) ce în ce, mai gol. Puþini sunt aceia cu dare de mânã care au casa ori vila lor la munte sau la mare ori îºi pot cumpãra un sejur de o sãptãmânã sau zece zile pe litoralul Prozã de Ovidiu Dunãreanu (6) românesc, pe cel bulgãresc ori într-o þarã din apropiere. Ion Minulescu - 75 de ani de la moarte (7) Cei mai mulþi dintre bucureºteni, cel puþin! rãmân acasã, vacanþa lor consumându-se în apartamentul ºi pe balconul de la etajul X al unui bloc dintr-un Lecturi lejere, lecturiu de vacanþã (10-11) cartier oarecare. În cel mai fericit caz, în ziua în care îºi primesc salariul (dacã sunt angajaþi undeva) Titus Vîjeu: Nobel Prise 1909 - Selma Lagerlöf (12) sau pensia îºi permit sã meargã la Boema 33", un local de lângã Piaþa Romanã, spre a se întâlni acolo, în preajma a cel mult douã-trei sticle de bere (preþurile îi obligã la Candid Stoica: Un spectacol violent (16) asta!) cu alþi colegi, spre a plânge unii pe umerii altora despre ºi din cauza condiþiei Dunãrea ºi Dobrogea Creºtinã, lor sociale. Visãtori incurabili, ei par veniþi dintr-o altã lume ºi-ºi închipuie cã dacã au reuºit (doar ei ºtiu cu câte eforturi!) sã-ºi tipãreascã o biatã plachetã de versuri rup Tabãrã Internaþionalã de Creaþie, ed. IX-a, 2014, inima târgului. Nici criticii nu mai sunt, nu mai gândesc ca altãdatã. Cei de azi sunt afiliaþi unor Mãnãstirea Dervent (17) reviste ºi grupuri de interese ºi dacã nu eºti de-al lor, adio, nici nu te bagã în seamã. Vacanþele scriitorilor: motiv de tristeþe ºi de nostalgie pentru vremurile de altãdatã; Dan Anghelescu: Despre receptarea în muzicã (17) prilej de noi proiecte pânã la toamna care poate sau nu poate veni cu bucurii ºi împliniri, editoriale sau de altã naturã... Bucureºtiul literarFlorentin ºi Popescuartistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 2 AGENDÃ CULTURALÃ Ion Andreiþã 75 Cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani poetul, Autografe prozatorul ºi publicistul Ion Andreiþã, colaborator de bazã al revistei noastre, ºi-a fãcut sieºi (ºi ne-a fãcut ºi nouã, cititorii ºi prietenii lui) o nouã bucurie: a publicat în premierã un volum, Mãtura de pelin (Editura eLiteratura, 2014). Noua carte care îi poartã semnãtura este o premierã în Silvia Cinca bibliografia lui Ion Andreiþã, nefiind nici de poezie, nici de prozã ºi nici de publicisticã, ci de amintiri din Magia vieþii viaþa personalã. (Editura Semne, Bucureºti, 2014) Pe traseul unei biografii încãrcatã de evenimente, nu totdeauna frumoase ºi fericite, cititorul cãrþii poate afla - într-o scriere originalã, alertã ºi nelipsitã de optimism, dar ºi de umor - întâmplãri ºi fapte trãite de scriitor începând cu anii copilãriei într-un sat din jud. Slatina, continuând cu studiile liceale din reºedinþa judeþului, apoi cu cele universitare din Capitalã, dupã care sunt rememoraþi anii care le-au urmat: de gazetãrie, cu fel de fel de experienþe. Pe scurt, o viaþã relatatã pe toate palierele ei sincer, necontrafãcut, cursiv, într-un stil care-i este caracteristic ºi reuºeºte sã atragã cititorul aidoma paginilor unui roman. . Lansarea cãrþii a avut loc la Centrul Cultural al Primãriei Sectorului 2 din Bucureºti, în ziua de 24 iulie a.c. în prezenþa unui public numeros, alcãtuit din prieteni, foºti ºi actuali colegi ai autorului, despre unii dintre ei Ion Andreiþã scriind cu cãldurã în volum. Noul op., de multiplu interes, a fost prezentat de Nicolae Dan Fruntelatã, Florentin Popescu, Prof. Univ. Dr. Ion Dodu Bãlan, Emil Lungeanu, Ioan Barbu, Prof. Dr. Dumitru Constantin-Dulcan, Geo Stroe, Vasile Poenaru (editorul) ºi Geo Cãlugãru. Alegerea în viaþã are pentru mine un singur sens. Unul La scurta agapã care a urmat lansãrii participanþii i-au fãcut scriitorului urãri de sãnãtate ºi de viaþã lungã. ascendent, de bucurie ºi creaþie. Îndemnul prin magia Ne alãturãm ºi noi publicului prezent la manifestare ºi îi dorim colaboratorului nostru aceeaºi tinereþe ºi acelaºi vieþii este: îmbrãþiºeazã binele ca singurul tãu drum. condei inspirat de pânã acum ºi în viitor. (F.P.) Luptã pentru succes, pentru ceea ce reprezintã frumosul, primeºte ºi oferã iubirea. PODUL DE REVISTE - o posibilã siglã Dupã ce revistele Literatura ºi Arta din Chiºinãu (prin Nicolae Dabija) ºi Curtea de la Argeº (prin Gheorghe Pãun) au avut iniþiativa construirii unui pod reviste, idee la care au aderat Serghei Esenin ulterior ºi Bucureºtiul literar ºi artistic (redactor ºef Florentin Dor de Rusia Popescu), Lumina (Pancevo, Serbia) ºi Gând românesc (Alba Iulia, redactor ºef Virgil ªerbu Cisteianu), iatã cã în nr. pe iunie (traducere de Adrian Bucurescu) 2014 al publicaþiei din oraºul Marii Uniri se propune si o siglã (Editura SINGUR, Bucureºti, 2014) (în imaginea alãturatã). Este vorba de un pod imaginar peste Prut, Nistru ºi Dunãre. Pe pilonii lui sunt înscrise numele publicaþiilor amintite, iar la capetele sale fluturã tricolorul romanesc ºi drapelul Uniunii Europene. Evident, podul va avea în viitor mult mai mulþi piloni (unul din ei revenind revistei Gând românesc . Deocamdatã revista din Alba Iulia - firesc, din orgolii proprii - ºi-a înscris numele pe cerul albastru de deasupra podului. Fãrã îndoialã, asupra siglei se poate reveni, dupã cum sunt de aºteptat ºi alte idei grafice în acest sens. (F.P.) Istorie literarã în imagini

Serghei Esenin este cel mai mare poet rus modern, în el întrupându-se perfect duhul poporului sãu. Opera lui este un tezaur de metafore, ºi, dincolo de imperfecþiunile oricãror traduceri, geniul poetului a rãzbãtut deseori ºi în româneºte.

I.C. ªtefan: Suflet de argeºean (Arefeana, Bucureºti, 2014) Gala Galaction, Mihai Codreanu, George Topârceanu, Panait Istrati ºi Mihail Sadoveanu Zaharia Stancu, Ion Brad, Titus Popovici, Ion Dodu Bãlan, Marin Sorescu

Cartea aceasta reprezintã întoarcerea mea efectivã cãtre meleagurile natale, dorinþa de a rãmâne în memoria urmaºilor noºtri ca un om de culturã care la preþuit.

