Kadis , Pentru Mama Mea
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Iulia Deleanu KADIS, PENTRU MAMA MEA Cartea apare cu sprijinul: IULIA DELEANU S.C. HIPERDIA S.A. • CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE ROMÂNIA–ISRAEL • S.C. MINERVA ’92 S.R.L. • FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA KADIS, PENTRU MAMA Ilustraţia copertei TOMA HIRTH MEA Cuvânt introductiv: DOREL DORIAN Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale DELEANU, IULIA Kadiş pentru mama mea / Iulia Deleanu – Cluj-Napoca: Kriterion, 2005 ISBN 973-26-0817-x 821.135.1-31 EDITURA KRITERION Cuvânt introductiv Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin La moartea mamei sale, în octombrie 2003, colega noastră EDITURII KRITERION de redacţie, publicista Iulia Deleanu, avea să solicite Marelui Rabin derogarea de a rosti ea însăşi tradiţionalul Kadiş, în familia sa neexistând nici un fel de alte rude pe linie © Iulia DELEANU, 2005 bărbătească. Rabinul simte că Iulia abia îşi reţinea lacrimile: „Ir sent a ghită tohter... Ir vet zugn Kadiş” („Sunteţi o fiică Redactor: Elena DIATCU bună... Veţi spune Kadişul”). Rostit cu prilejul tragic al pierderii unei fiinţe apropiate, Kadişul nu este o rugăciune de rememorare, de pomenire a celor dispăruţi, ci de eternă preamărire a Marelui Ziditor. Ghidu Bruchmaier, oficiant de cult, un erudit, căruia i-am vorbit despre intenţia Iuliei Deleanu de a scrie un „Kadiş” pentru mama sa, sugera autoarei o pagină de gardă a cărţii pe care să insereze, ca un fel de dedicaţie: „Itgadal, văitcadaş...” –„Te voi preamări etern, Doamne, mai mult decât orice în lume, pentru darul făcut: MAMA”. Tehnoredactor: Florica BUDNIC Concepută ca o evocare, cu mijloacele bine stăpânite ale literaturii, cartea Iuliei Deleanu nu se limitează la a ne oferi Bun de tipar: 15.05.2005. Format: 16 / 54 × 84. doar portretul, prin excelenţă dramatic, al mamei, în preajma Coli de tipar: 19. unui sfârşit iminent şi inevitabil, ci este, spre meritul autoarei, o reflectare tulburătoare a vieţii evreieşti, văzută, trăită şi Tipărit la: rememorată din lăuntrul ei, pe parcursul unei dificile jumătăţi Imprimeria de Vest Oradea de secol. Îndrăznesc să cred că scrierea cărţii – a acestei cărţi – a început din însăşi clipa conştientizării vieţii sale de familie, sub semnul existenţial, bine întipărit în fiece rememorare, dar şi sub semnul unui marcaj genetic, de zeci de generaţii, şi a unei educaţii identitare, iudaice, pe parcursul întregii sale vieţi familiale. Iulia Deleanu înţelege, în ceasul târziu al acestui 6 CUVÂNT INTRODUCTIV CUVÂNT INTRODUCTIV 7 Kadiş, că întreaga ei personalitate, modul de a fi şi de a gândi, lucruri concrete puteau fi altele şi altfel... Dar sensibilitatea s-au plăsmuit şi s-au şlefuit exemplar pe parcursul unei lungi autoarei preexista în toată fiinţa ei – toate conducând, într-un convieţuiri – azi spunem „interactive” – cu cea care a adus-o pe anume context educaţional-cultural (nu în ultimă instanţă, so- lume şi a fost, într-un fel, născătoarea sa perpetuă. Îndrăznesc să cial), spre formarea ei spirituală, ca personalitate, modelându-se mai cred că acest complex şi îndreptăţit Kadiş pentru mama şi modelând întregul, astfel încât să îndreptăţească Kadişul, mea – cum îl intitulează Iulia Deleanu – este un Kadiş pentru întru gloria Părintelui nostru. Nu credeam că