In memoriam trului de calitate, scriind despre el cu înaltã nele Altarul de nisip, 1993, Patul de zãpadã, MIRCEA GHIÞULESCU competenþã ºi dãruire maximã. Pentru acti- 1995, Vinul de piatrã, 1997, Zodia Þârului vitatea sa exemplarã, a fost distins cu Ordi- (col. „Akademos“, 1998), ambiþioasa tri- NIUNEA SCRIITORILOR din România ºi nul Meritul Cultural în grad de ofiþer. logie Popescu E. Napoleon (3 vol., 1999- UAsociaþia Scriitorilor Bucureºti anun- Prin dispariþia lui Mircea Ghiþulescu, 2001), volumul de Teatru ºi cel de povestiri þã cu profundã tristeþe încetarea din viaþã, literatura românã, teatrul românesc ºi lu- Moartea e facultativã (2002), alãturi de în ziua de 17 octombrie 2010, a scriitoru- mea noastrã literarã suferã o grea, irepara- eseul despre Mioriþa, abia ieºit de sub tipar lui MIRCEA GHIÞULESCU, critic literar ºi bilã pierdere.
(scris în colaborare cu soþia sa, Irina cronicar dramatic de largã reputaþie, autor Goanþã) – sunt urmele admirabile pe care dramatic ºi romancier. (HORIA GÂRBEA) le lasã printre noi. Odihneascã-se în pace! Mircea Ghiþulescu s-a nãscut la 14 au-
gust 1945, în comuna Cuca, judeþul Argeº. (IRINA PETRAª) A absolvit Facultatea de Filologie a Uni- VIRGIL BULAT versitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj (1964- 1969). În perioda studenþiei ºi dupã aceea NIUNEA SCRIITORILOR din România, ION BURNAR a fãcut parte din grupul literar din jurul UFiliala Cluj anunþã cu durere stingerea revistei Echinox. A obþinut doctoratul în din viaþã, în data de 20 octombrie 2010, -A NÃSCUT în Dragomireºti (24 octom- estetica teatrului, cu teza Direcþii estetice a poetului, traducãtorului, editorului, pu- Sbrie 1947), a urmat ºcoala generalã la în comedia contemporanã, la Universitatea blicistului de marcã VIRGIL BULAT. Sãliºtea de Sus ºi liceul din Borºa, a absol- Naþionalã de Teatru ºi Cinematografie din Nãscut în 24 februarie 1940, Rãduleni, vit Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca. Bucureºti, în 1995. A fost profesor de lim- Basarabia. Poet, traducãtor, eseist. Faculta- A lucrat ca profesor de limba francezã la ba ºi literatura românã la Liceul din Întor- tea de Filologie a UBB Cluj (1969). Debut Liceul din Borºa (1970-1982), apoi s-a sta- sura Buzãului, jud. Covasna (1969-1970), absolut cu poezii în Tribuna (1965). Volu- bilit prin cãsãtorie la Baia Mare, fiind secre- ziarist la Cuvântul liber din Sfântu Gheor- me de versuri: Nocturnalia, 1985; Drago- tar literar ºi director adjunct la Ansamblul ghe (1970), din nou profesor la liceul din nul de ziuã, 1988; Patimile tânãrului Ioan Folcloric Maramureºul (1983-1985). A fost comuna Iara, Cluj (1970-1972), inspec- în Arcadii, 2000; Mezopunct/Mésopoint, o perioadã bibliotecar ºi pedagog. Dupã tor al teatrelor la Comitetul de Culturã al 2002; Metaintarsii in mezopunct, 2005; revoluþie, a intrat în presa culturalã ºi coti- judeþului Cluj (1972-1978), director al Metaintarsii, 2005. Traduceri: Anatole Teatrului de Pãpuºi din Cluj-Napoca (1978- dianã, ca redactor-ºef al revistei Dialog Mã- France, Revolta îngerilor, Zeilor le e sete, iastra (1990-1994), redactor-ºef al revistei 1980 ºi 1991), redactor la revista Steaua 1978; Ana de Noailles, Umbra zilelor, din Cluj-Napoca (1985-1989), director al Archeus (1994-1996), redactor al ziarelor 1982; Cartea vieþii mele, 1986; Marcel locale Clipa zilei ºi Babylon de Maramureº ºi Direcþiei teatrelor din Ministerul Culturii Proust, Scrisori cãtre Anna de Noailles, 1986. al ziarelor naþionale Evenimentul zilei ºi (1990-1992), director artistic al Teatrului Ediþii din N. Steinhardt: Monologul polifo- Expres magazin, iar din anul 2000 a fost Naþional din Cluj-Napoca (1992-1993), nic, 1991; Jurnalul fericirii, 1996. Informaþia consilier al directorului general al Televiziu- Cavaler al Iluziei, fin traducãtor din lite- redactor cultural al cotidianului nii Române (1993-1994), secretar al Uniu- ratura francezã, Virgil Bulat este un poet zilei. nii Scriitorilor din România (2000-2005). de stirpe macedonskianã („cã poþi invulne- A debutat cu poezie la 19 ani, în ziarul Drama A fost director fondator al revistei rabil fi la tot ce te loveºte doar ajungând tot Pentru socialism. În 1979, a obþinut locul î n 2001. mai sensibil la ceea ce doreºti“), îndrãgostit I pe þarã ºi titlul de laureat pentru poezie al Mircea Ghiþulescu a debutat în revista de marea poezie (biblioteca de suflet a poe- Festivalului Cîntarea României (i-a fost Echinox, 9/1969, cu piesa de teatru într-un tului îi numãra pe Blaga, Seferis, Elytis sau publicatã cartea Memorandum liric). În act Strada teilor, ºi editorial cu volumul de Saint-John Perse). El degustã, în somp- 1981, a obþinut premiul Editurii Eminescu, povestiri Oraºul fãrã somn (Dacia, 1978). tuoase, minuþios textualizate fraze, cu o sa- pentru Viaþa la þarã cu ºi fãrã Tãnase Scatiu. Au urmat volumele Alecsandri ºi dublul sãu, vuroasã (pedantã uneori) gesticulaþie liricã, În 1998, Gâlceava scopului cu mijloacele a eseuri, Albatros, 1980 (Premiul ATM); atât fulguraþia unei metafore, cât ºi dezlãn- fost premiatã de Municipiul Baia Mare. A Omul de nisip, roman, Dacia, 1982 (Pre- þuirea exaltatã a unui poem în prozã. Di- tradus din limba francezã Isus Cristos în isto- miul Asociaþiei Scriitorilor din Cluj); O rie de Tenney Merill (ceea ce i-a influenþat panoramã a literaturii dramatice române con- mensiunea livrescã a poemelor este in- discutabilã. mult poezia, cãpãtînd accente religioase). temporane, Albatros, 1984; Oglinda lui Rãtãcit de bunãvoie în lumea gureºã În anul 2000, a primit al doilea premiu car- Narcis, roman, Dacia, 1986; Wiener Walzer, tea anului, pentru ... aici provincialul... aºtept roman, Albatros, 1999 (Premiul Asocia- nãscocitã de propriul verb, poetul dã cep „banalelor porniri / fapte / cuvinte / nesã- mitropoliþii. În anul 2007, a publicat anto- þiei Scriitorilor din Bucureºti). Opera sa logia de poezie Tratat de aristologie, în care capitalã este Istoria literaturii dramatice ro- buiri / ºi ele de toatã minunea înnãdite în tâlcuri meºteºugite“. Înþelesuri, mirãri, pãti- a cuprins poeme din cele patru volume ºi mâne contemporane (1900-2000), Albatros, poezii noi. Cartea de eseuri ºi recenzii lite- 2000. Pentru aceasta a primit Premiul miri, cãutãri, cânturi, strãfunduri, nuanþe, chemãri, oglindiri, toate fragede, neºtiutor rare Adunarea ºi scãderea punctelor cardina- Uniunii Scriitorilor din România, Premiul le din 2003 i-a rotunjit cariera. La împli- Secþiei române a Asociaþiei Internaþionale pãgâne, îngemãnate, colcãie cu o stranie, paradoxalã ºtiinþã de a sugera limpezimea nirea vîrstei de 60 de ani, Biblioteca a Criticilor de Teatru-AICT, Premiul Mi- Judeþeanã „Petre Dulfu“ l-a omagiat în- nisterului Culturii ºi Cultelor, Premiul „I. ºi transparenþa. Muzicalitatea prelungã, insinuantã, dar ºi dibuitoare de sensuri mai tr-un Caiet biobibliografic – personalitãþi L. Caragiale“ al Academiei Române. A mai maramureºene, 2007. publicat Cartea cu artiºti: Teatrul românesc adânci traduce lucrarea, ne-starea, forfota. Virgil Bulat se recunoaºte îmblânzitor de A fost membru al Uniunii Scriitorilor contemporan, 2004 (Premiul Uniunii Scrii- din România ºi al Societãþii Académie sans torilor din România). A publicat nume- vorbe – „Învãþ cuvintele sã zboare / în vãz- duhuri mult mai subtile decât mireasma frontières. A fost preºedinte al Cenaclului roase prefeþe, studii, eseuri, antologii ºi Literar „Vasile Lucaciu“ din Cicîrlãu, iniþia- un numãr imens de cronici teatrale ºi lite- zorilor“; „Nãluci se-ndeasã ca în Goya / îmbrãcând cuvinte“, amânând ceasul „când tor al Festivalului de Literaturã „Vasile rare în cele mai importante publicaþii de Lucaciu“ (1978-2010), preºedinte al Ce- culturã, a condus jurii de festivaluri tea- toate înaintele scâncesc“… Odihneascã-se în pace! naclului Scriitorilor Maramureºeni (1990- trale în þarã ºi în strãinãtate. A organizat
2010). Personalitatea sa a marcat viaþa lite- festivaluri de teatru ºi „Clubul dramatur- rarã din nordul þãrii, Ion Burnar prefaþînd gilor“, manifestare esenþialã pentru drama- cãrþi de poezie ºi prozã ºi girînd cu gene- turgia contemporanã. rozitate zeci de debutanþi. Odihneascã-se în Pe parcursul unei cariere de scriitor ºi ªTEFAN GOANÞÃ pace! cronicar teatral de peste 40 de ani, Mircea
Ghiþulescu a fost un neobosit susþinãtor ADOARdouã zile dupã alt prieten al (NICOLAE GOJA) al valorilor literare ºi teatrale, al dramatur- Lnostru, scriitorul Mircea Ghiþulescu, s-a giei naþionale. S-a bucurat de aprecierea ºi stins din viaþã colegul nostru ªTEFAN prietenia confraþilor, a regizorilor ºi actori- GOANÞÃ (n. 1933), prozator remarcabil, lor, a strãbãtut þara ºi lumea în cãutarea tea- dramaturg, publicist. Cãrþile sale – roma-

2 • APOSTROF Poeme de

Da unduind în soare. E melancolia lui, încã verde. IOANEI EM. PETRESCU, in memoriam ªi cãrþile-apoi, prin ani, ziduri de apãrare, Da, iubitã prietenã, s-ar putea pe sub asedii, ºi atâtea ferestre sã murim ºi noi, definitiv, într-una singurã, fãcând viaþa dreptunghiularã, ca pãsãrile ºi frunzele. La urma urmei, cu pieþe sub vânt ºi statui ecvestre nimeni n-a scris decât de bronz mai degrabã de cearã, despre vreo Cruciadã a vulturilor, ºi geometrice elegiile, madrigalurile puþine, nu cunoaºtem ºi singurãtãþi, ºi pãrinteºti bucurii, ºi dureri secrete nici vreo Istorie a foºnetului universal. ale unui ins semãnând cu mine. ªi nu se scandalizeazã nimeni. ªi-mi pare cã-a fost ºi moartea-ntr-o zi, Spre consolare, m-aº putea întreba, desigur, ºi-un pic de posteritate, ca Acela din Orient, cu oasele de peste ºapte ani, norocoase, unde eram eu doar ca versuri albe dezgropate mai înainte ca mama ºi tatãl meu din lutul cu sânge-nchegat, sã se fi întâlnit. Ori sã citez din memorie pentru o scurtã (mã tem) înviere. versurile celebre în care valurile ªi cu alte ferestre ºi porþi, cu alte ºoapte, lãcate fac loc altor valuri, ºi strigãte. iar soarele stins în cer Iar acum în faþã lasã sã se nascã alt soare. cu aceastã ciudatã, suspectã tãcere, în care-mi aud numai inima La toate aceste sfaturi ale Înþelepciunii la un capãt de continent. nu pot rãspunde decât, Aducând foarte simplu, cã e pãcat. puþinele roci, puþinul sânge, dragile voci, Atâta tot: e pãcat. rãmase în toamna din gând.

Am fost, totuºi, sarea care-a vãzut sarea, Sã fiu foarte atent apa care s-a oglindit în ape, (în ºoaptã îmi spun) flacãra bucuroasã cã lumineazã, sã nu cumva sã tulbur pacea din mare, ºi adiere de vânt am fost, în ora asta înaltã, de-amiazã, ºi furtunã ºtiind cã-i furtunã. cu inima asta micã a mea un pic prea tare bãtând: Cum ºtiu ºi acum, în aceastã orã, poate acolo se delibereazã cã, la sfârºitul sfârºitului, se vor trage, poate, voi fi pedepsit pe nedrept ºi concluzii curând. sã uit tot ce am fost, sã nu-mi mai aduc aminte Dar poate cã marea nici nu-i interesatã de ceea ce am fost obligat de-aceste provinciale sã pãstrez în memorie. întoarceri elegiace – a fãcut o excepþie doar cu unul, Blaga, odatã, Destul de obosit, însã, iar acum tace destul de plin de rãni ºi de gemete, numai fiindcã nu bate vânt. ca sã primesc osânda Sigur e doar cã-n ora asta de pace ca pe-o iertare. inima-mi bate tare, cu mult prea tare.

Poate da, poate nu, Octombrie se aude ºi-n mare. E foarte multã, ciudat de multã liniºte-n mare, – inima mea, pe-acest þãrm al Liguriei, e singura care face zgomot. Carnet

În spatele meu sunt pini ºi mãslini, iar mai departe, De zile-ntregi am tot auzit marea în memorie, peste munþi, urcând valuri, izbind în stânci pãduri de fag ºi stejar în toamnã, ca sã cadã, iarãºi ºi iarãºi. de pe continent, dinspre holdele de porumb uscate Acum, în sfârºit, cu bostani de aur peste cârtiþele cartofilor, sub fumuri, s-a liniºtit, foºnet de chipuri dragi, viii ºi morþii mei, mai respirã abia. un pic osteniþi de lungile drumuri spre ora asta de rezumate. Poate cã oboseºte ºi marea, ca un Sisif al apei. Un copil a ºi ajuns, iatã, în vârful cireºului, – de-acolo, dintre clinchete roºii, se vedea lumea toatã, – Bogliasco, Liguria, octombrie 2010
un adolescent a rãmas o clipã pe treptele ºcolii de la oraº, în pantalonii lui bufanþi, cu stofa lor demodatã þesutã-n casã de mâini bãtrâne, – cu ochii suspendaþi, se pierde spre-o nãlucire cu lan de ovãz argintiu,

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 3 Avatarurile unui roman arestat

Al. Sãndulescu

denþa ºi documentele de arhivã însã îi în timpul elaborãrii romanului „i-a fost contrazic, cel puþin în parte. La 14 au- prietenul cel mai de aproape în planul înalt gust 1943, Dinu o anunþa pe Nelli cã îl frã- al gândului, cu toate dezamãgirile încercate mânta uneori de pe urma anumitor labilitãþi poli- tice“; nu gãsise cui altcuiva sã-i adreseze de la un timp, pânã la halucinaþie, per- „mesagiul buneivestiri“. Nu-i divulgã su- INU PILLAT face par- spectiva unui alt roman: Tinerii noului veac. biectul, îi precizeazã doar faptul cã este te din ceea ce s-a D Îl presimt fantomatic în mine, cu persona- unul apt sã-i modifice imaginea pe care numit „generaþia pier- giile ºi tematica lui încã ceþoase, ca un ºi-o fãcuse despre el G. Cãlinescu, deveni- dutã“, aceea care s-a afir- început de zi. Va fi cu totul altceva decât tã într-un fel o prejudecatã: mat în timpul rãzboiului Tinereþe ciudatã, deºi într-un fel poate sã ºi puþin dupã aceea, pânã aparã ca o viziune complementarã a vieþii exprimatã acolo. Nu sunt la primul meu roman. ªi totuºi par- prin 1947. Ca romancier, cã am impresia cã mã aflu acum, în sensul el se regãseºte alãturi de plenitudinei resimþite în densitatea creaþiei. Mihai Villara (Frunzele E absorbit de acest nou roman. Chiar ºi Este vorba de o carte la al cãrei material nu mai sunt aceleaºi), de în timpul bombardamentelor din 1944, eruptiv cred cã nu vã aºteptaþi deloc, mai Alexandru Vona (Feres- când stoluri numeroase de avioane roiau ales cã m-aþi judecat totdeauna oarecum alt- trele zidite), Pavel Chihaia (Blocada) ºi ameninþãtor deasupra, scriitorul rãmâne fel, în coordonatele unei anumite tradiþii Theodor Cazaban (Parages), publicat abia fascinat, complet absorbit de lucrul sãu. Nu familiale, decât poate sunt de fapt. în 1960, la Paris. Dupã 1944, toþi au avut s-a sculat de la masã, n-a încercat sã se o existenþã zbuciumatã, unii reuºind sã se refugieze. „Privirea s-a plecat din nou pe Foarte ciudat, scriitorul pare sã uite mai exileze, alþii rãmânând în þarã, îndurând pagina de caiet din faþã ºi cu tocul din târziu episodul iniþial din 1944, cãci într-un asuprirea ºi umilirile comunismului. Desti- mânã a început din nou sã ducã mai depar- interogatoriu din 24 februarie 1960, citat nul cel mai dramatic l-a avut Dinu Pillat, te povestea destinelor regizate pe hârtie.“ de Monica Pillat în Nota introductivã, p. fiul poetului Ion Pillat, nepot pe linie ma- Momentul reprezenta pentru Dinu Pillat, 33, el afirmã categoric: „Romanul Aºtep- ternã al lui I. C. Brãtianu, care, aparþinând ºi avea dreptate, „prima victorie a spiritului tând ceasul de apoi l-am început în 1948 ºi acestei mari ºi ilustre familii „burghezo- asupra biologicului. Da, aceastã persistenþã l-am terminat în 1955“, datã, fireºte, gre- moºiereºti“, în limbajul politic al epocii, pateticã în scris tocmai în clipa când capul ºitã (poate sub tensiunea anchetei ºi a grijii ºi împotrivindu-se, prin însuºi faptul „ori- stãtea sub sabia lui Damocles“. de a nu mai implica noi cunoscuþi în pro- ginii sociale“, regimului dictatorial nou- La 15 mai 1944, o anunþa pe Nelli cã a ces), contrazicând confesiunile debutului, instaurat, în plus, ºi ca scriitor, a trebuit încheiat romanul – de fapt, prima variantã al primei forme, înfãþiºate copios lui Nelli sã suporte mãsurile represive cele mai a lui, pentru cã definitivat va fi în 1948 (cu ºi în modul cel mai vibrant. dure, culminând cu condamnarea la 25 de unele adaosuri ulterioare). Pare istovit ºi Nu s-au ºtiut despre roman decât gene- ani de muncã silnicã, pentru o aºa-zisã dezabuzat, în ciuda satisfacþiilor pe care i le ralitãþi, lucruri sumare, indirecte. Monica „crimã de uneltire contra ordinii sociale“. oferã actul creaþiei: Pillat ne încredinþeazã cã era conceput ca o Din corespondenþa sa cu viitoarea so- punte între Tinereþe ciudatã ºi Moartea þie, Nelli, aflãm primele ºtiri despre geneza Am sfârºit romanul zilele acestea. Încã o cotidianã ºi, foarte important, „cã orienta romanului, care avea sã fie principalul cap etapã interioarã lichidatã, încã un roi de cãtre simptomatologia gestului înfãþiºând obsesii de care m-am eliberat, încã ceva din de acuzare în procesul ce i s-a înscenat la miºcarea unor vieþi care, însetate de auten- mine care s-a dus, într-un fel. Acum mã simt tic, eºueazã, fãrã sã-ºi dea seama, în tero- sfârºitul anilor 1950. E vorba de Aºteptând gol, epuizat, ostenit, cu ceva din dezorien- ceasul de apoi, confiscat de Securitate în mo- rism ºi au de contemplat dupã aceea, pânã tarea tristã a omului dupã o lungã cãlãtorie în ultima secundã, erorile declanºate de mentul arestãrii ºi care a rãmas ºi el arestat, – se reîntoarce în oraºul existenþei sale nu ne-ar veni sã credem, peste 50 de ani! fosta opþiune“. Faptul se confirmã acum, aievea, unde s-a nãscut ºi unde va muri în- pe deplin, dupã citirea romanului. Toate intervenþiile familiei ºi ale unei pa- tr-o bunã zi. sionate cercetãtoare, Carmen Brãgaru, s-au Carmen Brãgaru este primul istoric li- terar care, în teza ei de doctorat, publicatã lovit de un zid insurmontabil, fiind zadar- Are un sentiment de zãdãrnicie ºi e bântuit sub titlul Dinu Pillat, un destin împlinit, nice. Se pierduse orice speranþã cã ar mai de mari îndoieli în privinþa înzestrãrilor sale (DU Style, 2000), a refãcut istoria manu- putea fi recuperat pânã anul acesta, când, epice: „Cred cã nu sunt un adevãrat roman- scrisului, cercetând amintita corespon- ca printr-o minune, a fost descoperit la cier, un scriitor aºa cum aº dori, un talent denþã ºi, cu o conºtiinciozitate exemplarã, CNSAS singurul exemplar, într-un alt dosar capabil de a se exprima simfonic... Sunt un arhivele, dosarele Securitãþii, procese- decât al autorului. Editat fãrã întârziere biet om ca oricare altul. Atât“. Idealul sãu leverbale ale nenumãratelor ºi înfiorã- de Editura Humanitas, cu o Prefaþã siste- rãmâne prinþul Mâºkin. toarelor anchete, precum ºi desfãºurarea maticã de Gabriel Liiceanu ºi o substanþialã ªi la 3 octombrie 1948, când încheie procesului. De asemeni, i-a consultat pe Notã introductivã de Monica Pillat, îngri- versiunea definitivã a romanului, încearcã martorii supravieþuitori. jitoarea ediþiei, a constituit un adevãrat acelaºi sentiment de „tristeþe pustiitã“ ºi de Încheiat în a doua lui variantã, cum eveniment literar. singurãtate. În acelaºi timp însã, înregis- spuneam, în 1948 (acum titlul Tinerii Dinu Pillat obiºnuia sã se confeseze treazã cu satisfacþie un sentiment de orgo- noului veac fiind înlocuit cu Aºteptând ceasul lui Nelli, iubita lui, sã-i încredinþeze din liu: „încã o luptã câºtigatã cu halucinaþiile de apoi), la începutul anilor 1950 era încã secretele de creaþie, ea fiind ºi primul lumii configurate din adânc!“ De aceea, în manuscris, „în ciornã, pe coli de hârtie entuzismat, þine sã-ºi anunþe aceastã victo- cititor. Aºa stau lucrurile ºi cu romanul de albã obiºnuitã capsatã într-un dosar“ (Din rie lui Ionel Teodoreanu ºi lui G. Cãlinescu, care vorbim, purtând mai multe titluri interogatoriul luat lui Dinu Pillat la 25 nov. al doilea mare idol al sãu. Doreºte sã-i ci- pânã la cel definitiv: Tinerii noului veac, 1959. Dosar nr. 118.988, vol. I, p. 423). teascã romanul înaintea tuturor. Lui, ma- Vestitorii, În aºteptarea ceasului de apoi. Carmen Brãgaru ne informeazã cã toate Mai toþi comentatorii, dupã apariþia estrului sãu spiritual, þine sã-i exprime încã interogatoriile se gãsesc într-un singur cãrþii, au afirmat fãrã nicio ezitare cã a fost o datã admiraþia care-l însufleþise încã de începutã ºi încheiatã în 1948. Corespon- pe bãncile facultãþii ºi sã-l încunoºtinþeze cã 

4 • APOSTROF Romanul poliþist... desuet?

Marieta Gãurean

ACÃ AM face un sondaj de opinie în statutul precar dat autorului român de ro- liþiste care meritã tot respectul, care au dat Drândul publicului român, am constata mane poliþiste? opere remarcabile din punct de vedere artis- cã cele mai savurate filme sunt cele poli- Lipsa unei tradiþii, abundenþa traduce- tic, a cãror lecturã se face cu foarte mare þiste. Acelaºi sondaj de opinie aplicat citi- rilor, numãrul redus al celor care au reuºit plãcere: Rodica Ojog-Braºoveanu, George torilor de romane poliþiste ne-ar provoca o sã se remarce ºi sã se menþinã, lipsa de pro- Arion, Haralamb Zincã, Horia Tecuceanu, profundã dezamãgire. fesionalism ºi poate de interes a criticii li- Olimpian Ungherea, Petre Sãlcudeanu. Ne întrebãm contrariaþi dacã au dispã- terare, reticenþa editurilor, costurile mari O atenþie deosebitã meritã sã fie acor- rut cititorii români sau dacã romanul po- care împiedicã tiraje ºi mai mari, inexistenþa datã Rodicãi Ojog-Braºoveanu, consideratã liþist „nu are piaþã la noi“, lucru remarcat unui sistem eficient de promovare si mar- doamna policierului românesc. În romanele de Nicolae Manolescu. keting au dus la inhibarea autorului. Iatã sale, precum Moartea semneazã indescifrabil, De ce nu se citesc romanele poliþiste ºi doar câþiva dintre factorii care trezesc reti- Enigmã la mansardã, Necunoscuta din con- mai cu seamã romanele poliþiste româneºti? cenþa cititorului român, care, lipsit de in- gelator, Poveste imoralã, Cocoºatul are alibi, Suntem prea preocupaþi sã parcurgem sute formaþii, lipsit ºi de resurse, preferã sã-ºi Coºmar, O bombã pentru revelion sau în ci- de pagini de limbaj academic cu DEX-ul în cheltuiascã puþinii bani pe valori sigure sau clul Melaniei ºi în romanele de spionaj cu faþã pentru a reþine la sfârºit câteva neolo- pe traduceri care sunt mereu cu un pas îna- Minerva, remarcãm calitãþile sale de scrii- gisme ºi ignorãm romanele poliþiste pentru intea producþiilor autohtone pentru cã au toare, limbajul aparte, în care arhaismele cã sunt prea superficiale? avut succes în alte pãrþi, constatã Stelian sunt foarte bine dozate, oferindu-ne o Critica literarã asupra romanului poliþist Þurlea. Consecinþa e cã cititorul român a lecturã plãcutã ºi captivantã.. nu este la fel de stufoasã ca în cazul altor ratat evoluþia romanului poliþist, care a de- Dacã dupã 1990 romanul poliþist ro- tipuri de roman, tocmai pentru cã de-a lun- venit incredibil de complex, intriga poli- mânesc a cunoscut o oarecare decãdere, gul timpului s-a vehiculat ideea cã romanul þistã împletindu-se cu istoria, arta, teologia, asistãm azi, din fericire, la o încercare de re- poliþist este un gen lipsit de valoare literarã. psihologia, matematica, muzica. Interesul lansare a acestui gen. Reeditarea romanului Este adevãrat cã existã ºi romane poli- nostru pentru literatura poliþistã autoh- Atac în bibliotecã al lui George Arion a cu- þiste proaste, scrise parcã dupã acelaºi tipar, tonã a fost atât de redus, încât acum, în faþa noscut un succes mai mare decât la mo- lipsite de intrigã, în care e suficient sã par- raftului cu romane poliþiste, recunoaºtem mentul publicãrii. Alte romane recente care curgi primele pagini ca sã-þi dai seama de doar nume precum Agatha Christie, Ray- meritã atenþie sunt Filiera greceascã al lui final. Acest lucru nu ar trebui sã descurajeze mond Chandler, Arthur Conan Doyle ºi nu Bogdan Hrib ºi 3 cu ghinion al lui Emil cititorul, pentru cã scrieri proaste întâlnim putem spune un nume de autor român de Simionescu. Lista autorilor ºi a romanelor adesea ºi în alte tipuri de roman. La fel de roman poliþist. poliþiste ar putea continua, dar sã lãsam adevãrat e ºi faptul cã literatura românã cu- În pofida diferitelor încercãri de a dis- cititorul sã descopere acest gen, care poate noaºte o crizã a romanului poliþist. Sã fie credita acest gen, romanul poliþist are o va- fi considerat, fãrã doar ºi poate, literaturã vorba despre o timiditate a scriitorilor ro- loare literarã ºi meritã citit, constatã recent de calitate. mâni în abordarea acestui gen, cauzatã de ªerban Tomºa. Avem autori de romane po-

 sociologicã a fenomenului legionar, în le- aratã urmãtoarele: mare dosar, cuprinzând 19 volume ale gãturã cu care ºi Vianu a spus cã este un su- „Azi, de pretutindeni, avem informaþii procesului Noica-Pillat, aflate în arhiva SRI. biect interesant despre care se poate scrie“. cã suntem din nou puternici. Astfel stând V. Voiculescu a fost, în schimb, încântat de lucrurile cred cã a sosit momentul sã trecem ªi – continuã cercetãtoarea – pentru cã se romanul mai tânãrului sãu prieten, pentru la acþiune. Orice amânare nu poate sã fie referea la activitatea legionarã dintre 1933- cã el „nu cunoºtea deloc manifestãrile clan- decât în paguba noastrã. Trebuie sã recur- gem la violenþã. La vãrsare de sânge nu ne 1938, descriind culmile ºi abisurile miºcãrii, destine ale miºcãrii legionare ºi psihologia ca ºi aderenþa pe care o avusese în rândul rãmâne decât sã le rãspundem cu vãrsare de legionarilor, fenomene asupra cãrora s-a sânge“. (citat din vol. 6, fila 475, p. 222) tinerilor intelectuali, Dinu a þinut sã dea spre edificat din romanul meu“. Lista celor care citire romanul tuturor cunoscuþilor sãi care au citit dactilograma e cu mult mai bogatã. luaserã contact cu fenomenul legionar, fie cã Cu asemenea revoltãtoare mistificãri ºi pe Parcurgând toate cele 19 volume, Car- baza unor declaraþii obþinute cu forþa de la fuseserã membri activi sau simpatizanþi, men Brãgaru a constatat cã i s-au luat scrii- pentru a le afla pãrerea despre modul în care acuzat, supus unor suplicii inimaginabile, reuºise el, ca persoanã din afarã, sã surprin- torului aproape 50 de interogatorii, cel mai Dinu Pillat a fost condamnat la 25 de ani lung fiind de aproape 13 ore (10 aprilie dã ºi sã descrie miºcarea. de muncã silnicã. Este meritul fiicei sale, 1959). Securitatea a catalogat romanul poeta Monica Pillat, care a publicat cores- drept „mistico-legionar“ ºi, spre a-l acuza Autorul a þinut seama de unele observaþii pondenþa dintre pãrinþii sãi (volumul re- utile, ca, de exemplu, acelea venite de la dr. pe inculpat, extrage citate din context, marcabil Biruinþa unei iubiri) ºi a întreprins Aurel Vlad, legionar notoriu. rostite de personaje, pe care le pune, în mereu demersuri pentru recuperarea ma- La începutul lui 1955, romanul a fost mod grosolan ºi criminal, pe seama au- nuscrisului, al cercetãtoarei de la CNSAS, dactilografiat ºi, în aceastã formã, dat spre torului, care nu a fost legionar ºi nici nu a Raluca Spiridon, care a descoperit roma- lecturã unor mari personalitãþi sau unor avut simpatii gardiste: colegi de breaslã, cu scopul de a-i comunica nul, publicat în cele mai bune condiþii de opiniile despre valoarea lui literarã. Astfel, Pentru a scoate organismul miºcãrii din Gabriel Liiceanu, ºi al lui Carmen Brãgaru, G. Cãlinescu l-a parcurs numai pânã la ju- inerþia unei descompuneri fatale, Rotaru care, în urma multor ani de cãutare prin mãtate. Nu-i plãcuse, pentru cã Dinu Pillat înþelesese cã trebuia neapãrat întreprins ceva. rafturile prãfuite ale arhivelor, a scos la ivea- Remediul gãsit de el era sã treacã de la ve- „încearcã sã-i scuze pe legionari ºi sã jus- lã documente esenþiale în legãturã cu gene- getarea pe loc la o acþiune cu orice risc (citat za ºi avatarurile dramatice ale romanului ºi tifice actele lor teroriste“. Nici Tudor Vianu din vol. 6, fila 466, p. 222, apud C. B.). nu a avut o pãrere mai bunã, pentru cã – ale autorului, muncã deloc uºoarã, crista- În aceeaºi scriere Pillat Ctin dezvãluind lizatã într-o apreciatã monografie. dupã cum îi mãrturisea lui Dinu – „vãd concepþiile sale ºi a [sic!] complicilor sãi în
lucrurile pe o linie psihologicã unilateralã, ce priveºte metodele ce le folosesc legionarii, fãrã sã dau o explicaþie istorico-politicã ºi el îndeamnã la acte de teroare despre care

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 5 palatul în care ºi-a semnat încã o datã actul de abdicare, iar noi ne-am ales cu prinþul Duda.

