Anuarul 1936-37
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
UNIVERSITATEA „REGELE FERDINAND I" DIN CLUJ —— RECTORATUL = ANUARUL 1936-37 SUIVI D'UN RESUME EN FRANCAIS В. C. U. Cltij-Napoca Nr. "nvib-lOO-Wje 1938 CLUJ (ROMÂNIA) TIPOGRAFIA .CARTEA ROMÂNEASCĂ*, CALEA REOELE CAROL II 14 V Dl Profesor FLORIAN ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ Rectorul Universităţii Cluj UNIVERSITATEA DIN CLUJ PATRON: REGELE FERDINAND I AL ROMÂNIEI SENATUL UNIVERSITAR IN ANUL 1936/37. Preşedinte: Prof. FLORIAN ŞTEFÂNESCU-GOANGĂ, Rector MEMBRI: Prof. NICOLAE DRAGANU Decan Litere (Prorector) „ EMIL HAŢIEGANU „ Drept „ DUMITRU MICHAIL „ Medicină „ ALEXANDRU BORZA „ Ştiinţe „ LAZAR IACOB Delegat Drept „ IULIU HAŢIEGANU „ Medicină până la 31 X 1936 „ IULIU MOLDOVAN „ Medicină dela 1 XI 1936 „ SEXTIL PUŞCARIU „ Litere până la 31 X 1936 „ THEODOR CAPIDAN „ Litere dela 1 IX 1936—17 VI 1937 „ GEORGE GIUGLEA „ Litere dela 18 VI 1937 „ ION POPESCU-VOITEŞTI „ Ştiinţe până la 31 X 1936 „ VICTOR STANCIU „ Ştiinţe dela 1 XI 1936 Secretar: IOAN A. VATAŞESCU, Secretarul Rectoratului, iar dela 1IV 1937 Secretar General al Universităţii. LISTA FOŞTILOR RECTORI: SEXTIL PUŞCARIU în anul universitar 1919/192t) (t) VASILE DIMITRIU 1920/1921 DIMITRIE CALUGAREANU 1921/1922 IACOB IACOBOVICI 1922/1923 NICOLAE BANESCU 1923/1924 CAMIL NEGREA 1924/1925 GHEORGHE SPACU 1925/1926 IOAN MINEA 1926/1927 (t) GH. BOGDAN-DUICA 1927/1928 10. EMIL HAŢIEGANU 1928/1929 11. EMIL G. RACOVIŢA 1929/1930 12. IULIU HAŢIEGANU 1930/1931 13. NICOLAE DRAGANU 1931/1932 Senatul Universitar, în ajunul serbărilor de inaugurarea Colegiului Academic. DOCTORI HONORIS CAUSA: M. S. REGELE CAROL II. M. S. REGINA MĂRIA A ROMÂNIEI. MATTEO BARTOLI, profesor la Universitatea din То- rino (Italia). OCTAVIAN GOGA, literat. GHEORGHE MARINESCU, profesor la Facultatea de Me dicină din Bucureşti. EMMANUEL DE MARTONNE, profesor la Sorbona (Paris). PAUL MONTEL, profesor la Sorbona (Paris). H. ROGER, decanul onorar al Facultăţii de Medicină din Paris. AUGUSTE-FELIX-CHARLES DE BEAUPOIL, COMTE DE SAINT-AULAIRE, fost Ambasador al Franţei. HENRY WICKHAM STEED, profesor la Universitatea din Londra, Director al revistei „The Review of Review". ROBERT WILLIAM SETON WATSON, profesor la King's College (Londra). METODIE ZAVORAL, Abate al Mânăstirei Strachow (Cehoslovacia). PROFESORI DE ONOARE: JULES GUIART, dela Facultatea de Medicină din Lyon. NICOLAE IORGA, de la Facultatea de Litere din Bu cureşti. RENE JEANNEL, dela Muzeul de Istorie Naturală din Paris. DUMITRU POMPEI, dela Facultatea de Ştiinţe din Bu cureşti. z DARE DE SEAMA*) ASUPRA ANULUI ŞCOLAR 1936/1937 de Profesor FLORIAN ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ Rectorul Universităţii Domnilor Colegi, Iubiţi studenţi, Doamnelor şi Domnilor, Acum cinci ani, exact în aceeaşi zi de 8 Noembrie, în cu vântarea mea inaugurală de rector, mi-am luat angajamentul solemn de a închina toată priceperea, toată munca şi întregul meu devotament acestei instituţii care mi-a făcut marea cinste de a mă alege, în vremuri destul de grele, conducător al ei. Ştiam că mari şi variate greutăţi îmi vor sta în cale şi îmi dam seama că sarcina plină de mari răspunderi de a duce cu un pas mai departe, cu o treaptă mai sus, soarta şi prestigiul Uni versităţii „Regele Ferdinand I" nu va fi din cele mai uşoare. După cinci ani de sforţări şi muncă fără