Timișoara Capitală Europeană a Culturii
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA serie nouĂ, 32 pagini apriLie 2020 NR. 4 (1656) anuL XXXii 1 Leu Revistă finanțată cu sprijinul Ministerului Culturii www.revistaorizont.ro4 CONSTANTIN NOICA TIMIȘOARA CAPITALĂ EUROPEANĂ „Lotul Goethe” A CULTURII Hronicul Găinarilor dacă primul val, basarabenii și bucovi- nenii mai meritau compasiune, oricum, Cornel UNGUREANU se vedea că nu vin cu mâna goală, au muncit, au adunat câte ceva, ceilalți, „Cărțile lui Ion Druță, Vasile Va- care au premers puhoiului de soldații silache, Vladimir Beșleagă, Aureliu străini, moldovenii de dincolo de Prut, Busuioc, așa cum consemnează critica fugiți nu doar din cauza măcelului, ci și literară, reprezentau avangarda din spa- de spectrul hâd al foametei, sosiți doar țiul Republicii Moldova, scrierea unei cu ce brumă își mai acopereau goliciu- generații, unei școli, unei gândiri și sim- nea, ei bine, aceștia începeau să-i pună țiri unitare”, scrie Vasile Iftime, în Pac- pe gânduri. tizând cu Aureliu Busuioc, una din puți- Ţin minte, orașul de la care nu-ți nele cărți consacrate prozatorilor/ prozei puteai lua ochii, orașul acela pe ale că- basarabene de azi. „Aureliu Busuioc a rui străzi te puteai culca, fără teama că‑ţi reușit să ia distanță și să se detașeze de prăfuești hainele, începea să pălească cu grup”, scrie în prefața volumului Vasile fiecare zi, cu tomberoanele și coșurile Iftime: a reușit să se detașeze de grup, de gunoi răsturnate și căutate resturi de adică să „pactizeze cu diavolul”. mâncare și chiștoace: prin mulțimea ce În primul rând, e abandonată solem- se purta la toate orele îmbrăcată ca de nitatea, supunerea față de model, tenta- sărbătoare, licăreau tot mai des și mai ția de a fi în literatură alături de iluștri insistent trențele sărăciei și mizeriei, ală- înaintași. De a scrie pentru și pentru și turi de uniformele subțiri, neîngrijite și pentru. Aureliu Busuioc e ironic, sarcas- străine, apărute după augustul acela de tic, „pactizează cu diavolul”. Hronicul pomină. pe care cei foarte mari, de la Neculce sau Lunile acelea lungi de jafuri, vio- Cantemir, l-au destinat faptelor domni- luri și cântece născute din alcool, ulițele torilor, cartea sacră a națiunii, e pentru nopții pustii și înspământate, blestemul Aureliu Busuioc, al găinarilor. desperat al doamnei Balint, prima noas- um a „pactizat cu diavolul” tră gazdă.... Rușii voștri, voi i-ați adus, Aureliu Busuioc? Spune pro- înghiți-v-ar focul iadului să vă înghită! zatorul: „Sunt basarabean. Au început abia în octombrie, pe Cu astaC am spus totul. Și anume aici la jumătate, cursurile, n-ai uitat. Liceul 2 ar trebui să pun punct, dar… Dar mai era de elită, acum însă activând în două sunt niscai chițibușuri, pentru că una e schimburi, cu clase paralele pe toată li- Copyright poetic să fi fost basarabean la începutul secolu- nia. Refugiații”. lui nouăsprezece și cu totul alta e să fii Sunt pagini în care scriitorul ne la jumătatea veacului douăzeci.”. Nu e oferă, cum nu-mi amintesc să o fi făcut Ion Caramitru doar cel care a trăit în Basarabia, ci a fost vreun scriitor al orașului – al Banatului și în România. În Banat. „E și mai trist, – un timp rău. „Busuioc este printre pu- Existența artistică pe care am parcurs-o până acum a stat, mai mult sau mai dacă ești basarabean refugiat în Banatul ținii scriitori de pe la noi, care au înțeles puțin, sub semnul poeziei: ca gen, pe de o parte, ca șansă, pe de alta. Meseria de actor românesc, în anii ’950, unde ai fugit de că e mai eficient, mai patriotic, până la presupune observarea vieții în toate detaliile ei. Dar ea se exprimă, se finalizează prin trupele sovietice. Mihai Olteanu (el este urmă, să scrii bine românește, decât să rostirea pe o scenă a unor cuvinte, replici, versuri care nu aparțin artistului și care Aureliu Busuioc), student în anul trei la bocești în articole interminabile, scrise sunt proprietatea absolută a câte unui autor. La Shakespeare, de exemplu, autorul a Agronomie în Timișoara, află că părinții confuz și primitiv, destinul limbii româ- hotărât ca personajele să vorbească când în proză, când în versuri. E un balans care și surorile sale au fost prinși (basarabe- ne în Basarabia”, scrie Vasile Gârneț în- presupune vagi cunoștințe muzicale, dar, neapărat, o serioasă cultură a contrastelor, nii erau căutați și vânați de oficialitățile tr-un articol din anii ’90, din anii în care a paradoxului. Și, desigur, un autentic simț al umorului. komuniste române și predate celor so- războiul dintre generații în literatura din Poezia este un miracol al folosirii limbii, al limbii literare în speță. Și asta nu nu- vietice sau vânate direct de sovietici pe Republica Moldova părea că ia amploa- mai pentru că face economie de spațiu tipografic și de hârtie, ci și pentru că, într-un teritoriul României) și trimise în Rusia. re. Vasile