Eugen Barbu la masa de lucru Marian Popa, Marin Mincu, Ion Dodu Bãlan ºi Mihai Negulescu în anii 60-70 Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 ANIVERSÃRI, COMEMORÃRI 3 150 de ani de învãþãmânt artistic românesc Între 5-6 mai a.c., a avut loc, în Aula Academiei încã potrivitã pentru reformã. etapã importantã ºi romanticã din istoria ªcolilor de Arte Române, Conferinþa naþionalã 150 de ani de învãþãmânt Discuþia, ºi implicit, proiectul de înfiinþare a ªcolii Frumoase din România, o consolidare a profesiei ºi artistic naþional. Manifestarea a deschis seria vor fi reluate dupã 1863, când noul ministru al prestigiului calitãþii de artist. Dacã în vremea sa, în ªcoalã evenimentelor cu caracter aniversar, ce vor mai cuprinde, Instrucþiunii Publice, Dimitrie Bolintineanu, el însuºi se studiau pictura, sculptura, arhitectura (desprinsã ca o în urmãtoarea perioadã, marea expoziþie de la Muzeul fost elev al lui Wallenstein, îi va însãrcina pe pictorii ºcoalã independentã abia din 1897) ºi gravura, dupã 1900, Naþional de Artã (într-o scenografie conceputã de Th. Aman ºi P. Alexandrescu sã reia ºi sã actualizeze la iniþiativa ministrului Spiru Haret, se introduce în arhitectul ªerban Sturza), cu lucrãrile artiºtilor ce au proiectul, ce va fi luat în considerare odatã cu noul Regulamentul ªcolii ºi arta decorativã , primul titular de ilustrat ªcoala naþionalã de artã între 1864-1948, apoi buget pe 1864". Or, cum remarcã, maliþios, V. A. curs fiind arhitectul George Sterian (autorul Palatului alte douã expozitii, una de artã modernã ºi cealaltã de Urechea, ministrul Bolintineanu aflã, într-un târziu, comunal din Bacãu ºi al Cazinoului din Slãnic Moldova). artã contemporanã, ce vor putea fi vizionate la Sala Dalles de la colegul sãu de Finanþe, Ludovic Steege, cã nu Începând cu anul ºcolar 1906-1907 ªcoala îºã lãrgeºte ºi în Sala Brâncuºi a Parlamentului României, ºi, în fine, sunt bani la buget (N. Iorga, Istoria învãþãmântului , profilul, devenind ªcoalã de arte naþionale ºi arte Catalogul cuprinzând 250 de lucrãri din colecþiile 1928, p. 319). În consecinþã, se mulþumeºte sã decorative , avându-i ca profesori pe Ipolit Strâmbu (picturã) Muzeului Naþional de Artã dar ºi ale Universitãþii. organizeze, la Bucureºti, o expoziþie de picturã (prima Friþ Stork (sculpturã), Al. Tzigara-Samurcaº (istoria artei) ºi În aºteptarea textului integral al comunicãrilor de acest gen, la noi, potrivit oficiosului Jurnal oficial dr. Dimitrie Gerota (anatomia artisticã), durata studiilor susþinute la Academia Românã, vom constata cã, sub al Principatelor Unite , decembrie, 1863). prelungindu-se pânã la 7 ani, (inclusiv prin Cursul special ), aspect istoric , contribuþiile recente sunt relativ modeste, ªase luni mai târziu, respectiv la 28 iunie 1864, cu existând ºi posibilitatea acordãrii de burse pentru elevii singurele studii originale dedicate jubileului de 150 de ocazia festivitãþii de închidere a anului ºcolar, sãraci. ani, datorându-se, firesc, directorului Institutului de organizatã de Eforia ªcoalelor, ministrul Dimitrie Tot din 1906 dateazã ºi interesul pentru construcþia unei Istoria Artei, cunoscutul cercetãtor Adrian-Silvan Ionescu Bolintineanu anunþã oficial, în prezenþa primului- clãdiri proprii a ªcolii (deziderat neatins nici pânã în zilele (Despre avatarurile ªcolii de Belle-Arte din Iaºi la vreme ministru Mihail Kogãlniceanu (Domnitorul Al. I. Cuza noastre), arhitectul Nicolae Ghika-Budeºti fiind însãrcinat de rãzboi, 1917") ºi Oanei Marinache (cu o relatare despre lipsind, fiind bolnav) cã în curând: Graþie particularei cu alcãtuirea planurilor. Din 1912 ºi pânã azi atelierele ªcolii fosta ªcoalã de Arte ºi Meserii , de la Bucureºti, înfinþatã dorinþi a Domnitorului ºi a miniºtrilor actuali, pe au funcþionat în Calea Griviþei, nr. 22, clãdirea find în 1851 de principele Barbu ªtirbey). În lipsa, aºadar, a lângã Facultatea de drept de ºtiinþe ºi de litere s-a consideratã încã din 1913, de Friþ Stork: o ruºine..., urâtã, unei puneri în temã, la zi, asupra istoricului actualei adaos ºi o ªcoalã de arte frumoase (ziarul prost construitã ºi conceputã, cu sãli puþine ºi neîncãpãtoare Universitãþi de Arte (purtând sigla avangardistã de Dâmboviþa, 28 iunie, 1864). (op.cit ., p.67). Atelierele de artã decorativã funcþionau în UNArte), vom face apel tot la clasica lucrare: 100 de ani Se pare cã nici acest anunþ nu a avut un efect benefic, actualele clãdiri din Strada Iulia Haºdeu (în prezent, cedatã de la înfiinþarea Institutului de Arte Plastice. 1864-1964 fiindcã, în curând, Bolintineanu va fi înlocuit de la U.A.P.), iar cursurile de istoria artei se þineau la Fundaþie (coordonator, prof. Raoul ªorban, autori R. ªorban, Adina minister, iar proiectul ªcolii de Artã retras de la buget. (azi Biblioteca Centralã Universitarã). Între marii dascãli ai Nanu ºi Paul Constantin, Ed. Meridiane, 1964), Discuþia va fi reluatã de noul ministru, doctorul ªcolii mai amintim pe George Dem. Mirea (pânã în 1929), completatã cu informaþile din volumul Învãþãmântul Nicolae Kreþulescu, când va obþine, la 5 octombrie apoi pe Camil Resu (primul rector al instituþiei, ce a condus artistic românesc, 1830-1892 (Ed. Meridiane, 1999), 1864, acordul Domnitorului pentru înfinþarea legalã între 1931-1941), înlocuit de Eustaþiu Stoenescu. Între marile datorat aceluiaºi harnic istoric de artã, Adrian-Silvan a ºcolii (cnf. Decretului 1272, avizat de Alexandru personalitîþi ale culturii care au ilustrat ªcolala româneascã Ionescu. Ioan I, ce consemna: Subsemnatul (minitrul N. de artã înainte ºi dupã rãzboi, mai semnalãm pe pictorii Constituitã, aºadar, dupã modelul Academiilor de artã Kreþulescu n.a.) are onore a recomanda pe d-nu Nicolae Dãrãscu, Rudolf Schweitzer-Cumpãna, apoi, dupã europene, în special cel al Academiei San Luca, de la Theodoru Aman ca Professore de picturã ºi Directore 1950, pe Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba, sculptorii Roma, frecventatã de pictorul Gheorghe Tattarescu, al acestei ºcoli, eari pe d-nu G. Tattarescu ca al II-lea Corneliu Medrea ºi Ion-Lucian Murnu, ca ºi pe doctorul Academia similarã de la Bucureºti îºi propunea, cu Professore de picturã..., anunþând ºi cã: se aflã Nicolae Ghiþescu ce a predat anatomia artisticã. ªcoala de prisosinþã: sã dea prestigiu artelor plastice în viaþa alocatu fonduri pentru fiinþarea unei ºcoli de gravurã a fost ilustratã, timp de aproape patru decenii, de naþionalã, care pânã mai deunãzi fuseserã considerate o Picturã.... maestrul Simion Iuca, absolvent al Ecolle des Beaux-Arts, meserie, cum avea sã afirme într-o scrisoare din 1865, Pe cãi neoficiale, ºtirea ajunge la Theodor Aman cu de la Paris. În 1964, când s-a sãrbãtorit centenarul instituþiei, pictorul Theodor Aman, directore ºi (întâiul) professore celeritate, fiind divulgatã de un amic , funcþionar rector era pictorul Costin Ioanid, urmat, în timp, de regretatul al ªcolii de Belle-Arte , din Bucureºti. Ideea nu era, totuºi, superior la Ministerul de Externe, astfel: Iubitule, ºi azi, istoricul de artã Vasile Drãguþ. În timpul mandatului nouã fiind evidenþiatã încã din vremea primului guvern prin decret cu data de astãzi, iscãlit de Mãria Sa, eºti sãu s-au pus bazele cercetãrii în domeniile conservãrii ºi democratic (revoluþionar), de la 1848, prin vocea confirmat ºi numit Directore... Te felicit, (Mihai-n.a.) restaurãrii patrimoniului artistic naþional . Istoria artei a ministrului Al. C. Golescu (Arãpilã) ce-l viza pe pictorul Militineu (Conf. A.-S. Ionescu, Învãþãmântul artistic fost predatã, succesiv, de George Oprescu, Ion Frunzetti, Dan valah Gh. Tattarescu drept: un talent remarcabil în românesc ...p. 97), dovadã cã telefonul fãrã fir Hãulicã, Raoul ªorban sau Rãzvan Theodorescu ºi Andrei picturã ºi cerea imperios cabinetului provizoriu : a cãuta funcþiona în administraþia româneascã atunci, ca ºi Pleºu, pînã la actualii profesori, Robert Cristian Velescu, cu grijã pe acei tineri care promit sã aducã o licãrire de acum. În aceeaºi zi ziarul Curierul familiei publica, Ruxandra Demetrescu sau Adrian Guþã. geniu în câmpul acestei arte... ( Scurtã istorie a artelor sub semnãtura lui Constantin de Duca, un editorial Reînfiinþatã în 1950, sub denumirea de Institutul de Arte plastice în R.P.R ., radactori Ion Frunzetti ºi Mircea entuziast despre personalitatea noului director: Plastice Nicolae Grigorescu, noua ªcoalã, având faþã de Popescu, Ed. Academiei, 1958, vol. II, p. 259). având ºtiinþa unui profesor, dezinteresarea unui vechile specializãri ºi una nouã, scenografia , condusã de Reamintim, în context, cã în epocã, au funcþionat încã patriot ºi seriozitatea unui cetãþean... ( op. cit ., p. 91) arhitectul Paul Bortnovschi, ulterior fiind adãugate ºi din 1830 aproape simultan, la Iaºi ºi la Bucureºti (la Ca director al ªcolii de Belle-Arte, Theodor Aman pofilurile ceramicã-sticlã-metal, modã ºi design, avându-i Academia Sf. Sava) catedre de desen (la care se studiau promoveazã Regulamentul ªcoalelor Naþionale de ca profesori pe Zoe Bãicoianu, Alexandru Brãtãºanu sau Mac caligrafia, dar ºi începuturile zugrãviei, respectiv Belle-Arte din România (originalul se pãstreazã la Constantinescu, continuã tradiþia, reînoitã ºi dupã 1990, sub desenul de peisajuri ºi flori), unul dintre cei mai Arhivele Statului) operã, desigur, colectivã , ce pune actuala titulaturã de Universitate de Arte (din 2001). Astãzi, cunoscuþi dascãli bucureºteni fiind Pius Walenstein de bazele unei instituþii subordonatã ministerului, cu rol când în România funcþioneazã un numãr considerabil de Wella, amintit de istoricul V. A. Urechea în volumul Istoria de îndrumare, asistenþã ºi control în domeniul artelor ªcoli de artã, mai mult sau mai puþin titrate, Universitatea ªcoalelor de la 1800-1864 (Bucureºti, 1892, p. 75). plastice din România. Noul Regulament, adoptat la bucureºteanã rãmâne instituþia etalon a þãrii, înruditã, în Acelaºi Wallenstein editeazã, pe la 1836, revista 23 octombrie 1864, consemna, de pildã, cã spaþiul balcanic cu ªcolile similare din Sofia, Salonic, Muzeul, unde elevii ºi profesorii clasei de zugrãveli deocamdatã , în România funcþionau douã ºcoli de Zagreb, Belgrad sau Skopje. îºi prezintã lucrãrile. artã, una la Bucureºti ºi alta la Iaºi, ºi douã Pinacoteci. Funcþionând, aºadar, sub emblema Ecorºeului, lucrare Dupã 1860, ca urmare a demersurilor lui Gheorghe Totodatã, apar în epocã preocupãri privind fundamentalã a lui Brâncuºi, absolvent al ªcolii în anul Tattarescu, Eforia ªcoalelor anunþã înfiinþarea unei ªcoli constituirea unei secþii aparte, în cadrul ªcolii, 1902, la clasa lui Fritz ªtorck, expusã azi, în original , în de picturã româneascã , având ca anexã o Galerie de destinatã artei grãdinilor (nucleul viitoarei ªcoli holul instituþiei, Universitatea de Arte oferã azi celor peste artã. În consecinþã, sunt numiþi (la 12 ianuarie 1861) un româneºti de arhitecturã ºi artã peisagisticã). Luându- 1400 de studenþi condiþii optime de dezvoltare profesionalã, numãr de 3 comisari (pictorii Gheorghe Tattarescu, ºi în serios rolul de staroste al breslei zugravilor , Th. cu precizarea cã ceea ce aceºtia cautã ºi pretind actualilor Th. Aman ºi P. Alexandrescu), responsabili cu întocmirea Aman conduce, simultan, atât ªcoala de Belle-Arte, dascãli, majoritatea artiºti de prestigiu ai noului val al proiectului, cu condiþia a se prezenta cel mai simplu ºi cât ºi Pinacoteca statului, fiind ºi Preºdinte al artei româneºti, între care amintim pe maeºtrii Marin mai posibil model, capabil a se realiza la noi (din Comisiilor ºi concursurilor de desen pe þãri ºi Gherasim, ªtefan Câlþia sau Sorin Ilfoveanu, nu se aflã Arhivele statului . Dosar 439/1861, Ministerul vicepreºedinte al Comitetului academic de Belle-Arte. neapãrat în ºcoalã, ci în propria lor personalitate. Pe o piaþã Instrucþiunii, filele 1-7). În acest sens decide, de pildã, cã, toþi zugravii, a muncii tot mai fluidã ºi mai riscantã, artiºtii români au Ca urmare, sunt prezentate Consiliului de miniºtri un formând o corporaþie, nu vor tolera pictarea unei nevoie, în egalã mãsurã, de pregãtire artisticã, dar ºi numãr de trei proiecte/rapoarte, depuse în manuscris de biserici de cãtre alþi pictori, decât pe aceia ce vor managerialã, pentru a se impune. În acest sens, ªcoala fiecare din cei trei comisari semnalaþi, avizate de miniºtrii avea autorizarea Comitetului academic ( 100 de româneascã de artã este la fel de vulnerabilã ca ºi orice alt tutelari, respectiv Ion Maiorescu, Ion Heliade Rãdulescu ani... , op.cit ., p. 22). domeniu umanist scãpat de sub tutela statului totalitar. ºi Petrache Poenaru, ºi înaintate Comisiei Centrale, de Altfel, directoratul lui Th. Aman, derulat pãnã la la Focºani. Din pãcate, cum remarcã ºi profesorul Raoul moartea artistului, survenitã în 1891, (avându-l drept Marian Nencescu ªorban ( op.cit ., p. 15): situaþia politicã din þarã nu era codirector pe Gheorghe Panaiteanu) a constituit: o Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 4 DIALOGURI CULTURALE Seniorii literaturii noastre: Intelectualul poate influenþa viaþa publicã prin exemplaritatea sa (I) de frumuseþile aºezãrii în care vãzusem lumina zilei, mai european, cel chinezesc se apropie mai mult de aceastã ales frumuseþea idealizatã la extrem a pârâului Zeletin. idee. Potrivit lui, doi oameni nãscuþi la aceeaºi orã ºi zi, Era prin anii 1946-1947. Revelaþia scriitoriceascã a venit dar în ani diferiþi, au zodii diferite. Paleta acestui însã brusc, într-o dupã-amiazã de toamnã târzie, în Valea horoscop e mult mai largã. Þãrnii, printre vii rãvãºite. Ninsese firav cu o zi înainte. Nu m-a preocupat în mod deosebit propria-mi zodie. Pe un tãpºan, rãmãsese uitatã din varã o brazdã de fân ce Se pare cã sunt aºa cum spuneþi. Poate aº înlocui se uscase ºi deasupra ei stãruia o mânã de zãpadã. Fânul, energia cu voinþa, deoarece dacã se poate spune aºa propriu verii, ºi zãpada, proprie iernii, m-au izbit ca un îmi propun sã fiu energic. Þin sã precizez: voinþã, nu grai straniu care îmi vorbea pentru întâia oarã. Mi-am ambiþie. Într-adevãr, sunt berbec, însã în zodiacul C.D. Zeletin notat pe o hârtiuþã acest fapt oximoronic ºi mi-am zis: chinezesc sunt mistreþ. Dacã ar fi numai aserþiunea dupã sunt scriitor! Astãzi e ziua mea de scriitor! Sã rãmânã care defectul de cãpetenie stã în incapacitatea de a spune C. D ZELETIN (pseudonimul lui Constantin secretã! ªi secretã a rãmas pânã nu demult. Era 24 un nu hotãrât, mi-ar da acestuia votul fãrã sã clipesc! În Dimoftache), poet, eseist ºi traducãtor, s-a nãscut noiembrie 1947. Atunci m-am gândit, cred, întâia oarã la tinereþile mele mi-aº fãcut horoscopul colega de catedrã, la 13 aprilie 1935 la Burdusaci, jud. Bacãu. Este pseudonimul Zeletin. doamna Ioana Aricescu, fizicianã. Mai târziu, admirabila fiul învãþãtoarei Maria Dimoftache ºi al preotului Am fost coleg în primele clase liceale cu Sandu Tacu, Gabi (Kiki) Defour Voiculescu, fiica mezinã a poetului, Nicolae Dimoftache. Urmeazã liceul Gheorghe din acelaºi sat cu mine, însã cu vreo trei ani mai în vârstã. care, printre altele, mi-a spus cã dispun de vocaþia Roºca Codreanu din Bârlad, absolvit în 1952, Trãieºte la Iaºi. Sandu era poet ºi imprima acestei noþiuni cuibului ºi cã mã stãpânesc plãcerile aducerii aminte... apoi Facultetea de Medicinã din Bucureºti (1953- ceva misterios ºi vibrant. Se gândea sã-ºi ia pseudonimul Dar oricât de fascinantã ar fi ideea de zodie, izbitura 1959). Medic la Hunedoara ºi Mangalia, apoi urcã Zeletin. Singular, cu o brunã frapantã, orientatã, purtând berbecului (îmi place mult Beethoven!) ori rezistenþa toate treptele universitare de la asitent pânã la plete, se recomanda a fi romantic, creându-ºi realitãþi mistreþului, fatalitatea presupusã de zodie contravine profesor la facultatea absolvitã, la Catedra de romantice pentru propria-i viaþã, cu o seriozitate pe care ideii de mântuire ºi, în felul acesta, însuºi rostului venirii biofizicã. Este autor al unor tratate de biofizicã, nimeni nu o bãnuia pe atunci pânã unde putea sã fie în lume a Mântuitorului, al cãrui rob închinãtor sunt. precum ºi a numeroase lucrãri în domeniul împinsã. Citindu-l pe Schiller ºi recitindu-l obsesiv pe Fl. Popescu: Sunteþi absolventul Colegiului Naþional medicinii nucleare. Membru al Academiei de Eminescu, realiza o fazã separatã în dispersia ºcolãreascã, Gheorghe Roºca Codreanu din Bârlad, oraº cu vechi ªtiinþe Medicale. în anumite situaþii eroicã. ªi cum tot ce se detaºeazã pare tradiþii culturale ºi totodatã unul dintre iluºtrii Literar a debutat în 1960 la revista mai înalt, Sandu era înalt. Vãd cã acum, la bãtrâneþe, îºi reprezentanþi ai Academiei Bârlãdene. Deºi s-a scris Luceafãrul, iar editorial în 1964 cu volumul de iscãleºte ultimele cãrþi Alexandru Tacu Zeletin. Sandu (aþi fãcut-o ºi Dvs. ºi eu în Viaþa lui V. Voiculescu ºi, traduceri, Michelangelo, Sonete . Colaboreazã la venea cu un fantastic ºi cam bizar apetit romantic, desigur mulþi alþii) despre aceastã Academie, cred cã n-ar numeroase reviste literare din þarã. Din 1991 este detaºat de clasicitatea structurilor mele incipiente, fi lipsit de interes sã ne spuneþi câte ceva despre preºedinte al Societãþii Medicilor Scriitori ºi referitoare mai mult la auz, dupã cum vãpãile lui se activitatea acesteia, mai ales dupã 1990, când aþi fost Publiciºti din România. A fost decorat cu Ordinul refereau la vãz. ales Preºedintele ei de Onoare... Naþional Serviciul Credincios în grad de Ofiþer Motivaþia pe care o recunoaºte alegerea C. D. Zeletin : Într-adevãr, am absolvit un liceu (2000). pseudonimului îmi exprimã, deci, fidelitatea faþã de strãvechi ºi prestigios, Colegiul Gheorghe Roºca Din vasta sa bibliografie menþionãm: Neapole meleagurile natale. De altfel, chiar numele meu de botez, Codreanu din Bârlad. Erau vremuri staliniste cumplite, (monografie, 1977), Cãlãtorie spre transparenþã Constantin, corespunde perfect uneia dintre însuºirile dar eu, fãrã sã mã las ameþit de ademenirea sirenelor din (1977), Ideograme pe nisipul coridei (1982), mele sufleteºti fundamentale, statornicia. Niciun seism jurul catargului ambarcaþiunii care, pentru mine, Andaluzia (1986), Respiro în amonte (1995), nu o dislocã. Filozofii romani spuneau cã numele e semn, continua sã meargã spre Ithaca, urmam, nevãzut ºi neºtiut, Gaurã-n cer (1997), Adagii (1999), Amar de vreme cã poartã în el o povestire: nomen est omen , idee pe care programa de învãþãmânt de altãdatã, trãind inerþia istoriei, (2001). A tradus din Michelangelo, din lirica o dezvoltã Platon în dialogul Cratylos , purtat de acesta ºi bine am fãcut! Sunt unul dintre fericiþii elevi care au Renaºterii italiene, Charles Baudelaire, Alessandro cu Hermagenes. putut lua parte, prin aºezarea fatidicã a vârstei în timp, Parronchi, Romain Roland, lirica francezã modernã, Fl. Popescu: Credeþi în Zodiac? Toate datele din atât la sãrbãtorirea împlinirii a 100 de ani ai liceului (ca Paul Verlaine. De asemenea a îngrijit ediþii din bibliografia dvs. demonstreazã cã ilustraþi pe deplin elev, în anul 1946), cât ºi la împlinirea a 150 de ani (ca Alexandrina Enãchescu Cantemir, Al. Tzigara- trãsãturile Zodiei Berbecului (v-aþi nãscut în 13 aprilie) profesor universitar, în anul 1996), deci la centenar ºi Samurcaº, ªtefan Zeletin, G. Tutoveanu ºi este cel puþin dupã interpretãrile date acestui semn de cãtre semicentenar autorul unor antologii de referinþã din poeþii Jean Chevalier ºi Alain Gheerbrant în Dicþionarul lor: Am fost cel mai tânãr apropiat al bãtrânului poet traduºi în limba românã. vitalitate, energie, curaj, virilitatea anotimpului º.a. Cum George Tutoveanu, nãscut închipuiþi-vã! în anul comentaþi zodia dvs. raportatã la biografia personalã? 1872. M-a impresionat teribil când am aflat faptul cã Florentin Popescu: Numele C.D. Zeletin este, ca sã C. D. Zeletin : Nu ºtiu în ce mãsurã zodia este o asistase, la Fãlticeni, debutul literar al lui Mihail zicem aºa (în termen mai puþini literari), de bune decenii credinþã, mai exact o plãcere de a crede, ori o realitate Sadoveanu, care ne aminteºte lucrul acesta în Anii de încoace, O marcã înregistratã ºi pe deplin recunoscutã ºtiinþificã neatestatã. Câmpul gravitaþional al lumii înalþã ucenicie . G. Tutoveanu a înfiinþat, în 1915, împreunã cu în cultura noastrã contemporanã. De ce acest pseudonim în mãri ºi oceane valuri uriaºe, care presupun o forþã etnologul Tudor Pamfile ºi cu poetul publicist Toma ºi cum s-a nãscut el? Vi s-a sugerat? L-aþi ales singur? formidabilã. Mã întreb: nu va influenþa el oare Chiriþã, Academia Bârlãdeanã , care l-a avut ca preºedinte Care ar fi motivaþia? minusculul act al fecundaþiei, cum ar fi unirea de onoare pe Alexandru Vlahuþã. Din cea dintâi generaþie C. D. Zeletin : Mi-am ales pseudonimul în adolescenþã, spermatozoidului cu ovulul, celule mici de câteva miimi a ei fãcea parte ºi V. Voiculescu, aflat în timpul Primului elev fiind în clasa a treia a Liceului Gheorghe Roºca de milimetru, care se petrece într-un anumit moment cãruia Rãzboi Mondial, ca medic, la Bârlad, unde ºi-a publicat Codreanu din Bârlad. Scriam poezie ºi prozã, fãrã a îi corespund anumiþi parametri ai acestor forþe astrale? volumul de poezii Din Þara Zimbrului . Peste câteva luni, mãrturisi cuiva lucrul acesta. Dupã-amiezile, destul de Bineînþeles, în modalitãþi încã necunoscute ºtiinþei. Las aceastã societate artisticã îºi va sãrbãtori centenarul. Poate des, fãceam o plimbare de aproximativ doi kilometri pânã cazul lunii ºi mã gândesc la câmpurile de atracþie/ cel mai reprezentativ spirit forjat în sânul ei a fost Victor în Valea Þãrnii, peste dealul dinspre apus. Singurãtatea respingere ale infinitãþii de aºtri ... Ion Popa, om universal în cultura româneascã. Am lucrat ei îmi oferea anotimpurile în toatã splendoarea lor Oricare mi-ar fi poziþia faþã de aceastã problemã, în ultimii ani, împreunã cu Cãtãlin-Andrei Teodoru, la identitarã: în oraº, ele erau doar punctate: iarna prin zãpezi zodiacul european este extrem de relativ cu cele 12 zodii alcãtuirea unui album intitulat Victor Ion Popa , artistul repede corupte, primãvara prin salcâmi înfloriþi ºi frenezii ale lui. Ar însemna cã miliardele de oameni al Terrei sã se plastic. Tipãrit, va avea în jur de 600 de pagini. confuze ale firii, vara când mã întorceam acasã, la claseze în numai 12 zodii, ceea ce nu se întâmplã în Întâmpinãm, prin el, Centenarul. Având sediul pe Burdusaci trãiam acest anotimp copleºitor în totalitatea realitate. Porunca tiranicã a viului este variabilitatea, nu bulevardul principal al oraºului, ea posedã bibliotecã , lui, însã la þarã, nu la oraº. Toamna, revenind la Bârlad, apropierea zodiilor ºi a destinelor. Tendinþa spontanã e un început de pinacotecã , un cabinet Carte rarã ºi altul anotimpul melancoliilor era ilustrat de castanii ca oamenii sã fie cât mai feluriþi unul faþã de celãlalt; de Manuscrise, în cea mai mare parte înzestrate prin Bulevardului Epureanu, arbori citadini, excluºi din orice tendinþã spre comunism fatidic aici nu existã, ba donaþiile mele. Preºedinte este profesoara Elena Monn, ambianþã. Un amãnunt de însemnãtate. Deºi scriam mult, dimpotrivã, fiecare fãpturã umanã este un unicat, în care doctor în istorie. Întâlnirile sunt lunare sau bilunare, nu aveam cunoºtinþã scriitoriceascã, ci doar impuls se reflectã Dumnezeu Unul. Acest concept trebuie sã stea participarea este bogatã sub toate aspectele, iar cele mai scriitoricesc. Scriam animat de nostalgie, în sensul la temelia umanismului, a respectului oricãrui om, oricine apreciate lucrãri sunt publicate în revista omonimã, etimologic, acela de dor dupã locul în care te-ai nãscut. ar fi el ºi oricum ar fi el. Spre diferenþã de zodiacul Academia Bârlãdeanã , avându-l redactor ºef pe Serghei Umpleam caiete întregi cu poezii sau cu prozã inspirate Coloºenco. A consemnat Florentin Popescu Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 CRONICÃ LITERARÃ LA KM 0 5 Memoriile d-lui Un poet autentic Naturã moartã cu iluzii , apãrutã la Fundaþia Culturalã Gheorghe Pãun Antares (Galaþi, 2012) este cea de a cincea carte, dupã Metafizica Lacrimei (2000), Strigãt clandestin (2004), Domnule judecãtor (2007) ºi Eu , adicã umbra mea (2009), De la o vreme, sastisit de câtã literaturã mediocrã (sã nu a lui Paul Spirescu, un poet pe cât de discret pe atât de spun proastã) vãd cã se scrie ºi se publicã în jurul meu, am profund ºi de autentic. început sã citesc cãrþi de memorialisticã, volume mai vechi Statutul psihic al poetului e unul al cãrui disconfort creºte ori mai noi, dar care cel puþin îmi aduc mai aproape biografii, odatã cu tehnologizarea tot mai acutã a societãþii ( SUFLET, preocupãri, gânduri ºi idealuri, într-un cuvânt viaþã PUªCÃRIE ). Ca altãdatã lui Homer, poetului cãruia Ion Rosioru, adevãratã (desigur lãsând la o parte încãrcãtura afectivã ºi Dumnezeu i-a luat lumina ochilor, i se iscã, tot meditând la Florentin uneori edulcoratã a textelor). mersul lumii, vãzul lãuntric ( FÃRÃ TITLU ). Tema poetului e dezvoltatã în În urmã cu vreo douã luni d-l Gheorghe Pãun, renumitul numeroase alte poeme, unele ocazionate de trecerea la cele veºnice a unor confraþi Popescu matematician ºi de ani buni încoace cunoscut ºi ca scriitor precum Ioan Nicolescu sau Ion Panait. Natura întreagã ia parte la ceremonialul care are deja o bibliografie (volume de poezie, romane, înmormântãrii acestor poeþi de rarã stirpe: Când moare un poet, seva ascunsã/ a publicisticã) pe cât de bogatã tot pe atât de impresionantã, Veºniciei/ se retrage timid/ în delirul castanilor ( CÂND MOARE UN POET ). Natura de o originalitate indiscutabilã, academicianul care s-a retras pe Dealul Olarilor din ºi-a pierdut virtuþile terapeutice de altãdatã: drumul e fluviu de flãcãri, fluviul e Curtea de Argeº ºi pe lângã multele activitãþi pe care le desfãºoarã cu entuziasm lavã vezuvianã dezlãnþuitã, cerul e un biet conglomerat de fier. Imaginile din tineresc mai este ºi fondatorul ºi redactorul ºef al prestigioasei reviste de culturã FLUVIUL AMÃGIRILOR sunt de coºmar (neo)expresionist. Lumea e în cãdere (Curtea de la Argeº ) mi-a fãcut onoarea sã-mi trimitã cartea Privind peste umãr liberã, iar viaþa îi apare poetului ca o damnare fãrã drept de recurs, un infern din care (memorii premature), apãrutã la Editura Tiparg în 1910. eu nu scriu aici o carte de istorie, ci una de memorii, premature ºi aproximative orice evadare este exclusã. Poetul e atras de latura boemã a vieþii, de rãul inventariat o poveste cu mine însumi ca personaj, vanitate ºi firesc, doar povestea conteazã altãdatã de pãrintele Florilor rãului , de pãcat, de iad, de cãderea care fascineazã (pag 138) ne spune în câteva rânduri autorul, pe care pudoarea ºi bunul simþ îl mai mult decât smerenia oricând suspectã de ipocrizie ( PSALMUL REGÃSIRII I , determinã sã aibã în tot locul o anume decenþã în prezentarea faptelor, evenimentelor, TOTUL DESPRE MINE ). În viziunea lui Paul Spirescu, adevãratul poet trebuie sã întâmplãrilor de pe canavaua unei biografii aparent nespectaculoase, însã marcatã aibã ºi un germene de nebunie care sã-l singularizeze de restul societãþii (ARS de anume semnificaþii, semnificaþii ce se dezvãluie lectorului dupã parcurgerea POETICA). Poetului nu trebuie sã-i fie strãinã nicicând boema stimulatoare întru ultimei fraze din volum. creaþie (ÎNTÂMPLARE CIUDATÃ ). Dar de unde vine academicianul, scriitorul ºi editorul Gheorghe Pãun? se pot Tema timpului e una constantã în volumul de faþã. Pretutindeni e evidentã întreba mulþi, fiindcã cine este ºi ce statut are astãzi în ºtiinþa europeanã ºi mondialã, destrãmarea treptatã ºi ireversibilã a tuturor simþurilor, respectiv al umbrei care-l ca ºi în literatura românã se ºtie. mai menþine pe muritor în carcasa ei ( LEPÃDAREA DE TRUP ). În inevitabilul nu mã alint când spun cã mã consider þãran, þãran din tatã în fiu Nu pentru spectacol al vieþii nicicând statornice, speranþele ºi iluziile unei vârste se transformã cã încã mã pricep sã trag cu coasa, ci pentru cã ºtiu ce înseamnã a lucra zi-luminã, cu imperceptibil în umbrele ºi deziluziile vârstei urmãtoare. La fel, sfidãrile de ieri împãcare ºi firesc, nu pentru cã am dus vacile la pãscut , ci pentru cã încã mai cred devin cãinþele ºi remuºcãrile de astãzi ºi, respectiv, de mâine ( PSALM RUªINAT ). în bine ºi în rãu, în fapta bunã, în Biblia pe care am jurat atunci când m-am însurat, Bucuriile clipei au fost mereu ºi mereu cenzurate ºi înnegurate de ambiþii deºarte ºi în faþa satului, la bisericã, în vorba nu ºtiu cui din vechime care ne sfãtuieºte sã trãim otrãvite de bolile veacului nu o datã ateu. Lepãdãrile de sine sunt uneori urmate de printre oameni ca ºi cum Dumnezeu ar fi de faþã citim în Precuvântare . reveniri pasagere la nevoia unui reazem universal truvabil cel mai adesea în credinþã D-l Gheorghe Pãun s-a nãscut ºi a copilãrit într-un sat de munte al judeþului Argeº, (OBSESIVÃ ). Meditaþia prilejuitã de curgerea nemiloasã a timpului ( fugit pe numele lui Cicãneºti, o aºezare rãzleþitã de lume, dinafara marilor încruciºãri irreparabile tempus ) îl obligã pe poet sã-ºi reevalueze propria-i devenire, cu bunele de drumuri ºi departe de oraºe, a avut o copilãrie nedeosebitã cu nimic de a celorlalþi ºi relele ei mistuitoare ºi ireversibile. Sonurile poetice rezultate sunt de-o frumuseþe copii, a prins pâinea pe cartelã, iluminatul cu lãmpi de petrol, transportul, care azi poeticã incontestabilã în muzicalitatea, blajinitatea ºi simplitatea lor: Ca un abur ni se pare arhaic, cu carul cu boi, a prins, aºadar, întreaga perioadã a aºa-zisului clocotitor dupã o ploaie de varã treceam/ mã-mbãtam cu rachiu de ienupãr ºi râdeam deceniu obsedant: cu formarea abuzivã a cooperativelor de producþie (C.A.P.-urile ºi plângeam/ palide raze de lunã-mi bãteau dimineaþa la geam/ ce bogat mai eram, ce de mai târziu), cu admiterea copiilor în licee ºi facultãþi pe bazã de dosar, cu activiºti sãrac mai eram// alergam printre îngeri ºi demoni ºi cântam ºi urlam/ ce frumos mai îndoctrinaþi, cu teama de Securitatea omniprezentã peste tot ºi celelalte tare ale eram, ce bolnav mai eram! ( ULTIMUL SOLILOCVIU ). vremii. Prin prisma copilului, a adolescentului ºi mai târziu chiar a studentului Moartea nu e perceputã doar punctual, ci ca proces specific vieþii individului din Gheorghe Pãun toate sunt prezente în memorii fãrã patimã ºi cu înþelegere celui chiar clipa când acesta a venit pe lume ( PSALMUL DESTRÃMÃRII ). Moartea stã care ºi le aminteºte; toate sunt explicate, analizate ºi unde este cazul criticate pretutindeni la pândã sã-l fericeascã pe om cu sãrutul ei cernit ( SÃRUT ÎNDOLIAT ). subtil, fãrã mânie proletarã, academicianul de azi lãsând sã se înþeleagã, vorba Uneori poetul nutreºte, fie ºi surdinizat, orgoliul cã viitoarea absenþã inevitabilã îl cronicarului, cã nu vremurile sunt sub oameni, ci bietul om sub vremuri. va prezentifica de dincolo de cenuºa ce va fi devenit: dar eu zac totuºi pe-aici pe Perioada copilãriei, cu toate ale ei, este evocatã cu multã cãldurã ºi cu nostalgie aproape/ ºi vã veghez cu iubire de floare/ îndoliatã/ ºi sunt numai cenuºa albastrã a (aci pana scriitorului e pe deplin vizibilã!), dupã cum cu o anume aurã de frumuseþe celui ce-am fost/ ºi-ar trebui sã mai fie odatã/ o singurã datã (CU ARIPILE sunt descrise, fie ºi fugar, figurile bunicilor, ale pãrinþilor, ale prietenilor. Urmeazã, ÎNDOLIATE ). Dragostea thanaticã, precum ºi moartea iisusicã, îl pot face pe om pe o treaptã nouã a biografiei, liceul unde, aºiºderea, chipuri de colegi ºi de profesori nemuritor: într-o noapte-a unui zeu/ am murit ºi tu ºi eu/ ºi-am cãzut aºa-n neºtire/ trec, aidoma unor umbre prin faþa memorialistului fiecare cu virtuþile lui, fiecare cu din murire-n nemurire ( PSALMUL NEMURIRII ). Iubirea este, fie ºi vremelnic, o câte o amintire lãsatã în memoria ºi sufletul viitorului matematician ºi academician. Anii de facultate, avatarurile meseriei pânã la gãsirea celui mai bun ºi stabil loc de evadare din faþa morþii: haide iubito sã fugim ºi noi/ din paradisul destrãmat de muncã la Facultatea de Matematicã din Bucureºti, în preajma unor savanþi ca ploi/ de unde brume de concepte ºi prãpãd,/ roase de moarte, nici nu se mai vãd...// Grigore Moisil, dar mai ales Solomon Marcus, profesorul cu care va participa la nu se mai vede cum doinesc a jale/ pãsãri ºi peºti ºi stânci filozofale/ ºi cum se sparg- elaborarea unor mari proiecte ºi-ºi va putea dezvolta deplin capacitãþile creatoare, n cioburi cristaline/ tãcerea cimitirului din mine! ( PHILOSIPHIKOS ). Nici cãsãtoria, colaborarea cu revista ªtiinþã ºi tehnicã , munca de popularizator al unui muritorii nu fac totul, spre a se dãrui pe mãsura harului lor creºtin care s-ar rãsfrânge joc GO, pânã atunci aproape necunoscut în România ºi constituirea unei Federaþii înmiitor asupra lumii. Ca ºi la Arghezi, Dumnezeu refuzã sã i se arate poetului ºi sã de GO, dupã 1990, receptarea evenimentelor din decembrie 1989, apoi peregrinãrile dialogheze cu el, vinovatul de fi cãzut în iubire prea multã ( PSALM REFUZAT ). cu scopuri ºtiinþifice prin toatã lumea, aventura bioinformaticã, experienþele în Tema tãcerii de dinaintea Genezei e o altã constantã a volumului, ca ºi cãutarea materie de literaturã, constituirea Clubului Iubitorilor de Culturã de la Curtea de Cuvântului dintâi ( CONCERT PENTRU PIAN ªI TÃCERE ). Iubirea are, însã, Argeº, fondarea revistei Curtea de la Argeº ºi, în fine, Viaþa pe Dealul Olarilor virtuþi magice ce culmineazã cu inluminarea haosului primordial, drept care poetul (unde autorul îºi are locuinþa, gândeºte ºi scrie) iatã, pe scurt, sumarul unui volum nu oboseºte s-o invoce ºi s-o adaste sine die : încã te-aºtept ºi-þi cer iertare/ cã dorm de multiplu interes. cu trupul într-o floare/ ºi nu ºtiu bine cum se moare/ chiar dacã-s orb ºi sunt nebun/ Un anume capitol, De-a lungul ºi de-a latul lumii (care, el sigur ar fi putut forma / ºi-n noaptea sfântã ºi adâncã/ mirosul meu mai simte încã/ pustiul florilor de cuprinsul unei cãrþi) este consacrat peregrinãrilor prilejuite de þinerea unor conferinþe, stâncã/ pe care însumi îl adun ( NEVOLNICÃ AªTEPTARE ). Totul se rânduieºte, de participarea la unele proiecte împreunã cu mari personalitãþi de pe mapamond, de altfel, sub semnul aºteptãrii care poate culmina, în logica ºi ordinea condiþiei când autorul are ocazia de a-ºi face noi prieteni, dar ºi de a observa particularitãþile, umane, cu o izbãvire: ªi te aºtept cu frânghia de gât/ de un mileniu parcã ºi mai obiceiurile, ca ºi monumentele ºi locurile demne de a fi vizitate. Sunt zice d-l bine/ îmi înfloresc magnolii pe retine/ ºi râd spânzurãtorile de mine/ cã sunt bãtrân Gheorghe Pãun , fãrã îndoialã, un om norocos. Printre altele, pentru cã de-a lungul ºi singur ºi urât ( ULTIMUL VIS ). anilor ºi de-a latul globului am avut de-a face cu o mulþime de oameni de toatã O altã temã fertilã a cãrþii este cea a mamei, fiinþa care l-a adus pe lume ºi care, de isprava, unii nume mari în informaticã ºi matematicã, nume celebre chiar, am colaborat la o vreme, îl aºteaptã tot mai intens într-o alta ( SÃ-ÞI NUMERI PE DEGETE ). cu mulþi, m-am împrietenit cu mulþi. Privind în urmã pot spune cã bogãþia unui om Simþindu-se însã tot mai sfâºiat de lupta între trupul odios-carceral ºi spiritul constã mai ales în oamenii din juru-i/ familie ºi prieteni. atoatedescãtuºãtor, poetul manifestã tot mai intens aspiraþia cufundãrii în acesta din Fapt rar, aº adãuga eu, într-o vreme a vrajbelor ºi neînþelegerilor dintre oameni. urmã unde o va regãsi cu siguranþã pe cea care l-a zãmislit ºi care i-a fost ºi-i rãmâne D-l Gheorghe Pãun are, fãrã îndoialã, cultul prieteniei. ªi nu doar clamat ori reper atât pe acest tãrâm cât ºi pe celãlalt: Mama mea, cea retrasã-n adâncuri de mãrturisit într-o carte precum aceasta, ci ºi în viaþa de toate zilele, cum atât suflet,/ din adâncuri de suflet/ timid se rãscoalã./ Au cãzut dinþii de lapte/ ai subsemnatul cât ºi toþi cei care l-au cunoscut pot aduce nenumãrate mãrturii. La fel, Adevãrului/ seceraþi de-o netrebnicã boalã.../ Dar eu sunt prea bolnav ºi prea singur/ sentimentul de preþuire pentru cei cu care ºi-a încruciºat paºii, nu numai de-a lungul sã mai pot îndrepta strâmbãtatea aceasta stelarã./ Undeva, prin oceanele sparte ale ºi de-a latul lumii, ci ºi în Argeºul natal sau în oricare alt loc din România transpare lunii/ un etern somnambul/ se rãsteºte la lumea de-afarã! ( AUTOBIOGRAFIE ). cu putere din fiecare paginã. Nu lipsesc, pe de altã parte, nici unele accente critice: Marile realizãri poetice, deloc puþine, ale lui Paul Spirescu sunt obþinute atunci Ce bun ar fi un Moisil acum, la vreme de (post) tranziþie, când aproape totul se când poetul reuºeºte sã se menþinã în planul sugestiei plurivalente: E aici lângã negociazã ºi tranzacþioneazã, pânã ºi în ºtiinþã, precum într-o lume orwelianã, pânã tine: în faþa ºi-n spatele tãu/ în dreapta ºi-n stânga ta./ aºteaptã sã te înhaþe hoþeºte/ ºi istoria ºtiinþei se rescrie uneori, spre beneficiul unor închipuiþi fãrã obraz ºi fãrã dacã nu te-a ºi înhãþat deja...// cine eºti, doamnã? o întreb cu glas rãguºit/ ca ºi cum operã, care încearcã sã-i împingã pe înaintaºi jos de pe socluri, pentru a se aºeza ei în ai striga într-o peºterã pustie./ nu-þi rãspunde. Ce sã-þi rãspundã? nici ea nu ºtie! locul lor. (METAFIZICÃ ). Privind peste umãr este cartea unui destin exemplar ºi totodatã cartea unui om NATURÃ MOARTÃ CU ILUZII care prin tot ceea ce a fãcut/ face întru binele ºi frumosul obºtii, al semenilor ºi al þãrii e discursul poetic al unui autor care atunci când binemeritã întrutotul preþuirea noastrã. Citiþi-o ºi vã veþi convinge! face literaturã reuºeºte sã uite cã e filozof ºi poate tocmai aici trebuie cãutatã frumuseþea ºi cãldura poeziei sale totalmente deconceptualizatã. Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 6 PROZÃ ROMÂNEASCÃ LA KM 0 FELUL OMENESC DE A PRIVI AL VULPII *

