,,Alexandru Ioan Cuza” University, Iaşi Faculty of History
GRIGORE III ALEXANDRU GHICA
– Abstract–
COORDINATER: PH.D. CANDIDATE: PROF. IOAN CAPROŞU MIHAI-CRISTIAN AMĂRIUŢEI
IAŞI, 2012
1 Foreword
The 18th century is asserted in european historiography as ,,the great century”, placed under the sign of Reason and Enlightenment, the century which was starting under the seal of ,,the great crisis of conscience” (Paul Hazard) and finalized by crystalizing all the elements composing the paradigm of modernity: literature in the national language, replacement of the scholastic order, the reason of state, ,,the questioning of policy and religion, the history entry in the forefront of knowledge, the autonomy and devouring primacy of science, the progress of acculturation in traditional societies, a new religious sensibility”. We agree with Pierre Chaunu about the fact that the reality of the 18th century is the existence of two european regions, separated by a line connecting Hamburg to Trieste: ,,one the one hand, stability, experience, sustained, fast and always controlled development; on the other hand, movements, sometimes disorderly, of a fluid East, where the boundaries move easier”. However, let's note that the Principalities there were very close to this imaginary line, a position that involves a development in agreement with the directions on the continent, and while retaining enough elements of originality. However, for reasons of historical stages through which the Romanian people has gone to national construction, the 18th century, also called ,,Phanariot”, known the nuanced approaches in Romanian historiography and culture, from total rejection by the romantic generation to the nuances of critical historiography and the contemporary recovery efforts. We note that this period remains one roundabout of ,,chance”: the historical works about the 18th century were produced somewhat at random, out of a clearly program in historiography; the working tools are poorly organized (there are missing collections of special sources and when the sources are edited, they appear in various publications, often with limited circulation). The solution may be monographic treatment (by area of interest or figures of phanariots princes), allowing subsequent crystallization of a global vision, defining the Phanariot century, likely to describe its distinctive features as objective and its real profile in all aspects. But the fact remains that before any premature generalizations, damaging by their sterile character, the work of the historian of this period must be reflected in detailed studies – such as to provide critical explanations of events and evolutionary processes – as well as monographs aimed at outline an accurate picture of the moments and personalities of the time. This implies a familiarity with the subject, a critical exercise and perspective on it.
2 Consequently, the starting point in this direction is the evaluation of all aspects of the historiographical construction so far, compulsory exercise for understanding what has been done and what remains to be done further. From the methodological standpoint, we note from the outset that we opted for an approach equally diachronic and synchronic, on the one hand, and comparative, on the other. Thus, we consider the historical writing of the time, integrating narrative sources of the time in the historiography of the time, then stop at the romantic historiography of the 19th century, followed by the contributions of the critical school and new historical school reaction, and finally to analyze the successes and shortcomings of postwar Romanian historiography. Each of these chronological levels will insist on the directions of the historical thought at the time and its transpose into practice, i.e. to explore the historiographical context. Regarding the comparative method, we intend to use it inside a segment analyzed chronologically and in terms of developments and accumulations of each period. In analyzing the historiographical contributions concerning the personality of Grigore Ghica we have included several history textbooks written before World War II. Textbooks in the second half of the 19th century, with a character and a specific destination, do not align, at least not immediately, to the trends in the historiography regarding the characterizations of the Phanariot century. Textbooks generally remain dichotomous in evaluations, the 18th century is blamed in totality and in all it's aspects. Ghica is remarked by the authors of such books, almost exclusively, by the connection is made with Bukovina. Grigore III Alexandru Ghica is one of the controversial characters of the phanariot princes gallery, who wasn't studied before in a work especially devoted. The testimonies of his era and the historiographical subsequent references, more or less occasional, are contradictory (to the extent that ,,contradictory” is the word that seems to define the best references to phanariot century). This paper intends to explore some of the aspects of Grigore III Ghica's activity in what it could be called as a monograph. The form that we intend to give this paper is not a ,,classical” one, structured in chapters reserved to domestic policy, foreign policy and so on. The explanation consists in the fact that this model seems to us to be counterproductive for a period relatively little known in her intimate resorts, and the person that occupies this time one of the thrones of Principalities can be perceived correctly only by understanding his century, as more that the age is easily perceived knowing the prince, together with the other phanariots. Then phanariots, more than others, lend themselves to biographies, to linear ,,narrations” of facts and events in the hubbub that they are trying to ,,navigate”. On the other
3 hand, we believe that the age of Grigore Ghica attaches best to the european historiography tendency to rediscover biography (which is permanent marking the future actions, being nothing else but a way to problematize history) and the pure narration of events. ,,Return of the event” was proclaimed as a triumph of historical common sense in relation to the abstract forms that tended to alienate spirit and taking it away from reality. We could say that the revitalized interest in sources is also a consequence of abuse of prefabricated formulas (,,concepts réifiés” to Duroselle), beyond which no man can find himself that a concrete human being. Historical research involves two basic levels (1. reconstruction of the facts; 2. discovering causal links), so the proposed structure for work conforms to this binomial epistemology. ,,Eighteenth century historical works were produced at random by concerns more or less occasional of the interested historians, outside of a historiographical program, systematic and sustained”, while the historical sources concerning this period are rich and varied (new categories of sources appear, such as statistical sources – censuses, sămi (financial registers of treasury),whith a great wealth of information – newspapers, literature). Under the circumstances, we operate a first selection of edited documents. Thus, we did not consider those documents came out of the office of the prince pertaining to ordinary daily administration (reinforcement of landed property, voyvode's commands of all kinds, court decisions for small matters etc.), especially if the people benefiting from these types of acts and the facts presented do not have relevance in terms of the requirements of this research. If the documents have been known several editions, I preferred, most times, the last one, usually being the critical edition; the references to previous editions were made only in case of doubt concerning, for example, the dating or possible transcription errors. We conclude this presentation by showing intentions and personal motivation of our approach, namely that ,,each century has reason to be interesting, not secret to anyone that historians choose their subject according to their preferences and anxieties [...]”.
Chapter I
In this first chapter we propose to sketch the lines of force of what might be called ,,historical scene” on which Grigore III Alexandru Ghica has evolved, aiming to highlight the international framework, with its constant changes in the relations between major countries of the time, also the general characteristics of the society in the Principalities. This approach is
4 more necessary because in the ,,phanariot” century there are still plenty of issues on which researchers come not far from a consensus. If European history knows in the 18th century a turning phase, its separate physiognomy being beyond doubt, we could still ask if there is a ,,Romanian eighteenth- century” and what are its defining coordinates and its own individuality, and how it integrates to the general European developments of that time. The answer is not so easy to give, for various reasons. Obviously, we don't refer to the chronological aspect of the problem, but to the political, economic and social elements, or to the history of ideas etc., which, on the one hand, give a uniform profile of the century (we used to define this age, especially politically, as one who has seen a ,,phanariot regime”), on the other hand split this period between medieval and modern eras. From this perspective, how the ,,historian often needs to define his territory to be able to probe in depth, before pronounces judgemetns with general value”, the eighteenth century is indeed ,,a working sample with methodological value”. In terms of structural configuration of power in Europe, as in that of new underlying principles of interstate relations, the 18th century is a very well individualized historical period. Foreign policy remains an exclusive attribute of the sovereign, the depositary of the state reason, ,,the influence of new ideational horizon of time remaining only beauty of the spirit cultivated in salons or in the epistolary exercise”. The great states form a kind of ,,association with participation”, seeking to keep their possessions and to win ,,in proportion to their stakes”, always attentive to what is called ,,the balance of forces or the European balance”. This is easily seen from the analysis of the Principalities in the eighteenth century. With no desire to propose a radical change of perception, we can say that the status of the Principalities imposed by the Ottoman Empire during this long period of time represented the saving solution for the Romanian states, even at the minimum level of an internal autonomy. The Ottoman suzerainity imposed caution to the christian powers from the neighbourdhood of the Principalities in their attempt to incorporate, all at once or based on ,,friendly” shares, Moldavia and Wallachia. It is very likely that in this case it would have achieved a more efficient assimilation of the Romanian space. In addition, the phanariot system leveled and unified, from a institutional point of view, the realities in Moldavia and Wallachia, facilitating the perception of outside of this countries as a whole and hastening the genesis of a ,,Romanian problem”, part of the Eastern Question. Regarding the role of phanariot princes in the historical developments in the Romanian area of this period, things have to be refined,
5 depending on the contribution of each of them to the upgrading of the Principality's society, all seen through the realities of the region and the interests of great powers resultants . On the other hand, we talk about a delay in modernizing processes in the Principalities, according to the directions and European rhythms. Romanian space is presented in terms of a organic society, based on communities of all kinds (family, corporation, guild, social class and fiscal category) and not on the individual and his creative forces. Progress on this plan, though noticeable, is slow. Preceded by a period covering roughly the last quarter of the eighteenth century, called ,,pre-phanariot period”, the Romanian eighteenth century knows evolutions which gives it its distinctive character in the historical evolution of Romanian society. This had to face in the eighteenth century with a series of crises that will lead to disintegration of the old type structures, representing elements of a general crisis of the system. Crisis issues influence each other. ,,They are not results of phanariot regime, which only marks them and directs their meaning”: 1) political crisis, closely related to the integration of the two Principalities in Ottoman political system; 2) economic crisis, with evidence of elements which tend to replace the old economic system and produce a slow transition to a market economy; 3) social crisis, characterized mainly by differentiated social relations trends, ,,with deep repercussions in social and mental plan”; 4) financial crisis, i.e. ,,draining the cash to the Ottoman Empir, fiscal extortion inside the Principalities, massive displacement of people, tax evasion”, which requires the creation of an efficient financial system; 5) crisis of conscience, with significant ,,changes in terms of mentality”. In the eighteenth century Iaşi became an important political center of the region. Its position gave him the status of observatory of the diplomatic, political and military actions of the three neighbouring empires which disputed supremacy in Central and Southeastern Europe. The phanariots' role as political informers of the Ottomans provides to the moldavian capital the unenviable position as an ,,alcove of intrigues concocted by the representatives, officials or not, of the neighbouring powers, and not only them”. Phanariots fulfill the role required by their status with a foreign policy, often secret, which just by this ambiguous character favorise actions that attempt to combine serving the interests of the country with improve personal position. During the modernization process of the eighteenth century, there are two periods with distinct profile, divided by the peace treaty of Küçük-Kaynarca. First, the dependence to the Ottoman Empire is stronger, the princes are more obedient and the boyars more limited in their actions. Once obtained the right of intervention by Russia in 1774, the element of stability and continuity is represented by the boyars.