Gârneț, poet, eseist, critic de cadru minimal, ascunde semnificații profunde. În poezie, ceea ce se citește este mai Pentru a-și căuta părinții se prezintă la primă linie, era acuzat că nu scrie cum puțin semnificativ decât ceea ce trebuie descifrat din misterele metaforei ori simbo- reprezentantul rus al Comisiei Aliate de se cuvine despre „înaintași”. lurilor. Poezia atașează unui cuvânt un altul, într-o logică care nu aparține nici limbii Control pentru a se repatria”. „Calvarul e fapt, Vasile Gârneț nu e vorbite, nici prozei literare. Asocierile de cuvinte care produc metafore sau simboluri întoarcerii acasă în anul 1952 și intrarea singurul: „Aureliu Busuioc poetice sunt surprinzătoare, stranii, contradictorii de cele mai multe ori. într-o realitate de groază, într-o altă țară introduce în circuit (în cir- escifrarea și înțelegerea poeziei presupune parcurgerea mai multor eta- decât cea pe care ai cunoscut-o ar suna cuitulD literaturii din Basarabia, n.n.) pro- pe. Prima e lectura intimă, în singurătate. Prin simpla citire, te apropii ca o descriere pudică. Tânărului student fără ocol de text. Apoi când, tot singur fiind, o citești cu glas tare și o za urbană, proza modernă. Personajul lui abordeziD din perspectiva sunetului. Se mai poate întâmpla, apoi, ca, după ce ai citit-o i se stâlcește întâi numele, apoi biogra- e un tip cinic și ironic, limbajul lui e unul și în gând și cu glas tare, să vrei s-o „povestești” cuiva, să verifici ce-a vrut „să spună”. fia, apoi iubirea, apoi prietenii, apoi superior, fin, elegant, subtil, nuanțat. De Să verifici dacă intenția a fost percepută. Aceasta adaugă lecturii ambiția de a trans- serviciul, apoi studiile. I se propune să la Singur în faţa dragostei, scriitura nara- pune textul din substanța lui în limba interlocutorului. fie informator KGB, refuză inițial, e ne- tivă din Basarabia nu a mai cunoscut atâ- Următoarea treaptă de apropiere, de percepere a misterului ascuns, e memora- voit să accepte mai târziu, este chemat ta ironie și persiflare malițioasă pe seama rea, mai mult sau mai puțin spontană, a versurilor. Le înveți pentru tine însuți și le de Mișa de la KGB la Bariera Sculenilor cititorului, a personajelor și a scriitorului rostești cu vocea gândului. din Chișinău. Mihail Oltean a fost găsit decât în romanele sale”, scrie unul dintre Urmează apoi (în cazul meu, al nostru, al actorilor) momentul culminant, când spânzurat”. „Era toamna anului 1953”. cei mai importanți comentatori ai lite- urci pe scenă și spui poezia în fața publicului. În situația aceasta, ea capătă valori Cam acesta ar fi rezumatul romanu- raturii basarabene, Mircea V. Ciobanu. aparte. Le-aș numi valori de folosință neașteptate. lui Pactizând cu diavolul, roman auto- „Ironia și persiflarea malițioasă” fac parte Rostirea care mă interesează este cea a semnificațiilor. Într-o poezie care te biografic. Până la un punct. Autorul își din formula de lucru a romancierului. emoționează trebuie intuit momentul fierbinte al inspirației poetului, cea care i-a amintește în mai multe rânduri de felul Revista la care se angajează Mihail Oltea- dictat mâinii lui să scrie. Poetul transmite un bun, un bun finit, încremenit în pagi- în care a trăit – în felul în care s-a trăit – nu e condusă de un analfabet, Olteanu nă. Eu îl preiau ca atare și-l trec prin filtrul sensibilității mele. Sunt uimit de valoarea în Banatul acelor ani. Sau în Timișoara, devine negrul lui, iar analfabetul devine estetică, de lumea pe care o descopăr în spatele metaforei și fascinat de temperamen- ani în care, la liceul Diaconovici Loga, lider al breslei scriitoricești. Înnobilarea tul autorului. participa la evenimentele orașului. politică. e tema principală a parodiilor Poezia a devenit, organic, și a mea. Și tocmai de aceea mă simt atras, mă văd silit „N-am fost unul dintre cei mai grozavi din Vremea găinarilor, dar și din Unchiul s-o rostesc. Pornesc în grabă spre înapoi, spre locul unde poetul căuta, în singurătate, la geografie, dar câte ceva tot mai țin de la Paris. Ce se întâmplă cu ilegaliștii, să stăpânească vorbele. Simt fierbințeala momentului de grație, sunt partener ne- minte, Banatul!... Grânarul țării! Poate cum trec ei prin confruntările cu Sigu- mijlocit. Poezia devine și a mea. Mi-o însușesc cu voluptate și adaug discursul meu chiar al Europei... și al naibii, manua- ranța, cum pleacă să câștige bătăliile în metodei. Urc pe scenă și pretind drept de autor. lul nu mințea. Pentru localnici, războ- Spania anilor 30? Hronicul Găinarilor e Toate acestea primesc sens și aură atunci când îmi iau drept aliat poezia lui iul avea loc undeva în Abisinia sau în titlul care ar putea cuprinde părți întinse Eminescu. Prin el m-am îndrăgostit de limba română. El știa cel mai bine că lumile Patagonia, foamea în India sau în lenea din opera lui Aureliu Busuioc, prozator poeziei sunt lumile visurilor noastre.