■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.” Friedrich Nietzsche

Revista apare sub egida Academiei Române

Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă Anul XXX · Nr. 11 (812) • Noiembrie 2019 Mihaela Helmis EUROPALIA – un festival al punților între culturi Ana Blandiana, premiul „Cununa de Aur”, la Struga

■ Gala Premiilor Contemporanul • 2019 ■ România citește • 2019

■ Nicolae Breban. Secolul meu

■ Ioan-Aurel Pop. Valori identitare europene ■ Răzvan Theodorescu. Apărarea românității în discursurile de recepție în Academia Română (1916 – 1923) ■ Alexandru Surdu. Despre religie și credință la Nae Ionescu și Mircea Eliade ■ Impactul revoluţiei digitale asupra omului şi societăţii. Măsuri necesare pentru România. Un manifest pentru adaptarea la Era digitală

■ Mircea Platon. Școlile profesionale și România politizată ■ 70 de ani de relații diplomatice româno-chineze ■ Corespondențe din Țara Sfântă, China, SUA, Belgia și Austria

■ Dan Dungaciu: Academia Română aduce la Bucureşti o bucată din Zidul Berlinului ■ Contemporanul. Ideea europeană azi (III) Radu F. Alexandru. Un efort de a lumina și apropia Sorin Lavric. Contemporanul și lupta pentru Mircea Vulcănescu Boris Marian. O revistă de primă importanță Constantina Raveca Buleu. Suflul vital al culturii române Mircea Braga. Contemporanul de azi alături de Academia Română Teșu Solomovici. Contemporanul – mon amour

■ Aura Christi. Prizonierii Zeului. „Ce este infinitul?” Editorial NICOLAE BREBAN ● SECOLUL MEU/ 3 Profil MARIAN VICTOR BUCIU ● UN FEL DE ÎNŢELEPCIUNE/ 4 Polemice MIRCEA PLATON ● ŞCOLILE PROFESIONALE ŞI ROMÂNIA POLITIZATĂ/ 5 Lecţii de istorie ALEXANDRU SURDU ● DESPRE RELIGIE ŞI CREDINŢĂ LA NAE IONESCU ŞI MIRCEA ELIADE/ 6 Cronica literară ŞTEFAN BORBÉLY ● „AUNT JANE, SPINSTER” (I)/ 7 Revista apare sub egida Cronica literară Academiei Române CONSTANTINA RAVECA BULEU ● CHILE – CĂLĂTORIA CA EXPERIENŢĂ COMPLETĂ/ 8 Director – Nicolae Breban Surâsul prinţului Mîşkin AURA CHRISTI ● PRIZONIERII ZEULUI. „CE ESTE INFINITUL?”/ 9 Contemporanul. IdeeaS europeană azi (III) Senatul Contemporanul: RADU F. ALEXANDRU ● UN EFORT DE A LUMINA ŞI APROPIA/ 10 SORIN LAVRIC ● CONTEMPORANUL ŞI LUPTA PENTRU MIRCEA VULCĂNESCU/ 10 BORIS MARIAN ● O REVISTĂ DE PRIMĂ IMPORTANŢĂ/ 10 Ştefan Borbély, Nicolae Breban, CONSTANTINA RAVECA BULEU ● SUFLUL VITAL AL CULTURII ROMÂNE/ 10 Aura Christi, Victor Ivanovici, MIRCEA BRAGA ● CONTEMPORANUL DE AZI, ALĂTURI DE ACADEMIA ROMÂNĂ/ 11 TEŞU SOLOMOVICI ● CONTEMPORANUL – MON AMOUR/ 11 Virgil Nemoianu, Basarab Nicolescu, Evenimente • Academia Română Ioan-Aurel Pop, Dumitru Radu Popescu, 100 DE ANI DE LA NAŞTEREA ACADEMICIANULUI NICOLAE CAJAL/ 12 MODELUL GERMAN ÎN CULTURA ROMÂNĂ /12 Eugen Simion, Ion Simuţ, Lecţii de istorie Răzvan Theodorescu, Eugen Uricaru, IOAN‑AUREL POP ● VALORI IDENTITARE EUROPENE/ 13 Eveniment • Academia Română Victor Voicu IMPACTUL REVOLUŢIEI DIGITALE ASUPRA OMULUI ŞI SOCIETĂŢII. MĂSURI NECESARE PENTRU ROMÂNIA. UN MANIFEST PENTRU ADAPTAREA LA ERA DIGITALĂ/ 14 Lecţii de istorie RĂZVAN THEODORESCU ● APĂRAREA ROMÂNITĂŢII ÎN DISCURSURILE DE Aura Christi (redactor‑şef) RECEPŢIE ÎN ACADEMIAU ROMÂNĂ (1916-1923)/ 15 Evenimente • Academia Română Andrei Potlog CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ ESPERA • 2019/ 16 Carmen Dumitrescu NICOLAE BĂLCESCU – 200 DE ANI DE LA NAŞTERE/ 16 „APĂRAREA FRONTIERELOR MARII UNIRI – 1919”/ 16 Mihaela David DAN DUNGACIU: ACADEMIA ROMÂNĂ ADUCE LA BUCUREŞTI O BUCATĂ DIN Adrian Ionuţ Preda ZIDUL BERLINULUI/ 16 Eseu Florin Afloarei BOGDAN CREŢU ● CRITICA ESTETICĂ ŞI TEORIILE OCCIDENTALE. E. LOVINESCU ŞI „TEORIA REZONANŢEI”/ 17 Eveniment Corespondenţi din străinătate: EDITURA REDIVIVA DIN MILANO, EDIŢIA ÎN LIMBA ITALIANĂ A VOLUMULUI Emil Raţiu (Italia) IDENTITATEA ROMÂNEASCĂ DE IOAN-AUREL POP/ 18 GALA PREMIILOR CONTEMPORANUL • 2019 • ANUL CĂRŢII/ 19 Philippe Palini (Franţa) Eveniment • România citeşte la Craiova şi Timişoara Dana Oprica (Spania) ALEXANDRA ION ● DOUĂ ZILE LA BORDUL VASULUI ROMÂNIA CITEŞTE/ 20 Corespondenţă din Belgia MIHAELA HELMISM ● EUROPALIA – UN FESTIVAL AL PUNŢILOR ÎNTRE CULTURI / 22 Rubrici: Film DANA DUMA ● ÎMPOTRIVA TIRANIEI MACHISTE/ 26 Iulian Boldea, Ştefan Borbély, Eveniment Marian Victor Buciu, Constantina Raveca RECITAL ANA BLANDIANA – UN REGAL LIRIC PE SCENA FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL DE POEZIE POEMAD/ 27 Buleu, Irina Ciobotaru, Bogdan Creţu, Cărţi Constantin Cubleşan, Dana Duma, ADRIAN LESENCIUC ● CONTURURI, OBIECTE & GOLURI/ 28 Boris Marian, Gelu Negrea, Eseu filosofic VASILE MUSCĂ ● O RIVALITATE FILOSOFICĂ: C. RĂDULESCU-MOTRU ŞI Adrian Dinu Rachieru, Maria‑Ana Tupan, L. BLAGA/ 29 Magda Ursache 2 Profil ADRIAN DINU RACHIERU ● MATEI CĂLINESCU ŞI „CULTURA CITITULUI”/ 30 Clubul Ideea Europeană Vignetele rubricilor – Laura Poantă ELENA CONDREI ÎN DIALOG CU THEODOR CODREANU STILISTICA GENIULUI EMINESCIAN/ 31 Viziune grafică – Mircia Dumitrescu Polemice MAGDA URSACHE ● ROMÂNIA CITEŞTE CONTEMPORANUL. A Imprimat la Dea Print IDEEA EUROPEANĂ!/ 32 Con(texte) Math Express srl MARIA‑ANA TUPAN ● EVUL MEDIU... NE‑ÎNTÂMPLĂTOR/ 33 Eseu ELVIRA SOROHAN ● PERMANENŢA ŞI DEVENIREA LUI IUDA/ 34 Editor: Asociaţia Contemporanul Romane pe‑un picior n Corespondenţă din China CONSTANTIN LUPEANU ● YANG ZHENG. TE IUBESC, ROMÂNIA/ 35 Cod fiscal: 26718854 Cealaltă scenă Cont Lei: O61RNCB0072115479360001 ALEXA VISARION ● PE MUZICA LUI MOZART, DON JUAN ESTE FASCINANT ŞI TRIST.../ 36 BCR Filiala Sector 1 Bucureşti Cronica plastică ISSN print 1220‑9864 LUIZA BARCAN ● „INEFABIL” – EXPOZIŢIA DE GRAFICĂ A EMILIEI KISS/ 37 Corespondenţă din Ţara Sfântă ISSN online 1841‑0685 DRAGOŞ NELERSA ● PUTEREA SOARELUI ÎN MÂINILE NOASTRE/ 38 Corespondenţă din SUA ROXANA PAVNOTESCU ● OPERA TWITTER CU ŞASE PERSONAJE Revista este înregistrată la Oficiul de Stat ŞI DOI INTERPREŢI/ 38 pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) Corespondenţă din RAustria Adresa: Asociaţia Contemporanul HANS DAMA ● PHILADELPHIA – UN ORAŞ ISTORIC/ 39 O. P. 22, C. P. 113, Sector 1, Bucureşti Cod 014780 Eveniment Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18 70 de ani de relaţii diplomatice româno‑chineze Sediul central: Casa Academiei, Calea 13 Septembrie, nr. 13 u ocazia aniversării a 70 La evenimentul de inaugurare Bucureşti, sector 5, 050711 de ani de relaţii diploma- au luat cuvântul reputaţi sinologi şi Revista este membră a Aso­ciaţiei Ctice româno‑chineze, Mu- traducători români: prof. Florentina Publicaţiilor literare şi Editurilor zeul Naţional al Literaturii Române Vişan, prof. Luminiţa Bălan, Ioan din România (APLER) găzduieşte, în Sala Perpessicius din Budura, precum şi reprezentanţi ai E‑mail: [email protected] Strada Nicolae Creţulescu nr. 8, ex- Ambasadei R.P. Chineze în România. www.contemporanul.ro poziţia de carte „Buchina”, în cadrul Evenimentul este sponsorizat căreia sunt prezentate publicului de Fanyi Traduceri Chineză, City Contemporanul. Ideea Europeană traducerile în limba română ale celor Garden Development, Shanghai Gar- are 40 de pagini mai reprezentative opere ale istoriei den, Aristocrat SRL Baia Mare, An- Unica responsabilitate a revistei literaturii chineze. Evenimentul este dreea Chinesefood, Editura Integral Contemporanul. Ideea Europeană o iniţiativă a Ionelei Voicu, traducă- şi Editura Ideea Europeană. este de a publica opiniile colaboratorilor ei. toare de limba chineză, şi reprezin- Ionela Voicu este traducătoa- CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA tă un prilej de întâlnire a cititorilor re de limba chineză, cu un stagiu Responsabilitatea pentru conţi­nutul şi iubitorilor de carte şi civilizaţie în China de cinci ani. Între operele fiecărui text, conform Art. 205‑206 Cod chineză cu traducători şi oameni de şi lucrările traduse de Ionela Voicu Penal, revine exclusiv autorilor cultură din generaţii diferite, înteme- se numără: Soţii şi concubine de Su ietori şi susţinători ai relaţiilor între Tong (Polirom, 2015), Bronz şi Floa- 2018), Monştrii din Oraşul Interzis ■ Număr ilustrat cu imagini ale unor România şi China. rea-Soarelui de Cao Wenxuan (Rao, de Chang Yi (IdeeaEuropeană, 2019). lucrări create de Constantin Brâncuşi

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 Acest secol, îmi pare, dacă‑mi n Editorial permiteţi, ca o felie enormă de existenţă plenară, istorică, evenimenţială, uriaşă, greu de cuprins între anumite limite, ca CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ orice manifestare ce depăşeşte Nicolae Breban stricta, elementara normalitate

Foto: Cristina Breban Secolul meu fost cu siguranţă cel trecut, al „adevărate” sau înţelese decât dacă duceau şi la încercat, aşadar, să mă achit de obligaţia mea de, XX‑lea! Din păcate (sau, mai ştii, entuziasm. Şi, acolo şi atunci, el însuşi, entuzias- să zicem, meşter al marilor spaţii epice. Şi am dintr‑un fel de noroc, mai degra- mul (politic, ideatic, etic, filosofic, nu conta!) tre- dedicat acestui… secol, uneia din frânturile sale bă ciudat, dar… totuşi noroc?!…), buia, ce mai, să ducă, necesarmente, şi la… cre- extrem de tipice, de expresive şi contondente în unul dintreA cele mai barbare ale celui de‑al doilea dinţă! Astfel încât azi, printr‑un reflex extrem de cel mai înalt grad, numite bolşevism, în care am mileniu, comparabil – cel puţin prin părţile noas- simplificat al reacţiunii fizice şi umane, azi, noi, trăit decenii insuportabil de lungi o bună parte a tre, europene, la Vest, dar şi la Răsărit – cu unele îmbătrâniţi sau cinizaţi de o experienţă atât de Europei, o trilogie romanescă: Singura cale, Jo- secole ce au stat la graniţa uriaşă, plină încă de barbară, de o insuportabilă, să‑i zicem, „origina- cul şi fuga şi, peste câteva zile, în această toamnă mistere şi uimire, a prăbuşirii Imperiului Roman, litate”, ca şi de pretenţiile ei absolutiste, dacă nu nesfârşită şi splendidă, va apărea romanul Frica, dar şi, prin aceasta, a întregii antichităţi a conti- respingem ideea de credinţă sau de credinţe mai scrisă pentru că voiam eu însumi să înţeleg, sau nentului, secole numite Ev Mediu, al cărui timp vechi, numite tradiţie, ca şi artele, marea desco- poate, mai ştii, să re‑trăiesc în felul meu epoca uman, evenimenţial, numai mediu nu a fost. Vor- perire a Renaşterii, le suspectăm în orice caz! Nu stalinistă care pe teritoriul României nu a existat bim de începuturile lui, barbarul, goticul, o mişca- ni se mai par… corecte, adică rezonabile, cum se realmente decât vreo cincisprezece ani, între 1948 re amplă, excesiv dramatică a unor mase mari de spune în lexicul justiţiar! Ni se spune, din surse şi, să zicem, 1964, restul fiind numit otova şi bini- indivizi, o formă a unui anume dezechilibru. Aşa autorizate, că se poate trăi fără un respect exage- şor fals „comunism”. Şi, cum spuneam altădată, cum, da‑da, aşa cum, într‑un fel, ni se întâmplă rat faţă de tradiţie, dar şi fără, cum să‑i zicem?…, re‑inventând ceea ce este, sau ceea ce a fost, pur şi nouă azi, când ne căutăm o nouă credinţă după da‑da, de credinţă! Şi toate astea vor fi obţinute şi simplu, cu un anumit, specific şi poate scuzabil cea pe care am suportat‑o decenii, care zace, se mai lesne dacă coborâm niţeluş steagul ideii de orgoliu, ca şi cu una dintre cheile a ceea ce numim zice, în ţăndări la picioarele noastre. Şi când sun- naţiune de pe lancea sa, un pic prea orgolioasă. A, ficţiune. Sau epic! tem îndemnaţi, pur şi simplu, dacă nu ne putem se înţelege, vorbim doar, în acest caz, de naţiunile Iar dacă întreg trecutul nostru, al naţiunii hotărî, să renunţăm la un asemenea mod de a fi şi mici şi de, să zicem, cele mijlocii. În cazul celor sau al continentului, îl putem defini sau expe- de a trăi, aşezându‑ne comod la masa bogată ce ni mari, pe care unii răutăcioşi le numesc imperii, dia sub generoasa şi vaga denominaţie de istorie, se aşterne în faţă, cea a tuturor necesităţilor zise epitetul şi pânza naţională va mai fâlfâi un timp, pentru mine, cel puţin, această perioadă, numită materiale. Sau tactile. Sau exotice. Dumnezeu orgolioasă pe aceeaşi lance. Oare nu seamănă stalinism, eu o resimt – şi sunt convins, nu nu- mai ştie ce mai înseamnă azi, la începuturile mi- cumva acest mod de a gândi cu ideea leninistă, a mai eu! – ca depăşind cu o vigoare şi sălbăticie de leniului al treilea, acest epitet! În binefăcătoarea dispariţiei ideii de stat, în adevăratul comunism? nedescris emblema şi titulatura a ceea ce numim absenţă împovărătoare a lui Dumnezeu, ca şi a O splendidă idee furată de la anarhişii itali- istorie şi o încarc cu exploziva şi, da‑da, misteri- tuturor artelor inutile, cu literatura în frunte, în- eni şi ruşi, de la ideologul numit Bakunin, amic al oasa noţiune de absolută existenţă! În ceea ce are cepând cu poezia pe care, o vedem, marile edituri lui Lenin, una dintre acele idei care prin platitu- ea mai concret, mai rebarbativ şi mai anti‑uman, europene nu o mai susţin. Şi cu filosofia, se înţe- dinea şi prin miraculozitatea speranţelor pe care dacă vreţi, sau mai ştii, pe dos, în toată, profunda lege, care, o ştiu mulţi, spre deosebire de ştiinţă, o dădea atâtor gânditori, nemulţumiţi pe drept de ei semnificaţie umană – cea a Suferinţei, dom şi n‑a ajuns la rezultate perfect controlabile şi certe, „mizeria totală a lumii”, de violenţa care se ascun- cupolă a înţelesului trăirii noastre pe pământ, o nu are cum să fie o disciplină esenţială. Necesară! de în faldurile statului şi a justiţiei sale plac şi au lecţie, pe care eu, personal, am învăţat‑o de la mai Nu avem ce face, am pătruns într‑un timp, plăcut multora. Şi le‑au aţâţat nu puţine visuri ce marele meu Meşter în ale epicului, Fiodor Mihai- 3 într‑un secol al multor întrebări şi incertitudini. ţin de o psihologie a dreptăţii, văzută în straiele ei lovici Dostoievski. Celui trecut, al XX‑lea, oho, nu i se poate reproşa vindicative, de pe la începuturile organizării uma- Da, acest secol este încă o dată al meu. Nu, în nici un fel acelaşi lucru. Dimpotrivă, cele trei ne, înainte să fi existat bazileii atotputernici, pre- nu în sensul imediat că mi‑ar aparţine – posesiu- sisteme „categorice”, fascismul, nazismul şi co- oţii cu altarele lor sau… nobilii! Zişii aristocraţi, nile mele, puţine, se află în cu totul altă parte! –, munismul, dârdâiau şi rezonau asurzitor de atâ- cei vasali şi încuscriţi doar cu… Zeii, prin sânge, deoarece fiinţa mea de carne, aşa‑zisa biografie a tea ferme şi ultra‑ferme convingeri, care nu erau se înţelege, şi prin unica, inconfundabila naştere! mea s‑a întâmplat pe nava sa, pe „coverta” sa am- Secolul pe care îl numesc al plă şi extrem de dramatică, la limita barbariei, o meu face parte, indubitabil, din platformă, un peisaj cu note abrupt primitive şi ceea ce numim Evul Mediu de înce- un orizont adesea macabru. Dar, mai ştii, poate cu put, cel „primitiv”. Acest secol, îmi unele luciri profetice?! E un secol ce părea, sau va pare, dacă‑mi permiteţi, ca o felie părea, ca şi ades citatul de mine Ev Mediu primar, enormă de existenţă plenară, isto- ca o cheie a destinului nostru, al tuturor? Sau, ori- rică, evenimenţială, uriaşă, greu cum, măcar al destinului continentului pe care de cuprins între anumite limite, trăim? Şi pe care ne regăsim mormintele! ca orice manifestare ce depăşeşte Nu, nu mă dezic de el, de acest secol, aşa stricta, elementara normalitate, cum nu mă dezic de biografia mea socială, precum aşa precum oceanul, în revărsările unii contemporani obosiţi sau dezamăgiţi din nu sale magmatice, seismice, numite se ştie din ce pricini de ceea ce ar fi trebuit să fie tsunami, invadează teritorii vaste destinul lor, de propria lor viaţă sau biografie, îmi şi sute de mii de existenţe. Da, în- aparţine şi, dacă va fi şi voia Lui, îi voi aparţi- treg secolul îmi pare ca un platou ne. Sunt aici şi, ha, ha, era cât pe ce să adaug că istoric ce s‑a prăvălit, a alunecat, încă sunt aici, ceea ce ar fi fost cu totul neavenit da, a alunecat pe rulmenţii săi şi fals, cum se scrie în actele notariale. Nu, sunt enormi, teribil de zgomotoşi, îna- cu adevărat aici dintr‑un fel de eternitate, cea poi, scârţâind şi sfâşiind barbar, născută odată cu mine. Sigur, unii vor retorca şi grotesc, tot ce părea calm şi odihni- faptul că această „eternitate” arogant invocată e tor, cucerit şi stabilizat definitiv în discutabilă, în măsura în care scrisul meu, adică morala şi credinţa milioanelor. Da, existenţa mea, cum se zice specifică, literară, va a alunecat, uruind şi sfârtecând în dăinui! Posibil nu pentru totdeauna, numeroşii timp, înapoi, să zicem, în ceea ce mei detractori nu se află, de data aceasta, în cul- cu toţii credeam revolut şi înche- pă, au şi ei propriul lor adevăr, dacă n‑ar fi decât iat, condamnat şi clasat în arhive. popria lor nedumerire, adesea stângaci sau pripit Sau, mai ştii?, poate… a alunecat manifestată, deoarece… într‑un unic sens au şi ei înainte?!.. Să fi fost acesta, secolul dreptate. Ei nu se aşteptau ca eu să apar, mai ales trecut, al XX‑lea, de fapt, un posi- în forma şi în sunetul artei care m‑a anunţat şi, se bil, real şi, mai ştii, necesar viitor pare, m‑au confirmat. Măcar pentru unii! Pentru al umanităţii şi al posibilei, noii or- un timp. Care? Cine poate şti, cine poate jura?!… ganizări, ceva ce… nu am înţeles?! Ceva ce nimeni nu a înţeles?! ■ Viaţa mea (II) În ce mă priveşte, romanci- erul care sunt, eu am încercat în ultimul deceniu – în ciuda vârstei zise înaintate sau tocmai cu vita- litatea şi disperarea, oarecum, de oţel a acestei vârste, care, iată, mă urmăreşte ca o altă identitate – am

Noiembrie 2019 Nistor revendică, liber, „o mai clară n Profil apreciere a situaţiei”. Un plus de cunoaştere, doar o nuanţă faţă de radicalismul absurd, lipsit de sens

Marian Victor Buciu Un fel de înţelepciune n romanul Frica de Nicolae Breban, pu- ca scop: „să rezolv neînţelegerile pe care le are cu sclipitoare, orbitoare, e drept, şi cu care sau fără de blicat de Editura Tracus Arte, Nistor ia puterea”. Ce fel de înţelegeri: de cifru sau cod, de care se poate foarte bine trăi.” Neînţelegerea însă e în seamă calmul, răbdarea, un fel de înţe- limbaj intern relaţional. Nistor, îşi explică Bejan, adoptată ca bază pentru înţelegere. Raţionalul, su- lepciune, atunci când îi vorbeşte, la plural, este şi persistă în a rămâne cu militanţii comu- pus, trece prin iraţionalul, dominator. Să ştii ce nu „colectivist”,Î pentru Flori: „De altfel noi nici nu te nismului, fiindcă ideilor lor el „le conferea un sens înţelegi, ca să ştii ce înţelegi. „Eu îmi revendic drep- grăbim să… înţelegi, să ne înţelegi.” Şi‑şi defineşte care le scăpa mai tuturor”. Nistor este, ca atare, un tul de a fi un… păgân, un fel de păgân, adică cel termenul de lucru, important şi pentru el: „să… înţe- semnificator, un interpret superior al ideologiei co- care înainte, mă urmăreşti, amice?, cel care înainte legi, adică să accepţi totul şi cu toată fiinţa”. Cu toată muniste/leniniste. Raţiunea întâlnirii lui Bejan cu de a înţelege, cum se spune, îşi cere dreptul de a nu fiinţa, el, Nistor, ca şi ea (o ştim de la Bejan), Ligia Nistor s‑ar întemeia pe „înţelegerea pe care o au înţelege!”. Nistor alege calea umilă a neînţelegerii, Fărcaşiu. Înţelegerea nu e act activ, ci pasiv. Pen- doi oameni care se cunosc bine”. Bine: suficient de împotriva celor care resping pe calea vanitoasă a tru toţi şi pentru fiecare în parte. Activ e subiectul mult şi de exact sau corect. Bejan, în cursul întâl- inteligenţei. „A nu înţelege, a suporta povara ei nu colectiv. Singura logică simplă şi strânsă: ei decid, nirii la Cluj, cu Nistor (dar, aspect neprevăzut, şi e o adevărată, o adâncă umilinţă, o nesfârşită sfială tu execuţi. Verb important a înţelege: cheamă alte cu cele două femei însoţitoare ale aceluia, la un re- pentru inteligenţa noastră atât de celebră şi atât de trei verbe ale făptuirii pasive, inerţiale, deşi pare vie, staurant), devine dilematic sau, altfel spus, mai de- sărbătorită ca o mireasă apărută din neant (…)?” chiar entuziastă. Iată: „a înţelege înseamnă a urma grabă devine el însuşi, desprins de misiunea încre- Iată finalitatea întrevăzută, desigur inexplicabilă, fără murmur, a asculta şi îndeplini până la punct dinţată, cum se spunea în limba ideologică a epocii. de sorginte soteriologică: „a nu înţelege franc şi a hotărârea colectivului, a celor care ne conduc”. Nis- E conştient că, dincolo de relaţia de (re)cunoaştere avea puterea, instinctul dacă vrei, de a‑ţi alege… tor revendică, liber, „o mai clară apreciere a situa- mutuală, domină conjunctura şi oamenii care o ge- da‑da, un Zeu, protector şi dominator pentru aceas- ţiei”. Un plus de cunoaştere, doar o nuanţă faţă de nerează şi întreţin: „nu cumva era un fel de pariu, o ta, poate însemna pur şi simplu o altă cale a salvă- radicalismul absurd, lipsit de sens, al liniei politice forţare a «înţelegerii», a răbdării celorlalţi prin cei- rii! Nu, nu a adevărului, ci pur şi simplu a salvării. directoare. La drept vorbind, am spune că mai nimic lalţi, într‑un asemenea timp radical, năvalnic, nu De ce? Habar n‑am.” în această „clarviziune” faţă de necunoaştere. se puteau înţelege decât acei inşi ce se priveau «de Nistor gândeşte şi vorbeşte, acum, fiind „beat Când Nistor îşi declară faţă de Flori temerea sus»…”. Bejan ar trebui să‑şi depăşească acum în sau nu, cu siguranţă beat de noua sa «libertate». Pe pentru eşecul colectivist, însufleţit mai degrabă mod nefiresc condiţia. Un gând similar, dar nu din care nu o înţelege nici el deplin, dar de care se bucu- morbid, oricum violent, tânăra studioasă se potic- perspectivă strict individuală, ci individual‑colecti- ră ca un adolescent, ca un puber ce trăieşte o expe- neşte în corelaţia făcută între extremele sentimen- vă, exprimă şi Nistor, atunci când îl avertizează pe rienţă fundamentală cu care nu ştie prea bine ce să telor dezlănţuite obstinat: „Nu înţeleg (…) ce fel de întreprinzătorul Bejan asupra faptului că „excesul facă.” Semnificatorul Nistor, cum l‑am numit mai amestec faci aici, între entuziasm şi frică?”. Nistor de zel poate crea, să‑i spunem, neînţelegeri grave şi sus, căutând posesorul unui semn revelator, grăieş- îşi arogă capacitatea lecturii ideologiei comuniste. pagube mari”. Ignoranţa naşte credinţă, simulacru te aşa, cu trimitere ascunsă la Fr. Nietzsche: „Sem- El (îşi) afirmă astfel dominaţia fricii. O frică inte- de cunoaştere, un entuziasm neexplicat, sacralizat nul… Cui? Nu ştim. Al «veşnicei întoarceri» – mai lectuală. De blocaj în tezele necunoscute şi mai cu şi lipsit de sens. Nistor îi vorbeşte acum trimisului exact spus al «veşnicei întoarceri a aceluiaşi» – ar seamă dificil de cunoscut. (Ne)înţelegerea se naşte către el, Luca (e folosit, iată, al doilea prenume al spune Cineva care ne este cunoscut şi încă de mul- din frică şi în acelaşi timp aduce frica. Pentru le- lui Bejan, fapt recurent legat de circumstanţe sem- tă vreme. Dar… ce vrea să însemne aceasta, acest ninistul, antistalinistul Nistor, e vorba de o „Frică nificative), „despre «Ne‑înţelegere» ca o credinţă, «semn»?”. Semnul nu e semnificaţie decât dacă el 4 de a nu înţelege bine noutatea ideilor lui Lenin…”. da‑da, ca o credinţă profundă, unică”, dirijată de rămâne doar calea, direcţia sau ordinea. Dar şi de o frică a neînţelegerii de orice fel, de o un zeu al Ne‑înţelegerii. Iar Nistor face profesie Bejan e total critic privindu‑l pe Nistor şi „aiu- „frică de ceea ce, la drept vorbind, nu înţelegem”. de ignorant entuziast, fanatic: „eu, Nistor, îmi de- ritoarea sa «nouă credinţă», ca şi de descoperirea fan- Cât priveşte entuziasmul, el este tocmai expresia car neînţelegerea totală şi până la sfârşitul sfârşi- tasmagorică, idealistă şi reacţionară în cea mai pură comportamentală a faptului de a nu pricepe cu min- tului”. Are loc, în roman, o transvazare a rolurilor formă, a unui nou zeu, cel al «Ne‑Înţelegerii!»” Însă tea. Nistor e mai mult vizionar decât descoperitor şi de maestru şi ucenic, dominator şi dominat. Iniţi- îşi recunoaşte numaidecât impasul, scufundarea de aceea se recunoaşte nesigur, părelnic în opinie: atorul Nistor spune că neînţelegerea a desprins‑o, gândirii: „Nu mai înţeleg nimic”, scrie Bejan, pentru „mi se năzare că… totul, acest entuziasm, putere a cu trei ani în urmă, chiar de la cel iniţiat, Bejan. a recunoaşte, într‑o lucidă dezicere: „eu am înţeles credinţei, cum vrei să‑i spui, e mai degrabă o for- Se revine la principiul paideic al învăţării mutua- totul greşit, pe dos”. Aşa cum spusese Nistor despre mă «strigată», afirmată în neştire şi chiar adorată le, dar imprevizibile. Un fel de minus‑cunoaştere, Ligia Fărcaşiu. Forţa negativă, posesivă, a neînţele- a unei… rotunde, ubicue şi atotstăpânitoare… ne- de cunoaştere negativă, cu semnul privativ, susţi- gerii îl confiscă şi pe Bejan. Nimeni nu‑i poate lămuri înţelegeri!”. Entuziasmul arată stăpânirea de către ne nu taina explicării, dar „misterul neînţelegerii”. ceea ce i s‑a întâmplat până la impasul final: „nimeni un zeu nou, al istoriei recente, care este zeul „Ne‑în- Nistor nu se asigură la modul elementar, precum n‑ar putea înţelege eroarea în care am căzut”. Men- ţelegerii”. Se constată o închinare la Neînţelegere şi Ligia Fărcaşiu, că Bejan înţelege, el este nu sigur, talul său reflexiv şi expresiv, tulburat, i se întoarce nu o curiozitate mânată de neînţelegere. Prin cre- împotrivă. Constatând că se află într‑o iremediabilă dinţă „înţelegem”, nu înţelegem, precizează Nistor. încredinţat, dar ezitant şi sceptic: „nu ştiu dacă ai să mă înţelegi”, fapt firesc pentru un fel de ideolog încurcătură, Bejan, acum, scrie, cum se dezvăluie, o Îndoiala este cu totul exclusă, în prezent, cu orice notaţie „cât se poate de confuză, exprimată în aşa fel preţ, oricât de greu şi vinovat: „a înţelege înseamnă al misterului necunoaşterii fără abatere şi întoarce- re. Şi Nistor recurge, uneori (acum, euforizat de al- încât nici eu însumi să n‑o pot descurca”. Simţitorul în primul rând a fi solidar, chiar şi complice fără alungă gânditorul, nu în sensul lui Unamuno, ca fi- rezerve şi în orice situaţie. Până la capăt!”. Tânăra cool), la sarcasm, precum Ligia Fărcaşiu. Un fel de sarcasm care poate trece drept asigurator, dar, spre losof, dar ca ins într‑o vreme de ne‑înţeles: „acest… lui „iubită”, Florica Atanasie, conchide pentru ea aşa‑zis gând sau părere, sau snagă, face parte din însăşi, dezarmată, recunoscând că verbul în epocă deosebire de rivala sa revoluţionară, la el e acoperit de îndoială în puterea cunoscătoare a admiratoru- acelea care nici nu trebuie înţelese – e suficient să fie este inoperant, adică de fapt e mort: „Cine să înţe- doar… simţite, privite; să nu‑ţi întorci privirea, cum leagă şi prezentul ăsta, notă Flori pe carnetul ei…”. lui: „I‑ascultă, ţângăule, înţelegi câte ceva din ceea ce sporovăiesc eu aicea?”. În privinţa duplicităţii se spune!”. Destructurat, de‑menţial… Ne reamintim că naratorul „descifrează”, „înţelege”, Ligia Fărcaşiu rămâne însă indestructibilă, înviind ceea ce fusese omorât. A înţelege înseamnă scrisului lui Bejan, jurnalist pe faţă şi scriitor pe dos, Nistor e concesiv la modul raţional: dacă Bejan monolitică, într‑o înţelegere nici măcar elementară, pentru el a dezgropa. cât închistată, în care încercase şi crezuse a reuşi Înţelegerea, în prezent, e un act posesiv. Po- ţine un jurnal ascuns, îi spune el, „Nu discut, dar… te înţeleg!”. Despre Flori, tot Nistor spune: „ea nu le să‑l absoarbă pe Bejan. Într‑o ultimă scenă eroti- sesia produce supunere, înţelegerea la fel, şi nu mai co‑propagandistică, ea strecoară şi această enunţa- puţin. În raportul acesta real al tinerei Flori cu mai înţelege pe toate”. Nici ea, tânără studioasă, aşa ar fi cazul să citim şi să… înţelegem. re imperativă: „Vino… prostule, şi sărută‑mi mâna! vârstnicul Nistor, „nu el o va poseda, ci ea îl va… Văd că n‑ai înţeles… ziceam de mâna mea prelun- «înţelege» singura, îl va pătrunde şi poseda, el îi va Neînţelegerea nu exclude, dimpotrivă, inclu- de, înţelegerea. Neînţelegerea este înglobantă. Ca gă, delicată, vie!”. Urmată la scurt timp de continu- aparţine în totalitate…”. Flori repetă acum, în scurt area aceluiaşi îndemn: „fii mai harnic, cum adică nu timp, că a înţelege, după ce a rămas fără subiect în geneza veterotestamentară, cunoaşterea este limitată omului, ca fiind apanaj pur divin. Nis- ai înţeles?”. Indestructibila, ideologic, este (i)logic (cine să înţeleagă?), este deopotrivă, aproape cu to- strangulată cu propriul ei păr de un Bejan (ne)înţe- tor repetă, fără a trimite la vreo sursă ori cauză, tul, fără obiect: „Oricum, în general, nu se înţelege legător: care repetă uciderea legionarului Petre Fi- că „nu ni s‑a dat această ultimă prerogativă de a mai nimic…”. Nu înseamnă că înţelegerea n‑ar exis- orese cu propriul lui cuţit, într‑o bizară crimă, prin pricepe totul, cu adevărat şi până la fund”. Bejan ta deloc, dar doar că a ajuns un rar, extraordinar, îndreptarea armei la fel de conjuncturale. e nedumerit de zeificarea ne‑înţelegerii, contra ra- subiect‑obiect. Frica e sigură şi prin ea înţelegerea Ultimul cuvânt al Fricii, aparţinând narato- ţiunii învingătoare. Nistor explică: „Ne‑Înţelegerea mediată de limbaj ajunge cât se poate de nesigură. rului („noi, autorul”), reflectă ethosul eroic, religios, Pe Ligia Fărcaşiu, Bejan „O privea înspăimântat, este forma cea mai înaltă, mai adevărată a înţele- de martiraj al unui spaţiu etnic‑terestru, aflat la neştiind prea bine totdeauna ce sens să dea cu ade- gerii”. În siajul lui Socrate, care ştia că nu ştie. Şi limita superioară, grav încercată, a (ne)înţelesului: vărat cuvintelor şi asigurărilor ei”. Bejan reflectează iraţionalistul Nistor, tot mai aprins de sine, despar- „Jertfind în zile însemnate pentru cei ce au sufe- la cât a fost el înţeles, ca ucenic, de maestrul urmat te neînţelegerea, pe care o elogiază şi iubeşte, de CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA rit, sfinţii acestui pământ, cei pe care ne rezemăm, cu respect nelimitat, Nistor. Şi constată cu certitudi- înţelegerea pe care o contestă şi detestă. „Am tot stâlpi ai înţelesului şi ai Neînţelesului.” Aici Frica ne: „domnul Nistor m‑a înţeles”, dar numai pentru o dispreţul, m‑auzi, pentru înţelegere, marea armă a încetează să‑şi dezvolte hermeneutica epică în chip vreme. Cât o priveşte pe Ligia Fărcaşiu, „a înţeles şi noastră, a tuturor…”. Recunoaşte puterea raţiunii, de „semiotică a psihicului sau sufletului”. r ea; dar pe dos”. Înţelegerea funcţionează prin croşe- o putere superioară, de atac şi apărare; raţiunea tare, pe două căi: una e pe faţă, alta e pe dos. mereu înarmată sau ea însăşi fiind armă. Lipsită Misiunea trimiterii jurnalistului Bejan, pe de putere cuceritoare reală şi deplină. „Nu ştim mai lângă fostul său model sau maestru, Ion Nistor, are nimic, nu înţelegem decât lucruri de‑a doua mână,

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 Abilităţile nu se descoperă decât n Polemice prin instruire şi educaţie. Şi se testează prin probe CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ Mircea Platon Şcolile profesionale şi România politizată

e data de 5 septembrie 2019, Moni- care nu reuşesc să ia nota 5 la evaluarea naţiona- teoretic, dar la care, pe vremea când era el elev, torul Oficial publica hotărârea MEC lă: „Ordinul emis ieri, care prevede repartizarea se făcea practică la uzina mecanică, după care s-a de a nu permite accesul în liceele te- automată a elevilor cu note sub 5 la Evaluarea ajuns în cealaltă extremă în care toată lumea a oretice decât elevilor care au cel pu- Naţională în învăţământul profesional, este un vrut să îşi ia Bacalaureatul şi să meargă la facul- ţin mediaP 5 la evaluarea naţională: „La procesul demers mai degrabă segregaţionist, care nu ţine tate. „Ceea ce este bine ca şi gândire, dar trebuie de admitere în învăţământul liceal de stat pentru cont de individualitatea fiecărui elev. Măsura, corelat cu posibilităţile fiecăruia şi cu nevoile so- anul şcolar 2020-2021 participă numai elevii care luată din nou pe genunchi, ignoră faptul că eva- cietăţii. La ce ne ajută sute de mii de tineri care au susţinut evaluarea naţională şi a căror medie luarea naţională nu este un test de aptitudini şi nu au niciun fel de pregătire şi care ajung, după de admitere, calculată conform pct. I al anexei nr. nu reflectă nici competenţele specifice fiecărui co- 12 ani de şcoală, să fie muncitori necalificaţi sau 2 la prezentul ordin, este minimum 5.00 (cinci)”. pil, nici preferinţele individuale pentru o carieră zilieri?”, a conchis Iohannis”5. După cum ne informează Edupedu: „Ministerul ulterioară. [...] Măsura forţează elevii să meargă, Din păcate, acest mod de a politiza învăţă- Educaţiei a discutat introducerea limitei mediei 5 fără o minimă orientare şi consiliere, într-o direc- mântul românesc, de a-l folosi ca teren de bătă- pentru admiterea la liceu în şedinţa din 14 august ţie care nu are poate nicio legătură cu ceea ce ştiu lie electorală, ca piaţă sau ca jeton de schimb, are a Comisiei de Dialog Social de la nivelul instituţi- şi le place”4. ecouri şi în rândul tinerilor, precum elevii de la ei. Potrivit surselor Edupedu.ro, votul în şedinţa Ca Primar al Sibiului însă, Iohannis susţi- Asociaţia Elevilor din Constanţa care nu doar că Comisiei de Dialog Social a fost de 3 la 2, în favoa- nea în 2012 că elevii care nu sunt în stare („nu au votat împotriva ordinului MEC, dar ulterior rea limitării accesului la liceu, astfel: Federaţia pot sau nu vor”) să urmeze licee teoretice trebuie au şi dat în judecată MEC pentru acel ordin. AEC Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Fede- trimişi la şcoli profesionale pentru a nu „arunca pretinde că „Toţi elevii au dreptul să meargă la raţia Sindicatelor din Educaţie Spiru Haret (FSE pe geam” banii statului: „Rezultatele de la Bacala- liceu”, uitând să precizeze şi dacă toţi elevii au da- Spiru Haret) şi Federaţia Asociaţiilor de Părinţi ureat, examen pe care mulţi dintre elevi l-au picat toria să pună mâna pe carte. Pentru că acesta e au votat pentru, în timp ce Asociaţia Elevilor din nu este nicio noutate şi este rezultatul mai multor cadrul care susţine „dreptul” elevilor de a merge Constanţa (AEC) şi Consiliul Naţional al Elevilor pro ­bleme din sistemul educaţio­nal românesc, este la liceu: cel care cere de la elevi să-şi însuşească (CNE) au votat împotrivă”1. de părere primarul Sibiului, Klaus Iohannis, care a o cultură generală învăţând, asimilând cunoştin- În 2009, Traian Băsescu cerea de la şcoală comentat sistemul de învăţământ în conferinţa de ţele care le sunt predate. Altminteri, elevii rămân mai mulţi tinichigii decât filosofi, asta chiar în presă”. „Este destul de greu să realizezi un învăţă- doar cu posibilitatea de a merge la liceu. E o ipote- timp ce guvernul Boc desfiinţa şcolile profesiona- mânt general obligatoriu de 12 ani cu diplomă de ză, o ficţiune a societăţii deschise, mobile, fluide, le la propunerea ministrului Educaţiei de atunci, Bacalaureat. Au fost aproape total neglijate filie- care poate se concretizează, poate nu. „Drepturile” Ecaterina Andronescu2. Ulterior, chestiunea şco- rele practice, au fost desfiinţate şcolile de ucenici, nu există decât într-o lume bazată pe certitudini, lilor profesionale a fost resuscitată de investitorii au fost desfiinţate aproape complet, ca şi concept, pe repere care nu se negociază. străini, care s-au plâns „la vârf” că nu mai găsesc şcolile profesionale, şi nu s-a realizat în România forţă de muncă industrială calificată. ceea ce noi (n.r. – Forumul Democrat Şi ieftină, că doar pentru asta vin în România. al Germanilor din România) am soli- Astfel, în octombrie 2016, cu ocazia des- citat de multă vreme – practica în pro- 5 chiderii anului universitar, Preşedintele Klaus ducţie, aşa-numitul sistem de pregă- Iohannis declara la Timişoara că tinerii care „nu tire dual. Este imposibil ca într-o ţară mor de dragul cărţii, şi sunt mulţi”, trebuie puşi toată lumea să facă 12 clase şi să ia şi pe un făgaş vocaţional pentru că ne-o cere capita- Bacalaureatul. Nu aşa este construit lul străin: „Este o catastrofă naţională, or, o ne- omul şi nu aşa trebuie construit un corelare profundă şi gravă. Cum altfel putem să sistem de învăţământ”, a spus Iohan- ne explicăm că toţi investitorii români şi străini nis. Primarul este de părere că apar cer forţă de muncă cu calificări medii, meseriaşi, două probleme foarte grave. În pri- şi noi avem o ţară plină de licee teoretice, dar ni- mul rând, tinerii care termină şcoala cio şcoală care îi pregăteşte pentru o meserie. Re- şi nu iau Bac-ul pierd foarte multe zultatul? Este o tragedie naţională. Îi ducem pe şanse. „Practic au pierdut atâţia ani toţi până la BAC. Îi minţim. Actualul sistem de în şcoală, nu au învăţat suficient pen- învăţământ preuniversitar îi minte pe elevi şi pe tru a trece Bac-ul şi nu au şanse bune părinţi că le dă o educaţie potrivită. Nu le dă, fi- într-o meserie. Sunt sute de mii de indcă nu este adaptată nici pieţei muncii, nici in- tineri cărora li se ia şansa la o viaţă dividului. Şi atunci, toţi ajung la BAC şi cred că profesională decentă. Cam jumătate este totul ok, dar nu este. […] Trebuie să avem, din fiecare generaţie”, a spus Klaus evident, filiera teoretică care îi pregăteşte pe cei Iohannis. În al doilea rând, pentru dornici şi capabili să ajungă la BAC, să studieze şi şcolarizarea acestor tineri se alocă re- să meargă mai departe. Este însă la fel de evident surse imense, şcoli, dascăli, logistică că trebuie să dăm o şansă şi tinerilor care nu mor şi aşa mai departe, resurse care sunt aruncate pe AEC informează MEC că: „În perspecti- de dragul cărţii, şi sunt mulţi, şi nu trebuie să îi geam, fiindcă dacă nu-şi ating scopul, adică tinerii va adaptării sistemului educaţional românesc la condamnăm pentru asta, dar care vor să înveţe nu sunt suficient de bine pregătiţi, nu iau Baca­ standardele secolului XXI şi la cele europene, tra- ceva. Sunt mulţi şi, cu siguranţă, şi dumneavoas- laureatul, înseamnă că aceste resurse au fost pur seul educaţional pe care fiecare elev îl urmează ar tră îi cunoaşteţi, care sunt înnebuniţi după ma- şi simplu irosite, a explicat primarul Sibiului. El trebui să fie ales de către acesta, luând în conside- şini, vor să lucreze la maşini, să repare maşini, este de părere că întregul sistem trebuie regândit, rare interesele şi aptitudinile pe care le are”6. Da, să meargă la curse, orice. Nu le dăm nicio şansă. nu trebuie luate doar anumite măsuri, ci este ne- sigur, dar statul român are datoria de a pune la Sunt alţii care vor să înveţe, de exemplu, să fie voie de un sistem adaptat zilelor noastre şi pieţei punct sistemul care antrenează şi testează aceste zidari, fiindcă se plăteşte bine. Nu e niciun fel de de muncă. „Trebuie reînfiinţate obliga­toriu şcolile abilităţi. Abilităţile nu se descoperă decât prin in- chestiune de onoare. E onorabil să fii un meseriaş de ucenici, sau profesionale, sau amândouă. Tre- struire şi educaţie. Şi se testează prin probe. Sunt bun, asta trebuie să învăţăm”3. buie creată o filieră alternativă axată pe practică mulţi elevi, după cum spune Preşedintele Iohan- Cu toate acestea, anul acesta, fiind an elec- pentru a avea într-un final meseriaşi şi nu copii nis, care „nu mor de dragul cărţii” şi aceştia tre- toral, Iohannis a atacat ca „discriminatorie” deci- cu diplomă, care nu este bună nici măcar de pus buie atunci scoşi din mediul nepropice lor, cel al zia MEC de a trimite la şcolile profesionale elevii pe perete, în aşa fel încât cei care pot să urmeze şi cărţii, şi expuşi altor factori, cum ar fi disciplina sunt capabili să urmeze o filieră teoretică să poată muncii şi satisfacţia lucrului bine făcut. Vocaţia să o facă, să-şi ia Bac-ul, să meargă la Universi- de terasier, gamer sau pelerin la mall nu se poate 1 https://www.edupedu.ro/ultima-ora-invatamantul-profe- sional-devine-obligatoriu-pentru-elevii-cu-medii-sub-5-ca- tate, iar cei care nu pot, sau nu vor, să aibă şansa antrena sau proba în şcoală. Nici nu ar folosi ni- re-sustin-evaluarea-nationala-anul-acesta-metodolo- reală să înveţe o meserie şi din ea să trăiască”, a mănui. r gia-de-admitere-la-liceu-a-fost-publicata-in-monitorul-ofi- mai spus Iohannis. El a vorbit şi despre faptul că cial/. în România s-a ajuns de la o extremă la alta. A dat 2 https://www.edupedu.ro/cum-a-dezinformat-ecateri- exemplul concret al Liceului Brukenthal, de profil 5 http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/iohannis-es- na-andronescu-in-2009-guvernul-si-in-2019-parlamen- te-imposibil-ca-intr-o-tara-toata-lumea-sa-faca-12-cla- tul-nu-am-desfiintat-niciodata-scoala-profesionala-scoli- sea -si-sa-i -si-bacalaureatul-79074.html?fb_comment_ le-de-arte-si-meserii-au-fost-desfiintate-de-ecaterina-an/. 4 Comunicatul integral al Administraţiei Prezidenţiale id=10151936004020052_33941300. 3 https://www.presidency.ro/ro/presedinte/agenda-pre- (https://adevarul.ro/educatie/scoala/iohannis-criti- 6 https://asociatiaelevilor.ro/blog/2019/09/05/asociatia-ele- sedintelui/alocutiunea-presedintelui-romaniei-dom- ca-dur-decizia-guvernului-dancila-obliga-elevii-me- vilor-din-constanta-cheama-in-judecata-ministerul-edu- nul-klaus-iohannis-sustinuta-cu-prilejul-ceremoni- dii-admitere-5-mearga-Scoala-profesionala-1_5d7253c- catiei-nationale-pentru-masura-privind-obligarea-elevi- ei-de-deschidere-a-anului-universitar-2016-2017. 9892c0bb0c6583fb5/index.html). lor-ce-obtin-media-sub-5-sa-mearga-la-profesionala/

Noiembrie 2019 Nae Ionescu şi Mircea n Lecţii de istorie Eliade au iniţiat „metoda istorico‑fenomenologică” de studiu al religiilor. Eliade, aprofundând cu performanţe internaţionale recunoscute aspectele istorice, iar Alexandru Surdu Nae Ionescu mărginindu‑se mai mult la cele fenomenologice Despre religie şi credinţă la Nae Ionescu şi Mircea Eliade

aportul dintre logică şi religie a luat În genere, viaţa religioasă, consideră Nae (morphe, din care provine şi denumirea de „mor- diferite forme în cursul istoriei în Ionescu, nu are nimic comun cu viaţa noastră ra- fologie” a religiei) este aceeaşi, doar manifestările genere şi al filosofiei în mod speci- ţională, obiectiv‑logică. Ceea ce nu‑l împiedică pe sacrului (hierofaniile) diferă în funcţie de locul şi al. La vechii greci, de exemplu, în- Nae Ionescu să adopte o concepţie „fenomenolo- de momentul în care apar. Şi, cel mai important cepândR cu eleaţii, care identificau Fiinţa (to on) gică” asupra religiei, adică tocmai obiectiv, dacă lucru, el s‑a manifestat de când se ştie omenirea, cu Divinitatea (ho theos) şi considerau că este tot nu logică, ştiinţifică, prin considerarea religiozită- a apărut şi mai apare încă oricând şi oriunde exis- una a gândi şi a fi (auton esti noein kai einai), Ra- ţii, respectiv a trăirii, experienţei, sentimentului tă comunităţi stabile de oameni, în ciuda oricăror ţiunea (logos) era în acelaşi timp cosmică, umană religios, ca un fenomen, ce‑i drept, spiritual, dar previziuni şi constatări ateiste despre „moartea şi divină, cu toate că, în privinţa diferitelor cre- existent ca orice alt fenomen, şi care nu numai că lui Dumnezeu”. dinţe, Xenophanes zicea că fiecare îşi imaginează poate fi studiat, dar, prin amploarea şi universa- Întrebarea este însă în legătură cu religiile Divinitatea după înfăţişarea lui: etiopianul nea- litatea sa în spaţiu şi timp, chiar trebuie studiat. odată constituite, cu revelaţiile lor, cu dogmele şi gră, iar traco‑geţii blondă şi cu ochi albaştri. În Aceasta este poziţia de principiu a lui Nae cărţile lor sfinte, cu teoriile lor despre Dumnezeu, Vechiul Testament, dimpotrivă, omul este făcut Ionescu, total diferită de poziţia scientiştilor din adică theologiile lor, chiar cu acceptarea faptului după chipul şi înfăţişarea lui Dumnezeu. vremea sa, mai mult sau mai puţin atei. Nu era, că ele încalcă principiile raţiunii şi că ar fi iraţi- onale, cum sunt, să zicem, basmele şi povestirile Începuturile Creştinismului, chiar a celui fireşte, original în această privinţă, cel puţin pe fantastice, cu care au fost identificate de către atei din Dacia Pontica, este legat şi de anumite dispu- planul filosofiei occidentale, dar, la noi, a deschis o şi textele canonice ale marilor religii, nu au cum- te teologice prin care erau puse în joc argumente pistă de cercetare, în special pe linia istoriei religi- logice de tipul celor aristotelice, demonstrative. va şi acestea o coerenţă a lor, mai ales că au fost ilor, deosebit de rodnică, şi trebuie spus că nici pe elaborate şi studiate, unele sute de ani, de către Aceasta, pentru combaterea concepţiilor eretice, plan universal situaţia nu era pe atunci diferită. dar şi pentru celelalte argumente ontologice ale mii de credincioşi? Să fi fost toţi aceştia bolnavi la Aşa se face că Mircea Eliade, adept al concepţiei cap? Evident că nu, ci, dimpotrivă, unii fac parte existenţei lui Dumnezeu. Oricum, logica a fost lui Nae Ionescu, a fost unul dintre primii cerce- practicată, în variante aristotelico‑scolastice, în dintre geniile umanităţii. tători ai religiilor orientale. Căci el a ajuns vestit Despărţirea credinţei de raţiune nu tot Evul Mediu Occidental şi a rămas, în înseamnă şi despărţirea ei de gândire. Or, variantă neotomistă, materie de bază la se ştie că raţiunea este numai una dintre universităţile catolice. facultăţile gândirii, dar mai există şi in- Carenţele Creştinismului Occidental, telectul sau inteligenţa şi speculaţiunea. începând cu impunerea sa forţată la majo- Nae Ionescu era un bun cunoscător al te- ritatea populaţiilor păgâne (celtice, germa- oriei raţiunii, numită şi logică, dar denu- nice, anglo‑saxone), numeroasele războaie mirea ar trebui să fie „logică a raţiunii”, pustiitoare, care au culminat cu celebrele deosebită de logica intelectului şi de logica cruciade şi masacrarea creştinilor de rit bi- speculaţiunii. Şi numai în prima accepţiu- 6 zantin, inchiziţia, exploatarea şi teroarea, ne s‑ar putea spune că religia (şi, ca ata- jafurile şi crimele, decăderea morală, au re, credinţa) ar fi despărţită de logică, cu determinat şi depărtarea Catolicismului de precizarea că ar fi vorba de logica raţiunii. raţionalitate şi revoltele anticatolice, revo- S‑a dovedit însă, cel puţin pe textele luţiile şi protestantismul. Altfel spus, înde- biblice neotestamentare, că lucrurile nu părtarea „practicii religioase” de canoanele stau chiar aşa, ci, dimpotrivă, că majori- teoretice ale logicii. tatea sunt de o mare coerenţă logică, cu Ortodoxia orientală a fost ferită de excepţia, ce‑i drept, a unor texte funda- toate aceste „calamităţi”, dar nici n‑a păs- mentale referitoare la Transcendenţa Di- trat tradiţia studiilor logico‑teologice. De vină. Ceea ce înseamnă că cel puţin Reli- altfel, chiar prin definiţie (cel puţin după gia Creştină nu este total independentă de Dumitru Stăniloae), teologia ortodoxă era logica raţiunii. mai mult „trăire întru credinţă” decât te- Nae Ionescu avea însă cunoştinţe şi orie. S‑ar putea spune că aşa s‑a instituit de logica intelectului, numită logica ma- treptat chiar separaţia dintre credinţă şi tematică sau logistică, pe care o conside- logică, din motive însă contrare celor occi- ra însă numai ca formă modernă a celei dentale, modelul isihastrului fiind opusul, tradiţionale. S‑a dovedit însă că şi aceasta ca de la înger la demon, cavalerului occi- ar avea aplicaţii în textele biblice. Dar, în dental. mod surprinzător, tocmai urmaşul acestu- Problema Creştinismului Occidental ia, Mircea Eliade, fără să încalce prescrip- n‑a fost însă rezolvată prin fărâmiţarea şi ţia lui Nae Ionescu de a despărţi credinţa sectizarea creştinilor şi n‑au fost amelio- şi religia de logică, ajunge la formularea rate nici conflictele sociale legate, într‑un unor principii de logică dialectico‑specu- fel sau altul, de dominaţia religioasă. Au lativă, cum ar fi coincidentia oppositorum apărut şi pe plan filosofic reacţiile mate- care presupune şi încălcarea identităţii şi rialiştilor, în special francezi, bazate şi pe a noncontradicţiei în domeniile de referin- progresul ştiinţelor naturii şi pe aplicaţiile ţă ale sacrului sau ale Divinului, respec- tehnice ale cunoştinţelor ştiinţifice în vii- tiv, în Transcendenţă şi Transcendentali- toarea industrie capitalistă. Şi‑a făcut apa- tate, psihologic vorbind, în transconştient şi subconştient, în lumea de Dincolo şi în riţia şi „pozitivismul”, ca orientare materi- lumea de Dincoace, din Ceruri şi din Su- alist‑ştiinţifică antireligioasă în genere. flet. Făcând abstracţie de revoluţiile franceze, nu numai prin amploarea studiilor sale de istoria Mircea Eliade vorbeşte explicit, în Tratatul deosebit de sângeroase, cu caracter pronunţat an- religiilor, ci şi prin prioritatea acestora. de istorie a religiilor, despre „logica simboluri- ticreştin şi antireligios, constatăm orientarea filo- Despărţind credinţa de raţiune, Nae Ionescu lor”, şi chiar despre „dialectica hierofaniilor”, dar, sofică raţionalistă, de la Kant citire, de „îngrădi- desparte şi religia de logică. Nae Ionescu şi Mircea credincios şi de data aceasta lui Nae Ionescu, în re”, chiar de „grăniţuire”, a religiei creştine „doar Eliade au iniţiat „metoda istorico‑fenomenologică” privinţa despărţirii religiei de logică, consideră în limitele raţiunii” (innerhalb der Grenzen der de studiu al religiilor. Eliade, aprofundând cu per- că „Această logică [dialectico‑speculativă] a sim- blossen Vernunft). formanţe internaţionale recunoscute aspectele is- bolurilor depăşeşte domeniul propriu al istoriei Din perspectiva Ortodoxiei, a cărei teologie torice, iar Nae Ionescu mărginindu‑se mai mult la religiilor pentru a se înscrie printre problemele CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA nu se bazase pe logică, ci pe credinţă, situaţia nu cele fenomenologice. Obiectivul, în ambele cazuri, filosofiei”. Ciudată interpretare! Când „logica sim- prezenta o importanţă deosebită. Teza despărţirii fiind acela de surprindere a fenomenului numit bolurilor” se petrece în domeniul hierofaniilor este credinţei de logică a fost adoptată tacit şi de că- „religiozitate”, act, trăire sau experienţă religioa- chemat filosoful, de regulă fără „experienţă reli- tre filosofii români şi, respectiv, de Nae Ionescu să. gioasă”, să lămurească lucrurile! Putem conchide la Universitatea din Bucureşti. Aceasta, în ciuda Iar istoria religiilor a lui M. Eliade se dove- însă că Mircea Eliade a fost la un pas de logica faptului că el era, ca să zicem aşa, logician de pro- deşte că structura (Gestalt) actului religios, forma religiei, despre care s‑a vorbit ulterior. r fesie.

