C a p i t o l u l I Perioada modernist\ a literaturii române Curente literar-culturale `n secolul al XX-lea Poezia interbelic\ Modernismul Tudor Arghezi — Testament — Psalmi — Flori de mucigai Lucian Blaga — Eu nu strivesc corola de minuni a lumii — Paradis `n destr\mare — Cântecul spicelor Ion Barbu — Din ceas, dedus..., — Oul dogmatic Tradi]ionalismul Vasile Voiculescu — ~n Gr\dina Ghetsimani — Sonetul CLXX (16) Ion Pillat — Aci sosi pe vremuri... Avangardismul Studiu de caz (I) — Fronda `n literatura interbelic\: Doctrine [i manifeste avangardiste Ion Vinea — Chei — Ora fântânilor Dezbatere (I) — Specificul na]ional (Embleme [i defini]ii). Identitate cultural\ `n context european Studiu de caz (II) — Diversitate tematic\, stilistic\ [i de viziune estetic\ `n poezia interbelic\ Dimitrie Paciulea, Himera p\mântului black cyan pag8 C a p i t o l u l l Poezia interbelic\ Poezia interbelic\ EpModernismuloci ºi ideologii literare Deviat\ de la fundamentul ei estetic, pe care-l stabilise `n Sbur\torul [i-a precizat de la `nceput scopul de a activa veacul trecut (al XIX-lea, n.ns.) Maiorescu, critica a devenit numai `n domeniul esteticului pur, cum era [i firesc, [i al la `nceputul secolului na]ionalist\ sau social\. [...] Ceea ce stimul\rii noilor energii literare. [...] ~n afar\ de Convorbiri domin\ `ns\ literatura acestei epoci este vechea idee a literare [i S\m\n\torul, `n prima faz\ a existen]ei lor, nicio mi[c\rii de la 1840, continuat\ teoretic prin Maiorescu [i revist\ n-a trezit atâtea energii noi, a[a c\ o bun\ parte a lite- `mpins\ `n concluziile sale ultime de s\m\n\torism [i de raturii, mai ales modernist\, de dup\ r\zboi, este crea]iunea poporanism, a unei literaturi române care trebuie s\ ]in\ viu exclusiv\ a Sbur\torului. [...] „Modernismul” lui E. Lovi- contactul cu spiritul popular, adic\ s\ se inspire din literatu- nescu [i al Sbur\torului a fost `ns\ un modernism teoretic, ra poporan\: necesar\ `n timpul lui Kog\lniceanu, posibil\ bazat pe o lege de psihologie social\ — prin care criticul pe timpul lui Maiorescu, aceast\ idee este `ns\ `n con- ar\ta bun\voin]\ principial\ fa]\ de toate fenomenele de tradic]ie total\ cu termenul actual de evolu]ie a literaturii diferen]iere literar\. El n-a pornit `ns\ dintr-o necesitate tem- noastre [i reprezint\ o for]\ reac]ionar\ evident\ `n ambele peramental\ de revolu]ie, `nfrânat fiind [i de o cultur\ cla- mi[c\ri. Confundat cu etnicul, esteticul este privit prin cali- sic\ [i de inhibi]ia fireasc\ oric\rui critic. Adev\ratele revo- tatea sa de exponent al sufletului na]ional [i, cum sufletul lu]ii nu le fac decât arti[tii. Iat\ pentru ce modernismul de na]ional se consider\ a fi mai bine p\strat `n popor, esteticul avangard\ [i experimental a fost sus]inut faptic de reviste este expresia prin excelen]\ a acestui suflet popular. mult mai `naintate, cum e Contimporanul (1923) poetului ~n realitate, esteticul este o valoare autonom\ realizat\ I. Vinea [...], precum [i alte reviste mai sporadice, ca prin limb\ [i fond sufletesc `ntr-un material etnic. [...] ~n epoca Integralul, 75 H.P., Punct, Unu etc. — consecin]e fatale ale de dezvoltare `n care ne afl\m, oricât de pu]in numeros ar fi, sincronismului mi[c\rii literaturii universale, ce au experi- tipul estetic a ajuns o specie capabil\ de a percepe valorile