ªi, ca un fãcut, în pragul serii salturi, sã se ducã în lumea ei de pe tãrâmul din Japºã. braþele ei dezgolite luceau îmbietoare, precum pieliþa urmãtoare, din acelaºi loc, îl Toatã noaptea Crãiºor Domnaru n-a închis un ochi. S- neprihãnitã a strugurilor albi pârguiþi, care, aºa cum se fixau aceiaºi ochi, la fel de a perpelit în aºternut ca posedat de duhul acelei vulpi ºtie, aþâþã oricui pofta de a-i gusta. insistenþi ºi de scãpãrãtori. miraculoase, neputând sã-ºi mute gândurile nicio clipã Cine eºti ?! Nici nu mã cunoºti ºi dai buzna peste Ce vietate mai e ºi asta?! Ia de la ea ºi de la cãutãtura-i aluzivã, neliniºtitoare. Nucul mine ! a mai gãsit puterea sã întrebe ºi sã se mire de sã mã duc, sã vãd ! s-a întrebat ºi ceardacul s-au învârtit cu el prin vãzduhul înveºnicit cutezanþa ei Crãiºor Domnaru, cu o undã îmblânzitã de rãscolit, nerãbdãtor. de poleiala lunii, aidoma lanþurilor vâjâitoare ºi vrãjmaºe reproº, dar ºi de încântare sugrumatã în glas. ªi fãrã zãbavã a luat vechitura de la zbor, care-i dãdeau impresia cã nu mai puteau fi Ascultându-l, fata a deschis ochii mari, mutã. A ridicat de armã cu stihanea scurtã ºi înfrânate de nimeni niciodatã... din umeri ºi din braþe, arãtându-i, prin semne, cã nu-l ghintuitã, ascunsã în costreiul Numai sã aibã neobrãzarea sã vinã iar, cã am, eu, ac înþelege. Apoi, ºi-a înãlþat ochii de câteva ori spre ceardac, din cãruþã ºi s-a îndreptat spre de cojocul ei ºi-a zis Crãiºor Domnaru în a treia searã, fãcându-l sã priceapã, din expresia lor rugãtoare ºi butucii de vie dindãrãtul cãrora pregãtit ºi decis ca prefãcuta de vulpe sã nu-i mai scape. insistentã, cã era târziu ºi nu avea unde sã mai plece, cã, Ovidiu fulgerau flãcãruile magice ale ªi s-a pus la pândã în apropierea locului unde aceasta de voie, de nevoie, trebuia s-o primeascã în noaptea aceea, Dunãreanu acelor ochi. Însã, cu cât se îºi fãcuse apariþia în celelalte douã seri din urmã. Fireºte acolo, cu el. ªi, pânã sã descifreze Crãiºor Domnaru apropia de ei prin tremurul cã ar fi zãbovit, aºa înverºunat, mult ºi bine, pânã-l apucau mesajul tãinuit de privirile ei, fãrã sã mai aºtepte grãbit, pieritor al umbrelor înserãrii, cu atâta ºi aceºtia se miezul nopþii ºi moþãiala, dacã de sub nuc nu-i dãdeau îngãduinþa sau dezaprobarea lui, cât ai clipi, fata a þâºnit depãrtau, la rândul lor, de el. De abia când a ajuns în caii de veste fornãind ºi bãtând agitaþi pãmântul cu cu o sprintenealã provocatoare pe scara de lemn în nuc. capãtul dinspre Japºã al viei, Crãiºor Domnaru a avut copitele -, cã lângã ei se afla o prezenþã umanã. Scãpaþi de sub stãpânirea strãinei, caii au sforãit ºi confirmarea faptului cã nu se înºelase. Ei, drãcie?! Care, mama mã-sii, este?! ªi, ce-o vrea nechezat scurt, liniºtindu-se. Ieºitã în loc deschis, la câþiva stânjeni înainte pãºea, la ora asta?! s-a alarmat bãiatul ºi a pornit nemulþumit Afurisitei ãsteia îi arde de hârjonealã ! ºi-a zis parcã plutind, o vulpe tânãrã, neobiºnuit de mare ºi de într-acolo. bãiatul luat pe nepregãtite de ispitirea ei. ªi, ca pus pe arãtoasã, cum alta nu întâlnise nicicând în peripeþiile lui ªi nici cã se putea aºtepta la o surprizã mai mare, jãratic, s-a lãsat prins în jocu-i ameþitor. de vânãtor singuratic ºi îndârjit. Blana toatã-i era o vãpaie aproape de neînchipuit. Inima i s-a zbãtut nebuneºte, de Urcând dupã ea în ceardac, el s-a întins în aºternutul aprig de tentantã, pe care ar fi putut câºtiga un preþ bun. l-au tãiat nãduºelile, ba fierbinþi ca o apã clocotitã, ba moale de fân. Ea a continuat sã nu scoatã o vorbã. A Pete albe, asemenea unui guler, îi împodobeau gâtul sub reci ca o pojghiþã de gheaþã. Capul i s-a golit pe loc, ne- venit doar, plinã de dorinþi, ºi s-a lipit caldã, înmiresmatã, bãrbie ºi pieptul, sporindu-i farmecul. Picioarele suple, maifiind în stare sã lege un gând. ªi glasul i s-a astupat cu ochii închiºi, la pieptul lui, tresãltând din toatã fãptura. viguroase o fãceau sã fie uºoarã, agerã ºi sigurã la mers. subit, fãrã putinþa de a mai scoate un sunet. Ochii îi Înãsprite, rãsuflãrile li s-au cãutat cu înfrigurare, iar Pãmãtuful impresionant al cozii sale mãtura dintr-o parte fâlfâiau ca doi fluturi de mãtase asprã, pierduþi prin dulceaþa de cireaºã amãruie a sãrutãrilor ºi voluptatea într-alta drumeagul. pãienjenirea strãvezie a înserãrii. îmbrãþiºãrilor dezlãnþuite au rupt zãgazurile firii ºi unuia Provocându-l cu o îndãrãtnicie bine calculatã ºi În primul moment a avut sentimentul cã este victima ºi celuilalt. O revãrsare de fericire, cum niciodatã, pânã nesocotind anume pericolul ce o ameninþa, roºcata unei teribile nãluciri. Dar, uºor-uºor, - trãgând cu greu de atunci, nu mai simþiserã, le-a nãpãdit sufletele ºi trupurile. încântãtoare nu se învoia nicicum sã se îndepãrteze prea sine, înfrânându-ºi dupuiturile ºi galopul pieptului ºi Iar ce a urmat în noaptea aceea în ceardacul din nucul de mult de el. izgonindu-ºi istoveala din minte , a revenit cu picioarele la vie, a fost pentru ei ca un vis. Mã, sã fie a naibi! Ce þi-e ºi cu vulpea asta! Ca o pe pãmânt ºi a luat lucrurile aºa cum erau ele de fapt. Li se pãrea cã cerul de cleºtar, luminat de splendoarea muiere neruºinatã ! Când intrã în cãlduri ºi o apucã O fetiºcanã, cam pe potriva lui la staturã, pe care nu o scânteietoare, ce curgea asemenea unui râu, a Cãii Robilor poftele, îºi pierde capul ºi nu mai judecã deloc! ºi-a mai întâlnise niciodatã, îi surâdea drãgãstoasã, ca ºi când ºi pãmântul întunecat, asuprit de tirania parfumurilor ºi zis holteiul nostru, cu puºca ridicatã, luând-o în cãtare, l-ar fi ºtiut de când lumea ºi îºi purta cu duioºie palmele susurãrilor tari ale câmpurilor ºi viilor, erau pe de-a- cu degetul gata sã apese pe trãgaci. peste frunþile ºi greabãnele cailor. Adevãrat sau nu, ea îi ntregul ale lor. Iar ei, preschimbaþi în douã pãsãri albe , Simþindu-i intenþia ucigaºã, în clipa cealaltã lãsa impresia cã toatã ziua muncise pe undeva la maiestuoase, desprinse din cuibul agãþat deasupra Jepºii, sãlbãticiunea s-a oprit, s-a întors în toatã minunãþia ei desfrunzit. ªi, ºtiindu-l mutat la vie, singur, întârziase se înãlþau ºi coborau, între cer ºi pãmânt, într-o legãnare spre el ºi i-a aruncat o privire întrebãtor-mustrãtoare. intenþionat pânã dupã asfinþit, iar cu o îndrãznealã uriaºã, necurmatã, rãzbiþi de beþia unei libertãþi absolute. Buzele subþiri îi schiþau un rânjet dureros, înduioºãtor. nebuneascã venise peste el, mânatã de pornirea aprinsã Mult dupã miezul nopþii, încã nedezmeticiþi din acea Prin deschizãtura mijitã a pleoapelor, ochii, când verzui- de a rãmâne împreunã în noaptea aceea. euforie bãiatul cu totul pierdut, uitându-se în gol, albaºtri, când brun-maronii, deznãdãjduiþi, pãreau a-i Sub rãsãritul lunii gigantice, ruginii, de peste dealul neînstare sã îngãime nimic, iar roºcata înseninatã de un cere îndurare. de la Japºã, fata rãspândea o frumuseþe tulburãtoare. zâmbet stãruitor, ºoptind întruna ceva pe limba ei neºtiutã Luând aminte la felul acela omenesc de a se uita la el, Pãrul cu buclele pânã la umeri, ca para focului, îi , au cãzut laþi cu piepturile zbãtându-li-se jilave ºi feþele bãiatul a început sã intre la pãreri. Nu-i venea sã creadã fremãta uºor în adierea serii; avea chipul arãmiu luminos, îmbujorate, cu ochii largi pironiþi la constelaþiile care cã trãieºte aievea o asemenea pãþanie. Mai-mai sã se ca zorile mângâiate de primele raze ale soarelui, iar ochii roiau peste coroana nucului, pânã i-a cuprins, rãcoroasã, înmoaie pe de-a-ntregul ºi sã cadã, dacã nu s-ar fi þinut negri, nemãsurat de adânci ºi de înstelaþi, aidoma deplinã, tulbureala albastrã a somnului... þeapãn pe picioare, fãcându-ºi curaj. ªi, la fel ca ºi cu nopþilor limpezi ale începutului acela de toamnã; Din acel moment fãrã egal, Crãiºor Domnaru ºi ºarpele, a avut o ºovãialã ºi o cutremurare scurtã, care l- zvâcnirile lor neîmblânzite stârneau un adevãrat prãpãd necunoscuta nu s-au mai dezlipit unul de celãlalt. au îndemnat sã coboare þeava puºtii spre pãmânt ºi sã în inima abia þinutã în frâu a holteiului; purta pe trupu- renunþe la a o mai omorî ºi prigoni. ªiretei i-a fost de i mlãdios, drept, neclintit, o rochie subþire, fãrã mâneci, * Fragment din romanul LUMINA ÎNDEPÃRTATÃ A ajuns aceastã pãsuire, ca s-o ia la sãnãtoasa ºi, din câteva ºi ea, asemenea pãrului, tot o vãpaie; sub clarul de lunã, FLUVIULUI

Vreme de mai bine nevoie de un director la patru bibliotecare ºi o femeia de de 40 de ani, câþi Autobiografie serviciu? Ce-i drept, abia atunci mi-a venit ideea, nu numãrã acum aºa- ceva mai devreme, dar tot am plecat de-acolo cu numita vechime în mulþumirea cã repurtasem o victorie. câmpul muncii pe Aºa, de pildã, prin anii ºaizeci, mai pe la începutul Urmãtorul succes l-am înregistrat mult mai târziu, care am agonisit-o ca carierei de slujbaº, am ajuns, pentru trei ani de zile, dupã ce se scurseserã alþi vreo 20 de ani - vechime, s-a slujbaº al statului, m-a director al Bibliotecii Raionale Tecuci. Am fost, adicã, adãugat însã ºi el la acelaºi palmares. Lucram, pe atunci, preocupat ideea cã pe promovat acolo, dupã ce, alþi vreo doi ani, stãtusem, la mult-hulitul ºi regretatul Consiliu al Culturii, când a unde trec eu seceta ascultãtor ºi cuminte, profesor de limba românã într-o dat iar o promovare peste mine: la o casã de filme, de pârjoleºte totul. În comunã din acelaºi raion; unde mã trimisese partidul, cu data asta. Între timp, avansasem în experienþã, ca sã nu-i urma mea mi se pãrea toate cã nu eram încã, pe atunci, membru de partid. Vreme zic altfel, ºi în maturitate, tot aºa, ca sã nu-i zic altfel. Ba cã nu mai cresc nici de trei ani, însã, organele locale nu s-au învrednicit sã-mi chiar avansasem ºi de la Tecuci la Capitalã. Numai Dumitru Matalã iarba, nici umbra, ca ofere ºi mie o locuinþã cu chirie, deºi eram, orice s-ar vremurile se pare cã nu înaintaserã defel, dacã nu cumva dupã o catastrofã zice, cineva în Tecuci, cel puþin cât am fost director. dãduserã chiar îndãtãt. Dupã exact alþi trei ani de neºtiutoare. N-a devenit ea, impresia, de la bun început, Dacã mi s-ar fi dat, atunci, o casã, mai mult ca sigur aº fi activitate, din nou a intervenit o desfiinþare; nu numai a obsesie, pentru cã nici eu nu eram, în primii ani de trãit ºi azi la Tecuci, chiar dacã nu tot în aceeaºi funcþie. postului de director, însã, ci a întregii case de filme. Se activitate, prea grijuliu cu trecerea timpului. Pe mãsurã Pe când aºa, m-am hotãrât într-o bunã zi sã pãrãsesc, în pare cã cinci case, câte fuseserã toate, erau prea multe ce mã fãceam însã mai grijuliu, deveneam în acelaºi timp semn de protest, prin demisie, ºi funcþia, ºi localitatea. pentru noi ºi cinematografia noastrã. N-avea nicio îngrijorat. Odatã surprinsã ºi fixatã cu acul, ca într-un Mai târziu am aflat cã, dupã plecarea mea, postul de importanþã cã cele patru rãmase purtau, pe sãrite, numerele insectar, ideea cãpãta contururi treptat agresive ºi, pe director al bibliotecii s-a ºi desfiinþat. Pe bunã dreptate, unu, doi, patru ºi cinci. N-avea nicio importantã nici cã, m-am gândit eu, satisfãcut în orgoliul meu: de ce era nesimþite, s-a preschimbat în obsesie. (continuare în pag. 12) Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 ANIVERSÃRI, COMEMORÃRI 7 Ion Minulescu - 70 de ani de la moarte (1881-1944) Întrebarea dacã e sau nu poet simbolist s-a pus ºi se sensibilitate de tip eminescian e dublatã de o formã de ROMANÞÃ FÃRÃ MUZICÃ pune ºi în cazul lui Minulescu. Receptarea lui manifestare caragialianã ( Romanþã fãrã muzicã). controversatã de cãtre critica literarã încã nu ºi-a epuizat Amanþii ºi amantele din poezia lui Minulescu sunt în Ca s-ajung pânã la tine, i-am zis calului: resursele. E. Lovinescu îl numeºte un adevãrat stegar al veºnicã aºteptare, cãutare, cãlãtorie; ei rateazã mereu Grãbeºte... miºcãrii simboliste, afirmând, totuºi, cã poezia lui e întâlnirile, sunt înºelaþi, ºi pentru cã au conºtiinþa lucidã Pune-þi aripi ca în basme de un simbolism mai mult exterior ºi mecanic ºi cã a acestei înºelãri, devin uneori ironici, alteori cinici, ªi te-nalþã pânã-n nori... poetul se aflã în situaþia paradoxalã de a-l fi fãcut pe rareori confesivi, cel mai adesea joviali, dar nu facili, Tot mai sus, înþelesul tuturor ºi de a-i fi popularizat metodele, deºi superficiali ºi neserioºi, atribute care au trecut adesea, Tot mai departe simbolismul nu poate fi popular ( E. Lovinescu, Scrieri, din pãcate, chiar asupra poetului. Dintr-un sentiment al Ca ºireagul de cocori vol.4, Istoria literaturii române contemporane, Editura Ce pluteºte colo-n zori!... Minerva, 1973, p. 574). Muzicalitatea sa e plinã de Haide, calule, grãbeºte!... fanfare, de sonoritãþi, de metale lovite ( Idem, p. 578 ). G. Cãlinesu ne oferã o altã imagine, a unui tip Ca sã-ajung pânã la tine, i-am zis vântului: caragialian convertit la lirism, deci a umorului liric, Dã-mi mâna sentimental: Ion Minulescu (literar vorbind) este un ªi târãºte-mã cu tine pânã unde poþi pãtrunde tip caragialian, tânãrul muntean volubil, facil, emotiv, Pânã-n zarea-nsângeratã unde soarele s-ascunde... incapabil de a lua ceva în serios, producãtor neobosit de Ca s-ajung cât mai degrabã, mofturi. Poeziile lui Minulescu decurg în stilul familial, Haide, vântule, dã-mi mâna!... prãpãstios francizant al cafenelei bucureºtene, aºa cum foarte des pariziana chanson e scrisã în argot. Ele Ca sã-ajung pânã la tine, i-am zis morþii: trebuiesc zise, precum trebuie jucate momentele lui Mergi nainte Caragiale, fiindcã Ion Minulescu este în bunã mãsurã un ªi coseºte-mi fãrã milã tot ce-i viu Miticã, un Caþavencu ºi un Eleutheriu Popescu, deveniþi ªi-mi þine calea... lirici. (G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la Netezeºte-mi munþii-zare origini pânã în prezent, Editura Fundaþia Regalã pentru ªi-umple-mi de cadavre valea Literaturã ºi Artã, Bucureºti,1941, p. 615). Dintre ea ºi mine Dintre criticii mai noi, Dumitru Micu afirmã: Cu Haide!... Haide, moarte, mergi nainte!... desãvârºire nesimbolistã ºi nesimbolicã este gândirea liricã minulescianã, continuând, într-un fel, Ca sã-ajung pânã la tine, caracterizarea lui G. Cãlinescu, cu o notã personalã: Pentru tine-au obosit Minulescu se dã în spectacol cu candoare. Se spovedeºte Calul, ºi se autopersifleazã, concomitent. (Dumitru Micu, Vântul, Început de secol, Editura Minerva, 1974, p.441, 442). Moartea În timp ce unii cercetãtori insistã mai ales pe latura neîmplinirii, al conºtiinþei efemerului ( eu ºtiu c-ai sã Toate mi-au fãcut pe voie; comicã a simbolismului minulescian, vorbind despre o mã-nºeli chiar mâine...) vine la Minulescu îndemnul Dar... pastiºã, o parodie a curentului, despre inadaptabilitatea lipsit de frivolitate Carpe diem (dar fiindcã azi mi te dai Dintre cutele perdelei, ochii-þi verzi nu-mi mai rãsar, lui pentru solemnitãþile iniþiatice ale simbolismului, alþii toatã,/Am sã te iert) ºi, tot de aici, acel aer de sincerã Strunele chitarei-s rupte subliniazã valenþa dramaticã descoperitã dincolo de ºi intimã comunicare, dublat de un farmec aparte, ªi... romanþa s-a sfârºit! stratul prim, superficial, al unei muzicalitãþi exterioare, calitatea poate cea mai importantã a liricii lui Ion al unor gesturi comune poeþilor simboliºti. Desigur cã Minulescu: muzicalitatea. ROMANÞA exagerãrile greºesc în ambele laturi. Ceea ce rãmâne Seducþia minulescianã lucreazã aici din plin asupra valabil din toate afirmaþiile este media lor. cititorului de orice categorie. Oricând vom fi cuceriþi de CELOR TREI CORÃBII Trãsãturile generale ale poeziei lui Minulescu, vraja inefabilã versurile sale. motivele, temele fundamentale, cadrul, atitudinile etc. Poetul se miºcã aici foarte liber, iar gestul sãu liric, Pornirã cele trei corãbii... sunt ale simbolismului în general, de o circulaþie mai retorismul sãu, instrumentaþia folositã, nu anuleazã Spre care þãrm le-or duce vântul?... largã, europeanã (ºi româneascã), poetul romanþelor simbolismul, ci se circumscriu, cu o notã specificã, Ce porturi tainice, pentru mai târziu nu se teme de lipsã de originalitate oricând detectabilã. Intitulându-ºi primul volum de Ascunse cercetãtoarelor priviri, îmbrãcând o hainã care nu-i aparþine, dar în care se sime versuri Romanþe pentru mai târziu (1908), Ion Minulescu Le vor vedea sosind mânate de dorul tristei pribegiri?... Ce valuri nemiloase, foarte bine. Astfel, citadinismul, parcurile, grãdinile, reactualizeazã o specie mai veche în literaturã. El Mâine, populate de Nimfe, Fauni ºi Silvani, þinuturile modernizeazã romanþa, care nu mai e cântecul de lume Le vor deschide-n drum mormântul?... îndepãrtate, exotice, cu nume stranii, de o enigmaticã antonpannesc, nici melodia eminescianã din cunoscutul poezie, spre care aspirã poetul neînþeles, ca spre un tãrâm ciclu erotic. Se cunoaºte importanþa acordatã de Pornirã cele trei corãbii, purtând în pântecele lor de vis al puritãþii, al împlinirii erotice: Xerex, simboliºti muzicii. Se ºtie cã poezia modernã preferã o Grãmezi de aur, Estremadura, Alicante, San-Salvador, Boston, Norfolk, anumitã instrumentaþie, alta decât cea romanticã. La Chihlibare, New-York, Marea Marmara, Babylon, Ninive, Insula Minulescu întâlnim: flautul, harfa, saxofonul, oboiul, Smaralde verzi Enigmã, Siracuza, Lesbos, Corint, Ecbatana etc. viola, mandolina. Dar la Minulescu învãluirea muzicalã ªi-opale blonde; De remarcat cã paralel cu acest decor fastuos, care se realizeazã dincolo de aceste note exterioare. Nu Iar sus, pe bord, Romanþã þine de tãrâmuri îndepãrtate, Ion Minulescu este ºi întâmplãtor îºi intituleazã el multe dintre poezii Tristeþea-acelor romanþe veºnic vagabonde, cântãreþul unui spaþiu românesc, specific bucureºtean fãrã muzicã. În plan formal, ruperea versurilor realizeazã Cântate, (Vara în Capitalã, Ploaie urbanã ), ca ºi al peisajului doar aparent ideea versului liber, cultivat de simboliºti, Azi, în drum spre Poluri, nostru dunãrean sau maritim ( Pe Dunãre, Crepuscul la pentru cã, de fapt, poetul scrie o poezie de cea mai Iar mâine-n drum spre- Ecuator !... Tomis, Sosesc corãbiile, Romanþa celor trei corãbii, autenticã formulã clasicã. Propunându-ºi sã acopere Romanþa celor trei galere etc.). întreaga zonã a motivelor ºi atitudinilor direcþiei Pornirã cele trei corãbii... Scrierea cu majusculã, frecventa folosire a cifrelor simboliste, poetul va încerca ºi coarda tragicã, macabrã, ªi-abia se mai zãresc fatidice, citatele în limbi strãine, evocarea ºi invocarea care nu atinge notele grave, bacoviene, rãmânând la o Se-ngroapã unor personaje sau personalitãþi celebre fac parte dintr-o notã de pitoresc ºi de grotesc, neascunzând nimic În golul zãrilor pãtate de violetul înserãrii; recuzitã simbolistã de care n-au fost strãini nici marii enigmatic, straniu, ci înscriindu-se mai curând într-un Iar albul pânzelor întinse, maeºtri. Se pot cita, în acest sens, numeroase poezii: Într- timbru comic, minulescian. ( Romanþa mortului, Romanþa În cenuºiul depãrtãrii, un bazar sentimental, Romanþã fãrã muzicã, Romanþa corbului, Pelerinii morþii etc.). Zideºte trei mausoleuri în care dorm cei duºi pe apã; Rozinei, Romanþa celor trei romanþe, Romanþa morþii, Nonconformist ºi frondeur, declamator întotdeauna În templul liniºtii, Romanþa celor trei corãbii, Odeletã, simpatic, autopersiflant ºi ironic, actor ºi regizor al Pornirã cele trei corãbii... Romanþa fãrã muzicã, Romanþa noastrã, Romanþa cheii. propriului sãu spectacol ºi discurs liric, Ion Minulescu ªi-n urma lor rãmase portul, Temã centralã a poeziei lui Ion Minulescu, erotica devine minulescian, în oricare din ipostazele sale. Mai trist ca muntele Golgotei însângerat de-un asfiinþit, trãdeazã note specifice ºi o aspiraþie permanentã, Vagabonzii, mãscãricii, acrobaþii, nebunii sunt umbrele ªi-n urma lor, niciodatã împlinitã. Ceremonialurile erotice sunt sale, oamenii de la periferia societãþii, pe care Pe cheiul umed, somptuoase ( Celei care minte), însoþite de cele mai multe simbolismul îi descoperã, lãrgind prin aceasta aria Un singur albatros rãnit ori de o pozã teribilistã, care nu mascheazã total aerul tematicã a literaturii (Vezi Trec vagabonzii, Ultima orã, Mai stã de pazã, sentimental al unui liric ce se teme sã se confeseze. O Cântecul nebunului etc.). Ca Maria, Ion Haineº Venitã sã-ºi vegheze mortul!... Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 8 POEZIE ROMÂNEASCÃ LA KM 0

