id11134406 pdfMachine by Broadgun Software - a great PDF writer! - a great PDF creator! - http://www.pdfmachine.com http://www.broadgun.com

– „AVANT LA LETTRE” UN SEPARATIST

ãrãbuº Gheorghe Gabriel C

ãscut în târguºorul Herþa, la 1 martie 1788, în ziua Sfintei „homonimã cu N Dochii*, ”1 ât dupã mamã, cât ºi dupã tatã, din înain ºi de Dochia sau , Gheorghe Asachi se trage, at ta ãneanã2 origine transilv . ãl sãu, Lazãr Asachi (sau Asachievici, cum mai era cunoscut), cleric, originar din Tat „bãrbat învãþat, apreþuind o educaþie clasicã”3 ºi „un preot cum puþini se gãseau în Ardeal, era , ”; cunoºtea mai multe limb ãlãtorise mult ºi era „om citit”, iar pentru cultura sa, vremea aceea i, c „mitropolitul Veniamin Costache îl avea în mare cinste”, lucru dovedit ºi de faptul cã în toamna ºi, la 6 septembrie, l anului 1803 acesta l-a chemat de la Lemberg (sau Lvov, Lwow) -a numit „proto în alte materiale, «protopresviter»] a toatã ”, dându însãrcinarea de a iereu [ -i ã ºi întregul cler ieºean4 ã moartea soþiei sale, Lazãr Asachi se supraveghea totodat . Dup ãlugãreºte (probabil prin 1820), luând numele de Leon, ºi dupã numai un an „ca ãtã” funcþia de c p însã acest lucru nu va dura pentru mult timp fiindcã a murit arhimandrit al mitropoliei Moldovei, ºi el curând (mai exact, în 1825)5 În ceea ce priveºte mama lui Gheorghe Asachi, pe numele de . ã Elena Nicolau, aceasta era fiica lui Nic ârnãuca, dar originar tot fat ulai Ardeleanu, preot din T în urma unor tulburãri cauzate din Ardeal, mai exact din satul Teaca Oltului, de unde pribegise ã de la începutul secolului al XVIII 6 ãtirea educaþionalã a de o invazie turceasc -lea . Preg „tânãrului” Gheor început astfel „chiar din familia pãrintelui sãu, de la care va fi ghe Asachi a – ã obiceiul timpului – învãþãturile începãtoare”, ºi se presupune cã el a urmat chiar primit dup „ºcoala începãtoare din Herþa”, unde funcþiona dascãlul ªtefan Raerezul7 . ºi ºcoala din Herþa nu puteau însã oferi un sistem închegat de Mai departe, familia ºtinþe, iar Lazãr Asachi, ca sã dea fiilor sãi Gheorghe ºi Petru o pregãtire de mai mare cuno ândit la un centru cultural de peste hotare, întrucât Academia domn ã din Iaºi prestigiu, s-a g easc þiona monoton, cu profesori greci ºi având ca limbã de predare greaca. În aceste condiþii, el a func ã poatã urmãri îndeaproape pregãtirea celor doi, în vara anului ales Lemberg-ul. Ba mai mult, ca s întreaga sa familie începând din anul urmãtor, de la o vârstã deci 1795 s-a mutat acolo cu . Astfel, ºi în limbile polonã, latinã ºi germanã la un de 8 ani, Gheorghe Asachi -a continuat studiile ã absolvirea gimnaziului, urmeazã în cadrul gimnaziu din Lemberg, iar mai apoi, dup ãþii de acolo ºi cursurile Facultãþii de Filozofie, Litere ºi ªtiinþe – ºi anume, logica, Universit ã, fizica, metafizica ºi etica, urmând ºi un curs special de arhitecturã8 matematica, istoria natural ; ãºurate în perioada anilor 1802 întreru înainte de a desf -1804, studiile universitare vor fi pte în totalitate ºi examenele anilor al doilea ºi al treilea, ºi, în consecinþã, neterminând promova ânãrul Asachi „nu a putut obþine titlul de doctor în filozofie ºi nici diploma de inginer facultatea, t ºi arhitect, cum va afirma el mai târz ”9 iu . ã deci, în primul rând, Astfel, bazele culturii enciclopedice a lui Asachi se datoreaz þa unora dintre profesorii universitãþii, i acestui mare centru cultural european, unde, sub influen înfiripat ºi concepþiile sale iluministe. Drept consecinþã, chiar ºi fãrã obþinerea diplomelor s-au þionate mai sus, Gheorghe Asachi a fost cel care „la începutul secolului al XIX în men -lea poseda întinsã culturã”10 Moldova cea mai . ã vinã în 1804 la Iaºi, unde, dupã cum am vãzut, tatãl sãu fusese chemat ºi Nevoit s între timp, de cãtre mitropolitul Veniamin, prim ânãrul numit -protopop al mitropoliei Moldovei, t ãmâne aici decât pentru foarte puþin timp. Îmbolnãvindu ºi fiind Asachi nu v-a r -se de friguri ãtuit de medicul Welther sã schimbe clima, ºi dorind totodatã sã îºi continue studiile, dupã sf îndemnul tatãlui sãu ºi al mitropolitului Veniamin, care i -a asigurat mijloacele materiale ându ã din partea Eforiei ªcoalelor, el plecã, la 16 iulie 1805, la Viena11 acord -i o burs . Aici a „Codrul Cosminului”, nr. 10, 2004, p. 185 -206 ãrãbuº 186 Gheorghe Gabriel C ºi matematicile super ürg, precum ºi studiat astronomia ioare cu celebrul astronom Tobie B ânã în aprilie 1808, ºi, de asemenea, a avut ocazia de a vedea intrarea armatelor pictura, p ºi chiar pe împãratul . Nu în ultimul rând trebuie menþionat ºi faptul cã, franceze „evenimentele petrecute între 1805 înlesnit lui Asachi sã cunoascã la Viena -1808 i-au îndeaproape ideile revoluþiei burgheze din Franþa ºi sã ºi însuºeascã unele dintre ele”12 - . În acest context al invadãrii Austriei de cãtre francezi ºi al rãzboiului dintre aceºtia din ã, pe d ºi ruºi ºi austrieci, pe de altã parte, meritã de reþinut cã, deºi amiralul urm e o parte, ºti de ocupaþie din Moldova, i Ciceagoff, comandantul armatelor ruse -a oferit gradul de ºi un post în corpul inginerilor, totuºi, Gheorghe Asachi a preferat sã ºi continue locotenent - 13 ºi plecat la 13 aprilie 1808. ªi asta cu toate cã oferta studiile clasice la Roma , unde, de altfel, a îi fusese fãcutã chiar la insistenþele tatãlui sãu.

În drumul sãu spre „cetatea eternã”, Asachi ºi îndestulãtor ca sã vizite -a rezervat timp ze îndelete localitãþile prin care trecea – þia, Padova, , ºi Florenþa. pe Triest, Vene þie în dimineaþa de 11 iunie, el va rãmâne doar pentru douã luni, la 19 august Ajuns la destina îndreptându „din oraº în oraº”, va ajung „Neapole”) ºi Pompei14 -se spre sud, unde, e la Napoli ( . ºi abia sosit la Neapole, Asachi nu a putut rezista tentaþiei ca, împreunã cu un grup De altfel, de ºti ºi artiºti, sã viziteze ºi Vezuviul, al cãrui pitoresc ºi grandoare l ã ia de turi -au determinat s ãrârea de a coborî singur în craterul fumegând, „în entuziasmul privitorilor ce hot -l aclamau cu « »”. În astfel de condiþii, „emoþia trebuie sã fi fost mare ºi, dupã propriile Vivo il Moldavo! -i þii, […] la coborâre, el a semnat într ã, cu numele de «Georgie Moldo »”15 afirma -o condic veanul . În sfârºit, înapoiat la Roma, de unde nu va mai pleca pânã în 1812, începe sã studieze ºterii ºi cea clasicã (luministã, preromanticã ºi romanticã) latinã ºi italianã, literatura Rena ºi sculptura16 În cei patru ani cât a sta în Italia, Asachi a dedicat picturii “o arheologia, pictura . t ãu”, însã, cu toate acestea, el nu a intenþionat niciodatã “sã se consacre în mare parte a timpului s întregime picturii”, iar dacã la Roma a avut totuºi, “ca executant”, o activitate în domeniul ã decât în þarã, aceasta s ã acolo “n ºi plastic mult mai bogat -a datorat faptului c -a fost prins ãþi care sã împiedice”; ba mai mult, se afla “într absorbit de alte numeroase activit -l -un mediu ” ºi s întâmplat sã se iveascã, î þa sa, ºi artistic care-l predispunea spre manifestare -a mai n via ºi refugiat la Roma, ºi ea cu Bianca Milesi, fiica unui negustor bogat originar din Milano ãri culturale ºi artistice17 în anul 1809 la Vatican, într preocup . Cei doi s-au cunoscut -un magazin ã din Piaþa Spaniei („Piazza d ”). Tânãrã (nãscutã în mai 1790), cu articole de pictur i Spagna ã, inteligentã, instruitã ºi cu educaþie aleasã (studiase matematicile, filozofia ºi pictura), frumoas ºi frecventând, ca ºi Asachi, atelierele unor artiºti precum pictorul Michele Keck sau renumitul ârni în inima acestuia simþãminte de dragoste sincerã ºi sculptor Antonio Canova, Bianca va st ã, care deºi va rãmâne însã „absolut platonicã, spiritualã”, totuºi va dãinui „prefãcutã în profund ã idee” pânã în 1849 (în ciuda faptului cã ea avea sã se mãrite în 1825 cu pur doctorul francez ând aceasta avea sã se stingã din viaþã la , fiind atinsã Mojon, cu care va avea trei copii), c ã18 ã iubire avea sã îl înalþe sufleteºte, trãgându „din vulgul de holer . Astfel, aceast -l þilor” ºi reuºind „sã ã din pictor po ”19 însã, dupã cum el însuºi va recunoaºte, i compatrio -l fac et , -a þãminte poetice, ci „i ºi dragostea de þarã ºi de neam. Abia acum a trezit nu numai sim -a insuflat ân conºtient de chemarea lui”20 În aceste condiþii, entuziasmantele sale devenit el un daco-rom . ãrat patriotice, au atras atenþia italienilor, care îi poezii, pline de sentimente cu adev ã meritele prin acordarea distincþiei de „membru extraordinar” al Societãþii Literare recompensar „Società letteraria romana”)*. din Roma ( în acest „leagãn al þiei clasice”, Asachi a vãzut ºi studiat De altfel, la Roma, civiliza ãstrat, ºi încã mai pãstreazã, „gloria ºi mãrirea Romanã”, cum ar fi, toate monumentele care au p – ã ºi concludent edificiu Roman ce pãstreazã spre exemplu, Columna lui Traian cel mai de seam ân21 „aºa cum îl îndemnase tatãl sãu” vie dovada originii poporului rom . Astfel, el a luat contact, – ât studiind arheologia, cât ºi fãcând cercetãri în Arhivele Vaticanului, pentru a gãsi at – „România, chiar la uricul ei”22 ºi, animat fiin ºi de lupta documente privitoare la Dacia cu , d ªcolii Ardelene, ale cãrei idei „îi dãdeau impulsul unui contact cât mai direct ºi mai intens cu ã ºi culturalã a Romei”, a citit „cu asiduitate” cãrþile din biblioteca Vaticanului, latinitatea istoric – „avant la lettre” Gheorghe Asachi un separatist 187 ãrind problemele legate de istoria pat þii în care a descoperit, în traducere urm riei sale, condi ã, manuscrisul „ ” al lui Dimitrie Cantemir23 englez Istoria Imperiului Otoman . ându ºi studiile ºi la Roma, Gheorghe Asachi considerã momentul oportun Termin - întoarce în þarã, drept pentru car ãrãsea „cetatea eternã”, ºi, dupã pentru a se e, la 22 iunie 1812, p þa ºi Galaþi (drumul sãu desfãºurându ce trecea prin Constan -se cu vaporul), la 30 august sosea la ºi24 þiei sale lua sfârºit. Oricum, întoarcerea sa Ia . Avea 24 de ani, iar cu aceasta procesul instruc în ºi rezultatul unei alte împrejurãri. Tocmai în acel an 1812, Napoleon I se Moldova a fost ãtea sã atace Rusia, iar generalul Miollis, comandantul garnizoanei franceze din Roma, pe preg îl cunoscuse prin intermediul aceleiaºi Bianca Milesi, i ãinuit cã suveranul care Asachi -a dest þiona ca, dupã finalizarea expediþiei contra ruºilor, „sã restatorniceascã vechiul regat francez inten ”, fapt pentru care l ºi sfãtuit sã se întoarcã în Moldova, „ca sã joace un rol important al Daciei -a în aceastã mãreaþã operã poli ã”25 ãpânind o culturã superioarã solidã ºi multilateralã, tic . Astfel, st ã ºi încrezãtor în forþele sale, „cãlãuzit de o ideologie liberalã optimist, cu dor de munc ã ºi de o puternicã dragoste de patrie ºi popor”, ºi însufleþit de gândul renaºteri progresist i ã joace un rol important „de restaurator” în þara sa26 Moldovei, el spera s . ºterii, atât de rãspânditã în iluminismul românesc, era „o urmare De altfel, tema rena ã a concepþiilor privind evoluþia istoricã a Principatelor, a teoriei vârstelor, a conºtiinþei ã Moldova ºi Þara Româneascã nu mai ocup[au] în veacul al XVIII faptului c -lea locul pe care-l ã] în timpul lui ªtefan cel Mare ºi Mihai Viteazul, cã sistemul de valori pe care se [ocupaser întemeia societatea sub domniile fanariote însemna o devier ãbune”. e de la sistemul de valori str ºi cântat „renaºterea românilor prin ei înºiºi” a fost Gheorghe Astfel, unul dintre cei care au cerut – ãcea acest lucru ºi prin scrierea poeziei „Viitorul”, în 181227 Asachi care f . þinut faptul cã, ºe ânãrului Asachi în Italia, din perioada anilor Oricum, trebuie re derea t þã covârºitoare asupra formaþiei sale intelectuale, artistice ºi, nu în 1808-1812, a avut o influen ând, politice. În consecinþã, se poate cu uºurinþã constata cã „aproape tot ce a gândit ºi ultimul r înt …] mai târziu poartã pecetea studiilor sale umaniste fãcute la Roma”, care de fapt au reprins [ încununat pregãtirea temeinicã însuºitã la Lemberg ºi Viena28 . De asemenea, climatul politic în Italia acelor ani – ãmântatã de o serie nesfârºitã de m ºcãri ce vor pregãti existent fr i „ ” – ºi, în consecinþã, contactul foarte strâns avut la Roma cu ideologia Risorgimento -ul întãrirea conºtiinþei sale naþionale29 burgheziei apusene, va contribui la . ât pregãtirea sa multilateralã cãpãtatã în strãinãtate (de ã, Astfel, at la filozofie la literatur ã la picturã, de la istorie ºi arheologie la muzicã), cât ºi cunoaºterea câtorva limbi de la matematic ºi franceza, engleza ºi rusa), sau contactul cu valorile (polona, germana, italiana, latina, dar ºi cu ãþii literare italiene) au culturii europene, ca unii dintre creatorii lor (ca membru al Societ ãcut din Gheorghe Asachi „nu numai un om cu o vastã culturã ºi cu vederi foarte largi*, dar ºi f ”30 un mare patriot . þionale ºi internaþionale care au în timpul ºi Oricum, evenimentele politice na avut loc ã întoarcerea sa în Moldova – înfrângere imediat dup armatele lui Napoleon au suferit o ã, iar Basarabia fusese ruptã de Moldova ºi luatã sub stãpânire ruseascã – „îl obligã dezastruoas ã coboare din sfera iluziilor fãurite ãþi”. Astfel, în pe Asachi s la Roma pe terenul unei triste realit þiile în care în locul „visatului regat al întregii Dacii” tânãrul Asachi îºi gãseºte chiar ºi condi înjumãtãþitã, iar conducerea ei datã în continuare pe mâna fanarioþilor, în fruntea mica patrie ându înþelege clar, chiar de la început, cât de statului afl -se domnitorul Scarlat Calimah, el va „lupta de afirmare naþionalã a românilor”31 grea era . „Omul literat”*