mentat [i la noi dadaismul, expresionismul, integralismul, estetice `n sine. suprarealismul, adic\ formele extreme ale modernismului E. Lovinescu, Evolu]ia ideologiei literare, apusean. [...] ~ntrucât titlul de „modernist” pare exclusiv [i `n Istoria literaturii române contemporane, I, 1926 chiar „partizan”, `nscriem evolu]ia criticei de dup\ r\zboi sub semnul „sincronismului”, nu `n sensul unui avangardism programatic sau al unei formule de [coal\, ci al armoniz\rii teoretice cu spiritul timpului [i al atitudinii `n]eleg\toare fa]\ de curentele noi de art\. Controversa dintre T. Maiorescu [i C. Dobrogeanu-Gherea, de la sfâr[itul veacului trecut (al XIX-lea, n.ns.), dintre critica estetic\ [i critica social\, [i continuat\ apoi de N. Iorga [i G. Ibr\ileanu, de o parte, [i M. Dragomirescu, O. Densusianu [i E. Lovinescu, de alta, adic\ `ntre autonomia esteticului [i confuzia lui `n etic [i etnic — o putem privi azi, `n con[tiin]a criticei, dac\ nu [i a publicului [i a presei neliterare, ca definitiv `ncheiat\. Biruin]a conceptului estetic, f\r\ alter\ri de elemente str\ine, oricât de interesante ar fi din alte puncte de vedere, este un bun incontestabil al genera]iei actuale. E. Lovinescu, A. Macke, Tinere fete sub arbori Istoria literaturii române contemporane, 1900-1937 8 Poezia interbelic\ C a p i t o l u l l Abandonarea conven]iilor, `nc\lcarea regulilor Modernismul include, `n sens larg, toate acele mi[c\ri experimental se sincronizeaz\ perfect cu „formele extreme artistice, fundamentate sau nu ideologic, care exprim\ o rup- ale modernismului apusean”. E. Lovinescu a construit o teorie tur\ de tradi]ie, negând, `n forme uneori extreme, epoca ori a sincronismului conform c\reia cultura [i civiliza]ia se dezvolt\ curentul care le-a precedat. Atitudinea modernist\ este, deci, prin `mprumut [i imita]ie, dup\ un model mai evoluat. Exist\ prin defini]ie anticlasic\ [i antiacademic\, anticonservatoare un spirit comun al veacului (saeculum), care determin\, `n [i `mpotriva tradi]iei. Toate curentele postromantice de avan- ansamblu, aceea[i configura]ie a culturilor. Teoria maiores- gard\ literar\ (simbolismul, futurismul, expresionismul, cian\ a formelor f\r\ fond, prin care era condamnat importul dadaismul, suprarealismul) sunt implicit [i explicit moder- excesiv de forme culturale str\ine, este contrazis\ de Lovinescu niste, contestând vechile valori [i repere culturale [i, nu de prin ideea formelor care `[i creeaz\, treptat, fondul; de la simu- pu]ine ori, chiar ideea de art\ [i de literatur\. Modernismul lare la stimulare, `mprumutarea unor forme din alte culturi subsumeaz\ totalitatea manifest\rilor de „independen]\ poate fi, `n timp, benefic\. El se `ndep\rteaz\, a[adar, de linia absolut\” a modernit\]ii, de abandonare ostentativ\ a con- organicismului pe care merseser\ Kog\lniceanu, Maiorescu ven]iilor [i de `nc\lcare programatic\ a regulilor. [i Eminescu, `ntâlnindu-se, `ns\, doctrinar cu mentorul ~n critica literar\ româneasc\, acela care a teoretizat moder- „Junimii” `n punctul esen]ial al autonomiei esteticului. Acea nismul, punându-l la baza unui sistem, gândind [i creând `n „valoare autonom\ realizat\ prin limb\ [i fond sufletesc `ntr-un spiritul lui, a fost E. Lovinescu, personalitate care a contribuit material etnic”, [i anume esteticul, trebuie