r. 16 • 2007
---RRRRRREEEEEEFFFFFFEEEEEERRRRRREEEEEENNNNNNCCCCCCEEEEEESSSSSS---
GHEORGHE VLĂDU łESCUł (Romanian Academy), ALEXANDRU BOBOC (Romanian Academy), FLORIN CONSTANTINIU (Romanian Academy), CRISTIAN PREDA (University of Bucharest), LAURENTIU VLAD (University of Bucharest), VLADIMIR OSIAC (University of Craiova), CĂTĂLIN BORDEIANU („Petre Andrei” University of Ia i)
------IIIIIIIIINNNNNNTTTTTTEEEEEERRRRRRNNNNNNAAAAAATTTTTTIIIIIIIIIOOOOOONNNNNNAAAAAALLLLLL AAAAAADDDDDDVVVVVVIIIIIIIIISSSSSSOOOOOORRRRRRYYYYYY BBOOAARRDD------
MIHAI CIMPO I President o f the Academ y of the Rep ublic of Moldavia MICHAEL R ADU, Senior Fellow , Foreign Policy Research Institute, Philadelphia, USA Co Chairman , FPRI’s Center on Terrorism, Counter Terrorism and Homeland Security, Philadelphia, USA YOHANAN MANOR, Professor , University de Jerusalem, Israel President , Center for Monitoring the Impact of Peace (CMIP) JOZE PIRJEVE C, Professor , University of Trieste, Italy PATRIC IA GONZALEZ A LDEA Professor , University Francisco de Vitoria, Madrid, Spain OLIVER F RIGGIE RI, Professor , University of Malta CRISTINA BE JAN, Wadham College, Oxford, Great Britain SLAVCO ALMĂ JAN, Professor , University of Novi Sad, Serbia President , „Argos” Center for Open Dialogue, Novi Sad, Serbia NICU C IOBANU President, „Libertatea”Publishing House, Novi Sad, Serbia
------EEEEEEDDDDDDIIIIIIIIITTTTTTOOOOOORRRRRRIIIIIIIIIAAAAAALLLLLL BBBBBBOOOOOOAAAAAARRRRRRDDDDDD------Editor in chief: AUREL PIłURCĂC Deputy editor in chief: ION DEACONESCU Editorial board: CEZAR AVRAM, VLADIMIR OSIAC, MIHAI COSTESCU, ANCA PARMENA OLIMID, COSMIN LUCIAN GHERGHE, CĂTĂLIN STĂNCIULESCU, CĂTĂLINA GEORGESCU, TITELA VÎLCEANU, MIHAI GHIŢULESCU
NNNNNNOOOOOOTTTTTTEEEEEE oooooofffffffff ttttttttthhhhhheeeeeeeee EEEEEEDDDDDDIIIIIIIIITTTTTTOOOOOORRRRRRIIIIIIIIIAAAAAALLLLLL BBBBBBOOOOOOAAAAAARRRRRRDDDDDD Revista de Stiinte Politice. Revue des Sciences Politiques was evaluated and authorized by the National Council of Scientific Research in Superior Education (CNCSIS) in the C category – periodical publications of national interest (May 16 t h , 2005)
AAAAAADDDDDDDDDDDDRRRRRREEEEEESSSSSSSSSSSS University of Craiova, 13 A. I. Cuza Street, Craiova, 200585, Dolj, Romania, Tel/Fax: +40251418515.
© 2007 Editura Universitaria All rights reserved. All partial or total reproduction without the author’s written agreement is strictly forbidden. ISSN: 1584-224X
http://cis01.central.ucv.ro/revistadestiintepolitice/
University of Craiova • Faculty of History, Philosophy, Geography• Political Science Department
CUPRINS
PPOOLLIIITTIIICCĂĂ IIINNTTEERRNNAA IIIOONNAALLĂĂ
CEZAR AVRAM , ION VIOREL MATEI , Regional Integration vs. Global 7 Integration AUREL PIŢURCĂ, Uniunea Europeană de la idee la realitate 17 CĂTĂLINA M ARIA GEORGESCU , The impact of EU competences over Human Rights Matters on the Implementation of Anti Discrimination Legislation in the 25 Member States ANCA PARMENA OLIMID , US Geo Political Hegemony in the Era of the ew 30 Imperialism YOHANAN MANOR , Chinese versus Palestinians? 35 MIHAI ALEXANDRU COSTESCU , MIHAI RADU COSTESCU , Diverse aspecte ale 46 globalizării i integrării digitale ERMELINDA DURMISHI , Interesele Rusiei i statutul Kosovo 51 GABRIELA MOTOI , Consecinţe social politice ale procesului de globalizare. 57 Globalizarea i noua ordine mondială
PPOOLLIIITTIIICCĂĂ III DDRREEPPTT
ICOLAE GRĂDINARU , Rolul controlului de constituţionalitate în statul de drept 62
GHEORGHE COSTACHE , Sesizarea și modul de lucru al Curții Europene a 66 Drepturilor Omului RADU R IZA , CRISTINA OTOVESCU , The Administrative Contract Using 70 Contractual Method by the Public Administration
PPOOLLIIITTIIICCĂĂ RROOMMÂÂNNEEAASSCCĂĂ
LIVIU MARIUS ILIE , Politică și diplomație la sfârșitul secolului al XVI lea și începutul secolului al XVII lea 73 COSMIN LUCIAN GHERGHE , Regimul juridic al funcționării și organizării 81 partidelor politice în România
5 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 University of Craiova • Faculty of History, Philosophy, Geography• Political Science Department
ADRIAN OTOVESCU , Influența contextului socio economic și politic asupra 89 emigrației din România
TTEEOORRIIIEE PPOOLLIIITTIIICCĂĂ ȘȘIII CCOOMMUUNNIIICCAARREE
CĂLIN SINESCU , Comunicarea electorală și modalitățile sale de exprimare 94 CĂTĂLIN STĂNCIULESCU , Pluralismul valorilor și terapia filosofică 107 CĂLIN SINESCU , Viața politică instituțională și comunicarea politică 113 MIHAI GHIŢULESCU , Despre diversitatea populismelor 127
EVE IME T 2007 144
6 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007
POLITICĂ I NTERNAłIONALĂ
Regional Integration vs. Global Integration
CEZAR A VRAM , I O VIOREL MATEI
Résumé : La transition du monde vers un nouveau stade, fondé sur l’emploi massif de l’information comme un facteur determinant de la croissance, a géneré un échange de ses traits principaux, impliquant la conversion vers un nouveau système économique mondial, dans lequel la globalisation et la transnationalisation – complémentaire et symbiotique à la regionalisation – devinrent les mots clef des process et les phénomènes économiques, politiques, sociaux et militaires envisages pour assurer le développement et la croissance économique et pour résoudre les nouveaux problèmes globaux avec lesquels se confronte l’humanité aujourd’hui . Mots clés : économie, integration, regional, global .