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 Numai că, aşa cum vom vedea, n Cronica literară insurgenţa feminină se va dovedi a fi mai puternică aici decât ritualistica socială consensuală sau reticenţa CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

Ştefan Borbély „Aunt Jane, spinster” (I)

ătuşa Jane, fată bătrână...” prejudecată într‑o cheie Zombie arată că proteis- se înfiripe, Jane Austen aparţinând, tipologic, unei („Aunt Jane, spinster”) este, mul e departe de a se fi terminat. perioade de interludiu, în care se petrec câteva me- probabil, apelativul cel mai Însumând, e de înţeles motivul pentru care tamorfoze esenţiale, pe care mentalitatea vremii „ exact în sens obiectiv, biogra- universalismul obiectiv al operei austeniene se le asimilează deocamdată cu prudenţă. Scriind, de fic, dar M şi cel mai sarcastic sau nedemn în sens dovedeşte a fi un domeniu major al studiilor cul- pildă, despre contextualizarea literară previctoria- insidios sau moral cu care a fost gratulată roman- turale interdisciplinare. În preajma aniversării nă a lui Jane Austen, Dragos Ivana aminteşte de ciera britanică Jane Austen, care s‑a dovedit a fi din 2017, profesoara clujeană Mihaela Mudure, romanul The Female Quixote (1752) a lui Charlotte în plină glorie pe mapamond la împlinirea a 200 a cărei notorietate academică internaţională e Lennox, care îl parodiază, evident, pe Cervantes, de ani de la naştere (în 2017), deşi n‑a publicat realmente impresionantă, a conceput două seturi dar propune, totodată, şi o tipologie feminină ne- decât patru romane în timpul vieţii (Sense and complementare de texte, unele dintre ele intrând convenţională. O subtilă şi foarte inteligentă ana- Sensibility, 1811; Pride and Preju- în sumarul unui grupaj Jane Austen liză cu substrat politic propune, referitor la Emma dice, 1813; Mansfield Park, 1814, şi publicat în nr. 3/2018 al revistei Va- (1816), Cristina Diamant. Ne aflăm, cu publicarea Emma, 1816), alte trei apărând pos- tra, celelalte fiind reţinute pentru romanului, la sfârşitul epocii napoleoniene, lupta tum (Northanger Abbey, Persuasion un volum colectiv extrem de solid, împotriva „monstrului corsican” fiind ades trans- şi Lady Susan), în timp ce Sanditon Jane Austen, glose, înţelesuri, inter- lată de către mentalul colectiv englez într‑o dihoto- şi The Watsons au rămas netermi- pretări, apărut sub egida Editurii mie comportamentală cu iz axiologic. Astfel, Emma nate. BBC‑ul, prin impecabilele se- Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj‑Na- flirtează, în roman, cu Frank Churchill, în care nu riale pe care le‑a realizat, şi Inter- poca în 2019. Selecţia e exigent fă- se poate încrede, fiindcă manierele bărbatului tâ- netul, prin „Austenmania” pe care cută, ambiţia volumului – împlinită năr reproduc „slăbiciunile feminine” şi inconsisten- o întreţine, au contribuit din plin superlativ – fiind aceea de a oferi o ţa decizională, atribuite de către englezi spiritului la această notorietate, care trebuie, radiografie academică foarte preci- francofon. Dimpotrivă, impecabilul moşier George totuşi, contextualizată aplicat, dacă să a „Austenmaniei” mondiale din Knightley, pentru care, în cele din urmă, Emma ţinem cont de faptul că romanele momentul de faţă, liniile tematice optează, e englez din cap până în picioare, deşi e autoarei redau, de regulă, mărunte- majore urmărite cu consecvenţă vi- mai bătrâior, romanul redând, spune Cristina Di- le comoţii sociale, psihice şi matri- zând, în principal, contextualizarea amant, contrastul moral şi axiologic dintre „mas- moniale ale vieţii de provincie en- literară şi tipologică a operei lui culinitatea cumpătată şi calmă” şi „feminitatea gleze, fără ca ele să fie traversate de Jane Austen şi a personajelor – mai capricioasă”. insondabile verticale metafizice sau ales feminine – din interiorul ei, dar În spiritul vremii, dihotomia translează în de simboluri sibilinice complicate, a şi extensiile lor cinematografice sau programul ideatic al foarte multor romanciere căror descifrare solicită iniţiere prealabilă sau o internautice. Volumul e un excelent instrument (Frances Burney, cu Evelina, e una dintre ele), stăruinţă hermeneutică ieşită din comun. de lucru, irizat, pe alocuri, de un parti‑pris dis- interesate să construiască femei capabile să se ri- Nici viaţa autoarei nu se poate spune că a cret, militant, dar voluptuos, de tip feminist, ceea dice deasupra determinismelor primare. Numai o fost marcată de cine ştie ce evenimente copleşi- ce conferă anumitor abordări o savoare aparte, fi- femeie care se depăşeşte pe sine merită să fie pro- toare: a trăit o vreme la Bath şi la Southampton, indcă acestea sunt textele în care implicarea exis- movată, Lady Susan, Emma Price sau Elizabeth 7 a retractat singura cerere în căsătorie de care a tenţială a autoarelor depăşeşte cadrul obiectiv, Bennet făcând parte, fără a fi singurele, din aceas- a avut parte, a doua zi după ce, pripit, îşi dăduse impersonal, al discursului academic neangajant, tă categorie. Evelina (romanul apare în 1778) e acordul, şi s‑a închis apoi într‑o casă din Chawton, ilustrat cu precădere de către foarte sobrul Octa- numită „angel” de către unul dintre protagonişti, unde a solicitat familiei sale cea mai mică dintre vian More. scenariul fiind focalizat pe coborârea „îngerului” camerele disponibile, a caligrafiat peste 3000 de Totodată, cartea reproduce (involuntar, cu picioarele pe pământ, în vederea unei cariere scrisori către sora sa Cassandra (inclusiv despre poate) un foarte subtil paradox al exegezei in- maritale profitabile. puricii pe care, în trecere fiind, aceasta i‑a lăsat ternaţionale, care, excedată de imensa cantitate Amelia Precup urmăreşte tipologia femeii în pat) şi şi‑a împrejmuit grădina cu un zid ine- de comentarii dedicate, prin tradiţie, marilor ro- emancipate în parodia gotică Northanger Abbey, xpugnabil (aşa‑zisa The Walled Garden), scriind mane Sense and Sensibility, respectiv Pride and care, sugerează autoarea, e şi un reţetar ironic des- relativ rapid şase capodopere, din care patru le‑a Prejudice, şi‑a mutat cu timpul interesul asupra pre cum se construieşte o eroină. Răpită de pasi- publicat antum şi anonim (semnătura fiind: By celorlalte cărţi, volumul coordonat de către Mi- unea pentru gotic (o citeşte cu precădere pe Ann a Lady), fiindcă legislaţia engleză de atunci nu‑i haela Mudure arătând, statistic, cam în felul ur- Radcliffe), Catherine Morland, protagonista roma- permitea unei femei să semneze un contract fi- mător: conduce detaşat, în preferinţele autorilor, nului, e inserată de către autoare într‑un scenariu nanciar, ca să nu mai vorbim de faptul că „era un Emma, despre eroina căreia Jane Austen a spus făcut în aşa fel, încât să‑şi surmonteze determina- adevăr universal cunoscut” la vremea respectivă că e în aşa fel construită, încât să nu fie iubită de rea livrescă originară, transcenderea ajutând‑o să că rostul unei englezoaice care ţine la reputaţia ei nimeni în afară de ea însăşi. Urmează Mansfield devină puternică. Două autoare din volum, Elena nu era acela de a se pierde în lectura unor romane, Park, care e un roman de creştere, interesant atât Butoescu şi Maria Măţel‑Boatcă, scriu, în conse- sau – horribile dictu – în dizgraţia de a le mai şi din unghiul vicisitudinilor prin care trece eroina cinţă, despre interferenţele dintre Jane Austen şi scrie. Numai că, aşa cum vom vedea, insurgenţa Fanny Price (o „păpuşă” inocentă, aruncată crud Madame de Staël, care, curios lucru, au fost răpi- feminină se va dovedi a fi mai puternică aici decât în vâltoarea vieţii, pentru a contabiliza, în cele te vieţii la doar o zi distanţă (17/18), în iulie 1817. ritualistica socială consensuală sau reticenţa. din urmă, un happy end marital), dar şi din aceea Relaţia, sugerează Maria Măţel‑Boatcă, redă o Schiţa biografică de mai sus e parţial ne- a perspectivei aproape cinematografice în care e perspectivă contrastantă, în oglindă, dacă ţinem dreaptă prin simplificare, fiindcă, orice am spune, relatat totul. Northanger Abbey nu poate fi igno- seama de stilistica existenţială opozitivă în care au rezultatul în timp al acestei asceze „pre‑transcen- rat, fiindcă e o parodie sarcastică a romanului go- trăit cele două scriitoare: Jane Austen în recluzi- unea familială strictă din The Walled Garden, la dentaliste” – aşa cum o numeşte Codrin Liviu Cu- tic, deliciul major al bibliografiei reprezentându‑l Chawton, pe când Germaine de Staël în vâltoarea ţitaru – este o glorie internaţională persistentă, romanul epistolar Lady Susan, despre care scrie politicii de prim‑plan şi a Revoluţiei Franceze, apoi cum numai George Eliot pare să o fi cunoscut din- Constantina Raveca Buleu, a cărui protagonistă pe baricadele anti‑napoleoniene, romanul politic tre romancierele care i‑au urmat „mătuşii Jane”. e o capodoperă de ironie ipocrită, manipulatoare, Delphine (1802) aducându‑i chiar expulzarea din Voluntara Elizabeth Bennet, din Mândrie şi pre- reprodusă în cheia superbiei feminine. „Fiinţă ro- Franţa. Eroina obsesivă, a cărei figură a traversat judecată, conduce de departe în topul personajelor manţioasă”, aşa cum se autocaracterizează, pen- Canalul Mânecii împreună cu autoarea ei, e însă feminine cu care cititoarele mari şi mici doresc să tru a se conforma tiparelor sociale ale vremii, care cea din Corinne ou l’Italie (1807), „personaj femi- se identifice, la notorietatea ei contribuind, între privilegiau „moda nervilor extrasensibili”, Lady nin excentric, bizar şi neconvenţional”, scrie Elena altele, serialul BBC din 1995 cu Jennifer Ehle în Susan Vernon dă dovadă de un cinism versatil Butoescu, pe care englezoaicele nu au curaj să îl re- rolul principal (Mr. Darcy e jucat de Colin Firth) ieşit din comun, atât interpretarea Constantinei producă decât în tuşe estompate, fiindcă societatea şi ecranizarea din 2005, a cărei protagonistă e su- Buleu, cât şi altele cu tematică feminină din vo- Albionului ceţos şi constipat e, totuşi, mai „cum- perba Keira Knightley. Dincoace de ecran, Jane lum insistând asupra faptului că subiectul pri- pătată” decât aceea furtunoasă şi imprevizibilă în Austen, prin proza ei obiectivă, e potrivită pentru mordial al romanelor scrise de către Jane Austen care se zămislesc napoleonii. Ajungem, în acest fel, a fi (re)modelată de către toate perspectivele şi îl reprezintă femeia sigură de sine, concepută ca la un truism, pe care exegeza tot insistă să îl repe- módele interpretative care ne traversează neliniş- instanţă de putere. te: Jane Austen a dorit să scrie un roman cât mai tile şi biblioteca: s‑au exersat pe ea structuraliş- E un paradox compensativ la mijloc, aici, dacă englezesc cu putinţă, ceea ce înseamnă că, pentru tii, prin analiza excelenţei discursive din romane, pornim de la legislaţia avortantă deja amintită sau ea, a fi englez echivala cu o normă morală. r psihanaliştii, care au extrapolat studiile bunu- de la restricţiile sociale şi cutumiare majore din lui doctor George Cheyne (1673 – 1743) despre epocă, concepute în aşa fel, încât să restrângă rolul (Va urma) aşa‑zisa „English Malady” (un amestec de spleen femeii la cel de accesoriu marital şi casnic. Marile şi melancolie) în direcţia subconştientului freudi- romane scrise de femeile din epocă sunt publicate, an reprimat şi, relativ recent, feministele, care au aşa cum spuneam, anonim. Ne aflăm, ca timp, între găsit în Jane Austen un teren aurifer greu de ega- predilecţia masculinizantă a secolului al XVIII‑lea lat. Ecranizarea recentă a romanului Mândrie şi şi romantismul suspinător şi naturist care stă să

Noiembrie 2019 Registrele multiple ale experienţei n Cronica literară culturale funcţionează impecabil în capitolul rezervat contactului cu oraşul Temuco, transcris needulcorat, într‑un melanj armonios de repere personale, date geografice şi istorice, informaţii Constantina Raveca Buleu etnice, legende locale Chile – călătoria ca experienţă completă e spune despre Chile că se află la incitant, provocat de episodul chilian al tânărului Un intermezzo elegant se construieşte în ju- capătul lumii” – nota Pablo Ne- Charles Darwin. Consecinţa o reprezintă o incitantă rul prezenţei lui Pablo Neruda în România (1950, ruda în memoriile sale, definind lectură a Călătoriei unui naturalist în jurul lumii, 1951 şi 1960), executat în siajul unei minuţioase „ un spaţiu guvernat de tot ceea ce pe bordul vasului Beagle, cu un mic post‑scriptum contextualizări, alimentat generos de pasajele me- depărtareaS poate încapsula, de la exotism şi limi- consacrat ultimei tentative de dezavuare a teoriei morialisticii laureatului Nobel (din volumul Măr- tă geografică la diferenţă culturală şi alteritate evoluţioniste. turisesc că am trăit) şi acompaniat de acordurile potenţial radicală. Reflexivul observaţiei poetu- Registrele multiple ale experienţei culturale versurilor sale, mai cu seamă ale poemului Siem- lui chilian suportă o metamorfoză axiomatică în funcţionează impecabil în capitolul rezervat con- pre, scris la Bucureşti. Complementar, interviul perimetrul romanesc al lui Isabel Allende, pentru tactului cu oraşul Temuco, transcris needulcorat, cu poetul, realizat de către Dumitru Popescu (pu- care ţara ei natală reprezintă „capătul celălalt al într‑un melanj armonios de repere personale, date blicat iniţial în revista Tribuna), oferă o perspecti- lumii”. Implicaţiile şi notele acute ale acestei vi- geografice şi istorice, informaţii etnice, legende lo- vă nuanţată asupra dinamicii politice şi culturale ziuni furnizează imboldul ideal al unei aventuri cale, speculaţii etimologice şi reconstituiri destinale, a anilor ’60‑’70 şi confirmă ataşamentul poetului culturale complexe, ai cărei protagonişti au fost ai căror subiecţi iluştri sunt Pablo chilian faţă de cultura română, Doina şi Ilie Rad, autorii unui fabulos volum apă- Neruda, invocat obsesiv în paginile expresia supremă a solidarităţii rut în 2019 la Editura Tribuna din Cluj‑Napoca, acestui volum, şi Gabriela Mistral sale rămânând antologia de poe- intitulat O călătorie la capătul lumii, titlul fiind (profesoara lui Neruda), doi laure- zie românească din anul 1967, 44 ales ca un omagiu faţă de Pablo Neruda şi Isabel aţi ai Premiului Nobel, originari poetas rumanos, în paginile căre- Allende, dar şi în siajul speculaţiilor etimologice din capitala regiunii Araucanía. ia se regăsesc creaţiile unor poeţi clasice, potrivit cărora, în limba indigenilor mapu- În sfera aceleiaşi secvenţe loca- precum Elena Văcărescu, Tudor che, „chili” înseamnă „unde se termină pământul”. le, Doina şi Ilie Rad realizează un Arghezi, Lucian Blaga, George Cartea e rezultatul unui uriaş efort de documen- interviu neconcesiv cu profesorul Bacovia, Octavian Goga, Ion Mi- tare prealabilă şi al unei călătorii fascinante, inte- Carlos Felimer Del Valle Rojas, de nulescu, Ilarie Voronca, Geo Bog- lectual şi spiritual elaborate, conţinutul fiind de- la Universitatea La Frontera, auto- za, Adrian Maniu, Nina Cassian, cantat în cinci secţiuni tematice distincte, ilustrat rul mai multor studii despre limba, A.E. Baconsky, Dan Deşliu, Eu- cu aproape o sută de fotografii, unele dintre ele literatura şi cultura mapuche. De gen Jebeleanu, Maria Banuş, Ion inedite, cum este aceea a preşedintelul Salvador altfel, acestei culturi precolumbi- Brad, Aurel Rău sau Nicolae La- Allende cu românca Anca Voican, realizată cu oca- ene autorii îi alocă o microsinteză biş. zia ultimului interviu acordat de către preşedinte- interesantă, ancorată meşteşugit în Literatura rămâne teritoriul le chilian vreunui ziarist. istoriile pe care artefactele expuse predilect al celor doi autori a că- Cea dintâi secţiune, Lumea de la capătul lu- la Muzeul Araucaníei le pot relata. ror carte o recenzăm, după cum o mii, reface, într‑o primă instanţă, preistoria aven- Exoticul dobândeşte dimen- demonstrează şi textele cuprinse 8 turii chiliene a celor doi autori clujeni, originată siuni sporite în secţiunea a doua a în secţiunea intitulată Doi scrii- într‑un fericit accident academic, mediat pe o fili- volumului, intitulată Paradisul din Insula Paşte- tori chilieni, consacrate lui Isabel eră spaniolă, care a dus la încheierea unui acord lui, în care e topită o reactualizată atracţie adoles- Allende şi Omar Lara. Creaţia celei dintâi se con- de colaborare între Facultatea de Ştiinţe Politice, centină a celor doi autori, precum cea din Aminti- verteşte în materia unui studiu rafinat, cu analize Administrative şi ale Comunicării din cadrul Uni- rile despre viitor ale lui Erich von Däniken, faţă focalizate pe romanele Paula, Ţara mea inventată versităţii Babeş‑Bolyai şi Universitatea La Fron- de speculaţiile fanteziste suscitate de misterul şi Suma zilelor, dublat de un interviu publicat ini- tera din Temuco. Pentru două spirite exigente şi uriaşelor statui moai. Pornind de aici, ei cedează ţial în România literară, în vreme ce personalita- profunde, călătoria prilejuită de acest acord insti- voluptuos tentaţiei de a se lansa într‑o surprin- tea celui de‑al doilea este comprimată inteligent tuţional a însemnat nu numai abordarea unei lo- zătoare şi emoţionantă recuperare autobiografică, într‑o fişă de dicţionar, în care accentul cade pe gistici complicate, ci, înainte de toate, explorarea succedată de o avalanşă documentar‑pedagogică, raporturile sale cu România. minuţioasă a geografiei, istoriei şi culturii acestei tipică de altfel întregului volum, cu incitante pa- Schimbând registrul, capitolul următor de- „petale lungi de mare, vin şi zăpadă”, cum apare gini dedicate ipotezelor ştiinţifice şi istoriei legen- cantează destinul Preşedintelui Salvador Allende, Chile în formularea lirică a lui Pablo Neruda. Do- dare ale statuilor uriaşe. Doina şi Ilie Rad îşi iniţi- cu ajutorul instrumentarului teoretic dezvoltat cumentarea prealabilă e dezvoltată apoi, într‑un ază generos cititorul în mitologia moai, făcându‑l de Curzio Malaparte în Tehnica loviturii de stat, mod arborescent şi fluid, într‑un susţinut traseu părtaş la delimitarea funcţiei sacrale a celor cinci- şi pe baza unei atente documentări, concentrate de informare şi confirmare, menit să decoperte- sprezece uriaşi de la Tongariki sau prezentându‑i asupra loviturii de stat din Chile, dar şi cu o de- ze straturile identitare ale tărâmului explorat şi zeităţi, precum Make‑Make (făuritorul insulei) tentă biografică sensibilă la raporturile preşedin- să reconstituie istoria relaţiilor româno‑chiliene. sau Kava‑Kava („zeul costeliv”, ocrotitorul case- telui chilian cu politicienii români, mai cu seamă Aflăm, astfel, că primele noţiuni despre Chile au lor). Acelaşi spirit analitic alimentează studiul cu Ştefan Andrei. Volumul reproduce interviul pe apărut în spaţiul românesc într‑o lucrare din 1795, consacrat legendei „Omului‑Pasăre”, analizată de care ziarista Anca Voican i l‑a luat lui Salvador intitulată De obşte geografie; începând de aici, au- către Thor Heyerdahl (explorator asiduu al insu- Allende, publicat în 1973 în Lumea, şi, în mod torii investighează apoi totul, aproape exhaustiv, lei şi conducător al expediţiei Kon‑Tiki), ea fiind compensatoriu, redă mărturia fiicei acestuia, Is- pentru a termina cu cele mai recente experienţe popularizată ulterior prin intermediul ecranizării abel Allende Bussi, făcută publică la puţin timp culturale româneşti în republica sud‑americană, hollywoodiene din 1994, Rapa Nui. după evenimentele tragice din 11 septembrie de la proiecţii cinematografice şi expoziţii de artă Reper esenţial al aventurii chiliene din O că- 1973, când preşedintele s‑a sinucis. contemporană la lansări de carte. lătorie la capătul lumii, Pablo Neruda e protago- Tabloul relaţiilor politice dintre Nicolae Dincolo de acribia studiilor de context încor- nistul celei de‑a treia secţiuni a volumului, Pablo Ceauşescu şi Salvador Allende înregistrează nu- porate în acest inedit jurnal de călătorie al Doi- Neruda, laureat Nobel pentru literatură. „Eram anţe inedite în interviul pe care Petru Popescu l‑a nei şi al lui Ilie Rad, scurta (consumată în doar hotărâţi să ne păstrăm obiectivitatea, să identifi- acordat celor doi autori, scriitorul luând parte, în două săptămâni), dar intensa imersare a autori- căm singuri luminile şi umbrele acestui scriitor de calitate de reporter şi de autor al unor articole de lor în atmosfera chiliană concretă a dat naştere rezonanţă mondială, să‑i găsim calităţile poetice, fond, la turneul pe care Nicolae Ceauşescu l‑a în- unui tablou social şi istoric viu şi colorat, realizat dar şi controversele omului, să‑i înţelegem, contex- treprins, în toamna anului 1973, în câteva state la intersecţia dintre infinitele detalii cotidiene şi tual, abnegaţia comunistă şi egoismul surprins de din America de Sud. (O oglindă fragmentară şi sensibilitatea memorialistică acută a autorilor. O contemporanii săi” – precizează autorii în prologul ficţionalizată a acestei experienţe e furnizată de consemnare aparte merită palierul intertextual al incursiunii lor în geografia culturală configurată către romanul Supleantul.) Alte două interviuri – volumului, marcat de o rafinată analiză compara- de impactul marelui poet chilian. Sistematic, Doi- cu Anca Voican şi cu Ilie Ciurescu –, completează tă a mentalităţilor, dar şi de un fler narativ apar- na şi Ilie Rad reconstituie apoi traseul existenţial tabloul unei experienţe culturale complete, din te, pigmentat pe alocuri cu reverii ludice. Părăsind şi creator al lui Pablo Neruda, căutându‑i semnele care nu lipseşte mixajul dintre tragic şi anecdo- Valparaíso, de pildă, Doina şi Ilie Rad notează: „Ple- în biografia concentrată, excavată livresc, dar şi tic, specific unui teritoriu fabulos, pe care autorii, căm din feeria coloristică a oraşului, gândindu‑ne ce în urmele tangibile descoperite în casele memori- Doina şi Ilie Rad, îl vizitează recunoscători şi în- r bine era dacă se realiza propunerea părţii chiliene, ale din Isla Negra, Santiago şi Valparaíso, descrise fioraţi. CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA din 1931, făcută prin intermediul Consulatului Ro- scrupulos, filtrate analitic şi proiectate hermene- mân de la Santiago, şi anume de înfiinţare a unei utic. „Casele construite de Neruda – remarcă au- «linii maritime directe între Valparaíso şi Constan- torii, fascinaţi de profilul metamorfotic, originat ţa»!”. Ilustrativ, popasul de la Valparaíso înseamnă, oniric, al locuinţelor poetului chilian – au câteva pentru exploratorii noştri analitici şi ingenioşi, nu elemente comune: şemineele, barurile, elementul numai survolarea turistică a metropolei, ci, într‑un apă şi cer, toate sugerând ideea de navigare pe mod cu totul previzibil, şi un détour intelectual oceanele lumii”.

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 E ca şi cum ai înainta undeva, n Surâsul prinţului Mîşkin singur de tot, pierdut între lumi, nemaipăsându‑ţi de nici una dintre ele şi, regăsindu‑te într‑un târziu – când târziul se pulverizează şi CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ lasă în trena sa ceva de neînţeles –, Aura Christi te‑ai bucura că exişti. Pur şi simplu, exişti, eşti viu şi totul vine parcă Prizonierii Zeului. spre tine... „Ce este infinitul?” vocaţie puternică te izolează, izo- au învins cu brio esperanto. larea constituind – în opinia lui Se vede de la distanţă faptul Henri‑Marie Beyle –, scriam şi alte că protagoniştii acestui opus dăţi, una dintre cele mai aspre pe- sunt familiarizaţi – în pri- depse,O care, e adevărat, poate fi transformată, mul rând şi într‑o măsură cu un dram de noroc, în dar. (Sensul în care folo- incomparabilă – cu cea din sesc substantivul ambigen noroc se află la plane- urmă, aflată la galaxii dis- te distanţă de originea lui, avându‑şi rădăcinile tanţă de cea dintâi, de care, semantice – în percepţia vehiculată de mine – în evident, ei au nevoie pentru cuvântul şansă.) O vocaţie puternică îşi dispută li- a rezista, pentru a rămâne mitele, pendulând între dar şi blestem, tentativele în viaţă. de evadare din aria de influenţă a acestora – sau, În unul dintre volu- mai exact, de fugă sănătoasă – soldându‑se, de fie- mele sale de vârf – Elegii care dată, cu întoarcerea – spăşită era să zic, dacă duineze – vorbind cu sinele nu vinovată – la masa de scris dintr‑un amestec său superior, Rainer Ma- savant, alcătuit din neputinţa de a nu scrie, ra- ria Rilke comunică – ori pid diagnosticată şi tratată, din timp în timp, cu cel puţin aşa pare – într‑o ironie, şi din prea plinul sedimentat, strat peste măsură mai mare cu înge- strat, înlăuntrul artistului, ca uleiurile volatile în rii, adresându‑li‑se, adesea, minicraterul creat de mâna iscusită a unui olar direct, fără intermediari; în capul unui elefant din ceramică. Straniu e că pare că limba îngerească, vocaţia puternică îşi găseşte, de obicei, un sediu remarcă Marina Ţvetaieva, Iosif Brodski propice în oamenii, în faţa cărora noţiunile de vic- îi este poetului mai famili- timă, învingător sau învins pălesc parcă, iar in- ară. Dialogurile imaginare capacitatea de a‑i aduce în raza vreuneia dintre cu entităţile care pendulează între lumi cresc în şi te opreşti din scris, fixând‑o cu un surâs abia aceste, să le zicem, categorii se simte în apele ei. E intensitate, aşa încât, din timp în timp, diferen- sesizabil, uimit de faptul că, în sfârşit, în sfârşit, rândurile se unduiesc unul din altul fără efort, ca ca şi cum aceşti aleşi s‑ar afla între regnuri, între ţele dintre eurile superioare ce alcătuiesc eul ab- şi când ai respira prin litere, cuvinte, silabe, ce lumi, departe de adjective sau noţiuni, ezitarea de solut al poetului şi ierarhiile de îngeri – al căror curg discret din venatura arborescentă, ascunsă a‑i închide în grădina uneia dintre aceste realităţi prizonier, în opinia lui Brodski, este servul mu- sub mantia pielii. După o perioadă în care din de- sau lumi dând neostenit de lucru şi aducându‑ne zelor – se atenuează parcă, certitudinea că prin getele tale n‑a curs nimic. Cu excepţia unui ciudat în pragul unui impas ce este, el însuşi, începutul aceste elegii ai acces la o altă lume instalându‑se de intens gol, ajustat când şi când de anxietăţi se- unei lumi. Repet pentru a treia oară într‑o sin- comod şi spărgând tiparele, prejudecăţile şi re- crete, desprinse parcă din lamentaţiile nesfârşite gură frază substantivul de genul feminin lume alităţile, de a căror existenţă te bucurai până la ale Eclesiastului, de neclintit, totuşi, din credinţă, şi constat că această repetiţie semantică pare şi lectura reluată a acestei cărţi fundamentale. Ci- speranţă şi iubire. În ciuda aparenţelor nesfârşite probabil că este inevitabilă; provenit din latină, 9 tind şi recitind acest volum, simţi cum mai toate care sugerează existenţa unei realităţi contrare. cuvântul lume închide în grădina‑i luxuriantă cunoştinţele referitoare la poezie se clatină şi se Ce‑i rămâne, în asemenea circumstanţe, unui spi- două semnificaţii: lume şi lumină. E o coincidenţă adună sub semnul îndoielii, pulverizate de îndată rit profund? Să elogieze aparenţele, şlefuite de zei departe de a fi accidentală. Oamenii rari despre şi transformate în ceva care seamănă izbitor cu ori îngeri în clipe de graţie! care vorbesc sunt din naştere gazda unei lumi şi a mirarea, de unde începe totul, ca într‑un dans, al „Ce este infinitul?” îl întreabă Iosif Brodski unei lumini care scapă formulelor, definiţiilor, ca- cărui protagonist singuratic e cuprins în mrejele pe tatăl său pe când viitorul poet era în clasa a lificativelor, şi pare descinsă de altundeva. Oricât magiei de a fi, a fi viu, a fi cu sine însuşi şi a gus- doua. Răspunsul la această întrebare îl vei afla ai încerca s‑o descrii, lumina aceea e ca o apă ce dă ta din bucuria de a se recunoaşte acelaşi, mereu, acolo, îi spune părintele şi‑i face un semn spre ca- peste margini parcă, se multiplică, paradoxal, pe acelaşi, adunat, celulă cu celulă, din materia din tedrala din proximitate. Tânărului de 45 de ani măsură ce este dăruită, învăluind spaţiul, timpul, care sunt făcuţi „discipolii luminii”. Eşti martorul care rememorează scena îi scapă – din neatenţie, oamenii ce se hrănesc din materia aceea inefabilă şi creatorul unei lumi diferite în esenţă. O lume probabil – să comunice lectorului ce a aflat în acea şi, treptat, se schimbă în esenţă; e ca şi când ceva vrăjită, în care te simţi acasă, chiar dacă lucrurile, zi, când se plimba cu unul dintre autorii existenţei ar tresări în forul lor lăuntric, urnindu‑se din loc unele dintre ele, sunt mai puţin prietenoase, chiar sale în preajma lăcaşului sfânt din locul naşterii şi alcătuind temelia unei realităţi diferite. Ori de dacă oamenii, unii dintre ei, sunt departe de a‑ţi sale: oraşul lui Petru cel Mare. (Jumătate din sân- câte ori scriu oamenii rari, tentaţia e să corectez fi, să zicem, favorabili. Totul îşi trage rădăcinile gele acestui împăratul vizionar, care visa să adu- expresia prin una ce mi se pare mai exactă – şi mai din bucuria de a fi tu însuţi, clipă de clipă, tu în- că Occidentul acasă, în Rusia, şi a visat cu atâta exactă – şi anume: oamenii mari. Or, îmi reprim suţi – un fragment divin, pierdut şi regăsit în ten- intensitate, încât l‑a adus edificând Sankt‑Pe- pornirea. Deşi s‑au scris biblioteci, tomuri lângă tativa de a se redefini şi de a fi, pur şi simplu. E tersburgul – urbe construită în mlaştini şi con- alte tomuri axate pe acest subiect, în realitate, nu ca şi cum ai înainta undeva, singur de tot, pierdut siderată de un Dostoievski, bunăoară, drept una se ştie ce sunt oamenii mari. Apropo, am avut pri- între lumi, nemaipăsându‑ţi de nici una dintre ele dintre cele mai abstracte din lume, iar de un Puş- vilegiul de a creşte şi de a mă forma în aerul ce- şi, regăsindu‑te într‑un târziu – când târziul se kin şi, mai târziu, Merejkovski: blestemată, jumă- lebrei colecţii Viaţa oamenilor minunaţi/ Жизнь pulverizează şi lasă în trena sa ceva de neînţeles tate din sângele lui Petru cel Mare, aşadar, era замечательных людей, înfiinţate de Maxim Gorki, –, te‑ai bucura că exişti. Pur şi simplu, exişti, eşti de provenienţă moldavă.) Ori sunt la mijloc alte autorul capodoperei Viaţa lui Klim Samghin. viu şi totul vine parcă spre tine şi trece prin tine, cauze nelămurite, ce‑l fac pe puştiul de atunci, Expresia nu se ştie ce sunt oamenii mari, se îmbogăţeşte şi te îmbogăţeşte, totodată, creând apoi pe poetul ajuns la maturitate, să păstreze – laolaltă cu aburu‑i misterios, revine direct sau o beatitudine suficientă sieşi, o linişte rotundă, complice desăvârşit – tăcerea, întorcându‑se deo- indirect în paginile romanului Crimă şi pedeap- unde întrebările pălesc, sensurile stau la pândă, dată cu faţa spre versurile lui Boris Pasternak – să, Rodka Raskolnikov fiind de părerea că aceştia urmărindu‑te şi definindu‑se prin tine fără efort. „atotputernicul Zeu al detaliului,/ atotputernicul sunt făcuţi nu din carne, ci din bronz. Probabil, Tu eşti ca niciodată tu însuţi. Şi nici că‑ţi mai pasă Zeu al iubirii” – cu care nu ştie ce să facă, fiindcă ratatul om superior, creat de Fiodor Dostoievski, de limita limbajului şi a cunoaşterii. Totul parcă atunci când scrie acele rânduri e mai puţin decât are dreptate. Probabil. Cert e că fiecare om cio- cedează în faţa acestei realităţi şi se retrage în el însuşi! Regăsindu‑se la o răspântie destinală, plit din stânca din care sunt făcuţi oamenii mari imposibilitatea bucuroasă de a exprima aceasta. poetul se întreabă de câte detalii şi nuanţe să fie – aproape fiecare – a încercat să înnăbuşe ceea ce Totul e contemplare, misiune, belşug, binecuvân- nevoie, oare, ca să‑ţi redobândeşti liniştea? Dar un Lucian Raicu numea „vocea teribilă a vocaţiei”. tare. Adică, succint vorbind, destin construit. Un oare de detalii şi nuanţe să fie nevoie pentru a re- Îmi scapă dacă sinonimul absolut al substantivu- destin asumat, în faţa căruia resimţi un amestec căpăta echilibrul lăuntric? Din ce materie să fie lui chemare era ortografiat cu majusculă de acest de uimire şi stupoare. Servitute şi bucurie. Izvo- făcută oare pacea interioară? Bucurie, recunoş- critic însemnat de geniu. Ceea ce ştiu e că, oricât rând din întrebarea iscată într‑un târziu: cum am tinţă, smerenie, singurătate... Şi încă ce? Cum se ar încerca să atenueze, să trădeze sau să anihileze ajuns aici? Întrebare ce nu‑şi aşteaptă răspunsul; dobândeşte acel nectar inefabil, depozitat în suflet vocaţia, un astfel de om se va trezi, iarăşi şi iarăşi, şi nu exclusiv pentru că acesta, probabil, există în de albine nevăzute, nectar eretic, ce te face să te în iureşu‑i viu, ţinut în palmă de Zeu, în cercul ei alte părţi, poate, într‑o cu totul altă poveste, al că- simţi bine în propria piele, să te simţi acasă cu sălbatic, tensiunea iscată în toiul fugii dinspre şi rei titlu l‑ai uitat cu desăvârşire, căci nu se poate şi în tine însuţi, să fii fericit, nebuneşte fericit cu spre vocaţie revărsându‑se, din nou, în fluviul uri- să nu‑l fi ştiut în alergarea bezmetică de la tine la tine însuţi şi recunoscător pentru ceea ce eşti în aş al acesteia. Exemplele, în acest sens, abundă. tine însuţi, când tu erai departe de a fi tu însuţi, lumea care e aşa cum o visăm de când suntem? r O pleiadă desprinsă din plămada lor se regăseşte dar probabil că exact în acea clipă... În sfârşit... în paginile acestui manuscris, din care va creşte, Totul e simplu. Mai simplu nici că se poate. încet, treptat, o carte disputată, pare‑se – observ Doar că simplitatea aceasta ezită în faţa unei sim- cu bucurie, amuzament şi curiozitate, în egală plităţi şi mai mari, însoţită de o liotă de îngeri, a măsură –, de cele două limbi universale: lumeas- căror prezenţă se resimte până în mădulare. Pagi- ca şi îngereasca – instrumente de comunicare care na dintr‑o carte deschisă se ridică de la sine parcă

Noiembrie 2019 Contemporanul. Ideea europeană azi (III)

ontemporanul. Ideea europeană se Victoria aceasta a avut darul de a mă apro- Contemporanul de azi a fost apropie de aniversarea de 30 de ani. pia de Aura Christi până la un prag de intimitate alături de Academie când scriitori Fondată la Iaşi, Contemporanul are în care prietenia noastră nu mai provenea dintr‑o canonici au fost acuzaţi de vini 138 de ani de la înfiinţare, iar Ideea simpatie personală, ci dintr‑o solidaritate ivită inexistente, când s‑a luat apărarea EuropeanăC (1919‑2019) îşi sărbătoreşte în acest dintr‑o cauză comună. În Aura Christi admiram o limbii române, când s‑au indicat fiinţă liberă în stare a‑şi înfrânge temerile spre a an centenarul. derapajele educaţiei şcolare, când Ce reprezintă pentru dvs. Contemporanul. apăra o idee cu bătaie culturală. La mijloc nu mai Ideea Europeană? Ce loc îi revine în peisajul re- era afinitatea mai mult sau mai puţin efemeră în- au fost semnalate manipulări vistelor de cultură naţionale? tre noi doi, ci complicitatea dincolo de împrejurări în istoria patriei etc. Şi datorită pe care ne‑o dădea gândul că suntem de aceeaşi Contemporanului, astăzi, activitatea parte a baricadei. În fiinţa aceasta gracilă, a cărei şi altitudinea culturală ale forului făptură îţi dă impresia că se poate risipi de slăbi- academic au primit un plus de ciune în orice clipă, se ascunde un paladin auten- vizibilitate mai mult decât necesar Radu F. Alexandru tic, un cruciat fără tresăriri de laşitate conjuctu- Un efort de a lumina şi apropia rală. Preţuirea pe care Aura Christi a căpătat‑o în ochii mei a fost cu atât mai mare cu cât numărul Mulţumesc pentru invitaţia de a răspunde intelectualilor care au tăcut mâlc în faţa perico- spirituale. Încă un motiv de a privi cu simpatie la întrebările pe care le lansaţi cu ocazia aniversă- lului ca Vulcănescu să fie epurat a depăşit orice oficiul gazetăresc pe care echipa condusă de Nico- rii. O să mă rezum la formulările cele mai succin- previziune. Într‑o ţară în care servituţile secrete lae Breban şi Aura Christi o săvârşesc număr de te, tot aşa cum multora din marile enunţuri care pe care intelectualii români le au în faţa unor inşi număr. O revistă în care semnează Mircea Platon, au marcat istoria omenirii le‑au fost suficiente ca Alexandru Florian şi Radu Ioanid ating cote Ioan‑Aurel Pop, Magda Ursache sau Horia Vicen- formulele matematice. Aşadar, 1. Un neostoit şi de slugărnicie alarmantă, o fiinţă ca Aura Christi ţiu Pătraşcu nu se poate plânge că ar duce lipsă de lăudabil efort de a lumina şi apropia, în beneficiul merită o admiraţie pe măsură. condeie de talent. cititorului român, marile valori ale Spiritului şi În al doilea rând, în ciuda imprecaţiilor la În fine, la Editura Ideea Europeană am pu- ale Culturii. 2. De reper major şi inconfundabil! care e supusă de emulii atei ai progresului infai- blicat două cărţi, una mai eretică decât alta (Gla- De far, într‑o lume în care ignoranţa şi lipsa orică- libil, Contemporanul este o revistă conservatoare suri din bolgie şi Decoct de femeie). Despre deţinu- rei apetenţe pentru educaţie şi evoluţie au devenit în care simţul demnităţii face casă bună cu pa- ţii politici şi despre sexul feminin, dacă nu scrii în note definitorii. triotismul cizelat. O revistă de bun‑gust, în ale tiparul dominant al epocii (adică acuzator în cazul La mulţi ani, Contemporanul. Ideea euro- cărei pagini, chiar dacă am publicat sporadic, am celor dintâi şi elogios în cel de‑al doilea), şansa de peană! făcut‑o cu toată plăcerea. Cu riscul de a rosti un a încasa stigmate ideologice creşte exponenţial. poncif, în România nu mai există decât două in- Eu am procedat oarecum pieziş: i‑am venerat pe stituţii al căror spirit slujeşte acestei ţări: Acade- deţinuţi şi le‑am înfăţişat în culori aspre pe femei. mia şi Biserica. Prin colaboratorii pe care îi are, Aura Christi mi‑a citit ambele volume în manus- Contemporanul se ţine aproape de ambele foruri cris, iar acolo unde alţi editori au strâmbat din Sorin Lavric nas, ea mi‑a dat binecuvântarea livrescă, accep- 10 Contemporanul şi lupta tând să mi le publice la Ideea Europeană. Iată al pentru Mircea Vulcănescu treilea motiv pentru care mă simt legat de Con- temporanul şi de Editura Ideea Europeană. Întâi de toate, de revista Contemporanul mă Îi doresc Aurei Christi tot atâta tenacitate leagă amintirea luptei pentru Mircea Vulcănescu. câtă adversitate va întâmpina de acum încolo în În vara lui 2017, când mercenarii de la Institutul publicarea Contemporanului. Naţional pentru Studierea Holocaustului din Ro- mânia „Elie Wiesel” şi‑au pus în gând să‑l elimine pe Vulcănescu din spaţiul public (numele străzii din Bucureşti, al liceului omonim şi bustul căr- turarului din Piaţa „Sfântul Ştefan”, sectorul 2, Boris Marian urmau să fie înlăturate), am găsit în Aura Christi O revistă de primă importanţă un aliat necondiţionat. Până la gestul de epurare pe criterii ideologice la care Alexandru Florin şi Contemporanul este o revistă de primă im- Radu Ioanid se pretau cu seninătatea celor care portanţă în peisajul cultural românesc şi euro- ştiu că au spatele asigurat, nu mai vorbisem cu pean. Obiectivitatea şi excelenta argumentare a Aura Christi de o bună bucată de vreme. Din acest atitudinii fiecărui autor/ colaborator asigură cre- motiv, când i‑am trimis un mesaj de alertă pe tele- dibilitatea textelor publicate. Scriitorii Nicolae fon, nu mă aşteptam la o reacţie imediată. Breban şi Aura Christi au creat un cadru propice Şi totuşi, Aura Christi a răspuns cu promp- dezbaterii de idei, spiritul revistei este cu adevă- titudinea gazetarului înzestrat cu fler polemic. rat modern, eliberat de oricare prejudecăţi. Fieca- Nu a şovăit o clipă în hotătârea de a folosi Con- re număr constituie o ocazie de bun augur pentru temporanul drept armă gazetărească în apărarea evoluţia culturii noastre. lui Vulcănescu. Drept care am alcătuit amândoi un protest lapidar, a cărui formulă a fost îmbu- nătăţită de alţi colaboratori ai Contemporanului (printre ei, Mircea Platon). Protestul a apărut în primul număr al revistei, purtând semnătura mai Constantina Raveca Buleu multor capete luminate: academicieni, istorici, Suflul vital al culturii române scriitori sau gazetari. A reda aici lista de atunci ar fi inutil, oricum arhiva revistei îi păstrează pe Pentru cercetătorul din mine, colecţiile toţi semnatarii din numărul cu pricina. Bulgăre- vechi ale Contemporanului şi Ideii Europene au le pe care l‑a rostogolit atunci Contemporanul a reprezentat dintotdeauna un teritoriu fascinant, dus la o avalanşă de reacţii în urma cărora efigia în care tradiţia şi valorile naţionale se armoni- publică a lui Mircea Vulcănescu a fost salvată. zează cu orizontul ideatic european, în care alti- E drept, dacă Academia Română nu intervenea, tudinea intelectuală şi demnitatea sunt invariabil probabil că soarta intelectualului interbelic ar fi compatibile cu deschiderea uman‑spirituală şi cu CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA fost pecetluită. Dar aşa, masoreţii marxişti de la receptarea fenomenului cultural în integralitatea Institutul „Elie Wiesel” au rămas cu buza umfla- sa. Toate acestea au fost asimilate în mod organic tă, drept răsplată pentru cinismul mofluz cu care de Contemporanul. Ideea Europeană de azi, spre îşi închipuie că pot impune propria variantă de bucuria cronicarului din mine, care a găsit întot- intepretare a istoriei, una săvârşită după tiparul deauna în paginile revistei un spaţiu desăvârşit clasic al resentimentului bolşevic. de expresie liberă, asigurat cu generozitate şi