începutului de veac XIX, prezentate mai sus, Asachi – „umanist Cu toate neajunsurile ã vibraþie” – ã cu spiritul epocii sale, de autentic a fost cucerit tot mai mult de ideea, conform ã un popor se poate afirma „nu numai prin actele politice, ci ºi prin viaþa sa precum c ã”32 spiritual . În acest context, gândurile ºi proiectele sale au configurat „un amp lu program luminist în continuarea miºcãrii ideologice, care cuprinsese þãrile române încã din veacul al ce venea ”, program a cãrui primã urgenþã trebuia sã devinã „introducerea limbii române în toate XVIII-lea ãrãbuº 188 Gheorghe Gabriel C ã […], într ât de ea atârnã, în mãsurã hotãrâtoare, afirmarea formele de manifestare intelectual uc þiei naþionale ºi succesul operei de luminare a poporului ºi de primenire a patriei”33 condi . în Moldova acelui timp „exista un om cu o capacitate deosebitã”, om ce lucra De altfel, înainte al þãrii de la est de Carpaþi ºi care îl mai sprijinise pe Asachi ºi în trecut: pentru mersul îºi exprimase ideile patriotice în numeroase era mitropolitul Veniamin Costache, care, de altfel, „precuvîntãri”, deschizând drumul unui „promiþãtor început de culturalizare”34 . Mai mult, ºi fanariot, era totuºi un om instruit ºi, preþuind cultura aleasã a domnitorul Scarlat Calimah, de ânãrului Asachi ºi faptul cã acesta era poliglot, îl numeºte în februarie 1813 în funcþia de t „referendar”) la Departamentul Afac þea nevoia impiegat referent ( erilor Externe, unde se sim ãtor al mai multor limbi strãine35 unui cunosc . ând dupã acest moment, Asachi va lua o serie de iniþiative culturale foarte Foarte cur îndrãzneþe, cerute de necesitãþile economice, sociale ºi politice ale vremii, angajând în u-se astfel þionalã36 În fapt, el gãsise în þarã, încã de la întoarcerea sa din Italia, o lupta pentru cultura na . þie sub raport cultural, tradiþie pe a cãrei bazã se puteau deci fixa elemente noi37 oarecare tradi . ºi firesc, pentru a da þei fundamentale de introducere a limbii Mai mult, cum era expresie cerin âne în toate formele de manifestare intelectualã, Asachi s ândit, în primul rând, la ºcoalã, rom -a g ã energie cu scopul de a organiza ºi dezvolta învãþãmântul drept pentru care el va cheltui o imens în limba naþionalã38 public . În aceste condiþii, ºi þinând cont de faptul cã, dupã cum am mai menþionat, grecii þi puseserã mâna pe toate dregãtoriile þãrii, iar „cãrturarilor pãmânteni” nu le mai fanario ãmãsese decât varianta meseriei de hotarnici, care nu pu îndeplinitã decât de persoane pe r tea fi ãtoare de limba românã, tânãrul Asachi s ândit sã se foloseascã de cunoºtinþele deplin cunosc -a g „inginer civil”, drept pentru care a ºi fãcut o propunere de înfiinþare a unui a curs de sale de „inginerie ºi hotarnici ” care sã fie cu predare în limba românã. Cererea sa era, de altfel, e þinutã ºi de Epitropia ºcoalelor, în frunte cu mitropolitul Veniamin39 ând sus . Astfel, consider „ram de învãþãturã mai mult ca o meserie, lipsitã de cunoºtinþele clasice, ce dezvoltã acest þional”, domnitorul Scarlat Calimah ºi „dascãlii ºcolii greceºti”* nu au pus nici un sentimentul na ã noii iniþiative ºi, ca atare, cursul a fost aprobat prin „anaforaua” din 15 noiembrie fel de piedic 40 ã în 1814 el a „paradosit” 1813, iar Gheorghe Asachi a fost numit ca profesor . Astfel s-a ajuns c „pentru întâia oarã […] în limba românã un curs de matematicã teoreticã ºi aplicaþie practicã de ºi arhitecturã”41 þiile lui s geodezie , iar timp de patru ani lec -au succedat cu regularitate: în 1814, alg în 1815, geometria în 1816 – ºtiinþe fiind considerate de bazã aritmetica ebra aceste ã treacã la „înalta matematicã” – ºi, în final, ingineria ºi arhitectura în 1817, pentru cei ce urmau s 42 ãcut pentru prima datã dovada cã „ºti þele” se pot respectiv 1818 . Prin aceasta, Asachi a f in ºi în limba românã, nu numai în limba greacã, cum se considera pânã în acel moment, iar preda „þinerea” în cele mai bune condiþii a acestor cursuri – ã lipsa termenilor tehnici în pentru cu toat þionalã – ºi redactat în româneºte „un tratat de aritmeticã, algebrã, geometrie, limba na el a ºi geodezie practicã”, ce va fi tipãrit mai târziu43 trigonometrie . ã susþinerea de cãtre cursanþi (printre Mai mult, la finele celor patru ani de studiu, dup ãra ºi însuºi fiul domnitorului – þii la care se num Alexandru Calimah, viitorul ambasador al Por ºi Teodor Balº – Viena, viitorul Caimacam al Moldovei), la data de 18 iunie 1818, a „examenului general”, unde au fost obþinute rezultate foarte bune, „epitropii” Veniamin ºi constatau în raportul lor Costache, Scarlat Ghica, Constantin Mavrocordat ãtre domn, datat din 8 februarie 1819, cã „un curs de matematicã este mai bine când e predat cu c ãmurire, decât când e predat fãrã dânsa”, adicã fãrã explicaþii în limba românã44 l . ºi, cursul þinut de ã din Iaºi a deschis ºi lupta fãþiºã Totu Asachi la Academia domneasc þii grecismului ºi cei ai românismului deoarece a atras cu sine, încã din perioada dintre exponen ãtoare deschiderii sale, nemulþumirea profesorilor greci, care au început a nu vede imediat urm a ºi, în consecinþã, începând cu luna martie 1816, când ca cu ochi buni succesul de care se bucura þiei amintite era angajat D. P. Gobdelas, au trecut la acþiuni de defãimare a director al institu ânãrului profesor, atât printre dascãli, cât ºi chiar faþã 45 ã t de domn . Astfel s-a ajuns ca datorit – „avant la lettre” Gheorghe Asachi un separatist 189 þesute cu viclenie, cursul sã nu mai funcþioneze încã din anul ce a urmat intrigilor acestora, þi, deveniþi ingineri hotarnici. absolvirii primului ciclu de cursan þinute cã „învãþãturile înalte pot Cu toate acestea, Asachi a demonstrat prin rezultatele ob în limba românã” ºi, chiar mai mult, cã ele „pot fi þinute de profesori autohtoni”, iar fi predate ºor cu vederea de cãtre nici mãcar în momentul meritele sale nu au putut fi trecute u ãrii cursului sãu ã altfel nu se poate explica cum de el ºi ãstrat totuºi, chiar ºi suspend , fiindc -a p într þie, „titlul de profesor, postul de bibliotecar ºi locuinþa sa de la Academia -o astfel de situa ã”46 Domneasc . ã importantã realizare a sa în domeniul învãþãmântului a fost O alt reorganizarea ã din însãrcinarea mitropolitului Veniamin – Seminarului de la Socola, reorganizare realizat care îl ºi înfiinþase în 1803. Astfel, în 1819, în calitate de „referendar sau director la epitropia de altfel ºcoalelor”, Asachi a alcãtuit un proie în acest sens, care de altfel a ºi fost aprobat, drept pentru ct în 1820 a plecat în Transilvania cu scopul de a aduce de acolo „elemente noi pentru care ”. La întoarcere, el era însoþit de oameni precum Ion Manfi, Vasile Fabian seminar -Bob, Vasile ºind astfel sã sporeascã numãrul profesorilor de la Socola ºi sã facã Pop sau Ion Costea, reu ã introducerea ºi rãspândirea „ideilor scumpe latiniºtilor”47 posibil ªirul iniþiativelor îndrãzneþe ale tânãrului Asachi a fost însã apoi întrerupt, în februarie „ ãscoala eteriºtilor”, numitã ºi „Revoluþia Greceascã”, deoarece de teama turcilor, pe 1821, de r ºi a cruzimilor înfãptuite de cetele greceºti, pe de altã parte, el a fost nevoit ca, alãturi de o parte, þi moldoveni – ºi tatãl sãu ºi mitrop ã se refugieze peste de al printre care se afla olitul Veniamin, s Prut48. În condiþiile în care, la întoarcere, noul domn al Moldovei, Ioniþã Sandu Sturza, l -a þionat între 30 noiembrie 1822 – numit agent diplomatic al Moldovei la Viena, unde a func ãrut pentru o vreme din viaþa cultural ã ºi februarie 1827, Gheorghe Asachi a disp -artistic þionalã a Moldovei. educa în martie 1827, dupã reîntoarcerea sa de la Viena, Asachi a fost numit Oricum, „referendar al Epitropiei Învãþãturilor Publice”, „post de conducere ºi supraveghere a învãþãmâ ”, calitate în care a desfãºurat mai bine de douã decenii o prodigioasã ntului public ºtere culturalã ºi artisticã a þãrii, o adevãratã luptã pentru organizarea ºcolilor activitate de rena þionale din Moldova, urmãrind neabãtut douã obiective principale, º na i anume: sporirea ãrului de ºcoli „pentru a se bucura de binefacerile luminii ºi copiii din pãturile sociale de num ”, respectiv „dezvoltarea conºtiinþei naþionale prin limbã ºi artã”49 „pentru serviciile jos . De altfel, þãrii”, el a ºi fost ridicat la „vel agã”, iar aceastã înaintare aduse 20 septembrie 1827 la rangul de în rang a fost cu atât mai preþioasã, cu cât s ãcut nu numai pe temeiul strãduinþelor sale în -a f „spre luminarea simpatrioþilor”, ci ºi pentru serviciile aduse statului în domeniul cultural, calitate de agent diplomatic la Viena50. ârziu, Asachi a reuºit sã deschidã la Trei Ierarhi o „ºcoalã normalã”, de doi Un an mai t ºi un gimnaziu cu duratã de patru ani – ºi sub numele de ani, Gimnaziul Vasilian, cunoscut ªcoala Vasilianã ºi numit astfel în cinstea domnitorului , ctitorul care, cu veacuri înainte, pusese acolo bazele unui „învãþãmânt înalt”51 þie cu predare atât în limba românã . Institu ât ºi în limbi strãine, Gimnaziul Vasilian a primit acceptul de funcþionare din partea c þã Sandu Sturdza prin hrisovul din data de 28 martie 1828, hrisov care, de domnitorului Ioni înfiinþare a învãþãmântului superior în Moldova52 altfel, constituie actul de . înfãptuirilor sale, se cuvin menþionate, de asemenea, ºi colegiul de la Trei Pe linia ângã Gimnziul Vasilian, sau tipo „Institutul Albinei” (ianuarie Ierarhi, deschis pe l -litografia – ã reprezinte una dintre cele mai mari 1832) care, fiind prima tipo-litografie din Moldova, avea s ânzi ale lui Asachi pe plan cultural53 izb . În condiþiile în care, dupã ºtie, Asachi a fãcut parte, ca secretar, din delegaþia cu se ã a redacta, în comun cu comisia munteanã, Moldovei desemnat , demn de ã, la insistenþele sale, în art. 419 al ãzut remarcat este faptul c Regulamentului Organic s-a prev ºterea „ca averi a ºcoalelor casele din Trei ºi moºiile donate de Vasile Lupu”; de recunoa -Ierarhi ºi ãspunzând stãruinþelor aceluiaºi Asachi, „regula ºi învãþãmântul asemenea, acela Regulament, r ãrãbuº 190 Gheorghe Gabriel C ”, fapt care, ulterior, alãturi de perspicacitatea ºi persever þa acestuia de a se folosi în public en ã, care a avut rezultate extraordinare, de prietenia cu Mihail Sturdza, noul domn munca sa energic începând cu anul 1834, îl va ajuta foarte mult în munca sa de extindere numericã a al Moldovei ºcolilor româneºti ºi de îmbunã ãþire a învãþãmântului, mai ales cã prin acest act se „punea la t þia sa [adicã a învãþãmântului public] ºi oare ”* ºi se stipula dispozi -care mijloace materiale „cursul tuturor învãþãturilor publice” sã fie în limba „moldoveneascã”54 obligativitatea ca . în 1834, urmare a stãruinþelor lui Asachi, Mihail Sturdza a aprobat înfiinþarea Astfel, ºcoli de fete la Iaºi, care era de altfel ºi prima ºcoalã de fete din Moldova ºi care a început unei ã funcþioneze de la 1 noiembrie acelaºi an, iar la 16 iunie 1835 avea sã fie inauguratã Academia s ãileanã („matca” Universitãþii „Al. I. Cuza” de astãzi), la a cãrei înfiinþare Asachi a avut, de Mih þial55 ârziu, la data de 15 noiembrie, el a înfiinþat la asemenea, un rol esen . Mai mult, un an mai t ºi primul Conservator filarmo ãrui menire era de „a învãþa pe Ia nic-dramatic din Moldova, a c ã ºi declamaþia” în limba naþionalã, iar începând din anul 1837 a condus elevi muzica vocal ânesc din Iaºi, pe scena cãruia aveau sã fie reprezentate în efectiv, pentru o vreme, teatrul rom ânã atât piese strãine, cât ºi originale56 limba rom . în ultimul rând, este important de menþionat cã, de asemenea, Asachi a înþeles Nu înfiinþãrii de ºcoli ºi pentru minoritãþile naþionale, fapt pentru care, în calitatea perfect necesitatea ºc þinut propunerea comunitãþii armene din Iaºi de a se înfiinþa o sa de referendar al olilor, el a sus ºcoalã elementarã pentru populaþia aparþinând acestei etnii, ºcoalã care, de altfel, s ºi deschis în -a ºi a propus chiar el însuºi înfiinþarea de ºcoli elementare pe þia evreiascã57 anul 1842, ntru popula . încã de la 1 ianuarie 1832, deci imediat dupã întoarcerea sa de la Petersburg, Mai mult, ºi director al Arhivelor Statului din Iaºi (sau Arhivar al Statului), condiþii în care a el a fost numit ã fie persoana ce avea sã pu ã bazele acestei noi instituþii de interes naþional, instituþie ajuns s n în concepþia sa, era „un depozit preþios ºi neapãrat pentru istoria patriei, cu a cãrei alcãtuire care, îndeletniceºte”58 ºadar, Asachi a fost cel care a organizat pentru prima ã atât arhivistul se . A dat ât ºi culegerea de documente privitoare la istoria þãrii59 Arhivele Moldovei, c . în ultimul rând, printre alte realizãri ale lui Gheorghe Asachi în domeniul culturii Nu âneºti din prima jumãtate a secolului XIX, meritã de amintit înfiinþarea ªc ºi rom olii de arte ºi (ale cãrei cursuri au început la 1 ianuarie 1841 ºi a cãrei deschidere „oficialã ºi meserii din Ia ã” a avut loc la 22 iunie acelaºi an) – ã a convingerilor sale solemn care a fost urmarea fireasc ã dezvoltarea învãþãmântului cu car ã, a Pinacotecii, precum c acter politehnic era absolut necesar ârtie de la a primului muzeu natural din Moldova, a primei biblioteci publice, sau a fabricii de h ângã Piatra Neamþ (prima de acest gen din þarã ºi datã în funcþiune tot în 1841, Petrodava, de l mai exact la 8 noiembrie 1841)60. începuturile învãþãmântului artistic ºi ale picturii în Moldova l De altfel, -au avut tot pe încã începând din 1813, el a predat desenul ºi istoria artei la cursul Asachi ca protagonist. Astfel, ã promoveze desenul ca obiect de studiu ºi în ºcolile de ingineri hotarnici. Mai mult, el avea s þionale, avea sã înfiinþeze o clasã de picturã ºi una de arhitecturã la Academia Mihãileanã, sã na ã în þarã litografia, organizând o secþie specialã la „Institutul Albinei”, unde se introduc ºi diferite tablouri ce reprezentau scene din istoria Moldovei61 º.a.m.d. reproduceau stampe , ºi dupã cum am vãzut Asachi a fost preocupat multã vreme de învãþãmânt, sub toate De þiale, totuºi el a fost ºi cel care a înþeles cã era necesar ca º þa „sã se reverse aspectele sale esen tiin întregului popor, asupra celor care, în sate ºi oraºe, aveau nevoie sã ºi facã munca mai asupra - ã ºi viaþa mai omeneascã” ºi nu „sã rãmânã între zidurile ºcolii ori sã fie apanajul unui productiv învãþaþi”62 ºadar, rãspândirea ºtinþelor ºtiinþifice a fost unul dintre obiectivele cerc de . A cuno ãrite prin cãrþile scoase în tipografia sa sau prin publicaþiile sale. majore urm începând cu anul 1829, Asachi a simþit nevoia ca ideile naþionale sã fie fãcute Astfel, în toate pãturile s ºi fiecare român sã cunoascã starea realã a lucrurilor din acea cunoscute ociale ã. Acesta fiind de fapt rolul ziaristicii, Gheorghe Asachi a solicitat, printr perioad -un memoriu ând din 20 februarie 1829 ºi adresat lui Minciaki, autorizaþia de a edita „Albina româneascã”. dat ãspunsul afirmativ din partea guvernului rusesc, însã sub iscãlitura consulului Mircovici, avea R ã fie primit abia pe 7 aprilie, fapt pentru care la 1 iunie acelaºi an a început a publica aceastã s – „avant la lettre” Gheorghe Asachi un separatist 191 „gazetã politico ã”, „cea dintîi foaie per ã din Moldova” folositã pentru rãspândirea de -literar iodic þii privind diferite evenimente importante, precum ºi pentru popularizarea culturii, a informa ºtiinþelor ºi a artelor în popor63 ºi în esenþã scopul fundamental al gazetei era acela de a . Astfel, de ã modernã, totuºi, coloanele sale au cuprins, pe parcursul timpului, ºi cultiva limba literar „politiceºti ºi interesante ºtiri din toate þãrile lumei, buletine de la teatrul rãzboiului, culegeri ã ”64 º.a.m.d. istorice, literale, morale, filologice, acele despre folositoare afl ri , ãmâne faptul cã, în urmãtorii ani, Asachi nu s Oricum, demn de remarcat r -a oprit doar „Albina româneascã” – ã de Lovinescu ca fiind „întâia trãsurã de unire la editarea gazetei apreciat în limba patriei dintre Moldova ºi restul omenirei”65 ºi ã mai apoi de „Gazeta de continuat ” (1850 ºi „Patria” (1858 – ºi alte reviste sau suplimente, cum ar -1858) -1859) , ci a scos „Foaie oficialã” (1833 „Foaia sãteascã a Principatului Moldovei” (2 aprilie 1839 fi -1862), -7 „Alãuta româneascã” (14 martie 1837 aprilie 1840, 2 iunie 1846-1851), -1 septembrie 1838), „Icoana lumei” (29 septembrie 1840 -28 decembrie 1841, 1 octombrie 1845-25 septembrie 1846), „Spicuitorul moldo ân” (1841 „Arhiva Albinei pentru arheologie românã ºi industrie” -rom -1842), (1845-1847), etc.66 „Albina româneascã” în La 1 ianuarie 1850, Asachi a schimbat numele gazetei sale din „Gazeta de Moldavia”, a cãrei apariþie era pusã de cãtre acesta „în legãturã […] cu noul regim ”67 ã, s ã, sub liberal al lui Grigore Ghica . Cu privire la partea sa politic e poate remarca faptul c îndrumare a lui Asachi, noul ziar a avut mai mult un caracter oficial, înregistrând directa ã nu chiar toate, actele de guvernãmânt, fãcând jocul politicii dezastruoase a lui majoritatea, dac înregist ând triumful separatiºtilor în alegerile desfãºurate în iulie Nicolae Conachi-Vogoride, r ºi înfrângerea lor suferitã în august acelaºi an, ºi, nu în ultimul rând, lãudând 1857, precum þialitatea Caimacamului68 impar . ârziu, în condiþiile în care anul 1858 a fost prea învãlmãºit Mai t de luptele politice ãtoare Unirii, lupte ce aveau sã prevesteascã „o nouã stare politicã”, „Gazeta de premerg ” a început sã abordeze în paginile sale numai subiectele politice, rãmânând de altfel Moldavia „în aceeaºi strictã pãrtinire guvernamentalã”. Astfe ãrut în totalitate din l, literatura a disp în schimb numai cu dispoziþiile administrative. Dar aceastã stare de coloanele gazetei, ocupate ã nu mai dureze pentru mult timp, deoarece în octombrie acelaºi an încetarea lucruri avea s ãrii provizorii a ca ºi încetarea apariþiei guvern imacamului Conachi-Vogoride a adus cu sine 69 însemnat însã ºi încetarea activitãþii publicistice a lui Gheorghe ziarului . Acest lucru nu a ºi nici adevãratul sfârºit al vechii „Albine”, deoarece „Gazeta de Moldavia” a fost Asachi ã, la rândul sãu, de apariþia ziarului „Patria”, al cãrui prim numãr a vãzut lumina continuat 70 ã la dispoziþia luptãtorilor împotriva unirii Principatelor, tiparului la 27 noiembrie 1858 . Pus „Patria” a avut în Nicolae Istrati unul dintre cei mai importanþi cola boratori. Astfel, acestuia i s-a în ce mai energicã a ziarului într þie „strict conservatoare fãrã a fi datorat atitudinea din ce -o direc þionarã”, deºi se voia „încã a rãmâne separatistã”71 reac . în „duelul” ce s în sânul Cãimãcãmiei cu p între ªtefan Tot astfel, -a ivit rivire la alegeri, – ºi Anastasie Panu ºi Vasile Sturza – þi de partea Catargiu antiunionist, pe de o parte, afla ºtilor, pe de altã parte, „Patria” s þie favorabilã celui dintâi, protestând unioni -a situat pe o pozi împotriva presiunii guvername ã de cãtre ceilalþi doi72 În schimb, dupã alegerea lui ntale exercitat . „tonul rãzboinic” al „Patriei” a scãzut ºi, fãcând încã „declaraþiuni de Alexandru I. Cuza, ”, gazeta s ãrginit doar la a reproduce actele de guvernãmânt73 conservatorism progresist -a m . În þã, þinându încrederea atât de mare a lui Asachi „în valoarea consecin -se cont de ã a presei ºi în capacitatea acesteia de a rãscoli ºi pune în lucru energiile creatoare ale formativ ”, fapt ce a avut drept rezultat apariþia numeroaselor publicaþii oamenilor amintite mai sus, nu e ã el s în epocã74 de mirare c -a bucurat de un prestigiu enorm . întreprinzãtorul Asachi nu s însã doar la editarea de ziare ºi reviste, ci Oricum, -a limitat ãutat în permanenþã instrumente noi pentru asigurarea progresului cultural a c ce era cerut de ã. Între acestea, „ timpurile noi pe care le traversa societatea moldoveneasc calendarele pentru âni ºi suplimentele acestora, învãþãturã ºi petrecere”, editate ºi publicate cu rom almanahurile de ãrãbuº 192 Gheorghe Gabriel C þia sa la «Institutul Al », de la 1847 ºi pânã în 1870, „au înscris o regularitate sub redac binei ã luminoasã în istoria culturii româneºti”75 pagin . ã Asachi nu a fost doar întemeietorul presei Mai mult, este important de reliefat faptul c în limba naþionalã în Moldova ºi un creator de ziare ºi publicaþi ºi omul care a i diverse, ci a fost însufleþit aceste publicaþii atât „prin ideile ºi scrisul sãu literar ºi publicistic”, cât ºi „prin ºi stampele cu care le ”76 ºi cel care a creat infrastructura tablourile -a ilustrat . De altfel, el a fost în Moldov ºi, în general, a producþiei editoriale, întemeind tipografia „Albina”, precum ºi presei a ºi hârtia necesarã, ridicând – ºa cum am mai menþionat – ã cel care a asigurat a o fabric ã la Petrodava, lângã Piatra Neamþ77 specializat . þial e faptul cã, într ºi Ceea ce este esen -un autentic spirit luminist, Asachi -a concentrat ã energia ºi talentul sãu în vederea dezvoltãrii tuturor ramurilor culturii naþionale, ºi nu doar toat în concepþia sa, exprimarea prin intermediul artelor era „calea cea mai a unora dintre ele. Cum ã de a da relief potenþialitãþilor creatoare ale poporului nostru, iar pãtrunderea ºi potrivit înþelegerea valorilor artistice aveau puterea miraculoasã de modelare a conºtiinþei” – lucru care însã cerea „educaþie, sensibilitate, cultivare a gustului public” – înþeles de ce el a cãutat , este de ºi a ºi reuºit, sã se afirme, ºi pe acest tãrâm, într ã ipostazã: de organizator, de continuu, -o tripl ºi de educator78 creator . ºadar, tot ca un excepþional eveniment trebuie consemnat aportul sãu în domeniul A începutul þional în Moldova. Astfel, pentru a dovedi tuturor cã „la fel cum poate ui teatrului na ºcoalã în limba românã tot astfel poate fiinþa ºi un teatru” în aceeaºi limbã naþionalã, el a exista o în seara zilei de 27 decembrie 1816 „primul spectacol te în limba noastrã organizat atral jucat ãmoºeascã”, ºi anume piesa pastoralã «Mirtil ºi Hloe» (de Gessner ºi Florian), a cãrei str ºi prelucrare îi aparþine tot lui. Spectacolul s ºi, în fapt, a traducere -a bucurat de un mare succes ã breºã în „strãin ãþii moldoveneºti a timpului”79 reprezentat o nou omania societ . început o lungã etapã de animator al teatrului românesc în Cu aceasta, Asachi a þa teatralã era dominatã de trupele franceze ºi italiene. În acest context, el a Moldova, unde via ãtuit „o trupã de actori dilet þi”, a pus la dispoziþie un repertoriu alcãtuit din traduceri ºi alc an ãri din literatura universalã (, Kotzebue, Gogol, Racine º.a.) ºi a scris ºi lucrãri prelucr înfiinþat, împreunã cu vornicul ªtefan Catargiu ºi spãt originale cu subiecte istorice, a arul Vasile ãl poetului), Conservatorul filarmonic ºi cu scopul de a consolida Alecsandri (tat -dramatic din Ia þional – ãrui elevi au început din 23 februarie 1837, deci la mai puþin de teatrul na conservator ai c înfiinþare (15 noiembrie 1836), sã þii publice în limba naþionalã – ºi, nu un an de la dea reprezenta în ultimul rând, a fãcut posibile primele spectacole de teatru liric în limba românã, traducând, þial sau integral, „libretele unor opere celebre”80 par . ã, vizând „ ºi estetice Astfel, demn de remarcat este faptul c scopuri social-politice în evoluþia generalã a societãþii româneºti” din prima jumãtate a sec. al XIX implicate -lea, ºcarea teatralã ieºeanã, al cãrei principal promotor a fost, indiscutabil, Gheorghe Asachi, a mi ât „un mijloc de ºi de afirmare a ideilor de progres ºi dreptate socialã”, reprezentat at promovare ât ºi „un mijloc de educaþie moralã ºi patrioticã, [sau] de afirmare ºi de perfecþionare a limbii c âne”81 rom . în ansamblu, toate faptele ºi împlinirile lui Gheorghe Asachi, realizat într Privite e -o ã istoricã de renaºtere naþionalã, când „totul trebuia luat de la capãt, într ºi în perioad -un ritm alert þii cât mai variate”, au dovedit faptul cã el a fost atât „cãrturarul cu formaþie de direc ”, cât ºi „omul energic ºi de iniþiativã în stare sã acopere toate cerinþele enciclopedist þiei culturale din þarã”. Astfel, în Moldova primei jumãtãþi a secolului al XIX reconstruc -lea, nu învãþãmântul, literatura sau presa ci ºi teatrul sau artele frumoase au avut în Asachi „ numai un întemeietor ºi un creat îndrumãtor ºi un fãptuitor dublat de o profundã conºtiinþã or, un ã”82 patriotic . ºi politicul în Moldova sec. XIX Asachi ªirul cutezãtoarelor iniþiative ale tânãrului Asachi a fost, dupã cum am mai menþionat, întrerupt în februarie 1821, când „rãscoala ete ºtilor” l ãturi de alþi moldoveni ri -a determinat ca, al – ºi tatãl sãu ºi mitropolitul Veniamin, sã se refugieze peste printre care se afla – „avant la lettre” Gheorghe Asachi un separatist 193 întoarcere, condiþiile interne din Principatele Române erau total schimbate. Odatã cu La înfrângerea armatelor e ã a realizat ce mare greºealã fãcuse cu numirea teriste, Poarta Otoman þi ºi a recunoscut justeþea drepturilor românilor. În consecinþã, a renunþat la a domnilor fanario „aventurieri din fuburgurile Stambulului” ºi a redat dreptul þãrilor române ºi mai trimite de a- ã „suflarea româneascã” a tresãrit de bucurie la auzirea alege singure domnitorii. Astfel, toat ãmânteanã83 Înlãturarea domniilor fanariote, în 1822, acestui mare eveniment: Domnia p . – – ºi pentru reprezenta pentru Asachi care a fost unul dintre aprigii acuzatori ai regimului , ca þi ceilalþi patrioþi români, „împlinirea unui vis secular ºi o chezãºie a multor înfãptuiri pe calea to ãrii politice ºi sociale a poporului nostru”84 dezvolt . ãrii unei þii de Mai mult, anii 1821-1822 au adus cu ei debutul manifest noi genera ãrturari, generaþie cu care „gândirea româneascã” s ã nouã. Dacã pânã atunci c -a ridicat pe o treapt în majoritatea cazurilor, „un caracter practic foarte pronunþat, fiind strâns ideile politice aveau, ãþii româneºti”, cu aceastã nouã generaþie, printre ai cãrei legate de problemele concrete ale societ „gânditori” s ãrat ºi Gheorghe Asachi, nivelul teoretic a devenit mai ridicat, -a num „abstracþiunile” fiind mai numeroase, iar „argumentele filozofice mai profunde”85 . în contextul instau ãrii ãmântene þã Oricum, r domniilor p , noul domn al Moldovei, Ioni þinând cont de buna instruire a lui Gheorghe Asachi, i însãrcinarea de a Sandu Sturza*, -a dat ângã guvernul austriac, fapt pentru care el a ºi plecat, ca agent reprezenta Moldova pe l þionat între 30 noiembrie 1822 – 86 ºi a fost, diplomatic, la Viena, unde a func februarie 1827 . De ân care a îndeplinit aceastã „funcþiune”, totuºi, el a ºtiut sã o facã într astfel, primul rom -un mod întreþinând încã de la început relaþii strânse cu „exponenþii mai ã ai exemplar, de vaz þionalitãþilor din Imperiul Habsburgic”87 în acea perioadã, mai exact în 1823, i s na . Tot -a acordat ºi rangul de mare comis. De asemenea, în timpul ºederii sale în capitala austriacã, el a avut o þie cu Elena (Eleonora) Tauber, pe care o cun în þarã încã din perioada 1817 ât rela oscuse -1822, c ã în familia lui Mihail Sturdza. „[V]ienezã cu o aleasã culturã muzicalã”, ea fusese guvernant ãscutã la 30 octombrie 1789 ºi fostã soþie a negustorului Chiriac (Kiriako) Melirato, de care n þase*, aceasta ã îl însoþeascã la Iaºi la întoarcere ºi imediat dupã sosire, deci în 1827, divor avea s ºi cãsãtorit legal, dupã ritul ortodox88 cei doi s-au . În perioada respectivã, mai exact în 1826, s încheiat ºi Convenþia de la Akerman, prin -a ã „spre a îndrepta gravele atingeri aduse ordinei în feliuritele ramuri ale care se prevedea c se ârmuirii interne prin turburãrile întâmplate în Moldova ºi în , gospodarii vor fi þinuþi oc ãrã cea mai micã întârziere împreunã cu divanurile respective de mãsurile tr a se ocupa f ebuitoare îmbunãtãþi starea principatelor, ºi acele mãsuri vor forma obiectul unui regulament pentru a ºtesc pentru fiecare provincie fiind pus de îndatã în lucrare”89 ºi în ob . Acestea fiind date, þiile în care în 1828 a avut loc declanºarea rãzboiului ºi ocuparea Principatelor de condi ruso-turc ãtre armatele þariste, guvernul rusesc a luat în propriile mâini „întocmirea regulamentului” ºi a c ºkov în þãrile române „cu o instrucþie ministerialã, asupra spiritului în care trebuiau trimis pe Da întreprinse refor ”. Generalul Petre Feodorovici Jeltuhin, „urmaºul lui Pahlen în mele ” începând cu 10/22 februarie 1829, a instituit cele douã comisii de administrarea principatelor âte patru boieri – – început „lucrarea lor [de redact c moldoveni, respectiv munteni , care au are a în mijlocul vuietului rãzboiului” – Regulamentelor organice] cum spunea generalul Pavel ºedinþia divanelor româneºti începând cu 7 noiembrie 1829 Kiselev (succesorul lui Jeltuhin la pre ºi cel sub a cãrui guvernare aveau sã continue ºi sã se definitiv ãrile comitetului de eze lucr redactare a Regulamentelor)90. în aceste condiþii, începând din 19 iulie 1829 ºi pânã în noiembrie 1830, Asachi Astfel, ºi a funcþionat ca secretar al delegaþiei de boieri moldoveni – ã din vornicul a fost numit format ºi vistiernicul Costache Cantacuzino ºcanu (numiþi de autoritãþile ruseºti) ºi Mihail Sturdza -Pa ºi vistiernicul Iordache Catargiu (aleºi de divan) – însãrcinatã, vornicul Costache Conachi împreunã cu cea munteneascã, cu redactarea 91 Regulamentului Organic . Oricum, o astfel de ãtuire de comisii a nemulþumit boierimea micã ºi mijlocie din Moldova, care a reacþionat alc în acest sens, înaintând un protest consulului Rusiei la Iaºi*, generalul Mircovici (ce prompt în locul lui Minciaky), protest în care se arãta cã în Convenþia de la Akkerman se fusese numit ãrãbuº 194 Gheorghe Gabriel C ã „o lege obºteascã va fi de competenþa unei adunãri generale a divanurilor, la fel ca prevedea c în trecut”; ba mai mult, ºi componenþa comitetului a nemulþumit, scop în care s încercat chiar -a înlocuirea lui C. Conach ºi a lui Gh. Asachi, însã fãrã succes92 i . ã comisie reunitã, al cãrei preºedinte a fost desemnat în persoana Cu toate acestea, aceast ºi pânã în momentul desemnãrii în noua generalului M. L. Minciaky (fost consul al Rusiei la Ia þie), ºi ãºurat act ât la Bucureºti (în perioada iulie 1829 – ât ºi func -a desf ivitatea at aprilie 1830), c ºi pânã la 21 noiembrie, acelaºi an), unde a plecat însã doar o la Petersburg (din 13 mai 1830 „deputãþie” formatã din trei dintre membrii sãi, ºi anume M. Sturdza, Gheorghe Asachi ºi ãtul Alexandru Villara (membru al delegaþiei Munteniei), pentru a supune împãratului spre logof ºi a introduce rectificãrile cerute acolo unde ar fi fost cazul93 aprobare proiectul Regulamentului . ã ce comisia de la Petersburg – ãceau parte, ângã cei trei români, ºi doi Dup din care f pe l þionari ruºi (Catacazi ºi Minciaky), ºi care a fost pusã sub preºedinþia secretarului de stat func ºkov – ãcut câteva modificãri, ambele regulamente, al Moldovei ºi al Þãrii Româneºti, au Da a f înapoi generalului „în dezbaterea ºi votarea adunãrilor fost trimise Kiselev spre a fi date ”94 extraordinare . ãmas puternic impresionat de instituþiile culturale vizitate la Petersburg, la întoarcere R ãuta sã le realizeze cât mai curând posibil ºi în þara sa. Mai mult, sub im Asachi va c presia acestei ãlãtorii, el a devenit „partizanul strânselor relaþii politice ºi culturale cu Rusia”, lucru ce se va c þiunilor sale viitoare95 repercuta din plin asupra tuturor ac . Întrunite în scopul amintit mai sus, cele douã adunãri au dezbãtut, modificat ºi acceptat

