1 DEZBATERI PARLAMENTARE Parlamentul Republicii Moldova De Legislatura a XIX-A SESIUNEA a VI-A ORDINARĂ – APRILIE 2013 Ședi
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
DEZBATERI PARLAMENTARE Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIX-a SESIUNEA a VI-a ORDINARĂ – APRILIE 2013 Ședința din ziua de 25 aprilie 2013 (STENOGRAMA) SUMAR 1. Declararea ședinței ca fiind deliberativă. 2. Declarația doamnei Liliana Palihovici privind decizia Curții Constituționale. 3. Dezbateri asupra ordinii de zi și aprobarea ei. 4. Dezbaterea și adoptarea proiectului de Hotărîre nr.17 din 21 ianuarie 2013 privind formarea Comisiei pentru revocarea prin vot secret a Președintelui Parlamentului Republicii Moldova. 5. Aducerea la cunoștință a procesului-verbal nr.5 al Comisiei pentru revocarea prin vot secret a Președintelui Parlamentului Republicii Moldova. Votarea procesului-verbal nr.5. 6. Dezbaterea și adoptarea proiectului de Hotărîre nr.18 din 21 ianuarie 2013 cu privire la revocarea domnului Marian Lupu din funcția de Președinte al Parlamentului Republicii Moldova. 7. Dezbaterea și adoptarea proiectului de Hotărîre nr.179 din 25 aprilie 2013 privind constituirea Comisiei speciale pentru examinarea impactului Legii nr.94 din 19 aprilie 2013 pentru modificarea și completarea unor acte legislative. 8. Dezbaterea și adoptarea proiectului de Hotărîre nr.182 din 25 aprilie 2013 privind constituirea Comisiei speciale pentru examinarea circumstanțelor adoptării de către Parlamentul Republicii Moldova a Hotărîrii nr.81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcția de Procuror General. 9. Anunțarea pauzei în cadrul ședinței din data de 25 aprilie 2013. Ședința începe la ora 10.04. Lucrările sînt prezidate de domnul Marian Lupu, Președintele Parlamentului, asistat de doamna Liliana Palihovici, vicepreședinte al Parlamentului. Domnul Marian Lupu: Stimați colegi, Bună dimineața. Rog să vă ocupați locurile dumneavoastră, pentru a începe ședința plenului Parlamentului. 1 Secretariatul, Rog să anunțați prezența. Domnul Maxim Ganaciuc – șeful Direcției generale documentare parlamentară: Doamnelor și domnilor deputați, Bună dimineața. Vă anunț că la lucrările ședinței de astăzi a plenului Parlamentului, din totalul celor 101 de deputați, și-au înregistrat prezența 98 de deputați. Nu s-au înregistrat deputații: Bolboceanu Iurie – în delegație; Șupac Inna – la cerere; Cojocaru Vadim. Domnul Marian Lupu: Stimați colegi, Ședința este deliberativă. Rog să onorăm Drapelul Țării. (Se onorează Drapelul de Stat al Republicii Moldova.) Mulțumesc. Doamna Liliana Palihovici – Fracţiunea PLDM: Domnule Președinte, Eu vreau să fac o declarație de la tribuna centrală a Parlamentului. Și vreau să solicit permisiunea Parlamentului, așa cum au fost făcute excepții pe alte cazuri din partea diferitor partide, să-mi fie oferită și mie această posibilitate. Domnul Marian Lupu: Stimați colegi, Este, într-adevăr, un lucru care contravine Regulamentului, dar solicitarea din partea unei doamnei, doamna vicepreședinte. Plenul ce zice? Vă rog. Doamna Liliana Palihovici: Stimate domnule Președinte al Parlamentului, Doamnelor și domnilor deputați, Onorată asistență, Stimați cetățeni ai Republicii Moldova, Am insistat să țin acest discurs la începutul ședinței Parlamentului de astăzi din motivul că situația, în care s-a pomenit Republica Moldova, este una unică în felul ei, fără precedent, din ziua constituirii acestui stat pînă în prezent. Ultima Hotărîre a Curții Constituționale, emisă în data de 22 aprilie 2013, care a bulversat societatea și care, știm cu toții, este definitivă și irevocabilă, este subiectul la care vreau să atrag atenția onoratului Parlament. Cu toate că noi executăm toate hotărîrile Curții, indiferent de conținutul, caracterul și calitatea lor, astfel confirmînd și prezentînd respectul nostru pentru Constituție și statul de drept, consider că Parlamentul nu trebuie să treacă cu vederea o astfel de situație, care, din punctul meu de vedere, creează precedente 2 pentru alte decizii, ce pot fi luate nu în spiritul democrației autentice și în detrimentul cetățeanului. Astăzi, prin statul de drept se înțelege acel stat ce se constituie și funcționează în baza legii, supremația legii fiind unul din principiile fundamentale, a cărui respectare asigură existența unui stat de drept. Această simbioză este garantată prin Constituția statului, care, de fapt, constituie sursa principală a legitimității sistemului de drept, a sistemului politic, a procesului de elaborare și adoptare a cadrului normativ. Măsura care se aplică și respectă principiul supremației Constituției într-un stat determină și calitatea sistemului de drept din acest stat. Astfel, exigența unicității sistemului de drept se realizează, în primul rînd, de norma fundamentală, adică de norma care reprezintă motivul de valabilitate a unei alte norme. Supremația Constituției