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 Misiunea asumată eroic de către postbelic (ca o continuare legitimă a celui din Contemporanul. Ideea Europeană 1881), de data aceasta direct, neuitând nici faptul rămâne, oricât de patetic poate că, uneori, studenţii care eram trebuiau să „fişe- suna, aceea de a asigura suflul vital ze” şi unele texte semnate de N. Moraru, I. Vitner, al culturii române T. Şelmaru sau Radu Lupan, aşteptam – situaţie prelungită şi după absolvire – pagina cuprinzând CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ Cronica optimistului a lui G. Călinescu (n‑o ci- team, cum o re‑citesc, unii dintre noi, azi, ca act de adeziune politică, ci ca un excurs cultural), apoi căldură de „tribul Conte” (sintagma Aurei Chris- Meridianele lui A. E. Baconsky, urmăream scrie- ti), în care până şi fragmentaritatea inerentă a rile lui Arghezi sau Tudor Vianu, dar şi ale altora, cronicii literare a putut funcţiona într‑un regim ca Labiş, Sorescu, N. Stănescu, iar – în perioada de realitate ideală, aproape neverosimilă în peisa- directoratului lui G. Ivaşcu – cronicile semnate de jul publicistic românesc. N. Manolescu (nume care, iată!, nu e pus sub in- Colaborarea mea cu revista Contempora- terdicţie în revista de azi). nul. Ideea Europeană a fost întotdeauna marcată Nu văd cum ar putea Contemporanul. Ideea de respect, de o impecabilă etică redacţională şi europeană să se sustragă firescului continuităţii. de o asimilare tandră şi pozitivă, necondiţionată În antecedente – e cazul tuturor publicaţiilor „cu de aderenţa la vreun program sau de alinierea istorie” –, se găsesc şi culorile de contrast, din în- la vreo ideologie. Fiecare text trimis redacţiei a ţelegerea acestei realităţi decurgând inevitabil fost publicat fără intruziuni şi fără comentarii, cu exigenţa aplicată profilului ei, refăcut în ultimele graţie şi seninătate, în spiritul complice al colabo- trei decenii. Revista reuşeşte, nu o dată, să citeas- rării privilegiate pe tărâmul literaturii, deoarece că ritmurile culturii noastre prin lentila universa- misiunea asumată eroic de către Contemporanul. lităţii, căutând şi însemnele singularului. Fiindcă, Ideea Europeană rămâne, oricât de patetic poate de pildă, europenism nu înseamnă şablon, unifor- suna, aceea de a asigura suflul vital al culturii ro- mizare, dictatul „modelului”, convulsie imitativă; mâne. înseamnă, în primul şi în ultimul rând, diversi- tate şi originalitate, contribuţie şi nu importul umil. Pentru revistă, ideea europeană e firescul echilibrului, în temeiul căruia cultura de pe alte Mircea Braga meridiane nu contestă cultura naţională (noţiune stridentă într‑o anume dimensiune a mentalului Contemporanul de azi, nostru), cum şi reversul este, pe de altă parte, o alături de Academia Română aberaţie. Cum să accepţi o „desţărare” (cuvânt frecvent folosit de Aron Cotruş şi Vintilă Horia) Provocarea pe care o simţim, dincolo de ani- din interior? Iar într‑o asemănătoare – sau para- versarea marcată astăzi, aducând în scenă trei lelă – ordine de idei, nu fiindcă Nicolae Breban date diferite – 1881, 1919 şi 1989 –, înseamnă e academician, revista a căutat şi caută a fi ală- nimic altceva decât o întoarcere asupra istoriei. turi de Academia Română, sprijinind (când prea O istorie generală, dar şi una „personală” (dacă puţini o fac) funcţia acesteia care decurge din ca- putem spune aşa). Pentru primele două, mergem litatea de volută superioară a ştiinţei şi culturii la cărţi şi ne împrospătăm informaţiile. Pentru naţionale. Contemporanul de azi a fost alături de cea de a treia, ne rămâne la dispoziţie memoria Academie când scriitori canonici au fost acuzaţi de 11 (cât de cât fidelă). În ordine, cea dintâi întâlnire vini inexistente, când s‑a luat apărarea limbii ro- mai consistentă cu spaţiul tipografic ocupat de, mâne, când s‑au indicat derapajele educaţiei şco- simplu, Contemporanul am avut‑o în facultate, lare, când au fost semnalate manipulări în istoria oarecum în subsolul de pagină dedicată lui Dobro- patriei etc. Şi datorită Contemporanului, astăzi, geanu‑Gherea, cel care a reuşit să ne arate, erau activitatea şi altitudinea culturală ale forului aca- cuvintele rostite de la catedră, caracterul dubios demic au primit un plus de vizibilitate mai mult al prestaţiei unui Titu Maiorescu, semnatarul decât necesar. unui pact nu prea luminos cu nefrecventabila filo- În rest, nu cred că ar fi important ca eu să sofie a lui Kant şi Schopenhauer. Consecinţa ime- mă pronunţ cu privire la locul cuvenit Contempo- diată a fost că, beneficiind şi de o adresă a revistei ranului în peisajul revistelor de cultură. O citesc Steaua care îmi deschidea uşa „fondului secret” al şi ader la fantasma că polemica trebuie să antre- Bibliotecii Universitare din Cluj, am citit aproa- neze ideile, nu alte subterane. Poate aşa gândesc pe toate studiile incriminatului teoretician filo- şi cititorii care „au hotărât”, la ceas aniversar, că german. Când, după câţiva ani, s‑a putut vorbi şi tirajul revistei ar trebui crescut. După care ar mai scrie ceva mai aproape de doctrina acestuia, i‑am putea urma câteva propoziţii introduse prin con- consacrat – la îndemnul lui Şt. Aug. Doinaş – unul juncţiile „nici” sau „deşi”... dintre primele mele studii de mai amplă dimensi- une, în care dezvoltam practica valorizării creaţiei sub semnul ideii poetice. Mai înainte, însă, „învă- ţasem” cum trebuie să arate o polemică purtată în registrul ideilor. Despre publicaţia Ideea europeană aflasem Teşu Solomovici câte ceva din aparatul critic care însoţea unele Contemporanul – mon amour studii ale lui Rădulescu‑Motru, P.P. Negulescu şi Ion Barbu, fixându‑mă în cele din urmă pe ideea Da, şi nu patetizez, revista aceasta mi‑e vehiculată în dicţionare sau în diferitele incursi- mult aproape de inimă. Anii s‑au tot dus, ne‑am uni în istoria presei culturale româneşti, conform împuţinat, ne‑am cam pierdut în mizeriile vieţii, cărora revista aborda europenitatea în condiţii de dar uite cum Contemporanul. Ideea Europeană, ca o contribuţie posibilă şi prin diferenţieri de subs- un baston virtual, ne ajută să păşim mai departe. trat. Am găsit întotdeauna în paginile revistei acel aer Derulând din memorie câte ceva din rela- de înaltă şi sublimă înălţare estetică şi de conţi- ţia şi cu acel Contemporanul reluat imediat în nut care ne face şi pe noi mai nobili, mai curaţi, mai drepţi cu noi înşine şi cu lumea înconjurătoa- re. Există o preocupare deliberată pentru frumos şi adevăr a direcţiei revistei care merge mai de- parte către cei care semnează articolele, profesio- În ciuda imprecaţiilor la care e nişti autentici, de înaltă clasă. Cu fiecare număr supusă de emulii atei ai progresului al revistei nu încetez să admir aceste lucruri. E de infailibil, Contemporanul este înţeles cu câtă nerăbdare aştept apariţia revistei. o revistă conservatoare în care Cunosc, în Israel, câţiva cititori ai Contemporanu- simţul demnităţii face casă bună cu lui care spun la fel. E un oxigen spiritual? Fără patriotismul cizelat îndoială. r

Noiembrie 2019 Evenimente • Academia Română Modelul german în cultura română

100 de ani de la nașterea ea de a XVI‑a ediţie a colocviilor Asociaţiei de Literatură Gene- Crală şi Comparată din România academicianului Nicolae Cajal (A.L.G.C.R.), desfăşurată la Sibiu, în colabo- rare cu Universitatea „Lucian Blaga”, a avut ca temă Modelul german în cultura română, dezbaterile urmărind îndeosebi mobilitatea conceptelor şi metodelor emergente în stu- cademia Română, prin Secţia de Personalitatea şi activitatea acad. George diile literare şi culturale. Au participat, pe Ştiinţe Medicale, în parteneriat Oprescu, fondator al institutului în anul 1949, lângă specialişti din ţară, mai mulţi invitaţi cu Fundaţia „Academician Nico- au fost evocate în prezentările prof. Adina Nanu, din străinătate (Germania, S.U.A. şi Canada), lae Cajal”, a organizat evenimen- prof. Mihai Sorin Rădulescu şi prof. Vlad Ţoca, manifestarea având un pronunţat caracter tul „100A de ani de la naşterea academicianului cât şi în cercetările dr. Irina Andreescu‑Treadgold academic. Nicolae Cajal”. Manifestarea s‑a desfăşurat în şi dr. Ioana Vlasiu. Intervenţiile relevă modul în Totodată, în cadrul colocviului, s‑au acordat şi premiile ALGCR pentru lucrări în Aula Academiei Române, din Calea Victoriei nr. care profesorul Oprescu a influenţat fundamental domeniu, apărute în anul 2018, stabilite de 125. Personalitatea acad. Nicolae Cajal, vicepre- primele două decenii de funcţionare a Institutu- juriul alcătuit din acad. Mircea Martin – pre- şedinte al Academiei Române (1990‑1994), preşe- lui. şedinte, Carmen Muşat, Caius Dobrescu şi dinte al Secţiei de Ştiinţe Medicale şi preşedinte Evenimentul a continuat cu o conferinţă Adrian Lăcătuş – membri. Printre volumele al Federaţiei Comunităţii Evreieşti din România naţională, dedicată noilor perspective asupra premiate se află, la secţiunea „Teorie litera- (1994‑2004), a fost evocată în discursurile acad. evoluţiei istoriei artei româneşti şi cercetării în ră şi culturală”, şi volumul Ultima frontieră. Victor Voicu şi acad. Răzvan Theodorescu, vice- domeniul artelor vizuale, găzduită în spaţiul Aca- Elemente de teoria lecturii de Mircea Braga, preşedinţi ai Academiei Române. demiei Române şi la sediul Institutului de Istoria apărut la Editura Ideea Europeană. Momente de referinţă din cei peste 50 de Artei „George Oprescu” din Bucureşti, în perioada ani de activitate medicală şi culturală a profe- 21‑22 octombrie 2019. sorului Cajal au fost prezentate de Excelenţa Sa Istoric şi critic de artă, împătimit colecţio- David Saranga, ambasadorul Statului Israel în nar, acad. George Oprescu (1881‑1969) a devenit România, acad. Costin Cernescu, director onorific membru al Academiei Române în anul 1938. Zece al Institutului de Virusologie „Şt. S. Nicolau” al ani mai târziu, a fondat institutul care astăzi îi Academiei Române, prof. dr. Irinel Popescu, mem- poartă numele, cu scopul de a încuraja cercetarea bru corespondent al Academiei Române, prof. dr. artistică multidisciplinară, studiul arhitecturii Ştefan Constantinescu şi prof. dr. Carol Iancu, din perioadele medievală, modernă şi contempo- membri de onoare ai Academiei Române, dr. Irina rană, analiza manifestărilor artelor spectacolului, Cajal‑Marin, preşedinte al Fundaţiei „Academici- contribuind astfel la structurarea şi îmbogăţirea an Nicolae Cajal”. istoriei artei din România. George Oprescu a fost Director al Institutului de Virusologie al un erudit şi un om cu vocaţie organizatorică. Ex- Academiei Române, acad. Nicolae Cajal a continu- perienţa şi o intuiţie sigură a valorilor i‑au permis at activitatea mentorului său, savantul Ştefan S. să joace rolul de formator. Cu o capacitate formi- 12 Nicolau, întemeietorul şcolii româneşti de viruso- dabilă de a recunoaşte talentul şi vocaţia, a ghi- logie. Contribuţia lui Nicolae Cajal la cercetarea dat activitatea din institut, stimulând explorarea ştiinţifică în domeniile virusologiei şi microbiolo- arhivistică şi de teren, vizând înzestrarea institu- giei este esenţială pentru medicina românească, tului cu resurse diverse documentare. argumentând şi dezvoltând concepţia pluralităţii virusurilor hepatice şi demonstrând existenţa mai multor tipuri de virusuri decât A şi D. Savantul a făcut cercetări importante privind nivelul imu- Ziua limbii, alfabetului şi nizării după vaccinul Sabin prin dozarea de an- culturii armene, ticorpi. De asemenea, a iniţiat şi a perfecţionat sărbătorită la Academia vaccinul antigripal şi antirujeolic, studiind efectul acestora în cazul administrării pe cale nazală sau Română conjunctivală. Întregul demers de cercetare ştiin- Academia Română, în parteneriat cu Uniu- ţifică se regăseşte în peste 400 de lucrări şi studii nea Armenilor din România, a organizat miercuri, apărute în ţară şi în străinătate. la dezvoltarea statului român. Între acestea se 23 octombrie 2019, sesiunea festivă „Ziua limbii, Centenarul Nicolae Cajal este un eveniment numără membri titulari ai Academiei Române alfabetului şi culturii armene”. Manifestarea s‑a organizat în cadrul Simpozionului „Nicolae Cajal”, desfăşurat în Aula Academiei Române din Calea precum: Costache Negruzzi, membru fondator al aflat la cea de‑a XIV‑a ediţie, ce s‑a desfăşurat în Victoriei nr. 125. Evenimentul dedicat limbii, al- Societăţii Academice Române (1867), Spiru Haret, Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii fabetului şi culturii armene a fost deschis de acad. ministru al educaţiei, recunoscut pentru organi- Academiei Române, în perioada 17‑19 octombrie Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, zarea învăţământului românesc, George Assaky, 2019. Anul acesta, tema simpozionului a fost dedi- şi de acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al unul dintre primii chirurgi din Principatele Ro- cată realizărilor recente ale comunităţii ştiinţifice Academiei Române. mâne, nepot al scriitorului Gheorghe Asachi, re- medicale din România. În cadrul manifestării au luat cuvântul: ES putata Ana Aslan, scriitorul Garabet Ibrăileanu, Sergey Minasyan, ambasador al Republicii Arme- economistul Virgil Madgearu. nia în România, IPS Datev Hagopian, episcop al Sesiunea festivă este însoţită de o expoziţie Bisericii Armene din România, Varujan Vosgani- prezentată în foaierul Aulei Academiei Române, Institutul de Istoria Artei an, preşedintele Uniunii Armenilor din România, ce conţine imagini ale celor mai reprezentative „George Oprescu” din Bucureşti Varujan Pambuccian, deputat al Uniunii Armeni- cărţi de învăţătură şi documente aflate în colec- – 70 de ani de la fondare – lor din România, Tudor Sălăgean, directorul Insti- ţiile Bibliotecii „Matenadaran” din Erevan şi ale tutului de Armenologie din Cluj‑Napoca, precum manuscriselor armene din fondul Bibliotecii Aca- Academia Română, prin Secţia de Arte, şi dr. Andrei Timotin, directorul Institutului de demiei Române. Manifestarea organizată la Aca- Arhitectură şi Audiovizual, a organizat luni, 21 Studii Sud‑Est Europene al Academiei Române, demia Română este prilejuită de adoptarea recen- octombrie 2019, sesiunea aniversară „Institutul prof.univ. Francisca Băltăceanu, Catedra de lim- tă în Parlamentul României a Legii nr. 181/2019 de Istoria Artei «George Oprescu» – 70 de ani de bi clasice (limba armeană veche) – Universitatea privind instituirea zilei de 12 octombrie ca „Ziua la fondare”. Manifestarea s‑a desfăşurat în Aula din Bucureşti, şi istoricul Andrei Daniel Gheor- limbii, alfabetului şi culturii armene”, aceasta fi- Academiei Române din Calea Victoriei nr. 125, ghe. Vorbitorii au evidenţiat istoria şi statutul ind data la care sunt sărbătoriţi în întreaga lume CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA începând cu ora 10. Sesiunea a fost deschisă de comunităţii armene din România, specificul şi va- primii creatori de cultură armeană, care au scris acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Aca- lorile culturii armene, una dintre cele mai vechi în această cu limbă, utilizând alfabetul armean, demiei Române şi preşedinte al Secţiei de Arte, din spaţiul indo‑european, relaţiile dintre cultura cu peste 1500 de ani în urmă. Arhitectură şi Audiovizual, şi de prof. Adrian‑Sil- armeană şi cultura română şi au evocat persona- van Ionescu, directorul Institutului de Istoria Ar- lităţi armene care au îmbogăţit prin munca şi cre- Biroul de comunicare tei „George Oprescu”. aţia lor cultura şi ştiinţa românească, contribuind al Academiei Române

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 Creştinismul s‑a afirmat practic în n Lecţii de istorie Evul Mediu, când s‑a răspândit pe întreg continentul şi când numele de Europa era sinonim cu Republica Creştină CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

Ioan‑Aurel Pop Valori identitare europene

e regulă, specialiştii recurg la o Cantacuzino şi puternic, cu forţă europeană, de anumiţi indivizi sau de către grupuri interesate, separare între ceea ce ei numesc principele cărturar Dimitrie Cantemir. De la 1700 aşa cum se spune, în chip teribilist uneori, des- identitate europeană actuală, fău- încoace, după o criză a conştiinţei europene, conti- pre tradiţie, naţiune, călătorie, masonerie etc. În rită – atât cât s‑a reuşit – în cadrul nentul intră într‑un sistem de vase comunicante, disputa, adesea neloială, dintre perenialism (sau UniuniiD Europene (acceptarea drepturilor şi li- trecându‑se „de la mica la marea Europă”. Ilumi- primordialism) şi modernism, dintre adepţii unei bertăţilor individuale şi de grup, prevăzute în do- nismul românesc, mai ales prin Şcoala Ardeleană, viziuni organiciste, istorice, adică diacronice şi cei cumente oficiale) şi identitatea europeană venită se înscrie în mişcarea de emancipare a popoarelor care cred în generaţiile spontanee, în invenţia lu- din trecut, cu rădăcini culturale şi religioase. Dar şi în convingerea că prin şcoală (educaţie) şi cul- milor şi a componentelor lor, în sincronism, pare cele două, totuşi, nu pot exista separat şi nici nu tură se ajunge la libertate. Urmează apoi roman- că nu este loc de cale de mijloc, deşi – după cum este bine să fie despărţite. Identitatea europeană tismul care, cultivând tradiţiile, obiceiurile, legen- se ştie de la romani încoace – „calea de mijloc este nu se bazează numai pe regulamente, directive şi dele şi limbile popoarelor europene, pregăteşte noi cea de aur” (aurea mediocritas). legi juridice, ci şi pe conştiinţa de european, iar elemente de contact, de colaborare şi de uniformi- Din experienţa istorică se ştie însă că, de această conştiinţă înseamnă convingerea de a fi zare. Din secolul al XIX‑lea încoace, sincronizarea regulă, o identitate nu se naşte spontan, nici în european. Convingerea de a fi european, prezen- europeană a naţiunilor, a altor grupuri şi a indivi- cazul indivizilor şi nici al comunităţilor. În pri- tă în minţile noastre, se formează prin educaţie zilor continentului devine şi mai accentuată. Toa- vinţa identităţilor de grup – fiindcă la una din- şi se clădeşte de peste două mii de ani, de când te marile curente culturale se desfăşoară sau au tre acestea se face aici referire – exemplele sunt au apărut noţiunea (iniţial mitologică) de Euro- ecouri deja în întreaga Europă, de la creaţia lite- nenumărate. Naţiunile europene s‑au născut prin pa şi noţiunea de democraţie. Statul roman, deşi rară la stilurile arhitectonice şi de la arta plastică acumulările succesive şi treptate, invocate mai s‑a întins la un moment dat pe trei continente, a până la cinematografie. Toate idealurile moderni- sus, dar până la promovarea de acţiuni de unita- creat premisele unei unităţi europene, în limitele zării societăţii din fiecare ţară – cel puţin până te în numele naţiunilor calea a fost foarte lungă. geografice ale lumii civilizate de atunci. Dreptul la frontierele vestice ale Imperiului Rus – au în Prin urmare, conştientizarea naţiunilor s‑a făcut roman, de exemplu, a rămas o moştenire perenă, prim‑plan modelul culturii şi civilizaţiei occiden- prin educaţie, iar educaţia au promovat‑o elitele până astăzi, pentru întreg spaţiul continentului tale, model bazat pe competiţie, pe concurenţă şi intelectuale, culturale, politice. Altfel spus, italie- nostru. Se consideră că rădăcinile identităţii is- pe performanţă, în cadrul democratic, asigurat de nii erau de mult italieni, dar acţiunea de unificare torice europene sunt, în primul rând, clasicismul constituţiile adoptate, rând pe rând, după exem- politică a Italiei, în numele unităţii italienilor, au greco‑roman şi creştinismul (iudeo‑creştinismul). plul englez, francez, american sau belgian. dirijat‑o elitele. Ceea ce trebuie să fie, însă, foarte Clasicismul acesta ne‑a lăsat moştenire şi limba Este drept că, în trecut, Europa unită a fost clar pentru oricine derivă dintr‑o constatare sim- latină, numită îndeobşte limbă moartă, dar care mai mult gândită şi că, de câteva decenii bune, plă: naţiunile ca entităţi organice (şi nu ca state este, de fapt, vie, prin limbile romanice şi prin am vrea s‑o facem trăită, după formularea lui Ale- naţionale) nu s‑au născut prin hotărâri ale par- majoritatea cuvintelor care alcătuiesc vocabula- xandru Duţu. Faptul este dificil, dar nu este im- lamentelor sau ale altor organisme politice şi nu rul limbii engleze (60% din vocabularul limbii en- posibil. Ideea zădărniciei s‑a insinuat treptat, pe pot fi desfiinţate pe asemenea căi, pentru că, dacă gleze provine din limba latină). Creştinismul s‑a măsură ce idealul de unitate al fondatorilor Uni- se fac asemenea încercări, ele – naţiunile – se răz- 13 afirmat practic în Evul Mediu, când s‑a răspândit unii Europene s‑a vădit, măcar în parte, irealiza- bună. Spre ce conduce acest adevăr? Spre o solu- pe întreg continentul şi când numele de Europa bil sau plin de obstacole. Una dintre cauzele în- ţie evidentă: unitatea europeană nu poate şi nu era sinonim cu Republica Creştină. În Evul Mediu târzierii procesului de integrare prin intermediul trebuie să fie făurită împotriva naţiunilor, ci cu (în secolele al VIII‑lea – al XVI‑lea, popoarele s‑au Uniunii Europene vine dintr‑o greşită percepţie a ajutorul naţiunilor şi prin angrenarea lor în pro- unit, în cadrul Cruciadei Târzii, ca să apere va- istoriei continentului, mai exact din eroarea de a ces. De aceea, credinţa că, pentru succesul unităţii lorile europene şi să elibereze ceea ce elementele crede că în calea unităţii continentului stau naţi- europene, ajunge identitatea făurită de lideri prin alogene (islamice) cuceriseră în colţul sud‑vestic unile şi statele naţionale. De aici, nu a fost decât legislaţie comună, prin libera circulaţie a persoa- (Peninsula Iberică) şi colţul sud‑estic (Peninsula un pas până la convingerea unora dintre deciden- nelor şi a forţei de muncă, prin reglementări pri- Balcanică) al Europei. Evident, unirea aceasta a ţii politici că dizolvarea naţiunilor sau diminua- vind alimentaţia publică etc., este falsă. popoarelor cu scop de apărare a valorilor creştine rea drastică a rolului acestora ar determina cu Prin urmare, avem nevoie de educaţie euro- europene nu a însemnat identitate europeană, dar siguranţă construcţia europeană de succes. Ori- a creat un sistem de vase comunicante prin care care istoric serios, care a studiat atent, pe surse, peană zi de zi şi ceas de ceas. Această educaţie se particularităţile locale s‑au atenuat şi s‑au împăr- agregarea naţiunilor medievale şi moderne de‑a face în mod eficient prin familie, dar mai ales prin tăşit una alteia. Evul Mediu a generat două struc- lungul secolelor ar fi putut semnala de la început şcoală. Şcoala trebuie să inoculeze în minţile şi în turi înglobante sau universaliste, care au fortifi- falimentul unei astfel de direcţii de gândire. De inimile copiilor şi adolescenţilor ideea de Europa, cat ideea de Europa. O astfel de structură a fost fapt, însă, lucrurile nu sunt chiar atât de simple, numitorii comuni ai civilizaţiei europene, simbi- Biserica. Aceasta a trecut dincolo de limbi, origini, pentru că şi în rândul cercetătorilor în domeniul oza dintre specificul naţional şi universalismul etnii şi a fost unitară până la 1054 sau, mai exact, disciplinelor socio‑umane există o pluralitate de european. Identităţile naţionale, locale, regionale până la 1204. Dar şi după Marea Schismă, creşti- teorii, ipoteze şi de opinii. Dacă se selectează din nu se opun integrării europene, ci o pot pregăti, nismul apusean şi cel răsăritean au păstrat esen- paleta largă a acestora doar extremele, atunci se susţine şi construi. Europa unită trebuie să fie un ţa lor comună. Cealaltă structură de globalitate a ajunge la următoarele, în cazul românilor: 1. Ro- concert al naţiunilor animate de un ideal comun, fost Imperiul, prin care Europa era imaginată ca o mânii sunt vechi de peste două milenii, fiindcă la care nu este primordial nici economic, nici politic, piramidă în fruntea căreia se situa împăratul, sub baza lor sunt traco‑dacii, „cel mai numeros popor nici administrativ, ci cultural. Dacă ne vom simţi care erau regii, apoi principii, conţii, baronii etc. din lume după indieni” (Herodot), care vorbeau uniţi în spirit, atunci toate celelalte elemente de Sunt 580 de ani de la semnarea actului uni- latineşte, erau creştini înainte de Hristos, îm- unitate vor veni de la sine. Pe baza acestor ele- rii religioase de la Conciliul de la Florenţa. Atunci, pânzeau Europa şi îi învăţau pe mai toţi ceilalţi mente spirituale comune, Europa a făurit o civili- doi capi ai bisericilor şi doi împăraţi au căzut de cultura lor înaltă şi civilizaţia lor superioară; 2. zaţie de succes, care s‑a expandat – nu întotdeau- acord să unifice Europa... Românii sunt un grup etnic firav, format în epo- na în mod paşnic şi moral – pe toate continentele. Adevăratele elemente care cred că au trans- ca modernă şi contemporană (secolele XIX şi XX), Această prioritate istorică a Europei ne obligă format ideea de Europa (imaginată) în realitatea din fragmente regionale, reunite în chip artificial, mult şi ne îndeamnă să construim în numele ideii numită Europa (trăită aievea) au fost cele spiritu- prin eforturile conjugate şi exclusive ale unor in- de Europa şi nu să dezbinăm ori să distrugem. La ale, culturale. De la Renaştere încoace, popoarele telectuali şi oameni politici (unii masoni), influ- baza unităţii istorice organice europene stau câte- europene – prin elitele lor intelectuale – au pulsat enţaţi de lumea occidentală şi prin voinţa marilor va elemente care nu trebuie îndreptate împotriva la unison prin cultură. Primul mare curent cultu- puteri. Prima „teorie” este una autohtonistă ex- nimănui, ci trebuie doar cultivate, conştientizate ral pan‑european a fost umanismul, care a încer- tremă şi perenialistă în acelaşi timp, pretinzând şi puse în acţiune. Educaţia întru valorile europe- cat să imite antichitatea, dar a ajuns să declare că rădăcinile istorice ale românilor se pierd în ne nu se poate opri la aspectul său teoretic şi se omul drept măsura tuturor lucrurilor, promovând timp, ajungând până chiar înainte de Hristos. A cuvine să genereze atitudini şi să produce efecte ideea frumuseţii corpului şi spiritului omenesc. doua „teorie”, tot extremă, este modernistă şi se practice. Noi ne‑am înscris în această mişcare uriaşă ceva încadrează în curentul care a făcut vogă până nu Din păcate, astăzi nu există cele mai favora- mai târziu, în secolele al XVI‑lea – al XVII‑lea, demult în istoriografie, al „inventărilor” şi al „mi- bile circumstanţe pentru consolidarea construcţi- de la Nicolae Românul până la Grigore Ureche tologizărilor”. Sunt mulţi specialişti serioşi care ei europene, dar vrem să sperăm că aceasta este şi Miron Costin. Urmează barocul, cu accente se întreabă, de exemplu, dacă Europa s‑a născut doar o situaţie de conjunctură, vremelnică şi cir- grave în artă, dar şi în literatură, iar apoi ur- ori s‑a făcut, dacă Europa s‑a făurit ori a fost fă- cumstanţială. Pentru depăşirea acestui impas, mează iluminismul. Barocul românesc este stilul urită sau, mai clar, dacă ea s‑a construit organic, este, însă, nevoie de eforturile comune ale tuturor brâncovenesc, iar iluminismul începe printr‑un prin acumulări succesive în timp, independent de actorilor, care nu sunt doar liderii politici, ci po- preludiu, ilustrat timid de Stolnicul Constantin voinţa cuiva, ori dacă a fost „inventată” de către poarele, grupurile sociale, comunităţile. r

Noiembrie 2019 instituţionale adecvate, să evolueze pe traiectoria Eveniment • Academia Română de „urmărire a liderului”, fiind posibile şi unele realizări de vârf la nivel de nişă. Principalii factori favorizanţi specifici ţării noastre sunt: ponderea sectorului TIC în PIB, infrastructura Internet cu viteze mari de trafic, penetrarea largă a dispozi- Impactul revoluţiei digitale asupra omului şi tivelor mobile în rândul populaţiei, receptivitatea deosebită a tinerilor faţă de aceste tehnologii. Totuşi, în spaţiul digital, potenţialul creativ societăţii. Măsuri necesare pentru România. al tinerilor din România este utilizat îndeosebi pe cont propriu sau în comunităţi ad‑hoc de uti- Un manifest pentru adaptarea la Era digitală lizatori şi mai puţin în proiecte lucrative de scară mare. Se fac simţite, de asemenea, consecinţele negative ale exodului creierelor, care diminuează efectivele de profesionişti din TIC şi IA disponibile Academia Română a iniţiat o serie de dezba- În perioada 2015‑2017, s‑au derulat, în Aca- în ţară, determinând un deficit de forţă de muncă teri pe teme actuale, cu impact major asupra omu- demia Română, mai multe proiecte strategice, superior calificată în aceste domenii. Marile com- lui şi societăţii contemporane. Prima dintre aces- dintre care menţionăm: „Şcoala şi educaţia”, prin panii care activează în România se dovedesc, în te dezbateri ştiinţifice a avut în centrul atenţiei care s‑a propus o strategie pentru ca acestea să prezent, mai agile decât universităţile în a se plia tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi servească la adaptarea cetăţeanului la noua etapă pe dinamica noilor tehnologii digitale, adaptân- de evoluţie a economiei şi societăţii; „Societatea inteligenţa artificială (IA), punând accent atât pe du‑şi rapid modul de funcţionare şi oferta adresa- cunoaşterii în România”, care a evidenţiat, prin- efectul acestora asupra societăţii în ansamblul ei, tă unei pieţe deschise şi dominată de concurenţa tre altele, interacţiunile strânse dintre diferite cât şi pe rolul roboticii în dezvoltarea societăţii ro- între platforme. elemente care caracterizează Era digitală (econo- mâneşti. La ora actuală, cea mai largă popularitate mie, cercetare, educaţie, legislaţie, piaţa muncii, Academia Română consideră că utilizarea cunosc, în România, comunicaţiile mobile, comer- protecţia mediului, influenţa factorilor externi noilor tehnologii digitale are efecte imediate în ţul electronic şi reţelele de socializare. Adminis- etc); „Siguranţa informatică – protecţia drepturi- numeroase domenii şi prin Grupul de Reflecţie pri- traţia publică este, încă, insuficient informatizată lor de proprietate intelectuală”, proiect menit să vind impactul evoluţiei TIC şi IA asupra omului şi în relaţia cu cetăţeanul şi cu firmele private, fapt releve unele din potenţialele riscuri legate de dez- societăţii a propus mai multe direcţii de acţiune, resimţit acut îndeosebi de întreprinzători la iniţi- pe care le supune analizei factorilor decidenţi, în voltarea şi utilizarea TIC şi să recomande căi de contracarare, precum şi de stimulare şi facilitare erea unor noi afaceri. vederea stabilirii unor măsuri coroborate în do- 4. Diagnostic. În prezent, în societatea româ- meniile educaţie, sănătate, cercetare, dezvoltare, a creaţiei, inovării şi înregistrării proprietăţii in- telectuale, respectiv valorificarea justă a acesteia. nească se cunosc doar parţial atât oportunităţile inovare, economie, administraţie publică, pentru create de TIC şi IA, cât şi efectele folosirii nepo- armonizarea accesului populaţiei la noile locuri de Pe aceeaşi linie şi în acelaşi domeniu de inte- res şi preocupări, în anul 2019, s‑a constituit, sub trivite şi chiar evoluţiile imprevizibile şi posibil muncă specifice economiei digitale. necontrolabile ale acestor tehnologii. Tehnologii- Academia Română a lansat în acest sens un egida Academiei Române, Grupul de Reflecţie pri- vind impactul evoluţiei TIC şi IA asupra omului şi le oferite de furnizorii de produse TIC evoluează manifest pentru adaptarea societăţii româneşti la într‑un ritm mult mai rapid decât cunoştinţele şi era digitală, document care abordează impactul societăţii, întrunit în trei şedinţe în datele de 14 martie, 18 aprilie şi 21 iunie 2019. Prezentul do- mijloacele de acţiune ale multor potenţiali utiliza- revoluţiei tehnologice şi măsurile care ar trebui tori români. Nu există, încă, un program coerent, implementate în România. cument sintetizează principalele idei şi propuneri de măsuri degajate în cadrul celor trei întâlniri la nivel naţional, care să includă aspectele speci- Recomandările privind direcţiile de acţiune fice noii revoluţii industriale bazată esenţialmen- vizează elaborarea unui program coerent, la ni- ale membrilor grupului de reflecţie, spre a fi supu- se atenţiei factorilor de decizie din stat şi comuni- te pe integrarea calculatoarelor, comunicaţiilor şi vel naţional, care să includă aspectele specifice controlul obiectelor fizice. noii revoluţii industriale şi asigurarea mijloacelor cate societăţii, în ansamblul său. 1. Premisa. România este vital interesată de 5. Recomandări. Grupul de Reflecţie privind pentru crearea structurilor de implementare în impactul evoluţiei TIC şi IA asupra omului şi so- învăţământ, în cercetarea instituţională şi acade- punerea în valoare a imensului potenţial oferit de TIC şi IA, ca şi de asigurarea securităţii sale ci- cietăţii al Academiei Române a identificat urmă- mică, şi în viaţa publică. De asemenea, în docu- toarele direcţii de acţiune: Definirea obiectivelor 14 ment sunt menţionate şi eventualele costuri ale bernetice şi de gestionarea riscurilor inerente în lumea secolului al XXI‑lea. Este esenţial ca uti- unui program coerent, la nivel naţional, care să inacţiunii sau ale acţiunii întârziate. includă aspectele specifice noii revoluţii industri- Grupul de reflecţie privind impactul evoluţi- lizarea noilor tehnologii digitale să nu fie doar apanajul unei elite reprezentate de profesioniştii ale; Identificarea şi lansarea unor programe de ei TIC şi IA asupra omului şi societăţii a fost înfi- cercetare ştiinţifică din domeniul roboticii, inte- inţat în cadrul Academiei Române în anul 2019, la din domeniu, ci să ofere acces şi facilităţi extinse pentru întreaga populaţie a ţării; educaţia şi dez- ligenţei artificiale, neuroinformaticii şi nanoteh- iniţiativa acad. Ioan Dumitrache, şi este alcătuit voltarea infrastructurii digitale au un rol decisiv nologiei, sistemelor inteligente „cyber‑fizice”; Lan- din membri ai Academiei Române, specialişti în în acest sens. sarea şi susţinerea unui program naţional pentru ştiinţa şi tehnologia informaţiei, tehnologia mi- 2. Context. Pe plan mondial, cercetarea şi ino- cercetarea creierului, vizând aspecte fundamenta- crosistemelor, inteligenţa artificială, economie, varea în sfera tehnologiilor digitale avansează în le şi aplicative din domeniul neuroştiinţelor, neu- sociologie, filosofie, medicină, învăţământ, pre- salturi care se succed tot mai rapid, iar aplicaţiile roinformaticii şi neurotehnologiei, nanoştiinţelor cum şi experţi din mediul public şi privat. proliferează exponenţial. Cunoştinţele şi tehnolo- cu impact medical, tehnologic şi cognitiv. Redăm în continuare textul integral al Ma- giile care au dinamica şi impactul cele mai semnifi- nifestului. cative sunt: ştiinţa datelor („Data Science”), datele I. Crearea structurilor de masive („Big Data”), Cloud Computing, învăţarea Biroul de comunicare al Academiei Române automată („Deep/Broad Machine Learning”), ro- implementare botica cognitivă, Cyber‑Physical Systems, legat de care apar profesii noi (de exemplu, data scientist, În învăţământ: Elaborarea unui program operator 4.0). Cele mai semnificative progrese de de pregătire a tinerilor în domeniul TIC în cadrul ehnologiile informaţiei şi comunica- ordin aplicativ sunt înregistrate în industria date- unor şcoli postliceale de 2‑3 ani, în vederea acope- ţiilor (TIC) şi inteligenţa artificială lor şi industria de software; în avangarda mondi- ririi necesarului de lucrători cu calificare de nivel (IA) se situează în centrul revoluţiei ală se situează ţările dezvoltate, precum şi o serie mediu; Elaborarea şi implementarea unui pro- digitale aflate în plină desfăşurare şi de companii foarte puternice din SUA (Microsoft, gram de digitizare în cadrul sistemului naţional care Tinfluenţează profund toate domeniile de acti- de educaţie, valorificarea mai amplă a potenţia- Google, Amazon, Facebook, Apple), China (Baidu, vitate, economia, societatea, viaţa fiecărui individ Alibaba, Tencents) şi UE (SAP). Reţeaua Internet lului TIC şi IA în procesul educativ‑formativ; In- şi relaţiile de orice natură stabilite la scară globa- a căpătat o anvergură planetară, tendinţa fiind cluderea în planurile de învăţământ din facultăţi lă. În raport cu dinamica actuală a raporturilor cea a conectivităţii omniprezente şi a „Internetu- a unei discipline de etică în spaţiul digital; Pro- dintre ştiinţă, tehnologie şi societate, Academia lui lucrurilor” („Internet of Things”). Sistemele de movarea şi susţinerea programelor de cercetare Română, conform atribuţiilor prevăzute în Statu- comunicaţii implementează generaţia 5G, servici- inter‑ şi transdisciplinară, a colectivelor complexe tul său, şi‑a asumat rolul de a explora contextul, ile web avansează rapid către generaţia Web 3.0, integrate de cercetare, formate din specialişti din perspectivele şi de a elabora, la solicitarea insti- iar sistemele de fabricaţie au atins generaţia „In- mediul academic şi mediul de afaceri; Promova- tuţiilor Statului (Preşedinţie, Parlament, Guvern) dustry 4.0”. În acelaşi timp, odată cu apariţia de rea şi susţinerea unui program privind educaţia sau din proprie iniţiativă, propuneri de măsuri şi noi meserii menite să compenseze dispariţia unor continuă, pentru a asigura compatibilitatea în- acţiuni în beneficiul cetăţenilor şi al dezvoltării locuri de muncă, apar vulnerabilităţi majore pen- tregii populaţii cu oportunităţile erei economiei ţării, în ansamblu. Astfel, în anul 2001, Academia tru siguranţa şi protecţia vieţii private a cetăţeni- digitale; Pregătirea strategică de cadre didactice a derulat proiectul prioritar intitulat „Societatea lor şi chiar influenţe asupra stării de sănătate şi în domeniul „Industry 4.0”, în scopul dezvoltării Informaţională‑Societatea Cunoaşterii: concepte, comportamentului individului în contextul aplică- sustenabile a educaţiei şi a pieţelor interne emer- soluţii şi strategii pentru România”. Raportul de rii pe scară largă a tehnologiilor emergente, care gente; studiul complexităţii globale cu ajutorul sinteză al proiectului a fost înaintat forurilor de tind să înlocuiască operatorii umani şi să modifi- instrumentelor inteligente de tip World Economic decizie ale statului, partidelor parlamentare şi ce deprinderile dobândite de‑a lungul secolelor de Forum – Transformation Maps; Parteneriate cu comunicat societăţii prin intermediul mijloacelor evoluţie umană. Este demn de remarcat progra- universităţi şi instituţii internaţionale avansate CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA de informare în masă. Astăzi, se poate constata mul „Society 5.0”, lansat în Japonia, care vizează în scopul schimbului de cunoştinţe şi bune prac- că prevederile documentului intitulat „Carta con- aspectele esenţiale ale impactului tehnologiei asu- tici. Reducerea timpului de asimilare a necesi- struirii Societăţii Informaţionale în România, un pra omului şi societăţii. tăţilor de implementare a domeniului „Industry manifest pentru o mişcare amplă, eficace şi coe- 3. Simptome. România este bine racordată 4.0” în România şi creşterea rezilienţei forţei de rentă” (2000) s‑au îndeplinit aproape în totalitate. la dinamica globală din domeniile TIC şi IA; siste- muncă internă la tendinţele tehnologice emergen- În acelaşi timp, au fost percepute elemente noi de mul propriu de cercetare şi inovare este potenţial te la nivel global; Crearea cadrului legislativ pen- impact al TIC şi AI. capabil, în condiţiile unei susţineri financiare şi tru dezvoltarea mediului de afaceri în domeniul

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 „Industry 4.0”; motivarea anti‑exod şi încurajarea potenţialului creierelor de valoare ale României. n Lecţii de istorie În cercetarea instituţională şi academică: Înfiinţarea (reorganizarea) unui institut na- ţional de cercetare‑dezvoltare‑inovare, având ca CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ obiectiv conceperea, proiectarea şi dezvoltarea de Răzvan Theodorescu noi tehnologii şi produse bazate pe tehnici de inte- ligenţă artificială, inclusiv de învăţare automată, Apărarea românităţii în robotică cognitivă, ştiinţa datelor ş.a. Stimularea constituirii de consorţii între universităţi, com- panii şi instituţii publice, pe principiul partene- discursurile de recepţie în riatului tripartit pentru inovare („Triple Helix”), practicat cu succes în ţările scandinave şi în alte Academia Română (1916-1923) state dezvoltate. În viaţa publică: Implementarea ghişeului cum un veac, când se înfăptuia ulti- română ardeleană în legătură cu desfăşurarea vieţii unic în relaţia cetăţenilor cu administraţia atât mul mare proiect politic al românită- politice a neamului românesc de peste Carpaţi5. centrală, cât şi locală; oferirea de spaţii şi dotări ţii, Unirea cea mare, două oştiri lup- Ecoul direct şi esenţial al evenimentelor mili- tau pentru apărarea fiinţei naţionale: adecvate pentru cetăţeni în sediile instituţiilor tare şi diplomatice din 1919 a fost proclamarea vic- cea cuA arma în mână care a condus, după Mărăşeşti toriilor româneşti de către eminenţii români intraţi publice. Realizarea de campanii de informare a şi Oituz la eliberarea Transilvaniei, a Basarabiei şi a populaţiei privind riscurile legate de datele perso- acum în Academie. Acţiunile Comitetului Dirigent Bucovinei, la fixarea unor frontiere în cele din urmă al Transilvaniei, cele ale armatei noastre ajunse pe nale şi modalităţile de protejare a acestora. acceptate internaţional, la stăvilirea pericolului bol- aliniamentul Satu Mare – Arad şi apoi ofensiva împo- şevic din Ungaria şi cealaltă, cu condeiul în mână, triva Republicii Ungare a Sfaturilor, în fine, ratifica- II. Asigurarea mijloacelor care, în cea mai înaltă instanţă culturală a Români- rea în ultimele zile ale anului a Unirii Transilvaniei, ei, Academia, a desfăşurat chiar înainte de Marele Crişanei, Maramureşului, Banatului, Bucovinei şi Război, dar mai ales în anii cruciali ai Conferinţei Basarabiei cu România au creat nu doar entuziasmul Asigurarea unei finanţări de cel puţin 2% de Pace de la Paris, lupta sa profund patriotică şi din PIB pentru cercetare‑dezvoltare‑inovare; Sin- national, ci au animat luările de cuvânt de pe rostrul plină de ştiinţă întru apărarea celei mai importante academic, prin discursurile de recepţie ale fiilor aces- cronizarea ordonată cu programele europene; Ini- izbânzi – adaug, irepetabilă – pe care au dobândit‑o ţierea unor proiecte pilot pentru inovarea în masă tor provincii reunite cu ţara întru apărarea românis- românii în întreaga lor istorie. mului ce cunoştea acum, probabil, cea mai înaltă cotă („crowdsourcing”) în domeniile TIC şi IA. La mijlocul unui deceniu de foc, deschis de în- de exprimare din întreaga noastră istorie naţională. ceputul conflagraţiei mondiale şi încheiat cu desă- Bucuria momentului o regăsim la Ioan Lupaş: Rolul Academiei Române va consta, în prin- vârşirea instituţională a României Mari, prin adop- „Graniţele vameşilor au căzut, lăsând acum drum li- cipal, în contribuţia la clarificarea conceptelor şi tarea unei Constituţii, anul 1919 a însemnat şi cel în ber tuturor fiilor naţiunii noastre”6, scria profesorul asigurarea unui punct de întâlnire pentru diferiţi care oştile româneşti intrau în Budapesta, dar şi – pe nou createi Alma Mater clujene, instituţie despre care planul esenţial al spiritului – cel în care, la abia cre- actanţi din societate, precum şi în elaborarea şi Iorga, în răspunsul său, menţiona că este „luată în ata, cu atâtea semnificaţii naţionale, Universitate implementarea unui program de digitizare în ca- stăpânire de naţia cea mai numeroasă a Ardealului”7. a Daciei Superioare din Cluj, rostea celebra sa con- drul sistemului naţional de cercetare ştiinţifică. Se făcea ecou acestor gânduri Octavian Goga: ferinţă Datoria vieţii noastre academicianul Vasile „Zilele pe care le trăim astăzi sunt pline de emoţii. Academia îşi va asuma funcţia de coordona- Pârvan, după ce cu un an înainte, tot el, la Univer- re a acestui program. Sub ochii noştri, de câţiva ani (era în 1923, n. a.) se sitatea bucureşteană ţinea neuitata lecţie de deschi- 8 dere Au căzut pentru libertate. Un cântec de jale şi ţese istoria neamului” . 6. Costurile inacţiunii sau acţiunii întâr- un cântec de biruinţă închinat camarazilor căzuţi pe Un alt punct comun al discursurilor amintite ziate. În eventualitatea în care prioritatea unor câmpul de luptă. este recunoaşterea rolului intelectual al provincii- asemenea măsuri va fi subapreciată sau aplicarea Nu întâmplător în acel an 1919, într‑o suită lor acum reunite. Ion Nistor amintea că „Ardealul a lor va fi întârziată, se va putea constata apariţia de şedinţe ordinare şi solemne Academia Română dat cărturari Ţării Româneşti. Bucovina a îndeplinit aproape aceeaşi datorie faţă de Moldova”9, în timp unor efecte negative majore, cum sunt: întârzie- primea ca noi membri învăţaţi din provinciile acum reunite cu ţara, nu odată propunătorul fiind cel care ce Alexandru Lapedatu, consilier pe lângă delegaţia rea realizării convergenţei României către ţările română la Conferinţa de la Paris pentru domeniul avansate din UE; limitarea performanţelor econo- devenise într‑un fel, mai ales după refugiul de la Iaşi, „dascălul naţiei”, Nicolae Iorga. Acum veneau istoriei şi al etnografiei, vorbea despre rolul jucat de 15 miei naţionale şi a competitivităţii sale externe; istoricii transalpini, de la Şcoala Ardeleană, ca Micu, situarea României în stare de dependenţă tehno- în Academie din Basarabia fizicianul şi omul politic Ion Inculeţ, slavistul Ştefan Ciobanu, istoricii Jus- Şincai şi Maior, la Alexandru Papiu Ilarian, Timotei logică faţă de exterior şi ratarea şansei de a fi un tin Frăţiman şi Paul Gore, din Bucovina mitropoli- Cipariu, George Bariţiu, August Treboniu Laurian, actant semnificativ al revoluţiei digitale globale; tul Vladimir de Repta, filologul Alexe Procopovici, Nicolae Densuşianu. subutilizarea potenţialului inovativ românesc şi entomologul Constantin Hurmuzachi. În ceea ce În fine, regele Ferdinand, prezent la discursul continuarea exodului creierelor; degradarea rela- priveşte Transilvania şi Banatul putem prenumăra lui Goga, după ce a fost salutat de Vasile Pârvan, a ţiilor interumane şi chiar a stării de sănătate a treisprezece noi membri: episcopul viitor mitropolit vorbit despre poetul ce fusese închis din raţiuni po- românilor. şi patriarh Miron Cristea, episcopul luteran Friedri- litice la Budapesta şi la Seghedin: „Îmi pare bine că ch Teutsch, mitropolitul greco-catolic Vasile Suciu, pot asista tocmai la primirea unuia din fiii noştri, Raportori ai Manifestului Academiei Române pentru adap- preotul şi istoricul Ştefan Meteş, scriitorii Octavian care despărţit fiind de graniţe, totdeauna a luptat, tarea la era digitală: Goga şi Ion Agârbiceanu, istoricul literar Gheorghe prin versuri şi cântări, pentru a ţine sus drapelul ro- Bogdan Duică, pedagogul Onisifor Ghibu, teologul mânismului şi adevăratului sentiment românesc”10. Acad. Ioan Dumitrache, Secretar general al Academiei Ro- Zenovie Pâclişanu, muzicianul George Dima, publi- Chiar atunci când s‑a întâmplat ca unii cărtu- mâne cistul Valeriu Branişte, oamenii politici Iuliu Maniu rari ai Ardealului acum evocaţi să fi fost în polemică Acad. Florin Filip, Preşedintele Secţiei de ştiinţa şi tehno- – precum fiul de preot ortodox Popea, discipolul lui logia informaţiei a Academiei Române şi Vasile Goldiş. Prof. Horaţiu Dragomirescu, Academia de Studii Economi- În această atmosferă de emulaţie pe care nu Şaguna, cu fiul de iobag, devenit canonic greco-cato- ce din Bucureşti greşim dacă o numim din nou „unionistă”, unde şti- lic, precum Moldovan, cei analizaţi de Lupaş – faptul inţa devenea suport pentru o fierbinte istorie con- nu a umbrit nicicum lucrarea lor comună întru apă- Grupul de Reflecţie privind impactul evoluţiei TIC şi IA temporană, unde patriotismul putea fi slujit de in- rarea fiinţei naţionale. asupra omului şi societăţii este alcătuit din: cursiuni savante ale celor mai distinşi reprezentanţi Cât de mult fostele imperii călcaseră în picioa- Acad. Ioan Dumitrache, Academia Română, Secretar ge- ai elitelor ardelene, bănăţene, bucovinene şi basara- re această fiinţă naţională o spunea Nistor, vorbind neral al Academiei Române; Acad. Florin Filip, Academia bene se remarcă faptul că discursurile de recepţie în despre desconsiderarea de către autorităţile habs- Română, Preşedintele Secţiei de ştiinţa şi tehnologia in- Academie ale unor noi aleşi s‑au datorat, cu precă- burgice a bisericii şi a şcolii româneşti, ceea ce a con- formaţiei; Acad. Dan Dascălu, Academia Română, Preşe- dinte al Comisiei de ştiinţa şi tehnologia microsistemelor; dere, în anii 1916 – 1923 cărturarilor din provinci- dus la răspunsul dat de Nicolae Iorga la cuvintele Acad. Gheorghe Păun, Academia Română; Acad. Dan Tu- le reunite, nouă la număr din cei treisprezece care profesorului de la Cernăuţi „pline de reţinută durere 11 fiş, Academia Română, Directorul Institutului de Cercetări s‑au rostit solemn în aula instituţiei noastre (ceilalţi şi de o firească revoltă” . Dar ziua revanşei istorice pentru Inteligenţă Artificială (ICIA); Dr. Angela Ioniţă, In- au fost „regăţenii” Simion Mehedinţi, Andrei Rădu- sosise şi românii erau chemaţi la o afirmare plenară. stitutul de Cercetări pentru Inteligenţă Artificială (ICIA); lescu, Mihail Sadoveanu, Dimitrie Gusti). O spune limpede în discursul său Sextil Puşcariu, cel Sorin Şerb, IBM România, Chief Technology Officer; Prof. Printre recipiendari voi menţiona pe Ion Incu- ce publicase trei volume din academicul Dicţionar al Adriana Alexandru, Institutul de Cercetare‑Dezvoltare leţ, Ştefan Ciobanu, Ovid Densuşianu şi Gheorghe limbii române: „Rolul nostru între popoarele lumii în Informatică (ICI); Dr. Liviu Badea, Institutul de Cer- Bogdan Duică, dar mă voi opri aici la discursul de nu poate fi decât cel pe care ni‑l indică limba noastră: cetare‑Dezvoltare în Informatică (ICI); Prof. univ. Ovidiu recepţie al lui Ioan Nistor, ţinut în vara fatidică a un popor romanic ce stă de strajă civilizaţiei şi sufle- Băjenaru, membru corespondent al Academiei Române, 12 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din lui 1916, cu răspunsul lui Nicolae Iorga Un capitol tului latin în inima Europei răsăritene” . din viaţa culturală a românilor din Bucovina, 1774 Cu aceste cuvinte ale primului rector al Uni- Bucureşti; Radu Jugureanu, SIVECO România, Director 1 departament AeL eContent; Luige Vlădăreanu, Institutul – 1857 , la cel al lui Ioan Lupaş din mai 1920 Nicolae versităţii româneşti din inima Transilvaniei, ecou al 2 de Mecanica Solidelor; Prof.univ. Nicolae Ţăpuş, membru Popea şi Ion M. Moldovan , cu răspuns aşişderea al celor rostite şi scrise tot pe atunci de Iorga şi de Pâr- de onoare al Academiei Române, Universitatea Politehni- lui Iorga, la cel al primului rector al noii Universi- van în legătură cu latinitatea orientală, cu misiunea ca Bucureşti; Prof.univ. Horaţiu Dragomirescu, Academia tăţi clujene, Sextil Puşcariu, tot din iunie 1920, Locul sa la hotarele Europei se poate încheia acest sumar 3 de Studii Economice; Simona Sandu, Microsoft România, limbii române între limbile romanice , cu răspun- tur de orizont în lumea cărturarilor români de acum Commercial Solutions Executive; Sorin Mândruţescu, CEO sul lui Ion Bianu, la cel al viitorului prim-ministru, Oracle România; Prof.univ. Radu Munteanu, Universita- un veac, ce răspundeau cu ştiinţa şi conştiinţa lor Octavian Goga, din mai 1923, ţinut în prezenţa re- victoriilor militare şi diplomatice ale unei generaţii tea Tehnică din Cluj‑Napoca; Prof.univ. Mircea Dumitru, gelui Ferdinand, dedicat lui Coşbuc4, în fine, tot cu membru corespondent al Academiei Române, rectorul Uni- mirabile, într‑un fel inconfundabile şi nedepăşite. r versităţii din Bucureşti; Acad. Cătălin Zamfir, Academia răspunsul lui Bianu la cel al viitorului preşedinte Română, directorul Institutului de Cercetare a Calităţii al Academiei Alexandru Lapedatu, din iunie 1923, 5 Ibidem, p. 287‑304. Vieţii; Dr. Andreas Wild, Consultant R&D, Germania; iarăşi în prezenţa suveranului, despre Istoriografia 6 Ibidem, p. 65. Prof.dr.ing. Gheorghe Pascovici, Universitatea din Köln, 7 Ibidem, p. 104. Germania; Dr. Tiberiu Tanase, Comitetul Român pentru 1 Academia Română. Discursuri de recepţie, ed. Dorina N. 8 Ibidem, p. 245. Istoria şi Folosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST), sub egida Rusu, IV, Bucureşti, 2005, p. 527-574. 9 Idem, IV, p. 573. Academiei Române; Prof. Ion Stoica, Universitatea Ber- 2 Idem, V, Bucureşti, 2005, p. 65-100. 10 Idem, V, p. 243. keley, California, SUA; Dr. Igor Serotilă, Academia de Şti- 3 Ibidem, p. 111‑147. 11 Idem, IV, p. 575. inţe a Moldovei, Chişinău, Republica Moldova r 4 Ibidem, p. 245‑259. 12 Idem, V, p. 147.