6 Phanariots struggled to strengthen the state power, to broaden its prerogatives and to increase its revenues. The new regime introduced by the Ottomans was more than a simple princes substitution, imposing a new government program, namely the reorganization of social and political institutions of the Principalities, in order to strengthen central authority and to restrict the power of the high aristocracy. The decree of Constantin Mavrocordat, dated in 1741, february the 7th, a genuine ,,charter” of the phanariot regime of Principalities, contains the seeds of all later reforms (in tax regulations, agricultural and administrative plan, the establishment of the local ispravnici, the modernisation of the payment system of the civil servants). Phanariotes, being administrators first of all, had to deal with the organization of society in the direction desired by the Ottomans, who, by the force of circumstances, imposes the process of modernization.
Chapter II
In the Romanian history between the 17th and the 19th centuries, Ghica family holds a special place, as one which gave to the Principalities ten princes, between 1658 and 1858, many of them with great honors. Two prominent members of the family were killed by Ottomans and destiny wanted them to be father and son: Alexandru Ghica grand dragoman, beheaded in 1741, and Grigore III Ghica, killed by a servant of the ottoman sultan in Iaşi, in 1777. The chapter dedicated to this family starts with presenting the facts of the ancestors, which could serve as models for the future dragoman and voyvode, then it relates the biographical elements of his intellectual and ,,professional” formation (official at the court of Wallachia Moldavia, then grand dragoman of the Ottoman Empire), to conclude with some reflections about our impression that Ghicas of the phanariot age tended to be a true dynasty, acting as such in a few moments of their history. Some of his actions and gestures seem to indicate that Ghica tracks an own ,,agenda”. These gestures are seen as a sign of phanariot autocracy, heritage of the Byzantine protocol, but in a wider register, belonging to the eighteenth century (a ,,small despotism”, often related with the values of the Enlightenment), taking into account the political and intellectual rules by which these princes led. They claimed, in despite of the neighbouring empires, especially Russia and Austria, their membership of a sovereign family and of an empire, even though islamic, but successor of the orthodox Byzantine Empire, including dinastic autocratic visions, transmitted sometimes from father to son (Mavrocordat, Ghica, Racoviţă and Calimah families). For these phanariots who wanted to found dynasties, the material and
7 ideological symbol of these complaints was the family foundation, like St. Panteleimon and St. Spiridon monasteries in Wallachia, and St. Spiridon monastery in Iaşi, the last one being linked with the name of Grigore III Alexandru Ghica.
Chapter III
By 1769, Grigore III Ghica succeeds, if not to dominate events, even in tight frames given by his status, in any case to accommodate the vector of their developments. He manages this based on a compromise with internal dominant political forces and because of the wisdom to properly assess the balance of external forces. We see Grigore III Ghica as an intelligent and cultivated character, a good administrator, alert to the signs and ideas of the time, but not necessarily a reformer par excellence. His name remains linked to many modernizing aspects, but nothing is absolutely new and not come on an empty ground. Even so, most of the actions of Grigore III Alexandru Ghica have not been a simple act of imitatio of similar measures taken by his predecessors in Moldavia, especially when we referring to his uncle Grigore II. His first moldavian rule is one full of initiatives even left at the princely court, some of them applied with results more or less conclusive, those without consequences. Ghica managed from the outset to ensure the collaboration of his boyars, by removing an odious figure like Iordache Stavarache. Among the country boyars close associates with the prince, the great treasurer Iordache Costache Venin was used by Ghica also to do some other things, more mystery than the country's finance management. Along with this ,,tamed” political elite, Ghica managed with rigor and order in all of Moldova's current affairs, which he knew from the time when he was official at the court of his relatives Ghicas. His first major decision (July the 15th, 1764) shows a prince with his own vision on society, on theoretical plan, conceived as a place of order in all areas, moral, social and administrative. Remained in memory of his subjects as one bent to the problems of the lower social class, which have not increased the number and amount of taxes, Grigore Ghica managed to reach a compromise on settlement obligations of the peasants to the owners of the land. Faithful to the idea that the prince should be an example for the elite and the people alike, he gives a ,,sumptuary law” which he was its first subject. Ghica gives to his capital, of which we have no evidence to be out too often, a hospital, an academy, water supply, paved streets and a cloth manufacture. The town will see Ghica again in his second reign, in 1774, a reign which no longer resembled the first in any respect.
8 Chapter IV
Period between 1764 and 1774 is dominated by the Polish issue, which has left its mark on all developments in the region and leading to a war which will end with a peace with substantial implications for the Romanian Principalities. In occupying the throne of Wallachia (17th October 1768-17th November 1769), in wartime, Grigore III Ghica is forced to oscillate between carrying out the ottoman commandments and commitment to Russia's policy and interests. In supporting the court of St. Petersburg Ghica benefits from using a part of Wallachian boyars, placed on net positions against the Turks, led by brothers Mihail and Pârvu Cantacuzino. During his ,,captivity” in Russia, Ghica was involved, even beyond his own will, in the European chancelleries plans for the region, which he can not influence anymore by his ,,experience” gained up to that terms. Meanwhile, in the Principalities remaining under Russian occupation, the nobility accustome to the ,,taste” of governance without a prince on the throne and crystallize its own vision of her future and the country.
Chapter V
Welcome to a new meeting with Moldavia in autumn 1774, Grigore Ghica did not find the same conditions as the first experience of government. He is seen as a foreigner, even though he was no more Greek now than ten years ago. Ghica is the same person, but the external conditions are different and the boyars see things differently. The episode related to the loss of northern Moldavia is very suggestive in terms of Ghica's attempts to act in accordance with domestic political factor represented by the boyars: he was trying, without succes, to reassure the boyars by obtaining from the Ottoman authorities, as some territorial compensation, the Hotin and ,,Halil Pasha's border”. Meanwhile, aware of the precariousness of his position at home, he tries to ,,restart” the relations with Vienna. In domestic policy plan, his reign is much poorer in achievements, imposing only by the measures regarding the salaries and other incomes of the court's boyars and servants; otherwise, only managing the daily affairs of the country. His death was caused by the external and internal isolation and the desire of the Ottomans to remove a ,,russian spy” from the moldavian throne. ,,Russia conceived for the new ruler an important political role in its projects of expansion to the South-Eastern Europe, which caused hostility not only of the Ottoman Empire, but also of Austria and France”. The decisive factor was the increase of the conflict with some of the boyars, but, as Chesarie
9 Dapontes says, ,,the real cause it was because he was ,,made” by Russians and he thinks russian and was a russian spy”. 1744 is a crucial year in the relations of the prince with the political factor represented by the boyar elite. Grigore Ghica is the same in all respects, we repeat that, but the times and the conditions are different. Under these assumptions, he can no longer cope with the pressures of all kinds and from all directions; he has not anymore the ,,anchors” that he relied on the first reign of Moldavia: he is and he is not within the phanariot system which created him, he is and he is not supported by external factors (Russia, Prussia), he belongs and he doesn't belong anymore to the ,,country”. On his side remains only an article of peace treaty that all parties propose to ignore. In these conditions, 1777 marks the fulfillment of his destiny as a dramatic character by excellence, which will ensure preservation of his memory as an element in building, the next century, the Romanian national consciousness.
Chapter VI
Chapter VI proposes an analysis of all reforms and actions in terms of changes undertaken by Grigore III Ghica across different sectors, in terms of century's ideas and their reception in Ottoman-Balkan area and the the directions of which Grigore Ghica ,,captured” these ideas, subjected his own interpretation grid and managed to apply them in the Romanian public space. The analysis was based on two types of approach: using synthetic method (placing events in their historical and ideological context) combined with the comparative method (by systematic reference to the context of education and European political thought). It follows, therefore, to decode the intentions of Ghica, effect of education, patterns and influences of the time, but rather what actually he managed to implement from his own program, being limited by the concrete conditions of exercise of governance. This researche intends to be a moving picture of the time, seen through the eyes of Grigore III Ghica, our intention being to highlight his personal involvement in these issues, following what has been received the mark of his personality and what ,,escaped” of his influence or even overwhelmed him. Grigore III Alexandru Ghica, like all the phanariots, was invested with the reign of both Principalities in order to ensure proper administration of these provinces in the benefit of the Ottoman authorities who, according to hanefite legal interpretation, saw the territories as part of the Ottoman world. Here, the prince works to achieve these goals based on several factors: 1) previously acquired education and personal culture, which give him a comprehensive view on the problems of human society and good governance requirements
10 imposed by it; 2) new ideas of the time with circulation in Western Europe, which are received by open minds of the intellectuals in Eastern Europe, including and especially those called to lead the destinies of Principalities. These ideas are, however, ,,filtered” twice, first by the Greek scholars who formed youth in schools of Levant, scholars who taught themselves crossed by Western schools, then by the experience of the enlightened despots of the time (Frederick II and Catherine II), which could be models of governance for Grigore Ghica; 3) experience received by working in the Ottoman administration functions before reaching the throne, which made possible to determine in detail the attempts to reform the Ottoman society in the first half of the eighteenth century; 4) experience, ,,inherited” from the predecessors of Ghica on the thrones of the Principalities (especially his relatives from the Mavrocordat and Ghica families), known and used by Grigore Ghica in his government. We note that the first two factors are related to a theoretical knowledge (with implications for the proposed objectives to be achieved), while next factors fall within the effective application of principles of government in the sphere of reality. In the light of facts, we conclude that, regarding Grigore Alexandru Ghica, we can not say that he would rule as an enlightened despot, at least in comparison with examples from the continent. He didn't benefit of the margin of power and freedom of action of these monarchs. It was, rather, an administrator of current affairs of the country, animated by good intentions and modernizing vision.
