Remember Liviu Ciulei
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Contents Events 01 Bogdan Georgescu Teatrul nescris din Şanţ The Unwritten Theatre of Şan ţ 12 Octavian Saiu - Christopher Wynn Cultural Diplomacy and the “Flowering of the HumanSpirit” 23 Ion M. Tomuş Festivalul Internaţional de la Edinburgh Edinburgh International Festival 42 Mihaela Iancu Eric Trules -Sugar andSalt Eric Trules - Zahăr şi sare 52 Patricia Katona Solo Performance - Eric Trules Interview 59 Elena Alexa Saulea Tania Filip – Fericirea? Momentele de trăire autentică Tania Filip – Happiness? The Moments of True Living Book Review 74 Mihaela Michailov George Banu - conştiinţa sfârşitului Georges Banu - The Consciousness of the End 76 Bogdana Darie Personajul extins The Extended Character 80 Mihaela Beţiu Gheorghe Ceauşu - Către “cel ălalt” Gheorghe Ceauşu – To “the other” 84 Anca Doina Ciobotaru Teatrul dincolo de scenă Theatre BeyondStage Remember Liviu Ciulei 87 Liviu Ciulei Articole 1956-1979 Articles 1956-1979 91 Teatralizarea picturii de teatru 99 Căutări arhitectonice în teatru 106Scena 107 Machiajul 111 Nu se poate da un verdict 113 O sarcină grea 115 Teatru şi contemporaneitate 118 Critică în slujba textului sau demonstraţie de critică? 133 De la teatrul emoţiilor spontane la teatrul de idei 137 Pasionantul drum spre realism 143 Naţional, politic, contemporan 144 Dialectica omenescului fără graniţe 145 Caracterul propriu al spectacolului românesc modern 147 E nevoie şi de un alt tip de teatru 149 Caiete de spectacol: “Azilul de noapte” la Teatrul “Bulandra” 153 Liviu Ciulei despre ecuaţia spectacolului (Colocviul regizorilor din teatrele dramatice) 159 Gheorghe Ceauşu Liviu Ciulei - Artistul fără vârstă Liviu Ciulei - The Ageless Artist 164 Horea Murgu Un sunet de pescăruş în zbor ASound of a FlyingSeagull 167 Ioana Moldovan Titani şi muritori Titans and Mortals 172 Alina Epîngeac Liviu Ciulei nu e o sală de teatru! Liviu Ciulei Isn't a Theatre Hall! Concept vol 3/nr 2/2011/events Teatrul nescris TEATRUL NESCRIS DIN ŞANŢ - prima formă de teatru comunitar din România - Bogdan Georgescu Ofensiva Generozităţii UNATC „I.L. Caragiale” Bucureşti [email protected] Abstract: The article “The Unwritten Theatre of Şanţ - the oldest form of community theatre in Romania” is a part of a larger research and doctoral study – “Community Theatre and Active Art” and part of the long term strategy of The Generosity Offensive Initiative for introducing Active Art through community art projects and programs for social change for the development of an open society. Keywords: unwritten theatre, community theatre, social change, open society, creativity, active art, collective work of art “Constantin Iugan, un moşneag din comuna Şanţ, de curând octogenar, vioi şi jovial, cu privirea senină, albastră, imaginează piese de teatru pe care le pune în scenă. Ceea ce se petrece pe scenă e o reacţie spontană faţă de aspecte directe ale realităţii imediate, o atitudine etică, morală şi politică, ce se cere adoptată de toţi. E un fenomen viu, amplu în semnificaţii, a cărui valoare pentru cultura noastră nu a fost încă total descifrată şi îndeajuns adusă la cunoştinţa generală. Puterea de exemplu a modelului născut între dealurile Bistriţei-Năsăudului şi care ni se oferă prin acest artist, ne 1 Concept vol 3/nr 2/2011/events Teatrul nescris readuce la punctul de la care se poate înţelege mai profund ecuaţia complexă a întregului mecanism al artei teatrale.” – nota Ion Cojar în anul 1978 despre fenomenul din comuna Şanţ. Teatrul este forma de reprezentare directă şi imediată a realităţii. Teatrul comunitar este forma de teatru construită specific prin participarea directă a comunităţii în care se desfăşoară spectacolul, pornind de la poveştile comunităţii respective, implicând ca actanţi şi membri ai comunităţii. În comuna Şant, din judeţul Bistriţa-Năsăud, există o trupă de teatru nescris, comunitară, documentată pentru prima dată în 1935 de către Dimitrie Gusti , însă cu o activitate de peste 100 de ani. Trupa de teatru din Şanţ îşi construieşte spectacolele prin ficţionalizarea realităţilor comunei şi punerea în lumină a problemelor reale, urgente cu care comunitatea se confruntă. Prin convenţia conferită de teatru – distanţa sigură pentru a se detaşa şi a analiza aceste probleme – spectacolele trupei de Teatru Nescris vorbesc direct şi deschis despre moravurile satului, despre corupţie şi capitalismul sălbatic, despre problemele sociale şi politice ale contemporaneităţii. În acest moment se impune o mediatizare şi o promovare ca un esenţial model de bună practică a aceastei forme de teatru, o valoare reală a patrimoniului imaterial românesc, însă o valoare vie şi prezentă, nearhivabilă deoarce este în plină desfăşurare, chiar sub presiunea autorităţilor locale şi a ignoranţei acestora în