Sau:

Pe Herta Müller o voi citi ca ºi cum nu l-ar fi luat [Premiul Nobel]. Adicã nici mai mult, dar nici mai puþin decât pânã acum. Pentru cã nu pot sã-mi schimb peste noapte pãrerea despre proza ºi despre poezia ei în funcþie de aceastã întâmplare, care a depins de lut ori mãcar cu al celor mai mulþi dintre atâtea motivaþii extraliterare. ILEANA MÃLÃNCIOIU semeni. În eseuri ºi în publicisticã – vezi Vina tragicã: Tragicii greci, Shakespeare, Dos- Cartea se rotunjeºte din convorbiri cu ºi riscurile verticalitãþii toievski, Kafka, dar ºi Cãlãtorie spre mine diverºi, „întrebãtori“ de calibru sau de oca- însãmi, Crimã ºi moralitate, A vorbi în pustiu zie (cu teme reluate prin forþa împrejurã- Irina Petraº ori Recursul la memorie, cu fragmente relua- rilor), texte autonome despre personaje te ori prelungite în Exerciþii-le de supravie- (Nina Cassian, Lucian Raicu) sau cãrþi ESPRE ILEANA Mãlãn- þuire de acum (Editura Polirom, 396 p.) –, (Romanul universurilor crepusculare a lui Dcioiu se spun ºi se re- feminitatea, abstrasã, funcþioneazã asemeni Ion Vlad, de pildã), o splendidã conferin- petã douã lucruri, mai ales: unei plasme în care se dezvoltã, miºcã, þã (Vina tragicã), teme la zi. Se încheie cã e o poetã foarte bunã, „merg“ idei, atitudini, revelaþii. O demon- cu consistentul interviu (120 de pagini) una dintre vocile cele mai straþie obstinatã a adevãrului cã „rãnile se acordat Luciei Negoiþã, veritabil roman consistente ºi mai nuanþa- vindecã mergând“, cã victoria este urmarea autobiografic provocat. te ale poeziei româneºti; legicã a faptului cã nu te dai bãtut. Tot ce Ileana Mãlãncioiu îºi pãstreazã un en- cã e o fiinþã verticalã care þine de culturã devine problemã personalã tuziasm „bine temperat“ faþã de fanfarele spune exact ceea ce crede, într-o manierã pãtimaº-lucidã. Fiecare pa- vremii, dar la fel se întâmplã ºi cu scepti- fãrã calcule conjuncturale ori compromisuri ginã probeazã nobleþea darului cititului ºi cismul faþã de bocitoarele aceleiaºi vremi, de salon ºi gaºcã. al scrisului, care „numai împreunã fac po- cãci ºtie, ca Moromete, cã „politica nu e Încã în 1967, poemul Pasãrea tãiatã tra- sibilã cultura“: „scrisul mi se pare prin el lucru curat“. Nenumãrate secvenþe sunt de- sa un itinerar poetic ºi indica rolul asumat însuºi un fel de moarte a morþii ºi de în- cupabile ca înþelepciuni, rostite tranºant, cu cu precãdere de poetã – acela de bunã-con- viere a vieþii“. Ne aflãm în faþa unui obser- forþa celui consecvent cu sine, dar ºi oare- ducãtoare-de-moarte. Eul liric îºi pãrãseºte vator avizat, cu „frunte“, gust sigur ºi stil. cum destins, lãsând loc de întors opiniilor vremelnic rosturile intime ºi se propune Comentariile sale sunt, fãrã excepþie, lite- alternative, replicilor polemice: „Ce nu în- drept intermediar naiv, anume refuzând raturã – fãrã sã înceteze o clipã a fi istorie, þelegea disidentul Paul Goma dupã ce a fost adevãrata înþelegere ºi alunecând strâmb pe adicã adevãr. nevoit sã opteze pentru exil era faptul cã eu deasupra Tainei teribile: „Strâmb zãvorul N-o pot crede când mãrturiseºte despre socoteam infinit mai important milimetrul ºubrezit de vreme, / Ca sã uit ce-am auzit, „sufletul înclinat sã nu prea mai creadã în câºtigat în bãtãliile de aici, decât kilometrul sã scap, / De aceastã zbatere în care / Tru- minuni“. Menþinerea discursului într-o zo- pe care l-aº fi putut strãbate în altã parte, pul mai aleargã dupã cap. // Iau c-o mânã nã abstract-metafizicã, „tropotul neliniºti- unde nu m-ar fi oprit nimeni sã spun tot capul, cu cealaltã restul, / ºi le schimb când tor“ din poeme rezonând în fiecare paginã ce-mi trece prin cap“; „pentru mine nu mi se pare greu, / Pânã nu sunt moarte, sã eseisticã, iritarea fertilã nãscutã din supra- poate exista o ofertã convenabilã în afara mai stea legate / Cel puþin aºa, prin trupul învestirea afectivã a teritoriului culturii þin, þãrii. Fiindcã nu vreau sã renunþ la literatu- meu. // însã capul moare mai devreme. / toate, de cea mai autenticã credinþã în mi- rã, ºi ea se scrie cel mai bine în limba ma- Ca ºi cum n-a fost tãiat bine, / ªi sã nu se nuni. Afectatã de asonanþe ºi disonanþe, ternã, cu iluzia cã poþi fi înþeles mãcar de zbatã trupul singur / Stau sã treacã moar- atinge, ºi în cele mai bãtãioase segmente, cei între care trãieºti“; „Câtã vreme ni se tea-n el prin mine“. ªtiinþa excepþionalã a armonia în numele rânduielii intrinsece, im- cere sã ne adaptãm la economia de piaþã, vieþii ºi a morþii ºi paradoxala incapacitate plicite a artei adevãrate. Rezultatul este o dar tot ce facem noi e considerat muncã de a trãi ºi de a muri sunt temele paralele uluitoare densitate contextualã ºi subtex- voluntarã e o minune însuºi faptul cã su- ale unei poezii a exasperãrii intonate cu vo- tualã a frazei ºi tentaþia cititorului de a cita pravieþuim“; „cultura românã n-o poate lua ce albã, rece ºi tristã – „cuvintele sufletului totul, fiindcã totul sunã memorabil. Ileana mereu de la capãt în funcþie de imperativele meu desfãcut de trup“, „singurãtatea cea Mãlãncioiu ne obligã, cu cele mai rafinate momentului ori de dosarele celor care o fãrã de margini“. ªi o rugã întârziatã, lu- mijloace de con-strângere, sã-i fim însoþi- fac“; „…ar fi trebuit sã mã întrebaþi de ce creþianã: „Sã mi se lase amintirea cã am tori. Adriana Bittel are dreptate: „cu toatã am trãit în timpul regimului comunist. Nu fost / trup ºi suflet odatã“. Sonoritãþile francheþea ei uneori causticã, seamãnã cu voi vorbi despre inconvenientul de a te naº- asimfonice, frângerile de ritm, cadenþa un fruct þepos pe dinafarã, dar cu miez te într-o vreme neprielnicã. Necum despre cvasinepãsãtoare faþã de mãsuri ºi mãsurã bun, hrãnitor pentru suflet“. Apartenenþa inconvenientul de a te naºte“; „Poate ar fi servesc perfect slujba thanaticã. ultimã ºi hotãrâtoare e la propria sensibi- trebuit sã refuzãm ºcoala, pe care am ur- În plus, cârtitoare absolutã fiind, în sen- litate, la inteligenþã, la orgoliu, diferenþã, mat-o în regimul comunist, sã facem un act sul cel mai nobil al cuvântului, cel care con- unicitate. de eroism ºi sã rãmânem analfabete“; „Nu ferã valoare ºi autonomie enunþului, Ileana Atentã la vreme ºi vremuri, le ºtie mai poþi sã fii ºi eminenþã cenuºie, ºi scriitor Mãlãncioiu nu îngãduie instalarea automul- puþin importante pentru esenþa poeziei, a autentic. Politica presupune prin ea însãºi þumirii, a conºtiinþei împãcate. Adevãrurile artei în genere decât s-ar putea crede. E do- compromisul, iar Poezia îl respinge“. apãrate sunt ale momentului sãu ºi, nu o vada extrem de convingãtoare cã „supu- O fiºã de observaþie plinã de sugestii datã, ale umorii; contrazicerile – semne ale nerea oarbã în faþa cuiva“ nu e specific ºi de semne de întrebare. Nevoia de „ceva unei personalitãþi puternice tocmai prin naþional. Iatã, de pildã, un comentariu – simplu ºi pãtrunzãtor“ a poetei, mãrturisi- dezinvoltura cu care îºi impune remanieri discret caustic, cãci cu un zâmbet amuzat tã în excelentul interviu acordat Martei – sunt imprevizibile, însã perfect motivate în colþul gurii – la un festival închinat Ro- Petreu, e ceea ce rãmâne stãruitor dupã de acumulãri interioare, invizibile ochiului mâniei la care s-au prezentat – involuntar, lectura cãrþii: „Nu mi-am dorit, deci, nici- comun. Nu este, nu poate fi ostaºul nici- desigur, circumstanþã ºi mai agravantã – odatã sã fiu bãrbat. Am fãcut ce aveam eu unei cauze, alta decât cea intimã, ºi ea com- douã filme adulatoare: unul despre Ceau- de fãcut“. Da. Ceva simplu ºi pãtrunzãtor. plexã, haoticã, supusã reconsiderãrilor: „nu ºescu, celãlalt despre fostul rege:
mã gândesc sã fiu în poezie altfel decât în realitate, ci dimpotrivã“. Atunci mi-a pãrut rãu pentru rege cã a fost pus într-o situaþie delicatã. Dar, de când Eseista întreþine verticalitatea luãrilor de s-a împãcat cu toate culorile, de la roºul lui cuvânt, dar o face, ºi acest lucru e cu totul Iliescu ºi cenuºiul lui Constantinescu pânã remarcabil, fãrã trufia de a crede cã fran- la portocaliul lui Bãsescu, mã gândesc cã, cheþea adevãrurilor sale se confundã de fie- dupã tot ce s-a întâmplat, el s-a ales cu o care datã ºi neîndoielnic cu Adevãrul abso- parte din proprietãþile familiei regale ºi cu

6 • APOSTROF ajunge secretar de partid, stupefacþia gos- de strãmoºi din Viena; la un moment dat, Amintiri podarilor decantându-se târziu, cu prilejul orologiul va fi vizitat chiar de Doamna cu înmormântãrii sale, când s-au întâmplat Coasã, însã ceea ce se înþelege din istoria cu cei de-acasã „lucruri incredibile“: sa este faptul cã, odatã adus din Capitala Imperiului, el transferã în casa de pe str. ªtefan Borbély Când preotul s-a adresat în final celor pre- Salcâmilor nr. 31 un mic sâmbure thanatic, zenþi cu formula obiºnuitã „îndureratã fami- care cu timpul creºte insidios ºi iradiant, à LUÃM cazul majoritã- lie“, unul din copii a izbucnit în râs ºi niºte cotropind discret tot ceea ce este în jur. S þii celor dintre noi care femei au fost nevoite sã-l scoatã de acolo ºi Leontia, de altfel, este scrisã în aºa fel, încât ne-am dezrãdãcinat de lo- sã-l ducã în spatele casei, sã râdã de voie. sã ofere o „cheie“ pentru mai multe fire curile în care ne-am nãs- Numai cã râsetele lui însã se auzeau ºi toþi cei prezenþi au început sã zâmbeascã, apoi narative aflate în text, sugerând, de fapt, cã cut. Ne întoarcem acolo, au început sã râdã ºi ei în hohote, pânã ºi în existenþa oricui planurile reale ºi supra- în general, cu prilejul unor preotul ºi-a întrerupt predica [...] Parcã în- naturale se întrepãtrund insidios, fãrã sã ºtii evenimente. Nunþi mai nebuniserã toþi. unde se aflã graniþa unuia ºi unde începe puþin, fiindcã a trecut tim- celãlalt. Pe de altã parte, tot Leontia indicã pul. Mai des pentru în- Treptat-treptat, aproape imperceptibil – în una dintre intenþiile epice majore ale mormântãri ºi pentru parastase. În felul aceasta constã, de fapt, mãiestria întregului Doinei Cetea, nãscutã din dorinþa de a su- acesta, încetul cu încetul, locul copilãriei volum –, autoarea transgreseazã graniþa gera cã fantasticul se aflã printre noi, nu are noastre devine o zariºte a morþii: întâlniri dintre memorialisticã ºi ficþionalizare, can- nevoie de falii, crevase sau „porþi“ specia- ºi amintiri, cu ºi despre oameni care nu mai titatea masivã de substanþã thanaticã din le pentru a se manifesta. Determinismul existã, umbre trecute dincolo de Styx, ºi lumea amintirilor ajungând sã se supradi- oamenilor e deopotrivã realist ºi ocult, fire- mai ales iertare. Cu oameni care þi-au fãcut mensioneze în direcþia unui fantastic atent le urmând sã se lege abia la sfârºit, când rãu, dar care nu mai trãiesc, nu are rost sã brodat literar, în care simþi modelul pro- moartea vine ºi le precizeazã. te mai rãfuieºti: timpul vindecã – spune zei sud-americane, fãrã ca similitudinea sã Cabina de duº, schiþa care încheie volu- autoarea despre care mi-am propus sã scriu devinã deranjantã, dimpotrivã: având mânã mul, e o capodoperã comicã, demnã de a fi –, dar nu te învaþã sã uiþi. Pentru unii – cei bunã ºi un foarte acut simþ al autocenzurii, cititã atât pentru economia realistã bono- puþini – amintirile se leagã în texte; nu pen- Doina Cetea nu transleazã în efluvii halu- mã în spiritul cãreia este scrisã, cât ºi pen- tru a rãzbuna, ci pentru a depune mãrturie cinatorii, nu-ºi transformã notaþiile în fas- tru sugestiile de subtil fantastic cotidian pe ºi pentru a înþelege. tuoase epigonisme marqueziene, ci rãmâne care le lasã sã se întrevadã. Pe de altã parte, Pe Doina Cetea (Ierboaia: Prozã scurtã, la graniþa fragilã dintre verosimilul docu- e imperios necesar sã citeºti textul în „che- Cluj-Napoca: Ed. Dacia XXI, 2010), prima mentar ºi fantasmatic, adicã acolo unde este ia“ economiei de ansamblu a volumului în experienþã a morþii a prins-o la 18 ani, în- mai greu de rãmas, fiindcã reticenþa cere care el a apãrut, fiindcã numai în acest fel tr-un moment potenþial fericit, când se autocenzurã epicã, fineþe descriptivã ºi dis- thanaticul devorator al mesajului din final pregãtea sã se întoarcã pentru o scurtã creþie. Excedat de „monumentul funerar“ cuprinde pe de-a întregul atmosfera, tri- vacanþã în Cetea, sãtucul de lângã Aleºd, în pe care-l reprezintã crucea preotului din miþând-o în direcþia fantasticului de proxi- care se desfãºoarã acþiunea prozelor scurte ograda bisericii, învãþãtorul satului cere în mitate pe care-l are îm vedere. din volum. Tatãl ei, preot, s-a opus colec- repetate rânduri exhumarea ºi mutarea Cabina de duº începe într-un mediu în tivizãrii ºi a fost convocat sub un pretext rãmãºiþelor în cimitirul „din deal“, mai ferit care Kafka ºi Edgar Allan Poe îºi dau mâna: parohial la Oradea, de unde s-a întors peste de ochii lumii. Povestirea Dincolo de fereas- o gospodinã aºezatã, interesatã de îmbunã- câteva zile, la numai 50 de ani, între patru trã redã, de fapt, existenþa unei fãpturi tãþirea confortului ei domestic, se decide sã scânduri. Peste douã-trei decenii, o altã aproape kafkiene, primarul Mitrofan – de cumpere o apetisantã cabinã de duº cu ja- moarte – de data aceasta a mamei, adusã faimã funestã, vinovat pentru multe... –, cuzzi mural aferent, scena cumpãrãrii fiind dupã datinã înapoi în sat, pentru a fi în- care se baricadeazã în spatele unei ferestre descrisã într-un registru de realism minimal mormântatã lângã soþ – declanºeazã în acoperite cu o pãturã pentru a-ºi trãi restul care promite, chiar de la început, imprevi- mod imperios mecanismele rememorãrii la de viaþã care i-a rãmas ca mortificare. Doc- zibilul. Din chiar clipa achitãrii produsului, fiica ocupatã sã facã totul „cum trebuie“, torul Darius, din Leontia (cea mai elabo- acesta „pune stãpânire“ pe proaspãta sa Ierboaia redând, fãrã intelectualizãri forþa- ratã, sub aspect epic, piesã a volumului), cumpãrãtoare: este transportat acasã fãrã sã te ºi fãrã justiþialismul etic retroactivant þine sub pernã Cartea tibetanã a morþilor, ºtii prea bine cum, montat de doi instala- cu care multe volume similare ne-au obiº- fiind obsedat nu numai de inexplicabila tori care pun stãpânire timp de o lunã pe nuit, decantarea epicã a acestor întoarceri moarte a pãrinþilor sãi – cãzuþi într-o prã- casa scãrilor ºi pe apartament, climaxul po- în timp, care au, în ultimã instanþã, un nu- pastie în Bucegi –, ci ºi de serializarea aces- veºtii venind la sfârºit, când, încercând mitor comun: moartea cu care se confruntã tei morþi, iubita lui, asistenta Leontia, scrupulos cabina sã vadã dacã ea funcþio- majoritatea protagoniºtilor, fie cã e vorba sugerând cã strãbunicii doctorului ar fi neazã, cei doi meºteri dispar fãrã urmã, de dispariþiile nocturne ale anilor ’50, de murit tot în Bucegi, în condiþii aparent înghiþiþi de ea, lãsând proprietãreasa în faþa rãmãºiþele unui copilaº mort gãsit la baza similare. Nu în ultimul rând, rubicondul unei dileme terifiante: sã încerce ºi ea cabi- grãdinii sau de accidentul alpin al pãrinþi- prieten al doctorului Darius, veselul Ion – na sau s-o vândã cu apartament cu tot, lor unuia dintre protagoniºti, doctorul vegetarian autoimpus din motive de exces lãsându-i pe noii proprietari sã facã duº în Darius, dispãruþi subit în Bucegi cu prilejul ponderal –, moare sub mâna prietenului voie... unei ascensiuni de vacanþã. sãu în timpul unei operaþii – nu mai putea Ierboaia, dacã am înþeles bine, este, în Sunt sate a cãror existenþã e guvernatã fi salvat, era un caz irecuperabil... –, dupã dialect local, floarea-soarelui, dar semnificã, de un alt soi de evenimente definitorii: ce, în timpul unui concediu la mare, desco- într-o ordine consecutivã, vegetaþia vorace construcþia vreunui pod sau viaduct, desþe- perã printre stabilopozi cadavrul descom- care acoperã totul, ºtergând urmele a tot ce lenirea unei ºosele, apariþia vreunui învã- pus al unui – se pare – francez, înecat fãrã a fost ºi existã. Volumul Doinei Cetea me- þãtor sau preot providenþial, capabil sã urmã cu câtãva vreme înainte. ritã citit: rar veþi vedea, într-un text de mai schimbe destinul oamenilor de acolo ºi Aºa cum spuneam, cea mai elaboratã puþin de o sutã de pagini, o asemenea con- sã-l orienteze spre mai bine. Satului Cetea sub aspect epic este povestirea Leontia, con- centrare de obsesii thanatice, pe care, cu- (de la care Doina Bendorfeanu ºi-a luat nu- struitã în jurul unei femei foarte frumoa- noscând-o pe autoare, sincer sã fiu nu ºtiam cã le are... mele...) nu-i e dat sã trãiascã nimic din se, demonizate. Îndrãgostitã de doctorul
toate acestea, dacã excludem colectiviza- Darius – care, la rândul sãu, o iubeºte cu rea abuzivã ºi îndiguirea unui canal colec- tandreþe –, Leontia consimte sã-i facã un tor, îndeajuns de dizgraþios ca sã nu distru- copil, însã din clipa în care acesta se naºte, gã armoniile ancestrale transmise peste ea are impresia cã spectrele care populeazã generaþii. Dimpotrivã însã, micii aºezãri casa iubitului ei îl revendicã, motiv pen- pierdute printre dealuri i s-a repartizat des- tru care, într-o clipã de rãtãcire, îl ºi aban- tinul de a întâlni moartea la orice pas ºi doneazã într-o grãdinã, fiind gãsit de doi de a ºi-o însuºi organic, aºa cum ceilalþi fac sãteni, Grigore ºi Cornelia. Existã, de alt- cu fericirea, tihna vieþii de fiecare zi sau fel, în povestire câteva simboluri gravate în cu resemnarea. În anii ’50, aºa cum se obiº- filigran, cea mai subtilã dintre ele fiind nuia în vremurile acelea, leneºul satului aceea a orologiului cu pendul Arthur, adus

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 7 în cadrul colecþiei de cãrþi publicate pe lîn- motive, unele legate de trecut, altele pre- gã revista Secolul 21, de a cãrei istorie de zente: intratã în etapa amintirilor, anumite Secol… 20 Geta Brãtescu e de mult timp personaje ºi întîmplãri de altãdatã o obse- legatã (se ocupã de decenii de prezentarea deazã, o „bîntuie“; iar lumea din jur conti- graficã a elegant-austerului periodic-carte): nuã sã se cearã privitã, admiratã ºi consem- A.R. (2000), Peisaj cu om (2002), Ziua ºi natã, autoarei fiindu-i mai uºor acum s-o noaptea (2004) ºi Copacul din curtea vecinã facã în scris decît lucrînd în atelier, cãci are (2009; toate la Fundaþia Culturalã Secolul de luptat cu sîcîielile vîrstei (mãrturiseºte 21). frecvent dureri de mijloc, are senzaþia cã Seria acestor patru cãrþi ilustreazã foarte n-o mai susþine cum trebuie coloana ver- bine maniera reflexivã a autoarei, ca ºi aspi- tebralã – deºi, pentru cine o cunoaºte, pare raþia ei cãtre proza de ficþiune, din care, fãrã o imposibilitate: cu greu îþi poþi imagina ca „evadarea“ sã-i reuºeascã pe deplin, re- cã Geta Brãtescu, fiinþã miniaturalã, ar GETA BRÃTESCU: cade în confesiune. Dorinþa de a imagina putea cîntãri mai mult decît un fulg!). povestiri ºi chiar de a scrie un roman vo- Þine – deci – jurnalul mai constant decît jurnalul artistei luminos e consemnatã în repetate rînduri altãdatã: noteazã detalii cotidiene, semnele în Copacul din curtea vecinã, însã e doar o schimbãrii anotimpurilor, micile modificãri Ion Bogdan Lefter micã utopie personalã contra naturii. ale plantelor; îºi aminteºte scene din copi- A.R., subintitulatã „roman“, începe cu lãrie ºi din tinereþe, îºi evocã pãrinþii, alte GETA BRÃTESCU, Copacul din curtea vecinã, fragmente de jurnal, Dintr-un carnet, vi- rude ºi apropiaþi; îºi consemneazã lecturile, Bucureºti: Fundaþia Culturalã Secolul 21, zibil transferate din caietul propriu în uneori mai ºi transcrie cîte un pasaj din au- 2009, 270 p. contul unui alter ego, tot feminin, numit(ã) torii la care þine (Jünger, Ortega sau, mai cu iniþialele din titlu (între altele, notaþii nou, Orhan Pamuk); trece adeseori de la XTRAORDINARA AR- despre culori, linii trasate cu cãrbunele pe concretul imediat la reflecþie ºi ajunge re- ETISTà Geta Brãtescu, hîrtie…); continuã cu cîteva secvenþe tot pede la tîlcurile mai adînci ale existenþei, pe unul dintre cele mai ra- cvasiautobiografice (decoruri din Praho- care le cautã cu emoþie reþinutã; rezumîn- dical experimentale spi- va, de unde provine Geta Brãtescu, des- du-ºi ici-colo gîndurile în cîte o concluzie rite creative din cultura crierea tatãlui farmacist, ca-n existenþa realã lapidarã, cu aer „filozofic“. românã contemporanã, º.a.m.d.); trece la un moment dat la Totul – pe un ton aparte, complet lipsit la cei aproape 84 de ani persoana a III-a, fantazînd în secvenþe scur- de morgã. Oarecum surprinzãtor dacã ne ai sãi, graficianã, picto- te; pentru a reveni în final la notaþiile frag- gîndim la curajul experimental al artistei riþã, autoare de colaje, mentare, tip jurnal, cu o ultimã frazã des- vizuale, în scris ea e mai degrabã „cumin- videouri, instalaþii, per- pre inconsistenþa – romanescã, ar trebui sã te“, exprimîndu-se cu o simplitate ataºantã, formance-uri ºi cîte alte- înþelegem – a protagonistei („A.R. nu ºi-a chiar cu o ingenuitate asumatã (dupã cîteva le, în multiple formule, inclusiv improvi- mai înþeles fiinþa; se spulbera ca dor în pagini de reflecþie mai teoretizantã, con- zate, friabile, documentate fotografic sau ecoul vocilor de mult stinse“ – p. 160); chide: „La capãtul naivei mele filozofãri filmic, publicã în paralel cãrþi. Nu e doar drept epilog, un interviu în care, stimulatã despre Limba Vorbitã…“ – p. 22; altãdatã: un capriciu ºi nu sînt doar notaþii de ca- de întrebãrile Aureliei Mocanu, Geta Brã- „De cîte ori încerc sã filozofez, mã cuprin- iet de schiþe, ca la mulþi artiºti: începînd tescu oferã de bunãvoie interpretarea amin- de un sentiment de jenã, tresãrirea diletan- din 1970, mai întîi la intervale mari, apoi, tirilor din carte ca pseudoficþiuni ºi face ºi tului“ – p. 73). Notaþiile dau sentimentul de la mijlocul anilor ’90, mai des, Geta legãturile dintre ce scrie ºi ce creeazã vizual. de mare onestitate, de maximã sinceritate. Brãtescu a semnat nici mai mult, nici mai Schiþele din Peisaj cu om, subintitulatã Uneori propoziþiile sînt spontane, ca de puþin decît ºapte volume. „prozã scurtã“, sînt cînd evident imagina- desen naiv: „personajul cel mai important E – deci – un mod de exprimare impor- te, cînd revin la notaþia subiectivã. a fost un bondar îmbrãcat cu o tunicã de tant, complementar celui vizual. Biografia În Ziua ºi noaptea mai apare un singur catifea neagrã, nu prea lungã, atît cît sã i se explicã atare bibliografie: autoarea noastrã text de ficþiune, mic monolog înaintea unei vadã pantalonii galbeni tot de catifea ºi n-a ajuns sã facã însemnãri în caiete din în- incendieri, dupã care, sub genericul cãrþii, manºoanele galbene de la genunchii pi- tîmplare, ea urmînd în tinereþe ºi filologia, sînt transcrise secvenþe de caiet personal, cioarelor din spate, picioare fine în cizmu- simultan cu studiile de bele-arte (acestea urmate de o secþiune finalã cu desene ale liþe de lac negru“ etc. (p. 27); „Pe geamul din urmã – întrerupte fãrã voia ei, în anii Getei Brãtescu din ciclul „cu ochii închiºi“ de la bucãtãrie pot vedea, peste douã curþi, proletcultismului incipient, reluate mult – foarte interesante siluete schiþate fantas- doar coroana unui tei, un gãlbenuº mare, mai tîrziu, în 1969-1971). N-a fãcut nici- matic cu cãrbune. umflat pe o bucatã de cer albastru“ (p. 48); odatã investiþii egale în cele douã domenii Parte dintre însemnãrile cotidiene din „o panglicã de soare a intrat pe uºã tîrîndu- culturale ºi în cele douã practici creative, Ziua ºi noaptea vor fi preluate – ºi astfel se, frumoasã, pe sub pat, ieºind apoi, strã- considerîndu-se – pe bunã dreptate – esen- „deconspirate“ – ºi în jurnalul propriu-zis lucitoare, galbenã, la temelia peretelui unde þialmente artistã vizualã; dar n-a încetat din Copacul din curtea vecinã. Încercãrile de s-a ºi oprit“ (p. 150); ºi exemplele se pot sã simtã nevoia de a aºterne observaþii ºi ieºire din „atelierul continuu“ cãtre spaþiul înmulþi oricît. gînduri pe hîrtie. ficþiunii s-au încheiat, mãrturisirea prin cu- Pe acest strat de observaþie preponde- Aºa au prins contur, înainte de 1989, vinte, prin scris, de care artista a avut în- rent vizualã, caracteristic artistei, se adaugã însemnãrile de cãlãtorie din De la Veneþia totdeauna nevoie, a cîºtigat. Paginile de celelalte, în aceeaºi scriiturã a francheþei: la Veneþia (Editura Meridiane, 1970) ºi no- caiet se vor umple mai departe cu notaþii evocãrile, reflecþiile. Jurnalul va alterna taþiile din Atelier continuu (Editura Cartea personale… flashback-urile din copilãria ploieºteanã, din Româneascã, 1985), pentru ca dupã 1990 Jurnalul acoperã perioada 10 mai 2002- „confortabilul cuib burghez al familiei“ (p. sã vadã lumina tiparului încã un Atelier…, 28 ianuarie 2009, interval în care trece pra- 203), portretele mai vechi ori mai recente de astã datã …vagabond (Editura Cartea gul de 80 de ani. ªi înainte, ºi dupã, e din (cele mai reuºite: al domnului Vlaicu-grã- Româneascã, 1994), apoi o veritabilã serie ce în ce mai atrasã de scris, din mai multe dinarul – p. 25-26 – ºi al moaºei Trusche- Cãrþi primite la redacþie

• Carol Iancu, Alexandru ªafran ºi • Marta Petreu, ªoahul neterminat • Iordan Datcu, Diavolul ºi uce- în România: Cule- Ioana Andreescu: nicul sãu: Nae gere de documente Eseu despre proza Ionescu – Mihail (1940-1944), • Norman Manea, ºi studiile sale de Sebastian, cuvânt-înainte de Curierul de Est: antropologie, ed. a 2-a, rev. dr. Andrei Marga, Dialog cu Edward Bucureºti: Grai ºi ºi adãugitã, Iaºi: Bucureºti: Hasefer, Kanterian, Iaºi: Suflet – Cultura Polirom, 2010. 2010. Polirom, 2010. Naþionalã, 2009.