întãrite de Poartã ºi puse în aplicare începând încã din Regulamentele Organice, care au fost apoi în Moldova, respectiv din iulie 1831 în Muntenia96 ianuarie 1832 . Demn de remarcat este faptul ã, la insistenþele lui Asachi, în art. 419 al ãzut recunoaºterea c Regulamentului Organic s-a prev „ca averi a ºcoalelor casele din Trei ºi moºiile donate de Vasile Lupu”; de asemenea, -Ierarhi ºi ºi tot la stãruinþele lui Asachi, „regula ºi învãþãmântul public”, fapt care, acela Regulament, îl va a în munca sa de extindere numericã a ºcolilor româneºti ulterior, juta foarte mult pe acesta ºi de îmbunãtãþire a învãþãmântului, mai ales cã, dupã cum am mai menþionat, prin acest act se „punea la dispoziþia sa [adicã a învãþãmântului public] ºi oare ”* ºi se -care mijloace materiale „cursul tuturor învãþãturilor publice” sã fie în limba „moldoveneascã”97 stipula obligativitatea ca . în munca sa energicã, care a avut rezultate extraordinare, Asachi a ºtiut sã se De altfel, ã ºi de prietenia sa cu Mihail Sturdza* ºi, în noua sa foloseasc , noul domn al Moldovei, sosit la Ia în zorii zilei 15 iulie 183498 calitate, . în iulie 1834, Minciaky a cerut domnitorului Sturdza trimiterea din nou la Mai apoi, tot ºti a lui Asachi, în vederea „contopirii” înt „singur corp”, Bucure Regulamentelor Organice r-un ã mulþumirea generalului rus faþã de prestanþa ºi calitatea muncii acestuia99 fapt ce demonstreaz . „legiuiri privitoare la prosperitatea comercialã ºi Oricum, referitor la prevederile acestei ã” a þãrii, meritã de reþinut faptul cã acestea l ându cultural -au entuziasmat pe Asachi, d -i ã cânte Regulamentul în oda « ânilor 1830, în care s posibilitatea s Anul nou al moldo-rom -a întâi cod administrativ al Moldovei»100 lucrat Regulamentul organic, acel . ºi într þi în ceea ce priveºte De -un timp, Asachi s-a situat pe pozi ile cele mai progresiste þionalã a românilor, faptul cã aparþinea unei generaþii ideile politice sau lupta pentru afirmarea na ât cea de la 1840 ºi ãsat adânc amprenta asupra gândirii ºi acþiunilor sale. Fiind mai vechi dec -a l ândru de c ânã atunci „cu sprijinul unor familii de boieri iubitori de culturã m eea ce realizase p în spiritul prevederilor Regulamentului organic” (la a cãrui elaborare, dupã cum am vãzut, el sau într þial), Asachi nu a mai putut înþelege pe a contribuit -un mod substan deplin idealurile politice þii101 âncã tristeþe, el constata, în 1839, într ale noii genera . Astfel, cu ad -un articol intitulat „ þia unui îmbãtrânit poet” ºi publicat în „Albina Romîneascã” (nr. 17 din 26 februarie Medita ã „Un neam nou a rãsãrit […], ã dorinþã ºi idei nouã”. Însã, cu toate cã, dupã cum 1839), c cu nou ândit la aceastã „tristã imagine” ca fiind parte a se poate observa din remarca sa, el s-a g ºi, aceasta a început sã fie „o realitate” chiar începând din deceniul ce avea sã viitorului, totu în care a scris articolul respectiv102 ºadar, în politicã, Asachi ajunge sã fie „un urmeze anului . A «conservator»”103 om vechiu, un . – „avant la lettre” Gheorghe Asachi un separatist 195 În condiþiile în care cel mai însemnat eveniment politic al acelor timpuri, acela în care s - þiile „oamenilo ” din epoca sa, „acela care ne dã mãsura, din acest au concentrat toate aspira r noi ãit pe atunci”, a fost revoluþia de la 1848, Asachi a punct de vedere, a tuturor oamenilor care au tr „depãºit” de evenimente, nemaiputându înþelege, ºi s þii „de reacþiune”, î fost -le -a situat pe pozi n „de care îl lega amiciþia din tinereþe ºi o îndelungatã slujba domnitorului Mihail Sturdza, ”, condamnând miºcarea de opoziþie condusã de Mihail Kogãlniceanu104 colaborare . El nu numai ã nu s înscris deci printre adepþii ºi sprijinitorii revoluþiei, dar ºi declarat, în repetate c -a s-a ânduri, ca adversar al ei105 în „Albina Romîneascã”, el nu s ãrginit la a ignora r . Astfel, -a m þia – în fapt, îi impunea cenzura ruseascã – ºi „aversiunea revolu ceea ce, , ci -a manifestat deschis ã miºcare”. Pentru dân þionarii din Muntenia nu erau decât niºte tineri pentru aceast sul, revolu „pilduindu ãri vrednice de osîndã, s ãtut dela datoria ce au cãtrã care, -se de cuget -au fost ab îrmuire”; ºi tot aºa ºi revoluþionarii de la Iaºi, care au tulburat „liniºtea de care […] capitala oc …] neîntrerupt se bucurase dela întronarea Prea Înaltului Domn Mihail C. Sturdza”106 [ . Mai þã de publicarea unui „ofis” al domnitorului Mihail Sturdza, el scria cã „Rusia a luat toate mult, fa ãsurile sã nu rãzbatã anarhia în […] provinþiile otomane”, adicã î âne107 m n Principatele Rom . þia dintre aceastã atitudine ºi activitatea progresistã a lui Asachi s Oricum, contradic -a „în primul rând lipsei sale de perspectivã politicã”. Explicaþia acestui fapt stã în datorat înþelegerea evenimentelor desfãºurate. Când el s întors de la Roma în 1812, a gãsit „în fruntea -a þionalã a moldovenilor câteva familii de boieri luminaþi, ca Ghica, Sturza, luptei de afirmare na º, etc., ºi pe mitropolitul Veniamin”, cãrora nu a ezitat sã li se alãture, beneficiind în schimb Bal ºi reuºind astfel sã facã „primii paºi însemnaþi pe calea renaºterii culturale a de sprijinul lor ”108 ã anul 1829 ºi, mai cu seamã, Moldovei . Mai mult, evenimentele de dup Regulamentul „legal” în activitatea sa multilateralã, iar faptu ã aparþinea, aºa organic i-au asigurat un sprijin l c þionat, unei generaþii mai vechi decât cea a lui Kogãlniceanu ºi cã era atât de cum am mai men ã nu poatã împãrtãºi „ideile unei lupte supus poruncilor venite de la Petersburg, l-au determinat s îndreptate împotriva regimului în care e ã vadã o chezãºie a realizãrilor sale viitoare”. l continua s ºnuit cu ideea cã el era în acele timpuri „conducãtorul spiritual al De asemenea, fiind obi ”, nu a putut accepta ideea de a se „înregimenta” într contemporanilor -un partid condus de mai ânãrul Mi ãlniceanu, mai ales cã acesta începuse sã îi critice activitatea în „Dacia t hail Kog ã”109 literar . În aceste condiþii, dupã urcarea pe tron, în 1849, a noului domn – – Grigore Al. Ghica , ãmas „omul agreat” ºi a înþeles cu nu mai putea juca ace ºi rol important sub Asachi nu a mai r la ºi ºcolilor, noua domnie. Astfel, la 20 august 1849 -a prezentat demisia din postul de referendar al îl deþinea încã din martie 1827, iar aceasta a fost acceptatã de domnitor prin rezoluþia din pe care în 15 de ºi an domnitorul a emis un nou act, prin care lua la 3 septembrie; mai mult, cembrie acela ºtinþã demisia ºi din postul de arhivist al statului, deþinut din 1832. Demn de reþinut este ºi cuno ã, prin ambele rezoluþii, lui Asachi i se acorda câte o pensie pe viaþã „drept rec ºtere a faptul c unoa ”110 În situaþia datã, funcþiile pe care acesta le îndeplinit dupã anul 1849 au meritelor sale . -a mai ºi fãrã prea mare importanþã. fost doar ocazionale în perioada ce a urmat, el ºi însã activitatea publicisticã, Cu toate acestea, -a continuat în care, între anii 1851 ºi ocupat funcþia de „censor al presei* […], înlocuind pe context -1854, a ãtrânul Teodor Codrescu”111 „în locu de a censura, lãsa sã se strecóre tóte ideile naþionale, b , dar, ãreþe ºi patriotice”, lucru care de fapt „plãcea ºi generosu ” Ghica112 m lui Domnu ; mai mult, chiar ºi în timpul cãimãcãmiei lui Theodor Balº a reuºit sã revinã în funcþia de cenzor, la 8/20 împreunã cu C. Negruzzi, în „comitetul censurii”, constituit ca septembrie 1856 fiind numit, ºi, din ºa, prin care se suspenda legiuirea urmare a ordinului sosit la Ia partea lui Fuad-Pa 113 ã acestuia din urmã, Asachi a revenit ºi „la conducerea presei . De asemenea, tot datorit ºcolilor”, fiind numit Director al „Departamentului Cultului ºi al Învãþãturilor publice” (15 iulie – ºi în funcþia de arhivist al statului (27 ianuarie 1857 – 1856 ianuarie 1857), precum 8 ianuarie 1858)114. În condiþiile în care anul 1858 a fost învãlmãºit de luptele politice premergãtoare Unirii, ã prevesteascã „o nouã stare politicã”, Asachi – ã lupte ce aveau s care ajunsese la acel moment s ãrãbuº 196 Gheorghe Gabriel C ã rangul de «mare vornic» ºi legat fiind, dupã cum am mai menþionat, de familia sturdzeascã, aib – „nu a înþeles just interesele superioare ale poporului român” ºi s mai precis de Mihail Sturdza -a în partida antiunionistã/ ã115 ã el era cel care anterior propusese aflat separatist , iar asta cu toate c în ã se prevadã posibilitatea unirii Moldovei cu Þara Româneascã: ca Regulamentul Organic s „ ’est dans le comité moldave et sur la proposition d’Asaky que fut emise la première idée de C ’union des Principautés, qui cependant n’a pas eu d’autre suite que l’insertation de l’article l églement, relatif aux droits de combourgeoisie entre les moldaves et les valaques”116 425 de ce R . ºi prevederile Regulamentului care creau deci o serie de înlesn ã De iri pentru unirea celor dou âne supuse suzeranitãþii turceºti au fost redactate de cãtre Asachi, deºi lupta pentru principate rom ºi uniformitatea limbii literare în toate provinciile româneºti l în frunte pe el, deºi unitatea -a avut în 1840 el scria cãtre ºcolilor din Þara Româneascã despre „Unirea cea moralã a naþiei Eforia âne cãtre care þintesc mântuitoarele aºezãminte a acestor douã þãri” – în moldo-rom lucruri care, ã el a pregãtit pe plan cultural ºi politic Unirea Principatelor – ºi, când s fapt, dovedesc c , totu -a ã se punã problema unitãþii politice, el a pãrãsit poziþia avutã anterior, a pãrãsit lupta ajuns s ãºuratã pânã atunci cu atâta dãruire117 desf . ºarea sa de unioniºti nu a provenit doar din neînþelegerea corectã a „rosturilor noi Deta ºi din întregul complex al raporturilor dintre el ºi paºoptiºtii legate de Unirea Principatelor, ci þi”. Astfel, datoritã faptului cã realizãrile sale, obþinute cu mari sacrificii, îi erau neconcilian ãzut nevoit sã se apere energic în þa noii generaþii, acest lucru contestate de multe ori, el s-a v fa ând ºi un „conflict de idei”118 gener . În situaþia datã, „iritat de paºoptiºtii orgolioºi ºi nerecunoscãtori”, într þie a -o peti „funcþionarilor separatiºti”, adresatã comisarului Turciei, Safvet ºi datatã 2/14 mai -Effendi, ãturi de ceilalþi co ãstrarea – ºi nu pierderea – ºi a 1857, Asachi cerea, al -semnatari, p Moldovei ºi a privilegiilor ei „moºtenite ºi câºtigate”, nedorind unirea celor douã autonomiei ei, precum þãri române pe motivul cã aceasta ar fi avut ca rezultat, în fa „un viitor eventual ºi nesigur” pt, pentru Moldova119. în perioada de dinaintea alegerilor pentru Adunarea ad Mai mult, -hoc a Moldovei, ându în vedere sentimentele sale antiunioniste, s în grãdina sa sã se adune „în av -se -a ajuns ca þile, cabala for ã din Gödel Lannoy, Vogoride, Costin Catargiu, […] Istrati” º.a., ei toate nop mat ând „comitetul electoral, a cãrui sarcinã de cãpetenie era confecþionarea (mai bine spus, form ”, iar pentru ca listele sã nu fie vãzute înainte de a fi ãrite locul falsificarea) listelor electorale tip ãzit „cu strãºnicie” de cãtre jandarmi120 era p . ã aceastã parte a activitãþii lui Asachi s ãºurat în Un episod foarte straniu din toat -a desf ând, în plinã încleºtare electoralã, maiorul Papazoglu, unul dintre puþinii iunie 1857, c „reprezentanþi ai neunirii în Muntenia”, bazându -se pe spusele istoricului grec Photino, publica în „Anunciatorul”, gazetã semi ã ce apãrea în Bucureºti, un articol relativ la Sâmbãta -oficial ºilor, arãtând cã amintita sãrbãtoare ar fi fost instituitã de Matei Basara în amintirea victoriei Mo b ãtre acesta în 1633 asupra domnitorului moldovean Vasile Lupu ºi cã pentru asta el repurtate de c „sã se ridice un monument în acea câmpie glorioasã spre a vecinici memoria cerea învingãtorului”. În acest context, Asachi a propus în „Gazeta de Moldavia” ca, „pentru a