disociat\ de alte decisiv, prin cenaclul [i revista „Sbur\torul”, la intrarea litera- valori (eticul [i etnicul), `ntr-o epoc\ `n care acestea se con- turii noastre `ntr-o nou\ faz\ de evolu]ie: „o bun\ parte a lite- fund\ din nou. „Biruin]a conceptului estetic, f\r\ alter\ri de raturii, mai ales moderniste, de dup\ r\zboi, este crea]iunea elemente str\ine” (de care sunt responsabile atitudinea [i con- exclusiv\ a «Sbur\torului»”, va scrie el `n 1937, f\când, `n cep]ia s\m\n\toriste, critica „na]ionalist\ sau social\” de la acela[i timp, o disociere important\. Astfel, modernismul `nceputul secolului trecut), `i datoreaz\ foarte mult lui lovinescian este unul „teoretic”, iar nu revolu]ionar, [i const\ E. Lovinescu [i ea este legat\, `n mod evident, [i de moder- `ntr-o „bun\voin]\ principial\ fa]\ de toate fenomenele de nismul teoretic, cuprinz\tor [i neextremist pe care marele diferen]iere literar\”, `n timp ce modernismul avangardist [i critic [i l-a asumat. Doctrina estetic\ z Din fr. doctrine, lat. doctrina; din fr. esthétique, it. estetica, germ. Ästhetik. Doctrina reprezint\ un sistem filosofic, religios, estetic, politic care reune[te totalitatea principiilor, a tezelor fundamentale ce statueaz\ un întreg domeniu de activitate spiritual\. Spre deosebire de manifestul literar, care particularizeaz\ un anumit fenomen artistic într-un context istoric bine precizat, doctrina estetic\ (gr. aisthetikos —„referitor la sim]uri, la percep]ia senzorial\”) are un caracter de generalitate, definindu-se drept [tiin]a care analizeaz\ legile [i categoriile artei ca form\ de cunoa[tere sensibil\ a realit\]ii [i de pro- ducere a frumosului artistic (categorie fundamental\ a esteticii). Definit\ ca [tiin]\ în secolul al XVIII-lea (creatorul termenului fiind filosoful german Alexander Gottlieb Baumgarten), doctrina estetic\ se ocup\ de: originea [i esen]a artei, raporturile dintre realitate [i formele cunoa[terii artistice, dezvoltarea istoric\ a artelor (de la sincretism la diferen]ierea lor), raportul dintre con]inut [i form\ în art\, genurile [i speciile artistice, problema judec\]ii de valoare, a form\rii gustului [i a idealurilor estetice, rolul artei în formarea con[tiin]ei individuale [i a societ\]ilor, mijloacele de realizare [i ]elurile educa]iei estetice. Marii critici români s-au dovedit, în general, [i valoro[i esteticieni, de la T. Maiorescu, M. Dragomirescu, E. Lovinescu, T. Vianu (cu opera sa fundamental\, Estetica, în dou\ volume, 1934-1936), pân\ la G. C\linescu (Principii de estetic\, 1939), Lucian Blaga (Trilogia culturii, 1944), M. Ralea, Adrian Marino, Liviu Rusu [i al]ii. 9 C a p i t o l u l I Poezia interbelic\ „~n blidul meu, ca ºi `n cugetare Deprins-am Tudorgustul oArghezitr\vit ºi tare” Testament Nu-]i voi l\sa drept bunuri, dup\ moarte, Veninul strâns l-am preschimbat `n miere, Decât un nume adunat pe-o carte. L\sând `ntreag\ dulcea lui putere. ~n seara r\zvr\tit\ care vine Am luat ocara, [i torcând u[ure De la str\bunii mei pân\ la tine, Am pus-o când s\-mbie, când s\-njure. Prin râpi [i gropi adânci, Am luat cenu[a mor]ilor din vatr\ Suite de b\trânii mei pe brânci, {i am f\cut-o Dumnezeu de piatr\, {i care, tân\r, s\ le urci te-a[teapt\, Hotar `nalt, cu dou\ lumi pe poale, Coordonate ale vie]ii [i operei Cartea mea-i, fiule, o treapt\.