Chapter VII
In this chapter we watched how, as an irony of fate, Grigore Ghica seems to be found in posterity a way apart from the other phanariot rulers. His figure was reflected in literature and fine arts and it was used throughout the nineteenth century in shaping the conscience of Romanians on the plan of national spirit fight, becoming a symbol of resistance to the adverse external factor. His death, linked with the episode of the loss of the northern Moldavia, decisively influenced how the posterity perceived him. As a strong particular note, we see that, paradoxically, his tragic death ensured his good image in generations that followed and the position of national hero of the national fight. This was also favoured by the versified chronicles and the first theater piece with topic inspired by the death of Grigore Ghica, what is the effect on society of this event. On the same line we note the existence of a play signed by a French author, which exploits, on the positions of the nineteenth-century Romanticism, the exotic motive of some characters from the edge of European civilization space, also a result of delayed echoes of the same events from the beginning of October 1777. Subsequently, the sculpture of the ,,martyr-voyvode”
11 and the theater plays written to the end of nineteenth century and the beginning of the next fall in logic of the Romanian national movement, in searching of historical heroes whose images are used, in various fields, in training and educating people in patriotic spirit.
Conclusions
At the end of this scientific approach it oughts to be drawn some conclusions, first and foremost being that the character investigated here, Grigore III Ghica, is one of the most contradictory figures of an epoch itself full of contradictions and paradoxes. In this context of high complexity, Grigore Ghica is called to assume the obligations of a phanariot prince, competent administrator of the country's affairs, internally, and the servant of Ottoman interests on the international scene. And his destiny as a prince seems to have been placed into a triple conditioning. First is related with the diplomatic movements, with implications in regional deployments of forces, having ,,premium” actors, such as Ottoman Empire, Russia and Austria, supplemented by Prussia, then France and England, in a game with changing rules and sometimes with surprising epilogues. The second conditioning is related with the personality of Grigore Alexandru Ghica, educated at the school of Levant, but also with his family history, as the son of a dragoman and grandson of a prince in Principalities. His way in life seems predetermined by a force which he could not resist, like all others phanariots before him and after him. In these conditions, our intention was to highlight the personal involvement of Ghica in all aspects. Grigore Ghica, as his predecessors, must arbitrate between an earthly nobility, accustomed for some time to challenge the competition of the Greeks, and those Greeks, between the nobility as a whole and the peasants, poor raiale required to support the great economic effort of the country, and, finally, between internal factors and requirements of an empire, ill and more helpless.
12 Abbreviations
AARMSI = Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice, Bucureşti AB = Arhivele Basarabiei, Chişinău AESC = Annales. Economies, Sociétés, Civilisations, Paris AIIAI = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie ,,A. D. Xenopol”, Iaşi AIINC = Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj AIIX = Anuarul Institutului de Istorie ,,A. D. Xenopol”, Iaşi AN Iaşi = Serviciul Judeţean Iaşi al Arhivelor Naţionale ArhGen = Arhiva Genealogică, Iaşi BCIR = Buletinul Comisiei Istorice a României, Bucureşti Caproşu, Documente Iaşi = Caproşu, Ioan, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi Caproşu, Sămile Vistieriei = Caproşu, Ioan, Sămile Vistieriei Ţării Moldovei Cernovodeanu, Tabela Ghica (1) = Tabele genealogice. 3. Ghica (1), arbore genealogic alcătuit de Paul Cernovodeanu, în Istoria românilor, vol. VI, Bucureşti, 2002 CC = Codrul Cosminului (ambele serii) CI = Cercetări istorice, Iaşi CL = Convorbiri literare, Iaşi CMRS = Cahiers du monde russe et soviétique, Paris Codrescu, Uricariul = Theodor Codrescu, Uricariul sau colecţiune de diferite acte care pot servi la istoria românilor D.G.A.S. = Direcţia Generală a Arhivelor Statului DHS = ,,Dix-huitième siècle”. Revue annuelle publiée par la Société française d'Etude du XVIIIe siècle, Paris EDHS = Études sur le XVIIIe siècle, Bruxelles Hurmuzaki, Documente = Hurmuzaki, Eudoxiu de (şi colaboratorii), Documente privitoare la istoria românilor, culese de... IN = ,,Ioan Neculce”. Buletinul Muzeului Municipal Iaşi MC = ,,Miron Costin”. Revistă de cercetări şi mărturii istorice, Bârlad M. E. F. = Moldova în epoca feudalismului MI = Magazin istoric, Bucureşti RA = Revista arhivelor, Bucureşti RdI = Revista de istorie, Bucureşti RES = Revue des études slaves, Paris RESEE = Revue des études Sud-Est européennes, Bucureşti RHSEE = Revue historique de Sud-Est européen, Bucureşti RI = Revista istorică, Bucureşti RIAF = Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, Bucureşti RIR = Revista istorică română, Bucureşti RMMM = Revue du monde musulman et de la Méditerranée, Paris ROMM = Revue de l'Occident musulman et de la Méditerranée, Paris SAI = Studii şi articole de istorie, Bucureşti SMIM = Studii şi materiale de istorie medie, Bucureşti
13 Bibliography
I.Work Tools
Ágoston, Gábor,
14 Rotaru, Florin, Bibliografia cărţii bucureştene de la origini până în prezent (1494-2006), partea I, 1494-1918, vol. I-IV, Bucureşti, Ed. Biblioteca Bucureştilor, 2006-2007. Stoicescu, Nicolae, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România. I. Ţara Românească (Muntenia, Oltenia şi Dobrogea), vol. 1-2,
II. Sources 1. Unpublished sources
Serviciul Judeţean Iaşi al Arhivelor Naţionale ale României, colecţia Documente. Serviciul Judeţean Iaşi al Arhivelor Naţionale ale României, colecţia Documente Spiridonie. Serviciul Judeţean Iaşi al Arhivelor Naţionale ale României, fondul Manuscrise.
2. Published sources A. Published documents
Amăriuţei, Mihai-Cristian, <şi> Bacumenco, Ludmila, Documente referitoare la istoria Ţării Moldovei (1634-1858) provenite dintr-o colecţie particulară din Iaşi, în ,,Archiva Moldaviae”, I (2009), p. 150-177. Anafora despre ţigani, 1766, în A. Papiu Ilarian, Tesaur de monumente istorice pentru România, tomul III, Bucureşti, 1864. Baidaff, L., Asasinarea lui Grigore Ghica, în RI, XVI, 1930, nr. 1-3, p. 31-32. Idem, Opinions contemporaines sur la fin de Grégoire Ghica, prince de Moldavie (1777), în RHSEE, VI, 1929, nr. 1-3, p. 34-51. Idem, Uciderea lui Grigore Ghica (octombre 1777). Ecouri din presa contemporană, în RI, XIV, 1928, nr. 4-6, p. 97-130. Balan, Teodor, Documente bucovinene, vol. VIII (1741-1799), ediţie îngrijită de prof. univ. dr. Ioan Caproşu, indice de Arcadie Bodale, Iaşi, Ed. Taida, 2006. Boga, L. T., Documente basarabene, în AB, IX, 1937, nr. 1-4, p. 145-159; X, 1938, nr. 1-4, p. 106-120. Caproşu, Ioan, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, editate de..., vol. IV, Acte interne (1726-1740), Iaşi, Ed. ,,Dosoftei”, 2001; vol. V, Acte interne (1741-1755),
15 Iaşi, Ed. ,,Dosoftei”, 2001; vol. VI, Acte interne (1756-1770), Iaşi, Ed. ,,Dosoftei”, 2004; vol. VII, Acte interne (1771-1780), Iaşi, Ed. ,,Dosoftei”, 2005. Idem <şi> Chiaburu, E., Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei. Un corpus, editat de..., vol. II (1751-1795), Iaşi, Casa Editorială ,,Demiurg”, 2008. Caproşu, Ioan, Sămile Vistieriei Ţării Moldovei, editate de..., vol. I (1763-1784), Iaşi, Casa Editorială ,,Demiurg”, 2010. Catalogul documentelor turceşti, întocmit de Mihail Guboglu, vol. I-II, Bucureşti, D.G.A.S., 1960-1965. Ceauşu, Mihai-Ştefan <şi> Chelcu, Marius, Domeniul mănăstirilor din Bucovina în secolele XIV-XVIII. Inventar de documente, un volum editat de..., Iaşi, Ed. Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2007. Ciorănescu, Al., Documente privitoare la istoria românilor culese din arhivele din Simancas, Bucureşti, 1940. Codrescu, Theodor, Uricariul sau colecţiune de diferite acte care pot servi la istoria românilor, vol. I, ed. a II-a, Iaşi, 1871; vol. II, ed. a II-a, Iaşi, 1889; vol. III, Iaşi, 1853; vol. VI, Iaşi, 1875; vol. IX, Iaşi, 1887; vol. XIV, Iaşi, 1889; vol. XV, Iaşi, 1889; vol. XVI, Iaşi, 1891; vol. XIX, Iaşi, 1891. Creşterea colecţiunilor, nr. I-LIII (1905-1942), Bucureşti, 1907-1944. Corfus, Ilie, Însemnări de demult, Iaşi, Ed. Junimea, 1975. Documente, în MC, Anul I, nr. 3, octombrie 1913, p. 40; Anul II, nr. 7, iulie 1914, p. 99-100; Anul IV, nr. 7, iulie 1916, p. 290-291. Documente economice din arhiva casei comerciale Ioan St. Stamu, 1714-1786, vol. I, Bucureşti, D.G.A.S., 1983. Documente privind istoria României. Colecţia Eudoxiu de Hurmuzaki (serie nouă), vol. I, Rapoarte consulare ruse (1770-1796), sub îngrijirea acad. A. Oţetea, Bucureşti, Editura Academiei, 1962. Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVIII-lea, vol. II, Moldova,
16 românilor, 1716-1777, publicate de N. Iorga, Bucureşti, 1917; vol. XIV3, Documente greceşti privitoare la istoria românilor, c. 1560-c. 1820, publicate de N. Iorga, Bucureşti, 1936; vol. XVI, Corespondenţă diplomatică şi rapoarte consulare franceze (1603-1824), publicate de Nerva Hodoş, Bucureşti, 1912; supliment I, vol. I, 1518-1780, documente culese de Gr. G. Tocilescu şi A. I. Odobescu, Bucureşti, 1886; supliment I, vol. III, Documente culese din arhivele Ministeriului Afacerilor Străine din Paris, 1709-1812, de A. I. Odobescu, Bucureşti, 1889. Iorga, Nicolae, Acte privitoare la Grigore Alexandru Ghica din colecţia părintelui Vladimir Ghica, în RI, XIV, 1928, nr. 1-3, p. 55-64. Idem, Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor adunate din depozitele de manuscrise ale Apusului, vol. I-II, Bucureşti, 1895-1896. Idem, Deux lettres de princes roumains aux Archives de Naples, în RHSEE, IV, 1927, nr. 4-6, p. 122-124. Idem, Documente, în RI, I, 1915, nr. 11-12, p. 215-226; III, 1917, nr. 1, p. 15-22. Idem, Documente botoşănene, în BCIR, VIII, 1929, p. 3-13. Idem, Documente privitoare la Bucureşti, în BCIR, XI, 1932, p. 31-49. Idem, Documente privitoare la familia Callimachi, vol. I-II, Bucureşti, 1902-1903. Idem, Documente tecucene şi bârlădene, în BCIR, IV, 1925, p. 163-180. Idem, Procesele călugărilor de la Sântilie şi Gheorghe, pisarul leşesc, extras din AARMSI, s. III, t. IV, mem. 7, Bucureşti, 1925, p. 411-434. Idem, Scrisori de boieri, scrisori de domni, ediţie îngrijită de Ruxandra Mihăilă, f.l., Eurosong & Book, 1999. Idem, Sur les rapports entre Grégoire Alexandre Ghica, prince de Moldavie, et la Cour de Russie, communiqués par le père Vladimir Ghica, în RHSEE, V, 1928, nr. 1-3, p. 75-77. Idem, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, vol. I-II, Socotelile Bistriţei. Acte relative la istoria cultului catolic în Principate, Bucureşti, 1901. Instruction de sa majesté impériale Catherine II pour la commission chargée de dresser le projet d'un nouveau code de loix, Amsterdam, 1771.