8 • APOSTROF Poeme de MONICA ROHAN Reflex… paºii mici ºoºonii tãiaþi în cioburile Versuri dimineþii sticloase de vreascuri arzând… Nu se leagã nimic! Tãmâie de cedru spre cer suitoare Poezia se fãrâmiþeazã ca un aluat îngheþat. inima-flacãrã Sunt copila cu degete reci în mãnuºile strâmte pentru ce Culege-mã ca pe floarea amorþitã ºi singurã foarte oare Pieptarul tãu are nasturi de caº mai doare ºorþul tãu e o pajiºte înfloritã când ºarpele pãcii-i eºarfã sonorã ochii tãi migdalaþi îngenaþi verzi gãlbiori mâþiºori ºerpuindu-ºi Zãpada-pulbere de vanilie albã se cerne lin vocalele carele vor sã lin. se-nºiruie-n horã de vorbe ºoptite -n urechea cenuºii: Tuciul e tuciuriu Sst! este ºi nu e Ninsoarea se cerne lin lin (am mai spus) fumul acesta-aromat, de tãmâie pulbere vanilatã rar peste cornuleþii fragezi smulºi din ritmat burta Vestei cu tavã cu tot diafan, rarefiat tava-i neagrã neagrã nafaid ºi faiadin, afanid ºi lin în ceaþã de foc împachetatã suspin… ,,Nu pune mâna – sss, frige! – sst. ai vãzut dacã nu mã asculþi…“

Prãjiturile mamei

Uºor fulguieºte Dospesc sub zãpadã vici – p. 135-136; puþine figuri cunoscute: este un fel de sertar în care s-au adunat do- diminuante: „eu sînt un artist fãrã specia- Jean Georgescu – p. 224; discutã ºi despre cumente, contracte ºi chitanþe din viaþa litate“ (p. 31). vedete internaþionale, examinate de la dis- trãitã. Nu pot sã-i dau foc pentru cã face Copacul din curtea vecinã, cel din titlul tanþã, precum Leni Riefenstahl, tratatã cam parte din dulapul care este întreaga mea cãrþii, despre care în partea finalã vine vor- prea comprehensiv, cu – însã – concluzia viaþã, cea trecutã ºi cea prezentã, indisolubil ba o datã la cîteva pagini, capãtã semnifi- justã cã a fost un personaj „monstruos“ – legate, cît ºi cea care va mai fi, nu se ºtie caþii simbolice: „Istoria mea poate începe p. 31-34*), visele, numeroase, sau pur ºi cît. Cine va lua, apoi, în primire aceastã ºi poate sã se termine pornind de la copacul simplu observaþii mãrunte de existenþã co- mobilã? Este, de cele mai multe ori, o moº- din curtea vecinã […] Acest copac poate fi tidianã. Omniprezente, presante, impresio- tenire împovãrãtoare. Sã-i daþi foc!“ (p. borna de la care în urmã ºi înainte se deru- nante – detaliile legate de sãnãtate, de pre- 210); etc. ªi o aspiraþie oarecum intelec- leazã viaþa“ (p. 164); „Mã uit la copacul caritatea fizicã, gîndurile despre senectute. tualistã, vibrantã: „Doresc din tot sufletul desfrunzit din curtea vecinã – este ca orice Aici, doar cîteva: „Viaþa se aglomereazã, te sã scriu o carte al cãrei sfîrºit sã fie odatã cu copac desfrunzit din specia lui ºi, în acelaºi înfãºoarã, te duce, un timp ai impresia cã o sfîrºitul meu“ (p. 27). timp, e unic. Artistului îi este dat sã-ºi des- conduci, apoi, spre senectute, îþi dai seama Pe acelaºi plan: pagini cutremurãtoare copere unicitatea, acceptînd tiparele. Arta, cã puterea ta de decizie a fost minimã faþã despre bãtrîneþea ºi moartea mamei, acom- din preistorie pînã astãzi, dezvoltã acest de presiunea exercitatã de partea necon- paniatã de agonia cîinilor din casã (p. 22- program“ (p. 202-203). struitã, informalã a vieþii“ (p. 62); „Mîine 24). Geta Brãtescu avea atunci 60 de ani. O figurã luminoasã traverseazã jurnalul: împlinesc 77 de ani. Nu ºtiu ce sã fac; în Cu timpul, va ajunge sã se gîndeascã la ea soþul Getei Brãtescu, Mihai, însoþitor al ei fiecare dimineaþã mã întreb: astãzi ce voi mereu, zi de zi, va ajunge s-o viseze în fie- atoateînþelegãtor prin viaþã. Pînã ºi figurile face cu mine? Sînt obiectul incert al gîndu- care noapte: „Înaintea morþii ei, mama îºi lor seamãnã, încît, vãzîndu-l pe el prima lui meu; teama de a-mi fi pierdut coerenþa visa pãrinþii. Acest fapt o neliniºtea. ªi eu oarã, dupã cãsãtorie, mulþi s-au mirat, cãci mã îngrozeºte; am nevoie de oameni, ca ei îi visez pe ai mei, din ce în ce mai prezenþi, nu ºtiau ca ea sã aibã un frate… sã infirme aceastã temere. Mã lansez pe pîr- din ce în ce mai des. Pe mama o visez
tia vîrstei mele, în loc sã stau sus, în cabinã, aproape noapte de noapte“ (p. 125). De tãcutã, în siguranþã, cabina vîrstei mele, notat ºi pasajul-cheie despre relaþia mamã- sus, atît de aproape de moarte“ etc. (p. fiicã, bazatã pe secretul feminitãþii (p. 108- Notã 80); „Am împlinit 79 de ani, luna aceasta, 110)… * Leni Riefenstahl e numitã mereu Reifenstahl; mai, 4. Ar fi pãcat sã mor cînd, mai mult Printre întrebãrile, incertitudinile, an- alte erori similare: Jung apare ca H. G. în loc de C. G. Jung, la p. 83 ºi 86; Anselm Kiefer ca oricînd, îmbrãþiºez cu atîta bucurie spa- goasele perioadelor de aºteptare dintre re- e Kifer la p. 152-153, redevenind Kiefer abia þiile infinite ale spiritului, cînd ºi trupul prizele de lucru vizual, printre retrospecþiile la p. 158. meu are tresãriri juvenile, îl animã un eros îndoite – rare consemnãri ale unor proiecte ideal, freamãtã la atingerea aripii cu care concrete: filmul-performance din 2004 fãcut ipoteticul înger face sã vibreze corzile ima- împreunã cu Ionicã Grigorescu (p. 94-95, ginaþiei“, cu o exclamaþie autoironicã la fi- p. 97-98), seria desenelor cu ochii închiºi Text publicat iniþial on-line, nal, hazlie: „Sînt nebunã“ (p. 132); „Aº (p. 113-114). O mãrturisire despre mobi- în revista virtualã dori sã exist fizic dintr-o materie subtilã, nu litatea sa artisticã: „Trec de la un gen al ex- ArtActMagazine/www.artactmagazine.ro, din carne ºi oase care dor. […] Existã o pu- presiei la altul cu cea mai mare uºurinþã, nr. 56, 24 februarie 2010. tere a senectuþii – o putere specificã, aceea nu-mi pun problema consecvenþei formale de-a controla slãbiciunile fizice, de-a le su- care dã «prestigiul» unui stil anume“ (p. porta, de-a muri“ (p. 165); „Senectutea 180); ceea ce dã sens ºi constatãrii aparent

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 9 expresie a manifestãrii voinþei de putere. termezzo secund este prilejuit de o întâlnire Posibilitatea conceperii simultane a omului nietzscheanã autohtonã, Fondul ºi masca re- ca fiinþã sublimã ºi „caricaturã“ orienteazã evaluând coordonatele personalitãþii lui textul spre investigarea traseului caricaturii Tudor Vianu. ªtefan Borbély contestã ima- în opera lui Nietzsche, unde beneficiazã ºi ginea unidimensionalã, de facturã apolini- de suportul exegetic al lui Karl Jaspers. cã, a acestuia ºi emite ipoteza unui Tudor Adâncit controlat în universul nietzschean, Vianu pentru care Nietzsche a reprezentat autorul ajunge inevitabil la doctrina eternei o obsesie grijuliu refulatã. reîntoarceri ºi, deloc surprinzãtor pentru el, Între aceste douã excepþii negermane, la „pesimismul substanþial, propriu omului Elegiile duineze interpreteazã cele zece piese ludic“, obsesiv la Nietzsche, Zarathustra ale ciclului lui Rainer Maria Rilke ca „traseu fiind construit pe acest model. În siajul iniþiatic integral“, cheia nietzscheanã ajutând unui alt ºantier deschis, cel dedicat para- la deschiderea multor sensuri ascunse în digmei eroicului, ªtefan Borbély se opreºte versuri, inclusiv în localizarea rolului Elegiei ºi asupra configurãrii eroului în economia a zecea, aparent neavenitã sub aspect tema- gândirii lui Nietzsche ºi remarcã condiþia tic, dar care se dovedeºte a fi esenþialã în acestuia de fiinþã neîmplinitã, intermediarã semnalizarea trecerii spre lumea de dinco- între omul frust al naturii ºi Supraom. lo, mai ales cã „puþini ºtiu la început (dar În cheie Spiritul ludic al lui ªtefan Borbély nu pot învãþa) cã vieþuim, simultan, ºi aici, ºi putea gãsi un mai bun partener de joc re- dincolo“. nietzscheanã... verenþios decât Thomas Mann, ceea ce ex- Hermann Hesse ºi umbrele lui nie- plicã numãrul mare de texte dedicate crea- tzscheene constituie miezul urmãtoarelor Constantina Raveca Buleu þiei acestuia. Primul dintre ele, Laudatio patru eseuri din volum. Ultima varã a lui mortis, se concentreazã asupra mãrturiei Klingsor reconfirmã gustul ludic al criticului ASCINAÞIA PROVOCATÃ literare a atelierului romanului Doctor Faus- confruntat cu un spirit înrudit, discursul de gândirea nietzscheanã F tus, Cum am scris Doctor Faustus, exerciþiul sãu urmãrind cu voluptate jocul literar per- ºi de consecinþele ei în peri- hermeneutic transformându-se subtil în- format de Hesse, joc inter- ºi metatextual, metrul literar al secolului XX tr-un dialog decomplexat cu Thomas dar ºi, fundamental, joc al morþii ºi al vieþii, face parte organic din pro- Mann. Textul lasã o senzaþie de identificare „joc al vieþii ca moarte“. Alãturarea joc- filul intelectual al lui ªtefan voluptuoasã a autorului cu subiectul sãu; e moarte lasã se întrevadã un subprodus Borbély, fapt dovedit de câ- ca ºi cum Thomas Mann l-ar fi fãcut parte- obsesiv la ªtefan Borbély, în registrul sãu teva dintre volumele sale ner la sofisticatele sale jocuri ºi ironii. Cu hermeneutic ludicul fiind deseori acom- anterioare – Grãdina magis- spectrul acestei complicitãþi, ªtefan Borbély paniat de moarte. trului Thomas, Visul lupului de stepã, Despre dislocã filiaþiile nietzscheene din Doctor În Ultima varã a lui Klingsor, autorul Thomas Mann ºi alte eseuri. Reluând unele Faustus, insistând asupra modelului ascuns speculeazã valenþele simbolice ale iniþialei eseuri cuprinse în aceste volume, rescriind al protagonistului (Nietzsche însuºi), ceea K din numele pictorului dionisiac ºi obser- Por- altele ºi oferind câteva eseuri inedite, ce îi permite sã deschidã un domeniu vã coincidenþa sa cu iniþiala substantivului nind de la Nietzsche..., volum apãrut în fabulos, cel al imaginarului thanatic din german Kind (copil), deloc gratuitã în pe- 2010 la Editura Limes din Cluj-Napoca, opera lui Thomas Mann. rimetru simbolic. Din aceeaºi clasã face reafirmã aderenþa deschisã ºi virtual ne- În Tristan, atenþia autorului este atrasã parte ºi Knulp, personaj care ilustreazã per- sfârºitã a autorului la tema nietzscheanã. de mecanismul imaginar ºi simbolic al in- fect logica lejeritãþii estetizante a vieþii. El „Critic fiind – scrie ªtefan Borbély în Cãtre sularizãrii prin boalã, prezent atât în nuvela este o realizare a „omului despovãrat“ nie- cititori –, nu pot sã nu constat cã volumul Tristan, cât ºi în romanul Muntele vrãjit, tzschean, entitate a exuberanþei ºi a sim- de faþã reprezintã – într-o mai mare mãsurã fãrã însã a eluda relaþia de condiþionare þului ludic propriu copilului. decât cele anterioare – rodul exuberant al proximã dintre boalã, moarte ºi histri- Urmãrirea reflexelor dihotomiei apoli- unei monomanii decomplexate.“ Rod exu- onism, reflex condiþionat de încadrarea nic-dionisiac în Narziss ºi Goldmund ºi a berant, dar nu ºi final, instanþa dedublatã hermeneuticã a discursului lui Thomas firelor filosofice ºi mitologice de adâncime ludic a criticului preconizând ºi alte ediþii Mann în dihotomia apolinic-dionisiac. în Visul lupului de stepã exemplificã forþa concentrate pe aceeaºi temã, atitudine care, Dacã, analizând Doctor Faustus ºi Tonio speculativã ºi cultura teoreticã solidã a au- la extrem, poate semnala un fel de pariu Kröger, ªtefan Borbély se opreºte mai întâi torului, asociaþiile, convergenþele ºi tezele personal cu eternitatea. De altfel, ludicul asupra motivului textului devenit moarte, expuse în fluiditatea discursivã fiind atent intrã programatic în regimul existenþial al iar în Tristan atinge problema relaþiei sim- documentate ºi cât se poate de incitante. lui ªtefan Borbély. El îl descoperã ºi îl inter- bolice dintre copii ºi moarte, în tripticul Ultimul eseu al volumului, ªarpele cu preteazã în schemele mitologice, în texte- Copiii în opera lui Thomas Mann (I Tadgio, pene, trateazã background-ul nietzschean ºi le filosofice, în exegeza ºtiinþificã ºi în lite- II Nepo, III Hanno), acesta abordeazã ex- implicaþiile mitului restitutiv din romanul raturã, îl încorporeazã în propriile scrieri ºi hautiv subiectul. „Toþi copiii din opera lui lui D. H. Lawrence. Plecând de la întreba- îl alimenteazã pe filierã culturalã cu fiecare Thomas Mann ucid, sunt uciºi sau mor rea din Aºa grãit-a Zarathustra – ce s-ar în- nouã achiziþie spiritualã. Aceastã propen- prematur“, observã ªtefan Borbély, cazul tâmpla dacã vechii zei ar urca la suprafaþã, siune spre joc îl condiþioneazã sã observe clasic fiind Tadgio din Moartea la Veneþia. înlocuind creºtinismul? –, ªtefan Borbély cã Pornind de la Nietzsche... este a douãspre- Analiza în cheie nietzscheanã a nuvelei, cu analizeazã scenariul ficþional consecutiv ºi zecea carte din cariera sa, cuprinzând douã- necesare extensii schopenhaueriene, scoate încheie prin a transla întrebarea tulburã- sprezece eseuri care ilustreazã „un joc inte- în relief teza artisticitãþii dionisiace. De- toare într-o invitaþie la reflecþie (eventual lectual obsesiv ºi de duratã“. De fapt, la o monstraþia rafinatã angreneazã nu numai dialogalã), adresatã cititorilor sãi: „Rãmâ- numãrãtoare uºor mefistofelicã, incluzând filosofia lui Nietzsche ºi Schopenhauer, ci ne, pentru cititor, ipoteza: ce-ar fi dacã, ºi Cãtre cititori, ies treisprezece texte, ceea ºi arsenalul mitologic al epifaniilor lui Dio- subit, inexplicabil, un zeu strãin ar deveni ce ar putea sã-i provoace o egalã satisfacþie nysos. Cãutarea freneticã ºi relaþionarea din nou activ în interiorul nostru, contra- autorului, mai mult decât atras de cono- culturalã a acestora din urmã dau mãsura riindu-ne toate cutumele noastre existen- taþiile acestei cifre. ªi în aceastã carte, ªte- capacitãþii hermeneutice a autorului ºi îi þiale ºi religioase de pânã atunci? ªi ce-ar fi fan Borbély demonstreazã din plin cã adorã trãdeazã propensiunea spre formule sibi- dacã ar veni cineva cu gândul de a deturna jocurile, ironiile intertextuale, numerolo- linice a cãror decriptare se converteºte în- aceastã resurecþie într-o direcþie politicã?“ gia, coincidenþele de nume sau iniþiale, tr-un joc extrem de gratificator. Haloul Este o întrebare cât se poate de plauzibilã câmpurile simbolice ºi speculaþiile inte- nietzschean se menþine ºi în cazul traseelor în logica gândirii ludice a unui autor care lectuale care-i permit sã se plimbe prin spre moarte ale lui Nepomuk (din Doctor vrea sã ne contrarieze cutumele. Verdictul spaþiile vaste ale culturii, sã lege elemente Faustus), respectiv Hanno (din Casa Bud- sugerat de ªtefan Borbély („Rãspunsul, aparent disparate ºi sã dea o coerenþã her- denbrook), în primul caz, moartea legându- cum e ºi firesc, e dat de fiecare dintre noi, meneuticã solidã din punct de vedere ºtiin- se de arhaicitate, iar în cel de-al doilea, de în parte ºi-n tãcere...“) nu oferã decât o fal- þific ºi încãrcatã de artisticitate. muzicã, atribut dionisiac prin excelenþã. sã amortizare a anxietãþilor generate de o Accidental (crono)logic sau nu, Drumul Un prim intermezzo în simfonia cultu- asemenea întrebare, posibilitãþile ei her- spre Nietzsche deschide eseistic volumul, ralã predominant germanã este reprezentat meneutice rãmânând la fel de deschise ca ºi nucleul sãu fiind incitanta observaþie cã de Eupalinos, eseu focalizat asupra mode- obsesia nietzscheanã – a vârstei noastre omul nietzschean poate fi interpretat ca in- lului nietzschean al artisticului în dialogul culturale ºi a autorului. terioritate dualã, consecinþã a plasticizãrii, cu acelaºi nume al lui Paul Valéry. Un in-

10 • APOSTROF Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 11 mai putea regãsi scriitura dinainte, ina- fantasmã ºi proiecþie ficþionalã, ca artizan uguralã ºi nepervertitã, ºi de jocul infinit sau ca funcþie textualã. Concepþia despre ironic ºi parodic ce animã cele mai multe critica literarã este una solid argumentatã dintre scrierile optzeciºtilor, exhibând am- teoretic. biguitatea lor semanticã structuralã. Ana- Actul critic este, pentru Mihaela Ursa, lizele din aceastã secþiune vãdesc un spirit „imposibil fãrã apelul la imaginar: fantasma mai degrabã aplicat decât speculativ, cu în- unui autor locuieºte la debutul oricãrui act clinaþii neîndoielnice spre concretitudi- critic, dupã cum fantasma unui critic sau nea textului interpretat, dar, desigur, ºi cu a unui interpret este presupusã în orice o largã deschidere spre o exegezã operatã operã“. Interesantã este tipologia imagi- din multiple unghiuri metodologice. narului speculativ din capitolul Criticul- Demn de semnalat e faptul cã ampli- autorul posibil. Autoarea propune, pe lângã tudinea teoreticã a frazei critice se întâlneº- modelele critice stabilite de Brook (mo- te aici cu circumscrierea detaliului, cu o pri- delul organicist ºi textualist), un model cri- vire analiticã atentã ºi pertinentã. Carte tic ficþionalist, bazat pe omologie: semnificativã prin deschidere teoreticã, prin Hermeneutica îndoielii amploarea demonstraþiilor ºi prin pertinen- omologia mizeazã, desigur, pe mecanismele þa analizelor de detaliu, Optzecismul ºi pro- analogiei (care fac deliciul organiciºtilor), misiunile postmodernismului e, fãrã nicio dar le transferã de la nivelul termenilor la Iulian Boldea îndoialã, unul dintre cele mai însemnate acela al funcþiilor lor posibile. Astfel, ea rãs- debuturi critice din ultimii ani. punde pentru orice tip de transformare fic- CARTE aplicatã, adec- În monografia Gheorghe Crãciun þionalistã: devine semnul transferului omo- Ovatã subiectului ales ºi, logic, prin care o valoare a funcþiei dintr-un nu în ultimul rând, cu o ar- (2000), Mihaela Ursa analizeazã cu fineþe, mediu prim dobîndeºte o aceeaºi valoare mãturã teoreticã certã e într-un demers critic atent la nuanþe, la de- într-un mediu secund. Optzecismul ºi promisiunile talii, dar ºi la scenografia narativã de an- postmodernismului (1999). samblu, opera prozatorului braºovean, Poststructuralismul e privit de autoare nu Cel puþin unul dintre mobi- focalizând cercetarea asupra gãsirii nucle- ca o simplã reacþie la structuralism, ci ca lurile cãrþii are o coloraturã elor textuale care conferã acestei creaþii un moment de continuitate, care „îºi sub- polemicã, fiindcã autoarea originalitate ºi prestanþã expresivã. Roma- sumeazã achiziþiile acestuia, redistribuind repudiazã, în Argument-ul scrierii sale, nul Frumoasa fãrã corp mai ales prin grilã accentele“. În cadrul poststructuralismului, acuza de „textualism“ ce a fost prea adesea intertextualã: precizeazã Miheala Ursa, „are loc o modi- formulatã în legãturã cu literatura optzeci- ficare de imaginar teoretic dinspre meta- stã. Prima parte a cãrþii (A History of Diverse Titlul deschide de la bun început un canal forele cunoaºterii ca raþiune ºi luminã [...] de comunicare cu tradiþia literarã româneas- and Desperate Times) e preponderent ºi asu- spre metaforele biologice ale trupului he- cã, preluând în mod cert sugestia din titlul donist (dorinþã, plãcere etc.) sau spre me- mat teoreticã; sunt trecute în revistã cãrþi- basmului popular prelucrat de Eminescu (ºi le ori studiile de cea mai mare relevanþã cu valorificat inclusiv în scrierea Luceafãrului), tafore etice, ale comunitãþii aflate în relaþie privire la paradigma postmodernã, contri- Miron ºi frumoasa fãrã corp. Apelul la vârsta ecologicã, prietenoasã cu lumea“. buþii considerate cu o privire criticã atentã eminescianã a scrisului românesc, mai mult Definiþia criticului literar („vulnerabil ºi la detaliu, ce denunþã, când e cazul, ina- chiar, la o prelucrare a unei creaþii populare, ezitant, eterogen ºi dicontinuu, dar nu mai decvãrile sau confuziile conceptuale. deci superioare prin trãire ºi autenticitate, în puþin viu“) îi acordã acestuia un accent cul- Pe bunã dreptate, autoarea subliniazã ordinea filosofiei de creaþie a lui Gheorghe tural ºi moral cu o tentã scepticã ºi dubita- un decalaj – explicit, de altfel – între fun- Crãciun, oricãrei literaturi ulterioare, nu tivã, în mãsura în care el, criticul literar, nu damentãrile programatice ale postmoder- poate fi strãin de eventuala cãutare a unei înceteazã a profesa „o hermeneuticã a în- nismului, nuanþate, elaborate ºi incitante, „corporalitaþi ireductibile“ a literaturii înseºi. doielii“. Scriitopia e, aºadar, un spaþiu al ºi practica scriiturii propriu-zise, de cele ficþionalitãþii, produs de relaþia intersubiec- mai multe ori de o flagrantã ambiguitate, Scriitopia sau Ficþionalizarea subiectului tivã dintre autor ºi criticul ce are conºtiinþa fapt care explicã ºi favorizeazã preeminenþa auctorial în discursul teoretic (2005) are o acutã a ficþionalitãþii asumate ºi, prin aceas- acordatã criticului-teoretician, racolat une- conformaþie bivalentã, fiind, deopotrivã, ta, puse mereu sub semnul interogaþiei fe- ori dintre scriitorii înºiºi. Recurgând la o „întreprindere academicã“ ºi o „lecturã cunde (critica fiind privitã ca „un mod de principiile ºi axiomele teoretice ale telquel- a actualitãþii“, cum precizeazã chiar autoa- «a crede fãrã credulitate» în universul tex- ismului francez ori la beneficiile post- rea. Dupã Simona Popescu, Scriitopia este tului“). modernismului american, optzecismul „o carte care creeazã scenarii (teoretice), Cãrþile Mihaelei Ursa beneficiazã, din- nu preia obsesia textului ºi a textualismului personaje care doar prin numele lor sunt colo de armãtura teoreticã solidã, de „bi- ca scop în sine, ca principiu „autogenera- purtãtoare de poveºti (filosofice, teoretice), bliografia“ asimilatã cu naturaleþe, de o tiv“ mecanic; textualitatea devine, dimpo- multe trasee, intersectãri, circuite, linii de scriiturã suplã ºi expresivã, fiind dominate, trivã, o modalitate privilegiatã de a se an- fugã specifice literaturii care-mi place mie“. înainte de toate, de o luciditate pe cât de gaja în discursul despre lume, dar ºi în Mihaela Ursa îºi propune sã interprete- responsabilã, pe atât de nuanþatã. O lucidi- mecanismele sociale, în virtutea acelui „nou ze „subiectul auctorial ca figurã a imagina- tate care face din îndoialã un instrument antropocentrism“ despre care vorbea, bu- rului criticii ºi teoriei literare“. Metodologia hermeneutic inconturnabil, repunând în nãoarã, Alexandru Muºina. Textul – ca in- valorificatã este diversã (ea cuprinde „linii discuþie ipostazele ºi instanþele textului stanþã a scrierii ºi rescrierii ficþionale a din gîndirea analogicã, psihocriticã, criticã literar. propriei fiinþe ºi a universului în care ea îºi sociologicã sau lingvisticã, teoria actelor de
înscrie devenirea – nu face nimic altceva vorbire“) ºi bine aplicatã la texte ºi con- decât sã exprime/sã camufleze o sumã de cepte critice. Paginile despre istoria criticii nostalgii cu certã încãrcãturã ontologicã. americane a anilor ’80 sunt însoþite de o O secþiune importantã, ca întindere ºi istorie a ideii de autor (din Antichitate pondere ideaticã, din aceastã carte e cea la poststructuralism) ºi de o expunere de- consacratã analizei creaþiilor unor impor- taliatã despre condiþia criticului. Atracþia tanþi prozatori optzeciºti (Mircea Cãrtãres- diacroniei e mereu temperatã de fascinaþia cu, Mircea Nedelciu, ªtefan Agopian, Ioan tipologiilor (numite de autoare „un indice Groºan, Gheorghe Crãciun), pusã sub un al unei anumite sensibilitãþi teoretice“). De- titlu mai degrabã metaforic – Cartea jocului limitãrile teoretice dintre autor ºi subiect, ºi a disperãrii. Mihaela Ursa considerã cã dintre conºtiinþa demiurgicã ºi conºtiinþa „jocul ºi disperarea descriu cele douã mo- auctorialã prefaþeazã o elaboratã clasificare dalitãþi de asumare a poziþiei de moºteni- a ipostazelor auctoriale; autorul e privit tor cultural“; e vorba de disperarea de a nu ca instituþie, ca inspiraþie, ca executant, ca