Noiembrie 2019 Inclusiv pentru a marca mai Evenimente • Academia Română pregnant prezenţa românească în această naraţiune europeană a luptei pentru libertate, ilustrată plenar de căderea Zidului Berlinului, am decis să marcăm mult mai vizibil trecerea celor 30 de ani. Este o sarcină pe Conferinţa internaţională relaţiile politice dintre provinciile româneşti şi care, spre onoarea ei, Academia ESPERA • 2019 Imperiul Otoman. Română şi‑a asumat‑o şi e un lucru Academia Română l‑a ales în 2015 membru care are, sunt convins, asentimentul post‑mortem. cademia Română a găzduit cea de‑a întregii societăţi româneşti VI‑a ediţie a conferinţei internaţio- Biroul de comunicare al Academiei Române nale Economic Scientific Research – Theoretical,A Empirical and Practical Approaches Dan Dungaciu: (ESPERA 2019). Conferinţa, organizată anual de Institutul Naţional de Cercetări Economice „Cos- „Apărarea frontierelor Academia Română aduce tin C. Kiriţescu” al Academiei Române, în parte- Marii Uniri – 1919” la Bucureşti o bucată din neriat cu Banca Naţională a României, a propus ca Zidul Berlinului temă a dezbaterilor prezentei ediţii „Harnessing cademia Română şi Statul Major al Tangible and Intangible Assets in the context of Apărării au organizat marţi, 22 oc- bucată masivă din Zidul Berlinului va European Integration and Globalization. Challen- Atombrie 2019, conferinţa „Apărarea fi adusă la Bucureşti de Institutul de ges ahead”. Manifestarea a inclus o diversitate de frontierelor Marii Uniri – 1919”. Evenimentul s‑a OŞtiinţe Politice şi Relaţii Internaţiona- intervenţii ştiintifice ale cercetătorilor din insti- desfăşurat în contextul sărbătoririi Zilei Armatei le „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române (IS- tutele şi centrele Institutului Naţional de Cerce- României şi al evocării însemnătăţii anului 1919 PRI). „La 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, tări Economice „Costin C. Kiriţescu”, la care s‑au în istoria ţării noastre. Conferinţa a fost deschisă Academia Română aduce la Bucureşti o bucată din alăturat, ca în fiecare an, membri ai Academiei în Aula Academiei Române cu alocuţiunea acad. celebrul zid pentru a arăta tuturor că românii au Române, specialişti şi cadre universitare din ţară Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, fost şi sunt parte integrantă a naraţiunii anti‑co- şi din străinătate. care a vorbit despre contextul Marii Uniri şi rolul muniste şi pro‑europene, începută la Leipzig/ Ber- Invitaţii de onoare ai acestei ediţii – acad. armatei române, şi cu prelegerea general‑locote- lin şi încheiată la Timişoara/ Bucureşti”, a declarat Jaime Gil Aluja, membru de onoare al Academiei nent dr. Cătălin Zisu, comandantul Comanda- directorul ISPRI, Dan Dungaciu, pentru Agerpres. Române, preşedinte al Academiei Regale Spaniole mentului Logistic Întrunit. Au luat, de asemenea, Piesa va fi expusă în curtea Academiei Ro- de Ştiinte Economice şi Financiare, prof. dr. Erna cuvântul acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşe- mâne şi va fi dezvelită joi, 7 noiembrie, la ora Hennicot‑Schoepges, fost ministru al Culturii, dinte al Academiei Române, şi general‑maior (ret.) 10.00. „Bucata din zid, masivă, înaltă de circa 3 Educaţiei şi Cercetării din Luxemburg, vicepreşe- Mihail E. Ionescu, directorul Institutului pentru metri şi cântărind 3,5 tone, este deja achiziţionată dinte al Institutului Internaţional pentru Diplo- Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară. şi am început operaţiunile complicate de aduce- maţie Culturală, şi acad. Jean‑Jacques Askenasy, Cu acest prilej, Academiei Române i‑a fost re în ţară. Bucata este autentică, cu desenele şi membru de onoare al Academiei Române, profesor conferită Emblema de Onoare a Statului Major al vopseaua originale. Va ajunge la timp în ţară şi la Universitatea din Tel Aviv. Apărării, ca semn de apreciere pentru întreaga va fi pregătită pentru eveniment. Există câteva Conferinţa internaţională ESPERA 2019 activitate în slujba naţiunii române, desfăşurată planuri ulterioare în legătură cu această bucată oferă un cadru academic de dezbatere asupra ce- de cel mai înalt for al ştiinţei şi culturii din ţara de zid, dar încă nu este nici o decizie finală. E cert lor mai recente cercetări din domeniul ştiinţelor noastră. însă că va rămâne în Bucureşti, capitala Români- economice şi al ştiinţelor sociale. Un element de În partea a doua a zilei lucrările conferinţei ei alăturându‑se marilor oraşe care au o bucată noutate al prezentei ediţii a conferinţei a fost sec- s‑au desfăşurat în Sala de Marmură din Palatul semnificativă şi reprezentativă din Zidul Berlinu- ţiunea dedicată studenţilor doctoranzi şi cercetă- Cercului Militar Naţional. Au fost abordate teme lui”, a precizat Dungaciu. 16 torilor de nivel postdoctoral. privind contextul internaţional al anului 1919 şi Imediat după acest moment, Aula Academi- ei Române va găzdui un simpozion intitulat „Că- Cele mai valoroase 100 de comunicări ştiin- remarcabilul efortul diplomatic şi militar de apă- derea Zidului Berlinului şi Revoluţia română din ţifice vor fi publicate, după o riguroasă selecţie, în rare a actului Marii Uniri, realizată prin eveni- decembrie 1989”. volumul conferinţei, la prestigioasa editură Peter mentele de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia. În „Evenimentul de dezvelire şi simpozionul Lang Academic International Publishing Group. cadrul unei secţiuni ştiinţifice cu tema apărarea frontierelor Marii Uniri, şefii categoriilor de forţe care urmează, deschise publicului şi presei, vor ale armatei au subliniat contribuţia fiecărei cate- avea loc în prezenţa unor personalităţi de prim rang ale vieţii noastre politice, culturale, acade- gorii de forţe la efortul militar românesc al anu- mice, religioase, diplomatice. Vor fi şi invitaţi din Nicolae Bălcescu – 200 de ani lui 1919, cu efectivele, organizarea şi dotarea de Germania care vor onora prin prezenţa şi cuvân- de la naştere atunci. tul lor evenimentul”, a mai spus directorul ISPRI. Generalul‑maior (ret.) Mihail E. Ionescu, Dan Dungaciu şi‑a exprimat îndoiala că Ro- cademia Română, prin Secţia de şti- directorul Institutului pentru Studii Politice de mânia va fi invitată la evenimentele organizate la inţe istorice şi arheologie şi Secţia de Apărare şi Istorie Militară, a moderat o dezbatere filologie şi literatură, a organizat sesi- Berlin, subliniind că Academia Română şi‑a asu- A în care a pus accentul pe faptul că anul 1919 repre- mat marcarea trecerii celor 30 de ani de la prezen- unea aniversară „Nicolae Bălcescu, 200 de ani de zintă o etapă importantă a Războiului Întregirii, la naştere”. Manifestarea s‑a desfăşurat în Aula ţa românească „în marea naraţiune europeană a declanşat la jumătatea lunii august 1916. Agenda luptei pentru libertate, ilustrată plenar de căde- Academiei Române. Sesiunea a fost deschisă de conferinţei a cuprins, de asemenea, prezentarea rea Zidului Berlinului”. acad. Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Ro- principalelor activităţi desfăşurate de Fundaţia „Institutul nostru a decis să marcheze căde- mâne. La eveniment au susţinut comunicări acad. „Mareşal Alexandru Averescu” pentru omagierea rea Zidului Berlinului, de la care anul acesta se Dan Berindei, preşedinte de onoare al Secţiei de Marii Uniri şi formarea României Mari. împlinesc 30 de ani, prin acest proiect derulat sub ştiinţe istorice şi arheologie, acad. Victor Spinei, La eveniment au participat membri ai Aca- egida Academiei Române, care a aprobat şi spri- preşedintele Secţiei de ştiinţe istorice şi arheolo- demiei Române, generali şi ofiţeri, cadre didactice jinit cu entuziasm această idee. Din informaţiile gie – „Nicolae Bălcescu – editor de izvoare istori- universitare, cercetători din institutele Academiei pe care le avem, evenimentele pe care Berlinul le ce”, dr. Alexandru Mamina, Institutul de Istorie, Române, specialişti din Statul Major al Apărării, organizează cu acest prilej vor fi fără precedent, „Nicolae Iorga” al Academiei Române – „Realis- Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Is- dar mă tem că România nu va fi printre invita- mul vizionar: Nicolae Bălcescu, tactician politic”, torie Militară, Comandamentul Logistic Întrunit, ţii principali acolo. Accentul va fi pus pe statele acad. Eugen Simion, preşedintele Secţiei de filo- studenţi şi cursanţi din instituţiile de învăţământ vecine Germaniei din fostul lagăr comunist. Este logie şi literatură – „Iubirile şi prieteşugurile lui superior ale armatei, elevi din colegiile militare. mare păcat, pentru că, în realitate, ce a început la Nicolae Bălcescu”. Conferinţa a fost onorată de prezenţa Şefului Leipzig şi Berlin, apoi căderea Zidului Berlinului, *** Statului Major al Apărării, general Nicolae Ciucă. a fost încununat şi împlinit, aş zice, prin jertfa de Acesta a dorit să marcheze sărbătorirea Zilei Sta- sânge pe care românii au dat‑o pentru a dărâma Nicolae Bălcescu (1819‑1852), istoric, scrii- tului Major al Apărării, pe data de 12 noiembrie şi «zidul» care îi despărţea de lumea europeană în tor şi diplomat român, rămâne unul dintre simbo- 2019, prezentând prelegerea cu tema „Statul Ma- numele căreia au ieşit în stradă într‑o revoluţie lurile Revoluţiei de la 1848. S‑a remarcat drept un jor al Apărării – 160 de ani în slujba ţării”. care năzuia un singur lucru: normalitatea şi fires- intelectual dedicat întru totul cauzei revoluţiona- Alocuţiunile de închidere a conferinţei „Apă- cul unei vieţi pe care românii nu au avut‑o şi spre re, participând la elaborarea proiectului de consti- rarea frontierelor Marii Uniri – 1919” au sublini- care tânjeau. 1989 a fost revoluţia normalităţii, tuţie a ţărilor române, şi un militant în afirmarea at necesitatea cunoaşterii istoriei de către tânăra nu revoluţia utopiei. Inclusiv pentru a marca mai autonomiei şi pregătirea proclamării independen- generaţie şi reluarea dezbaterilor dedicate actului pregnant prezenţa românească în această naraţi- ţei, în adoptarea votului universal şi împroprietă- de la 1918, pe fondul diversificărilor cercetărilor une europeană a luptei pentru libertate, ilustrată

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA rirea ţăranilor. Întemeietor al istoriografiei naţio- academice care relevă detalii mai puţin cunoscu- plenar de căderea Zidului Berlinului, am decis să nale ca ştiinţă, împreună cu Mihail Kogălniceanu, te despre efortul cumulat al constituirii României marcăm mult mai vizibil trecerea celor 30 de ani. Bălcescu a elaborat, din perspectiva unui istoric Mari. Este o sarcină pe care, spre onoarea ei, Academia pasionat, studii care au vizat analiza unor subiec- Română şi‑a asumat‑o şi e un lucru care are, sunt te îndelung dezbătute la jumătatea secolului al Biroul de comunicare al Academiei Române convins, asentimentul întregii societăţi româ- XIX‑lea: cauzele economico‑politice ale declanşării Secţia Informare şi Relaţii Publice a neşti”, a încheiat directorul ISPRI, Dan Dungaciu. Revoluţiei de la 1848, izvoarele istoriei românilor, Statului Major al Apărării (www.cotidianul.ro) r

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 Teoria lui Lovinescu, cu versiuni n Eseu anterioare mai puţin laborioase, datează din 1929. Problema este că, Bogdan Creţu în epocă, esteticul era ideologizat, considerat o garanţie a excelenţei CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ Critica estetică şi teoriile naţiunii, o sursă a identităţii occidentale. E. Lovinescu şi „teoria rezonanţei”

el care a pus sistematic problema decenii, deşi, ca viziune şi concepţie asupra litera- proveneau, deloc întâmplător, din Antichitatea perimării esteticului, caracterul lui turii, diferenţele sunt mult mai mari. Mai adaug greacă sau latină, din clasicismul francez sau din prin definiţie mobil a fost E. Lovi- eu un exemplu: contemporaneitate numai tempo- romantismul de secol al XIX‑lea. Şi Lovinescu, şi nescu (îl anticipa Paul Zarifopol, în rală a lui Octavian Goga, un poet militant, un tri- Dimock folosesc acelaşi vocabular teoretic: sincro- Din registrulC ideilor gingaşe, dar mai eseistic). Te- bun, produs al unei civilizaţii care îşi trăia agonic nismul presupune pretenţia eronată conform că- oria „mutaţiei valorii estetice” a stat la baza pro- complexul pre‑unionist cu Urmuz, cazul‑limită reia „orizontul hermeneutic al textului dincolo de gramului criticii sale de direcţie, care îşi propunea al literaturii române, modelul prin excelenţă al momentul compoziţiei, faptul că circumstanţele orientare către modernism a literaturii române în avangardiştilor. din viitor pot aduce alte posibilităţi de semnifica- 8 prima parte a secolului al XX‑lea. În fond, Lovi- Teoria lui Lovinescu, cu versiuni anterioare ţie” . Criticul american propune conceptul unui is- nescu afirmă câteva lucruri de bun‑simţ, dar care mai puţin laborioase, datează din 1929. Problema toricism diacronic („a diacronic historicism”), care păreau, în epocă, progresiste, cel puţin pentru una este că, în epocă, esteticul era ideologizat, consi- „permite textelor să fie percepute ca obiecte care dintre direcţiile încă autoritare în câmpul literar derat o garanţie a excelenţei naţiunii, o sursă a călătoresc mult: prin spaţiu şi mai ales prin timp. românesc, aceea a tradiţionalismului, care avea Şi când călătoresc intră în noi reţele semantice, în identităţii; criticii descoperă prin literatură legiti- 9 interesul de a cultiva dacă nu confuzia, măcar mări ale naţionalismului, concepte eseistice, apro- noi modalităţi de a impune semnificaţii” . Nu alt- convergenţa etnicului, eticului şi esteticului. Lovi- ximative prin natura lor, precum „specific naţio- ceva spusese Lovinescu, cu 50 de ani mai înainte, nescu percepe că, după ce Unirea celor trei mari nal”, „etnotip”, „viziunea românească a existenţei” într‑o cu totul altă cultură şi într‑un cu totul alt provincii româneşti, s‑a realizat, după ce există, îşi caută în literatură sursele sau justificarea. G. circuit al ideilor: esteticul se modifică în funcţie de cultura în care este receptat (ceea ce presupune ca realitate politică, statul naţional, literatura Călinescu realizează, în capitolul ultim al Istoriei ideea de spaţiu, la Dimock) şi în funcţie de timp. trebuie să părăsească poziţiile militante pe care literaturii române de la origini până în prezent, Teoreticianul american propune, pentru a da corp se situase decenii la rând şi să îşi recupereze sta- o hartă spirituală a României mari, în care ope- conceptual acestei teorii, termenul de rezonanţă tutul prioritar estetic, să îşi cultive specificul. Ce rele literare sunt purtătoare de valori identita- („resonance”). Textele literare călătoresc precum susţine Lovinescu? Pe scurt, faptul că „esteticul re. Aşa stând lucrurile, esteticul este folosit ca o nu e o noţiune universală, uniform valabilă, ci nu- sunetele, pe frecvenţe care sunt amplificate în valoare sigură, constantă, timp, care se mută din- mai expresia unei plăceri variabile, individuale” mereu şi oriunde aceeaşi, şi că variaţiile detectării şi definirii lui sunt condi- tr‑un loc în altul, căpă- detectabilă în orice con- tând alte şi alte vibraţii, ţionate de cel puţin doi factori: de rasă şi de timp. diţii şi mai ales în toate Criticul foloseşte conceptul de „rasă” în tradiţia care contribuie la naşte- epocile istoriei naţionale, rea altor sensuri. („I call sociologiei franceze, în sens strict cultural. Cultu- dacă există „spirit critic”. rile naţionale nu sunt sigilate, ci deschise către the travelling frequencies Nu întâmplător, cel mai of literary texts: frequen- influenţe multiple. „Caracterul de «unicitate» a important critic care se civilizaţiei unui popor nu porneşte, prin urmare, cies received and ampli- opune teoriei mutaţiei va- fied across time, moving numai din capacitatea lui de invenţie ci, mai ales, lorilor estetice este chiar din capacitatea de adaptare”1. Prin urmare, prin from farther and farther G. Călinescu, care neagă imitaţie, urmată de adaptare la „temperamentul from their origin, causing caracterul mobil al esteti- 17 etnic”, ia naştere specificul unei culturi. Un al doi- unexpected vibrations in cului şi explică variaţiile 10 lea factor care modifică percepţia asupra esteti- unexpected places” .) Lo- de receptare fie prin lip- cului este cel legat de timp: există un „spirit al vinescu luase şi el în cal- sa spiritului critic, fie pur veacului”, numit de Tacitus saeculum, care deter- cul, ca şi Dimock, deplasă- şi simplu prin ignoranţă: mină receptarea. Perspectiva sincronistă asupra rile semantice pe care nu „Variaţiunile receptorului artei aduce la acelaşi numitor comun opere care numai anumite cuvinte estetic nu dovedesc lipsa sunt diferite şi le nivelează, imprimându‑le ace- le suferă, ci şi efectele pe laşi mesaj: cel al prezentului. Numai că, argumen- elementului permanent, ci care emancipările limbii literare, mult mai rapide tează criticul, aceasta este o forţare a receptării, întunecarea impersonali- într‑o cultură tânără, pre- întrucât contactul prezentului cu operele Antichi- tăţii critice, prin subiecti- cum cea română, le poate tăţii sau cu cele clasice se poate realiza nu direct, visme sau, pur şi simplu, avea asupra receptării „pe calea intuiţiei estetice, pe calea sensibilităţii”, nepregătire. Ideea de per- în timp a operelor. Lovi- aşa cum se petrece cu operele contemporane, ci manenţă – am zis altăda- nescu nu a dus până la „numai prin studiu, pe cale intelectuală”2. În fine, tă – e însuşi postulatul ar- 4 ultimele consecinţe teoria ar mai exista un factor care marchează mutaţia tei” . Reacţia lui Călinescu lui, care e tot una a recep- esteticului, dar acela este profund subiectiv şi nu se poate explica şi prin tării, nu a avut în vedere intră în interesul ştiinţei esteticii: aspectul indivi- concepţia sa clasic(ist)ă asupra frumosului, con- o concepţie larg democra- dual, profund subiectiv. Într‑un alt capitol al vo- tică asupra literaturii, nu lumului final al sintezei privitoare la istoria lite- form căreia critica litera- ră sau estetica reprezintă a formulat explicit ideea raturii române contemporane, Lovinescu dezvoltă că un text rămâne literar şi o altă teorie privitoare la tipurile de culturi şi arte care au posibilitatea 5 tocmai schimbându‑şi specificul de la o generaţie modul în care esteticul se negociază în funcţie de de a „intui universalul” , dar şi prin viziunea sa, mai curând ideologică decât clasică, asupra isto- la alta, făcând faţă provocărilor interpretative di- starea fiecăreia: „Pe când în culturile de formaţie ferite în timp şi spaţiu. Dar a formulat şi el ideea evolutivă dislocările de sensibilitate se fac încet, riei literaturii, care ar fi o sinteză în urma căreia se poate face radigrafia amănunţită a specificului că esteticul nu reprezintă un atribut concret, fix al în civilizaţiile de formaţie revoluţionară, cum e a textului literar, ci, cum spune Dimock, o relaţie, noastră, dislocările se fac brusc în toate domeni- naţional, înţeles mai ales în sensul său etnic. Tensiunile pe care le stârneşte teoria lui Lo- „o formă de angajare, între obiectul în schimbare ile; printr‑o violentă sincronizare cu formele de şi un recipient care schimbă, între o prezenţă to- vinescu sunt de neînţeles în orice regim neutru artă ale Apusului, pentru a ne pune dintr‑o dată, nală şi modul în care este auzită în mod diferit în al receptării. Există destule asemănări, de altfel, pe picior de egalitate, fazele intermediare, lente, timp”. Concepţia lui Lovinescu este mai pruden- 3 între mutaţia valorilor estetice şi teorii recente organice au fost suprimate” . Altfel spus, în cul- tă: pentru el, nu textul se schimbă, ci percepţia turile tinere, silite să recupereze rapid experienţe referitoare la „rezonanţa” literaturii, la modul noastră asupra lui; pentru Dimock, textul nu este artistice pe care nu le‑au consumat la timp, spre în care mesajul ei se propagă în timp. Aleg doar un artefact finit, ci un proces, iar caracterul lui deosebire de culturile vechi, care au avut o evo- un exemplu, poate pe cel mai ilustru. Un studiu literar („esteticul” lui Lovinescu) se referă „la ceea luţie organică, prezentul e nevoit să găzduiască, semnat de Wai Chee Dimock, din 1997, se intitu- 6 ce rezonează pentru cititorul din trecut, prezent într‑o simultaneitate ciudată, direcţii care nu par lează A Theory of Resonance . Teoreticianul por- şi viitor”11. contemporane. Trecutul devine, astfel, un ingre- neşte de la întrebarea „Cum sună un text literar Fireşte, orice influenţă este exclusă în cazul dient al prezentului. Exemplul lui Lovinescu este când este citit douăzeci, două sute sau două mii de faţă. Provocări diferite pot duce, uneori, la te- 7 apropiere în timp a romanticului Eminescu de de ani după ce a fost scris?” În fond, asta era şi orii similare. Dar e o demonstraţie că laboratorul dadaistul Tristan Tzara: îi despart numai câteva întrebarea‑cheie a lui Lovinescu, iar exemplele lui conceptual românesc nu este rupt de teoriile occi- dentale. Şi că ceea ce s‑a numit critica estetică e o 1 4 E. Lovinescu, Opere. II, Istoria literaturii române con- G. Călinescu, Opere. Publicistică (1920‑1932), vol. I, ed. poarte integrantă a criticii occidentale. r temporane. Istoria literaturii române contemporane Nicolae Mecu, pref. Eugen Simion, Bucureşti: Academia (1900‑1937), ed. coordonată de Nicolae Mecu, introducere Română, FNSA, 2006, p. 483. de Eugen Simion, Academia Română, FNSA, Bucureşti, 5 Ibidem. 8 Ibidem. 2015, p. 334‑335. 6 Wai Chee Dimock, A Theory of Resonance, PMLA, vol. 9 Ibidem. 2 Idem, p. 343. 112, no. 5 (Oct. 1997), p. 1060‑1071. 10 Ibidem. 3 Idem, p. 485. 7 Idem, p. 1061. 11 Idem, p. 1064.

Noiembrie 2019 Culegerea de eseuri – scrie în Eveniment prefaţa volumului reputatul istoric şi profesor italian Cesare Alzati – pe care acum Editura Rediviva o oferă publicului italian – a apărut la Editura Rediviva din Milano, Bucureşti în 2016 cu acelaşi titlu şi un subtitlu foarte elocvent: Felul de ediţia în limba italiană a volumului a fi român de‑a lungul timpului Identitatea românească de Ioan-Aurel Pop

ditura Rediviva din Milano este Cultural Român din New York (S.U.A.), precum REDIVIVA – este prima editură românească fon- onorată să anunţe ediţia în limba şi Institutul Român de Cultură şi Cercetare Uma- dată în Italia (2012), un proiect al Centrului Cul- italiană a volumului Identitatea ro- nistică din Veneţia (Italia). Din martie 2012, este tural Italo Român (constituit în anul 2008), asoci- mânească. Felul de a fi român de‑a Rectorul Universităţii Babeş‑Bolyai din Cluj‑Na- aţie de voluntariat cultural, rodul iniţiativei unui lungulE timpului (L’identità romena) de Ioan-Aurel poca. Din 2015, este preşedintele Comitetului mic grup de intelectuali români şi italieni. Este Pop, ediţie în română publicată la Editura Con- Naţional al Istoricilor din România şi reprezen- un proiect care îşi propune să contribuie la cu- temporanul, Bucureşti (2016), traducere în limba tantul României în Comitetul Internaţional de noaşterea istoriei şi culturii româneşti în Penin- italiană de Violeta Popescu, se arată într‑un co- Ştiinţe Istorice. sulă, prin publicarea de volume în traducere în municat sosit pe adresa redacţiei noastre. Volu- Membru în diverse academii şi organizaţii şti- limba italiană, română sau bilingve (româno‑ita- inţifice naţionale şi internaţionale, visiting pro- liene), de literatură, istorie, poezie, didactică, fi- mul, cu o prefaţă semnată de prof. Cesare Alzati, fessor al unor universităţi din SUA, Franţa şi losofie, eseu, cataloage de artă. apare în colecţia Culturi şi civilizaţii (Culture e Italia, acad. prof. Ioan‑Aurel Pop este, de aseme- În cei câţiva ani de la fondarea sa, Rediviva nu- civiltà), 243 pagini, şi cuprinde o serie de confe- nea, autor a peste cincizeci (50) de cărţi, tratate mără circa 70 de titluri, în cele opt colecţii pro- rinţe ale profesorului şi academicianului Ioan-Au- şi manuale, şi a peste trei sute (300) de studii şi puse de grupul editorial. Editura participă la im- rel Pop, susţinute cu ocazia unor simpozioane de articole, publicate la edituri de prestigiu şi în pe- portante târguri de carte din Italia, fiind invitată istorie şi cultură desfăşurate în cadrul academic riodice din peste 20 de ţări din Europa, America pentru prezentări în biblioteci, universităţi, in- românesc. Cartea este un proiect editorial apă- şi Asia. Temele predilecte de cercetare fac parte stitute italiene sau în cadrul unor manifestări cu rut, în versiune italiană, cu sprijinul Institutului din domeniul istoriei medievale şi moderne tim- profil intercultural, organizate în diferite oraşe Cultural Român din Bucureşti, prin programul de purii: instituţii ale Transilvaniei, relaţii între ale Italiei, dată fiind deschiderea editurii înspre traduceri TPS, şi al Centrului Cultural Italo‑Ro- Ţările Române, naţiunea medievală, raporturi publicarea nu doar a unor autori români, italieni, mân din Milano. româno‑maghiare, paleografia latină şi limba la- cât şi unor autori străini care trăiesc în Italia „Vă propun – scrie în cuvântul de introdu- tină ca limbă a izvoarelor. (brazilieni, algerieni, s.a.) r cere istoricul Ioan-Aurel POP – ca împreună, în acord cu sursele istorice, să căutăm calea de mij- loc – numită de romani «calea de aur» – şi să des- coperim viaţa trecută aşa cum a fost, aspră, roză sau gri. Aşa s‑a întâmplat peste tot, cu particula- rităţile de rigoare. Dacă vom descoperi adevărul trecutului – relativ aşa cum putem, noi, oamenii, să facem –, atunci nici prezentul nu ni se va mai părea de netrăit şi nici viitorul nu va fi lipsit de o undă de binevenită speranţă. De sute de mii de 18 ani trăiesc oameni la Dunăre şi la Carpaţi, pe Olt şi pe Mureş, pe Siret şi pe Nistru şi aceşti oameni, chiar dacă s‑au perindat mereu, nu au lăsat vre- odată acest pământ nelocuit şi nechivernisit. De peste o mie de ani, românii s‑au aflat, alături de alţii, între truditorii gliei de pe aceste locuri. Nu este de prisos să le cunoaştem originile, taina lim- bii vorbite, credinţele, dorurile şi jalea, nuntirile şi prohodurile, trecerile şi petrecerile… Aşa vor înţelege mai bine, poate, de ce «lacul codrilor al- bastru» este încărcat de «nuferi galbeni» sau cum au reuşit arhitecţii de la 1500 să facă minunea de Mănăstirea Argeşului, înveşnicită, în credin- ţa populară, prin sacrificiul Anei şi al Meşterului Manole sau cum ajunge un om matur ca Ion al Glanetaşului să se închine şi să sărute pământul reavăn, descoperindu‑se ca la rugăciunea de di- naintea icoanei…” Culegerea de eseuri – scrie în prefaţa volu- mului reputatul istoric şi profesor italian Cesare Alzati – pe care acum Editura Rediviva o oferă pu- blicului italian – a apărut la Bucureşti în 2016 cu acelaşi titlu şi un subtitlu foarte elocvent: Felul de a fi român de‑a lungul timpului. „Volumul, prin referinţe accesibile, se adre- sează publicului larg, fără o formare neapărat is- torică şi prezintă modul în care poporul român a trăit propria experienţă istorică de‑a lungul tim- pului. Astfel, cititorului îi sunt prezentate insti- tuţii (precum Academia Română), figuri ale unor mari personalităţi ale culturii române (de la Dimi- trie Cantemir, Mihai Eminescu la George Coşbuc), realităţi simbolice (cum este prin excelenţă Imnul naţional), aspecte ale spaţiului românesc (în spe- cial satele transilvănene, marile oraşe săseşti din Transilvania, Dobrogea şi vastul său orizont ma- rin). Autorul acestor eseuri este una dintre cele importante figuri din peisajul cultural românesc actual: Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA Române, cel mai înalt for intelectual din ţară şi rector al Universităţii din Cluj”.

Ioan‑Aurel Pop este un istoric român, profesor universitar şi preşedinte al Academiei Româ- ne. Director al Centrului de Studii Transilva- ne al Academiei Române, a condus şi Institutul

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 Gala Premiilor Contemporanul • 2019 • CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ Anul Cărții

Maria‑Ana Tupan Virgil Nemoianu Ioan Cristescu Adrian Dinu Rachieru Constantin Lupeanu

19

Dana Oprica Cassian Maria Spiridon Dana Duma Ana Blandiana Eugen Uricaru

sociaţia Contemporanul, în parte- Premiile Contemporanul • 2019: neriat cu Muzeul Municipiului Bu- cureşti, cu sprijinul Ministerului • Maria‑Ana Tupan – Premiul naţional pentru ex- Culturii şi Identităţii Naţionale, a celenţă în teorie, istorie şi critică literară organizatA Gala Premiilor Contemporanul · 2019. • Virgil Nemoianu – Premiul naţional pentru ex- Evenimentul a avut loc marţi, 29 octombrie 2019, celenţă în teorie, istorie şi critică literară ora 16.00, la Muzeul Municipiului Bucureşti, Pa- • Cassian Maria Spiridon – Premiul naţional Con- latul Şuţu – una dintre cele mai frumoase şi încăr- vorbiri literare – revista anului 2019 cate de istorie edificii ale capitalei. • Ioan Cristescu – Premiul naţional pentru exce- Printre invitaţi – personalităţi de marcă ale lenţă în cultură culturii, civilizaţiei şi ştiinţei române ca, de pil- • Adrian Dinu Rachieru – Premiul naţional pen- dă, Ioan Cristescu, Mircia Dumitrescu, Alina Le- tru excelenţă în teorie, istorie şi critică literară deanu, Virgil Nemoianu, Ioan‑Aurel Pop, Victor • Constantin Lupeanu – Premiul naţional pentru Voicu, Răzvan Theodorescu, Victor Spinei, Mirel excelenţă în cultură Taloş, Marina Roman, Alexa Visarion, Dumitru • Dana Oprica – Premiul pentru debut – Frag- Radu Popescu, Angela Martin, Adrian Dinu Ra- mente de cer chieru, Ana Blandiana, Maria‑Ana Tupan, Cassi- • Dana Duma – Premiul naţional pentru excelen- an Maria Spiridon, Eugen Uricaru, Dana Duma, ţă în cultură Dana Oprica, Teodora Stanciu, Alex Ştefănescu, • Ana Blandiana – Premiul naţional pentru exce- Constantin Lupeanu, Mircea Martin, Marian Vic- lenţă în poezie tor Buciu ş.a. • Eugen Uricaru – Premiul naţional pentru exce- Amfitrioni: Nicolae Breban şi Aura Christi. lenţă în roman

Printre laureaţii de până acum ai Premiilor revistei Contemporanul. Ideea europeană se află personalităţi ca, bunăoară, Octavian Paler, Mir- Bogdan Creţu, Maya Simionescu, Vladimir Epste- cea Martin, Augustin Buzura, Nicolae Balotă, Ion in, Marta Petreu, Magda Ursache, Ion Mureşan, Ianoşi, Irina Petraş, Ştefan Borbély, Constantina Răzvan Voncu, Alex Ştefănescu, Silvia Radu, Mir- Raveca Buleu, Teşu Solomovici, Angela Martin, cea Platon, Ion Simuţ, Vladimir Zamfirescu ş.a. Gabriel Andreescu, Călin Căliman, Ioan‑Aurel Pop, Răzvan Theodorescu, Mirel Taloş, Victor Gala Premiilor Contemporanul Voicu, Andrei Marga, Nicoleta Sălcudeanu, The- • 2019 – proiect cultural finanţat de odor Codreanu, Cornel Nistorescu, Lucia Hossu Ministerul Culturii şi Identităţii na- Longin, Eugen Simion, Dumitru Radu Popescu, ţionale

Noiembrie 2019 Eveniment • România citeşte la Craiova şi Timişoara

Alexandra Ion Două zile la bordul vasului România citeşte

„Am citit, azi, la şcoală, împreună cu doamna Popescu, Cassian Maria Spiridon, Răzvan Theo- profesoară, cea mai frumoasă carte, pe care dorescu, Maria‑Ana Tupan, Victor Voicu, Eugen o recomand tuturor: Il piccolo regno de Wu Uricaru ş.a. Ming.” În luna octombrie 2019, proiectul România Alessandro Fioravanti, 12 ani citeşte s‑a desfăşurat, cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional, în cadrul biblioteci- lor judeţene din două mari oraşe: Craiova, în data Vizând domeniul educaţiei, „ultima testare de 10 octombrie 2019, şi Timişoara, în data de 18 PISA a plasat România pe locul 44, la un ni- octombrie. vel similar cu cel al următoarelor ţări: Emira- Avizierul Bibliotecii Judeţeane Dolj tele Arabe Unite, Uruguay, Cipru, Moldova, Albania şi Turcia, şi sub toate ţările Uniune „Alexandru şi Aristia Aman” era înţesat de afişe Adrian Dinu Rachieru, Marian Victor Buciu, Europene (inclusiv Bulgaria, cu care Româ- care anunţau o varietate de evenimente care se Aura Christi, Bogdan Mihai Dascălu, Tudor Creţu. Timişoara nia se afla pe poziţii egale în anul 2012)”. desfăşoară zi de zi, prin grija echipei care colabo- 15 mai, 2019, ceae.ro1 rează cu şcolile şi facultăţile pentru a înlesni ac- cesul la informaţie. Proiectul România citeşte era aşteptat, printre scriitori, profesori, jurnalişti şi aragraful de mai sus, apărut pe pa- studenţi, şi de un grup de elevi români din Timoc, gina unui start‑up – Centrul de eva- veniţi să studieze la Facultatea de Filologie a Uni- luare şi analize educaţionale – se versităţii din Craiova, interesaţi să cunoască, în poate constitui în una dintre afirma- carne şi oase, scriitori români. ţiile careP apar frecvent în media şi care – în ca- Domnul profesor universitar Marian Victor zul echipei şi colaboratorilor Fundaţiei Culturale Buciu a lansat cartea Critica şi creaţia – o privi- Ideea Europeană – au avut un efect contrar cu- re în oglindă a criticului şi a scriitorului, a celui noscutelor clişee, care ar urma în mod firesc după care analizează şi a celui care creează, a motive- lectură, mai cu seamă în mediul intelectualilor de lor tematice şi a stilului Monicăi Lovinescu, ale cartier: aceasta e România, nimic nu mai merge în lui Virgil Ierunca şi Alexandru George. Dezbateri ţara asta, învăţământul e la pământ, nimeni nu pro şi contra asupra personalităţii Monicăi Lovi- mai citeşte ş.a.m.d.! Aşadar, Ideea Europeană – nescu au animat publicul de la bun început. Dana brand naţional care îşi sărbătoreşte centenarul Oprica, prezentă cu volumul Fragmente de cer, a Marian Victor Buciu, Dana Oprica, Aura Christi, (1919‑2019) – prezenţă neobosită la târgurile şi vorbit publicului despre geneza acestuia şi labo- Florian Copcea. Craiova lansările de carte, mereu în mişcare, este locomo- ratorul de creaţie: subiecte şi teme prezente în tiva proiectului România citeşte, iniţiat de Andrei anii trăiţi la Madrid, oraşul unde cunoaşte câţi- Potlog în data de 1 martie 2016, proiect de anver- va români străluciţi, prin activitatea lor literară, 20 gură naţională, care se doreşte o replică pentru care au trăit acolo, şi la Ravenna, oraşul încăr- statistici incomode sau discutabile, prin inter- cat de istorie şi literatură, unde odihneşte Dante. mediul unor acţiuni ample, turnee de conferinţe, Ce poate fi mai înălţător decât să‑ţi începi ziua lansări, lecturi publice şi spectacole, discuţii in- trecând, în drum spre şcoală, pe lângă Tomba di teractive cu publicul, întâlniri cu scriitori de toate Dante! Şi ce poate fi mai curios decât împlinirea vârstele, cu critici literari şi cu editori de carte sau unui triunghi prin aserţiunea frigului; într‑un un- echipele unor reviste culturale. ghi Dante, în altul Ravenna şi în altul infernul. România citeşte e un proiect de anvergură Nimeni nu le putea uni pe toate mai bine decât naţională, printre protagoniştii de până la aceas- Aura Christi, într‑un eseu sfâşietor: Din infern, tă oră fiind Ramona Ardelean, Ana Blandiana şi cu dragoste: „Dante asemuia infernul nu cu fo- Nicolae Breban, Rodica Braga şi Mircea Braga, cul, nici cu apa, ci cu frigul”. La Ravenna e frig, Marian Victor Buciu, Constantina Raveca Buleu, la Madrid e cald. La Ravenna se înserează devre- Aura Christi şi Gabriela Creţan, Bogdan Creţu şi me, Madridul nu doarme. Cum tema proiectului Bogdan Mihai Dascălu, Simona Grazia Dima şi făcea referire la lectura, Dana Oprica aminteşte Cristian Fulaş, Zanfir Ilie şi Daniela Lungu, Ma- o reflecţie a semiologului şi scriitorului Umberto riana Neţ, Dana Oprica, Horia‑Vicenţiu Pătraşcu, Eco2, adresată nepotului său, care trăieşte într‑o Ioan‑Aurel Pop, Mircea Platon, Dumitru Radu lume bombardată de tehnologie, căruia îi spune că internetul nu se poate substitui cunoaşterii şi nici 1 Paragraf extras din materialul prezentat de Centrul de evaluare şi analize educaţionale pe pagina web: https:// 2 Eco, Umberto (2014): Caro nipote, studia a memoria ceae.ro/nivelul-scazut-educatiei-scolare-din-romania-es- în „L’Espresso. La Repubblica”, disponibil online: http:// te-efect-sau-cauza-a-starii-economiei-cum-pot-fi-interpre- espresso.repubblica.it/visioni/2014/01/03/news/umberto-e- Romania citeşte la Craiova tate-rezultatele-testelor-pisa/ co-caro-nipote-studia-a-memoria-1.147715?refresh_ce CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 Cui i se adresează o operă literară? cunoscută, profesorul, Cum o citeşte cel care primeşte istoricul şi criticul li- terar Adrian Dinu sau cumpără o carte? Ce trebuie Rachieru a prezentat să caute un cititor, cu ce trebuie să o schiţă a literaturii rămână? Cum să o înţeleagă?

române contemporane, CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ apoi a vorbit despre ro- manele în versuri sem- nate de Aura Christi, Geniul inimii şi Ostro- computerul – creierului uman. În acest spirit, îl vul Învierii. Cele două îndeamnă să înveţe pe dinafară, ceea ce presupu- volume lansate, atât la ne iniţial o lectură şi o înţelegere a textului: La Craiova, cât şi la Timi- vispa Teresa de Luigi Sailer, un fel de „Zdreanţă” şoara, Geniul inimii şi al nostru, sau La cavalla storna de Giovanni Pa- Ostrovul Învierii, din scoli, un fel de „El Zorab” sau Il sabato del villag- care Aura Christi a ci- gio de Giacomo Leopardi – un fel de „Nunta Zam- tit câteva poeme, au ţi- firei” şi să facă întreceri între prieteni ca să vadă nut publicul cu respira- cine ştie mai multe versuri. În cazul în care nu‑i ţia tăiată, făcându‑l să place poezia, să facă aceleaşi competiţii cu numele simtă poezia cu ochii, jucătorilor de AC Roma; să recite nu doar numele cu mâinile, cu inima, jucătorilor de astăzi, ci şi ale celor din trecut (Um- lăsându‑l însetat de po- berto Eco demonstrează că îşi aduce aminte nu- ezie, de literatură, de mele jucătorilor marelui Torino în momentul când lectură. avionul s‑a prăbuşit, în 1949, la Superga). Scrii- Bogdan Mihai torul îi mai sugerează nepotului său o repetiţie: Dascălu a lansat, prin- să facă întreceri livreşti, dacă putem spune aşa, tre anecdote şi glume şi să înşire numele valeţilor celor trei muşchetari. literare, volumul de Poate fi un joc, însă un joc care populează mintea poezii Alungarea din cu personaje, poveşti şi amintiri. E o altfel de in- Brobdingnag, un bu- vitaţie la lectură. La o lectură conştientă care să chet de surprize „prin permanentizeze idei, istorii, caractere. buzunare”. Mihai Bog- Scriitorul Tudor Nedelcea pleacă tot de la dan Dascălu, prin ale statistici, ca să ajungă la universalitatea litera- cărui „buzunare cresc turii române asigurată de traduceri. S‑au făcut mărunţişuri şi alte spe- eforturi, s‑au schimbat politici şi acum literatu- ranţe”, a impresionat ra română este parte vie a literaturii europeane. publicul şi prin dez- Literatura română contemporană este prezentă văluirea amănuntelor la marile târguri internaţionale graţie programe- ţinând de descifrarea lor de sprijin promovate de Institutul Cultural manuscriselor lui Titu Român. În ultimii ani, foarte mulţi scriitori româ- Maiorescu, pentru ni, ai căror volume de poezie, proză, romane ş.a., care, împreună cu soţia sunt căutate în străinătate, participă la întâlniri sa Anamaria Dascălu, cu publicul care are nevoie de scriitori, are nevoia a urmat un curs de de a‑i cunoaşte, de a‑i asculta şi de a‑i citi. descifrare a caractere- Domnul profesor universitar Florian Copcea lor gotice, pentru a se traducători, scriitori sau profesori universitari ca, a purtat publicul printre creaţiile literare româ- familiariza cu scrisul bunăoară, Crişu Dascălu, apreciat şi iubit de stu- 21 neşti, spre câteva teme actuale ale vieţii literatu- membrului fondator al Academiei Române. Mihai denţi – un formator de conştiinţe, care a salutat rii româneşti, remarcând aspecte legate de indi- Bogdan Dascălu este cel al cărui nume apare prin- evenimentul, felicitându‑i pe cei implicaţi. vidualitate şi de identitate, izvorâte din miturile, tre criticii care s‑au ocupat de recenzarea operei etnologia şi folclorul păstrător de sensuri şi chei Hertei Müller. Volumul Held und Welt in Herta La cele două evenimente de anvergură, or- universale. Müllers Erzählungen (Hamburg: Kovac, 2004) ganizate în oraşele Craiova şi Timişoara, au fost *** este inclus în bibliografia critică pe pagina Pre- lansate noutăţi editoriale, între care menţionăm: miului Nobel, la fila Hertei Müller. Intervenţiile Istoria României moderne şi Identitatea româ- În anul aniversării a 30 de ani de la Revo- publicului au fost pe măsură, susţinute de dom- nească de Ioan‑Aurel Pop, Naţiune, modernizare luţia din 1989, proiectul România citeşte a poposit, nul director al Bibliotecii Judeţene din Timişoara, şi elite româneşti şi Geografie şi conştiinţă naţi- în data de 18 octombrie, la Timişoara, la Bibliote- Tudor Creţu – un neobosit promotor al culturii ro- onală de Mircea Platon, Identitatea românească ca Judeţeană Timiş „Sorin Titel”, care a devenit mâne vii şi un amfitrion fără reproş –, care a pus în preajma Centenarului Marii Uniri, Sub semnul neîncăpătoare. Oameni de litere, profesori şi elevi problema publicului cititor şi a fost recunoscător lui Hippocrates de Victor Voicu, Critica şi creaţia de la prestigiosul Colegiu Naţional „C.D. Loga” au pentru „criza de scaune”, publicul fiind extrem de Marian Victor Buciu, Romanul politic şi pac- fost prezenţi în sala care găzduia, în acelaşi timp, de numeros. „Cui i se adresează o operă litera- tul ficţional (vol. I şi II) de Adrian Dinu Rachieru, o expoziţie de pictură „Regi şi regine”. Alături de ră? Cum o citeşte cel care primeşte sau cumpără prestigiosul profesor, critic şi istoric literar, căruia cei doi invitaţi care repetau întâlnirea de la Craio- o carte? Ce trebuie să caute un cititor, cu ce tre- i‑a fost decernat Premiul naţional de excelenţă în va, domnul profesor Marian Victor Buciu şi Dana buie să rămână? Cum să o înţeleagă?” Chestiuni teorie, istorie şi critică literară al revistei Contem- Oprica, au vorbit criticul literar Adrian Dinu transdisciplinare care privesc o mulţime de fac- poranul. Ideea Europeană, Păcatul lui Onan de Rachieru, aşteptat de publicul din Timişoara, şi tori: scriitori, profesori, elevi, editori, noile media Florin Logreşteanu, Alungarea din Brobdingnag Bogdan Mihai Dascălu, dramaturg, romancier, şi media clasice. Din sală au intervenit profesori de Bogdan Mihai Dascălu, Geniul inimii şi Ostro- poet, traducător, eseist şi filolog. Cu eleganţa‑i de limba română, între care doamna Silvia Negru, vul Învierii de Aura Christi ş.a. r

Noiembrie 2019 Am început cu dreptul Festivalul n Corespondență din Belgia Europalia, s‑a vernisat expoziţia „Constantin Brâncuşi. Sublimarea Formei”, despre care îndrăznesc să spun că este cel mai important eveniment organizat vreodată de Institutul Cultural Român. A fost o provocare logistică şi Mihaela Helmis organizatorică, cu care ICR nu s‑a mai întâlnit, şi este cea mai EUROPALIA – un festival al punților importantă expoziţie Brâncuşi din între culturi ultimii 30 de ani EUROPALIA ROMÂNIA într‑o clădire cum este cea de la Bozar, care e transformată acum într‑un muzeu Brâncuşi. Vor- În Belgia şi, prin extensie, în Europa de bim, de fapt, despre o colaborare extraordinară în- Vest, există cunoştinţe limitate despre cultura ro- tre Belgia şi România, care s‑a concretizat la acest mână sau despre scena ei artistică. Imaginea ţării festival Europalia, ediţia 2019, printr‑o expoziţie noastre ce persistă la publicul larg este un amal- dedicată lui Brâncuşi, un artist recunoscut în în- gam de Dracula, Ceauşescu, folclor şi, în ultimii treaga lume. ani, natura înfloritoare sau prezenţa puternică a E un fel de gest în oglindă acesta, aşa cum cinematografiei româneşti. Această imagine este un dar a fost Festivalul George Enescu, aducând limitată şi a fost formată, printre altele, de preju- la Bucureşti atâta lume bună a muzicii, dirijori, decăţile şi (in)disponibilitatea sau (in)accesibilita- interpreţi, mari orchestre. Cred că acelaşi e şi ges- tea proiectelor artistice româneşti. tul acesta al darului pe care România îl face în EUROPALIA ROMÂNIA susţine ambiţia de acest fel prin Brâncuşi şi prin toţi cei care au con- a schimba acest lucru şi de a oferi o imagine actu- tribuit la aducerea sa aici. alizată a artei şi culturii româneşti. Dar, desigur, Da, aveţi dreptate. Festivalul Enescu, anul spun organizatorii, „ar fi imposibil şi prezumtiţios acesta, a fost cel mai mare festival din toate punc- să sperăm să oferim o imagine de ansamblu com- tele de vedere, şi ca participare numerică, şi din pletă a culturii române, însă festivalul permite ar- punct de vedere calitativ. România ştie să creeze tiştilor şi curatorilor să aibă o voce şi să prezinte evenimente. De aceea, ce a făcut România prin co- o multitudine de perspective actuale, surprinză- laborarea pentru Festivalul Europalia cu Belgia, toare: România, moştenirea şi scena de artă con- şi va aduce în faţa iubitorilor de artă tot ceea ce temporană”. Europalia International împreună cu înseamnă operă Brâncuşi originală, este un lucru structura în oglindă Europalia România fac acest extraordinar. Aceste lucruri nu le poate realiza ori- exerciţiu care a început, pentru public, la BO- cine şi ne mândrim că Brâncuşi este român şi face ZAR – Palatul artelor frumoase de la Bruxelles – parte din patrimoniul nostru naţional‑cultural. şi care timp de patru luni reuneşte peste 250 de Şi uite, trage după sine alte sute de evenimen- evenimente în cele mai cunoscute muzee şi săli de te în care putem multiplica, cu atâţia scriitori, cine- spectacol din Belgia şi din ţările vecine. aşti, artişti plastici, de fiecare dată, de 250 de ori. Întotdeauna există o locomotivă a unei ma- În prezenţa preşedintelui României Klaus nifestări de asemenea anvergură. Sunt lucruri ex- Iohannis şi a gazdelor, regele şi regina Belgiei, la traordinare. Şi mă bucur mult că România ştie să 22 Bruxelles a avut loc în prima zi a lunii octombrie creeze evenimente de o asemenea natură şi de un deschiderea oficială a marelui Festival al Arte- asemenea nivel. lor Europalia 2019, a cărui invitată de marcă e Mulţumim frumos, cred că merităm şi, mai – în anul 50 de existenţă a festivalului – Româ- ales, merita Brâncuşi. n 1969, primul festival EUROPALIA, nia. Evenimentul a fost onorat de prezenţa Pre- Cu siguranţă. dedicat Italiei, şi‑a deschis porţile. Fes- şedintelui Europalia International, a Comisarului tivalul şi‑a propus să genereze o mai General Europalia România şi a viceprim-minis- bună înţelegere a altor ţări prin artă trului Didier Reinders, în acelaşi timp ministru şi cultură.Î Necesitatea acestui lucru a crescut în al afacerilor externe al Belgiei, care au apreciat Expoziţia „Constantin contextul Comunităţii Economice Europene, unde marea desfăşurare de forţe logistice şi culturale Brâncuşi. Sublimarea formei” ţările au început să lucreze împreună, ca şi cetăţe- drept o continuare a legăturilor culturale pe care este evenimentul‑far la nii lor care locuiesc împreună. O introducere pen- le‑au avut ţările noastre prin artişti precum Kla- tru fiecare cultură a celorlalţi ar putea stimula in- ra Haskil sau Lola Bobescu. Din partea României EUROPALIA teresul real şi, prin urmare, va consolida dialogul ministrul afacerilor externe Ramona Mănescu a şi coeziunea, se spunea în urmă cu 50 de ani. menţionat susţinerea pe care ministerul o acordă Mihaela Helmis: În inima administrativă De‑a lungul anilor au avut loc nu mai puţin acestui excepţional maraton cultural care va dura a Europei, acolo unde bat foarte multe ritmuri, de 26 de festivaluri, cu ediţii de top, precum Euro- până la începutul lunii februarie 2020. iată, România are o intrare spectaculoasă, fabu- palia Spania (1985) sau Europalia Austria (1987). Între cei prezenţi s‑au numărat Daniel loasă pot să‑i spun, cu eforturi deloc mici, dar cu În 1989, Europalia Japonia a marcat momentul Breaz, ministrul culturii, Mirel Taloş, preşedinte nişte mize importante. în care festivalul a început să privească dincolo interimar al Institulului Cultural Român, şi Adri- Mirel Taloş: Am început cu dreptul Festi- de Europa. Ulterior, au fost invitate ţările non‑eu- an Cioroianu, reprezentant al României la UNES- valul Europalia, s‑a vernisat expoziţia „Constantin ropene, inclusiv Rusia (2005) şi India (2013). Dar CO, care au răspuns întrebărilor noastre. Brâncuşi. Sublimarea formei”, despre care îndrăz- s‑au schimbat multe de atunci. Astăzi, ar fi de ne- nesc să spun că este cel mai important eveniment conceput ca festivalul să rămână aşa cum a fost organizat vreodată de Institutul Cultural Român. acum 50 sau acum 20 de ani, spun organizatorii A fost o provocare logistică şi organizatorică, cu de la Bruxelles. Viziunea noastră despre lume s‑a România ştie să creeze care ICR nu s‑a mai întâlnit, şi este cea mai im- schimbat de‑a lungul anilor odată cu rolul şi pro- evenimente portantă expoziţie Brâncuşi din ultimii 30 de ani. pria noastră imagine asupra Europei. Acum ne Are un număr important de piese şi este, graţie gândim diferit la identitatea culturală. Mihaela Helmis: Sunt multe etapele prin curatoarei Doina Lemni, o expunere a sculptoru- După 50 de ani, misiunea EUROPALIA ră- care acest proiect a trecut şi sunt convinsă că e o lui român Constantin Brâncuşi, pentru că deseori mâne la fel de importantă. Proiecte artistice care mare realizare pentru noi, toţi românii, şi pentru în străinătate el este prezentat ca sculptor fran- iniţiază punţi şi dialogul între societăţi şi comu- Brâncuşi. Cum să luăm, ca gest de diplomaţie cul- cez. Deci, este o expoziţie care, spre deosebire de nităţi sunt mai necesare ca niciodată. Dar abor- turală, toată această ofensivă cu această locomo- alte evenimente dedicate lui Constantin Brâncuşi, darea şi interpretarea sunt acum diferite. Sunt tivă? îi pune în lumină întreaga viaţă şi operă, evoluţia, active, contemporane şi durabile. Active, deoarece Daniel Breaz: Într‑adevăr, aşa este, şi ceea locul de unde a plecat. EUROPALIA se angajează activ în noile creaţii, ce s‑a realizat astăzi, aici, la Bozar, această ex- Un fabulos cadou pe care România îl face în rezidenţe şi schimburi, şi prezentarea moştenirii traordinară expoziţie Brâncuşi, despre Brâncuşi, acest fel unei lumi poate mai largi decât ar fi, să culturale într‑un mod care creează conexiuni şi este un lucru extraordinar. Pentru a vedea toate spunem, la Paris, la Londra, la New York, la Bu- rezonează cu marile întrebări din zilele noastre. aceste piese, care au fost aduse aici din mai multe cureşti şi la Craiova, unde mai sunt lucrări ale lui Contemporane, pentru că arta este aici şi acum, colţuri ale lumii, din mai multe muzee ale lumii, Brâncuşi. şi abordează teme precum genul şi migraţia. Du- unui doritor şi cunoscător de artă şi unui om că- Da, vedeţi, de fapt, îl sărbătorim pe românul rabile, deoarece festivalul nu se opreşte după trei ruia îi plac operele lui Brâncuşi cred că i‑ar fi luat cu vocaţia cea mai universală în locul care este CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA luni; artiştii şi instituţiile continuă să lucreze peste un an. Ca să nu discutăm din punct de ve- centrul Europei – loc în care turismul va asigura împreună şi să perpetueze dialogul artistic. Iar dere financiar, cât l‑ar fi costat să meargă în toate un public enorm acestei expoziţii. acum, în anul 2019, Programul EUROPALIA RO- acele locuri, pentru a vedea, piesă cu piesă, ceea ce Ne aşteptăm să trecem de un milion de vizi- MÂNIA reflectă această abordare şi interpretare. este expus aici. Este o expoziţie extraordinară, iar tatori? Mulţumim din toată inima echipei Institutului acest lucru îl spun specialiştii. Ca iubitor de artă, Da. Expoziţia se desfăşoară pe parcursul a Cultural Român şi tuturor partenerilor noştri că ca privitor, am rămas, pur şi simplu, încântat să 4 luni, ceea ce, iarăşi, este un record de expunere ne‑au împărtăşit convingerea. văd atât de multe piese originale ale lui Brâncuşi a unei selecţii de acest tip. Expoziţia „Brâncuşi.