þã al moldovenilor” inspirat de monumentul amintit, sã se ridice neutraliza sentimentul de umilin ªtefan cel Mare, „învingãtorul valahilor”121 ºadar, apelul la istorie patronat de un altul lui . A ºi utilizarea marel – în fapt, reprezenta o Vogoride ui voievod ca argument separatist ceea ce, ãratã insultã asupra memoriei sale deoarece ªtefan devenise încã din timpul vieþii „un adev ânismului” – ãrea sã semene „discordia intestinã ºi inimiciþia” între simbol al rom urm Principate122. în ceea ce priveºte poziþia antiunionistã a lui Asachi, conform unui articol De altfel, ãrut în ziarul englez „The Daily News” în data de 13 august 1857 aceasta era explicatã prin ap ã el, care se numãra printre „amicii predilecþi ºi funcþionarii l ”, se afla „în faptul c ui Vogoride ” ºi printre agenþii favoriþi ai Rusiei, iar Rusia, se pare, „nu putea” fi favorizatã de mod notoriu 123 ã fie ºi „omul unui candidat anume”, adicã al lui Mihail Sturdza. Unire . Mai mult, el avea s – „avant la lettre” Gheorghe Asachi un separatist 197 în contextul desfãºurãrii a începute Astfel, legerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei ( ºtilor pentru colegiul electoral al pe 7/19 iulie 1857), Asachi, care candida din partea antiunioni ºi – ºi patru deputaþi, a reuºit sã obþinã 197 de voturi, clasându Ia -ului unde urmau a fi ale -se pe ã vornicul Alexandru C. Sturdza, care obþinuse 212 voturi124 locul doi, dup . ºtie însã cã aceste alegeri au fost anulate ºi, în aceastã situaþie, între 29 august/10 Se ºi 5/17 septembrie 1857 a avut loc un nou scrutin, în urma cãruia s þinut septembrie -au ob þã de prima „consultare”, învingãtori fiind acum unioniºtii – în frunte cu rezultate total opuse fa þinut 342 de voturi – ºind performanþa de vornicul Anastasie Panu, care a ob , iar Asachi nemaireu 125 ºi el a candidat pentru a fi ales ã locuri de a fi ales deputat . De altfel, de pe unul dintre cele dou ãrii electorale din capitalã, totuºi, de aceastã datã, a obþinut doar un vot126 secretar al adun . ã ne mire faptul cã, în „duelul” privind alegerile ce Acestea fiind date, nu trebuie s ã aibã loc pentru Adunarea elect ã a Moldovei, duel ivit în noiembrie 1858 în sânul urmau s iv ãimãcãmiei, mai exact între ªtefan Catargiu – ºi Anastasie Panu ºi C antiunionist, pe de o parte, – ºti, pe de altã parte, „Gazeta de Moldavia” (purtând însã la acel moment Vasile Sturza unioni ºi anume cel de „Patria”) s þie favorabilã celui dintâi, protestând un alt titlu, -a situat pe o pozi împotriva presiunii guvernamentale exercitatã de cãtre ceilalþi doi127 . ã semneze protestul din 18/30 noiembrie 1858 (ºi De altfel, Asachi nu s-a ferit nici s ºi pe celelalte douã anterioare, unul datând din 8/20 noiembrie ºi unul probabil le-a semnat anterior acelei date, probabil din primele zile ale lui noiembrie 1858), protest prin care un grup ºti solicita marelui vizir Aali ºa sprijinul Po þii Otomane în vederea de 37 de boieri antiunioni -Pa r ãrii „anarhiei” generatã de „cãimãcãmia dezbinatã” ºi condamna atât libertatea presei, curm „pentru cã este fãrã control” ºi pentru cã „turburã dreapta judecatã a naþiunii”, cât ºi „nepermisa ãrgire a listei electorale”128 l . ârziu împãcat însã cu noua situaþie politicã ºi va saluta totuºi actul Mai t , Asachi s-a âne. Astfel, acest lucru a fost reliefat atât de faptul cã, dupã înfãptuirea Unirii Principatelor Rom „urãri” lui pentru alegerea sa ca „ acesteia, el i-a adus domn al statului ân”, cât ºi de faptul cã a cântat evenimentul în capodopera „Odã la Dumnezeu”, care se rom încheie cu urmãtoarea strofã:

