Perioada Modernist\ a Literaturii Române Curente Literar-Culturale

$Perioada Modernist\ a Literaturii Române Curente Literar-Culturale$

C a p i t o l u l I Perioada modernist\ a literaturii române Curente literar-culturale `n secolul al XX-lea Poezia interbelic\ Modernismul Tudor Arghezi — Testament — Psalmi — Flori de mucigai Lucian Blaga — Eu nu strivesc corola de minuni a lumii — Paradis `n destr\mare — Cântecul spicelor Ion Barbu — Din ceas, dedus..., — Oul dogmatic Tradi]ionalismul Vasile Voiculescu — ~n Gr\dina Ghetsimani — Sonetul CLXX (16) Ion Pillat — Aci sosi pe vremuri... Avangardismul Studiu de caz (I) — Fronda `n literatura interbelic\: Doctrine [i manifeste avangardiste Ion Vinea — Chei — Ora fântânilor Dezbatere (I) — Specificul na]ional (Embleme [i defini]ii). Identitate cultural\ `n context european Studiu de caz (II) — Diversitate tematic\, stilistic\ [i de viziune estetic\ `n poezia interbelic\

Dimitrie Paciulea, Himera p\mântului black cyan pag8

C a p i t o l u l l Poezia interbelic\ Poezia interbelic\ EpModernismuloci ºi ideologii literare

Deviat\ de la fundamentul ei estetic, pe care-l stabilise `n Sbur\torul [i-a precizat de la `nceput scopul de a activa veacul trecut (al XIX-lea, n.ns.) Maiorescu, critica a devenit numai `n domeniul esteticului pur, cum era [i firesc, [i al la `nceputul secolului na]ionalist\ sau social\. [...] Ceea ce stimul\rii noilor energii literare. [...] ~n afar\ de Convorbiri domin\ `ns\ literatura acestei epoci este vechea idee a literare [i S\m\n\torul, `n prima faz\ a existen]ei lor, nicio mi[c\rii de la 1840, continuat\ teoretic prin Maiorescu [i revist\ n-a trezit atâtea energii noi, a[a c\ o bun\ parte a lite- `mpins\ `n concluziile sale ultime de s\m\n\torism [i de raturii, mai ales modernist\, de dup\ r\zboi, este crea]iunea poporanism, a unei literaturi române care trebuie s\ ]in\ viu exclusiv\ a Sbur\torului. [...] „Modernismul” lui E. Lovi- contactul cu spiritul popular, adic\ s\ se inspire din literatu- nescu [i al Sbur\torului a fost `ns\ un modernism teoretic, ra poporan\: necesar\ `n timpul lui Kog\lniceanu, posibil\ bazat pe o lege de psihologie social\ — prin care criticul pe timpul lui Maiorescu, aceast\ idee este `ns\ `n con- ar\ta bun\voin]\ principial\ fa]\ de toate fenomenele de tradic]ie total\ cu termenul actual de evolu]ie a literaturii diferen]iere literar\. El n-a pornit `ns\ dintr-o necesitate tem- noastre [i reprezint\ o for]\ reac]ionar\ evident\ `n ambele peramental\ de revolu]ie, `nfrânat fiind [i de o cultur\ cla- mi[c\ri. Confundat cu etnicul, esteticul este privit prin cali- sic\ [i de inhibi]ia fireasc\ oric\rui critic. Adev\ratele revo- tatea sa de exponent al sufletului na]ional [i, cum sufletul lu]ii nu le fac decât arti[tii. Iat\ pentru ce modernismul de na]ional se consider\ a fi mai bine p\strat `n popor, esteticul avangard\ [i experimental a fost sus]inut faptic de reviste este expresia prin excelen]\ a acestui suflet popular. mult mai `naintate, cum e Contimporanul (1923) poetului ~n realitate, esteticul este o valoare autonom\ realizat\ I. Vinea [...], precum [i alte reviste mai sporadice, ca prin limb\ [i fond sufletesc `ntr-un material etnic. [...] ~n epoca Integralul, 75 H.P., Punct, Unu etc. — consecin]e fatale ale de dezvoltare `n care ne afl\m, oricât de pu]in numeros ar fi, sincronismului mi[c\rii literaturii universale, ce au experi- tipul estetic a ajuns o specie capabil\ de a percepe valorile mentat [i la noi dadaismul, expresionismul, integralismul, estetice `n sine. suprarealismul, adic\ formele extreme ale modernismului E. Lovinescu, Evolu]ia ideologiei literare, apusean. [...] ~ntrucât titlul de „modernist” pare exclusiv [i `n Istoria literaturii române contemporane, I, 1926 chiar „partizan”, `nscriem evolu]ia criticei de dup\ r\zboi sub semnul „sincronismului”, nu `n sensul unui avangardism programatic sau al unei formule de [coal\, ci al armoniz\rii teoretice cu spiritul timpului [i al atitudinii `n]eleg\toare fa]\ de curentele noi de art\. Controversa dintre T. Maiorescu [i C. Dobrogeanu-Gherea, de la sfâr[itul veacului trecut (al XIX-lea, n.ns.), dintre critica estetic\ [i critica social\, [i continuat\ apoi de N. Iorga [i G. Ibr\ileanu, de o parte, [i M. Dragomirescu, O. Densusianu [i E. Lovinescu, de alta, adic\ `ntre autonomia esteticului [i confuzia lui `n etic [i etnic — o putem privi azi, `n con[tiin]a criticei, dac\ nu [i a publicului [i a presei neliterare, ca definitiv `ncheiat\. Biruin]a conceptului estetic, f\r\ alter\ri de elemente str\ine, oricât de interesante ar fi din alte puncte de vedere, este un bun incontestabil al genera]iei actuale.

E. Lovinescu, A. Macke, Tinere fete sub arbori Istoria literaturii române contemporane, 1900-1937

8 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l l

Abandonarea conven]iilor, `nc\lcarea regulilor

Modernismul include, `n sens larg, toate acele mi[c\ri experimental se sincronizeaz\ perfect cu „formele extreme artistice, fundamentate sau nu ideologic, care exprim\ o rup- ale modernismului apusean”. E. Lovinescu a construit o teorie tur\ de tradi]ie, negând, `n forme uneori extreme, epoca ori a sincronismului conform c\reia cultura [i civiliza]ia se dezvolt\ curentul care le-a precedat. Atitudinea modernist\ este, deci, prin `mprumut [i imita]ie, dup\ un model mai evoluat. Exist\ prin defini]ie anticlasic\ [i antiacademic\, anticonservatoare un spirit comun al veacului (saeculum), care determin\, `n [i `mpotriva tradi]iei. Toate curentele postromantice de avan- ansamblu, aceea[i configura]ie a culturilor. Teoria maiores- gard\ literar\ (simbolismul, futurismul, expresionismul, cian\ a formelor f\r\ fond, prin care era condamnat importul dadaismul, suprarealismul) sunt implicit [i explicit moder- excesiv de forme culturale str\ine, este contrazis\ de Lovinescu niste, contestând vechile valori [i repere culturale [i, nu de prin ideea formelor care `[i creeaz\, treptat, fondul; de la simu- pu]ine ori, chiar ideea de art\ [i de literatur\. Modernismul lare la stimulare, `mprumutarea unor forme din alte culturi subsumeaz\ totalitatea manifest\rilor de „independen]\ poate fi, `n timp, benefic\. El se `ndep\rteaz\, a[adar, de linia absolut\” a modernit\]ii, de abandonare ostentativ\ a con- organicismului pe care merseser\ Kog\lniceanu, Maiorescu ven]iilor [i de `nc\lcare programatic\ a regulilor. [i Eminescu, `ntâlnindu-se, `ns\, doctrinar cu mentorul ~n critica literar\ româneasc\, acela care a teoretizat moder- „Junimii” `n punctul esen]ial al autonomiei esteticului. Acea nismul, punându-l la baza unui sistem, gândind [i creând `n „valoare autonom\ realizat\ prin limb\ [i fond sufletesc `ntr-un spiritul lui, a fost E. Lovinescu, personalitate care a contribuit material etnic”, [i anume esteticul, trebuie disociat\ de alte decisiv, prin cenaclul [i revista „Sbur\torul”, la intrarea litera- valori (eticul [i etnicul), `ntr-o epoc\ `n care acestea se con- turii noastre `ntr-o nou\ faz\ de evolu]ie: „o bun\ parte a lite- fund\ din nou. „Biruin]a conceptului estetic, f\r\ alter\ri de raturii, mai ales moderniste, de dup\ r\zboi, este crea]iunea elemente str\ine” (de care sunt responsabile atitudinea [i con- exclusiv\ a «Sbur\torului»”, va scrie el `n 1937, f\când, `n cep]ia s\m\n\toriste, critica „na]ionalist\ sau social\” de la acela[i timp, o disociere important\. Astfel, modernismul `nceputul secolului trecut), `i datoreaz\ foarte mult lui lovinescian este unul „teoretic”, iar nu revolu]ionar, [i const\ E. Lovinescu [i ea este legat\, `n mod evident, [i de moder- `ntr-o „bun\voin]\ principial\ fa]\ de toate fenomenele de nismul teoretic, cuprinz\tor [i neextremist pe care marele diferen]iere literar\”, `n timp ce modernismul avangardist [i critic [i l-a asumat.

Doctrina estetic\ z Din fr. doctrine, lat. doctrina; din fr. esthétique, it. estetica, germ. Ästhetik. Doctrina reprezint\ un sistem filosofic, religios, estetic, politic care reune[te totalitatea principiilor, a tezelor fundamentale ce statueaz\ un întreg domeniu de activitate spiritual\. Spre deosebire de manifestul literar, care particularizeaz\ un anumit fenomen artistic într-un context istoric bine precizat, doctrina estetic\ (gr. aisthetikos —„referitor la sim]uri, la percep]ia senzorial\”) are un caracter de generalitate, definindu-se drept [tiin]a care analizeaz\ legile [i categoriile artei ca form\ de cunoa[tere sensibil\ a realit\]ii [i de pro- ducere a frumosului artistic (categorie fundamental\ a esteticii). Definit\ ca [tiin]\ în secolul al XVIII-lea (creatorul termenului fiind filosoful german Alexander Gottlieb Baumgarten), doctrina estetic\ se ocup\ de: originea [i esen]a artei, raporturile dintre realitate [i formele cunoa[terii artistice, dezvoltarea istoric\ a artelor (de la sincretism la diferen]ierea lor), raportul dintre con]inut [i form\ în art\, genurile [i speciile artistice, problema judec\]ii de valoare, a form\rii gustului [i a idealurilor estetice, rolul artei în formarea con[tiin]ei individuale [i a societ\]ilor, mijloacele de realizare [i ]elurile educa]iei estetice. Marii critici români s-au dovedit, în general, [i valoro[i esteticieni, de la T. Maiorescu, M. Dragomirescu, E. Lovinescu, T. Vianu (cu opera sa fundamental\, Estetica, în dou\ volume, 1934-1936), pân\ la G. C\linescu (Principii de estetic\, 1939), Lucian Blaga (Trilogia culturii, 1944), M. Ralea, Adrian Marino, Liviu Rusu [i al]ii.

9 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\ „~n blidul meu, ca ºi `n cugetare Deprins-am Tudorgustul oArghezitr\vit ºi tare” Testament

Nu-]i voi l\sa drept bunuri, dup\ moarte, Veninul strâns l-am preschimbat `n miere, Decât un nume adunat pe-o carte. L\sând `ntreag\ dulcea lui putere. ~n seara r\zvr\tit\ care vine Am luat ocara, [i torcând u[ure De la str\bunii mei pân\ la tine, Am pus-o când s\-mbie, când s\-njure. Prin râpi [i gropi adânci, Am luat cenu[a mor]ilor din vatr\ Suite de b\trânii mei pe brânci, {i am f\cut-o Dumnezeu de piatr\, {i care, tân\r, s\ le urci te-a[teapt\, Hotar `nalt, cu dou\ lumi pe poale, Coordonate ale vie]ii [i operei Cartea mea-i, fiule, o treapt\. P\zind `n piscul datoriei tale.

Lui Tudor Vianu îi apar]ine ob- Durerea noastr\ surd\ [i amar\ serva]ia c\ „de la Mihai Eminescu A[az-o cu credin]\ c\p\tâi. Ea e hrisovul vostru cel dintâi, O gr\m\dii pe-o singur\ vioar\, încoace lirica româneasc\ n-a Pe care ascultând-o a jucat cunoscut o alt\ realizare mai de Al robilor cu saricile, pline De osemintele v\rsate-n mine. St\pânul, ca un ]ap `njunghiat. seam\, marcat\ de o originalitate Din bube, mucegaiuri [i noroi mai puternic\ [i cu repercusiuni Iscat-am frumuse]i [i pre]uri noi. mai întinse asupra întregului scris Ca s\ schimb\m, acuma, `ntâia oar\, Sapa-n condei [i brazda-n c\limar\, Biciul r\bdat se-ntoarce `n cuvinte literar al vremii, decât acelea legate B\trânii-au adunat, printre pl\vani, {i izb\ve[te-ncet pedepsitor de Tudor Arghezi”. Sudoarea muncii sutelor de ani. Odrasla vie-a crimei tuturor. Tudor Arghezi este pseudonimul Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite E-ndrept\]irea ramurei obscure literar al lui Ion N. Theodorescu, Eu am ivit cuvinte potrivite Ie[it\ la lumin\ din p\dure derivat de la vechea denumire a {i leag\ne urma[ilor st\pâni. {i dând `n vârf, ca un ciorchin de negi, râului Arge[ (Argesis). Ca poet, a {i, fr\mântate mii de s\pt\mâni, Rodul durerii de vecii `ntregi. debutat `n 1896, sub influen]a liricii Le-am pref\cut `n versuri [i-n icoane. simboliste cultivate de Alexandru F\cui din zdren]e muguri [i coroane. Macedonski, publicând primul text liric în revista acestuia, „Liga orto- ~ntins\ lene[\ pe canapea, dox\”, sub semn\tura Ion Theo. Domni]a sufer\ `n cartea mea. Cel mai simbolist dintre ciclurile Slova de foc [i slova f\urit\ sale de versuri r\mâne cel intitulat ~mp\rechiate-n carte se m\rit\, Agate negre, integrat apoi în primul Ca fierul cald `mbr\]i[at `n cle[te. volum. Ulterior, va contesta el Robul a scris-o, Domnul o cite[te, însu[i simbolismul, mai ales pe cel F\r-a cunoa[te c\-n adâncul ei Zace mânia bunilor mei.

10 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I

grandilocvent [i roman]ios scris de Comunicare oral\ interactiv\ Ion Minulescu, talentul s\u poetic în\l]ându-l deasupra curentelor lite- 1. Selecta]i numeroasele cuvinte antipoetice din textul liric (zdren]e, ocar\, s\-njure, rare cu care a venit permanent în ]ap, bube, mucegaiuri, noroi, bici, negi) [i explica]i cum le confer\ T. Arghezi contact. A avut o copil\rie nefericit\, maxim\ poeticitate în context. pe care [i-a detestat-o, [i o tinere]e 2. Pornind de la m\rturisirile autorului `nsu[i, identifica]i principiile esteticii contradictorie, retr\gându-se pentru „urâtului” nu numai `n Testament, ci [i `n alte poeme din volumul Cuvinte un timp din via]a civil\ [i devenind potrivite; lucra]i individual [i pe grupe, comparând observa]iile. c\lug\r la m\n\stirea Cernica, semn 3. Explica]i titlul volumului de debut al scriitorului din perspectiva `mbin\rii al crizei religioase pe care a traver- simbolice a celor dou\ metafore din finalul poemului Testament („slova de sat-o. Activitatea liric\ îi este dublat\ de una publicistic\, în care se mani- foc” `ngem\nat\ cu „slova f\urit\”); comenta]i integral strofa a treia. fest\ ca un pamfletar incisiv, debutul gazet\resc f\cându-[i-l în revista „Facla”, condus\ de N.D. Cocea. Ulterior va înfiin]a el `nsu[i, în cali- Argumenta]ie. Problematizare. Conexiuni tate de tipograf [i editor, reviste [i ziare precum: „Cronica”, „Cuget românesc”, „Na]iunea” [i celebrele Titlul poemului cuprinde un termen religios `n accep]ie laic\, „testamentul” liric „Bilete de papagal”, în care v\d lu- al autorului referindu-se nu la avu]ia material\, ci la totalitatea operelor artistice pe mina tiparului cunoscutele tablete care le-a creat `n [aptezeci de ani [i pe care le-a destinat cititorilor s\i. Dialogul imaginar argheziene, considerate ca repre- dintre „tat\” [i „fiu” poate fi generalizat ca semnifica]ie, deoarece, prin intermediul zentative pentru o specie literar\ termenului care marcheaz\ un raport filial, Arghezi se refer\ nu numai la propriul nou\ `n peisajul nostru literar. copil, ci [i la cititorul crea]iilor sale. Pentru scriitor, niciun bun material nu poate fi Debutul în volum se produce comparabil ca valoare cu renumele spiritual al unui z\mislitor de literatur\ [i de art\, mai târziu, la aproape 50 de ani, `n genere. De aceea, el a l\sat mo[tenire atât fiului, cât [i cititorilor s\i numele lui prin publicarea, în 1927, a volumu- „adunat pe-o carte”. Arghezi este pe deplin con[tient c\ — prin vocea artistului — [i-au lui de versuri Cuvinte potrivite, exprimat n\zuin]ele [i durerile „str\bunii” lui. Aceast\ calitate a artistului de a deveni, fapt care a marcat o dat\ important\ prin talent, exponentul clasei sociale din rândurile c\reia provine este men]ionat\ `n istoria poeziei române[ti moderne. explicit [i `n lirica lui O. Goga. Experien]a spiritual\, mo[tenit\ de poet de la gene- Acesta a fost urmat de volumul Flori de mucigai (1931), rod artistic ra]iile anterioare, va fi oferit\ urma[ilor ca un posibil model moral. Dificult\]ile al experien]ei deten]iei `n `nchisoa- `ntâmpinate de str\mo[i de-a lungul timpului sunt numite metaforic „râpi [i gropi rea V\c\re[ti, ca urmare a faptului adânci”, la suprafa]a c\rora ei au urcat „pe brânci”, adesea lovi]i, dar nu `ngenunchia]i c\ luase atitudine împotriva Ger- de istorie. Genera]iile tinere vor prelua, din experien]a trecutului, acele exemple care maniei fasciste. merit\ s\ fie respectate [i urmate. Poetul apreciaz\ c\ versurile lui vor constitui „o Celor dou\ volume remarcabile treapt\”, pe care fiul s\u o va urca pentru a des\vâr[i cunoa[terea vie]ii [i a spiritului le-au urmat: C\rticic\ de sear\, omenesc. Totodat\, `l `ndeamn\ pe fiul spiritual s\ a[eze opera poetului „la c\p\tâi”, devenit\ ulterior Versuri de sear\ a[a cum fiecare credincios apreciaz\ „Biblia” drept modelul cre[tin c\l\uzitor al exis- (1935), Hore (1939), Una sut\ una ten]ei sale `nchinate lui Dumnezeu. Crea]ia literar\ arghezian\ se confund\ inten- poeme (1947), 1907 — Peizaje ]ionat cu „hrisoavele” istorice, `n care au fost notate faptele devenirii acestui popor (1955), Cântare omului (1956), repre- [i ale existen]ei „robilor” anonimi ce au f\urit istoria na]ional\. zentative pentru lirica sociogonic\ a Mândru de ascenden]a lui rural\, de faptul c\ provine dintr-o familie de ]\rani autorului, Stihuri pestri]e (1957). legat\ intim de istoria [i de tradi]iile acestui p\mânt, el evoc\ veacurile care s-au ~n 1959, apare edi]ia bibliofil\ succedat, marcate de „sudoarea muncii” ]\ranilor r\ma[i necunoscu]i, care nu s-au Versuri, care adun\ aproape `ntrea- clintit de pe aceste meleaguri. ga crea]ie liric\ arghezian\ ante- Poetul a cunoscut `n profunzime limbajul ]\ranilor, descoperindu-i `n]elesuri [i rioar\. Public\ apoi Frunze (1961), virtu]i poetice neb\nuite. Din graiul firesc al oamenilor simpli, care `[i `ndeamn\ Poeme noi (1963), Caden]e (1964), vitele la munca ogorului, Arghezi a imaginat „cuvintele potrivite” universului s\u liric.

11 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

Silabe (1965), Ritmuri (1966), Noaptea (1967), realizând o crea]ie beletristic\ impresionant\, încheia- t\ chiar în anul mor]ii sale. ~ntre anii 1961 [i 1967, Tudor Arghezi preg\te[te cu migal\ [i d\ la iveal\ nu mai pu]in de 16 volume din edi]ia definitiv\ — Scrieri. Este uimitor faptul c\, între 75 [i 87 de ani, vitalul poet a creat cele mai complexe poeme [i cele mai sensibile versuri de dragoste din Ion Panaitescu, Opozi]ii crea]ia sa. El s-a impus [i ca proza- tor, semnând opere narative, des- În mod simbolic, unealta agricol\ tradi]ional\ numit\ „sap\” a fost transformat\ `n criptive [i memorialistice: Icoane „condei”, iar „brazda” p\mântului roditor a devenit „c\limar\” [i izvor pentru inspira]ia de lemn, Poarta neagr\, Tablete din creatoare. Efortul poetic a fost de durat\, deoarece cuvintele au c\p\tat `n]elesuri noi ]ara de Kuty, Cu bastonul prin numai dup\ ce au fost „fr\mântate mii de s\pt\mâni”. Experien]a trudnic\, anonim\ Bucure[ti, Pagini din trecut, Lume a plugarilor români a fost `nnobilat\ de poet [i transformat\ `n „versuri”, „icoane”, veche, lume nou\, Ochii Maicii „muguri” [i „coroane” (enumera]ie metaforic\). Am\girile poetului, indignarea [i sufe- Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, rin]a, al c\ror „venin” l-a gustat de-a lungul vie]ii, s-au transformat `n „mierea” cunoa[- Lina (ultimele trei fiind romane). terii, expresie a artei literare care `nvinge vicisitudinile existen]ei reale. Poetul recu- S-a afirmat [i ca dramaturg, impu- noa[te c\ versurile lui sunt capabile s\ exprime [i imagini sensibile, dar au [i t\ria „s\ nându-se cu o comedie satiric\ inti- `njure” atunci când el s-a confruntat cu aspecte condamnabile ale lumii contemporane. tulat\ Seringa (1943), al\turi de Autorul [i-a manifestat respectul, pietatea fa]\ de cei mor]i, f\când din amintirea Negu]\torul de ochelari, La comi- fiin]elor sacrificate o expresie a divinit\]ii de neclintit — „Dumnezeu de piatr\”. sariat etc. (antologate `n volumul Numai spiritele alese — fie datorit\ credin]ei lor religioase, fie `n\l]ate prin harul Teatru, din 1966). artistic — sunt capabile s\-[i g\seasc\ `mplinirea „`n piscul datoriei” fa]\ de simbolul A murit la 14 iulie 1967, orga- divin. Autorul s-a str\duit s\ investigheze teme [i motive lirice mai pu]in abordate nizându-i-se funeralii na]ionale [i de c\tre poe]ii care l-au precedat. A l\rgit universul poetic, inventând noi surse de inspi- fiind înmormântat, conform voin]ei ra]ie liric\ de o frumuse]e nea[teptat\, extras\ din conota]iile sublimate ale „bubelor, proprii, în gr\dina casei sale de la mucegaiurilor [i noroiului”, inaugurând curajos estetica urâtului. Apropiindu-se de M\r]i[or. convingerea critic\ a lui G. C\linescu (formulat\ `n Principii de estetic\), Tudor Arghezi Comparându-i pe cei doi titani sus]ine c\ nu exist\ experien]\ uman\ care s\ nu poat\ fi transformat\ `n fapt artistic ai liricii na]ionale, M. Eminescu [i [i din care beneficiarul produsului estetic s\ nu poat\ extrage o pild\ semnificativ\; T. Arghezi, se pot remarca similitu- totodat\, el nu admite distinc]ia `ntre cuvintele poetice [i nonpoetice, apreciind c\ dini frapante, dar [i deosebiri: limbajul `n sine este capabil s\ devin\ o mare poezie prin geniul lingvistic al celui înzestra]i cu un talent precoce, care `l mânuie[te [i `i acord\ semnifica]ii neb\nuite. Experien]a uman\ necunoscut\ amândoi au debutat devreme, în sau r\mas\ nerevelat\ artistic pân\ la el a fost transformat\ de Arghezi `ntr-un „bici” adolescen]\, la numai 16 ani; Eminescu s-a impus con[tiin]ei al cuvintelor „pedepsitoare”. În crea]ia sa, au fost armonizate pe deplin „slova de foc” na]ionale printr-un unic volum, în (inspira]ia, harul poetic spontan) [i „slova f\urit\” (truda, efortul artizanului), reunind timp ce Arghezi, scriitor prolific, a `n]elesurile poetice tradi]ionale ale limbii române cu sensurile noi, descoperite de publicat pân\ în anul dispari]iei c\tre Tudor Arghezi `n polisemia virtual inepuizabil\ a limbajului. Deplina lor armo- sale; crea]iile lor au modificat radi- nizare este sugerat\ de compara]ia material\ a „fierului cald `mbr\]i[at `n cle[te” cal limbajul poetic românesc [i (obiectul ori sensul nou-creat se desprinde din instrumentul concret sau din matricea au impus dou\ stiluri unice, spiritual\ repl\m\dit\ artistic). În finalul artei sale literare, Arghezi m\rturise[te c\ nu inconfundabile. Ambii au avut a fost decât „robul” ce [i-a scris cu umilin]\ c\r]ile, pe care Domnul le va primi drept geniul limbii artistice; dac\ ofrand\, al\turi de lectorii s\i din prezent [i din viitor, care le vor citi [i p\trunde Eminescu [i-a elaborat majoritatea `n]elesurile. Din paginile volumelor de versuri, r\zbate la suprafa]\, din adâncurile crea]iei, „mânia bunilor” poetului, al c\rei ecou con[tient s-a f\cut autorul `nsu[i.

12 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I

proiectelor lirice înc\ din anii stu- Exerci]ii de reflec]ie [i compozi]ii den]iei, c\ut\rile argheziene pentru g\sirea unui drum neumblat în literatur\ au durat pân\ la maturitatea 1. Pornind de la aser]iunea critic\ a lui E. Lovinescu: „Pe când estetica sim- deplin\. Critica a apreciat c\ vocea bolist\ are o tendin]\ fireasc\ spre abstrac]ie pe care o `mpinge pân\ la spiri- poetului a ajuns la sonorit\]i auten- tualizarea materiei, estetica arghezian\ procedeaz\ invers, prin materializare”, tice abia în 1931 (când împlinise argumenta]i, `ntr-un referat, deosebirile majore dintre poezia simbolist\ [i deja 51 de ani), odat\ cu publicarea cea scris\ de T. Arghezi, de[i scriitorul a debutat `n ambian]a simbolist\ volumului Flori de mucigai; opera creat\ de Al. Macedonski. eminescian\ a ]â[nit ca un fulger, a 2. }inând cont de autoportretul liric din Psalmul al doilea, creiona]i — `ntr-o c\rui lumin\ orbitoare a durat compozi]ie liber\ — o imagine a personalit\]ii argheziene, a[a cum a]i numai 17 ani (1866-1883), tres\- rind apoi în palide lic\riri pân\ în receptat-o `n urma lecturii volumului Cuvinte potrivite. 1889, în vreme ce longevivul 3. Da]i o interpretare proprie surselor crea]iei artistice argheziene, a[a cum le Arghezi s-a putut dedica literaturii recepta]i din versurile urm\toare: „[...] Am luat cenu[a mor]ilor din vatr\ / 71 de ani (1896-1967). Eminescu {i am f\cut-o Dumnezeu de piatr\, / Hotar `nalt, cu dou\ lumi pe poale, / `[i încheiase, cu pu]ine excep]ii, P\zind `n piscul datoriei tale...”; realiza]i un studiu de caz. activitatea literar\ la 33 de ani, 4. Nota]i, `ntr-un jurnal de lectur\, un portret al lui Mihai Eminescu [i altul al vârst\ la care Arghezi, f\r\ s\ fie un lui Tudor Arhezi, `n viziunea voastr\. necunoscut, înc\ nu se impusese `n con[tiin]a public\; Eminescu, un Pygmalion, îndr\gostit înc\ de pe vremea când tr\ia la Ipote[ti, imagineaz\ cele mai sensibile versuri * de dragoste pentru Galateea ideal\ Psalmi în adolescen]\ [i la tinere]e; Arghezi, personaj faustic, pl\smuie[te cele mai arz\toare imagini erotice la vârsta senectu]ii. Din blocul de marmur\ al inspira]iei, Eminescu Psalm [A[ putea vecia cu tov\r\[ie...] scoate dintr-odat\ [i întreag\ statuia Poeziei nemuritoare, înc\lzind r\- ceala imaculat\ a pietrei cu suferin]a A[ putea vecia cu tov\r\[ie Pentru ce, P\rinte,-a[ da [i pentru cine S\ o iau p\rta[a gândurilor mele; Sunetul de-ospe]e-al bronzului lovit? sa; Arghezi a cioc\nit `ndelung Noi viori s\ farmec, nou\ melodie Pâinea nu mi-o caut s\ te cânt pe tine blocul intact pe toate fe]ele, cioplind cu dalta spiritului forma rotunjit\ S\ g\sesc — [i stihuri sprintene [i grele. {i nu-mi vreau cu stele blidu-nv\luit. cu migal\, ca s\ o întruchipeze pe zei]a Olimpului literelor. Ori[icum l\uta [tie s\ gr\iasc\, Trupul de femeie, cel `mbr\]i[at, De-o ap\s cu arcul, de-o ciupesc de coarde. Nu-l voi duce ]ie, moale [i b\lan; O nelini[tit\ patim\ cereasc\ Numai suferin]a cerului, p\cat Bra]ul mi-i zvâcne[te, sufletul mi-l arde. Nu-i cu ea s\ turburi apa din Iordan. M\rturisiri

{tiu c\ steaua noastr\, ager\-n t\rie, Vreau s\ pier `n bezn\ [i `n putregai, E miraculos cuvântul, pentru c\ la Cre[te [i a[teapt\-n scripc\ s-o scobor. Nencercat de slav\, crâncen [i scârbit. fiecare obiect din natur\ [i din `nchipu- Port `n mine semnul, ca o chez\[ie, {i s\ nu se [tie c\ m\ dezmierdai ire corespunde un cuvânt. Vocabularul C\ am leacul mare-al mor]ii tuturor. {i c\-n mine `nsu]i tu vei fi tr\it. e harta prescurtat\ [i esen]ial\ a naturii [i omul poate crea din cuvinte, din simboluri toat\ natura din nou... * Din ra]iuni de spa]iu tipografic, `n manual nu sunt reproduse versurile tuturor psalmilor Tudor Arghezi, din volumul Cuvinte potrivite. Tablete de cronicar, 1960

13 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

Psalm [Tare sunt singur, Doamne, [i piezi[!...] Tare sunt singur, Doamne, [i piezi[! Nalt candelabru, straj\ de hotare, Copac pribeag uitat `n câmpie, Stelele vin [i se aprind pe rând Cu fruct amar [i cu frunzi[ ~n ramurile-ntinse pe altare — }epos [i aspru-n `ndârjire vie. {i te slujesc; dar, Doamne, pân\ când?

Tânjesc ca pas\rea ciripitoare De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte S\ se opreasc\-n drum, {i de-a rodi metale doar, p\truns S\ cânte-n mine [i s\ zboare De grelele porunci [i-nv\]\minte, Prin umbra mea de fum. Poate c\, Doamne, mi-este de ajuns.

A[tept crâmpeie mici de ging\[ie, ~n rostul meu tu m-ai l\sat uit\rii Cântece mici de vr\bii [i l\stun {i m\ muncesc din r\d\cini [i sânger. S\ mi se dea [i mie, Trimite, Doamne, semnul dep\rt\rii, Icoan\ din Moldova, secolul al XVI-lea Ca pomilor de rod cu gustul bun. Din când `n când, câte un pui de `nger,

Nu am nectare roze de dulcea]\, S\ bat\ alb din arip\ la lun\, Simbolul Nici chiar aroma primei agurizi, S\-mi dea din nou pova]a ta mai bun\. Figur\ de semnifica]ie {i prins adânc `ntre vecii [i cea]\, Nu-mi stau pe coaj\ moile omizi. z Din fr. symbole, lat. symbolum, gr. symbolon — „semn de recunoa[- Psalm [Ruga mea e f\r\ cuvinte...] tere”. „Simbolul este un semn concret Ruga mea e f\r\ cuvinte S\geata nop]ii zilnic vârfu-[i rupe (obiect, imagine) care reprezint\ un alt {i cântul, Doamne, mi-e f\r\ glas. {i zilnic se-ntrege[te cu metal. obiect, o persoan\, o situa]ie, o abstrac- Nu-]i cer nimic. Nimic ]i-aduc aminte. Sufletul meu, deschis ca [apte cupe, ]iune, o entitate transcendent\ etc. Din vecinicia ta nu sunt m\car un ceas. A[teapt\ o ivire din cristal, Termenul provine de la cuvântul care, Pe un [tergar cu brâie de lumin\. în Grecia antic\, stabilea un semn de Nici rug\ciunea, poate, nu mi-e rug\ciune, recunoa[tere dintr-un obiect rupt în Nici omul meu nu-i, poate, omenesc. Spune tu, Noapte, martor de smarald, dou\ jum\t\]i [i împ\r]it între doi Ard c\tre tine-ncet, ca un t\ciune, ~n care-anume floare [i tulpin\ parteneri de afaceri sau între o gazd\ [i Te caut mut, te-nchipui, te gândesc. Dospe[te sucul fructului S\u cald? oaspetele s\u (gr. symbolon provine din gr. symballein — «a p\stra împreun\»). Ochiul mi-e viu, puterea mi-e `ntreag\ G\tit\ masa pentru cin\, La baza oric\rui simbol st\ o leg\- {i te scrutez prin albul t\u ve[mânt R\mâne pus\ de la prânz. tur\ ce poate fi: Pentru ca mintea mea s\ poat\ s\-n]eleag\ Sunt, Doamne, prejmuit ca o gr\din\, a) ontologic\ sau de natur\ (Crucea ca Nengenunchiat\ firii pe p\mânt. ~n care pa[te-un mânz. simbol al cre[tinismului); b) analogic\ sau de form\ (porumbeii ca p\s\ri ale zei]ei Venus, simbol al Psalm [Nu-]i cer un lucru prea cu neputin]\...] iubirii în Antichitate); Nu-]i cer un lucru prea cu neputin]\ Când magii au purces dup\ o stea, c) conven]ional\ sau de în]elegere ~n recea mea-ncruntat\ suferin]\. Tu le vorbeai — [i se putea. (drapelele [i stemele statelor). Dac\-ncepui de-aproape s\-]i dau ghes, Când fu s\ plece [i Iosif, Asocia]iile de semnifica]ii care Vreau s\ vorbe[ti cu robul t\u mai des. Scris l-ai g\sit `n catastif stau la baza simbolului sunt: {i i-ai trimis un `nger de pova]\ — a) conven]ionale (ori consacrate), sta- De când s-a `ntocmit Sfânta Scriptur\ {i `ngerul st\tu cu el de fa]\. bilite în timp, prin tradi]ie; Tu n-ai mai pus picioru-n b\t\tur\ ~ngerii t\i grijeau pe vremea ceea b) contingente, rezultat al unor crea]ii {i anii mor [i veacurile pier {i pruncul [i b\rbatul [i femeea. personale (de exemplu, Luceaf\rul Aci sub tine, dedesubt, subt cer. eminescian ca simbol al geniului izolat în lumea lui de esen]e). Doar mie, Domnul, ve[nicul [i bunul, Nu mi-a trimis, de când m\ rog, niciunul…

14 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I

Psalm [Te dr\muiesc `n zgomot [i-n t\cere...] Literatura, ca art\ a limbajului, utilizeaz\ drept simbol esen]ial cuvântul. Te dr\muiesc `n zgomot [i-n t\cere Ca-n oglindirea unui drum de ap\, În cadrul artei literare, simboluri devin {i te pândesc `n timp, ca pe vânat, Pari când a fi, pari când c\ nu mai e[ti; [i imaginile artistice. Prin natura sa S\ v\d: e[ti [oimul meu cel c\utat? Te-ntrez\rii `n stele, printre pe[ti, complex\, simbolul exprim\, uneori, S\ te ucid? Sau s\-ngenunchi a cere. Ca taurul s\lbatec când se-adap\. generalul prin particular, alteori, particu- larul tot prin particular, cumulând, în Pentru credin]\ sau pentru t\gad\, Singuri, acum, `n marea ta poveste, ambele cazuri, sensul lui propriu Te caut dârz [i f\r\ de folos. R\mân cu tine s\ m\ mai m\sor, (imaginea concret\ prin care este E[ti visul meu, din toate, cel frumos F\r\ s\ vreau s\ ies biruitor. reprezentat) [i cel simbolic (de pild\, în {i nu-ndr\znesc s\ te dobor din cer Vreau s\ te pip\i [i s\ urlu: „Este !” poezia Gorunul de L. Blaga, o elegie gr\mad\. funerar\, percepem atât imaginea concret\ a copacului falnic «din margine de codru», cât [i pe cea simbolic\ a timpului ce conduce, inexorabil, fiin]a Psalm [Ca s\ te-ating, târâ[ pe r\d\cin\...] c\tre moarte). Acela[i simbol poate avea sensuri diferite, în func]ie de cultura Ca s\ te-ating, târâ[ pe r\d\cin\, Hr\nit cu piatr\ [i-ad\pat cu vânt, care l-a creat ori de contextul specific al De zeci de ori am dat câte-o tulpin\, De-a fi-n vecii o streaj\ m\-nsp\imânt. operei în care apare. Goethe consider\ ~n câmp, `n dâmb, `n râpi [i-n pisc, Mi-e foame de nisip [i lut drept o reprezentare simbolic\ «natura Viu când m\ urc, [i trist când iar m\ isc. {i dor de apele din care n-am b\ut. îns\[i a poeziei»” (DTL, 1990).

Am fost un pai [i am r\zbit `n munte, M-a[ umili acum [i m-a[ ruga: Molift `nnalt [i mândru c\ pui punte ~ntoarce-m\, de sus, din calea mea. Func]iile simbolului Pe cre[tete, din lume c\tre veac. Mut\-mi din cea]\ mâna ce-au strivit-o {i-am ascultat b\taia-i de tictac. mun]ii „În evolu]ia literaturii, în]elesul ter- {i, adunat\, du-mi-o-n dreptul frun]ii. menului a variat de la o epoc\ literar\ la alta: în Evul Mediu, a fost perceput ca un semn al sacrului, în mi[carea preromantic\ «Sturm und Drang» — ca for]\ creatoare, în romantism — drept semn al inefabilului, în simbolism — ca element plurivalent, conceput ca Comunicare oral\ interactiv\ modalitate de acces, prin intermediul 1. Citi]i [i psalmii ale c\ror versuri nu sunt reproduse `n manual [i interpreta]i, sinesteziei, la adev\rul profund (ascuns `n detaliu, semnifica]iile fiec\rui poem `n parte, analizând [i realizarea lor dup\ aparen]e), dar, în acela[i timp, [i ca stilistic\ des\vâr[it\; lucra]i pe grupe [i compara]i-v\ opiniile. mod de formulare artistic\ a tr\irilor [i a intui]iilor personale. 2. Dezbate]i criza mistic\ traversat\ de poetul care a `n]eles c\ adev\rata Literatura secolului al XX-lea — credin]\ nu se poate manifesta `n afara dogmei pe care vrea s-o resping\. îndeosebi suprarealismul — profit\ de 3. Urm\ri]i, de-a lungul Psalmilor, tensiunea dramatic\ a rela]iei om-Dumnezeu, simbolurile psihanalizei, considerate ca amândoi angaja]i `ntr-o disput\ f\r\ solu]ie, amar\, contestatar\ pân\ la expresie derivat\, în con[tient, a pulsi- impreca]ie, `ns\, totodat\, plin\ de fervoarea implor\rii [i a nevoii de a se unilor [i a traumelor refulate în sub- reg\si unul `n cel\lalt; ini]ia]i un proces literar [i apoi delibera]i. con[tient” (DTL, 1990). Fa]\ de lite- 4. Unde gre[e[te mereu poetul [i unde trebuie s\-l c\ut\m pe Dumnezeu? În ratura epocilor anterioare, în care pre- afara sau `n interiorul f\ptuirii noastre? Dezbate]i aceste probleme, folosind dominau simbolurile consacrate prin chiar argumentele poetului din imnurile sale religioase. tradi]ie, curentele avangardiste neag\ în mod vehement simbolurile conven- 5. Alege]i un Psalm, pe care `l sim]i]i mai aproape de gândul [i de sufletul vostru, ]ionale, pe care le desacralizeaz\, con- [i comenta]i-l, `ncercând s\ r\spunde]i `ntreb\rilor sau nelini[tilor formulate ferindu-le în]elesuri noi [i prozaice. de poet. Dar voi ave]i propriile `ntreb\ri c\tre Divinitate?