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 Sublimarea formei” în cadrul Europalia România, prea puţin, şi îi au deja în minte. Pentru noi aces- Brâncuşi s‑ar fi inspirat din Lehmbruck, sau in- festival organizat de Institutul Cultural Român, te două nume, Brâncuşi şi Enescu, sunt puncte de vers. N‑are importanţă, important este cum a rea- este, de departe, evenimentul nostru far. reper ale identităţii noastre. Şi dacă sunt puncte lizat‑o fiecare. Rodin redă frumuseţea acestui corp Şi muzica interpretată la deschidere de cei de reper ale identităţii noastre, de ce nu le‑ar cu- de femeie îngenuncheat, cu sânii proeminenţi, cu patru tineri muzicieni cred că a făcut foarte intere- noaşte şi prietenii noştri?! corpul, cu coapsele, cu umerii frumoşi; Brâncuşi sant legătura cu inimile celor prezenţi acum, aici, Trăgând după ei, cei doi mari, tot ce se pre- are o altă viziune. În primul rând, avem aici nu- privilegiaţi într‑un fel, dar care cred că vor vorbi găteşte la Europalia. mai o parte din monumentul funerar. După cum CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ despre această întâlnire cu atâtea personalităţi ale Da, valul tânăr, care e foarte prezent. Sunt se ştie, a fost o comandă pentru un monument culturii româneşti. tot felul de expoziţii ale unor tineri artişti, ca şi funerar pentru cimitirul Dumbrava de la Buzău, De fiecare dată când se face un program muzicienii, pe care i‑am ascultat pe scena de la şi a fost instalat pe un soclu foarte înalt chipul de muzică românească, se cântă Enescu şi Béla Bozar. Sunt dintr‑o generaţie foarte tânără, dar avocatului defunct, iar în faţa lui soţia lui. Brân- Bartók, care nu a fost un compozitor român, dar a pe cât de tineri, pe atât de buni sunt. Şi Enescu cuşi trebuia să reproducă o femeie plângându‑l pe pus exccepţional în lumină creativitatea muzicală tradus, interpretat de aceşti tineri a sunat mag- soţul care a murit. Numai că Brâncuşi a cerut li- românească. Ansamblul „DaRo” a făcut o figură nific! bertate de creaţie şi realizează o femeie, un nud excepţională în această seară. În cadrul Europalia de femeie, al cărui braţ este decupat. Dar vă atrag sunt multe evenimente din domeniul muzical, atenţia asupra unui fapt: aici este subtilitatea lui avem figurile cele mai reprezentative ale muzicii Brâncuşi. Brâncuşi nu mai este preocupat să facă româneşti în plan internaţional în acest moment. „Brâncuşi. Sublimarea formei” anatomia acestei femei, cum era preocupat Rodin Vor fi prezenţi la Festivalul Europalia Alexandra cam în aceeaşi perioadă. Brâncuşi este preocupat Dariescu şi Angela Gheorghiu, Daniel Petrică Cio- Cea mai importantă expoziţie şi cea mai să facă o figură care să exprime durerea şi recu- banu şi aşa mai departe. Deci, şi zona muzicală amplă retrospectivă a operei lui Constantin Brân- legerea, excluzând din acest nud toate elemen- este bine reprezentată în Festivalul Europalia. cuşi în Belgia, „Brâncuşi. Sublimarea formei”, cu- tele care ar fi trimis la sexualitate. Deci, îi taie Şi toate artele creative, cred. ratoriată de istoricul de artă Doina Lemny, reu- braţul stâng, braţul drept acoperă sânii şi, după Da, creativitatea românească. În primul neşte, la Palatul Bozar, fotografii şi documente, cum observaţi, îngenuncherea nu este perfectă, ci rând, Festivalul Europalia 2019 vorbeşte de la un opere de artă din mari muzee ale lumii precum: este aproape în marş, ca să îi acopere orice sim- cap la altul despre creativitatea românească. Tate Gallery din Londra, Muzeul Rodin şi Cen- bol sexual. Acest nud nu mai este o femeie nudă, trul Pompidou din Franţa, Muzeul Hirshhorn este o rugăciune, este o reculegere. Aceasta este din Washington şi Muzeul Guggenheim din New noutatea lui Brâncuşi. El o realizează în 1907 şi York, Muzeul Naţional de Artă al României, Mu- o instalează în 1909‑1910 în cimitirul Dumbrava. La Bruxelles se pronunţă zeul de Artă din Craiova, dar şi o lucrare din co- Eu mereu atrag atenţia şi jurnaliştilor belgieni, şi corect numele românului lecţia Academiei Române. Sedusă de felul în care celor francezi: închipuiţi‑vă, cum a fost ca în Ro- Doina Lemny prezintă această excepţională faţă a mânia în 1910 să instalezi pe un mormânt un nud! Constantin Brâncuşi lui Brâncuşi la Bozar, vă invit într‑o călătorie în Şi totuşi, a fost acceptat. cuvinte, prin sălile marii retrospective Brâncuşi. Mihaela Helmis: Se spunea mai devreme Tot din 1907, care este anul de răscruce, Doina Lemny: Brâncuşi e lucrat pe serii, anul când Brâncuşi îl părăseşte pe Rodin, el cre- că România aduce valoare şi ştie să organizeze de aceea ne este foarte greu să‑l prezentăm cro- evenimente importante. Peste 120 de zile de săr- ează aceste două capodopere care sunt Sărutul şi nologic. Însă, în prima parte a vieţii lui trebuie Cuminţenia pământului. Sărutul, în primul rând, bătoare la Bruxelles, în care România ţine afişul. neapărat să vorbim de cronologie, pentru că el Cum se vede dinspre UNESCO această acţiune de este începutul unei lungi serii de sculpturi. Aceas- ajunge la Paris în 1904. Şi aici e legenda: pleacă ta este o bijuterie! După cum bine ştim, Sărutul diplomaţie culturală în forţă pe care o propune din România, traversează Europa, face în aşa fel ţara noastră? lui Brâncuşi este aproape ca un challange pe care ca să pună piciorul în Paris, pe 14 iulie 1904. Sim- Brâncuşi îl ia faţă de Rodin. Când faci o compara- Adrian Cioroianu: Se vede cu mare bu- bolic. Deci, el îşi creează legenda. Lucrează, este curie, cu atât mai mult cu cât una dintre piese- ţie, avem fotografiile de la Muzeul Rodin, a aces- ajutat de compatrioţi. Dar ce face? Ce a învăţat la tui cuplu înlănţuit într‑un act de dragoste atât de le de rezistenţă ale acestei prezenţe a României Şcoala de Arte din Bucureşti, continuă să lucreze la Europalia este Constantin Brâncuşi. Inutil să perfect, cu o anatomie atât de perfectă, un cuplu sculptură academică: portrete de copii, erau vecini atât de frumos, şi Brâncuşi vine, într‑un bloc de vă spun că noi avem un dosar Brâncuşi depus la din atelierul lui, şi sculptează, cum sculptau toţi UNESCO, e vorba de Ansamblul Brâncuşi de la piatră, şi scrijelează chipurile a două persoane sculptorii de pe vremea aceea, în umbra lui Rodin. care într‑un act de dragoste fuzionează şi devin Târgu Jiu, care‑şi aşteaptă evaluarea de către Dar expune la saloane, iar Rodin îl remarcă şi‑l experţi şi orice prezenţă a lui Brâncuşi în mediul una. Deci, aceasta este noutatea la Brâncuşi. El invită în atelier la el. Dar Brâncuşi nu e foarte îşi permite să dea replica lui Rodin prin această european este binevenită pentru dosar, şi cred că atras... Nu e foarte simplu să mergi în atelierul 23 pentru noi, ca ţară, este binevenită. propunere. De altminteri, acest prim Sărut care lui Rodin şi să lucrezi cu Rodin. A fost recoman- vine de la Muzeul din Craiova şi pentru care Credeţi că ne ajută? dat de două compatrioate, Maria Bengescu şi Oti- Evident că ajută, măcar unii dintre priete- ne‑am zbătut împreună cu domnul Mirel Taloş, lia Cosmuţă‑Bölöni, amândouă jurnaliste. Avem, preşedinte al ICR‑ului, deci, acest Sărut este pri- nii noştri vor afla pronunţarea corectă a numelui aici, o fotografie foarte frumoasă a Otiliei Cosmu- Brâncuşi şi, evident, rădăcinile lui româneşti. Si- mul dintr‑o serie lungă în timp, pentru că a durat ţă Bölöni, care era secretara lui Anatol France şi 40 de ani. El tratează Sărutul până în 1945, dar gur că experţii care vor veni la Târgu Jiu să judece care îl prezintă lui Rodin. Brâncuşi intră în ate- nu în foarte multe versiuni. El îl intitulează la ansamblul, cunosc acest lucru, dar pentru marea lier la Rodin şi lucrează din ianuarie 1907 până vremea aceea Fragment de capitel, pentru că este parte a publicului din Franţa, Belgia sunt lucruri în aprilie 1907, când, după cum ştiţi, spune că „la ca un fragment de arhitectură. noi de descoperit sau de redescoperit în legătură umbra copacilor bătrâni nimic nu creşte”, pentru Acum n‑o să lungesc mult poveştile cu ce s‑a cu Brâncuşi. că este sufocat de ceea ce face Rodin, şi o să vedem întâmplat cu Sărutul din cimitirul Montparnasse. În rest, cu toată această detaliere, timp de în sala următoare, pentru că este o confruntare, În 1908‑1909 se întâmplă ceva, o studentă rusoai- peste 120 de zile, a creativităţii, mai ales contem- am conceput‑o ca o înfruntare cu Rodin. Brâncuşi că, Tania Raschevskaia, se sinucide din dragoste porane româneşti, cum simţiţi că stăm? nu l‑a renegat niciodată pe Rodin, dar a vrut să pentru profesorul ei, Solomon Marbe, care lucra la Este un lucru admirabil şi eu îl văd în conti- se depărteze de el, pentru că era sufocat; şi o să Institutul Pasteur. Solomon Marbe, prieten al lui nuarea celorlalte două evenimente care au marcat vedeţi mai târziu ceea ce am dorit eu să pun în Brâncuşi, îi transmite prietenului său Brâncuşi, ultimul an, Sezonul cultural româno‑francez, care evidenţă în expoziţie: artişti care voiau să vină şi care nu era cunoscut la vremea aceea, că părinţii începea acum un an, în noiembrie 2018, şi Pre- să lucreze în atelier la Brâncuşi simt aceeaşi sufo- acestei tinere Tania doresc un monument fune- şedinţia românească a Consiliului Uniunii Euro- care. În faţa unui mare artist nu poţi să creezi, nu rar. Or, Brâncuşi nu mai era în perioada când să pene, două manifestări culturale, politice, aceasta poţi să ai idei originale. După cum s‑a întâmplat facă portretul fetei, mai ales că părinţii îi transmit fiind a treia, deloc în ordinea importanţei, ci în or- cu Medardo Rosso, un artist italian, care a rămas, masca mortuară a Taniei Rashevskaia. Şi atunci dine cronologică, toate plasează numele României din nefericire pentru el, în atelier la Rodin, nu s‑a spune: tocmai am în lucru un Sărut, dar un sărut într‑un loc mai vizibil, măcar în această parte a putut dezvolta cum s‑a dezvoltat Brâncuşi. Eu întreg dacă observaţi: sunt toate figurile, cei doi continentului, măcar în Franţa, măcar în Belgia. ştiu? Oare plecând, ar fi avut aceeaşi putere? Nu îndrăgostiţi sunt întregi, îngenuncheaţi, este un Cred că pentru mulţi este o descoperire a unui ştiu. Fiecare are forţa lui. adevărat act de dragoste, pe care Brâncuşi îl im- colţ de Europă, pe care‑l cunosc prea puţin. Şi e o Deci, aceasta este umbra lui Rodin. Aici, în- pune şi este instalat în 1910 la cimitirul Montpar- comunitate românească pe care acum o vedem în tr‑adevăr, îl punem pe Brâncuşi într‑un dialog, nasse – de asemenea o noutate! Cine ar fi crezut jurul nostru, dar ceea ce e mai important e că sunt constructiv de altminteri, cu Rodin. Iată Somnul, că pe un monument funerar poţi să instalezi un sute de oameni din societatea belgiană care, iată, care vine de la Bucureşti, de la Muzeul Naţional cuplu care se uneşte într‑un asemenea act? Deci, au venit să cunoască un artist, anume Brâncuşi, de Artă, în comparaţie cu Somnul lui Rodin. O să aceste piese: Rugăciune, Sărutul şi Cuminţenia şi au ascultat şi muzica lui George Enescu. Poa- vedeţi, opera lui Brâncuşi este mult mai intimă, pământului, despre care toţi ştim foarte multe, au te unii dintre ei auziseră vorbindu‑se, dar poate mult mai omenească. Apoi, din punctul de vede- marcat ruptura lui Brâncuşi de Rodin. Cuminţe- re al redării figurii, Rodin ţine să scoată în evi- nia pământului este cu totul aparte, este o operă denţă frumuseţea modelului, pe când Brâncuşi unică, nu a fost niciodată făcută în bronz, de aceea nu. Brâncuşi începe să‑şi pună întrebări referitor este foarte, foarte preţioasă; după cum nici Săru- la felul în care să sugereze trăirea acestei femei, tul, care a fost lucrat de Brâncuşi timp de ani de adormirea ei. Pe când la Rodin este frumuseţea zile, n‑a fost niciodată lucrat în bronz, pentru că acestei femei care doarme. În aceeaşi măsură, Brâncuşi nu l‑a văzut în bronz. în acelaşi stil, creează şi Rugăciune. Cunoaştem Revenind la Sărut, avem câteva piese ex- Rugăciune, pentru că toată lumea cunoaşte Ru- cepţionale, dintre care desene ale lui Brâncuşi; el găciunea de la Bucureşti, suntem foarte fericiţi că lucrează atât de mult acest motiv, încât sculptura Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti ne‑a îm- aceasta devine semnătura lui de îndrăgostit. Ştiţi prumutat această lucrare, dar îl avem, din nou, foarte bine de iubirea lui, cu Marthe Lephertz. Eu pe Brâncuşi aici, în intimitatea lui, în umbra lui am publicat şi în România corespondenţa lui cu Rodin. Am obţinut această Rugăciune a lui Ro- Marthe, căreia îi trimitea pe foi sărutul cu vigne- din şi un fragment din Femeie îngenuncheată de te... Semnătura lui de îndrăgostit era Sărutul. Wilhelm Lehmbruck. La începutul secolului al Începând cu această sală tratăm se- XX‑lea, rugăciunea era un subiect foarte utilizat. riile lui Brâncuşi. Brâncuşi iubea copilul O face Rodin, o face şi Lehmbruck. Mulţi spun că şi iubea copilăria. A desenat foarte mult ð

Noiembrie 2019 copii şi a sculptat copii. După cum aţi vă- modern. Proba este că primea în atelier încă din ð zut în prima sală, sunt foarte mulţi copii, anii 1918‑1920 artiştii cei mai mari, reprezentanţi chipuri figurative. Brâncuşi continuă să ai avangardei, cei mai moderni artişti. Era prieten sculpteze copii, cum vedeţi şi acest mic cap figu- cu Modigliani şi avem un împrumut special, un rativ, în simplificarea formei, pentru că, de fapt, portret splendid al lui Brâncuşi realizat de Modi- aceasta este esenţa operei lui Brâncuşi. A fost o gliani. Era prieten cu compozitorul Erik Satie, o expoziţie în 2005 la Tate Gallery, intitulată „The prietenie frăţească! Erik Satie ajunge să spună: Essence of things” – Esenţa lucrurilor. Brâncuşi „E aşa de frumos să fii prieten cu el că‑mi vine să s‑a preocupat să găsească esenţa lucrurilor. Esen- cer cetăţenia română!” ş.a.m.d. În atelier era o în- ţa unui chip – ce înseamnă asta? Un sculptor cu tâlnire de comunicare, fără foarte multe pretenţii. o educaţie academică poate să facă acest lucru. Cine venea în afară de aceştia? Marcel Duchamp, Brâncuşi merge mai departe. Simplifică forma şi Tristan Tzara. Avem o fotografie cu Tristan Tzara de aceea am şi intitulat această expoziţie Subli- sau Man Rey, care‑l ajută să‑şi cumpere primul marea formei, pentru că el merge la o simplificare aparat de fotografiat. Din acest moment, Brâncuşi până la a o sublima, până la a scoate o trăire din nu mai permite nimănui să‑l fotografieze pe el sau această formă. să‑i fotografieze operele. Cum ziceam, chiar dacă fotografiile sunt puţin şterse, puţin tremurate, sunt opere de artă. Brâncuşi lucra ca un adevă- pozează. Dar, exact cum a procedat artistul cu chi- Pasiunea pentru fotografie rat fotograf profesionist, suprapunea negativele, purile de copil, şi acum îi taie umerii, îi taie gâtul, suprapunea clişeele, ca să dea mai multe umbre. îi taie tot şi rămâne. Numai capul îl simplifică, în- Am adus şi proiecţii de film. Acest film cu Floran- În pasiunea lui pentru fotografie aproape că chide ochii şi ajunge la o arcadă cu o urmă de nas, ce Meyer, o dansatoare, e arhicunoscut. Veneau face pedagogie din ceea ce a făcut el: expune pe un culcă acest portret şi‑l intitulează Muza adormită. foarte multe dansatoare în atelier la el, tinere soclu din ghips un mic cap pe care îl realizează, îl Vine de la Centrul Pompidou şi este emblematică simplifică. Este un nou-născut. Ce înseamnă noul care voiau să continue cursurile de dans la Paris pentru Brâncuşi. Din Muza adormită reţine câte- născut? Un oval! Îi rămâne din cap numai arcada şi Brâncuşi le primea, şi‑i plăcea faptul că ele se va trăsături care amintesc de chipul unei femei: sprâncenelor, o tăietură mare care este gura des- integrau sculpturilor sale. Aşa a făcut cu Floran- ochii închişi, sprâncenele, nasul foarte fin, o urmă chisă a bebeluşului care scoate primul ţipăt, cu o ce Meyer, fiica lui Eugene Meyer şi Agnes Meyer, de gură, şi în spate cocul. El ţinea foarte mult ca buclă, limba care pronunţă primul strigăt. Deci, patronii jurnalului Washington Post. Acest cuplu femeile să aibă părul strâns. Revine către muză, Brâncuşi face pedagogie în fotografiile lui, el foto- de magnaţi avea patru fete, toate erau admira- muza se ridică şi capul este aplecat, este susţi- grafiază sculpturile pentru a indica: „Iată ce am toare ale lui Brâncuşi. Florance dansează alături nut de mână: este ca o Madonă, dar îşi păstrează vrut să spun”. Am câteva fotografii excepţionale. de portretul pe care Brâncuşi i l‑a făcut mamei aceleaşi trăsături. Cum v‑am spus de la început, Brâncuşi fotografiază mereu, îşi fotografiază ope- ei. Şi tot în atelier Brâncuşi a primit‑o pe Lizica Brâncuşi nu urmăreşte să redea frumuseţea unui rele aşa cum ar fi vrut el să fie expuse. Din aceas- Codreanu, despre care ştim mai multe. Pentru ea chip, ci poziţia, trăirea. Drept dovadă, în cadrul tă serie face parte şi Prometeu în care, vom vedea Brâncuşi a confecţionat o rochie, un costum, cu acestei serii, introduce Danaidele. Aceasta este mai departe, ca şi Muza adormită, capul se reduce, ace de siguranţă, el nu a cusut acest costum, şi opera care vine de la Bucureşti, de la Muzeul Na- nu mai este ovalul, devine mai rotund, rămân niş- i‑a făcut un coif, care este instalat pe un soclu din ţional de Artă Bucureşti, şi sunt foarte fericită că te urme din arcada sprâncenelor şi un mic semn lemn foarte interesant, pentru că aminteşte – cu am putut s‑o obţinem. Este o operă sculptată în- de nas; dar acest cap nu mai are nici gât, doar o această gaură în mijloc – de portretul Socrate, pe tr‑o piatră poroasă, foarte dură, unică, dar care mică rămăşiţă de ureche. Şi acesta este Prometeu. care i‑l face şi pe care‑l dedică Lizicăi Codreanu. este începutul unei serii de Danaide. Această se- Unde‑şi justifică titlul este când îl trage în bronz, E foarte frumos. Nu ştiu dacă este începutul, dar rie se include în seria Madmoiselle Pogany, pe pentru că primul Prometeu este făcut în marmură, face parte din metoda de lucru a lui Brâncuşi, de care o vedem aici, Danaida e mai târzie şi‑i dis- după aceea sunt ghipsuri, şi este o excepţie, aproa- a combina metal, lemn, apoi metal şi sculptura în par ochii. Şi se include... De ce? Pentru că avem, pe o excepţie în opera lui Brâncuşi, a realizat‑o şi bronz sau în marmură. aici, aceleaşi urme de sprâncene care merg până în ciment. Ajunge la simplificarea formei, la acest Iată o operă excepţională, care iese foarte rar la urechi, trăsătura nasului, capul. Ce este frumos din atelierul Brâncuşi de la Paris, Leda, pe care el oval. Dacă faceţi turul acestei opere, care este ex- şi ce este interesant, Brâncuşi redă poziţia de in- a filmat‑o. Avem filmul în faţă, în care Brâncuşi a cepţională, vedeţi că ea nu este perfectă, nu este ca trovertire a femeii, cum va proceda cu Madmoi- creat această operă, în 1920, în marmură. Marmu- un ou perfect. Brâncuşi nu a făcut niciodată lucruri selle Pogany. Prima Madmoiselle Pogany, într‑o ra se găseşte la Chicago. Chicago nu o împrumu- perfect simetrice, dar este un perfect oval pe care fotografie, este pornită de la o idee. Aici eu încerc tă niciodată şi, într‑adevăr, este prea fragilă ca să 24 el îl intitulează Începutul lumii. Ce este Începutul să demonstrez acest lucru: Brâncuşi era obsedat poată circula. Mai târziu, în 1926, o trage în bronz. lumii? Un ou, dar este capul acesta de copil care de mitul lui Narcis. Avem trei fotografii: Narcis, Există un singur bronz autentic în lume, vorbesc este începutul vieţii, de fapt. Suntem în 1920, când un cap rotund, cu ochii scoşi. Desigur, cunoaşteţi de bronzurile autentice Brâncuşi, pentru că s‑au Brâncuşi îşi instalează operele pe un soclu cruci- mitul lui Narcis, care se priveşte în apă până când mai făcut bronzuri postume. El a păstrat această form, după aceea un soclu cubic şi începe să facă cade. Brâncuşi era pe punctul să facă un Narcis operă în atelier; după ce o instalează pe un soclu aceste platouri de metal dintr‑un aliaj de nichel, şi face o Fântână a lui Narcis. În acest moment de marmură cruciform, cu un alt soclu cilindric, iar pentru ca operele să se reflecte în oglinda aceasta. este vizitat de o artistă maghiară care se numea în soclul cilindric a instalat un mecanism făcut din Fotografiile pe care le avem reflectă meditaţia lui Margit Pogany, împreună cu prietena ei. Prietena rotiţe de bicicletă şi cu un sistem electric. De alt­ Brâncuşi în jurul acestei opere. ei îi spune: „S‑ar zice că e portretul tău”. Şi Margit fel, unul dintre vecinii lui, artişti americani, a scris Foarte multe întrebări sunt în legătură cu avea nişte ochi cam bulbucaţi! Numai că Brâncuşi „Brâncuşi: şaman sau showman”. El îşi punea în inspiraţiile lui Brâncuşi. De unde vine inspiraţia nu se gândise la asta, dar imediat a prins din zbor scenă operele. Şi în momentul în care veneau vizi- lui Brâncuşi. N‑a fost inspirat de arta africană, şi i‑a dat numele acestui chip, pe care tocmai îl tatorii la el, pentru că primea artişti, tineri, scrii- n‑a fost inspirat de arta românească, a fost inspi- lucra, Madmoiselle Pogany. Care este interesul tori să vină să‑i vadă operele, apăsa pe buton, iar rat de tot, dar a înlăturat orice inspiraţie, a în- acestui portret? Devine Madonă. Acest portret opera începea să se învârtească, şi toată lumea se lăturat orice marcă. Cel mai mare semn pe care este într‑o anume poziţie de reverie, sprijinin- minuna. Este o operă foarte complexă. Ce vrea să vi‑l arăt, în 1913‑1914, realizează o sculptură, du‑se pe mâini. Cu timpul, mâinile fuzionează şi zică Leda? Pe noi, românii, ne trimite la Lebăda, Primul pas. Ce înseamnă Primul pas? Bebeluşul ajungem la a doua etapă a Modmoisellei Pogany, este Lebăda; el este obsedat de mitologia greacă. care face primul pas. Numai că aici îl găsim pe mâinile fuzionează şi apare o singură mână, co- Să nu uităm, Zeus se transformă într‑o lebădă ca Brâncuşi românul care cunoaşte tradiţia. Este cul, care acolo era bine strâns pe ceafă, se desfă- s‑o cucerească pe Hera, Hera dă naştere la gemeni singurul aproape, poate sunt prea radicală când şoară într‑o cascadă de păr frumos, ochii dispar şi ş.a.m.d. Brâncuşi nu explică. Atunci când i s‑a spus spun aceasta, singurul din artiştii de avangardă rămâne numai arcada sprâncenelor. Acesta este că este Zeus care se transformă într‑o lebădă – le- care n‑a făcut colecţie de măşti; în vreme ce avan- lucrul de sublimare a formei la Brâncuşi, pe care bădă în franceză este le cygner, este de genul mas- gardiştii făceau colecţii de măşti africane, era o o vedem. Şi el o arată aproape în mod pedagogic culin – sculptorul a zis: „A, nu, corpul omului nu perioadă africanizantă: şi Picasso, şi Matisse erau în fotografiile lui, adică plasează aceste opere în- e aşa”. De fapt, el nu explică niciodată, dar este o atraşi de măştile africane foarte expresive. Brân- tr‑un flux de lumină şi le fotografiază. Iată ce am cuşi n‑a făcut colecţie de măşti poate pentru că, operă ambiguă: este un tors de femeie, rodnic, şi această parte nu este eleganţa gâtului lebedei, care vrut să spun: această Pogany în care se reflectă din tradiţie, „ăsta e semn rău”, „nu trebuie să ai tot atelierul şi toată transformarea, cu cocul care măşti în casă pentru că aduc nefericire”... Brân- este superb. Cred că este o întâlnire dintre un tors de femeie şi un falus. De aceea e foarte curios că se desfăşoară pe ceafă şi cu mâna care fuzionează. cuşi creează această operă în lemn, o sculptează Pentru străini, când vorbeşti de Măiastra şi o intitulează Primul pas. O expune în 1914 în în această perioadă Brâncuşi face o operă atât de complexă. Şi complexitatea se vede în momentul în trebuie să explici ce e măiastra şi eu zic că până America, la o galerie, şi după aceea, pentru că e şi ultimul copil ştie ce‑i „măiastra” în România. prea africanizantă, pentru că aici trebuie să recu- care ea se învârte. Iată ce face, face alte experienţe, încercând să mişte acest platou, ca să prindă refle- Când am pregătit această expoziţie, am dorit ne- noaştem că are trăsăturile unui copil african, dis- apărat să ştiu mai multe despre „măiastra”. Ea truge corpul, îl aruncă la gunoi şi păstrează numai xele noului născut. Iar Brâncuşi face aceste experi- enţe şi în fotografie, şi în film. apare la Petre Ispirescu, apare în poveştile noas- capul, şi ajunge la acest lucru. Îl culcă şi‑i spune tre, dar nu prea avem originea. Se pare că este Capul primului pas, în amintirea Primului pas, un motiv care a circulat în Europa de est până în dar el nu vrea să trimită la arta africană, adică nu Lituania. Piesa aceasta vine de la Tate Gallery; vrea să păstreze aceste mărci ale artei africane. Sala dedicată muzelor este un împrumut excepţional, în care – eu explic Brâncuşi nu făcea desen preparator, pregătitor întotdeauna – este prima pasăre pe care Brâncuşi la sculptură. Pentru el desenul era făcut mai ales În sala dedicată muzelor am obţinut lucrări o realizează. Măiastra este pasărea care se ridi- după, ca un mod de reflectare a celor făcute. foarte importante pentru această tematică, pen- că, încântă şi are puteri să se metamorfozeze în În mod excepţional am încercat să readucem tru că trebuia să vedem în ce măsură Brâncuşi basmele noastre în prinţ sau prinţesă, ca povestea CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA în această expoziţie ambianţa de la atelier, atmo- a pornit de la un model şi a ajuns la o emblemă. să se termine frumos. Din această Măiastră Brân- sfera atelierului, pentru că Brâncuşi şi‑a creat pro- Muza adormită a lui Brâncuşi este emblematică. cuşi simplifică, din nou, forma şi ajunge la Pasă- pria legendă şi era un mare actor până la urmă, Artistul porneşte, de fapt, de la o comandă care i rea de aur. Aceasta este o pasăre intermediară pe pentru că se îmbrăca, avea costumul acesta de lu- s‑a făcut în 1909 din partea unei baroane, Renée care el o fotografiază, alungind forma. Şi aici este cru cu o tichie pe cap şi‑şi spunea „ţăranul din Car- Irena Franchon, care i‑a cerut un portret. Brân- subtilitatea şi inteligenţa lui Brâncuşi. Măiastra paţi”. O făcea pe marele filosof ba oriental, ba „ţă- cuşi nu mai lucra după model, el nu mai avea ne- este pasărea care cântă, se metamorfozează şi în- ranul din Carpaţi”. Or, Brâncuşi era foarte, foarte voie de cineva să‑i pozeze. Şi totuşi, ea, baroana, cântă pe toată lumea, pe când Pasărea de aur şi

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 după aceea Pasărea în zbor devine ca o rachetă, ca De pildă: cum s‑a construit această coloană? El o navetă spaţială, alungită. Brâncuşi nu numai că sculptează un element pe care îl calculează, sunt transformă forma, dar transformă şi ideea. Ea nu nişte proporţii geometrice, matematice foarte bine Eveniment mai este pasărea care cântă, ci este pasărea care calculate. Şi după aceea acest element este dus e pe punctul să‑şi ia zborul. Şi aici este lucrul ne- la uzinele din Petroşani, care le toarnă în fontă. maipomenit al lui Brâncuşi, de a găsi echilibru în Or, fonta, ştim cu toţii, este neagră. Dar Brâncuşi

Cărţi ale scriitorului CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ această formă care nu este simetrică. Brâncuşi nu spunea: „Coloana mea vreau să strălucească pre- a lucrat în simetrie. Închipuiţi‑vă, punctul ei de cum aurul în soare”. Aşa că această fontă a fost român Mihail Sebastian, greutate este sus, în corp, dar ca să aibă un echi- metalizată cu alamă. Deci, coloana este constitui- libru piciorul, punctul de ataşament, este foarte tă din 15 module întregi şi două jumătăţi – una în traduse în limbile mic. Aceasta este arta lui Brâncuşi: când vezi mai vârf şi alta jos, în perfectă egalitate, înfiptă foarte multe păsări una alături de alta spui: dar e ace- bine în pământ. Brâncuşi, în timp ce coloana se lu- laşi lucru! Nu. Fiecare pasăre are o diferenţă cât cra, când a văzut că Liga Femeilor era încântată, suedeză şi engleză de mică, arată lucrul pentru echilibrarea acestei îşi dă seama că ar putea să mai adauge câteva ele- elipse care este asimetrică. mente. Şi ce a mai adăugat? În faţa parcului din venimente care marchează traducerea Târgu Jiu el propune să se facă o Poartă a Săru- Ea două cărţi ale lui Mihail Sebastian în tului, care, de fapt, sunt coloane cu sărutul simp- suedeză şi în engleză se desfăşoară la două re- lificat şi cu frize cu sărutul. Se trece pe sub Poarta prezentanţe ale Institutului Cultural Român în Fluxuri de lumină Sărutului, se traversează parcul şi se ajunge la străinătate, la Stockholm şi la Londra. Masa tăcerii, care, de fapt, este un soclu supra- „Jurnalul”, capodoperă a literaturii‑docu- În fotografiile pe care le expunem aici avem ment interbelice, apărut în acest an la editura un exemplu de ceea ce Brâncuşi a dorit să pună în pus, mărit, bineînţeles, înconjurat de 12 scaune, taburete, în formă de clepsidră. Bineînţeles, totul suedeză h:strom în Suedia, a fost lansat luni, scenă: Păsările lui. Sunt ca nişte vedete, asta este la sediul Federaţiei Comunităţii Evreieşti din o scenografie Brâncuşi, cu diferite cadraje, cu dife- este simbolic, clepsidra care măsoară timpul care trece şi amintirea eroilor. Dar dacă el a asistat Stockholm. rite lumini, sunt nişte fluxuri de lumină, surprin- Evenimentul a constat într‑o prezentare a zând Pasărea noaptea, într‑o lumină de noapte, cu la inaugurarea acestei coloane, în 1937, n‑a mai putut să asiste la inaugurarea ansamblului. El a autorului şi a cărţii, făcută de traducătoarea In- umbre, ca să nu mai vorbim de această Pasăre în ger Johansson. Aceasta a vorbit participanţilor marmură albă pe fond negru sau de această Pa- revenit în 1938 să asiste pietrarii care tăiau. Nu el a sculptat Poarta Sărutului, nu el a sculptat sca- despre experienţa traducerii volumului scriito- săre în marmură neagră – cea mai mare pasăre şi rului român şi importanţa prezentării Jurna- unele ş.a.m.d. În octombrie s‑a inaugurat ansam- se găseşte la Muzeul din Camberra, unde artistul lului pentru publicul suedez în contextul istoric surprinde silueta acestei păsări extraordinare şi blul fără Brâncuşi, pentru că se apropia războiul, actual. o luminează numai pe cant, unde ar trebui să fie se instaurase dictatura, iar el a simţit şi nu s‑a Cu această ocazie a avut loc şi lectura unor ciocul, dar nu este cioc. Acolo şi în partea aceea întors nici măcar la inaugurarea ansamblului de fragmente din volum, în interpretarea apreciatei vorbim de evenimentul din 1926, când Brâncuşi la Târgu Jiu. Cred că aici el şi‑a pus toată sinteza actriţe cu origini româneşti Adriana Savin, cu- expune la Brunnel Gallery, expoziţie care a fost operei lui, de aceea consider că Brâncuşi a fost ca noscută de publicul suedez pentru activitatea sa organizată de Marcel Duchamp, când la vama un părinte foarte bun care a lăsat moştenire ţă- teatrală şi cinematografică. americană s‑a constatat că se transportă, de fapt, rii ce trebuia. Şi‑a lăsat atelierul francezilor. Şi îi Fenomenul receptării lui Sebastian a fost o bucată de metal. Şi a fost pus Brâncuşi să plă- contrazic pe cei care spun că Brâncuşi ar fi vrut unul dintre cele mai spectaculoase, atât în tim- tească transport de metal. Atunci procesul despre să lase României atelierul, dar România comunis- pul vieţii scriitorului, cât şi în posteritate. Capo- care ştie toată lumea a transformat şi un punct tă a refuzat. Este absolut contrar realităţii. Să vă doperă a literaturii‑document interbelice şi una din legislaţia americană. spun de ce: el era conştient că a lăsat ţării ansam- dintre cele mai tulburătoare panorame a vieţii Se mai pune întrebarea: cum s‑a inspirat blul de la Târgu Jiu, care este sinteza operei lui, politice şi artistice din România primei jumătăţi Brâncuşi din arta populară? Bineînţeles că el avea la Bucureşti erau opere de început, la Craiova de a secolului XX, Jurnalul lui Mihail Sebastian – o moştenire, el purta în el moştenirea artei noastre, asemenea, erau în colecţii particulare, iar la Paris care a aşteptat vreme de cincizeci de ani momen- dar dacă ar fi rămas la stâlpii de acolo, ar fi rămas el a lucrat 50 de ani. La Paris el îşi creează capo- tul primei sale apariţii publice – a devenit una un artizan, un cioplitor. Numai că pe Brâncuşi se doperele şi, de ce să nu fim cinstiţi, ca orice artist, dintre cele mai apreciate cărţi din literatura ro- pare că, de fapt, nici măcar acestea nu l‑au inspi- el ştia foarte bine că cine vrea să vină să‑i vadă mână. rat, el nu avea nevoie de portretele de femeie, el operele se duce mai degrabă în centrul Parisului, Seara a fost deschisă de către reprezentan- nu mai are nevoie de model, el cioplea şi gândea decât să le caute pe undeva în România. Eu nu tul Federaţiei Comunităţii Evreieşti din Stock- în acelaşi timp. Şi‑a păstrat în atelier lemnele din holm, John Gradowski, care a făcut o scurtă pre- 25 demolări. El spunea că sunt lemne „care au trăit”. zentare a invitaţilor şi a programului, reiterând Aşa a găsit un şurub de teasc cu care se face vi- totodată şi necesitatea de a vorbi celor tineri des- nul, care ştiţi că e în spirală. Ei bine, l‑a păstrat pre trecut, mai ales în contextul social şi politic în atelier. Că o fi fost inspiraţia lui sau nu, asta actual. nu mai ştim. Ce ştim este că, lucrând la mobilierul Traducătoarea Inger Johansson a prezen- din atelier, prima lui Coloană, dacă am putea s‑o tat succint conţinutul Jurnalului, împărtăşind numim aşa, ar fi aceasta care nu este coloană, este publicului din experienţa sa despre procesul de numai un zigzag, ea are părţi netede. La un mo- traducere a operei în limba suedeză. Totodată, ment dat, Brâncuşi ciopleşte sub formă de romboizi ea a evidenţiat energia şi puterea limbajului li- aceste coloane – aceasta este prima coloană, din terar al lui Mihail Sebastian, care conferă lectu- rii un dinamism aparte, constituind o provocare 1918, destul de târziu, care se află acum la Moma, pentru orice traducător. la New York, şi după aceea coloanele cresc. Le cio- Pasajele citite de actriţa Adriana Savin au pleşte, în general, dintr‑un singur trunchi de copac. fost însoţite de momente muzicale din Dansurile Proba este că în 1926 ciopleşte dintr‑un trunchi de româneşti ale compozitorului Béla Bartók şi alte plop, în grădina prietenului lui Edward Steichen compoziţii îndrăgite de scriitor. din America, la Voulangis această coloană într‑un Evenimentul s‑a bucurat de un public trunchi de plop. O ridică şi, iată, coloana creşte, ai numeros de aproximativ 50 de persoane, fiind impresia că ţâşneşte în grădină din pământ. Apoi prezenţi reprezentanţi ai mediului academic, Edward Steichen îşi vinde casa şi grădina, Brân- editori, studenţi, profesori, scriitori, traducători, cuşi ia coloana, o taie în două şi o duce în atelier. De am găsit nici un document în care Brâncuşi ar fi dorit să lase atelierul României, şi nu pentru că a jurnalişti culturali şi alţi reprezentanţi ai lumii aceea sunt două coloane acolo, dar înainte de asta o culturale din ţara de reşedinţă, precum şi public fotografiază. Una dintre fotografiile cele mai cunos- renegat România. El era foarte mândru de Româ- nia! Şi‑a luat naţionalitatea franceză doar cu doi larg, deopotrivă suedez şi român, interesat de cute este aceasta, Coloana piramidală. De altmin- tema Holocaustului şi de literatura şi cultura ro- teri, bănuiesc că aţi văzut cu toţii, la Târgu Jiu e ani înainte de a muri. Pentru ca să lase Atelierul statului francez trebuia să fie francez, dar altfel el mână contemporană. aproape o obsesie, ai impresia că este o piramidă. Totodată, joi, de la ora 18.30, va avea loc, Dacă priveşti la baza coloanei, aceşti elemenţi care a fost sculptor român trăitor la Paris. Iar aici, la Bozar, vă vedeţi visul cu ochii, la sediul Institutului Cultural Român din Bel- sunt egali se reduc într‑o piramidă. grave Square nr. 1, lansarea cărţii „Oraşul cu pentru că nu s‑a mai întâmplat nicicând să fie sub Avem impresia că ştim fabricarea ansam- salcâmi”, de Mihail Sebastian, volum tradus în blului de la Târgu Jiu. Nu‑i atât de simplu, pen- acelaşi acoperiş atâtea lucrări ale lui Brâncuşi. engleză de Gabi Reigh. tru că în 1935 Aretia Tătărăscu, soţia ministrului Da! Până în 1995 Brâncuşi nu a avut nici o Lansarea va fi urmată de o discuţie pe Gheorghe Tătărăscu, dorea să ridice un monu- retrospectivă în Franţa, ceea ce e puţin ruşinos. marginea literaturii lui Sebastian, între tradu- ment eroilor căzuţi pe Valea Jiului. Este foarte Atunci s‑a stabilit să se facă o expoziţie împreună cătorul Gabi Reigh şi profesorul Alex Boican, de important că în 1935 Liga Femeilor se gândeşte cu Muzeul de artă din Philadelphia, care are o co- la University College London. la aşa ceva. Au adunat bani şi fac apel la Miliţa lecţie foarte importantă. De atunci s‑a mai făcut o Personajul Adriana Dunea, eroina din Petraşcu, numai că ea, fosta elevă a lui Brâncuşi, expoziţie importantă, cea din anul 2005 de la Tate „Oraşul cu salcâmi”, fiica unor burghezi de pro- a spus: nu, maestrul Brâncuşi! Brâncuşi e foarte Gallery, numită Esenţa lucrurilor, cu lucrări de vincie, o adolescentă candidă şi cultivată, pleacă încântat, pentru că este o ocazie pentru el să facă acolo, de la Guggenheim din New York şi din alte la Bucureşti. Ea lasă în urmă viaţa plictisitoa- ceva pentru ţară. Şi atunci vine în ţară şi face un colecţii, dar nu s‑au mai făcut expoziţii retrospec- re a orăşelului şi prima iubire pentru Geluc. În proiect foarte interesant. El s‑a gândit la o coloa- tive. Ce am dorit noi, aici, este nu o retrospectivă, Capitală, fata trece graniţa maturităţii fizice şi nă, „Coloana amintirii”, el reia, de fapt, modelul pentru că nu se mai poate face o retrospectivă, ci comportamentale şi descoperă mirajul senzuali- pe care l‑a văzut în atelier şi se duce la Târgu Jiu. pur şi simplu să arătăm metoda de lucru şi ceea ce tăţii, regăsindu‑şi în cele din urmă fostul iubit Coloana este amplasată în afara oraşului, în ca- a adus nou Brâncuşi. Sigur că este un vis şi sper drept un amant pasional. Eroina alege însă să‑l pătul Aleii Eroilor. Stabileşte cam unde ar putea să‑l fi împlinit acum, împreună cu Europalia, con- părăsească pentru a se consacra, capricios, unei fi amplasată şi se consultă cu fiul unui prieten cretizat şi în Catalogul acestei atât de importante căsnicii burgheze convenţionale. de‑al lui, Ştefan Georgescu‑Gorjan, inginer care prezenţe a lui Brâncuşi, a operei sale, sub acelaşi Cărţile lui Mihai Sebastian au fost tradu- lucra la uzinele din Petroşani. Noi avem impresia acoperiş, aici, la Bozar. r se prin Centrul Cărţii de la Institutul Cultural că aceste lucrări ale lui Brâncuşi ies aşa, dintr‑un Român în limbile spaniolă, franceză, neer‑ Grupaj realizat de landeză, bulgară, amharică, croată. vis aproape intangibil, dar Brâncuşi calcula totul. Mihaela Helmis