17 Ed. Civitas, 2004; vol. X, Documente privitoare la istoria Ţării Moldovei în secolul al XVIII-lea (1775-1786). Cărţi domneşti şi zapise, volum realizat de Larisa Svetlicinâi, Demir Dragnev <şi> Eugenia Bociarov, Chişinău, Ed. Civitas, 2005. Petrescu, Ghenadie, Sturdza, Dimitrie A., <şi> Sturdza, Dimitrie C., Acte şi documente relative la istoria renascerei României, publicate de..., vol. I, Bucureşti, 1888. Potra, George, Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1634-1800), Bucureşti, Ed. Academiei, 1982. Sava, Aurel V., Documente privitoare la târgul şi ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti, <1937>. Idem, Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti, 1944. Scrieri şi documente greceşti privitoare la istoria românilor din anii 1529-1837, culese şi publicate în tomul XIII din documentele Hurmuzaki de A. Papadopulos-Kerameus, traduse de G. Murnu şi C. Litzica, Bucureşti, 1914. Seydoux, Marianne, Une source peu connue pour l'histoire de la Russie aux XVIIe et XVIIIe siècle, în CMRS, vol. 12, 1971, no 4, p. 491-507. Smitt, Frédéric de, Frédéric II, Catherine et le partage de la Pologne d'après des documents authentique, Paris, 1860. Solomon, Constantin, <şi> Stoide, C. A., Documente tecucene, vol. I, Sec. XVII-XIX, Bârlad, 1938. Stoide, C. A., <şi> Turcu, Constantin, Documente şi regeste moldoveneşti din ţinutul Neamţului (secolele XVI, XVII şi XVIII), extras din revista ,,Apostolul”, nr. 9-11, Piatra-Neamţ, 1935. Testa, Ignace de, Recueil des traités de la Porte ottomane avec les puissances étrangères depuis le premier traité conclu en 1536, entre Suléyman I et François I, jusqu'à nos jours, tome neuvième, Autriche, continué par ses fils Alfred de Testa et Léopold de Testa, Paris, 1898. Urechia, V. A., Istoria românilor, seria de volume pentru 1774-1786, tom. I-II, Bucureşti, 1891-1892. Idem, Istoria şcoalelor de la 1800-1864, tomul I, Bucureşti, 1892; tomul IV, Bucureşti, 1901. Veliman, Valeriu, Relaţiile româno-otomane (1711-1821). Documente turceşti, Bucureşti, D.G.A.S., 1984. Zahariuc, Petronel, Legăturile Ţărilor Române cu mănăstirea Iviron de la Muntele Athos: noi documente, în vol. De potestate. Semne şi expresii ale puterii în Evul Mediu românesc, Iaşi, Ed. Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2006. Zotta, Sever, O gazetă din Riga de la 1775, despre uciderea lui Gr. Ghica-Voevod, în RI, XIV, 1928, nr. 1-3, p. 44-46. Idem, Un firman de întăritură pentru moşia Trifeştii, confiscată după uciderea lui Grigore Ghica Voevod, în RI, XIV, 1928, nr. 1-3, p. 53-55.
B. Narrative sources
Bezviconi, Gheorghe G., Călători ruşi în Moldova şi Muntenia, Bucureşti, 1947. Cabres, Sabathier de, Catherine II. Sa cour et la Russie en 1772, Berlin, 1862. Canta, Ioan, Letopiseţul Ţării Moldovei de la a doua până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat voevod, în vol. Cronici moldoveneşti, ediţie de Aurora Ilieş şi Ioana Zmeu, Bucureşti, Ed. Minerva, 1987. Carra, Jean-Louis, Istoria Moldavii şi a Românii cu disertare asupra stărei acestor două provincii pe la anul 1781, traducere de N. T. Orăşanu, Bucureşti, 1857. Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, studiu introductiv, antologie şi note finale de Constantin Măciucă, Bucureşti, Ed. Tineretului, f.a.
18 Călători străini despre ţările române, vol. IX, îngrijit de Maria Holban (redactor responsabil), M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucureşti, Ed. Academiei Române, 1997; vol. X, partea I, îngrijit de † Maria Holban, Maria M. Alexandrescu- Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu (redactor responsabil), Ed. Academiei Române, 2000. Chénier,
19 Panaitescu, P. P., Călători poloni în Ţările Române, Bucureşti, 1930. Idem, Un manuscript necunoscut al ,,Efimeridelor” lui Constantin Caragea banul, în BCIR, III, 1924, p. 113-171. Pascu, George, Călători străini în Moldova şi Muntenia în secolul XVIII. Carra, Bauer şi Struve, Iaşi, 1940. Simonescu, Dan, Literatura românească de ceremonial. Condica lui Gheorgachi, 1762, studiu şi text de..., Bucureşti, 1939. Sion, Costandin, Arhondologia Moldovei. Amintiri şi note contimporane. Boierii moldoveni, text stabilit, glosar şi indice de Rodica Rotaru, prefaţă de Mircea Anghelescu, postfaţă, note şi comentarii de Ştefan S. Gorovei, Bucureşti, Ed. Minerva, 1973. Siruni, H. Dj., Domnii români la Poarta otomană, după un manuscris turcesc conţinând note şi însemnări despre ceremoniile şi recepţiunile din palatul împărătesc din Stambul între anii 1698-1782, tradus şi adnotat de..., Bucureşti, 1941. Văcărescu, Ianache, Istoria othomanicească, ediţie critică, studiu introductiv, note şi glosar de Gabriel Ştrempel, Bucureşti, Ed. Biblioteca Bucureştilor, 2001. Vie de Catherine II, impératrice de Russie, tome second, Paris, 1797.
C. Epigraphic sources
Elian, Alexandru (red. responsabil), Bălan, C., Chircă, Haralambie, <şi> Diaconescu, Olimpia, Inscripţiile medievale ale României. Oraşul Bucureşti, vol. I, 1395-1800, Bucureşti, Ed. Academiei, 1965. Iorga, Nicolae, Inscripţii din bisericile României, adunate, adnotate şi publicate de..., fasc. I, Bucureşti, 1905; vol. II, Bucureşti, 1908.
D. Literary sources
Bobulescu, C., Stihuri pentru peirea lui Grigorie Ghica-vodă, în MC, Anul IV, nr. 5, mai 1916, p. 253-259. Iorga, Nicolae, Un cântec ardelenesc nou, în RI, VIII, 1922, nr. 10-12, p. 161-166. Negruzzi, Iacob, Stihuirea domnului Ghica Voevod, în CL, VIII, nr. 12, 1 martie 1875, p. 461-464. Nistor, Ion I., Grigore Vodă Ghica. La aniversarea de 150 de ani de la moartea sa, în CC, IV-V, 1927-1928, partea I-a, p. 401-444. Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa (Uciderea lui Grigore Vodă în Moldova expusă în formă de piesă de teatru), ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Lucian Drimba, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1983.
