Revista Teologica
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
XXX ANUL XXX NR. 5—8 MAIU—AUGUST 1940 REVISTA TEOLOGICA MITROPOLITUL NICOLAE AL ARDEALULUI DOUĂZECI DE ANI DE ARHIPĂSTORIRE REDACŢIA ADMINISTRAŢIA SIBIU, ACADEMIA TEOLOGICA ANDREIANÂ ÎN ACEST NUMĂR: MITROPOLITUL NICOLAE AL ARDEALULUI DOUĂZECI DE ANÎ DE ARHIPĂSTORIRE Episcopul NICOLÂE COLAN: Cuvânt de lămurire I. P. S. Patriarh NICODIM: Douăzeci de ani de arhipăstorie PROFESORII FACULTĂŢII DE TEOLOGIE DIN CERNĂUŢI: Mărire arhiereului Prof. Dr. LUCIAN BOLOGA: Mitropolitul Nicolae şi şcoala şagunianâ Preot Dr. SPIRIDON CÂND EA: Profesorul Dr. Nicolae Bălan şi Teologia pasto rală în Biserica ortodoxă română din Ardeal Dr. GH. CIUHANDU: Amintiri de acum douăzeci de ani despre ale gerea de mitropolit DUMITRU COLTOFEANU: Sporul material al Arhiepiscopiei noastre sub păs torirea I. P. Sf. Mitropolit Nicolae I. DĂNCILĂ: Biserica strămoşească şi marea noastră unire (Con tribuţia Mitropolitului Nicolae la actul unirii) Dr. VASILE GHEORGHIU: Cu ocaziunea aniversării a XX-a dela înscăunarea Mitropolitului Nicolae al Ardealului AL. LASCAROV-MOLDOVANU: Un chip de Ierarh Dr. GRIGORIE T. MARCU: Mitropolitul Nicolae al Ardealului (Bio-bibliografie) Dr. IOAN MATEIU: Lupta pentru unitatea legii strămoşeşti Dr. LIVIU G. MUNTEANU: Un conducător de destine AUREL NISTOR: Mitropolitul Nicolae şi problema românească din ţinutul secuizat VIRGIL NISTOR: Mitropolitul Nicolae al Ardealului ca Părinte duhovnicesc Episcopul NICOLAE POPOVICIU: Şcoala Mitropolitului Nicolae Bălan SEXTIL PUŞCARIU; O întâlnire la Iaşi în 1918 TRANDAFIR SCOROBEŢ: Renaşterea Bisericii ardelene Arhim. SCRIBAN: La douăzeci de ani de păstorie ai Mitropolitului Nicolae GHEORGHE SECAŞ: Problema de căpetenie SABIN SIBIANU: Reînvierea monahismului ortodox ardelean Dr. LIVIU STAN: Mitropolitul Nicolae, apărătorul şi plinitorul tra diţiei şaguniene Dr. DUMITRU STĂNILOAE: Mitropolitul Nicolae ca teolog EMILIAN STOICA: O pagină de pastorală arhierească HORIA TECULESCU: Realizarea unei vocaţii NICHIFOR CRAINIC: Mitropolitul Nicolae, glasul Ortodoxiei noastre Dr, GRIGORIE T. MARCU, ATITUDINI: „Biruinţă Regelui nostru dărueşte-i..." Preot Prof. IOAN BUNEA şi Trei pilde de eroism ortodox: I, P, Sf, Mitropolit Preot IOAN OPRIŞI Nicolae, Ioan Lupaş şi Nichifor Crainic, „Nos talgia Paradisului", Problema misionară. Dr. GRIGORIE T. MARCU, MIŞCAREA LITERARĂ: Primele zile ale creşti Prof. Dr. NICOLAE NEAGA, nismului. 'H IlaXacâ Ai/xd^x-q Iv nj IÂXY]- Preot Dr. SPIRIDON CÂNDEA VCXT) IxxXYjOta. Tertulian sabia lui Hristos, şi Diacon NICOLAE MLADIN: Rugăciunea scară către Cer, ANUL XXX Maiu—August 1940 Nr. 5—8 REVISTA TEOLOGICĂ ORGAN PENTRU ŞTIINŢA Şl VIAŢA BISERICEASCĂ REDACTOR: Prof. Dr. GRIGORIE T. MARCU CUVÂNT DE LĂMURIRE „Un asemenea arhiereu ni se cădea nouă!..." Aşa trebue să-şi fi spus, în clocot de duhovnicească bucurie, mulţimea norodului dreptcredincios adunat la Ru saliile anului 1920, în catedrala mitropolitană din Sibiu, spre a fi de faţă la sfinţirea întru arhiereu a celuice avea să şadă pe scaunul vlădicesc al Mitropolitului Andrei Şaguna. Acest murmur de lăuntrică bucurie nu era stârnit numai de albaştrii ochi ai „Mirelui", în privirea căruia se res trângea parcă toată seninătatea cerului românesc şi toată curăţenia strămoşeştii noastre credinţe; el nu era stârnit nici numai de statura impresionantă a celui încununat cu mărire şi cu cinste, nici numai de luminata şi calda lui