„ ânge Þãrile Str -Unite prin un nod nemuritor, ºi fericire; Cum origine au una, fie a lor þi românii sã închege de fraþi numai un popor, To ã puterea stã ”129 C -n Unire! . „Vechiul separatist trãia Oricum, sentimentele sale nu erau schimbate, ci doar ascunse. încã] în Asachi”. Astfel, „dupã cãderea lui Cuza fu din nou amestecat în miºcarea separatistã” [ ºi, chiar mai mult, a avut ºi „în miºcarea de stradã întâmplatã la Iaºi”, , probabil, un amestec ã altfel nu s „ciudatul mandat” din 14 aprilie 1866, prin care „inculpatul fiindc -ar putea explica ” era chemat în ziua de 15 aprilie „pentru ca sã fie ascultat asupra faptului de r Asachi ebeliune ãzut”130 þinut faptul cã, deºi în epoca dela 3 aprilie sub care a c . Cu toate acestea, trebuie re ã „vântul bãtea a ”, totuºi nu se ºtie pânã la ce punct Asachi a luat parte la respectiv „rãscoala de la 3 aprilie 1866”131 În contextul dat, ali ãtrânului Asachi de noul guvern, . pirea b ã cu „alegerea Prinþului Carol”, nu poate deci sã ni se parã astãzi decât constituit odat „fireascã”132 . ând, atitudinea politicã a lui Gheorghe Asachi, începând de la atât de mult Concluzion ântata instaurare a „domnil ãmânteni” ºi pânã cãtre sfârºitul vieþii sale, a fost plinã de c or p þe, iar aceste inconsecvenþe politice, alãturi de propriile sale atitudini de oscilare ºi inconsecven ºi înlãturarea sa „ca membru fondator al Academiei”133 izolare, au pricinuit, probabil, . ºi, acest lucru nu avea sã împiedice pentru totdeauna recunoaºterea meritelor sale, Totu ã a Ministerului de Finanþe, datatã din 21 februarie 1869 ºi semnatã de Grigore iar o adres ãcea cunoscut cã „i se acordã lui Gheorghe Asachi o recompensã naþ ã de 8.888 Bengescu, f ional însemnatele servicii ce a adus þãrii de la 1813 pânã la lei noi sau 24.000 lei vechi pe an pentru ”134 1862 . ãrãbuº 198 Gheorghe Gabriel C însã sã vinã prea târziu, fiindcã pe 12 noiembrie 1869, la venerabila Acest lucru avea ârstã de 81 de ani, Gheorghe Asachi s þã la Iaºi135 v -a stins din via . Acestea fiind date, el a fost înmormântat în Iaºi, la biserica Patruzeci de sfinþi, ºi abia peste douãzeci de ani, printr -o þie publicã, „organizatã de un comitet aparþinând vechii generaþii”, i s subscrip -a ridicat o statuie în faþa ºco ângã mãnãstirea Trei Ierarhi. Cu acest prilej, s ºi la lii de l -a procedat de altfel ºi ale soþiei sale (+ 1877) „în cripta de la baza statuii”, iar întreaga depunerea osemintelor sale solemnitate de dezvelire a statuii a avut loc la 14 octombrie 1890136. Concluzii „Spirit de Renaºtere întârziatã”, cu noþiuni de filozofie, inginerie ºi arhitecturã, pictor, ºi prozator, ziarist, profesor ºi chiar agent diplomatic, adept al ideologiei poet, dramaturg – ãrei însuºire i înlesnitã de s ãcute în Apus ºi de cãlãtoria burgheze militante a c -a fost tudiile f ãcutã în Rusia, la Petersburg, curând dupã revoluþia decembriºtilor, dar pe care a modelat f -o începutul secolului al pentru a corespunde cu stadiul de dezvoltare a burgheziei moldovene de la ãmâne în epoca sa una din personalitãþile cele mai marcante ale XIX-lea, Gheorghe Asachi r Moldovei137. ºi ºi deschis indignarea faþã de exploatarea Astfel, din acest motiv, el -a manifestat sincer þãrãnimii, de asuprirea ei de cãtre boieri, ºi a susþinut libertatea omului, însã nu a m ânã ers p încât sã admitã revoluþia „ca ultim ºi principal mijloc pentru rezolvarea complexului de acolo ºi politice”, ci a militat „pentru ridicarea nivelului cultural al probleme economice, sociale ãspândirea culturii în popor”138 maselor, pentru r . Înþelegâ ºit procesul de dezvoltare a societãþii, Asachi a susþinut cã burghezia nd gre ã se putea forma ºi dezvolta „sub regimul instituþiilor feudale”, însã acest lucru a moldovean însemnat/determinat ca ideile sale iluministe sã fie progresiste doar în raport cu p ãþile articularit ºi nu ºi în raport cu cele specifice pentru anii 1840 istorice ale Moldovei anilor 1813-1840, -1869, ând aceste idei iluministe au rãmas fãrã valoarea de mai înainte139 ânã într c . El nu a mers deci p - încât „sã nutreascã o duºmãnie aprigã împotriva boierimii ºi a instituþiilor feudale”, aºa acolo ã burgheziei ºi aprobarea intereselor ºi cum o cereau interesele burgheziei, iar simpatia purtat þiilor ei nu însemna însã, din punctul sãu de vedere, ºi atacarea clasei conducãtoare sau a aspira sistemului statului feudal140. ã punerea în aplicare a Regulamentului Organic, la a cãrui elaborare/redactare el a Dup în mod direct, ideologia lui Asachi nu a depãºit prevederile ºi libertãþile consemnate în participat ã schimbarea orânduirii sociale, ci doar respectivul regulament. Astfel, el nu a conceput niciodat îmbunãtãþirea acestei orânduiri în aºa fel încât sã nu sufere prea mult „clasele de jos”, oprimate, þã de care el îºi manifesta deschis simpatia cu orice prilej, nu a conceput un stat condus de fa ât posibil, conducerea existentã în acele vremuri sã fi fost mai îngãduitoare popor, ci doar ca, pe c þã de popor. De altfel, el nu a conceput niciodatã ca poporul sã participe la conducerea statului fa ãsat în „grija pãrinteascã a guver înþelept, deoarece acest lucru trebuia l nului, a domnului prea ”141 prea luminat . „ideologia progresistã de care era stãpânit Asachi la început” a fost moderatã Mai mult, ºi datoritã legãturilor sale foarte strânse cu guvernarea lui Mihail Sturza ºi importantelor treptat þii oficial îndeplinit multã vreme, „precum ºi în diferite prilejuri dupã domnia atribu e pe care le-a ”. Astfel, deºi el iubea poporul ºi a sprijinit mereu interesele burgheziei, iar în plus lui M. Sturza ºi „pãtruns de un puternic sentiment al dragostei de patrie”, ºi nu a susþinut deloc mai era totu „miºcarea revoluþionarã care servea cauza burgheziei”142 în preajma anului 1848, . De aceea, ând „forþele progresiste din Moldova […] au luat atitudine de luptã mai dârzã împotriva c þionare ºi a guvernãrii lui M. Sturz ”, el s þii reacþionare, boierimii reac a -a situat pe pozi ând miºcarea condusã de M. Kogãlniceanu „antipatrioticã”143 consider . În aceste condiþii, dupã 1849 Asachi a rãmas în urma epocii sale, nemaifiind „animatorul noilor stãri de lucru”, deoarece acestea nu mai trezeau î þa sa entuziasmul pe n fiin îl trezise odinioarã „ ântuitorul aºezãmânt al Regulamentului Organic”144 care m . Treptat, pentru ºi era unul cu regim feudal, a ajuns sã fie mai scump decât prezentul sau viitorul, el, trecutul, de ºi nici n îi mai deschideau speranþe ca altãdatã145 care nu-l mai impresionau u . – „avant la lettre” Gheorghe Asachi un separatist 199 ºi, dupã cum am mai menþionat, prevederile Regulamentului care creau o serie Astfel, de înlesniri pentru unirea celor douã þãri române au fost redactate de cãtre Asachi, deºi lupta de ºi uniformita în toate provinciile româneºti l în frunte pe pentru unitatea tea limbii literare -a avut ºi în 1840 el menþiona într ã Eforiei ºcolilor din Þara Româneascã despre el, de -o scrisoare adresat „Unirea cea moralã a naþiei moldo âne cãtre care þintesc mântuitoarele aºezãminte -rom a acestor ã þãri” – în fapt, dovedesc cã el a pregãtit pe plan cultural ºi politic Unirea dou lucruri care, – ºi, când s ã se punã problema unitãþii politice, el a pãrãsit poziþia Principatelor , totu -a ajuns s ã anterior, a pãrãsit lupta desfãºuratã pânã âta dãruire146 avut atunci cu at . În acest context, din cauza orientãrii ideologice greºite de la 1848 înainte, el nu s -a în luptã alãturi de generaþia pe care a pregãtit ºi, în consecinþã, nu s angajat -o -a putut bucura de „gloria victoriei”, deºi el a fost „unu ãtirii acestei victorii”147 În l dintre factorii activi ai preg . în care, chiar ºi în anii premergãtori Unirii, „þinuta sa ideologicã” a rãmas pe poziþii contextul ãºite de istoria Moldovei, el a ajuns sã nu mai fie socotit decât „un om al trecutului”, al ãrui dep c încheiase, situaþie în care, de altfel, avea sã îl gãseascã ºi sfârºitul vieþii148 rol istoric se . Acestea ã „viaþa, lucrãrile ºi însuºirile lui Asachi se pot rezuma în fiind spuse, s-ar putea concluziona c «progres ºi patriotism»”149 aceste cuvinte: . „în pofida sferei relativ restrânse a opiniilor sale ºtiinþifico …], ca ºi Astfel, -filosofice [ înþelegerea rosturilor istorice ale miºcãrilor a limitelor lor ideologice, exprimate de ne þionare paºoptiste ºi unioniste, Gheorghe Asachi a fost, este ºi va ãmâne pentru noi unul revolu r ºtrii întemeietori ai culturii române”150 dintre ilu .