se poate face o întreaga sa viaţă de familie, pentru ea însăşi ca generaţie care astfel de demonstraţie, dar toţi scriitorii adevăraţi o încearcă, iar vine din urmă şi ca o salutară rememorare pentru cei care vor Iulia Deleanu – îndreptăţind elogiul – a izbutit s-o confirme. veni după noi. Şi în aceasta se află şi sensul cel dintâi şi Vom depăşi tentaţia de a deconspira elemente biografice şi perpetuu al oricărui Kadiş: profund îndatorat Creatorului pentru momente de viaţă, pe care, dacă nu le-am afla, succesiv, de la această lume pe care a zidit-o, după voinţa Sa, binecuvântată fie Iulia Deleanu, le-am putea deduce analitic, dar lipsite de emoţie, în veci – cum se spune în Kadiş –, întru statornicia Împărăţiei din însăşi istoria acestui timp. Iulia Deleanu, în spaţiul reme- Sale, în viaţa noastră şi în zilele noastre, în viaţa întregii Case morării, nu mai poate dialoga cu mama sa din momentul a lui Israel. „Kadişul” Iuliei Deleanu, ca şi cel clasic, nu-şi internării acesteia în spital. Şi totuşi, dialogul se înfiripă prin propune să evoce memoria vreunei fiinţe umane, ci a umanităţii intermediul rememorărilor, al retrăirii anilor petrecuţi împreună. în întregul ei, aşa cum a fost concepută, ca un Întreg. Spuneam Ani dificili, încărcaţi de tensiuni, de obstacole, dar şi de că este, totodată, un Kadiş pentru propria fiinţă, pentru propria bucuriile, atâtea câte au fost, ale copilăriei, ale adolescenţei, ale sa devenire, pentru propria sa tinereţe – adolescenţă, maturitate anilor de liceu şi de facultate, ale răstimpului care avea să şi experienţă de viaţă –, toate împlinindu-se prin aceeaşi voinţă urmeze, marcat de marginalizări aberante. stăruitoare, care ne defineşte, nu numai pe fiecare în parte, ci Nu transpare, însă, în tot şi în toate, şi pecetea propriei pe toţi împreună, ca entitate însumată, dincolo de barierele personalităţi? Să fie reuşitele şi nereuşitele noastre şi rezultatul generaţiilor. Nu ştiu dacă a fost un plan bine premeditat al Iuliei unei istorii care ne-a marcat întreaga biografie? Iulia Deleanu Deleanu, dar voind să-şi înscrie cartea sub semnul unei înţelege cât se poate de bine că întâmplările vieţii, hazardul şi adevărate vieţi de familie şi sub semnul unor legităţi, înţelese şi conjuncturi tulburătoare ne corectează neîntrerupt intenţiile, neînţelese, care ne marchează întreaga biografie, autoarea a proiectul însumat, întreaga biografie. De aici, unicitatea bio- construit „din mers” şi a respectat un plan, neştiut iniţial, al grafiilor, a fiecărui Kadiş şi convingerea noastră că Iulia propriei sale evoluţii. Viaţa mamei nu-i o viaţă rescrisă, retrăită Deleanu va reveni asupra acestei cărţi, cu noi dezvăluiri, cu alte de Iulia, este parte integrantă din însăşi viaţa ei. Prin ochii şi ramificaţii biografice şi cu descoperirea în timp a unor sensuri prin dragostea mamei, Iulia şi-a „asistat” evoluţia şi a influ- mereu mai profunde. enţat-o, de la un moment dat înainte, aşa cum şi-ar fi dorit-o Transpar în carte, fie şi involuntar, zeci şi zeci de biografii, însăşi Hilda Schwartz, mama ei. Cartea devine, astfel, şi atestă recunoaştem o epocă şi retrăim un timp care l-a marcat, traiectoria unui destin – surprinzător, poate, clipă de clipă –, deopotrivă, pe cititor, ca şi pe autoarea cărţii. Ordinea acestor care nu putea fi altul decât a fost, în măsura în care rememorări? Pare