ur short presentation of different way conversion to a new order of world economy, of defining regional economical in which globalisation and transnationality O integration permits us to conclude – complementary and symbiotical to that it represents, on the contrary, a regionalisation – became the key words of complex process and a state of fact, ca describing the formative phenomena and qualitative and quantitative transformation processes from economical level, political, of some economical structure, at the social and military destined to assure a beginning definite as limits of the national economical developing and growing of the space in a new background, offered by the whole, to solve new specific or global space of integration. It is, without no problems of the world at this end of the doubt, the origin of developing of some millennium. structure which are gong to expansion at The common fundamental characteristics, the global level, but also the incubator in proper to evolutive tendencies at the global which the world, reduced as regional space, level of economy after world wars, is that try to reconfigured on other coordinates they represents in different degree and than that of national space, in order to magnitude forms of economical integrity. maintain the territorial suzerainty and the integrity of the members. 1. Regional Integration The becoming of the world economy The symbiosis of globalisation, regional to a new phase, based on the using of integration had become one of the multiple informational determinant factor of growing characteristics of political environment, which generated the modifying of its economical, social and military after fundamental characteristics, involving the world wars. Unlike globalisation, of which
7 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Cezar Avram, Ion Viorel Matei causes, evolution and forms of manifestation From a economical point of view, and effects are determined by non formal regionalisation describe the existence of and non institutional economical factors some autonomic economical processes which (without subestimating until negation the lead to the rises of some strong inter political and security influences), the dependencies, of economical nature, in a regionalisation must be analysed by taking geographical space and between this into consideration the high degree of inter geographical space and the rest of the dependency between political factors, world. economical, cultural, historical, and security Taking into consideration the intensity factors which influenced it and their of the processes through which are effects that are generated. Because of its proceeding and the complexity of the multidimensional character is very difficult interdependencies that it determinates, to identify a clear demarcation between economical regionalisation can be as an economical regionalisation and political informal regional cooperation realised through regionalisation, in condition that in every autonomic economical processes which lead regional group there is a economical to the growth of the interdependency in a component, usually as a fundamental one, specific geographical region comparative around which is developing social, political to the rest of the world, respective the form and security components. of regional cooperation realised through Generally, the regionalisation describes regional organisation created for this the growing of social integration in a purpose. Informal regional cooperation is specific region and undirectional process realised fundamentally at the micro by economical and social interactions establish economical level, by creating common fluxes between states or regions situated in the of factors and goods based on decisions same geographical space. Although, that and politics adopted in common by firms geographical proximity is less important, it from the same region, depending by the is generally used to delimitate regionalisation needs of the markets, but being under the from other form of organisation “to an influence of the economical politics specific other level than the global one”. to their states. The developing on vertical Determined component of the economical and horizontal of multinational firms with order after world wars, regionalisation regional representation, generating the growth “definite dynamically as a process of of commercial changes together with the generating of some interstate groups based growth of number of fusions and acquisitions on static and regional facts as the existence between firms and by the establishing of a of a limited number of states grouped on dense network of strategic alliances between the criterion of geographical approach and firms from the same region encouraging common interdependency” had appeared finally the integration of the economics in once with the instutionalisation of the that region. economical, political and military cooperation The development of the relation of and of its formal organisation. It develops regional informal and economical cooperation on political, economical and security lead to the creation of migration fluxes of coordinates of the bipolar world proper to people and implicitly the transfer of the period of the Cold War and it develops political and social ideas and attitudes which after its end in a global process og must be, finally, a kind of transguverrnamental reorganisation of bipolar based economy. alliances. In some situations, forms of regional economical cooperation have a
8 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Regional Integration vs. Global Integration strong nationalist character, their generation on the higher level and establishing of a set and functionality being in the suborder of of rules and a common mechanism of protection and invigoration of the state’s operating. influences and the power of governments. Regional economical cooperation is This implies a reorganisation and extension considered a subcategory specific to regional of the state’s authority as part of a process cooperation which implies to take politic in which the states agree to drop out at decisions in order to decrease or diminish their liberty of action legally attributed by completely the obstacles from the commercial his capacity and possibility to exercise its exchanging of goods, services and factors practical influence to other states and to in a specific geographical space. At the the solution of the common problems. base of the formation of integrative regions Nevertheless, the interstatal regional are many elements from the economical economical cooperation does not have at level, but also many arguments from the its bases politics of some states or groups motivational and strategical point of view of states and it not have to involve any as a result of political activity. kind of political impact to relations Taking into consideration the between the states from that region. It decentralisation of the international system creates industrial ways or formal networks as a result of the ending of the Cold War from economical regions with the same and the finish of the this correspondent characteristics. alliances and the recentralisation of this on Institutionalized regional economical tripolar bases, build on regional blocs cooperation complete, at the macro dominated by jus on hegemonic power. economic level the informal component by The existence of the three micro regions in creating a common institution which which there are important intraregional regulates the rapports of interests between interdependencies and which are very well the implicated parts. Instruments used in developed individually at the economical this case are represented by different level lead, through the effect of “gravitational measures created to unify infrastructures, attraction ”, to a regrouping of the spheres to grow the capacity and efficiency of of influences at the economical level, but common administration of resources and not only, encouraging the regional integration. to make cooperation contracts at the regional In the same context is developed the level which means to coordinate their own process of entering of the states that are the positions respecting international developing now from the new positions in institutions or in order to promote common a new economical world order. The value of solving problems appeared as a liberation from the politic influences, but result of the growing of interdependencies in the same time with lack of economical at the regional level, encouraging the support accorded in the time of cold war regionalisation process and underlying the with the purpose of maintaining the important role of the member states. influence spheres under the form of Economical regional cooperation can be preferential commercial exchanges, or formal, implying the creation of formal direct or indirect economical help, the institutions, high degree of institutionalisation economy of the states in development not being a guarantee of the efficiency in have adopted the round gathering strategy, function or of their politic importance of after the European Union, in the purpose the cooperation form, or informal, based of entering representativeness and market on a structure less solid than the meeting power.