Summary

Having some notions of Philosophy, Inginery and Architectury, being a pictor, as well as a poet, dramatist and prosaist, journalist, teacher and even diplomatic agent, advocat of the – militant bourgeois ideology whose assimilation was facilitated by his studies effectuated in the – Western Europe, as well as by the journey which he has done in Russia , but modelated to correspond with the developing stage of the Moldavian from the begining of the nineteenth century, Gheorghe Asachi was, for his epoque, one of the most important personalities from Moldavia. ’s ideology did not ever go beyond the freedoms and dispositions from However, Asachi the Organic Regulation, document elaborated in a good part with his direct participation. Thus, he never asked the changing of the social order, but he militated for its revigoration/modernisation. In this context, although the dispositions of the Organic Regulation which have created some facilities for the merging of the two romanian countries were elaborated by Asachi, although the fight for the unity and uniformity of the in all romanian provinces – ’ had Asachi in its front, a.s.o. things which, in fact, prove that he has prepared Principates – Union on the cultural and political plan , nevertheless, when the problem of the political merging was put on the map, he has changed his initial remarkable position. All these being said, it could be concluded that, although his scientific and philosophic opinions were relatively limited, Gheorghe Asachi was, is and will be for us one of the most „parents” of the romanian culture. important

NOTE:

ânta Evdochia (G. Cãlinescu, âne de la origini pânã * De fapt este vorba despre Sf Istoria literaturii rom în prezent þia a II ãzutã ºi adãugitã, ediþie ºi prefaþã de ºti, , Edi -a, rev Al. Piru, Editura Minerva, Bucure 1982, p. 94). 1 þie biograficã ºi, 1863, p. 2; vezi ºi G. Cãlinescu, Gheorghe Asachi, Noti , Ia op. cit., p. 94; Ovid ºianu, ânã modernã ºti, 1985, pp. 95 Densu Literatura rom , Editura Eminescu, Bucure -96. ãrãbuº 200 Gheorghe Gabriel C

2 þa ºi lui „Cartea Româneascã”, Bucureºti, Vezi , Gheorghe Asachi. Via , Editura ºti, 1970, pp. 6 1921, pp. 7-10; George Sorescu, Gheorghe Asachi, Editura Minerva, Bucure -8. 3 Gheorghe Asachi, op. cit., p. 2 4 þu, În þii artistice moderne în Moldova E. Lovinescu, op. cit., p. 10; E. Pohon ceputurile vie , Editura ºti, 1967, p. 19 ºi Gheorghe Asachi, þie îngrijitã, cu Meridiane, Bucure ; vezi Scrieri literare, vol. I, edi þã, note ºi glosar de N. A. Ursu, Editura de stat pentru literaturã ºi artã, Bucureºti, prefa 1957, p. 4; N. C. – ºcolilor naþionale din Moldova ã ºi Enescu, Gheorghe Asachi organizatorul , Editura didactic ã, Bucureºti, 1962, p. 33; G. Cãlinescu, âni pedagogic op. cit., p. 94; George Sorescu, Scriitori rom , ânesc, , 1991, p. Editura Scrisul rom 17. 5 þu, ãlinescu, E. Lovinescu, op. cit., p. 19; Gheorghe Asachi, op. cit., p. 4; E. Pohon op. cit., p. 20; G. C op. cit., p. 94; G. Sorescu, op. cit., p. 17. 6 º, în ânã þia a Vezi P. V. Hane Din ineditele lui Gheorghe Asachi, Studii de literatura rom , edi II-a, ºti, 1910, pp. 26 Bucure -32; E. Lovinescu, op. cit., pp. 7-8, 9-10; N. C. Enescu, op. cit., p. 32; G. Sorescu, ºi G. Cãlinescu, Gheorghe Asachi, p. 6); vezi op. cit., p. 94. 7 N. C. Enescu, op. cit., p. 33; G. Sorescu, op. cit , p. 28. 8 þie biograficã þa, lucrãrile, scrierile sale Gheorghe Asachi, Noti , p. 2; Ioan Negre, Gheorghe Asachi. Via ºi epoca în care a trãit 1788 þ], 1882, p. 35; Gheorghe Asachi, -1869, Piatra [Neam Scrieri literare, vol. I, þu, p. 5; N. C. Enescu, op. cit., p. 34; E. Pohon op. cit., p. 21; G. Sorescu, op. cit., pp. 28-29, 31, 33; þie criticã ºi prefaþã de N. A. Ursu, Editura Minerva, Bucureºti, 1973, Gheorghe Asachi, Opere, vol. I, edi ãudat, – þã de portret în p. IX; I. D. L Gheorghe Asachi schi , Gheorghe Asachi. Studii, coordonatori Marin ã ºi Al. Husar, Editura Academiei Române, Bucureºti, 1992, pp. 16 ãmãdealã, Aiftinc -17; Antonie Pl þiei culturale a lui Gheorghe Asachi în ºi Constantin Geneza voca , Gheorghe Asachi. Studii, p. 34; vezi þa ºi activitatea ârlad, 1887, p. 6; E. Lovinescu, Calmuschi, Gheorghe Asachi. Via lui, B op. cit., pp. 19-20; în ãlinescu, Al. Husar, Omul literat, Gheorghe Asachi. Studii, p. 60; G. C op. cit., p. 94. 9 ºi G. Sorescu, Gheorghe Asachi, op. cit., vol. I, p. IX; vezi op. cit., pp. 33-34. 10 ãudat, ºi G. Sorescu, I. D. L op. cit., p. 17; vezi op. cit., p. 34. 11 þie biograficã Gheorghe Asachi, Noti , p. 4; I. Negre, op. cit., p. 36; C. Calmuschi, op. cit., p. 7; E. þu, Lovinescu, op. cit., p. 20; N. C. Enescu, op. cit., p. 34; E. Pohon op. cit., p. 21; Gheorghe Asachi, ãmãdealã, Opere, vol. I, p. IX; Antonie Pl op. cit., p. 34. 12 N. C. Enescu, op. cit., p. 34 13 þie biograficã Gheorghe Asachi, Noti , p. 4; I. Negre, op. cit., pp. 8-9; E. Lovinescu, op. cit., p. 20; vezi ºi C. Calmuschi, op. cit., p. 7; Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I., p. 5; N. C. Enescu, op. cit., p. 34; þu, ºi figuri din trecutul muzicii româneºti E. Pohon op. cit., p. 21; Isidor Weinberg, Momente , Editura ã a Uniunii Compozitorilor din R.S.R., Bucureºti, 1967, p. 27; Gheorghe Asachi, muzical Opere, vol. I., p. þianu, ºi inspiraþie folcloricã la predecesorii lui IX; Al. Bistri Teorie , Editura Minerva, ºti, 1977, p. 107; G. Sorescu, âni ãudat, Bucure Scriitori rom , p. 18; I. D. L op. cit., p. 17. 14 þu, ãlinescu, ºi Al. E. Lovinescu, op. cit., p. 23; E. Pohon op. cit., pp. 21-22; G. C op. cit., p. 95; vezi Husar, op. cit., p. 60. 15 ãudat, ºi E. Lovinescu, I. D. L op. cit., pp. 17-18; vezi op. cit., p. 24; G. Sorescu, Gheorghe Asachi, p. ãlinescu, 41; G. C op. cit., p. 95. 16 I. Negre, op. cit., p. 37; C. Calmuschi, op. cit., pp. 7-8; E. Lovinescu, op. cit., pp. 20-21; N. C. Enescu, þu, ãudat, op. cit., pp. 34-35; E. Pohon op. cit., p. 22; I. D. L op. cit., p. 18 17 þu, Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I., p. 5; E. Pohon op. cit., pp. 22-24. 18 E. Lovinescu, op. cit., pp. 24-26; Gheorghe Asachi, op. cit., vol. I., p. 5; N. C. Enescu, op. cit., p. 35; E. þu, în Al. Piru, ºi Pohon op. cit., pp. 23-24; I. Weinberg, op. cit., p. 27; Asachiana, Varia. Preciziuni ºti, 1972, p. 52; Gheorghe Asachi, controverse, Editura Eminescu, Bucure Opere, vol. I, p. XI; G. ãlinescu, C op. cit., pp. 95, 96. 19 ºi E. Lovinescu, Gheorghe Asachi, op. cit., vol. I, p. XI; vezi op. cit., p. 24. 20 E. Lovinescu, op. cit., p. 26 ã calitate * Gheorghe Asachi a primit aceast sub numele de Alviro (vezi I. Negre, op. cit., p. 37; C. ºi idem, þie biograficã Calmuschi, op. cit., p. 8; Gheorghe Asachi, op. cit., vol. I., p. X; vezi Noti , p. 4; N. ãlinescu, îl va folosi, C. Enescu, op. cit., p. 35; G. C op. cit., p. 96; Al. Husar, op. cit., p. 61), nume pe care ºi cu unul din adaosurile de Corintio, Dacico sau Moldavo (E. Pohonþu, uneori, op. cit., p. 24; Gheorghe Asachi, Opere, vol. I, p. XX). 21 Vezi I. Negre, op. cit., p. 37. 22 Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I., p. 5; Al. Husar, op. cit., p. 61. – „avant la lettre” Gheorghe Asachi un separatist 201

23 þianu, ºi I. D. Lãudat, în spaþiul istoriei în Al. Bistri op. cit., p. 107; vezi op. cit., p. 18; Al. Zub, Asachi , Gheorghe Asachi. Studii, p. 72. 24 I. Negre, op. cit., p. 39; E. Lovinescu, op. cit., pp. 27-28, 33; N. C. Enescu, op. cit., p. 35; Gheorghe ãlinescu, âni Asachi, Opere, vol. I, p. XII; G. C op. cit., p. 96; G. Sorescu, Scriitori rom , p. 20; I. D. ãudat, L op. cit., p. 19. 25 þie biograficã Vezi Gheorghe Asachi, Noti , p. 4; I. Negre, op. cit., p. 39; E. Lovinescu, op. cit., p. 27; þu, Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I., p. 6; E. Pohon op. cit., p. 24; Gheorghe Asachi, Opere, vol. I, ºianu, ã, în p. XII; Ovid Densu op. cit., p. 96; Marin Aiftinc Proiectul luminist al lui Gheorghe Asachi, Gheorghe Asachi. Studii, p. 49. 26 Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I, p. 7; N. C. Enescu, op. cit., p. 35; Gheorghe Asachi, Opere, ã, vol. I, p. XII; Marin Aiftinc op. cit., p. 48. 27 ºi Iluminismul în Principatele Române 1750 Vlad Georgescu, Ideile politice -1831, Editura Academiei ºti, 1972, p. 167. R.S.R., Bucure 28 ºi I. D. Lãudat, Gheorghe Asachi, op. cit., vol. I., p. X; vezi op. cit., p. 18. 29 ã, Vezi Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I., p. 7; idem, Opere, vol. I, pp. XI-XII; Marin Aiftinc ânt înainte în Cuv , Gheorghe Asachi. Studii, p. 7. ã nu mai puþin de cincisprezece ani de studii, tânãrul Asachi era, în 1812, „românul cu cel * De altfel, dup ºtiinþific ºi literar, nu numai din Moldova, ci ºi din celelalte provincii româneºti” mai larg orizont (Gheorghe Asachi, op. cit., vol. I, p. XII). 30 ã, Marin Aiftinc op. cit., pp. 7-8. 31 þie biograficã Gheorghe Asachi, Noti , p. 6; E. Lovinescu, op. cit., p. 33; Gheorghe Asachi, Scrieri ã, literare, vol. I., p. 7; idem, Opere, vol. I, p. XVI; Marin Aiftinc Proiectul luminist al lui Gheorghe Asachi, p. 49. ã articolul lui Al. – « », publicat în * Capitolul este intitulat astfel dup Husar Omul literat Gheorghe Asachi. Studii, pp. 60-66. 32 ã, Marin Aiftinc op. cit., p. 51. 33 Ibidem, p. 50. 34 ãudat, ºi I. Negre, I. D. L op. cit., p. 19; vezi op. cit., p. 40. 35 ãlinescu, N. C. Enescu, op. cit., p. 35; Gheorghe Asachi, op. cit., vol. I, p. XVI; G. C op. cit., p. 96. 36 N. C. Enescu, op. cit., p. 35. 37 ãudat, I. D. L op. cit., p. 19. 38 ã, Vezi Marin Aiftinc op. cit., p. 50. 39 þu, învãþãmântului din România ã ºi pedagogicã, E. Pohon op. cit., p. 26; Istoria , Editura didactic ºti, 1971, pp. 110 Bucure -111. ãlii de la Academia domneascã de la Mitropolia din Iaºi (cãreia i se mai spunea ºi * Este vorba despre dasc «ªcoala domneascã de limbã greacã»).