Noiembrie 2019 Lungmetrajul a fost şi favoritul n Festivalul Internaţional al criticii internaţionale (care i‑a oferit Premiul FIPRESCI), dar Filmului de la Valladolid 2019 şi al juriului internaţional, care, impresionat de efortul cineastului „de a face vizibile multe vieţi invizibile”, i‑a acordat Premiul „Spicul de argint Dana Duma Împotriva tiraniei machiste a ediţia cu numărul 64, Festivalul moarte a mamei care trăieşte la internaţional al filmului de la Valla- Beijing. În fine, al şaselea film dolid a confirmat că rămâne un spa- cu o regizoare pe generic, bul- ţiu privilegiat al ideilor progresiste, găroaica Kristina Grozeva, care al cinematografuluiL care apără diversitatea, ino- semnează în tandem cu Peter vaţia, personalitatea stilistică. Profilul său recu- Vâlceanov, se intitulează Tatăl. noscut – dedicat în principal filmului de autor – a Declanşată de înmormântarea căpătat anul acesta o tuşă mai apăsat feminină. mamei unui realizator de filme După ce festivalurile de la Cannes şi de la Vene- publicitare, revederea cu pro- ţia au încercat să mărească numărul titlurilor se- priul tată, după ani, generează lecţionate semnate de femei, fără rezultate prea o criză acută, ce marchează falia vizibile, festivalul castilian a reuşit să alinieze, în dintre generaţii cu idealuri dife- secţiunea oficială, şase lungmetraje ale unor au- rite şi cu diferenţe acute (care toare din diferite locuri de pe mapamond, ceea ce produc uneori umor negru) în în procente înseamnă 30%. Acestora li se adaugă legătură cu statutul femeii în destul de multe scurtmetraje din aceeaşi selecţie familie şi societate. sau lung şi scurtmetraje din competiţiile parale- Dar tuşa mai apăsat femi- le, „Punto de encuentro” şi „Tiempo de historia”. nină nu a fost asigurată numai Pentru a nu lăsa impresia că a fost o decizie opor- de semnăturile unor cineaste tunistă, în trena efectului mişcării metoo, declan- asupra filmelor alese, ci şi de şată anul trecut, trebuie să observăm că filmele problematica vizând condiţia menţionate – dar şi altele din selecţie – se disting femeii, sau de forţa unor por- şi prin abordarea curajoasă a unei problematici trete feminine din lungmetraje privind condiţia femeii, confruntată deseori cu regizate de bărbaţi. Printre ele marginalizarea şi prejudecăţile machiste apărute se numără Poveste cu trei su- în diferite culturi. rori, pelicula cineastului turc Cele mai evidente şi indignante forme de Emin Alper. Într‑un sat izolat persecuţie a femeilor sunt descrise în filme ve- din Anatolia, trei surori încear- nite din lumea islamică, unde radicalizările fun- că timid să lupte cu autoritatea damentaliste au făcut – şi fac mereu – multe vic- opresantă a tatălui, care le deci- time. Un astfel de film este producţia din Maroc de soarta şi le reduce la condiţia 26 Adam (care va candida la Oscar din partea ţării), de sclave. semnat de Maryam Touzani, povestea solidarită- Tot un tată tiranic şi re- ţii feminine în faţa pericolelor oprobiului public cu trograd marchează, în Viaţa in- care se confruntă una dintre ele, însărcinată fără vizibilă a lui Euridice Guzmao/ a fi căsătorită. Din acelaşi spaţiu vine şi copro- A Vida invisivel de Euridice ducţia Franţa‑Algeria‑Belgia intitulată Papicha, Guzmao de Karim Ainouz, des- a cărei autoare, Mounia Meddour, evocă expre- tinul a două surori în Brazilia siv o experienţă personală din anii ’80, devenind anilor ’50, două tinere care îşi o mărturie despre agravarea opresiunii machiste văd spulberate toate visurile de pe fundalul războiului civil din Algeria. Cineasta afirmare personală. Deşi inclu- a fost premiată cu Premiul de debut „Pilar Miro”, de destul de mulţi tropi de me- impresionând juriul internaţional pentru empatia lodramă, naraţiunea cinemato- generată de eroine, „nişte tinere care luptă pen- grafică inspirată din romanul tru a trăi şi pentru a‑şi împlini visurile la începu- Marthei Batalla ocoleşte cu brio tonul melodrama- tul fundamentalismului islamic”. O versiune mai tic şi recurge uneori inspirat la umor şi sarcasm tuturor bărbaţilor din preajmă este întărită de de- emancipată a femeii din acelaşi spaţiu (de data pentru a sugera privirea feminină dezaprobatoare cizia de a păstra sarcina apărută în urma amoru- aceasta Tunisia) propune regizoarea Marelle La- asupra unui machism violent şi anacronic. Cu sti- lui de‑o seară, luată fără nici o urmă de afectare bad în Arab Blues/Un divan la Tunis. Eroina este lul său vizual foarte elaborat, imitând Tehnicolo- a „fragilităţii”. Totul în acest film respiră nouta- o tânără cu studii în Franţa care revine în ţară rul din filmele epocii, şi cu interpretările remarca- te, spre deosebire de unele lungmetraje semnate după mulţi ani, încercând să familiarizeze popu- bile (premiate cu Premiul Cea mai bună actriţă, de clasici care au strălucit altădată la Valladolid, laţia cu practica psihanalizei, în ciuda prejudecă- acordat ex aequo Juliei Stockler şi Carolei Duar- precum Goran Paskaljevič (autorul unui film plin ţilor şi opoziţiilor misogine ale reprezentanţilor te), lungmetrajul a fost şi favoritul criticii inter- de intenţii bune, dar puţin convingător, producţia oficialităţilor sau ale unor locuitori radicalizaţi. naţionale (care i‑a oferit Premiul FIPRESCI), dar italiană În ciuda ceţii/Nonostante la nebbia). Un Două tinere cineaste de origine bulgară, şi al juriului internaţional, care, impresionat de alt caz este cuplul belgian Luc şi Jean‑Pierre Dar- Mina Mileva şi Vesela Kazakova, semnează copro- efortul cineastului „de a face vizibile multe vieţi denne, premiat, totuşi, pentru scenariul şi mon- ducţia dintre Marea Britanie şi Bulgaria, O pisică invizibile”, i‑a acordat Premiul „Spicul de argint”. tajul filmului Tânărul Ahmed/Le jeune Ahmed, în perete/ Cat in the Wall, o satiră împotriva pre- Prezenţa unui personaj feminin puternic, istoria prea puţin motivată a unui adolescent de judecăţilor care marginalizează emigranţii veniţi pus în valoare de o regie inovatoare (a chinezului origine marocană care se radicalizează, sub efec- din Europa de Est, mai ales dacă sunt femei. O Wang Quan`an) şi de o imagine pe măsură (pen- tul predicilor unui mentor islamist, şi ia decizia de arhitectă care luptă din greu să îşi găsească un tru care a fost premiat Aymerick Pilarski) au adus a‑şi ucide profesoara. Prezentat în gala de închi- loc de muncă conform specializării ei, lucrând la producţiei mongole Öndög/Oul de dinozaur trofe- dere, Maestrul Cheng/Mestari Cheng, filmul unui un bar pentru a‑şi întreţine familia, realizează că ul ediţiei, Premiul „Spicul de aur”. Filmul a făcut, alt fost premiant la Valladolid, finlandezul Mika este dublu defavorizată (ca străină şi ca femeie) în într‑adevăr, figură de „apariţie extraterestră” Kaurismáki, are, în schimb, avantajul abordării conflictul generat de adăpostirea unei pisici apa- printre titlurile selectate, reuşind să surprindă la unei teme foarte actuale, ciocnirea dintre culturi, rent abandonată, revendicată apoi violent de nişte toate nivelurile. În primul rând, prin caracterul care ia aici forma efectului de seducţie al bucă- vecini din locuinţa londoneză de la periferie. Biro- hibrid al subiectului, povestea mixând elemente tăriei asiatice, cu ajutorul căreia au făcut parte craţia şi corupţia din primărie sunt factori favori- de thriller (totul porneşte de la descoperirea unui din selecţia celorlalte competiţii, printre care do- zanţi ai conflictului, în timpul căruia aflăm detalii cadavru de femeie în stepa îngheţată), de come- cumentarul de lungmetraj Colectiv, al compatrio- despre cum se pot manipula ajutoarele sociale şi die bizară (cu poliţişti afectaţi de lipsa armelor şi tului nostru Alexandru Nanau, câştigătorul Pre-

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA despre perspectivele sumbre ale Brexitului. O au- instrumentelor necesare anchetei) şi de drame- miului al doilea în secţiunea „Timp de istorie”. r toare americană de origine chineză, Lulu Wang, die (relatând, sumar, istoria unei păstoriţe de 35 semnează unul dintre filmele cele mai agreate de de ani care nu se teme să trăiască izolat într‑un public, The Farewell, care ilustrează cu umor cioc- spaţiu ostil, crescând animale şi călătorind prin nirea dintre cultura orientală şi cea occidentală pustietate călare pe o cămilă, şi nici să seducă un într‑un moment de criză a unei familii reunite cu june poliţist rămas în frig să stea de pază lângă ocazia unui dublu eveniment: o nuntă şi probabila cadavru). Superioritatea acestei femei asupra

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 Prezenţa sa a reprezentat o n Eveniment premieră pentru scena lirică madrilenă, pentru publicul spaniol, care a primit‑o cu multă căldură, entuziasm şi un real interes pe CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ Ana Blandiana, una dintre figurile esenţiale ale poeziei europene actuale Recital Ana Blandiana – un regal liric pe scena Festivalului internaţional de poezie PoeMAD

na Blandiana a Pâtea şi Natalia Carbajosa) şi Octombrie, Noiem- cucerit publicul brie, Decembrie (Editura Pre‑Textos, 2017, tradu- cititor spaniol, cători Viorica Pâtea şi Natalia Carbajosa), precum care a venit în şi cărţile sale de proză Proiecte trecute (Editura numărA impresionant să o în- Periférica, 2008) şi Cele patru anotimpuri (Editura tâlnească şi să îi asculte poe- Periférica, 2011), ambele traduse de Viorica Pâtea mele, duminică, 27 octombrie şi Fernando Sánchez Miret, sunt foarte apreciate a.c., pe scena celui mai impor- de cititorii spanioli. „Poezia sa cultivă un ton sin- tant festival internaţional de cer şi spontan al inflexiunilor metafizice. Poetica poezie de la Madrid, PoeMAD. sa, bazată pe sentimentul tragic al existenţei, este Institutul Cultural Ro- conturată ca o artă care, în acelaşi timp, dezvăluie mân de la Madrid a sprijinit şi ascunde sensurile lucrurilor. Poezia Anei Blan- participarea binecunoscutei diana s‑a născut într‑o epocă în care, după cum autoare Ana Blandiana la cea spune chiar poetul, «a fi liber este mai dificil decât de‑a noua ediţie a Festivalu- nu, într‑o perioadă în care, paradoxal, libertatea lui PoeMAD. Prezenţa sa a cuvântului diminuează importanţa cuvânt»”, este reprezentat o premieră pen- tru scena lirică madrilenă, un extras din amplul articol ce i‑a fost dedicat în pentru publicul spaniol, care revista literară spaniolă Colofon, în avanpremiera a primit‑o cu multă căldură, festivalului PoeMAD (22 octombrie 2019). entuziasm şi un real interes La finalul recitalului său de poezie, poetul pe Ana Blandiana, una dintre Jordi Doce a declarat că prezenţa Anei Blandiana figurile esenţiale ale poeziei a fost o onoare pentru festivalul PoeMAD, mulţi europene actuale. iubitori ai poemelor sale, spanioli şi români, au Ana Blandiana a sus- aşteptat‑o să‑i ceară un autograf. ţinut un recital de poezie, în Ana Blandiana (n. 1942, Timişoara), autoa- duo cu Boris Novak, poet, tra- re a paisprezece cărţi de poezie, două volume de ducător şi eseist sloven, în Au- poveşti fantastice, nouă eseuri şi un roman, este ditoriumul centrului cultural vocea rezistenţei şi a supravieţuirii unui destin Conde Duque. La eveniment greu încercat. au asistat aproximativ 200 de Dacă Blandiana a fost autorul cel mai cenzu- spectatori, care au ascultat rat de guvernul român în vremea comunismului 27 poeziile în lectura autorilor, în se datorează faptului că întreaga ei opera se în- limbile originale, şi au urmă- vârte în jurul înţelegerii verbului a rezista, ceea ce rit traducerea textelor în lim- înseamnă protejarea sinelui atunci când se opune ba spaniolă proiectate pe un destinului. Cărţile sale au fost traduse în două- ecran. Prezentarea şi intro- zeci şi cinci de limbi, în total optzeci de volume ducerea celor doi poeţi au fost diferite. După 1989, Ana Blandiana a fondat şi a realizate de Jordi Doce, critic prezidat Alianţa Civică (1991‑2001), o organizaţie literar şi poet spaniol. Acesta independentă care a luptat pentru democraţie şi a descris în termeni elogioşi respectarea valorilor europene. Sub egida Consi- opera şi personalitatea Anei liului Europei, a creat la Sighet Memorialul victi- Blandiana, despre care a spus melor comunismului şi al rezistenţei (1993), care că este o figură legendară este atât un muzeu, un centru de cercetare, cât şi a literaturii române şi unul o şcoală de vară. dintre cei mai cunoscuţi poeţi Informaţii suplimentare: români contemporani la nivel internaţional. PoeMAD, ajuns în acest an la cea de‑a noua Recitalul de poezie al ediţie, este unul dintre cele mai importante festi- Anei Blandiana a cuprins 30 valuri internaţionale de poezie din Spania. Reu- de poeme, în lectura autoa- nind figuri emblematice ale poeziei contempora- rei, care vor fi publicate anul ne, manifestarea transformă Madridul în primă viitor de Editura Galaxia Gu- scenă a poeziei europene. Festivalul Poeziei de la tenberg, în volumul Un ar- Madrid porneşte de la conceptul de coresponden- hanghel murdar de funingine, ţă poetică şi prezintă un program în care dialogul traducători Viorica Pâtea şi dintre culturi şi discipline artistice trimite simbo- Natalia Carbajosa. Volumul lic la Drumul Mătăsii ca fundal. În 2019, printre colectiv integrează cele patru variatele activităţi care s‑au desfăşurat în centre- poezii din Revista Amfiteatru le culturale din Madrid, s‑a adus un omagiu per- (1984) care au provocat cea sonalităţii şi operei scriitoarei portugheze Sophia de‑a doua interzicere a poetei; de Mello cu ocazia centenarului naşterii sale. Arhitectura valurilor (1990), Centrul Cultural Conde Duque este situat în ultimul volum scris sub dicta- clădirea fostei cazărmi a lui Conde Duque şi impre- tura comunistă şi primul pu- sionează prin mărimea sa. Construit la începutul blicat după revoluţie; Orolo- secolului al XVIII‑lea, pentru a adăposti Gărzile giul fără ore (2016) şi un text Corpului Regal, edificiul este opera unuia dintre compus din fragmente care cei mai importanţi arhitecţi ai barocului din Ma- reprezintă Poetica Anei Blan- drid, Pedro de Ribera. Astăzi, Count Duque este diana. La eveniment a fost un mare centru cultural metropolitan al Madridu- prezentă traducătoarea Anei lui. Spaţiile sale generoase adăpostesc instituţii Blandiana, Viorica Pâtea. dedicate patrimoniului istoric al oraşului: Bibli- În Spania, cărţile de oteca digitală a arhivelor din Madrid, Biblioteca poezie Mi patria A4 (editura istorică, Biblioteca muzicală Víctor Espinós, Bi- Pre‑Textos, 2014, traducători blioteca publică Count Duque, Ziarul Municipal, Viorica Pâtea şi Antonio Co- Muzeul de Artă Contemporană, săli de expoziţii linas), Soarele de dincolo şi şi de conferinţe, sala de teatru şi de dans. refluxul simţurilor (Pre‑Tex- tos 2016, traducători Viorica (Institutul Cultural Român Madrid) ð

Noiembrie 2019 Ana Blandiana, premiul pe stradă/ […]/ Doamne, lasă‑mi timpul necesar/ ð n Cărţi Ca din suma acestor cuvinte/ Să ţâşnească versul „Cununa de Aur”, la genial/ Care mă va ucide” (p. 51). Struga Iată, de pildă, aceleaşi scaune şi şepcile: pri- mul ciclu se numeşte „O şapcă şi câteva scăunele”, Ana Blandiana a fost distinsă la Festivalul conturează mai întâi, cristalizează ulterior, pro- Internaţional „Serile de Poezie de la Struga” cu Adrian Lesenciuc priul contur: Premiul „Cununa de Aur”. La Struga, Republica Macedonia de Nord, a avut loc Festivalul Interna- În dimineaţa asta îmi pun şapca în cap/ Şi‑o por- nesc pe străzi/ Poate e ultima şapcă/ Poate sunt ţional „Serile de Poezia de la Struga”, care a adus Contururi, obiecte & ultimele străzi// Nu ştiu exact unde mă duc/ Dar poeziei române Premiul „Cununa de Aur”, cel mai acolo unde ajung pot să stau cât vreau/ Pot să zâm- important premiu de poezie din lume. Acesta i‑a goluri besc sau să mă întristez/ Cu firescul cartofului ră- fost acordat poetei Ana Blandiana, care timp de o sărit printre brânduşe// Acolo e de mine/ Mă plimb săptămână a participat la o serie de manifestări de acolo‑acolo/ Şi nimeni nu moare de ciudă// Se- l patruzecilea volum de versuri al literare prin care a făcut o bună propagandă lite- cunde privilegiate/ Secole în viteza a cincea/ Şapca unui scriitor care a renunţat la ar- răsărind printre brânduşe (Şapca, p. 16). raturii române. Ana Blandiana a fost felicitată de hitectură pentru a se exprima liber Preşedintele Macedoniei de Nord, Stevo Pendaro- profesionist în literatură nu poate vski, pentru Premiul „Cununa de Aur” la Festi- Apoi cristalizează contururi în devenire ale trece Aoricum cu vederea, chiar dacă discursiv vo- unor oameni. Ale unor trecători. A unora care valul de Poezie de la Struga. A fost primită, de lumul nu există o variaţie semnificativă în raport au trecut, ale altora care trec. Ale tuturor celor asemenea, membru de onoare în Uniunea Scriito- cu cele recente. Dar tocmai această condensare/ care vor deveni semne ale trecerii, fără să ceară rilor din Republica Macedonia de Nord. „De 58 de esenţializare şi menţinere în mainstream‑ul dis- închiderea arcului hermeneutic: „Cei dragi dispar ani, marii poeţi ai lumii aleşi de dvs. vin pe acest cursului poetic propriu al ultimilor ani, fără dilu- brusc şi din toate direcţiile/ Blitzuri cosmice/ Ci- pământ călcat şi de Orfeu, recunoscători şi lumi- are, fără alunecări înspre alte vârste şi tendinţe neva ne pulverizează mişcările zilnice/ Umbra ne naţi de credinţa că frumuseţea poate salva lumea ale organizării discursive, fac din Trecerea în alt doare ca un braţ, ca un picior/ […]/ Salcia se va 1 şi prin prezenţa lor în Balcani dau nimbului euro- ocean (2018) , delicatul volum al lui Constantin odihni şi ea în fereastră/După care eu nu voi mai pean forma cununii de la Struga”, a afirmat Ana Abăluţă, unul special, reprezentativ, identitar fi/ În lucruri îmi pun nădejdea” (Lucrurile, p. 9). Blandiana în cuvântul de acceptare a prestigiosu- poate. Spune Constantin Abăluţă, într‑o notă de Cui ar folosi explicaţiile, în fapt? Căci poezia, cu lui premiu. pe pagina de început a cărţii, că simte că acest vo- puterea ei de sugestie, nu interpretează semne- „Pentru o poetă precum Ana Blandiana, a lum va fi unul special, poate asemenea celui care le trecerii, ci exprimă trecerea prin locuri goale, spus Elizabeta Šeleva în cuvântul său rostit la ca- deja îl defineşte identitar, Drumul furnicilor: nicicând posibil a mai fi umplute cu altceva, prin tedrala Sf. Sofia din Ohrid, scrierea de poezii este vieţi risipite nicicând refăcute: „Omul acesta cu o problemă de credinţă şi încredere de nezdrunci- Trecerea în alt ocean este al patruzecilea volum care azi dau mâna şi‑l numesc prietenul meu/ Şi de poezie al subsemnatului. Drumul furnicilor nat în rolul, responsabilitatea şi misiunea pe care a fost al douăzecilea. Simt că acestea s‑ar putea mâine mâna lui dispare sub pământ/ Iar prietenia cuvântul o are ca ipostază a lui Dumnezeu!” Pre- să rămână cele mai importante volume ale mele. e preluată de vântul stepelor” (p. 59) sau „Stă în miul de la Struga a mai fost obţinut în 1982 de Prin simplitate, concentrare şi directeţea abor- magazie pe‑o buturugă/ pe pironul bătut în grindă Nichita Stănescu, el, alături de Ana Blandiana, în dării temelor. Prin lipsa oricărei emfaze. Prin e agăţată bicicleta// spiţele au ruginit, dar tot scli- 2019, înscriindu‑se într‑o galerie de mari poeţi ai empatia faţă de lucrurile şi vieţuitoarele acestei pesc în soare/ omul cu faţa ca marea se gândeşte/ lumii, între care Wystan Hugh Auden, Pablo Ne- lumi, în care omul este o prezenţă nu întotdeauna la prietenii lui de‑odinioară” (p. 71). ruda, Eugenio Montale, Léopold Sédar Senghor, de bun augur. Omul: o enigmă învăluită în prea Recentul volum devine un jurnal al stărilor multe cuvinte. Acest volum îşi propune să desco- Allen Ginsberg, Joseph Brodsky, Seamus Heaney, încrustate în lucruri, al plecărilor, al anunţatei pere omul mai curând prin tăceri revelatoare. Şi ultime plecări. Un jurnal al aşteptărilor lungi şi Hans Magnus Enzensberger, Tomas Tranströmer, prin emoţia umbrelor lui pe obiectele cotidiene. Adonis, Ko Un, Margaret Atwood, Charles Simic, apăsătoare: „În această zi nu vreau să fac nimic/ Cel mult să aştept ploaia/ Şi pe necunoscutul care Adam Zagajevski. Probabil că Trecerea în alt ocean înseamnă Câţiva dintre laureaţii premiului de la Stru- vine ca mine/ Şi tac ca un scaun la o masă” (Necu- calea echilibrată a definirii de sine a unui poet de noscutul, p.44). Dar şi un îndreptar al renunţării ga au fost distinşi apoi şi cu Premiul Nobel pentru prim‑raft al literaturii române, necitit pe măsura la sine şi la propriile fapte: „Şterge cu grijă pereţii/ literatură, ceea ce a certificat valoarea acestui fes- valorii sale, nu foarte cunoscut astăzi din cauze nici urmă să nu rămână din faptele tale/ să‑i poţi 28 tival ajuns la a 58‑a ediţie. extraliterare. încredinţa ca noi/ cuiva care‑i va iubi ca şi tine/ şi‑i Iniţial, în 1961, festivalul era destinat doar Constantin Abăluţă cultivă şi în acest volum va şterge la rândul lui/ când îşi va pierde îndemâ- poeţilor macedoneni, ca apoi, în 1963, să se extin- recent simplitatea obsesivă. Rafinamentul poetu- narea de a fi în viaţă/ obişnuinţa de a repeta zilele dă în toată fosta Republică Federativă Iugoslavia, lui şi discreţia discursului său fac din poeme piese (Pe măsură ce visam, iepurele murea, p. 31). fragile ale unui angrenaj în egală măsură percep- iar din 1966, evenimentul avea să devină un festi- Constantin Abăluţă e un poet al solitudinii, tibil prin tot mai rarele azi forme ale cunoaşterii val cultural internaţional. Premiul Internaţional într‑un spaţiu domestic golit de amprenta imedia- cărora le spunem convenţional poezie şi filosofie. „Cununa de Aur” a fost atribuit la prima ediţie in- tului, rar ancorat în realitatea oraşului, care par- Fragilitatea proiecţiei – poetul expune în pagini ternaţională lui Robert Rozhdestvensky (URSS). ticipă mai degrabă ca reflectare de goluri prin fe- tăceri cu contur, gata să se risipească în cotidian La fiecare ediţie, au fost atribuite şi alte premii reastra apartamentului, în privirea de la fereastră, – e dublată de o obsesivă tendinţă de suprimare şi au participat la manifestările derulate de‑a însoţind retrospectiv trecerile. O continuă privire a oricăror posibile căi de dezvoltare hermeneuti- lungulul anilor peste 4000 de poeţi, traducători, a undelor, sau a valurilor, o continuă şi neobosită că a textului în lectură. Textele nu deschid porţi eseişti şi critici literari din aproape o sută de ţări spre dezvăluire, nu induc persuasiv schimbarea, privire care reuşeşte să surprindă oraşul în finele de pe toate continentele. Publicul iubitor de poe- dar pun lectorul în ipostaza de a căuta, în forme linii de contur ale unor schimbări de zeci de ani. zie macedonean, dar şi turişti atraşi de ofertante- diferite ale cunoaşterii la care are acces, mecanis- Constantin Abăluţă surprinde marginalul şi neîn- le plaje ale lacului Ohrid şi de apele sale limpezi me textuale care să‑l traverseze dincolo. Mai întâi semnatul, cum el însuşi spune, distanţându‑se prin şi calme asistă ediţie de ediţie la manifestări care dincolo de cod. Apoi dincolo de albiile temporar acest discurs definitoriu în raport cu sine (un sine se desfăşoară nu doar la Struga, ci şi în alte loca- secate ale contemplării nostalgice. Ţinând cont în reflectare la fel de statornic, la fel de neschimbă- lităţi macedonene. La această ediţie, participanţii de discretul gust al poetului pentru închiderea în tor ca lucrurile pe care se proiectează umbra trece- au derulat activităţi cu publicul la Struga, Ohrid, contur realist a unor umbre din propria‑i trecere, rilor) şi nu cu generaţiile definite prin tuşele mai în curtea bisericii mănăstirii „Theotokos Sfântul”, înţelegem mai degrabă o aplecare în spirit extrem groase ale unor proiecţii sau ideologii literare. Inte- Kalishta, la Kavadarci, Skopje. Zilele dedicate fes- oriental asupra faptelor cotidiene, cu potenţial de resant de observat că, în peisajul autohton, genera- tivalului au adus Republica Macedonia de Nord a fi redate în deplinătatea încărcăturii lirice, dar ţia tânără încearcă să îl recupereze, alături de Ion într‑un orizont de onorantă vizibilitate în întreaga fără a fi dezbrăcate de realitatea care temporar le Pop, Marin Mincu şi de Angela Marinescu (în fond, nişte voci lirice diferite, toţi trei venind dintr‑o vâr- lume. Nu şi în România, unde evenimentul a tre- defineşte. Aşadar, poezia lui Constantin Abăluţă stă a altor proiecţii, dintr‑un modernism târziu al cut aproape neobservat, iar la manifestările din se aşază, şi în acest volum, în continuarea unei anilor ’60‑’70, puternic disonant cu realitatea poe- Struga nu a fost vreo prezenţă oficială, cum nici proiecţii interioare care impune neintervenţia în ordinea curgerii lumii. Secvenţe de viaţă sunt re- ziei postdouămiiste). Dar această recuperare pare reprezentanţa diplomatică română din Macedonia a avea, cel puţin deocamdată, doar efectul de dislo- de Nord nu a acordat atenţie evenimentului. flectate retrospectiv prin umbra trecerii lor. Mici- le fapte ale existenţei – cum să încerci să cunoşti care a unui întreg consistent şi unitar al literaturii Ana Blandiana a pus absenţa reprezentan- române de prim‑plan. ţilor Ambasadei Române în Republica Macedonia altfel neabătutul parcurs al râului lui Heraclit? – sunt redate în lumina slabă, aproape neobserva- Constantin Abăluţă cultivă cu obsesie re- de Nord, în conferinţa de presă pe care a avut‑o laţia cu obiectele minore din existenţa proprie la Conference Hall de la Hotel Drim, pe seama bilă cu ochiul liber al lectorului grăbit, a micilor şi inutilelor lucruri ale existenţei. A obiectelor care sau din proximitatea celorlalţi şi în Trecere în alt criticilor pe care le‑a adus guvernării. Din Româ- includ golul fiinţei în ele. Prin aceasta, obiectele ocean caligrafiază cu precizie de etnometodolog nia au fost prezenţi doar organizatorii Festivalu- devin martori în trecere, au valoare în interpre- faptele mărunte, dă chip celor mai neînsemnate lui Internaţional de Creaţie şi Interpretare „Ana tarea/ reinterpretarea unei/ unor vieţi (numai gesturi ale retragerii în sine spre asceză, ale mon- Blandiana” de la Brăila, prof. dr. Gabriela Vasiliu, în planul proiecţiei auctoriale). Scaunele, de pil- tării pe scenă – unica scenă a propriei camere – a ing. Cristi Vasiliu, tânăra poetă Cristina Vasiliu dă, umplu o lume de goluri, cu urme ale trecerii. spectacolului obiectelor în mişcarea lor lentă, în şi subsemnatul, singurul român care a participat Numeroasele celelalte vieţi vor curge în interpre- încărcarea lor cu timp, cu semnificaţie. Aparent la ambele festivităţi dedicate laureaţilor români, tările lectorilor săi oarecum similar, dar cu alte poposind cu uşurinţă în lumina condensată în Nichita Stănescu, în 1982, şi Ana Blandiana, în obiecte martor. Umbra acestor obiecte, conturul timp, privită diacronic în aşezarea ei pe obiecte, 2019, într‑un arc de timp de 37 de ani, reprezen- lor sugerat e singura legătură – dar cât de puter- Constantin Abăluţă e mai degrabă un căutător al CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA tând totodată şi presa literară românească (Vatra nică! – între intentio auctoris şi intentio lectoris. esenţelor, învăluind deziluziile în aura misterioa- veche, prezentată, de altfel, la o dezbatere despre De la această legătură dintre autor şi cititorii po- să a împăcării cu sine, repetând aceleaşi trasee cu presa literară) şi, cu voia dvs., poeţii români, în- tenţiali Constantin Abăluţă are cele mai mari aş- care s‑a obişnuit o viaţă. Constantin Abăluţă dă o tr‑o solidaritate devenită o floare rară. r teptări: „Îmi place să ascult/ Ce vorbesc oamenii singură dimensiune a lucrurilor şi faptelor sale: adâncimea în timp, transformată într‑o fină linie 1 Constantin Abăluţă. (2018). Trecerea în alt ocean. de lumină. Iar acest contur e de fapt tuşa unei Nicolae Băciuţ Bucureşti: Casa de pariuri literare. 80 p. deschideri abrupte spre sine. r

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 Cei doi gânditori de care discutăm, n Eseu filosofic C. Rădulescu-Motru şi Lucian Blaga şi‑au construit concepţiile lor filosofice pe nişte fundamente spirituale cu totul diferite Vasile Muscă CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ O rivalitate filosofică: C. Rădulescu-Motru şi L. Blaga ucian Blaga şi‑a înscris cu glorie este nici primul şi nici singurul, iar marele critic – septembrie‑octombrie 1943 an I) se manifesta- numele în analele culturii noastre ignoră, deliberat, acest lucru. Încă de la începu- se cu o deosebită incisivitate în ieşirea lui critică ca autorul primului sistem filosofic tul secolului trecut, dincolo de munţi, în vechiul contra lui Rădulescu-Motru. La maturitate, obser- românesc. Faptul acesta a fost con- regat, C. Rădulescu-Motru lucra la elaborarea vă L. Blaga – „i s‑a dat omului nostru să avorteze sideratL de toată lumea ca o izbândă a gândirii ro- sistemului său filosofic care, în succesiune strict un embrion de sistem de filosofie” şi în continuare mâneşti care se înscrie pe această cale în circui- cronologică, îl precede cu cel puţin două‑trei de- „avem un filosof: şi ce e mai miraculos: un filosof tul marii filosofii europene. Constatarea aceasta cenii pe L. Blaga. Puterea sufletească, pe care o ştiinţific”. Şi Lucian Blaga trage o concluzie care aparţine cuiva venit din afara mişcării filosofice putem considera prima lucrare din proiectul lui cade greu precum o ghilotină – avem în C. Rădu- ca atare, dar care controla cu o severă privire cri- Rădulescu-Motru, apare încă din 1908 pe când Eo- lescu-Motru „un autor al unor lucrări, cuprinzând tică tot ceea ce se petrece nou în câmpul culturii nul dogmatic, prima piesă a sistemului blagian, banalităţi prefilosofice, spuse prudent, în fraze noatre din perioada interbelică. Ea este făcută abia în 1931. Aşa se face că cei doi se vor găsi, şchiopătânde, şi uneori cu aparenţe de savantlâc”. de cunoscutul critic şi istoric literar G. Călinescu fără voia lor, într‑o relaţie de „concurenţă” – care (D.D. Roşca, probabil deranjat de încadrarea pe dintre ei este primul metafizician al ţării, fără ca * * * care acesta i‑a făcut‑o în istoria sa a literaturii ro- această împrejurare să‑i transforme obligatoriu în De altfel, cei doi gânditori de care discu- mâne, îl numea „atotştiutorul”). În monumentala duşmani. Deosebirile de gândire i‑au determinat tăm, C. Rădulescu-Motru şi Lucian Blaga, şi‑au sa istorie a literaturii române, apărută în 1941, să nu se cruţe unul pe celălalt, însă de „colegiale” construit concepţiile lor filosofice pe nişte funda- pe când Lucian Blaga mai lucra încă pe schelele răutăţi. mente spirituale cu totul diferite. În orice caz, ei construcţiei sale sistematice, el se declară elogios descind de pe nişte meleaguri spirituale opuse. cu privire la această performanţă aprope unică pe * * * Concepţia filosofică a lui C. Rădulescu-Motru, pe atunci în filosofia românească. Aprecierea formu- C. Rădulescu-Motru a imputat lui L. Blaga care el însuşi a numit‑o „personalism energetic”, lată de G. Călinescu în istoria sa literară vine în- abuzul de epitete şi metafore ce caracterizează s‑a născut din unirea celor mai recente achiziţii tr‑un moment când totuşi principalele piese com- stilul său, ceea ce, în opinia sa, afectează serios filosofice şi ştiinţifice din vremea sa: cea de perso- ponent ale edificiului ridicat de Lucian Blaga erau caracterul ştiinţific obiectiv al gândirii autorului nalitate şi cea de energie (N. Bagdasar). Cu rădă- deja puse, „Zidurile construcţiei sunt deja înălţate trilogiilor. Pentru C. Rădulescu-Motru o filosofie cini în doctrina personalităţii anarhice cultivată chiar şi cupola este deja aşezată: mai lipsesc doar cu adevărat românească trebuie să satisfacă niş- de romantism cu prelungiri până la Nietzsche, câteva piese oarecum laterale, întregitoare ale te nevoi spirituale reale ale poporului român. Or, Rădulescu-Motru dă o dezvoltare cu totul nouă construcţiei, mai degrabă aplicaţii ale sistemu- în judecata, probabil mult prea aspră a acestuia, ideii de personalitate prin relaţionarea ei cu cea lui la diferite ramuri filosofice” (Istoria literaturii concepţia lui L. Blaga nu satisface în suficientă de energie. Prin strânsa lor legătură ideile de per- române de la origini până în prezent, Bucureşti; măsură această cerinţă. Lucrările lui L. Blaga sonalitate şi energie îşi lămuresc reciproc mai pre- Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1941). adună influenţe dintr‑un bazin foarte larg, dar cis înţelesul. „Pentru energetism, personalitatea Şi în încheiere, după ce nu se abţine să constate, în primul rând din mediul în care s‑a format ca este un moment al energiei, pentru personalismul cu o oarecare maliţiozitate, sterilitatea filosofiei gânditor, Viena anilor imediat următori Primului energetic, personalitatea este o direcţie a ener- universitare de catedră, criticul observă cu auto- Război Mondial – ecouri de romantism târziu, fre- giei” (C. Rădulescu-Motru ritatea sa cunoscută: „e cel dintâi care a încercat udism, pozitivism şi neopo- – Personalismul energetic, 29 să ridice un sistem filosofic integral cu ziduri, cu zitivism. Deşi prezintă nu- Tg. Mureş, Ardealul, 2016, cupolă şi să dea acestei filosofii o aplicare la reali- meroase accente de intensă p. 136). Dispunând de cu- tăţile naţionale. Meritul său este în afară de orice originalitate, acestea stau ceririle de ultimă oră ale discuţie. Oricât de nedumeriţi s‑ar uita profesorii „într‑o legătură artificială ştiinţei psihologice, deprin- de filosofie universitară, adevărata gândire româ- cu cerinţele culturii noas- se în cercul profesorului de nească se inaugurează aici”. tre naţionale. Este drept că la Leipzig, Wilhelm Wundt, Lucian Blaga face deseori C. Rădulescu-Motru dă o * * * aluzie la folclorul românesc, definiţie a ideii de perso- Părintele culturii româneşti moderne, Titu dar acest folclor îi serveşte nalitate din perspectiva Maiorescu, în conformitate cu doctrina sa a forme- lui numai drept ilustrare nu energiei – „personalitatea lor fără fond, a prescris gândirii româneşti a vre- drept bază” („Rolul educativ este unitatea de viaţă cea mii sale o atitudine rezervată faţă de ideea unui al filosofiei”, în Elemente de mai complexă din câte se sistem filosofic românesc. Mentalitatea culturală metafizică pe baza filosofi- întâlnesc pe pământ... Per- românească din a doua jumătate a secolului al ei kantiene – Cluj Napoca, soana omenească însă, nu XIX‑lea nu este încă suficient de pregătită nici pen- Grinta, 2005, p. 169). este nici o entitate abstrac- tru a produce un sistem filosofic românesc şi nici Filosofia lui L. Blaga tă compusă din reflexe me- pentru a‑l recepţiona. S‑ar spori inutil numărul şi nu îndeplineşte, conform lui canice, nici o sinteză ieşită aşa destul de ridicat al formelor fără fond care au Rădulescu-Motru, condiţiile din lupta dialectică a idei- îmbibat până la saţietate mediul public românesc. pe care trebuie să le prezin- lor, nici o intuiţie creată de Trebuie, mai întâi, creat un public cultural româ- te o filosofie care manifestă geniul poeţilor, ci o reali- nesc, deschis creaţiei filosofice, şi Titu Maiorescu pretenţia de a fi româneas- tate din marea realitate a a dat un strălucit exemplu în acest sens prin ceea că. La rândul său, L. Blaga nu l‑a scutit pe Rădu- universului, o energie care îşi formează structura ce discipolii săi au considerat o adevărată „jert- lescu-Motru de „atenţiile” sale, împroşcându‑l, de sa proprie unitară, prin corelaţie cu restul forme- fă” – a renunţat la ambiţia unei creaţii proprii la câte ori a avut ocazia, cu răutăţile sale. Revista pe lor de energie a Universului”. care se simţea îndreptăţit, pentru a se dedica unei care L. Blaga o scotea la Sibiu în anii de refugiu Cealaltă noţiune de bază dezvoltată de C. cariere de profesor care urmărea să educe viito- ai Universităţii clujene (1943‑1944), Saeculum Rădulescu-Motru este cea de energie scoasă din rul public pentru o posibilă filosofie românească. (1943‑1944), poate oferi numeroase exemple care istoria mai nouă a gândirii ştiinţifice. Prin noţi- I. Petrovici, elevul său favorit, nota că Maiorescu ilustrează afirmaţia de mai sus. În numărul pe unea de energie oamenii de ştiinţă concep reali- „a fost probabil un sacrificat. Dar în loc de opere martie – aprilie 1944 (anul II), Lucian Blaga pu- tatea primordială şi fundamentală a universului. proprii, a deschis posibilităţi de opere viitoare şi blică sub titlul „Wundt şi Bergson” o scurtă notă „Sub noţiunea energiei, oamenii de ştiinţă înţeleg o naţiune nu se ridică prin scăpărări sporadice de în tonalitate pe deplin ironică cu privire la ideile astăzi legea cea mai generală dobândită prin ex- capete izolate, ci printr‑o înălţare a mediei sale pe care C. Rădulescu-Motru le dezvoltase referitor perienţă şi inducţiune” (Personalismul energetic generale, în care devine cu putinţă o mişcare cul- la relaţia dintre Bergson şi Wundt, fostul său pro- – ibidem, p. 133). Personalismul energetic, prin turală susţinută şi continuă” (I. Petrovici – „Titu fesor de la Leipzig. Geniul lui Bergson pare să‑l unirea celor două idei: de personalitate şi energie, Maiorescu – în I. Petrovici – „Din cronica filosofiei pună deocamdată în umbră pe Wundt, dar Rădu- oferă un cadru larg de mişcare pentru gândire. româneşti”, Bucureşti, Paideia, 2008, p. 128). Şi lescu-Motru face o prezicere care lui Lucian Blaga Între acestea se aşază şi concepţia lui C. Rădu- Titu Maiorescu invită la prudenţă, descurajând şi i se pare total nepotrivită (Bergson a fost în tine- lescu-Motru, pe care autorul ei o caracterizează în iniţiativele în vederea unui sistem de gândire pro- reţe una dintre primele sale lecturi filosofice) – următorii termeni: „Personalismul energetic este, priu a doi dintre cei mai remarcabili dintre elevii „va veni o epocă de dreptate când opera lui Wundt prin urmare, un realism fundat pe extensiunea săi (C. Rădulescu-Motru şi I. Petrovici). se va bucura de‑o apreciere neasemănat mai mare legii energiei, întreg câmpul experienţei omeneşti decât a lui Bergson”. La aceasta, L. Blaga răspun- atât materiale, cât şi sufleteşti. În sistemul lui, * * * de cu sarcasm – „când leul va mânca fân şi paie ca persoana omenească ocupă locul central, fiindcă Şi totuşi, afirmaţia lui George Călinescu pri- boul” (Saeculum – martie‑aprilie 1944 an II). în viaţa acesteia se face îmbinarea diferitelor con- vitor la primordialitatea şi singularitatea lui Lu- Un filosof trebuie să practice şi agresivi- cretizări pe care le ia legea energiei, concretizări cian Blaga în ordinea creaţiei filosofice româneşti tatea, fiind gata oricând să sară în apărarea pe care le studiază un mare număr de ştiinţe spe- nu respectă întru totul adevărul. Lucian Blaga nu ideilor sale. Într‑un număr anterior (Saeculum ciale”. r

Noiembrie 2019 Să observăm că deliranta revoltă n Profil lichteriană, sub protecţia urâtului şi asumarea ridicolului, sfidând cunoaşterea comună, se consumă paralel cu realitatea Adrian Dinu Rachieru Matei Călinescu și „cultura cititului”

ste, probabil, surprinzător să con- Călinescu acceptă un dublu regim (introspectiv un surâs isusiac, rămâne un poet fricos, în auto- statăm că, la o percepţie globală a şi scriptic) pentru a purcede la o lectură de sine, marginalizare, respirând „aerul pur al curajului”. scrisului lui Matei Călinescu, tex- repudiind lecturile forţate, experienţa malforma- Şi dacă Luminiţa Marcu, invitând la „curăţenie” tele confesive (memorialistica, al- toare a cenzurii (fie ea interdictivă sau prescrip- într‑un „canon viciat”, se mira că Viaţa... nu pă- tfel spus),E încercând „a prinde” un timp regăsit, tivă), şirul de ingerinţe şi constrângeri. Încearcă, trunsese în programa universitară, Nicolae Mano- domină ca pondere. Evident, nu putem ignora la adăpostul unor concesii tactice, unele calculate, lescu găsea, în Istoria critică a literaturii române, condiţia sa de om „scindat”, cu identitate fractu- să locuiască în estetic, livrând texte publicabile că micul roman‑eseu al lui Matei Călinescu este, rată, odată cu părăsirea României ceauşiste, în (de care, ulterior, se va dezice). Respinge, fiind azi, „oarecum fad”. Filosof ambulant, Zacharias ianuarie 1973, vestind o „a doua naştere”; dar să în grupa de engleză a lui Adrian Nicolescu, ten- Lichter este un original; crede doar în râsul puri- nu uităm că şi până s‑a încumetat a exersa „arta tativele de recrutare, traducător la Festivalul din ficator şi viul grai, scrie rar (purtând poemele în exilului”, în Matei Călinescu‑„captivul”, perceput 1953 şi gustă micile breşe, mânat de o palidă etică minte) şi denunţă semnificaţia măştii, mrejele lui pedagogic ca lider „de trecere”, cum scria Cornel a insubordonării. Astfel de amintiri „diamantine” a avea, graba ca păcat, vieţuind într‑un carnaval Ungureanu, convieţuiau teoreticianul, un spirit vor rodi într‑un mic şi ciudat roman, publicat în promiscuu. Neglijent, pitoresc, genialoid, diform raţionalist, pregătind o solidă carieră universita- 1969, invocând o lume „solstiţială” şi un eu pa- etc., îşi respectă condiţia de profet, anunţând – ră (la recomandarea lui Tudor Vianu) cu rebelul, radiziac, hoinărind printre oamenii cunoscuţi „la prin viziuni şi halucinaţii – „flacăra lui Dumne- glisând către spiritual, cu erupţii lirice la înce- parc”, în primul rând flamboyantul Genu Ghelber, zeu”; adică flacăra care aprinde „cuvintele seci”. puturi, filtrate livresc. Or, gustând singurătatea un personaj socratic, un „atemporal” confiscat de Este o fiinţă incandescentă şi îşi poartă, prin mica „ca experienţă fundamentală a exilului”, odată cu experienţe mistice, travestit prozastic în Zacha- sa lume, „eul de poet”, întreţinând, nota Monica profesoratul la Indiana University (Bloomington), rias Lichter, cu nebunia sa „întru spiritual”. Deşi Spiridon, lecturi „concurente”, de la anecdotic la expertul în literatură comparată îşi dezvăluie ostil puterii, s‑a zis, Viaţa şi opiniile lui Zacharias simbolic. identitatea americană (cu alte standarde şi cadre Lichter n‑a avut nicidecum probleme cu cenzura, de referinţă), îmbrăţişând, mărturisea, o agendă transcriind alb experienţa unei fascinaţii. Echi- *** severă, centrată pe austeritate şi performanţă. vocă în relaţiile cu biograful său, supus unui val Se va rupe de ceea ce îi dăduse sens până atunci de reproşuri (ar fi deformat, furat etc. din „toren- Deşi îşi asumase rolul de critic literar, pu- (ca entuziast animator al grupului de modernişti ţialul” Ghelber şi caietele sale misterioase), car- nând umărul la impunerea unei strălucite genera- „în secret”, ventilând atmosfera unor ani dogma- tea ar fi încercat să‑i compună biografia sub acu- ţii, „biograful” lui Zacharias Lichter iubea poezia tici) şi se va refugia în texte academice şi tratate za de gest criminal (e vorba, desigur, de „crima” şi ne atrăgea atenţia asupra „identităţii originare docte. Sinteze laborioase, manevrând o termino- elucidării şi „boala seriozităţii”). Fiindcă pentru de poet”. Se înţelege că avem de‑a face cu un li- logie emancipată, gândind categorial, produsese, Zacharias Lichter, atins de revelaţia metafizică, rism intelectualizat, îndreptat spre un simbolism desigur, şi în „perioada românească”, lăsând să văzând fenomenologic, „palpând” esenţele, toţi muzical, observa Ştefan Borbély într‑o excelentă se întrevadă anvergura preocupărilor, împăcând oamenii sunt clovni, iar spiritul parcurge, stadial, micromonografie (2003). Idealul meşteşugăresc 30 eseistica sau cronistica (intermitentă) cu spiritul drumul de la circ la nebunie şi perplexitate. Matei şi substanţa reflexivă, de aflat şi în poemele atri- didactic, sub veghea lucidităţii teoretice, vădind Călinescu ne invita, imprevizibil, într‑o contra- buite lui Z.L., sigilează desfăşurările sale lirice, siguranţă în diagnoze, cu recunoaşterea tacită a lume fictivă (totuşi, România anilor ’30), vidată reverii golite de energie, descoperind „parfumul unui directorat de opinie. Cum sperata repatriere de referinţe, recomandând pentru descifrare „o absenţei”: de la Semn (1968) şi Versuri (1970), (reexilare) a eşuat, Matei Călinescu se va întoarce hermeneutică a golurilor”. O „cărticică” stranie, cu vestiri şi prevestiri de oarece interes semiotic, scriptic în forţă, ca „personaj mitic” (cf. Alex Ştefă- de ambiguitate calculată, mizând pe jocul ideatic la antologia Umbre pe apă (1972), desluşind un nescu), într‑o atmosferă insalubră, şi îşi va proba, într‑un fals tratat de morală, marcând „un dera- „foşnet imemorial” (poemele desfăcându‑se „în lu- în anii ultimi, vocaţia de memorialist. paj” în cariera sa profesorală. Şi care, în ochii lui mina întrebării”) şi „elegiile şi invenţiile” adunate Semnalul l‑a dat, se pare, volumul scos la Constantin Eretescu, deplângând că în exil Matei în Tu (2004), până la ineditele din România lite- Litera, în 1994, în tandem cu psihiatrul Ion Vi- Călinescu n‑a mai produs vreo scriere literară, ră- rară, sub titlul Scrisori către Uca (nr. 29/2017, p. anu, marele său prieten. Amintiri în dialog, ofe- mâne „unul dintre cele mai preţuite romane ale 8): „Semne de umbră‑mi cutreeră poate cuvintele rind, după Adrian Marino, „o lectură ideologică”, ultimului secol românesc”. / când respir delicatele morţi din văzduhuri” (v. împărtăşeşte, prin comuniune („complicitate de Să observăm că deliranta revoltă lichteria- Sînt acum pentru tine...). E de aflat, aici, „fantoma destin”), nu doar o prietenie trainică; „geamănul” nă, sub protecţia urâtului şi asumarea ridicolului, delicată” a fiului, producând o meditaţie sceptică Ion Vianu îi va fi alături într‑o epocă „sub sem- sfidând cunoaşterea comună, se consumă para- şi, prin lungi rememorări, rodind diaristic, o me- nul groazei”, chestionând trecutul „schimbător lel cu realitatea. Ea ţine de un anarhism mistic lancolie de nevindecat: „Zădărnicia miracolului şi totuşi stabil”, sub „aripa mărginită a memo- şi cinic şi aparţine unui profet straniu, asocial, vieţii este ea însăşi un mister”. riei”. Un dialog epistolar, aşadar, ca regăsire a glorificând prietenia, neparticiparea şi invitând Dar, la începuturi, criticul‑poet e interesat timpului pierdut, un „joc de şah al memoriilor”, la nesupunere, constata N. Steinhardt, ca mod de de cariera universitară (din 1963), înţelegând că la două mâini, fireşte, împiedicând uitarea. Dar rezistenţă. Primele fragmente din acest bizar „ro- nealegând tăcerea, „căzând în Istorie”, era obligat şi un ingenios montaj, captând freamătul ideilor man” fuseseră găzduite în revista Familia (1967); la un conformism parţial. Protectiv, teama difuză, (ca „intoxicare superioară”, cum recunoştea Ion după publicarea cărţii, Matei Călinescu a tipărit cuibărită în acei ani „naiv‑machiavelici”, îl forţea- Vianu), depănând – prin „îngemănare” – anii for- în Almanahul literar (1973) „o diatribă lichteria- ză, sub presiunea circumstanţelor, la precenzură, maţiei (familia, haotismul lecturilor clandestine, nă împotriva suspiciunii”, scrisă în 1971 şi recu- înţeleasă ca „o formă specială de autocenzură”. anturajul, proximitatea socială, contextul totali- perată în Addenda, la retipărire (ediţia a treia, Chiar dacă articolele sale din Gazeta literară erau tar). „Epopeea paideică”, pe de o parte, dresajul 1995), amânând lungă vreme o relectură. Peste scrise „într‑un mod mai literar”, constata M. Ni- ideologic, pe de altă parte, încercând a cuceri şi ani, scriitorul, departe de text, motiva această ţescu, pledând pentru rolul educativ al criticii, apăra libertatea personală ca formă de rezistenţă: „frică a relecturii” printr‑o posibilă „prezumţie de poetul palpa „conturul omenesc al fericirii” sub „însoţitorul” Proust, refugiul în spaţiul livresc şi, conformism”; deşi, pe de altă parte, recunoştea că semnul victoriei comuniste (v. Steaua, nr. 1/1959). negreşit, soluţia Vianu la îndemână, ca exemplu impactul în epocă a fost „artificial exagerat”, exe- Sistemul cenzorial veghea obligând la „genuflecţii contagios. Cu inevitabile concesii tactice, dar cul- geţii marşând/plusând pe „ostilitatea” mesajului. umilitoare”, întreţinând suspiciunea, sub pecetea tivând un profesionalism „pe cât cu putinţă apoli- În fond, excentricul Zacharias Lichter, un mistic unui marxism primitiv. Cu acces, totuşi, la lecturi tic”. O „lucidă dedublare” prin autopersuasiune, al negaţiei, văzând lumea pe dos, ne invita în- „eretice” (Djilas, cu Noua clasă, de pildă), sub pre- explică „ostatecul” Matei Călinescu, o „masonerie tr‑o abstractă perioadă interbelică, taxată de unii siunea unui calendar oficial, respirând optimism livrescă”, construindu‑şi – printr‑un joc dublu, în drept preţios „document istoric”. Însuşi Matei Că- şi ilustrând tematic salba de victorii ale noului ev, condiţii moraliceşte dubioase – statutul de „opo- linescu, inconştient subversiv (recunoştea), consi- Matei Călinescu se desparte treptat de „logica de nent secret” al unui regim ce părea atunci, în anii dera „cărţulia”, scrisă oblic, ca ţinând de o viaţă ostatec”. O bursă la Paris, în 1968, înseamnă anul „quasi‑liberalizării”, deopotrivă etern şi reforma- anterioară; mirându‑se de tratamentul îngădui- de cotitură, inclusiv în atitudinea faţă de scris. r

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA bil. Iluminările intelectuale, timpul „de pierdut” tor al cenzurii, de „uşurinţa” acceptării gândirii al anilor tineri, angelismul vârstei, prieteniile de lichteriene, cu a sa poezie a religiosului. Potrivnic grup întreţin o recepţie poetică, apărându‑şi „vir- spiritului posesiv, locuind într‑un garaj părăsit, ginitatea politică”; înţelegând repede că politicul nepărăsind oraşul, „bietul metafizician” se împă- este „nedemn de a fi luat în seamă”. „Orgiile” de ca doar cu tăcerile alcoolicului Poldy, un prieten lectură înseamnă „un amestec de minţi”, spo- esenţial, profesând – ca anxios obsesiv – cerşetoria rind „valorile vieţii”. Ca proustian convins, Matei şi morala credulităţii. Zacharias Lichter, afişând

