PSIHOLOGIE SOCIALĂ Note De Curs: Autori, Lucrări Şi Evenimente
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Prof. univ. dr. Septimiu CHELCEA PSIHOLOGIE SOCIALĂ Note de curs: autori, lucrări şi evenimente Bucureşti 2001 PSIHOLOGIE SOCIALĂ Cuvânt înainte Psihologia socială sau psihosociologia, cum cred că este mai corect să denumim câmpul de cunoaştere ştiinţifică a interacţiunii prezente sau trecute, reale sau imaginare a comportamentelor umane în context social, a împlinit o sută de ani de la fondare. Care au fost începuturile, cum s-au acumulat cunoştinţele în domeniu, ce etape au fost parcurse, care sunt autorii şi lucrările de referinţă, ce evenimente au marcat evoluţia acestei ştiinţe? Toate acestea apar ca întrebări fireşti într-un moment de bilanţ jubiliar. Am încercat să răspund unor astfel de întrebări – în măsura posibilităţilor mele de informare, cu siguranţă limitate, şi a capacităţii de interpretare a datelor – fără a risca ierarhizarea psihosociologilor şi a contribuţiilor lor. A-l considera pe Kurt Lewin, de exemplu, mai important pentru istoria psihologiei sociale decât Leon Festinger (sau invers) mi se pare hazardat. De asemenea, a spune că tratatul reeditat de Gardner Lindzey şi Elliot Aronson (Handbook of Social Psychology, New York, Random House, 1985) sau cel coordonat de Serge Moscovici (Psychologie sociale, Paris, P.U.F., 1984) este cel mai bun nu are suficient temei. Perspectiva timpului lung va discerne, iar plasarea lucrărilor şi a evenimentelor în contextul etapei de evoluţie a psihosociologiei, în timp şi spaţiu, devine obligatorie. Sigur, contribuţiile autorilor menţionaţi în lucrare nu sunt egale, dar toţi şi- au dobândit dreptul de existenţă în cetatea psihosociologiei, fie pe plan naţional, fie internaţional. Prezentele note de curs se doresc un instrument de lucru pentru studenţi. Lucrarea poate fi utilizată ca un puzzle: din elementele oferite, prin asamblări variate, vor rezulta configuraţiile dorite, după cum ne interesează: filiaţia tematică, „biografia“ conceptelor şi a teoriilor structura manualelor universitare de-a lungul timpului, iradierea concepţiilor, preocupările de cercetare într-un moment sau altul, în trandiţia americană sau europeană, la un autor sau altul, cele mai frecvent citate reviste, decalajul în timp al apariţiei institutelor specializate, cumularea cunoştinţelor ş.a.m.d. În cele ce am întreprins în aceste pagini m-am condus după dictonul lui Stanley Milgram: „Simplitatea este cheia cercetării ştiinţifice“ (Obedience to Authority, New York, Harper & Row, 1974, p. 13). Am încercat să introduc mai multă rigoare într-un domeniu în care adesea se pronunţă, din păcate, prea mulţi diletanţi. Adevărul mă obligă, totuşi, să recunosc faptul că informaţiile din lucrare au fost „furate din diverse surse, de la mine, de la alţii” – în sensul mărturisit şi de Karl R. Popper (a se vedea În căutarea unei lumi mai bune, Bucureşti, Humanitas, 1998, p. 181). Mulţumind instituţiilor care au făcut posibilă apariţia acestei lucrări şi persoanelor care mi-au acordat sprijin, în mod deosebit domnului col. Gheorhe Ilinca, pentru tehnoredactare, doamenei lector. univ. dr. Elena Beca, pentru traducerea din Psychology Licensing Wxam Revuew, şi domnului asist. univ. Lucian Radu, care a contribuit la prezentarea în forma finală a textului, îmi cer totodată iertare zecilor sau, poate, sutelor de psihosociologi care ar fi trebuit să fie citaţi cu contribuţiile lor. Într-o ediţie viitoare, multe din lacunele de informare vor dispărea şi subiectivitatea autorului se va mai estompa. Până atunci autorul aşteaptă, cu emoţia debutantului, reacţia specialiştilor şi verdictul studenţilor. Prof.univ.dr. Septimiu Chelcea 8 octombrie 2000 2 PSIHOLOGIE SOCIALĂ CE ESTE PSIHOSOCIOLOGIA? CAPITOLUL 1 CE ESTE PSIHOSOCIOLOGIA ? Studiul ştiinţific al interacţiunii comportamentelor prezente sau trecute, reale sau imaginare în context social – psihosociologia – constituie un domeniu de cunoaştere interdisciplinar, unitar şi relativ independent, în expansiune şi în curs de internaţionalizare. Deşi are o îndelungată preistorie, psihosociologia are o istorie doar de o sută de ani. Începuturile ei sunt controversate, ca şi etapele de evoluţie. Rămâne, însă, în afara oricărei dispute că psihosocioplogia a răspuns şi încearcă să răspundă şi azi provocărilor sociale. În noul context european, după colapsul comunismului, psihosociologia din România îşi regăseşte tradiţia şi intră firesc în relaţii de comunicare şi cooperare cu comunitatea academică internaţională. Afirmarea de sine a psihosociologiei este în concordanţă cu consolidarea democraţiei, ca tip de cultură în România, în Europa şi pe întreaga planetă Pământ. Psihosociologia – domeniu de studiu interdisciplinar Psihosociologia nu mai poate fi privită azi ca o rudă săracă a psihologiei sau sociologiei. Prin