și conformitatea cadrului normativ cu Legea fundamentală trebuie asigurate de o autoritate distinctă, independentă și echidistantă. Anume despre aceasta vreau să discutăm. Iar noi, în calitatea noastră de parlamentari, spre deosebire de judecătorii Curții Constituționale, avem dreptul să dăm aprecieri politice, să comentăm acțiunile acestei instituții și să analizăm cît de independentă și echidistantă este ea. Din punctul meu de vedere, constatările Curții Constituționale, statuate în Hotărârea nr.3 din 22 aprilie 2013, au un caracter politic, omițînd atribuțiile sale stabilite de articolul 135 din Constituție, precum și de articolul 4 din Legea cu privire la Curtea Constituțională și de articolul 4 din Codul jurisdicției constituționale și motivînd hotărîrea ca printr-o apreciere politică, adoptată de Parlament. Mai mult decît atît, conform atribuțiilor sale și competenței stabilite de legislație, Curtea Constituțională nu doar că a adoptat o hotărîre bazată pe o apreciere politică, fapt inadmisibil și total contrar statului de drept, dar și a încălcat prevederile constituționale prin incriminarea tendențioasă privind presupusele fapte de corupție ale unor membri ai Guvernului, atît timp cît persoanele vizate nu au fost condamnate printr-o hotărîre judecătorească definitivă, așa cum prevede articolul 21 din Constituția Republicii Moldova. Este de neînțeles faptul de ce Curtea Constituțională își bazează hotărîrea sa pe o apreciere politică, pe presupuneri și supoziții, încălcînd flagrant și sfidînd în modul cel mai brutal norma constituțională, care apără dreptul cetățeanului de a nu fi învinuit fără aducerea probelor pertinente. Nu poate fi considerată ca și argumentată constatarea Înaltei Curți din punctul 71 al hotărîrii, prin care se afirmă prezumția de nevinovăție, prevăzută la articolul 21 din Constituție, ca principiu într-un proces penal, este inaplicare răspunderii politice. Astfel, Curtea urma să verifice constituționalitatea actelor contestate și nicidecum să acorde o apreciere politică și să incrimineze o persoană, care, barem, nu este bănuit de comiterea unor fapte ilicite. Doamnelor și domnilor deputați, Situația devine și mai confuză cînd citesc punctul 115 din Hotărîrea Curții Constituționale din 22 aprilie, după ce dă aprecieri și condamnă politic și fără 3 probe Prim-ministrul în exercițiu, Curtea Constituțională menționează în continuare credibilitatea scăzută a instituțiilor de drept din Republica Moldova. Curtea, nefiind deranjată de gravele lor greșeli, constată că Moldova a fost atenționată de nenumărate ori de Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitor la utilizarea justiției și mass-mediei în scopuri de răfuială pe motive politice sau economice. Cred că toți țineți minte hotărîrile pe cazul Șcerban, Becciev, Mușuc versus Moldova. Prin decizia sa, Curtea Constituțională nu face altceva decît să continue lista cazurilor în care Moldova va fi pedepsită la CEDO pentru utilizarea justiției în scopuri de răfuială politică. Efectele acestei hotărîri ale Curții Constituționale sînt foarte periculoase și este complicat, astăzi, de estimat tot răul care poate fi generat din ea din punctul de vedere al respectării legii și drepturilor omului. Moțiunea de cenzură, votată de Parlament, reprezintă cea mai înaltă formă de răspundere politică a Guvernului în fața Parlamentului. Sancțiunea politică în acest caz a fost demisia Guvernului, iar motivele, care au determinat adoptarea moțiunii de cenzură, au fost de natură politică, fără a fi probate. Constat, cu regret, că Curtea Constituțională a stabilit sancțiuni juridice pentru răspundere politică, făcînd constatări periculoase din punctul de vedere al statului de drept. Astfel, Curtea a declarat incompatibilă cu funcția deținută … un Prim- ministru pentru lipsa de integritate, în lipsa atribuțiilor legale de a face acest lucru. Conform prevederilor Legii cu privire la Comisia Națională de Integritate, această atribuție revine strict Comisiei Naționale de Integritate, cu respectarea unor proceduri clare, iar decizia CNI poate fi contestată în instanțele judecătorești, asigurîndu-se astfel dreptul la un tribunal. Incompatibilitatea cu această funcție a avut la bază afirmații neprobate, care se conțin în moțiunea de cenzură. Menționez că aceste afirmații au fost generalizate și nu se refereau concret nici la Prim-ministrul Guvernului demis și nici la membrii concreți ai Cabinetului de Miniștri. Curtea Constituțională pune în sarcina demnitarilor, referitor la care au făcut afirmații că ar excita suspiciuni de corupție, să probeze contrariul și să dovedească netemeinicia suspiciunilor. Aceasta este o gravă încălcare a articolului 21 din Constituție, care stabilește principiul constituțional al prezumției nevinovăției. Suspiciuni similare planează și asupra Președintelui Curții Constituționale, asupra diferitor judecători, deputați. Pornind