12 • APOSTROF vestiri de Gabriel García Márquez, unde dai using free voice and text chat“) –, povestea Între New Age de o tratare ludicã a sacrului care nu se re- Ruxandrei Cesereanu pusã pe computer în veleazã lumii, ci îi apare acesteia, odatã Angelus include personaje care fac deja par- ºi second life coborât în istorie, drept o caricaturã de- te, ca avataruri în spaþiul virtual al comu- gradatã a gloriei cereºti. În asemenea per- nicaþiilor electronice ºi ludic-artistice, din Ovidiu Pecican spectivã, sigur cã ironia, ba chiar sarcasmul biografia autoarei înseºi (Mesmeea, Mes- unei lumi desacralizate în cãutarea sacrului meea Cuttita, Anir Narkom º.a.). În aceastã U MAI ºtiu cine a um- Nplut literatura românã pierdut devine ironie. Dar nu una stilisticã, direcþie, noul roman ruxandrian – sper sã de îngeri. Cred cã era Emi- prin punerea în paginã, în primul rând, ci brevetez aceastã formulare – translateazã nescu – în Înger ºi demon –, la nivelul ordonãrii registrelor existenþei misticul în netosferã, substituindu-se SF- iar dupã el a venit Topâr- înseºi, între registrele acesteia modernitatea ului, care înlocuia paradigma imaginarului ceanu (în registru burlesc, aducând ruptura, falia. Despre ce sã fie premodern cu o alta, de pretext ºtiinþific, ºi comic, cu Minunile Sfântu- vorba atunci, în fundamentele construcþiei propunând un alt model de amplasare în- lui Sisoie). Nu? Dupã aceea ficþionale din Angelus? Evident, despre tr-un real dezmãrginit, prin includerea în s-au îmbulzit ortodoxiºtii rupturã, inadvertenþã, contrastare ºi degra- vechile cadre ale reprezentãrilor noastre interbelici, cu abordãrile lor teoretizante, dare, oricât de bizantin sau baroc veºmânt artistice a alternativei, tehnologic mediate, dar ºi cu poezia îmbibatã de heruvimi ºi ar purta. Despre degradare ºi, ar zice unii, a noului carnaval virtual. floricele, cu Isus pãºind printre ii înflora- ca ºi cum asta ar aduce un spor de cunoaº- Cred cã Ruxandra Cesereanu a scris, în te… Nichifor Crainic, gândiriºtii… Dupã tere, despre sensibilitate postmodernã. acest sens, un soi de profeþie mai apropiatã interludiul comunist – în care îngeraºii Dacã e sã o asculþi pe autoarea însãºi, în de spiritul New Age, cu elemente de re- zglobii ºi mucaliþi au survenit numai prin Angelus, „Muza a venit chiar de la îngeri cuzitã desprinse din metafizica de inspiraþie proza lui Nicuþã Tãnase, rãmânând mai de- (aceia ai lui Andrei Rubliov), dar ºi de la creºtinã, golite de conþinutul lor autentic ºi grabã o referinþã îndepãrtatã în memora- draci (aceia mucaliþi, ai lui Mihail Bulga- folosite ca iconuri media, mai degrabã, spre bilul roman Îngerul a strigat al lui Fãnuº kov), pe care i-am învãlmãºit pânã i-am a anunþa adâncirea ºi dublarea (ori punerea Neagu –, abordarea literar-eseisticã a lui nãucit în stil Boris Vian ºi mai ales în stilul în abis) a adagiului cogito, ergo sum, prin- meu personal, sper“ (Ruxandra Cesereanu tr-un posibil „tastez, deci exist“. Andrei Pleºu i-a adus din nou printre noi,
de astã datã cu oarecari pretenþii de serio- în dialog cu Alexandra Bãdicioiu). Este clar zitate ºi deschidere teologicã. De aici înco- acum în ce mãsurã poetica autoarei se în- lo, poeþii convertiþi la prozã ori prozatorii temeiazã pe arta decupajelor livreºti, a co- cu vocaþie dublã, afirmaþi ºi ca poeþi, au dat lajului fãrã preocupãri de profunzime fi- frâu liber exploatãrii temei. Orbitorul cãrtã- losoficã, a unor topoi trataþi în registru mai Esenþã de critic rescian, alþii ºi alþii au colonizat cu îngeri curând pitoresc ºi decorativ decât cu grãdina imaginarului lor, lucru care nu a sobrietatea încruntatã a textului profetic. Mihaela Ursa rãmas neobservat. Iatã ce spune un blog- Bianca Burþa-Cernat vorbeºte în acest sens ger, care comparã cartea Ruxandrei Cese- chiar despre un „blindaj […] ironic, paro- DEVÃRATELE EXEGEZE de reanu despre care este vorba în comentariul dic, intertextual ºi livresc“, detectând în Aautor sunt reuºite ingra- de faþã cu un roman al Laurei Restrepo: construcþia naraþiunii „o juxtapunere de te: pe de o parte, ele compun poveºti cvasiautonome, prinse într-o ramã“ ºi expun un autor în inte- … existã dacã nu o patimã a poveºtilor cu (Observator cultural). Este adevãrat, ºi nu riorul unui sistem critic îngeri, cel puþin un trend. La noi, de curând se simte în niciun fel nevoia unei construc- menit sã-i ofere o nouã în- a apãrut romanul Ruxandrei Cesereanu, An- þii mai osmotice ºi mai coerente, câtã vre- þelegere ori sã-i sporeascã gelus (Bucureºti: Humanitas, 2010), în care, me centralã în Angelus rãmâne distorsiunea gradul de inteligibilitate, sã de asemenea, îngerii se scoboarã pe pãmânt; între niveluri, fractura. De altfel, socoteºte completeze detaliile unui din vestimentaþia lor face parte ºi o mantie Daniela Firescu, „procedeul expozitiv albastrã, mantie pe care o regãsim ºi în ro- portret cu cât mai multe nuanþe. Pe de alta, manul Laurei Restrepo; îngerii Ruxandrei înregistreazã mecanic, redã obiectiv, son- îºi înmormânteazã obiectul de studiu: ca- Cesereanu sunt muþi; la fel ºi îngerul din deazã adânc sau noteazã superficial, hi- racterul impecabil al unui volum de exe- Dulce companie. Sau îi vom întâlni (pe ei, pe perbolizeazã, alterneazã mijoace ºi pro- gezã este invers proporþional cu caracterul îngeri) cel puþin în titlurile cãrþilor, aºa cum cedee, efectul fiind unul caricatural“. exploatabil al obiectului sãu. Exegeza per- se întâmplã ºi în cazul ultimului roman al lui Iatã cât de înºelãtoare pot fi strãdaniile fectã nu va mai lãsa – la modul ideal – ni- Radu Aldulescu, numit Ana Maria ºi îngerii. de a clasa, în conformitate cu unele motive mic de spus despre autorul de care se ocu- Sã fie doar un simplu trend? Nu prea aº cre- dominante, operele literare. Mai aproape pã, mãcar pentru o vreme. Este greu sã de. (Erasmen, „Dulcea companie a îngeri- decât cei care ar plasa-o pe Ruxandra Ce- lor“, blog, 5 septembrie 2010) scrii despre Alexandru Macedonski dupã sereanu de universul prozei pioase sunt cei Adrian Marino sau despre Slavici dupã care o socotesc ireverenþioasã, rãsfãþatã, Nu cred nici eu cã ar fi o simplã tendinþã, Magdalena Popescu, dupã cum, recent, a provocatoare, cum face Daniel Cristea- deºi o anume convergenþã tematicã sau la devenit greu sã mai scrii despre G. Cãli- Enache, trecând-o printre „fetele rele“ ale nivelul motivelor poate fi observatã, iar nescu dupã Andrei Terian ºi impresionan- transformarea zonei angelice în loc comun anului literar. Fiindcã, într-adevãr, cei trei tul sãu debut în volum cu G. Cãlinescu: A Angelus poate fi de pe acum prevestitã. Aceeaºi în- îngeri ce viziteazã Metropola din cincea esenþã (Bucureºti: Cartea Româneas- clinare pe panta tematicii angelice o ob- sunt mai curând un revelator de reacþii so- cã, 2009). Dacã Paul Cernat susþinea – per- servã ºi Daniela Firescu: ciale, prilejuind exerciþiului narativ ºi fect just – în Observator cultural cã, „de la prestidigitaþia unei autoare interesate mai Viaþa lui Mihai Eminescu (1933) încoace, Imaginarul romancierilor români pare atras degrabã de nãravurile ºi mãºtile discursive niciun critic al actualitãþii noastre literare în ultimul timp de mythos-ul îngerilor sal- ale unei lumi ºui („un studiu sociologic nu a mai debutat în volum atât de substan- vatori, vãzuþi ca ultimã soluþie de acceptare dintr-o perspectivã simbolic-alegoricã“, þial“, pariul meu este cã va dura poate la fel a realitãþii […] Starea de crizã cu care se dupã comentatoarea din revista Ramuri). de mult pânã la urmãtoarea carte impor- confruntã ºi confundã periodic spaþiul est- Legatã prin multiple fire de spaþiul unei tantã despre Cãlinescu. Autorul Vieþii lui european pare propice acestor evdãri în mis- alte ficþiuni, deloc metafizicã, ci mai curând Eminescu este cu atât mai viu, mai prezent tic, în zone compensatorii, realitãþi alterna- cotidianã, mediatã de computer, internet ºi tive, unde miturile salvatoare sunt reactivate, în cartea lui Terian, cu cât este mai meti- adaptate ºi readaptate în funcþie de condiþii- bloguri, ca ºi de noile geografii ale second culos epuizat în comentariu, cu cât contu- le particulare contextului istoric. („Chestiu- life – pentru cine nu ºtie, „o lume virtualã rurile sale obscure sunt mai documentat nea îngerilor“, in Ramuri, nr. 9, 2010) tridimensionalã, cu înscriere gratuitã, unde subþiate prin elaborare hermeneuticã. utilizatorii pot socializa, se pot conecta ºi Constituitã, ceva mai bine de jumãtate, Dar Angelus (Bucureºti: Ed. Humanitas, crea, folosindu-se de dreptul la o voce pro- dintr-o tezã de doctorat suprarevãzutã ºi 2010, 268 p.), romanul Ruxandrei Ce- prie ºi de dialog prin text“ (traducere apro- adãugitã, dar lipsitã de scorþoºenia aulicã a sereanu, e mai legat de o altã tradiþie: cea ximativã pentru definiþia oficialã a site-ului volumelor de acest fel, G. Cãlinescu: A latino-americanã. Mie îmi sunã mai degra- web: „is a free 3D virtual world where cincea esenþã ne descoperã un Andrei Terian bã a arãtarea jumulitã, din coteþul unei po- users can socialize, connect and create 

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 13  tocmai prin contestarea prea aplicatã, vezi Thibaudet ori Marcel Raymond, ca sã integral investit: nu numai un perfect cazul Ilenei Vrancea). În treacãt fie spus, nu-i numim decât pe occidentali) sau decât cunoscãtor al lui G. Cãlinescu ºi al istoriei dincolo de reverenþa fireascã pe care o face paginile despre relaþia dintre cãlinescianism literare româneºti, ci ºi un redutabil teo- coordonatorului sãu de doctorat Nicolae ºi lovinescianism este capitolul pe care toatã retician al literaturii, excelent comparatist Manolescu, singurul nume care primeºte lumea îl aºtepta cu sufletul la gurã, despre sau maniac sursolog. Una dintre primele o atenþie ºi o consideraþie deosebite este colaboraþionismul cãlinescian ºi limitele dificultãþi ale unui volum critic despre G. Mircea Martin. În fine – ºi aceasta mi se sale, un capitol în egalã mãsurã despre cri- Cãlinescu este, lãsând la o parte nevoia pare una dintre observaþiile unghiulare ale tic, dar ºi despre om. imperioasã de sistematizare a materialului întregii construcþii, deºi rãmâne oarecum Un „Cãlinescu aºa cum a fost“ (în sis- – masiv ºi eterogen – de criticã a criticii, in- ocultatã de gravitatea altor argumente –, temul sãu critic!), dar ºi o „criticã româ- trarea în subiect: autorul Principiilor de autorul observã cã autorul Principiilor de neascã – aºa cum este“ rezultã geometric la esteticã este ºi astãzi un subiect „fierbinte“, esteticã capãtul acestui volum ambiþios, complex, el mobilizând energii polemice ºi partiza- cvasiexhaustiv documentar, sfãtos în paran- nale care pretind încã declararea de poziþie nu a urmãrit sã-ºi creeze un metalimbaj tezele sale contextuale, deloc uºor de urmã- pro sau contra cãlinescianismului. Evitând propriu – fie prin inventarea unor concepte rit în dezvoltãrile sale arborescente ºi pal- capcana acestui ideologism primitiv, Andrei sau sintagme, fie prin redefinirea anumitor pitant în detectivistica sa culturalã (pauzele termeni investiþi cu valenþe teoretice „tari“. Terian – preocupat de stabilirea „valorii de lecturã sunt controlate chiar de cãtre au- Inovaþiile sale terminologice sunt minime tor, care opreºte firul argumentativ de câte operei sale critice“ – propune formula exe- („ºtiinþã inefabilã“ ºi altele la fel de vagi), iar gezei de reconstrucþie, fundamentate pe creatorul lor n-a avut ambiþia sã le impunã ori este nevoie de stabilirea unor repere, de istoria receptãrii cãlinesciene (în cele patru în uzul critic al vremii. colorarea unui context, v. istoricul „gus- etape ale sale: perioada stereotipizãrii „cri- tului“, al „metodei“ sau „teoriei“ etc.). Aºa ticului «artist», «impresionist», ºi «subiectiv»“, Cu alte cuvinte, Andrei Terian ne aminteºte stând lucrurile, faptul cã volumul se des- perioada contestãrilor, perioada disputãrilor cã, pentru a face vizibilã existenþa unui sis- chide sub semnul unui comentariu al lui dualiste de pânã în 1989 ºi perioada recon- tem de gândire oarecare, o minimã inovaþie Cãlinescu despre Conu Leonida, care ar siderãrilor sale etice pânã astãzi). Nu res- terminologicã este recomandabilã ºi cã, în poseda „noþiunea de sistem“ pentru cã pro- tabilirea unui echilibru între pãrþi (adulatori cazul lui Cãlinescu, lexicul critic este în cedeazã dialectic la anularea contradicþiilor, ºi detractori) îl intereseazã pe autorul cãrþii mare mãsurã polisemantic ºi lipsit de pro- mi se pare reflexul ironic ºi autoironic al lui de faþã, ci de-a dreptul o reconstruire pole- prietate conceptualã. Aici intervine „a cin- Terian însuºi, contemplând sistemul critic micã în raport cu douã locuri comune ale cea esenþã“, pe care Terian o identificã ul- cãlinescian ºi, prin extensie, chiar pe al sãu. criticii noastre („sã recompun, sã descom- terior cu „marea sa cãutare criticã“, Ar fi redundant de formulat judecata de pun, sã situez ºi sã evaluez sistemul critic al valoare la capãtul acestei cronici sever limi- lui G. Cãlinescu“). Obiectul cultural Cãli- esenþa magicã ce-i permite criticului sã in- tate spaþial, cu atât mai mult cu cât debutul nescu trebuie recompus pentru mai justa sa venteze Amintirile din copilãrie ca gen sui- în volum al lui Andrei Terian – care numai înþelegere – pare sã spunã autorul – atât în generis, pe Goga ca poet „pur“, pe Sado- debutant nu este – a fost deja validat maxi- veanu ca prozator deopotrivã „specific“ ºi raport cu prejudecata ingenuitãþii reflexive mal de o serie de premii prestigioase ale „mare“, pe Eminescu ca scriitor „universal“ criticii, între care ºi acela al Uniunii Scrii- (tradusã astfel: „pentru a fi un bun practi- ºi, în ultimã instanþã, o întreagã literaturã cant al meseriei sale, un critic nu are nevoie românã originalã ca „fond fãrã forme“. Nu- torilor, precum ºi de interesul public (pri- de cine ºtie ce sclifoseli teoretice“), cât ºi mai cã, în realitate, asemenea constructe rã- mul tiraj epuizându-se în scurt timp). Va- – deopotrivã – în raport cu „dispreþul tra- mîn niºte iluzii. Cãci „inefabilul“ cãlinescian loarea de exemplaritate a cãrþii este dincolo diþional al criticii autohtone pentru com- nu e ceea ce se aflã dincolo de orice formã, de orice disputã (poate tocmai din acest paratisticã ºi sursologie“. Aºadar, monogra- ci doar ceea ce se aflã dincolo de formele motiv ar fi meritat un index de termeni ºi fia lui Cãlinescu devine, la limitã, studiul criticii sale. ªi, uneori (de pildã în cazurile autori, pentru cã va funcþiona inevitabil ºi menþionate mai sus), chiar dincoace de ele. de caz în raport cu care se manifestã cealal- ca un manual de cãlinescianism ºi de criticã tã intenþie – majorã – a lucrãrii lui Andrei a criticii). Demnã de menþionat rãmâne de- În consecinþã, „a cincea esenþã“ o repre- pãºirea unei probe de foc la care puþini din- Terian, respectiv corectarea unor metehne zintã metafora (în sens larg, ca literaturã), tre criticii noºtri fac faþã: atingerea excelen- critice domestice, precum ideea cã gustul pe care Cãlinescu o învesteºte cu virtuþi þei atât în postura de cronicar ºi foiletonist, este suficient pentru a valida criticul ºi conceptualizante ºi definitorii. „Mijlocul de cât ºi în aceea de istoric ºi teoretician literar. ideea cã, în ciuda europenismului ºi a mo- a defini o noþiune stilisticã rãmâne în Verva polemicã ºi argumentul critic ale cro- dernitãþii criticii româneºti, recunoaºterea fond tot metafora“, crede inventatorul „is- nicarului sibian nu sunt falsificate de stri- mondialã întârzie din raþiuni persecutorii toriei literare ca ºtiinþã inefabilã“, ºi acesta denþe academizante, dupã cum discursul ºi (ceea ce autorul numeºte „protocronis- este punctul din care Andrei Terian desface mul rezidual caracteristic criticii noastre“). articulaþiile unei metode ºi ale unui sistem strategia sa teoreticã rãmân libere de tarele Ce fel de sistem cãlinescian descrie cer- critic înþeles ca „ansamblu de propoziþii colocvialitãþii jurnalistice – iatã o reuºitã cetãtorul sibian ºi cum împacã aceastã în- interconectate, relevante în raport cu aria suplimentarã a ceea ce se anunþã a fi „mo- treprindere cu prejudecata atât de adânc delul Terian“ în cultura românã. de preocupãri a criticii literare ºi enunþate
înrãdãcinatã a unui Cãlinescu absolut ca- de cãtre o instanþã anume într-un moment pricios ºi nesistemic? În primul rând, auto- oarecare“. Sã nu existe dubii: nu teoretician rul combate principial ipoteza lipsei de se doreºte autorul, ci pragmatician, nu de metodã printr-o simplã reducere la absurd, o metodã anume se preocupã, ci de un au- în al doilea, îi atacã punctual pe detractorii, tor în carne ºi oase. Deloc întâmplãtor, mai dar ºi pe mitologizatorii lui G. Cãlinescu interesant decât capitolul în care lui Cãli- (de la Ion Bãlu, Dumitru Micu la I. Negoi- nescu i se stabilesc afinii europeni (psiha- þescu sau Gh. Grigurcu – aici aº reproºa nalizanþi, prototematiºti în descendenþã vedetizarea excesivã a unor critici mediocri, croceanã precum Francesco Flora, Albert Cãrþi primite la redacþie

• Bernardus Silvestris, • Tiberiu Fãrcaº, Cosmografia, ediþie Colosul cu picioare • Floarea Þuþuianu, bilingvã, trad. de de hârtie: O istorie Mãrinimia Ta, 33 Ana Palanciuc ºi subiectvã ºi ilus- • Dumitru de poeme cu un Florina Ion, studiu tratã a presei scrise Þepeneag, cuvînt-înainte de introductiv de din Cluj-Napoca, Camionul bulgar: Horia-Roman Michel Lemoine, 1989-2010, prefaþã ªantier sub cerul Patapievici, postfaþã de Jean de Mircea Popa, liber, Iaºi: Polirom, Timiºoara: Jolivet, Iaºi: Polirom, Cluj-Napoca: Eikon, 2010. Brumar, 2010. 2010. 2010.

14 • APOSTROF DOSAR În laboratorul minotaurului ideologic (II)

Nicolae Balotã

(Urmare din nr. trecut)

MILIREA, TORTURAREA celor mai emi- Unenþi reprezentanþi ai ºcolii medicale sau ai celei juridice din Cluj, a profesorilor de la Litere ºi Filosofie, oameni de vârsta pãrinþilor mei ºi pe care chiar dacã nu-i cu- noºteam personal îi asimilam cu aceºtia, mã jignea, mã durea, mã revolta chinuitor. Exasperat, trânteam uneori zgomotos fe- restrele sau pãrãseam Institutul ºi mã re- fugiam sub arborii tãcuþi ai Grãdinii Bo- tanice din faþã. Cred cã îi plãcea ºi-i displãcea totodatã exasperarea aceasta vã- ditã a tânãrului care trecea încruntat prin faþa lui fãrã sã-l salute, fãrã sã scoatã o vor- bã ori sã se uite mãcar la el. Ce ºtia bãiatul ãsta despre faptul cã savurarea chinului vic- timelor sale nu în secretul unui cabinet în- chis, ci afarã, în faþa unui public, îi înzecea lui impudica desfãtare a voinþei de putere, îl fãcea sã atingã orgasmul? Poate unicul orgasm la care avea acces. Îmi treceau toate acestea sau mãcar une- le, învãlmãºite, prin minte, în timp ce cobo- ram pe scara interioarã spre biroul de la parter al fostului director, pentru a aºeza în rafturi câteva volume luate de acolo ºi rã- mase la mine în tot timpul detenþiei. Cu- noºteam bine încãperea, unde mã duceam uneori, la îndemnul lui Goangã chiar ºi în absenþa sa, pentru a lua vreo carte nouã, cãci cele proaspãt sosite din Occident îºi fãceau acolo, la început, un stagiu ce putea sã dureze câteva luni, înainte de a ajunge sus, în biblioteca mare a Institutului, de care mã ocupam. Bãtrânul profesor îºi pro- punea sã le consulte, dar nu avea timp sã o facã ºi le uita pe rafturile micii biblioteci din biroul sãu. Poate tocmai pentru a avea ºi noi, ceilalþi membri ai Institutului, acces la ele, uºa acelei încãperi era întotdeauna deschisã. Ea îmi devenise însã familiarã ºi dintr-un alt motiv, mai delicat intim decât acela al explorãrilor mele savante. Profe- • Nicolae Balotã. Foto: M. P. sorul plecând destul de des la Bucureºti, tânãrului, la care þinea de altfel, ºi-l preþuia printre ele îndeosebi cele cu nostima Ma- coboram acolo împreunã cu Claude, mai într-atât încât cu un an în urmã se mândrise dame Burticã. ales în unele dupã-amieze ploioase. Era sin- cu lucrarea lui de licenþã arãtând-o amici- Coborând scara destul de întunecoasã, gurul interior din oraºul nostru în care ne lor sãi liberali din Capitalã, printre care lui am fost surprins deodatã de un scârþâit de puteam adãposti amorul. Clãdirea era pus- Gheorghe Tãtãrescu, acesta cerându-i (cum treaptã înapoia mea. Întorcându-mã brusc, tie, tãcutã, fotoliile de piele adânci, strânºi mi-a spus-o Goangã la întoarcerea sa din am zãrit sus, în capul scãrii, pletele plutind unul într-altul ne pierdeam în ele, cana- Capitalã) sã i-l trimitã pe clujeanul acesta nepieptãnate ºi, holbându-se la mine, ochii peaua Chesterfield bãtrânã, ostenitã ºi foar- isteþ la el ca sã-l plaseze undeva la o legaþie mai bulbucaþi chiar decât îi ºtiam ai Maria- te primitoare. Întunericul, atât de lugu- în Occident. Dupã câteva minute de vitu- nei Roºca. Stupoarea prin care capul aces- bru îndeobºte, al biroului cu fereastra perare clamoroasã, bãtrânul s-ar fi potolit ta de gorgonã nu reuºea sã mã pietrifice o perdeluitã, devenea în acele ore complicele însã, cãci ºi-ar fi amintit – cu zâmbetul as- încremenea în schimb pe ea însãºi. I-au tre- nostru protector. Dacã ar fi aflat de aceastã cuns al foºtilor curvari la bãtrâneþe – tre- buit câteva clipe, chinuitoare desigur, pen- utilizare nu prea ortodoxã a cabinetului cutele sale dupã-amieze galante din acelaºi  sãu, Goangã ar fi ridicat tonul împotriva birou, pe aceeaºi canapea Chesterfield, ºi

DOSAR Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 15  jorã ale acestuia îi îndemna ºi îi purta pe priveascã cu adulaþia asta în priviri! Pãreau tru ca sã se smulgã din fixarea mea ºi sã dis- comuniºti atunci când rãscoleau saloane ºi atât de concentraþi, încât se fãcurã cã nici parã de parcã nici n-ar fi fost. Nu se aº- birouri, rãvãºeau colecþii de gravuri, deºer- nu remarcã salutul meu la intrare. La un teptase – era vãdit – la apariþia mea acolo. tau biblioteci universitare, goleau de in-folii moment dat, psihologul catadicsi totuºi Soþii Roºca nu aflaserã cã fusesem eliberat mãnãstiri ºi seminarii teologice. Era un duh sã mi se adreseze, fãrã sã se uite la mine: ºi nici nu le trecuse prin minte cã aºa ceva al nimicirii, în numele unei idei, nici mãcar „Ia uitã-te aici, domnule Balotã, ce carte ar fi cu putinþã. Am înþeles asta ceva mai împãrtãºite. Iar atunci când era adoptatã, ne-au trimis tovarãºii noºtri de la Moscova. târziu, întâlnindu-l pe bãrbatul ei. Au fost ingurgitatã pe nemestecate, de acei Roºca Sunt cele mai recente cercetãri ale ºcolii desigur meduzaþi când s-au pomenit din ai epocii, care se considerau iniþiaþi, for- sovietice referitor la reflexele condiþionate“. nou cu mine înfãþiºându-mã – comme si de maþi, superiori celor lipsiþi de „nivel ide- Pauzã. Aºtepta probabil, din partea mea, rien n’était – acolo la Institutul lor. Cum ologic“, ideea devenea alibiul tuturor ne- mãcar un þâþâit admirativ. Îl întreb dacã adicã, cele scrise de el împreunã cu ea Tri- merniciilor lor, o justificare a infamiei. acum poate sã o citeascã; ºtiam cã, cu bunalului militar, întru apãsarea, nicidecum Mi se pãruse ciudat, încã din varã, cã vreun an în urmã, se apucase sã înveþe apãrarea mea, nu fuseserã luate în seamã? dupã ce l-a dat afarã pe ªtefãnescu-Goangã limba rusã. Nu rãspunde. Poate e ofuscat Fireºte, aveau sã se sfãtuiascã la repezealã ºi dobândise, pe lângã celelalte atribuþii ale de întrebarea mea. Rãsfoieºte mai departe precum complicii între ei, sã se reculeagã, sale, aceea a conducerii Institutului, seto- opul, sub ochii lucind de admiraþie ai Ma- sã-ºi ia o atitudine, o minã cât mai detaºatã, sul de putere Alexandru Roºca nu se insta- rianei, ºi se opreºte, ca ºi copiii neºcoliþi, la când aveam sã dau ochii cu ei, ce dracu’!, lase de îndatã în apartamentul directorial ºi paginile cu chipuri. Figura bãrboasã a sa- nu era el stãpânul Institutului, ba al Uni- îndeosebi în biroul fostului director. Sfiala vantului în halat alb apare din când în când. versitãþii, ºi cine e Balotã ãsta decât un pui slugii de a intra în bunurile stãpânului, Lungã pauzã. „Poate sã-þi parã rãu, dom- de reacþionar, burghez, un visãtor aiurit pe dupã ce l-a izgonit pe acesta? Nu, desigur. nule Balotã, cã nu mi-ai urmat sfatul. Îþi care-l vor da afarã în doi timpi ºi trei miº- Modestie a bãiatului din Cãlata de a-ºi aduci aminte când þi-am spus sã studiezi cãri? Dar ochii exoftalmici ai femeii trã- apropria lucrurile boierului? Nici atât. Psi- reflexologia lui Pavlov. Dar nu..., dumnea- daserã siderarea ei la ivirea mea acolo, în hologul acesta era, în acei primi ani ai aca- ta îi studiai pe Husserl, pe Heidegger ºi penumbra scãrii. Eram ca o stafie, o umbrã parãrii puterii de cãtre comuniºti, prins în mai ºtiu eu ce alþi filosofi naziºti!“ Conti- venitã de dincolo, de acolo de unde, credeau ºuvoiul pustiitor al curentului. Inteligenþa nuã, adresându-se consoartei sale care rica- ei, nu te mai poþi întoarce. sa mediocrã era suficientã pentru a-l face sã na ºi ea ironic: „Fenomenologie, auzi ce-l Departe de a mã contraria, stupefacþia înþeleagã cã acest ºuvoi îl poate nimici sau, interesa pe dânsul, ce voia sã facã dumnea- atât de vizibilã a femeii mã înviorase. Re- dimpotrivã, purta pe culmi. Întru totul mij- lui!“ Sarcasmul tonului mai dãdea oareca- prezentându-mi-o holbându-se de sus, ve- lociu, nu era nicidecum fãcut pentru esca- re culoare vocii sale atone. Reptila se des- deam ochii aceia de broascã speriatã tre- ladarea culmilor sau planarea în zone înal- colãcea, îºi înãlþa capul ºi-ºi scotea limbuþa murând pe-o frunzã ºi-mi închipuiam te. Îl consideram pe atunci un apter, dar nu bifurcatã. Foarte probabil, aceste conside- gâtlejul ei de hipertiroidianã umflându-se numai aripile îi lipseau lui, cu care oricum raþii ale sale fãcuserã parte ºi din scrisoarea spasmodic, ca la o batracianã. Dar buna n-ar fi putut face nimic, cãci era o reptilã pe care o adresase Tribunalului. Dar despre dispoziþie îmi fu curmatã brusc de des- târâtoare. Avea, în schimb, instincte de ani- închisoare, proces, despre eliberarea mea coperirea pe care o fãcui intrând în biroul mal rapace, devorator de hoituri ºi dacã nu nicio vorbã. Nu mã ascultã, pare sã nici nu ce fusese al lui ªtefãnescu-Goangã. El nu îndrãznea sã se dedea la violenþe de rãpi- audã când îi spun cã, în orice caz, evreul numai cã nu mai era al fostului director, toare, era atras în schimb de prãzile lesni- Edmund Husserl nu poate fi bãnuit de dar nici nu mai era un birou. Obiºnuit sã cioase, de cei doborâþi deja la pãmânt de vreo simpatie pentru naziºtii care l-au per- vãd vechea rânduialã, m-a izbit amestecul partidul sãu tutelar. Mirosul cadavrelor îl secutat pânã la moarte. Continuã sã pero- de mobile ºi obiecte heteroclite depozita- atrãgea, excita apetiturile sale, fruste, de reze despre Pavlov. Se vedea cã mai citise te acolo. Abia aici îmi sãrea în ochi schim- parvenire, ce s-ar fi mulþumit în epoci mai câte ceva în aceastã materie. Era mai la cu- barea petrecutã în Institut. Încãperea de- „normale“ cu ciolanele ce i s-ar fi azvârlit rent decât se arãtase cu vreun an în urmã venise un fel de magazie a rebuturilor conform legii, cu dumicarea îmbucãturilor când, în acelaºi birou, îmi reproºa de a nu azvârlite într-o dezordine fãrã nicio noimã. apucate ºi mestecate cu o danturã destul de fi „îndeajuns de pozitivist“ ori „materialist“, Mã izbea pentru întâia oarã ceea ce urma slabã. Or, instinctul acesta îl îndemna, în de a fi „prea metafizic“, ºi-mi dãdea ca un sã mã ºocheze de atâtea ori în toþi anii acea perioadã a tuturor începuturilor posi- contraexemplu ce se voia zdrobitor teoria aceia, prin Universitate, prin muzee, biblio- bile, în care ºi „Partidul“ privilegia devas- lui Pavlov. Tocmai studiam pe vremea aceea teci ºi alte bãtrâne oficii de culturã. „Revo- tarea, nu construcþia, sã spargã ordinea, lucrãrile savantului rus, în cele douã volu- luþia“ spãrgea o ordine stabilitã, uneori de înainte de a se instala într-o nouã orândui- me traduse în limba francezã, ºi gãseam o vechime venerabilã, dar întotdeauna re, sã rãvãºeascã cele aºezate, sã profite de destul de limitate cunoºtinþele lui Roºca pe funcþionalã, pentru a o înlocui cu o dez- pe urma distrugerilor, a morþilor, ciugulind acest plan. Mã vãzuse citind „Excitarea ordine haoticã. Acea paºnicã tranquillitas din leºuri. psihicã a glandelor salivare“, articolul din ordinis, ce domnea în biroul cu perdele lã- Urcam treptele pe care le coborâsem 1910, publicat în Journal de Psychologie, ºi sate ºi mobile vetuste, fusese spartã pentru mai înainte, când ridicându-mi privirile folosise acest argument pentru a mã sedu- a lãsa în loc urâciunea pustiirii, aidoma ace- zãrii din nou în susul scãrii ochii bulbucaþi, ce, cum credeam pe atunci, sau pentru a-mi leia pe care o descoperisem cu câþiva ani în încremeniþi ºi spânzurând în jur ºerpii ple- întinde o cursã, cum cred acum. Citesc în urmã în casa noastrã din Cluj, la puþine zile telor nespãlate. O clipã ºi arãtarea pierea ca Jurnalul meu cã, într-o convorbire cu el din dupã intrarea trupelor sovietice în oraº. o închipuire rea. „Mã pândeºte Meduza“, decembrie 1947, dupã reproºul sãu care Atât doar cã soldatesca aceea scitã ce tre- îmi spuneam amuzat de aceastã apariþie ºi suna mai degrabã a acuzaþie: „te gândeºti cuse în pripã ori poposise frântã de obo- dispariþie instantanee, din care nu rãmânea încã la valori absolute!“, se lansase într-o sealã, toþi acei ruºi ori kalmuci ori uzbeci sã pluteascã în aer nici mãcar cât rânjetul apologie a lui Pavlov ºi a ºtiinþei sovietice, care spãrseserã geamurile colorate ale mar- pisicii din Cheshire. Bine dispus, intram în strecurând, cu abilitatea sa de primitiv rudi- chizei sau cele de cristal bizotat ale glas- bibliotecã, unde de asemenea nu mai dom- mentar culturalizat, dar suficient de ºiret, vandului dintre sufragerie ºi salon se uºura- nea ordinea de pe vremea când bibliotecã- ispita unei burse sau a unui post în strãi- serã pe unde apucau, mai bine zis pe unde ream acolo. Nici biroul meu nu mai exista. nãtate, printre secreþiile condiþionate ori ba îi apuca, lãsaserã vana din baie ºi dormi- E timpul sã dau ochii cu perechea nefastã ale câinelui, acuzaþiile de idealism ºi mis- toarele pline de scârnã, aprinseserã focul de – îmi spuneam îndreptându-mã spre cabi- ticism („Citeºti teologie, auzi domnule, da’ gãteje pe parchetul din salon pentru a încãl- netul lui Roºca. Ciocãnesc la uºa lui, nicio ce, vrei sã te faci popã? Cine mai citeºte azi zi oala de ciorbã pe pirostrii improvizate vorbã dinãuntru, repet ºi, neprimind niciun vechiturile alea?“), pe lângã alte condam- ori a frige carnea de berbec în proþap, lãsa- rãspuns, intru. Plecaþi amândoi peste un nabile fapte ale mele. Procedase atunci cu serã în urma lor chiloþii rupþi ºi însângeraþi ditamai cãrþoi deschis pe masã, erau scu- mine asemenea anchetatorilor Securitãþii, ai fetelor violate lângã un cap de vitã în fundaþi în contemplarea pioasã a unei ima- pe care nu-i cunoºteam încã de aproape, care miºunau viermii, toþi soldaþii hoardei gini înfãþiºând un câine cu tuburi atârnân- dar de care în schimb se apropiase el: îmi roºii purtau, nefericiþii, cu sine, pe unde du-i în bot ºi legat prin numeroase cabluri promitea când morcovul, când bâta. Tre- treceau, pârjolul ºi acea moarte la care ei de aparate dispuse în jurul lui. E dulãul lui cuse mai bine de un an de atunci. De astã înºiºi erau osândiþi, fiind mânaþi de ea spre Pavlov – am recunoscut eu animalul-fetiº al datã, nu-mi mai întindea nicio ispitã, nu ea. Dar ceva mai bestial decât rãzboiul ºi ºtiinþei sovietice, cea mai înaintatã din mai fãcea aluzii la posibile burse ori pos- neavând scuzele de înnebunitoare forþã ma- lume. Pe care alt zãvod ar fi putut ei sã-l turi în diplomaþie. Nu mai avea nevoie de