15 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

„Simbolul ia fiin]\, ca [i metafora, Argumenta]ie. Problematizare. Conexiuni prin tehnica substituirii de sens” (op. cit.). Dac\ metafora sensibilizeaz\ aproape întotdeauna imaginea unui Lirica de inspira]ie religioas\ obiect concret, „simbolul constituie o imagine analogic\ ori conven]ional\ ~n epoca literar\ contemporan\ lui Arghezi, scrie psalmi Al. Macedonski, influ- s\ individualizeze idee menit\ o en]ându-l cu certitudine pe cel c\ruia i-a girat debutul literar. Acest tip de poezie abstract\” (Gh. N. Dragomirescu, Mic\ enciclopedie a figurilor de stil, liturgic\ [i filosofic\ s-a potrivit personalit\]ii argheziene [i astfel au rezultat [ais- Bucure[ti, 1975); metafora poate avea prezece poeme f\r\ titulaturi distincte, c\rora li s-au ad\ugat: Psalm de tinere]e, [i un rol estetic în sine, din punct de Psalmistul, Psalmul de tain\ [i Psalmul mut. ~n afara poemelor integrate `n volumul vedere tematic f\r\ leg\tur\ cu mesajul inaugural, celelalte au ap\rut `n volume de senectute (Frunze, Poeme noi, Silabe, operei lirice, în timp ce simbolul Noaptea) [i chiar `n periodice. Volumul Cuvinte potrivite cuprinde unsprezece poeme vizeaz\ sistematic transmiterea [i plas- de factur\ existen]ial-religioas\, cele mai cunoscute ale poetului. Preciz\m faptul c\ ticizarea mesajului poetic. psalmul subintitulat Ca s\ te-ating târâ[, pe r\d\cin\ a ap\rut ini]ial `n volumul Alte cuvinte potrivite, din 1940, [i a fost reintegrat ulterior `n primul volum. Cu excep]ia Psalmului de tain\ (de factur\ erotic\), toate celelalte poeme au câte Invoca]ia poetic\ un subtitlu, relevat `n primul vers, de obicei cu valoare aforistic\ [i capabil s\ Figur\ de insisten]\ rezume con]inutul de idei al fiec\rui Psalm `n parte. z Din fr. invocation, lat. invo- Aceste poeme `[i au sorgintea `n experien]a nemijlocit religioas\ a lui Arghezi. catio — „chemare”. Trecând printr-o dubl\ criz\ — moral\ [i religioas\ —, Arghezi chiar ezitase, `n Reprezint\ interpelarea adresat\ tinere]e, `ntre via]a laic\ [i cea ascetic\. Problema accept\rii sau a contest\rii exis- unei muze (în lirica antic\), divinit\]ii, ten]ei divine, din care omul [i-a f\cut un idol [i o credin]\, este dezb\tut\ dramatic unui element natural personificat, unui de c\tre autorul liric. Personalitate vital\ [i spirit contestatar, Arghezi a oscilat mereu erou real, imaginar sau absent, cu scopul `ntre „credin]\” [i „t\gad\”, solicitând din partea divinit\]ii semne palpabile despre de a formula o rug\minte, o cerere de existen]a sa. Arghezi nu s-a inspirat numai din crea]ia religioas\ cult\, ci [i din cea sprijin, un îndemn ori sentimente puternice (uimirea, `ncântarea, admira]ia, folcloric\. Dup\ modelul liricii populare, Psalmii arghezieni sunt dialoguri imagi- dezaprobarea, mânia etc.). Uneori, se nare `ntre poet [i Mântuitor, c\ruia cel dintâi `i cere disperat s\ i se revele. Limbajul poetic este solemn, fie patetic, fie contestatar, adesea aforistic, concentrând, `n propozi]ii antitetice, speran]a ori dezn\dejdea spiritului care invoc\. În eul poetic arghezian, au coexistat omul credincios [i cel t\g\duitor al oric\rei forme de obedi- en]\ fa]\ de divinitate. Critica a explicat atitudinea voit contradictorie prin „hybrisul” arghezian, acea trufie a artistului care scormone[te cu mintea fa]a nev\zut\ a universului ce `l fascineaz\. Arghezi n-a tr\it propriu-zis revela]ia absolutului cre[tin, el a fost mai degrab\ fratele spiritual al eroului biblic Toma Necredinciosul. Îndem- nul mesianic de „a crede f\r\ a cerceta” s-a plasat `n contrast cu nelini[tea intrinsec\ firii autorului, cu febrila lui curiozitate [i cu nevoia uman\ de concretul dovezilor. De aceea, poetul a repetat — la nivelul artei — experien]a biblic\ a lui Lucifer pe lâng\ Dumnezeu, `ncercând s\ se apropie de divinitate prin nega]ie. A[adar, exist\ `n Psalmi un strat liric religios [i un substrat demonic, datorat atât temperamentului rebel al scriitorului, cât [i sim]ului cople[itor al materialit\]ii lumii, care `l st\pâneau deopotriv\. Neputând s\ aib\ acea fervoare mistic\, nici s\ manifeste pietatea absolut\, care nu `ndr\zne[te s\ treac\ de misterul [i de poruncile divine, fostul monah s-a rupt de evlavia unui ascet adev\rat. El a creat un fel de teologie negativ\, specific\ curentului literar numit expresionism, punct de convergen]\ `ntre T. Arghezi [i L. Blaga. Când simte c\ divinitatea nu-i r\spunde, poetul-psalmist `[i confec- Sfântul Evanghelist Matei, 1682 ]ioneaz\ o aur\ demonic\, proferând chiar blesteme asupra t\cerii [i a `nsingur\rii

16 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I divine. Dar el a `n]eles c\ „t\gada” perpetuat\ devine steril\, `n timp ce numai „credin]a” `i asigur\ omului for]a spiritual\ de a continua aventura cunoa[terii, îmbin\ cu interoga]ia retoric\, poten]ând admi]ând, la cap\tul zbaterii sale, imanen]a teist\ (divinitatea ca proiec]ie a atitudinea autorului liric. con[tiin]ei, intrinsec\ naturii umane). Exemple: a) „Cânt\, zei]\, mânia ce-aprinse pe Achil Peleianul!” Psalm [A[ putea vecia cu tov\r\[ie...] (Homer) b) „O, tablou m\re], fantastic!...” În primul text liric cu titlul de Psalm, poetul m\rturise[te c\ `n sufletul lui arde (V. Alecsandri) „o nelini[tit\ patim\ cereasc\”. Pentru a putea exprima ideea de nem\rginire, el caut\ c) „Cum nu vii tu, }epe[ Doamne...?!” „noi viori” [i „nou\ melodie”, a[adar modalit\]i poetice novatoare. Chiar dac\ „l\uta” — (M. Eminescu) metafor\ a crea]iei — „[tie s\ gr\iasc\” de la sine, poetul are nevoie de un altfel de d) „— «Nu cerceta aceste legi, C\ e[ti nebun, când le-n]elegi. limbaj, pe m\sura importan]ei temei lirice pe care o abordeaz\. El este convins c\ Din codru rupi o r\murea scriitorul poart\ `n sine, „ca o chez\[ie”, posibilitatea de a `ndep\rta de cititor clipa Ce-i pas\ codrului de ea; mor]ii prin „leacul” sufletesc oferit de opera sa. Citind [i bucurându-se spiritual, Ce-i pas\ unei lumi `ntregi omul amân\ proximitatea sfâr[itului. Printr-o succesiune de `ntreb\ri retorice, el se De moartea mea?»” adreseaz\ p\rintelui ceresc, sus]inând c\ exist\ „bunuri” `n via]a omului care nu (G. Co[buc) merit\ s\ fie jertfite, precum iubirea carnal\: „Trupul de femeie, cel `mbr\]i[at, / e) „Tare sunt singur, Doamne, [i piezi[!” Nu-l voi duce ]ie, moale [i b\lan”. Spiritul poetului se simte deja familiarizat cu (T. Arghezi) spa]iul ceresc, tr\ind `ntr-o fr\]easc\ „tov\r\[ie” cu eternitatea divin\. {i, totu[i, ultima strof\ ini]iaz\ o coborâre voit\ `n materialitatea lucrurilor, o re`ntoarcere `n Hiperbatul (Dislocarea) spa]iul imund al „beznei [i al putregaiului”. Totodat\, Arghezi ar vrea s\ ascund\ de Figur\ de construc]ie semenii lui faptul c\ `ncrederea `n Dumnezeu `i „dezmierdase” multele ceasuri ale singur\t\]ii [i ale recluziunii monahale, când harul inspira]iei p\rea s\ se fi pogorât z Din gr. hyperbaton: hyper — asupra f\pturii lui „de lut” pieritor. „peste”, banein — „a merge”. Înrudit cu inversiunea, hiperbatul (numit [i hiperbat\) este procedeul Psalm [Sunt vinovat c\ am râvnit...] retoric care const\ în întreruperea for]at\ a ordinii obi[nuite într-un enun], În acest poem, Arghezi `[i asum\ „vinov\]ia” pentru curiozitatea sa nesecat\, prin introducerea unui termen sau chiar a mai multora, într-o topic\ inversat\: manifestat\ fa]\ de toate formele de existen]\ material\ [i spiritual\: „Eu am dorit de a) „Trandafiri arunc\ ro[ii / Peste unda bunurile toate” (vers `n care apare un complement direct construit `ntr-o manier\ fermecat\ [...] / Ca s\ ias\ chipu-n inedit\ cu prepozi]ia simpl\ „de”, a c\rei valoare partitiv\ subliniaz\ abunden]a fa]\, / Trandafiri arunc\ tineri ...” lucrurilor râvnite de poet). Cuvântul metaforic „cetate” sugereaz\ inaccesibilitatea (M. Eminescu) anumitor zone de cunoa[tere, pe care poetul a `ncercat zadarnic s\ le descifreze, b) „Feciori, la zece fete, cinci ...” „pr\dându-le”„cu bra]u-ntins, cu pumnu-nchis”. El recunoa[te c\ erosul a exercitat (G. Co[buc) asupra sa o atrac]ie sinonimic\ extazului `ncercat `n preajma divinit\]ii: „Iar când c) „E[ti ca vioara, singur\, ce cânt\...” (T. Arghezi) plecam c\lare, cu trofee / Furasem [i câte-o femeie...” Întocmai ca Lucifer, a avut curajul s\ conteste existen]a divinit\]ii [i chiar s\ schimbe condi]ia de excep]ie a instan]ei supreme. Poetul `[i asociaz\ imaginea luciferic\ a unui vân\tor `mp\timit, Anacolutul al c\rui act simbolic const\ `n aruncarea s\ge]ilor — precum dacii de odinioar\ — (Discontinuitatea, ruptura sintactic\) c\tre cer: „Cercasem eu, cu arcul meu, / S\ te r\storn pe tine, Dumnezeu!” Figur\ de construc]ie Un autoportret `n contraste sugestive `[i creioneaz\ scriitorul `nsu[i: `n con- z Din fr. anacoluthe, gr. ana- fruntarea cu via]a [i cu truda scrisului, n-a cunoscut tenta]ia facilului care medio- cholouthon — „întrerupere”. crizeaz\ fiin]a; `n existen]a material\ (simbolizat\ prin „blid”), ca [i `n cea spiritual\ Întreruperea continuit\]ii sintactice (concentrat\ `n „cugetare”), a fost deprins cu aromele „tari”, `n locul „mierii” prea în propozi]ie ori `n fraz\ este conside- dulcege; creatorului de „stihuri” i-a pl\cut s\ risipeasc\ „bezna” cu lumina artei, s\ rat\ o gre[eal\ în limba standard. În fac\ t\cerea elocvent\ [i s\ distrug\ cu „lan]urile” zidurile [i „u[ile” captivit\]ii

17 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

umane; nu [i-a ales c\rarea larg\ [i umblat\ `n via]\, ci „poteca strâmt\”, primejdioas\ ducând pe umeri povara responsabilit\]ii de artist al cuvântului. Finalul poemului eviden]iaz\ antiteza dintre orgoliul incon[tient al poetului, dornic s\ cunoasc\ „bunurile toate”, [i voin]a divin\ „zicând c\ nu se poate”, marcând, astfel, limitele n\zuin]elor omene[ti.

Psalm [Tare sunt singur, Doamne, [i piezi[!...]

În cel de-al treilea Psalm, starea de spirit arghezian\ se `nrude[te cu melancolia lui Eminescu [i cu solitudinea bacovian\. Printr-o inversiune sintactic\, poetul a[az\ adverbul „tare” la debutul primului vers, formând superlativul absolut al adjectivului „singur”. Cuvântul „piezi[”, o construc]ie morfologic\ tipic arghezian\, cu valoare adjectival\ (nu adverbial\, ca `n exprimarea obi[nuit\), reflect\ ne`ncrederea poetului `n el `nsu[i [i `n formele de existen]\ din jurul s\u. Se observ\ derivarea adjectivului de la substantivul „piaz\”, marcând ideea poetic\ a faptului c\ scriitorul s-a sim]it un damnat, urm\rit toat\ via]a de o „piaz\ rea” (sintagm\ fix\ `n limba Sfântul Ioan Damaschinul, 1700 român\). Ca `n lirica folcloric\, Arghezi se define[te prin compara]ie succesiv\ cu elementele din natur\, mai ales cu vegetalele lemnoase. Aceea[i compara]ie apare [i `n lirica lui Octavian Goga, `n cea a lui Lucian Blaga (poemul Bel[ug) [i `n textele exprimarea literar\, anacolutul poate parnasiene scrise de I. Barbu la `nceputul activit\]ii sale literare (poemul Copacul). reproduce stilul oral sau este folosit Arghezi se proiecteaz\ aidoma unui „copac pribeag”, care s-a r\t\cit de p\durea origi- adesea ca mijloc de caracterizare. nar\ [i cre[te izolat, „`n câmpie”. Frunzi[ul s\u este plin de „]epi”, iar fructele lui Formele de exprimare liric\ anacolu- rodesc „am\r\ciune”, `n loc de poame dulci. Izolarea poetic\ se `mbin\ cu triste]ea, tic\ (dezacordurile inten]ionate) atrag iar melancolia — cu starea de a[teptare. Ar dori ca spiritul s\-i fie invadat de cânte- aten]ia asupra rupturilor aparente în cele sonore ale „p\s\rilor ciripitoare” [i ca toat\ natura s\-[i trimit\ mesagerii „prin coeren]a mesajului artistic: umbra lui de fum”. Sufletul poetului simte nevoia de tandre]e [i de „crâmpeie mici a) „El iar, privind de s\pt\mâni, / Îi cade drag\ fata...” de ging\[ie”, exprimate discret, `n ciripitul p\s\rilor [i `n cântecele „l\stunilor”. (M. Eminescu) Rodul amar al suferin]ei [i al mefien]ei (ne`ncrederii) fa]\ de tot ce `l `nconjoar\ ar b) „C\ci Dumnezeu p\[ind apropiat / Îi vrea s\ fie `nlocuit cu „gustul bun” al certitudinii [i al `ncrederii. El recunoa[te c\ vezi l\sat\ umbra printre boi...” sluje[te misterul divin, dar se `ntreab\, retoric, pân\ când va `ngenunchea cu fruntea (T. Arghezi) plecat\, `n fa]a altarului. Îi repro[eaz\, discret, spiritului universal c\ l-a abandonat Perturba]iile topice în limbajul [i „l-a l\sat uit\rii”, astfel `ncât fiin]a poetului a sângerat „din r\d\cini”. El solicit\ poetic ambiguizeaz\ raporturile sintac- trimiterea din partea divinit\]ii, din când `n când, a „câte unui pui de `nger”, mesager tice atât la nivelul propozi]iei, cât [i la nivelul frazei, în timp ce disloc\rile (de `naripat al inocen]ei gândului, care s\-i transmit\ celui chinuit de am\r\ciune tipul hiperbatului [i al anacolutului cu „pova]a sa mai bun\”. func]ie artistic\) genereaz\ combina]ii sintagmatice neobi[nuite, creatoare de sensuri noi. Concentrarea expresiei Psalm [Ruga mea e f\r\ cuvinte...] lirice, în opozi]ie cu relaxarea regulilor de combinare a cuvintelor, enun]urile Psalmul al patrulea denot\ aceea[i atmosfer\ de calm sufletesc care domin\ [i paratactice (simplu al\turate, f\r\ ajutorul poemul elegiac anterior, echivalând cu o rug\ciune ori cu o confesiune c\tre vreunui termen de leg\tur\ — conjunc]ie, st\pânul ceresc. Gestul implorator este marcat de „ruga” poetic\ exprimat\ „f\r\ adverb, element ortoepic) sunt modalit\]i cuvinte”, iar cântecul din interiorul fiin]ei sale r\sun\ „f\r\ glas”. Cuvintele [i melosul sintactice [i stilistice totodat\, caracteri- zând poezia contemporan\ `n ansamblu, i se par lui Arghezi forme insuficiente de manifestare a implor\rii l\untrice. Nu cere dar mai ales a ultimelor decenii (post- dumnezeirii nimic [i nici nu vrea s\ tulbure senin\tatea celest\ cu evocarea exis- modernist\ [i postpostmodernist\, din ten]ei umile a unui singur om. Într-un vers aforistic, poetul sus]ine c\ durata vie]ii , genera]ia anilor 90). sale reprezint\ abia o frântur\ neesen]ial\ din curgerea etern\ a firii: „Din ve[nicia

18 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I ta nu sunt m\car un ceas”. Efortul de a medita la substan]a [i la formele de mani- Enumera]ia festare ale divinului este atât de intens, `ncât psalmistul arde mocnit, „ca un t\ciune”. Figur\ de construc]ie Mintea omeneasc\, obi[nuit\ s\ gândeasc\ totul `n termenii determin\rii sale biologice, a `nzestrat divinitatea cu `nsu[iri antropomorfe, f\când-o s\ semene nu imaginii z Din fr. énumération, lat. enu- meratio — „în[iruire, enumerare”. generice a Creatorului, ci f\pturii create. Dar poetul este tentat s\ `n]eleag\ misterul Este figura de stil care const\ în existen]ei divine dincolo de aparen]a ei, chiar dep\[indu-[i firea limitat\ de p\mântean. în[iruirea unor termeni de acela[i fel Zbuciumul credinciosului const\ `n faptul c\ el a[teapt\ un semn ceresc, prin care s\ sau purt\tori ai unor sensuri apropiate intre `n rela]ie cu absolutul `nchipuit. Dorin]a acut\ de comunicare — atât de specific în context, în[iruire care conduce la omeneasc\ — este exprimat\ stilistic printr-o enumera]ie pronominal\ [i verbal\: amplificarea ideii exprimate. Precum „Te caut mut, te-nchipui, te gândesc […], te scrutez”. Dac\ divinitatea are capacitatea repeti]ia, este o figur\ de stil a insis- proteic\ de a se re`ntrupa `n fiecare „floare [i tulpin\”, poetul este disperat, deoarece ten]ei, accentuând aspectele esen]iale nu [tie `n care anume dintre formele teluricului „dospe[te sucul fructului S\u cald” privitoare la o tem\ comun\: (notare cu majuscul\, ca `n „Biblie”). Compararea metaforic\ a eului propriu cu o a) „O / Te v\d, te-aud, te cuget, tân\r\ [i „gr\din\” (`n care „pa[te-un mânz” ) denot\ puritatea st\rii de a[teptare a r\spunsului dulce veste / Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu al]i zei ” (M. Emi- din partea divinit\]ii de c\tre poet. nescu) — enumera]ie metaforic\ combinat\ cu repeti]ia; Psalm [Nu-]i cer un lucru prea cu neputin]\...] b) „În flori, în ochi, pe buze ori morminte” (L. Blaga) — enumera]ie simbolic-ontologic\; În acest psalm, starea de spirit melancolic\ a instan]ei poetice evolueaz\, treptat, c) „Nu-l speria, c\pitane!... Boierii sunt c\tre repro[ul adresat lui Dumnezeu, care s-a retras din lume dup\ patimile `ndurate slabi la fire: / Bra]ul, haina, mintea, [i `ncheiate cu r\stignirea sa. Arghezi regret\ f\]i[ timpurile biblice când Tat\l ceresc fa]a, inima, totu-i sub]ire…” (B.P. `[i trimisese Fiul `ntrupat pe p\mânt [i acesta dialoga cu oamenii, a[a cum arat\ Hasdeu) — enumera]ie descriptiv\ Sfânta Scriptur\. Suferin]a psalmistului se `ndârje[te, devenind „rece [i `ncruntat\”, [i metonimic\. c\ci poetul ar vrea ca Dumnezeu „s\ vorbeasc\ cu robul s\u mai des”. El `i repro[eaz\ Enumera]ia se `mbin\, adesea, cu divinit\]ii indiferen]a [i faptul c\ atâ]ia dreptcredincio[i au pierit odat\ cu anii [i cu repeti]ia, metafora, metonimia ori cu veacurile f\r\ s\ primeasc\ vreun r\spuns. De aceea, re`nvie amintirea `ntâmpl\rilor sinecdoca. miraculoase din Noul [i din Vechiul Testament, precum: episodul c\l\toriei Magilor, dialogul `ntre ace[tia [i Dumnezeu, `ngerii trimi[i `n sprijinul celor ale[i de divinitate pentru a `mplini miracolele sale pe p\mânt. Psalmistul se tânguie de faptul c\ Elemente de prozodie nu se num\r\ printre cei ale[i [i c\ divinitatea este atât de t\cut\ fa]\ de el, netri- Senária mi]ându-i niciun mesager care s\-i fac\ indubitabil\ credin]a. Sentimentul c\ este ocolit de bun\voin]a divin\ este marcat sintactic de a[ezarea, la debutul [i la z Din engl. senary, fr. sénaire, `ncheierea ultimului vers, a nega]iilor verbale [i pronominale: „Doar mie, Domnul, lat. senarius — „vers de [ase picioare” ve[nicul [i bunul, / Nu mi-a trimis, de când m\ rog, niciunul…” extins la strof\. De[i se mai nume[te [i sextin\, sinonimia dintre senária [i sextin\ nu Psalm [Te dr\muiesc `n zgomot [i-n t\cere...] este perfect\, ca [i în cazul perechii ter]et-ter]in\. Uzual, ea define[te strofa De data aceasta, solicitarea lui T. Arghezi de a primi m\car o dovad\ palpabil\ despre de [ase versuri, a[a cum a conceput manifestarea divin\ cap\t\ accente mai violente, sus]inute prin verbe dinamice [i cu Ioan Budai-Deleanu cunoscuta sa epopee eroicomic\, }iganiada. Acest tip de `n]elesuri materiale, precum: „a dr\mui”, „a pândi”, „a c\uta”, „a ucide”, „a pip\i”, indicând strof\ apare [i în lirica lui M. Eminescu tangibilitatea [i complexitatea formelor de manifestare divin\, atât de intens dorite (Egipetul, La Bucovina, La Heliade, de poet. Disperarea artistului se na[te din faptul c\ Dumnezeu s-a `ndep\rtat prea Epigonii, postuma: Memento mori ), mult de supu[ii s\i, retr\gându-se `n spa]iul celest. Poetul recurge la o imagine T. Arghezi (Litanii, Binecuvântare), cinegetic\, `ntrebându-se, retoric, dac\ divinitatea este „[oimul lui cel c\utat”. El George Co[buc (Moartea lui Fulger, ezit\ `ntre instinctul uman de a distruge orice form\ de idealitate [i `ngenuncherea Nebuna, Fata morarului, Vântul ), `n fa]a st\pânului ceresc. Atitudinile sale extreme `n raport cu dumnezeirea sunt O. Goga (Eu [tiu un basm, Cântece — I).

19 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

Sextina „credin]a” [i „t\gada”. Dialogul cu divinitatea este dominat de impresia z\d\rniciei, sugerate prin locu]iunea adverbial\ „f\r\ de folos”. Omul este f\cut s\ aib\ idealuri, z Din fr. sextine, lat. sextus — care s\-i satisfac\ nevoia de `mplinire sub semnul imaginarului [i de modele spiri- „al [aselea”. „Sextina define[te mai ales o poezie tuale. De aceea, T. Arghezi recunoa[te existen]a unui Dumnezeu atotputernic, ocroti- cu form\ fix\, alc\tuit\ din [ase strofe tor [i blând fa]\ de umanitate, constituind „visul meu, din toate, cel frumos / {i de câte [ase versuri fiecare [i o ultim\ nu-ndr\znesc s\ te dobor din cer gr\mad\”. Siguran]a [i incertitudinea, afirma]ia [i strof\ de trei versuri, poezia având în nega]ia se succed rapid `n sufletul poetului, a[a cum oglinzile apelor se tulbur\ la total 39 de stihuri. Este scris\, în general, cea mai mic\ atingere din afara lor. Existen]a [i nonexisten]a divinului i se par la fel în decasilabi (versuri de 10 silabe) sau de probabile, tulburându-i voca]ia uman\ pentru tr\irea convingerii definitive asupra endecasilabi iambici. Cuvintele finale dumnezeirii: „Pari când a fi, pari când c\ nu mai e[ti”. Poetul are curajul incon[tient din versurile primei strofe se reg\sesc, de a se ridica la `n\l]imea instan]ei supreme, de a se m\sura cu puterea ei `n ordine diferit\, la sfâr[itul versurilor tuturor celorlalte cinci strofe. Ultima nem\rginit\, dar temându-se „s\ ias\ biruitor” din aceast\ confruntare, rodnic\ toc- strof\ con]ine cuvintele finale ale ver- mai prin misterul ei. Ultimul vers evoc\, totu[i, nevoia imperioas\ a omului de uni- surilor primei strofe, la mijlocul [i la versul concret [i tangibil: „Vreau s\ te pip\i [i s\ urlu: «Este!»” sfâr[itul celor trei versuri” (DTL, 1990). Aceast\ form\ fix\ de poezie a fost creat\ de trubadurul provensal Arnaud Psalm [Pentru c\ n-a putut s\ te-n]eleag\...] Daniel, în secolul al XII-lea, fiind apoi preluat\ de c\tre Dante, Petrarca, de Poemul acesta dezv\luie limitele antropomorfe ale gândirii umane, care nu poate poe]ii francezi ai Pleiadei, de romantici aproxima esen]a divin\ decât `n termenii specifici legilor p\mânte[ti. Ucenicii [i de poe]ii moderni, precum Ezra Pound, Mântuitorului [i sfin]ii l-au `nf\]i[at omene[te, fie ca pe un tân\r, fie ca pe un b\trân T.S. Eliot [i W.H. Auden. ~n literatura cu „barb\-ntreag\” [i „toiag”, `nve[mântat permanent `n „haine de `mp\rat”. Ei [i-au na]ional\, Ioan Budai-Deleanu [i-a scris `nchipuit o divinitate sup\rat\, amenin]ând spe]a uman\ cu pedepse grele pentru epopeea }iganiada exclusiv `n sextine. Au utilizat strofa sextin\: G. Co[buc, gre[elile [i p\catele ei necurmate. În antitez\, Arghezi imagineaz\ un p\rinte divin O. Goga, G. Top`rceanu. serenisim, `nzestrat cu `n]elegere [i calm fa]\ de erorile omene[ti. Situându-se dincolo de via]\ [i de moarte, fiind deopotriv\ `n fire [i `n afara ei, Dumnezeul arghe- Gustave Maureau, ~ngerul c\l\tor zian se cuvine s\ manifeste blânde]e pentru f\ptura „de vis [i lut” a omului [i pentru „de[ert\ciunea” lui. Instan]a suprem\ astfel conceput\ reprezint\ justificarea existen]ei [i a crea]iei lui Arghezi. El nume[te divinitatea, pe rând: „izvor”, „cântece”, „n\dejde” [i „trud\”, laolalt\ dând semnifica]ie vie]ii autorului. „Din miezurile vii” ale incertitudinilor sale [i din aplecarea asupra tainelor existen]ei divine, Arghezi [i-a alc\tuit str\lucitoarea „boab\ de m\rgea”, metafor\ semnificând o surs\ fundamental\ a operei sale lirice. Ultima strof\ este un joc poetic al formelor verbului „a fi”, care atest\ prezen]a divinit\]ii `n gândul imaterial al oamenilor, oscilând `ntre „amintirea” faptelor biblice [i „putin]a” de a resacraliza lumea prin exemplaritatea lor.

Psalm [Pribeag `n [es, `n munte [i pe ape...]

„Psalmul” al optulea este prin excelen]\ un poem filosofic [i o medita]ie asupra luptelor, contradic]iilor [i a sentimentelor care anim\ f\ptura uman\ [i definesc rolul ei `n univers. Termenul-cheie din debutul poemului este un epitet inversat („pribeag” ), reliefând nelini[tea omului care nu-[i g\se[te, pân\ la cap\t, locul [i rostul `n lume. Termenii geografici: „[es”, „munte”, „ape”, de[i au o substan]\ teluric\, dobândesc semnifica]ii spirituale, configurând `ntregul macrocosmos. Poetul este con[tient de limitele sale existen]iale, definite prin epitetul metaforic „marele ocol”, din care nimeni nu poate s\ fug\. Cu cât fiin]a uman\ se apropie de b\trâne]e, de neputin]\ [i de moarte, cu atât hotarele firii `i sunt mai aproape [i spiritul uman pare mai `ngr\dit. Fiecare form\ de cunoa[tere este o deschidere [i o `nchidere, `n acela[i

20 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I timp: „Piscul sfâr[e[te-n punctul unde-ncepe. / Marea m\-nchide, lutul m-a oprit...” Ritmul Impresia de biruin]\ este relativ\ [i omul pl\te[te succesul efemer prin efort, decep]ii z Din fr. rythme, lat. rytmus, [i prin suferin]e. Echilibrul tinere]ii este fragil [i el se rupe pe m\sur\ ce fiin]a se gr. rhythmos — „mi[care regulat\ [i apropie de senescen]\ (b\trâne]e) [i de sfâr[it. Cândva, destinul poetului era str\b\tut m\surat\, caden]\ melodic\”. cu orgoliu [i calm, „la pas”; precipitându-se, el se va derula — dup\ maturitate — „Termenul poetic define[te caden]a, `n ritm „furtunos [i iute”. Înse[i versurile sprin]are de odinioar\ ale poetului au armonia ob]inut\ din succesiunea devenit „cântece grele”, `mprumutând, parc\, materialitatea lutului, iar sensurile lor simetric\ [i regulat\ — într-un vers — au c\p\tat acute tonuri funebre: „{i cânt\ moartea-n trâmbi]ele mele”. a silabelor lungi [i scurte (în ritmica de tip cantitativ a limbilor greac\ [i latin\) sau a silabelor accentuate [i neaccen- Psalm [Vecinul meu a strâns cu nendurare...] tuate (în ritmica de tip calitativ a limbilor europene moderne). Unitatea rit- Poemul alegoric contrapune spiritului `nalt imaginea „vecinului”, care `l prefigu- mic\ este silaba. Silabele scurte [i reaz\ pe omul de rând, preocupat s\ adune „gr\dini, livezi, cirezi, hambare” — f\r\ lungi, respectiv neaccentuate [i accentuate, se grupeaz\ `n picioare metrice. s\-n]eleag\ c\ tot ce st\pâne[te reprezint\ doar „hotare de fum” ale existen]ei dominate Succesiunea acestora într-un vers îi de instinctul achizitiv. T. Arghezi realizeaz\ un portret ironic, aproape pamfletar, al insu- asigur\ caden]a ritmat\. Dup\ num\rul lui `nrobit de valorile materiale. Ochiul acestuia nu vede decât bunurile adunate, iar silabelor din picioarele metrice care le urechea lui nu percepe decât sonoritatea obiectelor strânse cu fervoare, care alc\tuiesc compun, ritmurile pot fi: binare (trohaic, o avu]ie iluzorie. Poetul `[i exprim\, ini]ial, mirarea c\ divinitatea se poate `ntrupa iambic), ternare (dactilic, amfibrahic, [i `n asemenea f\pturi mediocre, care vie]uiesc la un nivel primar de `n]elegere. {i, anapestic), cuaternare (peon, coriamb), totu[i, `n echilibrul existen]ei omene[ti, mediocritatea este necesar\ tocmai pentru a cvinare (mesomacru) [i senare (hiper- sublinia polul opus, reprezentat de omul excep]ional, consacrat unui ]el superior. mesomacru)” (DTL, 1990). Dup\ locul accentelor de intensitate Divinitatea are puterea de a-l ridica pe cel slab [i de a-l cobor` pe cel aparent puternic; `ntr-un vers: trohaic este ritmul care astfel, `l transform\ pe un cârmuitor str\lucit `n „pulbere m\runt\” [i subliniaz\ fragilitatea admite accentul de intensitate pe si- `mp\r\]iei sale, reducând-o la sub]irimea „unei foi]e de ]igare”. Ca s\-i reaminteasc\ labele de num\r impar (1, 3, 5, 7), omului orgolios cât este de trec\tor prin lumea aceasta, Dumnezeu pune semnul egal iambic — ritmul `n care accentul tare `ntre seme]ia st\pânirii lui momentane [i „cea]a” care se destram\ atât de u[or. cade pe silabele de num\r par (2, 4, 6, 8); Mânuind hiperbola [i litota puse `n antitez\, T. Arghezi relev\ dubla dicotomie dactilicul permite accentul tare numai `ntre cei ce tr\iesc exclusiv la nivelul concretului [i cei care au acces la universul pe silabele: 1, 4, 7, 10 etc.; amfibra- cunoa[terii, al\turi de tenacitatea acumul\rii umane `n plan material [i u[urin]a hicul admite accentul tare numai pe silabele: 2, 5, 8, 11 etc.; anapesticul — rit- pierderii bunurilor odat\ cu `mb\trânirea [i moartea indivizilor. mul `n care accentul de intensitate se pune numai pe silabele: 3, 6, 9, 12 etc. Psalm [Ca s\ te-ating, târâ[ pe r\d\cin\...]

Textul liric pune accent pe recunoa[terea e[ecurilor artistului, `n `ncercarea sa dis- Interoga]ia retoric\ perat\ de a atinge esen]a divinit\]ii. Fie c\ se compar\ cu fragilitatea unui „pai” ori cu Figur\ a insisten]ei `ndr\zneala vertical\ a unui „molift” `nalt, poetul s-a izbit de r\ceala `ncremenit\ a divinit\]ii, care i-a risipit, pe rând, toate avânturile. Paradoxal, dup\ atâta risipire, cu z Din fr. interrogation, lat. interro- gândul atras de spa]iul ceresc, poetul admite c\ se simte indisolubil legat de p\mânteasca gatio — „întrebare”. Const\ în formularea unei întreb\ri, lui dimensiune, fiindu-i din nou „foame de nisip [i lut”. Ultima rug\minte c\tre (ori a unei serii de `ntreb\ri), la care Dumnezeu este formulat\ `n sens invers afirma]iilor din psalmii anteriori, poetul poetul nu a[teapt\ r\spuns, intona]ia dorindu-[i acum apropierea de condi]ia uman\, care i-a fost menit\ de la `nceput. interogativ\ având o valoare emfatic\. Mâna „strivit\” de `ndr\zneala pumnilor strân[i `mpotriva limitelor impuse firii ome- A[adar, interoga]ia retoric\ reprezint\ ne[ti, poetul cumin]it o va a[eza „`n dreptul frun]ii”, semn al refugiului g\sit `n uni- o fals\ întrebare, al c\rei scop stilistic versul gândului [i al artei. Psalmistul `n]elege c\ Dumnezeu nu e `n afara, ci `n interiorul este s\ poten]eze r\spunsul [i în]elesu- fiin]ei, c\ dovada existen]ei lui nu este atât un ]ip\t disperat ori de revolt\, cât o stare rile ce decurg din acesta. de gra]ie [i de ascultare l\untric\, singura `n care se aude vocea divin\ `nt\ritoare.

21 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

Exemple: a) „Spune]i-mi ce-i dreptatea? Cei tari se îngr\dir\ / Cu-averea [i m\rirea în cercul lor de legi…” (M. Eminescu) b) Strofele a cincea [i a [asea din Moartea lui Fulger de G. Co[buc sunt, integral, contruite din interoga]ii retorice despre sensurile vie]ii [i ale mor]ii. c) „{i te slujesc, dar, Doamne, pân\ când?” (T. Arghezi) Interoga]ia este emblematic\ pentru atmosfera liric\ a Psalmilor lui Arghezi, crea]i pe baza numeroaselor `ntreb\ri adresate de poet divinit\]ii t\cute [i retrase din Cristiana C\linescu Fodor, lume. Interior de biseric\

Categoria estetic\ a „urâtului” Exerci]ii de reflec]ie [i compozi]ii

Urâtul este categoria estetic\ `n 1. Citi]i — `n „Biblie” — cine a fost Toma, supranumit Necredinciosul, [i cum opozi]ie cu ceea ce desemneaz\ frumo- l-a convertit Hristos la credin]\; elabora]i un referat `n care s\ motiva]i de ce sul. Notele sale caracteristice sunt: l-am numit pe T. Arghezi fratele spiritual al eroului biblic. diformul, caracterul amorf, dizgra- 2. Putem interpreta „t\gada” ca pe o pedeaps\ aplicat\ de divinitate „hybri- ]iosul, lipsa de unitate `n varietate prin sului” omenesc (inclusiv celui arghezian), „credin]a” fiind r\splata oferit\ domina]ia particularului, exagerarea `n umilin]ei de sine, recunoa[terii limitelor fire[ti ale omului? R\spunde]i la sens negativ, tinzând spre caricatur\. aceast\ `ntrebare `ntr-un jurnal de lectur\. Polemizând cu clasicismul (care epu- rase fiin]a uman\ de accentele grote[ti, 3. Este T. Arghezi un spirit religios autentic? Opiniile criticii literare sunt diferite. lipsite de armonie [i de sublimul Voi ce crede]i, dup\ ce i-a]i studiat opera psalmic\, dar [i alte texte lirice tr\irilor), romantismul a reabilitat „urâ- despre prezen]a sau absen]a divinului `n existen]a uman\ (Duhovniceasc\, tul” prin V. Hugo, care cerea s\ se pun\ De-a v-a]i ascuns etc.)? R\spunde]i la `ntrebare `ntr-un studiu de caz. accent pe dispropor]ia `ntre imaginea 4. Comenta]i, `ntr-o paralel\ literar\, un psalm de Al. Macedonski cu altul fizic\ urât\ [i admirabilele calit\]i ale scris de T. Arghezi, reliefând asem\n\ri [i, mai ales, deosebiri. unor personaje (de pild\, monstruosul 5. Estetica expresionist\ a statuat principiul a[a-numitei „teologii negative”, Quasimodo, coco[atul din romanul care i-a influen]at deopotriv\ pe L. Blaga (`n Lauda somnului) [i pe s\u, Notre Dame de Paris, are un suflet T. Arghezi (`n Psalmi); c\utarea divinit\]ii prin afirmarea contrariului exis- generos pân\ la sacrificiu). Urâtul nu ten]ei divine `nseamn\, la Blaga, degradarea universului biblic, iar, la mai este o categorie estetic\ marginal\, ci devine — al\turi de frumos — un Arghezi, negarea disperat\ a manifest\rii dumnezeirii `n lume; realiza]i un concept artistic central. Poetul francez eseu comparativ `n care s\ dezbate]i, `n mod argumentat, tema propus\. Charles Baudelaire consacr\ estetica Da]i un titlu potrivit compozi]iei voastre. Formula]i opinii proprii. urâtului `n poemul Un hoit, unde 6. Pornind de la afirma]ia lucid\ a criticului Pompiliu Constantinescu, din relev\ dizgra]iosul, hidosul chiar, `n 1940: „Poezia lui Tudor Arghezi e sortit\, ca putere de expresie, ca putrefac]ia corpului intrat `n descom- adâncime de sensibilitate, ca organic\ viziune de lirism, s\ ocupe versantul punere, pentru ca — `n final — s\ rea- liber `n fa]a lui Eminescu” (`n prima monografie consacrat\ poetului), lizeze elogiul iubirii capabile s\ redacta]i un referat cu titlul: „M. Eminescu [i T. Arghezi — «versan]ii» pe `nfrunte [i dezagregarea biologic\. care spiritul nostru se `nal]\ [i tinde c\tre piscul literaturii române.”

22 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I

Flori de mucigai Tudor Arghezi a afirmat programatic „estetica urâtului” `n poemul Testament din Cuvinte potrivite, dar a Domnului Al. Rosetti justificat-o cu texte revelatoare abia `n Flori de mucigai. Admirator [i tra- duc\tor excep]ional din crea]ia poetului Le-am scris cu unghia pe tencuial\, francez men]ionat, Arghezi a parafrazat Pe un p\rete de firid\ goal\, titlul celebrului s\u volum de versuri, Pe întuneric, în singur\tate, Florile r\ului. Ambele sintagme poe- Cu puterile neajutate tice con]in un oximoron, `n care primul Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul termen este identic, cel al „florilor” Care au lucrat împrejurul sugerând prospe]imea, varietatea Lui Luca, lui Marcu [i lui Ioan. formelor [i a culorilor din universul Sunt stihuri f\r\ an, natural vegetal; `n timp ce Baudelaire `i Stihuri de groap\, opune un termen abstract, reliefând fap- De sete de ap\ tul c\ omul este prizonier `ntr-un {i de foame de scrum, univers m\cinat de for]ele R\ului din Stihurile de-acum. lume, Arghezi `i asociaz\ tot un cuvânt Când mi s-a tocit unghia îngereasc\ concret, din acela[i regn, dar care Am l\sat-o s\ creasc\ reliefeaz\ contrariul exploziei florale: {i nu a mai crescut — „mucigaiul”, `n varianta lexical\ popu- Sau nu o mai am cunoscut. lar\, este ciuperca urât\ [i r\u mirosi- toare, dezvoltat\ `n excrescen]e diz- Era întuneric. Ploaia b\tea departe, afar\. gra]ioase v\zului [i mirosului, care {i m\ durea mâna ca o ghiar\ acoper\ spa]iile `nchise, neaerisite, Neputincioas\ s\ se strâng\. `mbibate de umiditate. Întrucât scri- {i m-am silit s\ scriu cu unghiile de la mâna stâng\. itorul român a evocat experien]a sa carceral\, mucegaiul devine emblema vegetal\ a captivit\]ii omului `ntr-un univers detestabil, cu pere]ii ro[i de umiditate, `ntunecat [i sumbru, cu o atmosfer\ viciat\ de mirosuri pesti- len]iale, `n care urâtul evolueaz\ spre Comunicare oral\ interactiv\ co[marul existen]ial. Criticii literari au v\zut `n publi- 1. Identifica]i, `n textul poetic indicat, toate cuvintele [i sintagmele care fac carea Florilor de mucigai, din 1931, trimitere la ideea de captivitate; analiza]i-le sensurile `n contextul liric dat. primul semn de maturitate artistic\ `n 2. Critica literar\ a v\zut `n realizarea volumului din 1931 semnul influen]ei crea]ia poetic\ arghezian\. lui Ch. Baudelaire, asociind poemul Lumin\ lin\ cu Albatrosul scriitorului Volumul `nf\]i[eaz\ o lume terifi- francez; compara]i, pe grupe de lucru, cele dou\ crea]ii [i semnifica]iile lor ant\ [i agresiv\, un univers, pe rând, despre condi]ia poetului `n interiorul [i `n afara lumii sale ideale. grotesc [i tragic, `n care fiin]a a aban- 3. Captivitatea real\ poate sugruma crea]ia? Dezbate]i aceast\ grav\ problem\, donat masca ra]iunii [i a civiliza]iei, sprijinindu-v\ [i pe eseul confesiv Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt, revenind la ceea ce a fost `n starea sa un intelectual care a traversat infernul carcerei, salvându-se prin credin]a `n primar\: bestia f\r\ con[tiin]\. Pri- Dumnezeu [i `n perenitatea valorilor culturale. zonier la propriu [i la figurat, Arghezi `nva]\ pe viu c\ „somnul ra]iunii na[te 4. Citi]i [i alte poeme din volumul Flori de mucigai, remarcând valen]ele artis- mon[tri” (`n accep]ia pictorului de vi- tice atribuite de poet limbajului argotic, care, de la Arghezi pân\ la Nichita ziuni de co[mar, Goya). El creeaz\ St\nescu (`n volumul de versuri Argotice), a f\cut carier\ `n literatura actual\; imaginea unei umanit\]i dec\zute, un reuni]i observa]iile individuale `n concluzii colective.

23 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

fel de Azil de noapte gorkian, dislocat Argumenta]ie. Problematizare. Conexiuni `n proiec]ii lirice: galeria tipologic\ este magistral\ [i prin fa]a cititorilor se perind\ halucina]i, androgini, deregla]i Poemul-manifest traduce `n simboluri artistice atmosfera sumbr\ a universului fizic [i psihic, in[i tortura]i de ideea carceral [i a captivit\]ii scriitorului `n `nchisoarea V\c\re[ti. În capitolul intitulat p\catului sau de culpa crimei t\inuite; „Tudor Arghezi” din Scriitori români de azi, volumul II, criticul Eugen Simion remarc\ ei configureaz\, laolalt\, o lume desfi- viziunea particular\ asupra „infernului uman” din volumul Flori de mucigai, pe care gurat\, chinuit\ de co[maruri, deful\ri `l disociaz\ atât ca motiva]ie, cât [i ca imaginar artistic de cel tipic simbolist al lui de tot felul, de violen]a crimei [i de George Bacovia. instincte dezl\n]uite. Textul liric este alc\tuit din dou\ strofe asimetrice, prima fiind una polimorf\, iar Tragismul decurge din faptul c\, `n cea de-a doua — un catren. De[i evoc\ atmosfera deten]iei, a revoltei [i a suferin]ei perimetrul concentra]ionar, omul, care umane cauzate de o captivitate nedreapt\, poemul arghezian se refer\, `n fapt, la se abandoneaz\ impulsurilor primare [i truda crea]iei desf\[urate chiar [i `n asemenea condi]ii vitrege. spiritului gregar, nediferen]iator, se Versurile inspirate din aceast\ experien]\-limit\ a existen]ei biografice au un ton dezv\luie `n toat\ goliciunea disper\rii discret, eul liric fiind marcat printr-o form\ pronominal\ neaccentuat\: „le-am scris...” sale mute. {i erosul se modific\, din În absen]a hârtiei pe care s\-[i a[tearn\ gândurile [i tr\irile, poetul le-a `ncrustat `n melancolia elegiac\, `n stil eminescian, a materia dur\ a „tencuielii” de pe zidurile celulei. În locul tocului, a folosit „unghia”, primului volum, `n febra fiziologic\, `n instrumentul care a zgâriat pe ziduri, cu diafan\ agresivitate, imaginile nou-create. boala trupului (ca `n lirica popular\), `n Epitetul „firid\ goal\”, enumera]iile substantivale „pe tencuial\”, „pe un p\rete”, „pe ispita biblic\ [i `n teroarea sim]urilor (Streche, Rada, Tinca). Femeia devine `ntuneric”, „`n singur\tate” sugereaz\ ambian]a nefavorabil\ actului poetic [i genereaz\ `ntruchiparea p\catului [i a unei demo- impresia de captivitate a spiritului. nologii (a unei credin]e `n demoni), ca Singura lumin\ `n bezna celulei prizonierului-artist este crea]ia, pe care nimeni `n viziunile pustnicilor. ~n scenele tipice nu poate s-o fac\ s\ `nceteze. Instan]a liric\ recunoa[te c\ a tr\it momente de dis- ritmului de via]\ carceral\ (descrise `n perare [i de angoas\, `n care nu s-a sim]it ajutat\ nici m\car de exemplele cre[tine Cina, Diminea]a, Mor]ii, Galere, Con- ale martirilor-ucenici ai Mântuitorului, care au scris ulterior „Evangheliile” (Luca, voiul), ideea damn\rii se ridic\ de la Marcu [i Ioan). ~[i nume[te versurile de atunci „stihuri f\r\ an”, „stihuri de groap\”, procesul intentat societ\]ii contemporane deoarece, `n deten]ie, pierduse sim]ul duratei [i resim]ea acut apropierea de moarte poetului la rechizitoriul `ntregii condi]ii [i de neant. Senza]iile umane fundamentale — precum setea [i foamea — se tran- umane, iar fauna imund\ a ho]ilor, crimi- sformaser\ `n „scrum”, pierzându-[i calitatea de impulsuri vitale. Sentimentul speran]ei, nalilor, prostituatelor, mutila]ilor [i a `nf\]i[at metaforic prin sintagma „unghia `ngereasc\”, se epuizase [i el, iar artistul se estropia]ilor din punct de vedere fizic temea c\ inspira]ia sa liric\ „s-a tocit”. Harul poetic r\mâne o tain\ capricioas\ `n ori moral se organizeaz\ `ntr-o imagine formele ei de manifestare [i nici chiar scriitorul nu poate anticipa momentul propice simbolic\ a existen]ei. Dincolo de tra- desf\[ur\rii actului creator. De[i las\ inspira]ia „s\ creasc\”, aceasta pare s\ se fi gism, tenta]ia burlesc-fantastic\ nu este retras din fiin]a lui, covâr[it\ de trauma existen]ial\ a momentului `ncarcer\rii. ocolit\, via]a `nchisorii oferind [i situa]ii de un verism savuros, evocate narativ `ntr-o mi[care a epicului dinspre pito- rescul pur c\tre sugestia himericului (`n Pui de g\i, Ucig\-l toaca). Coborâre `ntr-un infern modern, vizând [i certe semnifica]ii sociale, al\turi de prozele din Icoane de lemn (1929) [i Poarta neagr\ (1930), volumul Flori de mucigai `nseamn\ transpunerea unei realit\]i concrete `ntr-un imaginar demoniac. Citit din perspectiva dramei insolubile din Psalmi, el devine expresia unei ade- v\rate apostazii (r\zvr\tiri religioase, reneg\ri spirituale). Abgar Baltazar, Haimanalele

24 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I

În strofa a doua, imaginile poetice sunt `nc\ marcate de o influen]\ simbolist\: Argoul „`ntunericul” interior [i frigul l\untric sunt `n concordan]\ cu ostilitatea ploii, care z Din fr. argou. „b\tea departe, afar\”. Prizonierul are impresia c\ lumea `ns\[i devenise ostatica Argoul este un limbaj codificat, for- for]elor naturale. Din pricina suferin]ei cauzate de priva]iunile `ndurate, „unghia mat din cuvinte uzuale, dar folosite cu `ngereasc\” a talentului poetic se transform\ `ntr-o „ghear\”, incapabil\ s\ mai `n]elesuri neb\nuite, f\r\ nicio leg\tur\ `nsemne „stihurile” pe tencuiala zidurilor ori pe cea a sufletului poetului. Semantic, cu sensul lor de baz\, de c\tre grupuri substantivul „ghear\” sugereaz\ disperarea [i chiar agresivitatea unei fiin]e damnate, sociale restrânse, reprezentând paria so- care se aga]\ de orice n\dejde de supravie]uire [i de libertate. {i totu[i, ultimul vers ciet\]ii (delincven]ii, criminalii, vagabon- relev\ `ncrederea poetului `n for]ele proprii, c\ci el va continua s\ scrie, `n ciuda zii etc.). ~n afara lumii interlope, care oric\ror adversit\]i ale sor]ii, cu „unghiile de la mâna stâng\”. [i-a creat un limbaj `ncifrat, exist\ [i alte categorii sociale (elevii, studen]ii, mili- tarii `n termen) care, din nonconformism [i dorin]a juvenil\ de a epata, [i-au n\scocit un mod de exprimare aparte. Expresiile argotice au p\truns [i `n literatur\, de la Satyriconul lui Petroniu, la Baladele lui François Villon (de pild\, A treia balad\ `n argou), Victor Hugo (romanele Mizerabilii, Notre-Dame de Paris), Tudor Arghezi (Flori de mucigai), Miron Radu Paraschivescu (Cântece ]ig\ne[ti), Nichita St\nescu (volumul de tinere]e Argotice), Eugen Barbu (romanul Groapa) etc.