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 Această profeţie eminesciană, în ce Clubul Ideea Europeană priveşte Basarabia şi Bucovina, se va împlini abia în 1918, chiar dacă minunea Daciei Mari pe care o visa n în 1882, cu prietenii din Societatea CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ Elena Condrei în dialog cu Theodor Codreanu „Carpaţii”, va dura numai până la al Doilea Război Mondial

Stilistica geniului eminescian

lena Condrei: Vă mărturisesc că, de care dispune. Chiar înlăuntrul împărăţiei sale, fost domnitorul Grigorie Ghica. Eminescu însuşi vorbind acum cu dvs. despre Basa- nici prin muncă pacinică, nici prin lucrare sufle- îl prezintă, în tinereţe, în atare postură, pentru ca rabia, încerc un sentiment de spe- tească aceste puteri nu se pot consuma; pentru în studiul Bucovina şi Basarabia să se revizuias- ranţă. Pe Portalul Eminescu.ro a aceea ele dau mereu năvală în afară, – altfel ar că, în faţa documentelor: „Faţă cu Moldovenii era fost publicatE studiul Bucovina şi Basarabia al lui trebui să se mistuiască în lupte interne”. dar aprig luptător contra cedării Bucovinei, faţă M. Eminescu. Din nefericire, adevărurile spuse de În celălalt studiu, stilistica geniului emi- cu Rusia era o slugă supusă şi totdeauna gata la Eminescu în acest studiu istorico‑politic sunt de nescian este impresionantă, spunând acelaşi poruncă, faţă cu Poarta era un biet credincios pus mare actualitate. Consideraţi că suntem deja în lucru: „Răsărită din rase mongolice, de natura în fruntea unei ţări îndârjite, iară faţă cu Austria prezentul predicţiei: „Vremea în care şi pietrele vor lor cuceritoare, aşezate pe stepe întinse a căror lucra prin agentul său de la Constantinopol, nete- vorbi adevărul”? mon[o]tonie are înrâurire asupra inteligenţei ome- zind toate drumurile”. Cu toate acestea, baronul Theodor Codreanu: Să‑mi îngăduiţi aici neşti, lipsind‑o de mlădoşenie şi dându‑i instincte Thugut nu l‑a plătit cu cei 1000 de galbeni pro- un comentariu mai larg, spre a completa oare- fanatice pentru idei de o vagă măreţie, Rusia e în mişi. Cu un astfel de om, crescut într‑o familie cum viziunea din Basarabia eminesciană, carte mod egal muma mândriei şi a lipsei de cultură, austriacă, adaugă Eminescu, „Ţara, în fruntea că- care a cunoscut două ediţii: una în Colecţia „Emi- a fanatismului şi a despotiei. Frumosul e înlocuit reia poate să stea un asemenea om strâmtorat, nu nesciana” de la Editura Junimea din Iaşi (2013), prin măreţ, precum colinele undoiate şi munţii cu e decât o adunătură de oameni, ce locuiesc numai alta – substanţial adăugită, la Editura „Ideea Eu- dumbrăvi a ţărilor apusene sunt acolo înlocuite ca din întâmplare împreună, şi de la o asemenea ropeană” din Bucureşti (2018). Dumneavoastră prin şesuri fără de capăt. În tendenţele de cuce- ţară avea Austria să‑şi ia trei ţinuturi frumoase şi vă referiţi, desigur, la ediţia Ion Creţu din 1941, rire, în aşa‑numitele misiuni istorice care‑şi cau- binecuvântate”. publicată la Bucureşti, studiu care n‑a fost inclus tă marginile naturale nu e nimic dedesubt decât Dacă Austria a motivat raptul cu asigura- în ediţia academică din varii pricini, nu doar fiind- pur şi simplu neştiinţa şi gustul de spoliare. În rea fruntariilor, zice Eminescu, Rusia a intrat în că, publicat în „Timpul” fără semnătură, a intrat zadar caută un popor în întinderi teritoriale, în Basarabia pentru a‑şi continua expansiunea spre în rândul textelor cu paternitate incertă. I. Creţu cuceriri, în războaie ceea ce‑i lipseşte în chiar su- sud şi est: „Rusia nu a luat această parte din Mol- va argumenta, stilistic şi ideatic, că paternitatea fletul lui; sub nici o zonă din lume nu va găsi ceea dova pentru ca să‑şi asigureze graniţele, ci pentru îi aparţine lui Eminescu. În Basarabia eminesci- ce Dumnezeu i‑a refuzat sau mai bine zicând ceea ca să înainteze cu ele, şi nu voieşte să înainteze ană, n‑am făcut referire la acest studiu, conside- ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a decât spre a putea stăpâni mai multe suflete”. Şi rând că acela binecunoscut sub titlul Basarabia multe generaţii dedate la lucru”1. continuă: „Astfel ocuparea în toate formele cerute este pe deplin edificator asupra istoriei acestei Interesant că viziunea eminesciană asupra de dreptul internaţional a teritoriului cuprins în- provincii năpăstuite, istorie care constituia obiec- expansionismului ţarist, continuat de imperiul tre Nistru, Prut şi Dunăre, are pentru Rusia mai tul cărţii mele. Textul restituit de I. Creţu, într‑o sovietic, dar şi de „democratul” Vladimir Putin, mult decât importanţa unei simple cuceriri: prin lectură proaspătă, pune nuanţe interesante, cum este confirmată nu numai de istoricul american aceasta Ruşii câştigă poziţiuni, care dominează ar fi enigma oferirii „dărniciei” către statul român Larry L. Watts (Fereşte‑mă, Doamne, de prieteni, ţările româneşti şi Dunărea, câştigă Hotinul, de a Dobrogei, teritoriu care însemna calea cea mai în versiunea românească din 2012), dar şi de alţi unde dominează intrările despre miazănoapte ale 31 scurtă şi cea mai sigură dintre Rusia şi Bulgaria. istorici, precum autorii cunoscutei cărţi Domnia Carpaţilor, câştigă în sfârşit, o înrâurire mai di- Răspunsul nu putea fi decât unul: punând mâna ţarilor. De la Ivan cel Groaznic la Vladimir Putin, rectă asupra poporului român”. din nou pe cele trei judeţe sudice din Basarabia, lucrare coordonată de istoricii germani Uwe Kluß- Conştiente de planurile ruseşti, puterile eu- Rusia oferea momeala cu Dobrogea, fiind sigură că man şi Dietmar Pieper. ropene încredinţaseră Moldovei gurile Dunării, o va lua de la români cu mult mai uşor decât de la Noutatea anticipatoare pe care o aducea prin Congresul de la Paris, din 1856. Este ceea turci, cu prima ocazie prielnică. Altminteri, Emi- Eminescu, sugerată şi de titlu, în studiul editat ce nu va înţelege guvernul liberal al României, în nescu arătase că Dobrogea era pământ românesc de I. Creţu în 1941, este integrarea/legarea desti- 1876‑1878, semnând Convenţia de la Livadia, cu din vechimea geto‑dacică şi i se cuvenea chiar prin nului Basarabiei de cel al Bucovinei, pe fondul ex- un articol ambiguu, care îngăduia trupelor ruseşti Convenţia de la Livadia. „Admiţând legitimitatea pansiunilor ruseşti, din ultimele două secole, că- să intre în ţară fără să asigure clar integritatea intereselor Rusiei, – zice Eminescu – nu înţelegem tre nord, vest şi sud. Atâta vreme cât Principatele teritorială. Or, românii au simţit dintotdeauna cum Rusia ne oferă în schimb Dobrogea, de oare- Române au avut domnii pământene, integritatea în Rusia duşmanul natural, cum o va identifica, ce, îndată ce Dobrogea ar fi teritoriu românesc, co- lor, cu varii poticniri trecătoare, a fost asigurată. spre sfârşitul secolului, Take Ionescu, într‑un ar- municaţia între Rusia şi Bulgaria nu se mai poate Momentul de criză intervine la începutul secolu- ticol celebru. Cu intenţie de captatio benevolentiae face decât prin ţara noastră. Rusia n’a scăpat de lui al XVIII‑lea, prin domniile lui Dimitrie Can- faţă de puterile occidentale, Eminescu precizează: o piedică, iar noi întâmpinăm nişte greutăţi mai temir şi Constantin Brâncoveanu. Cel dintâi s‑a „Simţindu‑se a fi mai mult latini decât ortodocşi, mari chiar decât cele de până acum. În tot cazul, angajat în alianţa cu Petru cel Mare, împotmolită Românii resping orice solidaritate de aspiraţiuni Rusia nu ne poate oferi Dobrogea decât cu hotărâ- prin capitularea de la Movila Răbâia, după înfrân- cu popoarele slave şi stau aci, la Dunăre şi Car- rea de a ne sili mai târziu să i‑o cedăm”. gerea de la Stănileşti, lângă Huşi, celălalt a că- paţi, ca un zid de despărţire între slavii de la mia- Studiul Bucovina şi Basarabia este blindat zut în capcana miniştrilor săi corupţi, soldată cu zănoapte şi cei de la miazăzi”. Paradoxul oame- cu documente şi cu o demonstraţie clasică, aproa- tragedia decapitării domnitorului şi a copiilor. A nilor politici e că s‑au aliat cu duşmanul natural pe impersonală, comparativ cu studiul Basarabia, fost momentul când Poarta a hotărât instaurarea în pofida intereselor proprii şi ale celor europene. apărut în cinci episoade din „Timpul”, între 3 şi domniilor fanariote. Acestea au deschis calea ce- Pe front, românii au demonstrat că sunt un popor 14 martie 1878, şi care poartă mai fidel pecetea lor două rapturi‑vânzări a teritoriilor care se vor brav, de luat în seamă, dar ce folos, de vreme ce scrisului eminescian. Bucovina şi Basarabia se numi Bucovina şi Basarabia. În condiţiile creşte- au luptat pentru ruşi, iar nu pentru ei. Asta au va tipări în lunile aprilie, mai şi iunie, în acelaşi rii ameninţării ruseşti, într‑o perioadă de confuzie văzut foarte bine occidentalii: „În zadar! Românii ziar, în timpul negocierilor pentru pace de la Ber- a domniilor fanariote nesigure, şi mai ales după au dovedit că sunt un popor plin de putere, dar lin. Chiar dacă autorul nu este Eminescu singur, ce, din împărţirea Poloniei, Viena s‑a ales cu Ga- un popor care dispune de puterile sale în contra având, eventual, şi un coautor, viziunea holistică liţia, care nu putea fi menţinută fără un coridor intereselor sale şi în aceeaşi vreme în contra in- este a poetului şi are rostul diplomatic de a con- sigur, cancelarul Kaunitz a trecut la investigarea tereselor europene; el stă înaintea Congresului ca vinge puterile europene că este în interesul lor ca retrasării graniţelor, pe Carpaţi, spre Moldova, înaintea judecătorilor săi”. Aşa explică poetul de Rusia să nu devină stăpână pe gurile Dunării prin pornind de la Oituz, Trotuş, Siret, satul Camenca, ce Congresul de la Berlin ameninţa cu retragerea retrocedarea celor trei judeţe sudice. De aceea, zi- Cernăuţi, Nistru, până la codrul Hotinului, gă- sudului Basarabiei de sub suveranitatea Româ- aristul ţine să abordeze cât mai „neutru” posibil sind că teritoriul ce va fi numit Bucovina este cel niei, limitându‑i controlul de la gurile Dunării. problematica, dintr‑o perspectivă deopotrivă occi- trebuitor, alături de Galiţia, în calea expansiunii Intuind finalul, jurnalistul de la „Timpul” profe- dentală şi românească. Iată un exemplu edificator, slave. Astfel, l‑a însărcinat de baronul Thugut să tiza, cu amară luciditate: „Dacă cu toate acestea privitor la starea geopolitică şi spirituală a Rusiei: înceapă negocierile cu Înalta Poartă pentru a ceda congresul ar ceda stăruinţelor Rusiei şi ar sili pe „Împărăţia Rusească nu este un stat, nu este un bucata „neînsemnată” din teritoriul Moldovei. Români să se retragă din Basarabia, rezolvarea popor, este o lume întreagă, care, negăsind în sine 5000 de galbeni şi o tabacheră de aur încrusta- definitivă a cestiunii va rămânea amânată până nimic de o măreţie intensivă, caută mângâierea tă cu briliante a cheltuit Viena pentru coruperea la un războiu viitor, în care Rusia va fi biruită, iar propriei măriri în dimensiunile mari. Lupta între celor trebuitori în vânzarea paşnică a Bucovinei. nu biruitoare”. Turci şi Ruşi este o consecvenţă firească a deose- Boierii, ierarhii Bisericii Ortodoxe au protestat Această profeţie eminesciană, în ce priveşte birilor de credinţe; dar mai mult decât din această Basarabia şi Bucovina, se va împlini abia în 1918, zadarnic în faţa vânzătorilor şi cumpărătorilor. deosebire, luptele au urmat din prisosul de pute- chiar dacă minunea Daciei Mari pe care o visa în S‑a crezut o vreme că un martir al protestelor a re omenească, ce s’a produs totdeauna în Rusia. 1882, cu prietenii din Societatea „Carpaţii”, va Ţarul e puternic şi nu ştie ce să facă cu puterile 1 M. Eminescu, Opere, X, p. 73‑74. dura numai până la al Doilea Război Mondial. r

Noiembrie 2019 Ce a făcut de la excelent în sus n Polemice revista? A adus Academia mai aproape de public, i‑a făcut cunoscute campaniile pentru latinitate Magda Ursache România citeşte Contemporanul. Ideea europeană! „Cine nu se poate jertfi pe sine Să fie naţionalismul (dragostea accentuată prima ediţie, Muzeul Literaturii Române, 2010. nu va convinge niciodată pe nimeni”. de neam) drum închis în literatura actuală? Desi- Iată o mostră de stil brebant: „Domnii mei, în isto- Traian Dorz gur, nu. Diferenţa în constructul UE (sat global) rie, nu se poate pleca din strictul şi purul prezent, o fac şi o vor face, pentru o bună vieţuire între doar dacă nu eşti în esenţa ta un spirit definitiv e a făcut bun, în primul rând, revista etnii, spaţiul naţional, tradiţia naţională, scriito- primitiv, inapt de un act critic şi reflexiv. Sau dacă Contemporanul. Ideea europeană? A rii naţionali. Iată de ce se merge la de‑construirea eşti pregătit să comiţi o nouă barbarie, absolut mo- replicat intelectualilor elastici, chipu- canonului naţional. De‑clasicizarea clasicilor duce dernă sau postmodernă, crezându‑te apt de a‑i ju- rile open mind, puşi să creeze derută la negarea inteligenţei creatoare a românilor. De deca de pe un scaun înalt şi unic pe cei dinaintea axiologică.C Spune Nicolae Breban că eroarea nu aici, din aproape în aproape, un filosof aşază popo- ta după nişte criterii care, pe măsura vremurilor este credinţa sinceră într‑un ideal (fiecare credinţă rul în ghilimele. Alt filosof (N. Breban îi numeşte pe care le trăim în acest început de mileniu, prind trebuie respectată, zic eu), ci laşitatea de a te desco- „siamezii ideologici”) spune că etnicul cu religia tot mai mult o turnură a fugii sau a ironiei faţă de torosi de ea. Să suporţi consecinţele (şi prozatorul nu trebuie amestecate, ci ţinute în borcane sepa- orice ne aminteşte de esenţe”. Dar, despre această le‑a suportat cu vârf şi îndesat) e o formă a luptei, rate. Îl contrazice Steinhardt. Eu văd convertirea carte‑eveniment, cu alt prilej. la fel ca rezistenţa la cântarea sirenelor corectitu- lui Steinhardt la ortodoxie ca o iubire dublă faţă A promova consecvent, în aceşti ultimi ani, dinii politice. Citesc în Omul recent: „Corectitudi- de ţară, a evreului atât de român. A primit Sfân- cultura naţională e o intreprindere riscantă, însă nea politică este un decret de comportare socială, tul Botez în închisoare de la un basarabean, iero- Contemporanul. Ideea europeană nu stă deopar- pe care o minoritate luminată îl impune unei majo- monahul Mina Dobzeu. Şi parcă n‑a fost destul, te, Nicolae Breban fiind diapazonul care dă tonul rităţi înapoiate. Majoritatea vizată de modificarea dacă a ales să sfârşească între ţărani maramure- colaboratorilor săi şi mă refer la cei lucizi, corecţi, de comportament social cerută de corectitudinea şeni, ca simplu monah, pe crucea căruia scrie: Mo- sinceri, responsabili, curajoşi. Echipele de zgomot politică este înapoiată deoarece foloseşte clişee de nahul Nicolae. Atât. Are dreptate Răzvan Voncu: ale vajnicilor tineri de stânga afirmă, pe direcţia comportament nu îndeajuns de progresiste. Aceste Steinhardt e „monah exemplar în duh”, dar „s‑a vechilor propagitatori, că pericolul cel mai mare al clişee de comportament trebuie modificate. Cum? manifestat public ca un intelectual laic”, aşadar, secolului al XXI‑lea ar fi re‑inventarea naţionalis- Declarând că sunt reacţionare, ofensatoare, împo- „în deplină libertate de cuget”. Nu fără a atenţi- mului, confundându‑l voit cu xenofobia. Întrebare triva drepturilor omului etc. De unde ştim că sunt ona testamentar: „Libertatea nu se confundă cu pentru cei care vorbesc de acest pericol: Proteja- aşa cu adevărat? O ştim pentru că există o minori- libertinajul şi nebunia”. rea culturii naţionale e rea? De ce literatura n‑ar tate luminată care ne‑o spune”. (H.‑R. Patapievici, N. Breban crede în „necesitatea naţiunii”. Şi avea voie să fie autohtonistă? Scrie Petru Ursache Omul recent, Humanitas, 2001, p. 306). mai crede că atacurile concertate la marile valori în Etnoistorie şi imagologie, Editura Eikon, 2019: Trăim iarăşi vremi de cădere spirituală. înseamnă că ele sunt punctele de rezistenţă ale et- „A vorbi despre români şi pentru români a devenit Ne‑au de‑personalizat (sau au încercat), în anii niei; că aceste valori îmbunătăţesc identitatea şi din ce în ce mai greu, dacă nu imposibil. Anton cincizeci, cu ajutorul cozilor de topor unse în RPR că, fără ele, deconstrucţia e mai lesne de realizat. Golopenţia a căzut victimă pentru că a vorbit des- academicieni. Din aceeaşi rădăcină a răului, sta- În contrapartidă, domnul Alexandru Florian bagă pre ei. I‑au urmat şi cei pe care a încercat să‑i cu- linismul, cresc altele. Se sapă la conştiinţa de continuu zâzanie, pe baze etnice. Pe urmele lui, noască «la Est de Bug». Iar răul s‑a extins tot mai neam, afirmându‑se repetat că originile „rumâni- merg câţiva istorici şi istorici literari elastici, dis- tare şi mai tare. Nu ne rămâne decât să ne dezme- 32 lor” sunt în ceaţă, că nimeni nu ştie când au apă- puşi să nege autori capitali, mai ales pe cei patru ticim de periculoasa şi acaparatoarea propagandă rut. Dovezi arheologice? N‑avem! Continutate? mari intelectuali: Blaga, Eliade, Cioran, Noica. venită de «sus», prin şcoli şi prin presă”. Şi eu cred Nu‑s izvoare scrise. Amintesc doar faptul că un După un istoric, Cosmin Pătraşcu Zamfirache, ar că acesta (şi nu altul) e adevăratul pericol: conti- editorial din Scânteia, 15 decembrie 1948, avea ca fi fost „căzuţi în mrejele fascinaţiei legionare”, ca nuitatea doctrinei cominterniste. ţintă patriotismul şi se intitula Dezrădăcinarea să nu mai pomenesc iarăşi de „înfierările” doam- Am ricanat la început (şi am recunoscut gre- naţionalismului. În numele internaţionalismului nei Alexandra Lavastine, cu termeni împrumutaţi şeala) la titlul Contemporanul. Ideea europeană: proletar, care‑şi dorea şubrezirea credinţei că, la revista cu două nume. Petru m‑a contrazis: „N‑ai de la propagandiştii stalinişti. judecata lui Dumnezeu, vor fi chemate neamurile. dreptate. Breban a realizat echilibrul necesar. După domnul Zamfirache, Eliade, ca „învă- Şi ce? Era greu să fie evacuat Dumnezeu din te- Conştiinţa naţională şi culturală sunt de nedes- ţăcel al lui Nae Ionescu”, ar fi propagat „ideologii ren, cu secera şi cu ciocanul? prins şi necesare pentru a deschide singura cale: antisemite”. Cum o fi ajuns Eliade de la antisemi- Acum? Îţi manifeşti patriotismul firesc şi Europa”. „Nucleul etnic al culturii a fost destul eşti considerat om al „Cârmaciului”, nostalgic tism la Istoria religiilor nu se întreabă acuzato- dispreţuit în prolecultură, ca vetust. Or, nu‑i aşa. ceauşist etc. Numai că Salus patriae suprema lex rul. Eu întreb: ce‑i rău în faptul că Eliade „milita” Şi nu uita că Ideea Europeană este revista scoasă vine de departe! În fapt, deranjează românismul, pentru „o societate bazată pe valori româneşti” în de C. Rădulescu‑Motru, loial comunităţii identita- de vreme ce Mircea Vulcănescu n‑a fost izbăvit de România? Andrei Oişteanu susţine că Iphigenia re şi valorilor ei”. sentinţa „criminal de război” dată de Tribunalul este „o odă dedicată sacrificiului legionar” şi că‑s N. Breban nu şi‑a mai dorit o Românie de- poporului. Deranjează românismul, dacă Blaga străvezii subiectul şi semnificaţiile piesei. N‑aş presivă şi defetistă. A rostit adevărul despre tre- a fost ironizat pentru sintagma „spaţiu mioritic”, spune că sacrificiul pentru o credinţă dreaptă ar cut (avem trecut, nu trecuturi), auzindu‑l pe Emi- şi de la deal, şi de la vale. Deranjează românis- fi blamabil. E legionară lupta pentru apărarea pa- nescu: „Trecutul e în mine şi eu sunt în trecut/ mul, dacă despre Iorga au fost reiterate injuriile triei, ideea sacrificiului? Iar astfel de exagerări ar Precum trăieşte cerul în marea ce‑l respiră”. Aşa lui I.Peltz („vulcan care scuipă borş”). Când am merge până la eliminarea din ediţiile Eminescu a îl aude şi Theodor Codreanu. Prozatorul a replicat auzit prima oară de Eugen Lovinescu, în liceu, ni poemei Somnoroase păsărele, pentru că ar conţine calomniatorilor săi şi calomniatorilor literaturii s‑a spus că e „valet al imperialismului”; Preda e un protocron legionar: cuvântul cuib. Dacă elimi- române, ca literatură minoră de diletanţi. În ce acum, pentru detractori, „valet al ceauşismului”. narea nu s‑o fi făcut deja, cum merg lucrurile. mă priveşte, nu sunt nici deprimată, nici exalta- Excesele critice la adresa valorilor funda- Blaga n‑a fost legionar. Da, a făcut parte din tă privind literatura română şi n‑o consider peri- mentale nu contenesc. În 19 august 2017, teleas- Asociaţia Prietenii Legiunii, înfiinţată în 1937. ferică. În puterea, în forţa reperelor ei, da, cred. tul cu emisiune Sabin Gherman găsea cu cale să Trebuia ca membrii să rămână necunoscuţi auto- Aş introduce în codul penal o amendare a atitu- afirme: Iorga? „Un om inteligent, dar foarte prost.” rităţilor, pentru că lucrau în armată, învăţământ dinilor de acest fel: că 90% dintre literaţii români Nae Ionescu e trecut şi el la categoria inteligenţi- superior, diplomaţie, toţi cu înalt prestigiu moral şi sunt veleitari, că literatura română nu are nimic, lor proşti, care ar fi încarnat „răul istoric absolut”. profesional, ca ministrul de Externe Mihail Sturza, dar nimic esenţial şi că‑i lipseşte expresivitatea. Şi Ţuţea. Şi Anton Dumitriu. Şi Noica, acuzat de gen. Petroviceanu, ministru la Instrucţiunea Publi- Asta n‑ar restrânge libertatea de exprimare, dar „totalitarism”, „etnicism”, „iraţionalitate”. că, ori ca Nichifor Crainic, la Radio Bucureşti. Prie- ar aduce măsura. Cu cuvintele Aurei Christi: „Ar Se râde de „aluatul” etnic românesc (cum o tenia lui Blaga cu Traian Herseni o fi reprobabilă? trebui să existe o măsură în toate”. face Cioflâncă), se bagatelizează specificul naţio- Iar piesa Avram Iancu nu mi se pare deloc legio- Ce a făcut de la excelent în sus revista? A nal. Dacă nu vă place sintagma, spuneţi‑i, ca G. nară. Şi cât a tras Blaga din cauza lui Crohmălni- adus Academia mai aproape de public, i‑a făcut Călinescu, „trăsătură diferenţială specific româ- ceanu, pentru care era „un filosof reacţionar mistic cunoscute campaniile pentru latinitate („Pentru nească”, deşi criticul de excepţie e declarat „critic orientat spre fascism” (v. Lucian Blaga, ESPLA, N. Breban, ca şi pentru strămoşii săi ardeleni, lati- ratat”, băutor de „cucută ideologică realist‑socia- 1963). Mă mir că mă mai mir: N. Moraru, pe cât de nitatea este ca o axiomă, vine din trecut şi ne duce listă”, „lozincard neologizant”, „clovn isteric”, me- incompetent, pe atât de dur doctrinar al dictaturii spre viitor”, scrie, cu prilej aniversar, Ioan‑Aurel diocritate etc. proletariatului, apăruse în şedinţa USR din 22 de- Pop), pentru unire, pentru imaginea normală a fi- Spune Mircea Platon şi‑l aprob: „Junimiştii cembrie ’89, ca „disident al tiranului”. rii românilor pentru limba ce‑o vorbim. refuzau să bagatelizeze specificul naţional (...) de Se ştie că Noica a intrat în mişcare când a Ce vreau să spun în încheierea acestor rân- dragul unui trecut mitic‑livresc şi al unui sistem fost asasinat CZC şi a ieşit când a fost asasinat Ior- duri este: Da, România citeşte Contemporanul. CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA de valori universaliste de împrumut (Contempo- ga? Şi da, Noica a fost impresionat de „sacrificiul Ideea europeană. Etnosoful anonim nu trebuie ranul. Ideea europeană, iunie, 2016), în artico- legionarilor Moţa şi Marin”, în războiul din Spania. ignorat: „Bine faci, bine găseşti”. r lul Convorbiri literare, seria clasică: manual de Să fi fost impresionat de luptătorii pentru cauza construit o ţară (I). A fost repejor acuzat că e un comunistă, comisarii ilegalişti Leonid Tismineţki îmbătrânit. De îmbătrânire a fost acuzat şi acad. şi Valter Roman? Tot N. Breban a pătruns calm şi Ioan‑Aurel Pop. Bătrâni anacronici? Cred că nu echilibrat sub coaja problemei, în Istoria dramati- vor fi astfel nici la 102 ani. că a prezentului. Aventurierii politicii româneşti,

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 Sub pretextul participării la un n Con(texte) pariu al Fabianei, menit, de fapt, unui curtezan nedorit, dar mai ales din dorinţa de solitudine şi meditaţie asupra sensurilor istoriei CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ pe care o studiază, Ralf se angajează să trăiască în izolare într‑o cabană Maria‑Ana Tupan Evul Mediu... ne‑întâmplător cesta nu este încă un comentariu al alt tărâm fascinant. Nu ştie că acela care o corupe în propriul trecut, care o ajută să‑şi definească popularei piese a lui Romulus Guga este un demon care reuşeşte astfel să se folosească identitatea. Motivul călătoriei iniţiatice este astfel din 1984, dar schema retorică a aso- de trupul şi vocea ei pentru a pătrunde în lumea menţinut, dar scopul este descoperirea de sine con- cierii timpului prezent cu o epocă re- pământenilor. Fratele, iubitul şi prietena pornesc comitent cu maturizarea unor adolescenţi capabili volutăA în scopul satirizării celui dintâi, folosită de în căutarea ei, cercul afectiv al familiei părând să să înţeleagă lumea în care trăiesc. Sonia Elvireanu şi Stellamaris (Michel Chevalier) fie ultima oază de unde poate începe reformarea Sub pretextul participării la un pariu al Fa- în două cărţi recente de proză speculativă, este ace- spirituală şi morală a umanităţii. Aventurile neo- bianei, menit, de fapt, unui curtezan nedorit, dar eaşi. Guga scria la un an după apariţia romanului bişnuite, semănând pe alocuri cu peregrinările lui mai ales din dorinţa de solitudine şi meditaţie asu- Ruşinea de Salman Rushdie, unde fanatismul reli- Gulliver, deoarece peisajul şi personajele întâlnite pra sensurilor istoriei pe care o studiază, Ralf se gios căruia i‑a căzut victimă autorul este amendat sunt alegorizate, sfârşesc, desigur, cu victoria bi- angajează să trăiască în izolare într‑o cabană în şi prin adoptarea calendarului islamist al nelui. Alwena este răpită, ca în romanele munţii Tatrei. Tulburat de o scrisoare necugetată Hagirei. Oscilarea incertă între două ca- cavalereşti, dar nu un cavaler în armură a Fabianei, el porneşte la întâmplare spre creştet, dre temporale, două alcătuiri sociale is- strălucitoare o va salva, ci Hélėna, o fată ră- unde e învăluit de ceaţă. Se trezeşte într‑un loc torice, între realism şi umplere a lacune- masă infirmă în urma unui accident cauzat nefamiliar, întâlneşte un păstor, iar lecturile sale lor istoriografiei cu elemente de fantezie, de consumul de droguri, dar a cărei inimă e despre Valahia lui Vlad Ţepeş prind brusc conturul sunt parametri de discurs ai realismului plină de sentimente generoase. Ea este eter- unui spaţiu real. Către această Valahie a secolului magic în categoria căruia se încadrează nul feminin care îl înalţă în tării pe Xura al XV‑lea e condusă şi Fabiana în încercarea de a‑l Ceaţa de Sonia Elvireanu, în vreme ce – demonul care vrea să distrugă umanitatea salva din „cercul timpului”. Aceste universuri care Xura, scris de Michel Chevalier ca autor – eliberându‑l de ură şi făcându‑l să simtă interferează sunt subiect de speculaţie pentru fizi- principal, e metafabulaţie: broderii epice binefacerile substituirii sentimentelor ne- cienii multiversului, ca şi pentru autorii de SF. Aici şi lirice în jurul universului fictiv creat gative prin bunătate şi iubire de pace. O însă sintagma are alt sens. Punerea sub acuzare a de H P Lovecraft în Tărâmul viselor. femeie ia locul cavalerului neînfricat plecat prezentului este mai gravă decât în cazul romanu- Ambele naraţiuni invocă forţele în călătorie plină de primejdii pentru a afla lui Xura. Nu este vorba de moravuri şi probleme de redemptive ale credinţei într‑o ordine a leacul vindecării – nu a unui rege bolnav, conştiinţă, ci de nebunia puterii care produce iar şi valorilor care ar putea fi Graalul societăţii contem- ca în Parsifal, ci a prietenei, iubitei, surorii Alwena iar atrocităţi şi victime. Din perspectiva, nu numai porane degradate politic şi etic, cangrenată de dro- care zace în comă. Mai mult, numele ce- a confruntărilor armate, ci şi a uciderii ci- guri, vicii, conflicte absurde şi sângeroase. În lumea lui mai important personaj al amorului şi vililor nevinovaţi, omenirea nu pare să se reală, orice gest pare să‑şi fi pierdut eficienţa. Nu aventurilor curtene, Arthur, este dat aici fi îndepărtat de violenţa şi cruzimile care eroii lipsesc, aşa cum se temeau filosofii decăderii unei creaturi hibride şi vampireşti, un fel au traumatizat supuşii lui Vlad Dracul. Occidentului în secolul trecut, de vină fiind insen- de Charon al ţinutului temutului Xura. De‑ar fi să ne gândim doar la decapitările sibilitatea şi mediocritatea climatului de opinie. Nu Hélėna nu are de înfruntat dragoni transmise în direct... Istoria nu e traseu cu mult timp în urmă, un misionar s‑a apropiat de sau alte creaturi înspăimântătoare, ci pe evolutiv, este învârtire în cerc şi revenire o insulă populată de sălbatici din Oceanul Indian Xura, care este demonul slăbiciunilor su- la aceleaşi erori absurde ale unei umani- cu cuvintele „Isus vă iubeşte”. A fost doborât de să- fleteşti. Acesta speră să distrugă oamenii tăţi incapabile de evoluţie morală. Este 33 geţi... Sfântul Sebastian nu a făcut mai mult, dar făcându‑i să cadă pradă propriilor slăbi- interesant cum şi traseul eroilor contem- lumea în care a trăit avea sentimentul sublimului ciuni, vicii. A înfrunta răul din interior, porani pare fixare în acelaşi timp cu ima- sau al tragicului din care s‑a născut un cult. În lu- de către fiecare individ, este cheia salvării ginare evadări, deoarece cabana este până mea noastră, tânărul a fost perceput ca subdezvol- pentru întreaga umanitate. Îndoiala de la urmă găsită, iar descrierea ei, cu lac şi tat mintal, iar poliţia a întocmit dosar penal barca- sine este supremul rău. Kristen, fratele pajişte, coincide cu peisajul unde îşi imagi- giului care l‑a transportat spre insulă... Alwenei, se teme ca nu cumva Xura să‑i folosească nează eroii că au ajuns sub impactul lecturilor. Cândva, Marchizul de Sade a spus că, în con- drept portal către oameni şi propune să se sinucidă Care este contrapunctul acestei istorii demo- textul ororilor Revoluţiei Franceze, doar apelul la toţi trei. Helena îi răspunde într‑un poem intitulat nice în Ceaţa? Şi Sonia Elvireanu caută salvare în iad şi supranatural mai făcea literatura posibilă. Nebunie că tentaţia morţii trebuie respinsă, deoare- imaginarul colectiv. Bătrânul este un păstor/ pastor Obişnuinţa cu ororile din realitate a făcut acum re- ce e un labirint necunoscut. Tărâmul morţii din care de suflete, peştera sa având pe perete o frescă de alismul imposibil ... nu s‑a mai întors nimeni îl mai întâlnim menţionat sare reprezentându-L pe Isus cu ucenicii. El apare Scriitorii vor apela, aşadar, la fantezie şi la în Antigona lui Sofocle, în Montaigne, în Hamlet... ca un preot/pastor tânăr şi Salvator (încearcă să o muzeul imaginar al tuturor poveştilor umanităţii Helena, dezabilitată fizic, dar înţeleaptă, uzurpă salveze pe strămoaşa Fabianei din mâinile ostaşi- turnate în limbajul diverselor arte. În locul mitu- astfel poziţii ale rostirii sapienţiale masculine. lor lui Ţepeş). Se creează astfel un câmp semantic rilor modernităţii – imperialismul civilizator, victo- Citite, fără îndoială, cu aviditate de publicul cu numeroase valenţe simbolice. Textul în care este inserat bătrânul şi o idilică mioară e baladesc la ria ştiinţei concretizate în tehnologie, prosperitatea statornic al literaturii fantastice, cartea apărută origine, iar stilul este voit artificios, caracteristic materială, falanstere şi alte gospodării colective ‑, în acest an la Editura Fides în traducerea Amaliei genului pastoral. Indicele alegoric al Valahiei, unde devenite realităţi demne mai curând de proiecte Achard, sub îngrijirea lui Ionuţ Caragea, va fi gus- Fabiana îl caută pe Ralf, este un vultur prăbuşit în distopice, povestitorii se refugiază în Evul Mediu tată şi de literaţii atraşi de subtilitatea jocurilor in- prăpastie, această pasăre apărând pe multe blazoa- – nu cel fundamentalist, politic sau religios – ci în tertextuale, a prelucrării unor motive celebre după ne ale orgoliului feudal şi regal. Fabiana se întrea- naraţiunile lui, care, chiar şi atunci, se aflau în de- un anume algoritm şi cu fineţea unui sintetizator bă dacă mai este viu, sugerând cititorului că, ase- plin contrast cu realitatea. Baladele trubadureşti de sunet. meni lui Caligula al lui Camus, răspunsul păsării ale Porvenţei şi baladele celtice ale Britaniei despre Uimitor de asemănător, atât ideatic, cât şi din de pradă ar putea fi: În istorie, sunt încă viu... cavaleri şi domniţe au hrănit deopotrivă imaginaţia punctul de vedere al construcţiei, este romanul Cea- În opoziţie cu spiritul de dezbinare şi confrun- lui Michel Chevalier, care a plecat din cea dintâi ţa de Sonia Elvireanu apărut în acest an la Editura tare, autoarea invocă legături care aduc oamenii pentru a se stabili la Brest, unde a deschis editura Ars Longa. Şi aici identificăm răsturnări ale semni- împreună în pace şi conlucrare. Fabiana e franţu- Stellamaris. (Acesta este şi pseudonimul sub care ficaţiilor mitopoetice tradiţionale care semnalează zoiacă, dar mama e de origine poloneză, iar o stră- publică.) Tot după moda medievală, când „Fran- o criză umanitară de proporţiile atinse în ultimul moaşă cu numele Fabia ar fi însoţit‑o pe principesa ţa” însemna ţara, dar şi regele. Împrumutând din secol prin cele două conflagraţii mondiale, regimuri poloneză care a fost prima soţie a lui Vald în ţara Lovecraft motivul unui univers oniric stăpânit de totalitariste, războaie civile. Muntele, simbol tra- acestuia, aflându‑şi sfârşitul în cetatea Poienari. demoni ai răului, Chevalier îl „încetăţeneşte” prin diţional al revelaţiei, apare aici învăluit în ceaţă, Ea studiază acum inginerie şi citeşte cronici vechi motive şi scheme retorice europene. Naraţiunea aceeaşi incertitudine ontologică instalându‑se şi în în Cracovia, unde întâlneşte o româncă venită şi ea este atribuită unui autor multiplu cu Stellamaris acest roman, ca în foarte multe opere canonice con- la studii. Mediul universitar, biblioteca sunt comu- în calitate de coordonator de joc şi câţiva colabora- temporane. Ceaţa de pe creştetul Munţilor Tatra nităţi ale altei societăţi decât aceea a politicienilor tori care interpretează rolurile unui scenariu schi- devine portal către trecut şi către alte, îndepărtate, veşnic împătimiţi de putere: de provenienţă inter- ţat de cel dintâi – care sunt, deci, tot atâtea centre tărâmuri. Naraţiunea e plină de mister, de avertis- naţională, aflând în cultură mediul ideal de comu- de conştiinţă şi voci. Omogenitatea stilistică ne lasă mente, profeţii, coincidenţe stranii, oscilând în cea nicare şi comuniune. însă mai curând impresia că lecturăm povestirile mai bună tradiţie a literaturii fantastice definită Sonia Elvireanu şi Ionuţ Caragea au primit lui Boccaccio depănate de un presupus grup de aris- uneori ca pendulare incertă între real şi supranatu- anul trecut premii prestigioase în Franţa, unde au tocraţi refugiaţi în afara Florenţei de teama ciumei ral, îngăduind o dublă interpretare, în ambele chei. fost traduşi, ei înşişi servind ca mediatori între cele care devasta oraşul. Poemele intercalate dezvoltă Este foarte dificil de realizat acest cod bivalent, dar două culturi, traducând din autori francezi contem- intriga într‑o varietate de scheme prozodice prac- naraţiunea astfel structurată e plină de imprevizi- porani. Similitudinile dintre Xura semnat de Stella- ticate în literatura medievală: balada, rondelul, bil, menţinând cititorul într‑o stare de alertă conti- maris şi Ceaţa Soniei Elvireanu nu sunt însă influ- peonul (metru „antic”, asociat vindecătorului zeu nuă, obligându‑l nu doar la un exerciţiu de lectură, enţe directe, ci expresii ale unei poetici a timpului. r Apollo), sonetul. ci la un efort hermeneutic. Nefericirea vieţii de familie, ratarea, sufe- Ce realitate contemporană este pusă în abi- rinţa fizică adesea cauzată de droguri determină sul coşmarului supranatural? Alegerea polului is- un personaj, Alwena, să caute refugiul în vise, in- toric nu e deloc întâmplătoare. Căderea în alt timp duse de o iarbă halucinogenă, unde descoperă un şi alt tărâm îi pare Fabianei o călătorie interioară,

Noiembrie 2019 Iuda modern e un mutant, culpa n Eseu morală nu‑i mai tulbură liniştea, nu mai este încercat de crize de conştiinţă Elvira Sorohan Permanenţa şi devenirea lui Iuda

ând fără de număr experienţe par- pe Iuda, pentru că îi ştia toate slăbiciunile. Îi cu- din punctul lor de vedere, se cuvine răscumpărată, ticulare spun că o astfel de paradig- noştea iubirea pentru arginţi şi ambiţia mai mare ca reflex de apărare târzie. Se poate accepta ide- mă, de vechime biblică, e validată în decât agerimea minţii. Mai întâi îl umileşte tactic, ea că gânditorul italian a prefigurat „omul nou”, relaţiile interumane de fiecare zi, se îl şantajează insinuant, şfichiuitor, apoi îl aţâţă, fabricat după o altă reţetă. Iuda modern e un înţelegeC de ce, ca subiect neîncheiat, e dezbătut te- flatându‑l, astfel îi controlează total voinţa. Ambi- mutant, culpa morală nu‑i mai tulbură liniştea, oretic şi figurat în variante ficţionale. Arta cuvân- ţios, Iuda tace vinovat, se revoltă în faţa propune- nu mai este încercat de crize de conştiinţă. Decă- tului a imaginat manifestarea tipologică a eternu- rii, dar se lasă prins în laţul ispitei de a trăda din zută calitativ, fapta lui ucide, într‑un anume fel, lui Iuda adecvat contextului. Nu mai puţin arta iubire, pentru izbânda divinizării: „Tu îl vinzi pe prestigii şi cariere, dar nu mai poate avea drept penelului a vizualizat scena biblică a sărutului Iisus şi te legi să‑l dai prins, numai ca el să poată efect sanctificarea celui trădat. Biblicul Iuda e prin sugestia figurilor, a gestului şi culorilor, de la învinge şi domni ca un Mesia”. Şi îi mai spune: constrâns din interior să se autopedepsească. Im- Giotto la florentinul Fra Angelico, de la Caravag- „Sub înfăţişarea vânzătorului, de fapt, tu eşti un pulsul i‑l dă conştiinţa. Înainte de a‑l acuza alţii gio şi până la Corneliu Baba al nostru. Paradigma colaborator eroic al lui Mesia”. Stimulat de dis- de greşeală, el se face singur răspunzător. Se de- simbolizată de originarul Iuda nu e simplu reduc- cursul personajului obscur, Iuda merge la Caiafa testă pe sine, se sinucide înainte ca Isus, învăţăto- tibilă la ideea de trădare, cum circulă, ca sinoni- într‑un fel de transă şi promite vânzarea. În sub- rul iubit şi vândut de el, să fie crucificat între doi me, în înţelesul comun şi incomplet. Mai există stanţă se configurează paradoxul rar al trădării tâlhari. Numai prin ispăşire radicală se creează încă un înţeles, de lungă şi universală durată, ce din iubire. Diavolul îi cere lui Iuda ca, din iubi- paradigma completă. Fără căinţă, el ar fi fost un se ridică deasupra cazurilor personale, cotidiene, re, să se jertfească pentru mărirea lui Isus. Aici trădător oarecare, cum sunt milioane de trădători ce trimit la sensul de suprafaţă, simplu indicativ, povestirea lui Papini se încheie brusc, cu bănuite anonimi pierduţi pentru istorie. Astăzi, la noi şi instigator, al sărutului dat de Iuda. Hermeneutica puncte de suspensie, fără suicidul făptaşului, act aiurea, vânzătorul are ipocrizia de a nu‑şi recu- textelor biblice, din cele patru Evanghelii, merge amintit pe scurt în Evanghelii. Astfel, în prelun- noaşte vinovăţia, e dur în reacţii când e descoperit, la sensul adânc al scenariului dramatic, în care gire, paradigma e adaptată altui timp decât cel sau, după temperament, se poate ascunde defen- fapta lui Iuda era o necesitate, fără de care nu s‑ar biblic. Un timp care poate fi al lui Papini, dar şi siv sub masca umilinţei, a discipolului prietenos. fi impus religia christică. Sensul intern conotat e al istoriei noastre recente ce n‑a încetat cu totul Alţii, în faţa suspiciunii, sunt miraţi şi pot poza în descifrat, înţelegător prin interpretare. Isus, ca să fie actuală. Vestită în Biblie sau nu, trădarea e victime impulsive. Toate disimulările îi acuză fap- victimă sacralizată, devine model de moralitate, înscrisă de Creator în natura umană. ta trădării ce nu se vrea nicicum corectată prin- bunătate şi dăruire esenţialmente umane. Prin Eseul cvasiliteraturizat al lui Papini este tr‑o minimă încercare de căinţă, ceea ce ar atenua fapta lui, Iuda e recunoscut ca necesitate tipolo- subtil animat de un sentiment al urgenţei, al ne- eşecul total în ordine etică. Încât modelul biblic se gică imanentă lumii. Necesar e ceea ce nu poate fi voii ca omul secolului al XX‑lea, închinător şi el dizolvă în apele tulburi ale mentalităţii „omului altfel decât este, adică altfel decât aşa cum s‑a în- la „viţelul de aur”, evident modificat, remodelat nou”. Dar el tot Iuda se va numi. Cum Iuda ca pa- tâmplat. Trebuia să se întâmple astfel, încât Isus sub doctrină, să vadă pericolul mutilării propriei radigmă, se vede, nu e o problemă încheiată, com- să fie răstignit şi să devină simbol pentru o nouă conştiinţe. E ca un semnal de alarmă. Traduce- plicată şi adaptivă fiind la evoluţia societăţii şi religie, religia crucii, noua credinţă. Legenda lui rea şi publicarea eseului la noi, în 1941, nu era mentalităţii, încă se mai scrie pe subiect, înnoind Iuda face inteligibilă, prin detalii, esenţa mecanis- întâmplătoare. Iuda al lui Papini vinde, dar nu nuanţele cu reinterpretări posibile. Cu un deceniu mului tainic al întemeierii unei religii, resortul ei, se sinucide, deci se abate de la modelul biblic din în urmă, în traducere românească, se putea citi 34 uman în fond. Fiinţa raţională are nevoie de cre- Evanghelia după Matei, singura care istoriseşte Cartea lui Iuda a lui Nicolas Grimaldi. El adaugă dinţă religioasă. Simbolul divin e creat şi apărat şi căinţa prin autosuprimare. Dacă Papini n‑a hermeneuticii clasicizate o nouă faţetă, drama- de oameni ca suprem refugiu mântuitor şi pute- respus toată legenda după Matei este pentru că tică, a situaţiei personajului biblic, tragismul. E re protectoare în clipe de primejdie. Necesitatea omul vremurilor noi se rezumă la trădare, iar cei vorba, desigur, de un tragism de ordin psihologic, psihologică a misticii nu respinge pragmatismul. treizeci de arginţi pot fi astăzi traduşi în varii for- autotelic, ceea ce înseamnă lipsă de eroism. Iuda Propovăduitorul unei doctrine trebuie să dispară me de profit. Discursul scriitorului italian avea, resimte nevoia interioară de a ispăşi vina trădării, fizic spre a se naşte mitul şi credinţa în El. Su- deci, o ţintă morală, se adresa omului modern apt care nu e renegare, cum o făcuse apostolul Petru, biectul e generos deopotrivă pentru hermeneutica numai pentru trădare, nu şi pentru expiere. Din ci confirmare. Gestul sărutului e tot un ecce homo, religioasă, pentru eseistică speculativ imaginară, Evanghelia lui Luca, Papini a luat cu împrumut înainte ca Pilat din Pont să fi spus asta. S‑ar pu- pentru plastică şi literatură, cum câteva exemple, ispititorul („Dar a intrat satana în Iuda”), spre a‑l tea, deci, accepta că din conştiinţa răului produs la care mă voi mărgini, o susţin. folosi ca instrument provo- Interesant de reţinut, ca rezultat al lecturii cator într‑o excepţională analitice, că Lucian Blaga dramaturgul stilizea- analiză psihologică. În is- ză original ideea necesităţii dispariţiei propovă- toria trăită de mulţi din- duitorului unei doctrine mistice, spre a se naşte tre noi, ispititorul „înger credinţa cu numele Lui. În piesa Zamolxe (Mister negru”, rămas în umbră, păgân) ideea biblică e adaptată timpului mitic al era cel care îi racola pe cei dacilor, când dominaţia spirituală a Magului e apţi de trădare. El insinua înlocuită cu credinţa profetică panteistă a zeifica- ameninţător, cum o făcea tului Zamolxe. Mai apoi, acesta este ucis şi fizic şi diavolul imaginat de şi în efigie, marcând dramatic trecerea la o nouă Papini: „Eu caut, ascult, religie, tot prin sacrificiu, cum sugerează Blaga în scormonesc, întreb, aduc ultimele replici ale piesei: „Zeul e mort/ Dar ne‑a aminte – să ştiu totul..., adus pe Dumnezeu”. Este astfel dramatizată reve- ştiu o mulţime de lucruri larea misterului naşterii unei noi religii. pe care tu nici nu le bă- Sensul sacrificiului christic, subînţeles în nuieşti”. Temător şi slab, Evanghelii, cu amestecul necesar al acţiunii lui ispititul devenea turnător, Iuda Iscarioteanul, i‑a atras pe alţi doi scriitori, scria periodic note infor- aparţinând unor mentalităţi şi vremuri diferite, mative, sub nume codifi- Giovani Papini şi Amos Oz. Stilul şi detaliile in- cat, despre cel pe care s‑a terpretării vor fi şi ele diferenţiate în consecinţă. angajat să‑l vândă. Însă e Însă efectul esenţial al faptei lui Iuda, deşi altfel un Iuda incomplet, fiind- formulat, rămâne acelaşi. Iuda e o necesitate în că nu cunoaşte căinţa. El istoria întemeierii noii religii. Cartea lui Papini, comite răul pentru rău, Martorii patimilor, prelucrează, imaginând mult fără procese de conştiinţă şi cu noimă, şapte legende evanghelice. Cea din- şi astfel se excomunică din tâi, dar nu singura, reconstituită într‑un discurs categoria biblică a necesi- plin de înţelesuri, este Ispitirea lui Iuda. Ceea ce tăţii, în care a fost Iuda. realizează scriitorul italian se poate numi şi proză Trădătorul modern e con- de evocare pe subiectul maniheismului lumii, al vins repede să comită răul. psihologiei abisale, în general, şi al slăbiciunii na- Uneori însă ispita prinde CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA turii umane, în special. Textul, care are puţin pes- şi pentru că există fiinţe te zece pagini, se deschide într‑o notă de mister umane structural înclina- romantic. Chinuit de gânduri şi insomnie, Iuda te să‑l comită, unele fiind- vede că e vegheat din umbră de o fiinţă cu înfă- că au suferit în copilărie o ţişare diabolică. E cel care îl va ispiti să comită traumă (atac la pudoare, o trădarea lui Isus. Îngerul negru îl poate manipula boală, frustrări etc.), care,

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 s‑ar naşte, ca sentiment interiorizat, vina tragică rezolvată prin autojertfire radicală. E de presupus Romane pe‑un picior că, reactualizarea, literaturizată sau nu, a perso- najului biblic, e încurajată de o descoperire relativ n Corespondenţă din China nouă a unui text apocrif numit Evanghelia după