SONET A

Aº fi iubit ºi eu, ca fiecare Oh, gurile mereu flãmânde Abia când seara lunecã pe lunã, De calomnii, vor sã aºtearnã Atunci sã-mi satur liniºtea nebunã, Pe poezia mea orânde Argintãrindu-mi somnul de plecare Dar sunã-n gol strãina goarnã... Aº fi lãsat, ºi eu, pe câte-o dunã Duºmanii mei tot stau la pânde... Amiezile tocite prin frecare, Alunecând timid în fiecare, Ascuns de toþi acei ce vor sã-mi punã ªI NICIODATÃ George Tei PE-AL LOR GUST... Anestezii în fiecare floare. Atraºi de versul meu ce le tot zice: Far - gândurilor mele de iubire, ,,Aflaþi-vã poemele... Vã doare Simþeam demult al lor dezgust... Flãmând de tine, încã prea sãrac, Fiu al durerii, intru-n Nemurire!... Nu-nþelegeau contemporanii Atracþia spre rãtãciri novice? Claudia Voiculescu Fiorul limpede, vetust Ascundeþi verbul ce întruna moare; Din poezia cu arþarii... Acum, un singur gând vã mai dezice!... SONET H AICI SAU DINCOLO Desigur, scrisul lor robust DE SOARTÃ... Îi pune-n rând cu grandomanii. SONET C Hrãnit de drumuri, bând la vechi izvoare, Simþeam demult al lor dezgust Hãlãduiesc ºi astãzi spre palate Hulit ºi blestemat, cã nu am spate. Aici sau dincolo de soartã, Poeþii mei contemporanii... Cum s-a-ntâmplat cã nu ai fost niciunde Harem sã-mi fac din poezii... Mã doare Sufletul mã mai îndurã Când eu te cãutam neîncetat, ªi-n mâna nevãzutã poartã ªi niciodatã pe-al lor gust Când Cupidon, târziu, m-a sãgetat Harfa ce-mi cântã vieþile curate. Chipul meu de sub armurã... N-oi fi cu versul, nici cu banii; Zgomotoºi sunt þopârlanii: Cu arma lui, în câteva secunde... Hoinar între iubiri ºi întrebare Hlamida iernii vrea sã îmi separe Eu, rãtãcitã-n ceea hartã Ei din viaþã-ºi pun, în pieþe, bust... Credeam cã scap neelectrocutat Hulpave gesturi, visuri ancorate... Sau pe-o cale-n arãturã, Cu nesfârºirea întrebãrii: unde Aici sau dincolo de soartã, Simþeam demult al lor dezgust... Cutez a-mi ridica priviri fecunde Herald sãrac al vremurilor triste Sufletul mã mai îndurã... Cerºindu-mi dreptul ce nu mi s-a dat? Hotar între sublim ºi rezonanþã Har nemuririi, nu vreau sã insiste. ªi undeva este o poartã PE NEªTIUTELE Cobor sã-mi întâlnesc neîmplinirea Strigã o strãinã gurã LIMANURI Cerând încã o treaptã spre amor, Hipnotizat, mã las pe câte-o clanþã Dar este hãt, spre Marea Moartã, Codificându-mi, astfel, nemurirea. Hãitaº al imposturii ariviste Iar eu merg ca pe arsurã Neºtiutele limanuri Hazlie vreme, fãrã de speranþã... Ascund cetãþile uitate Cred cã aºtept o clipã sã-mi omor Aici sau dincolo de soartã... ªi strãlucitoare baluri Cu neºtiinþa, aºteptãri ºi dor, ªi-acele lumi aristocrate... Ca mai apoi în voi sã nu mai mor ... SONET I SÃMÃNÃTORUL Feluritele cristaluri I-am spus iubitei sã mã lase-n mine. DE CUVINTE Lumini aruncau, irizate... SONET D Neºtiutele limanuri Ispitele o trag spre alte visuri; Ascund cetãþile uitate... Intrând cu rima cãtre noi abisuri, Sãmãnãtorul de cuvinte Din care parte drumul urcã-n jos Iubind ºi astãzi, pentru cel ce vine E-un mag cu aripi de condor Dacã iubirea lunecã spre Tine? Ce lumi treceau sub portaluri Ce pune albã-mbrãcãminte De-atâtea întrebãri, între destine Incendiez o mare de plictisuri. Pe trupul lor zãmislitor ªi ce secunde dilatate! Doar nemurirea va muri duios... Toate-s plecate pe valuri, Iatac îmi fac din multele rubine, De alte mistere chemate Ibovnica-mi citeºte ºi reþine De frumuseþi de mãrgãrinte Dãm nopþilor ºi zilelor senine Identitatea unor vechi înscrisuri. Dându-le son mai chemãtor Doinirile acelui timp ceþos, Pe neºtiutele limanuri.... Sãmãnãtorul de cuvinte Dorind sã înviem strãvechiul os Ies, dar mã-ntorc din nou sã vã rãmân E-un mag cu aripi de condor... Din tainicele, marile aldine... Idealist al versurilor clare. Iernãrile trecute le îngân, Da-n lava inimii, fierbinte, ÎN TRIUNGHIUL NEGRU, Din amintiri ne întrupãm mereu! El a rãmas un visãtor BERMUD De ce târziul nostru nu suspinã? Instig poemul vieþilor amare, ªi catã tâlc, bucoavne sfinte, Dorim sã fim acelaºi umãr greu Imit un gând ce vreau sã îl amân, Din timpul vechi, pilduitor, Trecea el, înalt ºi tãcut Inspir ºi mã retrag între pahare... Din cãutarea noastrã spre luminã; ªi -acum tãcerile -i le -aud Dar, pentru toate-acestea, numai eu Sãmãnãtorul de cuvinte... Doar ochii lui au mai vãzut Dau, înc-o datã, cuibul meu de tinã... Cum eu mã -ndepãrtam spre sud... SONET Î

DUªMANII MEI, El tot mai cernea un trecut, SONET F Încorsetat de litere strãine TOT STAU LA PÂNDÃ... Cuþit avea-n inimã, crud; Încep a-mi construi un alt destin. Trecea el, înalt ºi tãcut Încerc de umbra lunii sã mã þin Fugeam de tine, tu mã cãutai, Duºmanii mei, tot stau la pânde ªi-acum tãcerile-i le-aud Însiropând tristeþea ce revine. Fugar am fost, dar fãrã de pãcate ªi-n sita lor vor sã mã cearnã Fiindu-mi teamã doar pe jumãtate; ªi se prefac cã au mâini blânde Sufletul meu era pierdut Îngândurat trec mãrile de chin. Fãrã sã ºtiu mã adânceam spre Rai. Da-n suflet poartã-o asprã iarnã... Singur îl lãsasem ºi nud În multe valuri lunecã spre mine; Cãutând un înger cãzut Înjur o rimã ce nu mã reþine Fãrâme de iubire, peste toate Care de care vor osânde, În triunghiul negru, bermud Între a fi ºi un pahar cu vin... Frustrãrile ce nu mi le þineai, Mã urmãresc de prin lucarnã... Furam târziu în nopþile de mai. Duºmanii mei tot stau la pânde Trecea el, înalt ºi tãcut... Încãrunþit pornesc spre altã zare. Feminitatea versurilor plate. ªi-n sita lor vor sã mã cearnã. Întrezãrind ºi alte amintiri Întorc poemul spre soare-rãsare Fãcea sã parã singurul meu leac. Fãcusem pact cu propria-mi menire: Încurajat de-atâtea reveniri; Fãrãdelegi nu mai doream sã fac! În drumul meu târziu cãtre negare Îþi scriu, doar astãzi, ultimele ºtiri... Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 ECHIVALENÞE LIRICE 9 NÃSCUT, IAR NU FÃCUT Dumitru Ichim este un poet nãscut, iar nu fãcut. În versul sãu rãsunã universul, dar totodatã în el se cuibãreºte arzând pustia pe care poetul ºtie sã o facã sã rodeascã. Cuvântul sãu rostit cu putere, este muiat în har ºi vine în poezie nãvalnic încins de zelul mãrturisitorului care ºtie ce spune ºi mai ºtie cã trebuie sã spunã, cãci dacã el va tãcea, pietrele vor striga. La Dumitru Ichim actul poetic e ca o facere a lumii, de aici caracterul cosmic al poeziei, dar ºi ca o celebrare doxologicã a facerii, ca o liturghie începutã aici pe pãmânt ºi menitã sã se termine în ziua a opta a creaþiei. Pentru cã este cosmicã, în acestã liturghie se includ toate lucrurile: de la flori (crinii lui Solomon, macii rãniþi, pãpãdia, orhideea, trandafirii cu lacrimi pe gene) ºi copacii fremãtând în livezi ºi pãduri (pãrul, mãrul, cireºul, mãslinul, bradul, salcâmul, teiul, salcia, liliacul), la vieþuitoarele din diverse regnuri ºi categorii (ciocârlia, libelula, fluturele, pãunul, melcul, pãianjenul, cerbul ºi cãprioarele), la universul vãzut (soarele, luna, steaua, întunericul ºi lumina, cerul, rãsãritul ºi apusul, apele, munþii, ploaia ºi vântul) ºi cel nevãzut (Dumnezeu, îngerii, Împãrãþia), totul având mereu în centru, implicit sau explicit, pe Iisus prunc, dar ºi rãstignit, ºi pe mereu trista Sa Maicã. Astfel, poezia sacerdotului Dumitru Ichim este participativã. Totul participã la un mare eveniment parcã ºtiut, dar nenumit încã: cerul ºi pãmântul, plantele, animalele, lucrurile, oamenii. Ai sensul cã eºti prins ºi tu, ca cititor, în aceastã ceremonie, un fel de pelerinaj al întregii creaþii spre Creator. Umblarea prin spaþii spre ceva aminteºte de felul cum Blaga Îl cãuta pe Creator: Unde eºti, Elohim?.../ Animale strãine prin spaþii oprim/ ªi le-ntrebãm de Tine, Elohim. La Blaga, Dumnezeu e cãutat. La Dumitru Ichim, Dumnezeu este aflat. Poetul este ca un Sfânt Ilie de dimensiuni cosmice care, ºtiind unde merge, ia cu sine în trãsura lui tot ce întâlneºte în cale ºi mai ales pe norocosul cititor al versului sãu. Existã un vânt în poezia lui Dumitru Ichim ca în Rapsodiile de toamnã ale lui George Topârceanu, un vânt ce vine repede aducând cu sine Vestea cea bunã pe care o împrãºtie grãbit ºi oarecum tainic peste tot. E un vânt care te prinde, te ia, te înfãºoarã cald ºi te duce pe calea Împãrãþiei. ªi mai e ceva: existã o gingãºie deosebitã în aceastã poezie, o gingãºie de prunc ºi de înger care rãzbate din fiece vers de la o margine a cerului interior pânã la celelalte margini. Aceasta te pãtrunde ºi te transfigureazã. Citeºti ca vrãjit. Citeºti ºi te miri. Admiri. Dar, mai ales atunci când dedicã versuri soþiei sale, îngeriþa poetã Florica Baþu Ichim, plecatã sã cânte Domnului mai de aproape, Dumitru Ichim face sã vibreze lumina în pustiul din sufletul sãu revãrsat sfâºietor în cuvânt. Dumitru Ichim este un Dumitru Ichim poet nãscut, iar nu fãcut. Theodor Damian

ACUARELÃ AQUARELLE ANOTIMPUL CINCI VIVALDIS FITH Cine-a cusut albina Who thought of embroidering the bee pe sânul florii de salcâm, on the bosom of the flower of a locust tree AL LUI VIVALDI SEASON pãrând adevãratã making the story with a girl povestea cu o fatã from the other realm Când ai sã vii When you join me din celãlalt tãrâm? be true? nu-þi bate capul sã iei dont bother to take cu tine with you Tu, floare din iubirea-ntâi, Flower of my first love tot felul de lucruri all sorts of câtã luminã ai zburat how much light in your flight ca sã ajungi vecinã in order to become a neighbour nefolositoare; useless things; cu genunea, with the abyss poate o îmbrã þiºare maybe a hug pe pragul ei întruchipând embodying the wonder dintr-un descântec de tei from the magic charm of a linden tree minunea of the primordial essence va fi O.K. will be OK. din tinã, on its shore, Singurul lucru la care jinduiesc The only thing I yearn for din mireasmã or from the fragrance este sãrutul nostru pãmântesc. is our earthly kiss. ºi din razã? and the beam? Spune-i dar Corãbierului So, tell the Boatman Unul din altul One from the other cã l-am lãsat that I left it ne chemãm, priviri we call each other, questioning looks la marginea cerului. at the border of the sky. cu ne-nþeles în bob de spus, that one cannot understand or utter În rest, For the rest, iar din strãfundul lor and from their depths nu-þi bate capul sã aduci dont even bother to bring them înaltul, they bring nici mãcar at least pecetluit cu floarea lui, pe colþ, the high, timpul apelor spus. the so-called time of waters. aducu-l. sealed with its flower on the corner. De nu vei uita de sãrut, If you dont forget about the kiss, Un pas, A step, Vivaldi o sã ne fie de ajuns, Vivaldi will do it for us, doar unul singur a rãmas, there remained a single step mai ales cã la cele patru especially for the four spre îndrãznirea to the audacity anotimpuri, seasons, primului sãrut, of the first kiss a mai luat un împrumut he got an extra loan dar aºteptãm ca sã termine yet we will wait for the cuckoo de veºnicie, of eternity cucul, to put an end to our shyness spre a-l scrie pe-al nostru. in order to write ours de însãilat sfielile din noi and to the zenith made of tissue silk ºi borangicul zãrii, like a sigh, În plus. in addition. ca un suspin, further on tot mai departe, as if the two of us de parcã unu-n altul without knowing Selecþie ºi traducere în limba englezã de Muguraº Maria Petrescu. fãrã sã ºtim ne-am fi pierdut lost ourselves into each other Dumitru Ichim, Jumãtate de inel deasupra oceanului / Half of ºi-ar fi rãmas doar floarea de salcâm - and only the flower of the locust tree had remained umbra din basmul ce-a trecut at the shadow of the story tale which went Ring above the Ocean , prefaþã Muguraº Maria Petrescu, prin amândoi through the two of us ,,Cuvântul din ungherul tainic, Editura Cãlãuza v.b. Deva ºi din celãlalt tãrâm. from the other realm. Editura Destine literare Montréal, Canada, 2014, 228 pp.

...ºi aºteptam ... and I was waiting ca sã termine cucul for the cuckoo Redacþia revistei Bucureºtiul literar ºi artistic ureazã de însãilat sfielile din noi to put an end to our shyness prietenului ºi poetului Dumitru Ichim din Kitchener, ºi borangicul serii.. and to the evening zenith made of tissue silk. ªi-apoi va fi apoi! And then again, therell be a then. Canada, un cãlduros La mulþi ani!

Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 1100 LECTURI LEJERE, LECTURI DE VACANÞÃ Cu ultimul tren!

În anul inaugurãrii Casei scriitorilor de la mare, Zaharia Stancu locuia în primul apartament de la parter, apartamentul ºapte, cum intri în dreapta, precedat de un hol romboidal în care era instalat un biet ºi nevinovat joc mecanic pentru copii, la care jucau însã cu îndârjire maturii. Fliperul fãcea un zgomot cunoscut hârâitul manetei însoþit uneori de soneria vestitoare de câºtiguri, variind între doi ºi o sutã de lei. Soneria suna în funcþie de valoarea câºtigãtoare, maneta hârtia în funcþie de orice... ªi tot pe vremea aceea, din iniþiativã pur personalã, angajasem la Fondul literar pe Nea Stoica, cel care se ocupã ultimul ºi cu conºtiinciozitate de trecerea noastrã din prezentul literar în ... Parnas. Mircea Micu George Topârceanu Mulþi au avut ºi vor mai avea nevoie de el. Îl recomand ca pe un meseriaº bun,un artist în branºa lui, care nu între ei onomatopee estompate de vânt, ºi când toatã glumeºte cu cele sfinte. suflarea scriitoriceascã dormea visând opere viitoare ºi, CÂNELE OVREIULUI Preºedintele, vãzându-l în primele zile, a afirmat cu evident, nemuritoare, cei doi concurenþi avurã parte de sarcasmu-i bine cunoscut: L-au trimis sã-mi ia mãsura o surprizã neprevãzutã. Anecdotã pipãratã ... Când se uitã la mine simt cum mã trec fiorii, fiorii mã În crucea nopþii, s-a deschis uºa de la culoarul ce trec.... despãrþea holul de apartamentul preºedintelui ºi acesta Dupã o scurtã vreme, însã, Nea Stoica ºi-a dovedit cu a ieºit în pijama, cu o hainã de casã pe umeri ºi a rãmas Într-un an, cândva-ntr-o varã, prisosinþã calitãþile de om folositor ºi indispensabil, atent câteva clipe studiindu-i siderat, cu privirea lui rece ºi Nu ºtiu unde, în ce sat, ºi veºnic prezent. albastrã. Un ovrei mergând cu marfã Se posta în colþul stâlpului în spatele cãruia mânca Cei doi s-au întors simþind instinctiv pericolul. Nea Într-o curte a intrat. preºedintele , atent, reverenþios, îmbrãcat la ºtaif , cu Stoica a fãcut o reverenþã de balerin, Ornaru a rãmas în ªi cum intrã el pe poartã intuiþie perfectã ºi-i observa orice dorinþã. poziþie de drepþi, zâmbind ca la hipodrom când se aratã Cu bagajul la spinare, Voia preºedintele ardei iute, venea ardeiul; era pâinea la potou calul preferat: Horindiþa... Hop, îi sare înainte neprãjitã, se prãjea în douã clipe; fãcea preºedintele un Nicolae Tãutu s-a furiºat, mucalit, într-o firidã Un dulãu urât ºi mare. semn discret cu degetul mare, venea un whisky mic; aºteptând deznodãmântul. Ce sã fac acum? se-ntreabã bâzâia o muscã prin prajmã-i, murea musca; îl asaltau Bunã dimineaþa, stimaþi colegi, cicã ar fi zis Z.S. cu Bietul Iþic supãrat. confraþii cu întrebãri, în momentul urmãtor conversau voce de val mãturãtor. Îmi pare bine cã te vãd domn Dacã strig sã vie omul, cu Nea Stoica despre orice...He! He!... Ornaru! ªi pe dumneata domn Stoica. Foarte bine îmi Pân sã vie m-a mâncat! O singurã datã a greºit, Nea Stoica. Atunci, în ziua pare bine cã te vãd ... Am venit sã vãd ce faceþi! Credeam... Dacã plec pe poartã iarã, aceea nefastã, când a poposit la mare, în trecere, Vintilã Vreau sã vã anunþ cã mâine dimineaþã la ºase, fix la ºase, Aº pleca eu bucuros, Ornaru care prospecta un film ce urma sã se toarne în ... aveþi un tren spre Bucureºti. E accelerat! Aºa cã sã vã Dar dulãul e în stare Bucegi. grãbiþi, cã poate vã aºteaptã familiile...! Sã m-apuce pe din dos ... ªi poate cã n-ar fi greºit, dacã acolo nu s-ar fi aflat ºi S-a întors în apartament fãrã sã audã râsetele înfundate Nici încolo, nici încoace, regretatul Nicolae Tãutu, Tilicã, zãmislitor de farse ale lui Nicolae Tãutu. Iu mai bine stau pe loc; inegalabile, plin de umor ºi bonomie. Cei doi, dupã un fir de somn tras cu spaime, ºi la ªi-am sã-l iau cu vorba bunã, ªi Tãutu, ºtiind cât îl enerveazã pe Z.S. zbârnâielile ºi asigurãrile lui Tãutu cã el va rãspunde de urmãri, Chiar aºa sã am noroc! icniturile aparatului din apropierea camerei unde stãtea, dimineaþa, în jurul orei nouã, erau în hol, cu bagajele dovedind o generozitate suspectã, a schimbat o bancnotã alãturi, aºteptând smeriþi apariþia preºedintelui. Moi Grivei, zic zou, ascultã, de o sutã în mãrunþiº de câte un leu oferind-ofifti-fifti Z.S. s-a arãtat surâzând, i-a privit cu indulgenþã, s-a De când umblu eu pe jos lui Ornaru ºi lui Nea Stoica, îndemnându-i sã facã un uitat la bagajele gata pregãtite ºi s-a mirat: Ce se N-am vãzut în toatã lumea concurs. întâmplã? Nu vã mai place marea? Sau aþi pierdut Un cãþel aºa frumos! Sã fi fost pe la unsprezece din noapte...Cele douã acceleratul...L-aþi pierdut.... Mã mai duc la târg eu, lasã, vrãbiuþe au tras de manivelã cu conºtiinciozitate ºi Apoi grav, cu intonaþia lui autoritarã, le-a cerut un Þi-oi aduce un covrig. ambiþie. ªi aparatul gemea ºi le rãspundea zornãind ºi singur lucru: Vã rog mult, mult vã rog, mutaþi mãgãoaia Ce folos ai dacã latri? nu-i prea lasã sã se despartã de maneta lui încãlzitã de de aici. Duceþi-o pe terasã cã m-am sãturat s-o aud Parcã-þi iese vrun câºtig? palmele înfrigurate. zbârnâind în capul meu. Mutaþi-o ºi apoi desfaceþi-vã Moi Grivei, tu eºti cuminte, ªi când se fãcu ceasul mult peste miezul nopþii, ºi când bagajele. Iar pe Tilicã, a zis zâmbind ºiret, îl pun eu sã vã Ce-ai cu mine de-mpãrþit? numai pescãruºii mai îndrãzneau spre înalturi schimbând dea douã sticle de vin pentru comision... Am venit la badea Gheorghe, Ei ºi ce-i dac-am venit? N-am sã stau un an la dânsul, Plec îndatã la haham Epigrame de V. Rãvescu Dar dulãul se repede ªi mai tare: Ham! ham! ham! Arde gazul Reputatei editoare ºi chimiste Stai pe loc! Ai-vei mi-e fricã! Raluca Tudor, gazda Ci pãcat cã n-am o puºcã! Nu cã-i frig este necazul, cenaclului Catacomba Badi Gheorghe, badi Gheorghe, ªi inflaþia e mare, Ieºi afarã cã mã muºcã! Dar, cum vede fiecare, Badea Gheorghe iese-n uºã, Unsã, cu ce alifie! Doar guvernul arde gazul! Dã c-o piatrã dupã câne Are-n vârful deºtiului, ªi-apoi zice: Nu te teme! Dupã propria-i chimie, Þine-þi inima, jupâne! Imunitate Crema Bucureºtiului... Nu ºtii vorba româneascã De la moºi-strãmoºi lãsatã, Iar s-a amânat procesul ... La angajare se cere experienþã Cã un câne care latrã Din dosar cad filele. Nu te muºcã niciodatã? Fãrã griji, acum, alesul, ªtiu pruverbul zice Iþic Cum sã-mi fac experienþã, Îºi ascute pilele. Cã-l avem ºi la ovrei, Când meseria se furã? ªtiu prea bine ... dar e vorba Dumneata ai competenþã... Dacã-l ºtie ºi Grivei! Du-te, fato, pe Centurã.

Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 LECTURI LEJERE, LECTURI DE VACANÞÃ 1111 Milicã, cerºetor local Cãldurã mare Ce mai, vipie. 35 dupã Celsius cedezi la asemenea rugãminþi?! Aºadar, mã conformez ºi iau cale-ntoarsã cât ai Sã leaºini, nu alta. Grãbit ºi asudat nevoie, taman clipi prin nãdufu urbei ºi circulaþia de coºmar. Poposesc la amintitul super market sfârºisem, mã nþelegi, niscai daraveli prin târg, ce racolând din mers un cãrucior beteag, ce nu se îngãduie la miºcãri bruºte. Cu greu nu admiteau amânare. Respectiv uºurat, deja visam la îmi fac loc. Dever mare vorba ceea: beþi, mâncaþi, cã astãzi mirosul de tei e pe aeru condiþionat, instalat de curând ºi cu sacrificii în gratis Lume lume de toatã mâna; de la pensionarul veºnic lihnit sã-mpuºte apartamentul ce-l deþin ca ºi proprietate. Numai cã inutilul, venit la pont pentru tigãi la ºi aci dau dreptate filozofului P. fie-i þãrâna uºoarã - ofertã ºi alte marafeturi, pân la corporatistul abia scãpat de prin birouri, nãuc ºi cã-n toate e un cã cât sã parchez, dau nas în nas cu cu privirile triste de zombi. Arunc în bietul cãrucior ce apuc, fãrã sã uit de bunã un vechi amic, ce-l am ca ºi vecin. Zice: seamã ºerveþelele muiate spre a evita un proxim conflict conjugal. Achit cu cardul Ce te grãbeºti frate, cã doar n-au dat nãvalã (iama) cã cine mai posedã în zilele noastre monedã la vedere, mai abitir pe crizã?! ºi George Theodor pãgânii.. Hai mai bine colea La paraua gãuritã sã ne scãpat din strânsoare, mã strecor pe calea de acces. Dau sã ies. Ca din senin Unu rãsuflãm un pic. Zic: deºirat duhnind pestilenþial a levãnþicã - a se-nþelege poºircã - c-un nas bobâlcat, Popescu Nici vorbã, poate alt datã am treabã. între doi ochi mici, de viezure, îmi taie ecranu ºi mã someazã (scaneazã) din cap Se uitã aºa, apriori cãtrã mine, cu neâncredere ºi pânã-n picioare cu o privire agerã de cunoscãtor - preþãluindu-mã. N-am a mã lãsa mi-o aruncã din mers peste umãr. Vorba zic. mai prejos în sinea mea l-am ºi consemnat: Nãsosu. Bine frate sã nu regreþi la o adicã!! Am onoarea, zice. Ferm, scurt ºi dibaci lanseazã spintecând aeru torid þintind Nici nu trecu secunda de graþie «taci c-am scãpat» cã simt un fior dinspre buzunaru umila-mi persoanã cu mâna-i praºtie ce nu admite aºteptare, nicicum refuz. Ezit, nãdragilor telefonul ce-l aveam la purtãtor, uitat pe «Silance» zbârnâia lucru de preþ de-o minutã sperând cã ºi-o va retrage. Aº. mirare. Ai domne ce dracu, te vãz bãiat subþire, nu pricepi?!! Îndatoreazã-mã co Zic: «uite poznã a dracu invenþia las cã i-o trece.» þigarã ªi-mi face ºmechereºte cu ochiu, luându-mã confident: Þi-ai gãsit?! Nici vorbã. Rãspund. MILICÃ, CERªETOR LOCAL! Stupoare. Rãmas fãrã replicã îi strâng cãlduros La capãtul firului, cã am rãmas pã vechi, Mãgduþa nevastã mea. mâna. Încaltea mã pufneºte râsu. ªi râd ºi râd de unul singur ca prostu. Cum ar Ce faci dragã, nici la mobil nu mai rãspunzi ?!! veni «om bãtrân ºi prost degeaba». Fiindcã din momentu ãla toate baierele amiezii Io-te tocmai dejugai ºi grãbit s-au crãcãnat de o voie bunã fãrã margini având toate datele unei lumi de belea. Grãbit grãbit de când te ºtiu. ªi trecu imediat la fapte. Bravos, monºer, îmi zic zãu cã se meritã. Al dracu dom Milicã mi-a salvat ªtii ce mã gândeam ? Tot eºti în drum fã-mi rogu-te un serviciu (hatâr) treci pe ziua. Auzi la el cerºetor local!!! Pun d-un rãmãºag, cum cã nici lu nenea Iancu, la Lydl am mare trebuinþã. ªi-mi dictã din memorie, fãrã a-mi mai lãsa rãgaz, o listã cât îi de mintos (cã nu-n zadar îi fãcurã naþiunea statuie vizavi de ceasul integrãrii) lungã de cumpãrãturi. nu i-ar fi trecut una ca asta prin cap. Nu uita de ºerveþele, din cele de unicã folosinþã, cã-s mai ieftine decât la Gicã Parol! Blegu ºi douã baxuri de hârtie igienicã. Spuneþi ºi Domniile voastre cum sã nu