Bibliografie Tudor Arghezi, Opere, vol. I-II, cu o Henri Le Franconnier, Semnul (fragment) prefa]\ de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic (sub egida Aca- demiei Române), Bucure[ti, 2000. Nicolae Balot\, Opera lui Tudor Exerci]ii de reflec]ie [i compozi]ii Arghezi, Editura Eminescu, Bucu- re[ti, 1979. 1. Experien]a deten]iei — anticamer\ a mor]ii; citi]i poemele volumului din {erban Cioculescu, Introducere în 1931 `n acest registru simbolic [i concepe]i un eseu despre experien]ele-li- poezia lui T. Arghezi, Editura mit\ ale f\pturii [i ale con[tiin]ei umane, din perspectiva lui T. Arghezi. Bucure[ti (edi]ie rev\zut\ în 1971), 2. Claustralul — laitmotiv al volumului [i al poemului studiat — dezv\luie [i Argheziana (Studii), Editura spaima obsesiv\ a lui Arghezi de spa]iile [i orizonturile `nchise (chilia mona- Eminescu, Bucure[ti, 1985. hal\, celula `nchisorii, captivitatea spiritului uman `ntre limitele trupe[ti, Pompiliu Constantinescu, „Tudor mormântul); scrie]i un studiu de caz pe tema propus\. Arghezi”, studiu reprodus în 3. Flori de mucigai — univers grotesc-tragic, `n care ra]iunea este obnubilat\ Scrieri, vol. I-IV, Editura Minerva, (`ntunecat\, umbrit\), omenescul, `nlocuit cu bestialul, iar co[marul tr\it de Bucure[ti, 1967-1972. poet elibereaz\ viziuni monstruoase; alc\tui]i o compozi]ie sintetic\ despre Ov.S. Crohm\lniceanu, Literatura umanitatea dec\zut\, imaginat\ de poet `n versurile acestui volum. român\ `ntre cele dou\ r\zboaie 4. De la violen]a exercitat\ asupra fiin]ei la un limbaj „gloduros” (`n accep]ia lui mondiale, Editura Minerva, Bucu- Vladimir Streinu), capabil s\ exprime agresivitatea [i r\ul din om; realiza]i un re[ti, 1972. referat despre adecvarea stilului poetic arghezian la tema liric\ [i despre Vladimir Streinu, Eminescu, Arghezi, vigoarea plastic\ a imaginarului transpus `n lexicul artistic. Editura Eminescu, Bucure[ti, 1976.

25 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\ Structuri literare recurente

Teme fundamentale Motive adiacente

Tema f\uririi crea]iei artistice (îndeosebi a poeziei ca art\ Motivul universului miniatural (domestic), dup\ modelul a cuvântului) este definitorie pentru T. Arghezi — un adev\rat parodiilor lui George Topîrceanu, pune în eviden]\ pl\cerea poëta-faber (poetul-artizan, truditor), me[te[ugar de reprezent\ri artistului matur de a redeveni suflete[te copilul de alt\dat\ sensibile în ve[minte literare îndr\zne]-înnoitoare. Tema efortu- (ca în ciclul intitulat chiar Copil\re[ti), de a resim]i întreag\ lui creator de durat\ („fr\mântate mii de s\pt\mâni” ), care bucuria jocului [i libertatea de a se manifesta în deplin acord asigur\ prefacerea materiei inspiratoare primare în „versuri cu imagina]ia sa. În poeme precum Cântec de adormit Mitzura, [i-n icoane”, este dezv\luit\ înc\ din poemul Testament, care Marin\, Chemarea, Miez de noapte (din Cuvinte potrivite), inaugureaz\ volumul debutului cu titlu sugestiv, Cuvinte în volumul Versuri de sear\, în ciclurile numite Buruieni sau potrivite, n\scute din graiul simplu, ]\r\nesc [i ml\diate pe M\r]i[oare ori în prozele din Cartea cu juc\rii, Arghezi se m\sura ideilor [i a sentimentelor artistului novator. întoarce bucuros în mijlocul naturii [i al micilor viet\]i care au Tema inspira]iei religioase a poeziei existen]ial-filosofice „harul” de a se regenera perpetuu, se solidarizeaz\ cu ograda s-a potrivit personalit\]ii contradictorii a artistului, sfâ[iat mereu domestic\ [i cu universul natural m\runt, ale c\ror secven]e între „credin]a” [i „t\gada”, exprimate în raport cu manifestarea componente înf\]i[eaz\: calmul [i ingenuitatea spa]iului casnic, divinului în lumea fenomenal\, [i a generat poezia liturgic\ a germina]ia [i sporirea — în variate specii — a regnului vegetal Psalmilor (în num\r de 16), dintre care cei mai cunoscu]i r\mân [i animal, armonia familial\, erosul conjugal, înfr\]irea naturii primii 11 din volumul Cuvinte potrivite. Oscilând el însu[i cu omul, ambian]a bucolic-rural\. Poetul desolemnizeaz\ mo- între via]a laic\ [i cea ascetic\ (a fost, pentru un timp, monah mentele existen]iale tr\ite în mijlocul firii (chiar [i moartea), la m\n\stirea Cernica), Arghezi [i-a conceput Psalmii ca pe ni[te le prezint\ în dimensiuni fire[ti [i într-un limbaj familiar, dialoguri imaginare între creatorul uman [i cel divin, „robul” aproape glume] (a[a cum procedeaz\ în sugerarea temei grave cerându-i cu disperare „Domnului” s\-i mântuie ezit\rile [i a mor]ii transpuse în jocul „viclean” de-a v-a]i ascuns). contradic]iile, dându-i semne palpabile despre existen]a sa. Motivul luptei aprige pentru cunoa[tere asociaz\, în per- Tema iubirii ca form\ a cunoa[terii [i a plenitudinii umane sonalitatea uman\, trei ipostaze mitice: efortul herculean al decurge din voin]a proteic\ (mereu schimb\toare) a artistului titanului Atlas, curajul lui Prometeu [i înc\p\]ânarea lui Sisif. liric de a cuprinde cu mintea [i cu trupul toate orizonturile Poetul modern îl vede pe om încordându-se în lupta pe via]\ cunoa[terii („Eu am dorit de bunurile toate” ), din multitudinea [i pe moarte cu natura, târându-se prin [esuri, urcând în piscuri, c\rora a imaginat dou\ ipostaze ale perfec]iunii: dumnezeirea zdrobindu-se de stâncile-obstacole, s\pând p\mântul [i nete- (simbolul celest) [i miracolul iubirii (simbolul teluric), con- zind potecile înguste, „strâmte” c\i de acces spre vârfurile stituind promisiuni ale extazului mistic [i erotic resim]it cu visate. În unele poeme (Psalmi, Între dou\ nop]i, Dou\ stepe), aceea[i fervoare. Faptul c\ poetul — tân\r sau b\trân (Arghezi actul cunoa[terii este identificat cu vân\toarea, preistorica [i-a scris cele mai sensibile poeme de dragoste la vârsta îndeletnicire sacr\, în care omul înfrunt\ capcanele naturii [i senectu]ii) — n-a renun]at la frenezia tr\irii intense a senti- fiarele, înv\]ând s\ lupte pentru supravie]uire. Îns\[i c\utarea mentului împlinirii erotice este confirmat în versul emble- în]elesurilor existen]ei divine se realizeaz\ în termenii specifici matic din poemul Cântare („{i suntem, pretutindeni, al\turi, ritualului cinegetic: „Te dr\muiesc în zgomot [i-n t\cere / {i amândoi” ), ca [i în cel metaforic („Pe care te-am purtat br\]ar\ te pândesc în timp, ca pe vânat; / S\ v\d: e[ti [oimul meu cel la mâna casnic-a gândirii” ), sugerând calitatea femeii de a c\utat?...” (Psalm — Te dr\muiesc în zgomot [i-n t\cere...). înfrumuse]a via]a b\rbatului iubit ca pe un giuvaier de pre] F\uritorul de bunuri materiale [i spirituale devine simbolul (vers citat din Psalmul de tain\). M. Eminescu, T. Arghezi, cunoa[terii umane în sens arghezian, c\ci pentru el fapta valo- L. Blaga, V. Voiculescu, Nichita St\nescu sunt mari poe]i români rific\ în mod concret dimensiunea abstract\ a contempla]iei. care au eternizat sentimentul iubirii prin opera lor. Motivul filosofic al medita]iei asupra timpului este o con- Tema grotesc-tragic\ a universului carceral [i a umanit\]ii stant\ a liricii române[ti clasice [i moderne, dar, în viziunea dec\zute. Volumul Flori de mucigai (1931), care denot\ matu- arghezian\, aceasta cap\t\ conota]ii aparte: fie c\ poetul, rizarea mijloacelor artistice de exprimare a universului tematic care sufer\ din pricina spa]iului închis, simte [i limitarea

26 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I arghezian, transcrie, în forme lirice, experien]a dramatic\ traver- impus\ de timpul m\surabil, care îi taie avânturile [i le gole[te sat\ de poet în celula închisorii V\c\re[ti [i, totodat\, dezv\luie de semnifica]ii: „Când am plecat, un ornic b\tea din cea]\ rar, / abandonarea celor condamna]i unei dezn\dejdi mute [i im- Atât de rar c\ timpul trecu pe lâng\ or\” (Desp\r]ire); fie c\ are pulsurilor primare. Via]a constrângerilor specifice închisorii se curajul s\ asocieze durata etern\, vecia (sau la plural, vecii), [i înf\]i[eaz\ ca o coborâre în infernul omenesc, la por]ile c\ruia clipele intense ale orei omene[ti: „A[ putea vecia cu tov\r\- indivizii damna]i (ho]ii, criminalii, vagabonzii, mutila]ii, anor- [ie / S\ o iau p\rta[a gândurilor mele...” (Psalm — A[ putea malii, prostituatele) abandoneaz\ orice speran]\ [i las\ deoparte vecia cu tov\r\[ie...”); fie c\, în ceasul plenar al a[tept\rii ve[mintele am\gitoare ale civiliza]iei, în poeme ca: Diminea]a, iubitei ideale, cele dou\ coordonate temporale (cosmice [i Cina, Galere, Convoiul, Mor]ii, Streche, Pui de g\i, Ucig\-l umane) s\ se împace, vremea dând impresia c\ st\ în loc: toaca. Limbajul acestor texte grotesc-tragice este savuros [i „Orele [i-au împletit / Firul lor cu firul mare” (Melancolie). pitoresc, ob]inut de Arghezi prin introducerea cuvintelor argo- În Blesteme, cel care roste[te impreca]ia are puterea magic\ de tice specifice lumii interlope a delincven]ilor [i a condam- a încetini ritmurile timpului, construind o viziune de co[mar a na]ilor politici, expresivitatea termenilor încifra]i decurgând duratei dereglate: via]a „bole[te” din pricina vremii „b\trâne”, din transpunerea unei realit\]i crude într-un imaginar demonic ziua „[chioap\t\ cu luntrea dogit\”, care s-a `n]epenit în ore [i frust licen]ios. „gigantice” [i secunde „nem\rginite”. Tema crea]iei civiliza]iei omene[ti este prezent\ în lirica Motivul confrunt\rii omului cu moartea presupune trei sociogonic\, `n accep]ia lui T. Vianu, cu valen]e mitice [i vi- atitudini distincte: spaima de necunoscutul profilat dincolo de zionare, din volumul Cântare omului (1956), adev\rat\ epopee fiin]\ (Duhovniceasc\, Târziu de toamn\, Pe ploaie, Prigoana); a biruin]ei fiin]ei inteligente asupra universului, alc\tuit\ din acceptarea sfâr[itului ca pe un dat firesc al vie]ii concepute mai multe cânturi (ode) închinate capacit\]ii mentale [i trudei în sens mioritic, unde fenomenul dispari]iei este v\zut ca un joc menit s\-i obi[nuiasc\ pe cei tineri cu ideea plec\rii b\trâ- fizice umane de a lua în st\pânire lumea înconjur\toare. Înse[i nilor dintre cei vii la sorocul tainic al firii (De-a v-a]i ascuns, titlurile episoadelor poematice (Umbra, Nicio silab\-ntreag\, De[\rt\ciune, Poarta cernit\); t\ria moral\ de a contrapune Împlinire, La stele, Flac\ra p\zit\, N\scocitorul, Mâna lui, pragului biologic de neocolit faptele vie]ii — bucuria de a tr\i Nunta, Rânduiala, Temeiul ni-i fr\]ia, Cel ce gânde[te singur) în sine, dragostea, vitalitatea trupului [i a spiritului, procrea]ia prefigureaz\ evolu]ia omului în timp, de la treapta f\pturii [i crea]ia (Niciodat\ toamna..., De ce-a[ fi trist?). primitive la aceea a fiin]ei care ra]ioneaz\ prin intermediul Revelator pentru acest grav motiv existen]ial [i literar este „giuvaerului ascuns ce nu se vede” — gândirea —, perfec]ionân- poemul Duhovniceasc\ din volumul Cuvinte potrivite, un text du-se [i rafinându-se pe sine odat\ cu progresele cunoa[terii. liric singular în crea]ia arghezian\ prin for]a de a da expresie Dar etapa lui homo cogitans (gânditorul) nu este suficient\ sentimentului de fric\ paroxistic\ în fa]a mor]ii. B\taia lugubr\ pân\ când nu ac]ioneaz\ [i în ipostaza de homo faber (me[te- „în fundul lumii” poate fi semnul mor]ii apropiate, anun]ate [ugarul), cel care „a n\scocit” uneltele [i a înv\]at s\ le mâ- de „cineva” f\r\ chip [i nume, care se apropie de fiin]a în- nuiasc\ spornic în folosul întregii comunit\]i. Istoria progresu- sp\imântat\, „f\r\ lumin\, / F\r\ lun\, f\r\ lumânare”. Moartea lui civiliza]iei este una a efortului continuu depus într-un dublu nu poate fi descris\ ca o apari]ie, ci este resim]it\ ca o pre- sens: cunoa[tere [i utilizare a tainelor cosmosului, al\turi de zen]\ ap\s\toare sugerat\ prin categorii negative aglomerate autocunoa[tere a realelor posibilit\]i de afirmare a sinelui ome- în ample enumera]ii: „Cine calc\ f\r\ somn, f\r\ zgomot, f\r\ nesc inepuizabil: „E ]ara lui p\mântul [i l-a-mpletit cu cerul [...]. pas, / Ca un suflet de pripas?...” {i, în sfâr[it, urma[ul lui Prometeu, el, omul, / A prins [i taina G. C\linescu remarc\ for]a halucinatorie a extinderii mare, a tainelor, atomul...” (Cel ce gânde[te singur). spaimei omene[ti de moarte la nivel cosmic, universul întreg Tema protestului, a invectivei [i a revoltei sociale dez- temându-se de un deznod\mânt escatologic (sfâr[itul lumii): v\luie un Arghezi spirit lucid [i contestatar, care intenteaz\ „Ne afl\m într-un mediu restrâns, concret, dilatat deodat\ în un proces moral societ\]ii contemporane, transformat într-un accep]ie cosmic\. Întristarea comun\ în fa]a decrepitudinii rechizitoriu al întregii condi]ii umane, în multe poeme de anga- se preface în teroare mistic\, procesul de dezagregare e jare social\ din Cuvinte potrivite (Bel[ug, Plugule, Caligula, adunat repede pe o durat\ scurt\ cu înf\]i[area unui sfâr[it al Blesteme), în volumele de versuri Flori de mucigai (1931), lumii” (Istoria literaturii române…, 1982). Comun\ cu poemul Stihuri pestri]e (1957), în pamfletele versificate din ciclul De-a v-a]i ascuns este imaginea mor]ii prezentate ca o „plecare” 1907 — Peizaje (1955), dar [i în volumele de proz\ Icoane din universul familial, gospod\resc [i din cel natural, drama de lemn (1929) [i, mai ales, Poarta neagr\ (1930). domestic\ prefigurând apocalipsul final.

27 C a p i t o l u l I Limb\ [i comunicare Denota]ia [i conota]ia. Sensurile cuvintelor `n context Defini]ie. Termenul denota]ie se afl\ în opozi]ie cu acela de vorbe calde (tandre), [tiri calde (recente, de ultim\ or\); ac, a]\ conota]ie [i are în vedere în]elesul clar, precis al unui cuvânt. El sub]ire (de grosime mic\), obraz sub]ire (delicat), talie sub]ire define[te realitatea la care se refer\ cuvântul, reprezentând sensul (zvelt\), pânz\ sub]ire (fin\), haine sub]iri (u[oare), scriere sub]ire lui propriu, de baz\, men]ionat primul în dic]ionarele explicative. (cu litere fin conturate), tuburi sub]iri (înguste), siluet\ sub]ire Caracterizare. Sensul denotativ implic\ proprietatea terme- (slab\), om sub]ire (distins, manierat), zâmbet sub]ire (ironic), nilor [i define[te integral limbajul tehnico-[tiin]ific, pe cel replic\ sub]ire (nesigur\, inconsistent\), preg\tire sub]ire (nesa- juridic-administrativ, dar numai par]ial pe cel cotidian, în stricta tisf\c\toare, superficial\), vopsea sub]ire (diluat\) etc. lui destina]ie de comunicare [i de informare exact\. Indiferent Câmpurile lexicale desemneaz\ arii în interiorul unui câmp de utiliz\rile cuvintelor în context [i de atitudinea subiectiv\ a conceptual: câmpul numelor de rudenie, al termenilor croma- vorbitorilor fa]\ de obiectele desemnate de acestea, exist\ o tici, al denumirilor de locuin]e sau de institu]ii etc. Exist\ semnifica]ie stabil\, de natur\ intelectual-cognitiv\, legat\ de scriitori care î[i selecteaz\ cuvintele din anumite câmpuri lexi- propriet\]ile esen]iale [i generale ale clasei de referen]i, mai cale: „intelectuali[tii” prefer\ câmpul abstractelor (mai ales neo- precis, ceea ce se în]elege prin denota]ie. logice) din domeniul vie]ii spirituale (precum I. Barbu, Camil Defini]ie. Termenul conota]ie reprezint\ totalitatea sensu- Petrescu etc.), în timp ce scriitorii reali[ti preocupa]i de via]a rilor figurate pe care le poate dezvolta un cuvânt, în func]ie de satului manifest\ preferin]\ pentru câmpul lexical al îndelet- context, individualizând fie obiectele în sens larg, fie con]inu- nicirilor [i al obiectelor rurale, iar câmpul numelor de culori va turile abstracte la care se refer\. Conota]iile se creeaz\ prin lan]uri deveni predilect pentru „descriptivi[tii” pasteli[ti (V. Alecsandri, sinonimice (polisemia cuvintelor), sugestii metaforice ale limba- G. Co[buc) [i pentru simboli[tii de tip vizual (G. Bacovia); jului, asocieri neobi[nuite de semnifica]ii, chiar prin abateri O. Goga [i T. Arghezi, în lirica de factur\ existen]ial-filoso- inovative de la în]elesurile de baz\ (mai ales în poezia neomo- fic\, utilizeaz\ termeni ale[i din lexicul religios etc. dernist\ [i postmodern\). Conota]ia poate fi definit\ [i ca un ansamblu de asocieri cognitive [i afective realizate în mintea unui cititor sau a unui ascult\tor de un cuvânt, o sintagm\, un enun], în func]ie de inten]ia emi]\torului [i de informa]ia cultural\ ori de gustul estetic ale receptorului. Caracteristici. Exist\ patru tipuri de conota]ii: individual\, colectiv\, legat\ de propriet\]ile unui obiect ori de însu[irile unei fiin]e, legat\ de conven]ii sociale [i de mentalit\]ile unei Exerci]ii. Aplica]ii colectivit\]i, dar putându-se modifica în timp. Se poate vorbi 1. Identifica]i, în textul literar studiat, cuvintele folosite de o conota]ie oarecum consacrat\ prin repeti]ie, dar exist\ [i cu sens denotativ sau conotativ. elementul conotativ de maxim\ noutate, care atrage aten]ia 2. Fixa]i, cu ajutorul DEX-ului, în]elesurile conotative ale lectorului sau auditoriului. Limbajul artistic este cel mai specta- cuvintelor: bun, dulce, frumos, mândru, tare, urât, u[or. Alc\tui]i culos, inovând mereu în privin]a atribuirii unor sensuri neb\- enun]uri cu fiecare. nuite cuvintelor. În consecin]\, conota]ia formeaz\ clasa de 3. Scrie]i un text strict informativ despre un fapt (real sau valori cea mai eterogen\ a semnificantului unui cuvânt. imaginar); rescrie]i-l într-un stil literar, stabilind valorile deno- Defini]ie. Caracteristici. Exemple. Sensul oric\rui cuvânt tative [i conotative ale cuvintelor folosite. nu se poate stabili în afara contextului, care este capabil s\-i 4. Stabili]i sensurile conotative ale termenilor sublinia]i din modifice semnifica]ia. Astfel, cuvintele cald [i sub]ire î[i variaz\ aprecierea critic\ urm\toare: „Eugen Ionescu iubea România sensul în func]ie de vecin\tatea unor substantive diferite: fier cu o dezam\gire compact\, o dezam\gire vehement\ pus\ în cald (încins), pâine cald\ (proasp\t\), respira]ie cald\ (fierbinte), complexe, tradus\ în fraze memorabile […]. În spiritul s\u anotimp cald (vara), îmbr\c\minte cald\ (groas\, c\lduroas\), rebel a stat întotdeauna pitit un spirit metafizic [i un creator cu ]\rile calde (cu temperaturi ridicate), privire cald\ (afectuoas\), imagina]ia în fierbere” (E. Simion, Tân\rul Eugen Ionescu).

28 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I „Vie]ii nu i-am r\mas dator niciun gând, dar i-am r\mas dLucianator vi aBlaga]a toat\”

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii [i-ntocmai cum cu razele ei albe luna [i nu ucid nu mic[oreaz\, ci tremur\toare cu mintea tainele ce le-ntâlnesc m\re[te [i mai tare taina nop]ii, `n calea mea a[a `mbog\]esc [i eu `ntunecata zare `n flori, `n ochi, pe buze ori morminte. cu largi fiori de sfânt mister Lumina altora [i tot ce-i ne-n]eles Coordonate ale vie]ii [i operei sugrum\ vraja nep\trunsului ascuns se schimb\-n ne-n]elesuri [i mai mari [...] sub ochii mei — Lucian Blaga reprezint\, al\turi dar eu, c\ci eu iubesc de Ion Barbu [i de Tudor Arghezi, eu cu lumina mea sporesc a lumii tain\ — [i flori [i ochi [i buze [i morminte. cea mai complex\ personalitate poetic\ a perioadei interbelice. S-a n\scut la 9 mai 1895, în satul Lancr\m, lâng\ Sebe[, din jude]ul Alba, într-o familie de intelectuali transilv\neni, tat\l fiind preot. El Comunicare oral\ interactiv\ va scrie mai târziu un poem dedicat spa]iului natal [i intitulat chiar 1. Explica]i antiteza dintre categoriile verbale negative (nu strivesc, nu ucid, 9 Mai 1895, inclus `n volumul Neb\- sugrum\, nu mic[oreaz\) [i cele pozitive (sporesc, m\re[te, îmbog\]esc, se nuitele trepte, din 1943: schimb\, iubesc). Stabili]i, în context, sensurile verbului a iubi pentru poet. „Sat al meu, ce por]i în nume 2. Citi]i din Trilogia cunoa[terii despre conceptele de „cunoa[tere paradisiac\” sunetele lacrimei...” [i „luciferic\”, analizând, pe grupe de lucru, semnifica]iile pe care le acord\ Copil\ria sa a fost marcat\, vreme de patru ani, de incapacitatea de filosoful acestora; confrunta]i-v\ ideile, polemizând. a vorbi. El însu[i va comenta aceast\ 3. Urm\ri]i maniera specific\ folosit\ `n transpunerea operat\ de scriitor din- mu]enie ini]ial\ în jurnalul intitulat spre conceptul filosofic c\tre imaginarul poetic; explica]i polisemia cuvân- Hronicul [i cântecul vârstelor. tului „lumina” `n limbajul artistic blagian; da]i exemple pentru fiecare sens.

29 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

Momentul dramatic va fi evocat Argumenta]ie. Problematizare. Conexiuni într-un celebru Autoportret, în care se va compara cu imaginea enig- matic\ a unei „lebede”. Evident c\ Primul vers al poemului-manifest estetic a dat [i titlul acestuia, relevând dorin]a imaginea metaforic\ nu se refer\ autorului de a nu diminua tainele lumii printr-o descifrare ra]ional\, ci, dimpotriv\, doar la mu]enia infantil\, ci [i la inte- de a le amplifica prin crea]ia sa. Verbul `n form\ negativ\ „nu strivesc” este folosit riorizarea liric\, la elocven]a întoars\ `n sens metaforic [i dest\inuie refuzul programatic al lui Blaga de a fi p\rta[ la dimi- în sine a celui care `[i urze[te crea]ia din firele ginga[e ale cuvintelor: nuarea minunilor universului cunoscut prin excesul de ra]ionalism. Poetul preia „Lucian Blaga e mut ca o leb\d\...” aser]iunea gânditorului, conform c\reia este negat\ putin]a cunoa[terii „paradisiace” A studiat în cele mai bune [coli de a atinge esen]ele fenomenale. Pentru criticul interbelic Pompiliu Constantinescu [i licee din Sebe[, Bra[ov, Sibiu [i la (`n volumul Figuri literare, Bucure[ti, 1939), substratul comun al liricii blagiene este Universitatea din Viena. La Liceul cerebralitatea, motiv pentru care exege]ii au [i integrat-o `n categoria poeziei concep- „Andrei {aguna” din Bra[ov, a avut tuale. ~n consecin]\, `nsu[irile ei majore sunt idealismul filosofic, valen]ele expresio- profesori deosebi]i, printre care s-a niste, imagismul violent (al primelor volume, abandonat ulterior), panteismul asociat num\rat chiar unchiul s\u, Iosif unui tradi]ionalism de factur\ estetic\, nu istoric\, versifica]ia liber\ [i aritmic\. Blaga, autorul primului tratat româ- nesc despre dramaturgie, Teoria dra- Scriitorul [i filosoful Lucian Blaga converg `n opinia c\ ra]iunea uman\ este insu- mei. A f\cut studii paralele de teolo- ficient\ [i chiar capabil\ s\ distrug\ misterul cunoa[terii. ~n consecin]\, poetul `[i pro- gie [i filosofie la Sibiu [i la Viena, pune „s\ nu ucid\ cu mintea” tainele pe care le-a cunoscut `n existen]a sa. Enumera]ia ob]inând doctoratul Universit\]ii din metaforic\ „flori, ochi, buze ori morminte” este precedat\ de reluarea conjunc]iei capitala fostului Imperiu Habsburgic. coordonatoare copulative „[i”. Repeti]ia conjunc]ional\ particularizeaz\ fiecare termen Dup\ o carier\ diplomatic\ (1926- [i `i subliniaz\ importan]a egal\ cu a celorlal]i deja men]iona]i. Metaforele `n lan] 1939), a urmat una didactic\, fiind reunesc principalele domenii ale activit\]ii cognitive umane: spa]iul natural („flori”), profesor de filosofia culturii la Uni- universul spiritual cel al rostirii semnificante experien]a vie]ii versitatea din Cluj, mutat\ temporar („ochi”), („buze”), [i cea la Sibiu în anii ce au urmat Dicta- final\, a mor]ii, („morminte”), cu care se va confrunta cândva [i poetul. De remarcat tului de la Viena. ~n 1948, autorit\- faptul c\ orizontul cunoa[terii constituie mereu o enigm\ pentru om. Blaga este [i ]ile staliniste l-au îndep\rtat brutal de adeptul filosofiei panteiste, care postuleaz\ ideea c\ existen]a poate fi considerat\ o la catedr\, fiind regretat atât de cola- curgere perpetu\, c\ formele universului decurg unele dintr-altele, c\ moartea nu este boratori, cât [i de c\tre studen]i. contrariul vie]ii, ci doar un stadiu necesar al duratei umane [i al devenirii universale. Membru al Academiei Române Poetul recurge la o antitez\ `ntre experien]a sa literar\ [i de cunoa[tere a lumii `n din 1937, când a rostit discursul de raport cu actul creator, a[a cum l-au conceput predecesorii sau contemporanii lui. recep]ie intitulat Elogiul satului românesc, L. Blaga a putut fi anga- Capacitatea artistic\, harul, for]a inspiratoare [i originalitatea poetic\ sunt reunite `n jat la filiala din Cluj a Institutului termenul preferat de Blaga, [i anume „lumina”. Metafora luminii nu se refer\ la de Istorie [i Filosofie al Academiei. capacitatea omului de a `n]elege [i de a explica fenomenalitatea `nconjur\toare, ci la A decedat în mai 1961, luna mor]ii posibilitatea de a reflecta `n con[tiin]a sensibil\ aceast\ realitate, de a construi mental coincizând cu cea a na[terii, fiind un univers imaginar care s\-l `mbog\]easc\ pe cel deja existent. Astfel, cuvântul înmormântat în Lancr\mul natal, polisemantic „lumin\” are cel pu]in cinci accep]ii `n lirica autorului: aceea de con[tiin]\, „sat de lacrimi f\r\ leac”. de creativitate, de revelare a misterelor, de comunicare a mesajelor artistice [i de Lucian Blaga reprezint\ cazul iubire spiritualizat\. Scriitorul se delimiteaz\ de poe]ii de tip ra]ionalist, care [i-au unic în literatura român\ când un mare poet a fost dublat de un mare f\cut din luciditate o metod\ [i chiar un cult. Blaga sus]ine c\ astfel de arti[ti nu gânditor, care [i-a elaborat un sistem numai c\ nu au reu[it s\ descifreze „nep\trunsul ascuns”, dar chiar `i „sugrum\” farmecul. filosofic coerent. Totodat\, s-a afirmat ~n antitez\ cu ace[tia, poetul `[i propune s\ dep\[easc\, s\ transcead\ metoda [i în dramaturgie, estetic\, publicis- ra]ional\, `mbog\]ind „corola de minuni a lumii” cu tainele propriilor revela]ii intelec- tic\ [i `n memorialistic\. Activitatea tuale, realizate prin intermediul cunoa[terii „luciferice”. Scriitorul recurge la o com- sa poetic\ a fost precedat\ de o para]ie ampl\, menit\ s\ explice simbolic metoda lui specific\ de investigare a lumii scurt\ perioad\ de preocup\ri `n [i de `n]elegere a secretelor acesteia: a[a cum luminozitatea difuz\ a lunii nu identific\ obiectele aflate sub razele ei, ci le dilat\ contururile, dându-le forme neb\nuite, tot

30 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I astfel eul poetic blagian spore[te necunoscutele lumii „cu largi fiori de sfânt mister”. Autenticul creator nu numai c\ `ntre]ine misterul deja existent, dar chiar `i amplific\ dimensiunile [i `l poten]eaz\ prin diversificarea aspectelor receptate: „[i tot ce-i ne-n]eles / se schimb\-n ne-n]elesuri [i mai mari ”. ~n finalul poemului, Blaga justific\ propria capacitate de a `mbog\]i experien]a privind revelarea misterelor prin faptul c\ el cunoa[te [i „iube[te”, a[adar identificându-se cu toate formele de manifestare a lumii vii. Chiar [i experien]a mor]ii, sugerat\ prin metafora „morminte”, `i devine familiar\ [i nu `l `nsp\imânt\, pentru c\ moartea nu se opune vie]ii, ci o continu\ `n alte forme, care, laolalt\, se armonizeaz\ `n universul inepuizabil. Versifica]ia blagian\ nu se supune schemelor prozodice clasice. Versurile sunt voit aritmice [i inegale, caracterizându-se prin dou\ procedee sintactice: cel al enu- Vincent van Gogh, mera]iei conjunc]ionale sau adverbiale, realizate prin „[i” (cuvânt folosit fie cu va- Noapte `nstelat\ loare de conjunc]ie, fie de adverb de mod, echivalent lexical cu termenul „chiar”), [i cel al ingambamentului (enjambamentului), reprezentând continuarea unei idei poetice `n dou\ sau mai multe versuri consecutive, f\r\ a marca acest fapt prin vreo pauz\. Versurile pot fi formate [i dintr-un singur cuvânt, ce se `ncarc\, prin aceast\ domeniul jurnalistic, când a lucrat singularizare, cu semnifica]ii multiple. Ingambamentul genereaz\ efectul stilistic de ca redactor la revistele „Cultura”, continuitate a ideilor, de mi[care ondulat\ a frazei ample, cu pauze nea[teptate, care din Cluj, [i „Banatul”, din Lugoj. Fiind student la Viena, a reîntâlnit o nu ]in seama de m\sura strict\ a versurilor. Ingambamentul [i enumerarea con- fost\ coleg\ de liceu, pe Cornelia junc]ional\ asigur\ dic]iei poetice o `n\l]ime egal\ `n gravitate, o fluidizare a temelor Brediceanu, de care s-a îndr\gostit [i a motivelor abordate, fiind modalit\]i versificatoare specifice expresionismului [i pentru care a scris primele texte literar, mai ales celui german. lirice. ~n consecin]\, volumul debu- La nivel compozi]ional, arta poetic\ blagian\ este alc\tuit\, precum majoritatea tului, din 1919, Poemele luminii, este poemelor autorului, din dou\ p\r]i distincte ale unei ample compara]ii: astfel, ter- dedicat viitoarei sale so]ii. ~n acela[i menul concret este menit s\-l sugereze pe cel abstract, esen]ial, dup\ cum no]iunea an, criticul literar Nicolae Iorga saluta plurivalent\ de „lumin\” relev\ [i incandescen]a crea]iei poetice. astfel apari]ia volumului Poemele luminii: „~n rândurile r\rite îngrijo- r\tor ale cânt\re]ilor sim]irii noastre de ast\zi, fii bine-venit, tinere Arde- Exerci]ii de reflec]ie [i compozi]ii lean!” Urm\toarele volume de versuri se vor diferen]ia de cel al debutului, 1. Pe baza lectur\rii suplimentare a poemelor din cuprinsul volumului publicat integrându-se mai ales în curentele `n 1919, concepe]i un referat cu titlul: „Vitalitate existen]ial\ [i artistic\ `n literare numite tradi]ionalism [i Poemele luminii de Lucian Blaga”. expresionism: Pa[ii profetului (1921), 2. Pornind de la citatul: „Omul, privit structural [i existen]ial, se g\se[te `ntr-o ~n marea trecere (1924), Lauda som- situa]ie de dou\ ori precar\. El tr\ie[te, de o parte, `ntr-o lume concret\, pe nului (1929), La cump\na apelor care, cu mijloacele structural disponibile, nu o poate exprima; [i el tr\ie[te, (1933), La cur]ile dorului (1938), de alt\ parte, `n orizontul misterului, pe care `ns\ nu-l poate revela. Meta- Neb\nuitele trepte (1943). Activitatea literar\ postbelic\ a fora se declar\ ca un moment ontologic complementar, prin care se `ncearc\ lui Blaga este marcat\, ca [i la corectura acestei situa]ii de dou\ ori precare” (s.ns.) (Geneza metaforei), Arghezi, de scrierea celor mai fru- elabora]i un studiu de caz despre structura [i rolul metaforei `n lirica lui moase poeme de dragoste [i de me- L. Blaga, analizând [i modul particular de concepere artistic\ a câtorva poeme dita]ie asupra senectu]ii: Mirabila exemplificatoare. s\mân]\ (1960 — volum antum), 3. „Poezia — form\ de revelare [i de amplificare a misterelor universale”; Var\ de noiembrie, Cântecul focu- structura]i un eseu argumentativ pe tema propus\, `n care s\ reliefa]i rolul lui, Stihuitorul, Vârsta de fier, intuitiv [i profund al cunoa[terii artistice `n general [i al celei poetice `n par- Cor\bii cu cenu[\, Ce aude unicor- ticular, din perspectiva gândirii blagiene. nul (volume postume).

31 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

Crea]ia filosofic\ blagian\ este Paradis `n destr\mare grupat\ în cinci trilogii: „a cunoa[- terii” (1943), „a culturii” (1944), „a valorilor” (1946), „cosmogonic\” [i „pragmatic\” — ultimele dou\ Portarul `naripat mai ]ine `ntins de greutatea aripelor. r\mânând în stadiul de proiecte. Din un cotor de spad\ f\r\ de fl\c\ri. Trece printre sori vecini trilogia „cosmogonic\” a ap\rut doar Nu se lupt\ cu nimeni, porumbelul sfântului duh, studiul Diferen]ialele divine (1940), dar se simte `nvins. cu pliscul stinge cele din urm\ lumini. iar din cea „pragmatic\”, numai Pretutindeni pe paji[ti [i pe ogor Noaptea `ngerii goi serafimi cu p\rul nins Aspecte antropologice (1948) [i zgribulind se culc\ `n fân: `nseteaz\ dup\ adev\r, Fiin]a istoric\ (1966, postum). [...] Scriitorul [i-a dovedit calit\]ile dar apele din fântâni p\ianjeni mul]i au umplut apa vie, eseistice în volumele de aforisme refuz\ g\le]ile lor. intitulate: Pietre pentru templul meu, Arând f\r\ `ndemn odat\ vor putrezi [i `ngerii sub glie, Discobolul, Elanul insulei. Primul cu pluguri de lemn, ]\râna va seca pove[tile a ap\rut în 1919, în acela[i an cu arhanghelii se plâng din trupul trist. întâiul volum de versuri, marcând concordan]a dintre crea]ia poetic\ [i cea eseistic-conceptual\ apar]inând autorului român. Comunicare oral\ interactiv\

1. Interpreta]i con]inutul de idei al poemelor Peisaj transcendent, Triste]e Concepte fundamentale metafizic\, Vraj\ [i blestem din volumul Lauda somnului, corelându-le ana- ale filosofiei blagiene: no]iunile logic cu aceea[i viziune apocaliptic\ din Paradis `n destr\mare. de cunoa[tere, stil [i metafor\ 2. Compara]i viziunea regresiv-spa]ial\ din Pa[ii profetului cu cea temporal-ancestral\ (coborând spre „obâr[ii” [i „mume” ) din Lauda somnului, Sistemul filosofic blagian este cen- interpretând [i sensurile cuvântului „somn” `n accep]ia poetului. trat `ndeosebi pe problema cunoa[terii 3. Blaga a fost numit (pentru volumul Lauda somnului) cânt\re]ul „triste]ii [i pe filosofia culturii. Cea dintâi se metafizice”; motiva]i aprecierea critic\ [i g\si]i sursele acestui sentiment bazeaz\ pe dou\ concepte originale, [i cople[itor tr\it de poetul mistic (`n sens de „ini]iat” `n misterele lumii). anume: cunoa[terea „paradisiac\” [i cea Organiza]i apoi o dezbatere [i confrunta]i-v\ opiniile pe tema indicat\. „luciferic\”. Dac\ prima este considerat\ de tip logic [i ra]ional, încercând s\ obiecti- veze, în concepte, obiectul cunoa[terii, pe care, astfel, doar îl aproximeaz\, cea Argumenta]ie. Problematizare. Conexiuni de a doua nu are drept scop cognitiv l\murirea misterului lumii, ci amplificarea, poten]area acestuia: „Prin cunoa[- Criticul literar George Gan\, `n Opera lui Lucian Blaga, apreciaz\ c\ scrierea terea paradisiac\ (s.ns.) se statornicesc fundamental\ a lui Blaga r\mâne Filosofia stilului, din 1924, pe care o define[te pozi]iile lini[titoare, momentele de sta- drept o apologie a curentului literar expresionist. Blaga `nsu[i explic\ arta expre- bilitate, permanen]a vegetativ\ [i ori- sionist\ `n urm\torii termeni: „De câte ori un lucru e astfel redat `ncât puterea, ten- zonturile, care nu îndeamn\ dincolo de ele înse[i, ale spiritului cunosc\tor. [...] siunea sa interioar\ `l `ntrec, `l transcend, tr\dând rela]ii cu cosmicul, cu absolutul, Obiectul cunoa[terii luciferice (s.ns.) cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionist.” Concluzia ar fi c\ un este totdeauna un «mister», un «mister» scriitor de factur\ expresionist\ are sentimentul cosmosului, `n]elege resorturile intime care, pe de o parte, se arat\ prin semnele ale ordinii universale [i `ncearc\ s\-i revele tainele. Din aceast\ rela]ie a individului sale [i, pe de alt\ parte, se ascunde dup\ cu imaginea cosmocentric\ rezult\ dimensiunea metafizic\ a artei expresioniste. În fapt, Blaga a preluat din expresionism rela]ia permanent\ a eului cu spa]iul cosmic,

32 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I

semnele sale. Cunoa[terea luciferic\ provoac\ o criz\ «în obiect», «criz\» în sensul unei despic\ri care opre[te obiectului echilibrul l\untric. Prin cunoa[terea luciferic\ se introduc în împ\r\]ia acestuia «problematicul», tatonarea teoretic\, construc]ia, adic\ riscul [i e[ecul, nelini[tea [i aventura...” (Trilogia cunoa[terii, capitolul „Cunoa[terea luciferic\”). L. Blaga sus]ine c\, prin excesul ei de ra]ionalism, cunoa[terea „paradisiac\” reduce sau chiar împiedic\ accesul la esen]a obiectelor, pe când cunoa[terea „luciferic\” permite spiritului uman s\ în]eleag\ cauzalitatea ascuns\, miste- rioas\ a fenomenelor r\mase neinteligi- bile pentru ra]iune. Giovani Segantini, Aman]i la izvoarele vie]ii Conceptul fundamental al filosofiei culturii blagiene este acela de stil, care sentimentul metafizic, esen]ializarea imaginilor lumii, cultivarea miturilor, vizionaris- formeaz\ un ansamblu de tr\s\turi deter- mul, cultul pentru arhaic [i primitiv, raportarea la formele originale ale lumii, regre- minate de factori ce ac]ioneaz\ incon- siunea spre vegetativ. George Gan\ consider\ c\ `n special volumele Pa[ii profetului [tient asupra mentalului comunit\]ilor [i Lauda somnului sunt dominate de elemente expresioniste. omene[ti. Unul dintre ace[ti factori îl reprezint\ orizontul spa]ial [i temporal, Tr\s\turilor deja men]ionate li se mai adaug\: frenezia dionisiac\ din poemul prin care se exprim\ viziunea colectiv\ Vreau s\ joc!, profetismul [i viziunea apocaliptic\ din poemele Peisaj transcendent, a unui popor asupra spa]iului [i a Paradis `n destr\mare, Vraj\ [i blestem, contemplarea estetic\ a formelor naturii `n duratei. Specificul culturii române[ti poemele Stalactita, Noapte extatic\, Învierea de toate zilele. Acela[i critic citat a[az\ este identificat cu „spa]iul mioritic”, poemele În lan, Var\, Viziune geologic\ — din volumul Pa[ii profetului — printre reprezentând un orizont spa]ial definit cele mai reprezentative pentru imaginea regresiunii umane c\tre existen]a larvar\, prin no]iunea de „plai”. Acesta const\ spre gesturile [i impulsurile primordiale ale fiin]ei. dintr-o succesiune de deal [i vale, a[a Una dintre cele mai valoroase exegeze dedicate lui Blaga este publicat\ `n volu- cum rezult\ din primele versuri ale Miori]ei. Blaga define[te spa]iul miori- mul Literatura român\ [i expresionismul, apar]inând lui Ovid S. Crohm\lniceanu. tic drept „un orizont înalt, ritmic [i Dac\, referindu-se la primele volume de versuri, criticul men]ionat vorbe[te despre indefinit, alc\tuit din deal [i vale”. o concep]ie panist\ la Blaga, considerând-o drept o form\ de manifestare a vita- Determinarea spa]ial\ provoac\ [i una lismului expresionist, inspirat din filosofia lui Nietzsche, `n volumele ulterioare, el moral\, caracterizat\ prin „melancolia, semnaleaz\ o restrângere a perspectivei vitaliste [i o amplificare compensatorie a nici prea grea, nici prea u[oar\, a unui medita]iei asupra mor]ii. Contopirea cu natura nu se mai realizeaz\ `ntr-o direc]ie suflet care vrea «s\ treac\ dealul regresiv-spa]ial\, ci pe un fir descendent al timpului, coborând la „obâr[ii”, la ca obstacol al sor]ii» (s.ns.) [i care „mume”, la tiparele ancestrale ale vie]ii. Impulsului frenetic manifestat `n afar\, eul totdeauna va mai avea de trecut înc\ un deal [i înc\ un deal, sau duio[ia unui poetic `i prefer\ acum retragerea `n sine [i `n somnul con[tiin]ei. Expansivitatea suflet care circul\ sub zodiile unui des- manifest\rilor este `nlocuit\ de intimitatea gândului, iar visul se substituie faptei tin ce-[i are sui[ul [i coborâ[ul, în\l- concrete. Poetul reflecteaz\ la faptul c\ `mp\r\]ia lui Pan, cea a miticei vârste de aur, ]\rile [i cufund\rile de nivel, în ritm [i-a pierdut for]a modelatoare [i agonizeaz\. Zeul `nsu[i este b\trân [i orb, iar repetat, monoton [i f\r\ sfâr[it” p\gânismul pe care `l simboliza a fost detronat de cre[tinism [i `nlocuit de o alt\ (Trilogia culturii, studiul „Spa]iul gnoz\. Blaga are intui]ia unei amenin]\ri secrete ce planeaz\ parc\ asupra `ntregii mioritic”). firi m\cinate, ireversibil, de o boal\ latent\. Ca `n poezia expresionistului austriac

33 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

G. Trakl, cu care Blaga se aseam\n\, natura se `nstr\ineaz\ `n chip tainic de om, ~n sistemul filosofiei sale culturale provocându-i acestuia chinuitoare nelini[ti [i impresia de solitudine uman\ `n (studiul „Geneza metaforei [i sensul univers. De aceea, poetul devine, `n volumul Lauda somnului (1929), un cânt\re] al culturii”), Blaga integreaz\ [i no]iunea triste]ii metafizice, fiind cople[it de perspectiva vizionar\ a sfâr[itului de lume. de metafor\, disociind-o în: metafor\ Obsedat de ideea cataclismului final, el imagineaz\, `n poezia Paradis `n plasticizant\, capabil\ s\ numeasc\ destr\mare — publicat\ `n volumul Lauda somnului —, o viziune apocaliptic\ obiectul f\r\ s\-i îmbog\]easc\ sen- destr\mând spa]iul paradisiac. Tema predilect\ este descompunerea ordinii cere[ti [i surile, [i metafor\ revelatorie, care nu negarea tuturor simbolurilor biblice tradi]ionale. „Portarul `naripat” al raiului de se confund\ cu figura retoric\, ci alt\dat\ mai ]ine `n mâini doar un ciot de spad\, lipsit de putere [i de c\ldura pri- încearc\ s\ reveleze un mister esen]ial mar\ a fierului incandescent („cotor de spad\ / f\r\ de fl\c\ri”); de[i „nu se lupt\ cu prin denumirea acestuia în cuvântul poetic cel mai adecvat. nimeni”, el tr\ie[te senza]ia `nfrângerii produse de la sine; chiar [i Edenul a fost atins Orice crea]ie este, în concep]ia bla- de fenomenele `mb\trânirii [i ale nega]iei adev\rului, c\ci „serafimii” au „p\rul gian\, o „metafor\”, acest termen desem- nins”, iar revela]iile lor nu mai sunt ascultate de nimeni. Chiar dac\ fiin]ele sunt nând nu o simpl\ figur\ de stil, ci totali- „`nsetate” de adev\rurile firii, apele din fântânile cunoa[terii s-au retras `n adâncuri tatea modalit\]ilor prin care, într-o [i „refuz\ g\le]ile” care s\ le aduc\ la suprafa]\; „arhanghelii” sunt obosi]i [i cople[i]i oper\, chiar într-un întreg domeniu al de „greutatea aripelor”, diafanitatea lor materializându-se [i c\p\tând consisten]a spiritului, se configureaz\ o viziune a teluricului. existen]ei. Arta, în totalitatea ei, [i chiar Termenul predilect `n lirica blagian\ — „lumina” — prime[te conota]ii negative, filosofia, mitologia, [tiin]a îns\[i, în devenind un simbol al stingerii universale; „`ngerii goi” `[i ascund nuditatea `n latura ei teoretic\, sunt pentru Blaga noapte [i coboar\ pe p\mânt. C\p\tând fragilitate uman\, ei ajung s\ simt\ frigul, „metafore”. Ele nu reflect\ niciodat\ `n mod obiectiv-adecvat esen]a lumii, cu- „zgribulind” ca orice fiin]\ neputincioas\. Precum arhanghelii covâr[i]i de greutatea noa[terea omeneasc\ fiind „cenzurat\”, aripilor, `ngerii dobândesc esen]\ biologic\ [i vor „putrezi sub glie”, ca p\mântenii. adic\ supus\ unei „cenzuri transcen- Raiul dec\zut cap\t\ consisten]a grea a ]\rânii, `n care toate elementele vii se vor dente”, instituite de Marele Anonim descompune, spiritualitatea topindu-se `n materialitate. Din p\mântul care acoper\ (Dumnezeu? o for]\ numenal\ [care se trupurile „triste”, apa vie a pove[tilor „va seca”, punând cap\t miturilor tradi]ionale refer\ la numen, esen]\ cognoscibil\ referitoare la paradisul imaginar [i la f\pturile lui diafane. numai prin ra]iune] în sine?) înainte de facerea lumii. Neputând cunoa[te totul, omul este în stare, compensatoriu, s\ creeze, dar nu oricum, nici nelimitat. Crea]ia absolut\ r\mâne tot apanajul Exerci]ii de reflec]ie [i compozi]ii divinit\]ii [i, ca atare, este rezervat\ Marelui Anonim. Crea]ia uman\ este 1. „De la escatologia `n viziune eminescian\ la apocalipsa imaginat\ de L. Blaga frânat\, iar rolul de „frân\ transcen- prin negarea tuturor simbolurilor biblice tradi]ionale”; concepe]i o paralel\ dent\” îi revine stilului. Fiecare ins [i literar\ `ntre cei doi mari poe]i pe aceast\ tem\, eviden]iind elementele con- orice popor pot crea doar în limitele vergente, dar mai ales modalit\]ile lor artistice diferite de a-[i `nchipui sfâr[itul unor „categorii stilistice” subcon[tiente lumii. Organiza]i apoi o dezbatere pe marginea celor mai originale lucr\ri. („abisale”), formând laolalt\ o „matrice 2. „Sentimentul cosmicului, al ilimitatului [i dimensiunea metafizic\ a artei stilistic\” înn\scut\. Aceasta diferen- expresioniste, `n general, [i a poeziei lui Blaga, `n special”; structura]i un ]iaz\ culturile na]ionale [i individuali- eseu argumentativ cu acest titlu, referindu-v\ mai ales la temele predilecte zeaz\ metaforismul propriu fiec\rei din volumele Pa[ii profetului [i Lauda somnului. culturi. 3. „De la frenezia maximei exterioriz\ri la interiorizarea atitudinii lirice”; Individualizarea implic\ „limitarea” care genereaz\ suferin]a de ordin me- marca]i, `ntr-un studiu de caz, evolu]ia concep]iei literar-filosofice [i a stilu- tafizic. Dar tot ea, „matricea stilistic\”, lui poetic blagian. determin\ specificul inconfundabil al 4. Organiza]i, la nivelul clasei sau la nivelul ciclului de studiu (clasele a XII-a din valorilor care asigur\ unicitatea [i gran- liceul vostru), o microsesiune de referate [tiin]ifice dedicate viziunii estetice, doarea unei culturi, implicit ale civi- temelor majore [i particularit\]ilor stilistice din universul liric blagian. liza]iei [i ale culturii române[ti.