III. General works
Aaron, Florian, Manual de istoria principatului României de la cele dintâi vremi istorice până în zilele de acum, Bucureşti, 1839. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Maria-Matilda, L'approvisionnement d'Istanbul par les Principautés roumaines au XVIIIe siècle: commerce ou réquisition, în RMMM, no 66, 1992, p. 73-78. Anagnostopoulou, Sia, L'historicité des termes. Les grecs et la domination ottomane, XVe- XIXe s., în ,,Travaux de la Maison de l'Orient”, vol. 37, Méditerranée: ruptures et
20 continuités. Acte du colloque tenu à Nicosie les 20-22 octobre 2001, Université Lumière – Lyon 2, Université de Chypre, 2003, p. 187-196. Aulneau, Joseph, Histoire de l'Europe centrale, Paris, 1926. Bacumenco, Ludmila, <şi> Amăriuţei, Mihai-Cristian, Despre marele vistiernic Iordache Costache Venin şi locul său de veci de la Mănăstirea Căpriana, în Mircea-Cristian Ghenghea, Mihai-Bogdan Atanasiu (ed.), Pro Basarabia – repere istorice şi naţionale, Iaşi, Ed. Alfa, 2007. Balş, G., Bisericile şi mănăstirile moldoveneşti din veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea, Bucureşti, 1933. Barber, John R., Istoria Europei moderne, traducere: Daniela Truţia, Bucureşti, Ed. Lider, f.a. Barbu, Daniel, Scrisoare pe nisip. Timpul şi privirea în civilizaţia românească a secolului al XVIII-lea, Bucureşti, Ed. Antet, 1996. Bartlett, Roger P., Diderot and the foreign colonies of Catherine II, în CMRS, vol. 23, no 2, Avril-Juin 1982, p. 221-241. Bădărău, Dan, <şi> Caproşu, Ioan, Iaşii vechilor zidiri până la 1821, ediţia a II-a, revăzută, Iaşi, Casa Editorială ,,Demiurg”, 2007. Bălcescu, Nicolae, Despre starea soţială a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri, în idem, Opere, tomul I, partea I, Scrieri istorice, politice şi economice, ediţie critică adnotată cu o introducere de G. Zane, Bucureşti, 1940. Beauvois, Daniel, Du nouveau sur la maçonnerie en Europe centrale et orientale, în DHS, no 19, 1987, p. 61-71. Berkov, P. N., Histoire de l'Encyclopédie dans la Russie du XVIIIe siècle, în RES, tome 44, 1965, fascicule 1-4, p. 47-58. Berstein, Serge, <şi> Milza, Pierre, Istoria Europei, vol. 3, State şi identităţi europene (secolul XIV-1815), traducere de Monica Timu, ediţie îngrijită, note şi comentarii de Doina Barcan-Sterpu, Iaşi, Institutul European, 1998. Beza, Marcu, Urme româneşti la Atena, în ,,Boabe de grâu”, V, nr. 11, noiembrie, 1934, p. 641-656. Bezviconi, G., Contribuţii la istoria relaţiilor româno-ruse (din cele mai vechi timpuri până la mijlocul secolului al XIX-lea), Bucureşti, 1962. Biographie universelle (Michaud) ancienne et moderne, nouvelle édition, tome seizième, Paris, 1856. Bodogae, Teodor, Ajutoarele româneşti la mănăstirile din Sfântul Munte Athos, Sibiu, 1940. Bogrea, V., Varia, în AIINC, I, 1921-1922, p. 336. Bouchard, Jacques, L'aube des Lumières dans les pays roumains, în ,,La Revue Historique”, Institut de Recherches Néohelléniques, vol. II (2005), p. 31-51. Bourgeois, Emile, Manuel historique de politique étrangère, tome Ier, Les origines, Paris, 1892. Brătianu, Gheorghe I., La Moldavia e le sue frontiere storiche, Bucureşti, 1940. Idem, Sfatul domnesc şi Adunarea Stărilor în Principatele Române, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1995. Breazu, Ion, Teatrul Naţional din Cluj, în ,,Boabe de grâu”, III, nr. 1-2, ianuarie-februarie, 1932, p. 23-38. Brezoianu, Ioan, Vechile instituţiuni ale României (1327-1866), Bucureşti, 1882. Busuioc, Monica Mihaela, Munca şi răsplata ei (secolele XVII-XVIII). Studiu de terminologie, vol. I-II, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2001- 2002. Buţureanu, Grigore C., Istoria omenirei, partea a III-a, Istoria nouă şi contimpurană, Iaşi, 1901.
21 Camariano-Cioran, Ariadna, La guerre russo-turque de 1768-1774 et les grecs, în RESEE, III, 1965, nr. 3-4, p. 513-547. Idem, Traducerea greacă a ,,Teatrului politic” atribuită greşit lui N. Mavrocordat, şi versiunile româneşti, în RIR, vol. XI-XII (1941-1942), p. 216-260. Capefigue, M., La Grande Catherine impératrice de Russie, Paris, 1862. Caproşu, Ioan, Camătă şi cămătari în Moldova în epoca fanariotă, în AIIAI, VIII, 1971, p. 27-39. Idem, O istorie a Moldovei prin relaţiile de credit până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Iaşi, Ed. Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 1989. Cazacu, Matei, La ,,mort infâme”. Décapitation et exposition des têtes à Istanbul, XVe- XIXe siècles, în vol. Les Ottomans et la mort: permanences et mutations, sous la direction de Gilles Veinstein, Leiden – New York – Köln, Brill, 1996. Cernătescu, P. I., Compendiu de istoria generală, conform ultimei programe oficiale pentru învăţământul secundar, ediţia a treia, Bucureşti, 1873. Cernovodeanu, Dan, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977. Cetfericov, Serghie, Paisie – stareţul Mănăstirii Neamţului din Moldova: viaţa, învăţătura şi influenţa lui asupra bisericii ortodoxe, ediţia a III-a, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţiei Sale Mitropolit Gherasim Cristea, Bucureşti, Ed. Nemira, 2002. Chartier, Roger, Originile culturale ale revoluţiei franceze, traducere de Alina Bodnaru, Adina Laicu şi Mihaela Mărcuşanu, Timişoara, Ed. Sedona, 1998. Chaunu, Pierre, Civilizaţia Europei în Secolul Luminilor, vol. I, traducere şi cuvânt înainte de Irina Mavrodin, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1986. Chiaburu, Elena, Carte şi tipar în Ţara Moldovei până la 1829, Iaşi, Ed. Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2005. Ciachir, Nicolae, Istoria relaţiilor internaţionale de la pacea westfalică (1648) până în contemporaneitate (1947), Bucureşti, Ed. Oscar Print, 1998. Idem, Istoria universală modernă, vol. I (1642-1789), Bucureşti, Ed. Oscar Print, 1998. Ciobanu, Veniamin, Evoluţii politice în Europa Centrală şi de Est (1774-1814), Iaşi, Ed. Junimea, 2007. Cojocariu, Corneliu, Organizarea administrativ-teritorială a Moldovei între anii 1711 şi 1832, manuscrisul tezei de doctorat, Iaşi, 2009. Confino, Michaël, A propos de la notion de service dans la noblesse russe aux XVIIIe et XIXe siècles, în CMRS, vol. 34, no 1-2, Janvier-Juin 1993, p. 47-58. Constantin, Ion, Din istoria Poloniei şi a relaţiilor româno-polone, cuvânt înainte de prof. univ. dr. Georgeta Filitti, Bucureşti, Ed. Biblioteca Bucureştilor, 2005. Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 1998. Coxe, William, History of the House of Austria, from the foundation of the monarchy by Rhodolph of Hapsburg to the death of Leopold the second: 1218 to 1792, vol. II, London, 1807. Cristian, Vasile, Istoriografia paşoptistă, Iaşi, Ed. Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 1996. Diaconovich, C., Enciclopedia românească, tomul II, Copepode-Keman, Sibiu, 1900. Dinu, Tudor, Dimitrie Cantemir şi Nicolae Mavrocordat: rivalităţi politice şi literare la începutul secolului XVIII, cuvânt înainte de Giorgios Dion. Poukamisas, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2011. Drăghicescu, Dumitru, Din psihologia poporului român. Introducere, studiu introductiv
22 Duruy, V., Histoire des temps modernes depuis 1453 jusqu'à 1789, Paris, 1863. Erbiceanu, Constantin, Priviri istorice şi literare asupra epocei fanariotice, extras din AARMSI, s. II, t. XXIV, Bucureşti, 1901, p. 83-116. Faroqhi, Suraiya, The Ottoman Empire and the World Around It, London – New York, I. B. Tauris, 2004. Fotino, Dionisiu, Istoria generală a Daciei sau a Transilvaniei, Ţerei Munteneşti şi a Moldovei, traducere de George Sion, tomurile II-III, Bucureşti, 1859. Georgescu, Vlad, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre, ediţia a III-a, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1992. Giurescu, Constantin C., Istoria Bucureştilor, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Ed. Sport-Turism, 1979. Idem, Istoria românilor, vol. III1-2, De la moartea lui Mihai Viteazul până la sfârşitul epocei fanariote (1601-1821), ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1944- 1946. Idem, Giurescu, Dinu C., Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până azi, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Ed. Albatros, <1975>. Idem, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la moartea regelui Carol I, ediţia a treia, Bucureşti, f. a. Golimas, Aurel H., Despre capuchehăile Moldovei şi poruncile Porţii către Moldova până la 1829. Contribuţii la cunoaşterea raporturilor de drept dintre Moldova şi turci, Iaşi, 1943. Hammer, Joseph von, Histoire de l'Empire ottoman depuis son origine jusqu'à nos jours, tomes XV-XVI, Paris, 1839. Histoire générale du IVe siècle à nos jours, ouvrage publié sous la direction de Ernest Lavisse et Alfred Rambaud, tome VII, Le XVIIIe siècle (1715-1788), Paris, 1896. Hitchins, Keith, Românii, 1774-1786, traducere din engleză de George G. Potra şi Delia Răzdolescu, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1998. Im Hof, Ulrich, Europa Luminilor, traducere de Val Panaitescu, Iaşi, Ed. Polirom, 2003. Iorga, Nicolae, Byzance après Byzance, Bucureşti, 1935. Idem, Două concepţii istorice, în idem, Generalităţi cu privire la studiile istorice, ediţia a IV- a, introducere, note şi comentarii de Andrei Pippidi, notă asupra ediţiei de Victor Durnea, Iaşi, Ed. Polirom, 1999. Idem, Istoria Bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, vol. II, Bucureşti, 1930. Idem, Istoria comerţului românesc. Epoca mai nouă, Bucureşti, 1925. Idem, Histoire de l’enseignement en Pays Roumains, traduction par Alexandrine Dumitrescu, Bucureşti, 1932. Idem, Istoria armatei româneşti, ediţie îngrijită de N. Gheran şi V. Iova, Bucureşti, Ed. Militară, 1970. Idem, Istoria românilor, vol. VII, Reformatorii, Bucureşti, 1938. Idem, Istoria românilor în chipuri şi icoane, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1992. Idem, Istoria românilor pentru poporul românesc, Chişinău, Uniunea Scriitorilor, 1992. Idem, Istoria românilor prin călători, ediţie de Adrian Anghelescu, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1981. Istoria dreptului românesc, vol. II1, Bucureşti, Ed. Academiei, 1984. Istoria literaturii române, vol. I, Folclorul. Literatura română în perioada feudală (1400- 1780), Bucureşti, Ed. Academiei, 1964. Istoria militară a poporului român, vol. III, Bucureşti, Ed. Militară, 1987. Istoria oraşului Iaşi, vol. I, redactori responsabili: Constantin Cihodaru, Gheorghe Platon, Iaşi, Ed. Junimea, 1980.