pro- povedanie din marea zi de praznic. Nu. Ci bucuria celorce i-au strigat cu însufleţire „vrednic este" avea o obârşie mult mai adâncă şi o îndreptăţire mult mai neînşelătoare. Ea iz vora din strălucita mărturie a celor cincisprezece ani de neîn trerupt apostolat, pe care profesorul de teologie Dr. Nicolae Bălan îi închinase dreptmăritoarei Biserici a lui Hristos — Şi, prin ea, neamului. Intr'adevăr cincisprezece ani de zile propoveduise Pro fesorul Nicolae Bălan de pe cele două amvoane, al şcoalei Şi al presei, pe cari le-a cinstit cu luminata sa minte, cu nflăcărata sa simţire, cu eroica sa credinţă şi cu jertfelnica sa faptă. De pe aceste două amvoane a vestit, cu neîmpuţi- nată însufleţire, împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţia nea mului. Pe cea dintâi o aşteptăm încă. Ci pe-a doua, iată, că ne-a dăruit-o bunul Dumnezeu, drept răsplată a silinţelor şi jertfelor înaintaşilor noştri. Aşa cum trebue luată împărăţia lui Dumnezeu „cu asalt" (Matei 11, 12) — a fost luată şi împărăţia neamului. In acest asalt a fost de faţă, luptând, şi Profesorul Dr. Ni- colae Bălan. Căci — ca să nu pomenim decât un singur episod al luptei — eroicul drum făcut de el la Iaşi în toamna furtunoasă a anului 1918, drum despre care s'a scris şi în această carte omagială, nu poate fi socotit decât ca o faptă de „asalt" pentru cucerirea împărăţiei neamului, între ale cărei sfinte hotare vieţuim de douăzeci şi doi de ani încoace. Asemenea fapte aveau darul de a împrumuta mărime epică personalităţii de „Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet", pe care izbutise să şi-o zidească dascălul de teologie Dr. Nicolae Bălan, încă din tinereţele sale. Iubirea de Hristos şi iubirea de neam — până la jertfă — iată însuşirile de căpetenie ale unei personalităţi vlădiceşti, aşa cum se desprind din înviforata istorie biseri cească a Românilor ortodocşi din Ardeal şi aşa cum le întruchipase mai ales uriaşul Mitropolit Andrei Şaguna. Profesorul Dr. Nicolae Bălan era binecuvântat din belşug cu duhovniceasca podoabă a acestor două însuşiri, pe cari — cu lumina minţii sale îmbogăţită prin harnica şi stator nica ispitire a cărţilor şi cu devotamentul său izvorît din trăirea Evangheliei lui Hristos — a ştiut să le facă rodi toare pentru Biserică şi neam. Iată pricina, pentru care toată suflarea românească de lege ortodoxă din cuprinsul Ardealului desrobit avea dreptul să-şi spună, în ziua de Rusalii a anului 1920: „Un ase menea arhiereu ni se cădea nouă!..." Dar oricât de frumoşi şi de rodnici au fost anii de dăscălicească îndeletnicire ai lui Nicolae Bălan, măsura ex cepţionalei lui vrednicii nu i-o dau decât epocalele fapte, din cari şi-a împletit I. P. S. Sa primele două decenii de viaţă, ca Mitropolit al Românilor ortodocşi din Ardeal, Banat, Cri- şana şi Maramureş. De sigur, îndeobşte contemporaneitatea nu prefueşte la dreapta lor valoare faptele omeneşti. E şi firesc să se în tâmple astfel, fiindcă pentru dreapta judecată şi preţuire a acestora este necesară o anumită perspectivă istorică. To tuşi, sunt şi fapte, a căror mărime şi trăinicie se vădeşte grabnic; Hindcă sunt săvârşite pe temeiul unei lucide cu noaşteri a realităţii date şi pe profetica viziune a scopului celui mai înalt. Asemenea fapte sunt ale Mitropolitului nostru Nicolae. De aceea ele vor intra, cu toată strălucirea lor, în istoria neamului. Aşezat pe scaunul nemuritorului Şaguna, I. P. S. Mi tropolit Nicolae a început