34 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I

Cântecul spicelor Trilogia culturii Studiul „Spa]iul mioritic” (1937)

Spicele-n lanuri — de dor se-nfioar\, O vorb\-[i trec spicele — fete-n v\paie: [...] S\ numim acest spa]iu-matrice, de moarte, secerea lunii e numai lumin\ — `nalt [i indefinit ondulat, [i `nzestrat cu când secera lunii pe bolt\ apare. cum ar putea s\ ne taie specificele accente ale unui anume sen- [...] pe la genunchi, s\ ne culce pe spate, timent al destinului: spa]iu mioritic. `n arderea vântului? Acest orizont, neamintit cu cuvinte, se desprinde din linia interioar\ a doinei, Aceasta-i triste]ea cea mare a spicelor, din rezonan]ele [i din proiec]iunile ei `n c\ nu sunt t\iate de lun\, afar\, dar tot a[a [i din atmosfera [i din c\ numai de fierul p\mântului duhul baladelor noastre. Acest orizont, li s-a menit s\ apun\. indefinit ondulat, se desprinde `ns\, ceea ce e mult mai important, [i din sentimentul destinului, din acel sentiment care are un fel de suprema]ie asupra sufletului individual, etnic sau supraetnic. Destinul aci nu e sim]it nici ca o bolt\ Vincent van Gogh, ap\s\toare pân\ la disperare, nici ca un Culeg\toarele de spice cerc din care nu e sc\pare, dar destinul nu e nici `nfruntat cu acea `ncredere nem\rginit\ `n propriile puteri [i posibilit\]i de expansiune, care a[a de u[or Comunicare oral\ interactiv\ duce la tragicul hybris. Sufletul acesta se las\ `n grija tutelar\ a unui destin cu 1. Stabili]i figurile de stil din versurile finale ale primului catren: „Ca fetele indefinite dealuri [i v\i, a unui destin cat\, cu p\rul de aur, / la zeul din zare” [i interpreta]i-le `n]elesurile. care, simbolic vorbind, descinde din plai, 2. Citi]i [i interpreta]i, pe grupe de lucru, alte poeme apar]inând volumului culmineaz\ pe plai [i sfâr[e[te pe plai. postum Cântecul focului; pune]i `n rela]ie combustia sentimental\ resim]it\ Sentimentul destinului, `ncuibat subteran de poet cu semnifica]iile atribuite „focului” erotic. `n sufletul românesc, e parc\ [i el struc- 3. Identifica]i [i argumenta]i paralelismul simbolic dintre elementele naturale turat de orizontul spa]ial, `nalt [i indefinit [i etapele vie]ii omene[ti `n alte crea]ii blagiene din volumul indicat. ondulat. De fapt orizontul spa]ial al incon[tientului [i sentimentul destinului le 4. Compara]i lirica erotic\ scris\ de L. Blaga cu aceea apar]inând lui T. Arghezi [i observa]i, mai ales, similitudinile dintre cei doi sensibili autori: vigoarea socotim aspecte ale unui complex organic sau elemente care, din momentul imagistic\, spiritualizarea tr\irilor carnale, cerebralitatea nota]iilor poetice, nun]ii lor, fac `mpreun\ un elastic, dar „lumina raiului” erotizat fiind asociat\ cu `ns\[i geneza lumii. `n fond inalterabil, cristal. [...] 5. Investiga]i, pe baza a dou\ poeme scrise de I. Barbu [i L. Blaga, tipul de Sentimentele ciobanului [...] iau metafor\ specific\ artei literare a fiec\ruia. adesea un caracter de adversitate fa]\ de plai, totu[i incon[tient ciobanul r\mâne solidar, organic solidar cu acest plai, `n care el nu va schi]a niciodat\ un gest de Argumenta]ie. Problematizare. Conexiuni evadare. „Spa]iul mioritic” face parte integrant\ din fiin]a lui. El e solidar cu acest spa]iu, cum e cu sine `nsu[i, cu sângele s\u [i cu mor]ii s\i. Când cânt\, Poemul are o structur\ prozodic\ mai apropiat\ de cea clasic\, strofele fiind for- se `ntâmpl\ s\ ias\ la lumin\ aceast\ soli- mate din trei catrene. Cezura versurilor se produce aproximativ la mijlocul acestora, daritate, ca `n acel suprem cântec care fiind marcat\ grafic prin linie de pauz\ sau prin virgul\. Ca `n lirica popular\, pre- s-a mo[tenit din veac `n veac [i `n care domin\ personific\rile, care umanizeaz\ formele naturale. Tema poetic\ o constituie Moartea pe plai e asimilat\ `n tragica-i paralelismul simbolic dintre adora]ia „spicelor” fa]\ de astrul nocturn, la lumina frumuse]e cu extazul nun]ii.

35 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

c\ruia `[i des\vâr[esc pârguirea, [i feminitatea adolescentin\, ce `[i formuleaz\ ide- Referin]e critice alul sentimental. Poetul compar\ spicele coapte la lumina lunii cu fetele ale c\ror plete par „de aur”. {i elementele vegetale, [i fiin]ele tânjesc dup\ „zeul din zare” Blaga simte o pl\cere s\ scuture din (metafor\ aliterativ\), denumirea divinit\]ii fiind sinonim\ cu imaginea perfect\ a pomul liricii sale fructele gândirii prea erosului. Blaga apropie spa]iul natural de civiliza]ia uman\ [i `[i imagineaz\ c\, `n complicate, pentru a face poemul mai cele dou\ lumi — numai aparent distincte —, se produc acelea[i paradoxuri exis- simplu [i imaginea mai transparent\. [...] În spa]iul acesta edenic de vraj\ ten]iale: astfel, spicele, „`nv\p\iate” de iubirea lor pentru zeul selenar, [i-ar dori s\ vegetal\, unde pomii dau `n floare [i fie „t\iate” de razele acestuia „`n arderea vântului”. Îns\ triste]ea destinului lor este cerbii umbl\ melancoliza]i de iubire, marcat\ de faptul c\ spicele r\mân indisolubil legate de ]\râna din care au r\s\rit, exist\ un pom interzis [i fructul lui nu c\ci soarta le-a menit s\ fie t\iate numai „de fierul p\mântului”; apar]inând, prin trebuie cunoscut. Iubirea r\mâne o stare r\d\cinile lor, exclusiv teluricului, deci materialit\]ii, spicele vor s\ fie fecundate de de ispit\ (s.a.), un adev\r nerelevat. razele lunii, n\zuind la spiritualitatea celest\. ~ntr-o manier\ similar\, Blaga dore[te [...] Poezia erotic\ a lui Blaga s\ eviden]ieze faptul c\ destinul omenesc este marcat de aceea[i melancolie cauzat\ oscileaz\ `ntre emo]ia pur\ [i poezia de de incompatibilitatea dintre ideal [i realitate. Ca [i spicele, fiin]ele adolescentine cunoa[tere, stând la egal\ distan]\ de `[i f\uresc din iubire o proiec]ie ideal\, pe care realit\]ile vie]ii o vor contrazice mai târziu. chiotul sim]urilor [i de reflec]ia amar\. Precum `n lirica eminescian\, Blaga identific\ existen]a cu dragostea, apropiind [...] Femeia din versurile lui nu are carne, lumea teluric\ de cea astral\, sub semnul comun al atrac]iei erotice. {i `n acest poem, are doar forme ce trimit gândul spre tipa- apare termenul esen]ial al liricii blagiene, „lumina”, identificat cu „secera lunii”, care rele eterne. [...] În ciclurile Cântecul simbolizeaz\ c\ldura [i luminozitatea corpurilor cere[ti reflectate asupra P\mântu- focului, Cor\bii cu cenu[\ [i `n alte poezii, [...] Blaga este [i un poet al transparen]ei. lui, a formelor vegetale [i chiar asupra ritmurilor existen]ei umane. Bucolica lui este luminoas\, spa]iul `n Comentând toate volumele de versuri ale lui Blaga ap\rute postum, criticul care sunt fixate reprezent\rile erosului Eugen Simion apreciaz\ c\ ele au aceea[i tematic\ erotic-spiritualizat\, asemenea e dominat de specii diafane. Materia liricii de senectute a lui Tudor Arghezi. Pentru cei doi mari arti[ti ai cuvântului, cunoa[te un efort de purificare, elemen- iubirea r\mâne un mister esen]ial nerelevat, pe care — aidoma preo]ilor p\gâni — tele dense, opace devin — la dogoarea `l vegheaz\, f\r\ s\-l divulge, `n calitate de ini]ia]i. iubirii — translucide; plantele, gâzele particip\ la o mare simfonie alb\. Am putea vorbi, `n acest caz, de serafismul lui Blaga, comparabil cu acela din proza [i din poemele borealice ale lui Mihai Eminescu. Eugen Simion, Exerci]ii de reflec]ie [i compozi]ii Scriitori români de azi, vol. II 1. Consultând [i alte volume ap\rute postum din crea]ia scriitorului (Cor\bii Bibliografie cu cenu[\, Ce aude unicornul), reuni]i — `ntr-un referat — temele [i motivele subiacente ale poeziei de senectute scrise de Lucian Blaga. Ion B\lu, Lucian Blaga, Editura 2. Iubirea ca stare de ispit\, ca tain\ nerevelat\ `n crea]ia blagian\; elabora]i Albatros, Bucure[ti, 1986. un eseu argumentativ `n care s\ eviden]ia]i concordan]a dintre cunoa[terea Ion Pop, Lucian Blaga — univer- intuitiv\ a lumii fenomenale [i dragoste, care r\mâne — `n mi[carea sul liric, Editura Cartea Româ- sufleteasc\ a poetului — un mister sacramental. neasc\, Bucure[ti, 1981. 3. De la serafismul anatomiei feminine ideale (`n imaginarul eminescian) la Eugen Simion, Scriitori români de transparen]a luminoas\ a eroticii blagiene [i c\tre simbolistica auroral\, azi, vol. II, Editura Cartea Româ- purificat\, a sentimentului de iubire adolescentin\ la Nichita St\nescu neasc\, Bucure[ti, 1976. (Sensul iubirii, O viziune a sentimentelor, În dulcele stil clasic); elabora]i Eugen Todoran, Lucian Blaga, un studiu de caz `n care s\ argumenta]i perspectiva comun\ celor trei mari mitul poetic, vol. I–II, Editura Facla, poe]i asupra femeii v\zute sub chipul serafic al „donnei angelicata” — Timi[oara, 1981–1983. idealul renascentist al „femeii ca un `nger.”

36 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I Structuri literare recurente

Teme fundamentale Motive adiacente

Panteismul — expresie a elanului frenetic dionisiac — Motivul luminii este definitoriu pentru în]elegerea modului este, ca [i suflul profetic al operei lui Blaga, o consecin]\ a în care acest poet-filosof încearc\, în felul s\u particular, s\ se vitalismului de sorginte expresionist\ inspirat de filosofia lui apropie de esen]a lumii fenomenale [i de „tâlcurile” destinului Fr. Nietzsche. Influen]a expresionist\ cert\ se produce odat\ cu omenesc v\zut ca o parte integrat\ întregului cosmic. Dac\, publicarea volumului Pa[ii profetului, în care poetul constru- prin cunoa[terea de tip ra]ionalizant, mintea omeneasc\ aproxi- ie[te viziuni apocaliptice, transform\ obiectul liric contemplat meaz\ în]elegerea rosturilor lumii [i chiar poate „s\ ucid\” (s\ într-o proiec]ie subiectiv\, renun]\ treptat la impresionismul ascund\, s\ împiedice) perceperea mai profund\ [i în integra- senza]iilor tr\ite, în favoarea elementelor cu valoare de simbol litatea semnifica]iilor posibile a devenirii universale [i umane, care spiritualizeaz\ materia [i, astfel, personalismul evolueaz\ cunoa[terii intuitiv-sensibile îi este îng\duit accesul spre marele de la atitudinea limitativ-individual\ la amploarea unui elan Tot, în organicitatea fiin]\rii lui. Cunoa[terii ra]ionale Blaga universal. Panteismul blagian, racordat la categoria ilimitatu- îi asociaz\ conceptul de „metafor\ plasticizant\”, iar aceleia lui [i a cosmicului, s-a concretizat în tr\irea însufle]it\ pân\ suprara]ionale — pe cel de „metafor\ revelatorie”. Prin „meta- la exaltare a pornirilor ira]ionale, în sim]ul bucolicului din fora revelatorie” a luminii, ale c\rei atribute concrete sunt viziunea rustic\, în tonalitatea metafizic\ a profetismului, în intensitatea str\lucirii [i incandescen]a caloric\, Blaga su- nelini[tea tragic\ provocat\ de presentimentul mor]ii între- gereaz\ termenul abstract (tiparul), care este îns\[i Poezia. gului univers. Poezia lui Blaga dezvolt\ [i o perspectiv\ mistic\ Motivul iscodirii perpetue a tainelor lumii [i a sensurilor (ini]iatic\) asupra lumii (sentimentul infinitului, al ve[niciei, încifrate ale producerii fenomenelor universale este [i el iscodirea semnelor [i a misterelor cosmice, în Poemele luminii), fundamental pentru circumscrierea tipului de sensibilitate A tâlcui asupra p\mântului roditor [i a vegeta]iei în expansiunea ei caracteristic acestui artist-metafizician. nu înseamn\ a l\muri, nici a elucida, ci a da de un rost mai adânc al lucru- (în Pa[ii profetului), unde panteismul realit\]ilor fuzioneaz\ rilor, verbul sugerând ispita de a vedea, în profunzime, tiparul cu avântul dionisiac care desc\tu[eaz\ for]a uman\ de a tr\i matriceal al lumii. Exist\ dou\ modalit\]i de a în]elege actul [i de a crea. În volumele maturit\]ii artistice a scriitorului (În ma- iscodirii în poezia blagian\: întâi, ca un mod de a g\si în obiect rea trecere, 1924, Lauda somnului, 1929), influen]ei moderniste sufletul cosmosului, tiparul abstract camuflat în formele con- (prin lirismul conceptualizant [i verslibrism), celei expre- crete de manifestare; apoi, în sens invers, ca o repopulare a sioniste (prin rela]ionarea permanent\ a eului cu spa]iul cos- modelului universal cu toate elementele unei materialit\]i mic, sentimentul metafizic, esen]ializarea imaginilor lumii, înnoitoare: „Figura poetic\ e determinat\ de o dubl\ mi[care a regresiunea spre vegetal [i spre elementaritate, tr\irea în acord imaginarului [i de o dubl\ disponibilitate a spiritului care isco- cu impulsurile primordiale ale fiin]ei) i se adaug\ profetismul de[te [i se cuprinde în lucruri — [i se las\, în acela[i timp, [i viziunea apocaliptic\, dar [i contopirea cu natura prin iscodit, încercat, împresurat de obiectele ce concentreaz\ [i regresiune temporal\ pân\ la tiparele ancestrale ale vie]ii. ascund mecanismul existen]ei cosmice. Iscodirea (s.a.), pe care Poezia ca form\ de revelare [i de amplificare a misterelor Blaga o sugereaz\ în mai multe rânduri, devine o tem\ interioar\ lumii. Volumul Poemele lumii se deschide cu o art\ literar\ privilegiat\” (E. Simion, Scriitori români de azi, vol. II, 1976). `n care este dezvoltat\ liric ideea c\ tainele, veritabile „minuni”, Poetul tân\r [i ner\bd\tor, cel care presimte lucrurile în ve[nic\ nu pot fi relevate printr-un demers cognitiv ra]ional, ci numai „trecere”, î[i acord\, la b\trâne]e, r\gazul s\ contemple nu deve- prin modalit\]i intuitive de cunoa[tere, a[a cum este [i sensi- nirea, ci procesualitatea alc\tuirii acestora (pârguirea roadelor bilitatea de tip artistic. Procesul creator este apropiat spiritual pe câmp, cre[terea vegetalelor [i a pomilor înmuguri]i, coacerea de extazul mistic, fiind [i el o form\ de ini]iere care tinde s\ strugurilor în vii, înmul]irea speciilor de viet\]i), devenind perceap\ [i s\ dezv\luie — în pl\smuiri estetice sensibile — „un poet al facerii” (E. Simion, op.cit.). esen]ele numenale (structurile ascunse) ale fenomenelor [i Sentimentul triste]ii metafizice este un motiv liric dominant ordinea lor secret\ în devenirea cosmosului. Preluând din în volumele antume În marea trecere, Lauda somnului [i în filosofia panteist\ ideea curgerii perpetue a formelor univer- primul dintre volumele postume, Vârsta de fier, scris sub influ- sului, L. Blaga nu numai c\ „nu strive[te cu mintea” tainele de en]a r\zboiului [i a Dictatului de la Viena, Blaga identificând nedescifrat, dar chiar î[i propune s\ le amplifice substan]a în manifest\rile omenescului [i ale fenomenalit\]ii naturale inepuizabil\ prin crea]ia sa. A[adar, creativitatea poetic\ numai semne premonitorii ale stingerii universale. ~n poeme

37 C a p i t Co al up li t Io l u l I Poezia interbelic\ ajunge o form\ de prelungire a misterului însu[i, care, în vizi- precum: Peisaj transcendent, Triste]e metafizic\, Paradis în destr\- unea artistului, dep\[e[te logica strict\ a ra]iunii bazate pe mare, Vraj\ [i blestem, Blaga intuie[te sl\biciunea ascuns\ a suma experien]elor descrise („cunoa[terea paradisiac\” ) [i unei lumi amenin]ate nu numai `n exterior, de un r\zboi iminent, reclam\ saltul calitativ la p\trunderea pe o cale intuitiv-sen- ci [i `n interior, de o boal\ latent\. Dac\, în Lauda somnului, sibil\ în miezul cognitiv al lucrurilor („cunoa[terea luciferic\”), dezolarea artistului avea o cauz\ interioar\, în Vârsta de fier, mo- al c\rei obiect esen]ial r\mâne misterul impalpabil. tivul întomn\rii spiritului devine exterior, social: „În Blaga — Iubirea ca stare de ispit\, ca tain\ etern nedezv\luit\ este metafizicul — se treze[te aici fibra profetic\ na]ional\. El [i ea o revela]ie pe care — aidoma unui preot p\gân — poetul cânt\ acum patria, Mure[ul, istoria care vorbe[te prin tâlcuri, o vegheaz\, f\r\ s-o divulge, în calitatea sa de ini]iat. În evo- în fine, «timpul cet\]ii», timp al absen]ei [i al înstr\in\rii pe lu]ia poeziei erotice blagiene, se remarc\ trecerea de la faza durata r\zboiului între na]iuni” (E. Simion, op.cit.). conceptualiz\rii emo]iei lirice (din crea]ia de tinere]e) la etapa Bucolismul atemporal [i anonim. O tr\s\tur\ caracteristic\ reg\sirii tr\irii plenare a sentimentului în caden]a exprim\rii a poeziei de natur\ este asocierea ei cu bucolicul, a[adar, cu ima- direct-senzoriale (la vârsta senectu]ii). Energetismului debor- ginea satului. Atribut al poeziei pastorale vechi, de la Teocrit dant din primele dou\ volume de versuri, care îl îndeamn\ pe la Vergiliu, adâncit de Petrarca în 12 poeme cu accente elegiace, autorul plin de clocot vital s\ tr\iasc\ neîngr\dit de vreo con- trecând de la poezie la romanul pastoral (modelul r\mâne strângere, îi corespunde erosul revelat ca un mister p\gân Arcadia de Jacopo Sannazaro), bucolicul exalt\ modul de via]\ prin ritualuri de consacrare. Iubita f\r\ nume, identificat\ prin idilic, din spa]iul rural aflat sub semnul armoniei naturii. Acesta apelative cu valoare no]ional\ [i afectiv\ („frumoaso”, „lumina exprim\, implicit, melancolia or\[eanului înstr\inat de feri- mea”, „minunato” ), sugereaz\ o imagine prototipic\ a femi- cirea simpl\ [i senin\ a vie]ii de la ]ar\. În literatura român\, nit\]ii, asociat\ „frumuse]ii” ideale [i „luminii” eterne. Blaga sesi- prin traducerile din S. Gessner (poemul bucolic Daphnis [i zeaz\ mi[carea imperceptibil\ a lumii prin sim]uri, prin starea Chloe) [i din Florian, înc\ din primele decenii ale veacului de adormire a con[tiin]ei, prin somnolen]a amorf\ [i tr\irea al XIX-lea, mul]i poe]i au resim]it influen]a bucolicului: V\c\re[tii (mai ales Nicolae [i Iancu), Vasile Cârlova (Înserarea), pur vegetativ\, la nivel instinctual, înrudit\ cu întrep\trunderea Ion Heliade-R\dulescu (în partea descriptiv\ a poemului mecanic\ a regnurilor. În starea de be]ie extatic\, trupul b\rb\- Zbur\torul), Mihai Eminescu, acela care folose[te, într-un tesc „zace în umbra unor maci”, iar proiec]ia feminin\ nu mai decor bucolic, egloga (poezia de factur\ pastoral\ [i idilic\ în este dimensionat\ vizual, ci perceput\ auditiv, prin sonorit\]i decor campestru, alc\tuind cadrul predilect de manifestare a care se confund\ cu cele ale naturii: „Ea cânt\. / {i eu ascult. / unui sentiment erotic — în Floare albastr\, Sara pe deal etc.). Pe buzele ei calde mi se na[te sufletul” (În lan). Specia bucolicului cunoa[te o dezvoltare aparte în lirica lui Contemplarea estetic\ a formelor naturii coincide cu ceea G. Co[buc [i chiar o reabilitare estetic\ datorat\ poe]ilor tradi]io- ce Ovid S. Crohm\lniceanu nume[te „bucolismul universal nali[ti: Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Adrian anonim” în opera lui Blaga, aflat\ sub semnul panteismului Maniu. Tudor Arghezi, un poet modernist complex, î[i pla- de surs\ expresionist\ (Literatura român\ [i expresionismul, seaz\ sub semnul bucolicului poezia universului domestic, 1978). Ca [i M. Eminescu, L. Blaga nu e un pastelist nici m\car în m\sur\ s\-i reliefeze ata[amentul pentru spa]iul rural [i în caracterul exterior [i cvasidescriptiv, de un imagism plin de pentru ritmurile sale existen]iale neschimbate de veacuri. metafore concrete, al cadrelor naturale, care, treptat, se vor inte- Pentru un tradi]ionalist de factur\ expresionist\ precum rioriza, dezv\luind st\ri suflete[ti. Blaga are un sim] metafizic L. Blaga, spa]iul bucolic formeaz\ cadrul tihnei metafizice [i al naturii, îi transcende realitatea pur vizual\ [i o percepe mai al apropierii f\r\ angoasa specific\ simbolismului de pragul degrab\ în ritmurile ei sonore, într-o congestionare a forme- neantului. Nu întâmpl\tor, Blaga este autorul celebrului vers lor concrete: p\mântul plin de seve [i de semin]e, vegeta]ia în „Eu cred c\ ve[nicia s-a n\scut la sat”, acel topos primordial explozie germinativ\, o faun\ variat\ în continu\ mi[care sunt tot [i sacru, în m\sur\ s\-l pun\ pe artist în rela]ie cu „ilimitatul”, atâtea semne ale puterii universale creatoare. Poezia lui Blaga „cosmicul” [i cu „absolutul”, cele trei categorii fundamentale surprinde, mai ales în cele dou\ cicluri poematice dedicate lui ale artei expresioniste. Din aceast\ rela]ie a eului individual Pan din volumul Pa[ii profetului, perfecta îngem\nare dintre cu imaginea cosmocentric\ rezult\ dimensiunea metafizic\ a formele naturale [i substan]a unic\ a divinului, din care iau poeziei expresioniste. Bucolismul blagian, asociat freneziei na[tere [i în care se reîntorc toate, inclusiv ipostazele ome- dionisiace a tr\irilor pline de vitalitate [i ardoare, se caracteri- nescului, principiu aflat la baza concep]iei panteiste. Cultul zeaz\ prin: cultul pentru arhaic [i primitiv, raportarea la tiparele estetic al naturii respinge reprezentarea descriptiv-exterioar\ [i originare ale lumii, regresiunea spre vegetal (contopirea cu natu- încearc\ s\ p\trund\ intuitiv în misterul cosmic, în interiorul ra într-o direc]ie regresiv-spa]ial\), contemplarea estetic\ a for- desf\[ur\rii mecanismelor firii. melor naturii (în volumele Pa[ii profetului, Lauda somnului).

38 Limb\ [i comunicare C a p i t o l u l I Exprimarea corect\ [i nuan]at\: evitarea erorilor semantice [i de expresie Anacolutul Tautologia Defini]ie. Este o form\ a discontinuit\]ii sau a rupturii Defini]ie. Abaterea presupune repetarea unei p\r]i de logico-sintactice atât la nivelul propozi]iilor, cât [i la nivelul propozi]ie sau chiar a unei propozi]ii întregi prin folosirea frazei. De regul\, se produce o întrerupere a construc]iei sin- acelora[i cuvinte, dar cu func]ii sintactice diferite, având rolul tactice, urmat\ de o modificare în interiorul aceleia[i unit\]i de a sublinia o calitate [i/sau o ac]iune. sintactice, mai ales la nivelul limbii vorbite. Caracteristici. Exist\ tautologii par]iale („Tu [codrule, n.ns.] Caracteristici. Tipuri frecvente de anacolut, cu exemple: din tân\r precum e[ti/Tot mereu întinere[ti”, M. Eminescu) [i a) al cazului („El, iar privind de s\pt\mâni/Îi cade drag\ fata”, totale („Dealu-i deal [i valea-i vale,/Mândra-i mândr\ pân\ M. Eminescu); b) neconservarea persoanei pronominale sau moare…”, text folcloric). verbale (Eu, când am în]eles ce vrea de la mine, a fost Exemple: „Ce e val ca valul trece” (M. Eminescu); „Femeia, imposibil s\ accept); c) al inconsecven]ei num\rului („Dar, tot femeie, zise L\pu[neanul zâmbind” (C. Negruzzi); „Eu îs fiindc\ te întorci […], las\-]i butca s\ vin\ pe urm\ [i aide]i bun, cât îs bun” (I. Creang\). cu noi!”, P. Ispirescu); d) dezacordul formelor pronominale Cacofonia (mai ales al celor relative) [i folosirea gre[it\ a conjunc]iilor/ Defini]ie. Antonim al eufoniei (al pronun]\rii armonioase), locu]iunilor conjunc]ionale („Este o criz\, care, ascult\-m\ pe aceast\ abatere const\ într-o asociere nepl\cut\ de sunete mine, c\ dv. nu [ti]i, care, m\-n]elegi!”, I.L. Caragiale). identice în silaba final\ a unui cuvânt [i în silaba ini]ial\ a Confuzia — atrac]ia paronimic\ celui imediat urm\tor. Caracteristici. În mod gre[it, se apreciaz\ c\ o cacofonie se Defini]ie. Este un tip de abatere constând în faptul c\ înregistreaz\ doar în reluarea consoanei c într-o succesiune de termenul mai frecvent în limb\ îl atrage pe cel mai pu]in cuvinte. De fapt, cacofonia se extinde asupra tuturor sunetelor cunoscut, substituindu-i-se acestuia. identice la debutul [i la finala unor cuvinte care se succed\. Caracteristici. Confuzia dintre termeni are o dubl\ expli- Exemple: Te-am întrebat dac\ cartea este a ei. Las la ca]ie: pe de o parte, structura paronimelor (cvasiomonime latitudinea ta rezolvarea problemei. prin faptul c\ au forme aproape identice) [i, pe de alt\ parte, necunoa[terea exact\ nici a sensului lor, nici a etimoanelor (a cuvintelor de origine, din care provin). Exerci]ii. Aplica]ii Exemple: a investi (a folosi o sum\ de bani) — a învesti 1. Explica]i anacoluturile din textul urm\tor: „Fire[te c\ (a împuternici), a colabora (a conlucra) — a corobora (a con- moft, c\ nu poate pentru ca s\ dea nici patruzeci de milioane, [i solida, a sprijini), a (se) enerva (a se înfuria) — a inerva (a for- dumnealor, m\-n]elegi, lucru mare! parc-a apucat Dumnezeu ma, anatomic, re]eaua de nervi), ori (conjunc]ie disjunctiv\; sau, de-un picior cu rapi]a care o s\ poat\ dumnealor pentru ca s\ fie) — or (fran]uzism, conjunc]ie adversativ\; dar, îns\) etc. ia dou\ chile la pogon” (I.L. Caragiale). Pleonasmul 2. Alc\tui]i enun]uri cu urm\toarele perechi paronimice, eventual consultând un dic]ionar explicativ: arbitral/arbitrar, Defini]ie. Constituie o repeti]ie de sens, în anumite condi]ii inveterat/învederat, a apropia/a apropria, eminent/iminent, sintactice, [i este o improprietate semantic\ prin redundan]\. a gira/a gera. Caracteristici [i exemple. Exist\ pleonasme acceptate 3. Explica]i urm\toarele pleonasme, alc\tuind apoi enun]uri (mujdei de usturoi, a cronometra timpul..., caligrafie frumoas\, corecte: averse de ploaie, a colabora împreun\, dun\ de nisip, a munc\ laborioas\, culesul recoltei, harta mapamondului, solicita o cerere, recipisa de primire. planuri de viitor) [i intolerabile (lucru prev\zut în vederea…, 4. Da]i exemple de tautologii din opere literare studiate [i plac\ comemorativ\ dezvelit\ în memoria…, a aniversa un explica]i valoarea lor stilistic\. num\r de ani, a se bifurca în dou\, a convie]ui laolalt\, a 5. Extrage]i, dintr-o pagin\ de ziar, toate cacofoniile înre- reveni iar/din nou, autobiografia mea etc. gistrate [i corecta]i-le.

39 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\ „C\ vinovat e tot f\cutul {i sfânt, doar nunta, `nceputul” Ion Barbu Din ceas, dedus...

Din ceas, dedus, adâncul acestei calme creste, Nadir latent! Poetul ridic\ `nsumarea Intrat\ prin oglind\ `n mântuit azur, De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi T\ind pe `necarea cirezilor agreste, {i cântec istove[te: ascuns, cum numai marea, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Meduzele când plimb\ sub clopotele verzi.

Etapele crea]iei barbiene

Atât `n versurile publicate separat, cât [i în cele dou\ volume ap\rute între 1921 [i 1930, se pot Comunicare oral\ interactiv\ distinge trei etape ale evolu]iei lirice 1. Explica]i, prin câte dou\ exemple minimum, plurisemantismul termenilor-cheie: a scriitorului. Prima clasificare i-a ceas, dedus, adânc, oglind\, mântuit, azur, grup, joc, pur, nadir, zbor, invers, apar]inut chiar acestuia [i a fost f\cut\ cântec, istove[te, ascuns. Alege]i sensul potrivit în context. în 1927, într-un interviu acordat publicistului Felix Aderca. Poetul 2. Citi]i [i interpreta]i poezia Timbru, a doua art\ poetic\ barbian\, corelându-i î[i disocia crea]ia chiar în patru mo- `n]elesurile cu cele decelate `n poemul Din ceas, dedus... mente, dup\ curentul literar care l-a 3. Citi]i [i comenta]i, pe grupe de lucru câte dou\ poezii din celelalte dou\ faze influen]at preponderent în fiecare de crea]ie literar\ a scriitorului (parnasian\ [i baladesc-oriental\), care au dintre ele: parnasian, antonpannesc, precedat etapa ermetismului; confrunta]i ideile desprinse. expresionist [i [aradist (termen derivat de la scrisul încifrat al [aradei). ~n 1935, ap\rea primul studiu consacrat autorului, datorat lui Tudor Vianu [i intitulat Ion Barbu. Argumenta]ie. Problematizare. Conexiuni Criticul literar a redus etapele liricii barbiene la trei [i împ\r]irea stabilit\ de el a devenit de atunci clasic\. 1. Etapa parnasian\ cuprinde Dintre toate influen]ele exercitate asupra liricii barbiene (parnasian\, baladesc\, versurile publicate timp de doi ani, ermetic\), G. C\linescu o stabile[te drept pregnant\ pe ultima, cea care `l [i apropie mai între 1919 [i 1921, în revista „Sbu- bine pe autor de rigoarea [i de lapidaritatea matematic\: „Poetul s-a ridicat la un ermetism r\torul”: Lava, Mun]ii, Copacul, veritabil, bizuit pe simboluri, `ntr-o liric\ de mare tensiune”. Frecventând cenaclul „Sbur\torul” [i publicându-[i multe poeme `n paginile revistei aferente, Ion Barbu a fost

40 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I discutat [i de E. Lovinescu `n capitolul Poezia cu tendin]\ spre ermetism (din Istoria literaturii române contemporane). Criticul interbelic definea ermetismul ca pe „o Banchizele, Panteism, Umanizare, tendin]\ de refulare a lirismului, fie prin abstrac]ia fondului, fie prin simple mijloace Pytagora, Pentru Marile Eleusinii de expresie re]inut\, discret\ sau, de-a dreptul [i voluntar, torturat\, eliptic\, cu aso- etc. Ion Barbu evit\ programatic cia]ii de idei strict personale, ce transform\ poezia `ntr-un joc de cuvinte `ncruci[ate”. exprimarea direct\ a sentimentelor Interferen]a poeziei cu matematica a fost explicat\ de poetul `nsu[i, `nc\ din 1929: [i a gândurilor sale, transferându-le „Oricât ar p\rea de contradictorii ace[ti doi termeni la prima vedere, exist\ undeva, elementelor naturii, precum `n poe- `n domeniul `nalt al geometriei, un loc luminos unde se `ntâlne[te cu poezia [...]. Ca [i mele: Copacul, Mun]ii, P\mântul, în tentativa de a obiectiva simbolu- `n geometrie, `n]eleg prin poezie o anumit\ simbolic\ pentru reprezentarea formelor rile folosite. Majoritatea poemelor posibile de existen]\. Pentru mine, poezia este o prelungire a geometriei, a[a c\, sunt concise [i au forma fix\ a so- r\mânând poet, n-am p\r\sit niciodat\ domeniul divin al geometriei.” netelor, propunând un univers tema- Chiar `n epoc\, poezia lui Barbu a fost acuzat\ de obscuritate `n exprimare [i de tic al peisajelor mineralizate, al `ncifrare a simbolurilor. Citându-i pe P. Valéry [i pe S. Mallarmé, Tudor Vianu atr\gea florei care germineaz\, al zeit\]ilor aten]ia c\ nu trebuie confundat\ facilitatea lecturii cu valoarea textului propus, nici mitologice sau al conflictului dra- `n sens opus, identificat\ dificultatea lecturii cu nonvaloarea lui, chiar cu acuzarea matic specific fiin]ei umane. Aceasta acestuia de obscuritate semantic\. Tudor Vianu sublinia faptul c\ „nu exist\ un alt oscileaz\ permanent între aspira]ia poet român care s\ spun\ mai mult `n mai pu]ine cuvinte. Concizia este virtutea capi- spre intelectualism [i senzualitatea tal\ a stilului s\u [i ar fi o grav\ eroare s\ lu\m drept lips\ ceea ce este numai lipsa frust\, tr\ind dilema alegerii dintre contempla]ia apolinic\ [i frenezia prisosului.” Dificultatea `n]elegerii poeziei barbiene este [i de natur\ filologic\, el dionisiac\. folosind un lexic aparte [i o sintax\ original\: predomin\ termenii [tiin]ifici, `ndeosebi 2. Etapa baladesc\ [i oriental\ din geometrie, neologismele au func]ii de epitete, c\p\tând semnifica]ii mai greu cuprinde poemele publicate între accesibile; sintaxa poetului recurge la elipse, disloc\ri, inversiuni topice, anacoluturi, 1921 [i 1925, în revistele „Via]a obligându-l pe lector s\ reconstituie coeren]a clasic\ a discursului liric. A[adar, efortul româneasc\” [i „Contemporanul”: de a `n]elege poezia lui Barbu se explic\ prin cultura [tiin]ific\ a autorului ei [i prin Dup\ melci, Riga Crypto [i lapona „extrema condensare” a stilului s\u (Tudor Vianu). Enigel, Domni[oara Hus, Isarlâk, Intui]ia matematic\ a lui Barbu cuprinde o lume de esen]e ideale, ce refuz\ s\ fie Nastratin Hogea la Isarlâk etc. ~n identificate `n obiecte concrete. „Jocul secund” semnific\ o asemenea combina]ie `n antitez\ cu prima etap\ creatoare, câmpul fanteziei eliberate de tendin]ele unei gândiri practice [i desf\[urate `n zona poemele din cea de-a doua sunt ample, având concomitent o struc- simbolurilor ideale. Poezia devine nega]ia priorit\]ii concretului `n lume, sublimarea tur\ descriptiv\ [i narativ\. Ion materialit\]ii `n spirit, printr-un joc desf\[urat `n plan imaginativ, nu `n contingent, for- Barbu concepe balade culte, în care mând, a[adar, „un joc secund”. Ca [i `n Timbru — cealalt\ art\ poetic\ barbian\ — descrie o lume plin\ de pitoresc, cu definirea actului creator, `n genere, [i a celui poetic, `n special, este f\cut\ tot din per- imagini [i forme balcanice, inspi- spectiva „jocului” min]ii [i a afectivit\]ii lirice. Dac\ tr\irile fire[ti pot fi exprimate rate mai ales din textele folclorice prin instrumente obi[nuite („cimpoi”, „fluier”), actul pur al oglindirii de sine nu se ale lui Anton Pann. Stilul abstract poate revela prin mijloace comune, aflate la `ndemâna `n]elegerii tuturor. din prima parte se plasticizeaz\, Tudor Vianu, `n studiul dedicat poetului, identific\ urm\toarele teme specifice vocabularul devine colorat [i in- etapei ermetice din crea]ia barbian\: mitul oglinzii (Joc secund), spiritualismul solit, apropiindu-l pe Barbu de lim- (Ritmuri pentru nun]ile necesare — adic\ trecerea sufletului prin trei etape cosmice, bajul lui Arghezi din volumul Flori de mucigai. El înf\]i[eaz\ peisaje pân\ la atingerea des\vâr[irii spirituale, traversând cercul Geeii, al Venerei [i al lui orientale g\l\gioase, marcate de Mercur), treptele viziunii (Timbru — poezia ca via]\ `n spirit) [i poezia ca joc de contraste cromatice, aglomerate de limbaj (ciclul Uvedenrode). oameni [i animale, cu zgomote [i Criticul {erban Cioculescu (`n Itinerar critic, I-IV) define[te Jocul secund drept mirosuri specifice. Isarlâkul ajunge „reflectarea ideal\ [i spiritualizat\ a cosmosului `n con[tiin]\”. A[a cum imaginile o cetate fabuloas\, populat\ de sunt proiectate `ntr-o oglind\ sau pe suprafa]a apei, lumea se r\sfrânge, dup\ propriile indivizi capabili s\ tr\iasc\ atât în legi, `n con[tiin]a uman\. Imaginile reproduse de artist nu sunt copiate exact din lumea dimensiunea spiritual\, cât [i în cea exterioar\, ci transformate prin spiritualizarea lor. „Jocul secund” ar putea fi expresia carnal\. Acestei etape mediane îi metaforic\ a artei care se inspir\ [i se desprinde, totodat\, din [i de realitatea ideal\

41 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

contemplat\ de arti[ti. Poe]ii au capacitatea intuitiv\ de a trece dincolo de aparen]e, apar]ine poemul Riga Crypto [i pentru a decripta sensurile `ncifrate ale lumii. Din „jocul” multiform al fenomenelor, lapona Enigel, care prelucreaz\ poe]ii reconstituie esen]a lucrurilor, `n aceast\ privin]\ Barbu `nrudindu-se cu motive folclorice [i se constituie Lucian Blaga, care, `n arta sa poetic\, sus]ine c\ nicio form\ de cunoa[tere, inclusiv într-o dram\ a cunoa[terii [i a in- cea artistic\, nu trebuie s\ distrug\ „corola de minuni a lumii”. compatibilit\]ii iubirii dintre f\pturi apar]inând unor regnuri deosebite. Integrând poemul studiat `n tematica „mitului oglinzii”, T. Vianu reliefeaz\ toc- 3. Etapa ermetic\ include poe- mai faptul c\ Jocul secund barbian iese din lumea experien]ei [i p\trunde `n supra- mele scrise între 1925 [i 1926: Oul structura ideal\. Poetul `nsu[i define[te spa]iul poetic drept „o lume purificat\ pân\ dogmatic, Ritmuri pentru nun]ile la a nu mai oglindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisim. Desigur, ca necesare, ciclul Uvedenrode. Ver- tot absolutul, este o pur\ direc]ie, un semn al min]ii.” surile cuprind simboluri `ncifrate [i A[adar, `n viziunea barbian\, arta este un proces exclusiv intelectual, conceput se remarc\ printr-o sintax\ poetic\ precum `n lirica ermetic\ a lui Paul Valéry [i a lui Stéphane Mallarmé. „Jocul dificil\. Oul dogmatic devine sim- secund” al artei este „mai pur”, nu `n sensul moral al cuvântului, ci `n sens intelec- bolul misterului nun]ii dintre micro- tual, poezia fiind `n]eleas\ ca o form\ de a tr\i „sub semnul min]ii”. Este adev\rat c\ cosmos [i macrocosmos, relevând a[adar, la scar\ redus\, `ns\[i esen]a arta se inspir\ din realitatea ce formeaz\ jocul prim al existen]ei, pe care omul `l universului. ~n poemul Ritmuri interpreteaz\ nemijlocit ori prin intermediul crea]iei artistice. Îns\[i perspectiva pentru nun]ile necesare, scriitorul artistului asupra crea]iei este subiectiv\, modificând `n]elesul primar al cuvântului stabile[te trei c\i de cunoa[tere: cea [i, astfel, accesul lectorului la opera literar\ reprezint\ o subiectivitate de gradul al erotic\, al c\rei simbol este planeta doilea. Operele de art\ ajung s\ formeze un univers mental deosebit de realitatea Venus; cea ra]ional\, aflat\ sub concret\, suficient sie[i, care genereaz\ efectul cunoa[terii [i al emo]iei estetice. În semnul lui Mercur, [i cea contem- puritatea esen]ialit\]ii ei, ideea poetic\ se r\sfrânge `n imaginea liric\ precum se plativ-artistic\, situat\ sub acela al reflect\ omul `n oglinda lumii. „Jocul secund” este cel desf\[urat pe un plan izolat Soarelui. Cel mai important volum de via]\, identificându-se cu lumea sublimat\ `n idee, cu omul reflectat `n oglind\ al acestei perioade este Joc secund, cu imaginea unei alte imagini în care dou\ poeme pot fi socotite sau `n limpezimea apei, . Platon `nsu[i consider\ arta drept arte poetice barbiene: Timbru o copie a lucrurilor reale, dar pe ele `nse[i le numea ni[te copii ale ideilor eterne, [i Din ceas, dedus.... capabile s\ creeze o r\sfrângere la puterea a doua a realit\]ii. Jocul secund [i toate poeziile volumului din 1930 sunt o `ncercare de evadare din contingent `n spa]iul ideilor, al absolutului intelectual.