23 Istoria României, vol. III, Feudalismul dezvoltat în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea. Destrămarea feudalismului şi formarea relaţiilor capitaliste, Bucureşti, Ed. Academiei, 1964. Istoria românilor, vol. VI, Românii între Europa Clasică şi Europa Luminilor (1711- 1821), coordonatori: Paul Cernovodeanu <şi> Nicolae Edroiu, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 2002. Jauffret, E., Catherine II et son règne, tome premier, Paris, 1860. Jedryka, Zygmunt, Des lumières en Pologne, în DHS, no 10, 1978, p. 147-155. Jelavich, Barbara, Istoria Balcanilor. Secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, traducere de Mihai- Eugen Avădanei, postfaţă de I. Ciupercă, vol. I, Iaşi, Institutul European, 2000. Kellogg, Frederick, O istorie a istoriografiei române, traducere de Laura Cuţitaru, prefaţă de Al. Zub, Iaşi, Institutul European, 1996. Kitromilides, Pashalis M., Iluminismul neoelen. Ideile politice şi sociale, traducere din limba greacă: Olga Cicanci, cuvânt înainte: acad. Răzvan Theodorescu, Bucureşti, Ed. Omonia, 2005. Kogălniceanu, Mihail, Histoire de la Dacie, des valaques transdanubiens et de la Valachie, nouvelle édition, Berlin, 1854. Lamartine, Alphonse de, Oeuvres complètes publiées et inédites, tome vingt-huitième, Histoire de la Turquie, VI, Paris, 1863. Laurian, August Treboniu, Istoria românilor, partea a III-a, De la căderea Constantinopolii până în zilele noastre, Iaşi, 1853. Lavallée, Théophile, Histoire de l'Empire Ottoman depuis les temps anciens jusqu'à nos jours, Paris, 1855. LeDonne, John P., The eighteenth-century Russian nobility, în CMRS, vol. 34, no 1-2, Janvier- Juin 1993, p. 139-147. Leger, Louis, Histoire de l'Autriche-Hongrie depuis les origines jusqu'à l'année 1878, Paris, 1879. Lemny, Ştefan, Întâlniri cu istoria în secolul XVIII: teme şi figuri din spaţiul românesc, prefaţă de Al. Zub, Iaşi, Ed. Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2003. Mano, G. A., Religion et politique. Examen du quatrième point de garantie, Paris, 1856. Mantran, Robert, Statul otoman în secolul al XVIII-lea: presiunea europeană, în vol. Istoria Imperiului otoman, coordonator Robert Mantran, traducere de Cristina Bîrsan, Bucureşti, Ed. BIC ALL, 2001. Mehmed, Mustafa Ali, Istoria turcilor, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976. Meteş, Ştefan, Păstori ardeleni în Principatele Române, în AIINC, III, 1924-1925, p. 293- 356. Mihail, Zamfira, La réception des écrits hésychastes en langue roumaine au XVIIe siècle, în RESEE, XXXIX, 2001, nr. 1-4, p. 35-42. Miller, Timothy S., The birth of the hospital in the Byzantine Empire, Baltimore – London, The Johns Hopkins University Press, 1997. Mitric, Olimpia, Valeurs bibliophiles dans la langue française presentes en Bucovine (XVIIe- XVIIIe siecles), în CC,
24 Niţă-Danielescu, Daniel, Războaiele dintre ruşi şi turci din secolul al XVIII-lea şi implicaţiile lor asupra Bisericii Ortodoxe Române din Moldova, Iaşi, Ed. Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2009. Oppenheim, Walter, Europa şi despoţii luminaţi, traducere: Roxana-Aura Duma, Bucureşti, Ed. ALL, 1998. Panaite, Viorel, Pace, război şi comerţ în Islam. Ţările române şi dreptul otoman al popoarelor (secolele XV-XVII), Bucureşti, Ed. ALL, 1997. Panaitescu, P. P., Medaliile francmasonilor din Moldova în secolul al XVIII-lea, în RI, XIV, 1928, nr. 10-12, p. 354-355. Păun, Radu G., Fêtes et prise en possesion de la capitale au XVIIIe siècle roumain: quelques réflexions sur la centralité du pouvoir, în RESEE, XL, 2002, nr. 1-4, p. 125-139. Idem, Reliques et pouvoir au XVIIIe siècle roumain. Le dossier du problème, în RESEE, XXXIX, 2001, nr. 1-4, p. 63-73. Platon, Gheorghe, Societatea românească între medieval şi modern, în vol. Cum s-a înfăptuit România modernă, Iaşi, Ed. Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 1993. Popescu-Băjenaru, I., Povestea neamului românesc din vremurile cele mai îndepărtate până în zilele noastre şi Cartea marilor români,
25 Sturdza, Mihai Dimitrie, Dictionnaire historique et généalogique des grandes familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, 2e édition revue et augmentée, Paris, 1999. Şoimescu, Ioan N., Istoria generală a românilor din amândouă Daciile, vol. III, Bucureşti, 1889. Ştefănescu, Ştefan, Istoria românilor în secolul al XVIII-lea. Între tradiţie şi modernitate, Bucureşti, Ed. Universităţii, 1999. Teleajen, Sandu, Teatrul Naţional din Iaşi, în ,,Boabe de grâu”, III, nr. 11, noiembrie, 1932, p. 521-565. Theodorescu, Răzvan, Roumains et balkaniques dans la civilisation sud-est européenne, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1999. Tocilescu, Grigore G., Manual de istoria română pentru şcolile secundare de ambe sexe, Bucureşti, 1894. Toussenel, Théodore, Histoire de l'Europe de 1610 à 1789, Paris, 1879. Trousson, Raymond, Istoria gândirii libere de la origini până în 1789, traducere de Mihai Ungurean, Iaşi, Ed. Polirom, 1997. Ubicini, A., Provinces d'origine roumaine: Valachie, Moldavie, Bukovine, Transylvanie, Bessarabie, [Provinces danubiennes et roumaines, second partie], Paris, 1856. Vaillant, J. A., La Romanie ou histoire, langue, littérature, orographie, statistique des romans, tome II, Paris, 1844. Vakalopoulos, Apostolos E., Istoria Greciei moderne (1204-1985), traducere din limba greacă, note şi cuvânt din partea editorului Dumitru N. Nicolae, cu o postfaţă de Nicolae Şerban Tanaşoca, Bucureşti, Ed. Euroatlantica, 2004. Xenopol, A. D., Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. IX, Mavrocordaţii, 1711-1749, ediţia a III-a, Bucureşti, f.a. Zallony, Marc-Philippe, Essai sur les fanariotes, Marseille, 1824. Idem, Traité sur les princes de la Valachie et de la Moldavie, sortis de Constantinople, connus sous le nom: fanariotes, Paris, 1830. Zub, Alexandru, De la istoria critică la criticism (istoriografia română sub semnul modernităţii), Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 2000. Idem, Discurs istoric şi tranziţie. În căutarea unei paradigme, Iaşi, Institutul European, 1998.
IV. Specialized studies 1. Historiography
Akgün, Seçil, European Influence on the Development of the Social and Cultural Life of the Ottoman Empire in the 18th Century, în RESEE, XXI, 1983, nr. 2, p. 89-94. Alexianu, Al., Mode şi veşminte din trecut. Cinci secole de istorie costumară românească, vol. II, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1987. Amăriuţei, Mihai-Cristian, Despre vornicii de poartă şi atribuţiile lor în Iaşii secolului al XVIII-lea, în Laurenţiu Rădvan (ed.), Oraşul din spaţiul românesc între Orient şi Occident. Tranziţia de la medievalitate la modernitate, Iaşi, Ed. Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2007. Idem, Vechi şi nou în Iaşii din vremea lui Grigore al III-lea Alexandru Ghica (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea). Observaţii preliminare, în Laurenţiu Rădvan (ed.), Civilizaţia urbană din spaţiul românesc în secolele XVI-XVIII. Studii şi documente, Iaşi, Ed. Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2006. Bădărău, Gabriel, Principatele Române în politica habsburgică sud-est europeană (1774- 1787) (I), în AIIAI, XXV1, 1998, p. 59-74. Bărcăcilă, Al., Din mişcarea culturală la Turnu-Severin, în ,,Arhivele Olteniei”, VII, 1928, nr. 35, p. 85-88.