câteva localitãþi ºi casele mãrginaºe n- Solicitându-i pãrerea în legãturã cu toate acestea unui ar fi început s-o ia la vale. Zeci de sãteni pensionar care a lucrat ani în ºir în Justiþie, acesta ne-a Scriitori la DNA din clãdirile afectate au solicitat sprijin declarat textual: Domnule, trebuie umblat urgent la la autoritãþile judeþene, dar acestea au revizuirea Codului Civil ºi a celui de Procedurã Penalã, (pseudoreportaj din actualitate) dat din umeri, spunând cã n-au soluþii, fiindcã aºa ceva nu se mai poate tolera! Aici nu e vorba cã situaþia le depãºeºte ºi trebuie sã se numai de corupþie materialã ºi moralã, întinsã ca o adreseze Guvernului - ceea ce bieþii caracatiþã în mai multe ministere ºi domenii. Nu e vorba Azi-dimineaþã poliþiºtii au descins la 200 de adrese oameni au ºi fãcut. Rãspunsul le-a fost, însã, amânat pe numai de a-i trage la rãspundere pe cei vinovaþi, ci de din Capitalã ºi din þarã la domiciliile unor scriitori, în motiv cã Prim-ministrul este pe moment foarte ocupat însuºi viitorul generaþiilor care vin dupã noi ºi care nu urma sesizãrii unui grup de cititori de poezie care cu într-o polemicã cu preºedintele þãrii ºi cu pregãtirea vor mai putea gusta aºa cum se cuvine poezii de Coºbuc, reclamat o serie de fapte de corupþie din partea acelora, campaniei electorale din toamnã. de Alecsandri, de Eminescu, ca sã nu mai spun de lirica (care, de altfel, se aflau în atenþia organelor de cercetare Pe de altã parte, din surse care ºi-au pãstrat anonimatul, noastrã modernã: Blaga, Ion Pillat, Voiculescu ºi alþii. de mai multã vreme). De la domiciliile reporterii noºtri au mai aflat cã în Un alt reporter, dorind sã afle care este ºi punctul de celor vizaþi au fost ridicate câteva mii de acest dosar ar fi vorba de cantitãþi vedere al Uniunii Scriitorilor în legãturã cu acest caz s-a kilograme de cãrþi, manuscrise, publicaþii mult mai mari de buºteni, respectiv adresat d-lui Vasile Ghiocel, unul dintre secretarii ºi diverse alte înscrisuri. Procurorii cu de hârtie, dacã se au în vedere ºi acesteia, preºedintele fiind plecat la Paris pentru deschis un dosar penal privind faptele de zecile de recenzii ºi cronici literare rezolvarea urgentã a problemelor unor scriitori români corupþie, care constau în consumul abuziv favorabile cãrþilor incriminate ºi din diaspora. de hârtie pe care s-au imprimat texte fãrã care au apãrut în tot felul de reviste La noi, domnule, i s-a spus, totul se desfãºoarã valoare literarã. ºi foiþe literare din þarã potrivit Statutului Uniunii ºi nu vãd unde ar fi putut Un avocat prezent întâmplãtor la una (consumatoare de hârtie ºi ele), apãrea corupþia. Primul nostru criteriu atunci când din adrese, prieten al unuia dintre cei 200 evident pub1icate acolo cu scopul Comisia special desemnatã ia în discuþie primirea unui care vor fi cercetaþi în libertate, a declarat de a le folosi unora drept piese de nou membru nu este numãrul de cronici pe marginea presei cã aºa ceva este inadmisibil ºi ilegal dosar pentru primirea în Uniunea cãrþilor solicitantului, ci vârsta lui (trebuie sã nu aibã chiar ºi într-o democraþie fragilã ca a Scriitorilor. mai mult de patruzeci de ani), pentru cã ne punem noastrã. Dar lucrurile nu se opresc aci, întrebarea: Nu cumva omul vrea sã intre în Uniunea La rândul lui, un purtãtor de cuvânt al deoarece în dosarul acesta de Scriitorilor pentru a beneficia de jumãtatea de pensie pe poliþiºtilor, fiind probabil în temã cu cele sesizate de corupþie, care se pare cã în final va avea mii de piese, care, potrivit legii, o dã Statul?. Bine, s-a arãtat grupul de cititori amintit, a precizat reporterilor cã acest este implicat ºi Ministerul Educaþiei ºi Tineretului, nedumerit reporterul, dar dacã vine cineva, cum a fost caz este cu mult mai grav decât pare la prima vedere, întrucât persoane neidentificate de acolo au permis cazul lui Arghezi, care a publicat primul volum la având implicaþii multiple. La viitoarea anchetã, care se difuzarea unor astfel de cãrþi, procurorii primind sesizãri patruzeci ºi ºapte de ani, ºi este, totuºi, talentat, ce va demara imediat, vor trebui sã rãspundã nu numai din mai multe judeþe din partea unor comitete de pãrinþi faceþi?, Lasã, d-le, i s-a spus, cã un Arghezi nu mai persoane individuale, ci ºi juridice, firme ºi ministere pe tema Ce educaþie putem da copiilor noºtri când le poate apãrea azi! Dumneata nu vezi cã acum tot românul implicate în amintitele fapte de corupþie. sunt aduse spre lecturã cãrþi de poezie în care se vorbeºte s-a nãscut poet, cum zicea Alecsandri, ºi cã oamenii Întrucât nu ni s-au dat amãnunte, reporterii noºtri, numai despre sex, se cultivã cu o perseverenþã demnã de publicã chiar din primele clase primare? Uniunea asta culegând informaþii din diverse alte surse, au cãutat sã cauze mai bune, scabrosul, libidoul, mizeria?, cum bine nu e nici asociaþie de binefacere ºi nici casã de ajutor meargã pe firul apei, cum se spune ºi iatã ce au aflat: ºi exact arãtau semnatarii unei reclamaþii venitã tocmai social. E bine sã ºtii Sub pretextul nevoii de hârtie pentru industria din judeþul Caraº-Severin. În fine, deoarece ancheta procurorilor abia a fost alimentarã ºi pentru armatã, firme interpuse au solicitat Ba, mai mult, din dorinþa, altfel fireascã, a unor edituri demaratã, suntem convinºi cã pe parcurs vor ieºi la ivealã Ministerului Apelor ºi Pãdurilor o cantitate de câteva de a-i ajuta pe confraþii noºtri din Basarabia, din Banatul noi ºi noi aspecte, pe care în clipa de faþã nici mãcar nu sute de mii de buºteni pentru a fi transformaþi în celulozã sârbesc, ori pe cei aflaþi la muncã în Italia, Spania, le putem bãnui. Pe mãsurã ce le vom afla, vi le vom face ºi hârtie hârtie care a fost apoi deturnatã pentru a fi Germania sau Marea Britanie cu biblioteci de carte cunoscute ºi dumneavoastrã, stimaþi cititori. folositã la tipãrirea cãrþilor, statul fiind prejudiciat cu româneascã de actualitate astfel de tipãrituri au ajuns ºi N.R.: Acest dosar n-are nicio legãturã cu întrebãrile câteva sute de mii de euro. În urma aprobãrii ºi tãierii acolo, fãcându-se prin asta un export de subculturã, de pe care auzim ca DNA le-ar fi pus de curând buºtenilor respectivi în trei judeþe din centrul ºi nordul mizerii imprimate pe hârtie, cum se precizeazã într-o Preºedintelui Uniunii Scriitorilor... þãrii au avut loc masive alunecãri de teren. N-ar fi fost scrisoare primitã de la o persoanã mai vârstnicã din Reporter nimic dacã în apropierea fostelor pãduri nu s-ar fi aflat comuna Viºina, judeþul Vlaºca. (pentru conformitate Florentin Popescu ) Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 1122 CONSEMNÃRI literar. Astfel încât, în 1966, Nelly Sachs avea sã devinã Nobel Prize - 1909 ea însãºi laureatã a premiului Nobel pentru literaturã. Trecuse mai bine de un sfert de secol de la moartea Selmei Lagerlöf pe domeniul pãrintesc de la Märbacka, dar SELMA LAGERLÖF amintirea sa continua sã lumineze încã destine, aidoma Prima femeie ce va atmosfera provinciei sale natale (Wärmland), fãrã a altera luminii primite de personajele sale în cetatea primi Premiul Nobel fundalul legendar pe care se desfãºoarã naraþiunea. În Ierusalimului. pentru literaturã s-a fapt, pastorul Berling are menirea de a omogeniza Scriitoarea vizitase ea însãºi Þara Sfântã cãutând nãscut la 20 noiembrie modulele din care se recompune aceastã carte pe care, aceastã luminã. Autoare a unor minunate legende despre 1858 într-o familie un cunoscut teoretician al Iisus, ea s-a dovedit foarte ataºatã acestei suedezã înstãritã, romanului modern ar numi- teme. Iar, dupã cum arãta un bun cunoscãtor proprietara unei moºii pe o, desigur, un roman à al literaturilor nordiceprovincialismul care viitoarea scriitoare tiroirs, sintagmã ce avea sã imaginaþiei suedeze este impregnat de Titus Vîjeu ºi-a petrecut copilãria în devinã definitorie pentru misticism nu putem sã nu distingem compania oamenilor noile tehnici narative ale aceastã exprimare a credinþei în forme simpli ce munceau pe secolului XX. paroxistice în multe pagini ale scriitoarei, domeniu, depozitari ai unor fascinante istorii ce aveau Oricum, intuiþia lui preocupatã de sensurile unui patetism sã-i dezvolte gustul pentru ficþiune. Georg Brandes s-a dovedit social ºi moral marcând întreaga sa operã Dupã studii de pedagogie la Stockholm, Selma corectã, Selma Lagerlöf de la Povestea lui Gösta Berling la Regele Lagerlöf devine învãþãtoare (aidoma altei laureate Nobel având parte de o carierã Portugaliei . de mai târziu, chileana Gabriela Mistral), apropiindu-se literarã splendidã, publicând Trilogia formatã din Inelul lui de valorile eterne ale inocenþei infantile. Un handicap dupã Gösta Berlings Saga Löwensköld , Charlotte Löwensköld ºi motoriu o va ajuta sã-ºi dezvolte spiritul de observaþie, mai multe cãrþi ce vor face Anna Swärd - constituie partea de amurg a fãrã a o împiedica sã facã lungi cãlãtorii în Italia ori în epocã. creaþiei sale. O creaþie care era de mult timp Palestina. Contactul cu locurile de origine ale Legende despre Cristos , respectatã în lumea întreagã. Mai ales cã creºtinismului avea sã alimenteze flacãra credinþei în Ierusalim ºi Miracolele lui în 1909 Premiul Nobel pentru literaturã sufletul ei pânã la limita misticismului. Antichrist îi fixeazã acordat ca preþuire pentru nobilul sãu Primul sãu roman, Povestea lui Gösta Berling ( Gösta consecventa atitudine idealism, bogãþia fanteziei ºi expunerea Berlings Saga ), a apãrut în 1891, deci cam odatã cu creºtinã, manifestatã de-a spiritualã care îi caracterizeazã opera Foamea lui Knut Hamsun. numai cã, dacã romanul lungul întregii vieþi. La fel, marca ºi un moment important în confratelui sãu norvegian l-a impus imediat pe acesta cartea sa de maturitate recunoaºterea contribuþiilor feminine la unui numeros public, soarta amplei cãrþi a scriitoarei numitã Împãratul Patagoniei , ce confirmã elanul sãu dezvoltarea culturii moderne. suedeze pare a fi fost mai puþin fastã. Critica i-a fost de- moral, pus în serviciul credinþei. Ingmar Ingmarsson, Dar probabil cã niciuna din cãrþile sale n-a contribuit a dreptul ostilã ºi nici cititorii n-au dat buzna în librãrii. eroul din Ierusalim este un simplu þãran suedez, plin de la consolidarea acestei celebritãþi literare a Selmei Dar, vorba lui Terentianus Maurus, Cãrþile au destinul virtuþi ºi pãcate, aidoma multora din concetãþenii sãi Lagerlöf precum Minunata cãlãtorie a lui Nils lor. Tradusã în limba danezã, Saga lui Gösta Berling nordici. Tipãrit în 1901, romanul se dorea a fi un manual Holgersson prin Suedia , carte ivitã dintr-o comandã avea sã ajungã în mâna lui Georg Brandes, critic ºi de moralã creºtinã pentru veacul ce abia începuse ºi care didacticã, pentru uzul gimnazial, în ideea susþinerii orelor estetician cu o remarcabilã influenþã asupra literaturilor avea sã cunoascã, din nefericire, cumplite încercãri ale de geografie a þãrii. nordice ºi, în general, asupra literaturii continentului. istoriei: douã mari conflagraþii mondiale, revoluþii ºi Apãrutã în 1907, cartea avea sã depãºeascã limitele Aflat în cãutarea unui nou realism ºi comentator avizat lovituri de stat, lagãre de concentrare ºi exterminare... unui apendice al manualului de geografie suedezã, al principalelor curente din literatura europeanã, Georg ªi meritã consemnat faptul cã viaþa scriitoarei a fost devenind o fascinantã lecturã nu doar pentru copiii Brandes a salutat cu entuziasm epopeea epicã a Selmei mereu pusã în slujba semenilor ei. E îndeajuns sã suedezi, ci pentru toþi copiii lumii. Lagerlöf. Fapt ce avea sã conducã la o rapidã afirmare a pomenim aici sprijinul acordat, într-un moment de O carte care poate sta lângã Cuore a lui Eduardo de cãrþii, ce va cunoaºte multe ediþii, în diferite limbi. Peste tulburare a istoriei, unei tinere autoare ameninþatã de Amicis, lângã Amintiri din copilãrie de Ion Creangã ani, în 1924, regizorul Mauritz Stiller o va ecraniza, intoleranþa rasialã nazistã. E vorba de Nelly Sachs, sau alãturi de Cãrarea pierdutã a lui Alain Fournier ca realizând o eminentã echivalare vizualã a acestui roman, evreicã de origine, obligatã sã pãrãseascã Germania o miraculoasã sintezã a sufletului infantil aflat la inspirat din viaþa unui pastor cu contradictorii forme de pentru a se refugia în anii 30 în Suedia. Pânã în acel incidenþa bucuriilor ºi tristeþilor vieþii, în scopul unic ºi manifestare a credinþei sale în divinitate. Preotul de þarã moment o cunoscuse pe Selma Lagerlöf din lectura fãrã egal al cunoaºterii. evolueazã de la pãcat la devoþiune faþã de creator ºi faþã operei acesteia ºi din corespondenþa pe care cele douã Realismul este supus la Selma Lagerlöf unei vaste de fiinþele de pe pãmânt ale acestuia. Utilizându-l drept femei o întreþinuserã. Odatã ajunsã în noua patrie nordicã, dimensiuni lirice, transfigurând continuu eposul viguros liant al naraþiunii pe acest slujitor al Domnului, oscilând Nelly Sachs avea sã se bucure de protecþia eficientã a al scriitoarei prin fantezia propusã cititorului, prin acea între pãcat ºi penitenþã, între dogmã ºi libera cugetare, mai vârstnicei sale prietene, care nu a încetat s-o sprijine limbã unicã în care oamenii ºi natura comunicã Selma Lagerlöf nu fãcea altceva decât sã recompunã material ºi s-o încurajeze în dezvoltarea talentului ei întotdeauna vibrant.

