Literatură pentru copii

Literatura pentru copii este un gen literar care se adresează unui anumit segment de vârstă, respectiv celor aflați la anii copilăriei sau ai adolescenței (de la 1 până la 18 ani). Este un gen literar care s-a născut în secolul al XIX-lea și a cunoscut o extindere abia in secolul al XX-lea. Prima specie a acestui gen o constituie basmul. Basmele au circulat, inițial, pe cale orală, fiind apoi culese, și, după modelul celor populare, au fost scrise basmele culte. Primele scrieri pentru tineret, cum erau cele ale lui Charles Perrault (1628 – 1703), se adresau, în același timp, adolescenților și adulților. Janne Marie Leprince de Beaumont a scris opere în mod special pentru acest public receptiv. În aceași epocă, publicul tânăr și-a însușit cărți care nu fuseseră inițial scrise pentru el, precum: „Călătoriile lui Guliver”, „Don Quijote” și, desigur, „Robinson Crusoe”, recomandat copiilor de către Jean Jacques Rousseau. Datorită dificultății în definirea literaturii pentru copii, este de asemenea dificil de urmărit istoria literaturii pentru copii până în punctul precis de început. În 1658 Jan Ámos Komenský a publicat prima carte informațională cu ilustrații Orbis Pictus; se consideră că aceasta este prima carte cu ilustrații publicată special pentru copii. Publicarea cărții lui John Newbery în 1744 intitulată A Little Pretty Pocket-Book, care se vindea cu o minge pentru băieți sau o perniță de ace pentru fetițe, este considerată a fi un punct de reper pentru începutul cititului din plăcere mai ales pentru copii. Precedent lui Newbery, literatura pentru copii este destinată pentru informarea celor tineri, deși exista o vastă tradiție de transmitere a poveștilor pentru copii și adulți prin viu grai, și multe povestiri au fost considerate mai apoi inadecvate pentru copii, cum ar fi povestirile lui Charles Perrault, care puteau fi considerate prea familiare. În plus, o parte din literatura care nu se adresa cititorilor copii era dată copiilor de către adulți. Printre cele mai timpurii exemple în limba engleză a acestor ficțiuni pentru adulți se numără operele „Thomas Mallory”, „Morte d'Arthur” și poveștile lui „Robin Hood”.