9 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Cezar Avram, Ion Viorel Matei
Viewed in an economical point of Taking into consideration the effects view, the regional economic integration that occur, internal and external effects, process has recorded a dynamic ascendant regional economical integration could be because of some favorable of which we malignant and benign. The malignant remind: forms represent the ending of economical growing of possibility to obtain effects bilateral accordance between states that of commerce creating, the creation of have different economy, politics and military negotiation power over the world market power in order to establish new commercial and lowering the distribution costs as a and financial structures through which the succession of the growing number of powerful state could assure their own economies of similar profits or concurrent domination in their society and in the between whom connections existed relation with the others. former powerful, in the background of a The benign forms represent the ending integrative regional group; of regional accordance in which the the incapacity of international organizations, applicability of nondiscriminatory preferences in race of the World Commerce in the group cannot generate the growth of Organization, to solve with success the economical obstacles toward the rest of the problems attached to liberating commercial world, the purpose of their creation is that exchanges at a multilateral level has of growing of common wealth of the risen the problem of reanalyzing the role group degrees in and out of it. The of regional integrating groups of core in development of these forms was possible circa which it may be build a system of because of the prerogatives stated in article global free commerce. XXIV of the GATT, which permit the The motivation is given by the growth existence of exceptions of the non of efficiency of international negotiations discriminatory principle proper to the clause concerning the problematic mentioned in of the most encouraged nation, in it’s the conditions of decrease of the number unconditioned form and the recognition of participants as a succession for the wishing to grow the liberty of commerce transfer of competences between national and it’s integration between member states centers of decisions towards regional of GATT through signing accordance of common forums. creating new zones of free changes or The forms of regional economical custom house unions, with the condition integration differ by their purpose: that they form, in time, a big part of economical, in the cases of preferential transactional goods between parts and do accordance, of free commerce zones, of not put obstacles in the commercial custom house unions and common market; exchange relation with other partners. economical and political in the case of The theories of regional economical economical and monetary union or political integration developed on the base of union; by the intensity of the integrative analyzing the theory structure vinery process – the date of measure of the theory have demonstrated that regional political harmonization; by their degree of economic integration under the form of institutisation – by the number and power custom house unions and free commerce of the common institution ; by the degree zones has bankable effects in the condition of centralization of the authority, by the that the component countries have been effects that occur etc. traditional commerce partners because of the complementary of structures and have
10 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Regional Integration vs. Global Integration owned important positions in the total of extraeconomic of which there are divided commercial world exchanges former the as importance: the application of some forming of the integrated zone. The techniques and using some advanced reducing of custom house taxes in the instruments in the plan of capital movements; zone will generate commercial fluxes with complementary growth inter and intra the demand request from aboriginal sectorial in the world background, the products to efficient imports from partner tendency aggregated offer to adopt itself to states. The effects of creating commerce the aggregated request in the conditions of over the efficiency and economic growth demographical and cultural level and are more important in the conditions in recorded at global scale, the growing of the which the initial level of price protection opening degree of economy and the between partner countries was more high settlement tendency which manifest in the toward the other partners. If abduction background of (mixed) market economies effects of commerce appeared as effects of on a national plan; the signing and application request abduction from the efficient of liberation accords of commercial exchange products of the other partners toward the movements, services and rights of intellectual less efficient of partners, as a consequence propriety (GATT, GATS, TRIPS), fact of growing degree of protection towards that drove to the starting in a significant the rest of the world, are larger than those way the barriers of scheduled nature (and of creating commerce, then a decrease of in a less important way of those of a global welfare will be recorded. For the nontariff nature), generating this way the negative effects created by commerce intensification of international exchanges abduction to disappear, it would be with goods and services. necessary for the hole world to be Once, with the liberalization of goods constituted in a commercial giant block. and services fluxes, it comes also, at institutional level, and the creation of FMI 2. Global integration and the Bretton Woods institutions, Globalization – the growing integrity liberalization, in a significant way, of capital of fusion agent parameters, goods and fluxes as a result of the application of some services in the frame of markets specified strategies specific of supervision of exchange at global dimensions – considered to be the fluctuation and financing of some development most complex form of internationalization projects and an economical reconstruction, of economic activities represents that form of intensifying the multilateral cooperation of noninstitutional economical integration in the financial monetary sphere, the and nonformal, in which the economic multiplying of interdependences in the agents carry on their activity independently background of international financial from the assessed restrictions of national marketing as a result to the apparition of frontiers, competing on global markets and some new financial instruments like the address to consumers with tastes going to term contracts utilized in a similar way in be homogenized. the capital international markets. Resulting from the economic rationality The developments of institutional above political irrationality, the global integration nature were completed by the intensification process, begun in the first decades of our of the process of spread of the application century, has known a permanently ascending effects of macroeconomic politics above evolution, generated and sustained by the national grounds, technological and series of factors of economic nature and juridical developments, which, applied in
11 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Cezar Avram, Ion Viorel Matei the financial transaction sphere and the one The relation between the volume of of communications, have induced the fastest commercial changes and Gross Product dissipation of information between users World Unit has changed in last decennium grounded in geographical spaces as a result of positive influences exercised concomitantly different with the significant to factors fluxes, goods and services by decrease of transaction costs. transformations happened in world economy. The development, based on the The changes that took place within this facilities accorded by international subcontracts indicator meaning that the weight of and the accords concerning the license, growth of commercial changes in Gross also finalizing some strategic international Product World Unit are very important alliances between firms belonging in because, beyond the quantitative aspects, it general to top domains, of some powerful shows the qualitative grows which permit networks of a multinational firm has a harmonious development of goods and permitted the forming of a production services, in conditions imposed by the system internationally favored by the concurrence of global markets, by the convergence of international consuming creation and disappear very quickly of methods. advanced technologies or the application Global integrity is put in evidence of managerial technologies more and more with the help of some macroeconomic sophisticated. indicators, which follow in essence the In the evolution of the indicator used, reflection of differences between the prices a very important role is played by the of factors and of products on different continuous growth of the importance of markets, starting from the assertion has a services both in the domain of contribution perfect integrated market would suppose by it to the economical growth and the formation and utilization of a small development – reflected in the growth of price for the same good or service in every the tertiary sector in the forming of Gross single point of it. Product World Unit – and in modifying, in The indicators system created in this the sense of growing, of the quota of purpose reflects in a direct way the integration participation of services commerce, to degree, by following the commercial almost one third from the total of exchange evolution reporting with the one commercial transactions in world in the of World Brute Product Unit, respective last decennium. outer direct investments in the PIB unit at The global integration is, in equal global scale and indirect by stabilizing of measure, a result of continuous tendency some parameters of thrust or of risk in to decrease of the level of custom taxes in according the credits (indicator which reflects the last decenniums, under the impulses of the access on the international capital market), negotiation that took place at GATT and by analyzing the custom house levels and the strategies imposed by some international modification of it (as an indicator of the financial institutions. Custom taxes, as disparate existences between the intern non scheduled taxes (that were growing prices and the ones used on world very much in the last decenniums) represents marketing) and the gravity of the products the fundamental source of generating manufactured in the exports total (as an distortions between internal prices and indicator of reflection of the capacity of a world prices, giving inefficiency in allocating country to produce at international standards of resources and enforcing the encouraging and to absorb technical acquaintances). role of imports in the context of national