~ncifrarea expresivit\]i lirice prin Elena Muntean-Stoinescu, ermetismul metaforei Interferen]e

Matematician de profesie, Ion Barbu apeleaz\ frecvent la un vocabu- lar neologic specializat, dominat de termeni [tiin]ifici [i de simboluri abstracte, accesibile numai ini]ia]ilor. În consecin]\, el cultiv\ un ermetism formalizant care evolueaz\ spre structura criptic\ a [aradei (a ghicitorii poe- tizate), mai ales în ciclul Uvedenrode [i în volumul Joc secund. Spre exemplificare, alegem dou\ fragmente lirice din poemul Oul dogmatic. În cea de-a doua strof\, poetul recurge la o compara]ie între principiile contrare ale evolu]iei umanit\]ii, vechiul [i noul, în interiorul c\reia

42 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I

Substantivul de la debutul poeziei Din ceas, dedus... sugereaz\ ideea de timp, dar unul neclintit, f\r\ curgere parc\. Timpul barbian nu este nici cel eterogen [i dis- metafora explicit\ (in praesentia) „[…] continuu, descris de Henri Bergson, nici cel omogen cronologic, conceput de lumea veche, în cle[tar, / Înoat\, în sub- Immanuel Kant, care — dup\ aprecierea lui Alexandru Paleologu — este „mediul `n ]ire var”) este asociat\ cu metafora impli- care se construie[te intui]ia intern\ prin juxtapunerea st\rilor de con[tiin]\, `n care cit\ (in absentia) —„Nevinovatul, noul se `nseriaz\ clipele pe care Bergson le-a denun]at ca «timp spa]ializat», m\surat `n ou, / Palat de nunt\ [i cavou”. Tiparul ancestral civilizator se p\streaz\, dar, în mod mecanic [i practic”, ci este „dedus”, adic\ sustras oric\rei temporalit\]i curente. structura lui imuabil\, formele se între- A[a cum `l concepe Barbu, „ceasul” creator devine `ns\[i negarea timpului. p\trund, se modific\, apar [i dispar con- Poetul recurge la dou\ simboluri astrale antonimice, [i anume la „zenit” [i la „nadir”. tinuu, a[a cum oul poate deveni sursa Dac\ primul termen metaforic define[te spa]iul real, echivalent cu punctul de unei vie]i noi („palat de nunt\”) sau a maxim\ str\lucire solar\, cel de-al doilea se refer\ la universul artistic, reflectat `n mor]ii („cavoul”). lumina tainic\ a asfin]itului. Tudor Vianu remarc\ faptul c\, „dac\ lumea experien]ei Acela[i procedeu de asociere meta- se `nal]\ `n piramid\ pân\ la «zenit», r\sfrângerea acesteia alc\tuie[te foric\ este utilizat [i în strofa a opta, unde «nadirul» ei”. Dac\ `n spa]iul real elementele nesemnificative sunt dispersate, prima „oul ro[u” este atribuit explicit „omului f\r\ sa] [i omului nerod” (l\comiei calitate a artistului este aceea de a „`nsuma” [i ordona coeren]a lor interioar\, adic\ incon[tiente, semn al vie]ii desf\[urate „harfele resfirate”. Epitetul metaforic, exprimat gramatical printr-un adjectiv par- în planul materialit\]ii), în timp ce „oul ticipial, poate c\p\ta [i un alt `n]eles dac\ termenul scris cursiv — „invers” — de pe cu plod” (n\sc\tor de via]\ nevinovat\) lâng\ substantivul „zbor” este disociat `n elementele sale componente: prepozi]ia r\mâne, implicit, cel sfânt, simbol al simpl\ „`n” [i substantivul „vers”. A[adar, arta poate fi considerat\ un „zbor”, dar nu Pa[telui [i al existen]ei purificate prin spre `n\l]imile cere[ti, vizibile oricui, ci `ntors spre profunzimea elementelor lumii, rug\ciuni, post [i ascez\ spiritual\: „Î]i un zbor c\tre esen]ele nev\zute ale lucrurilor. Efortul creator nu este simplu, c\ci el vreau, plocon, acum de Pa[te, / Îl urc\-n „istove[te” cântecul care r\sun\ `n personalitatea omului de art\. Orice crea]ie `[i are soare [i cunoa[te!” riscurile [i jertfele ei de sine, pentru c\ `n]elesurile aflate pot fi nu numai revelate, Ion Barbu î[i manifest\ stilistic preferin]a atât pentru lan]ul metaforic dar [i pierdute: „[...] Poetul ridic\ `nsumarea / De harfe resfirate ce-n zbor invers le (o realizare sintactico-semantic\ aparte, pierzi / {i cântec istove[te...” [i anume metafora în lan]: „{i mai ales Ion Barbu asociaz\ struna poetic\ — r\mas\ ascuns\ `n]elegerii umane obi[nuite — te înfioar\ / De acel galben icusar, / imaginii „meduzelor”. Prin transparen]a lor, viet\]ile marine `nlesnesc privirea c\tre Ceasornic f\r\ minutar ”), ca [i pentru adâncurile apelor, `ns\, totodat\, ele schimb\ culoarea m\rii, formând — la supra- metafora filat\ (în structura c\reia ter- fa]a ei — adev\rate „clopote verzi”. Transparen]a aparent\ a meduzelor p\streaz\ [i menii lan]ului metaforic sunt ale[i modific\, `n acela[i timp, limpezimea m\rii, a[a cum orice crea]ie metamorfozeaz\ dintr-o sfer\ semantic\ determinabil\ [i realitatea: cititorul recunoa[te elementul real la care poetul se refer\, dar, concomitent, unitar\: „Nevinovatul, noul ou, / Palat de nunt\ [i cavou ”). particip\ la actul estetic imaginar, care reflect\ realitatea `n forma specific\ sensibilit\]ii aperceptive a fiec\rui artist. Referin]e critice ~n studiul despre crea]ia barbian\ Ion Barbu, 1935, Tudor Vianu `l com- Exerci]ii de reflec]ie [i compozi]ii par\ pe matematicianul-poet cu apos- tolul Pavel `n drumul s\u c\tre Damasc, incluzându-l în categoria personajelor 1. Realiza]i un eseu argumentativ referitor la cele patru teme specifice crea]iei „care se nasc a doua oar\”, datorit\ fap- barbiene enumerate de Tudor Vianu `n studiul men]ionat: mitul oglinzii, tului c\ poezia lui Barbu se împarte în spiritualismul, treptele viziunii [i poezia ca joc de limbaj; ilustra]i-le cu tex- trei etape: parnasian\, baladesc-orien- tele lirice indicate [i cu altele alese de voi, formulând [i opinii proprii. tal\ [i ermetic\. Criticul opineaz\ c\ 2. „Jocul secund al artei — o lume de esen]e ideale”; concepe]i un referat `n „[...] trinitatea manierelor poetice ale lui care s\ dezvolta]i tema propus\, reliefând faptul c\ arta (`n viziunea lui Ion Ion Barbu rezult\ dintr-o structur\ poli- valent\, capabil\ s\ se orienteze felurit Barbu) este un proces [i un produs exclusiv intelectual. [i s\ renasc\ de mai multe ori”.

43 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

~n articolul „Joc secund”, tip\rit `n Oul dogmatic revista „Cuvântul” din 1930, Perpessicius asocia metafora inedit\ din finalul artei Dogma: {i Duhul Sfânt se purta deasupra apelor poetice Din ceas, dedus... cu o veritabil\ cosmogonie estetic\: E dat acestui trist norod S\ vezi, la bol]i, pe Sfântul Duh „Cât de interioar\ [i de autonom\ ar {i oul sterp ca de mâncare, Veghind vii ape f\r\ stuh, fi cosmogonia artistic\ iese [i mai bine Dar viul ou, la vârf cu plod, Acest ou–simbol ]i-l aduc, `n lumin\ chiar din versurile de pe fron- F\cut e s\-l privim la soare! Om [ters, uituc. tonul acestei grote de coborât `n regatele Nu oul ro[u. de sub p\mânt, faptul c\ domnul Ion Cum lumea veche, `n cle[tar, Om f\r\ sa] [i om nerod, Barbu asemuie[te izolarea creatoare a Înoat\, `n sub]ire var, Un ou cu plod poetului cu marea, când `[i plimb\ me- Nevinovatul, noul ou, Î]i vreau, plocon, acum de Pa[te; duzele sub clopotele verzi.” Palat de nunt\ [i cavou. Îl urc\-n soare [i cunoa[te! Din trei atlazuri e culcu[ul * În care doarme nins albu[ul {i mai ales te `nfioar\ De acel galben icusar, Manifestul literar Atât de gale[, de `nchis Ca trupul drag, surpat `n vis. Ceasornic f\r\ minutar, Ce singur scrie când s\ moar\ z Din fr. manifeste, lat. manu fes- Dar plodul? {i ou [i lume. Te-nfioar\ tus —„ceea ce poate fi f\cut cu mâna” De ceasul galben, necesar... sau lat. manifestus —„public” [adj.]. De foarte sus „Este un document teoretic ce Din polul plus A mor]ii frunte — acolo-i toat\. exprim\ o anumit\ concep]ie asupra li- De unde glodul În g\lbenu[, teraturii la un moment istoric [i cultural P\mânturilor n-a ajuns S\ road\ spornicul albu[, dat. Spre deosebire de arta poetic\, Durata-nscrie-n noi, o roat\. Acord\ lin reflectând o concep]ie similar\ cu Întocma — dogma. mijloacele artei literare caracteristice {i masculin Albu[ului de hialin * stilului beletristic, termenul de manifest Înc\ o dat\: S\rutul plin. literar provine din domeniul politicului, E Oul celui sterp la fel, * unde desemneaz\ o declara]ie prin care Dar nu-l sorbi. Curmi nunt\-n el. Om uit\tor, ireversibil, o personalitate sau o grupare politic\ î[i {i nici la clo[c\ s\ nu-l pui! Vezi Duhul Sfânt f\cut sensibil? expune programul de ac]iune. Mani- Îl las\-n pacea `ntâie-a lui, Precum atunci [i azi — `ntocma: festul literar este o declara]ie public\ ce C\ vinovat e tot f\cutul, M\runte lumi p\streaz\ dogma. dezv\luie principiile unui curent literar {i sfânt, doar nunta, `nceputul. sau ale unui scriitor privind viziunea asupra literaturii, rela]ia acestuia cu Ajunul Pa[tilor 1925 celelalte arte, cu mi[c\ri literare anterioare sau contemporane ori cu o anumit\ concep]ie filosofic\. În evolu]ia istoriei literaturii, au existat declara]ii având caracter de manifest literar înc\ dinaintea apari]iei denumirii ca atare: «Prefa]a» lui Victor Hugo la drama Cromwell (1827) — numit\ manifest romantic francez; «Introduc]ia» lui M. Kog\lniceanu la «Dacia literar\» (1840) — manifestul romantismului românesc” (Dic]ionar de termeni literari [DTL], 1990).

Constantin Brâncu[i, Nou-n\scut

44 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I

Termenul în cauz\ este utilizat abia Comunicare oral\ interactiv\ la sfâr[itul secolului al XIX-lea [i 1. Analiza]i structura metaforelor din poemul studiat; realiza]i o schem\ cu în cel urm\tor: Simbolismul de Jean tipurile recurente de metafore din lirica barbian\. Moréas (1886), Întemeierea [i mani- 2. Recenza]i [i prezenta]i ideile majore despre crea]ia scriitorului din pertinen- festul futurismului de F.T. Marinetti tul studiu al lui Tudor Vianu (Ion Barbu, 1935) [i din cea mai nou\ inter- (1909), Primul manifest Dada de pretare critic\ apar]inând lui Eugen Simion (prefa]a la Ion Barbu. Opere Tristan Tzara (1917), urmat de alte [ase, publicate `n 1920, Manifestul supra- complete, edi]ie ap\rut\ sub egida Academiei Române, 2000). realismului de André Breton (1924), 3. Interpreta]i, pe grupe de lucru, sensurile poemului Ritmuri pentru nun]ile Manifestul revistei „unu” (1928), Ni- necesare [i corela]i-le cu mitul `ntemeierii lumii din Oul dogmatic. chifor Crainic — Sensul tradi]iei (1929), Ardealul estetic (Manifestul Cercului Literar de la Sibiu, 1943), Gellu Naum, Paul P\un, Virgil Teodorescu — Critica Argumenta]ie. Problematizare. Conexiuni mizeriei, 1945 etc.

O form\ `nrudit\ cu bolta cereasc\ [i cu a[trii tutelari — soarele, luna, marile Elemente de prozodie stele — a p\rut omenirii sfera [i astfel `nceputul lumii a fost `nchipuit ovoidal. Din Versul (stihul) punct de vedere literar, toate cosmogoniile vechilor popoare sunt mituri care `ntrevedeau `nceputurile prin analogii fire[ti cu germina]ia [i procrea]ia terestre. A[a cum apa se z Din fr. vers, lat. versus — „în- umple de germenii care dau na[tere vegetalelor [i animalelor acvatice, civiliza]iile toarcere” [întoarcerea plugului în antice [i-au imaginat haosul primar ca pe o ap\ infinit\. Reproducerea, `n lumea brazd\], „rând, [ir al scrierii”. p\s\rilor [i a reptilelor, se face prin ou, iar [arpele este un simbol al haosului sferic „Versul reprezint\, de obicei, un [i al umidit\]ii din care a izbucnit s\mân]a purt\toare de via]\. Este frecvent\, `n rând dintr-o poezie (uneori poate fi for- mitologia cosmogonic\, imaginea oului primordial, care `nchide `n forma lui perfect\ mat numai dintr-un singur cuvânt), miracolul vie]ii, fiind men]ionat\ ca atare `n textele sanscrite, egiptene, babiloniene, marcat printr-o pauz\ final\ [i alta median\ (numit\ cezur\), care îl des- feniciene, persane etc., de unde a trecut apoi `n cele cre[tine. Conform imnurilor parte în dou\ secven]e, numite (h)emis- religioase `ntemeietoare, de origine egiptean\, pe vremea când nu exista nici Cer, tihuri, [i alc\tuind o unitate de ordin nici P\mânt, Universul era o stare latent\, materie cosmic\ dezordonat\, `nf\[urat\ ritmic, adesea [i o unitate de sens; fac `n neguri dese [i plin\ de o ap\ primar\, f\r\ sfâr[it, numit\ „Nun”; aceasta t\inuia excep]ie versurile care continu\ unita- `n sânul ei semin]ele b\rb\te[ti [i pe cele feminine; un duh divin primitiv, nedesp\r]it tea semantic\ [i sintactic\ pe durata de materia acvatic\ originar\, a `nceput Geneza prin formarea unui ou din cele dou\ mai multor versuri, prin tehnica ingam- semin]e, care a fost scos din apa primordial\ [i din care s-a n\scut lumina zilei (zeul Râ), bamentului. Versul este format din cauza nemijlocit\ a vie]ii pe P\mânt. În teogonia orfic\, zeul tutelar, Chronos, alc\tuie[te picioarele metrice care îi asigur\ rit- din Aether [i din Chaosul cufundat `n cea]\ un ou de argint, din care a ie[it `ntâiul n\scut mul. Formal, poezia se deosebe[te de al zeilor, Phanes („Str\lucitorul”). În oul cosmic `ntemeietor au crezut [i `nv\]a]ii Chinei proz\ tocmai prin faptul c\ este redac- [i ai Japoniei str\vechi. Nu poate fi o `ntâmplare faptul c\, `n Avatarii faraonului tat\ în versuri (adic\ prin elementele Tlà, Eminescu alege oul spre a `nchipui, `n forme onirice, regenerarea lui Baltazar. prozodice). Alte m\rci specifice rezult\ Acesta viseaz\ c\ se na[te dintr-un ou coco[, spre a saluta cu un cucurigu ivirea zorilor, din combina]iile de versuri unite prin a luminii solare, `ntruchipate de Râ, zeul la care Tlà se `ntoarce dup\ câteva mii de ani. variate tipuri de rim\, care formeaz\ În poezia noastr\ modern\, Ion Barbu a ref\cut acest mit cosmogonic, pe care l-a strofele (simetrice ori asimetrice, ca în `mperecheat cu dogma Duhului Sfânt, concepând oul ca pe un univers reprodus la lirica actual\). În poezia antic\, ver- scar\ microcosmic\, `nchizând — `n\untrul s\u — principiul vie]ii („palat de nunt\”) surile rimate erau rare. Clasificarea ver- [i pe cel al mor]ii („cavou”). În Biblie, se postuleaz\ c\ Dumnezeu a f\cut Cerul [i surilor are în vedere dou\ criterii: a) cel P\mântul, care era „nev\zut [i netocmit”, cufundat `n `ntuneric, iar „Duhul lui al structurii lor finale, care determin\ Dumnezeu se purta (plutea, n.ns.) deasupra apelor”.

45 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

separarea versurilor în: catalectice (care se termin\ într-un picior metric incom- plet, fiindc\ îi lipse[te o silab\) [i acata- lectice (care au, la sfâr[it, un picior metric complet [i silaba]ia încheiat\); b) cel al principiilor de construc]ie, `n func]ie de care versurile sunt: metrice (construite pe baza cantit\]ii silabelor), specifice Antichit\]ii greco-latine; sila- Vasile Pintea, bice (realizate pe baza unui num\r fix Memoria miturilor de silabe)” — de pild\, alexandrinul — Fecunda]ia presupune doi termeni, unul masculin, cel\lalt feminin, exprima]i `n de 12 silabe cu cezur\ la mijloc, versul eroic al poeziei epice franceze, folosit [i aceea[i s\mân]\ de via]\. Dualitatea sexual\, Verb fecundator, este prezent\ `n în lirica noastr\ de la Dosoftei [i Miron Geneza biblic\, unde Duhul — adic\ Logosul (Verbul) —, `ntemeind cugetarea lui Costin la Ion Heliade-R\dulescu, D. Bo- Dumnezeu, plute[te patern asupra apei materne — `nc\ steril\ —, pe care o fecun- lintineanu [i Mihai Eminescu; ritmice deaz\ spiritual, insuflându-i ideea de via]\. Principiul masculin era identificat de (care au la baz\ num\rul de accente; de Eminescu, `n Rug\ciunea unui dac, cu Zamolxe, zeul care „din noian de ape puteri exemplu, hexametrul, compus din [ase au dat scânteii”. Citatul biblic men]ionat anterior, care atest\ c\ la originea lumii a picioare metrice — patru dactili ori stat un factor ordonator inteligibil, Duhul divin, creator de Cuvânt, instituind semni- spondei, un dactil în mod obligatoriu [i fica]iile primordiale ale lumii, este folosit drept motto dogmatic de Ion Barbu `nsu[i. un troheu sau un dactil fiind catalectic). Poemul debuteaz\ ca o balad\, `n stilul tuturor crea]iilor incluse `n ciclul A fost versul prin excelen]\ al epopeii, Uvedenrode din volumul Joc secund. Autorul constat\ c\ este un dat al firii noastre al satirei, al liricii bucolice [i didactice, ca miturile, aceast\ zestre `ntemeietoare a spiritualit\]ii civilizatoare, s\ se degradeze cu dar mai rar utilizat în lirica modern\, cu timpul [i s\ piar\ `necate `n omeneasca uitare. Dar poezia, form\ a con[tiin]ei artistice excep]ia lui Mihai Eminescu (Mitolo- neobosite, le reactualizez\, atr\gând aten]ia oamenilor asupra semnifica]iilor pierdute gicale) [i a lui G. Co[buc. ori denaturate. Oul, metamorfozat, prin stranie reduc]ie, din principiu cosmogonic „Versurile albe sunt cele lipsite de `n obiect profan (asigurând hrana trupului), [i-a pierdut sacralitatea [i rostul `nte- rim\. Ele au fost inaugurate de Henry meietor; oul devine „sterp” de semnifica]ii, c\ci `n el s-a oprit „nunta” [i s-a golit de Howard în traducerea Eneidei, din 1540, `n]eles principiul fertilit\]ii ini]iale. Versul „Din viul ou, la vârf cu plod” ne reaminte[te de W. Shakespeare [i, mai târziu, de de mitul cosmogonic `n viziune japonez\. Dup\ nipona Nihongi, Cerul [i P\mântul, romantici (la noi, de c\tre M. Eminescu principiul masculin (Yo) [i cel feminin (In), nu erau separate la `nceput, ci formau un în Demonism, Odin [i poetul etc.). Versurile libere sunt atât cele lip- haos ca un ou purtând `n sine un plod. Poetul imagineaz\ o viziune cerebral\, concretizat\ site de rim\, scrise în metru diferit în `n imagini plastice: „albu[ul”, ce protejeaz\ miezul galben `n care principiile contrare se cadrul aceleia[i poezii, cât [i cele lipsite unesc [i are loc fecunda]ia, este `nvelit `n „trei atlazuri” protectoare `nchipuind „culcu[ul” chiar de ritm, în general abandonând viu; s\mân]a vie]ii provine din polul plus, `nc\rcat cu energia pozitiv\, care atrage constrângerile de ordin prozodic. Între- matricea „plodului”; acesta din urm\ `i d\ albu[ului, care formeaz\ placenta [i care `i buin]ate de La Fontaine [i de Milton (în vegheaz\ devenirea `n fiin]\, „s\rutul plin”. Samson lupt\torul), versurile libere s-au Poemul Oul dogmatic, ce poart\ men]iunea final\ c\ a fost scris `n ajunul s\rb\torilor impus, în secolul al XIX-lea, prin Walt Pa[telui din anul 1925, este adresat omului modern, ne[tiutor, care a schimbat sensul Whitman (Fire de iarb\, 1855) [i apoi dogmei ini]iale. Duhul Sfânt a fecundat `n]elesurile lumii, a[a cum a plutit peste apele prin Arthur Rimbaud (Ilumin\rile, 1886). letale, insuflându-le via]\. Omul „uit\tor” [i „nerod”, lacom trupe[te (f\ptur\ „f\r\ sa]”), Versul liber a fost teoretizat [i pro- n-a priceput simbolul rostitor, vopsind oul `n ro[ul sângelui lui Isus, cel sacrificat, [i movat, cu mare succes, de simboli[ti modificând semnifica]ia primar\ a arhetipului ovoidal. Oul este semnul virtual al exis- precum Camille Mauclair [i Gustave ten]ei `nc\ nen\scute, al increatului ce a[teapt\ s\ se iveasc\ pe lume, al fecundit\]ii Kahn, care apreciau c\ lungimea versu- ca stare latent\ ori ca rodire poten]ial\; de aceea, oul este „nevinovat”, un simbol al lui [i ritmicitatea lui interioar\ trebuie ne`nceputului, al purit\]ii ini]iale. s\ fie în concordan]\ cu starea de spirit Poetul evoc\ apoi „galbenul icusar”, g\lbenu[ul, ce are `nscris `n el tiparul necunos- cutei vie]i. Simbolul „roatei” este cel al curgerii ciclice a vie]ii, proces inepuizabil,

46 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I care se `ntoarce mereu `n punctul de unde a pornit; „oul”, „sfera”, „roata” semnific\ `nceputul [i sfâr[itul tuturor lucrurilor, neputând fi oprite de a trece etern dintr-o sugerat\, c\ rima se cuvine s\ fac\ loc form\ `ntr-alta. Oul „sfânt” este mesagerul mitului `ntemeietor primordial; cel „sterp” asonan]ei, mai discrete, atunci când nu r\mâne vidat de semnifica]ii, „sorbit” de omul lacom, f\r\ spirit, vinovat, deoarece trebuie s\ impresioneze prin ea îns\[i, „curm\” nunta ne`nceput\ a principiilor vitale care `i alc\tuiesc miezul roditor. [i c\ nu mai este cazul ca strofa s\ aib\ Poetul cere ca oul s\ nu fie pus nici la „clo[c\”, pentru a nu se sparge dând na[tere o structur\ prestabilit\, ci s\ fie condi- puiului, fiin]ei, ci s\-[i p\streze calitatea de simbol al st\rii virtual fecundante, al ]ionat\ de ideea [i sentimentul pe care gesta]iei prenatale. Tot ce este deja z\mislit st\ sub semnul tragic al „f\cutului”, le exprim\.” vinovat de a `ndemna omul c\tre faptul `ncheiat, ireversibil; sacru r\mâne numai Versul liber a fost folosit prima oar\ „`nceputul”, exprimat `n proiectata „nunt\” a spiritului cu semnifica]iile tuturor în crea]ia liric\ na]ional\ de Al. Mace- lucrurilor de pe lumea aceasta care merit\ s\ fie conservate `n forma lor originar\. donski (în poemul Hinov), urmat de Tudor Vianu, `n studiul citat, afirm\ c\ lirica româneasc\ are doi poe]i metafizici, T. Arghezi, George Bacovia, L. Blaga, Lucian Blaga [i Ion Barbu. Criticul vede — `n amândoi — cânt\re]i „ai vie]ii `n spirit”, A. Maniu [i aproape de întreaga pleiad\ a poe]ilor contemporani. `ns\ realizate pe c\i distincte. Astfel, Blaga exult\ un sentiment agnostic al vie]ii, „Stihul (gr. stichos — „vers”) este exprimând o lupt\ a fiin]ei spiritualizate cu realit\]ile [i for]ele latente, care subzist\ varianta lexical\ a versului din literatu- ira]ional `n om. Caracterul conflictual al vie]ii sale interioare `l conduce spre o liric\ ra român\ veche. Miron Costin îl sfâ[iat\ `n chip dramatic de mari tensiuni [i nelini[ti. definea astfel: «Stihul iaste nu ca alt\ Dimpotriv\, poezia lui Barbu nu reflect\ ecoul unei lupte ne`mp\cate. „Toate scrisoare deslegat\, ci iaste legat\ de zbucium\rile despre care m\rturisesc versurile lui Barbu — explic\ T. Vianu — se silave cu num\r...». Pentru conota]ia aplaneaz\ `n lini[te [i `n contempla]ie extatic\” (s.ns.). În termenii filosofiei lui Nietzsche, lui arhaic\ [i popular\, termenul este Lucian Blaga `ntruchipeaz\ categoria estetic\ a dionisiacului (principiul ira]ional al preluat [i în lirica romantic\ [i modern\. existen]ei, for]a instinctual\, be]ia extazului, zbuciumul plin de fervoare), `n timp ce Eminescu utilizeaz\ derivatul «sti- I. Barbu o ilustreaz\ pe cea a apolinicului (atitudinea calm meditativ\ asupra lumii, huire» cu sens de rostire în versuri sau contempla]ia pur\ a ideilor [i a sensurilor vie]ii, expresia unei gândiri senine, `ntemeiate de art\ a versifica]iei: «Îns\ tu îmi vei pe echilibru, armonie [i m\sur\). Universul liricii barbiene este intim legat de o lume r\spunde c\ e bine ca în lume / Prin fru- imaginar\ plin\ de arhetipuri, de modele originare, care au consacrat un tipar al moas\ stihuire s\ p\trund\ al meu comportamentului uman ce se ridic\ peste zbuciumul impur al contingentului [i al nume...» (Scrisoarea II). Tudor Arghezi (Stihuri pestri]e) [i L. Blaga (Stihuitorul) for]elor sale oarbe [i contradictorii. Astfel explic\ Tudor Vianu de ce „n\zuin]a poetului introduc termenul în titlurile unor volu- se `ndreapt\ sau c\tre pacea fiin]ei necreate, sau c\tre via]a `ncep\toare [i nevinovat\”, me de versuri [i `n crea]ii individuale” concluzie spre care ne `ndeamn\ [i sensurile poemului Oul dogmatic. (Vladimir Streinu, Versifica]ia modern\, 1966; DTL, 1990).

Exerci]ii de reflec]ie [i compozi]ii Bibliografie Ion Barbu, Opere complete, vol. I, 1. Esen]ialitatea artei ca „forma mentis” (form\ a min]ii) este asociat\ unui cu o prefa]\ de Eugen Simion, Edi- limbaj abstract, concis, aproape `ncifrat; elabora]i un eseu analitic despre tura Univers Enciclopedic (sub egida originalitatea sintaxei [i a exprim\rii poetice barbiene (neologistice, geome- Academiei Române), Bucure[ti, trizate, cu elipse, inversiuni, disloc\ri, anacoluturi etc.). 2000. 2. Pornind de la citatul: „În Oul dogmatic, Ritmuri pentru nun]ile necesare [i Dinu Pillat, Ion Barbu, Editura Ti- alte poeme, preocuparea pentru ceea ce am numi o poezie de cunoa[tere neretului, Bucure[ti, 1969. desprins\ de vechiul retorism [i de vechea mitologie cosmicizant\ a roman- Mircea Scarlat, Ion Barbu. Poezie tismului este programatic\. [...] Oul dogmatic este o laud\ `ncânt\toare a [i deziderat, Editura Albatros, `nceputului, a nevinovatului, a purit\]ii aurorale, `n fine, un imn despre marea Bucure[ti, 1981. arhitectur\ a crea]iei universale” (E. Simion, op. cit.), scrie]i o compozi]ie Tudor Vianu, Ion Barbu, Editura de sintez\ argumentativ\ `n care s\ justifica]i afirma]iile critice de mai sus. Minerva, Bucure[ti, 1970.

47 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\ Structuri literare recurente Teme fundamentale Motive adiacente

Frenezia dionisiac\ sublimat\ în contempla]ia apolinic\ Extazul mistic (ini]iatic) este modalitatea predilect\ este tema caracteristic\ primei etape din crea]ia liric\ a lui prin care autorul de liric\ predominant conceptual\ stabi- Ion Barbu, [i anume celei parnasiene (derivate de la numele le[te o leg\tur\ cu ordinea secret\ a firii [i î[i obiectiveaz\ curentului literar predominant). Filosoful german Friedrich tr\irile în imagini sensibile, transferate apoi elementelor Nietzsche, în celebra sa lucrare, Na[terea tragediei din spiri- naturii, ca în poemele apar]inând etapei parnasiene: tul muzicii (1872), utilizeaz\ sintagmele apolinic [i dionisiac Copacul, Mun]ii, Panteism, Lava, Banchizele etc. Ovid S. (formate de la numele proprii ale zeilor antici Apollo [i Crohm\lniceanu remarc\ (în Literatura român\ între cele Dionysos). „Ele reflect\, în plan estetic, opozi]ia dintre cei doi dou\ r\zboaie mondiale, Bucure[ti, 1974) un paradox al liricii zei ai artei la greci: Apollo, una dintre cele mai mari divinit\]i ale barbiene, care, dintr-un exces de rigoare, datorat forma]iei mitologiei grece[ti, zeul muzicii, al poeziei, al luminii, al artelor pozitiviste a autorului ei (poet-matematician), se îndreapt\ frumoase, al fanteziei, visului [i profe]iei, era identificat adesea c\tre starea de „extaz\ mistic\”, în sensul ei originar de cu soarele; Dionysos, tumultuosul zeu al be]iei extatice, patronul comuniune cu zeul ce a ini]iat ordinea cosmic\. Scriitorul muzicii [i al poeziei lirico-ditirambice, s\rb\torit în cânt\ri [i modernist — prin luciditate, spirit geometric [i prin intui]ie dansuri cu un caracter orgiastic, reprezint\ principiul sumbru sensibil\ — atinge, în opera sa poetic\, esen]a filosofiei pla- [i ira]ional al existen]ei dominate de instincte, de dezl\n]uirea toniciene, conform c\reia lucrurile din realitatea fenomenal\ firii. Dionysos, ca zeu al extazului, al misterelor, personific\ sunt copii imperfecte ale Ideilor pure, ce formeaz\ modelele tulburarea, zbuciumul plin de fervoare, bahic” (DTL, 1990). arhetipale deopotriv\ pentru domeniile reunite ale [tiin]ei [i Nietzsche apreciaz\ tragedia greac\ drept rezultatul artistic al ale artei. îmbin\rii celor dou\ atitudini umane [i estetice complemen- „Rigoare” [i „fervoare” în limbajul artei poetice sugereaz\ tare: instinctualitatea [i în]elepciunea, vitalitatea [i contem- o bipolaritate care devine evident\ abia în volumul din 1930 pla]ia, muzica [i artele plastice figurative. Transpuse în prin- (Joc secund), având trei cicluri, într-o ordine bine gândit\ (Joc cipii estetice, aceste dou\ atitudini, de[i opuse, se presupun secund, Uvedenrode, Isarlâk), totul subsumat ideii de rigoare cu necesitate [i formeaz\ a[a-numita coincidentia opposito- universal\, de act spiritual disciplinat în efortul mental de rum (armonizarea contrariilor) între: capacitatea reflexiv\ [i cuprindere a în]elesurilor lumii [i de sfin]enie (neprih\nire) în gândirea senin\, întemeiate pe sim]ul frumosului perceput ca jocul „mai pur” al poeziei conceptuale, epurate de materia- m\sur\ [i echilibru, fa]\ de tr\irea încordat\, declan[at\ de litatea realului. Extazul mistic, ob]inut prin ridicarea lumii con- for]ele impulsive [i incon[tiente din om, a[adar extazul împ\cat tingente la puterea absolut\ a Ideii [i prin „jocul secund” al cu sine contrar delirului frenetic al be]iei sim]urilor neînfrânate. crea]iei poetice sensibile („secund”, în accep]ia de „favorabil, Pentru Tudor Vianu, cei doi poe]i metafizici ai literaturii prielnic, joc neprih\nit”— nu „secundar, al doilea”), pre- române, Lucian Blaga [i Ion Barbu, ilustreaz\ astfel termenii supune [i o esen]ializare a limbajului pân\ la limpezirea lui bipolari ai filosofiei lui Nietzsche: Lucian Blaga întruchipeaz\ deplin\. Într-o profesiune de credin]\ f\cut\ confra]ilor s\i categoria estetic\ a dionisiacului (bazat\ pe ira]ionaitate, mani- întru poezie, Ion Barbu m\rturise[te o constant\ a spiritului festare instinctual\, fervoare existen]ial\, be]ia delirului), în timp creator (fie în matematic\, fie în arta literar\), care a fost [i ce Ion Barbu o reliefeaz\ pe cea a apolinicului („atitudinea calm a r\mas pentru el forma absolut\: „viziunea” în geometrie [i „extaza” în opera liric\: „[...] Suflet mai degrab\ religios decât artistic, am vrut în versific\rile mele s\ dau echivalen- tul unor st\ri absolute ale intelectului [i viziunii: starea de geometrie (s.a.) [i, deasupra ei, extaza (s.a.). Exist\ o treapt\ de experien]\ poetic\ de la care versul se dovede[te a fi rigoare (s.ns.) [i fervoare (s.ns.), nu interjec]ie dezvoltat\ ori celebrare mai mult sau mai pu]in armonioas\” (Cuvânt c\tre poe]i, în Proz\ de idei, din seria de Opere complete, vol. II, Bucure[ti, 2000). Juan Gris, Ipostazele mitice ale „jocului secund” al artei au fost pre- Chitara cizate de Tudor Vianu înc\ din 1935 (în exegeza Ion Barbu)

48 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I meditativ\ asupra lumii, contempla]ia pur\ a ideilor [i a sen- [i s-au clasicizat, precum etapele de crea]ie liric\ ale autoru- surilor vie]ii, pre]uirea frumosului necontingent — Ideea reflec- lui în viziunea aceluia[i critic: „mitul oglinzii”, „spiritualis- tat\ în oglinda spiritului senin”, `n studiul Ion Barbu din 1935). mul”, „treptele viziunii” [i „poezia ca joc de limbaj”. În poemul Tiparul unic modelator reprezentat de spa]iul balcanic se Ritmuri pentru nun]ile necesare (din etapa ermetic\), scriitorul explic\ prin faptul c\ universul liricii barbiene este intim legat stabile[te trei c\i de cunoa[tere: cea erotic\, reprezentat\ de o lume imaginar\ plin\ de arhetipuri, de modele originare astral prin planeta Venus; cea ra]ional\, avându-l drept simbol care au consacrat un tipar al comportamentului uman, ce se pe Mercur, [i cea contemplativ-artistic\, plasat\ sub semnul ridic\ peste zbuciumul impur al contingentului [i al for]elor luminos al Soarelui. Într-un vers cu valoare de laitmotiv sale oarbe [i contradictorii. Din ipostazele variate ale lumii („M\-nchin la soarele-n]elept...” ) din balada cult\ Riga Crypto balcanice, din pl\smuirile ei concret-multiforme, din interferen]a [i lapona Enigel, eroina m\rturise[te aspira]ia ei [i a întregii graiurilor omene[ti care asociaz\ cuvintele nobile cu vocabu- lumi polare c\tre orizonturile luminate [i înc\lzite de puterea lele argotice [i pestri]e, se na[te un model al cunoa[terii duale incandescent\ a astrului diurn, simbolizând via]a [i cunoa[terea în trup [i în spirit. Isarlâkul devine un topos mitic unde civili- lumii, opuse umbrei [i umezelii unei existen]e elementare. za]ii, rase, profesiuni, mentalit\]i, obiceiuri dintre cele mai Durata în spirit este comparat\ de Enigel cu adâncimea „fân- diverse se amestec\ `ntr-o sintez\ uman\ inedit\ [i unic\. Aceast\ tânii” din care numai omul [tiutor poate scoate la suprafa]\ tem\ coincide cu etapa a doua, baladesc-oriental\, a crea]iei apa vie a cunoa[terii universale. autorului liric, în care I. Barbu concepe balade culte `n stilul Poezia-monad\ (figur\ geometric\ suficient\ sie[i [i per- textelor folclorice scrise de Anton Pann, imaginând o lume a fect conturat\) dep\[e[te universul bine cunoscut al obiectelor contrastelor, fascinat\ deopotriv\ de formele `naltului (atinse [i ajunge capabil\ s\ figureze, dincolo de percep]ia senzorial\ prin asceza spiritului tutelat de Mercur) [i de cele ale adâncului limitat\, ordinea secret\ a lucrurilor în spa]iu [i sensul deve- (manifestate prin tr\irile carnale aflate sub „roata Venerei”). nirii cosmice. Poetul descrie imaginile dicotomice ale unui univers `n ebuli]ie Ion Barbu este obsedat de natura esen]ial\ a actului cog- (gata s\ explodeze) din cauza oscila]iei perpetue `ntre spirituali- nitiv, în]eles ca un joc organizat ([i totu[i imprevizibil) între tate [i senzualitate, `ntre rigoarea constructiv\ a min]ii omene[ti cel individual [i cel de „grup” (raportat la umanitatea cunos- [i fervoarea distructiv\ a be]iei sim]urilor, `ntre asceza apoli- c\toare). Rela]ia de asociere (presupus\ în orice joc) nu nic\ [i orgia dionisiac\, marcând balcanismul plin de vitali- exclude tensiunea înregistrat\ între particular / general, atitu- tate (element de leg\tur\ între Orient [i Occident). dine neutral\ / opozi]ie principial\, grupare temporar\ / unitate „Jocul secund” al artei ca o lume de esen]e ideale este teo- definitiv\. A[adar, grupul (din poemul barbian cu titlu omo- retizat în toate artele poetice ale scriitorului (Din ceas, dedus..., nim) este principiul ordonator care asigur\ unitatea contrari- Timbru, Grup etc.) [i define[te etapa ermetic\ (a treia [i ulti- ilor, a[a cum num\rul (etalon abstract) include totalitatea ma din crea]ia sa). Ideea esen]ial\ este aceea c\ numai crea]ia imaginar\, semn al activit\]ii neistovite a min]ii omene[ti însemnelor numerice prin intermediul c\rora el se individua- z\mislitoare de sensuri noi, poate sugera, prin asocia]ii neo- lizeaz\ [i se divide. Actul poetic se întemeiaz\ ontologic (fiin]a) bi[nuite de în]elesuri, tocmai acele lucruri care nu exist\ în [i matematic (num\rul), ambele modalit\]i de cunoa[tere chip obiectiv (fiindc\ nu au suport referen]ial în realitate). ridicându-se la puterea abstract\ a imagina]iei: „Ion Barbu a Capacitatea intelectiv\ [i imaginativ\ a omului este nelimitat\, redat limbii române acel ritm esen]ial care dezv\luie sen- ea permi]ându-i ceea ce natura nu poate exprima sau chiar ceea surile misterioase ale existen]ei. Odat\ cu el, poezia noastr\ ce nici nu are corespondent în universul cunoscut. În viziunea devine ritual, comuniune cu un fond obscur de prea mult\ barbian\, arta este un proces exclusiv intelectual, o forma mentis lumin\ primordial\, în care ideile sunt esen]e [i totodat\ (form\ a min]ii) în care lumea este sublimat\ în Idee, iar „jocul tipare. Matematicianul [tie c\, înainte de a intra în zona su- secund” devine încercarea de evadare din contingent (universul premei abstrac]iuni, Numerele sunt figuri care cânt\. De la concret) în absolutul imaginat de spiritul creator pur. el, Poetul a înv\]at c\ Sunetul e o stare de gra]ie a Formei” A[a cum sugereaz\ autorul în Timbru, pentru a pl\smui idei ({tefan Aug. Doina[, Orfeu [i tenta]ia realului, Bucure[ti, absolute (în sens platonician) în forme sensibile, este nevoie de 1974). „un cântec înc\p\tor” echivalent cu arta îns\[i, unica în stare s\ Prin jocul min]ii [i al cuvântului, poezia trebuie s\ ias\ surprind\ tr\s\turile latente, neb\nuite ale „pietrei”, ale „humei” din lumea experien]ei senzoriale [i s\ p\trund\ `n suprareali- [i ale „undei”, elemente terestre fundamentale. Numai artistul, tatea ideal\ a conceptului (a actului `n sine), a[a cum `[i pe baza unei în]elegeri simpatetice a acestor manifest\ri ale dorea scriitorul `nsu[i: „[...] Materialul meu veritabil e Actul. lumii concrete, le poate însufle]i [i ridica la puterea abstract\ Aici evoluez ca un vultur, sunt maestru” (I. Barbu `n cores- a imaginilor sensibile. ponden]\, Bucure[ti, 1982).