Caracteristici fundamentale

Există câteva dezbateri referitor la ce cuprinde literatura pentru copii. Există unele opinii confosm cărora literatura pentru copii este literatură scrisă special pentru copii, deși multe cărți care erau destinate inițial publicului adult sunt acum catalogate ca lucrări pentru copii, de exemplu operele lui Mark Twain, „Prinț și cerșetor” sau „Huckleberry Finn”. Se manifestă de asemenea și tendința contrară, in care lucrări de ficțiune, inițial scrise sau prefabricate pentru copii, sunt considerate ca fiind cărți pentru adulți. Ca martor la aceste lucruri, în anii următori, prestigioasele premii Whitbread Awards au fost acordate de două ori unor cărți ce erau destinate inițial copiilor: lucrarea lui Philip Pullman, „The Amber Spyglass” și a lui Mark Haddon, „The Curious Incident of the Dog in the Night-time”. Premiul Nobel pentru literatură a fost de asemenea acordat unor autori care au adus mari contribuții literaturii pentru copii, cum ar fi Selma Lagerlöf și Isaac Bashevis Singer. Deseori este dificil de răspuns la întrebarea dacă o anumită carte este destinată copiilor sau nu, de exemplu, „Hobitul” de J. R. R. Tolkien. Pe deasupra, există anumite dezbateri dacă non-ficțiunea este sau nu literatură (și o dezbatere separată confosm careia non-ficțiunea ar trebui să fie numită non-ficțiune sau informațională). În timp ce ALSC (Association for Library Service to Children) are un premiu special pentru non-ficțiune, numit Sibert Medal, cărțile non-ficționale au câștigat ocazional premiul Newbery Medal, primul premiu pentru cărțile adresate copiilor din Statele Unite (de remarcat lucrarea lui Russell Freedman din 1988, „Lincoln: A Photography”). Mulți autori sunt specializați în cărți pentru copii. Alți autori sunt bine cunoscuți pentru lucrările lor pentru publicul adult, dar au scris, de asemenea, și cărți pentru copii, cum ar fi operele lui Aleksei Nicolaevici Tolstoi, „Cheița de aur sau aventurile lui Burratino”, și ale lui Carl Sandburg, „Povestirile Rootabaga”. În unele cazuri, cărți destinate publicului adult, cum este lucrarea lui Jonathan Swift, „Călătoriile lui Gulliver”, au fost editate (sau bowdlerizate) în așa fel încât să pară mult mai adecvate pentru copii. O tentativă de a identifica caracteristicile unei lucrari numite „litertură pentru copii” a condus la o linie călăuzitoare generală.nu exostă o regulă perfectă și, pentru fiecare trăsătură identificatoare, există multe excepții, ca și multe cărți pentru adulți care împărtășesc aceste caracteristici. Editorii au încercat să împartă literatura pentru copii în subdiviziuni corespunzătoare pentru diferite vârste. În Statele Unite, aceste subdiviziuni au fost marcate ca lucrări pentru pre- cititori, cititori timpurii, cărți divizate pe capitole și tineri adulți. Acestea sunt estimativ echivalente grupelor de vârstă cuprinse între 0 – 5, 5 – 7, 7 – 11 ani (câteodată subdivizate în alte 2 grupe, cea cuprinsă între 7 – 9 ani și pre-adolescenți), și cărți pentru adolescenți. Totuși, criteriile pentru care sunt astfel divizate sunt la fel de vagi și problematice ca și criteriile pentru definirea cărților pentru copii, în aspectul lor general. O distincție clară este cea a cărților pentru copii de vârste mai fragede, care tind să conțină ilustrații, dar cărțile ilustrate și trăsăturile acestora vizează toate nivelurile de vârstă și ambele sexe. Ca o regulă generală, implicitul tuturor al unei cărți pentru copii este cu 1 – 3 ani mai mare decât protagonistul acesteia (Exemple contrare: opera lui Orson Scott Card, „Jocul lui Ender”, nu neapărat scrisă pentru copii, dar cooptată de publicul tânăr.

Serii celebre

Succesul unei cărți pentru copii impulsionează deseori autorul să prelungească povestea printr-o continuare a acesteia, sau chiar să lanseze o întregă serie de cărți. Unele lucrări sunt concepute de la origine ca o serie: J. K. Rowling a declarat întotdeauna în interviuri că planul ei original era să scrie nu mia puțin de șapte cărți despre Harry Potter, iar câțiva autori, ca prolificii Enid Blyton și R. L. Stine, păreau incapabili să scrie o singură carte de bază, fără ca aceasta să nu aibă urmări. În câteva cazuri, seriile au supraviețuit autorilor lor, fie pentru că editorii, în mod public, au angajat noi autori care să continue seriile după moartea creatorului original (cum a fost cazul când Reilly și Lee au angajat pe Ruth Plumly Thompson să continue seria cărților „Vrăjitorul din Oz”, după decesul autorului orginal L. Frank Baum), fie pentru că numele sub care scria autorul original era reținut ca un brand-nom-de-plume pentru serii (cum a fost cazul lui Franklin W. Dixon și seriei „Băieții Hardy”, Carolyn Keene și seriilor lui Nancy Drew și V. C. Andrews și seriilor „Florile din Mansardă”).