26 Berindei, Dan, Frederic cel Mare şi Principatele Române (între 1740 şi 1777), în idem, Românii şi Europa. Istorie, societate, cultură, vol. I, Secolele XVIII-XIX, Bucureşti, Ed. Museion, 1991. Bezviconi, G., Cercetări genealogice româneşti (I), în ArhGen, IV, 1992, 1-2, [AIIX, XXIX, 1992], p. 511-520. Bîrsănescu, Ştefan, Academia domnească din Iaşi (1714-1821), Bucureşti, Editura de Stat Didactică şi Pedagogică, 1962. Blaj, Pavel, Boieri din Sfatul domnesc al Moldovei în secolul al XVIII-lea, în ,,Suceava”. Anuarul Muzeului Bucovinei, XVII-XIX, 1990-1992, p. 151-170 (partea I); XX, 1993, p. 113-123 (partea a II-a). Bodea, Cornelia, ,,The New York Times” about Romania's struggle for independence, în RESEE, XV, 1977, nr. 3, p. 413-429. Boicu, Leonid, Geneza ,,chestiunii române” ca problemă internaţională, Iaşi, Ed. Junimea, 1975. Idem, Principatele Române în raporturile politice internaţionale (secolul al XVIII-lea), Iaşi, Ed. Junimea, 1986. Bouchard, Jacques, Les lettres fictives de Nicolas Mavrocordatos à la manière de Phalaris: une apologie de l'absolutisme, în RESEE, XIII, 1975, nr. 2, p. 197-207. Idem, Nicolas Mavrocordatos et l'aube des Lumières, în RESEE, XX, 1982, nr. 2, p. 237- 246. Brătescu, C., Dealuri, hotare şi tranşee basarabene, în RI, IV, 1918, nr. 11-12, p. 117-139. Brătianu, Gheorghe I., Les observations de M. de Peyssonnel en 1777 sur l'exécution du traité de Koutchouk Kaïnardji, în RHSEE, VI, 1929, nr. 10-12, p. 339-363. Camariano-Cioran, Ariadna, Academiile domneşti din Iaşi şi Bucureşti, Bucureşti, Ed. Academiei, 1971. Idem, Aides pécuniaires fournies par les Pays Roumains aux écoles grecques (I), în RESEE, XVII, 1979, nr. 1, p. 123-152. Casini, Paolo, Le ,,newtonianisme” au siècle des lumières. Recherches et perspectives, în DHS, no 1, 1969, p. 139-159. Căzan, Ileana, Simbol heraldic şi legitimarea realităţilor social-politice, în SMIM, XI, 1992, p. 117-131. Cernovodeanu, Paul, <şi> Binder, Paul, Cavalerii Apocalipsului. Calamităţile naturale din trecutul României (până la 1800), Bucureşti, Ed. Silex, 1993. Cernovodeanu, Paul, Clanuri, familii, autorităţi, puteri (Ţara Românească, secolele XV- XVII), în ArhGen, I (VI), 1994, nr. 1-2, p. 77-86. Idem, Mobility and Traditionalism: the evolution of the boyar class in the Romanian Principalities in the 18th century, în RESEE, XXIV, 1986, nr. 3, p. 249-257. Idem, Societatea feudală românească văzută de călători străini (sec. XV-XVIII), Bucureşti, Ed. Academiei, 1973. Idem, Ştiri privitoare la Gheorghe Ghica vodă al Moldovei (1658-1659) şi la familia sa, în AIIAI, XIX, 1982, p. 333-352 (partea I); XX, 1984, p. 121-133 (partea a II-a); XXI, 1984, p. 169-179 (partea a III-a). Ciobanu, Veniamin, Jurnal ieşean la sfârşit de veac (1775-1800), Iaşi, Ed. Junimea, 1980. Idem, La graniţa a trei imperii, Iaşi, Ed. Junimea, 1985. Idem, Relaţiile politice româno-polone între 1699-1848, Bucureşti, Ed. Academiei, 1980. Idem, Statutul juridic al Principatelor Române în viziune europeană (sec. al XVIII-lea), Iaşi, Ed. Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 1999. Ciorănescu, Al., Occisio Gregorii Vodae, cea mai veche piesă de teatru în româneşte, în ,,Revista Fundaţiilor Regale”, IV, nr. 8, 1 august 1937, p. 423-438.
27 Ciurea, Dumitru, Organizarea administrativă a statului feudal Moldova (sec. XIV-XVIII), în AIIAI, II, 1965, p. 143-235. Cuvântare de patronul gimnasiului Gr. Ghica voevod din Dorohoiu rostită la efectuarea Tedeumului, în Biserica Catedrală din Urba Dorohoiu în 30 ianuarie 1898, Dorohoi, 1898. Duţu, Alexandru, Coordonate ale culturii româneşti în secolul XVIII (1700-1821). Studii şi texte, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1968. Eliade, Pompiliu, Influenţa franceză asupra spiritului public în România. Originile. Studiu asupra stării societăţii româneşti în vremea domniilor fanariote, în româneşte de Aurelia Creţia, prefaţă şi note de Alex. Duţu, Bucureşti, Ed. Univers, 1982. File din istoria militară a poporului român. Studii, vol. 7, 10, Bucureşti, Ed. Militară, 1980- 1982. Galliani, R., L'idéologie de la noblesse dans le débat sur le luxe (1699-1756), în EDHS, vol. XI, 1984, p. 53-64. Gane, C., Domniţa Alexandrina Ghica şi contele d'Antraigues, Bucureşti, 1937. Idem, Trecute vieţi de doamne şi domniţe, ediţie îngrijită de Victor Leahu, vol. I-II, Iaşi, Ed. Junimea, 1971-1972. Gemil, Tahsin, Mărturii din arhivele turceşti referitoare la sfârşitul tragic al domnului Moldovei Grigore Al. Ghica (1777), în RA, Anul LXI, vol. XLVI, nr. 3/1984, p. 289- 298. Georgescu, Valentin Al., Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, Ed. Academiei, 1980. Georgescu, Vlad, Idées sociales et politiques dans la littérature historique des Pricipautés Roumaines pendant la seconde moitié du XVIIIe siècle et au début du XIXe siècle, în RESEE, V, 1967, nr. 1-2, p. 167-191. Idem, Ideile politice şi Iluminismul în Principatele Române, 1750-1831, Bucureşti, Ed. Academiei, 1972. Ghibănescu, Gheorghe, Pomelnicul Cantacuzineştilor, în ArhGen, Anul I, nr. 2-3, februarie- martie 1912, p. 39-41. Giurescu, C., Pseudo-cronicari. Enache Kogălniceanu, în BCIR, II, 1916, p. 135-175. Gorovei, Ştefan S., Clanuri, familii, autorităţi, puteri (Moldova, secolele XV-XVII), în ArhGen, I (VI), 1994, nr. 1-2, p. 87-93. Idem, Observaţii noi într-o controversă veche (familia Ghica din Moldova), în AIIAI, XV, 1978, p. 315-324. Grigoraş, Nicolae, Beilicul din Iaşi şi asasinarea domnitorului Grigore al III-lea Ghica (1 oct. 1777), extras din CI, serie nouă, VI, 1975, p. 101-122. Idem, Dările personale ale populaţiei din Ţara Românească a Moldovei şi dările în bani pentru turci de la întemeierea statului şi până la reforma lui Constantin Mavrocordat, în CI, serie nouă, XI, 1980, p. 299-323 (partea I) şi XII-XIII, 1981- 1982, p. 317-342 (partea a II-a). Guillou, André, Les débuts de la diplomatique byzantine: Cyrille de Lavra, în ,,Bulletin de correspondance hellénique”, vol. 82, 1958, p. 610-634. Hermet, Guy, Istoria naţiunilor şi a naţionalismului în Europa, traducere de Silvia Dram, prefaţă de Al. Zub, Iaşi, Institutul European, 1997. Holban, M., Autour de l',,Histoire de la Moldavie et de la Valachie” de Carra, în RHSEE, XXI, 1944, p. 155-230. Iftimi, Sorin, Iaşii în bronz şi marmură. Memoria statuilor, în CI, serie nouă, XXIV-XXVI (2005-2007), p. 495-543.
28 Idem, Turnul bisericii Sfântul Spiridon din Iaşi, un monument între două lumi, în Laurenţiu Rădvan (ed.), Oraşul din spaţiul românesc între Orient şi Occident. Tranziţia de la medievalitate la modernitate, Iaşi, Ed. Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2007. Ion, Cristina, The present creates the past: the ,,phanariots” in the romanian text books during the second half of the 19th century, în RESEE, XXXIII, 1995, nr. 1-2, p. 41-47. Ionescu, Lucia, Barocul târziu moldovenesc în arhitectura ieşeană, în IN, serie nouă, IV-VII, 1998-2001, p. 319-326. Ionescu, Ştefan, Bucureştii în vremea fanarioţilor, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1974. Iordache, Anastasie, Principii Ghica. O familie domnitoare din istoria României, Bucureşti, Ed. Albatros, 1991. Iorga, Nicolae, Au fost Moldova şi Ţara Românească provincii supuse fanarioţilor?, extras din AARMSI, s. III, t. XVIII, mem. 12, Bucureşti, 1937, p. 347-366. Idem, Choses d'Orient et de Roumanie, Bucarest-Paris, 1924. Idem, Din originile politicianismului român: o acţiune de opoziţie pe vremea fanarioţilor, extras din AARMSI, s. III, t. VIII, mem. 14, Bucureşti, 1928, p. 362- 374. Idem, Domnii români după portrete şi fresce contemporane, Sibiu, 1930. Idem, Francmasoni şi conspiratori în Moldova secolului al XVIII-lea, extras din AARMSI, s. III, t. VIII, mem. 12, Bucureşti, 1928, p. 301-304. Idem, Frédéric II, roi de Prusse, et l'influence française, Bucarest, 1939. Idem, Fundaţiunile domnilor români în Epir, extras din AARMSI, s. II, t. XXXVI, Bucureşti, 1914, p. 881-915. Idem, Histoire des roumains de Bucovine à partir de l'annexion autrichienne (1775-1914), Iaşi, 1917. Idem, Relaţii culturale greco-române. După cărţile bibliotecii din Ploieşti, în RI, V, 1919, nr. 4-5, p. 65-80. Idem, Sufletul românesc în Basarabia după anexare (Idei dintr-o conferinţă ţinută la Huşi, în ziua de 29 noiembrie 1909), în vol. Basarabia română. Antologie, ediţie îngrijită, note şi comentarii de Florin Rotaru, Bucureşti, Ed. ,,Semne”, 1996. Idem, Viaţa lui Alexandru vodă Callimachi, domn al Moldovei, cu prilejul descoperirii testamentului său, în idem, Scrieri alese. Cuvântări şi comunicări rostite la Academia Română, partea I, ediţie îngrijită de dr. Dorina Rusu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2008. Iosipescu, Sergiu, <şi> Ionescu, Victor, Ghiculeştii (I), în MI, Anul XII, nr. 7 (136), iulie 1978, p. 7-13. Karadja, Constantin I., Sur les bibliothèques du Sud-Est Européen, în RHSEE, XII, 1935, nr. 10-12, p. 314-323. Kogălniceanu, Mihail, Răpirea Bucovinei, în idem, Opere, vol. I, Scrieri istorice, ediţie critică, adnotată cu o introducere şi note de Andrei Oţetea, Bucureşti, 1946. Lăzărescu, Dan A., Imaginea României prin călători, vol. I, 1716-1789, Bucureşti, Ed. Sport-Turism, 1985. Lecca, Octav-George, Famiile boiereşti române. Istorie şi genealogie (după izvoare autentice), cu adnotări, completări şi desene de Mateiu Caragiale, ediţie de Alexandru Condeescu, Bucureşti, Libra, Muzeul Literaturii Române, f.a. Idem, Genealogia a 100 de case din Ţara Românească şi Moldova, Bucureşti, 1911. Lemny, Ştefan, Originea şi cristalizarea ideii de patrie în cultura română, Bucureşti, Ed. Minerva, 1986. Idem, Sensibilitate şi istorie în secolul XVIII românesc, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1990. Livadă-Cadeschi, Ligia, De la milă la filantropie. Instituţii de asistare a săracilor din Ţara Românească şi Moldova în secolul al XVIII-lea, Bucureşti, Ed. Nemira, 2001.