numărul impresionant de cercetări, prin acumulările teoretice şi, mai ales, prin rezultatele direct aplicative în cele mai diferite domenii ale vieţii sociale (producţie materială, educaţie, comunicaţii în masă, marketing şi publicitate, ocrotirea sănătăţii, organizare socială etc.), psihosociologia tinde să ocupe un loc din ce în ce mai important în sistemul ştiinţelor socioumane. Este adevărat că şi în prezent în literatura noastră de specialitate statutul ei continuă să fie disputat. Au fost depăşite însă punctele de vedere simpliste, potrivit cărora psihosociologia era considerată o „ştiinţă de graniţă” între psihologie şi sociologie. S-a renunţat la încercarea de divizare a psihosociologiei în două: a psihologilor şi a sociologilor. În fine, a fost eliminat dogmatismul din discuţiile referitoare la obiectul ei de studiu şi s-a conturat o autentică perspectivă dialectică asupra raportului psihosociologiei cu celelalte ştiinţe. Psihosociologia constituie un domeniu interdisciplinar de studiu aflat nu numai la confluenţa psihologiei cu sociologia, ci şi cu ştiinţele politice şi juridice, economice şi tehnice, biologice şi umane. Dezvoltarea ei este impulsionată de progresele fiecărei discipline ştiinţifice care concură la marcarea domeniului de studiu al acestei ştiinţe comportamentale. Fără a avea pretenţia unei definiţii cu totul originale, considerăm psihosociologia ca fiind studiul interacţiunii comportamentelor prezente sau trecute, reale sau imaginare în context social; ea studiază totodată rezultatele acestei interacţiuni: stările şi procesele psihice colective, situaţiile de grup, personalitatea. Astfel concepută, psihosociologia nu se substituie nici uneia dintre ştiinţele socioumane, chiar dacă uneori interesul ei de studiu se îndreaptă asupra domeniului, considerat tradiţional, al psihologiei, sociologiei, antropologiei, pedagogiei etc. Distinctă este şi perspectiva în care este abordat respectivul fenomen sau proces. Cum şi cu ce rezultate se soldează interacţiunea comportamentală? Cum influenţează comportamentul meu acţiunea celorlalţi? Cum modifică activitatea mea prezenţa altuia? Care este mecanismul? Ce rezultă din prezenţa laolaltă a oamenilor? Ce efect au asupra unui individ comportamentele trecute ale altora? Acestea sunt întrebările principale pe care şi le pun psihosociologii. Mult timp s-a crezut că psihosociologia este interesată doar de stările şi procesele în care sunt 3 PSIHOLOGIE SOCIALĂ CE ESTE PSIHOSOCIOLOGIA? prezente, într-un spaţiu determinat, două sau mai multe persoane. S-a pus semnul identităţii între studiul proceselor de grup şi psihosociologie. Grupul mic, în jurul căruia s-a dezvoltat o extraordinar de bogată literatură, a fost considerat, limitativ, obiectul de studiu al psihosociologiei. Astăzi, domeniul psihosociologiei este considerabil extins atât în sensul luării în considerare a faptelor, fenomenelor şi proceselor caracteristice marilor ansambluri umane (mulţimi, clase, naţiuni), cât şi în sensul studierii izolării sociale, a situaţiei individului în societate. De asemenea, un timp, psihosociologii au avut în vedere doar interacţiunea prezentă, in actu a comportamentelor umane. Astăzi se acordă o mare atenţie influenţelor trecute ale interacţiunilor comportamentale. Acţiunile noastre poartă totdeauna amprenta prezenţei celorlalţi; este firesc, deci, ca psihosociologia să îşi concentreze efortul de cunoaştere şi spre descifrarea mecanismelor de influenţare a comportamentelor trecute ale celorlalţi asupra comportamentului nostru. Aşa cum am precizat, este astăzi larg acceptată ideea interdisciplinarităţii psihosociologiei. Din ştiinţă de graniţă ea a devenit tot mai mult interdisciplinară. În aceste condiţii, perspectiva psihosociologică poate fi regăsită în fiecare din disciplinele confluente, ceea ce nu înseamnă că psihosociologia nu are un sistem propriu de concepte şi teorii în continuă dezvoltare. Etapele de evolutie a psihosociologiei A pune problema perioadelor de evoluţie a psihosociologiei înseamnă a recunoaşte implicit existenţa unei unice ştiinţe despre interacţiunea comportamentală şi a unei logici unitare de dezvoltare a acesteia. Ca ştiinţă, psihosociologia nu poate fi decât universală, nu poate să vizeze decât generalul, ceea ce este logic în producerea fenomenelor, cauzalitatea, dincolo de circumstanţialitate. Asupra acestui lucru specialiştii în domeniu ar trebui să fie de acord. Se pun totuşi câteva întrebări. Cum se pot formula legi generale pe baza verificării unor ipoteze în condiţii circumstanţiale, mai precis, în contextul culturii şi civilizaţiei occidentale? Place sau nu, psihologia socială este un produs al societăţilor industriale din Vest. Născută în Europa de Vest, a fost exportată în S.U.A., unde şi-a consolidat statutul de ştiinţă şi de unde a fost importată la jumătatea secolului al XX-lea