12 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Regional Integration vs. Global Integration and international concurrence. The decreasing that market, with long interval of time to of the custom taxes until to the limit of 4% return, while the states that are in the C in the industrialised states and on the type will obtain the same borrowings but average of 15% in the states that are with a interest that can surpass with no developing in the economical context created more than 5 points the medium of interest by the development of the communication practised on that market. By grouping the techniques and travelling, which have economy of states from the point of view influenced the decrease of transactions as a of the indicator of credibility, we can see factor of growing the volume of commercial that more than 40% from the states are in changes, encouraging the growing of global the inferior type of the top (the states from integration. sub Saharan Africa, Central America ant The growing of foreign direct the most of the states that formed URSS) investment fluxes and their weigh in Gross and they are practically excluded on the Product World Unit reflects the growing of global market of the private capital. More global integration. The fact that they are than 26% represents the states of the C managed to a limited number of states and category, with limited access, in this regions, in general developed states which category are included the states that are in registered the most higher rhythms of the transition from the Centre and the East of commercial changing, so that there are in Europe, together with states from Latin the group of the most integrated states America and the South of Asia. In the top (especially the case of the states that are are, at the beginning of the 1998, the new developing, which needed capital fluxes industrialised countries that registered more that de already developed states) successes on the exporting level (China, reflects, from this point of view, rather the Thailand, Malaysia, and states from Golf) fact that there is a tendency of polarizing and on the first page that represents 15% or of regionalizing and not that of from the total – that heve an unlimited globalizing of the world economy. access to the capital market are included An important indicator through which rich indistrualised states. is evidenced the disparities in the case of The weigh of manufactured products tendency of global integration it is the in the total of exports reflects the capacity credibility indicator or risk indicator in the of a country to assimilate the conquest of accordance of credits. This indicator permit science and techniques and to products the evaluation of the access on public industrial goods at the global standards. In markets and private markets and the the cases of industrialised states this weigh conditions of realising this indicator, being was until 70% from the total of exports, in in the same time one of the most important the case of the 93 states that are elements in the influence of stabilising the developing it is under 25% from the total prices of credits on the international capital of exports. These values make us think market. As much as the level of the that in the background of general tendency indicator is decreasing, the interest paid for of globalisation are registered big credits contracted are increasing. differences regarding the access and the In a system of hierarchy increasing assimilation of the modern technologies like A D type, the state that are in the A which influences very much the degree of type of credibility will obtain borrowings competition. at rate of interest until to 0,5% less that the The analysed indicators before medium of interest that are practised on presents more inconvenient linked by the
13 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Cezar Avram, Ion Viorel Matei capacity of reflecting just partially and and economic growth. And so, countries static the tendency of globalisation without from the first group, with high incomes taking into account qualitative aspects and and with an indicator of integration speed those that are linked by the dynamical over the medium, have recorded, in the aspect of the situation. In order to eliminate decade took in study, an annually growth this problems it is used the “indicator of stabilized by the PIBs on every people of the speed integration” calculated on the an medium of 2%. The PIB/people indicator base of modifications registered in a has recorded low values of growth for the specific period of time given, to four of the countries in the second group, especially enumerated indicators before: weight of for those who have low values of growth the commercial exchanges in the Gross of IVi. Nevertheless, in an ordinary number Product World Unit, the direct outer of cases there have been recorded unusual investments report / Gross Product World concerning the concordance between the Unit; the thrust indicator on private speed of integration, the rhythm of marketing of capital and product weight integration and the rhythm of growth of manufactured in the total exports. PIB on every people, unusual that reflects The indicator analysis of integration actually the influence of other factors but speed (IVi) underlines a series of interesting integrity above economic growth. aspects of global integration. This way, the This way, the countries of Center highest rhythms of the integration speed Europe have recorded high values of the have been recorded in the case of the states speed of integration indicator following new industrialized, states that export from from the growing degree of respective East of Asia an countries from Latin economies opening, the growth of credibility America and from Central Europe and on international markets of capital and of East which have applied in the respective growing fluxes of outer investments period economic reforms which drove to (comparative to the past decades), but have the growth of exports, fluxes of direct recorded negative values of economic outer investments and credibility on the growth (measured by the evolution prism private capital of international markets. of real PIB and PIB/every people) as The countries that have recorded a low consequence to the structural exchanges speed of rhythm of integration are those generating high costs which take place in who have practiced the high levels of price their background. and nonprice protection (China, India and To be mentioned is also the fact that Pakistan, with rates of price protection not only liberalization of commercial over 40%), or those in which background exchanges and direct outer investments have been recorded political or military growth in act of base elements of global events which have took to economical integration exercises the positive effects instability (countries from North Africa, over economic growth, but also their some countries from Latin America), or as results, like technologic transfers and a following of reducing the needs of knowledge, the improving of resources investments in infrastructure, which has allocation, the growth of competition and bought the lowering of the flux of direct access on international markets of capital. outer investments. The tight relation of interconditioning A second conclusion relieves the between the speed of integration and relation of direct interconditioning existent economic growth is reflected also by the between the speed of integration rhythm effects produced over touching new
14 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Regional Integration vs. Global Integration rhythms of rising of integration. Economic diminution of economic growth of growth expressed by the income growth approximate 0,9 percent annual. The inflation, determines the importing growth for goods followed by significant fluctuations of the of consume, and in the cases of the countries real rate of the mortgage, from the still developing for goods of production existence of a budgetary deficit and a high viewing the introduction of some new public debt of a discouraging nature for advanced technology, with effects over the intern or extern investments of capital and integration growth. The tight relation of to permit the exercising of speculative interconditioning between the speed of capitals attracted by the reward bought by integration and economic growth is the high degree of risk, it has exercised powered also that she develops under the negative effects over the economic growth, influence of some factors that take action but also the integration visit. In the studied commonly, but which put their sign in a decade, the states that have recorded high different way over the elements which values of integration visit are generally compose the respective relation: the those who have experimented, in time, low modifications taken in the political and rates of inflation (approximately 2/3 lower military environment globally or nationally, than the states low integrated). institutional global developments, regional The application of restrictive commercial or politic governmental. politics limit the integrity by restraining The economic reforms initiated by the imports and discouraging exports, diminishing government in the purpose of accelerating the motivation for adopting some the economic growth and assuring international standards concerning the quality macroeconomic stability have also in the of products or the efficiency of productive same time the capacity to influence in a processes. direct or indirect way the integration If the restrictions are reflected over rhythm by using some common instruments, capital movements, the negative effects like the macroeconomic stabilizing politics, will be higher, especially in the situation of those about commercial politics of developing states in which the products attracting outer investments of capital also obtained in the background of multi like the politics viewing the creation and national firms created as a following after well functioning of a solid infrastructure, the fluxes of direct outer investments indispensable for the assuring of economic represents an important part of the total growth and integration rhythm. Elaborated exports. and implemented properly, the macro Another type of governmental politics economic stabilization politics drove in a towards the growing of the integration direct way to the growth of direct outer rhythm is represented by those about the investment fluxes and to the creation of a existence and good functionality of economic favorable climate of business development, infrastructure, especially of telecommunications credibility growth on international markets and transporting devices. The existence of of capital and this way, in an indirect way, some modern ways of communications is to the growth of integration speed. essential for the states that desire to Economical instability generated by participate at the global production the application of some inappropriate structures stabilised by the multinational macroeconomic politics have taken to, in corporations, or to conquer new segments the period between 1960 1985 per total of marketing in top domains. The high countries in course of development, a costs of transporting in most of the
15 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Cezar Avram, Ion Viorel Matei developing states determine the lowering of exports with all consequences that occur Bibliography over the integration visit. The upper relieved aspects demonstrate 1. Matei Viorel, Ghid de iniţiere – Piaţa that new world economic order is de capital i Burse de valori, ediţie developing under the pattern imposed by bilingvă (română i engleză) , Ed. globalisation and regionalisation, in the Universitaria, Craiova, 2006. limits of a single general model of durable 2. Matei Viorel, Relaţii valutar financiare economic developing, the one of the economy internaţionale , Ed. Fundaţiei România of marketing, under the multitude of forms de Mâine, Bucure ti, 2004. and it’s patterns, and at the fond of global 3. Matei Viorel, Titu Neţoiu, Finanţe growing fluxes superpower economics of Internaţionale , Ed. Universitaria, Craiova, this century have managed to create, under 2004. the effect of gravitational attraction, zones of growing and economic prosperity in contradiction with the rest of the world.