preget, când ne găsim la sfârşitul unei etape de însemnate înfăptuiri, daţi-mi voe să vă mărturisesc, în cuget curat, că greutăţile pe care a trebuit să le înving au fost cu mult mai mari decât le-am presupus, iar sar cina conducerii cu mult mai grea decât o bănuiam. Dacă în acest interval de timp n'am putut realiza tot ceeace am râvnit pentru bunul mers şi propăşirea Universităţii noastre, aceasta se datoreşte şi faptului că vremurile prin care am trecut au fost grele, iar puterile omului sunt şi ele destul de limitate. Vă asigur însă că mi-am dat toată silinţa să fac cât mai mult bine şi că n'am cruţat nici o osteneală şi nici o jertfă pentru a duce la bun sfârşit misiunea ce mi s'a încredinţat. *) Rostită în şedinţa solemnă de deschiderea anului universitar 1937/38. ce a avut loc în ziua de 8 Noembrie 1937 îo Aula Universităţii. б Domnilor Colegi, D-voastră aţi apreciat cu bună voinţă atât strădaniile mele, cât şi opera ce-am putut realiza, alegându-mă din nou rector. Vă mulţumesc din adâncul inimei mele pentru încrederea ce mi-aţi acordat şi pentru marea cinste ce mi-aţi făcut, incredinţându-mi pe o nouă perioadă, de cinci ani, postul de mare răspundere de conducător şi îndrumător al celei mai înalte instituţii de cultură din Dacia Superioară. Adânc mişcat de această nouă dovadă a preţuirii şi încre derii D-voastră, vă făgăduiesc că şi în viitor ca şi până acum voi închina toată puterea mea de muncă şi adâncul meu devota ment intereselor superioare ale acestei Universităţi pentru ca ea să-şi poată îndeplini cu o putere din ce în ce mai sporită rolul său strălucitor de focar al culturii româneşti şi al afirmării noastre naţionale. Ideile fundamentale ce m'au călăuzit şi continuă să-mi fie drept îndreptar al activităţii de conducător al Universităţii vă sunt cunoscute, pentrucă ele sunt însăşi ideile conducătoare ale Universităţii noastre. Ele au fost expuse în discursul meu inau gural de acum cinci ani şi au fost complectate şi desvoltate în cuvântările mele anuale. Acum în urmă ele au fost sintetizate în cuvântarea pe care am rostit-o în faţa M. S. Regelui cu ocazia inaugur-ării Colegiului Academic. Care sunt aceste idei conducătoare? 1. Misiunea fundamentală a Universităţii este activitatea şi creaţia ştiinţifică. Ce trebue să ne preocupe pe noi în prima linie, este desvoltarea şi progresul ştiinţei- româneşti. Călăuziţi de gân dul că existenţa naţională a unui popor atârnă mai mult de va loarea culturei sale decât de numărul populaţiei sau de întinde rea teritorului ce-1 stăpâneşte şi fiind convinşi că forţa unei na ţiuni creşte în măsura bogăţiei patrimoniului său cultural şi a puterii creatoare a spiritului său, datoria noastră primordială este să desvoltăm o cât mai bogată activitate ştiinţifică în toate domeniile gândirii umane. Dar nu o activitate ştiinţifică teore tică, de generalităţi, ci una de cercetare proprie, de adâncire a problemelor, în seminarii, laboratorii şi institute. 