49 C a p i t o Cl ual p I i t o l u l I Limb\ [i comunicare Aspecte normative [i func]ionale ale studiului limbii Norma literar\ — aspecte evolutive cea lexical\. Gradul lor de aplicabilitate este mai strict (la nivel ortografic [i ortoepic, ca [i la norma morfologic impus istoric) Defini]ie. Conform DEX-ului, norma este „regul\, dispozi]ie sau mai liber (la nivel sintactic [i lexical). Cea mai permisiv\ etc. obligatorie, fixat\ prin lege sau prin uz; ordine recunoscut\ ca r\mâne norma lexical\, deoarece înregistreaz\ numeroase obligatorie sau recomandabil\”. Exist\ norm\ lingvistic\, literar\, variante atât în stilurile func]ionale, cât [i în limbajele specia- juridic\, administrativ\, tehnic\, moral\ etc. Norma limbii lite- lizate (popular, dialectal, familiar, argotic); 4. caracter supradia- rare este, conform defini]iei lui I. Ghe]ie (reprodus\ în Dic]ionar lectal: în orice limb\ standard (oficial\), norma literar\ este general de [tiin]e ale limbii, 2001), „expresia conven]ional\, la stabilit\ pe baza unui dialect dominant (f\r\ a se suprapune nivelul limbii literare, a unui anumit uzaj dominant, impus\ — în totalitate acestuia), acceptând [i particularit\]i provenite cu o for]\ coercitiv\ mai mare sau mai mic\ — oamenilor de din alte dialecte/graiuri ale idiomului respectiv. Limba culturii cultur\ apar]inând unei comunit\]i, atunci când redacteaz\ un na]ionale autohtone s-a format pe baza dialectului dacoromân, text”. Spre deosebire de regulile limbii, caracterizând orice vorbit ast\zi pe teritoriul României, al Republicii Moldova [i în actualizare a limbii date, norma literar\ propune un model de regiuni istorice cu popula]ie româneasc\ din Ucraina, Ungaria, vorbire [i de scriere, recomandabil în exprimarea îngrijit\ [i Serbia [i Bulgaria. Dacoromâna prezint\ diferen]ieri lingvistice elevat\, care reprezint\ limba cultivat\. Exist\ norme particu- regionale pe graiuri (muntean, moldovean, b\n\]ean, cri[ean, lare, diferen]iate dup\ nivelurile limbii (fonetic, morfologic, maramure[ean). Limba român\ literar\ s-a dezvoltat pe teme- sintactic, lexical) [i norma general\, care le grupeaz\ într-un iul graiului vorbit în nordul Munteniei [i sud-estul Ardealului, sistem unitar [i coerent. devenit, în timp, varianta cu autoritate lingvistic\ (mai ales Caracteristici. Norma literar\ are urm\toarele patru prin tip\rirea c\r]ilor religioase [i a celor laice — cronici [i tr\s\turi: 1. caracter istoric: este flexibil\ [i poate fi modificat\ c\r]i populare — în centrele culturale din Transilvania [i }ara diacronic odat\ cu evolu]ia limbii. Normele literare sunt con- Româneasc\), acesta asigurând unitatea remarcabil\ a limbii semnate în sincronie (la un moment dat), în lucr\ri de specia- noastre în compara]ie cu alte limbi romanice. Coeziunea lingvis- litate (tratate, dic]ionare); 2. caracter conven]ional [i concret: tic\ [i literar\ a românei actuale se explic\ prin structura ei gra- spre deosebire de norma lingvistic\, natural\ [i abstract\, cea matical\ esen]ial latin\, prin utilizarea unui fond lexical comun literar\ este conven]inal\ (impus\ de utilizarea predominant\ (alc\tuit cu prec\dere din termeni latine[ti), prin fenomenul pe- pentru un anumit stadiu sincronic), aplicat\ diferen]iat de riodic de relatinizare a limbii (datorat aportului masiv de neo- aceia care redacteaz\ un text; 3. caracter multiplu: sintagma ca logisme latino-romanice împrumutate pe cale cult\, începând atare, de[i folosit\ la singular, constituie un ansamblu de pre- cu {coala Ardelean\ [i pân\ ast\zi). Aceste caracteristici au scrip]ii recomandate pentru principalele paliere ale limbii: permis transcenderea diferen]elor dialectale [i pe diferite norma fonetic\ [i ortografic\, norma morfologic\, sintactic\ [i graiuri în procesul comunic\rii dintre to]i vorbitorii limbii române. Exemple. DOOM2 (Dic]ionarul ortografic, ortoepic [i morfologic, edi]ia II-a, 2005) prevede o serie de modific\ri importante la nivel ortografic, ortoepic [i morfologic, dintre care men]ion\m: z În func]ie de uzul literar actual, normele în vigoare recomand\ o singur\ accentuare la cuvinte precum: adic\, arip\, avarie, bolnav, butelie, caracter, c\lug\ri]\, doctori]\, duminic\, du[man, fenomen, ianuarie, lozinc\, miros, regizor, sever, [ervet, unic, vatman, vultur (care pân\ acum admiteau dubl\ accentuare). z Pronumele [i adjectivele negative (niciunul, niciuna, niciun, nicio etc.) se scriu într-un cuvânt (la fel ca pronumele nehot\râte compuse vreunul, vreuna, vreun, vreo), conform Vincent van Gogh, Floarea-soarelui principiului ortografic prin care aceste forme contopite trebuie

50 Limb\ [i comunicare C a p i t o l u l I distinse, [i prin grafie, de îmbin\rile libere asem\n\toare: nici a trebui (indicativ prezent, persoana a III-a: forma trebuie; un – adverb + articol nehot\rât (Nu e nici un om singur, nici conjunctiv prezent: s\ trebuiasc\); a decerna (trebuie conju- un nefericit); adverb + numeral (Te contrazic, eu nu mi-am gat cu -ez: (eu) (s\) decernez, nu decern); a continua (indicativ cump\rat nici un cadou costisitor, nici mai multe), nici unul – [i conjunctiv prezent, persoana I singular: (eu) (s\) continui, adverb + pronume nehot\rât (Nu m\ convinge nici unul, nici nu continuu); a absolvi (inclusiv pentru sensul „a termina un cel\lalt). Este singurul pronume / adjectiv pronominal, în an/o form\ de înv\]\mânt”, trebuie conjugat f\r\ -esc: (eu) afar\ de ceea ce, care se scrie în cuvinte separate. (s\) absolv, nu (eu) (s\) absolvesc); a mirosi (indicativ pre- — Prezen]a cratimei în formele unor cuvinte greu flexio- zent, persoana a III-a plural: ei miros, nu ei miroase). nabile (x-ul, ph-ul, RATB-ul), în neologisme `n a c\ror final\ z Sunt considerate corecte formele verbelor a voi [i a apar deosebiri între scriere [i pronun]are (acquis-ul, bleu-ul, vrea, fiecare cu specializarea sa `n flexiune (voiam s\ plec, Bruxelles-ul, dandy-ul, pl. art. dandy-i [nu dandi], show-ul). vreau s\ plec), nu îns\ [i cele rezultate prin contaminarea lor Dar se recomand\ ata[area f\r\ cratim\ a articolului enclitic sau (vroiam, vroisem etc.). a desinen]ei la neologismele terminate în litere din alfabetul limbii române pronun]ate ca în limba român\ (boardul, boar- Variante literare libere duri, clikul, clikuri, trendul, trenduri). Defini]ie. Varianta este, „în fonologie [i morfologie, uni- z „Se generalizeaz\ scrierea cu cratim\ a compuselor nesu- tatea minimal\ care nu contracteaz\ raporturi de comutare date care denumesc substan]e chimice distincte [i specii diferite [nu determin\ modific\ri în planul expresiei ori în cel al de plante sau de animale (cu nume [tiin]ifice diferen]iate)” con]inutului prin substitu]ia reciproc\ a unit\]ilor, n.ns.] cu (op.cit.): p\tl\gea-vân\t\, fluture-de-m\tase etc. alte unit\]i similare fonetic, respectiv semantic” (op.cit.). z Verbele compuse parasintetice (pu]ine la num\r) se scriu, Caracteristici. Variantele pot fi: 1. combinatorii (pozi]io- toate, într-un cuvânt (a se autoacuza, a binecuvânta, a binevoi, nale), definite prin distribu]ie complementar\; 2. variante li- a scurtcircuita, a prescurta, a se sinucide, a telecomanda etc.). bere (individuale), care depind direct de vorbitor [i de momen- z În locu]iunile odat\ ce „dup\ ce, din moment ce” [i odat\ tul rostirii. Variantele libere, opineaz\ Gabriela Pan\-Dindelegan cu „în acela[i timp cu”, adverbul odat\ se scrie într-un cuvânt. (în op.cit.), sunt „realiz\ri ale unei invariante (ale unui fonem z Norma literar\ condamn\ folosirea lui ca [i (sau a lui sau morfem), nedeterminate contextual, aflate în distribu]ie ca, virgul\) în loc de ca, drept, în calitate de, pentru evitarea contrastiv\, f\r\ s\ fie [i în raport de comutare”. Ele pot fi cacofoniilor (cu atât mai mult când acest pericol nu exist\); în folosite `n acela[i context, f\r\ modificarea sensului. Noul locul construc]iilor gre[ite (de tipul ca [i coechipier, ca [i con- DOOM precizeaz\ seriile de variante libere pe care le reco- silier, ca virgul\ comandant), construc]iile corecte sunt: drept/ mand\ la nivel ortografic, fonetic [i morfologic. în calitate de coechipier, consilier, comandant. Exemple. 1. La nivel ortografic: decât z Adverbul „doar, numai”, cu sens restrictiv, se folo- — scrierea [i pronun]area distinct\ a cuvintelor: cear[af/ se[te exclusiv în construc]ii negative (N-am decât un frate), cearceaf, corigent/corijent, fer\str\u/fier\str\u, filosof/filozof, în timp ce sinonimele sale se utilizeaz\ în enun]uri pozitive l\ca[/loca[, muschetar/mu[chetar, piunez\/pionez\; (Am doar/numai un frate). — sinereza poate fi facultativ\ când red\ o rostire în tempo z Pentru indicarea primei zile a fiec\rei luni, trebuie rapid (de-abia, pasiunea de-a convinge), fa]\ de aceea în folosit numeralul ordinal, nu cel cardinal (Întâi Decembrie, tempo lent (de abia, pasiunea de a convinge); nu Unu Decembrie, Întâi Mai, nu Unu Mai). eliziunea z „La substantivul împrumutat din englez\ mass-media — poate fi facultativ\ (c-a v\zut/c\ a v\zut, c-un s-a admis (în acord cu forma [i în conformitate cu trecerea sfat/cu un sfat, dup-o or\/dup\ o or\, f\r-a vorbi/f\r\ a vorbi, unor plurale neutre latine[ti, la origine aflate la feminin singu- pân-acolo/pân\ acolo, s-o vad\/s\ o vad\); lar) utilizarea lui ca feminin singular (mass-media actual\), — interjec]iile repetate se pot desp\r]i prin cratim\ ori cu genitiv-dativul articulat mass-mediei (prin intermediul prin virgul\ (hai-hai!; ham-ham!; hai, hai!; ham, ham!); mass-mediei)” (op.cit.). — se pot scrie cu sau f\r\ punct între litere abrevierile z La verbele care încep cu î (a începe, a învinge), grafia compuse din mai multe ini]iale majuscule (C.E.C./CEC, acestuia se p\streaz\ [i în interiorul cuvântului numai la modu- O.N.U./ONU, P.F.L./PFL); actualmente, se prefer\ scrierea rile verbale (gerunziu, participiu, supin) la care forma nega- f\r\ puncte desp\r]itoare: CFR, DOOM, SUA, UNESCO. tiv\ se realizeaz\ cu prefixul ne- ([i adverbele mai, prea): — numele de familie se pot scrie în interior cu â sau î, în neîncepând, nemaiîncepând, neînceput, de neînvins. func]ie de tradi]ia familiei, de voin]a purt\torilor [i de actele de z Unele verbe au forme modificate astfel: a reda „a da din stare civil\ (Râpeanu/Rîpeanu, Agârbiceanu/Agîrbiceanu, nou” (imperfectul red\dea), a reda „a descrie” (imperfectul reda); dar G. Topîrceanu, I.D. Sîrbu).

51 C a p i t o l u l I Limb\ [i comunicare

2. La nivel fonetic: — la unele cuvinte, se admit variante literare de accent, Exerci]ii. Aplica]ii cu unele deosebiri fa]\ de DOOM1 (acatist/acatist, anost/anost, antic/antic, ginga[/ginga[, hatman/hatman, intim/intim, 1. Corecta]i, dup\ caz, forma numeralelor [i a substanti- jilav/jilav, penurie/penurie, profesor/profesor, trafic/trafic); velor neologice folosind sau nu cratima (conform DOOM,2005): — în cazul cuvintelor derivate fie cu prefixe, fie cu sufixe, 11-le, a 11a, 16-imi, hippyul, party-ul, storyul, playboyi, gad- ori în cazul cuvintelor compuse, desp\r]irea în silabe se poate getul, item-ul, week-endul, Bruxelles-ul. face [i pe baza pronun]\rii, [i dup\ structura morfologic\: 2. Corecta]i formele urm\toarelor cuvinte, fixând cratima a-nor-ga-nic/an-or-ga-nic, i-ne-gal/in-e-gal, bi-no-clu/bin-o-clu, acolo unde trebuie sau, dimpotriv\, eliminând-o: dea dreptul, su-bli-ni-a/sub-li-ni-a, drep-tunghi/ drept-unghi, des-pre/de-spre, într-una (adv.), în[ir’-te (m\rg\rite), nemp\cat, denmul]it, dân- al-tun-de-va/alt-un-de-va. Normele actuale prefer\ desp\r]irea dule-o, jeluima[, întrebase-vor, face-lise-va, duc\se-pe-pustii!, dup\ pronun]are (pentru care se pot stabili reguli mai generale las\m\-s\-te-las, aducere aminte, luare aminte. decât pentru desp\r]irea dup\ structur\). 3. Preciza]i (consultând DOOM, 2005) care dintre substan- 3. La nivel morfologic: tivele urm\toare mai p\streaz\ forme duble de singular [i/sau — exist\ substantive cu forme duble de singular (bulg\r/ de plural: acont/aconto, aconturi/acontouri, fluture/flutur, [oa- bulg\re, basc/basc\, cartilaj/cartilagiu, chestie/chestiune, halo/ rece/[oarec, berbec/berbece, colind/colind\ [„cântec”], poem/ halou, pântec/pântece (popular), piept\n/pieptene, sandvici/ poem\; coli/coale, niveluri/nivele, hoteluri/hotele, chibri- sandvi[, tumor\/tumoare, zi/[în expr. [i] ziu\; [i substantive turi/chibrite, obiceiuri/obicee, seminare/seminarii, cicatrice/ cu forme duble de plural (boli/boale [în expr. a b\ga `n boale], cicatrici, toren]i/torente. coper]i/coperte, c\p[uni/c\p[une, cire[e/cire[i, coarde/corzi, 4. Corecta]i urm\toarele grafii în conformitate cu struc- g\lu[te/g\lu[ti, râpe/râpi, chipie/chipiuri, vopseluri/vopsele, tura [i cu flexiunea morfologic\ a cuvintelor: a[eaz\, în[eal\, tuneluri/tunele; tânjeal\ [„pro]ap”, nu tânjire”], gure[e (fem. sing.), frunta[e — la unele adjective neologice, norma actual\, reflectând (fem. sing.), înf\]i[az\, angajaz\, se îngra[e, îngrija, s\ sfâr[asc\, uzul persoanelor cultivate, admite la feminin forme cu [i f\r\ gogo[erie, gre[al\, oblojal\, clujan (Clujana), some[an (So- alternan]a o (accentuat)/oa, în ordinea de preferin]\ (ana- me[ana), ie[an, ro[a]\, vitejasc\. loag\/analog\, omoloag\/omolog\), în timp ce la altele nu 5. Corecta]i, unde este cazul, scrierea urm\toarelor cuvinte admite forme cu oa (baroc\, echivoc\, filolog\, pedagog\); (în conformitate cu DOOM, 2005): excalada, escrescen]\, fuxie — normele actuale accept\ la femininul nearticulat al nu- (plant\), rucsac, asvârli, dezjuga, glasvant, dizident, diserta]ie meralului ordinal întâi postpus substantivului [i forma cu (dar a dizerta), premis\, cvasiunanimi, conclusiv, corosiv. particul\ enclitic\ (clasa întâi/întâia); 6. Marca]i accentele potrivite (mobile, stabile ori duble) — în construc]ia cu prepozi]ia de (care [i-a pierdut sensul în pronun]area urm\toarelor cuvinte: suntem, sunte]i, nor\ partitiv, dobândind în]elesul „de felul”) + pronume posesiv, (nurori), radio (radiouri), avocado (avocadoul), adusei, analfa- norma actual\ admite atât pluralul, cât [i singularul (un prieten bet, f\cuser\, aerodinamic, anteroposterior, autocritic, dacoro- de-ai mei/de-al meu, o prieten\ de-ale mele/de-a mea); mân, colibri (pas\rea), halo, atu, prevedere, Vasiliu, Rotariu. — de[i predicatul se acord\ cu subiectul în persoan\ [i în 7. Marca]i între paranteze drepte pronun]area numelor num\r, exist\ situa]ii în care acordul se face [i dup\ în]eles, mai proprii str\ine, respectând ortografia [i pronun]ia specifice ales în cazul subiectelor exprimate prin substantive colective: limbii respective (dup\ modelul: fr. Bordeaux [bordo], New Majoritatea participan]ilor la miting a plecat/Majoritatea par- York [n0u 0ork]): Haendel/Händel, Jókai, Mickiewicz, ticipan]ilor la miting au plecat; Mul]imea de absolven]i a München, Marrakech, Petöfi, Quito, Racine, Shakespeare, început examenele/Mul]imea de absolven]i au început exa- Eugen O’Neill, Walt Street, Beijing, Okinawa, Yale, Zeiss. menele). În ambele cazuri, acordul dup\ în]eles s-a produs 8. Desp\r]i]i în silabe cuvintele urm\toare atât dup\ pro- simultan cu acordul verbal prin atrac]ie. nun]ie, cât [i dup\ structur\: inabil, neschimb\tor, neomoder- — la indicativul prezent al verbelor de conjugarea I [i a nism, pustnic, arterioscleroz\, portavion, dezechilibru, nestr\- IV-a, se recomand\ forme duble: inventeaz\/invent\, `njgheab\/ mutat, nesprijinit, Pronosport. `njghebeaz\, [chioap\t\/[chiop\teaz\; biciuie[te/biciuie, cheltuie[te/cheltuie, dest\inuie/dest\inuie[te etc.

1În DOOM2, modific\rile operate fa]\ de DOOM1 sunt marcate prin semnul (!), plasat înaintea cuvintelor.

52 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I Tradi]ionalismulEpoci ºi ideologii literare

Cum noi ne afl\m geografic `n Orient [i cum, prin Literatura s\m\n\torist\ a `nf\]i[at un om al p\mântului, un religiunea ortodox\, de]inem adev\rul luminii r\s\ritene, ori- om al instinctului teluric, fiindc\ doctrina ce-o influen]a era entarea noastr\ nu poate fi decât spre Orient, adic\ spre noi fascinat\ de un ideal politic determinat. Afar\ de aceasta, `n[ine, spre ceea ce suntem prin mo[tenirea de care ne-am realizarea autohtonismului e unilateral\ `ntrucât s-a manifes- `nvrednicit. Mo[tenim un p\mânt r\s\ritean, mo[tenim tat numai `n ordine literar\. Noi voim s\-i d\m amploare prin p\rin]i cre[tini — soarta noastr\ se cuprinde `n aceste date n\zuin]a de a `mbr\]i[a toate ramurile creatoare ale spiritului geoantropologice. O cultur\ proprie nu se poate dezvolta românesc. [...] S\m\n\torul a avut viziunea magnific\ a organic decât `n aceste condi]ii ale p\mântului [i ale duhului nostru. Occidentalizarea `nseamn\ negarea orientalismului p\mântului românesc, dar n-a v\zut cerul spiritualit\]ii ro- nostru; nihilismul europenizant `nseamn\ negarea posi- mâne[ti. [...] Peste p\mântul pe care am `nv\]at s\-l iubim bilit\]ilor noastre creatoare. Ceea ce `nseamn\ negarea prin- din S\m\n\torul, noi vedem arcuindu-se coviltirul de aur al cipial\ a unei culturi române[ti, nega]ia unui destin propriu bisericii ortodoxe. românesc [i acceptarea unui destin de popor n\scut mort. [...] Nichifor Crainic, Sensul tradi]iei, 1929

Absolutizarea autohtonismului — Tradi]ionalism versus modernism

Incluzându-[i explica]ia `n propriul nume, tradi]ionalis- avea colaboratori de mare prestigiu (de la fondatorii Adrian mul pre]uie[te [i ap\r\ tradi]ia, `n]eleas\ ca o sum\ de valori Maniu, Gib I. Mih\escu [i Cezar Petrescu, la Tudor Arghezi, expuse pericolului alter\rii [i degrad\rii. Spiritul critic nu Lucian Blaga, Mateiu Caragiale, Ion Pillat, Tudor Vianu, este exclus din atitudinea tradi]ionalist\, numai c\ el este Al. Philippide, Vasile Voiculescu [.a.), fiind deschis\ [i c\tre „`ntors”, de regul\, `mpotriva tendin]elor [i valorilor moder- alte culturi (de unde [i frecventarea unor formule diverse, sin- ne, ce aduc o eroziune [i chiar o dezagregare a „vechiului”. cronizate cu mi[carea cultural\ european\, de la simbolism la De fapt, ambele atitudini, [i cea tradi]ionalist\, [i cea moder- expresionism), ea va evolua, treptat, c\tre absolutizarea autoh- nist\, `[i trag o mare parte din substan]a lor din lupta uneia tonismului spiritualizat, a ortodoxismului [i a primitivismului `mpotriva alteia, cu exager\ri de ambele p\r]i. Specifice [i rural. N. Crainic repro[eaz\ s\m\n\torismului preocuparea sa definitorii pentru tradi]ionalism sunt interesul [i pasiunea unilateral\ (universul rural), ad\ugându-i dimensiunea eleva]iei pentru folclorul v\zut ca un depozitar ideal al tradi]iilor unei spirituale prin racordarea tradi]ionalismului la ortodoxism. comunit\]i. Tradi]ionalismul românesc nu face excep]ie de la Perspectiva lui Nichifor Crainic este una etnicist\, valorile aceast\ regul\, completând-o `ns\ cu idealizarea [i conservarea noastre fiind absolutizate [i transformate `n criteriu unic. `n mit a trecutului na]ional, mai ales a celui de factur\ rural\. Astfel c\, la noi, majoritatea mi[c\rilor tradi]ionaliste se vor Orientarea culturii române spre Occident [i, `n special, spre revendica de la Eminescu. Epigonii eminescieni, apoi, par]ial, cultura francez\ este, din punctul s\u de vedere, una profund poporanismul [i, integral, s\m\n\torismul `[i construiesc câte gre[it\. Teoreticianul gândirismului g\se[te numai diferen]e un tradi]ionalism propriu; `ntre ele exist\, desigur, multe ase- [i puncte de ruptur\ `ntre cultura Orientului, de care apar]inem, m\n\ri, dar [i suficiente diferen]ieri de accent. [i cultura Occidentului, de care am fost mereu atra[i: spiritul Cel mai „intens” tradi]ionalism l-a reprezentat `ns\, `n cul- dionisiac al dacilor `nvin[i se opune spiritului apolinic al Romei tura noastr\, gândirismul, mi[care literar\ (treptat politizat\) cuceritoare, caracterul ]\r\nesc [i patriarhal al civiliza]iei noastre dezvoltat\ `n jurul revistei „Gândirea”. Avându-l ca doctrinar se opune caracterului industrial [i urban al civiliza]iei apusene, pe Nichifor Crainic, gândirismul s-a `nc\rcat `n timp de iar ortodoxia oriental\ (axa doctrinei gândiriste) este contrapus\ conota]ii negative, `n afara esteticului. Dac\ ini]ial revista catolicismului occidental.

53 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\ „Am descuiatVasile t\râmu l Voiculescueternelor idei...”

~n Gr\dina Ghetsimani

Isus lupta cu soarta [i nu primea paharul… C\zut pe brânci `n iarb\, se-mpotrivea `ntruna. Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul {i-amarnica-i strigare stârnea `n sl\vi furtuna.

O mân\ nendurat\, ]inând grozava cup\, Coordonate ale vie]ii [i operei Se cobora-mbiindu-l [i i-o ducea la gur\… Scriitorul s-a n\scut `n 1884, în {i-o sete uria[\ sta sufletul s\-i rup\… comuna Pârscov, de pe valea Dar nu voia s-ating\ infama b\utur\. [...] Buz\ului, într-o numeroas\ familie de ]\rani. ~ntr-o evocare târzie, el Deasupra, f\r\ tihn\, se fr\mântau m\slinii, va vorbi cu evlavie despre p\rin]ii P\reau c\ vor s\ fug\ din loc, s\ nu-l mai vad\… s\i, oameni harnici [i p\str\tori de Treceau b\t\i de aripi prin vrai[tea gr\dinii datini, pio[i [i cu mult respect fa]\ {i uliii de sear\ dau roate dup\ prad\. de înv\]\tur\. Pentru ei, „religia a fost pravila [i enciclopedia vie]ii lor practice”. Atunci când a p\r\sit casa natal\, la vârsta de [ase ani, cunoscând vitregiile vie]ii de inter- Comunicare oral\ interactiv\ nat [i ale perind\rii pe la gazde inos- pitaliere, Voiculescu s-a consolat 1. Reproduce]i din volumul de versuri Poeme cu `ngeri strofa a treia a poeziei, cu amintirile legate de copil\ria sa, interpretându-i semnifica]iile `n concordan]\ cu ideile stabilite `n primele despre care m\rturise[te c\ s-a desf\- dou\ stofe. [urat în ritmuri autentic rurale, 2. Selecta]i din poem imaginile referitoare la Isus [i interpreta]i simbolistica ordonate de anotimpuri, datini [i de realizat\ prin contraste cromatice: alb (chipul), ro[u (sudoarea de sânge), verde str\vechi obiceiuri. A urmat cursu- (b\utura uciga[\), galben (mierea cuvântului), negru (m\slinii, ulii prefi- rile primare la Buz\u, iar pe cele gurând moartea). liceale la Bucure[ti, epoca adoles- 3. Citi]i [i valorifica]i con]inutul de idei religioase din alte dou\ poezii selec- centin\ coincizând cu primele încer- tate din acela[i volum, interpretând valen]ele artistice ale simbolurilor. c\ri poetice. ~n 1897, a notat pe ultima pagin\ a unui volum de ver- 4. Citi]i din „Biblie” cele patru „Evanghelii” [i reliefa]i, `n grupe de lucru, asem\- suri eminesciene un poem original, n\rile dintre textele sfinte, dar [i câteva deosebiri interesante; pune]i accent dedicat marelui înainta[. Chiar pe studiul „Evangheliei dup\ Luca”, din care s-a inspirat V. Voiculescu `n dac\ disponibilit\]ile artistice l-au realizarea poemului s\u, [i motiva]i alegerea scriitorului. 5. Selecta]i [i interpreta]i elementele popular-arhaice din poezia voiculescian\.

54 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I Argumenta]ie. Problematizare. Conexiuni îndemnat s\ se înscrie la Facultatea de Litere [i Filosofie, o va abandona curând, frecventând cursurile Facul- În „Evanghelii” este men]ionat momentul rug\ciunii solitare a lui Isus Hristos t\]ii de Medicin\. De[i studiul disci- c\tre divinitate, pe care o roste[te `n Gr\dina Ghetsimani de pe Muntele M\slinilor. În plinelor medicale n-a reprezentat timpul s\rb\torilor pascale, dup\ Cina cea de Tain\, Isus dore[te s\ se roage singur, adev\rata sa voca]ie, V. Voiculescu l\sându-i la marginea gr\dinii pe trei dintre ucenicii s\i cei mai devota]i. Ace[tia nu a fost un medic de excep]ie, decorat pentru meritele sale în domeniu. s-au dovedit `n stare s\-l vegheze pe Înv\]\torul lor [i au adormit cu incon[tien]\. De N-a ezitat s\-[i împlineasc\ datoria trei ori Isus i-a trezit [i i-a implorat s\ se roage `mpreun\, ca s\ `ndep\rteze ispitele în localit\]ile din jude]ele ]\rii unde a [i sl\biciunile de sufletele lor, `nt\rindu-[i trupurile neputincioase. Isus le dezv\luise fost deta[at succesiv. Student fiind, celor doisprezece ucenici, `n timpul Cinei celei de Tain\, c\ unii dintre ei `l vor tr\da, a cunoscut-o pe Maria Mittescu, al]ii se vor dezice de `nv\]\turile lui [i ceilal]i se vor risipi prin lume, ca o turm\ r\mas\ între cei doi tineri înfiripându-se o f\r\ p\storul care va fi sacrificat. Când ace[tia au negat, din la[itate, din fariseism dragoste ce nu se va stinge decât sau din incon[tien]\, Isus i-a identificat pe Iuda Iscarioteanul [i pe Simon Petru. odat\ cu moartea lor. ~n 1908, În Gr\dina Ghetsimani, Isus i s-a adresat lui Dumnezeu, implorându-l s\-i dea Voiculescu scrie poeme de dragoste t\ria moral\ „de-a bea paharul” `ntreg al am\r\ciunii [i al suferin]ei. Dup\ `ncheierea dedicate viitoarei sale so]ii [i rugii, va fi `ntâmpinat de Iuda, care — s\rutându-l — l-a deconspirat, provocând p\strate în arhiva familiei. ~n 1914, a debutat în celebra arestarea lui de c\tre slujitorii `narma]i ai arhiereului Caiafa. Pe drumul c\tre tem- revist\ „Convorbiri literare” cu plu, Isus va fi umilit, batjocorit [i chiar molestat de c\tre necredincio[i. poeziile Urare [i Din a vremilor Ruga biblic\ rostit\ pe Muntele M\slinilor poate avea urm\toarele semnifica]ii risip\. ~n 1916, la treizeci [i doi de religioase [i morale: `n sens cre[tin, dezv\luie lupta lui Isus cu ispitele Diavolului [i ani, i-a ap\rut primul volum de ver- victoria sa asupra `ndoielii de sine; `n sens etic, denot\ `ncercarea de a-i convinge pe suri, intitulat simplu, Poezii. ~n ca- ucenicii s\i c\ spiritul uman trebuie s\ r\mân\ neadormit [i c\ se cuvine s\ vegheze litate de medic, a cunoscut direct asupra patimilor proprii; `n sens profund uman [i afectiv, relev\ triste]ea lui Isus c\ ororile Primului R\zboi Mondial, tr\d\torii lui s-au aflat `n imediata sa apropiere, chiar mâncând dintr-un „blid” cu el; îngrijind r\ni]ii [i refuzând con- temerea [i chiar regretul c\ va `ndura suferin]e atât de mari, pentru `nfruntarea c\rora cediul medical legal, chiar [i dup\ cere divinit\]ii s\-i dea t\rie moral\ deosebit\ [i s\-l despov\reze de limitele specific ce fusese bolnav de tifos. ~n 1917, l-a cunoscut pe scrii- omene[ti; `ncercarea de a schimba firea uman\ prin rug\ciune, ascez\ [i prin credin]\ torul Al. Vlahu]\, de a c\rui priete- `n Dumnezeu; fireasca p\rere de r\u c\ p\r\se[te existen]a terestr\, pe ucenicii s\i [i nie s-a bucurat pân\ la moartea aces- pe oamenii c\rora le-a f\cut numai bine; supunerea deplin\ fa]\ de hot\rârea Tat\lui tuia. ~n 1918, i-a ap\rut, la Bârlad, ceresc, singurul care decide atât soarta Fiului s\u, cât [i pe a muritorilor, soart\ care al doilea volum, intitulat Din }ara trebuie s\ r\mân\ imuabil\. Zimbrului. Activitatea poetic\ este Termenul simbolic de „pahar” — folosit atât `n Biblie, cât [i `n poemul voiculescian — completat\ [i cu aceea de publicist, trebuie `n]eles atât `n sens spiritual, evocând momentul când omul bea cupa participând la redactarea revistei am\r\ciunilor extinse la durata vie]ii sale, cât [i `n sens material, reflectând clipa „Florile dalbe”, în care a dat la iveal\ expierii (isp\[irii) sale, a[a cum Isus, `nsetat, a b\ut o]etul care i-a curmat [irul sufe- [i primele sale texte în proz\ (Sin- rin]elor. Dac\ oamenii nu l-ar fi tr\dat pe Isus, poate c\ `ntâmpl\rile tragice ar fi guri [i Momâia). Dup\ încheierea r\zboiului, a putut fi evitate [i Dumnezeu l-ar fi putut l\sa pe p\mânt pe Fiul Domnului, mântuind participat la combaterea epidemiilor lumea de p\cate cu vorbele lui pilduitoare [i cu fapte exemplare. provocate de condi]iile insalubre de Poemul voiculescian evoc\ lupta Mântuitorului cu propria soart\ [i temerea lui via]\ [i a fost din nou decorat. Anul fireasc\ de a bea „paharul” suferin]elor omene[ti. El este singur `n noapte, singur printre 1920 i-a adus recunoa[terea atât ucenicii adormi]i, singur `n fa]a lui Dumnezeu. Îngenuncheat `n iarba gr\dinii, el se profesional\, cât [i literar\: a fost roag\, „`mpotrivindu-se” destinului prea crud. Invocarea divinit\]ii [i asceza spiritual\ numit medic la Administra]ia presupun un efort epuizant [i o concentrare maxim\. De aceea, chipul `i este „alb ca Domeniilor Coroanei; Academia varul”, fruntea acoperit\ de „sudori de sânge”, iar vocea-i puternic\ are accente Român\ i-a premiat volumul Din „amarnice”, c\p\tând rezonan]a disperat\ a unei „strig\ri”. Primele sintagme citate

55 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

}ara Zimbrului [i a devenit membru al Societ\]ii Scriitorilor Români. ~n 1921, Editura Cartea Româneasc\ i-a publicat cel de-al treilea volum, Pârg\, apreciat drept un moment de vârf în crea]ia autorului. ~n afara calit\]ii de medic, a devenit [i profesor de igien\, fiind recompensat [i cu alte decora]ii pentru merite sanitare excep]ionale. ~n anul 1927, Editura Cartea Vremii i-a publicat volumul Poeme cu îngeri, marcând accentuarea caracterului religios al liricii poetului. Acela[i an a însem- nat [i apropierea lui V. Voiculescu de mi[carea literar\ tradi]ionalist\, ata[ându-se, spiritual, de poe]ii afi- lia]i acestui curent literar, precum Virgil Moise, Gr\din\ Ion Pillat [i Adrian Maniu. Din 1929, începe colabor\rile sunt preluate ad litteram din versetele biblice, mai ales din „Evanghelia dup\ Luca”, la emisiunile de radio, atât cu tablete deosebit\ de celelalte prin accentuarea chinului sufletesc al Mântuitorului, care l-a medicale, cât [i cu lecturi literare. Talent complex, Voiculescu a fost precedat pe cel trupesc. Opozi]ia fa]\ de divinitate sau numai teama de cruzimea inu- [i un dramaturg notabil, scriind, în man\ a sacrificiului cerut au provocat o adev\rat\ „furtun\” `n sl\vile cerului. „Mâna 1930, piesa Fata ursului, urmat\ de ne`ndurat\” a Tat\lui ceresc `i `ntinde f\r\ cru]are cupa am\r\ciunii [i i-o apropie cea intitulat\ La pragul minunii [i inevitabil de gur\. În ciuda setei nepotolite de adev\r [i a dorin]ei de salvare a umani- de altele. ~ntre 1936 [i 1937, par- t\]ii prin propria jertf\, Isus refuz\ la `nceput aceast\ cup\ `n care „veninul” mor]ii curge o perioad\ de intens\ activi- se simte mai puternic decât dulcea]a vie]ii. tate creatoare. Public\ aproape anual Supunându-se voin]ei [i hot\rârii divine, Isus sfâr[e[te prin a-[i accepta destinul volume de versuri, dintre care s-au [i — renun]ând la tr\s\turile umane —, implicit, „el uitase de via]\”. În Gr\dina impus: Urcu[ (1937) [i ~ntrez\riri Ghetsimani, m\slinii „se fr\mântau f\r\ tihn\”, comp\timind soarta tragic\ a Fiului (1939). ~n 1944, a realizat o selec]ie Domnului. Dac\ ar fi putut, ace[tia s-ar fi desprins din r\d\cinile lor, ca s\ nu mai a versurilor sale la Editura Funda]i- vad\ suferin]a oglindit\ pe chipul celui ce se ruga cu disperare pentru el [i pentru ilor, volumul antologic reproducând izb\virea semenilor lui. Furtuna divin\ tulbur\ lini[tea gr\dinii, transformând-o `n titlul celui ini]ial: Poezii. „vrai[te”, iar `n `naltul cerului `[i fac apari]ia „uliii”, care vâneaz\ prada uman\, a[a Dup\ moartea fulger\toare a cum adversarii noii credin]e `l pândeau pe Isus ca ni[te p\s\ri r\pitoare. so]iei sale [i încheierea activit\]ii medical-militare, Voiculescu s-a con- Poetul religios adaug\ evenimentului biblic al rugii lui Isus din Gr\dina Sfânt\ sacrat exclusiv crea]iei literare. ~ntre [i pe cel al Patimilor Mântuitorului, `ncheiate cu moartea lui atroce prin r\stignire. 1947 [i 1958, a scris alte volume de Între cele dou\ momente temporale — Rug\ciunea [i Crucificarea lui Isus — s-a versuri, celebrele sale Sonete închi- plasat r\gazul psihologic, atât de specific omenesc, al `ndoielii de sine [i al deciziei puite ale lui William Shakespeare compensatorii de a se sacrifica pentru purificarea de p\cate a `ntregii lumi, izb\vite `n traducere imaginar\ de Vasile prin moartea celui curat [i f\r\ vin\. Isus [tie c\ `nv\]\turile sale se vor `ntip\ri `n Voiculescu [i romanul fantastic inimile discipolilor [i `n mintea oamenilor numai dac\ adev\rurile lor vor fi Zahei Orbul. Perioada 1958-1962 consacrate printr-o jertf\ de neuitat. este una de mari suferin]e fizice [i Filosoful italian Giovanni Papini, `n opera intitulat\ Via]a lui Isus, scrie c\ „adev\- morale: scriitorul septuagenar este rurile sunt de natura sângelui [i cu sânge din propriile vene trebuie s\ scrie pe paginile închis ca urmare a unei înscen\ri p\mântului, pentru ca trecerea secolelor s\ nu le [tearg\ contururile. Crucea este judiciare tipice epocii staliniste, concluzia riguros necesar\ a discursului de pe Muntele M\slinilor”. Hristos va pl\ti cu moartea binele suprem pe care `l reprezint\ dragostea de oameni [i mântuirea lor.

56 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I

Exerci]ii de reflec]ie [i compozi]ii f\r\ s\ se ]in\ seama de vârsta sa înaintat\, nici de serviciile de 1. Analiza]i felul cum procedeaz\ autorul `n actul literar de transpunere a `ntâm- excep]ie ale medicului devotat pl\rilor [i a mesajelor biblice `n materie poetic\; urm\ri]i [i construc]ia tipului cauzei omene[ti. La numai un an de metafor\ religioas\ `n versurile lui V. Voiculescu. dup\ ie[irea din nedreapta deten]ie, cu s\n\tatea complet ruinat\, V. Voi- 2. Pornind de la rug\ciunea lui Isus c\tre Tat\l ceresc, rostit\ `n gr\dina culescu se stinge din via]\, f\r\ Ghetsimani de pe Muntele M\slinilor, concepe]i un jurnal de lectur\ cu s\-[i poat\ vedea crea]ia integral titlul generic: „Omul solitar `n fa]a divinit\]ii tutelare”; exprima]i-v\ [i publicat\. Memoria îi va fi reabili- propria judecat\ despre rela]ia spiritual\ dintre om [i divinitate, a[a cum o tat\ în 1967, f\cându-se astfel o ele- percepe]i `n acest `nceput de mileniu. mentar\ dreptate omului, medicului 3. Vasile Voiculescu [i Nichifor Crainic — sub semnul tradi]ionalismului orto- [i scriitorului, a c\rui oper\ a fost doxist; realiza]i un proiect despre acest curent literar-religios din literatura brutal întrerupt\. român\ interbelic\; ilustra]i cu opere semnificative din crea]ia celor doi poe]i Postum, în 1964, au ap\rut [i cu alte exemple (folosind informa]iile oferite de manual, antologia Poezia Ultimele sonete închipuite..., cu o român\ religioas\, I-II, de Florentin Popescu, 1992-1999, ca [i lectura voastr\ prefa]\ elogioas\, semnat\ de criticul suplimentar\). literar Perpessicius. ~n 1966, Vladi- mir Streinu a încredin]at tiparului [i a prefa]at, la Editura pentru Litera- tur\, alte dou\ volume de nuvele inedite din crea]ia voiculescian\, Sonetul CLXX (16) numite Capul de zimbru [i Ultimul berevoi. Poemele [i nuvelele ap\- rute abia dup\ moarte au dat imagi- S\mân]a nemuririi, iubite, e cuvântul, nea complet\ asupra unui mare Eternul se ascunde sub coaja unei clipe, scriitor, al c\rui loc în peisajul lite- Ca-n oul ce p\streaz\ un zbor `nalt de-aripe, raturii române nu fusese cel meritat Pân’ ce-i sose[te timpul `n sl\vi s\-[i ia avântul; pân\ atunci. A fost de-ajuns un nume, al t\u, sol dezrobirii, Cele nou\zeci de sonete ale vo- S-au spart [i veac, [i lume; ]inut prizonier lumului postum au fost notate în A izbucnit din ]\nd\ri, viu, vulturul iubirii, Cu ghearele-i de aur s\ ne r\peasc\-n cer. continuarea celor publicate, în 1609, Cine ne puse-n suflet aceste magici chei? de c\tre celebrul poet elisabetan. Egali `n frumuse]e [i-n genii de o seam\, Voiculescu a preluat [i tematica poe- Am descuiat t\râmul eternelor idei [...]. melor ilustrului predecesor, concentrat\ în trei motive lirice: al timpului trec\tor, al prieteniei [i al dragostei. ~n afara modelului englez m\rturisit, critica de specialitate a remarcat [i Comunicare oral\ interactiv\ alte apropieri spirituale: de poemul Vita nuova al lui Dante, de Canzo- 1. Investiga]i direct pe textul liric structura simbolurilor, eviden]iind [i rapor- nierele lui Petrarca [i de Rimele turile dintre poet [i cuvântul care instituie „zeiasca voluptate” a artei literare. apar]inând lui Michelangelo. Femeia 2. Citi]i [i comenta]i alte poeme din volumul ap\rut postum (eventual al 29-lea, cântat\ de Voiculescu are [i tr\s\- al 30-lea, al 66-lea) sau la alegerea voastr\, poeme care s\ cuprind\ [i celelalte turile „doamnei brune” („the dark teme abordate de scriitor; lucra]i pe grupe [i compara]i ideile. lady”) din sonetele shakespeariene, 3. Citi]i (`ntr-o traducere literar\ de valoare) câteva texte lirice similare din ale „doamnei angelice” („donna ange- crea]ia lui W. Shakespeare, mai ales din ciclul de sonete `nchinate „doamnei licata”, Laura), dar [i pe cele ale brune”; compara]i-le cu cele ale poetului român [i observa]i originalitatea Vittoriei Colonna, celebra iubit\ a artei sale literare, netributare modelului ales. Polemiza]i pe tema dat\.

57 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

lui Michelangelo Buonarroti, geni- Argumenta]ie. Problematizare. Conexiuni alul pictor, sculptor, arhitect [i poet italian. ~n 1914, când Al. Macedonski Existen]a concret\, ca [i faptele de imagina]ie sunt concentrate `n limbaj. Exist\ avea 60 de ani, iar tân\rul Voiculescu un mit al Logosului sacru, a[a cum au fost `nregistrate mituri ale eroilor, ale iubirii, nu împlinise 30 de ani [i nu publi- ale mor]ii sau ale jertfelor umane creatoare de frumos artistic. Limbajul este dome- case înc\ niciun volum, mentorul niul imaginarului institu]ionalizat `n unit\]i sintagmatice. Cuvântul, este convins „Literatorului” i-a dedicat un catren Constantin Noica, tr\ie[te „peripe]ii” `ntocmai ca fiin]a, iar esen]a lui cognitiv\ trece con]inând o tulbur\toare premoni]ie prin avataruri succesive `n timp. Realitatea exist\, dar nedeterminat\. Con[tiin]a uman\ referitoare la destinului tân\rului posed\ realul pe m\sur\ ce `l nume[te. Prin conven]ii culturale — mereu contestate s\u confrate: „Poetului dr. Voicu- [i dep\[ite —, fiecare termen este ata[at unei realit\]i. Îns\ cuvântul nu fixeaz\ doar lescu: «Sub ceru-n veci întunecat / Tr\i[i o via]\-ntrist\toare... / R\sari numele obiectelor `nconjur\toare, ci le instituie semnifica]iile hot\râtoare, a[adar ca soare-ntârziat / ~ns\ r\sari tot „ctitore[te” realul. De aceea, textul fundamental cre[tin precizeaz\ cadrul devenirii: soare...»” „La-nceput a fost Cuvântul”. Spiritul omenesc se sincronizeaz\ cu realitatea, `nv\- ]ând — odat\ cu ea — lec]ia lui „a fi” `n]eleas\ cu ajutorul cuvintelor. Ele au multiple variante semantice, o bog\]ie lexical\ datorat\ faptului c\ omul a devenit un explorator de semne, un n\scocitor de sensuri noi, care `l ajut\ s\-[i l\rgeasc\ sinele [i câmpul cunoa[terii: „Via]a spiritului — noteaz\ lucid filosoful C. Noica — sfâr[e[te atunci Referin]e critice când lucrurile nu mai au decât un singur nume” (Sentimentul românesc al fiin]ei). ~n aceste sonete sufer\ [i iube[te Limbajul are o natur\ ambivalent\, ca simpl\ func]ie de comunicare ori ca rostire nu numai contemporanul nostru, dar creatoare de semnifica]ii. Vorbele, odat\ spuse, au consecin]e `n datul real a c\rui mai ales Omul, omul de totdeauna [i de ordine prestabilit\ o tulbur\ sau, dimpotriv\, o rearmonizeaz\ cu f\ptura care le-a rostit. pretutindeni, „arhetipii f\r\ de veac sau În mesajul ei esen]ial, vocabula nu `nseamn\ doar a numi un lucru, ci [i a medita asupra nume”, evoca]i de poet `n acel tulbur\tor lui. Artistul cuvântului `n genere, Poetul `ndeosebi, este mesagerul divin al limbajului sonet, care `l a[az\ `nc\ o dat\ `n vecin\- rostitor, pentru c\ harul lui sensibil, mai ales `n raport cu `n]elesurile vie]ii, `l face tatea sublim\ a lui Eminescu. capabil de ceea ce C. Noica nume[te atât de expresiv „nelini[te semantic\” (s.ns.). Mircea Tomu[, A[a putem aprecia de ce Sonetul CLXX, al 16-lea — dup\ num\rul poemelor Cincisprezece poe]i, scrise de V. Voiculescu —, constituie un elogiu entuziast adus de poet Logosului cu 1968 func]ie mitic\ `ntemeietoare, conferindu-i acolada „nemuririi” artistului capabil s\-l mânuiasc\, `nso]it de `ntregul evantai de semnifica]ii `nchise `n miezul lui cognitiv. A[a cum „clipa” trec\toare ascunde, totu[i, `n curgerea-i, semnul eternit\]ii, forma „Toate imaginile [...] arat\ o dorin]\ cuvântului `nchide `ntre marginile ei sensuri dezm\rginite. de purificare [i dep\[ire, `ncât se poate Ca [i I. Barbu `n Oul dogmatic, V. Voiculescu recurge la simbolistica oului — vorbi la V. Voiculescu de un simbolism form\ redus\ a Cosmosului —, `n miezul c\ruia se repet\ crea]ia lumii de la `nceput: ascensional ca `n pictura lui El Greco. `n matricea ovoidal\ este `ntip\rit\ mi[carea „aripilor”, care, odat\ eliberat\ din coaja Iubirea e un arhetip, `mbr\]i[area originar\, se va transforma `n „zbor” c\tre t\riile cere[ti. Cuvântul a dat lumii con[tiin]a transform\ carnea `n duh, privirea de sine, putin]a [i `ncrederea de a se exprima, voin]a de a condensa gândul demn de celei adorate deschide misterioase re]inut `n concepte, vocabulele de dragoste, pe cele de ur\, de formulare a nevoii de ceruri, suferin]a e o for]\ propulsoare libertate, devenind un „sol al dezrobirii” magmei dinl\untrul fiin]ei `n [uvoiul de lav\ spre `n\l]imi [...]. Poezia sonetelor st\ al cuvintelor d\ruite `n exterior. Cuvintele sunt dovada eleva]iei omului, a propensiunii `n patetismul rece [i solem, `n ardoarea acestuia c\tre t\râmul `nalt al „eternelor Idei”, a[a cum le postuleaz\ lumea platoni- pe care Voiculescu o pune `n a expri- cian\, ca pe ni[te `ntruchip\ri ideale („Aidosuri” ) care guverneaz\ civiliza]iile. ma formele unei iubiri spiritualizate. Mesagerul unit\]ii dintre P\mânt [i Cer, dintre semnul lingvistic [i sensul cuvân- ~n literatura român\ experien]a lui este tului, dintre c\derea [i `n\l]area omeneasc\, atinse prin limbaj, este „vulturul iubirii” unic\.” cel cu „gheare de aur”. Simbolistica regalei p\s\ri de prad\ este extrem de variat\, de Eugen Simion re]inut fiind mai ales (din Semne [i simboluri de Claire Gibson, 1993) ambivalen]a Scriitori români de azi , II, semnului: el sugereaz\ r\ul (r\zboiul) [i moartea, dar [i lumina soarelui, al\turi de 1976 focul purificator. V. Voiculescu `i atribuie conota]ii benefice, de pas\re a izb\virii,

58 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I

Elemente de prozodie Dactilul

z Din fr. dactyle, lat. dactylus, gr. daktylos — „deget”. „Dactilul este un picior metric trisi- labic, format dintr-o silab\ lung\ (accentuat\) [i dou\ scurte (neaccentuate): _ v v. A fost utilizat, ini]ial, `n Frigia [i este cel mai vechi dintre picioarele metrice ale prozodiei grece[ti antice. Prima silab\ fiind accentuat\, dactilul are un caracter descendent, fiind opus, din acest punct de vedere, anapestului, care este ascendent. În Antichitate, a fost utilizat în epopei, în hexametru sau pentametru, dar [i în liric\. El exprim\ Paul Gauguin, Un copac mare la picioarele muntelui dinamismul, vivacitatea, motiv pentru care sparge tiparele `nchistate ale lumii [i ale cuvântului, urcând la ceruri `n]elesurile care Eminescu elogiaz\ „s\lt\re]ele noi, r\pite — cu iu]eala zborului — din „]\nd\rile” sensurilor `nvechite. dactile” (în Scrisoarea II). Chiar dac\ în Poetul `ndeamn\ fiin]a prieten\ (prin vocativul „iubite!”) s\-[i reg\seasc\ inocen]a culturile moderne este utilizat numai primar\ `n „puritatea dintâi” a cuvintelor `ntemeietoare de sensuri `n lume [i s\ se sporadic, câ]iva mari poe]i preromantici [i romantici recurg la el în operele lor: topeasc\ `n „zeiasca voluptate” a rostirii semnificative. Acestea sunt, `n viziunea poetului, Goethe, Hölderlin, Tennyson, Browning „cheile magice” ale cuvântului oferit omului de generoasa divinitate tutelar\: vocabula [i Longfellow” (DTL, 1990). instituie imagineaz\ o semnifica]ie, pe care o raporteaz\ mereu la universul real; , fabric\ La noi, D. Bolintineanu (Mihnea [i noi `n]elesuri, reconstruind realitatea de la cap\t; evoc\ o alt\ lume, adev\rat\ ori baba ), Vasile Alecsandri (Moldova `n numai `nchipuit\, deja c\zut\ `n omeneasca uitare. El are o fa]\ nev\zut\, doza sa de 1857 ) [i George Top`rceanu (Chinurile imprevizibilitate, ca [i omul. Se poate vorbi [i despre func]ia eliberatoare, cathartic\ lui Ulise ) au scris `n dactili, iar elenis- a cuvântului (`n sens aristotelic), pentru c\ el desc\tu[eaz\ lumea din codurile fixe [i tul G. Murnu a tradus Iliada `n metrul ei perimate `n timp prin care a fost receptat\, redându-i puritatea semantic\ ini]ial\ [i originar (hexametrul dactilic). `nsu[irea primordial\ de a fi inepuizabil\. Bibliografie

Ion Apetroaie, V. Voiculescu. Exerci]ii de reflec]ie [i compozi]ii Studiu monografic, Editura Mi- 1. Mitul Logosului sacru — de la textul biblic la poe]ii religio[i (Vasile nerva, Bucure[ti, 1975. Voiculescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi) [i la cei laici (Ion Barbu, Nichita Elena Zaharia-Filipa[, Introducere St\nescu [.a.); structura]i un eseu analitic pe tema semnifica]iilor `ntemeie- în opera lui Vasile Voiculescu, toare ale Cuvântului. Editura Minerva, Bucure[ti, 1981. 2. Verbul [i func]iile lui artistice: func]ia imaginativ\ (creatoare de semnifi- Poezii ca]ii noi), evocatoare (`nchipuind o alt\ lume — a artei) [i eliberatoare V. Voiculescu, , vol. I-II, cu un studiu introductiv de Aurel (for]a cathartic\ a rostirii); scrie]i un referat despre literatura ca art\ a R\u, Editura pentru Literatur\, cuvântului. Bucure[ti, 1968. 3. „La Cina cea de Tain\ a versului românesc, Cuvântul `nseamn\ revelarea misterului crea]iei artistice prin gura de aur a Poe]ilor”; imagina]i un jurnal Vasile Voiculescu interpretat de..., de lectur\ pe aceast\ tem\ simbolic\. edi]ie îngrijit\ de Rodica Pandele, Editura Eminescu, Bucure[ti, 1981.