29 Idem, Le passé et l'étranger dans les livres scolaires d'histoire des roumains (deuxième moitié du XIXe siècle), în RESEE, XXXIII, 1995, nr. 1-2, p. 23-30. Livet, Georges, Les relations internationales au 18e siècle. Réflexions critiques et esquisse d'une méthodologie, în DHS, no 2, 1973, p. 97-109. Livre d'Or de la noblesse phanariote en Gréce, en Roumanie, en Russie et en Turquie, par un phanariote, Athènes, 1892. Meteş, Ştefan, Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII-XX, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977. Micińska, Magdalena, Erou şi trădător în Polonia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Chantal Delsol, Michel Maslowski <şi> Joanna Nowicki (ed.), Mituri şi simboluri politice în Europa Centrală, Chişinău, Ed. Cartier, 2003. Moga, Ioan, Politica economică austriacă şi comerţul Transilvaniei în veacul XVIII, în idem, Scrieri istorice, 1926-1946, ediţie îngrijită de Mihail Dan şi Aurel Răduţiu, studiu introductiv de Ştefan Pascu, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1973. Morazé, Charles, Finance et despotisme: essai sur les despotes éclairés, în AESC, 3e année, no 3, p. 279-296. Nastasă, Dumitru, L'aigle bicéphale dissimulée dans les armoiries des pays roumains. Vers une crypto-héraldique, în vol. Roma, Constantinopoli, Mosca. Atti del I Seminario internazionale di studi istorici ,,Da Roma alla Terza Roma”, Roma 21-23 aprile 1981, Neapole, 1983. Idem, L'idée impériale dans les pays roumains et ,,le crypto-empire chrétien” sous la domination ottomane. Etat et importance du problème, extras din ,,Σύμμειτα”, 4, 1981, p. 201-250. Nicoară, Toader, Climat mental şi climat politic în Ţările Române în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi primele decenii ale secolului al XVIII-lea, în vol. Cultură şi societate în epoca modernă, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1990. Nicolaides, Angelo, Iosipos Moisiodax, John Locke and the post-European enlightenment quest for modernity in Greece, în ,,Journal of Languages and Culture”, vol. 1(2), August 2010, p. 22-27. Olteanu, Ştefan, Şerban, Constantin, Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova în Evul Mediu, Bucureşti, Ed. Academiei, 1969. Oţetea, Andrei, Contribuţie la chestiunea orientală, în idem, Scrieri istorice alese, prefaţă de David Prodan, ediţie şi studiu introductiv de Florin Constantiniu şi Şerban Papacostea, indice de Antoaneta Ciocâltan, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1980. Idem, Pătrunderea comerţului românesc în circuitul internaţional (în perioada de trecere de la feudalism la capitalism), Bucureşti, Ed. Academiei, 1977. Papacostea-Danielopolu, Cornelia, <şi> Demény, Lidia, Carte şi tipar în societatea românească şi sud-est europeană (secolele XVII-XIX), Bucureşti, Ed. Eminescu, 1985. Papacostea-Danielopolu, Cornelia, Literatura în limba greacă din Principatele Române (1774-1830), Bucureşti, Ed. Minerva, 1985. Pascu, Ştefan, Demografie istorică, în vol. Populaţie şi societate. Studii de demografie istorică, vol. I, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1972. Pătroiu, Ion, Un document inedit din Arhivele Franceze: Hotărnicie (1795) a moşiilor de pe malul stâng al Prutului, proprietăţi ale familiei Ghica, în RA, Anul LXXX, vol. LXV, nr. 1-2, 2008 p. 148-161. Pippidi, Andrei, Phanar, phanariotes, phanariotisme, în RESEE, XIII, 1975, nr. 2, p. 231- 239. Idem, Une description de l'Empire Ottoman et son auteur: Elias Habesci, în RESEE, XXXIV, 1996, nr. 1-2, p. 117-132.
30 Platon, Alexandru-Florin, Geneza burgheziei în Principatele Române (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – prima jumătate a secolului al XIX-lea). Preliminariile unei istorii, Iaşi, Ed. Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 1997. Platon, Gheorghe, <şi> Platon, Alexandru-Florin, Boierimea din Moldova în secolul al XIX- lea. Context european, evoluţie socială şi politică (date statistice şi observaţii istorice), Bucureşti, Ed. Academiei, 1995. Platon, Gheorghe, Populaţia oraşului Iaşi de la jumătatea secolului al XVIII-lea până la 1859, în vol. Populaţie şi societate. Studii de demografie istorică, vol. I, Cluj- Napoca, Ed. Dacia, 1972. Pleşia, Dan Gr., O scurtă contribuţie la istoricul familiei Ghica, în ArhGen, V (X), 1998, 1-2, p. 243-248. Prodan, David, Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formării naţiunii române, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1998. Pruteanu, Paul, Contribuţie la istoricul spitalelor din Moldova. Spitalele din Moldova dependente de Epitropia generală a Casei Sf. Spiridon, de la primele începuturi până la unirea serviciilor sanitare ale Moldovei şi Munteniei, Bucureşti, Ed. Medicală, 1957. Puşcaşu, Voica, Actul de ctitorire ca fenomen istoric în Ţara Românească şi Moldova până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, Ed. Vremea, 2001. Răşcanu, V., Năstase, Gh., Bârsan, Şt., <şi> Băileanu, Gh., Istoricul spitalului orăşenesc clinic de adulţi din Iaşi în cadrul evolutiv al fostelor aşezăminte Sf. Spiridon, vol. I, Bucureşti, Ed. Medicală, 1956. Reychman, Jan, Les influences orientales en Pologne et dans les pays limitrophes à l'époque des ,,Lumières”, în AESC, 20e année, 1965, no 3, p. 537-546. România în relaţiile internaţionale, 1699-1939, Iaşi, Ed. Junimea, 1980. Serbarea comemorativă pentru moartea domnului Grigorie Ghica voevod. Discursul d- nului N. Gane. Discursul d-nului D. Petrino, în CL, IX, nr. 7, 1 octombrie 1875, p. 289-299. Serbarea comemorativă pentru moartea lui Grigorie Alecsandru Ghica voevod, în CL, X, nr. 7, 1 octombrie 1876, p. 287. Serbarea din Bucovina îndreptată contra românilor, în CL, VIII, nr. 11, 1 februarie 1875, p. 446-448. Simonescu, Ştefana, Moldova şi Ţara Românească în politica habsburgică între anii 1716- 1774, în RdI, t. 31, 1978, nr. 9, p. 1559-1624. Sion, G., Bucovina, în ,,Revista Română pentru Sciinţe, Litere şi Arte”, vol. II, Bucureşti, 1862, p. 197-218. Sokolov, A. R., Documents concerning the history of Romania in the historical archives of Russian Federation, în vol. Lucrările simpozionului internaţional ,,Cartea. România. Europa”, ediţia a II-a, 20-24 septembrie 2009, Bucureşti, Ed. Biblioteca Bucureştilor, 2010. Stănescu, Eugen, L'indépendance dans l'histoire roumaine des XIVe-XVIIe siècles. Formes et idées, în RESEE, XXII, 1984, nr. 3, p. 233-241. Şerban, Constantin, Noi contribuţii la istoria luptei târgoveţilor şi orăşenilor moldoveni împotriva asupririi feudale în sec. al XVIII-lea şi începutul sec. al XIX-lea, în SAI, IV, 1962, p. 73-91. Şotropa, Valeriu, Proiectele de constituţie, programele de reforme şi petiţiile de drepturi din Ţările Române în secolul al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea, Bucureşti, Ed. Academiei, 1976. Theodorescu, Răzvan, Civilizaţia românilor între medieval şi modern, vol. II, Orizontul imaginii (1550-1800), Bucureşti, Ed. Meridiane, 1987.
31 Tlili, Béchir, Aux origines de la pensée réformiste ottomane moderne: un important document du Sayh al-Aqhisârî (XVIIe siècle), în ROMM, no 18, 1974, p. 131-148. Tomescu, Mircea, Drama de inspiraţie cronicărească. Repertoriu bibliografic, în ,,Hrisovul”, VI, 1946, p. 37-64. Vlachakis, Georges N., L'oeuvre scientifique de Nikiphoros Théotokis: tentative d'approche fondée plus particulièrement sur les ,,Stichia physikis” (= Eléments de physique), în RESEE, XXV, 1987, nr. 3, p. 251-261. Vlad, Matei D., Colonizarea rurală în Ţara Românească şi Moldova (secolele XV-XVIII), Bucureşti, Ed. Academiei, 1973. Xenopol, A. D., Războaiele dintre ruşi şi turci şi înrâurirea lor asupra Ţărilor Române, prefaţă de Apostol Stan, îngrijire de ediţie şi note de Elisabeta Simion, Bucureşti, Ed. Albatros, 1997. Zane, Gheorghe, Economia Principatelor Române în perioada 1775-1831, în idem, Studii, studiu introductiv de Costin Murgescu, cuvântul editorului de Valeriu Rîpeanu, ediţie îngrijită de Elena G. Zane, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1980.
2. Fiction
Bouscharain, Charles, Athénaïs ou Grégoire Ghika, prince et hospodar de la Valachie, tragédie en quatre actes et en vers, Nîmes, 1846.
32