16 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I NTERNAłIONALĂ
Uniunea Europeană de la idee la realitate
AUREL P IŢURCĂ
Résumé : L’idée de l’unité européenne a des racines profondes faisant, pendant les siècles, l’objet de plusieurs réflections politiques, juridiques, philosophiques et même religieuses. Dans cet article on présente les principaux projets d’unification de l’après guerre, au ssi bien que les principaux courants qui ont guidé le processus de la construction européenne. Mots clés: union, communauté, intergouvernementalisme, fédéralisme .
deea unităţii europene nu este nouă în i modul cum era concepută i aplicată gândirea i practica politică europeană suveranitatea constituiau obstacole serioase I i nu aparţine actualei epoci de în ideea realizării unităţii europene. Un stat dezvoltare, ci o regăsim încă din secolul al european era cel mult văzut i conceput ca XIV lea, la Pierre du Bois, sub forma unui o prelungire a statului naţiune în relaţiile proiect politic, ea prinzând însă contur internaţionale, fără ca acesta să i piardă odată cu perioada modernă, dar mai ales sau estompeze în plan intern sau contemporană, postbelică. Nu întotdeauna internaţional elemente ale suveranităţii. i în toate cazurile planurile de unitate Pentru perioada contemporană, în europeană au îmbrăcat forma politică – de i special de după cel de al doilea război mondial, aceasta a fost predominantă, întâlnindu se crearea statului unit european depă ise de la George Podiebrad, ducele de Sully sau, mult aspectul dezbaterilor teoretice, devenind după primul război mondial, la Aristide o necesitate a practicii politice. „Ideea de Briand – ci i religioase precum cele ale lui «State Unite ale Europei» nu este un scop Pius al II lea, filosofice, cu nuanţe utopice, în sine, nu este doar dorinţa părinţilor la Saint Simon i, în parte, la Proudhon, fondatori ai Comunităţilor Europene, nu sau constituţionale, la Joshka Fischer i este neapărat creaţia eurocraţilor sau a Altiero Spinelli. celor care doresc «Europa socială», ci este Perioada modernă, dominată de procesul un răspuns la provocările lumii globale, la constituirii statelor naţionale i al realizării concurenţa din ce în ce mai accentuată obiectivelor luptei de eliberare naţională, a dintre diferiţi poli de putere mondială” făcut ca ideea unităţii europene să se (Adrian Ivan, Statele Unite ale Europei , prezinte numai ca o dorinţă subiectivă, ea 2007, p. 11). constituind subiect de discuţie în cercurile La accelerarea materializării în practică intelectuale i, în cele mai multe cazuri, a ideii unităţii europene, un aport important neavând actuala înţelegere, neîntrevăzându i l au adus transformările i mutaţiile se nici o finalitate practică. Statul naţiune suferite de continentul european, în special
17 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Aurel Piţurcă după cel de al doilea război mondial, ce a fără obstacole, dotată cu o legislaţie comună dus la fracturarea sa politico militară, dar care să stimuleze economiile europene i noul tip de dezvoltare globală, care impune occidentale. Numai într o uniune se putea noi forme de colaborare i cooperare, de face faţă concurenţei ce venea dinspre organizare politico economică. Actualul SUA, Japonia i chiar statele comuniste edificiu politic european este rezultatul europene. Aceea i uniune era văzută i ca unui cumul de factori politici, ideologici, un element de mediere, de echilibru, de economici, sociali ce s au manifestat după ponderare între cele două superputeri SUA 1945, dar i ale cerinţei actualului sistem i Uniunea Sovietică, azi Rusia. Prin forţa de dezvoltare social. i credibilitatea sa politică i economică pe Nevoia de pace, de securitate, a dominat care i o dau statele membre, Uniunea urma perioada postbelică europeană, aceasta era să devină un factor activ i responsabil al justificată de faptul că Europa generase două relaţiilor internaţionale, cu o politică i conflagraţii mondiale, iar noua configuraţie identitate proprie, în măsură să orienteze i politică i militară de după 1945 lăsa să se direcţioneze evoluţia lumii contemporane. înţeleagă că acela i continent ar putea din De i măcinată de interese politice, nou constitui terenul unui război nimicitor economice, etnice, naţionale, de vechi i i poate ultimul pentru această parte a noi animozităţi, liderii europeni occidentali lumii. La aceasta se adaugă războiul rece i au con tientizat faptul că numai o Europă „cortina de fier”, ce separa cele două lumi unită este capabilă i în măsură să răspundă europene, cea democratică occidentală de noilor cerinţe i legităţi ale dezvoltării globale, cea comunistă dictatorială. Aceasta se contura să elaboreze i să aplice politici economice ca o ameninţare serioasă i reală la adresa viabile, credibile i pe termen lung. păcii i a constituit un important imbold Noua construcţie europeană care până pentru Europa occidentală de a crea unitatea la prăbu irea regimurilor comuniste din europeană. Construcţia europeană comună, Europa centrală i de est, în 1990, a vizat pe lângă rolul de ripostă la adresa totali numai partea occidentală, era pusă în faţa a tarismului comunist, urma a fi o nouă două mari probleme extrem de complicate alternativă politică democratică de urmat, i delicate: cea a statului naţiune i a suve un model al unui nou tip de dezvoltare ranităţii, puternic implantată în con tiinţa socială care să asigure prosperitatea guvernanţilor i cetăţenilor săi; a integrării cetăţeanului european i să facă din aceasta supranaţionale ce presupunea afectarea rolului o forţă globală competitivă.. statului naţional i limitarea suveranităţii După încheierea războiului rece i sale, fapt ce părea greu de acceptat i destinderea ce i a urmat, pe primul plan al realizat. Modul cum trebuie realizată noua nevoii construcţiei europene s au plasat factorii construcţie europeană, principiile care urmau economico sociali. O asemenea situaţie nu să stea la baza sa au divizat lumea occidentală e întâmplătoare, ea este o consecinţă directă i liderii săi în două mari concepţii: pe de o i imediată a noului tip de dezvoltare parte, cei care erau preocupaţi de a menţine globală. Globalismul a impus tot mai mult i respecta suveranitatea statelor i care cooperarea i interdependenţa dintre statele propuneau o cooperare interguvernamentală Europei occidentale aflate într o cursă în cadrul unor instituţii permanente, fără ca deschisă a dezvoltării i prosperităţii. Aceasta acestea să aibă putere de decizie; de impunea crearea unui spaţiu economic unic cealaltă parte erau cei care susţineau o european care să permită politici economice Europă federală i supranaţională, insistând comunitare, realizarea unei pieţe interne asupra transferului de suveranitate de la