16 • APOSTROF DOSAR aºa ceva. Prinsese de un an încoace putere, câºtigase o siguranþã de care nu dispunea mai demult. ªi apoi nu mai avea în faþa lui un tânãr cu anumite calitãþi recunoscute de unii ºi de alþii, pe care-l putea eventual re- cruta pentru Partid sau nãimi pentru cine ºtie ce fel de josnice oficii, ci un ins marcat cu fierul roºu, dat la pãmânt, un individ pe care îl socotea sfârºit. Cãci asta reieºea din atitudinea sa, din cuvintele sale toate. E adevãrat însã cã nici eu nu mai eram acel tânãr bine crescut, delicat, care cu un an în urmã, întorcându-se acasã, dupã acea convorbire cu superiorul cordial dispreþuit de el, o consemna (pe franþuzeºte, cum scria pe atunci în Jurnalul intim), notând rãspunsul sãu dat cu civilitate ºi – credea el – diplomaþie, la avansurile aceluia. „J’ai répondu d’une manière évasive en disant que je désire certainement continuer mes études en France ou dans un autre centre occidental, mais que je ne me crois pas pourvu de talents politiques (que ce soit pour la diplomatie, ou pour la propagande).“ Dar dupã ce ai zãcut luni de zile în bezna unei celule, înfome- tat ºi neºtiind ce se va alege de tine, dupã ce, în toate acele zile, þi-ai fãcut nevoile, cu gardienii chiorându-se la tine, ciucit în curul gol deasupra unei gãuri din acea piv- niþã imundã, nu te mai pot impresiona nici • Nicolae Balotã. Foto: M. P. învinuirile, nici ameninþãrile unei brute cu pretenþii de savantlâc. ªi, binenþeles, nici oritatea pe care ºi-o aroga pe temeiul apar- sivitãþii. Nu se putu abþine sã nu revinã, pe tentaþiile, care de altfel nici nu mai veneau tenenþei sale la casta „membrilor“. un ton de astã datã inchizitorial, asupra lec- de astã datã. În schimb, se deºteptase în Îi observam pe amândoi ºi-l ascultam pe turilor mele teologice. „Da, asta nu vrei mine, fãrã sã-mi dau seama, tot în acele el (deoarece Mariana se mulþumea cu rolul sã înþelegi dumneata: fenomenele psiho- luni, o atracþie, un interes, o curiozitate vie personajului mut), cu o detaºare de-a drep- fiziologice au toate la bazã materia, dom- pentru fãpturile umane, pe care nu o cunos- tul amuzatã. Acum cã se lansase, Roºca nu nule, nu spiritul! Materia! Asta ne-a de- cusem înainte de închisoare. Singurãtatea mai putea ieºi din proslãvirea pavlovismu- monstrat Pavlov. De aceea se poate aplica aproape totalã, apoi brusc convieþuirea cu lui ºi, în genere, a ºtiinþei sovietice. Se vede reflexologia în medicinã, la naºterea fãrã mulþi alþii într-o încãpere închisã, trezise în treaba – îmi spuneam – cã exerseazã atât de dureri, la curele de dezintoxicare pentru mine o poftã de a-i privi, de a-i asculta, intens acest discurs apologetic, încât, odatã alcoolici, la vindecarea enuresisului noc- de a-i mirosi îndeaproape pe oameni, în- ce l-a declanºat, nu-l mai poate opri. Vorba turn. Asta nu te interesa pe dumneata, care tr-un cuvânt de a-i cunoaºte, poftã ce fuse- ungurului, nici nu mai încarcã, ci doar preferai sã-i citeºti pe misticii germani sau se incitatã, dar prea puþin potolitã de toate trage. E adevãrat cã spusele lui torãite erau pe catolicii dumitale spanioli.“ ªi cãtre soþia lecturile mele psihologice de la Institut. banalitãþi elementare cu privire la reflexele lui care-l ascultã în beatitudine: „Domnul Pofta aceasta se va exacerba mai târziu, va condiþionate (cum greºit le numeam cu Balotã studia teologia la Institutul de Psi- creºte în toþi anii unei detenþii mult mai toþii pe atunci), la geniul descoperitorului hologie“. Se vede cã îmi scotocea prin ser- îndelungate, în care aveam sã-mi spun cã-i lor. Nicio vorbã despre rolul hazardului, vietã – îmi spuneam – sã vadã ce citesc. „citesc“ pe oameni cu pasiunea cu care în care l-a fãcut de fapt pe abilul chirurg rus, „Pavlov ºi-a început ºi el studiile superioa- libertate citeam cãrþile. E adevãrat cã la în timp ce studia în Germania efectul di- re la teologie – i-am întrerupt rechizito- dorinþa de a afla adevãrul ca ºi falsurile verºilor stimulenþi asupra presiunii sangvi- riul – ºi, dupã câte ºtiu, Stalin a fãcut ºi el semenilor mei, se va adãuga cu timpul ceva ne la câine, sã descopere aceste reflexe. teologie.“ Roºca a amuþit câteva secunde, ce nu mai era de ordinul cunoaºterii. A-i Dacã psihologul meu s-ar fi mulþumit sã ºocat mai ales de pronunþarea numelui considera pe cei din jur, cu oricât interes, divagheze retoric asupra salivãrii, a soluþiei sacrosanct, deci tabu, al corifeului ºtiinþe- la rece, nu mã va mai satisface. O aseme- acide ca stimul incondiþional devenit con- lor. „Ei au fost obligaþi de mediul din tim- nea cunoaºtere obiectivã era aproape întot- diþional, l-aº fi ascultat ºi eu în tãcere ca ºi pul lor, ºi apoi s-au lãsat curând, de îndatã deauna una demascatoare; nu lipsea din ea soþia lui, desigur fãrã mimica admirativã a ce au putut s-o facã. – Nici eu, din pãca- o anume cruzime, orgoliul unui cunoscã- acesteia, evoluând între încântare ºi exalta- te, nu cred cã voi putea studia tot ce aº tor din afarã, privindu-ºi de sus, din turla re, ca ºi cum pentru întâia oarã i-ar fi reve- dori.“ Descumpãnit, neºtiind ce sã înþe- cunoaºterii, semenii reduºi la statutul de lat savantul ei soþ aceste minuni ale celei leagã din oftatul meu, tãcu pentru câteva obiecte. Atât doar cã acolo, în labirintul mai progresiste ºtiinþe. Dar Roºca nu se clipe. Profitând de acest rãstimp, mi-am închisorilor, „obiectele“ acestea erau toate mulþumea cu etalarea cunoºtinþelor sale în exprimat nedumerirea (ce e drept, falsã) cã, în suferinþã. Iar suferinþa lor, pe care o materie, ci le folosea pentru a-mi demon- cu toatã admiraþia sa pentru reflexologia lui împãrtãºeai, nu-þi mai îngãduia sã-i consi- stra zdrobitoarea sa superioritate ideologicã Pavlov, a întrerupt în vara anului trecut sin- deri doar cu rãceala obiectivã a cunoscãto- ºi nimicnicia mea intelectualã. Adoptase de gura experienþã în spirit pavlovian din rului. Ea trezea în tine o milã irepresibilã, curând expresii ce deveniserã, tot rostogo- Institutul nostru, aceea a lui Nicolae Pârvu. pânã ºi în acele rare cazuri când cunoscã- lindu-le în gura lui, precum Demostene „Cum, experienþã în spirit pavlovian era torul din tine era conºtient cã cel din faþa pietricelele, niºte ºabloane stereotipe. Ast- aceea cu niºte ºoareci dresaþi sã sarã ca la ta a comis infamii ºi e gata sã le mai co- fel, saliva câinelui lui Pavlov devenise un circ într-o cutie de pantofi? ªi-apoi, ce, eu mitã. Dar toate acestea aparþineau încã vii- pion ideologic în materialismul dialectic. i-am omorât pe ºoarecii ãia?“ Roºca pro- torului. ªi dacã simþisem deja cãldura uma- Scrutându-l cu privire ascuþitã de cercetã- testa cu un aer vinovat; se roºise la faþã, nã ce emana, acolo în celula din beciul tor, îmi pãrea cã numai la pronunþarea aces- semn cã fusese atins într-un punct extrem Securitãþii clujene, dintr-un moþ bãtrân sau tor douã cuvinte legate fatal între ele: „ma- de sensibil. Într-adevãr, cu mai multe luni un garajist ºi pescar amator, iar apoi la terialism dialectic“, psihologul, prin naturã în urmã, îºi pusese pedelul fidel sã înece Închisoarea Militarã din tãcuþii mei ciobani nisipiu, sec, de o ariditate saharianã, înce- ºoarecii ºi sã distrugã mica instalaþie din de prin Apuseni, împãrtãºindu-mã în su- pe sã saliveze, nu altfel decât câinele lui jurul lor amenajatã de colegul sãu. Toþi, ferinþã cu ei, eram încã foarte departe de Pavlov la auzul clopoþelului ce anunþã apro- începând cu psihologul Pârvu, ne dãdeam a o simþi ajungând din nou într-o falsã li- pierea osului de ros. Pomenirea formulelor seama cã numai resentimentul stârnit în- bertate ºi având în faþa mea un pseudosa- consacrate ideologic îl excita însã ºi în alt tr-o naturã invidioasã, meschinã, de cerce- vant psiholog ce mã judeca cu superi- sens, îi producea un fel de erecþie a agre- 

DOSAR Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 17  Uexküll la Hamburg, în anii ’30. Cred cã dezordine adolescentinã, nu numai a simþu- tarea, oricât de modestã, dar începând sã pânã în ziua de azi e mândru cã a avut un rilor, ci ºi a minþii. Nu puteam citi Pascal dea rezultate, a unui confrate mai tânãr îl asemenea maestru“. Roºeaþa din obrazul ori Leibniz ori Bergson, fãrã sã nu mã abat împinsese pe Roºca sã dispunã sabotarea lui Roºca virase în vânãt, ceea ce la lividi- ºi prin înfundãtura câte unui dascãl neo- cercetãrii aceluia. Desigur, în ascuns, cãci tatea sa naturalã însemna o nãvãlire bru- tomist de la vreun seminar teologic, doar meschinul era ºi laº. Ca sã pun capãt aces- scã a sângelui în cãpãþânã. Pãrea pe pra- mã aflam într-o casã ce era a Domnului, tei confruntãri penibile, am spus cã voiam gul apoplexiei. Gângãvea, icnea, scotea dar condusã de un cãlugãr asumpþionist, sã restitui câteva cãrþi ale Institutului, rãma- sunete nearticulate, pe când nevasta lui, care cu toatã lãrgimea sa de spirit îºi avea se la mine, dar cã nu mai gãsisem rafturile complice de nãdejde, îi sãrea în ajutor, re- ºi îngustimile formaþiei sale, iar îndrumã- din biroul directorial. „Biroul este acum petând furioasã: „Ce neruºinare! Ce neru- rile sale, fãcute cu autoritate moralã ºi reli- aici ºi cãrþile le poþi lãsa la bibliotecã. De ºinare!...“ Cred cã ar fi sãrit la mine, dacã gioasã, nu aveau întotdeauna pertinenþã altfel, cãrþile astea sunt ºi ele toate reacþio- n-o oprea bãrbatul, care izbuti sã îngaime: filosoficã. Dar studierea cu luare aminte a nare. Ni le trimit anume cei din America; „Lasã-l, dragã, lasã-l cã o sã vadã el...“ Nu gânditorilor Eladei, în vechiul op venerabil fac parte din materialul lor de propagandã adãugã ce o sã vãd decât dupã câteva clipe al lui Theodor Gomperz, mi-a oferit, încã ºi de subminare. De ce crezi cã ni le oferã de bâlbâialã ininteligibilã, când spuse în acel an binecuvântat, petrecut în casa ei gratuit? Dar am pus capãt intrãrii în triumfând asupra propriei neputinþe mai blãjeanã a asumpþioniºtilor, propedeutica biblioteca noastrã a unor asemenea mate- curând decât asupra mea: „Sã-i dea Blaga necesarã pentru despãrþirea apelor de sus riale. – ªi am început epurarea bibliotecii – al sãu un post“. Am înþeles cã rostul meu ale filosofiei de cele de jos ale psihologiei. intervenea conºtiincios Mariana. Chiar la Institutul de Psihologie se curmase. ªi cã Roºca avea dreptate atunci când nu mã voiam sã-þi spunem sã ne-o dai în primi- Blaga „al meu“ nu mai are nici el ce cãuta socotea „fãcut“ pentru psihologie, ci pen- re. – Cum, vreþi sã o epurez eu? – Nu, asta în Universitate. Mã aºteptam, de fapt, din tru filosofie. ªi totuºi, apetitul meu nesãþios vom face noi. – Dumneata n-ai competenþa partea lui la o asemenea alungare din In- de explorator al umanului m-a împins, în politicã necesarã – reluã atacul Roºca – ºi stitut, ºi eram chiar întrucâtva mulþumit, cei doi ani de activitate la Institut, sã cer- cred cã nici voinþa sã o faci.“ Aici nu fãrã sã mã gândesc cã aceasta însemna pen- cetez tot ceea ce disciplina aceasta putea greºea. Eram surprins de dimensiunea pe tru multã vreme o ostracizare din orice sã-mi ofere. Nu mai eram inocentul care care o lua înverºunarea politicã a acestui instituþie de învãþãmânt a þãrii, proscrie- fusesem cu opt ani în urmã. Nu mai spe- energumen. Nu auzisem pânã atunci pro- rea politicã fiind echivalentã, în regimul al ram revelaþii, pe care ºtiam cã psihologia feratã o asemenea aberaþie. E adevãrat cã cãrui fidel servitor era Alexandru Roºca, cu nu mi le poate oferi. Cãutam mai curând pânã atunci nu stãtusem de vorbã cu niciun izgonirea din viaþa publicã. fapte decât idei. Nu speculaþii, cãci cele ale membru de partid. Ca publicaþiile ºtiinþifi- În ziua aceea nu i-am mai vãzut. Au rã- psihologilor mi se pãreau debile, ci obser- ce sosite din Statele Unite (dar, cum aveam mas în noul cabinet directorial sã-ºi rume- vaþii ale lor pe viu, pentru ca apoi sã pot sã aflu în curând, din toate þãrile occiden- ge furiile. Au trebuit sã treacã decenii pen- reflecta asupra lor. Mã interesaserã mai tale) sã fie considerate „reacþionare“ ºi, ca tru ca sã constat din vechi documente de puþin teoriile configuraþioniºtilor, cât cele atare, sã fie interzise, mi se pãrea nu numai arhivã cã încã în acea dimineaþã Roºca a vãzute de Köhler, cu ochiul sãu ager de un act de barbarie, ci ºi unul de sinucide- fãcut demersurile necesare pentru suspen- explorator, la cimpanzeul Sultan, nu atât re intelectualã. Toþi cei din Institut, ºi prin- darea serviciului meu la Institut, cu înce- principiile de bazã ale behaviorismului sta- tre ei, crezusem pânã atunci, chiar ºi el, pere de la 1 februarie 1949. M-am întors bilite de Watson, cât experienþele sale cu Alexandru Roºca, ne-am bucurat când din în bibliotecã ºi am început inventarierea animalele, ori reacþiile ºobolanilor lui Skin- America au început sã ne vinã cãrþi ºi ei pentru a o preda. Eram singur. Liniºtea ner la ºocurile electrice aplicate ca dar sau publicaþii periodice. Tot ceea ce rãzboiul albã de afarã se mohorea acolo în sala cãrþi- pedeapsã, nu teoria structuralã a lui Piaget întrerupsese, toate legãturile cu universitãþi, lor, ce aveau de acum încolo sã rãmânã lo- referitoare la psihologia copilului, ci obser- institute de cercetare, edituri de cãrþi ºi vite de interdicþia de a fi citite. Îmi treceau vaþiile sale concrete privind inteligenþa co- reviste ºtiinþifice americane fuseserã relua- prin mânã opuri ºi opuscule bine cunoscu- piilor. Lumea acestor omuleþi mã fascina, te. Fundaþia Rockefeller, printre altele, se te, le aºezam la locul lor în rafturi, cu ges- ca ºi aceea a „primitivilor“ (cum îi mai nu- arãta deosebit de generoasã oferindu-ne, turi de automat. De la un timp, ele îmi pã- meam pe atunci), pe care îi descopeream în evident gratuit, stocuri întregi de asemenea reau asemenea frunzelor veºtede luate una lucrãrile lui Frobenius, descoperit nouã de publicaþii, propunându-ne sã indicãm toate câte una de pe ram ºi cãzând în ceea ce Blaga, sau ale lui Bronislaw Malinowski ºi lipsurile din bibliografia americanã prici- ºtiam cã le aºteaptã: uitarea... poate defini- ale atâtor altora. Opoziþia teoreticã dintre nuite de anii de întrerupere a relaþiilor. tivã, moartea. Lapsa cadunt folia... Eneea lui Malinowski ºi Freud nu mã amuza mai Consideraþia de care se bucura Nicolae Virgil ca ºi, dupã el, Dante, în Divina Com- mult decât o partidã de tenis, dar ceea ce Mãrgineanu, fost bursier al Fundaþiei, atâr- media, vedeau sufletele pe malul Achero- antropologul vãzuse urmãrind sexualitatea nase fãrã îndoialã în cumpãnã în aceastã nului intrând în barca lui Caron, cãzând în „sãlbaticilor“ melanezieni din insulele Tro- ofertã. Iar acum, paranoia comunistã îl Infern precum frunzele veºtede toamna. briand mã interesa. Strãbãtusem cu rãb- fãcea pe acest pretins învãþat sã taxeze toatã Volumele, chiar ºi cele recent sosite din dare cele douãsprezece volume ale enor- ºtiinþa americanã drept „reacþionarã“! Mai America, îmi pãreau fanate, scofâlcite, mului studiu comparativ al miturilor, The mult decât înmãrmurire în faþa unei ase- îmbãtrânite înainte de vreme. Psihologia Golden Bough, al diligentului Sir James menea afirmaþii, ce avea sã devinã în anii toatã prindea în ochii mei un aer de bãtrâ- George Frazer, dar dacã gãsisem viziunea urmãtori un loc comun al agitpropului sta- neþe decrepitã. Citisem în ultimii doi ani, sa asupra religiei ºi a „primitivilor“ prea linist, mã nãpãdea exasperarea. Îl priveam de când fusesem numit la Institutul de Psi- naivã, fenomenele relatate mã fascinaserã. pe micul director-dictator al Institutului de hologie, multe dintre cãrþile pe care le luam Mai târziu, aveam sã râd citind într-un text Psihologie ºi, probabil, chiar ºi pentru un acum în mânã, pentru ultima oarã, ca în- critic al lui Wittgenstein dedicat Ramurii pseudopsiholog ca el, privirea mea conþi- tr-un fel de oficiu funerar. Cu vreo opt ani de aur cã „Frazer e cu mult mai sãlbatic de- nea suficientã furie pentru ca sã mai fie în urmã, intrasem în filosofie pe poarta cât cei mai mulþi dintre sãlbaticii sãi“, ºi nevoie de o precizare a opiniei mele cu pri- aceasta din dos a psihologiei. Cocoþat pe aveam sã-i dau dreptate, cãci ºi eu îl consi- vire la el ºi la aserþiunile sale printr-o explo- scara din biblioteca lui Mon Père ºi scoto- deram pe onorabilul Sir James George mai zie verbalã. Îndârjit ºi el, mã atacã mai fãþiº, cind dupã cãrþi, credeam pe atunci, la cei primitiv decât „primitivii“ sãi. Nu-i vorbi- spunând cã nu e de mirare cã citeam tot ce cincisprezece ani ai mei, cã mã iniþiez în sem niciodatã despre toate acestea unui Ale- venea din America ºi de prin alte „þãri capi- filosofie, citind primele lucrãri franþuzeºti xandru Roºca. Era mult prea mãrginit. De taliste“, cã sunt un reacþionar inveterat, care de psihologie, printre care cele ale lui altfel, dacã i-aº fi vorbit, tot n-ar fi înþeles se „ploconeºte“ în faþa Occidentului. Au- Théodule Ribot ori Pierre Janet. Mã înºe- nimic. N-ar fi priceput cã, într-un sens, zeam pentru întâia oarã acest verb destinat lam ceva mai puþin atunci când aveam re- aveam, în privinþa psihologiei, dacã nu o sã devinã mai rãu decât un simplu cuvânt velaþii filosofice la lectura Principiilor de concepþie, cel puþin o orientare, o preocu- de ocarã. „Ploconirea“, aveam sã o înþeleg psihologie ale lui William James ori Pragma- pare dominantã „materialistã“, în sensul ne- mai târziu, era o gravã învinuire politicã. tismul aceluiaºi. N-am întârziat prea mult ideologic, pragmatic al cuvântului. Scur- N-am luat-o ca atare, dar m-a iritat ca o sã-mi dau seama de greºala mea, atunci când mam prin minele exploatate de psihologi vulgarã înjurãturã. De aceea am ripostat mi-a cãzut în mânã ºi am citit ºi recitit ºi dupã materiale uman prea umane, aseme- pe loc: „Dar, dumneavoastrã n-aþi fost la rãscitit cu stupori alternând cu exaltãri nea arheologilor descoperind viaþa oameni- studii în Germania? ªi încã pe timpul Phaidon. Platon mã îndrepta spre conge- lor din resturile osemintelor ºi uneltelor lor. Germaniei lui Hitler? Ca ºi Mihai Beniuc, nerii sãi, nu întotdeauna, e drept, de înãl- Dupã un timp, sãtul de scotocirea prin- care era fericit cã poate audia pe baronul þimea sau profunzimea lui. Eram în plinã tre relicvele din bibliotecã ºi inventarierea