Opere fundamentale ale literaturii pentru copii

Colecțiile de basme sunt un dintre cele mai timpurii forme le ficțiunii publicate, care nu și-a pierdut niciodată efectul pe care îl au aspra copiilor, deși câteva din poveștile clasice sunt înfiorătoare și nu au fost inițial culese pentru copii. Faimoși culegători și repovestitori ai basmelor sunt Charles Perrault, frații Grimm, și Andrew Lang. . Orbis Pictus (1658) de Jan Ámos Komenský: cea mai timpurie carte cu ilustrații. . Călătoria pelerinului de John Bunyan (1678); numeroase povestiri pentru copii au fost modelate conform alegoriei creștine. . A Little Pretty Pocket-Book / O drăguță cărticică de buzunăraș (1744) de John Newbery: cea mai timpurie carte pentru plăcerea de a citi. . Struwwelpete (1845) de Heinrich Hoffman (publictă în engleză ca Slovenly Peter): unul dintre cele mai timpurii exemple ale umorului grotesc și de asemenea a design-ului modern al cărților cu ilustrații. . Alice's Adventures in Wonderland / Alice în Țara Minunilor (1864) de : suprarealism timpuriu și roman plăcut non-didactic pentru copii. . Micuțele femei (1868) de Louisa May Alcott. . Max și Moritz (1865) de Wilhelm Busch. . Pinocchio (1880) de Carlo Collodi. . Vrăjitorul din Oz (1900) de L. Frank Baum, ulterior extins într-o serie de cărți care erau extraordinar de populare in America în prima jumătate a secolului XX. Una dintre cele mai tinpurii fantezii pentru copii. . Peter și Wendy (1911) de J. M. Barrie (cunoscut drept Peter Pan). . Usulețul Winnie (1928) de A. A. Milne. . Pünktchen und Anton (1931) de Erich Kästner. . Hobbitul sau Acolo și iar înapoi (1937) de J. R. R. Tolkien. . Micul Prinț (1943, în engleză The Little Prince) de Antoine de Saint-Exupéry. . Pippi Longstocking (1944) de Astrid Lindgren. . The Lion, the Witch and the Wardrobe / Leul, Vrăjitoare și Șifonierul (1950) de C. S. Lewis. . Pisica din Pălărie (1957) de Dr. Seuss: prima carte de o înaltă calitate cu un vocabular limitat pentru cititorii tineri. . Să ucizi o pasăre cântătoare (1962) de Harper Lee: Premiul Pulitzer pentru carte destinată copiilor; de asemenea o lucrare inițiatică despre rase. . Unde Lucrurile Sălbatice Sunt (1964) de Maurice Sendak. . Charlie și Fabrica de Ciocolată (1964) de Roald Dahl. . Vrăjitorul Mărilor (1968) de Ursula K. Le Guin, și continuările. . Annie în Mintea Mea (1982) de Nancy Garden: prima carte pentru copii despre personaje homosexuale cu o concluzie non-tragică. . Harry Potter și Piatra Filozofală (1997) de J. K. Rowling, și continuările, una dintre cele mai bine-vândute cărți din toate timpurile și una din cele mai traduse cărți literare pretutindeni. Popularitatea globală a cauzat renașterea interesului în privința literaturii pentru copii. . O Serie de Evenimente Nefericite (1999) o lucrare de o sclipire uimitoare, semi- ficțională clasică, scrisă în 13 volume de Daniel Handler, sub numele de Lemony Snicket.

Altele

 Aventurile baronului Munchausen de Rudolf Erich Raspe.  Bețișorul năzdrăvan de V. Suteev.  Minunatele aventuri ale lui Nils Holgerson de Selma Lagerlöf.  Povestea fără sfârșit, Momo, de .  Ultima licornă de Peter Beagle.