democratice. Dupã revoluþie, sau ce-o fi fost ea, am lucrat sã propun eu pe unul, unul care sã n-aibã habar ce-i aia Autobiografie o vreme la o publicaþie nou înfiinþatã, care, cu toate astea, muncã de editurã ºi care sã ducã de râpã cu mai multã (urmare din pagina 6) dupã numai doi ani, s-a desfiinþat. Publicaþia se numea râvnã totul. Ar fi fost, în definitiv, ultima mea revanºã Parlamentul ºi singura justificare a mãsurii, alminteri împotriva propriei soarte. Pânã la urmã, se pare cã cea din întâmplare, Casa de Filme Trei trecea drept cea mai lipsitã de logicã, nu poate fi decât aceea cã Parlamentul mai bunã soluþie tot asta a fost. Ori fi gãsit ele, forurile bunã dintre toate. Poate cã tocmai aici se ascundea ºi (cel fãrã ghilimele) nu avea cu adevãrat nevoie de ea. Se competente, pe cineva lipsit de scrupule ºi de complexe, motivul real al desfiinþãrii sale. Se calculase, pesemne, vede treaba cã o societate care se reface ºi se preface capabil sã ducã treburile la bun sfârºit. Aºa cum au gãsit, cã doar aºa ºi celelalte case ar fi avut ºanse sã devinã cele trebuie sã se lepede câteodatã pânã ºi de instituþiile cãrora de altfel, ºi pentru alte edituri - alte domenii - alte sectoare mai bune ºi sã disparã, pe rând. tot ea le dã naºtere. Adicã exact aºa cum procedase ºi cea de activitate, practic în toatã þara. Când e vorba sã dai Au venit apoi, cu duiumul, evenimentele alea din de dinaintea ei, chiar dacã din alte raþiuni sau cerinþe. din gurã ºi nu din mâini, se îmbulzesc întotdeauna ºi decembrie 89, dacã vã mai amintiþi. O întreagã lume ºi Mãrturisesc, în asemenea condiþii de muncã ºi de pretutindeni oameni de ispravã; gata, cu alte cuvinte, sã o societate, croite ºi rãs-croite de-a lungul unei jumãtãþi viaþã, cã nici angoasele ºi obsesiile mele n-aveau cum sã isprãveascã totul. Eu, cu frãmântãrile ºi mustrãrile mele de secol, urmau sã se primeneascã ºi sã se transforme din se potoleascã, ci, dimpotrivã. Mi se pãrea cã sunt urmãrit, de conºtiinþã, nici n-aº mai fi fost în stare sã fac o treabã, temelii. Or, asta presupunea, mai înainte de orice, în-de-a-proa-pe, ca sã zic aºa, de o soartã nu vitregã, nu ca altãdatã, gospodãreºte. demolãri - ºi desfiinþãri - ºi prãbuºiri - tot aºa, din temelii. ghinionistã, ci de-a dreptul duºmãnoasã. Asta ca sã n-o Aºa cã acum, ajuns în orice caz la finalul unei cariere Ca sã poþi construi ceva, durabil ori nu, trebuie mai întâi numesc altfel, blestem, de exemplu, deºi tot ãsta pare sã meritorii ºi dupã ce, de bine - de rãu, am ieºit la pensie, sã eliberezi terenul. Aºa cã n-aveau cum sã fie termenul. O coincidenþã cu totul stranie a fãcut ca, cel mai bun lucru ar fi sã intru cât mai curând în ºomaj. supravieþuiascã nici instituþiile la care lucrasem ani de taman în perioada când Parlamentul (cel cu ghilimele) Cum am cãpãtat, oricum, o anumitã... expertizã , mi-aº zile, în orânduirea de tristã amintire. Mai ales în se afla în ultimele sale ceasuri, sã mi se propunã postul mai putea folosi puterile ca sã boicotez din interior domeniul culturii dispãreau, de-a valma, ºi bune ºi rele, de director la Editura Eminescu. Era editura, la care instituþia ºomajului, ridicatã în ultimii ani la rangul de ºi nu se ridica nimic în locul lor. Ar însemna, totuºi, sã- mai lucrasem o vreme, vreo doi ani, înainte de a trece la mândrie naþionalã. Cât anume voi reuºi în intenþiile mele mi atribui merite care nu-mi aparþin dacã m-aº fuduli cu Parlamentul ºi n-apucasem s-o desfiinþez atunci. Nimic binefãcãtoare nu v-aº putea spune de pe acum. dispariþia lor. Meritul principal, în-ex-clu-si-vi-ta-te, le mai simplu decât sã-mi închipui cã de asta eram chemat În încheiere, aº dori sã mai precizez cã îmi asum aparþine acelor evenimente care ne-au dat peste cap acum înapoi, ca sã-mi desãvârºesc opera - ºi n-aveam întreaga rãspundere pentru cele declarate mai sus, în acest existenþa ºi de care azi abia dacã ne mai aducem aminte. oare perfectã dreptate sã cred aºa? curriculum vitae pe care nu mi l-a cerut nimeni. O dovadã Sau, dacã e vorba sã-mi aduc aminte ceva, constat, De data asta mi s-au rãzvrãtit însã toate angoasele ºi în plus ar putea fi ºi semnãtura pe care mi-o depun, tot dimpotrivã, cã, pe drumul unei consolidãri ºi stabilitãþi obsesiile, plus niscaiva mustrãri de conºtiinþã, ca sã fie aºa, de bunã voie ºi nesilit de nimeni, mai jos, mult aºteptate de toþi, lucrurile se degradeazã parcã mai mai dramaticã piesa. De la Editura Eminescu mã rãu decât înainte. Bietul om care, pânã nu demult, încerca alesesem cu niºte cãrþi ºi cu niºte prieteni - cum era sã Dumitru Matalã sã scape în fel ºi chip de spaime - de angoase - de teroare, devin, tocmai eu, groparul ei? Nu era totuºi de preferat vede cã astãzi are parte de altele, supranumite însã sã las Ministerul Culturii s-o îngroape? Sau, ºi mai bine, Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 CONSEMNÃRI 1133 CALEA LUMINOASÃ A VIEÞII Un Columb Ultimul volum al prozatoarei Silvia Cinca, Magia pur pozitive. vieþii este o mãrturie a înþelegerii ei asupra credinþei, Silvia Cinca este de origine românã. Ea a petrecut ani contemporan: Zanfir Ilie frumosului ºi iubirii universale. Fiecare povestire este mulþi explorând culturi din afara þãrii ei. A lucrat la Cartea de Însemnãri de cãlãtorie din China Wuhan. ancoratã în experienþa ºi gândirea autoarei, care, la Radiodifuziuea românã în calitate de critic de artã, apoi Viteza clipei , Editura Axis Libri, Galaþi, 2014 a lui rândul lor, sunt inspiraþia scrierilor. Nuvela este a trecut la Televiziunea Românã, Câþiva ani mai târziu Zanfir Ilie, te duce imediat cu gândul la Nicolae Milescu Spãtarul ºi la al sãu Jurnal de cãlãtorie în China , la care acompaniatã de trei povestiri reflecþii ale iubirii, s-a mutat în Grecia cu soþul ºi copiii ºi continuându-ºi ºi autorul contemporan face referire. În ce-l priveºte, timpului ºi credinþei. Magia vieþii este primordialã, în cãlãtoria a ajuns în Statele Unite ale Americii. Acolo ºi- cronicarul zilelor noastre relateazã, în elegantul sãu carte, ea reflectând lecþiile grele ale vieþii dar ºi bucuria a continuat chemarea spre creaþia literarã ºi a început sã volum, experienþa asiaticã, din 2013, fãcutã ca oficialitate, ºi împlinirea ei. publice. reiterând, în mare, o alta din urmã cu trei ani, pentru cã, În nuvelã, Daniel un simplu spãlãtor de vase care A scrie e pasiunea ei ºi a fost ºi ceea ce a salvat-o deºi lumea cu aport chinez indubitabil s-a schimbat spectaculos de la Marco Polo încoace, toþi pasionaþii de trãieºte o viaþã simplã pe o platformã a unui vas în Alaska, pentru a invinge tristeþea. In autobiografia ei FUGA, cãlãtorii nu obosesc ºi nu prididesc sã reliefeze minunile vizitat de Strãinul, aflã de la acesta despre destinul special spune cã prin scris: am fost renãscutã. Scriind un roman Chinei, o lume al cãrei ezoterism, protejat, e drept, ºi de care-l aºteaptã. A doua zi pleacã într-o cãlãtorie în jurul pe care l-am simþit am fost fericitã când am vãzut cã nu exotism, îi tenteazã continuu pe temerarii dornici sã se lumii, în cãutarea comorii valorilor. Prin aceastã cãlãtorie mai sunt decât cãteva copii nevândute. Atunci am avut apropie de aceastã civilizaþie multimilenarã. a eroului, Silvia Cinca împarte ameþitoarea ei sentimentul cã sunt acolo anume pentru acei oameni În însemnãrile sale, Zanfir Ilie mixeazã date din înþelepciune ºi oferã o privire adâncã în propria viaþã care îmi citesc cãrþile, pentru a comunica cu ei, atunci numeroase domenii, istorie, geografie, economie, politicã, religie, filozofie etc., creând o imagine (mereu ajungând la concluzia: am simþit primele raze de soare. Dorinþa de a scrie nu m- aproximativã însã) a acestui univers proteic, fascinant Mentalitatea noastrã este viziunea asupra realitãþii. a pãrãsit niciodatã. în pofida posibilitãþilor actuale, nelimitate, de E gândul încãrcat de precepte ºi principii morale. E ºi În decursul anilor am citit cãrþile Silviei Cinca cunoaºtere, oferite, de pildã, de internet , conectându- sensibilitatea noastrã, suportul emoþional. Acest suport reflectând la experienþele sale, însã Magia vieþii aduce le frecvent prin apelul la mituri sau legende. În felul emoþional, sâmburele clipelor noastre de fericire sau de înþelepciunea pe crestele ei cele mai înalte, pe care le-a acesta, în concordanþã cu atributele spaþiului investigat, durere, poate fi dirijat, controlat, direcþionat. El ne este atins în urma unei explorãri a unor diverse culturi. în mãsura posibilitãþilor oferite de cele câteva zile ale vizitei ºi de programul strict alcãtuit de organizatorii în întregime supus, docil, ascultãtor. Pornim la drum cu Cu siguranþã ultimul volum de povestiri ne va ridica summitului la care a participat, dezvãluie o lume care, un gând bun, cu speranþã ºi cu certitudine nimic nu moralul în vremuri de restriºte, reamintindu-ne în mod din perspectiva unui european, pare a vieþui la hotarul este mai valoros în lume decât omul ºi propria lui viaþã. constant cã lumea este frumoasã, plinã de iubire ºi dintre realitate ºi basm. Povestirile autoarei sunt scrise cu un scop clar: sã bunãtate, chiar în mijlocul suferinþei umane. Probabil Descriindu-ºi periplul în China, autorul cãrþii comparã, schimbe viaþa cititorului în bine. In ele se aflã credinþele elementul cel mai important al acestei cãrþi este cã Silvia în mod firesc, lumea chinezã, care nu înceteazã sã-l uimeascã, prin tot, cu lumea româneascã, remarcând proprii despre iubire, fericire ºi descoperirea frumuseþii Cinca ne face sã reflectãm asupra propriei noastre vieþi inexplicabile similitudini a cãror existenþã nu e vieþii. ºi cu siguranþã ne convinge cã acum este timpul sã alegem împiedicatã de situarea lor pe continente distincte, la Fiecare scriere îºi are rãdãcini în experienþele de viaþã împlinirea ºi bucuria pentru viaþa noastrã proprie. Ea distanþe impresionante ºi care, peste timp, au contribuit, ale autoarei, de la poveºti privind pierderi pânã la forþa spune cã: în cursul vieþii, viitorul nostru este creat de iatã, la stabilirea actualelor relaþii diplomatice româno- incredibilã a viselor. Autoarea a trãit o viaþã de suiºuri ºi atitudinea minþii noastre în relaþie cu oamenii ºi natura chineze, dar ºi a celor regionale, dintre Galaþi ºi Wuhan coborâºuri cãlãtorind în jurul lumii. Ea nu este strãinã care ne înconjoarã.Alege fericirea, bucuria. Alege precum ºi deosebirile, mult mai numeroase, una notabilã fiind cea a numãrului de locuitori, de circa o sutã de ori de greutãþile vieþii ºi a câºtigat o înþelegere profundã iubirea. Alege sã te afunzi încã o datã într-un minunat mai mare în cazul chinezilor. prin suferinþa pe care o împãrtãºeºte voalat ºi cititorilor volum de povestiri scrise de talentata Silvia Cinca. Destinatã unor potenþiali cititori, aparþinând nu numai ei. Cu toate cã nici una din povestiri nu se sfieºte sã celor douã civilizaþii, cartea lui Zanfir Ilie face referire, vorbeascã despre adevãrata durere ºi suferinþã din lume, Bethany Hallyday în consecinþã, nu doar la China, pe care o viziteazã, ci ºi autoarea gãseºte un mod de a-ºi învãlui scrisul în emoþii la România, în special la perimetrul gãlãþean, pe care-l Editor & Critic literar - SUA reprezintã ca un adevãrat ambasador, aducând date monografice, din care compune o carte de vizitã, unde Am reþinut (,,adrisanþiifiind cunoscuþi): îmbinã mândria naþionalã cu dorinþa de a prelua ceea ce CCaniculăaniculă llaa ““Catacombă”Catacombă” ,,I se-ncheie alt mandat, ar putea deveni un model ºi un motor al evoluþiei pentru ªi, cum singur recunoaºte, români. În ciuda caniculei de prânz (32 0 C),la ora 13 Nimic n-a realizat... Punând în balanþã preocuparea chinezilor pentru fix,Catacombafierbea de viaþã, cei mai mulþi I se rupe drept în paiºpe. combaterea poluãrii cât se poate de evidentã la ei, dupã ,,combatanþi,în frunte cu Ion Andreiþã ºi Florentin Sau,, Ministreasã cu trei chei, cum mãrturiseºte vizitatorul român , în vederea conservãrii mediului, cu frãmântãrile edililor ºi ale Popescu, stabilindu-se pe locurile de acum tradiþionale. Pentru brand a fost o muzã. locuitorilor Galaþiului pentru investiþii industriale de Intrarea intempersivã a lui Neagu Udroiu, venind de la o A cântat frumos la frunzã mare anvergurã, care sã salveze regiunea, Zanfir Ilie lansare de carte de memorialisticã, a deschis discuþia ªi la flaut! Bravo ei! subliniazã, de fapt, diferenþele de mentalitate, induse de despre acest gen de literaturã, discuþie rãmasã în coadã Alta:,,I-au dat ciolanul ca sã-l roadã, experienþa de viaþã, de o realitate care sporeºte abordarea de peºte, cãci sentinþa lui Florentin (,,Multã ªi el, cumplit a mormãit, cu incomparabil mai multã înþelepciune din partea memorialisticã, puþinã literaturã!) a cam tãiat cheful În loc sã dea vesel din coadã... asiaticilor a problemelor grave cu adevãrat ale vieþii, extinderii. Oricum, nu se mai putea continua, cãci nea Cãci osul fuse bãrbierit prin luarea în calcul nu numai a traiului contemporanilor, ci ºi sau mai ales al urmaºilor. Vasile Groza, conform bunului sãu obicei, a ºi aºezat pe ªi altele, nu chiar cât ,,ceruse,, asistenþa. Tot Mai mult, tema summitului oraºelor înfrãþite, din toatã masã platourile cu mici, salatã de varzã albã, garniturã venerabilul Jean a pus ,,frânãfreneticului recitator. ,,Sã lumea, cu oraºul Wuhan, la care participã delegaþia de cartofi rumeniþi, aduse de la ,,Cocoºatu(,,Repede, cã vã zic eu o epigramã de Dumitru Matalã!. ,,S-o spunã gãlãþeanã, alcãtuitã din dr. Nicolae Bacalbaºa, sunt calzi !) A ºi dispãrut, scuzîndu-se cã trebuie sã plece el, decide Florentin Popescu, doar e de faþã! preºedintele Consiliului Judeþean Galaþi ºi Zanfir Ilie, în provincie, promiþind pentru ºedinþa urmãtoare, un Puþin fâstâcit, cu voce temperatã, cum îi e felul, nea directorul Bibliotecii Judeþene V.A. Urechia, care îl supliment de versuri proprii.Moment ,,speculatde Miticã reaprinde entuziasmul în ,,Catacombã, parcã mai suplineºte pe primarul gãlãþean, este, cel puþin din Dumitricã sã recite din recentele sale poazii de dragoste. aglomeratã ca niciodatã: perspectiva europeanului obiºnuit ºi, îndeosebi, a românului, aproape incredibilã, utopicã: Construcþia L-a ,,stopat Ion Haineº, care i-a ,,servitpe nerãsuflate, ,, Ne urmãreºte-o soartã crudã unui oraº ecologic al fericirii! incins bine de circumstanþã, versuri exultante de Esenin, Pe noi, cei botezaþi în Escu. Ritmul derulãrii conþinutului cãrþii este alert, paginile secondat, ca ºi când ar fi repetat împreunã, de Ion Ajuns-am, dupã ani de trudã, sunt dense atât în planul informaþiilor de aproape orice Andreiþã. De la Bãlcescu, la Bãsescu! naturã scriitorul demonstrând astfel justeþea ,,Jeane, nu ne spui nimic de ,,Mãtura ta de pelin? L-a (Aplauze! ,,Bravo!, ,,Umpleþi paharele!) observaþiilor asupra vieþii, a mentalitãþii lumii chineze, ,,acroºat Geo Cãlugãru. ,,Vã spun joi, la ,,Calderon, la Deja s-au format grupuri- grupuri de ºuete aprinse. în ansamblu , cât ºi stilistic, verva autorului dezvãluind, un pahar de vorbã ºi de Crâmpoºie de Drãgãºani, adusã pe larg, talentul sãu narativ, ceea ce face, în concluzie, ªtefan Crudu cu Maria Baros, Aureliu Þonea, Adrian ca volumul lui Zanfir Ilie sã poatã fi citit atât ca un jurnal de amicul nostru, Ioan Barbu de la Vâlcea. Munþiu, Emil Lungeanu, venerabilul Damian s-au retras de cãlãtorie, ca un amplu reportaj despre un univers Intervenþia lui Geo a fost fãcutã special sã-i poatã în teritoriul tipografic al Marcelei Marica, fericitã de fermecãtor, care i-a atras întotdeauna pe europeni, cât ºi ,,livraautorului urmãtorul catren: asemenea apropiere. Nicolae Dan Fruntelatã, cu Mircea ca un insolit ghid turistic, scris nu din perspectiva ,,În suflet vrând sã-mi fac curat, Croitoru, Dan Gîju cu frumoasa Irina, Jean ºi Florentin, specialistului, care s-ar adresa unor neiniþiaþi, ci din Socotind cã îmi va prinde bine, soþii Szolga ºi Miticã Matalã, Vivi Florescu ºi Ion Haineº punctul de vedere al cuiva care, la rândul sãu, a pãtruns De pelin mãtura am cumpãrat ºi-au pãstrat centrul, aruncând uneori chemãri zadarnice în aceste locuri, însoþit doar de experienþa livrescã, eterogenã, acumulatã, în bunã parte, ad-hoc, având ªi-o sã scutur timpul de pe mine. la refacerea întregului. La calculator, Raluca Tudor are posibilitatea, în acelaºi timp, sã reînvieze, mutatis De acum au început sã curgã epigramele din literatura discuþii profesioanle cu ,,detectivulFiriþã Carp, mutandis, ficþiunea strãinului ºi dând, în felul acesta, clasicã, din autorii de faþã, intraþi în mare vervã. S-a impus secondaþi de aproape de Mihãiþã Jingulescu, Ninel savoare unei lucrãri bibliofile, care, direct ºi indirect, îl Jean Andreiþã care a încercat sã-l ,,plaseze în faþãpe Popescu ºi ,,surpriza de la Braºov Ion Victor Bibicioiu. caracterizeazã pe autor drept cunoscãtor ºi admirator al amicul Bebe Rãvescu, oferindu-i generos ,,spaþiupentru În miºcare de colo-colo, Popescu- Dropioiu ºi Bebe culturii chineze, pe care o propune ca exemplu de succes, 30 epigrame, (,,Ce dracu, are trei volume !), ceea ce l-a Rãvescu, în rol suplinitor de gazede. determinat de inteligenþã, înþelepciune, tenacitate în surprins pe acesta. A reprodus câteva ,,europene ºi Caniculã, nu glumã! lupta nu doar pentru supravieþuire, ci, din ce în ce mai Don Basilio mult, pentru bunãstare. politice, dedicaþii unor membrii ai cenaclului. Mioara Bahna Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 1144 CÃRÞI, PERIODICE, ALTE PUBLICAÞII Dintre sute de volume Dintre sute de reviste Valentin Hossu-Longin: Diverse prioritãþi redacþionale ne-au obligat ca, de ceva vreme, sã nu mai putem þine Mantaua Iancului pasul cu revistele ºi cu celelalte publicaþii care ne-au sosit la redacþie. Încercãm aci, cum se zice în popor, Sã dregem busuiocul, adicã sã consemnãm fie ºi în fugã - realizãrile Editura Betta, 2014 din ultimele luni ale colegilor noºtri care trudesc pe câmpia plinã de maci, dar ºi de ciulini, a publicisticii literare. Aºadar Recent premiat de cãtre Fundaþia Culturalã Litere , nr. 6 (171) din Târgoviºte, se prezintã ºi de aceastã datã cu un sumar bogat, Magazin istoric pentru vol. Canalul morþii. interesant, care meritã sã fie parcurs. Din multele materiale pe care le publicã semnalãm: Martor (Ed. Fundaþia Academia Civicã, 2013), Mihai Cimpoi Romanul: foamea de epicã; Ana Dobre De la mitul Eminescu la Valentin Hossu-Login, poate unul dintre ultimii Cazul Eminescu , Emil Lungeanu Proza vieþii, risipa de sine a poeþilor ; Mihai Stan (dacã nu cumva chiar ultimul?!) mari practicanþi Bibliotheca ºi Vladimir Streinu. Poezia este reprezentatã de Paula Romanescu, Ianoº ai reportajului documentar, în linia Bogza Brunea Þurcanu, Marina Popescu, Vasile Bardan ºi alþii. Fox Mihai Stoian ºi alþi câþiva, revine editorial cu acest volum de incontestabil interes cultural ºi Astra , nr. 1-2 (337-338)/ 2014. Apãrutã într-o serie nouã ºi ajunsã în al cincilea an, patriotic în care abordeazã câteva subiecte revista braºoveanã se înfãþiºeazã într-o þinutã elegantã, cu pagini color pe o hârtie de esenþiale pentru istoria noastrã: reconstituirea lux, având un conþinut pe mãsurã. Publicaþia conþine pagini de poezie, prozã, artã, destinului lui Avram Iancu dupã înfrângerea publicisticã, interviuri, cronici ºi recenzii într-un cuvânt este racordatã pe deplin la Revoluþiei de la 1848, investigarea pe bazã de actualitatea culturalã a þãrii. Din multele articole interesante (revista are 112 pagini, documente scrise, dar ºi de descoperiri arheologice format academic) am reþinut interviul cu Radu Paraschivescu (autor Ramona L. Checiu), a rãzboaielor daco-romane una dintre cele mai interviul cu scriitorul Indian Sudhir Kakar (autoare Ramona L. Checiu), poeziile semnate importante etape din istoria poporului nostru, de Radu Cârneci, Liliana Ursu ºi Miruna Vlada, proza lui Radu Aldulescu. Bogdan Coºa refacerea, dupã un veac, a drumurilor strãbãtute de Eminescu în cãlãtoria lui la Blaj publicã o anchetã insolitã, Camere de scriitori, la care mai mulþi autori vorbesc despre în 1866, Problema descãlecatului, punerea într-o ramã geograficã, istoricã, condiþiile lor de lucru. Colegul nostru Ion Haineº se bucurã de o cronicã la cartea sa de socialã ºi politicã a Unirii din 1918. poeme Tãcerea ºi cuvântul, semnatã de Lãcrãmioara Stoie. Toate acest subiecte sunt abordate cu o profundã implicare afectivã a autorului, Oglinda literarã , nr. 150 ºi 151/ iunie, iulie 2014, pãstoritã, cum se ºtie, de puse cu meºteºug în paginã printr-un inteligent colaj de documente, comentate, Gheorghe Andrei Neagu, ne propune atât de multe materiale ºi într-o paletã atât de largã prin reproducerea unor citate din autori celebri ºi reproducerea fragmentarã a unor încât cu greu putem cita ceva fãrã sentimentul cã ar fi meritat sã transcriem mult mai interviuri cu specialiºti în domeniu, ca ºi prin evocarea unor cãlãtorii personale de multe titluri. Totuºi, remarcãm editorialele ªtefaniei Oproescu (în nr. 150 ia apãrarea teren. Mâna scriitorului cu experienþã se simte la tot pasul. limbii române, iar în 151 scrie despre literatura de cãlãtorie a lui Pascal); cugetãrile lui Într-o vreme în care unii contemporani ai noºtri strâmbã din nas numai când aud Theodor Codreanu; articolul lui Ion Coja despre o polemicã necunoscutã între Vasile de cuvântul patrie , sau de istorie naþionalã ori de derivate ale acestora, astfel de Alecsandri ºi Puºkin (nr. 150); lungul eseu, cu continuãri, al lui Ion Popescu-Brãdiceni cãrþi sunt nu numai necesare ºi binevenite, ci ºi reconfortante pentru cititori. (F. P.) Metacritica lui Nicolae Manolescu , reportajele de la case memoriale, unele recenzii. Poezia cu spaþii mult prea generoase pentru valoarea numelor care o semneazã aparþine unor nume cvasinecunoscute, revista angajându-se, de ani buni, în promovarea tinerilor. Am mai primit la redacþie: Din pãcate, între ei, încã n-a izbucnit un nume de referinþã pentru lirica noastrã de azi. Sã mai aºteptãm, poate se va ivi Nicolae Dragoº. Fabule de ieri spre mâine , Editura Ceres, 2013 La Târgul de carte de la Râmnicu Vâlcea am primit ºi nr. 31 al publicaþiei lunare Nicolae Dragoº. Casa din cuvinte, versuri, Editura Semne, 2013 Singur , care se autointituleazã Revistã de culturã, civilizaþie ºi atitudine moralã, Niºte copii ai durerii , tragicomedie de Aurel Ivan Brezeanu, Editura Pandora, fondatorul ei fiind ªtefan Doru Dãncuº, iar locul de apariþie Târgoviºte. Aflãm cã revista 2014 a organizat ºi o tabãrã de literaturã ºi publicisticã în perioada 6-8 septembrie 2013, Constantin ªtefuriuc, Pagina de literaturã a ziarului Zori Noi din Suceava, relatând pe larg despre lucrãrile acesteia ºi despre participanþi, despre lansãrile de carte, Editura Lidana, Suceava, 2014 colocviile ºi toate celelalte activitãþi de acolo. Mai suntem anunþaþi cã Editura Singur, Alex Amalia Cãlin, Dureri amurgite , antologie de poeme, Hend H, Promotions, patroana revistei, a elaborat un proiect intitulat Întoarcerea poetului risipitor, generic Publicher, New York, 2013 sub care va publica o serie de cincizeci de cãrþi, mulþumitã unei sponsorizãri de 2000 de Theodor Damian, În casa fulgerului , versuri, Tipo Moldova, Iaºi, 2013 euro din partea unui sponsor al cãrui nume nu ne este dezvãluit. De asemenea, un alt George Corbu, Corbigrame. Urmuzeu poetic , epigrame în manierã absurdã, Editura proiect intitulat Scriitori în manuscris a fost deja demarat ºi se aflã în plinã desfãºurare. Paideia, 2013 Frumoase ºi nobile preocupãri. Bravo, bãieþi! Þineþi-o tot aºa, spre binele literaturii de Scripta manent, antologie de prozã, vol. I ºi II, Editura Anamarol, 2013 azi ºi de mâine. Culiþã Ioan Uºurelu, Jurnalul unui singuratic , Editura Salonul Literar, Odobeºti, Plumb , nr. 87 iunie/2014, revistã editatã de Primãria ºi Consiliul local ale 2013 Municipiului Bacãu (director Ioan Prãjiºteanu) ne prilejuieºte, între altele, o reîntâlnire, Ion Gh. Arcudeanu, Întâmplãri trãite ºi depãnate , Editura Destine, 2013 din amintire, cu Alexandru Piru (autor Grigore Ionescu), distinsul ºi neuitatul nostru Aureliu Goci, Poeþi români la frontiera mileniilor , Editura Niculescu, 2012 profesor, intrat în legendã, mai ales în rândul celor care i-am fost studenþi; o cronicã la Eliza Roha, Zborul , roman, Editura Betta, Bucureºti, 2014 ediþia de opere Opera Magna de Nicolae Labiº, alcãtuitã cu aparatul critic necesar de Monica Duºan, Simbolic, metafizic ºi monumental în proza lui Mihail Diaconescu, cunoscutul exeget al poetului, Nicolae Cârlan (autoare Mioara Gafencu); continuarea Editura Magic Print, 2014 serialului E plinã lumea de trãdãtori ºi de nemernici (autor Romulus Dan Busnea). Pe Elena Mariþa, Vistieria tãcerii , versuri, Cernãuþi, Misto, 2013 ultima paginã sunt reproduse lucrãri de artã plasticã semnate de Maria Alexandra Drãgan, Dumitru Dãnãilã, Întoarcerea , roman, Editgraph, Buzãu, 2013 elevã la Colegiul Naþional de Artã G. Apostu din Bacãu. Bucur Chiriac, Vitralii , memorialisticã, Editgraph, Buzãu, 2013 Pro Saeculum , nr. 3-4 (95-96) 15 aprilie 1 iunie 2014. Paginile de început Mircea Constantinescu, Acolo sus, din lumea ta, dezleagã-mã de amintiri , prozã sunt consacrate comemorãrii a ºapte ani de la trecerea în eternitate a publicistului scurtã, col. Opera Omnia, Tipo Moldova, 2014 Alexandru Deºliu, fondatorul revistei. Figura entuziastului ziarist este evocatã în cuvinte Daniel Dragomirescu, Orizonturi interculturale , ed. II-a, publicisticã, Editura Pim, calde (ºi meritate pe deplin!) de cãtre D.R. Popescu, Magda Ursache, Constantin Coroiu, Iaºi, 2014 Florinel Agafiþei, Nicolae Iliescu, Ion Gr. Cerciu. Din bogatul sumar al revistei mai Florin Dochia, Elegiile cãderii , versuri, Editura Premier, Ploieºti, 2013 menþionãm proza lui Nicolae Gheran Învoiala, interviul cu Acad. Rãzvan Theodorescu, Aurel Pop, Deschideri confesive , interviuri, Editura Citadela, Satu Mare, 2011 artico lul Hiperexactitatea ºi perfecþiune la M. Eminescu de Acad. Alexandru Surtu, Aurel Pop, Taina cãderilor , versuri, Editura Citadela, Satu Mare, 2013 Rebreanu nuvelist de Ioan Adam º.a. Titi Damian, Scriitori din Zodia Helis , Editura Helis, Slobozia, 2013 Georgeta Adam, Imaginarul poeziei feminine. O secþiune de aur , Editura Niculescu, Curtea de la Argeº , nr. 7 (44)/2014 are, cum ne-a obiºnuit, un sumar axat în Bucureºti, 2010 principal pe importante probleme de culturã localã ºi naþionalã. Iatã câteva titluri: Mihai Neagu Basarab, In vino nobilitas , Editura Magic Print, Oneºti, 2013 Gabriela Dumitrescu, Documente brâncoveneºti , PS Virgil Bercea, Exegeza patristicã, o Mihai Neagu Basarab, Conferinþe freiburgheze ºi alte scrieri, vol. IV, Editura formã de trãire a credinþei; Valeriu Râpeanu, Mircea Eliade, aºa cum l-am Magic Print, Oneºti, 2014 cunoscut; Theodor Codreanu , A convieþui cu Eminescu . Foarte incitantã pagina a doua, Elisabeta Iosif, Spiralele adolescenþei, versuri, Editura Destine, Bucureºti, 2013 în care, sub genericul Domnul Eminescu scris-a, sunt reproduse, numãr de numãr, cele Marin Iancu, Portret de grup. Albatros, Sârmã ghimpatã, Gândul nostrum, Editura mai interesante articole publicate de marele poet în ziarul Timpul. Nico, Târgu Mureº, 2013 Nicolae Dabija, Umbra sârmei ghimpate, publicisticã, Editura Rafet, Râmnicu Cititor Sãrat, 2013 Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 PUBLICISTICÃ LA KM 0 1155 Viaþa în fiºe de roman Jurnal bãtrân Lui DRP, scrisoare din O lume Mica Valahie pe portativ Dacã aº fi scris textul ãsta în urmã cu treizeci de ani, esteþii zilei ar fi zis imediat cã îl tãmâi pe cel care e preºedintele Uniunii Scriitorilor, cã vreau A fost odatã o lume în care oamenii nu ceva de la el, vreau sã mã trimitã în deplasãri fastuoase, la Paris, în Germania, cum s-a întâmplat cu niºte colegi atunci tineri, entuziaºti ºi talentaþi, acum vorbeau, ci cântau. Unii cântau - dar nu dizidenþi ºi acuzatori cu mânie democratã ai scriitorului comunist D.R. toþi cântau la fel, aºa cum de altfel nu toþi Popescu. Pentru cã eu sunt oltean pânã-n prãsele , uite-aºa de-al dracu, scriu Vasile Szolga vorbesc la fel deci, aºa cum spuneam, textul ãsta acum, cu dragoste pentru un prieten ºi un om mare ºi, mai ales, Nicolae Dan unii cântau în ritm de muzicã popularã, pentru unul dintre cei mai mari scriitori ai limbii române contemporane. alþii în ritm de muzicã uºoarã, iar elita societãþii învãþa sã cânte N-am veleitãþi de critic literar, sunt, însã, sã mã iertaþi, un bun absolvent al Fruntelatã muzicã cultã. Facultãþii de Litere din Bucureºti, mai trãiesc încã profesori ai mei ºi colegi ai Când mai mulþi oameni se întâlneau, de obicei, la început, ieºea mei care pot depune, dacã vor, mãrturie cã unul care a avut doi ani de facultate bursa Gheorghiu Dej o cacofonie, pânã când unul dintre ei nu lua problema în mânã ºi se (prieteni, asta nu era o chestie politicã, era o distincþie pentru studenþii foarte buni!) era un cititor de erija în dirijor. Apoi discuþia, de fapt corul decurgea în armonii. literaturã ºi un iubitor de literaturã. Vreau sã vã spun cã am citit mult în acei ani, am rãmas cu viciul Peste tot, pe la colþul blocului sau în parcuri sau oriunde se acesta nenorocit ºi acum, citesc, cumpãr cãrþi din pensie, sunt sufocat în camera mea de lucru de cãrþi întâlneau, vedeai grupuri-grupuri de oameni cântând. Oamenii pe care le-am dorit ºi le am. Acum, cã am definit termenii, vreau sã vã spun cã una dintre cãrþile care mi-au tulburat profund mergeau în ritm de cântec, pictorii pictau portative, cifra opt era tinereþea a fost Leul albastru , jurnalul unui scriitor mare care descoperea lumea în care trãiam toþi, fãrã cifra norocoasã, casele erau notate cu note muzicale. Nu existau complexe ºi fãrã cliºee. Pe urmã, l-am gãsit în lumea olteneascã din care fac parte fãrã tãgadã, ca partide, ci numai orchestre. Fanfara era modul în care se fãcea armata. scenarist de filme, ca nuvelist de talia marilor ruºi, pentru cã asta mi se pare absolutul în nuvelã, Maºinile ºi toate aparatele care scoteau sunete se fabricau astfel doctorul Cehov care ºtie sã povesteascã atât de firesc încât simþi cã te sufocã lipsa de aer a stepei ºi a încât zumzetul lor sã fie melodios. Liftul care te urca la etaj zumzãia vieþii, aºa cum povesteºte ºi doctorul D.R. Popescu (nu glumesc, el a început ca student la Medicina în ritmul unei suite. din Cluj, pe urmã a trãdat ºi a fugit sublim în literaturã) care aduce în proza româneascã lumea lui din Rãutãþi nu prea existau, furturi nici atât, crimele erau necunoscute. Sud, treieratã de rãzboi ºi de sovietizarea forþatã, creeazã o mitologie olteanã prin care trece duios Oare cum sã plãnuieºti o spargere cântând Bolero de Ravel sau sã Anastasia ºi erupe fantastic Popa Motocicletã. ucizi pe cineva cântând Hai Leliþo-n deal la vie? Apoi, DR-ul, ciudat nume Dereul , sunã ca un prenume chirghiz din neamul lui Aitmatov cu care e vãr, Dacã tatãl era supãrat pe odrasla lui ºi voia sã-l certe îi cânta o a descoperit cã teatrul e lumea în care trebuie sã ne explicãm ºi sã ne definim româneºte. Sã vã spun bãtutã. Treceai pe stradã prin faþa unei instituþii ºi auzeai o sonatã, câteva parole: Mormântul cãlãreþului avar , apoi Piticul din grãdina de varã , piesele care au fost povestite de actori minunaþi ai teatrului românesc. ºtiai cã te afli în apropierea unui ospiciu. Când te grãbeai, cântai o Doi scriitori olteni amândoi, n-am ce sã vã fac Marin Sorescu ºi D.R. Popescu, au descoperit un fugã. adevãr tulburãtor: Shakespeare e peste tot, în istoria neguroasã a Angliei, dar ºi în istoria sângeroasã a Pentru a fi mai bine înþeleºi, mulþi oameni se acompaniau cu României, cu poveºti la fel de puternice ºi de nãscãtoare de mare literaturã. Sorescu l-a luminat pe diferite instrumente. Numai ce vedeai cã se întâlnesc doi oameni ºi justiþiarul Þepeº, D.R. Popescu l-a redescoperit pe Brâncoveanu, amândoi au demonstrat cã istoria scot fiecare: ba o vioarã, ba un mic acordeon ºi se încingea un duet româneascã naºte poveºti ºi mituri cãrora întâlnirea cu scriitori de geniu le poate da valoarea eternitãþii. - pardon, era sã spun o conversaþie - de mai mare dragul. Doamne, iartã-mã, dar nu încerc sã-l laud eu pe D.R. Popescu, pe cel hulit de oameni, de scriitori pe Toþi erau judecaþi în funcþie de cum cântau, ce voce aveau ºi cum care i-a ajutat cu toatã puterea, nu trebuie sã-l apãr eu de golãnia pe care dizidenþii de sâmbãtã au arãtat- puteau sã interpreteze la instrumente ceea ce aveau de spus, pardon, o faþã de preºedintele Uniunii Scriitorilor, un mare scriitor, ocupându-i scaunul, ei, da, printr-un absolvent de cântat. Pãrea o lume fericitã. de ªtefan Gheorghiu, un dizident de rit sovietic, însoþit de niºte nimfe blandiene coapte la ºcoala lui Afonii, cei care nu aveau voce, ureche muzicalã sau talent la Gogu Rãdulescu, de niºte prelipceni pe care chiar D.R. Popescu, marele acuzat, i-a înfipt în lumea cântat la instrumente, erau paria societãþii. Toþi fugeau de ei de culturalã româneascã. Hai sã lãsãm istoria literarã de care mi-e scârbã. O sã vã povestesc despre drumul spre sud pe care l-am parcã erau ciumaþi. Ieºeau pe strãzi numai noaptea pentru a nu se fãcut cu D.R. Popescu. Am mers la Moscova, la Congresul scriitorilor sovietici (încã exista URSS) ºi au întâlni cu cei care îi desconsiderau. De nevoie, pentru cã nu erau urmat niºte zile fabuloase, în care i-am cunoscut pe Rasputin, pe Valentin Rasputin, autorul unor cãrþi integraþi în societate, se ocupau de altceva: erau oameni de ºtiinþã, care m-au cutremurat, pe Cinghiz Aitmatov, chirghizul care mi-a revelat cã o zi poate fi mai lungã cercetãtori, meseriaºi ºi în general se ocupau cu tot ce este necesar decât veacul, pe Jenia Evtuºenko, dizidentul cu voie de la poliþie, cum era numit la Moscova, cel în viaþa de zi cu zi. care în sala de festivitãþi a Kremlinului, unde avea loc recepþia datã de Gorbaciov în cinstea scriitorilor Cum însã armonia în societate era tulburatã de aceºti afoni, aceºti ruºi ºi a invitaþilor strãini, a protestat sonor pentru cã lipsea votca, esenþa Rusiei. Dupã aceea ne-a nepricepuþi în ale cântatului, care în adunãrile publice deranjau cu invitat pe noi, prietenii lui români, D.R. Popescu ºi eu, adicã restul delegaþiei, sã mergem la un bar ca nepriceperea lor în ale armoniilor, se hotãrî ca aceºtia, aºa-ziºi sã bem votcã adevãratã; am mers ºi Jenia a plãtit o sumã uriaºã pentru erezia lui. necântãtori, sã fie duºi în lagãre unde sã fie feriþi de cei care îºi Dupã aceste sãrbãtori moscovite, am plecat în sud, împreunã cu D.R. Popescu, în Gruzia, unde se cântau zi de zi fericirea. nãºtea opoziþia antisovieticã, unde totul semãna cu Oltenia noastrã, a mea ºi-a lui DRP, unde se bea Curând societatea a început sã ducã lipsã de cele trebuincioase vinul subþire, alb ºi rece, unde se mânca pâine în þest de pãmânt, unde femeile stãteau în picioare lângã perete, atente la tot ce aveau nevoie bãrbaþii, unde tamada rostea toasturile nebune, printre care acela traiului cotidian. Încet-încet, cântecele devenirã tânguiri, cântece definitoriu: Pentru patria mea ºi pentru Uniunea Sovieticã. de jale, ºi apoi, storºi de vlagã, oamenii încetarã sã mai cânte. Am bãut vinul alb. Am rugat-o pe translatoare, o rusoaicã foarte rigidã, sã le spunã prietenilor gruzini Devenise o lume tristã. (continuare în pag. 19)