18 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Uniunea Europeană de la idee la realitate statele naţionale către o autoritate decizio de luare a deciziilor, prin majoritate. Aceasta nală superioară (Ivan 2007, p. 19 sau Ivan se identifică sau chiar este statul supra 2003, p. 13). naţional. Interguvernamentalismul pune în centrul Principiile integrării au fost puse pentru său statul naţiune, dublat de suveranitatea prima oară în practică odată cu crearea naţională, ale cărui decizii, hotărâri, atribute Comunităţii Europene a Cărbunelui i Oţelului i prerogative sunt respectate întocmai. i a Înaltei Autorităţi, ce era expresia evidentă Această concepţie rezumă ideea unităţii a supranaţionalismului i erau inspirate din europene la cooperarea i colaborarea dintre principiile funcţionaliste i supranaţionale state, realizată în cadrul unor organizaţii i ale lui Jean Monnet i David Mitrany, care instituţii ale căror membre sunt. Acordurile, aveau în vedere integrarea regională. deciziile comune la care se ajungea se bazau Organizaţiile supranaţionale sunt rezultatul pe înţelegerea i liberul consimţământ, ele fuziunii politice liber consfinţite a statelor sunt luate doar pe baza consensului membre i sunt independente în raport cu (unanimităţii), însu irea i aplicarea lor nu guvernele naţionale, care le transferă o sunt obligatorii pentru statele membre, ci parte din competenţele lor în domenii au numai rol consultativ. Dreptul naţional precis delimitate i are posibilitatea de a i hotărârile tribunalelor proprii prevalează intra în legătură cu cetăţenii din statele asupra celor comunitare. Scopul afirmat membre. deschis era de a proteja statul naţiune, de Cei mai mulţi speciali ti, oameni i a i asigura în continuare supremaţia în plan lideri politici, consideră că semnalul pentru intern i extern, de a nu i afecta în nici un viitoarea construcţie europeană a fost dat mod i chip suveranitatea. de Winston Churchill, într un discurs susţinut Organizaţiile i instituţiile comunitare la 19 septembrie 1946, la Universitatea din care au luat na tere (Consiliul Europei, Zürich, în care propunea crearea unui Organizaţia Europeană de Cooperare parteneriat între Franţa i Germania, în Economică [OECE], Uniunea Europeană vederea creării unei organizaţii regionale, de Plăţi) nu aveau prea mult în comun cu denumită sugestiv „Statele Unite ale Europei”. ideea unităţii europene i cu atât mai puţin Un priect privind crearea Statelor Unite a statului european, ci pot fi considerate o Europene a apărut în 1946 i aparţinea lui prelungire a activităţii de cooperare în François de Menthon. planul relaţiilor internaţionale a statului Edificarea noii construcţii europene naţiune. după 1945, a fost o confruntare deschisă i Supranaţionalismul , de i se bazează pe acerbă între interguvernamentalism i principiul integrării i solidarităţii membrilor, federalism. Federalismul nu este nou, el a nu desfiinţează statul i suveranitatea sa, apărut încă din secolul al XVIII lea, fiind ci, prin liberul consimţământ al acestora, creaţia lui Johannes Althusius, Kant, Rousseau, are loc un transfer de atribuţii i pre Montesquieu i Toqueville. Despre el au rogative ale statului către o organizaţie sau vorbit în lucrările lor Giuseppe Mazzini, instituţie internaţională, ale căror membre Victor Hugo sau Proudhon. Federalismul sunt. Noul organism creat se particula postbelic î i justifică prezenţa i acţiunea rizează prin structura sa, atributele i pre prin slăbiciunea i compromiterea statului rogativele de care dispune, funcţiile exercitate, naţional, căruia i se impută incapacitatea obligativitatea aplicării în practică a deci de a se opune celor două conflagraţii ziilor, prioritatea acestora asupra dreptului mondiale. Conform Congresului Uniunii i hotărârilor tribunalelor naţionale, modul Europene a Federali tilor de la Montreux
19 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Aurel Piţurcă
(1947), federaţia este „un procedeu de centrală către cea locală i invers (Ivan 2007, organizare voluntară, prin care interesele p. 26). se unesc pentru protecţia i dezvoltarea lor, Actuala formulă a Uniunii Europene sub o autoritate care să le disciplineze” este rezultatul unui proces îndelungat, dificil (Rapport cu Premier Congrès Annuel de i complex, care a cunoscut perioade de l’UEF , 1947, p. 120). stagnare i chiar de involuţie. El a fost un Federalismul, atât cel din secolele XVIII proces stadial, precedat de crearea unor i XIX, dar i cel postbelic, nu a fost o organizaţii comunitare europene, prin excelenţă concepţie unitară, a cunoscut mai multe economice: Comunitatea Europeană a accepţiuni, nuanţe, orientări. Astăzi, se vorbe te Cărbunelui i Oţelului (1951); Comunitatea de un federalism integral , promovat de Europeană a Energiei Atomice; Comunitatea Alexandre Marc, inspirat din ideile lui Economică Europeană sau Piaţa Comună Proudhon (Ivan 2006, pp. 57 58), un (1957), prin Tratatul de la Roma, semnat federalism constituţional , al cărui mentor a de Italia, Franţa, Germania federală, Belgia, fost Altiero Spinelli , inspirat din lucrările Olanda, Luxemburg. Toate aceste organizaţii lui Alexander Hamilton i James Madison urmăreau obiective economice comunitare. – The Federalist Papers (Vayssiere 2006, Un moment important în închegarea ideii pp. 36 37), dar i de un federalism politic , de uniune europeană va fi în 1967, când care a primat în construcţia europeană cele trei organizaţii vor fuziona, formând comunitară