40 I. Negre, op. cit., p. 42; E. Lovinescu, op. cit., p. 33; N. C. Enescu, op. cit., pp. 36, 50; G. Sorescu, ãlinescu, ãudat, ºi Manolache Gheorghe Asachi, p. 35; G. C op. cit., p. 96; I. D. L op. cit., p. 19; vezi ãghici, ânã în zilele ºi, 1857, p. 96; Gheorghe Dr Istoriea Moldovei pe timp de 500 ani p noastre, tom II, Ia þie biograficã þu, Asachi, Noti , p. 6; idem, Scrieri literare, vol. I, p. 8; E. Pohon op. cit., p. 26; Ovid ºianu, Densu op. cit., p. 97. 41 ãlinescu, E. Lovinescu, op. cit., pp. 33-34, 56; N. C. Enescu, op. cit., p. 51; G. C op. cit., p. 96; G. âni ºi E. Pohonþu, Sorescu, Scriitori rom , p. 20; vezi op. cit., p. 26; I. Weinberg, op. cit., p. 28. 42 învãþãmântului din România ºi Gheorghe Asachi, þie biograficã Istoria , p. 111; vezi Noti , p. 6; idem, ãudat, Scrieri literare, vol. I, p. 8; I. D. L op. cit., p. 19. 43 I. Negre, op. cit., p. 42; E. Lovinescu, op. cit., pp. 57-58; N. C. Enescu, op. cit., pp. 36, 51; G. Sorescu, ºi Gheorghe Asachi, þie biograficã op. cit., p. 20; vezi Noti , p. 6. 44 ºi I. Negre, N. C. Enescu, op. cit., p. 51; vezi op. cit., pp. 42-43. 45 N. C. Enescu, op. cit., pp. 51-52. 46 ãudat, ºi Dan Berindei, þionalã românã modernã I. D. L op. cit., p. 19; vezi Cultura na , Editura ºti, 1986, p. 41. Eminescu, Bucure 47 ºianu, ºi I. Negr Ovid Densu op. cit., p. 97; vezi e, op. cit., pp. 45-46; E. Lovinescu, op. cit., pp. 58-59; Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I, p. 11; N. C. Enescu, op. cit., pp. 36, 53-54; Gheorghe Asachi, ãlinescu, Opere, vol. I, p. XVIII; G. C op. cit., p. 96; G. Sorescu, op. cit., p. 21; Anastasie Iordache, âne în epoca modernã – ãmântene ºi ocupaþia ruseascã 1821 Principatele Rom , vol. I Domniile p -1831, ãrãbuº 202 Gheorghe Gabriel C

ºti, 1996, p. 273; ânilor – âniei Editura Albatros, Bucure Istoria rom , vol. VII, tom I Constituirea Rom ã, Bucureºti, 2003, p. 330. Moderne (1821-1878), coordonator Dan Berindei, Editura Enciclopedic 48 þie biograficã Gheorghe Asachi, Noti , p. 8; I. Negre, op. cit., p. 51; C. Calmuschi, op. cit., p. 15; E. Lovinescu, op. cit., p. 34; Gheorghe Asachi, Opere, vol. I, pp. XVIII-XIX. 49 þu, N. C. Enescu, op. cit., p. 36; E. Pohon op. cit., p. 27; G. Sorescu, op. cit., p. 21; Cristofor ãrturar al Moldovei în Simionescu, Gheorghe Asachi, c , Gheorghe Asachi. Studii, pp. 12-13. 50 þiune de diferite acte care pot servi la Istoria ânilor Theodor Codrescu, Uricarul sau Colec rom , vol. ºi, 1886, p. 96. – În continuare: VII, Ia Uricarul; E. Lovinescu, op. cit., pp. 37-38; N. C. Enescu, op. cit., p. 36; Al. Husar, op. cit., p. 61. 51 ºi E. Lovinescu, N. C. Enescu, op. cit., pp. 56-58; Al. Husar, op. cit., p. 61; vezi op. cit., pp. 68-69. înfiinþarea ºi funcþionarea “ªcolii Vasiliene”, vezi N. C. Enescu, Pentru mai multe detalii privind op. cit., pp. 55-60. 52 ºi E. Lovinescu, N. C. Enescu, op. cit., pp. 58, 60; A. Iordache, op. cit., vol. I, p. 274; vezi op. cit., p. 68. 53 N. C. Enescu, op. cit., p. 37; Al. Husar, op. cit., p. 62; Cristofor Simionescu, op. cit., p. 12. Pentru mai “Institutul Albinei”, vezi I. Negre, multe detalii privind tipolitografia op. cit., pp. 72-73. în articolele 419 ºi 424 din Regulamentul Organic, Asachi a * De altfel, prin prevederile cuprinse , 423 “obligaþia legalã din partea statului de a contribui cu sume importante pentru susþinerea ºcolilor”, creat ºi “o bazã juridicã stabilã ºi sigurã bugetului ºcolilor naþionale”, ºi a contribuit la sporir precum ea cu de aproape zece ori a acestui buget (vezi N. C. Enescu, op. cit., p. 133). 54 I. Negre, op. cit., pp. 60-61, 66, 69; E. Lovinescu, op. cit., pp. 73-74; N. C. Enescu, op. cit., pp. 61, 133; ºi C. Calmuschi, vezi op. cit., p. 22. 55 I. Negre, op. cit., p. 61; C. Calmuschi, op. cit., p. 22; Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I, p. 11; N. ºianu, C. Enescu, op. cit., pp. 66, 75; Ovid Densu op. cit., p. 98; Al. Husar, op. cit., p. 62; Cristofor ºi E. Lovinescu, þu, Simionescu, op. cit., p. 13; vezi op. cit., pp. 41, 75-76, 77; E. Pohon op. cit., p. 28; înfiinþarea ºi funcþionarea Gheorghe Asachi, Opere, vol. I, p. XXIII. Pentru mai multe detalii privind “ºcolii de fete” din Iaºi, vezi N. C. Enescu, op. cit., pp. 65-68, 95-97, iar pentru detalii privitoare la înfiinþarea ºi funcþionarea Academiei Mihãilene, vezi ãdãrãu, Ibidem, pp. 70-90; Gabriel B Academia ãileanã (1835 ã a unei instituþii de învãþãmânt ºi, 1987. Mih -1848). Menirea patriotic , Editura Junimea, Ia 56 ºi C. Calmuschi Al. Husar, op. cit., p. 62; vezi , op. cit., pp. 24-25; E. Lovinescu, op. cit., pp. 41-42; ºianu, Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I, p. 16; N. C. Enescu, op. cit., p. 37; Ovid Densu op. cit., p. ºcãrii a ºi, în 98; G. Sorescu, op. cit., p. 21; Mihail Cozmei, Gheorghe Asachi, animator al mi rtistice din Ia ãtate a secolului al XIX în ânilor prima jum -lea, Gheorghe Asachi. Studii, p. 101; Istoria rom , vol. VII, în teatru, vezi E. Lovinescu, tom I, p. 333. Pentru mai multe detalii privind activitatea lui Asachi op. cit., pp. 87-102. 57 Gheorghe Asachi, op. cit., vol. I, p. 11; idem, Opere, vol. I, p. XXIII. 58 ºi C. Calmuschi, âne de la Al. Husar, op. cit., p. 62; vezi op. cit., p. 22; I. C. Filitti, Principatele Rom þia ruseascã ºi Regulamentul Organic ºti, 1934, p. 1 1828 la 1834. Ocupa , Bucure 33; N. C. Enescu, op. ºti români: Gheorghe Asachi (1788 ºti, cit., p. 37; Gheorghe Ungureanu, Figuri de arhivi -1869), Bucure 1969, p. 16. 59 N. C. Enescu, op. cit., p. 37; Gh. Ungureanu, op. cit., p. 17. 60 ºi C. Calmuschi, Al. Husar, op. cit., pp. 62-63; vezi op. cit., pp. 27-28; Gheorghe Asachi, Scrieri þu, literare, vol. I, p. 11; N. C. Enescu, op. cit., pp. 38, 108; E. Pohon op. cit., p. 27; Gheorghe Asachi, ãlinescu, þiatorul Opere, vol. I, p. XXIII; G. C op. cit., p. 97; Cezar Buda, Gheorghe Asachi, ini învãþãmântului tehnic din Moldova în , Gheorghe Asachi. Studii, pp. 82-83. Pentru detalii privind înfiinþarea ºi funcþionarea ªcolii de arte ºi meserii din Iaºi, vezi N. C. Enescu, op. cit., pp. 106-110. De ârtie de la Petrodava, vezi I. Negre, asemenea, pentru mai multe detalii cu privire la fabrica de h op. cit., þia lui Gheorghe Asachi la dezvoltarea pp. 74-76; E. Lovinescu, op. cit., p. 43; , Contribu – ârtie «Petrodava» în industriei Fabrica de h , Gheorghe Asachi. Studii, pp. 138-142. 61 ã, Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I, p. 15; idem, Opere, vol. I, p. XXVI; Marin Aiftinc op. cit., începuturile învãþãmântului plastic din Moldova, vezi p. 58. Pentru mai multe detalii privind Ibidem, pp. învãþã ântului plastic din Moldova în 58-59; Ion I. Solcan, Gheorghe Asachi, fondatorul m , Gheorghe Asachi. Studii, pp. 84-92. 62 ã, Marin Aiftinc op. cit., p. 53. 63 ºi, 1886, pp. 103 Uricarul, vol. VIII, Ia -106, 164; E. Lovinescu, op. cit., p. 160; N. C. Enescu, op. cit., ºi Manolache Drãghici, p. 36; vezi op. cit., tom II, p. 199; I. Negre, op. cit., pp. 77-79; C. Calmuschi, op. – „avant la lettre” Gheorghe Asachi un separatist 203

cit., p. 20; E. Lovinescu, op. cit., pp. 38-39, 160-161; I. C. Filitti, op. cit., pp. 44-45; Gheorghe Asachi, þu, op. cit., p. 31; Gheorghe Asac Scrieri literare, vol. I, pp. 12-13; E. Pohon hi, Opere, vol. I, p. XXIV; ã, Marin Aiftinc op. cit., pp. 53-54; Al. Husar, op. cit., pp. 61-62; A. Iordache, op. cit., vol. I, p. 281;. “Albina româneascã” ºi apariþia sa, vezi E. Lovinescu, Pentru mai multe detalii privind op. cit., pp. 159- “Albina româneascã” în 177; Alexandru Andriescu, Gh. Asachi: , Gheorghe Asachi. Studii, pp. 93-100. 64 ã, ºi E. Lovinescu, Marin Aiftinc op. cit., p. 54; vezi op. cit., pp. 161-177; Alexandru Andriescu, op. cit., pp. 95-98. 65 þa ºi opera ºti, 1927, p. 159 (apud Marin E. Lovinescu, Gheorghe Asachi. Via sa, ed. a 2-a, Bucure ã, Aiftinc op. cit., p. 54). 66 âne sub Regulamentul Vezi, spre exemplu, I. Negre, op. cit., pp. 78-79; Ioan C. Filitti, Domniile rom þiunea Academiei Române, Bucureºti, 1915, p. 621; E. Organic 1834-1848, Edi Lovinescu, Gheorghe þa ºi opera lui Asachi. Via , 1921, pp. 42, 187-193; N. C. Enescu, op. cit., p. 38; Gheorghe Asachi, op. cit., ã, vol. I, p. XXIV; G. Sorescu, op. cit., p. 22; Marin Aiftinc op. cit., pp. 54-55; Al. Husar, op. cit., p. 62; ºi Dan Ber vezi indei, op. cit., p. 153. 67 ã, vezi E. Lovinescu, ºi Pentru mai multe detalii despre noua gazet op. cit., pp. 44, 178-183; vezi Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I, p. 21; idem, Opere, vol. I, p. XXIV; Alexandru Andriescu, op. cit., p. 98. 68 E. Lovinescu, op. cit., pp. 182-183. 69 Ibidem, p. 183. 70 Vezi Ibidem, pp. 184-186. 71 ºi ã, Ibidem, p. 185; Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I, p. 19; vezi Marin Aiftinc op. cit., p. 55. 72 E. Lovinescu, op. cit., p. 185. 73 Ibidem 74 ã, Marin Aiftinc op. cit., p. 54. 75 ºi Gheorghe Asachi, þie criticã ºi prefaþã Ibidem, p. 55; vezi Opere, vol. I, p. XXIV; Ibidem, vol. II, edi ºti, 1981, p. 7. de N. A. Ursu, Editura Minerva, Bucure 76 ã, Marin Aiftinc op. cit., p. 56. 77 ºi I. Negre, Ibidem; vezi op. cit., pp. 74-76; E. Lovinescu, op. cit., p. 43; N. C. Enescu, op. cit., p. 38; V. Pop, op. cit, pp. 138-142; Cristofor Simionescu, op. cit., p. 12. 78 ã, Marin Aiftinc op. cit., p. 56. 79 N. C. Enescu, op. cit., p. 36; I. Weinberg, op. cit., p. 28; G. Sorescu, op. cit., p. 20; Gheorghe Asachi, ºi idem, þie biograficã Scrieri literare, vol. I, p. 8; idem, Opere, vol. I., p. XVIII; vezi Noti , pp. 6-8; I. ãlinescu, Negre, op. cit., pp. 43-44; C. Calmuschi, op. cit., p. 13; E. Lovinescu, op. cit., p. 34; G. C op. cit., ã, p. 96; Marin Aiftinc op. cit., pp. 56-57; Al. Husar, op. cit., p. 61. 80 ã, ºi Gheorghe Asachi, þie biograficã Marin Aiftinc op. cit., p. 57; vezi Noti , p. 10; E. Lovinescu, op. cit., pp. 41-42, 91; Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I, pp. 16-17; N. C. Enescu, op. cit., p. 37; G. ãlinescu, ºianu, ânilor C op. cit., p. 96; Ovid Densu op. cit., pp. 98-99; Istoria rom , vol. VII, tom I, p. 333. ºi primul spectacol public susþinut de Pentru mai multe detalii despre Conservatorul filarmonic-dramatic ãi, sub îndrumarea n ãri asupra Conservatorului elevii s eobositului Asachi, vezi Teodor T. Burada, Cercet ºi (1836 în Teodor T. Burada, þie îngrijitã de Viorel filarmonic-dramatic din Ia -1838), Opere, vol. I, edi ºti, 1974 (apud Mihail Cozmei, Cosma, Bucure op. cit., pp. 101-102, 105-109), iar pentru mai multe ã activitatea lui Asachi în teatru, vezi E. Lovinescu, detalii privind toat op. cit., pp. 87-102. 81 Mihail Cozmei, op. cit., pp. 104-105. 82 ã, Marin Aiftinc op. cit., p. 59. 83 ºi C. Calmuschi, I. Negre, op. cit., p. 52; vezi op. cit., p. 16. 84 Gheorghe Asachi, Opere, vol. I, p. XXI. 85 Vlad Georgescu, op. cit., pp. 45-46. þã Sandu Sturza trebuie reþinut cã a rãmas în istorie ca fiind primul “domn pãmântean” al * Despre Ioni ã o perioadã de mai bine de un secol de dominaþie fan ã. Moldovei dup ariot 86 ãghici, Manolache Dr op. cit., tom II, p. 164; I. Negre, op. cit., pp. 56-57; C. Calmuschi, op. cit., pp. 16- þianu, 17; E. Lovinescu, op. cit., pp. 34-35; N. C. Enescu, op. cit., p. 36; Al. Bistri op. cit., p. 113; G. ãlinescu, ºianu, ãudat, Sorescu, op. cit., p. 21; G. C op. cit., p. 96; Ovid Densu op. cit., p. 97; I. D. L op. cit., p. 19. 87 ºi I. Negre, C. Calmuschi, op. cit., p. 17; Al. Husar, op. cit., p. 61; vezi op. cit., p. 56. ãsãtoriei dateazã din septembrie 1823 (ve * Decretul de desfacere a c zi Asachiana, pp. 55, 56). ãrãbuº 204 Gheorghe Gabriel C