18 • APOSTROF DOSAR lor, am simþit nevoia de aer proaspãt. Abia de douã zile ieºisem din duhniþa puºcãriei. Afarã parcã se înseninase. Un soare palid fãcea sã scânteieze îmbietor zãpada tânãrã din Grãdina Botanicã. Dar, dând sã ies, m-am abãtut pentru câteva minute în în- cãperea în care somnolau într-o pace mu- zealã vechile aparate de mãsurãtoare ºi alte instrumente ale unei defuncte psihologii experimentale. În delãsarea lor, ele îmi apã- reau acum ºi mai sfârºite, mai moarte (dacã existã un comparativ, ba poate chiar un superlativ al morþii) decât îmi apãreau altã- datã, când le fãceam câte o vizitã de curtoa- zie ºi curiozitate. Eram, de altfel, singurul din Institut ºi, poate, din întreaga lume care le aduceam acest omagiu. Nu ºtiu dacã aparatele erau sensibile la interesul meu, cãci cu toate cã erau destinate îndeosebi mãsurãrii sensibilitãþii umane erau lipsi- te de vreo sensibilitate, fiind – cum spu- neam – defuncte. În orice caz, praful aºter- nut pe ele era acum ºi mai gros decât fusese mai anii trecuþi, adunându-se precum nisi- pul deºertului peste sarcofagele mumiilor egiptene, dovadã cã nici revoluþionarii ze- • Nicolae Balotã ºi Ion Vartic. Foto: M. P. loºi ai Institutului nu le tulburaserã liniºtea umilire generalizatã a tot ce e uman. vitorii lor ipotetici din viitor. Excepþia es- de veci. De când le descoperisem, în pri- Aleksei Maksimovici Peºkov alias Gorki, te a unuia care ºade la masã ºi-ºi ascunde mele zile ale numirii mele la Institut, ele care ne-a fericit, în Azilul sãu de noapte, parcã privirile sub ochelarii de miop, fe- mã atrãseserã, mã interesaserã, mã amuza- cu acest „scuipat de aur“, fusese primul rindu-le însã ºi printr-o cãutãturã oblicã, în serã. Le fãceam câte o vizitã, din când în scriitor care-ºi fãcuse scrisul de ruºine aser- colþ, cãutãtura pe care pictorii de pe vre- când, în încãperea lor unde zãceau într-o vindu-l înjositorilor omului. muri i-o atribuiau lui Iuda la masa Cinei pace de þintirim. Prezentau ochilor mei cu- Plutind în contemplare printre imagi- celei de tainã, iar actorii ºi-o însuºeau rioºi aliajul nãstruºnic între hybrisul ºtiinþi- nile aparatelor în inerþie ºi cele ale trupuri- jucând rolul lui Iago. Nu se înºelau nici fic al savanþilor pozitiviºti, ce se strãduiserã lor scufundate în beciul ororilor, auzul meu unii, nici alþii, în fiziognomonia lor mai sã mãsoare nemãsurabilul, ºi deºarta lor surprindea deodatã scârþâitul lejer al unei degrabã empiricã, dar just intuitã! Insul iscusinþã mecanicã, aparatele nãscocite de clanþe ce se lasã prudent ºi zãream prin acesta ce-ºi ferea ochii ºi se ascundea pri- ei fiind de o impresionantã complicaþie pen- fanta uºii abia întredeschise profilul de vind pieziº era Al. Roºca. tru un rezultat minim (ele ilustrând zicala meduzã al Marianei. Un ochi al ei exoftal- Lipsea din aceastã fotografie, de pe la cu munþii borþoºi ce nasc un ridiculus mus), mic, unul singur, se aþintea prin fantã asu- sfârºitul anilor ’20 sau începutul deceniu- aliajul acesta fiind condimentat, spre desfã- pra mea. O clipã ºi uºa se închidea brusc. lui urmãtor, profesorul de psihologie, men- tarea mea, cu ingredientele unui dadaism Dacã în clipa aceea s-ar fi proiectat un tunel torul lor care-i adunase acolo, directorul involuntar, deci perfect umoristic. Mi-am al timpului care sã mã lege pe mine cel de Institutului de Psihologie ºi rectorul Uni- dat seama, de la prima vizitã, cã e inutil atunci de mine cel de acum, aº putea pro- versitãþii, Florian ªtefãnescu-Goangã. Aces- sã pun maºinãriile acestea extravagante în babil sã vãd în depãrtare, ca pietricelele ta îmi apãrea în tunelul timpului undeva miºcare. Neutilizate de decenii (dacã peste colorate agitate dintr-un caleidoscop ori mai departe în trecut. Privind în jurul meu, tot au fost vreodatã de vreo utilitate), ele imaginile în desfãºurare din kinetoscopul în acea salã tãcutã a maºinilor încremenite, se înþeleniserã ºi rezistau oricãrei tentative strãmoº al cinematografiei, miºcându-se – îl vedeam achiziþionându-le plin de râvnã la de a le desþeleni. Mã mulþumeam sã le con- cam mecanic, ce e drept, dar oricum miº- Leipzig, cu o neþãrmuritã încredere în efi- templu ca pe niºte creaþii ale unei fantezii cându-se – pe Al. Roºca, minotaurul ideo- cacitatea lor nemþeascã. Doar fusese disci- jucãuºe. Mi le imaginam uneori puse totuºi logic al Institutului de Psihologie din Cluj, polul marelui Wilhelm Wundt, între anii în miºcare de o mânã mai îndemânaticã a secundat de tovarãºa, iscoada ºi complicea 1908 ºi 1911, cel ce pusese temeiurile psi- vreunui magician din speþa romanticului sa, Mariana. Alunecând în jos prin acest hologiei ca ºtiinþã empiricã. Nu cred cã stu- doctor Copelius, ºi învârtindu-se, ºi apu- tunel al timpului, cu viteza sunetului, dacã dentul român ºtia cã, cu un secol înainte de când ºi þãcãnind ºi fluturând din palete pre- nu chiar a luminii, dau peste o veche foto- acea întemeiere, Kant ruinase dinainte o cum „mobilele“ lui Calder, despre a cãror grafie înfãþiºând „generaþia de tineri psiho- astfel de temelie, invalidând ideea însãºi a graþios fantasticã existenþã nu aflasem încã logi“ din Cluj. Sunt doar unsprezece, cu unei asemenea „ºtiinþe“. Magistrul sãu, pânã atunci nimic, deºi pendulau deja prin unul mai puþin decât apostolii, dar trãdã- Wundt, nu era însã în zadar german. Cu lumea ce ne era interzisã. torul nu lipsea nici dintre aceºtia. ªedea la toatã formaþia sa medicalã, nu o neglijase Cum stãteam acolo în acel cavou al psi- masã, printre alþi trei, restul pozând în pe cea filosoficã. De aceea, cu toate cã þinea hologiei, scufundat în tãcere, contemplând picioare la spatele lor. Pe unii dintre ei cursuri de psihologie din punctul de vede- imobilitatea acelor aparate destinate sã înre- aveam sã-i cunosc ºi eu mult mai târziu. re al ºtiinþelor naturii (Psychologie vom na- gistreze ºi sã mãsoare tocmai mobilitatea Astfel era, în mijlocul grupului din spate, turwissenschaftlichen Standpunkt), deºi ela- fiinþei umane, mi-a apãrut dintr-odatã – ca Liviu Rusu, sobru, cu o timpurie gravitate borase, printre atâtea altele, un Manual de într-o oglindã neagrã – imaginea beciului profesoralã, exersatã parcã înainte de a fizicã medicalã, apoi opera sa majorã, Grund- Securitãþii, cu celulele-sicrie în care zãceam ocupa vreun oficiu didactic; Tudor Bug- züge der physiologischen Psychologie, din noi, ca niºte cadavre vii, strãjuiþi de umbre- nariu, de o distinsã eleganþã cãutatã, sin- 1874, nu rãmânea tributarul unui materia- le nu mai puþin fantomatice, mortificate gurul arborând un papion printre colegii lism naiv, pe care-l împãrtãºeau încã unii ºi ele, ale caraliilor. Din când în când, ca purtãtori de cravate, priveºte cu aerul unui descendenþi de mâna stângã ai lui Hegel, puse în miºcare de un mecanism rudi- dandy, alãturi de Nicolae Mãrgineanu, cel precum Marx ºi Engels. Spirit enciclopedic, mentar, fãpturile acestea umbratice, din mai degajat dintre toþi, cu o mânã în buzu- Wundt era prea deschis spre câmpurile mai spelunca Securitãþii, se prelingeau pe cu- narul pantalonului, deloc preþios precum întinse ale culturii, limbajului, miturilor, loarele subterane între sicriaºele-celule ºi cel de lângã el, sau încruntat ori mãcar con- moravurilor pentru a rãmâne cantonat în cloaca sordidã. Auzeam, în viziunea mea centrat precum ceilalþi, ci mai degrabã uºor acela, mult prea îngust, al mãsurãrii per- sonorizatã, cuvinte stârnite poate tocmai amuzat, unicul ce pare sã nu-i pese prin- cepþiilor senzoriale. Cunoºtea, fãrã îndoialã, din acea cloacã imundã: „Omul! Ce mân- tre toþi aceºti ardeleni prea conºtienþi de limitele între care pot sã opereze aparatele dru sunã acest cuvânt!“ Vorbele acestea, propria lor seriozitate. Cu o singurã ex- sale ca ºi cele ale confratelui sãu mai mare, repetate la nesfârºit, ne împuiaserã deja cepþie, toþi aceºti tineri psihologi privesc auzul în acei primi ani ai regimului de cinstit spre obiectiv, deci ºi spre noi, pri- 

DOSAR Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 19  Gustav Fechner (dupã cum le cunoºtea, cred, ºi acesta). Privind de la capãtul tune- lului, la care mã aflu în ziua aceasta de varã a anului 2010, spre depãrtãrile de la mijlo- cul secolului al 19-lea în care îºi desfãºurau cercetãrile aceºti respectabili Professoren ger- mani, îmi vine sã zâmbesc amintindu-mi „revelaþia“ din 1850 a lui Fechner sau sa- tisfacþia lui Wundt inaugurând în 1879, la Leipzig, primul laborator de psihologie din lume, modelul celui constituit, dupã Primul Rãzboi Mondial, de ªtefãnescu- Goangã la Institutul sãu din Cluj. Dar îmi cenzurez de îndatã surâsul ireverenþios, cãci trebuie sã recunosc cã în entuziasmul apa- rent naiv al acestor psihofiziologi se afla ceva mai mult ºi mai preþios decât vor înþe- lege epigonii lor, acei Al. Roºca ºi com- parºii sãi, habotnicii târzii ai psihologiei experimentale. Îmi amintesc râsul meu în- fundat (ºi nefondat) acolo în cabinetul clu- jean al aparatelor defuncte, când îmi amin- team revelaþia ce l-a podidit pe Fechner la 22 octombrie 1850, pe când se afla încã în • Nicolae Balotã ºi Alexandru Vona. Foto: M. P. pat ºi observa, probabil, razele de luminã reprezentanþii acestei generaþii din ’20, aspiraþiile, s-au lãsat seduºi de doctrinele strecurate printre jaluzele. A avut deodatã morþi cu toþii, trebuie sã constat cã numai antiliberale, antidemocratice ale despoþilor convingerea exaltantã de a fi rezolvat despre unul singur pot spune cu certitu- vremii. Unii, precum acel dandy purtãtor vechea enigmã filosoficã a raporturilor din- dine cã nu s-a lãsat nicidecum contaminat de papion, Tudor Bugnariu, au fost de la tre suflet ºi corp. ªi aceasta nu numai sub de acei agenþi, nici otrãvit de acele toxine, început atraºi de sirenele populiste ale co- forma unei teze oarecare filosofice, ci chiar dar cã acel unul singur a plãtit mai scump munismului. Alþii doi, Al. Roºca ºi cel mai printr-o formulã exactã. Sã fii în stare sã decât toþi ceilalþi la un loc rezistenþa sa la bun amic al sãu, Salvator Cupcea, s-au în- gãseºti ecuaþia matematicã ce leagã sau, mai patologia secolului. E Nicolae Mãrgineanu, dreptat mai întâi spre extrema dreaptã, bine zis, dezleagã misterul relaþiei dintre cel ce se afla deja în închisoarea comuni- cotizând în mod discret (ºi mai ales pru- intensitatea unei senzaþii (adicã a ceea ce stã la data la care eu, ieºit de curând din dent) la casa Legiunii, pentru ca mai apoi resimþi subiectiv) ºi intensitatea unui sti- prima detenþie, reflectam pentru ultima sã considere cã e mai „consult“ pentru ei mul exterior, obiectiv, iatã ce poate sã te oarã în acel old curiosity shop al experimen- – cum ar fi spus bãtrânii ardeleni – sã vire- facã fericit, sã te facã sã sari din pat, sã stri- telor Institutului de Psihologie din Cluj, ze la stânga, la extrema ei nefastã, adicã la gi eureka, sã zburzi ca un ieºit din minþi. ºi va rãmâne închis vreme de ºaisprezece comuniºti. Fireºte, ºtiam cã raportul dintre psihic ºi ani, pânã când – ajuns din urmã de mine, Nu ºtiam încã toate acestea, precum ºi fizic (dacã peste tot are vreun sens sã vor- în a doua îndelunga mea detenþie – ne altele pe care aveam sã le aflu mai târziu, în bim despre un astfel de raport) nu se defi- vom elibera aproape deodatã, în 1964. ziua aceea în care mi se anunþase plecarea neºte prin formula fechnerianã S=k log(I), Numai el, Mãrgineanu, printre toþi acei apropiatã de la Institutul de Psihologie sau, pe care le-o analizasem primilor mei stu- colegi ai sãi, a rãmas fidel unei orânduiri mai puþin perifrastic, exoflisirea mea. Nu denþi la proseminarul introductiv pentru cei umane în care libertatea este garantatã prin mã gândeam la aceastã concediere, care era din anul întâi. Dacã ºtim cã senzaþia variazã legi, credincios unei democraþii liberale. în linia dreaptã ce ducea din beciul Secu- ca logaritmul excitaþiei, aceasta nu ne lãmu- Marea majoritate a celorlalþi au cãzut în ritãþii, prin Închisoarea Militarã, spre un reºte întru nimic relaþia dintre trupul mor- cursa totalitarismelor veacului lor. Privind viitor ce-mi era încã neclar. Luându-mi rã- tificat prin ascezã ºi încercat de boli al îndelung spre chipurile acelor psihologi en mas-bun de la vechile maºinãrii dezafecta- Sfintei Tereza de Avila ºi sufletul ei înari- herbe, ce uceniceau la Institutul înfiinþat de te ale psihologiei, imaginea lor se asocia, pat, aspirând spre uniunea fericitoare cu magistrul lor absent din fotografia de grup, acolo în încãperea în care se alegea praful Domnul. Dar putem spune acelaºi lucru mã surprinde gândul cã acest profesor a din ele, cu aceea nu mai puþin vetustã a câi- ºi despre relaþia dintre „trupul“ ºi „sufletul“ cãrui formaþie s-a desãvârºit în Germania nelui angrenat la tubulaturi, ºi mai depar- unei prostituate. wilhelminã, înainte de Primul Rãzboi te cu aceea a savanþilor bãrboºi din seco- Revenind la acea veche fotografie a „ge- Mondial, într-un stat de drept, dar care nu lul al 19-lea, ce se voiau calculatorii (aº neraþiei de tineri psihologi“ – cum sunã le- se poate numi tocmai o democraþie libe- putea sã spun contabilii) proceselor psihi- genda ei, fiind inseratã într-un articol apo- ralã, a fost ºi a rãmas un liberal, nu numai ce prin mãsurarea timpilor de reacþie. Mã logetic din 2007 al Marianei Roºca, observ prin apartenenþa sa politicã, ci prin con- pomenesc surâzându-le de departe acelor cã din acea „generaþie“ unul singur a rãmas cepþia dupã care s-a cãlãuzit în viaþã. Tinerii Wundt, ºi Fechner, ºi Pavlov, ºi ªtefãnescu- în anii Republicii Populare, apoi Socialiste studenþi legionari, Lãscãianu ºi Pop (acesta Goangã. De unde le surâd? Nu, nu de aco- Române pe puntea de comandã a „navei din urmã chiar de la Psihologie), care au lo, din încãperea aceea demult pãrãsitã, ci amiral a psihologiei române“, cum o nu- tras asupra lui (ºi l-au împuºcat mortal pe de aici, din oraºul acesta mediteranean, în meºte cu falã apologeta. Binenþeles, e Al. bietul sãu bodigard), nu se înºelau vãzând dimineaþa însoritã de varã, de unde surâsul Roºca. Toþi ceilalþi „tineri psihologi“ s-au într-însul adversarul lor ireconciliabil. Nici meu învãluie ºi oraºul meu de altãdatã, ce risipit care încotro. Dar ceea ce mã face elevul sãu dornic de parvenire cu orice preþ era încã pe atunci foarte „secolul al 19-lea“, gânditor azi, când privesc prin tunelul tim- care-l va izgoni mai târziu din Institut ºi oraºului ce-mi apãrea dupã acea primã puº- pului spre figurile lor juvenile, nu este dis- care, încã pe atunci, pe timpul atentatu- cãrie mai sumbru, mai ponosit, intrat sub persarea lor, evadarea aproape tuturor din lui, l-ar fi livrat cu plãcere legionarilor, ºi zodia ruinei; iar clujenii mei porniþi ºi ei câmpul psihologiei, ci perturbarea gravã a l-ar fi lãsat sã sângereze acolo pe strada pe calea zdrenþuirii, în pufoaicele lor ce- destinelor lor prin intervenþia politicului în Avram Iancu, dacã nu intervenea Mãrgi- nuºii, siberiene, în tot mai grelele, bãtrâ- existenþele lor. Nu cunosc calea urmatã de neanu, nici acesta nu vedea în ºeful ºi nele lor paltoane vatelinate, pe cap cu din unii dintre ei, deºi nu mi-e greu sã-mi în- creatorul sãu decât un oponent ireductibil ce în ce mai rarele, mai roasele lor cãciuli chipui cã n-au rãmas imuni la acþiunea faþã de aceia care-l atrãgeau pe el ºi pe care de astrahan, iar femeile în rarisimele lor agenþilor patogeni ai totalitarismelor sân- el era gata sã-i slujeascã, legionari ori co- blãnuri ciupite, deºi mirosind de departe gerosului lor secol al 20-lea, nici la aceea muniºti. Dacã Goangã era un partizan al a naftalinã. a produºilor toxici ai acestora. Despre unii, democraþiei liberale, toþi acei discipoli ai lui
printre care Liviu Rusu, de care mã voi Goangã care ne privesc din pozã, odatã apropia mult mai târziu, ºtiu cã au avut ajunºi la maturitate în þara lor, o þarã ce-ºi Fragment din de suferit de pe urma samavolniciilor re- dãduse o constituþie democraticã dupã Abisul luminat – Cartea a doua gimului comunist. Dar când privesc spre ce-ºi vãzuse împlinite dincolo de aºteptãri

20 • APOSTROF DOSAR Poeme de CARMEN MANUELA MÃCELARU Edgar de sub dãrâmãturi ieºea un gaz pestilenþial a fãcut câteva fotografii când culcat pe burtã este la fel ca în dimineaþa aia frumoasã când urcat pe un scaun când am tras brusc cearceaful de pe tine pe fundul toracelui zãcea ceva te-ai speriat ºi te-ai ridicat brusc misterios, nepãsãtor erai gol ºi foarte alb ºi mi-a venit era cel mai frumos poem de dragoste sã scriu pe pielea ta ca pe un zid un bol imens, imens, strãlucea sã-mi înfig pixul în tine când punea degetul fãceam valuri, valuri pânã simþi poezia în vene pânã a þâºnit o fântânã ºi se scurge pe covor camera era inundatã abia respiram dar m-am oprit, mi se pãrea cã ai ceva pe spate mã uitam prin tavan dupã un colac de salvare câteva urme de camion, aveai niºte dungi negre noroc cã balonul ne-a scos teferi ºi din moartea asta miroseai puþin a cauciuc ars când m-am trezit un fel se smoalã ºi nu prea se terminase decernarea globurilor de aur mã uitam atentã, analizam fiecare centimetru de piele sã vãd ce sunt dârele alea nici pânã a doua zi nu se luaserã Pastila de a doua zi cred cã nici acum îmi era frig dupã ce ai plecat am înþeles am tras pãtura peste cap, mi-am dus genunchii la gurã nu trecuse peste tine în timpul nopþii nicio maºinã palmele le-am aºezat pe ochi, cafeaua s-a oprit din fiert eu eram bine spãlatã pe mâini poºtaºul a luat mâna de pe sonerie în caz cã aº fi vrut sã-þi impregnez trecutul meu cei de la astral fugeau pe scãri, tu mergeai cu spatele dupã þigãri la fel de mocirlos aº fi avut grijã trupul se înroºise, ceasul îºi întorcea singur limbile înapoi sã te spãl dimineaþa se întâmplã o datã la zece ani sã mã îndrãgostesc am vrut sã chem un medic sau sã anunþ salvarea prima oarã stãteam la fel ca acum numai cã patul se chema mamã ai încetat sã râzi, þi-ai luat hainele ºi ai plecat pe atunci nu ºtiam de ferestre, de uºi, de zãvoare nu te-am putut opri erai dornic sã vezi lumea de afarã dormeam cât vroiam, rãsturnam lumi pânã la tocul pantofului sã ieºi din mine, din casa mea apoi reveneam cu o scândurã în plus construiam moartea ca pe un bloc cu multe etaje abia atunci am înþeles ce umbre negre îi maceram carnea ºi-i striveam abdomenul lãsa lumina mea ºi doream sã mã punã pe masã odatã sã fiu ospãþul ei infinit din adâncuri a douã oarã m-am îndrãgostit de o pisicã tigratã Se auzea un zgomot ciudat stãtea sub viþa-de-vie, torcea iluziile ca pe niºte organe de pui ºi eu cineva îmi bãtea cu picioarele în inimã o hrãneam opresc muzica, sting lumina o hrãneam începuse sã mi se facã fricã zi de zi cu tumbe, cu focul din sobã, îndesam în ea se auzea ºi mai tare, telefonul suna surcele ºi resturi de rouã „sunt jos, deschide uºa“ pânã când într-o zi am alergat-o cu puºca de vânãtoare cobor în fugã scãrile a fost un accident nefericit de tata nu m-am îndrãgostit niciodatã nu mã aºteptam sã vinã la o orã aºa târzie deºi puºca era a lui uram sã gãsesc alice în icoane pun cheia în uºã ºi stupoare el era ca o coajã de mãr indiferent câte note de zece aveam stãtea cu braþele ridicate deasupra capului trebuia sã stau cu spatele drept, sã spun sãrut mâna avea în mâini cel mai frumos poem de dragoste treceam dintr-o camerã în alta ca o fantomã sublimã era un bol imens, imens, strãlucea nici pânã azi nu a observat cum pliceam muºtele uºor ca un balon plin cu poveºti pe pereþii încãrunþiþi de la prima galaxie cãzutã în camerã prin el mã vedeam când eram micã apoi m-am îndrãgostit de un bãiat blond cu bicicletã verde ºi alergam pisica mergea cu vitezã ºi cãdea când se apropia de mine când mã cãþãram prin copaci de el nu mai ºtiu nimic poate cã avea ochii prea strâmþi totul se derula slow motion ca un film de oscar la 20 de ani mergeam cu tãlpile altora când atingeam cu degetul mai ieftine, mai scumpe, dar care nu lãsau urme pe covor balonul fãcea valuri, valuri de fiecare datã rãmâneam în urmã sã fac cu mâna ºi atunci fetiþa care cotrobãia prin cuibare într-o baltã de plumb, cu rimelul curs întorcea capul miratã eram alt om doar unghiile erau false dupã care îºi vedea de treburi mã uitam prin copaci, moartea era în pârg când m-am trezit el era lângã mine pe lumea cealaltã nu poate fi decât o carierã de piatrã florile în vazã, ceasul pe noptierã copleºitoare fãcutã din acelaºi pântec umbros deschid televizorul începuse decernarea globurilor de aur între timp nu am cunoscut pe nimeni l-am trezit ºi l-am sãrutat care sã-mi numere aºchiile sãrite în sânge din acest sicriu plutitor el torcea cu capul pe mine ºi spunea râzând: pânã într-o zi de mai sau aprilie, am ºi uitat „acces interzis“, „acces interzis“ m-a bãtut pe umãr, mirosea a tâlhar ºi aº fi vrut sã mã uit mai mult la rochia bej a mi-a spus: „nu-þi promit decât sã te curãþ de alge“ ºi de atunci merg pe pãmânt elisabettei canalis dar mi-a explicat
cã sub oasele mele este cea mai frumoasã rochie pe care a vãzut-o vreodatã îmi desface uºor pielea de la stern în jos

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 21 Scrisori ale lui

[I] cãtre LUCIAN BOZ 14 ianuarie 1981 Dragã Lucian, A fost pe la toþi locatarii ºi pânã la urmã a am gãsit o cronicã despre Licurici (Otilia a trecut multã vreme de când nu þi-am scris nimerit la mama ipoteticului Ovid Ma- Cazimir), pe care þi-am transcris-o epui- ºi mã simt vinovat cã am neglijat de a-þi rinescu, care mamã a spus cã fiul ei s-a zând douã pixuri, terminând cu greu ope- rãspunde la scrisoarea ta din 4 decembrie, mutat de la zisul domiciliu. Brb., insistent, raþia. ªi n-am avut în sala Bibliotecii vreun primitã la sfârºitul lunii (ºi anului) trecute. a cerut relaþii precise ºi a aflat cã pretinsa cunoscut sã-mi împrumute vreun condei. „Neglijenþa“ aceasta n-a fost însã fãrã oare- mamã a lui Ovid se numea de fapt Segal, Nu asta e important desigur, ci dilema: ori care justificare. Voiam în prealabil sã-l mo- cã bãiatul ei n-are decât 30 de ani, cã ea nu eu þi-am dat relaþia greºit, ori tu ai transcris bilizez pe B. Brez[eanu] ca sã dea satisfacþia ºtia nimic de tine, de numele tãu, cã soþul greºit din scrisorile mele. În orice caz, eu cuvenitã cererii tale. Sunt în mãsurã acum respectivei doamne nu e Ovid Marinescu am rãsfoit „Facla“ pe întreaga lunã indicatã sã atest cã B. Brez[eanu] a fãcut toate dili- pe care-l cãutãm, aºa încât am fost pe o fãrã sã dau de aºa ceva. Pagina 30?! Mira- genþele ca sã rãspundã aºteptãrilor tale. Aºa pistã greºitã. Nu cumva ºtii tu de vreun m-aº. Poate e vorba de „Dimineaþa“? Am încât – luând act de cele trimise de noi ºi intim prieten al lui, ca sã ne putem infor- avut uºurãtatea sã distrug notele mele dupã cele confirmate de tine – am alcãtuit lista ma, bineînþeles afarã de V. Christian, care ce þi-am scris, aºa încât nu pot sã mai articolelor tale ce urmeazã a fi fotocopiate, – precum ºtii – s-a mutat departe, lângã verific. fotocopii pe care le vei primi neîntârziat. fiica lui, pianista. Cât priveºte America în judecata scrii- Þi-am mai scris eu cã B. Brez[eanu] are Barbu – aflând cã-þi scriu – m-a rugat torilor din „Facla“ 1931 (iulie sau august), – ca orice poet – pãsãruicile lui, pe care de sã-þi transmit cã a ajuns deocamdatã la un gazeta respectivã e împrumutatã, aºa încât nenumãrate ori, dar zadarnic, am încercat punct mort cu investigaþiunea privind pe aºtept sã revinã la matcã spre a controla. sã le ironizez, sã le batjocoresc, sã le com- Ovid Marinescu, iar în ce priveºte fotoco- M-am grãbit sã-þi rãspund ca sã nu zici bat etc. ªi în cazul celor ce-mi scrii, l-am piile le vei avea cât mai curând posibil. cã te neglijez. ªi aºa dusul-întorsul scriso- luat serios în bãºcãlie, citindu-i, înainte de Þi-a primit carta ta de felicitare ºi-þi mulþu- rilor sunt, precum vezi, de duratã. orice, scrisoarea ta ºfichiuitoare. Aproape nu meºte cu temerea – simplã impresie?! – cã M-au emoþionat rândurile tale despre e nimic de fãcut. Aproape! Am reuºit totuºi eºti puþintel supãrat pe el. Bãnuieºte de ce Emil [Cioran]. Deºi în unele (puþine) sã-l fac sã înþeleagã cã trebuie sã scrie cu un ºi te asigurã cã pânã la urmã se va achita privinþi opiniile noastre se bat cap în cap, creion negru, vizibil sau cu un stilou ce lasã onorabil pe chestia cronicelor tale litera- am o foarte mare admiraþie pentru scrisul urme citibile. Am fãcut ºi haz copios pe re pe care le aºtepþi de-o bunã bucatã de ciorãnesc (e de o subtilitate, de o adâncime aceastã chestie. Dar – îþi spun – trebuie, ca vreme. în acelaºi timp ºi de o putere de fascinaþie sã conlucrezi eficace cu amicul nostru nãs- Cu drag, de adevãrat vrãjitor). Nu numai scrisul truºnic, sã fii mai puþin scrupulos decât eºti Arºavir (despre care Jean-François Revel spunea în ºi sã nu te necãjeºti prea mult. Cãci nu e „Express“ din 16 noiembrie 1979: „il est à mare lucru de fãcut. Septuagenarul B. coup sûr selon moi, le plus grand prosateur Brez[eanu] nu mai e de corijat. Ceea ce nu d’aujourd’hui“), ci ºi omul (caracterul lui înseamnã cã nu te poþi folosi de el – cu [II] de om dintr-o bucatã) meritã fãrã vreo oarecare rãbdare – ca sã-þi atingi þelul. Mie reticenþã admiraþia noastrã. Îþi mulþumesc îmi pare sincer rãu cã nu te pot servi aºa 11 februarie 1981 deosebit pentru referinþele tale din „Nou- cum aº fi dorit. Sunt anumite lucruri care Dragã Lucian, velles Littéraires“ din 31 ianuarie 1980, ca mã depãºesc. În aceastã privinþã – aºa cum Þi-am primit de curând scrisoarea ta din ºi pentru notele tale marginale. þi-am mai spus, Barbu (cu toate „incorigi- 25 decembrie 1980 (de la o vreme cores- Dragul meu Lucian, sunt în deplinã bilitãþile“ lui) e un personaj ideal, iertân- pondenþa circulã anevoie). Cronica despre concordanþã cu tine ºi subliniez din toatã du-i bineînþeles o anumitã dozã de neide- Claude Areloxe, Romanul Doamnei Mail- inima spusa ta: „Este mândria ta ºi a mea, alitate. lart din „Facla“ 22 martie 1931 ºi cronica de a ne numãra printre prietenii lui“. Þi-am mai scris douã scrisori totuºi, una despre G. Cãlinescu din „Dimineaþa“, 9 Am primit ºi fotocopiile dupã câteva din 12 noiembrie (pe tema „Irimia cu oiº- iunie 1936, þi-au fost expediate prin osârdia din cronicile tale din „Dimineaþa“. Deo- tea-n gard“) ºi a doua din 1 decembrie lui Barbu, ca ºi celelalte 10 cronici. Ar camdatã n-am acces în sala treia: n-am 1980, drept rãspuns la scrisorile tale, urma deci sã confirmi primirea ca sã ºtim aprobare. ªi abia pe la sfârºitul lui martie respectiv din 28 octombrie ºi 6 noiembrie, ce ai primit ºi ce nu. Þi-au fost expediate voi cere un permis pentru a frecventa Bi- încã neconfirmate de tine. Presupunând în mai multe plicuri, îmi place sã cred, blioteca, deoarece acum – din cauzã de frig, cã s-au rãtãcit, n-ai pierdut prea mult: ele recomandate (cã Barbiºon are inegalitãþile de vreme urâtã ºi de stare deficitarã fizic – (epistolele) necuprinzând ce te interesea- lui de „geniu“ ºi nu pot sã fiu sigur numai nu mã-ncumet sã mã deplasez pânã la zã în chip deosebit. din spusa lui). Academie. Dar primul lucru – când voi Pe chestia [ªtefan] Baciu m-am dumurit reintra în drepturi – e acela de a depista [continuare pe altã paginã] din amãnunþita-þi relatare. Sunt mulþi oa- data cronicii despre Maitreyi. meni – chiar cei mai mulþi – care au reacþii Cu mult drag, 18 ianuarie 1981 insolite. Era doar atât de simplu sã-þi dea Arºavir Dragã Lucian, cel puþin o explicaþie, dacã nu o justificare. am început sã-þi scriu în 14 ianuarie ºi con- Îþi mulþumesc cã m-ai pus în gardã, deoa- tinui astãzi. Motivul? Problema, în suspen- rece de vreo câtva timp sunt într-o tandrã sie de mult, a adresei lui Ovid Marinescu. corespondenþã cu poetul hawaian, cu co- [III] Eu unul – mãrturisesc – n-am putut da de laborare la „Mele“. urma lui, deºi – ghidându-mã dupã cartea Dar sã revenim la oile noastre. Îmi ceri 11 aprilie 1981 de telefon – l-am cãutat ºi la telefon, ºi o cronicã: Rânduri despre o expoziþie care Dragã Lucian, acasã, fãrã succes. În urma admonestãrii s-a închis din „Facla“, 9 martie 1931, pa- la scrisoarea ta din 30 decembrie 1980 am tale, Barbu a fãcut o mai amãnunþitã cer- gina 30. Îmi aduc aminte de titlul acesta. rãspuns prin scrisoarea mea din 18 ianuarie cetare la presupusa adresã: str. Beloianis 29. Am cercetat „Facla“ cu data respectivã ºi 1981, iar la scrisoarea ta din 28 ianuarie