Lista autorilor români care au scris poezie pentru copii

. Ion Agârbiceanu: „Cuibul cu soare” . Ion Anton: „Bună dimineața, ziuă!”, „Garderoba veselă”, „Cuibul soarelui” . Vasile Alecsandri . : „Zdreanță”, „Cântec de adormit Mitzura”, volumul „Cartea cu jucării” . Ion Barbu: „După melci” . Ana Blandiana – cratoarea motanului Arpagic . Constanța Buzea . : „Povestea lui Mură-n Gură” . Otilia Cazimir: „Baba Iarna intră-n sat” . George Coșbuc . Leonid Dimov . Victor Eftimiu: „Înșir-te mărgăritare” . : „Somnoroase păsărele” . Elena Farago: „Cățelușul schiop”, „Gândăcelul”, „Motanul pedepsit” . Octavian Goga . : „Apolodor” și „A doua carte cu Apolodor” (poeme epice) . Emilia Plugaru' . Ion Slavici: „Puișorii” . Pavel Șușară . George Topîrceanu: „Neghiniță”

Lista autorilor români de proză pentru copii

. Mircea Cărtărescu – „Enciclopedia zmeilor” . Iordan Chimet – „Închide ochii și vei vedea orașul” . Constantin Chiriță – ciclul „Cireșarii” . Vladimir Colin – „Basme”, „Basmele omului”, „Legendele Țării lui Vam” . Ion Creangă – „Amintiri din copilărie” . Mihai Eminescu – basme: „Făt Frumos din lacrimă” . Petre Ispirescu – basme: „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, „Ileana Simziana”, „Aleodor Împărat”, „Broasca țestoasă cea fermecată”, „Lupul ce năzdrăvan și Făt-Frumos”, „Prâslea cel voinic și merel de aur” . Alexandru Mitru – „Legendele Olimpului”, „În țara legendelor” . Fănuș Neagu – „Caii albi din orașul București” . Tudor Opriș – cărți de popularizare în domeniul batanicii sau zoologiei . Cezar Petrecu – „Fram, ursul polar” . Sînziana Popescu – „Andilandi” . Răzvan Rădulescu – „Teodosie cel Mic” . – „Dumbrava minunată” . Mircea Sântimbreanu – „Mama mamuților mahmuri” . Barbu Ștefănescu Delavrancea – „Neghiniță și alte povestiri”, „Domnul Vucea” . Radu Tudoran – „Toate pânzele sus”, „Ultima poveste” . Grigore Vieru . Elena Zafira Zanfir – basme: „Codrin și Codrina”, „Frumoasa de pe planeta fără nume”, „Viteazul Sarmi și domnița Zegetusa” . Ion Anton – „Zodia Zimbrului”: povestire istorică

Lista autorilor români care au scris literatură pentru adolescenți

. Mircea Eliade – „Jurnalul adolescentului miop” . Ionel Teodoreanu – „La Medeleni” . Mihai Drumeș – „Invitație la vals”, „Elevul Dima dintr-a șaptea” . George Șovu – seria „Liceenii” . Simona Popescu – „Exuvii” . Ovidiu Verdeș – „Muzici și faze” . Grigore Popescu-Băjebaru – „Cișmigiu et comp”, „Bună dimineața, băiețil”

Lista editurilor din România specializate  Editura CRISAN  Editura Audiobooks  Editura Ion Creangă  Editura Tineretului  Editura Corint Junior  Editura CARTEA COPIILOR

Premii pentru literatura pentru copii

Câteva premii semnificative la categoria literatură pentru copii:

 Statele Unite Majoritatea premiilor sunt acordate de către American Library Association Association for Library Service to Children. Ele includ Medalia Newbery pentru redactare, Medali Caldecott pentru ilustrare, Medalia Sibert pentru informaționalitate, Medalia Wilder pentru dăinuirea de-a lungul timpului, Premiul Batchelder pentru lucrările traduse, Premiul Coretta Scott King pentru lucrări ale unui scriitor African-American și Medalia Belpre pentru lucrările unui scriitor Latino.

 Regatul Unit și Commonwealth-ul Medalia Carnegie pentru redactare și Medalia Kate Greenaway pentru ilustrare; Nestle Smarties Book Prize și premiul Guardian.

 Franța  Premiul Baobab  Premiul Tam-Tams  Premiul Presei Tinere  Premiul Vrăjitorilor  Premiul Incoruptibililor  Internaționat: Premiul Hans Christian Andersen