88 E. Lovinescu, op. cit., pp. 35-37; N. C. Enescu, op. cit., p. 36; Asachiana, pp. 55-56; G. Sorescu, op. ºi C. Calmuschi, cit., p. 21; vezi op. cit., p. 14. 89 înilor din Dacia Traiana – A.D. Xenopol, Istoria rom , vol. XI Regulamentul organic (1821-1848), ãriei ºcoalelor Fraþii ªaraga, Iaºi, 1896, pp. 84 Editura Libr -85. 90 âne de la 1828 la 1834. þia ruseascã ºi Ibidem, pp. 84-85; I. C. Filitti, Principatele Rom Ocupa ºi ânilor Regulamentul Organic, pp. 40, 42; vezi Istoria rom , vol. VII, tom I, pp. 84-85. 91 ãghici, Manolachi Dr op. cit., tom II, p. 181; A. D. Xenopol, op. cit., vol. XI, p. 85; E. Lovinescu, op. ãudat, cit., p. 39; I. C. Filitti, op. cit., p. 40; N. C. Enescu, op. cit., p. 37; G. Sorescu, op. cit., p. 22; I. D. L ânilor op. cit., p. 20; A. Iordache, op. cit., vol. I, p. 205; Istoria rom , vol. VII, tom I, p. 84; Cezar Buda, þiatorul învãþãmântului tehnic din Moldova în Gheorghe Asachi, ini , Gheorghe Asachi. Studii, p. 79; vezi ºi Gheorghe Asachi, þie biograficã Noti , pp. 8, 10; I. Negre, op. cit., p. 65 ; C. Calmuschi, op. cit., p. 18; „Pentru libertatea ºi Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I, p. 12; Gh. Ungureanu, op. cit., p. 14; ” – ãlniceanu, þele Partidei Naþionale în Moldova ºurã puterea de mai nainte... Mihail Kog Dorin (Bro - ârºitul lui august [1848], Cernãuþi), în Cornelia Bodea, âni. O istorie în date program de la sf 1848 la rom ºi mãrturii ºtiinþificã ºi enciclopedicã, Bucureºti, 1982, pp. 652 , vol. I, Editura -653. în vedere faptul cã, în acea vreme, co ºi era în acelaºi timp ºi * Trebuie avut nsulul Rusiei la Ia ºedinte al divanului moldovenesc. vicepre 92 ºi I. C. Filitti, A. Iordache, op. cit., vol. I, pp. 205-206; vezi op. cit., p. 40. 93 ãghici, Manolachi Dr op. cit., tom II, pp. 181-182; A.D. Xenopol, op. cit., vol. XI, p. 86; E. Lovinescu, op. cit., pp. 39, 71-72; I. C. Filitti, op. cit., pp. 41, 73, 75; Gheorghe Asachi, op. cit., vol. I, p. 12; G. ãlinescu, ºi Gheorghe C op. cit., p. 96; Al. Husar, op. cit., p. 62; A. Iordache, op. cit., vol. I, p. 221; vezi þie biograficã Asachi, Noti , pp. 8, 10; I. Negre, op. cit., p. 65; Gh. Ungureanu, op. cit., p. 15; G. Sorescu, op. cit., p. 22. 94 A.D. Xenopol, op. cit., vol. XI, p. 86. 95 Vezi N. C. Enescu, op. cit., p. 37. 96 A.D. Xenopol, op. cit., vol. XI, p. 86. în articolele 419, 423 ºi 424 din Regulamentul Organic, Asachi a * De altfel, prin prevederile cuprinse “obligaþia legalã din partea statului de a contribui cu sume importante pentru susþinerea ºcolilor”, creat ºi “o bazã juridicã stabilã ºi sigurã bugetului ºcolil þionale”, ºi a contribuit la sporirea cu de precum or na aproape zece ori a acestui buget (vezi N. C. Enescu, op. cit., p. 133). 97 I. Negre, op. cit., pp. 60-61; 66; E. Lovinescu, op. cit., pp. 73-74; N. C. Enescu, op. cit., pp. 61, 133. învestirea sa, ce a a însoþit de o suitã din care * La vut loc la Constantinopol, Mihail Sturdza a participat ãcea parte, printre alþii, ºi Asachi (I. C. Filitti, âne sub Regulamentul Organic 1834 f Domniile rom -1848, p. 14). 98 I. Negre, op. cit., p. 69; I. Weinberg, op. cit., p. 26. 99 ºi C. Calmuschi, Vezi E. Lovinescu, op. cit., pp. 40-41; vezi op. cit., p. 21. 100 Vezi Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I, p. 12 101 ºi idem, idem, Opere, vol. I, p. XXVIII; vezi Scrieri literare, vol. I, pp. 19-20. 102 Ibidem, p. 20; idem, Opere, vol. I, p. XXVIII. 103 ãileanu, în în cultura româneascã G. Ibr Amestec de curente contradictorii: G. Asaki, Spiritul critic , þia a II ºi, 1922, p. 43 ºi A. Iordache, edi -a, Ia ; vezi op. cit., vol. I, p. 332. 104 ãileanu, ºi E. Lovinescu, G. Ibr op. cit., pp. 43-44; Gheorghe Asachi, op. cit., vol. I, p. XXVIII; vezi op. cit., p. 43; N. C. Enescu, op. cit., pp. 38-39. 105 ãileanu, G. Ibr op. cit., p. 44; Gheorghe Asachi, Scrieri literare, vol. I, p. 19. 106 “Albina Romîneascã”, nr. 27/1848 (apud G. Ibrãileanu, Vezi op. cit., p. 44). 107 “Albina Romîneascã”, nr. 61/1848 (apud G. Ibrãileanu, Vezi op. cit., p. 44). 108 Gheorghe Asachi, op. cit., vol. I, p. 19. 109 ºi E. Lovinescu, Ibidem, pp. 19-20; vezi op. cit., p. 43. 110 Ibidem, pp. 43-44; Gheorghe Asachi, op. cit., vol. I, p. 20; N. C. Enescu, op.cit., p. 39; G. Sorescu, op. ºi I. Negre, cit., p. 23; Gheorghe Asachi, Opere, vol. I, p. XXVIII; vezi op. cit., p. 60; C. Calmuschi, op. ºi, 1889, p. 378; ºi, 1891, pp. 304 cit., p. 32; Uricarul, vol. XIII, Ia Ibidem, vol. XIX, Ia -305; Gh. ãlinescu, Ungureanu, op. cit., p. 26; G. C op. cit., p. 97. ã de Regulamentul Organic, a fost reintrodusã la 18 noiembrie 1848 ºi trebuia sã * Cenzura presei, instituit ã în aplicare de cãtre domnitorul Grigore Al. Ghica, numai cã acesta dorea în funcþ fie pus ia de Cenzor un ã fie în stare a realiza acest lucru în aºa fel încât totul sã fie totuºi în folosul þãrii (vezi C. om care s Calmuschi, op. cit., p. 32; E. Lovinescu, op. cit., p. 45). – „avant la lettre” Gheorghe Asachi un separatist 205

111 I. Negre, op. cit., p. 66; C. Calmuschi, op. cit., p. 32. 112 Ibidem, p. 32. 113 ºi, 1887, p. 108; ãtre Sfatul administrativ Uricarul, vol. IX, Ia Decretul Caimacamului Moldovei c ºi – “Gazeta de Moldavia”, No. 72, din 10 septembrie 1856 (D. extraordinar, din 8/20 septembrie 1856, Ia º.a., ºi documente relative la ºterii României ºti, A. Sturdza Acte istoria rena , vol. III, Bucure 1889, – În continuare: ºi documente pp. 834-836. Acte ); E. Lovinescu, op. cit., p. 45; M. Cojocariu, Partida þionalã ºi constituirea statului naþional român (1856 ãþii “Al. I. Cuza”, Iaºi, Na -1859), Editura Universit 1995, pp. 156, 330. 114 I. Negre, op. cit., p. 66; C. Calmuschi, op. cit., p. 32; E. Lovinescu, op. cit., p. 45; N. C. Enescu, op. ºi Extras din «Gazeta de Moldavia» din 16 iulie, No. 56 ºi din 20 august, No. 66, cit., pp. 39, 177; vezi º 1856 (Acte i documente, vol. III, p. 700); M. Cojocariu, op. cit., p. 153. Pentru detalii privind activitatea în perioada cât a fost director al Departamentului Cultului ºi al Învãþãturilor Publice, lui Gheorghe Asachi vezi N. C. Enescu, op. cit., pp. 177-187. 115 ºi, 1887, pp. 112 ºi documente ºti, 1889, pp. 572 Uricarul, vol. IX, Ia -113; Acte , vol. IV, Bucure -573; ºi E. Lovinescu, N. C. Enescu, op. cit., p. 39; vezi op. cit., p. 45; M. Cojocariu, op. cit., p. 59. 116 Gheorghe Asachi, Esquisse biographique, f. 5V (apud idem, Opere, vol. I, p. XXVIII). 117 N. C. Enescu, op. cit., pp. 284-285. 118 G. Sorescu, Gheorghe Asachi, p. 110. 119 ºi documente ºi E. Lovinescu, Acte , vol. IV, pp. 572-573; vezi op. cit., p. 45; G. Sorescu, op. cit., p. ºti ºi separatiºti în faza confruntãrilor decisive 110; idem, Scriitori literari, p. 22; Dumitru Vitcu, Unioni în ârstele Unirii. De la conºtiinþa etnicã la unitatea naþionalã (1856-1857), V , volum editat de Dumitru ãnescu, Cãtãlin Turliuc ºi Florin Cântec, Fundaþia Academicã „A. D. Xenopol”, Iaºi, 2001, p. 101. Iv 120 ºi ºi documente M. Cojocariu, op. cit., p. 166. Pentru detalii vezi Acte , vol. IV, pp. 751, 802, 826; A. – þia de la 1848 ºi Unirea 1848 ãriei ºcoalelor D. Xenopol, op. cit., vol. XII Revolu -1859, Editura Libr þii ªaraga, Iaºi, 1896, p Fra . 213. 121 þã din Iaºi cãtre “L’Etoile du ”, 12/24 iunie 1857 ( ºi documente Coresponden Acte , vol. IV, pp. “Gazetei de Moldavia” din 11 martie 1857, No. 20, privitoare la monumentul lui ªtefan 948-952); Nota ºi ( cel Mare, Ia Ibidem, vol. IV, pp. 102-104); A. D. Xenopol, op. cit., vol. XII, p. 214; M. Cojocariu, op. cit., p. 180. 122 þã din Iaºi cãtre “L’Etoile du Danube”, 12/24 iunie 1857 ( ºi documente Coresponden Acte , vol. IV, pp. ºi M. Cojocariu, 948-952); vezi op. cit., p. 180. 123 în ºi documente ºti, 1890, p. 464; vezi ºi M. Vezi articolul respectiv, reprodus, Acte , vol. V, Bucure Cojocariu, op. cit., p. 141. 124 „ ” ºi ( ºi documente Comunicarea Gazetei de Moldavia No. 55, din 15 (27) iulie 1857, Ia Acte , vol. V, p. þilor pentru Divanul ad ã de cãtre «Gazeta de Moldavia», No. 57, din 22 262); Lista deputa -hoc, publicat „ ’Etoile du Danube”, No. 61, din 15 octombrie iulie (3 august) 1857 (Ibidem, p. 371); Articolul ziarului l ã alegeri din Moldova. Alegerea deputaþilor de Iaºi ( 1857, asupra celor dou Ibidem, p. 720-721); E. þie a voturilor pentru alegerea deputaþilor capitalei în Adunarea Lovinescu, op. cit., p. 45; Tabel de reparti – ºi, 15 iulie 1857 ( – ad-hoc Ia Documente privind Unirea Principatelor, vol. I Documente interne (1854- întocmit de Dan Berind ºti, 1961, p. 132); vezi ºi 1857), volum ei, Editura Academiei R.P.R., Bucure – þã politicã (1855 întocmit de Cornelia C. Bodea, Editura Ibidem, vol. III Coresponden -1859), volum ºti, 1963, pp. 292, 292 Academiei R.P.R., Bucure -294. 125 „ ’Etoile du Danub ”, No. 61, din 15 octombrie 1857, asupra celor douã alegeri din Articolul ziarului l e þilor de Iaºi ( ºi documente ºi E. Lovinescu, Moldova. Alegerea deputa Acte , vol. V, p. 721); vezi op. cit., p. ãlinescu, 45; G. C op. cit., p. 97; D. Vitcu, op. cit., p. 102. 126 þie a voturilor pentru alegerea secretarilor adunãrii electorale din capitalã. Anexã la Tabel de reparti ãrii electorale din 5 septembrie 1857 – ºi, 5 septembrie 1857 ( jurnalul adun Ia Documente privind Unirea Principatelor, vol. I, pp. 233-234). 127 E. Lovinescu, op. cit., p. 185. 128 M. Cojocariu, op. cit., pp. 190-191. Pentru mai multe detalii privind cele trei proteste antiunioniste, ºi – ºi: vezi Documente privind Unirea Principatelor, vol. II Rapoartele Consulatului Austriei din Ia îngrijit de Dan Berindei, ºti, 1959, pp. 393 1856-1859, volum Editura Academiei R.P.R., Bucure -394, 403-405, 411-413. 129 ºi G. Sorescu, Vezi Gheorghe Asachi, Opere, vol. I, p. XXVIII; vezi Gheorghe Asachi, p. 111. 130 ãlinescu, Uricarul, vol. IX, p. 111; E. Lovinescu, op. cit., p. 46; G. C op. cit., p. 97. 131 Uricarul, vol. IX, p. 112. ãrãbuº 206 Gheorghe Gabriel C

132 E. Lovinescu, op. cit., p. 46. 133 Ibidem, op. cit., p. 46; G. Sorescu, op. cit., p. 111. 134 âni Ibidem, p. 118; idem, Scriitori rom , p. 23. 135 âni C. Calmuschi, op. cit., p. 39; G. Sorescu, Gheorghe Asachi, p. 119; idem, Scriitori rom , p. 23. 136 N. C. Enescu, op. cit., p. 40; G. Sorescu, Gheorghe Asachi, p. 120. 137 Vezi N. C. Enescu, op. cit., pp. 266-267; G. Sorescu, op. cit., p. 5. 138 N. C. Enescu, op. cit., p. 267. 139 Ibidem, p. 268. 140 Ibidem, p. 269. 141 Ibidem, pp. 269-270. 142 Ibidem, p. 270. 143 Ibidem, p. 271. 144 Ibidem, p. 272. 145 Ibidem, p. 271. 146 Ibidem, pp. 284-285. 147 Ibidem, p. 284. 148 Vezi Ibidem, p. 272. 149 I. Negre, op. cit., p. 93. 150 îrlan, ºi luminismul în Vasile Constantin Cioc Gheorghe Asachi , Gheorghe Asachi. Studii, p. 47.