La apa Bârladului, ajunse Este norocul care de peste noi navalã sã-i ieºim în cale, aici, muzele simt aproape ora LLAA AAPPA cãutând a pricepe câte ceva din rostogolirea sunetelor odihnei. Sau, poate, se prefac eliberatã de o harfã pe care doar el o poate citi ºi stãpâni. doar de dragul a ceea ce le BBÂRLADULUIÂRLADULUI Insist: cãutaþi cu ochii aceste formule trigonometrice îndeamnã venitul încoace. N-o Aici, în acest sanctuar al puritãþii unde totul este insinuate în alcãtuirea trupului uman, pe care doar ochiul mãrturisesc dar îºi urmeazã mângâiere ºi tandru suspin, rostire botezatã în tremur, în ºi mintea artistului le putea descifra ºi reprezenta, prin gândul tainic. Doresc a se vibraþie inspiratã de zbor de îngeri, ce meritã perceputã, extracþie dintr-o existenþã preocupantã, dar efemerã. Prin revedea cu acei cãrora în adjudecatã ºi consfinþitã prin evlavie, închinare ºi gestul sãu, artistul le impune perenitãþii. Eternitãþii. pruncie, de fapt la venirea pe rugãciune. Arta pretinde aceastã diafanã, dar rarã pricepere de a lume, le-a vegheat somnul de Aceste murmurãri la termene de tainã ºi în ºoapte abia sesiza ºi descifra esenþe transferându-le memoriei. Neagu Udroiu început, atingându-le fruntea cu sesizate, unduiri provocatoare ale materiei deprinsã a La Bârlad, într-un îndepãrtat anotimp învecinat celui degetul înmuiat în aghiazmã ºi asculta de legi inaccesibile nouã, celor aflaþi sub ferestre, dintâi mãcel întins pe tot globul, apãrea sub raza de lunã nectar. Le supravegheazã mersul sub stele de pe unde îºi au normele lor de legãturã cu lumea ce le rãmâne, în norocoasã, protejat de borangicul ocrotitor al zodiilor, sunt, în ºãgalnicã exprimare, nevoia revederii. pofida apropierii, distanþa. un viitor vrãjitor în ale cuvântãrii prin volume ºi arce, Efortul de a le decripta tainele, ce le guverneazã delicate simþiri ºi pilduitoare tresãriri de forme. ªtiu, cu siguranþã, unde le poate da de urmã. solfegiile, ce le uneºte pânã la apropiere, blestemele de Marcel Guguianu ni s-a strecurat în cuget ºi simþiri. Nu-i de mirare cã pe Magistru, pe Majestatea Sa care se feresc rãmâne în seama noastrã. Ne-a fãcut semne, chemându-ne aproape, izbutind sã ne Guguianu, îl cãutã fãrã ezitãri ºi îl descoperã din priviri Priviþi-le! Un blestem ceresc le obligã sã ne vinã þinã de mânã cu priviri desfãºurate spre azimuturi definite tocmai aici. Adicã unde, unde altundeva decât la un castel aproape, sã-ºi rosteascã în liniºte crezuri celeste, rugându- de imprevizibile recitãri. ce-i poartã numele. În aceastã incintã imaginatã special se la zei neºtiuþi, la fel de ascunºi privirilor noastre. La apa Bârladului, când ajung, muzele îºi cautã pentru a-i cuprinde gândurile, un spaþiu pentru lacrimile Câtã simplitate, atâta discreþie ºi mãreþie. rãsfãþaþii, pe cei cãrora le-a atins fruntea cu degetul lor sale de cleºtar, rostite în clipe de meditaþie ºi nevoie de Este hãrãzit Maestrului Marcel Guguianu sã le poatã înmuiat în aghiazmã ºi îmbujorat de nectar. dialog cu sine însuºi, de mãrturisiri discrete ºi rotunde. auzi tãcerile ºi descifra gândurile. Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 1166 TEATRU ªI FILM LA KM 0

Se poartã. Existã. Din cu unele reuºind, cu altele ducând arta dramaticã modã a devenit o marfã. Pe Un spectacol violent câteodatã la cote destul de joase ca în spectacolul cu O stradã, în conversaþiile de care nu puteam sã mã apãr deoarece sacul era scrisoare pierdutã de la Teatrul de Comedie, li se pot zilnice, în talk show-uri la transparent (eu eram Geronte). Dar... primeam aplauze aduce, ca sã zic aºa, laude, eludând efectul nociv pe televizor, dar mai ales în furtunoase. care îl produc asemenea spectacole în rândurile filme, întrebându-te la un Pentru ce? Pentru cã îl bãtea pe urâciosul Geronte care spectatorilor tineri. Cei enumeraþi mai sus n-au nici o moment dat cine copiazã nu vroia sã plãteascã niºte bani pentru ca fiica sa sã fie vinã. Vinovaþii stau în altã parte. S-a lucrat cu materialul pe cine sau, folosind o eliberatã din mâinile unor prezumtivi piraþi... Aºa era clientului. Ca pe vremuri când se reprezentau piese expresie consacratã, filmul piesa. Aºa a scris-o Molière . mincinoase în fondul lor, la comandamentele partidului bate viaþa ºi viceversa. Tapalagã fiind în tinereþe sportiv de performanþã, actor unic, ca de exemplu, Un fluture pe lampã de Paul Existã teoria cã dacã nu modern, ºcolit la ºcoala realismului, lovea cu sete extrem Everac. Situaþia sã nu se fi schimbat? existã o scenã violentã de realist. Dar, odatã, nemaiputând suporta loviturile Contra democraþiei , ne informeazã caietul program, spectatorul obiºnuit ce mi le aplica, l-am rugat pe precum ºi site-ul spectacolului de pe internet, a fost scrisã adoarme, de aceea el Tapalagã sã dea mai cu milã. în 2010 de dramaturgul spaniol trebuie þinut într-o M-a ascultat, nu m-a mai lovit Esteve Soler (nãscut în 1976) Candid Stoica permanentã stare de cu duritate, dar n-a mai luat ºi face parte dintr-o trilogie care tensiune. Replicile dure, aplauze, ºi la spectacolele mai cuprinde piesele Contra ofensatoare, pline de acuzaþii grave au devenit caduce, urmãtoare a trebuit sã îndur progresului (2008) ºi Contra locul lor fiind luat de acþiunile fizice violente, netrucate, calvarul loviturilor, urmate de iubirii (2009), fiecare dintre folosite de actori pregãtiþi, antrenaþi anume în acest scop. aplauze la scenã deschisã. ele fiind formatã din câte ºapte Consideraþiile de mai sus mi-au fost, ca sã zic aºa, Asta, pentru cã, am uitat sã texte scurte (mai lipsea un titlu: smulse (ca sã mã exprim în acelaºi mod), dupã ce am menþionez, ºi publicului de Gicã contra). Iatã cã ºi scãpat de teroarea dezlãnþuitã pe podiumul de cinci metri multe ori îi place când un spaniolii au un autor de pe cinci (cifrã aproximativã) în spectacolul Teatrului personaj urâcios este pedepsit profesiune contra, cum este Odeon cu cele cinci texte (sau ºapte) care formeazã chiar sub ochii sãi denumit în unele cercuri, nu spectacolul, intitulat destul de pompos, Contra Despre evoluþia actorilor numai de români, Caragiale... democraþiei, semnat de dramaturgul spaniol Estive din spectacolul Teatrului (eu am numãrat, la Contra Soler ºi regizat de Alexandru Dabija. Odeon, despre jocul lor, Democraþiei, cinci). În Cu ani în urmã, într-unul din spectacolele sale de despre subtilitãþile cu care aceastã trilogie-oglindã, Soler referinþã de la Teatrul de Comedie, unul din marii regizori interpreteazã acest text reflectã monstruozitãþile ºi ai acestei þãri, vinovat cã ar fi introdus realismul în controversat care prezintã contradicþiile sinistre din exces, a vrut, într-o scenã în care un personaj fãcea evident exagerat, ºi uneori vremurile în care trãim ºi presiuni asupra altuia pentru a câºtiga concursul canin, hiperbolizat, realitãþile prezintã viziunea sa asupra câinele unui omnipotent personaj (în timp jucau table), cotidiene (atenþie! nu din omului ºi a lumii sã violenteze scena cu un truc sadic: þara noastrã ci din altã þarã europeanã, încercând cu contemporane în mici pastile Te rog, închide brusc cutia tablelor ºi prinde-i mâna disperare sã se desprindã din poalele teatrului absurdului gotice.... O lume sumbrã, care moºteneºte cuvintele lui înãuntru! a indicat regizorul, ºi partenerul meu, Cornel ionescian) nu am decât cuvinte de laudã. ªi asta nu la Ionesco sau Beckett ºi imaginaþia lui Buñuel... În acelaºi Vulpe, s-a executat rapid, prinzându-mi, ca într-un cleºte, modul convenþional, colegial. Evident, toþi interpreþii, timp, vocea acestui tânãr dramaturg este extrem de mâna cu care aruncam zarurile... dar mai cu seamã Mugur Arvunescu, Oana ªtefãnescu, personalã ºi sincerã, ºi acest lucru face trilogia Au, mã doare! i-am strigat regizorului, strâmbându- Alina Bezmunþeanu, Mihai Smarandache, Silvian Vâlcu, irezistibilã.(bam-bam!) scrie un domn, Jordi Duran, mã de durere. Richard Bovnoczki, Dan Nãstase, copilul Coca despre care nu ni se aduce la cunoºtinþã ce este ºi cu ce Nu-i nimic, arta cere sacrificii, mi-a rãspuns regizorul. Zibileanu, au încercat cu succes sã dea cât de cât o faþã se ocupã. ªi scena aºa a rãmas. Timp de 300 de spectacole mâna umanã personajelor absurde pe care le interpreteazã. Ce Trilogia a primit numeroase premii, a fost deja tradusã mi-a fost strânsã ca într-o menghinã de marginile unei poate fi mai absurd, mai oripilant, decât scena în care în numeroase limbi ºi foarte mulþi regizori au montat-o cutii a jocului de table iar eu ºi acum mai simt în pãrinþii îºi conving fiul cã este mai bine pentru el, ca ºi în Germania, Anglia, Statele Unite, Franþa, Grecia, palma mâinii drepte lovitura ca de cleºte. pentru familie, sã moarã ºi este imediat împuºcat!!! Venezuela, România, Elveþia, Italia, Austria ºi Chile. Dar nu putem acuza literatura dramaticã nouã ºi nici Absolut toþi cei care au luat parte la acest spectacol În România a fost tradusã de Luminiþa Voinea-Rãuþ. regizorii contemporani de violenþã, pentru cã ea a existat (dupã pãrerea mea inutil): actori, scenografii, chiar ºi Probabil cã Teatrul Odeon nu va pierde prilejul de a ne de la începuturile teatrului: de la Eschil, Sofocle, regizorul, acest inegal, iritant ºi ineficace (uneori), prezenta cât de curând ºi celelalte douã texte Contra, în Shakespeare la Molière. Amintesc doar scena sacului infatigabil, inexplicabil (alteori), infidel anumitor texte, timp ce piese valoroase ale autorilor români (care reflectã din Vicleniile lui Scapin. Într-un spectacol al Teatrului inovator (uneori), regizor, care se strãduieºte ca nimeni în mod critic realitãþile actuale din România), citite la de Comedie cu piesa respectivã, ªtefan Tapalagã altul de ani de zile sã dea altã înfãþiºare unor texte clasice, diverse cenacluri de dramaturgie, aºteaptã de ani ºi ani Scapin , îmi aplica lovituri nemiloase în cap, lovituri sã fie aduse pe scenã.

Slatina nu este DREAM FEST, ediþia a patra, un reuºit doar oraºul unor interlopi, mai mult Festival internaþional al filmului pentru copii sau mai puþin celebri, ci ºi oraºul pelicula austriacã Frumuseþea ta nu valoreazã nimic..., Antrenant ºi bine ritmat, credibil ºi excelent jucat, filmul natal al lui Eugen regia Lourens Blok, film care atacã problemele rusesc ar merita o programare ºi pe marile ecrane Ionescu, iar de patru emigranþilor stabiliþi de datã recentã, într-o þarã ce le româneºti, care în afara filmelor americane, majoritatea ani încoace, refuzã integrarea socialã, le anuleazã eforturile de proaste, nu prea mai au ce arãta publicului. Mai este de capitala ºtergere a diferenþelor etnice. Un timid love story desenat menþionat cã acest film a mai primit ºi Premiul special internaþionalã a între un copil turc ºi o elevãde origine sârbã, apare în pentru regie din partea juriului de specialiºti. filmului pentru prim-planul unui convingãtor tablou, nu prea optimist, Premiul pentru cel mai bun actor a revenit lui Maas copii, gãzduind al societãþii contemporane. Bronkhuyzen, protagonistul filmului Salutãri de la Dream Fest , Premiul pentru imagine a revenit Mike , regia Maria Peters, film Cãlin Stãnculescu festival de filmului iranian Perla , regia Sirous olandez ce evocã fãrã accente anvergurã globalã, Hassanpour, veridicã imagine a melodramatice, odiseea unui patronat , la rândul sãu de cel mai vechi festival pentru universului lipsit de orizont al adolescent, a cãrui mamã nu copii din lume, Giffoni. pescuitorilor de perle dintr-un oraº din prea poate sã-i asigure un trai Desfãºurat între 18 ºi 22 iunie, DREAM FEST, ediþia sudul Iranului. Familia lui Karim, convenabil, ºi care are de a patra, a reunit la Slatina peste 25 de producþii scufundãtor pentru a gãsi perle pe fundul luptat cu Biroul de Îngrijire cinematografice, 18 fiind înscrise în secþiune mãrii, primeºte o grea loviturã când al Minorilor, care trebuie sã-l competitivã, opere evaluate atât de juriul copiilor (peste acesta se îmbolnãveºte grav de inimã. încredinþeze unei familii 200 din toatã Europa), cât ºi de juriul de specialitate, Copiii sunt nevoiþi sã preia atribuþiile adoptive. Juriul copiilor a compus din regizorul de la Hollywood, Jor Van Kline,, tatãlui ºi astfel copilãria dispare în acordat Premiul al doilea producãtoarea din Lituania, Jurga Gluskiniene, criticul vârtejul unei maturizãri forþate. O filmului românesc de film din Bulgaria, Ludmila Diakova, actorul belgian adevãratã revelaþie a cinematografiei din Revederea , regia Alexe Giuseppe Piccillo, regizorul ºi scenaristul Laurenþiu þara cu o puternicã industrie a filmului, Bogdan ºi Tiberiu Rotãrescu, Calomfirescu ºi subsemnatul. din pãcate puþin cunoscutã în Europa. un ambiþios musical despre O primã impresie a fost împãrtãºitã de toatã lumea Premiul pentru scenariu a revenit lui elevii unei ºcoli de talente. prezentã la Festival, ºi anume, faptul cã media valoricã a Alexei Borodahiov ºi Alexandru Premiul pentru montaj a filmelor a depãºit substanþial primele ediþii. Vina o poartã Karpilovski din Rusia pentru filmul Pe revenit filmului danez Tatã directorul artistic al Festivalului, Marin Vladimir. cuvânt de pionier , excelentã imagine a de week-end , regia Johan Dincolo de bucuria cinefililor, elevii s-au mai întrecut universului sovietic din anii 70, dintr- Stahl Winthereik, o comedie sub semnul Zonei libere de indiferenþã, cu proiecte un mic orãºel, Dzerjinsk, pe malurile dramaticã cu o tentã de umor ecologiste, demne de luat în seamã. ªi acum despre filme. fluviului Oka. Doi pionieri, Dimka ºi Miºka, îndrãgostiþi negru. Am mai remarcat pentru valoarea lor filmele Furtuna , producþie Germania, regia Katjia von Garnier, de aceiaºi frumoasã colegã, îºi dau cuvântul de pionier Pãmânt fertil , Italia, Ninja ºi soldatul, Japonia, Prãjitura a primit Marele Premiu al juriului copiilor, dar ºi Premiul pentru a-l regãsi pe Sava, un cãþel rãpit, pentru a fi cu o singurã cãpºunã , Turcia, Înflorit , Georgia sau Ploaie pentru regie al juriului seniorilor pentru excelenþa transformat de oamenii rãi în mãnuºi. ªcoala, Justiþia, de vacanþã , coproducþie Uruguay, Mexic, Germania, evocãrii unei prietenii sabilite între o adolescentã de 14 Miliþia, afacerile necurate, starea precarã a familiei, Olanda. ani ºi un armãsar sãlbatic. Harul comunicãrii cu animalele sãrãcia, educaþia autenticã sunt cele multe obiective pe DREAM FEST, ediþia a patra, s-a bucurat de o audienþã o va ajuta pe Mika sã salveze viaþa armãsarului, în ciuda care ºi le asumã regizorul Alexandru Karpilovski, pentru entuziastã din partea copiilor ºi datoritã exemplarelor piedicilor puse de o colegã. a sugera, nu lipsit de tonuri comice, ba chiar satirice, eforturi ale organizatorilor, regizorul Cornel Diaconu, Ex aequo cu premiul de regie amintit a fost distinsã ºi fericita viaþã din socialismul sovietic, în veci biruitor . Lavinia ªandru, director executiv, Marin Vladimir, director artistic, Mihai Orãºanu, director tehnic. Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 ARTE PLASTICE ªI MUZICÃ 1177 DUNÃREA ªI DOBROGEA CREªTINÃ Tabãrã Internaþionalã de Creaþie, ediþia a IX-a, Mãnãstirea Dervent 7-18 iulie 2014 Proiectul cultural al generos al noii biserici, situat la demisolul acesteia ºi Mãnãstirii Dervent, iniþiat în mesajul sacralitãþii lor. Deoarece odatã ieºiþi din destinat încã din proiectare evenimentelor culturale, un anul 2006 cu frumuseþe ºi cotidianul naþional ºi familiar se confruntã cu vechiul spaþiu aflat în construcþie. Formula propusã de cãtre încredere în devenirea lui, a efect al investigãrii propriei persoane, demers nu Pãrintele Stareþ Andrei Tudor ca spaþiu neconvenþional adunat la un loc douã obºti totdeauna confortabil pentru cel care îl întreprinde. marea absidã centralã ºi dublul rând de coloane laterale atât de speciale, artiºti ºi Situaþia semnalatã ºi ambianþa în care se petrece a condus cãtre o ineditã panotare a lucrãrilor celor 12 monahi, ºi a împlinit nouã faciliteazã reîntâlnirea cu foarte multele noastre artiºti; deºi extrem de diferiþi, ansamblul acestora a ani de existenþã cãpãtând o sentimente pierdute pe drumul unui postmodernism determinat o imagine devenitã melodioasã prin personalitate indiscutabilã. antrenat în fragmentãri, distrugeri ºi strategii de ºoc. corespondenþa tonurilor, pauzelor ºi semnificaþiilor. De Evenimentul desfãºurat cu Întâlnirea cu spaþiul Dobrogei, propunere capitalã a la prezenþa copleºitoare a peisajului construcþie, impresie binecuvântarea ºi Mãnãstirii Dervent, întâlnirea cu o istorie profundã ale ºi mesaj - Daniel Divrician (România/ Bucureºti) - cãtre participarea Arhiepiscopiei cãrei semnificaþii continuã parcã mai mult ca niciodatã acordurile diafane ale transparenþelor pline de întrebãri Alice Tomisului, a fãcut trimitere sã intereseze ºi sã uimeascã, produce modificãri ale Dalila Özbay (Turcia/ Istanbul) spre lumina aurie a la milenara existenþã a percepþiei, ajustãri ale atitudinii artistice ºi chiar unui Dervent plin de poveste Neculai Iorga (România/ Dinculescu comunitãþilor umane în regândire a semnului vizual; pentru cã lumea în care are Bucureºti) - ºi sentimentul monumental al orizonturilor cadrul cãrora, indiferent dobrogene Galina Hristova unde s-ar situa din punct de vedere geografic, a funcþionat (Bulgaria/ Gabrovo) - sau miºcarea cooperarea pânã la identitate spiritualã între artã ºi fauve-flamenco a culorii Marina religie, situaþie regãsibilã chiar ºi în interiorul marilor Gimenez Diaz (Spania/ Madrid); frãmântãri avangardiste ale începutului de secol XX.. intervin picãturi solare ale notaþiilor Fiecare ediþie a acestei ospitaliere, dar tulburãtoare Ion Bârlãdeanu (România/ rezidenþe pentru artiºti contemporani ºi-a autodefinit Constanþa) - ºi se strecoarã prezenþe existenþa pe perioadã determinatã, aflându-ºi propriile totem Elena Dinu (România/ canale de exprimare ce i-au conturat o prezenþã de fiecare Constanþa) ce conduc paºnic spre datã altfel. Aceste experienþe, acumulãri, trãiri sau respiraþia peisagisticã ºi revin într- atitudini comportamentale au plasat în acelaºi tip de o perspectivã simbolicã a spaþiu ºi lume, artiºti ºi monahi, arheologi ºi pelerini, mãnãstirii Elena Martinov critici de artã, istorici, reporteri sau simpli spectatori la (România/ Niculiþel); sinteze tot ceea ce s-a petrecut în ambianþa mãnãstirii. Universul luminoase ale unui decorativ special de aici - unde coexistã întâmplãri ºi legende, iconografic surprinzãtor ca istorii miraculoase, dar ºi adevãruri oferite în baza unei interpretare Iuliana Popescu activitãþi arheologice îndelungate, vechi tradiþii ale (România/ Bucureºti) ºi forþa locului care au înflorit deseori ºi s-au deschis cãtre cei sentimentului obligat a deveni interesaþi, indiferent de structura ºi mentalitatea Aspect de la vernisaj, în prezenþa ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului construcþie Plamen Monev vremurilor - are capacitatea de a transmite întrebãri (Bulgaria/ Ruse) dirijeazã vizual fundamentale. Existã o frãmântare realã în raþionamentul loc acest tip de cunoaºtere este vie, iar profunzimea ei cãtre simboluri fundamentale Sorin Ienulescu ºi creaþia artiºtilor sosiþi din ambianþa unor medii vine din simplitatea cuminte a încrederii în valorile (România/ Bucureºti) sau obligaþia de a deveni astfel multiculturale, din start sau devenite între timp, pentru tradiþionale, o lume adevaratã a lui aºa cum suntem. Gelu Costea (România/ Bucureºti), Daniel Divrician. care, cãutarea identitãþii a devenit sensul demersului Participanþii invitaþi la ediþia 2014 sunt pictori din Aflat la cea de-a IX-a ediþie consecutivã, evenimentul creator. Monopolul cultural al occidentului european România, Bulgaria, Spania ºi Turcia, a cãror creaþie s-a maturizat în timp devenind parte integrantã pare a da semne de bãtrâneþe în aceastã mare liniºte ºi mãrturiseºte rezultatul ideatic ºi estetic al unor complexe specificului Mãnãstirii Dervent, aºezãmânt ce îºi armonie unde, artiºti atât de diferiþi ca expresie, formulãri de atitudine ºi meditaþie. Expoziþia finalã a construieºte cu adâncã înþelepciune un patrimoniu concluzioneazã vie ºi valabilã speranþa revenirii într-o fost organizatã ºi oferitã publicului în spaþiul extrem de artistic, mãrturie peste timp a vremurilor ºi întrebãrilor lume în care faptele ºi obiectele îºi confirmã ordinea ºi actuale. Reproduceri în pag. 20 Despre receptarea în muzicã (II) Afirmaþiile referitoare la o crizã a muzicii sunt prin Urmare din numãrul trecut urmare falacioase. Schönberg, Varese, Bartok, Iatã de ce, în Srokhausen, Cage, Xenakis ori Romuald Vandelle sunt exprimãrile ei autentice abstractã, non-figurativã) în epoca modernã a existat compozitorii care exprimã sensibilitatea ºi problematica ea se regãseºte mereu, cu tendinþa sã i se refuze muzicii orice apropieri, deschideri omului din timpurile noastre. Indiferent de virulenþa cu fiecare nouã partiturã, sau raporturi cu realitatea. ªi în sensul acesta, teoretic, care au fost sau vor mai fi contestaþi, ei rãmân exponenþii într-un proces de un Eduard Hanslick sau Igor Stravinski au excelat în unei noi sensibilitãþi ce se exprimã printr-o artã ale cãrei irepresibilã dinamicã a afirmaþii cel puþin stranii. Ceea ce nu a schimbat cu nimic forme de comunicare sunt, evident noi. Imaginea noastrã noului. Prin urmare, aºa gândirea despre arta sunetelor. Anticii dovedeau, se pare, despre lume e în continuã ºi tot mai acceleratã schimbare înþelegem de ce, de la o mult mai mare profunzime atunci când fãceau o referire dupã cum ºi imaginea noastrã despre noi în lume ºi despre Monteverdi la Wagner sau la muzicã. Pitagora o considera expresie a esenþelor rosturile noastre comportã mutaþii rapide ºi, nu o datã, Dan Anghelescu Arnold Schönberg istoria mundane, întregul cosmos fiind gândit în sensul de surprinzãtoare. Muzica precum ºi, în general, tot ceea ei a putut fi perceputã ca complexitate a unor raporturi pur muzicale. Vorbind ce se cuprinde prin ideea de artã se aflã în subtilã, dar o înºiruire a unor momente de crizã ºi, la nivelul despre muzica sferelor, el afirma existenþa unei armonii continuã rezonanþã cu ceea ce devenim, cu ceea personalitãþilor, ca o listã de mari contestaþi ale cãror conceptualizabile (raporturi numerice în esenþã) prin care înþelegem despre noi înºine ºi cu ceea ce umanitatea creaþii aveau totuºi sã pãtrundã în Pantheonul marilor arta sunetelor ilustra conaturalitatea dintre om ºi cosmos. devine sau tinde sã devinã. Creaþiile noi nu pot fi ignorate cuceriri (valori) ale artei. Nu poate fi deci de mirare cã Leibnitz relua ideea: musica est exercitium aritmeticae, sau respinse, dupã cum ele nu pot fi opozabile celor într-o formã sau alta expresia diabolus in mousica are occultum nescientis se numerare animi , iar Schopenhauer aparþinând creatorilor din vremuri trecute. Aceasta ºi ºi astãzi nedezminþiþi susþinãtori. Se ºtie foarte bine cã o reformula într-o subtilã accepþie metafizicã musica est pentru cã umanitatea ca ºi interogaþiile cu care se întemeietorii dodecafonismului serial nu au ostenit sã exercitium metaphisicae, occultum nescientis se confruntã astãzi sunt cu totul altele decât acelea din combatã învinuirea cã metoda lor ar fi fost o nãscocire philosophare animi. Suspendatã între matematicã ºi epocile în care au trãit ºi au compus J. S. Bach, Vivaldi, arbitrarã. Ca rãspuns la un asemenea reproº, Arnold metafizicã, între rigoare ºi sentimentalism, muzica a Mozart sau Beethoven. Dupã cum putem fi siguri cã tot Schönberg îl indicase pe Bach dept primul compozitor suportat (ºi continuã sã suporte) nu puþine speculaþii. ceea ce înþelegem astãzi din muzica acestor înaintaºi dodecafonic aruncând, prin aceasta, o surprinzãtoare Dupã cum, într-o mãsurã asemãnãtoare ºi muzica a este, într-o mãsurã considerabilã, diferit de ceea ce luminã asupra genialului cantor. inundat nu de puþine ori tãrâmrile speculaþiilor (Platon, înþelegeau contemporanii lor odinioarã. Iatã de ce arta Faptul de artã este deci, prin esenþa lui, o configurare a Hegel, Schelling, Nietzsche, Adorno) ºi, nu mai puþin, sunetelor nu cunoaºte crize, ci doar inadecvãri în unei reacþii singulare ºi irepetabile a umanului referitor acelea ale literaturii (Romain Rolland, Marcel Proust, receptare. la lumea în care trãieºte. Datoritã specificului sãu (artã Th. Mann, Hesse). Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 1188 CONSEMNÃRI Doi folcloriºti auguºti: Pavel Ruxãndoiu ºi Gheorghe Deaconu