aleatorie, dar e marcată, desigur, secret, de predestinarea nu-i decât identitatea pe care ne străduim s-o însăşi jocul speranţelor, aşteptărilor şi iluzionărilor pe care onorăm. Se pot demonstra toate cele spuse de noi? Sau le-am autoarea le încearcă din însăşi clipa în care, în spital fiind, aflat, o dată cu Iulia Deleanu, încredinţând cărţii rememorările alături de mama sa, conştientizează dificultăţile crescânde ale sale, iar noi meditând asupra lor, pas cu pas... Desigur, o mie de stării post-operatorii şi e obligată să mediteze asupra inter- 8 CUVÂNT INTRODUCTIV CUVÂNT INTRODUCTIV 9 acţiunilor vârstei şi ale consecinţelor unei poliartrite evolutive, În memoria părinţilor mei inflamantă… Există un flux al memoriei, care se supune unor legităţi secrete în care speranţa se intersectează cu toate spaimele posibile, cu cele din anii copilăriei, cu cele ale însingurării, pe care autoarea le resimte ca venind în continuu spre ea. O lacrimă apărută în colţul ochilor mamei poate fi un semn al despărţirii care se apropie? Taximetristul m-a lăsat aproape de capelă. N-a venit încă Fără tristeţi convulsive, Kadiş..” este o carte tristă, cu nimeni. Unul dintre oamenii care au fost dimineaţă s-o ia întrebări care stăruie, cu nemulţumiri mocnind, cu proteste tăcute, cu rare satisfacţii în ceasul unor împliniri, cum ar fi pe mama de la morgă îmi spune mai mult şoptit că trebuie apariţia unor cărţi sau suite de articole în varii publicaţii. Pe să-i cinstesc cu ceva pe colegii care au spălat-o. „Eu n-am parcursul lecturii, cititorul are revelaţia unei memorii cvasi- pretenţie, dar ceilalţi... Vreţi s-o vedeţi?” „Nu. Mama infailibile faţă cu tentaţia continuă a unei obiectivări mai mult spune că nu trebuie să rămânem cu imaginea asta”, decât dificile. Familia autoarei, răspândirea rudelor sale în varii continui să folosesc pluralul. „Era femeie voinică mama ţări ale lumii, ne oferă imaginea, pe parcurs, a unei lumi evreieşti care şi-a pierdut unitatea pentru a o regândi şi regăsi dvs.” „Mama? Era un firicel... ” „Eu zic c-ar fi mai bine să altfel. Tocmai prin această rememorare, cartea Iuliei Deleanu mergeţi s-o vedeţi. Să nu fi luat pe altcineva”. Mă conduce este şi o cronică de familie, în care pulsează o nevoie de spre cosciug, înalţă capacul, desface puţin pânza albă în mărturisire, de afecţiune, în care toţi eroii cărţii – de la Hilda dreptul capacului. Da, ea este. Cu totul alta decât în Schwartz până la Iulia Deleanu – îşi regretă, mai presus de dimineaţa în care am vrut să intru la „Terapia intensivă”, orice, însingurările şi viaţa netrăită. Kadiş... nu consemnează regrete, nu structurează impu-tări în sala unde ştiam, speram s-o găsesc. „Staţi puţin!”, mă şi învinovăţiri... Nu ne promite un alt timp, infinit mai fericit... opreşte ezitant cineva. Revine, apoi, hotărât, însoţit de una Să fie viitorul – aşa cum nădăjduim, mulţumind Ziditorului – ca din asistente. „Se pare c-a decedat acum zece minute”. O un alt palier al armoniei universale, ca o nouă ordine găsesc fără tub respirator, ace şi perfuzii. Mâhnire severă e existenţială? Iulia Deleanu nu încearcă anticipări şi n-are întipărită în colţurile gurii întoarse în jos. Un bob de premoniţii… Marele Rabin i-a îngăduit – în măsura în care nu are alte rude de parte bărbătească, aici – să rostească ea Kadişul lacrimă a rămas prelinsă sub ochiul stâng.