2. Ştiinţa este mijlocul cel mai preţios pe care mintea ome nească Га născocit pentru a cunoaşte în mod obiectiv lumea în care trăim şi legile care o guvernează, pentru ca pe baza acestei cunoaşteri să putem utiliza şi adapta bunurile şi forţele naturii în vederea satisfacerii trebuinţelor şi aspiraţiunilor noastre. De Senatul universitar şi corpul profesoral în şedinţa solemnă în care Dl. Rector pronunţă discursul inaugural şi darea de seamă 10 aceea cred că principala misiune a Universităţii noastre e să cerceteze şi să cunoască realităţile noastre naţionale, pământul ţării în feluritele lui înfăţişări şi populaţia care-1 locuieşte în rea litatea ei etnică şi socială şi în toate creaţiunile şi manifestările ei dealungul anilor. Această directivă realistă şi naţională a activităţii ştiinţifice desfăşurată în Universitatea noastră, a fost elogios apreciată şi admirabil formulată de M. S. Regele Carol II, anul acesta în Cuvântarea pe care M. Sa a rostit-o în incinta acestei Universi tăţi cu ocazia inaugurării Colegiului Academic: „Aţi mai price put, spune M. Sa, un lucru esenţial pentru rolul ce-1 aveţi de îndeplinit. Oricât de internaţională ar fi ştiinţa, ea poate şi tre- bue să se lege de nevoile naţionale şi etnice; şi aceasta aţi făcut-o cu prisosinţă. Nu fiindcă astăzi trăim o epocă în care se pune cu mai multă tărie imperativul naţionalist, ci fiindcă în sufletul fiecărui student şi profesor trebue să existe această credinţă, că ştiinţa care se face la Universitate trebue să fie o ştiinţă isvo- râtă din nevoile absolute ale României şi să fie un efort la în tărirea poziţiei Patriei în cenaclul lumii civilizate. Prin cunoaşte rea adâncă a tot ce este în legătură cu nevoile şi posibilităţile noastre româneşti vom dovedi acea putere sufletească, spre a ne afirma din ce în ce mai puternic şi mai strălucit'". 3. Ştiinţa nu se poate face însă decât de cei înzestraţi cu o inteligenţă superioară, cu o putere de gândire şi pătrundere peste normă, dotaţi cu o capacitate de creaţie şi directivă proprie. In Universitate nu trebue să pătrundă decât cei destoinici, capabili să facă ştiinţă şi cei apţi să intre în profesiunile academice care sunt profesiuni de conducere, de iniţiativă şi de directivă proprie şi care cer dela cei ce le ocupă un inalt simţ de răspundere şi un discernământ critic, veşnic treaz, gata să intre în acţiune în orice moment. „Universitatea nu este o şcoală oarecare — a spus M. Sa Regele în aceeaşi cuvântare — ci ea este vârful piramidei cul turii naţionale. De aci grija perfectă la tot ce se predă între zi durile ei. Universitatea nu vrea să facă massă, ci selecţionare". Grija cea mare a Universităţii trebue să se îndrepte aşa dar spre pregătirea şi formarea tineretului. Ea trebue să dea posi bilitate studenţilor să înveţe technica muncii creatoare. Metoda de seminar şi laborator care iniţiază şi învaţă pe studenţi cum trebue să lucreze singuri, cum trebue să pătrundă şi să adân- 11 ceaşcă o problemă, trebue intensificată şi extinsă la toate discipli nele, fiindcă prin ea studentul îşi întăreşte disciplina sa mintală şi se deprinde să verifice adevărul prin propria lui judecată. Munca ştiinţifică cu cerinţele ei de obiectivitate, cu îndato ririle ei de conştiinciozitate şi seriozitate, cu dezinteresarea de sine, cu formarea simţului de veracitate faţă de sine şi alţii, cu obligaţia de a recunoaşte şi a accepta ce este conform cu adevă rul, contribue şi la educaţia etică a studentului şi la educaţia vii torului profesionist. Universitatea trebue să sădească în inima studenţilor nu numai cultul ştiinţei ci şi cultul muncii căci fără o pregătire temeinică profesională şi fără deprinderea de a munci cu cea mai conştiincioasă râvnă şi cu tot avântul tineresc, orice încercare de a face o operă utilă şi temeinică este zadarnică.