22 • APOSTROF 1981 am rãspuns la 11 februarie (vãd cã ai primit-o pe aceasta). La scrisorile tale din 29 ianuarie (primite de mine la 15 fe- bruarie), aceea din 9 februarie (primitã de mine la 28 februarie), cum ºi la scrisoarea ta din 4 martie 1981 (primitã astãzi 11 aprilie), cum ºi la rândurile ce mi le-ai adresat prin Barbu, îþi rãspund acum, cu condamnabilã întârziere, dar nu fãrã niciun rost. Am þinut morþiº sã învestighez pentru a doua oarã – cu acribie ºi ochii în patru – ziarul „Facla“ pe 1931 (vara anului 1931) în vederea datei foiletonului America în judecata scriitorilor (n-am aflat nici în 1930, nici 1931, nici 1932, când ai cam încetat colaborarea). Cât priveºte cronica despre Maitreyi apãrutã în „Dimineaþa“, am frun- zãrit paginã cu paginã (având sub ochi ºi fotocopiile ce mi le-ai trimis). Am cercetat 1933 (12 luni), anul apariþiei romanului cu pricina; anul 1934 (când a apãrut ediþia a II-a) – tot 12 luni. Zadarnic. Am luat la vedere ºi ultimele luni ale anului 1932, fãrã • Manuscris Arºavir Acterian succes. Am constatat cã pânã în martie În þarã au apãrut purta semnãtura ta. Dupã [marginal] Eugen Barbu în al treilea volum tr-o viziune profeticã mai toate formulele aceea au apãrut alte iniþiale (V. C., P. N., I. din Incognito (roman cu subiect din rãz- noi de roman ce s-au ivit în ultima vreme S., M. Gr., H. R.). De altfel, spre sfârºitul boiul trecut) dã la sfârºitul cãrþii o vastã pe mapamond. lui 1934, doar cultura francezã e nelipsitã bibliografie în care figurezi ºi tu cu Franþa Am colindat o grãmadã de librãrii ca sã prin intermediul lui Faur, iar În þarã au 1938-1944. Roman complet epuizat. gãsesc volumele I ºi II din seria La sfârºitul apãrut a fãcut loc unor cronici sporadice, lecturii. Nu le-am gãsit. În schimb volumul din care citez mai jos cronicile tale: în „Fa- al III-lea al lui Alexandru George – în care cla“, la 20 aprilie 1930 semnezi o cronicã se referã ºi la tine aºa cum te-am informat despre Isabel ºi apele diavolului (Mircea [IV] – þi-l trimit ºi-þi mai expediez totodatã – Eliade). În „Dimineaþa“: la 13 martie 1933 mi-e ruºine sã-þi expediez o singurã carte despre Patul lui Procust; 23 mai, N. D. Co- 8 august 1981 dupã atâtea daruri ce mi-ai fãcut – o anto- cea, Fecior de slugã; N. Filimon, Nenorocirile Dragã Lucian, logie a poetului Dimov, unul din cei mai unui slujnicar; la 29 aprilie 1934, Paul În legãturã cu apariþia „Anilor literari inspiraþi poeþi dintr-o generaþie mai tânãrã Zarifopol, Pentru istoria literarã; 6 iunie, p. ’30“ a fãcut mare senzaþie pe aici convor- deât noi, precum ºi Ultimele sonete închi- 3, Adrian Maniu, Cartea þãrii; 2 iulie, p. 7, birea ta ºi relaþiile pe care le-ai dat pe calea puite ale lui Shakespeare în traducere imagi- Lascãr Sebastian (mort nu demult), Oa- undelor, explicitând poziþia ta clarã de mare narã, cu care Vasile Voiculescu ºi-a încheiat meni; 24 noiembrie, p. 3, Isaia Rãcãciuni, pasionat al literaturii, în special al poeziei. magistral o amplã carierã beletristicã (nu Mâl; 29 decembrie, p. 3, Sandu Teleajen, Mie mi-a scãpat prezentarea ta, dar mi s-a de prim plan), surprinzând, suscitând chiar Drumul dragostei ºi F. Aderca, Oameni spus în amãnunt ce ai spus, printre altele senzaþie, prin aceste sonete cu care a reu- excepþionali. La 31 dec. 1934 (cu portret), precizarea „neºtiutã“ cã fratele meu a înce- ºit sã se impunã în prima linie a poeþilor noº- D-rul Ygrec scrie o cronicã despre L. Boz, put prin a fi poet (n-am cuvinte sã-þi mul- tri (printr-un impresionant salt calitativ). Cartea cu poeþi. þumesc cã ai amintit de el. E firesc ca orice Te îmbrãþiºez, dragã Lucian, cu toatã Þi-am descoperit (ºi-þi anexez) în rememorare a lui – mort la 39 ani – sã mã dragostea, „Facla“, anul XII, nr. 399 din 9 martie 1931, emoþioneze, pe mine hodorogul care am Arºavir Rânduri pentru o expoziþie care s-a închis. ajuns la 74 ani). Dar – precum precizezi în ultima-þi scri- Mulþi se minunau cât de corect ºi fãrã P.S. Cât priveºte adresa lui Alexandru soare – toate acestea nu-þi servesc la mai accent strãin ºtii sã vorbeºti dupã 30 de ani George n-am reuºit s-o aflu, deoarece s-a nimic de îndatã ce în 15 martie (trecut) ai ºi mai bine de trãire prin strãinãtãþi. Sunt mutat într-un bloc nou, dupã demolarea dat spre publicare volumul. Barbu [Bre- destui care dupã câþiva ani se împleticesc propriei sale case. Când oi afla îþi trimit zeanu] m-a rugat sã-þi transmit cã la 27 vorbind româneºte, cãpãtând inflexiuni adresa. Nu uit. ianuarie (recom[andatã]) avion, chitanþa franþuzeºti, englezeºti, nemþeºti etc., dupã 619, 28 ianuarie, idem, chitanþa 713 ºi 29 þara în care s-au stabilit. ianuarie, chitanþa nr. 936, þi-a expediat Impresiile tale pariziene m-au interesat toate cronicile literare cerute. Nu ºtim dacã în chip deosebit. Cele câteva fraze despre [V] între 4-15 martie þi-a parvenit plicul din 28 Eugen [Ionescu], Rodica ºi Emil [Cioran] ianuarie, care-þi lipsea. Vom vedea. El te au echivalat cu o vizitã în care i-aº fi bino- 9 septembrie 1981 roagã sã-l ierþi de încurcãturã. În cazul în clat în înfãþiºarea ºi comportarea lor de azi. Dragã Lucian, care n-ai primit pânã acum, Barbu îþi stã la Cât priveºte spectacolele franþuzeºti, da- Am primit astãzi scrisoarea ta din 8 au- dispoziþie sã facã noi copii dupã cliºeele pe tele pe care mi le-ai dat, ca ºi pertinentele gust din care aflu cu stupoare cã nu mi-ai care le posedã. Eventual sã le ai la înde- tale observaþii m-au purtat în imaginaþie la primit rãspunsul la scrisoarea ta din 6 iulie, mânã pentru un viitor volum. Paris în sãli de teatru ºi cinema, informân- expediatã la douã-trei zile dupã 27 iulie Mie unul îmi pare rãu cã nu te-am aju- du-mã cu noutãþi de care habar n-aveam. (când mi-a parvenit aceastã scrisoare). tat aºa cum ar fi fost de dorit, dar mai mult Rar mi se întâmplã sã citesc ziare ºi revis- Desigur ai pe deplin dreptul sã fii supãrat n-am putut face, ceea ce desigur ai con- te strãine ca sã fiu la zi cu ultimele eveni- (presupunând cã între timp n-a ajuns scri- statat. În parte þi-am ºi dat unele explicaþii. mente teatralo-cinematografice. Poate cã e soarea mea acolo ºi nu þi-a anulat supãra- Eu îþi mulþumesc f. f. mult pentru cecul mai bine aºa. Când nu mã fâlfâi prin oraº rea), dar sunt necãjit cã n-ai cãpãtat încã de douãzeci lire sterline a cãrui contrava- dupã diferite cumpãrãturi ºi nu-mi fac destulã încredere în mine ºi te îndoieºti de loare o voi încasa la Banca Românã pentru aproape zilnic preumblare în Parcul Herãs- corectitudinea mea epistolarã. Aflã, dragã, Comerþul Exterior. trãu (o adevãratã oazã în Bucureºtiul deve- cã þi-am scris imediat dupã 27 iulie, iar la Pe chestia lui Ovid [Marinescu] am sã nit metropolã, cu agitaþia infernalã adec- câteva zile dupã trimiterea scrisorii, þi-am discut cu Barbu sã vedem ce e de fãcut – vatã), mã orizontalizez ºi citesc – marea expediat un colet cu trei cãrþi: vol. III din dacã e ceva de fãcut – spre a-l gãsi. mea plãcere pe care încã reuºesc s-o resimt. cartea lui Al. George – în care se vorbeºte Îþi urez sãrbãtori fericite, realizarea Printre ultimele bucurii lectrice am recitit de tine (celelalte volume, I-II, nu sunt de urgentã tipograficã a volumului, sãnãtate cu ardoare Dostoievski (Fraþii Karamazov) gãsit); plus Sonetele lui Vasile Voiculescu ºi mai presus de orice. Cu drag, în ediþia Mongault-Gallimard, pare-se com-  Arºavir pletã. Iatã un roman care înglobeazã în-

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 23  Barbu B[rezeanu], Brâncuºi, Voronca ºi o antologie Leonid Dimov, cu privire la avangarda româneascã. Intenþia mea lãu- care fãceam, în scrisoarea mea înainte- dabilã dar sterilã a fost sã-þi fac ºi eu o mergãtoare (?), unele consideraþii de ordin surprizã, expediindu-þi revista în care a critic. Þin minte cã-þi mulþumeam ºi pen- apãrut articolul citat aici, ºi anume cea mai tru reportajul tãu cultural parizian, ca ºi bunã revistã româneascã la ora actualã, pentru veºtile privitoare la Eugen ºi Emil. Secolul 20. Deoarece nu puteam ºti data Dacã scrisoarea s-a rãtãcit îmi pare rãu, dar când apare (foarte neregulat) ºi e probabil nu din vina mea. (ªtii cã de-a lungul anilor tiraj mic, înghesuialã mare, n-am reuºit sã din urmã s-au mai rãtãcit unele scrisori. gãsesc niciun exemplar, cu toate inves- Mi-ar plãcea ca de astã datã sã nu fie vorba tigaþiile fãcute. Însuºi Barbu ca autor n-a de aºa ceva, ci doar de o întârziere, cum putut cãpãta decât un exemplar, el având în s-a mai întâmplat în trecut.) numãrul cu pricina încã un articol. Îþi transcriu rândurile în care e vorba de 10 septembrie tine: „Poetul (Voronca) avea sã-l revadã pe Uite, vorbii adineaori cu Nicu Stein- sculptor în 1930 la Bucureºti, când împreu- hardt, citind partea privitoare la el din scri- nã cu Dan Botta ºi Lucian Boz îi vor face soarea ta, ºi omul – care mi-a spus cã te o vizitã la Hotel Bulevard, unde cu toþii iubeºte foarte mult – mi-a transmis – ca • Arºavir Acterian vor fi primiþi în «camera numãrul 8» (cum sã-þi transmit – vestea primirii unei epistolii relateazã cu o admirabilã minuþie Lucian din Sydney (semnatã de tine) în care-i cureºti primul lucru pe care-l va face este Boz, autorul interesantului interviu ce a confirmi primirea scrisorii sale din 15 iulie. sã-þi scrie, sã transcrie medalionul ºi sã realizat). Tinerii scriitori vor fi «entuzias- ªi cã þi-a trimis ºi un pachet cu cãrþi expedieze coletul cu lucrarea d-nei Florica maþi» – ba chiar «transportaþi» – de per- (Paleologu etc.), care poate þi-a parvenit. Ichim, Scrisori cãtre Camil Petrescu, pe ca- sonalitatea ºi înþelepciunea lui Brâncuºi, Ba mi-a spus sã-þi scriu cã-þi va trimite o re-l posedã la ora asta special pentru tine. care – în protestele acestuia – va fi com- nouã scrisoare cu niscai adrese pe care sã Am vorbit cu Edgar Papu, care s-a bu- parat cu însuºi Dumnezeu! Voronca (ne expediezi Anii literari ’30! Aºa încât, dragã curat cã nu l-ai uitat. Adresa lui: Bucureºti, mai spune Lucian Boz) a istorisit atunci o amice, nu te burzului pretimpuriu cã poºta str. Gheorghe Moceanu 9, sector I, cod mulþime de lucruri frumoase despre el, merge anevoios de la un capãt la celãlalt 71282. Este de pãrere sã trimiþi un exem- deoarece «timp de doi ani a avut fericirea» al pãmântului. Vorba lui Trahanache: „Ai plar pe adresa „Tribuna României“, revistã sã se numere «printre prietenii lui»1, pri- puþinticã rãbdare, stimabile!“. condusã de poetul Petre Ghelmez, Bd. vilegiu pe care îl mai împãrtãºise, ucenicind Cât priveºte pe Barbu, eu îl caut de câ- Dacia, nr. 35, Bucureºti 9, cod 70256. E o pentru un mai lung sau mai scurt rãstimp teva zile ºi nu-l gãsesc. E solicitat de mul- revistã care se ocupã de activitatea româ- pe lângã sculptor o cohortã de compatrioþi te doamne ºi „sans aucune affaire il est nilor din strãinãtate. (Miliþa Pãtraºcu, Irina Codreanu, Mac toujours affairé“. Dar eu o sã-l mai caut ºi Acestea fiind zise, aºtept nerãbdãtor Constantinescu, Victor Brauner, Alexandru pânã la urmã voiu da de el sã-i transmit confirmarea coletului pe care þi l-am ex- Istrati, Natalia Dumitrescu sau aproape în mustrarea ta. Pot sã-þi spun însã de pe pediat, ca sã fiu liniºtit sufleteºte în ce pri- treacãt Sanda Polizu Micºuneºti-Kessel, acum cã „poetul nostru nu se prãjeºte pe veºte aceastã problemã care vãd cu mirare Eugen Drãguþescu, Niculae Agârbiceanu, plajã“, cum nici eu nu m-am încumetat sã cã necesitã timp cam mult pentru a fi so- George Teodorescu, Margareta Cosãceanu, pãrãsesc bârlogul meu bucureºtean. ªtiu luþionatã. Te îmbrãþiºez ºi-þi doresc nu- Ioan Tureatcã), unii cu foarte bune, alþii cu totuºi precis – mi-a vorbit de asta mai mai bine, mai dezagreabile aminriti. Romul Ladea, demult – cã-þi va trimite un colet cu cãrþi. Arºavir Gheorghe Anghel, ori Jacques Herold (iz- Nu ºtiu dacã n-a uitat. Te voiu lãmuri, gonit fiindcã i-a ars lintea!); în fine, unii dupã ce-l voiu vedea. alegându-se cu uluitoare ºi generoase cer- L-am prins ºi pe poet adineaori, care te tificate de capacitate, Constantin Anto- îmbrãþiºeazã cu drag ºi-þi cere iertare cã nu [VII] novici. þi-a confirmat primirea opului tãu. A fost 7 octombrie 1981 ... Vizita prilejuitã de interviul lui Boz la Arad, unde a fãcut parte dintr-o comisie pare-se cã a trezit în poet (Voronca), nos- Dragã Lucian, a Uniunii criticilor plastici ºi a comis acolo talgia pentru bãtrânul meºter, îmbiat mai Am rãmas consternat de faptul cã ºtii diferite treburi complicate. Dar fãgãduieºte ales de ambianþa atelierului din Fundãtu- luna în care m-am nãscut ºi plãcut surprins solemn nu numai sã-þi scrie ºi sã-þi mul- ra Ronsin, acolo unde domnea «o tãcere ca de darul cu care m-ai cadorisit. Sunt puþini þumeascã pentru carte, dar sã-þi ºi trimeatã o luminã de cristal izbucnitã prin largile un colet cu cãrþi, printre care ºi ce i-ai cei care cunosc ziua ºi luna naºterii mele. ferestre»“. cerut. Deci, „puþinticã rãbdare, stimabile!“ Þi-oi fi spus eu, fãcând o excepþie? Nu con- Am transcris tot ce te privea. Restul e Nãdãjduind cã pânã îþi va parveni aceas- sider cã e cazul sã mã mândresc cu venirea despre cãrticica nepublicatã a lui Voronca tã epistolie, ai primit ºi vechea mea scri- mea pe lume, dar dacã asta a trebuit sã se – pare-se destul de fantezistã – în legãturã soare ºi modestul meu colet cu cãrþi, te îm- întâmple, nu gãsesc cã aºa ceva e un motiv cu Brâncuºi. brãþiºez cu drag, de sãrbãtoare. Ce vrei? Nu mã pot lecui de Acest „Secolul XX“ – deºi a apãrut cam Arºavir un oarecare – puþintel – pesimism, deºi vã- de vreo câteva zile (deja epuizat) – încheie, zut, contemplat în relaþiile mele obiºnuite cu oarecare întârziere, anul 1980, cu un cu semenii – în societate, cum se zice –, numãr ce corespunde lunilor 10-11-12/1980 sunt departe de a mã comporta pesimistic. (tom masiv, de 272 pagini), în care figureazã [VI] Oricum mã bucur sincer (sunt ºi bucurii ºi N. Steinhardt cu un articol intitulat Pe false) când constat cã unii din prietenii mei versantul anecdotic al „Muntelui Vrãjit“ (cu 18 septembrie 1981 buni – printre care francezi – se gândesc cu documente fotografice de la Davos). Dragã Lucian, dragoste la puþinãtatea mea. Te îmbrãþiºez, cu drag ºi urãri de Am primit scrisoarea ta din 21 august Þin sã spun cã s-a întâmplat sã fiu la sãnãtate, (astãzi) ºi îþi scriu. Mã bucur cã þi-a par- Poºtã (alaltãieri), când Barbu þi-a expediat Arºavir venit epistola mea din 8 august. Îmi place sub ochii mei Camil Petrescul cerut (sunt sã cred cã-þi va parveni ºi coletul (cu cele douã volume): La ieºirea mea de-acasã lua- trei cãrþi) pe care þi l-am expediat dupã sem din cutia poºtalã scrisoarea ta, din care câteva zile de la epistola cu pricina. am detaºat partea privitoare la Barbu ºi [VIII] I-am transmis lui Barbu cererea ta i-am remis-o. Mi-a spus cã în curând va (þi-aº fi transcris eu bucuros medalionul trebui sã plece o lunã în Grecia, dar cã va 30 octombrie 1981 despre Ion Barbu, dar n-am legitimaþie face tot posibilul sã-þi satisfacã cererea Dragã Lucian, pentru cercetarea Fondului Special). Barbu înainte de a pleca. Afarã de Erastia Peretz Þi-am primit – cu destulã întârziere – te roagã sã nu te superi cã te-a neglijat, dar – pentru care articol ai omis sã dai vreo scrisoarea din 1 octombrie 1981. Parcã nu fiind întruna plecat în provincie (mâine precizare (ziua, luna, anul). demult, poºta era mai expeditivã. pleacã din nou) n-a apucat sã-þi satisfacã Mai adaug – ca sã-þi excit curiozitatea – Sunt tare curios sã ºtiu dacã ºi când ai rugãmintea. Când se va reîntoarce în Bu- cã numele tãu a apãrut într-un articol al lui primit coletul cu cele trei cãrþi expediate

24 • APOSTROF (Alexandru George, Vasile Voiculescu ºi Leonid Dimov). În acest mod îmi voi da seama de încetineala de melc cu care navi- gheazã pe cale maritimã coletele. E adevãrat cã drumul e lung, dar mãcar sã fie vorba numai de încetinealã, nu ºi de dispariþie. Om trãi – dac-om trãi – ºi om vedea... În ce priveºte rugãmintea ta faþã de Barbu B. spre a-þi trimite niscai cronici ce-þi lipsesc, el mi-a spus cã þi-a expediat nu mai puþin de trei scrisori pe care poa- te-ar dori sã fie sigur cã le-ai primit înainte de a-mi citi aceste rânduri. E adevãrat cã expediþia s-a sãvârºit nu demult, asta ºi din cauza unor complicaþii de la Bibliotecã, complicaþii pe care isteþul poet al Nodului ars a ºtiut sã le anihileze. B. B. n-a primit încã ecourile din pre- sa australianã ale expoziþiei soþilor Iacobi. Desigur le va primi. Puteam sã-þi scriu de alaltãieri aceste rânduri, dar n-am fãcut decât astãzi, aºtep- tând apariþia în „România literarã“ a unui articol despre activitatea ta literarã de peste mãri ºi þãri. Autorul articolului este Alexan- • Manuscris Arºavir Acterian dru Paleologu, care s-a dovedit un critic mea familie l-am avut pe însuºi frate-meu, alert, subtil ºi incisiv, cu unele lucrãri pe poet trup ºi suflet, sub pseudonimul [X] care le-am citit cu vãdit interes. El e bun Mihail, pe care l-ai divulgat tu însuþi nu prieten cu Niculae Steinhardt, care bãnu- demult prin Radio. 28 noiembrie 1981 iesc cã l-a mobilizat pe Paleologu sã se Dacã-mi vei trimite ºi mie un esemplar Dragã Lucian, ocupe de generoasa ºi atât de semnificativa din viitorul tãu op, bucuros voiu citi ce Am întârziat sã rãspund la calda ta scri- ta manifestare pro-româneascã din depãr- n-a intrat în Cartea cu poeþi ºi cu deosebit soare din 21 octombrie, în care îmi con- tata Australie. interes reflecþiile tale despre Ion Pillat ºi Ion firmi primirea celor trei cãrþi pe care m-am Dacã articolul va trece prin multele furci Barbu (mai ales sã vãd cum îl comentezi pe învrednicit (îmi pare rãu cã numai atâtea!) caudine ºi, într-adevãr, va apare, þi-l voiu acesta, pe care în Cartea cu... îl luai la ra- sã þi le trimit. expedia imediat. panghel). ªi în plus ancheta despre Sensul Motivul? Cu greu am reuºit sã aflu Îmi place sã cred cã þi-a parvenit scri- poeziei poate fi destul de incitantã într-o adresa completã a lui Alexandru George. soarea mea de confirmare a primirii cecului vreme în care s-ar pãrea cã poezia e iz- Iat-o: Alexandru Georgescu (George), ªo- pe care abia la sfârºitul lunii viitoare mi-l gonitã din preocupãrile contimporanilor seaua Mihai Bravu nr. 392, bloc B, etaj va onora Banca Comerþului Exterior: aºa noºtri, dar în realitate mulþi oameni se re- VIII, ap. 67, sector III, Bucureºti, cod se obiºnuieºte. Aºa încât – cam de sãrbãtori fugiazã în poezie spre a-ºi gãsi o relativã 74365. – mã voi fuduli cu unele cumpãrãturi de la asvetã. ªi în juneþea noastrã se scria poezie Încolo, dragã prietene, pot sã-þi spun cã „ºopurile“ Comturistului. cu ghiotura – ºi bunã, ºi mai puþin bunã –, mã tot aflu în treabã – ceea ce nu e rãu – Se pare cã prietenul nostru Eugen [Io- astãzi se scrie enorm (cu mulþi, foarte mulþi (gospodãresc, mã plimb – nu pe ploaie ºi nescu] nu se simte prea bine în apele lui având focul sacru). nu pe frig, care mã paralizeazã, mai citesc turburate de diabet ºi de providenþiala Nu mã-ndoiesc cã mãcar unele din rãs- – principala mea ocupaþie plãcutã, mai (straºnica) tutelare a Rodichii. Lucru de punsurile la ancheta aceasta vor fi re- mã-ndulcesc – sunt oriental ºi-mi plac care, de altfel, luasem cunoºtinþã dintr-o velatoare ºi vor suscita un deosebit interes, dulciurile la bãtrâneþe – deºi nu e sãnãtos mai veche scrisoare a ta cu referire la o înmulþindu-se ºi la noi în chip uluitor – aºa cum mi-au plãcut ºi la tinereþe, mâz- vizitã (masã mi se pare) parizianã la Io- tãlmãcirile ºi rãstãlmãcirile la capitolul gãlesc câte ceva ca sã-mi dau aere de neºti. E adevãrat cã nu e neapãrat nevoie sã poezie. Sunt atât de mulþi comentatori de scriitor fãrã debuºeu ºi aºtept sã citesc bolim, dar la vârsta noastrã – mai mult poezie, încât aceºtia fac concurenþã nu- opurile scoase de amicii mei, printre care decât la alte vârste – trebuie sã ne aºteptãm mãrului surprinzãtor de mare de poeþi. figurezi dupã cum vãd cu douã cãrþi în la orice. Eu – cel puþin – sunt resemnat ºi E un fel de refugiu în poezie, fie din ne- pregãtire). nu m-aºtept la mare lucru de la picul de voia de a transfigura o viaþã devenitã prea Te îmbrãþiºez, viaþã ce mi-a rãmas. Mult a trecut, puþin a prozaicã sau plinã de necazuri, fie din ne- Arºavir rãmas. Deie Domnul sã nu bolesc mai tare
cesitatea de a funda fiinþa (prea bãtutã de decât bolesc. ªi sã dispar prin hocus-pocus. vânturi neprielnice) într-un (aproximativ) Dar între timp caut sã gust – cât pot, pe absolut. furate – din dulciurile mai puþin vãtãmã- Notã Sunt curios sã vãd ºi ce spune Jules 1. Lucian Boz, De vorbã cu Const. Brâncuºi, in toare ale vieþii. ªi o fac – pot spune fãrã Romains, care cu unanimismul lui a fãcut „Facla“, 13.X.1930; idem, Brâncuºi, in ruºine – cu nesaþ. Ce þi-e ºi cu omul ãsta, atâta vâlvã în timpul tinereþii noastre ºi „Vremea“, 27.IX.1931. subsemnatul, care te îmbrãþiºeazã. Cu drag, pe care eu l-am preþuit îndeosebi ca autor Arºavir de roman-fluviu, echivalent unei fresce a Scrisori transcrise vremii noastre. de MIRCEA POPA În ce priveºte pe filosoful Constantin [IX] Noica, aflã cã reºedinþa lui cvasi-perma- nentã o are la Pãltiniº, judeþul Sibiu, unde 9 noiembrie 1981 probabil are mai bune condiþii de meditaþie Dragã Lucian, decât la Bucureºti unde descinde rar cu di- Am primit scrisoarea ta din 31 octom- ferite treburi. Nu l-am mai vãzut de mult... brie 1981 ºi mã grãbesc sã-þi rãspund. Aflã cã Barbu nu se mai duce la Atena. Constat cã viitoarea ta carte va fi închi- E atât de solicitat de coniþele (ºi fetele) din natã aproape în întregime poeziei. Deºi ne- Bucureºti, încât a trebuit sã-ºi contraman- poet, am avut – de când mã ºtiu – o febleþe deze plecarea în strãinãtate. Tinereþe fãrã pentru poezie, citind mai tot ce-mi pica bãtrâneþe! Sunt invidios pe el, dupã cum în mâini în acest domeniu atât de vast în- vezi. cât e uºor sã te rãtãceºti ºi sã te pierzi în el. Cu drag, N-am avut vânã de poet, deºi în propria Arºavir

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 25 In memoriam VIORICA Z. MARINCA S-a stins din viaþã în 22 august a.c. doamna VIORICA Z. MARINCA, distinsa noastrã colabora- toare, a cãrei prezenþã ne sugera splendoarea doam- nelor transilvãnene de altãdatã. Doamna Marinca a fãcut parte din cercul de admiratoare ºi prietene ale lui Lucian Blaga. Cu puþin timp înainte de moarte i-a apãrut volumul de poezie Lirice (Editura Echinox, 2010). Publicãm în acest numãr un portret pe care doamna Marinca i l-a fãcut profesorului Ion Chiricuþã. Doamna Marinca a lãsat revistei Apostrof cîteva seturi de corespondenþã ineditã între cunoscute personalitãþi literare. Apostrof

În amintirea profesorului dr. ION CHIRICUÞÃ 22 noiembrie 1988

A RITA, ca întotdeauna, interiorul a apã- Lrut frumos, aglomerat, cu mobile, co- voare persane, tablouri pe pereþi ºi nenu- mãrate obiecte de argint. Printre ele, un vas cu garoafe ofilite pe jumãtate. Întreaga camerã degaja ceva foarte obosit. Doar mãtasea azurie a scaunelor ºi fotoliilor scân- teiazã viu, în timp ce într-un colþ al cana- pelei îl zãresc pe Fifiduº, cãþelul îndrãgit al profesorului. Acum e apatic, foarte bol- nav, întors cu spatele spre lume. La masã am resimþit profund absenþa profesorului. El o umplea impunãtor, îi stã- tea atît de bine, mereu, în fruntea ai. Toatã masa era acoperitã cu aperitive fin orna- mentate, pe tãvi de argint, mari ºi mici, în mijloc rãsãrea la fel de încãrcatã o tavã cu mânere grele, ovale, cu zimþi. Ce dureros au sunat cuvintele Ritei la masã, dupã ce doamna Macavei ºi Dr. Boe- • Viorica Z. Marinca. Foto: Atelierul Aurel Baum riu ºi noi am spus: „Dumnezeu sã-l odih- piciorul cu lãbuþele. Înduioºat, repeta cum cu portretul profesorului, cu privirea lui neascã!“, câtã durere în glasul Ritei: „Acolo îi simþea lãbuþele calde pe piciorul bolnav. atât de îngânduratã, cu expresia de dâr- unde eºti, sã fii fericit!“ A repetat acestea O groazã copleºitoare am vãzut ivindu-se zenie a feþei, pictat în nuanþe de ocru, de ca pe o urare, de parcã era vorba de cineva în ochii Ritei când a spus cum se gândeºte pictorul Corneliu Baba. Priveam cu întris- cãlãtor în depãrtãri. O luminã ceva mai la Fifiduº bolnav, cã ar putea muri, apoi cu tare chipul aceluia care a fost o perso- caldã, de la focul arzând cu putere, se lãsa ea ce o sã se întâmple ºi cu lucrurile ei. κi nalitate uriaºã, o forþã capabilã de înfãptuiri peste sufrageria veche de nuc, împodobitã aminteºte, în felul ei dureros, cum în dimi- ºi de opera eternã a Institutului Oncologic, cu lucruri preþioase, fel de fel. De pe un neaþa zilei de miercuri – aici ochii i se mã- pentru tratarea suferinzilor de cancer, ºi dulãpior spaniol ieºea în relief o vazã chi- resc halucinant – i-a spus profesorului sã acum viaþa lui întreruptã brusc, zguduitor, nezeascã înaltã, din porþelan trandafiriu, rãmânã acasã, la pat. Profesorul n-a rãspuns pentru totdeauna. diafan. Rita se armoniza nemaipomenit de decât cu un grãbit „La revedere!“ ºi apoi În holul mic, un covor de rugãciune bine cu interiorul ei. Faþa albã, ochii ºi cele ce au urmat. Cum i s-a încreþit pielea atârnã pe un perete, sus în vârf cu o inscrip- sprâncenele în linii drepte, pãrul negru, pe braþe, pe mãsurã ce auzea momentele þie în litere arabe. Înainte de a ieºi privesc strâns pieptãnat, îi împodobeºte mâna un urmãtoare, devenea cu încetul ca o stanã de încã o datã covorul în brun-întunecat. Ce inel cu piatrã mov-închis, dispuse în jur piatrã. Nu a avut nicio presimþire, doar o stãtea scris acolo? Ce mesaj strãvechi, tainic, briliante. Dedesubtul lui un inel masiv din neliniºte enormã, cu douã-trei zile înainte. ascundea? Pe stradã era întuneric, sus o lu- aur, cu rubin. Îmbrãcatã în negru, îl îmbrã- În timpul mesei a vorbit cu însufleþire nã ceþoºatã. O tot vãd prin geamul îngheþat þiºeazã pe Fifiduº, îl alintã, îl sãrutã pe despre strãduinþele ºi eforturile enorme ale al maºinii ºi în închipuire silueta înaltã a frunte ca pe un copil bolnav. Acesta stã ca profesorului pentru înfiinþarea Institutului profesorului, care ne însoþea cu Fifiduº alã- adormit în braþele ei, coboarã apoi pe co- Oncologic, tenacitatea neîncetatã cu care a turi, vesel, îmbrãcat într-o hainã de iarnã. vor, stã cu spatele spre noi. Pe urmã se re- luptat pentru obþinerea aparatelor ºi sã-ºi Înainteazã împreunã încet, se duc, se pierd trage în cealaltã camerã, de unde îl auzim scrie lucrãrile. Dureros de parcã iarãºi i-ar de-a lungul strãzii adormite, ninse. în rãstimpuri plângând. „Ascultã maºina fi intrat în conºtiinþã dispariþia lui, a spus
care trece pe stradã“, spune Rita. κi amin- cu vocea plinã de lacrimi: „ªi moartea VIORICA Z. MARINCA teºte de profesor, cum îi pregãtea pacheþelul aceea acolo...“ cu fripturã, cum se bucura vãzându-l pe Stãteam cu toþii tulburaþi în acelaºi de- Fifiduº cã apare tandru ºi cã îi cuprinde cor ºtiut, cu lucrurile tãcute la locul lor,