i care, în anumite măsuri, le a Comunitatea Economică Europeană (CEE), înglobat pe cele două. care î i propunea: piaţa comună, înfiinţarea Un prim proiect de creare a unei uniuni uniunii vamale, apropierea politicilor europene, bazat pe federalismul politic, economice. Chiar i prin lărgirea CEE, în aparţine lui Michel Debré, avansat în 1949, 1973, prin aderarea Angliei, Danemarcei i sub numele de Proiect de Pact pentru o Irlandei, aceasta nu î i va modifica struc Uniune de State Europene . Modelul tura i obiectivele economice. propus de Debré prevedea: un pre edinte Crizele economice din cursul anilor ales prin vot universal pe o perioadă de ’70, îndeosebi cele de petrol din 1973 i cinci ani, cu rol de arbitru; o Adunare a 1979, au demonstrat că organismul comunitar aţiunilor Europene , un fel de parlament european (CEE), fundamentat numai pe cu atribuţii legislative, ales tot prin vot baze i obiective economice, nu era în universal; un Senat – un fel de Consiliu de măsură să facă faţă acestora i au pus în Mini tri, cu rol executiv; Consilieri , ale i discuţie necesitatea creării unui organism de Adunare i subordonaţi Senatului. comunitar european politic. Drept urmare, Proiectul propus de M. Debré este foarte în cursul anilor ’70 ’80, vor apărea noi apropiat de sistemul politic nord american. proiecte politice de unitate europeană. În i în proiectul lui Debré, pre edintele 1973, Jean Monnet va propune pe baze promulga deciziile Adunării i avea drept federaliste un proiect de „guvernământ de veto (Debré 1950, pp. 28 29). european provizoriu”, format din efii de Un alt proiect de federalism politic stat i de guvern ai CEE. La rândul său, european a fost propus în 1956 de Henri acest „guvernământ” urma să elaboreze un Brugman, profesor la Colegiul European model de creare a Uniunii Europene, din Bruges. Modelul său se bazează pe format pentru început din guvern i o principiul subsidiarităţii, care permite adunare aleasă prin vot universal (Bitsch delegarea de competenţe de la autoritatea 2006, p. 198).
20 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Uniunea Europeană de la idee la realitate
Proiectul lui Monnet a avut succes, la profitând i de pre edinţia Consiliului mijlocul anului 1975, Comisia Europeană Europei, îi va determina pe ceilalţi membri a acceptat ideea creării Uniunii Europene, comunitari să semneze Declaraţia solemnă fiind de acord cu constituirea unui guvern asupra Uniunii Europene , care poate fi european i a unui Parlament european considerată punctul de plecare al actualei bicameral, format din Camera Popoarelor , Uniuni Europene. Pentru prima oară se aleasă prin vot universal, i Camera depă ea cadrul Tratatului de la Roma, Statelor , ai cărei membri erau numiţi de vorbindu se de politici noi, în afară de cea statele membre. economică, cum ar fi cea de securitate, Din însărcinarea Consiliului Europei , culturală, de apropiere legislativă, de corelare primul ministru belgian Leo Tindemans va a acţiunilor comunitare împotriva delin elabora un raport care, în mare, pune cvenţei i a terorismului. Realizarea unei accentul pe întărirea instituţiilor existente, Uniuni Europene depindea de revizuirea fără însă să propună modificarea tratatelor vechilor tratate i crearea unui nou raport de bază, care continuau să aibă structură i între instituţiile comunitare i guvernele obiective economice, dar nu politice, a a naţionale. În acest context, se va elabora cum s ar fi a teptat unii. proiectul politic al lui Altiero Spinelli Anii ’80 vor aduce o nouă relansare a (1984). ideii unităţii europene. Contextul politic Începând din 1979, Parlamentul European internaţional al acestei perioade cerea mult se va alege prin vot universal, fapt ce a mai mult decât unitatea economică condus la cre terea rolului i importanţei comunitară. Extinderea domeniilor uniunii acestei instituţii comunitare. În 1989, o la cel juridic, dar mai ales la cel politic, comsie de deputaţi sub conducerea lui A. impunea fie încheierea unor noi tratate de Spinelli va elabora i prezenta Parlamentului bază sau revizuirea celor existente. European Tratatul Uniunii Europene (Spinelli În anul 1981, primul ministru al Report 1983, 1987, p. 333). Viitorul Uniunii Luxemburgului, Gaston Thorn, va elabora Europene era conceput pe principiul federalist. un raport al Comitetului, în care, pentru Era păstrat i extins principiul subsidi prima oară, propune o conferinţă inter arităţii, ca element important al federalismului. guvernamentală care să elaboreze un nou Conform acestui principiu, instituţiile comu tratat de bază corespunzător noilor realităţi nitare păstrau numai acele competenţe pe (Bitsch 2006, p. 224). De i propunerea care erau în măsură să le exercite mai bine primului ministru luxemburghez a fost decât guvernele naţionale (Urwin 2000, p. respinsă, mini trii de externe ai Germaniei 499). Proiectul consacra funcţia legislativă federale i Italiei au prezentat Parlamentului i bugetară a Parlamentului European i European, la 18 noiembrie 1981, „un plan de i se menţinea în continuare votul de european” (Bitsch 2006, p. 224). Prin acest unanimitate, era extinsă însă sfera de act, se cerea celor 10 guverne să colaboreze manifestare a celui majoritar. Transformări în vederea realizării unei politici externe i importante suferea i Comisia Europeană, de securitate comune, precum i necesitatea ai cărei membri nu mai erau numiţi de unei cooperări politice între statele comunitare. statele membre, ci de pre edintele acestei „Actul European” trebuia revizuit după cinci instituţii după consultare cu Consiliul. ani i urma să se finalizeze cu încheierea Inovaţii erau aduse i curţii de justiţie, ai unui tratat. De i actul european a născut cărei membri nu mai erau numiţi de statele numeroase discuţii atât pro cât i contra, în membre, ci de Parlamentul European i de 1983, la Stuttgart, Germania federală, Consiliu. Mult mai importantă era pre