59 C a p i t o l u l I Limb\ [i comunicare Figuri de stil [i procedee de expresivitate Defini]ie. Receptarea operelor literare este direct condi- Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu etc.; ]ionat\ de caracteristicile stilului beletristic, dominat de func]ia formele popular-regionale ale limbii vorbite tr\iesc în paginile poetic\ (rostul s\u fiind acela de a sublinia însu[irile expre- operelor lui Ion Creang\, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, sive ale limbajului) [i de func]ia cognitiv\ (arta literar\ asoci- Ionel Teodoreanu, Panait Istrati, Liviu Rebreanu, Marin Preda, indu-se formei de cunoa[tere estetic\ dedicat\ frumosului F\nu[ Neagu, Marin Sorescu, Sorin Titel etc., asigurând culoarea artistic). Nuan]area limbajului artistic, sporirea gradului s\u local\ [i contribuind la caracterizarea prin limbaj a persona- de rafinament, de subtilitate ideatic-expresiv\, se realizeaz\ jelor literare; stilul neologistic define[te mai ales literatura de prin utilizarea figurilor de stil. factur\ citadin\ a perioadei interbelice (îndeosebi proza lui Camil Caracteristici. Diversitatea procedeelor retorice se înre- Petrescu, a Hortensiei Papadat-Bengescu, a lui G. C\linescu, gistreaz\ la diferite niveluri ale limbii: 1) fonetic (figurile de Mircea Eliade, Gib I. Mih\escu, a lui Anton Holban etc.), dar sunet: alitera]ia, asonan]a, onomatopeea, rima propriu-zis\ [i [i a celei postbelice (fie neomoderniste — scrise de Augustin interioar\ etc.); 2) semantic (tropii sau figurile de semnifica]ie, Buzura, D.R. Popescu, Nicolae Breban, Nichita St\nescu, cele mai numeroase: epitetul, compara]ia, personificarea, sim- Leonid Dimov etc., fie postmoderniste — apar]inând lui Mircea bolul, alegoria, sinestezia, metafora, metonimia, sinecdoca, C\rt\rescu, Cristian Popescu, Mircea Nedelciu, Ioan Gro[an etc.). hiperbola, litota, oximoronul, figura mitologic\ etc.); 3) sin- Stilul neologic este caracteristic [i pentru crea]iile nonfic]io- tactic (figurile de construc]ie: invoca]ia poetic\, interoga]ia nale aflate la grani]a cu formele literaturii, precum: evoc\rile, retoric\, repeti]ia, cu variantele ei precum chiasmul, enumera]ia, m\rturisirile, memorialistica, jurnalul intim, eseul confesiv, dia- inversiunea, antiteza, chiasmul, elipsa, tautologia etc.); 4) lexical logul literar, schimbul epistolar (real sau imaginar) etc. Aceste (arhaismul, regionalismul, formele învechite [i cele populare, specii în proz\ apar]inând genurilor biograficului au impus neologismul [i structurile frazeologice, limbajele expresive stilul inconfundabil al unor autori precum: Titu Maiorescu, precum jargonul [i argoul etc.). Eugen Lovinescu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Exemple. Stilul artistic (beletristic) contribuie decisiv la Emil Cioran, Eugen Simion, Octavian Paler, Ion D. Sîrbu, formarea [i la dezvoltarea limbii literare, mai ales prin dou\ Valeriu Cristea, Nicolae Steinhardt, Dumitru St\niloaie. tr\s\turi majore: bog\]ia lexical\ (aflat\ într-un continuu proces dinamic) [i capacitatea de inovare la nivelul expresivit\]ii limbajului. Numai stilul artistic (al\turi de cel publicistic, dar Exerci]ii. Aplica]ii în mai mic\ m\sur\) recurge la figurile poetice sau retorice, 1. Selecta]i un fragment dintr-o oper\ literar\ analizat\ [i în stare s\ creeze unicitatea imaginilor artistice [i s\ genereze demonstra]i c\ apar]ine registrului specific stilului artistic. polisemantismul limbii (sensuri multiple ale aceluia[i cuvânt, 2. Identifica]i figurile retorice din opera studiat\, explica]i-le contextual variabile). Stilul literar-artistic devine unic [i ire- sensurile în context [i reuni]i-le într-un comentariu stilistic. petabil tocmai prin originalitatea, varietatea [i noutatea figu- 3. Alege]i patru fragmente literare din opere studiate în rilor de stil utilizate de fiecare scriitor. Limbajul beletristic se care s\ domine principalele moduri de expunere: descrierea, particularizeaz\ deopotriv\ prin bog\]ia [i diversitatea lexi- nara]iunea, dialogul [i monologul. Analiza]i, pe grupe, figurile cal\ ob]inute prin nuan]area sinonimic\, pletorele semantice, de stil [i procedeele de expresivitate caracteristice fiec\ruia. prin inovarea combinatorie de sensuri [i de cuvinte, valorificarea Formula]i concluzii, men]ionând [i puncte de vedere personale. vocabularului pasiv al limbii (consecin]\ a reactiv\rii expre- 4. Selecta]i un fragment dintr-un text nonfic]ional studiat sivit\]ii arhaismelor, a regionalismelor, a cuvintelor învechite, [i argumenta]i c\ el apar]ine registrului expresiv caracteristic a oralit\]ii specifice registrului popular), prin înnoirea perpetu\ pentru: evocare, memorialistic\, jurnal, eseu, discurs confesiv. a formelor artistice de exprimare datorit\ apelului la neolo- 5. Alege]i trei fragmente din opere literare studiate, redactate gisme [i la unit\]i frazeologice neobi[nuite. fie într-un limbaj voit arhaizant, fie într-o manier\ popular-regio- Astfel, arhaismele [i formele învechite dau savoare [i actua- nal\ sau într-un stil elevat-neologistic; identifica]i particulari- lizeaz\ spiritul unor epoci din istoria noastr\ în operele lui Mihail t\]ile registrului lingvistic [i stilistic folosit de fiecare scriitor Kog\lniceanu, Costache Negruzzi, Al. Odobescu, Ion Ghica, [i motiva]i estetic utilizarea acestora.

60 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I „Mi-am limpezit f\ptura s\ n-ascunz\ Nimic din cIone nu Pillatduce pân-la zeu” Aci sosi pe vremuri

La casa amintirii cu-obloane [i pridvor, P\ienjeni z\brelir\ [i poart\, [i z\vor. Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc De când luptar\-n codru [i poteri [i haiduc. ~n drumul lor spre zare `mb\trânir\ plopii. Aici sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi. Coordonate ale vie]ii [i operei Ner\bd\tor bunicul pândise de la scar\ Berlina leg\nat\ prin lanuri de secar\. Viitorul poet elegiac [i c\rturar, Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, [i din berlin\ nu în sensul erudi]iei, ci al asi- S\ri, sub]ire,-o fat\ `n larg\ crinolin\. mil\rii unei impresionante culturi poetice, de la antici la moderni[ti, Privind cu ea sub lun\ câmpia ca un lac, Ion Pillat s-a n\scut la Bucure[ti, în Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac. 1891, ca fiu al lui Ion N. Pillat Iar când deasupra casei ca umbre berze cad, (mo[ier [i parlamentar) [i al Mariei ~i spuse Sbur\torul de-un tân\r Eliad. Br\tianu (a doua fiic\, în ordinea vârstei, a marelui om politic liberal, Ea-l asculta t\cut\, cu ochi de peruzea... I.C. Br\tianu). Familia Pillat, de {i totul ce romantic, ca-n basme, se urzea! veche obâr[ie r\ze[easc\, num\r\, {i cum [edeau... departe, un clopot a sunat, în decursul veacurilor, genera]ii de De nunt\ sau de moarte, `n turnul vechi din sat. boieri de ]ar\, pomeni]i ca atare în Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Dar ei, `n clipa asta sim]eau c-o s\ r\mân\... Cantemir. Dup\ studii începute în De mult e mort bunicul, bunica e b\trân\... ]ar\ (la Pite[ti [i la Bucure[ti, în Ce straniu lucru: vremea! Deodat\ pe perete Colegiul „Sf. Sava”), el este dus la Te vezi aievea numai `n [tersele portrete. Paris, ca elev extern la Liceul „Henry IV”, unde [i le des\vâr[e[te. Te recuno[ti `n ele, dar nu [i-n fa]a ta, Cu prilejul unei excursii la catedrala C\ci trupul t\u te uit\, dar tu nu-l po]i uita... din Chartres, monument al artei go- Ca ieri sosi bunica... [i vii acuma tu: tice medievale, tr\ie[te un moment Pe urmele berlinei tr\sura ta st\tu. de emo]ie [i scrie prima lui poezie Acela[i drum te-aduse prin lanul de secar\. (~n catedral\, 1905). ~n 1911, într-o Ca dânsa tragi, `n dreptul pridvorului, la scar\.

61 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

Sub]ire, calci nisipul pe care ea s\ri. Ca berzele `ntr-`nsul amurgul se opri… vacan]\ de studii petrecut\ în ]ar\, îndr\zne[te s\-i arate încerc\rile {i m-ai g\sit, zâmbindu-mi, c\ prea naiv eram sale lirice lui Titu Maiorescu, care i Când ]i-am [optit poeme de bunul Francis Jammes. le public\ în „Convorbiri literare”. Iar când, `n noapte, câmpul fu lac `ntins sub lun\ ~n 1912, îl cunoa[te pe Al. Mace- {i-am spus Balada lunei de Horia Furtun\, donski, al c\rui cenaclu simbolist („Literatorul”) îl va frecventa mai M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, târziu cu asiduitate, devenind unul {i ]i-am p\rut romantic [i poate simbolist. dintre discipolii maestrului, c\ruia, într-un elan admirativ [i generos {i cum [edeam... departe, un clopot a sunat fa]\ de un poet nerecunoscut în — Acela[i clopot poate — `n turnul vechi din sat... epoc\ drept o certitudine literar\, îi De nunt\ sau de moarte, `n turnul vechi din sat. editeaz\ volumul Flori sacre. Abia în 1914, întors definitiv în ]ar\, debuteaz\ editorial, cu volumul Eternit\]i de-o clip\. Are revela]ia Comunicare oral\ interactiv\ originalit\]ii poeziei lui George Bacovia, reiterând atitudinea sa de 1. Poemul studiat este construit pe baza paralelismului simbolic între trecut [i Mecena al litera]ilor contemporani prezent. Selecta]i imaginile artistice pentru fiecare dimensiune temporal\ [i [i facilitând (în ciuda condi]iilor explica]i-le sensul în context. neprielnice ale Primului R\zboi 2. Citi]i poemul Ctitorii, veritabil\ art\ poetic\ pillatian\, [i remarca]i similitu- Mondial) debutul acestuia cu volu- dinile de evocare patriarhal\ [i de ton liric elegiac cu cel intitulat Aci sosi pe mul Plumb, `n 1916. Ofi]er de vremuri; compara]i, pe grupe, imaginile artistice din poeme. leg\tur\ pe lâng\ Misiunea francez\, 3. Citi]i [i interpreta]i ideatic [i stilistic câteva poeme (dintre cele indicate `n secretar al lui Al. Vaida-Voievod paginile urm\toare), configurând geografia spiritual\ `n care s-a format poetul (pre[edintele delega]iei ardelene la Conferin]a de Pace de la Paris), Ion I. Pillat; remarca]i venera]ia sa pentru spa]iul [i obiceiurile natale. Pillat îmbin\ activitatea pe t\râm 4. Stabili]i (cu ajutorul informa]iilor teoretice oferite de manual) elementele social cu cea poetic\ (Am\giri, tradi]ionaliste ale universului poetic imaginat de scriitor, mai ales `n volu- 1917, Gr\dina între ziduri, 1919, mul Pe Arge[ `n sus. Confrunta]i-v\ opiniile asupra poeziilor analizate. volum publicat la Paris). ~n 1921, asigurând sus]inerea financiar\, face s\ apar\ volumul Poezia toamnei, o antologie din versurile poe]ilor ro- Argumenta]ie. Problematizare. Conexiuni mâni care au cântat acest anotimp. 1923 este anul consacr\rii sale poetice, cu volumul de versuri în spirit tradi]ionalist Pe Arge[ în sus. ~ntr-un G. C\linescu [i apoi, `n concordan]\ cu opinia sa, Alexandru Piru apreciaz\ stil consecvent formulei literare adop- poemul Aci sosi pe vremuri... drept o pies\ liric\ memorabil\, cu ecouri atât din tate, va scrie poeziile din volumele romantici — ca Ion Heliade-R\dulescu [i Alfred de Lamartine —, cât [i din sim- Satul meu (1925), Biserica de alt\- boli[ti — precum Francis Jammes. Poemul mai sus citat apar]ine volumului din 1923, dat\ (1926), Limpezimi (1928). Ac]iu- considerat cel mai reprezentativ din lirica pillatian\. Urm\rind titlurile poeziilor din nea consecvent\ de mecenat artistic cuprinsul acestuia, se remarc\ predilec]ia autorului pentru evocarea unor imagini se concretizeaz\ [i prin editarea, îm- distincte precum: ambian]a patriarhal\ a spa]iului natal, `n poemele: Florica, Spre preun\ cu Perpessicius, a Antologiei Izvorani, P\durea din Valea Mare, Cucul din Valea Popii, Parcul Gole[tilor, Adio la poe]ilor de azi (1925). Pasionat [i de teatru, el a drama- Florica; elemente semnificative din geografia familiar\ autorului, `n poemele: Vârful tizat (împreun\ cu prietenul [i cola- dealului, În vie, La z\voi, În lunc\; elemente vegetale specifice zonei rurale natale, boratorul s\u, Adrian Maniu), Dinu evocate `n: Castanul cel mare, În vie, R\d\cini, Cire[ul; locuin]a p\rinteasc\, mormin- P\turic\ (dup\ bine-cunoscutul tele (familiei), biserica str\veche, `n: Ctitorii, Mormântul, Biserica lui Horia, C\su]a din copac, Casa din deal, Capela, Odihna tatii, B\trânii; interioarele gospod\re[ti,

62 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I

roman al lui Nicolae Filimon) [i Tinere]e f\r\ b\trâne]e (dup\ celebrul basm folcloric). Spirit cultivat [i poliglot, Pillat a tradus din operele lui Francis Jammes, St.J. Perse, Ch. Baudelaire, Paul Claudel, din lirica german\ (Klopstock, Goethe, Fr. Schiller, Hölderlin, N. Lenau, Hugo von Hofmannsthal, R.M. Rilke etc). ~n 1944, cu un an înaintea mor]ii sale premature, îi apare edi]ia definitiv\ a întregii activit\]i lirice originale, cuprinse, între 1906 [i 1941, `n trei volume, sub titlul simplu de Poezii, demonstrând o via]\ scurt\, închinat\ integral literaturii, mai ales poeziei. Paraschiva Popa-Frunz\, Sat Experien]a sufleteasc\ a descin- derii autorului în spa]iul de la mo- atmosfera intim\ a od\ilor [i obiectele uzuale din locuin]a patriarhal\, `n poeziile: [ia Florica sau de la Miorcani C\mara de fructe, Odaia bunicului, Ochelarii bunicii, Juc\rii, Aci sosi pe vremuri. înseamn\ coborârea lui spiritual\ în Însu[i titlul poemului d\ impresia de spa]iu [i timp nedefinit, apropiind (pân\ la autohtonul capabil de a primi ecou- identificare) trecutul [i prezentul `n existen]a uman\. Adverbul de loc „aci”, `n form\ rile universalului; visând s\ se stabi- regional\ [i contras\, locu]iunea adverbial\ de timp „pe vremuri”, provenit\ dintr-un leasc\ pe p\mântul unde tr\iser\ substantiv nearticulat, [i verbul „sosi”, conjugat la indicativ perfect simplu, toate aceste str\mo[ii lui, I. Pillat face din locu- rile copil\riei sale un t\râm al tra- elemente morfologice sugereaz\ ideea c\ experien]ele vie]ii omene[ti sunt reluate di]iilor rurale na]ionale, dar [i o aidoma, chiar dac\ genera]iile se succed. Poetul nume[te metaforic locuin]a str\mo[ilor poart\ deschis\ c\tre universalitate. s\i „casa amintirii”, la poarta c\reia „p\ienjenii” [i-au ]esut pânza lor fin\, simbolizând Poezia sa neoclasic\ reu[e[te per- curgerea timpului. Pe hornul nemaifolosit al casei nu mai iese fumul ce atest\ via]a forman]a de a reconcilia elementul interioar\ a unei familii, iar codrul [i-a pierdut parc\ aureola legendar\, datorat\ intelectual, de ordin livresc, cu fac- faptelor excep]ionale ale haiducilor [i ale poterelor urm\ritoare. Poetul are impresia torul emo]ional, dezv\luind senti- c\ natura este solidar\ cu omul [i elementele ei pot fi marcate de senectute, ca [i mentele umane, motivele de inspi- fiin]a trec\toare: „În drumul lor spre zare `mb\trânir\ plopii...” ra]ie modernist\ [i pe cele clasice, În cel de-al treilea distih al poemului, este uzitat titlul acestuia, odat\ cu evocarea tradi]ionalismul [i viziunea lui poe- imaginii din trecut a bunicii, Calyopi. Nepotul `i re`nvie chipul la vârsta adolescen]ei, tic\ autohtonizant\, limitat\ la tr\s\- când logodnicul o a[tepta „ner\bd\tor”. A[ezat\ `n „berlin\”, Calyopi se apropia de turile etnice ale spa]iului românesc, cu temele universale recurente în locuin]a iubitului ei, traversând „lanurile de secar\”. Din vehiculul de epoc\ oprit la toat\ poezia lumii. Cum a fost po- scar\, s-a ridicat o fat\ „`n larg\ crinolin\”, dornic\ [i ea s\ se `ntâlneasc\ cu omul sibil\ aceast\ sintez\ rar\ între par- `ndr\git. Plimbându-se amândoi pe câmpie, sub clarul lunii, logodnicul i-a recitat ticular [i general în aceea[i crea]ie poemul Le lac [i chiar versurile din Sbur\torul `n care I. Heliade-R\dulescu descrie literar\, în care primul termen se tulbur\rile suflete[ti ale unei adolescente `ndr\gostite pentru prima dat\. Atmosfera datoreaz\ harului liric natural al din jurul tinerilor este romantic\, idila lor desf\[urându-se „ca-n basme”. scriitorului, iar cel de al doilea, c\rtu- În distihul al nou\lea, poetul modific\ timpurile verbale, `nlocuind perfectul rarului familiarizat cu cele mai simplu cu imperfectul [i perfectul compus. Cele dou\ versuri ale strofei debuteaz\ valoroase orizonturi culturale, ne-o cu o propozi]ie circumstan]ial\ de timp durativ\, simbolizând eternitatea sentimen- explic\ un critic contemporan tului de iubire. Punctele de suspensie dintre verbul „[edeau” [i adverbul de loc autorului, Pompiliu Constantinescu: „departe” marcheaz\ fractura temporal\ dintre timpul ideal al dragostei [i durata „Ion Pillat face parte din familia real\, care i-a `mb\trânit `n chip fatal pe cei doi protagoni[ti. În timp, a sunat „un clopot”,

63 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\

avertizând asupra faptului c\, `ntre via]\ [i moarte, fericirea creeaz\ un zid protec- poe]ilor hora]ieni dep\nând intui]ia tor fragil. Acest distih constituie laitmotivul poemului, fiind reluat la mijlocul [i `n timpului ireparabil, cu regretul finalul acestuia. Discontinuitatea temporal\ este men]inut\ [i `n strofa urm\toare, `n insistent dup\ copil\rie [i adoles- care eul liric pune `n antitez\ impresia de statornicie, de durabilitate a cuplului cen]\, mai apoi cu presentimentul uman cu realitatea crud\ `n care bunicul murise „de mult”, iar bunica `mb\trânise. mor]ii, fatal\ finalitate a curgerii Urm\toarele distihuri formeaz\ un memento reflexiv `n interiorul poemului elegiac, vremii, cu ireversibila ei lege, pro- Pillat cugetând la raportul dramatic dintre fiin]a perisabil\ [i vremea necru]\toare. vocând totu[i o senin\ [i temperat\ Contemplând portretele str\mo[ilor, atârnate `n rame grele, pe pere]ii casei, cel ce melancolie... ~n lirica noastr\, de le prive[te se `nfioar\ la gândul c\ existen]a real\, palpabil\ [i schimb\toare, poate tradi]ie a clasicismului, Ion Pillat `ncremeni — `ntr-un moment — `n „[tersele” imagini fotografice: „Te recuno[ti `n ele, este, intelectual vorbind, cel mai cult poet al ideii de clasicitate...” (s.ns.) dar nu [i-n fa]a ta, / C\ci trupul t\u te uit\, dar tu nu-l po]i uita...” (epifor\ afectiv\ `mbinat\ cu antiteza verbal\). Strofa a treisprezecea este inaugurat\ de un adverb de timp la gradul comparativ de egalitate „ca ieri”, realizând paralela dintre un moment revolut [i cel actual din via]a eului biografic. A[a cum, odinioar\, sosise ner\bd\toare Calyopi, se apropie — `n „tr\sur\” — de locuin]a patriarhal\ [i viitoarea so]ie a scriitorului. F\r\ s\ [tie, ea va parcurge acela[i drum, va contempla lanurile de secar\, va cobor` la scara pridvorului cu aceea[i dezinvoltur\ ca [i tân\ra de alt\dat\. Poetul men]ine chiar epitetul aspectu- al „sub]ire”, care eviden]iaz\ talia zvelt\ a celor dou\ logodnice — din trecut [i din prezent. Va fi `ntâmpinat\ de poetul `nsu[i, care `i recit\ versuri din crea]ia lui Horia Furtun\ (Balada lunei) [i din lirica simbolist\ a lui Francis Jammes. Împreun\, ei vor reface chiar [i tradi]ionala plimbare pe câmpul luminat de razele selenare, reluând aidoma gesturile predecesorilor. Dac\ bunica `l ascultase pe logodnic con- Pierre Auguste Renoir, Peisaj (fragment) templând natura „cu ochi de peruzea”, eroina actual\ `l prive[te `ngândurat\ pe iubitul ei, „cu ochi de ametist”. Strofele finale, alc\tuite din distihul-refren [i dintr-un monovers, reitereaz\ ideea Autoportret liric de curgere etern\ a timpului, de ritmuri vitale ce nu se modific\ [i dau impresia de Las altora tot globul terestru ca o minge, vetustate, care `ntunec\ — precum patina temporal\ — tinere]ea, exuberan]a [i Eu am r\mas `n paza pridvorului plenitudinea uman\ de-o clip\. Expresivitatea poetic\ se datoreaz\ `mbin\rii str\bun, des\vâr[ite a dou\ procedee retorice predilecte `n lirica autorului — paralelismul Ca s\ culeg cu ochii livezile de prun simbolic [i simetria —, prin intermediul c\rora tragismul condi]iei umane este con- Când alb Negoiul, toamna, de ceruri se atinge. templat cu o senin\tate clasic\. Ion Pillat, Ctitorii, volumul Pe Arge[ `n sus Exerci]ii de reflec]ie [i compozi]ii 1. Natura [i omul se re`nnoiesc perpetuu `n devenirea firii; realiza]i un referat Bibliografie `n care s\ sublinia]i paralelismul simbolic — recurent `n piesele lirice ale C. Livescu, Introducere în opera volumului din 1923 — `ntre procesele naturale [i legile similare ale exis- lui Ion Pillat, Editura Minerva, Bu- ten]ei omene[ti. cure[ti, 1980. 2. Temporalitate real\ [i idealitate sentimental\; motiva]i — `ntr-un eseu Ovidiu Papadima, Ion Pillat, Edi- argumentativ — cum `mpac\ I. Pillat aceast\ opozi]ie (aparent ireductibil\) tura Albatros, Bucure[ti, 1974. pe t\râmul artei poetice. 3. „I. Pillat — poet neoclasic prin distribuirea echilibrat\ a motivelor, prin Victoria-Ana T\u[an, Ion Pillat. spiritul lui cultivat [i prin limpezimea formal\ a operei sale lirice”; realiza]i Ceremonia naturii, Editura Al- batros, Bucure[ti, 1972. un proiect de sintez\ cu aceast\ tem\.

64 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I Epoci ºi ideologii literare Avangardismul

Niciun pic de mil\. Dup\ masacru ne r\mâne `nc\ spe- Pentru a face o poezie dadaist\ ran]a unei umanit\]i purificate. Eu vorbesc mereu despre mine pentru c\ nu vreau s\ conving. N-am dreptul s\ târ\sc pe Lua]i un ziar. al]ii `n fluviul meu, nu oblig pe nimeni s\ m\ urmeze. Fiecare Lua]i ni[te foarfeci. `[i f\ure[te arta sa, `n maniera sa, cunoscând fie bucuria de a Alege]i `n ziar un articol care s\ aib\ lungimea pe urca ca o s\geat\ spre repausuri astrale, fie pe aceea de a care dori]i s-o da]i poeziei dumneavoastr\. cobor` `n mine unde `mbobocesc flori de cadavre [i de spasme Decupa]i articolul. fertile. [...] A[a s-a n\scut DADA, dintr-o nevoie de inde- Decupa]i de asemenea, cu grij\, fiecare cuvânt ce intr\ `n penden]\, de ne`ncredere fa]\ de comunitate. Cei care sunt cu alc\tuirea articolului [i pune]i toate cuvintele `ntr-o pung\. noi `[i p\streaz\ libertatea. Noi nu recunoa[tem nicio teorie. [...] Agita]i `nceti[or. Fiecare om trebuie s\ strige. E de `mplinit o mare munc\ dis- Scoate]i cuvintele, unul dup\ altul, dispunându-le tructiv\, negativ\. S\ m\tur\m, s\ cur\]\m. [...] Abolirea `n ordinea `n care le ve]i extrage. memoriei: Dada; abolirea arheologiei: Dada; abolirea profe- Copia]i-le con[tiincios. ]ilor: Dada; abolirea viitorului: Dada; credin]\ f\r\ discu]ii `n Poezia v\ va sem\na. orice zeu produs imediat al spontaneit\]ii: Dada [...]. Iat\-v\ un scriitor deosebit de original [i `nzestrat cu o Libertate: DADA DADA DADA, urlet de culori ondulate, `ncânt\toare sensibilitate... `ntâlnire a tuturor contrariilor [i a tuturor contradic]iilor, a oric\rui motiv grotesc, a oric\rei incoeren]e: VIA}A. Tristan Tzara, Manifestul despre iubirea slab\ [i iubirea amar\, 1920 Tristan Tzara, Manifestul Dada, 1918 F\r\ tipare, f\r\ reguli, f\r\ nicio constrângere Ca mi[care literar\, avangardismul `mprumut\ din limba- ceilal]i ridic\ libertatea absolut\ la rangul de criteriu unic al jul militar nu doar termenul de avangard\ (deta[amentul care artei, aceasta din urm\ f\cându-se, conform manifestelor [i exploreaz\ primul, din trup\, un teren necunoscut), ci [i produc]iilor dadaiste, `n acord cu voin]a fiec\rui „produc\tor” coeziunea, pân\ la un punct, a scriitorilor ce `l compun. Ei `n parte. „Pentru a face o poezie dadaist\”, e nevoie numai s\ sunt, de regul\, mult mai uni]i [i mai deci[i decât scriitorii pe amesteci `ntr-o pung\ ni[te cuvinte decupate din ziar [i s\ le care `i contest\ radical [i manifest\rile lor publice, [ocante extragi apoi `n mod aleatoriu. Dadaismul `mpinge, a[adar, uneori, au loc mai degrab\ `n grup decât individual. Pân\ s\ literatura spre o extrem\ care, practic, o desfiin]eaz\, `ntr-un fac\ literatur\ propriu-zis\, ei `[i violenteaz\ epoca literar\ nihilism `ntors, finalmente, asupra lui `nsu[i. Sfidând toate con- printr-o serie de manifeste care, pe de o parte, dinamiteaz\ ven]ionalismele, dadaistul ajunge, inevitabil, la un conformism tradi]iile constituite [i `nt\resc, pe de alt\ parte, spiritul de al contesta]iei; negând toate grup al noii genera]ii. Futurismul, constructivismul, dadais- conven]iile, el construie[te, im- mul, suprarealismul lupt\ `mpotriva tradi]iei, propunând o plicit, o conven]ie a nega]iei. „reluare” a literaturii de pe baze radical noi sau chiar de la Astfel c\, aplicând propriile zero, contestând, uneori, `ns\[i ideea de art\ [i de literatur\. principii, Tristan Tzara va Avangarda româneasc\ se sincronizeaz\ aproape perfect demisiona primul din mi[ca- cu cea european\, iar, prin dadaismul lui Tristan Tzara, ajunge rea Dada — mi[care care s\ se constituie ca model. „Cabaretul Voltaire” de la Zürich l\rge[te enorm concep]iile devine, `n 1916, „sediul” evolu]iei anarhice a dadai[tilor, care despre literatur\, pân\ atinge `[i iau numele dup\ cuvântul dada, g\sit la `ntâmplare de punctul critic `n care litera- Despina Mo[teanu, Coline Tzara, deschizând un dic]ionar Larousse. Tristan Tzara [i tura se dizolv\. (tapiserie) (fragment)

65 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\. Studiu de caz STUDIU DE CAZ Fronda `n literatura interbelic\. Doctrine [i manifeste avangardiste `n literatura european\ [i român\

z Desprinde]i ideile majore din citatele de mai jos [i reuni]i-le într-un eseu despre avangardism.

1. „1. Noi vrem s\ cânt\m dragostea pentru primejdie, obi[nuin]a mecanisme psihice [i s\ se substituie lor în rezolvarea princi- energiei [i a curajului. 2. Curajul, îndr\zneala, rebeliunea vor palelor probleme ale vie]ii.” fi elementele esen]iale ale poeziei noastre. 3. Literatura a André Breton, pream\rit pân\ azi imobilitatea gânditoare, extazul [i somnul. Primul manifest al suprarealismului, 1924 Noi vrem s\ pream\rim mi[carea agresiv\, insomnia febril\, pasul alerg\tor, saltul mortal, palma [i pumnul. 4. Noi afirm\m 3. „Jos Arta c\ m\re]ia lumii s-a îmbog\]it cu o frumuse]e nou\: frumuse]ea C\ci s-a prostituat! vitezei. Un automobil de curse cu caroseria lui împodobit\ de Poezia nu e decât un teasc de stors glanda lacrimal\ a fetelor ]evi groase, asem\n\toare unor [erpi cu respira]ie exploziv\... de orice vârst\; un automobil urlând, care pare c\ gone[te pe mitralii, e mai Teatrul, o re]et\ pentru melancolia negustorilor de conserve; frumos decât Victoria de la Samothrace. 5. Noi vrem s\ glo- Literatura, un clistir r\suflat; rific\m omul ce ]ine volanul, a c\rui lance ideal\ str\bate Dramaturgia, un borcan de fetu[i farda]i; P\mântul, lansat\ în curs\, [i ea, pe circuitul orbitei sale. 6. E Pictura, un scutec al naturii, întins în saloanele de plasare; nevoie ca poetul s\ se risipeasc\, cu patim\, cu fast [i cu gene- Muzica, un mijloc de locomo]iune în cer; rozitate, pentru a spori fervoarea entuziast\ a elementelor pri- Sculptura, [tiin]a pip\irilor dorsale; Arhitectura, o antrepriz\ de mausoleuri înzorzonate; mordiale. 7. Nu mai exist\ frumuse]e decât în lupt\. Nicio Politica, îndeletnicirea cioclilor [i a samsarilor [...]. oper\ f\r\ caracter agresiv nu poate fi o capodoper\. Poezia VREM trebuie conceput\ ca un asalt violent împotriva for]elor necu- minunea cuvântului nou [i plin de sine; expresia plastic\ [i noscute, pentru a le obliga s\ se prosterneze înaintea omului.” strict\ a aparatelor Morse.” F.T. Marinetti, Ion Vinea, Fundarea [i Manifestul futurismului, 1909 Manifest activist c\tre tinerime, 1924 2. „Numai cu mult\ reavoin]\ ni s-ar putea contesta dreptul 4. „Cartea-fotoliu. Întreaga oper\ trebuind s\ aib\ neap\rat de a folosi cuvântul SUPRAREALISM în sensul foarte par- forma unui piedestal, pentru aceasta permi]ându-se toate ticular în care îl în]elegem noi, pentru c\ e limpede c\ înain- la[it\]ile [i mai ales la[itatea de gândire. {i astfel literatura, o tea noastr\ acest termen nu avusese succes. Deci, îl definesc o b\l\ceal\ total\ în confortabil, fiecare gând îngr\[ând ca o frip- dat\ pentru totdeauna: tur\, fiecare gram de poezie consumat cu o onctuoas\ bucurie, SUPRAREALISM, substantiv masculin. Automatism psihic spre nedumerirea [i dezgustul vie]ii de risc total pe care o duc pur, prin intermediul c\ruia î]i propui s\ exprimi, fie verbal, cei activând sub magnetismul polului în r\zvr\tire. [...] fie în scris sau în orice alt\ manier\, func]ionarea real\ a gân- Scrisul nostru nu e c\utarea de a ajunge într-o lume pe dirii. Dicteu al gândirii, în absen]a oric\rui control exercitat de care am n\zui-o, ci trebuin]a implacabil\ de a evada din alta, ra]iune, în afara oric\rei preocup\ri estetice sau morale. care ne exaspereaz\. Nu exasperarea împotriva unei lumi, unei ENCICL. Philos. Suprarealismul se bazeaz\ pe încrede- ]\ri, unei categorii oarecare, ci o exasperare total\, organic\. rea în realitatea superioar\ a unor anumite forme de asocia]ii O exasperare cosmic\.” neglijate pân\ la el, în atotputernicia visului, în jocul dezin- Geo Bogza, teresat al gândirii. El tinde s\ surpe definitiv toate celelalte Exasperarea creatoare, 1931

66 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I „Prin] de triste]\ ºi onoare / pe urmeleIon pie rVineadutei Ofelii” Chei

În portul vechi pogoar\ arborii numai Rar în vioara de p\mânt a digului noaptea, fiorii aiureaz\ aria frigurilor. din umbre se aleg p\unii cu aripi de vânt, De farul orb stâncile p\storite aici se sfin]esc stelele f\r\ pânze ale pasc lini[tile ce viseaz\ fanfare lungi de trecutului. und\. Pe treptele de m\tase s-au pr\fuit lunar Cum s-a ivit de nic\ieri în loc sunetele. unde s-au limpezit [i au st\tut furtunile Coordonate ale vie]ii [i operei corabia-fantom\ cu fulgerul ei mort E somnul lan]urilor ro[ii prin stingerea sc\ldat\ în veninul verde al orelor... vremurilor, Ion Iovanachi — n\scut la Giur- e toamna pietrelor în podgoria beznelor, giu, `n 1895, decedat `n 1964 — se e ochiul de cocleal\ al ve[niciei afirm\ în literatura român\ sub în care s-au înecat pove[tile. [...] pseudonimul de Ion Vinea, debutând cu poeme simboliste în revista „Sim- bol” (1912), editat\ de el împreun\ cu Tristan Tzara. Apoi a colaborat cu versuri la „Cronica” (1915-1916), Comunicare oral\ interactiv\ „Chemarea” (1918-1919), „Gândirea” (1921-1922), „Cugetul românesc” 1. Interpreta]i semnifica]iile distihului final al poeziei studiate: „La judecata (1922-1923), „Flac\ra literar\” din urm\ / de-aci au pornit sicriele”. (1923). ~n aceast\ prim\ faz\ de 2. Observa]i, `n alte texte literare din volumul Ora fântânilor, efortul perma- crea]ie, se afirm\ ca simbolist, influ- nent al poetului de-a cenzura fondul s\u liric pur elegiac, intelectualizând en]at de A. Samain, H. de Régnier, expresia artistic\; investiga]i expresiile artistice proprii acestui efort. J. Laforgue, dar [i de tradi]ionalismul 3. Citi]i [i analiza]i poemul Dolean]e, apreciat de criticul {erban Cioculescu cultivat de Ion Pillat, preg\tindu-[i drept piatr\ de hotar `n evolu]ia operei lui I. Vinea, de la simbolismul de trecerea la mi[carea de avangard\, al\turi de Tristan Tzara, de Adrian `nceput c\tre avangardismul asumat ulterior; compara]i-l cu poemul Chei. Maniu [i de al]ii. Nota caracteristic\ 4. Compara]i, pe grupe, diferen]ele majore de concep]ie [i de limbaj liric dintre a începuturilor sale este rememo- poemele Dolean]e, Chei [i Ora fântânilor, ultimul dovedind renun]area lui rarea melancolic\ (`n Dolean]e), I. Vinea la experimentul constructivist (pe care, mai degrab\, l-a teoretizat sensibilitatea în fa]a spectacolului decât l-a aplicat `n opera sa); c\uta]i [i alte exemple literare care s\ ateste oferit de schimbarea anotimpurilor, modific\rile intervenite, `n timp, `n imagistica poeziei lui Vinea.