Deºi nãscuþi în aceeaºi zodie, sub semnul noi ºi le-a reasamblat într-un studiu de mari dimensiuni, din Harghita pânã la vãrsarea în Dunãre. Tot aici ar trebui Atotputernicului Leu, dar la o distanþã de un deceniu ºi Folclorul literar în contextul culturii populare menþionate alte manifestãri, devenite, de acum, naþionale o sãptãmânã, pe Pavel Ruxãndoiu (n. 15 august 1934) ºi româneºti , Editura Grai ºi Suflet Cultura Naþionalã, Hora costumelor, Cocoºul de Hurez, Învârtita Gheorghe Deaconu (n. 22 august 1944) nu îi unesc prea 2001. dorului etc. pãstrate cu eforturi colosale, chiar în anii multe, excluzând, desigur, pasiunea lor constantã, lucidã Acestor douã volume de datã relativ recentã (2001, cei mai grei, printr-o risipã de energie ºi un entuziasm pe pentru folclor ºi apartenenþa indeniabilã la ªcoala Mihai 2003) li se adaugã o lungã listã de contribuþii ºtiinþifice, care numai unul ca Gheorghe Deaconu ºi fidelii sãi Pop, din al cãrui pardesiu, cu croialã occidentalã, se trag colaborãri la elaborarea unui Dicþionar de terminologie colaboratori pot sã ºi le asume. amândoi. Primul a fost cel dintâi asistent al Profesorului literarã (1970), coordonator lexicografic la Dicþionar Studenþii Facultãþii de Filologie Românã, mai Mihai Pop la noua disciplinã care îºi fãcea loc în Enciclopedic de Psihiatrie , 4 vol., Editura Medicalã, încoace cei de la secþia de Etnologie ºi Folclor au fost curricullum universitar la circa un deceniu de la reforma, 1987-1991, studii despre proverb, despre marile teme beneficiarii unei rare ospitalitãþi, desfãºurând, ani în ºir, de tristã aducere aminte, a învãþãmântului din România ale literaturii orale (Toma Alimoº, Mioriþa, poezia cercetãri în zona Vâlcea, cu precãdere în localitatea postbelicã (1948), folclor, apoi folclor literar românesc, riturilor agrare etc.). Mai cu seamã studiile despre Boiºoara, unde de fapt au ºi început aceste campanii de pentru facultãþile filologice, al doilea le-a fost student Lexicul mioritic, din care au apãrut patru secvenþe în culegeri de teren, încã din 1968, conduse, atunci de ambilor, în anii lor cei mai fertili (1961-1966), ºi unul ºi revista Limbã ºi literaturã a Societãþii de ªtiinþe Profesorul Mihai Pop, când s-a ºi realizat un prim volum, celãlalt a obþinut titlul de doctor în filologie, sub Filologice din România, aduc o dozã de noutate în Folclor din þara Loviºtei (Boiºoara), Casa Creaþiei conducerea aceluiaºi Maestru, în ordine inversã, mai întâi studiul mereu ofertant al marelui mit mioritic. La cei 80 Populare a Judeþului Vâlcea, 1970, cu un Cuvânt Gheorghe Deaconu cu Evoluþia folclorului în satul de ani ai sãi de acum, Pavel Ruxãndoiu are, sper, forþa sã înainte de prof. Mihai Pop ºi studii semnate de contemporan. Dinamica obiceiurilor (1984), apoi Pavel ducã ºi acest proiect la bun sfârºit. Îi dorim succes! Constantin Mohanu ºi Gh. Deaconu, plus o amplã Ruxãndoiu, Proverb ºi context (1996) (publicatã, cu Antologie cu texte poetice ºi muzicale din localitatea acelaºi titlu, la Editura Universitãþii din Bucureºti, 2003). Tenacitatea, consecvenþa, cerbicia chiar în împlinirea respectivã. Cariera lui Pavel Ruxãndoiu este indisolubil legatã unui proiect îl caracterizeazã pe celãlalt sãrbãtorit al lunii Stima, respectul, devotamentul faþã de Profesorul (se de Facultatea de Filologie (Limba ºi Literatura Românã, lui Gustar Gheorghe Deaconu, argeºean ca loc al simte majuscula ori de câte ori îi pronunþã numele!) în prezent Litere) de la Universitatea din Bucureºti, al naºterii, din comuna Piatra, la o azvârliturã de bãþ de Mihai Pop nu l-au pãrãsit niciodatã: a înfiinþat, la cãrei cadru didactic (asistent, lector, conferenþiar) a fost marginea de est a Vâlcei, dar dedicat trup ºi suflet Râmnicu-Vâlcea, prima ºi singura Bibliotecã de de la absolvire (1957) pânã la pensionare. Zeci de judeþului vecin ºi zonei etnofolclorice în care a ctitorit, Etnologie care poartã numele Profesorului bucureºtean, promoþii de studenþi l-au avut profesor, îndrumãtor de alãturi de colegul sãu de Facultate ºi nedespãrþit prieten, a recuperat studii, comunicãri ale lui Mihai Pop, uitate teze de licenþã, coordonator de lucrãri ºtiinþifice la vlãsceanul Ioan St. Lazãr, edificii culturale trainice, în sau necunoscute, pe care le-a publicat cu grija ºi ºtiinþa sesiunile de comunicãri ale Cercului de Folclor de la cei 45 de ani de trudã rodnicã în cadrul instituþiilor unui editor profesionist, unele chiar în propria editurã Facultatea de Românã sau ale Societãþii Studenþeºti de culturale ale judeþului Casa Creaþiei Populare, Centrul Fântâna lui Manole, a iniþiat cercetarea monograficã a Etnografie ºi Folclor. Tinerii asistenþi care i-au succedat, Judeþean pentru Conservarea ºi Valorificarea Tradiþiei operei ºtiinþifice a Magistrului, structuratã în trei volume: între care ºi cel care semneazã aceste rânduri, au avut ce ºi Creaþiei Populare, director al Muzeului Satului din Mihai Pop discurs despre folclor I. Conceptul; II. învãþa de la el o nesfârºitã rãbdare la examenele de an, Bujoreni (Vâlcea), animator cultural, instructor ºi membru Metoda; III. ªtiinþa , piatrã de temelie pentru mai dreapta o grijã nemãsuratã de a nu nedreptãþi pe cineva, o al unui celebru grup vocal masculin, cercetãtor de teren cinstire a celui ce a fost profesor ºi îndrumãtor pentru meticulozitate extremã în formularea subiectelor ºi în ºi autor de studii ºtiinþifice poate prea puþin cunoscute douã sau chiar trei generaþii de folcloriºti din a doua fixarea standardului de corectare, calitãþi care se regãsesc dincolo de hotarele judeþului Vâlcea. jumãtate a secolului al XX-lea. ºi în studiile sale teoretice. Pe plan local, Gheorghe Deaconu a pus în miºcare un Cel mai mihaipopian dintre toþi discipolii profesorului De fapt, într-o bunã mãsurã, tenacitãþii sale fãrã margini mecanism solid ºi fin reglat de cunoaºtere ºi valorificare Mihai Pop, cel mai ataºat de principiile teoretice ºi de se datoreazã ºi debutul lui Mihai Pop ca autor al a culturii tradiþionale cercetãri de teren, studii modul de viaþã impus de acesta, Gheorghe Deaconu primului manual/curs universitar de Folclor literar monografice, sesiuni ºtiinþifice, festivaluri de folclor întâmpinã cea de-a 70-a aniversare a zilei sale de naºtere românesc , tipãrit, sub semnãtura ambilor, la Editura dintre care cel mai longeviv se aratã a fi Cântecele cu sentimentul datoriei împlinite, chiar dacã nu-i aºa! Didacticã ºi Pedagogicã ,, ediþia I, 1976, cu o serie de Oltului (dus acum înainte, ca ºi alte proiecte deaconeºti, mai rãmân încã multe fãcut. ediþii ulterioare, adevãratã carte de cãpãtâi pentru de urmaºa sa la direcþia CJCP Vâlcea, vrednica de stimã, La mulþi ani cu sãnãtate ºi spor în toate! studenþii facultãþilor filologice din întreaga þarã. Dupã de apreciere ºi de respect doamna prof. Elena Stoica), câteva decenii, Pavel Ruxãndoiu a reluat pãrþile care îi care adunã pe scena din Cãlimãneºti formaþii artistice Nicolae Constantinescu aparþineau din volumul din 1976, a adãugat capitole din toate judeþele aºezate pe Olt, de-o parte ºi de alta, Calendar

Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 PE ULTIMA SUTÃ DE METRI 1199 Domnului Ionel Brãtianu, cãruia autorul îi ureazã mult Vitralii succes! Cu multã simpatie! august 1972; Dinu Sãraru, Niºte þãrani: Aceastã carte care îmi þine loc ºi de mamã (!) cu prietenie, Domnului Ion I. Brãtianu Ideea unei cãrþi-album febr. 2013; Marin Sorescu, Singur printre poeþi: Lui Mihai Petrovici Ideea unei cãrþi-album în care sã se regãseascã Ion Brãtianu, prieten al poeziei, o cãlduroasã strângere autografele oferite unora dintre Brãtieni, de-a lungul de mânã 1964; Corneliu Vadim Tudor, Carte vremii, de autori consacraþi, mi-a venit în minte în româneascã de învãþãturã: Domnului Ion Brãtianu, cu momentul în care am descoperit în bibliotecã 5 dintre prietenie ºi urãri de biruinþã în lupta comunã pentru cãrþile pe care le numesc rare nu doar pentru cã supravieþuirea României mai 1992; Neagu Udroiu, sunt vechi de peste 250 de ani, ci ºi, mai ales, pentru cã Românii la nord ºi la sud de ecuator: Domnului I. fiecare dintre ele are o poveste aparte. Brãtianu, un Ecuator iradiind intens o invitaþie la un Cu aceastã mãrturisire-avertisment se deschide anumit mod de a privi existenþa relaxat ºi civilizat. Cu minunea bibliofilã intitulatã File din biblioteca stimã 12 iulie 1994; Ileana Vulpescu, Carnetul din Brãtienilor, pe care o face unul din ultimii descendenþi port-hart: Domnului Ion Brãtianu, o paginã din fericita ai acestei nobile familii româneºti: cãrturarul poet, istorie a þãrii noastre, însoþitã de gândul meu prietenesc prozator, filozof, om politic Ion I. Brãtianu. În cea mai nov. 2011; Dan Zamfirescu, Istoria Românilor vãzutã mare parte, mãrturisirea lui are deplinã acoperire: douã de Neagu Djuvara fals ºtiinþific sau trãdare de þarã?: din cele cinci capitole, III ºi IV, ale fastuoasei lucrãri Domnului Ion I. Brãtianu, purtãtor demn ºi eficient al sunt consacrate, într-adevãr, unor cãrþi rare, care au marelui nume, în slujba neamului românesc de azi, aparþinut lui Constantin (Bebe) C. Brãtianu ºi generalului omagii 2. XII. 2012. Constantin I. Brãtianu, iluºtri antecesori; sunt cãrþi În secþiunea a V-a, consacratã autorului albumului, salvate prin miracol de la focul cãruia le fuseserã hãrãzite sunt opinii ºi referinþe critice cuprinse în Istoria literaturii (aidoma unor cãrãmizi salvate cu mare risc de cãtre un române de la origini pânã în prezent, 2009, de Ion erou al unui reportaj al meu, scoase din zidurile Rotaru, precum ºi aparþinând unor personalitãþi, din care bisericilor bucureºtene demolate de vechea dictaturã). citez: Fãnuº Neagu: Ion I. Brãtianu este un om de o Celelalte capitole, însã I, II ºi V, care constituie grosul distinsã culturã, eseist de o þinutã remarcabilã, mânuitor drastic al verbului; Ileana Vulpescu: Când citeºti albumului; pe care autorul nu le divulgã cu voce tare, Cu câteva ore înaintea închiderii ediþiei am dintr-o modestie sorã cu nobleþea se referã, concret ºi pamfletele lui Ion I. Brãtianu te furnicã o revãrsare de expresiv, la personalitatea lui Ion I. Brãtianu. Sunt adrenalinã; Mircea Micu: Prin volumele publicate primit trista veste a încetãrii din viaþã a lui Mihai autografe primite de-a lungul timpului de la scriitori pânã acum, Ion I. Brãtianu a dovedit, cu prisosinþã, cã Petrivici, un familiar al lumii teatrale, bun români (183) ºi strãini (16) pe care autorul le ordoneazã este un scriitor cu har; Prof. univ. dr. Gheorghe cunoscãtor al scenei româneºti de ieri ºi de azi, alfabetic, într-o prezentare demnã de orice istorie literarã: Dumitraºcu: Ion I. Brãtianu scrie pentru un prezent surd. reproducerea copertei cãrþii ºi a autografului, fotografia Dacã viitorul va fi ultrasensibil la astfel de materiale? E colaborator între altele, ºi al revistei noastre. autorului ºi foarte important! un scurt excurs despre posibil ca înscrisurile în cartea vremii de cãtre Ion. I. Cel cãruia îi plãcea sã-ºi semneze întotdeauna scriitorul respectiv. Asupra acestui compartiment, care- Brãtianu sã fie mesaje pentru viitor!. articolele cu numele însoþit de atributul teatralist mi pare cel mai important (cuprinde 300 de pagini, din Repet ºi susþin: Aceastã carte-album autentic cele 373 ale albumului!) m-aº opri puþin. ªi cum spaþiul capitol de istorie literarã româneascã se cuvine sã existe a publicat ºi în Bucureºtiul literar ºi artistic multe nu-mi îngãduie o analizã a fenomenului (ea putând în toate marile biblioteci ale þãrii, în cele ale literaþilor, materiale referitoare la marii slujitori ai scenei deveni apanajul unui critic sau istoric literar), voi precum ºi în rafturile bibliofililor care se respectã. naþionale, în toate dovedind nu numai o foarte proceda, printr-o selecþie personalã, la simpla consemnare Ion Andreiþã temeinicã documentare, ci ºi o mare sensibilitate. a unor autografe ºi a semnatarilor lor, urmând ordinea alfabeticã a albumului. Astfel, Ion Alexandru, pe volumul Prin moartea lui Mihai Petrovici cei care l-au Infernul discutabil: Fratelui, nobilului domn, coleg, Lui DRP, scrisoare din Mica Valahie cunoscut (actori, regizori, publiciºti, prieteni) os sfânt românesc din Brãtienii întemeietori de þarã, cu (urmare din pagina 15) suferã o grea pierdere. toatã iubirea ºi prietenia Revelion, 1992; Ion Dodu Bãlan, pe volumul Octavian Goga: Scriitorului cã noi mai vrem niºte vin pentru drumul cu autobuzul Condoleanþele noastre familiei îndoliatei! inimos ºi talentat Ion I. Brãtianu, cu preþuirea statornicã spre Tbilisi. Gruzinul, secretar al Uniunii Scriitorilor din Dumnezeu sã-1 odihneascã! a unui om care l-a preþuit tot timpul; Mihai Beniuc, pe Gruzia, s-a bucurat enorm, ne-a trimis în autobuz un vas Redacþia Trãinicie, versuri: Tovarãºului Ion Brãtianu, în semn de cinci kilograme de vin osetian, apoi ne-a trimis în de prietenie 25. 4. 1958; Dan Berindei, Diplomaþia camerã un platou de gustãri, pentru cã aºa era ºi la ei româneascã modernã: Domniei Sale, Domnului Ion I. obiceiul de final al petrecerii. Dimineaþa, eu ºi DRP am Brãtianu, cu cele mai alese sentimente, în semn de mâncat copios, am bãut un pahar de vin ºi am înþeles cã deosebitã preþuire pentru ilustra familie cãreia îi aparþine 1 aprilie 1996; Ion Brad, Balada sudiºtii au aceleaºi legi. împuºcaþilor: Domnului Ion I. Brãtianu, cu toatã stima Acum, nu vreau decât sã mã întorc la lumile mele. Revista apare cu sprijinul mea ian. 2000; George Cãlinescu, Viaþa lui Mihai La ai mei, din raionul Vânju Mare, de la Dãnceu, de la Fundaþiei Avocat HURMUZ AZNAVORIAN Eminescu: Lui Ionel Brãtinau, un salut cordial 9. Vânjuleþ, de acolo de unde e D.R. Popescu. Director: COMAN ªOVA (Tel: 0212101693; 0722623622) VI. 1964; Ion Coja, Unu în limba românã: Domnului La Bãlãciþa, la mine, la vreo douãzeci de kilometri, e Redactor ºef: Florentin Popescu (Tel: 0213177508; 0762865074) prezident Ionel Brãtianu, un colegial La Mulþi Ani varã, e searã. E mult praf. Seniori editori: Acad. Mihai Cimpoi, Acad. Nicolae Dabija, Acad. Frumoºi 12 febr. 2011; Mihail Diaconescu, Adicã, þãrânã fierbinte care aruncã un abur de trei-patru Valeriu Matei, Acad. Gh. Pãun, Acad. Vasile Tãrâþeanu, Ion Sacrificiul: Domnului Ion I. Brãtianu, ca semn al metri deasupra pãmântului ºi acolo ochii uscaþi de secetã Brad, Radu Cârneci, Horia Zilieru, Adrian Dinu Rachieru, Ion admiraþiei ºi al afecþiunii mele confraterne, o carte în vãd toate închipuirile din care e fãcutã lumea de tainã a Dodu Bãlan care marele patriot ºi strãlucit om politic Ionel I. C. satelor olteneºti. Acolo, ca într-o beþie de soare, trãiesc Corespondenþi speciali: Theodor Damian (New York), Brãtianu este evocat cu dragoste ºi admiraþie 24 nov. balade cu fraþi morþi care-ºi apãrã surorile rãpite, cu ºerpi 2012; Nicolae Dragoº, Autobuzul de searã: Domnului Alexandru Cetãþeanu (Canada), Jean-Yves Conrad (Paris), ºi cu vidre fantastice, cu drame sângeroase care se petrec Leo Butnaru, Vasile Cãpãþânã (Chiºinãu) Ion I. Brãtianu, cu mulþumirea sufleteascã de a fi cunoscut la lumina zilei. Între real ºi fantastic nu e nicio graniþã, un Om adevãrat, însoþit de luciditatea proprie bãrbaþilor Compartimente: adevãraþi, un gând bun martie 2007; Zoe Dumitrescu- se trece din unul în altul cu zâmbet subþire, cu un cântec Literaturã, criticã ºi istorie literarã: Florentin Popescu Buºulenga, Eminescu: Dintr-o zi de solemnitate ºi din care rãmâne numai ecoul. Publicisticã: Ion Andreiþã dragoste pentru marele nostru poet 10. VI. 1966; Paul Noi de pe-acolo suntem, cât vom mai fi. Deºi bihorean Teatru: Candid Stoica Everac, 5o de pamflete: Domnului Ion Brãtianu, dupã mama lui, Maria Benþea, învãþãtoare, Dereul nu Film: Cãlin Stãnculescu conviv mustos, înþelept frenetic, aceste sãgeþi vag prea e ardelean. În sângele lui a învins Valahia Micã, Arte plastice: Corneliu Ostahie otrãvite care nu rãnesc pe nimeni, dar sper mãcar sã spiritul învãþãtorului Traian Popescu de la Dãnceu, Muzicã: Dan Anghelescu distreze. Cu cele mai bune gânduri ºi urãri! Crãciun convertit de scriitor în poveºti care stau pe dunga unui Redacþia : Florea Burtan (Alexandria), Aurel Sasu (Cluj-Napoca), 2008; Tudor George, Veveriþa de foc: Poetului Ion mit dunãrean, auzi, Dunãrinþu, procurorul din Gheorghe Andrei Neagu (Focºani), Ovidiu Dunãreanu (Constanþa), Agripina Brãtianu, cu urãri de bine ºi succes viitoarelor Vânãtoarea regalã , auzi, istoriile din al doilea nimicitor Ion Haineº (Bucureºti), Aurel Pop (Satu Mare), George Vulturescu sale volume 31. III. 1967; H. Grãmescu, Prin vântul rãzboi, istorii în care iubirea ºi moartea erau cam totuna, (Satu Mare), Iuliana Paloda-Popescu (Bucureºti), Romulus Lal toamnei: Domnului I. I. Brãtianu, în amintirea vremii pe urmã teatrul lui, altarul unde s-a închinat ºi se închinã (Bucureºti), Valeriu Stancu (Iaºi), Valeria Manta-Tãicuþu (Râmnicu când Camil Baltazar ne da lecþii de literaturã în cenaclul marelui Will. Pasãrea Shakespeare , floarea care creºte Sãrat), Florea Miu (Craiova), Virgil Diaconu (Piteºti), Lucian Uzinei 23 August, iar biet poetul Ion Agripina nu izbutea în infern, apoi Studiu osteologic asupra unui schelet de Mãnãilescu (Mizil), Gheorghe Dobre (Slobozia), Ioan Barbu (Rm. sã priceapã nimic din doxologia impostorului 21. III. 1990; Virgil Ierunca, Piteºti: Domnului Ion I. C. cal dintr-un mormânt avar din Transilvania . Vâlcea), Mihai Stan (Târgoviºte), Mariana Pândaru-Bârgãu Brãtianu, aceste pagini desprinse din nefericirile ªi multe, multe poveºti unde el, Dereul, izbeºte între (Deva), Ioan Radu Vãcãrescu (Sibiu) concentraþionare româneºti, în semn de omagiu Paris, ochi realitatea ºi o converteºte în mit. El, cel care vine Culegere, machetare ºi prezentare graficã: nov. 1981; Dan Amadeo Lãzãrescu, Introducere în istoria din F ºi din Vânãtoarea regalã . El, prietenul meu din Raluca Tudor (Tel: 0720773209) liberalismului european ºi în istoria Partidului Naþional Sud, cel care, de câte ori îl aud, mã face sã-mi treacã de Manuscrisele se primesc pe adresele de e-mail ºi site: Liberal din România: Domnului Ion I. C. Brãtianu, cu dor de lumea de la Vânju Mare, de mirosul de otavã cositã, [email protected] toatã preþuirea autorului 25. XI. 1996; Emil Lungeanu, de aroma grea a strugurilor negri din zarea Opriºorului. [email protected] Un ostrov la marea albã: Ion I. Brãtianu, un ostrov al Casa mea din Oltenia, casa care nu mai existã, pentru www.bucurestiul-literar.ro memoriei culturale în largul unei mãri albe a amintirilor cã trãiesc departe ºi toþi ai mei de acolo s-au dus sub Întreaga responsabilitate pentru conþinutul textelor revine nescrise. Cu preþuire ºi dragoste 17. XI. 2012; Adrian iarba acestei þãri nefericite, casa mea de aer ºi de vis are autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiazã. Pãunescu, Într-adevãr: Domnului Ion I. C. Brãtianu, patru stâlpi: Brâncuºi ºi Arghezi, gorjenii, Marin Sorescu Revista poate fi procuratã direct de la redacþie (Calea de veghe la renaºterea þãrii, cu cele mai bune urãri 13 din Bulzeºtii Doljului ºi D.R. Popescu de la Dãnceu iunie 1990; Marin Preda, Marele singuratic: Griviþei nr. 403, Bl. R, Sc. 1, sector 1, Bucureºti, tel.: Mehedinþi. 0720773209) Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014 2200 REPRODUCERI FOTO Dunãrea ºi Dobrogea creºtinã Tabãrã Internaþionalã de Creaþie , Mãnãstirea Dervent 7-18 iulie 2014

Iuliana Popescu

Elena Martinov Galina Hristova

Daniel Divrician Elena Dinu

Gelu Costea Ion Bârlãdeanu Marina Gimenez Diaz

Plamen Monev Dalila Özbay Sorin Ienulescu Bucureºtiul literar ºi artistic , Anul IV, nr. 8 (35), august 2014