Iuda, o reinterpretare despre Iuda. Relativ recent, CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ în 2014, Amos Oz, un mare scriitor umanist con- temporan cu noi, şi‑a intitulat Iuda unul dintre Constantin Lupeanu ultimele sale romane. Departe de a fi o reabilita- re banală a personajului biblic, dezbaterea temei Yang Zheng. pune accentul, studiat, pe două idei fundamentale deduse din scenariul străvechi, trădare şi necesi- tate. Perdeaua ficţiunii, fiind foarte subţire, nu Te iubesc, România acoperă intenţia autorului de a da regim de preg- entru Ziua României, am primit Sentimentele de dragoste adâncă nanţă acestui fond de idei, care motivează titlul. acest poem de la Yang Zheng, scrii- Dintre E un fond intricat, pentru plăcerea lecturii, în ca- tor prolific şi fotograf de artă, doctor Căpitanul navei navaua poveştii unui tânăr student preocupat şti- în ştiinţe, profesor, diplomat, funcţi- Mihai şi inţific de problemă, cât de ştiinţific poate fi lămu- onar PONU etc. A călătorit pretutindeni în China Frumoasa lui soţie rită o secvenţă din Biblie. Cele două detalii sunt şi a străbătut peste o sută de state, realizând vreo Ana decupate din viziunea mai largă a evreilor despre trei sute de mii de fotografii. A publicat poezie, Au făcut ca apartenenţa etnică şi condiţia socială a lui Isus. roman, teatru şi scenarii de film, note de călătorie Inimile a Obligat, din pricini materiale, să‑şi părăsească şi altele. Mii şi mii de studiile şi disertaţia pe tema Isus în ochii evreilor, Tineri şi vârstnici Shmuel se angajează să întreţină intelectual, prin Călătorie interstelară De acolo conversaţii, un bătrân profesor pensionar. Ambii Din Răsăritul european vor perora însufleţit pe teme politice privind înte- Să tresalte meierea statului lor. Tânărul face o pasiune pen- Surprinse! tru misterioasa şi frumoasa văduvă Atalia, nora De atunci bătrânului şi stăpâna casei vechi de la marginea Pe veci Ierusalimului. Dezamăgirile şi întâmplările aven- Inimile a turii erotice povestite au partea lor de poezie, însă Şapte sute de milioane sunt întretăiate frecvent de meditaţii, dialoguri De chinezi şi bibliografie pe subiectul relaţiei Isus – Iuda, Au ajuns la liman În plină iarnă care se impune ca substanţă a romanului. Sunt Interzisă cele două axe, trădare şi necesitate, pe care, crede Gheaţa a prins să se topească Amos Oz, se poate rediscuta o paradigmă despre Inimile lor au dat peste care el însuşi îşi strecoară discret opinia. Primăvara caldă Aventura erotică a lui Shmuel este rama Timpul înfloririi narativă inventată de scriitor, gândită să încapă Tărâmul nemuririi! dezbaterea analitică, cele trei personaje fiind in- Ce fată minunată – Ana telectual apte s‑o întreţină. Iniţiat în bibliografia Aveţi grijă de ea... istoriei lui Isus, Wald, bătrânul profesor, ce pare a Îndrăgostita Ana fi, în concepţie, umbra scriitorului, se arată nemul- În tinereţe Departe de Toma ţumit de faptul că, „în cărţi şi în ochii majorităţii În inima mea A răvăşit creştinilor simpli”, Iuda Iscarioteanul este arheti- Ferecată A udat pul reprezentativ pentru trădare, o „personificare Cu gri Batistele Existai tu a trădării”. Este multiplu interpretat sărutul lui Generaţiei noastre 35 Minunat „Valurile Dunării” Iuda, discipol evreu al lui Isus, ca şi ceilalţi, toţi Emoţionant încrezători în divinitatea învăţătorului. Însă Iuda Un cântec frumos Film Românesc Consistent e singurul care se sinucide, ceea ce contrazice re- Cadou pur ducţia la imaginea simplă de vânzător: „Poate l‑a Pasionant Curcubeu colorat! Eram tânăr sărutat pe Isus ca să‑l îmbărbăteze”, spune Wald. Trăiam Corabia a navigat În fond, ambii, murind, „au făcut mai mult după La munte Departe pe ocean moarte decât în timpul vieţii”, prin ceea ce au În mare izolare Mereu înainte devenit ca imagine. În dialog permanent cu Sh- De neînchipuit Cu vitejie muel îndoctrinatul din cărţi, Wald numeşte drept În lumea Până la capătul lumii „afirmaţii prosteşti” încercările medievale, şi mai Ca o colivie ferecată noi, ale evreilor de a‑l denigra pe Isus, până la de- Primul sărut Îţi mulţumesc mitizare. În dialogul dramatizant pe problemă, el Tulburător Atât de mult, subliniază că noua religie s‑a născut fără voia sa- Din „Valurile Dunării” România! crificatului. Acesta a fost un propovăduitor uma- Şapte sute de milioane Viaţă nist, creştinismul s‑a întemeiat după răstignire, De spectatori Pentru totdeauna ca adoraţie a modelului care a fost Isus galile- Priveau Pe veci eanul, mântuitor prin moarte. Contrazis metodic Întreaga scenă în tăcere Te iubesc, Marea de inimi de Wald, Shmuel plusează în reconsiderarea lui România! Slobozea Iuda ca subtilă necesitate. Îi radicalizează rolul O floare de zece mii de coţi! în termeni direcţi, într‑o serie de afirmaţii risipite Traducere din limba chineză şi prezentare de în cursul dialogului. Iată câteva, ce pot compune Constantin Lupeanu un silogism: „Dar fără Iuda poate n‑ar fi exis- tat crucificarea, şi fără crucificare n‑ar fi existat creştinismul”, „Iuda Iscariotul este, deci, creato- Abonamente rul, regizorul şi producătorul operei crucificării”, România: 84 lei/an „Iuda Iscariotul e întemeitorul religiei creştine”. Străinătate: 50 euro/an Wald îi ironizează eroarea de a fi redus fenome- Abonaţi‑vă la Taxele de expediere sunt incluse. nul credinţei numai la cauză, ignorându‑i efectul, răspândirea şi durata peste milenii. În replica 12 numere/84 lei – 12 lei reducere = 72 lei ultimă a înţeleptului Wald recunoaştem convin- gerile pacifiste profesate de Amos Oz în toate pro- Nume (Societatea)______zele sale. Mai e însă şi o altă nuanţă, nelipsitele CUI______Str. ______conflicte între religii: „Dacă ar dispărea de pe faţa Nr.______Bl.______Sc._____ Ap.___ Localitatea ______pământului toate religiile şi toate revoluţiile – spune Wald – toate până la ultima, ar fi mult mai Judeţ/Sector______Cod poştal______Telefon ______puţine războaie în lume”. Sunt încă şi mai multe Email______semne că în romanul Iuda îl regăsim pe Amos Oz Am achitat suma de 72 lei cu mandat poştal/ordin de plată nr.______pacifistul din eseuri şi beletristică. E suficient să din data de ______în contul Asociaţiei Contemporanul CUI rememorezi lectura incitantului volum Cum să lecuieşti un fanatic, ca să înţelegi discursul unui 26718854 nr. RO61 RNCB 0072 1154 7936 0001, deschis la BCR Filiala Sector 1 Bucu‑ umanist lucid, trăitor într‑un mediu al intoleran- de abonament Talon reşti. Abonamentul va începe din luna ______ţei reciproce. În roman scriitorul redeschide dez- Atenţie: Dacă v‑aţi abonat plătind cu mandat poştal sau prin virament bancar vă rugăm baterea problemei neîncheiate a lui Iuda cu noi şi să trimiteţi dovada plăţii împreună cu talonul de abonament (nume, adresă) la radicale interpretări, convins fiind că eternitatea Asociaţia Contemporanul, OP‑22, CP‑113, Sector 1, Bucureşti, Cod 014780 sau paradigmei adecvat implicată în trădările din is- prin fax: 021‑212.56.92 sau prin email: [email protected]. toria omenirii nu va mai fi şi o necesitate. r

Noiembrie 2019 Această magie captează ceva din n Cealaltă scenă lume, care eliberează ceva din viaţă, o energie vitală, încât inspiraţia este văzută ca suflu ce aparţine fiinţei spirituale a creatorului Alexa Visarion Pe muzica lui Mozart, Don Juan este fascinant şi trist...

rta, „marele mim”, este asceză ce de la principii, de la relaţia om‑adevăr‑lume, de la ce aduce cu el o intensitate ce aparţine deopotrivă pretinde artistului implicare, ce- formele concrete de stăpânire a acestuia – vincit lumii vizibile şi celei invizibile” (A. Camus). rându‑i forţă, măsură şi vizionară omnia veritas. În cele din urmă, contingentul în viu sau luciditate. Dacă absurdul propu- Lumea există prin artist, dar ea există în carnal este cel ce propune scenarii gândirii cre- ne mitulA sisific, mitul încastrării este propus de sine… Actele omeneşti sunt dublate agresiv de o atoare; opera oferă, la rândul său, carnavalului parabola coborârii, pe care Iona o celebrează sub viziune conceptuală ce amplifică existenţa uma- vieţii sensul, pentru ca receptarea să deschidă, forma întrebării fără răspuns, într‑o locaţie fără nă, într‑o estetică „a tensiunii”. prin fiecare nouă interpretare, alte perspective ieşire, închisă ironică‑tragică... În cele din urmă, Adevărul îşi dizolvă esenţele prin oglindire. ale semnificaţiilor. el, miticul personaj, „plonjează” într‑un alt spaţiu Creaţia, prin marea lecţie pe care o dăruieş- Viaţa‑spectacol, cea a animaţiei interioare, decât cel al balenei, spre o altă dimensiune, spre te, drept argument al valorii sale, oferă invenţie, este ochiul spiritual ce regăseşte frumuseţea şi înalt, fiind „înghiţit” de pânza albă şi trufaşă a de- dar şi clarificare, căci arta salvează, observa Niet- glas al inimii ce vorbeşte ascetismului gândirii. şertăciunii. zsche, în faţa ucigătorului adevăr. Trăitul – ca re- „Pentru a‑ţi nemuri numele trebuie să‑l dăl- Artistul îşi sfârşeşte viaţa în solitudine, în- prezentare – şi gândirea ca sens al descifrării re- tuieşti dintr‑o piatră grea, şi să‑l ascunzi în fundul trebându‑se dacă solidaritatea este o formă de a alului antrenează o neutralitate obţinută printr‑o mării: hăurile sunt mai trainice decât înălţimile” răspunde neantului. vitalitate deposedată de materie, de culpabilitate (H. Melville). Arta poate depune mărturie asupra actului şi de hazard: opera se legitimează ca însemn al O exigenţă contemporană se impune: aceea creator, mai mult ca oricând, prin întrebările is- simbolicului. a unei mărturisiri, pe care inima nu îndrăzneşte pitite de gândire ale operei. Privire senină prin Sentimentul unităţii realului, în care sinele să o facă decât în clipe de graţie, pe care cuvântul înnourările reflecţiei. este prezent, face obiectul pasiunii de a fi, joc al scris le poate sugera în plurifocalitatea sa. Este grila de lectură şi interpretare pe care seducţiei, ce poate construi lumi autarhice ce re- Receptarea artistică este în fond o selecţie marii creatori o permit în contemporaneitate, de- nasc destinele universale reîntregite de acea auto- sentimentală exprimată cu inteligenţă. oarece aceste întrebări ating permanent sensibili- nomie a inimii afirmată de Pascal. Doar arta poate depăşi soarta dificilă prin tatea şi interogativitatea noastră. Poate fi consi- Şi fiecare dintre lucrurile de aici devine evo- forma pe care o poate da vieţii, ea fiind o „mate- derat artistul drept un mărturisitor al tragicului carea vie a acestei patrii însingurate a artistului. matică a destinului, un fel de a ne elibera de febra destin uman? Cert este doar un răspuns răspân- Relaţia artistului cu lumea, prezenţa sa în acestuia” şi de aceea emoţia, inevitabilă pentru un tie. istoria culturală şi politică, este, pe de o parte, da- creator, va fi patronată de rigoare, chiar cea vitală O exigenţă contemporană se impune: aceea torată operei sale, ce oferă principii abstracte, pe artei. În drumul spre eşafod, exerciţiul inteligen- a unei spovedanii, pe care inima nu îndrăzneşte de altă parte, existenţei lui publice, participative, ţei reprezintă o formă de virilitate ce dezarmează să o facă decât în clipe de graţie, ce ne învăluie ce se pune în serviciul comunităţii. Nu pot fi con- arbitrariul. 36 fragilitatea pradă tainei. fundate valorile operei cu cele ale eticii de crea- Trăind într‑o lume a concretului, omul per- Celebrarea conştiinţei, ce exprimă demni- tor; el nu face morală „celuilalt”, nici nu este cert cepe, iar artistul semnifică… Valoarea creaţiei tatea umană, a iubirii şi nostalgiei ce domoleşte faptul că ceea ce spune în operă este o afirmaţie sale devine cu atât mai cuprinzătoare, cu cât ea angoasa, este percepţia unei estetici ce a fost mult personală, directă, dar mai ales nu se poate crede adună diversitate umană, nu de puţine ori haoti- prea tranşantă cu ceea ce numim absurdul şi re- faptul că opera este o exigenţă intenţionată a co- că, antitetică sau incoerentă, în coerenţa de adân- volta. Confesarea unui adevăr al inimii, prin opţi- munităţii ca intenţionalitate. cime a structurii operei. unea pentru iubire în locul justiţiei. „Textul şi abisarea imaginii textuale permit Lipsită de personalitate, lumea contempora- Arta, ca luptă a omului cu destinul, ca şcoală unirea spiritului cu sensibilitatea senzorială, acea nă trăieşte sărăcită de simbol şi, în acest fel, de a vieţii, dar şi ca stil şi expresie, nu exclude trăi- „fantasia” prin care lumea mimată capătă inde- recunoaştere şi călăuzire. Secolul XX şi începutul rea, căci între sensul cuvântului şi reprezentarea pendenţă surclasând realul. Fiind un corp al spiri- secolului XXI fiind unele ale abstracţionismului, lui se naşte sacrificiul artistului. Valorile reale tului, arta epitelizează imaginarul, îl potenţează; oferă o tensiune permanentă între sensibilitate şi sunt legate de acea statornicie sufletească, în care arta „vede” lumea şi „este văzută” de lume. Lumea spirit, între emoţie, conştiinţă, voinţă şi inconşti- regula de viaţă şi efortul lucid ascund cu eleganţă este concretul, dar ea îşi defineşte personalitatea entul fiinţei noastre. omenescul jertfelnic. ca un dublu în libertatea sa absolută, o forţă magi- Unitatea dintre spectatori şi actori capătă Creaţia ca exces – justificare a reprezentării că, purtătoare de lumi misterioase, ce dublează vi- astăzi o nouă semnificaţie şi o nouă reprezentare, lumii imaginate prin operă, oferă mimesisului o zibilului vieţii. Ochiul, ca expresie a percepţiei şi deoarece individul, lumea nu‑şi mai au perfecta valoare aparte: realul ca proiect depăşit, mortal. mesager al spiritului, îşi proiectează fantasmele oglindire a identităţii în „înălţimea morală”, ci în Fiecare perioadă istorică poate fi considera- în fantasmele artei care corectează şi vitalizează unitatea de destin, în acel spirit comun, ca forţă tă generatoare de progres social, dar „prin ceea ce realul”. (Elena Saulea, Spectacolul şi tăcerea). esenţială a spectacolului lumii, ce include în el un creator oferă lumii, se înscrie în cursul vieţii o Prin viziune, arta devine logos, mesaj al ne- esenţele religiei într‑o comunicare empatică. mărturie personală, afectivă despre neliniştea sa cunoscutului, şi intră în posesia lumii, martirizân- Dacă tragicul nu mai mimează realitatea, ce şi despre neliniştea altora ori, ceea ce se întâm- du‑se prin dăruirea către lume, păstrând distan- nu mai are capacitatea de a revela schema tragică plă rar, despre fericirea lui, afirmă Eugen Iones- ţa necesară, în plan absolut, pentru exprimarea cunoscută, el mimează, în schimb, sensul realită- cu, considerând opera incompatibilă cu o doctrină sublimului; oglindind universul, arta păstrează ţii, focalizându‑l prin simboluri şi imagini. care este oricum inferioară ideologic dacă ar fi puritatea sa de întrebare la care nu se aşteaptă „Mizeria şi măreţia acestei lumi: ea nu oferă susţinută voit prin artă. Spaţiul realităţii, al soci- răspuns. adevăruri, ci iubire. Absurditatea domneşte şi iu- alului, este viu şi vast, dar el nu poate fi decât re- Această magie captează ceva din lume, care birea ne salvează de ea” (Camus, Caiete). creat, de ceea ce înseamnă conştiinţa artistului.” eliberează ceva din viaţă, o energie vitală, încât Eterna suferinţă umană, dorinţa omului de Mai mult chiar, constată dramaturgul: inspiraţia este văzută ca suflu ce aparţine fiinţei a exista, de a nu se supune orbeşte destinului, nu „dacă mă pot exprima paradoxal, aş zice că soci- spirituale a creatorului. polemizează cu eternitatea, ci cu fericirea. Noro- etatea veritabilă, comunitatea umană autentică Materialitatea transfigurată a artei oferă, cul şi nenorocul, hazardul în forma unui iraţional, este extrasocială, este o societate mai vastă şi mai paradoxal, un chip şi o invizibilitate, acea „fanto- pe care omul nu‑l poate stăpâni, devin doctrine profundă, cea care se dezvăluie prin nişte nelinişti mă din oglindă” care face posibilă viziunea invi- ezoterice în care nu eroul este tragic, ci existen- comune, dorinţe, nostalgii secrete, ce‑i priveşte pe zibilului din vizibil, după cum omul este oglindă ţa estetizată, care vorbeşte despre lungul drum al toţi (...) nici o societate n‑a putut desfiinţa triste- pentru om: „oglinda este instrumentul magic, ce tragediei ca destin esenţial al artei. ţea omenească, nici un sistem politic nu ne poate schimbă lumea în spectacol, spectacolele în lu- Credeţi‑mă, pus pe muzica lui Mozart, Don elibera de durerea de a trăi, de teama de a muri, cruri, pe mine în altul şi pe altul în mine”. Juan e fascinant şi trist… Şi atunci toate porţile ferecate se deschid. CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA de setea noastră de absolut. Condiţia umană e cea Arta, ca univers oniric şi mesager mut al care generează condiţia socială, nu invers” . carnalului, este unificatoare, căci prin gândire şi Pătrundem sau evadăm? Sub semnul acestei interferenţe între operă formă, prin imagini şi cuvinte, ochii minţii ating Cine poate şti? r şi societate, între spiritul artistului şi cel al epocii, acea imago anima. se realizează orice densitate spre analiză. Trebu- Devenită esenţă, viziunea indică un drum in- ie să admitem observaţia că o reală schimbare, în vers, de la idee spre corporalitate, acea transcen- sensul progresului spiritual, trebuie să pornească denţă a imanentului, o „întrupare a unui absolut

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 n Cu totul plină de farmec şi de sens Cronica plastică se dovedeşte a fi această delicată poetică a reprezentării, susţinută de culoarea diafană, de utilizarea unei

game cromatice relativ restrânse CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

Luiza Barcan „Inefabil” – Expoziţia de grafică a Emiliei Kiss tuşuri colorate. Recenta expoziţie de la Galeria Simeza a reflectat echi- librat ambele formule. Panourile mari, cu fon- dul ocru sau acea com- poziţie cu „fanioane” de aceeaşi culoare, de pe care desenul frust, doar cu contur negru, s‑a de- taşat cu fermitate, au Întâlnire fost dublate de lucrările realizate în desen colo- rat atât de diafan şi cu atât de elegante trans- parenţe încât, la o pri- mă vedere, ai fi putut crede că priveşti de fapt lucrări de acuarelă. Ca şi în etape- le de lucru anterioare, oamna a sosit în Bucureşti cu un Emilia Kiss îşi alege ca eveniment expoziţional demn de sursă de inspiraţie mitul, dar nu pe de‑a‑ntregul, consemnat, ce a fost găzduit de Ga- ci selectând anumite personaje ale naraţiunilor leria Simeza timp de două săptă- fondatoare, fiinţe antropo‑zoomorfe ce revin pe- mâni,T între 1‑15 octombrie 2019. E vorba despre riodic în întruchipările sale plastice. Unul dintre Odihna expoziţia de grafică a Emiliei Kiss, ce a purtat, ele este minotaurul. Plecând de la un unic motiv, inspirat, titlul „Inefabil”. ca acesta, artista generează un întreg univers de Protagonista expoziţiei alcătuite din lucrări imagini şi simboluri cu funcţie anamnetică, dar 37 realizate în tehnica desenului în creioane şi tuşuri şi terapeutică. Înclinaţia către jocul cu multiplele colorate, Emilia Kiss, deşi absolventă a secţiei de feţe ale imaginii, ce conferă lucrărilor Emiliei Kiss artă monumentală a Universităţii de Artă bucu- candoarea copilăriei şi misterul unei călătorii în reştene, face parte dintr‑o strălucită pleiadă de planuri paralele, asemănătoare celei întreprinse graficieni contemporani, mulţi dintre ei foşti sau de Alice în Ţara Minunilor, rămân, din punctul actuali profesori universitari sau în învăţământul meu de vedere, punctul forte al actualei etape de liceal de specialitate. Unii dintre cei la care mă lucru. Sondările în profunzimile fiinţei sunt, în gândesc acum au fost studenţi sau discipoli ai ma- cazul Emiliei Kiss, din ce în ce mai motivate spi- estrului Mircia Dumitrescu, la secţia de grafică ritual. a amintitei universităţi de artă. Îi voi enumera, Cu totul plină de farmec şi de sens se dove- în treacăt, doar pe cei cu care, în chip evident, deşte a fi această delicată poetică a reprezentării, Oglindire Emilia Kiss are afinităţi: regretatul Ion Atanasiu susţinută de culoarea diafană, de utilizarea unei Delamare, Stela Lie, Anca Boeriu, Florin Stoiciu, game cromatice relativ restrânse, dar puternic Ovidiu Croitoru, Rareş Pantea, Gina Hagiu şi încă evocatoare, a transparenţelor şi a posibilităţilor mulţi alţi colegi de generaţie sau apropiaţi ca vâr- de expresie pe care le oferă suprapunerile de su- stă. prafeţe realizate cu tuşuri colorate. Seria de artişti în care aş putea‑o încadra pe Desenul Emiliei Kiss atinge înalte cote de Emilia Kiss prezintă ca numitor comun o irepre- performanţă, artista operând detaşat, firesc, cu sibilă atracţie către sondarea interiorului, către o racursiuri şi anamorfoze dintre cele mai specta- profundă introspecţie a sinelui, în căutarea unei culoase. Fără îndoială, demersul ei porneşte de la expresii plastice cât mai expresive a omului inte- ştiinţa desenului clasic, cel care, pe deplin însuşit, rior, a fiinţei spirituale, care mai degrabă poate devine apoi sursa oricărei inovaţii şi a oricărei li- fi sugerată, dar în nici un caz redată în vreunul bertăţi. dintre limbajele artistice cunoscute. Artiştii amin- tiţi se manifestă cu predilecţie prin imagini care În recenta sa expoziţie graficiana Emilia trimit spre o zonă a visului, a fantasmei, trimiţân- Kiss s‑a oprit cu precădere asupra unui univers du‑şi privitorul într‑un univers fabulos, populat fantastic, populat cu fiinţe mixte, manifestându‑şi cu fiinţe fantastice, compozite, antropo‑zoomorfe, o irepresibilă bucurie a jocului cu simbolurile. În Onirică cu toatele purtătoarele unui mesaj ce vine de din- ciuda seriozităţii temelor abordate, totuşi, nimic colo de lumea perceptibilă prin simţuri. grav nu răzbate din lucrările acestea, nu există Din 2006, când a deschis o expoziţie perso- nici o încrâncenare, nici o dramă existentă sau nală în spaţiul dispărutului Art Jazz Club (fosta sugerată, ci doar o pace care vine de dincolo de Galerie Atelier 35), aflat pe atunci la subsolul lume şi, probabil, dintr‑un suflet care tinde spre Galeriilor Orizont, şi până în prezent, Emilia armonie. Să exprimi inexprimabilul, folosindu‑ţi Kiss n‑a mai ieşit pe simeze, preferând solitudi- toate resursele de măiestrie şi de trăire, aceasta nea atelierului de creaţie. Dar această îndelun- a fost provocarea interioară căreia a încercat să‑i gată pauză expoziţională a produs roade bogate răspundă artista. Şi probabil, câtă vreme, în faţa în ordine estetică. Artista a ajuns la rafinate şi lucrărilor din expoziţia deschisă la Galeria Sime- diafane expresii plastice, adevărate metafore ale za, bucuria ochiului a fost dublată de starea de unui univers interior guvernat de o pace paradizi- bine indusă de aceste imagini ale paradisului spre acă, rămânând consecventă tehnicii sale favorite: care, măcar inconştient tânjim, Emilia Kiss chiar Sprijin desenul pur şi simplu sau desenul în creioane şi a reuşit să răspundă acestei provocări. r

Noiembrie 2019 n Coresponden ţă din n Coresponden ţă din SUA Ţara Sfântă Roxana Pavnotescu Opera twitter cu şase personaje şi doi interpreţi

atya şi Denis se iubesc şi se pregă- Cifra şase indică armonia tesc să moară. Urmărind modelul universală, dar e şi cifra păcatului, lor arhetipal (Romeo şi Julieta), moartea – chiar dacă asumată – a iubirii, a Afroditei, este numărul survineK în urma unui concurs confuz de împreju- destinului mistic. În fapt, există rări sau a neputinţei de comunicare. O iubire ul- doar doi interpreţi vocali ce preiau tragiată, repudiată de părinţii tinerilor în vârstă pe rând cele şase personaje Dragoş Nelersa de 15 ani, trimite încă de la început la premizele tragediei shakespeariene. Adăpostul în care tine- rii se refugiază timp de trei zile (o colibă ce apar- Puterea soarelui în ţine tatălui vitreg al Katyei) corespunde criptei entităţi ce contribuie sau desăvârşesc portretul în care se ascund eroii shakespearieni. Katya şi eroilor în număr de 1 sau 2. În „4.48 Psychosis”, Denis, hăituiţi de părinţii lui Katya şi mai apoi cele 6 personaje‑voci sunt reprezentări nuanţate mâinile noastre somaţi de poliţie, lansează strigăte de disperare, ale eului autoarei, un eu scindat schizofrenic, vo- sraelul este o ţară mică, iar clima nu a folosind Periscope, un program live‑stream de pe cile servind realizării unei polifonii complexe ce fost foarte generoasă cu resursele ener- internet. Katya şi Denis îşi cer dreptul la iubire, corespund unui psyche sfâşiat, ultragiat. În „De- getice clasice ale acestui stat. Râurile dialogând online cu prieteni, rude, colegi, profe- nis şi Katya”, relatarea se desfăşoară pe mai mul- sunt puţine, apa este o resursă foarte sori, răspunzând la întrebările unor curioşi necu- te voci, într‑o perspectivă poliedrică, şase perso- preţioasăI în Ţara Sfântă. Nu există în Israel mine noscuţi, voyeur‑işti care‑i cer lui Katya „to show naje descriu aceeaşi poveste fiecare altfel, precum de cărbune şi, de aceea, preţiosul zăcământ na- her tits”, vin în contact cu jurnalişti, televiziunea în filmul Rashomon (aparţinând regizorului Akira tural este importat şi adus cu vapoarele pentru a şi alte surse de social media. Audienţa Periscopu- Kurosawa, după o povestire de Akutagawa): jur- asigura funcţionarea centralei electrice de pe Ma- lui creşte exponenţial în cele trei zile, dar nimic nalista, prietenul lui Denis, doctorul, profesorul, lul Mediteranei. nu pare să‑i salveze sau să‑i ajute efectiv. un adolescent oarecare şi un vecin. Ultimii doi in- Israelienii sunt oameni creativi, ei ştiu că Philip Venables, în colaborare cu Ted Huff- terpretează în limba rusă, conferind demersului ţara lor, această mică bucăţică de pământ din man, după singularul şi ineditul spectacol „4.48 o notă de autenticitate. Ca şi în Rashomon, nu se Orientul Mijlociu, este bunul lor cel mai de preţ. Psychosis” (2018), propune un nou experiment urmăreşte elucidarea crimei, ci psihologia mar- Oricare ar fi condiţiile naturale, ei trebuie să lup- operatic. „Denis & Katya” are premiera la teatrul torilor la confluenţa dintre aspectul moral şi cel te pentru ceea ce le‑a dat Dumnezeu şi de aceea „Susan Roberts” din Philadelphia, ca parte a Fes- uman, în aceeaşi măsură în care portretele celor investesc în cercetare şi dezvoltarea de tehnologii tivalului de Operă „O 19”. Ca şi „4.48 Psychosis”, doi eroi (ale căror voci nu se aud în operă) se con- noi. „Denis & Katya” este o introspecţie socio‑psiholo- turează ficţional din reprezentările celorlalţi. Ci- „Dacă apă nu avem, atunci să profităm că gică bazată pe un fapt real circumscris patologiei fra şase indică armonia universală, dar e şi cifra suntem pe malul Mediteranei”, şi‑au zis locuitorii vremurilor noastre. Muzica lui Philip Venables păcatului, a iubirii, a Afroditei, este numărul des- micului stat şi au făcut numeroase centrale de de- cuprinde compoziţii orchestrale, vocale, de cameră tinului mistic. În fapt, există doar doi interpreţi salinizare a apei. Dacă altădată apa potabilă era o şi operă. Fără a promulga o artă cu tendinţă, Ve- vocali ce preiau pe rând cele şase personaje în re- mare problemă în Israel şi ea era adusă cu vapoa- nables potenţează agresiv şi halucinant deraierile gistre şi tonalităţi diferite. Cu excepţia doctorului rele din Turcia, astăzi agricultura înfloreşte, iar socio‑politice, punând accent pe efectele lor alie- şi a profesorului, ce cântă împreună, partitura cu- 38 deşertul israelian este transformat într‑o grădină. nante. Artistul este considerat de Guardian unul prinde o singură voce, dublată de un rezoner ce re- Dar instalaţiile de desalinizare nu pot asigura dintre cei mai autentici compozitori ai modernită- cită sau reproduce textul libretului (a doua voce). necesarul unei hidrocentrale pentru producerea ţii. Dacă opera „4.48 Psychosis” urmăreşte îndea- Uneori textul este tipărit şi pe ecran, mai ales dacă energiei electrice, iar centralele termice care func- proape piesa regretatei autoare Sarah Kane, pro- este tradus din limba rusă. Recunoaştem acelaşi ţionează cu cărbune sunt poluante. Aşa că trebuia ducţia de faţă vine cu un text original aparţinând artificiu scenografic din „4.48 Psychosis”. Un text folosită o altă resursă pe care micul Israel o are lui Ted Huffman . O secţiune vocală merge în pa- în mişcare dublează vocea, el se „autoscrie” literă din plin: soarele. ralel cu un recital care acompaniază şi potenţează cu literă pe ecran cu ritmul şi zgomotul aferent Autoritatea pentru energie electrică (AEE) semnificaţia textului vocal. Această producţie este produs de o maşină de scris mecanică. Descope- şi ministrul israelian al Energiei, Yuval Steinitz, bazată pe un efort editorial colectiv la care compo- rim intenţia de dramatizare a textului întors la au aprobat recent începerea activităţii la o nouă zitorul însuşi subscrie împreună cu dramaturgul vechile lui tipare, care, digitalizat, şi‑a pierdut din centrală de producere a energiei electrice care fo- Ksenia Rawina, regizorul şi libretistul Ted Huff- afect şi sensibilitate. Baritonul Theo Hoffman şi loseşte energia solară. Centrala Ashalim este si- man, şi designerul video Pierre Martin. Această mezzo‑soprana Siena Licht Miller sunt purtătorii tuată în deşertul poveste reală, ce se petrece în 2016, într‑un sat ru- celor 6 voci, potenţate fiecare cu sensibilitatea şi Negev, la sud de sesc, Strugi Krasnye, suscită interesul artistului introspecţia impusă de rol. Doi artişti foarte ti- oraşul Beer She- prin amploarea pe care o capătă prin intermediul neri, cu o puternică prezenţă scenică, etalează un va şi este garan- tehnologiei. Un univers întreg, o lume moartă, di- registru complex şi elaborat. Se remarcă o anume tată să producă gitalizată asistă neputincioasă la iminenta trage- discreţie şi gravitate în interpretare, o interiori- energie fără po- die. Un strigăt în pustie – devine ecoul şi sensul zare subtilă şi graduală a rolurilor în succesiune. luare pentru o acestei sensibile şi prodigioase producţii muzica- Venables aduce un „teatru de muzică” (are- perioadă de do- le. Procesul creaţiei decurge cu mijloacele de con- na) în care dirijorul lipseşte, fiecare instrument uăzeci de ani. strucţie ale unui documentar. Se fac interviuri cu are rolul lui pe care îl integrează liber şi singur Centrala electrică Ashalim Este o vic- un jurnalist, martor la evenimente, şi cu prietenul în ansamblu. Opera este susţinută muzical de torie a ştiinţei de lui Denis. Montajul video desfăşurat pe ecranul patru violoncele, aşezate în cele patru colţuri ale trecere de la combustibilii fosili la energie rege- din spatele scenei e un colaj de referinţe directe la unei platforme goale. O configuraţie intimă ce su- nerabilă ecologică, fiind cea mai mare centrală cu materialele prezentate de mass‑media (TV, jurna- gerează pereţii barăcii în care victimele şi vocile panouri solare ce funcţionează fără a genera polu- le, publicaţii), un puzzle compus din crâmpeie de lor multiplicate se zbat într‑o criză de comunicare are sau emisii de gaze cu efect de seră. viaţă în timp real, creând o imagine caleidoscopică cu cei apropiaţi, cu lumea – ca audienţă. Reuşeşte Staţia masivă, care se întinde pe o suprafaţă a povestirii în obiectiv. O pagină de google deschi- muzica să comunice, să elucideze un mister, acolo de 125 de hectare, a fost construită cu o investi- de opera, textul aleargă pe ecran, desfăşoară un unde viaţa eşuează? Există o fascinaţie a morţii ţie de circa 600 de milioane de şekeli (aprox. 721 dialog, o poveste începe, se derulează, realitatea ce a dominat opera de la începuturile ei până în milioane lei) şi îşi propune să ofere energie sola- internetului competiţionează cu viaţa, o modifică, prezent, chiar şi atunci când se descentralizează ră reţelei naţionale israeliene, furnizând energie o transformă, trăim ficţiune sau ne autoficţionăm în forme complet neconvenţionale precum creaţi- pentru aproximativ 60.000 de gospodării. realitatea? Cei doi tineri îşi încredinţează vieţile ile operatice ale lui Venables. Ca şi cum forţa ei Ca urmare a descoperirilor în domeniul teh- internetului, se filmează pentru o audienţă din magnifică de expresie, susţinută de un registrul nologiei fotovoltaice şi pentru a reduce costurile amfiteatrul întregii lumii. Se subliniază momen- liric sau disonant, deţine acea dezlănţuire orfică pentru consumatorul israelian, AEE a decis să tul în care personajele au intrat definitiv în fic- în stare să sondeze misterul morţii, fie şi pentru construiască centrala fotovoltaică Ashalim, eco- ţiune, o voce dublată de text ne spune „s‑a mers câteva clipe. Linia muzicală a celor patru violon- nomisind populaţiei aproximativ 120 milioane de prea departe!” – nu mai există cale de întoarcere. cele e rareori diferenţiată, dar există o anume spa- şekeli pe an (aprox. 144 milioane lei). Procesul creator interferează cu sursa de creaţie. ţialitate a sunetului (atunci când intră împreună „Sunt mândru că conduc Ministerul Energi- Printre rândurile de dialog dintre victime şi au- în acelaşi registru), conferit de dispoziţia lor ar- ei, care – împreună cu AEE – au ajutat la avansa- dienţă se strecoară comentariile regizorale: „How hitecturală. Uneori, trei violoncele acompaniază rea utilizării energiei solare pentru a crea cea mai much would be in the opera?”….Venables declară vocea şi al patrulea o contrapunctează. CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ CONTEMPORANUL. IDEEA mare producţie de energie electrică înregistrată că intenţia lui nu a fost dramatizarea acestui mo- Tragedia shakespeariană vine cu morala în domeniu în ultimul deceniu”, a spus ministrul ment tragic, ci crearea unei „docu‑drama” bazată ei: sacrificiul copiilor pune capăt disputei de ge- Steinitz. Şi, într‑adevăr, folosirea puterii soarelui pe texte extrase din surse reale. neraţii între familiile Montague şi Capulet, în este o mândrie naţională pentru Israel. Oamenii Se pare că Venables dezvoltă o relaţie nume- timp ce istoria ce stă la baza acestei creaţii nu de ştiinţă israelieni ne promit că nu se vor opri rologică cu cifra 6, posibil legată de structura mu- pare să mişte noua lume dezagregată în aici, stă în puterea omului de a folosi resursele na- zicală. Ambele creaţii, „4.48 Psychosis” şi „Denis valorile ei. Morala se transcrie în drama turale fără a polua şi a distruge planeta. r & Katya”, urmăresc şase personaje, sau mai exact prietenului lui Denis, ce asistă bulversat F

Anul XXX t Nr. 11 (812) t 2019 arată vilele unor somităţi ca Jimmy Stewart, Tom n Corespondență din Austria Jones, Peter Falk, Zsa Zsa Gabor, Robert Wagner. Bel Air este, în cadrul Beverly Hills, păzi- tă şi izolată de mediul înconjurător prin porţi masive. Admirăm vilele Barbrei Streisand, Rod Stewart, a lui Charlie Chaplin, a timişoreanului CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ Hans Dama Johnny Weissmüller, a lui Telly Savalas – foste vedete de altădată. Aceste vile însă par „modeste”, dacă avem în vedere că edificiul nobil al reşedinţei Philadelphia – un oraş istoric proprietarului centrului comercial Robinson, va- lorând în jur de 50 de milioane de dolari, constă eorgetown, oraş mai vechi, renu- Los Angeles, simplu L. A., creşte contrar cu din 130 (!) dormitoare, 21 bucătării – doar pentru mit pentru universitatea sa, a exis- NYC, însă nu în înălţime, ci lărgindu‑se. Metropo- părinţii cu cei doi copii ai lor (poate între timp s‑o tat cu mult timp înaintea capitalei la de 4 milioane nu e un oraş în sensul unuia euro- fi schimbat situaţia). Washington D.C. (District of Co- pean, ci un conglomerat, format din 80 de oraşe şi lumbia),G în care Casa Albă şi cartierul guverna- suburbii propriu‑zise: Santa Monica, Long Beach, mental au fost construite pe 10 mile pătrate într‑o Pasadena, Glendale, Anaheim ş.a. În raza de 100 regiune sălbatică abia în anul 1800. Pentru majo- km de Downtown, centrul bancar‑financiar, se în- FRISCO – perla de ritatea imigranţilor din spaţiul european german- ghesuie una din cele mai mari aglomeraţii urbane ofon, Philadelphia fusese prima staţie de oprire. – Metropolis, a doua după NYC, cu o populaţie de pe coasta Pacificului Din punct de vedere istoric, este un oraş impor- aproximativ 18 milioane de locuitori. tant – în 1776 a fost semnată aici Declaraţia de Amplificarea spaţială prin edificii noi şi am- Dacă NYC şi L.A. sunt antrenate într‑o con- independenţă –, considerat locul natal al naţiunii plasamentele rutiere provoacă probleme enorme curenţă est‑vest, pe coasta Pacificului, L.A. con- americane. în circulaţie, deoarece distanţele uriaşe pot fi stră- curează cu San Francisco (FRISCO), într‑o riva- Situată pe malurile râului Delaware, Phi- bătute numai cu autoturisme. litate nord‑sudică. Edificat pe 40 de insuliţe pe ladelphia, cu cei 80 km de chei portuare – trece Hotelul nostru, Figueroa, în stil mexican, şapte coline, pe vârful de nord al unei peninsule drept cel mai mare port de apă dulce de pe glob. este amplasat aproape de Downtown. Cu mare înguste, Frisco se întinde pe o suprafaţă de 11/11 Vizităm „casa de naştere” a steagului american. precauţie cercetăm apropiatul nostru mediu în- km2. Golful cu acelaşi nume şi imaginea oraşului, La multe clădiri patriotice din S.U.A. fâlfâie în conjurător: nici urmă de pietoni pe străzi, doar prin amplasarea ondulată a colinelor, alcătuiesc toată ţara „Drapelul american cu stele”. noi, europenii. Totul se petrece în sau în jurul au- farmecul pitoresc al străzilor urbane. Pe tot timpul călătoriei, răsfoind în mai toa- toturismelor: mâncatul, băutul, somnul, cititul, Intrăm în oraş dinspre nord‑est, pe podul te locurile cărţile de telefon, am dat de nume cu- scrisul, drăgălăşeniile etc. Definiţia pietonilor în San Francisco‑Oakland‑Bay, cu o întindere de noscute şi în Banatul nostru, bineînţeles adaptate centrele Megalopolis din S.U.A.: Pietonul este un 13,5 km, care, în 1989, în urma unui cutremur, la scrierea americană. Mai ales în Philadelphia conducător auto care a găsit un loc de parcare. fusese cumplit afectat. Străzile oraşului sunt frec- am găsit asemenea nume în abundenţă. Cu toate Doar câţiva turisti se plimbă agale prin stră- ventate doar de turişti. Piramida Transamericană turbulenţele aparente în viaţa economico‑comerci- zile somnoroase ale acestei mari amiezi de dumi- se înalţă la 260 m şi este, după Golden Gate Brid- ală, americanul pare în general liniştit şi fără agi- nică. În răstimpul Rush Hour – ore de vârf – stră- ge, al doilea simbol caracteristic al oraşului. taţie. În timpul discuţiei, americanul îşi dă seama zile şi autostrăzile supraîncărcate par a se înăbuşi La renumitul Pier 93 – de aici sunt trans- imediat că are de‑a face cu un străin, cu toate că în avalanşele kilometrice de pe Freeway. Culoarul portaţi anual peste 10 milioane de turişti – ne îm- nici neo‑americanii nu stăpânesc bine limba naţi- de „diamant” e îngăduit doar maşinilor cu cel pu- barcăm pe o navă care ne va plimba pe un circuit onală. Interlocutorul american aşteaptă răbdător ţin doi pasageri. Încălcarea acestei reguli, cât şi turistic la Golden Gate Bridge, trecând pe lângă întrebările şi explicaţiile noastre; cu aproape o li- un muc de ţigară aruncat nepăsător pe fereastră, renumitul penitenciar de altădată Alcatraz la San nişte stoică, îşi vede fiecare de treaba lui. atrage după sine amenzi draconice. Francisco‑Oakland May Bridge. Aerul rece din- O singură dată am observat că o agitaţie Un minitur de oraş ne poartă în cartierul spre Pacific se întâlneşte necontenit cu cel cald ar tulbura acest fel de viaţă. Stăteam în avionul Santa Monica, deja amintit, cu lungimea plajei dinspre continent care, îndreptându‑se spre vest, spre Los Angeles, când, deodată, se anunţă prin de 5 km şi numeroasele Piers. Se disting căsuţele provoacă pe tot timpul anului şi la orice oră din microfonul bordului că a intervenit o problemă salvamarilor, o imagine ideală pentru un scenariu zi şi din noapte o ceaţă de multe ori foarte persis- ce va întârzia decolarea. Defecţiunea tehnică în de film. tentă. domeniul propulsiei a fost reparată în patru ore. În Venice Beach ne pierdem în anturajul for- Frisco este, asemenea NYC‑ului, un conglo- 39 Nicio gâlceavă sau văicăreală: pasagerii aşteptau fotei artiştilor de stradă şi al Bodybuildingurilor. merat babilonial de popoare şi religii. Cei peste calmi, doar o mamă cu patru copii se văita: era o Dacă în S.U.A. Austria se confundă de obicei cu 160.000 de chinezi în jurul străzilor Stockton şi franţuzoaică. Australia, se ştie însă din era lui Arnold Schwar- Grant Avenue, cea mai mare comunitate chine- Zborul de după‑amiază a devenit un zbor de zenegger, de origine din Austria (fostul guverna- zească în afara Chinei, nu se asimilează: şcoli pro- noapte… tor al Californiei, artist de cinema şi marele idol al prii, temple, biserici, bănci şi chiar un oficiu poştal Bodybuildingurilor) de diferenţa confuziilor. propriu le stau la dispoziţie. În schimb, s‑au asi- Cu mândrie ne povesteşte un şofer că în Ve- nice Beach Schwarzenegger a iniţiat primul cen- milat cei peste 150.000 de italieni. De la cartierul De la Los Angeles şi tru (în aer liber) al Bodybuildingului. chinezesc ajungem pe Union Square, cu unităţile San Francisco Bulevardul Wilshire – una din cele mai lungi sale comerciale foarte scumpe. În Centrul Civic străzi ale oraşului – poartă faima celei mai scum- din jurul Primăriei sunt amplasate instituţiile Scurt timp după miezul nopţii avionul ateri- pe artere comerciale din lume. culturale renumite: teatre, muzee, War Memori- zează pe pământul Californiei, aproape de coasta La Giorgio, Bally, Valentino ş.a. trebuie sta- al Opera‑House, în care, în 1945, a fost semnată Pacificului. O adiere plăcută de briză în noaptea bilit în prealabil un termen pentru comercializări Charta Naţiunilor Unite. În Parcul din faţa Pri- călduţă a verii californiene ne primeşte adecvat. (cumpărături), iar mărfurile achiziţionate să fie măriei se adună în fiecare seară 5.000‑10.000 de Palmieri şi cactuşi înconjuraţi de spaţiile verzi – de cel puţin 8.000 de dolari. Magazinele sunt acce- persoane lipsite de adăpost. ce primire prietenească! – învie la acea oră noc- sibile doar pentru aceşti clienţi, neavând orar de Liniştită este însă zona din jurul străzii Cas- turnă într‑un alb strălucitor hala de primire a funcţionare obişnuit. tro până pe la strada Higt. Peste tot fanioane în aeroportului. Microbuze shuttle trec în goană pe Ajungem la Hollywood. Pe strada La Bera se culorile curcubeului semnalând că aici domiciliază lângă noi, oprindu‑se însă la nevoie. Pe unul din află studioul „Charlie Chaplin”. Alte studiouri cu homosexuali şi lesbiene care s‑au adunat din toate cele şase culoare ale autostrăzii – pe aşa‑zisul renume se înşiră ca perlele laolaltă. Pe bulevar- părţile unionale la Frisco, datorită libertăţii acor- Freeway – se circulă rapid. Ochi de pisică retro- dul Hollywood sunt amplasate, sub formă stelară, dată de administraţie – circa 750.000 de locuitori reflectoare mărginesc culoarul benzii de circula- pietre de pavaj cu numele vedetelor cinematogra- paşnici, formând o imagine liniştită a oraşului. ţie. Palmieri învioraţi, legănaţi de vântul nocturn, fiei. Înalta societate de mult nu mai domiciliază în De pe Twin Peaks se oferă primitorului o flanchează străzile supralate. această zonă, ci s‑a mutat la Beverly Hills. Ni se panoramă minunată peste oraş şi golf. r

la gratuitatea acestui sacrificiu; muzica Disertaţia se încheie, muzica amuţeşte, tă- pe Denis. Povestea lui Denis şi a lui Katya a de- aduce în prim-plan în dizarmonii ascuţi- cere mormântală, dar spectacolul se continuă cu venit acum povestea lui, pe care va continua s‑o F te şi cutremurătoare, reacţia lui la gestul un scurt video. În imagine – coliba din Strugi cânte…ne spune sfârşitul acestei neobişnuite şi abominabil al mamei lui Katya, care trece sub tă- Krasnye într‑un peisaj static, straniu, gol, linear, excepţionale producţii. cere – ca pe o mare ruşine – dispariţia fiicei ei; cufundat într‑o deplină tăcere, timp de câteva mi- Iată cum în vremurile noastre viaţa, în cele înmormântarea nu este anunţată, niciunul dintre nute – „Peisaj după bătălie” (aceeaşi atmosferă mai insidioase aspecte ale ei, se transformă în prietenii lor nu o va petrece pe ultimul drum. Pare stranie şi derizorie din filmul regizorului Andrzej spectacol pe Facebook, Instagram, Whatsapp… că iubirea adevărată nu mai rezonează, ca odinioa- Wajda). Un tren trece prin faţa casei. Deodată, co- Periscope. În acest moment, mai putem diferenţia ră, cu această lume, idee ce răzbate cu deplinătate pacii încep să alerge, pe ecran se derulează ima- realitatea de ficţiune, comedia de tragedie, adevă- din muzica lui Venables, tragedia nu depăşeşte gini dintr‑un capăt de lume, la intrarea în iarnă. rul de minciună, de dorinţa de „show off”? Opera sfera de interes a unei social‑media în căutare de Trenul – ca viaţa care merge mai departe – trece de faţă ne confruntă cu insolita idee şi reprezen- evenimente senzaţionale. Doi tineri, înarmaţi (cu în galop, ritmat şi surd, din ce în ce mai repede. pistoalele găsite în colibă) ca să se apere de poliţia În curând, povestea Katyei şi a lui Denis va coborî tare a lumii ca teatru („Lumea‑ntreagă e o scenă” care‑i hărţuieşte pentru a părăsi adăpostul sau ca cu totul în uitare. După câteva momente, tăcerea – „Cum vă place”, Shakespeare) . Venables şi echi- să‑şi apere iubirea, devin victime ale hazardului. e ruptă şi încep să se audă terasamentele de cale pa sa pun în scenă şi pe note un spectacol al unui Nu s‑a elucidat încă dacă şi‑au luat singuri viaţa ferată, semn că reintrăm în realitate… Muzica spectacol deja existent, un spectacol tehnologic în („pentru că s‑a mers prea departe” şi le era teamă porneşte din nou, opera (spectacolul), ca şi viaţa care actorii îşi joacă pirandellian propriile roluri că o să ajungă la închisoare) sau sunt ucişi de po- continuă pe aceeaşi scenă. Drama se deplasează şi propria tragedie – devenind „Copiii paradisu- liţia în alertă. Linia muzicală descrie în aceeaşi în conştiinţa prietenului lui Denis. El va părăsi lui” ce au ofensat o lume întreagă cu dragostea lor. tonalitate ambele posibilităţi, pentru că în fapt nu oraşul şi şcoala unde învăţa laolaltă cu prietenul Venables primeşte premiul Fedora Generali pen- are nicio importanţă. lui cel mai bun, va pleca din lumea care l‑a exilat tru această producţie. r

Noiembrie 2019 www.contemporanul.ro Noutăţi editoriale lansate la Târgul Internaţional de Carte de la Beijing:

■ Eugen Uricaru, Vladia, traducere în limba chineză de Lu Xianggan, Colecția ■ Lucian Blaga, Aforisme, traducere de Lu Xianggan, Colecția Europa Albastră, Europa Albastră, Editura Flower City Editura Flower City, 2014 ■ Adriana Bittel, Lucruri într-un pod albastru, traducere de Lu Xianggan, Colecția ■ Emil Cioran, Amurgul gândurilor, traducere de Lu Xianggan, Colecția Europa Europa Albastră, Editura Flower City, 2019 Albastră, Editura Flower City, 2019 ■ Antologia de poezie română contemporană, traducere și selecție de Gao Xing, poeme de Lucian Blaga, Ștefan Augustin Doinaș, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, ■ Emil Cioran, Îndreptar pătimaș, traducere de Lu Xianggan, Colecția Europa Petre Stoica, Ana Blandiana, Ion Mircea, Ioan Flora, Ioan Es. Pop, Mircea Dinescu, Albastră, Editura Flower City, 2019 Aura Christi ș.a., Colecția Europa Albastră, Editura Flower City, 2018 ■ Ioan-Aurel Pop, Istoria românilor, traducere de Lin Ting și Zhou Guanchao, ■ Antologia de nuvele și povestiri românești contemporane, traducere și selecție de Editura Universitară Renmin, 2018 Gao Xing, Zhang Zhipeng ș.a., proză de Vasile Voiculescu, Anton Holban, Eugen ■ Aura Christi, Geniul inimii. Cartea iluminărilor mele, traducere de Ding Chao, Barbu, Ștefan Bănulescu, Teodor Mazilu, Norman Manea, Dumitru Dinulescu, Maria-Luiza Cristescu, Bedros Horasangian, Gheorghe Schwartz, Adriana Bittel, prefață de Jidi Majia, Shandong Education Press, 2019 Eugen Uricaru, Mircea Nedelciu, Ștefan Agopian, Sorin Preda, Răzvan Petrescu ■ Aura Christi, Orbita zeului, ediție bilingvă româno-chineză, traducere de Chen ș.a., Colecția Europa Albastră, Editura Flower City, 2018 Xiaoying, prefață de Gao Xing, Editura Enciclopedică, Beijing, 2019

Adresa redacţiei: Adresa poştală/ pentru corespondenţă: Asociaţia Contemporanul Asociaţia Contemporanul Calea 13 Septembrie, nr. 13, Bucureşti, sector 5 OP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti Evidenţa informatizată a tirajelor şi cod: 050711 produselor este realizată în tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18 sistemul internaţional GS1, E‑mail: [email protected]; Nr. 1-8/2019 ale revistei administrat în România de [email protected] Contemporanul au apărut cu GS1 România. sprijinul financiar din www.gs1.ro Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Fondul recurent al Donatorilor – Compania Naţională „Poşta Română” S.A., Academia Română Apare lunar 7 lei Acta Legis SRL, S.C. Orion Press Impex 2000 SRL, S.C. Manpres Distribution SRL. Nr. 9, 10/2019 ale revistei Contemporanul au apărut cu sprijinul financiar al Revista este distribuită de Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale Editura Maxim Concept şi poate fi cumpărată din magazinele InMedio, Relay. www.contemporanul.ro Abonamente www.ideeaeuropeana.ro România: 84 lei/an www.romaniaciteste.ro Străinătate: 50 euro/an www.europressgroup.ro Taxele de expediere sunt incluse.