67 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\ Argumenta]ie. Problematizare. Conexiuni

Prezen]\ discret\ `n poezia româneasc\, Ion Vinea a debutat sub influen]a simbolismului, ca [i Tudor Arghezi, de care apoi s-a `ndep\rtat, pentru a se apropia de formula avangardismului, `n mod special de constructivism. Scriitorul `nsu[i a `ntre]inut o stare de incertitudine `n privin]a voca]iei sale literare, l\sându-[i ver- Isaac Levitan, Crepuscul (fragment) surile `n periodicele `n care au ap\rut, din 1912 pân\ `n 1964, adunându-le, `n fine, `ntr-un volum unic, Ora fântânilor, publicat `n 1964, `n chiar anul mor]ii sale. Avangardismul cuprinde o succesiune de mi[c\ri literare [i artistice (dadaism, nota]ia peisagistic\ fantezist\, spiri- suprarealism, futurism, constructivism, integralism etc.) care neag\ sensul tradi]iei, tualizat\ de multe ori. refuz\ conven]ia [i cli[eele artistice, acord\ o mare aten]ie manifestelor literare, A doua etap\ de crea]ie este cuprins\ între 1923 [i 1944, desf\- vede crea]ia ca pe un proces `n desf\[urare (nu ca pe o oper\ finit\), valorific\ toate [urat\ îndeosebi în reviste pre- posibilit\]ile limbajului, tinzând spre experimentul formal [i de con]inut artistic, cum: „Contimporanul” (1923-1926, propune — `n ansamblu — un univers de un modernism extrem, chiar [ocant. 1929-1931, al c\rei program estetic Constructivismul, al c\rui program estetic este prezentat de I. Vinea `n paginile în spirit modernist constructivist l-a „Contimporanului” (al c\rui director a fost), a atins punctul de vârf `n perioada formulat), „Punct” (1924-1925), „Re- 1920-1930. În literatur\ — ca [i `n domeniul arhitecturii, unde a luat fiin]\ —, curentul porter” (1935), „Via]a româneasc\” modernist voia s\ apropie arta de formele industriale, respingând decorativismul (1938-1939) [i „Revista Funda]iilor artificial [i propunând schematizarea, abstractizarea, chiar geometrizarea limbajului Regale” (1939-1944), unde i-au artistic, precum [i o concentrare atât a subiectului literar, cât [i a mijloacelor sale de ap\rut crea]ii literare importante. ~n 1930, a preluat de la reputatul jurna- expresie. Constructivi[tii credeau c\ reprezint\ un factor ordonator [i ra]ionalizant list N.D. Cocea direc]ia gazetei `n literatur\. Astfel, Ilarie Voronca (teoretician [i poet afiliat noii tendin]e literare) „Facla”, în paginile c\reia [i-a valo- afirm\ — `n paginile revistei „Integral”—c\ opune incoeren]ei de sens [i deza- rificat, timp de un deceniu, talentul greg\rii limbajului din operele suprarealiste ordinea constructivist\, care r\mâne de polemist de pe pozi]ia unui om una „abstract\, clasic\, integral\, cu armonie de legi [i linii echilibrate”. Critica, de politic de stânga. la aceea contemporan\ cu momentul debutului lui I. Vinea pân\ la cea actual\, a Din cele peste o sut\ de poezii sesizat tr\s\turile liricii sale: cenzurarea emo]iei lirice, sim]ul compozi]iei, nedatate [i inedite pân\ în 1964 [i esen]ializarea con]inutului poetic, intelectualizarea expresiei (dar f\r\ a realiza o dintr-un num\r însemnat de texte r\mase postume, I. Vinea ar fi putut oper\ propriu-zis\ de idei), o sensibilitate de tip elegiac, un imagism fecund [i s\-[i alc\tuiasc\ înc\ un volum în pitoresc (f\r\ s\ devin\ exotic), o varietate de experimente versificatoare. Criticul afara celui unic, Ora fântânilor. Pe cel mai pertinent al operei poetice a lui Ion Vinea, [i anume {erban Cioculescu, acest scriitor elegiac [i discret îl observ\ programatica „abatere a sensibilit\]ii emotive c\tre un impresionism inte- prinde cel mai bine masca prin]ului lectualizat”, precum [i drama c\ut\torului unui limbaj perfect esen]ializat, acela care palid din Elseneur, Hamlet, evocat s\ ofere „expresia pur\ unor st\ri suflete[ti” (Itinerar critic, 1973, studiul Despre uni- adesea [i numit de autor (în poemul versul poetic al lui Ion Vinea). Proclama]ie) „prin] de triste]\ [i Pe fundalul aceluia[i conflict „dintre frâna modern\ a lucidit\]ii [i spontaneitatea onoare / pe urmele pierdutei Ofelii... ” sim]irii” ({erban Cioculescu, op. cit.), se desf\[oar\ [i jocul debordant de imagini din Este, poate, aici m\rturisirea unui destin pe care I. Vinea [i l-a dorit, poemul Chei — comparabil cu acela al delfinilor, plin de fantezia salturilor spectacu- de poet prea pu]in cunoscut în tim- loase [i, totu[i, produs `n mi[c\ri precise, geometrice. Ca [i `n poemul Dolean]e (din pul vie]ii, a c\rui oper\ a fost 1915) — socotit piatr\ de hotar pentru evolu]ia ulterioar\ a scrisului lui I. Vinea —, adunat\ atât de târziu în volum ([i Chei (1938) elimin\ orice nostalgie [i `nregistreaz\ dezastrele produse `n ordinea nu toat\), decalaj temporal care l-a obiectual\, dezlegarea uscatului de ape, vidul exterior extins asupra celui interior, pus în situa]ia de a fi socotit un descompunerea peisajului marin, declinul naturii dublat de cel din sufletul omului. epigon al urma[ilor, pe care nu o Peisajele insolite, deloc descriptive, de[i aglomerate de `mperecheri bizare, dau singur\ dat\ îi anticipase. impresia nu de plin, ci de gol sufocant, o teroare cosmic\ insinuându-se peste tot; ca un Ovidiu modern, poetul este `nsp\imântat de perspectiva anticului port deschis

68 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l I spre un infinit amenin]\tor: arborii s-au str\mutat din p\duri [i „pogoar\” lâng\ ape, „p\unii cu aripi de vânt” au uitat cum s\ zboare, lega]i pe vecie de p\mânt, stelele se De fapt, editorial, Ion Vinea a mi[c\ dezordonat, ca ni[te cor\bii f\r\ pânze aruncate la `ntâmplare de valuri; „de debutat cu proz\, dând la iveal\ Des- nic\ieri” s-a ivit „o corabie-fantom\”, plutind prin furtuni cu velele moarte [i sc\ldat\ cântecul [i Flori de lamp\, în 1925. `n „veninul verde” al apelor st\tute ale timpului; digul lovit ritmic de ape sun\ ca o Paradisul suspinelor (1930), Venin „vioar\” dezacordat\, intonând — precum o fiin]\ bolnav\ — „aria frigurilor”; din de mai (1930, roman neîncheiat, valuri r\sar vârfurile stâncilor, abia vizibile `n lumina stins\ a „farului orb”, [i lini[tea din care a publicat numai fragmen- vremelnic\ a `ntinderilor unduitoare a[teapt\ „fanfarele lungi” ale furtunilor marine; tul intitulat Escroc sentimental ) [i Lunatecii sunetele din adâncuri abia se mai aud când urc\ „pe treptele de m\tas\” pr\fuit\ ale (dou\ volume ap\rute postum, în 1965) sunt c\r]i `n not\ cheiurilor vechi; sarea, vântul, valurile au erodat totul, acoperind str\daniile omene[ti senzualist\, cu implica]ii simbolice, sub patina vremii; lan]urile de la marginea cheiului au ruginit, roadele toamnei s-au scrise sub influen]a lui Mateiu pietrificat, `nghi]ite de „podgoria beznelor”, iar `n „ochiul de cocleal\ al ve[niciei” au Caragiale. Personajele scriitorului putrezit `necate „toate pove[tile”. O lume `n fatal\ descompunere (de unde „au pornit sunt ni[te aristocra]i-este]i cu fumuri sicriele” ), pândit\ de apele care erodeaz\ neobosite uscatul, ca s\-l dizolve `n faldurile nobiliare, dar cu spirit libertin, care abisului lor t\cut, iat\ una dintre temele obsesive ale poeziei scrise de Ion Vinea. practic\ aventura [i experien]ele-limit\, ajungând la dezabuzare, inadaptabilitate [i e[ecuri sentimen- Ora fântânilor tal-morale. Interesant este faptul c\, a[a cum poetul I. Vinea a renun]at la teribilismele avangardei, roman- cierul s-a întors la formula crea]iei Or\ de lini[ti stelare, Vocile sfânt de curate, în proz\ tradi]ional\, admi]ând clar semn de lumi f\r\ nume, frun]ile pure [i ochii, necesitatea epicului, dar „lunatecii” largul `n ambru [i-n jar e, cugetul gol [i curat e, s\i, configura]i la aproape patru Thalassa-n ritmuri apune. clopote când leg\nate decenii distan]\ de romanul Craii de trec `n nunte[tile rochii. Curtea-Veche al lui Mateiu Caragiale, n-au mai putut egala prestigiul Ora fântânilor lunii, literar al unor eroi ca Pantazi [i — `nger — [opte[te prin umbre Pa[adia, nici imoralitatea cinicului vorbele rug\ciunii arivist Gore Pirgu. net\lm\cite [i sumbre. Pamfletarul politic a cultivat [i o liric\ protestatar\ în poemele de inspira]ie istoric\ (Aetius, Clades, Ion Vod\ cel Cumplit) sau în Cântecul ursarului, Rechizitor, Ruga orbilor, în care a denun]at suprimarea oric\ror libert\]i civice în perioada fasciz\rii României. Chiar dac\, la începutul activi- t\]ii sale literare, I. Vinea a c\utat programatic eliminarea sentimentului, a emo]iei directe, a confesiu- nii sensibile, printr-o expresie indirect\, deturnat\, intelectualizat re]inut\, în finalul crea]iei lirice a reabilitat categoria elegiacului, al c\rui sunet inconfundabil, produs în surdin\, nu [i l-a putut reprima, în fond, niciodat\. Caspar David Friedrich, Apusul

69 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\ Argumenta]ie. Problematizare. Conexiuni

Referin]e critice Intui]ia liric\, definitorie pentru orice poet adev\rat, l-a ajutat pe I. Vinea s\ renun]e S-a vorbit, `n leg\tur\ cu poezia lui Vinea, de rezerv\, discre]ie, aparent\ la experimentele constructiviste [i la geometrizarea poemului, dând libertate de ex- r\ceal\, cerebralitate, `nregistrate, `ns\, primare fondului s\u elegiac inconfundabil, p\strând `ns\ din experimentul formal nu ca ni[te calit\]i prime, ci ca forme de nevoia de concizie [i de rigoare. Patosul imagistic ini]ial s-a decantat `n simboluri reac]ie fa]\ de un fond sentimental foarte rarefiate, aproape clasice, ilustrate `n aceast\ capodoper\ de sugestie a lini[tii cosmice puternic. Intui]ia e adev\rat\. Poezia lui reprezentat\ de poemul Ora fântânilor (publicat `n 1938, `n „Via]a româneasc\”), ce a dat Vinea, `n ceea ce are ea mai specific, titlul volumului care l-a consacrat pe autorul s\u. Poetul nu mai contempl\ universuri este poezia unei regresiuni: confesiunea `n destr\mare, ci, din contr\, `[i asum\ rosturi fiin]atoare. Ora fast\ coincide cu aceea a se abstractizeaz\, elanul emotiv se deper- „fântânilor”, simbol dual al izvorului vie]ii [i al mor]ii. Ora liric\ este timpul mântuit sonalizeaz\. din existen]a poetului, necorupt de spaime, pur `n frumuse]ea contempla]iei divine Matei C\linescu, `ng\duite spiritului uman: `ntre cer [i mare, la ceasul de tain\ dintre amurg [i noapte, Eseuri despre literatura modern\, `n atmosfera limpede a `nser\rii, poetul ascult\ muzica sferelor; se produc sacraliz\ri 1970 ale glasurilor naturii care `nconjoar\, `n coruri melodioase, apari]ia angelic\ a lunii. Astrul selenar parc\ urc\ pe ceruri din str\funduri cosmice [i deplasarea lui r\spânde[te ciudate sonuri de armonie eteral\. Este ceasul umbrei difuze, când nimic nu mai are nume, nici contur precis, iar Thalass~ (metonimia numelui antic grecesc al m\rii) abia mai r\sfrânge razele muribunde ale soarelui apus, largul ei fiind acoperit de „ambru” [i „jar” stins. Obiectele, ca [i fiin]ele, [i-au pierdut corporalitatea, reducându-se la vocile „sfânt de curate”, ce r\sun\ `n univers precum „clopotele” `nve[mântate `n „nunte[tile rochii”. La ora sacr\ a fântânilor, cugetul poetului se simte primenit, `n timp ce asist\ la ritualul cosmic al r\s\ritului de lun\ `nso]it — prin aerul diafan — de „rug\ciunile” `ngerilor, care nu trebuie s\ mai fie „t\lm\cite” pentru omul `nfr\]it cu miracolul natural.

Exerci]ii de reflec]ie [i compozi]ii

1. Explicând simbolurile titlului dat de scriitor unicului s\u volum de poezii, Ora fântânilor, extinde]i metafora inaugural\ la nivelul `ntregii poematici Ion Dumitriu, Umbr\ apar]inând lui I. Vinea; structura]i un proiect despre orient\rile diverse ale operei sale (simbolism, avangardism [i tendin]e finale spre clasicitate); stabili]i-v\ sursele necesare de informare, precizându-le. Bibliografie 2. Motiva]i, `ntr-un eseu argumentativ, preferin]a lui Ion Vinea pentru simbolul hamletian (v\zut ca un alter ego) al prin]ului trist [i `nsingurat, `nchis `ntr-un Vladimir Streinu, Versifica]ia univers ostil, `n interiorul c\ruia se consoleaz\ cu himerele artei sale. modern\, Editura pentru Lite- ratur\, Bucure[ti, 1966. ~nchipui]i-v\, `ntr-o pagin\ de jurnal, c\ v\ `nrudi]i spiritual cu el. 3. Ca [i poemul Chei, multe piese lirice ale volumului s\u evoc\, `n forme ele- Nicolae Manolescu, Metamorfozele giace, pitore[ti sau avangardist-[ocante, universul marin [i lumea pestri]\ a poeziei, Editura pentru Literatur\, porturilor; reconstitui]i, `ntr-o compozi]ie liber\, acest spa]iu de grani]\ `ntre Bucure[ti, 1968. uscat [i ape, care `i impune omului nevoia de a se acomoda `n dou\ registre Ion Pop, Avangardismul în lite- de via]\ complet diferite; precum marinarul, poetul plute[te pe apele visurilor ratura român\, Editura Minerva, sale (transfigurate `n art\) [i ancoreaz\ la ]\rmul p\mântean (simbol al reali- Bucure[ti, 1990. t\]ii). Continua]i interpretarea simbolului propus.

70 Limb\ [i comunicare C a p i t o l u l I Scrierea unei prefe]e pentru cartea preferat\

Defini]ie. Conform DEX-ului, prefa]a (fr. préface, lat. vreme de r\zboi, dup\ Dictatul de la Viena [i în plin\ rebe- pr~efatio — „a[ezare înainte”) este un „text cu un caracter liune legionar\, „divinul critic”, cum a fost numit, reaminte[te explicativ, uneori analitic, precedând o oper\ literar\ sau una cititorilor c\ valorile literaturii române nu pot fi înstr\inate cu [tiin]ific\, în care este expus planul lucr\rii, se dau referiri for]a [i c\ ele întregesc tezaurul culturii universale: „În aceste bibliografice, critice etc.; precuvântare, predoslovie (învechit)”. timpuri de suferin]\ na]ional\, o astfel de carte nep\rtinitoare Exist\ [i persoane calificate (personalit\]i, profesori, cronicari trebuie s\ dea oricui încrederea c\ avem o str\lucit\ literatur\ [i critici literari, istorici, scriitori etc.) în stare s\ îndeplineasc\ care, pe de alt\ parte, în ciuda tuturor efemerelor vicisitudini, se func]ia de prefa]atori în mod curent. Alte sinonime ale cuvân- produce pe teritoriul României Mari, una [i indivizibil\, slujind tului sunt: introducere, cuvânt c\tre cititor, prolog, preliminarii, drept cea mai clar\ hart\ a poporului român — Eminescu în l\murire, argument, cuvânt-înainte etc. Bucovina, Hasdeu în Basarabia, Bolintineanu în Macedonia, Caracteristici [i exemple. Predoslovie este un cuvânt slav Slavici la grani]a de vest, Co[buc [i Rebreanu în preajma denumind, în scrierile vechi (evanghelii, cronici etc.), partea N\s\udului, Maiorescu [i Goga pe lâng\ Oltul ardelean sunt introductiv\ a operei. Era scris\ de însu[i autorul c\r]ii [i se eternii p\zitori ai solului ve[nic.” adresa lectorului („voroav\ c\tr\ cetitoriu”), împ\rt\[indu-i, Când prefa]a devine un veritabil studiu critic, autorul aces- precum Miron Costin în „predoslavia” pentru Letopise]ului teia, specialist reputat în domeniu, fie c\ dore[te o prezentare a }\rii Moldovei —, scopul urm\rit [i dificult\]ile întâmpinate. unei opere de referin]\, analizat\ din toate unghiurile, fie c\ În „Prologul” [i în „Dedica]ia” premerg\toare romanului s\u propune o reevaluare a crea]iei unui scriitor, în ansamblul ei, din 1863, N. Filimon realizeaz\ portretul „ciocoiului” din toate [i chiar o reînnoire atât a viziunii estetice, cât [i a instrumentelor timpurile, dar mai ales de la sfâr[itul epocii fanariote. O prefa]\ critice utilizate în interpretare. Este cazul studiilor semnate de poate fi atât de important\, mai ales dac\ are semnifica]ii E. Simion pentru 79 de c\r]i ale scriitorilor români din seria Opere fundamentale, serie coordonat\ chiar de critic. doctrinare, încât poate dep\[i în reputa]ie opera îns\[i (este cazul A[adar, o prefa]\ faciliteaz\ accesul lectorilor la univer- dramei Cromwell, scrise în 1830 de V. Hugo, a c\rei prefa]\ sul c\r]ii propuse, fixeaz\ reperele ei teoretice, investigheaz\ a devenit manifestul romantismului european); o alta n-a mai metodele folosite, în cazul lucr\rilor de specialitate, analizeaz\ ajuns în locul destinat, transformându-se într-o oper\ de sine bibliografia pe care se bizuie cercetarea, precizeaz\ originali- st\t\toare (precum eseul Psedokynegeticos de Al. Odobescu, tatea [i valoarea c\r]ii, uneori creeaz\ profilul spiritual al ini]ial conceput drept prefa]\ la un manual de vân\toare); piese- autorului, integrându-l în epoca sa ori anticipând momente le de teatru scrise de George B. Shaw sunt înso]ite de prefe]e, culturale ulterioare. Într-un cuvânt, prefa]a înlesne[te lectura, ele înse[i mici scenete pline de ironie, formând `mpreun\ un corp o provoac\ [i stabile[te o leg\tur\ spiritual\ (direct\ ori me- comun. În cazul unui debut literar ori [tiin]ific, uzan]a impune diat\) între creator [i receptor. scrierea unei prefe]e de c\tre o autoritate `n domeniu, având rolul de a recomanda cititorilor un autor necunoscut sau prea pu]in cunoscut, împreun\ cu demersul propus de acesta. O Exerci]ii. Aplica]ii personalitate cultural\ poate da girul s\u unei opere, a[a cum 1. }inând seama de preciz\rile f\cute în leg\tur\ cu a procedat Titu Maiorescu în prefa]a la edi]ia princeps a volu- scrierea unei prefe]e, concepe]i prezentarea celei mai recente mului Poesii de Mihai Eminescu, pe care i l-a editat în 1883, lucr\ri [tiin]ifice citite de voi. sus]inând c\ trebuie s\ le fie cunoscute iubitorilor de literatur\ 2. Pe baza acelora[i recomand\ri, alege]i trei c\r]i bele- „toate scrierile poetice, chiar [i cele încep\toare ale unui tristice preferate: una de poezie, alta de proz\ [i una de teatru. autor care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adânca sim]ire Alc\tui]i-le câte o scurt\ prefa]\, explicând cum a]i procedat. [i cele mai înalte gândiri într-o frumuse]\ de forme, sub al 3. Citi]i o prefa]\ la o oper\ literar\ îndr\git\ de voi [i c\rei farmec limba român\ pare a primi o nou\ via]\”. Un explica]i dac\ [i-a atins scopul [i v-a incitat spre lectur\. Dac\ model de prefa]\ de autor r\mâne cea semnat\ de G. C\linescu la nu, scrie]i alta în loc! monumentala sa Istorie a literaturii române... din 1941, în care 4. Obi[nui]i s\ citi]i prefa]a înainte ori dup\ ce a]i parcurs explica [i scopul deopotriv\ estetic [i patriotic al acesteia: în opera propriu-zis\? Motiva]i ordinea în care proceda]i.

71 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\. Dezbatere Specificul na]ional, eIdentitatemble cultural\me º `ni context def ieuropeanni]ii. Dezbatere Citate semnificative „Nu românizarea noastr\ feroce, `ntru vegetalul etnografic, ci continua noastr\ ~ncât prive[te originalitatea ideilor, umanizare `ntru sublimul uman va crea suprema splendoare a culturii creatoare frumuse]ea expresiilor [i calit\]ile lor române[ti”, avertiza, de la catedr\, Vasile Pârvan, `n deschiderea cursului de istorie poetice, oricine poate m\rturisi c\ atât na]ional\ la Universitatea din Cluj. Era `n 1920, la pu]in timp dup\ realizarea ide- horele din Moldova, cât [i cele din alului na]ional: România Mare. Profesorul f\cea totodat\ o disociere important\ Transilvania, din Bucovina [i din `ntre etnografic [i cultural: „Culturalul e mereu schimb\tor `n rafinata evolu]ie spre Valahia sunt vrednice surori ale balade- cât mai complex a ideilor creatoare. Etnograficul e perpetuu stabil, pe baza celui mai lor. Geniul poporului român, fie din minu]ios tradi]ionalism.” Dezbaterile [i controversele pe marginea specificului na]ional orice provincie, este pretutindene bogat de poetice comori. se `nmul]esc progresiv abia dup\ `mplinirea [i consolidarea, prin Marea Unire, a na- Vasile Alecsandri, ]iunii; dac\ specificul este, prin natura lui, vechi, na]iunea este, prin for]a `mprejur\- Românii [i poezia lor, 1849 rilor istorice, relativ nou\, `nchegat\ `n urma pr\bu[irii marilor imperii vecine. Pân\ s\ devin\ o tem\ cultural\, asupra c\reia se poate discuta critic, relaxat [i nuan]at, speci- Nu originea face pe un popor s\ fie ficul românesc a `nsemnat o lung\ lupt\, purtat\ cu sacrificii grele timp de secole. trainic, ci munca lui proprie, fie cu mâna, Cronicarii [i apoi c\rturarii {colii Ardelene sunt repere importante `n aceast\ lupt\ de fie cu mintea. Mihai Eminescu, afirmare a unor adev\ruri [i, implicit, a unor drepturi istorice. Datorit\ lor, descen- Despre caracterul na]ional, 1880 den]a latin\ a limbii române [i unitatea de limb\ a românilor separa]i arbitrar au devenit puncte de rezisten]\ [i coagulare `n discursul patriotic, precum [i `n ac]iunea politic\ Lucrarea ce un mare artist ca propriu-zis\. ~n prima jum\tate a secolului al XIX-lea, cultura constituie mijlocul Eminescu o las\ este, cu toate calit\]ile ideal de afirmare a legitimit\]ii noastre. Omul de litere este, vrând-nevrând, [i lingvist, [i defectele ei, ceva sfânt, fiindc\-n ea [i istoric, [i politician. ~n epoca pa[optist\, idealul revolu]ionar (ie[it din mantaua nobil\ se `ntrupeaz\ pip\it, [i pentru o via]\ a romantismului european) se conjug\, pentru români, cu idealul na]ional. Folclorul, mai durabil\ decât chiar a neamului s\u `ntreg, gândiri [i sim]iri de veacuri ale istoria, tradi]iile sunt `nsufle]ite, vitalizate prin efortul generos al intelectualilor [i folosite acestuia... ca argumente decisive pentru a contura [i delimita specificitatea noastr\. Vechiul nu e I.L. Caragiale, numai o achizi]ie sedimentat\, un strat, ci [i un factor propulsor al noului. Cele dou\ direc]ii `n vol. Note [i schi]e, 1892 bifurcate ulterior `n cultura român\ (cea organicist\ [i cea ra]ionalist\) coexist\, de asemenea, `ntr-un demers constructiv. Gh. Asachi [i Alecsandri, Kog\lniceanu [i Alecu Desigur, dac\ scriitorul are talent [i Russo sunt, cu personalit\]ile [i convingerile lor atât de diferite, reprezentativi pentru suflet `nalt, `l vom aprecia. Vom fi mai acest moment de convergen]\ asumat\. Individualul se `nscrie, benevol, `n logica mul]umi]i `ns\ când acest talent va servi pentru expresia unui `nalt suflet româ- institu]ionalului, pentru ca acesta, la rândul lui, s\ poat\ fi integrat `n proiectul na]ional. nesc [i mai ales când acest suflet se va „Dacia literar\” `[i propune, la 1840, s\ fie „un repertoriu general al literaturei române[ti”, `mbr\ca `n hain\ româneasc\... scopul esen]ial fiind ca „românii s\ aib\ o limb\ [i o literatur\ comun\ pentru to]i”. ~n G. Ibr\ileanu, programul cultural-na]ional sunt men]ionate [i amendamentele, rezervele critice: pentru Scriitori [i curente, 1906 Kog\lniceanu, „dorul imita]iei” este o „manie primejdioas\”, care „omoar\ `n noi duhul na- ]ional”. Spiritul (auto)critic reprezint\ un indiciu al „maturiz\rii”, al istoriciz\rii pro- Dac\ m-a[ `ntreba ce este mai bine blemei. Când o cultur\, chiar n\scând\, are capacitatea de a se analiza cu obiectivitate de f\cut, a[ zice: cel dintâi lucru de [i a-[i `nregistra erorile, ea atinge o treapt\ superioar\. Abia mai târziu, se va ajunge la consultat e instinctul neamului. [...] accente de violent\ autonega]ie, expresie fie a unei anumite modalit\]i stilistice (cazul Cioran), fie a unei bizare tendin]e a românilor de a se denigra cu voluptate, cu [i f\r\ temei.

72 Poezia interbelic\. Dezbatere C a p i t o l u l I

Deocamdat\, `n a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, momentul „Junimea” este unul disociator [i limpezitor, temperând critic entuziasmele pa[optiste pentru a crea, Aceast\ politic\ instinctiv\ nu este o pe baze autonom-estetice, o direc]ie nou\ `n cultura român\. Articolul lui Maiorescu ame]eal\, nu este o gre[eal\; nu, dom- Literatura român\ [i str\in\tatea (1882) noteaz\ câteva dintre rezultatele palpabile nilor, ea este bazat\ pe un fapt primor- ale acestei orient\ri. Prin „m\sura estetic\”, pe de o parte, [i prin „originalitatea na]ional\”, dial, tot atât de primordial ca [i dreptul pe de alta, literatura noastr\ `ncepe s\ fie apreciat\ `n Europa, c\ci „orice individualitate la via]\. Fiecare popor are dreptul s\-[i de popor `[i are valoarea ei absolut\ [i, `ndat\ ce este exprimat\ `n puternica form\ a tr\iasc\ via]a lui, s\ [i-o tr\iasc\ `ntreag\, cu to]i ai lui [...] ~n sufletul românilor frumosului, `ntâmpin\ un r\sunet de iubire `n restul omenirii ca o parte integrant\ a ei.” st\ scris cu litere de foc — Ardealul — Recunoa[tem aici, avant la lettre, acea „umanizare `ntru sublimul uman” [i generalizare [i unitatea na]ional\. simbolic\ a etnograficului (prin elementul cultural) la care va face apel, `n 1920, Vasile Take Ionescu, Pârvan. Este o mi[care `n doi timpi: mai `ntâi, con[tiin]a na]ional\ [i na]iunea `ns\[i se Politica instinctului na]ional, constituie prin delimitare, autonomie [i, finalmente, independen]\ (iar cultura `nso]e[te [i discurs parlamentar, decembrie 1915 ap\r\ acest trudnic proces). Apoi `ns\, odat\ configurate, valorile na]ionalit\]ii române[ti [i emblemele specificului nostru trebuie s\ se deschid\ c\tre cele ale altor popoare. „}ar\” `nseamn\, f\r\ niciun alt Izolarea total\, desprinderea de circuitele [i fluxurile universale le-ar sustrage din timp, adaos, p\mânt românesc liber, `n toat\ rezervându-le postura unor exponate de muzeu. Este eroarea, involuntar\, a s\m\n\to- `ntinderea lui [i cu tot sacrul drept care rismului, cu toate proiec]iile fabuloasei erudi]ii a lui N. Iorga: idealizarea ]\ranului se cuprinde `n el. O „]ar\” `ngustat\ prin violen]a str\inului, care, ast\zi, de la sine român, la `nceputul secolului al XX-lea, `l transform\, inevitabil, `ntr-un fel de element s-a ref\cut `n vechile hotare prin acea de decor, extr\gându-l tocmai din istoria pe care el ar fi trebui s\ o sus]in\. Mult mai elasticitate de spirit care e unul din ma- adecvat realit\]ii este programul mi[c\rii poporaniste: C. Stere [i G. Ibr\ileanu vorbesc rile elemente ale vitalit\]ii unui popor. tocmai despre via]a grea a ]\ranilor no[tri [i `ncearc\ din r\sputeri s\ o schimbe. Cu Iorga, {i de aceea „a muri pentru ]ar\” a fost specificul na]ional devine un factor unitar [i se exprim\ printr-o ideologie; la Ibr\ileanu, cea mai `nalt\ datorie pentru genera]iile el este subdiferen]iat, `n func]ie de provinciile istorice: literatura din Moldova [i cea din care, ap\rând-o, au `nchis ochii `nainte Transilvania au alte tr\s\turi decât cele ale literaturii muntene[ti. Pe de alt\ parte, `ns\, de vreme. Nicolae Iorga, teoreticianul „Vie]ii române[ti” vede `n „românesc” un element axiologic suplimentar. ~n]elesul cuvântului de „]ar\”, 1937 Ca [i titlul „Daciei literare”, cel al „Vie]ii române[ti” este, deci, simbolic, elocvent. Specificul na]ional `ncepe s\ fie tot mai particularizat de viziunile [i de sistemele personale ale celor care `l discut\ [i `l definesc. ~n epoca interbelic\ (epoc\ de stabi- Românul este muncitor [i mai ales `ndelung r\bd\tor la suferin]ele muncii. litate, `ntre hotarele României Mari), se ajunge la o veritabil\ centrifug\. ~ntr-un fel Cu toate acestea, el nu este deprins cu o este v\zut\ problema de c\tre E. Lovinescu, teoreticianul sincronismului (etnicul nu tehnic\ de munc\ riguroas\. Adeseori supline[te [i nu `mbun\t\]e[te esteticul), `ntr-altul de c\tre N. Crainic, ideologul „gândi- munce[te, jucându-se. S\r\cia care nu rismului” (cu accent pe ortodoxism [i pe „mitul sângelui”, cu ruperea de valorile Occiden- l-a p\r\sit niciodat\ n-a f\cut din el un tului). ~ntr-un fel gânde[te L. Blaga (fenomenul etnic este pre-determinat de o ma- om econom. Rar risipitor cu timpul [i trice stilistic\, datele spiritualit\]ii române[ti fiind configurate de un „anume ondulat cu materia de lucru, mai mult ca românul. orizont spa]ial, cel mioritic, [i la fel (de) un orizont de avansare leg\nat\ `n timp” — C. R\dulescu-Motru, Trilogia culturii); cu totul altfel judec\ avangardi[tii (pentru care românescul `nseamn\ Românismul, 1939 o `nchidere, a[adar, centrul se mut\ dinspre `nl\untru `nspre exterior, de la natalul Moine[ti la Zürich, destina]ia lui Tzara). Pasionantele sau numai zgomotoasele polemici interbelice, postbelice [i postrevolu]ionare — `ntre tradi]ionali[ti [i moderni[ti, `ntre adep]ii specificului rural [i cei ai vitezei de dezvoltare urban\, `ntre ortodoxism [i ra]ionalism, `ntre partizanii Occidentului [i cei ai Orientului, `ntre europenism [i autoh- tonism, cu subvarianta exagerat\ a protocronismului ulterior, `ntre demitizan]i [i organici[ti etc. — exprim\, prin diversitatea op]iunilor posibile, dimensiunile (`n l\rgime [i `n profunzime) ale acestei probleme de autoanaliz\, diagnosticare [i evaluare româ- Sensibilitatea româneasc\, de câte ori se afl\ `n contact cu `mprejur\ri care neasc\. Specificul na]ional nu este imuabil, fixat in aeternum; el se exprim\, `ntr-adev\r, contravin la ceea ce este statornicit de modelator `n istoria noastr\, dar o [i decanteaz\, f\când o medie [i o sintez\ din genera]ii sau de legea etern\, na[te umo- marile ei evenimente [i tendin]e. Reciproc, istoria contribuie `ntr-o anumit\ m\sur\ rul. E `ns\ un umor filosofic, mângâietor la transformarea, la `nnoirea specificului na]ional. Mul]i al]i autori s-au aplecat asupra [i oarecum curativ. temei, tratând-o sistematic (D. Dr\ghicescu, Din psihologia poporului român, 1907; Vladimir Streinu, C. R\dulescu-Motru, Etnicul românesc, 1942; Mihai Ralea, Fenomenul românesc, Constante spirituale române[ti, 1966

73 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\. Dezbatere

Echilibrul nostru sufletesc se cheam\ 1943) sau integrând-o `n cuprinsuri eterogene (Camil Petrescu, Suflet na]ional, `n Teze adaptabilitate. Prin el ne deosebim de [i antiteze, 1936; G. C\linescu, Specificul na]ional, capitol final `n Istoria literaturii toat\ lumea Orientului, dar [i de cea a române de la origini pân\ `n prezent, 1941; Tudor Vianu, Asupra caracterelor speci- Apusului. Exist\ `n caracterul nostru fice ale literaturii române, 1959; Vladimir Streinu, Constante spirituale române[ti, 1966). accese de lene, de plictiseal\, de `ndu- rare, de r\bdare excesiv\ care ne `mpie- Se observ\ cum „explicarea” specificului na]ional se face [i printr-un ideal „intermediar”: dic\ de a fi occidentali. Pe de alt\ parte, literatura român\ `ns\[i, cu diferen]ierea pe care marii ei scriitori reu[esc s\ o aduc\. g\sim `n noi ini]iative, [...] o vioiciune Specifice `n cel mai `nalt grad sunt valorile române[ti. Eminescu este poetul nostru `n a pricepe imediat mecanismul unei na]ional, dar nu datorit\ caracterului liricii sale patriotic (a[a este numai un segment al nout\]i, o agerime `n a nu fi dezorienta]i ei), ci pentru c\ este cel mai mare poet român oferit nou\ `n[ine [i lumii `ntregi. [i nici intimida]i `n fa]a neprev\zutului, Cordonul ombilical care ne-a ]inut strâns lega]i de maica-Europa a fost latinitatea care ne `ndep\rteaz\ cu mult de apatia noastr\ de neam [i de limb\, contactele str\vechi cu o civiliza]ie superioar\, tutelat\ indolent\ a Orientului. de Roma etern\, schimburile comerciale permanente, procesul intens al romaniz\rii, Mihai Ralea, Fenomenul românesc, 1943 cre[tinismul afirmat de timpuriu la gurile Dun\rii. Înconjura]i de popoare slave, am refuzat s\ ne slaviz\m, p\strând intact tiparul morfosintactic latin, îns\ deschizând lexicul influen]elor nelatine (slave, maghiare, grece[ti etc.); ataca]i vreme de secole Credin]a mea cea mai sincer\ este de popoare p\gâne, am respins pericolul s\ ne islamiz\m, mândri de afirma]ia croni- c\ Europa nu este o ferm\ `n care trebuie carului Gr. Ureche c\ „de la Râm ne tragem”. Domnitorii medievali (Mircea cel s\ lucr\m to]i, este o stare de spirit, este B\trân, {tefan cel Mare, Mihai Viteazul) au ap\rat valorile cre[tine [i, implicit, grani]ele o sum\ de valori morale, spirituale [i de- europocentrismului, îndep\rtând pericolul iminent al mahomedanismului. De la înv\- mocratice; Europa `nseamn\ libertate de ]a]ii umani[ti moldo-munteni (Ureche, Costin, Neculce, Cantemir, Constantin Canta- expresie [i, repet, respect lucid (nu fanatic) cuzino) la corifeii {colii Ardelene (S. Micu, Gh. {incai, P. Maior, I. Budai-Deleanu), fa]\ de tradi]iile fiec\rei culturi; Europa de la genera]ia înv\]a]ilor de la 1848 (N. B\lcescu, V. Alecsandri) [i ai Unirii (M. Kog\l- `nseamn\ totdeauna [i Altul (Cel\lalt), niceanu, I. Ghica) pân\ la marii clasici (M. Eminescu, I. Slavici, T. Maiorescu, A.D. `nseamn\ toleran]\ activ\, [anse pentru to]i, responsabilit\]i pentru fiecare [i pen- Xenopol) [i la f\uritorii României moderne (familia politic\ a Br\tienilor, a Roset- tru to]i fa]\ de propria cultur\ [i fa]\ de te[tilor, a Hohenzollernilor), intelectualii români au reactualizat periodic ideea latini- bunul comun care este cultura, european\ t\]ii noastre, au adus argumente în favoarea autohtonismului (N. Iorga, V. Pârvan) ([i universal\) [...]; nu poate fi socotit [i a europenismului (E. Lovinescu, Camil Petrescu etc.), cerându-ne s\ ne sincroniz\m european cine ignor\ sau dispre]uie[te cu spiritul veacului în care tr\im. Unitatea politico-administrativ\ a ]\rii am realizat-o cultura na]ional\. târziu, tot pe temeiul con[tiin]ei na]ionale [i cerând sprijin familiei neolatine euro- Eugen Simion, pene. În mentalul acestui popor, st\pâne[te convingerea c\ „misiunea lui, aici, în acest Fragmente critice, IV, 2000 spa]iu de trecere de la Orient la Occident, este s\ apere valorile [i noble]ea «b\dic\i Traian», arheul, mitul fondator...” (E. Simion, studiul A fi european, 1999). E. Lovinescu, în Istoria civiliza]iei române moderne, fixeaz\ primele semne de occidentalizare la Bibliografie sfâr[itul secolului al XVIII-lea, când ideile reformatoare iluministe care p\trund în }\rile Române produc un reviriment cultural prin apari]ia treptat\: a înv\]\mântului de Dreptul la memorie, `n lectura lui stat, a manualelor [i a literaturii de popularizare, a traducerilor din literatura universal\, Iordan Chimet, vol. I (Cuvintele a dezvolt\rii [tiin]elor, a înfiin]\rii de teatre, biblioteci publice, a presei etc. G. C\linescu fundamentale [i Miturile); vol. II (în Compediu, capitolul Clasici întârzia]i. Occidentalizarea) dovede[te c\ }\rile Române (Intrarea `n Lumea Modern\); vol. III au avut mereu contact cu lumea apusean\ prin grecii fanario]i (care aveau leg\turi cu (Dialog despre identitatea româ- Italia), prin influen]a catolicismului [i a limbii latine în Ardeal, prin filonul bizantin care neasc\); vol. IV (Certitudini, `ndoieli, între]ine leg\tura cu spiritualitatea greco-latin\, prin frecventarea de c\tre tinerii inte- confrunt\ri), Editura Dacia, Cluj-Na- lectuali, bursieri ai statului, [i de c\tre fiii de boieri lumina]i a universit\]ilor din poca, 1992–1993. Fran]a, Austria [i Germania, prin relatinizarea limbii datorat\ p\trunderii masive de Aesthesis carpato-dun\rean, anto- neologisme latino-romanice. logie, postfa]\ [i bibliografie de Mari scriitori ai secolului al XX-lea (M. Eliade, E. Ionescu), autorii bilingvi Florin Mih\ilescu, Editura Mi- (P. Istrati, B. Fundoianu, Vintil\ Horia, Petru Dumitriu), filosofii [i esei[tii (C. Noica, nerva, Bucure[ti, 1981. M. Vulc\nescu, E. Cioran, P. Pandrea), criticii de referin]\ (G. C\linescu, T. Vianu, Ioan Adam, Panteon reg\sit. O ga- P. Constantinescu, Perspessicius, V. Streinu, {. Cioculescu), oamenii de art\ (G. Enescu, lerie ilustrat\ a oamenilor politici C. Brâncu[i) sunt tot atâtea „spirite na]ionale care gândesc în sensul universalit\]ii. Ei români, Editura Gramar, Bucu- reprezint\ spiritul european, pentru c\ […] a fi european înseamn\ a merge în sensul re[ti, 2000. marilor valori” (E. Simion, op. cit.).

74 Poezia interbelic\. Studiu de caz C a p i t o l u l I STUDIU DE CAZ Diversitate tematic\, stilistic\ [i de viziune estetic\ `n poezia interbelic\

Propunem dou\ teme pentru studiul de caz (asociate celor dou\ constante ale poeziei Tema naturii române[ti); natura — obiect [i subiect liric, al\turi de iubirea — form\ a interiori- „Copacii albi, copacii negri t\]ii [i a exterioriz\rii eului liric. Stau goi în parcul solitar: Au fost identificate trei modalit\]i principale de realizare a poeziei de natur\: Decor de doliu funerar… 1. descriptiv\, sub forma pastelului (având primul reprezentant de marc\ `n Anglia, Copacii albi, copacii negri. [...]” [i anume pe James Thomson, Anotimpurile, 1726-1730), `n cultura noastr\ fiind (G. Bacovia, Decor) semnalate — numai sporadic — elemente peisagiste la poe]ii V\c\re[ti, Vasile Cârlova, „Hipnotizat-de-adânca [i limpedea Ion Heliade R\dulescu; 2. meditativ\, `n m\sura `n care contemplarea naturii devine lumin\ punctul de plecare al unor reflec]ii asupra condi]iei umane, `n genere. Modelul literar A bol]ilor destinse deasupra lui, ar vrea `l reprezint\ Nop]ile lui E. Young, `n care motivul cel mai frecvent este medita]ia `n S\ sfar\me zenitul [i-înnebunit s\ bea, preajma ruinelor, cu larg ecou `n poezia român\ de factur\ preromantic\ [i roman- Prin mii de crengi crispate, licoarea tic\ (V. Cârlova, Ruinurile Târgovi[tei, Ion Heliade R\dulescu, O noapte pe ruinele opalin\. [...]” Târgovi[tei); 3. fantezist\ (uneori chiar fantastic\), denotând spiritul de libertate (I. Barbu, Copacul ) artistic\, de originalitate creatoare mai ales din partea romanticilor, dorin]a lor de a „Un vânt de sear\ cuprinde `ntreaga experien]\ omeneasc\ (implicit pe aceea care nu are corespondent aprins s\rut\ cerul de apus `n realitate, ci numai `n domeniul imaginarului). Este direc]ia literar\ care a evolu- [i-i scoate rugi de sânge pe obraji. at pân\ la jocurile gratuite cu imagini, dezlegate de orice constrângere, din poemele Trântit în iarb\ rup cu din]ii suprarealiste `nf\]i[ând, ca la Ion Vinea, peisaje absurde [i halucinante. gândind aiurea — mugurii ~n ceea ce prive[te atitudinea artistului fa]\ de natura ca subiect al operei sale, unui vl\star prim\v\ratic. disociem `ntre estetica pitorescului (interesat\ nu atât de profunzimile fenomenalit\]ii Îmi zic: «Din muguri naturale, cât de perfec]iunea suprafe]elor ei), estetica melancoliei (care problematizeaz\ amari înfloresc potire grele de nectar» raporturile omului cu natura [i `i impune valen]e reflexive), o estetic\ a coresponden]elor [i cald din temelii tresar (ce intuie[te [i doar sugereaz\ raporturile secrete dintre universul natural [i cel uman, de-amorul tinerelor mele patimi.” adesea incomunicabile prin limbaj ra]ional, ca `n lirica simbolist\) [i o estetic\ imagi- (L. Blaga, Mugurii ) nativ-constructiv\ (`n care natura ca peisaj interior proiecteaz\ subiectivitatea l\untric\ `n afar\, devenind inversul procesului obiectiv din poezia peisagist\ tradi]ional\). Pentru primii no[tri poe]i (I. V\c\rescu, I. Heliade R\dulescu, V. Cârlova), natura r\mâne o ambian]\ conven]ional-liric\, declan[ând o stare sufleteasc\. Abia operele târzii ale pa[opti[tilor trateaz\ natura ca tem\ explicit\, V. Alecsandri clasicizând modelul descriptiv `n ciclul Pasteluri. Alexandru Macedonski este un estet care recepteaz\ dinamica naturii prin sonori- t\]ile ei muzicale, `nregistrate atât de vitalismul lui romantic, cât [i de experimentele simbolist-parnasiene. Simboli[tii (George Bacovia, Dimitrie Anghel) restrâng peisajul la un decor (parcul, gr\dina) construit din linii simplificate, dar cu o sporit\ putere de a sugera profunzimi, numai `n parte accesibile. Ion Pillat cultiv\ bucolicul `n spirit tradi]ionalist, revenind la descrierea clasic\ [i senin\ a canonului estetic fixat de Alecsandri. Lucian Blaga infuzeaz\ naturii misterul indicibil [i `i confer\ o dimensiune mitic-panteist\, tr\ind la unison cu ritmurile ei frenetice. Tudor Arghezi o recepteaz\ ca pe o manifestare a divinului care s\l\[luie[te deopotriv\ `n formele ei gigantice [i `n cele Ion Dumitriu, Rod

75 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\. Studiu de caz

„Prin singur\tatea lui Brumar miniaturale. Ion Barbu o stilizeaz\ glacial `n forme perfecte [i `ncremenite sau ì confer\ Se risipe[te parcul cât cuprinzi, func]ii alegoric-ermetice. Vasile Voiculescu ì accentueaz\, `ntr-un limbaj voit rustic, ele- Înv\luit în somnul funerar mentaritatea aspr\, iar Barbu Fundoianu ì insufl\ melancolia [i tragismul con[tiin]ei Al fumegoaselor oglinzi.” din ce `n ce mai puternice a disolu]iei. Critic de art\ plastic\, un poten]ial pictor conver- (T. Arghezi, Târziu de toamn\) tit `n poet, Adrian Maniu are voca]ia privirii [i propune o liric\ a vizualului decantat de orice descriptivism prin esen]ializarea liniilor obiectului contemplat. El devine un manierist al pastelului (`n edi]ia definitiv\ de Versuri, 1938), pentru c\ este con[tient de „[...] Uite, prim\vara reînvie, [i to]i fervoarea cultiv\rii artificialului). ~n general, moderni[tii [i suprareali[tii contrazic pomii au flori de hârtie. modelul institu]ionalizat [i imagineaz\ dizarmonicul, `nfrico[\torul sau inanimatul Cerul e sumar ca un decor. Ar\turile din natur\ excesiv geometrizat (I. Barbu) ori fragmentarea [i dereglarea sim]urilor `n sunt pline de noroi. organismul natural (Ion Vinea, Gellu Naum). Vino, vreau s\ ne plimb\m [i noi. Poate Pentru to]i poe]ii români, Mihai Eminescu a configurat un veritabil mit erotic, crezi în declara]ii de amor.” considerând dragostea drept sentimentul `ntemeietor care define[te spe]a uman\. (A. Maniu, Prim\var\ futurist\ ) Pentru modernistul Tudor Arghezi, femeia constituie for]a propulsoare, ]elul [i r\splata b\rbatului, tot ce face el fiind destinat acestei zeit\]i `ntrupate `n toate formele materiale [i spirituale ale vie]ii: „Ideea, ca [i lupta [i pâinea,-i tot femeie…” (Inscrip]ie de femeie). ~n Cuvinte potrivite, iubirea este tratat\ cu `ndoiala [i r\ceala orgolioas\ Tema iubirii a poetului matur, obsedat de miturile esen]iale. Dragostea nu trebuie s\ dep\[easc\ starea de logodn\, de eros virtual, ca s\ nu tulbure contempla]ia artistului. ~n Flori de „[…] Pustiu adânc… [i-ncepe a-nnopta, mucigai, se fac sim]ite tulbur\rile erosului carnal, vraja sim]urilor cople[ind trupul tân\r {i-aud gemând amorul meu defunct, [i viguros. ~n Poeme noi, Arghezi se d\ruie[te erosului conjugal, imaginea c\minului — Ascult atent privind un singur punct ocrotitor dominând poezia universului mic; `nconjurat de viet\]ile domestice, vegheat de {i gem, [i plâng, [i râd în hî, în ha…” familie, poetul se simte `n siguran]\, c\ci umbrele neantului par s\ se opreasc\ la poar- (G. Bacovia, Amurg de toamn\) ta ogr\zii sale. ~n poemele de senectute, simbolurile se amestec\, imaginea „str\inei” putând fi [i iubirea interzis\ omului b\trân, dar [i un preludiu al mor]ii descrise ca o „Vom coborî spre calda, impudica Cybel\, nunt\ mioritic\ (A[teptare, Streina). ~n explozia târzie a sim]urilor intervine [i o frân\ Pe care flori de filde[ ori umed putregai moral\. Dup\ o clip\ de r\t\cire p\tima[\, pacea c\minului reintr\ `n drepturi: `n]elep- Î[i înfr\]esc de-a valma teluricul lor trai ciunea triumf\, dar cu triste]e, asupra sentimentului cenzurat. {i-i vom cuprinde coapsa fecund\, Dac\ tân\rul Blaga `n]elegea iubirea tot ca pe o form\ de cunoa[tere ini]iatic\, la de femel\.” (Ion Barbu, Panteism ) b\trâne]e devine un poet solar, `n Cântecul focului extazul sim]urilor consumându-se `ntr-o geologie purificat\ pân\ la transparen]\. De la imaginile metafizice ale erosului „Atâtea stele cad în noaptea asta. din volumele antume, `n care femeia este definit\ biblic, precum „lumina dintâi” sau Demonul nop]ii ]ine parc\-n mâni ca „izvorul nop]ii” ascunzând taine nerelevate spiritului profan, `n cele postume, p\mântul „iscodirea” poetic\ se adânce[te `n dimensiunea teluric\ a universului [i `n cea organic\ [i sufl\ peste el scântei ca peste-o iasc\ a vie]ii omene[ti. Imaginarul poetic blagian, care str\b\tea distan]a de la obiect la n\praznic s\-l aprind\. sufletul cosmosului, `nlesne[te fuzionarea euforic\ dintre obiect [i subiect, eul liric În noaptea asta-n care cad fraternizând cu ritmurile naturii [i cu be]ia sim]urilor. Nou este faptul c\ sentimentului atâtea stele, tân\rul t\u trup pieritor i se substituie viziunea asupra eternit\]ii materiei, care va p\stra tiparele unei de vr\jitoare-mi arde-n bra]e pasiuni, chiar dac\ aceasta se va stinge: „…legea p\mântului, tiparele, rarele, / `ntruchi- ca-n fl\c\rile unui rug… [...]” pate `n sânii cari nu dezmint / rotunjimile urnelor / [i-n rodii cari nu dezmint / rotun- (L. Blaga, Noi [i p\mântul ) jimile sânilor” (Pean pentru o tân\r\). Poetul, care [i-a f\urit un program estetic din spiritualizarea emo]iei, este pe cale s\-l despart\ pe a cunoa[te de a iubi. Transcen- „Cântecul t\u a umplut cl\direa toat\, dentul se retrage, f\când loc lumii fenomenale, ale c\rei elemente se las\ cuprinse, Sertarele, cutiile, covoarele, deopotriv\ cu omul, de euforia erotic\. Chemarea dragostei `ncepe prin invita]ia de a Ca o lavand\ sonor\. Iat\, p\r\si ora[ul (`ndemn expresionist), urmat\ de integrarea cuplului `ntr-o bucolic\ Au s\rit z\voarele, dogoritoare, unde percep]ia lucrurilor este mai vie [i artistul redimensioneaz\ univer- {i m\n\stirea mi-a r\mas descuiat\.” sul sub vraja iubirii: „Iubito,-mbog\]e[te-]i cânt\re]ul, / mut\-mi cu mâna ta `n suflet (T. Arghezi, Morgenstimmung ) lacul…” (Vara Sfântului Mihail).