raport cu trupa de teatru. Acest fenomen face legătura între un tip de teatru cu o tradiţie de o sută de ani (tradiţie în sens de experienţă şi articulare clară a metodelor de lucru şi nu a păstrării aceloraşi spectacole cu aceleaşi teme şi subiecte ca în momentul înfiinţării ei în jurul anului 1912) şi o formă de teatru care se articulează acum în România, teatrul comunitar, împărtăşind valori esenţiale comune - reprezentarea directă a problemelor comunităţii, dreptul şi facilitarea accesului la cultură indiferent de nivelul educaţional, financiar sau social, păstrarea identităţii unei comunităţi prin arta şi valorile sale. Proiectul de cercetare teatrală Teatru Nescris din Şanţ – prima formă de teatru comunitar din România îşi propune documentarea şi mediatizarea uneia dintre cele mai vechi forme de teatru din România, o formă de teatru creată natural din necesitatea unei comunităţi de a-şi exprima artistic şi a-şi reprezenta prin produse culturale valorile etice, morale, estetice şi politice. Ultimul proces de documentare şi intervenţie socială-cultural-educaţională, prin forme de lucru directe cu comunitatea, a fost realizat cu peste 80 de ani în urmă de către Dimitrie Gusti, unele dintre aceste metode fiind recuperate şi dezvoltate şi de Ofensiva Generozităţii prin proiecte precum Turneu la Ţară, Kickstart Limanu sau Casa Poporului. Mediatizarea şi diseminarea acestui fenomen, Teatru Nescris din Şanţ , are, pe de o parte, un mare potenţial de a încuraja şi promova reprezentarea prin cultură şi produse culturale şi a altor comunităţi, atât rurale cât şi urbane subreprezentate din punct de vedere cultural şi educaţional, de a şi 2 Concept vol 3/nr 2/2011/events Teatrul nescris satifsace aceste necesităţi independent şi autonom de priorităţile autorităţilor locale sau naţionale. Pe de altă parte, procesul de creaţie şi principiile de lucru şi de construcţie descoperite aici sunt un model teatral ce are potenţialul de a revitaliza şi a împrospăta scena teatrală românească contemporană. Totodată, prin acest proiect, facilitarea accesului la cultură şi evenimente culturale în zone în care numărul acestora este infim, este un important aspect al acestui demers. Dimitrie Gusti (13 februarie 1880, Iaşi - 30 octombrie 1955) - filosof, sociolog şi estetician român, membru al Academiei Române din 1919, preşedintele Academiei Române (1944-1946), ministru al învăţământului între 1932 şi 1933, profesor la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti, a fost şi fondatorul Şcolii Sociologice de la Bucureşti. El rezumă sistemul său sociologic la câteva enunţuri: "Societatea se compune din unităţi sociale, adică din grupări de oameni legaţi între ei printr-o organizare activă şi o interdependenţă sufletească. Esenţa societăţii este voinţa socială. Voinţa socială depune ca manifestări de viaţă: o activitate economică şi una spirituală, reglementate de o activitate juridică şi de o activitate politică. Voinţa socială este condiţionată în manifestările ei de o serie de factori sau cadre care pot fi reduse la patru categorii fundamentale: cosmic, biologic, psihic şi istoric. Schimbările suferite de societate în decursul timpului, prin activităţile ei şi sub înrâurirea factorilor condiţionanţi, se numesc procese sociale. Începuturile de dezvoltare pe care le putem surprinde în realitatea prezentă şi, deci, le putem prevedea cu o oarecare precizie, se numesc tendinţe sociale." Plecând de la sistemul său, a fundamentat metoda monografică, metodă ce presupune abordarea simultană, multidisciplinară a subiectului pe cadre şi manifestări, folosind echipe de specialişti din domeniul ştiintelor sociale, medici, ingineri, agronomi, învăţători etc. În procesul de lucru realizat în comuna Şanţ, pe lângă schimbul real de experienţă pe tehnici şi metode de lucru cu comunitatea şi tehnici de teatru comunitar, a fost prioritar pentru noi procesul de lucru cu echipa actuală, echipă controversată şi disputată din cauza subiectelor pe care le aleg pentru realizarea spectacolelor. În anul 1972, după câţiva ani de pauză, s-a realizat un film documentar despre zonă şi implicit trupa de teatru menţionată în documentarea realizată de Gusti. În acel moment, trupa nu mai juca. Constantin Iugan (1898-1989), iniţiatorul trupei, a reorganizat echipa cu noi membrii şi a creat noi spectacole. Majoritatea erau despre moravuri ale satului, important pentru ei fiind atitudinea critică şi de ridiculizare a acestora în spectacole. Cel mai important spectacol realizat atunci a fost Bătrânul îşi împarte averea, spectacol în care un bătrân rămas văduv îşi împarte întreaga avere celor trei fii, urmând ca fiecare din ei să aibă grijă de el pe rând. Doar că în momentul în care ajunge pe mâna nurorilor este umilit şi batjocorit până la moarte. Piesa s-a jucat aproape 40 de ani, în diferite festivaluri