26 • APOSTROF Poeme de FILIP KØLLØ Favoritul doisprezece prietene la cataramã, deºi minuscule lui NINO STRATAN în zare; ea poate sã zacã în hotelul ciudat. Colecþie de absurditãþi ºi... consternat Etern tern chip divulg aceastã resetare în grafia nopþii funebre. în chip de mascã zilnicã ceea ce nu impieteazã cu nimic asupra frumoaselor riduri strânse Departe, Satya cu grija celui trecut prin multe. Reflecþii, ca ºi singure Semiîntuneric ochii altele, mi le-a ridicat livid câºtigul puþin ºicanând. înlocuit negativ în culisele Ciocolatã ocru-auriu. încãperii cãpãtate micã, micã; Calcul, lumineazã-mã! rãsfãþ sumbru. Sunt... Se petrec întâmplãri neîntâmplãtoare. ªtiu cine eºti. Þi s-a stins mama ªi cât de fabulos de sãrac ºi ceri un milion împrumut la telefon. pe tãrâmul þãrii lãcrãmioarelor. Da, Nino! Iar dupã ea te-ai stins O gâzã dã târcoale Zânei rele; ºi tu – basorelief ce nu-þi seamãnã; e strivitã la puþin timp ºapte etaje, atât. dupã ce acosteazã. Fãrã îndoialã Spune-mi ceva ce nu ºtiu. cã se lumineazã de înserare Ceaiul verde chinezesc ºi de noaptea imbatabilã, de neevitat. poartã crochiuri roºii ºi negre Deºi piaþa încã funcþioneazã. pe el; în douã pãtrãþele-lift. Picior peste picior pe scaun Marea ploios amintitã, navele de o þigarã fumând coastã în zare, cerberi alungiþi, gri. rezematã cu cotul de pepenii Ai auzit cum respirã nisipul? de vânzare; strânºi într-un þarc Nisipul aerian... timorat, ca o uriaºã murã verde Patetic ºi nedeterminat. sau un strugure expandat; puºcãriaº. Sã fiu motivat de altceva; Vesel pisoi în iarbã, cât ea de înalt. o, cum te-aº putea uita!... Favoritul doisprezece. Departe, Satya, prietenã nepreþuitã. Al iubirilor devorator – timpul, brunetã Cuþitul nu se vede de cafea; cu nervii la pãmânt, asfalt, tocuri dar la o simplã deplasare groase... atât. rãsare clar, robust ºi trufaº. Pe când noi Empatie – o bãtrânicã zâmbind vânãm stele cãzãtoare-dorinþi fetiþei de vis à vis, jucãuºã; mai mult ca sigur, nesigure. numeroase cleme-fluturaºi de plastic strident coloraþi, încleºtaþi pãrului ei ºaten crud. Centrifugã fugarã Predispune la optimism accentuat. Spune-mi ceva ce nu ºtiu. Superstiþii digitale Sunt... etalate lamentabil ca pe aceleaºi haine suspendate ieftin pe umerii ºevaletelor. Excentric exerciþiu de imagine Somn, ochii închideþi-i! De vrei, ermetice simþuri Rãstignit cu duioºie inundã-þi-le în galbena portocalã pe curbura de sus a frunzelor a pãdurilor de viºini viºinii. soarele clipeºte nevãzut Al greierilor dulce vaier, iarãºi din ochii sãi de aur; rãsunã prin plasa verde, verosimilã. restriºtea, hipermulþumitã. Vântul ploios pe divanele frunzelor. Sã ne tocmim, odaliscã! Existã un grad de suportabilitate. Scad pomii Echivalent leneviei active, capabilã. cu-atât mai mult Timpuri iresponsabile, nevinovate. cu cât sunt retezaþi Naºteri în pierdere. de înãlþimea ferestrei, limitatã; Trup rupt de realitate, boem singura în mãsurã sã-þi cu mult deasupra; preponderent redea cât vrea ea din peisaj. staroste, tu, în faþa vodcii line. Cântecele pãsãrilor Urâtã masã – faþa normalã. sunt un rãsfãþ precum o chiuvetã Vor fi alãturi cele mai alese neliniºti – într-un atelier de picturã anxietatea de bazã, aur platinat. al naibii de searbãd 70% inadaptabilitate. ºi sãrãcãcios. Când îþi vei fi epuizat toate O picturã reprezentând subterfugiile, banale, vei realiza stupi de albine; naivi. cã m-am îndepãrtat la dulci leghe Se depãrteazã un bãrbat de tine; suficient sã-þi fac faþã lovind ritmic de picior ziarul fãcut sul. maleficelor farmece (n-ai depãºit O fatã aplaudã pe trotuarul aceeaºi þigancã-mentor, nu). celãlalt; traversând, cei aºteptaþi Scântei, spumã, întrupare temporarã desfãºoarã un exerciþiu de imagine metempsihozã maidanezã, cât între ostentativ, pletos. douã degete nebune, nebune de legat. O piaþã frumuºicã, cochetã Departe, marea îndrãgitã, ploaia deconcerteazã zãrile. halba de bere ºi navele de coastã –

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 27 Prozã Dubla ieºire

Andrei Badea

– Trebuie sã plec, Fluturel, spuse Moto- distra ambiþia lor, cãci de fiecare datã mici- oamenilor de pe acele meleaguri, ºtia cã tolea, înghiþindu-ºi o lacrimã ce-i stãtea în le fiinþe îºi reluau munca nestingherite. niciunul, în situaþia lor, n-ar fi acceptat, ºi gât. Fluturel pãrea cã se distreazã, dar era o cu toate astea, era încrezãtor cã acela din- – Pe mâine dimineaþã, prietene! amãgire. Destinul lui era ºi destinul furni- tre ei care va ieºi, în urma sorþilor, va înþe- – Pe mâine… cilor, cãci munca lor întreruptã ºi reluatã la lege cã e mai bine sã moarã o secundã, ne- – Iar o sã-þi fie greu… nesfârºit era la fel cu prietenia celor doi izo- regretând ºi glorios, decât sã trãiascã o viaþã – Nu-i nimic. Am atâtea în jur care laþi: frântã înainte de a fi început cu adevã- de regret ºi ruºine. sã-mi facã viaþa mai uºoarã. rat. ªtiau amândoi foarte bine cã toatã viaþa Împãraþi cruzi din toate colþurile lumii – Sã stai lângã mine, ca-n fiecare searã lor se va scurge între nesfârºite aºteptãri ale s-au adunat sã asiste la marele eveniment. ºi sã… rãsãriturilor de soare ºi ale amurgurilor Era o cinste pentru toþi sã ia parte la aºa – O sã stau, frãþioare, nu-þi face griji, repezi, cã nimic pe lume nu va fi mai ceva ºi sã se împãrtãºeascã, mãcar vizual, de spuse Fluturel, ºi îºi luã în braþe prietenul, important decât acea jumãtate de orã de Marea Bucurie, cãci cine murea pentru ca ce deja adormise, cãci Fluturel îi simþi pe dimineaþa ºi cealaltã jumãtate seara ºi, cu un frate sã-ºi recapete somnul ºi uitarea nu mânã rãsuflarea grea, obositã, dar calmã. Îi toate astea, se încãpãþânau sã se conside- murea, ci intra în Marea Bucurie. ªi, mai privi îndelung faþa ºi chipul sãu rozaliu se re fericiþi, ºi poate chiar erau, dacã n-ar fi mult decât atât, sufletele împãraþilor ºi ale luminã pentru o clipã. De mult timp, din existat gândul nepotrivirii lor cu lumea. celor din jurul lor aveau nevoie, din când vremuri bãtrâne, în care oºtenii celor douã Se nãscuserã în acelaºi sãtuc ºi, la Târgul în când, pentru a supravieþui, de aseme- împãrãþii, de miazãnoapte ºi de miazãzi, se Anual de Copii Nedoriþi, rãmãseserã nevân- nea dovezi de iubire, dar acestea nu ieºeau, luptaserã în luptã cinstitã, cu onoare ºi vi- duþi. Atunci, pãrinþii amândurora s-au ho- din pãcate, decât din inimi de copii. Însã tejie, cei doi prieteni rãmãseserã singuri pe tãrât sã nu-i alunge, însã i-au întrebat ce vor aceasta n-o ºtiau decât o mânã de oameni, acele meleaguri înverzite, cu coline vizitate sã aleagã: sã scape de blestemul de a nu se privilegiaþi, în special cei din conducere, de cerbi maiestuoºi ºi seculari, cu haite de putea vedea decât o jumãtate de orã în zori care aveau legãturi ascunse cu Preoþii Mis- lupi ce vânau noaptea botul umed al cã- ºi cealaltã jumãtate la apus, cu condiþia sã terelor Greu de Rostit, care, la rândul lor, prioarelor care cãdea sfâºiat, înroºind pã- nu se mai întâlneascã niciodatã unul cu al- ºtiau cum stã treaba cu Marea Bucurie, dar mântul, cu izvoare ce naºteau râuri ºi apoi tul, sau sã rãmânã împreunã, dar separaþi nu reuºeau sã punã în practicã, cãci ei se fluvii, bogate în peºte. Vânturile umede prin somn. Aºa spuneau legile date de Par- nãºteau cu un handicap uriaº faþã de oame- aduceau ploi torenþiale, care purtau, dan- lamentul Împãratului, iar cine nu se con- nii din celelalte categorii sociale: bancno- sând, rãvaºe scrise de mânã de pe alte pla- forma era blestemat încã o datã de cãtre tele, în nãrile lor, nu miroseau a carne de iuri, de unde fiinþe misterioase lansau cele- Marele Vrãjitor Nesupus, sã nu mai doar- om, ci a gurã de femeie tânãrã. brele zmeie cu viaþã lungã, de care erau mã niciodatã ºi, în plus, sã nu mai uite nici- Sus, pe eºafod, cãlãul îºi potrivea masca, agãþate mesaje lungi, mesaje de pace, scri- odatã nimic. Erau câþiva în Împãrãþia Înde- în timp ce Fluturel ºi Mototolea urcau scã- se într-un stil poetic ºi rãsunãtor, aici, în pãrtatã care reuºiserã sã reziste mai mult rile, râzând ºi ciondãnindu-se. Toþi ºtiau ce aceastã þarã unde nu mai fusese rãzboi de de cinci ani. Unul singur, un bãrbat, care urma sã se întâmple, numai ei doi nu. câteva sute ani, pentru cã nu mai avea cine acum era moºneag, ajunsese la 90 de ani. Ajunºi lângã torþionar, tresãrirã la vederea sã-l poarte. Era un meleag stingher, depar- Se vorbea despre bãtrânul Lingurã cã, pe la acestuia ºi îºi acoperirã feþele cu palmele. te de orice aºezare omeneascã ºi de Împã- vreo 75, a vrut sã-ºi ia viaþa, dar a primit în Era la amurg, Fluturel îºi freca ochii, nãuc rãþia de Miazãzi, iar cei doi prieteni trãiau vis o Înºtiinþare de Urgenþã cã, dacã va mai de somn, pe când Mototolea începuse sã precum plantele, hrãnindu-se cu apã ºi lu- rezista pânã la 76, va veni peste el Suprema caºte. Tocmai bine, îºi spuse regele, nici minã. Se izolaserã aici pentru cã numai aici Bucurie, ºi asta era de ajuns pentru toþi ca n-o sã simtã cã-i adevãrat ºi i se va pãrea o se puteau juca în voie ºi se puteau bucura sã înþeleagã cã bãtrânului nu i-ar mai fi tre- glumã proastã, iar celãlalt e prea obosit ca de fiinþa celuilalt, fãrã sã fie nevoiþi sã ducã buit nimic altceva. Vecinii ºtiau când a fost sã mai simtã ceva. Spectatorii îºi ocuparã o viaþã convenþionalã, care nu le-ar fi per- ziua mult aºteptatã, cãci Lingurã a ieºit pe locurile. Se vedeau evantaiele miºcându-se mis libertatea totalã a prieteniei dezin- poarta grãdiniþei lui, cântând ºi bãtând cu graþie, ca un cârd de egrete gata sã-ºi ia teresate. din palme. Copiii s-au luat dupã el, dar zborul. Bãrbaþii îºi suflecau mânecile a mul- Ajunºi la casa lui Mototolea, Fluturel de-acum nu-i mai pãsa. ªi tot Lingurã, în- þumire ºi îºi aprindeau þigãrile, iar Mototo- deschise uºa cu piciorul ºi îºi aºezã priete- tr-o searã cãlduroasã de iunie, le spusese lea vedea în depãrtare miile de puncte din nul, care zâmbea în somn, pe patul de frun- celor doi pãrãsiþi cã blestemul lor avea sã se care ieºeau, silenþios, fuioarele de fum. Fe- ze, peste care era aruncat un cearºaf alb, frângã, însã era nevoie de o moarte. Erau meile îºi admirau copiii neastâmpãraþi, aler- gãurit în mai multe locuri de trecerea tim- prea mici ºi naivi ºi n-au inþeles, dar din gând ºi împiedicându-se printre picioarele pului. Luna rãsãrise palidã ºi Fluturel obser- seara aceea ceva în sufletul lor s-a luminat nerãbdãtoare. Toatã lumea aºtepta. Nu ur- vã, prin geamul scobit în scoarþa copacului, ºi era de ajuns, în momentele de Mare Tris- ma sã dureze mult, dar emoþia gândului de o bufniþã cu un cap imens, care pluti lin ºi teþe ce se abãteau peste inimile lor, regulat, a se întâlni, mãcar de la depãrtare, cu Marea aterizã pe o cracã, fãcând-o sã tremure. ca secundarul unui ceas elveþian, sã se gân- Bucurie fãcea ca marea de inimi sã vibreze Fluturel ieºi prin deschizãtura scorburii deascã la promisiunea bãtrânului, ca sã se fãrã putinþã de astâmpãr. Deodatã, sune- ºi se aºezã pe scãunelul din dreapta copa- înveseleascã, aºa cum marinarii, pe timp de tul ascuþit al unei trompete se înfipse în cului, aºteptând venirea dimineþii. Ca de furtunã, aºteaptã, cu sufletul la gurã, timpanele privitorilor. Împãratul aºteptã sã obicei, îºi petrecu noaptea privind cum un atunci când simt cã nu mai au nicio ºansã termine, dupã care luã cuvântul: muºuroi de furnici încearcã sã-ºi adune hra- de scãpare, ca cercul de luminã al farului sã – Dragii mei prieteni, începu el emoþio- na în cuibul de sub pãmânt. Pândea mo- vinã ºi sã le mai arate, încã o datã, drumul nat, sunt deosebit de bucuros sã mã aflu mentul în care vreun cãrãbuº apãrea prin spre casã, chiar dacã acest drum este doar aici, printre voi, la acest eveniment aºtep- preajmã ºi îi rupea toate picioarele, în afarã un val uriaº. tat de mai bine de câteva mii de ani, de de unul singur, dupã care îl punea pe pã- Într-o zi, s-a întâmplat. Lingurã a trimis când avem informaþii sigure cã a luat naº- mânt ºi aºtepta sã vinã furnicile. Le lãsa un sol, sub formã de vrabie adusã de vânt, tere brava noastrã naþiune. Astãzi, în aceas- sã-l mãnânce pe dinãuntru, sã rupã bucãþi ºi ei au înþeles cã era timpul. Ajunºi în faþa tã zi însoritã, sufletul meu râde ºi se vese- din trupul lui ºi sã le ia în spinare, cãrându- lui, ºi-au plecat capetele în semn de preþu- leºte sã ºtie cã a sosit clipa când unul dintre le cãtre casa lor, dar, din când în când, îi ire ºi s-au lãsat mângâiaþi, semn cã au ac- fiii acestui pãmânt norocos se va învredni- plãcea sã le zãdãrniceascã munca, dezlipin- ceptat, „… ºi cine n-ar fi acceptat“ se gân- du-le de pe bucãþile rupte din cãrãbuº. Îl deau ei. Dar bãtrânul, cunoscând sufletele 

28 • APOSTROF Poeme de DANIEL LÃCÃTUª SORANA IONêANU Nu pleca Tribut

Nu-þi risipi visele creând imperii. Lãsa privirea sã dezlege deºertul în timp ce Se spune cã timpul distruge tot ce avem mai preþios, beznele mã leagã ºi vântul ascunde ridicol certitudini. nimiceºte ºi sfãrâmã orice. Tribut oraºului strãin prin labirintul unui drog: Captiv în îmbrãþiºarea ta capete de aripi îmi gãsesc fericirea amãgindu-mã pe potecile drumului. cu încremenirea vieþii în jurul nostru. În noapte am asistat la autopsia morþii.

Pe buzele de carmin rãsar safire.

Nu pleca Alte cuvinte

tãcerea mai are ceva de spus. prin spectrul cosmic fumegã portrete Pe bucate de plumb se aºterne toamna. alunecã paºi, în pulsul cuvintelor tãcerea. uitarea Pãdurea nemuririi prin giulgiuri împrãºtie E bizarã pãdurea care-mi fãrâme de sticlã înconjoarã plutirea. peste marginea prafului, Se apleacã ºi se înalþã ecoul mã picurã pe trepte se rupe ºi se frânge, rosteºte sentinþe se sfarmã. într-o sferã diafanã, din valuri cenuºa se revarsã Vântul, din când în când, izbind promisiuni, mai ridicã inimi vegetale moarte, în obscur le topeºte în pãmântul negru: descopãr ºi el, ca un simbol al renaºterii, alte cuvinte. le înalþã ºi cad în lac. Putrezite în puterea apei, nasc licheni, ºi muºchi, ºi pânze, bolnave cautã vindecare în cer. *** Plutesc în derivã, mã întorc în noaptea ºoaptei suflate parcã de respiraþia cu trupul deºirat lui Dumnezeu. în cuvinte. picur luminã în vântul sfârtecat crimele nopþii Liniºtea sãlbaticã mã prind. În lanþuri S-au ofilit fãptura trandafirii japonezi. un joc.
În colþul gurii odihneºte o stea cenuºie ºi monotonã.

Liniºtea sãlbaticã urlã în mine.

 Credeau cã au fost aduºi în faþã pentru a prietenului sãu, care se aºezase pe butucul ci sã primeascã cu braþele larg deschise Ma- fi aclamaþi cã vor deveni, de acum înainte, de tãiat capetele ºi începuse sã-ºi plimbe de- rea Bucurie, mai ales cã cel care va fi elibe- un exemplu pentru toþi viitorii Copii getele prin pãrul celuilalt, aºa cum fãcea în rat de blestemul Somnului Silit este unul Nedoriþi. Rezultatul secret cãlãtori din fiecare searã. ªi cum stãteau aºa amândoi, dintre Copiii Nedoriþi. Sã începem, dar, mânã în mânã, pânã în palma cãlãului. Citi nici nu observarã cum Johnny Cãlãul îºi mai spuse, ºi bãtu scurt, din douã palme numele, dupã care fãcu semn unui ajutor fãcuse vânt cu toatã forþa lui ºi acum lama scurte ºi groase, înfãºurate în inele masi- de-al lui ca amândoi sã rãmânã pe scenã. perfect ascuþitã a securii zbârnâia prin aer ve, pietruite cu nestemate verzi ºi rubinii. Copilaºii se bucurarã enorm cã nu trebuirã ºi-ºi fãcea loc spre capetele celor doi, Împãrãteasa trase la sorþi ºi cãlãul se sã se despartã, deºi ora era foarte întârziatã aplecate unul spre altul ca într-o îmbrãþiºa- pregãti de execuþie. Nimeni nu ºtia care ºi, de-acum încolo, Mototolea putea ador- re inconºtientã de adio. dintre cei doi va fi executat, cu atât mai mi oricând. ªi, dacã spectatorii curioºi
puþin Fluturel ºi Mototolea, care nici mã- priveau mai bine spre eºafod, puteau vedea car nu aflaserã cã unul sau altul va muri. cum acesta îºi culca domol capul în poala

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 29 Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Librãriile HUMANITAS Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj • ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918, • str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central). bl. M8-M10. • Calea Moþilor (vizavi de Primãrie). • BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic- • Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel). toriei, nr. 45. • Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental). • CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii, • str. Napoca, nr. 19. nr. 4. • Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi). • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45. • Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz). • IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6. • str. Fabricii, nr. 1. • ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re- • str. Memorandumului, nr. 12. publicii, nr. 5. • str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“). • PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare, • str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center). nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“. • RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr. Librãria de Artã GAUDEAMUS 147, bloc D2, parter. Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3. • SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori- Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNE mund Mercy, nr. 1. SC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian Blaga, nr. 2.

Cãtre cititorii revistei Apostrof Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie. Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloarea Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de: abonamentului, prin: • 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni, • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, Circulara Uniunii 1. mandat poºtal, pe adresa: • 48 euro sau 60 USD pentru un an. Scriitorilor din România Toroczkay-Lukács Iosif Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere Fundaþia Culturalã Apostrof par avion. Conform prevederilor Statu- Cluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750. tului, Uniunea Scriitorilor din Ro- Datele necesare pentru viramentul acestui abonament: mânia nu este responsabilã pentru 2. virament bancar, pe adresa: politica editorialã a publicaþiei ºi Fundaþia Culturalã Apostrof Fundaþia Culturalã Apostrof nici pentru conþinutul materialelor publicate. Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Cod fiscal: 4868907 Cod fiscal: 4868907 Comitetul Director Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei) Conturi bancare: al Uniunii Scriitorilor Deschis la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala RO68BRDE130SV07853701300 (lei) 5 iunie 2003 Cluj. RO73BRDE130SV06534401300 (euro) Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio- RO58BRDE130SV06674381300 (USD), teci din România, este de: deschise la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala • 15 lei pentru 3 luni, Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, • 30 lei pentru 6 luni, SWIFT: BRDEROBU • 60 lei pentru un an.

Cuprins

• IN MEMORIAM • CRONICA LITERARà Mircea Ghiþulescu Horia Gârbea 2 Ileana Mãlãncioiu ºi riscurile verticalitãþii Irina Petraº 6 Virgil Bulat, ªtefan Goanþã Irina Petraº 2 Amintiri cu cei de-acasã ªtefan Borbély 7 Ion Burnar Nicolae Goja 2 • MICROLECTURI Viorica Marinca 26 Geta Brãtescu: jurnalul artistei Ion Bogdan Lefter 8 • POEME • CU OCHIUL LIBER Da; Octombrie; Carnet Ion Pop 3 În cheie nietzscheanã... Constantina Raveca Buleu 10 Reflex...; Prãjiturile mamei; Tuciul e tuciuriu Monica Rohan 9 Hermeneutica îndoielii Iulian Boldea 12 Moara de scoarþã Dumitru Chioaru 11 Între New Age ºi second life Ovidiu Pecican 13 Edgar; Se auzea un zgomot ciudat; Esenþã de critic Mihaela Ursa 13 Pastila de a doua zi Carmen Manuela Mãcelaru 21 Favoritul doisprezece; Centrifugã fugarã; Departe, • DOSAR: NICOLAE BALOTà Satya; Excentric exerciþiu de imagine Filip Køllø 27 În laboratorul minotaurului ideologic (II) Nicolae Balotã 15 Nu pleca; Pãdurea nemuririi; • ARHIVA ‘A’ Liniºtea sãlbaticã Daniel Lãcãtuº 29 Scrisori ale lui Arºavir Acterian cãtre Lucian Boz 22 Tribut; Alte cuvinte; *** Sorana Ionãºanu 29 (transscrise de Mircea Popa) • PUNCTE DE REPER • PROZà Avatarurile unui roman arestat Al. Sãndulescu 4 Dubla ieºire Andrei Badea 28 • ESEU Romanul poliþist... desuet? Marieta Gãurean 5

30 • APOSTROF Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Colecþia „Filosofie contemporanã“ • RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU, • GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU, traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei REDACÞIA: Colecþia „Filosofie modernã“ • EUGEN PAVEL, Între filologie • FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei MARTA PETREU traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei • IRINA PETRAª, Teoria literaturii: (redactor-ºef) Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“ Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei TEFAN ORBÉLY LUKÁCS JÓZSEF • JOSEPH RATZINGER, Europa în criza • ª B , Proza fantasticã a lui Mircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei VIRGIL LEON culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei • Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ANA SALOMIA CORNEA ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei IRINA PETRAª Colecþia „Filosofie medievalã“ • Cele 10 porunci, carte gînditã Tehnoredactare: • SF. ANSELM DIN CANTERBURY, ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei FOGARASI EDITH Monologion despre esenþa divinitãþii • NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, traducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei Vignetele revistei reprezintã 2007, 304 p. 7 lei variaþiuni grafice de Mihai Barbu Colecþia „Filosofia religiei“ dupã desene de Franz Kafka. • HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului Colecþia „Scrinul negru“ traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei • ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii ANA POP Colecþia „Filosofie româneascã“ asupra miºcãrii legionare (contabilitate) prefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã de • VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul, MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei 2003, 146 p. 10 lei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei EDITORI: • N. STEINHARDT, • ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei  Uniunea Scriitorilor ediþie gînditã ºi alcãtuitã Cartea împãrtãºirii, din România de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei • Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã  Fundaþia Culturalã Apostrof de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei • D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utilului • I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeu Revista apare cu sprijinul: traducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã ediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei  de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei Fondului Cultural Naþional • LUDOVICA REBREANU,  Consiliului Local ºi al Primãriei • BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþiei Adio pînã la a doua Venire: Cluj-Napoca ediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note 2000, 132 p. 5 lei de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei ADRESA REDACÞIEI: • LAURA PAMFIL, Noica necunoscut, Cluj-Napoca 2007, 288 p. 8,75 lei • ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalul unui psihiatru): Aforisme, prefeþe de Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Colecþia „Ianus“ I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie cod 400079 ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei Tel., fax: 0264/432.444 • OVIDIU PECICAN, Trasee culturale Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei • DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti. e-mail: [email protected] ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), • CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: 2001, 144 p. 6,30 lei Pentru corespondenþã: Reflexii ale imaginarului eminescian, Revista Apostrof, CP 1095, OP 1, 2006, 202 p. 15 lei • ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar Cluj-Napoca, 400750 de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, • PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau 2003, 112 p. 7,50 lei despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei • Revista APOSTROF figureazã • KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), • DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga, în Lista-catalog a publicaþiilor traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt- 2004, 380 p. 20 lei interne, editatã de RODIPET SA, înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU la poziþia 4251. • GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei (în colaborare cu Editura Polirom) 2009, 83 p. + ilustraþii Manuscrisele primite la redacþie • NORMAN MANEA, Despre clovni eseuri, 1997, 230 p. 4 lei Colecþia „Istoria filosofiei“ nu se înapoiazã. • NORMAN MANEA, Octombrie, ora opt ONSTANTIN ÃDULESCU OTRU • C R -M , ISSN 1220-3122 prozã, 1997, 186 p. 4 lei F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa Revista este înregistratã la OSIM 2003, 128 p. 10 lei • PHILIP ROTH, Animal pe moarte cu nr. 45630/22.05.1996. roman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei Colecþia „Poeme“ Revista APOSTROF este membrã a • SANDA CORDOª, Literatura între revoluþie • TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului, Asociaþiei Revistelor, Imprimerii- ºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei 2006, 84 p. 15 lei lor ºi Editurilor Literare (ARIEL), • LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llici asociaþie cu statut juridic, recu- traducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC, Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom noscutã de Ministerul Culturii 2003, 96 p. 7,50 lei (le puteþi comanda la www.polirom.ro): ºi Cultelor. • LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“: • ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui Scurtã istorie a Clujului Koroviev: Interpretare figuralã la Tiparul: ºi a monumentelor sale, volum ilustrat Maestrul ºi Margareta, Centrul de Presã Reformat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei • GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara, • MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale: Unica responsabilitate a revis- 2006, 231 p. 20 lei recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei tei Apostrof este de a gãzdui • ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datã • ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare, opiniile, oricît de diverse, ale carte gînditã ºi alcãtuitã îndrãgostit, 2007, 182 p. 19,95 lei colaboratorilor noºtri. Respon- de MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei sabilitatea pentru conþinutul fi- • ION VIANU, Investigaþii mateine, • ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mann 2008, 112 p. 19,50 lei ecãrui text aparþine, în exclu- ºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei sivitate, autorului. • MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, • MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor. Apostrof 2006, 132 p. 20 lei Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXI, nr. 11 (246), 2010 • 31