metodic uriaşa muncă pentru în făptuirea măreţului Său program care era: înviorarea, des- voltarea şi sporirea aşezămintelor bisericeşti moştenite. Ele aveau să înlesnească apoi o mai temeinică pregătire a cle rului, al cărui luminat şi însufleţit apostolat era menit să înoiască şi să adâncească viaţa religioasă şi naţională a po porului credincios. E singurul program înţelept şi singura metodă rodnică a oricărui ierarh. Căci buna îndrumare a vieţii poporului către limanurile fericirii vremelnice şi veşnice nu e cu pu tinţă decât cu ajutorul unui cler luminat şi devotat mişunii sale sfinte. Iar pregătirea unui asemenea cler reclamă in stituţii culturale temeinic rânduite. De aceea una dintre pri mele griji ale tinărului mitropolit a fost reorganizarea învăţă mântului teologic. Dar nu numai aşa... trăntindu-i o pravilă improvizată, şi lăsăndu-l apoi în voia întâmplării, ci sporind anii de studiu ai ucenicilor ştiinţei sacre, înzestrând Aca demia teologică din Sibiu cu o străluciiă bibliotecă şi cu un nu mai puţin strălucit paraclis — pentruca şi mintea şi inima să aibă de unde-şi lua hrana — şi aşezând pe dăscăliceştile catedre ale acestei scoale tineri împătimiţi de carte şi cu sufletul arzând de dragostea Bisericii lui Hristos şi a nea mului — tineri cărora le-a verificat în prealabil aptitudinile şi pe cari i-a purtat apoi, cu neprecupeţite jertfe, la înaltele scoale din ţară şi străinătate, până când, sub neîntrerupta î* nată însufleţire, împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţia nea mului. Pe cea dintâi o aşteptăm încă. Ci pe-a doua, iată, că ne-a dăruit-o hunul Dumnezeu, drept răsplată a silinţelor şi jertfelor înaintaşilor noştri. Aşa cum trebue luată împărăţia lui Dumnezeu „cu asalt" (Matei 11, 12) — a fost luată şi împărăţia neamului. In acest asalt a fost de faţă, luptând, şi Profesorul Dr. Ni- colae Bălan. Căci — ca să nu pomenim decât un singur episod al luptei — eroicul drum făcut de el la Iaşi în toamna furtunoasă a anului 1918, drum despre care s'a scris şi în această carte omagială, nu poate fi socotit decât ca o faptă de „asalt" pentru cucerirea împărăţiei neamului, între ale cărei sfinte hotare vieţuim de douăzeci şi doi de ani încoace. Asemenea fapte aveau darul de a împrumuta mărime epică personalităţii de „Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet", pe care izbutise să şi-o zidească dascălul de teologie Dr. Nicolae Bălan, încă din tinereţele sale. Iubirea de Hristos şi iubirea de neam — până la jertfă — iată însuşirile de căpetenie ale unei personalităţi vlâdiceşti, aşa cum se desprind din înviforata istorie biseri cească a Românilor ortodocşi din Ardeal şi aşa cum le întruchipase mai ales uriaşul Mitropolit Andrei Şaguna. Profesorul Dr. Nicolae Bălan era binecuvântat din belşug cu duhovniceasca podoabă a acestor două însuşiri, pe cari — cu lumina minţii sale îmbogăţită prin harnica şi stator nica ispitire a cărţilor şi cu devotamentul său izvorît din trăirea Evangheliei lui Hristos — a ştiut să le facă rodi toare pentru Biserică şi neam. Iată pricina, pentru care toată suflarea românească de lege ortodoxă din cuprinsul Ardealului desrobit avea dreptul să-şi spună, în ziua de Rusalii a anului 1920: „Un ase menea arhiereu ni se cădea nouă!..." Dar oricât de frumoşi şi de rodnici au fost anii de dăscăliceascâ îndeletnicire ai lui Nicolae Bălan, măsura ex cepţionalei lui vrednicii nu i-o dau decât epocalele fapte, din cari şi-a împletit I.