21 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Aurel Piţurcă vederea privind extinderea activităţii Co singur act, numit Actul Unic European munităţii Europene la mai multe domenii i (Zeltner 2000, pp. 62 65). Documentul era politici ca: cercetarea, industria, teleco un compromis între politicile existente i municaţiile, politicile sociale, de mediu i cele noi care impuneau reformarea Comu realizarea uniunii monetare. De i proiectul a nităţii Europene. Ca element inovator este fost aprobat de Parlamentul European în includerea în Actul Unic European a coo 1984, el a fost respins de guvernele statelor perării politice, dar mai ales a faptului că membre se temeau de cre terea autorităţii statele membre s au declarat de acord de a Comunităţii Europene, văzând în aceasta transforma relaţiile lor într o Uniune Euro instaurarea unui stat federal, care ar fi peană (Sidjanski, 1992, pp. 169 171). subordonat statele membre. În acea perioadă, Încet, dar sigur, în gândirea politică guvernele i parlamentele naţionale nu comunitară î i face loc tot mai mult ideea erau pregătite pentru o asemenea politică, că viitoarea construcţie comunitară nu se de aceea au optat pentru o reformare poate realiza decât prin implementarea căii parţială i timidă a tratatelor, numai atât cât federale care impunea un transfer important acestea să nu lezeze statul naţiune i, mai de competenţe ale suveranităţii naţionale la ales, suveranitatea sa. nivelul instituţional comunitar. Însu i Crizele economice din perioada 1983 Actul Unic a extins puterile de decizie ale 1984, complicarea relaţiilor internaţionale, instituţiilor comunitare. De asemenea, s apariţia unor noi probleme, ca aceea a ajuns la concluzia necesităţii unităţii i terorismului internaţional impuneau restructurarea, complementarităţii între integrarea social regândirea Comunităţii Europene. Aceasta economică i cea politică. se putea realiza fie prin elaborarea unui alt Aplicarea în practică a obiectivelor tratat, fapt mult mai greu de realizat incluse în Actul Unic, reformarea instituţiilor întrucât aceasta ar fi cerut timp i trebuia comunitare, a întărit ideea construcţiei depă ite poziţii i obstacole contrare, sau europene nu numai pe criterii i nevoi revizuirea tratatelor existente, fapt mult economice, ci mai ales politice. mai accesibil i acceptat de statele membre. Căderea regimurilor comuniste din Unii lideri, ca François Mitterand, aveau Europa centrală i răsăriteană, a structurilor un punct de vedere mai aparte. El se economice i politico militare ale acestora, pronunţa pentru analiza Tratatului Uniunii CAER ul i Pactul de la Var ovia, dez Europene aprobat de Parlamentul European membrarea Uniunii Sovietice au creat i se opunea revizuirii tratelor existente, pentru Europa ansa reunificării sale, a precum i prelungirea politicii comune i părţii democratice occidentale cu cea fostă în alte domenii pe care vechile tratate nu le comunistă, dictatorială. cuprindeau cum ar fi: sănătatea, justiţia, Pentru realizarea Europei Mari sau educaţia, lupta contra terorismului (Gerbet Europei Unite , ambele părţi trebuie să 1994, p. 416). îndeplinească unele condiţii. Fostele state La presiunea Italiei, Consiliul Europei comuniste trebuia să realizeze reconstrucţia întrunit la Milano, în iunie 1985, a aprobat democraţiei, translaţia la economia de piaţă, convocarea Conferinţei interguvernamentale integrarea în spaţiul i instituţiile euro ce urma a se pronunţa pentru revizuirea atlantice. tratatelor. Aceasta a avut loc la Luxemburg, Pe de altă parte, se punea întrebarea în septembrie 1985, iar în decembrie 1985, dacă în formula i structura în care se afla Consiliul European a decis ca propunerile Comunitatea europeană, aceasta era capabilă celor două comitete să fie incluse într un să facă faţă noilor cerinţe i provocări, să
22 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Uniunea Europeană de la idee la realitate asigure sprijinul necesar celeilalte părţi membre, imigraţia i politica privind europene de care fusese desprinsă. cetăţenia statelor terţe. Con tienţi de necesitatea continuării i De asemenea, Consiliul urma să accelerării construcţiei comunitare, a translaţiei stabilească lista ţărilor ai căror cetăţeni spre Uniunea Europeană, François Mitterand aveau nevoie de viză pentru a intrat în i Helmut Kohl, la 20 aprilie 1990, propun spaţiul comunitar (Tratatul privind Uniunea convocarea a două conferinţe inter Europeană, VI, art. K1, p. 219). guvernamentale comunitare, prima vizând Politica Externă i de Securitate Comună unitatea politică, iar cealaltă unitatea monetară, a constituit o problemă viu disputată i pronunţându se totodată i pentru lărgirea inclusă în Tratatul de la Maastricht. Ea a competenţelor i domeniilor comunitare. fost pentru prima dată inclusă într un tratat Realizarea noii construcţii europene de bază stabilindu se principiile fundamentale comunitare a fost decisă odată cu Tratatul ale Uniunii, consolidarea securităţii comunitare de la Maastricht, care i a opus pe adepţii i a celei internaţionale, promovarea cooperării Europei federale celor ce susţineau în internaţionale, promovarea democraţiei, a continuare Europa interguvernamentală. domniei legii i a drepturilor fundamentale Din punct de vedere politic, Tratatul ale omului (Tratatul privind UE, Titlul V, prevedea: art. F 1(2), p. 209). Promovarea progresului economic i social. Stipularea unor asemenea prevederi Afirmarea identităţii sale pe scena urma să asigure identitatea Uniunii Europene internaţională, mai ales prin politica în relaţiile internaţionale, să îi asigure un externă i de securitate comună. nou statut în cadrul acestora. Instituirea cetăţeniei europene. Problema apărării comune a evidenţiat Dezvoltarea unei cooperări strânse în din nou rivalităţile, opiniile definite ale domeniul afacerilor interne (Ivan 2007, statelor membre, faţă de NATO i SUA. p. 85). Franţa era adepta unei apărări europene, Alături de extinderea domeniilor de fapt ce presupunea o îndepărtare i ie ire competenţă comunitare la 20, a fost inclusă de sub tutela nord americană. În schimb, i prevederea de instituire a cetăţeniei Anglia i Olanda înclinau pentru o apărare europene, care capătă o dimensiune federală comună europeană sub egida NATO. La prin: dreptul de circulaţie i sejur al poziţia Franţei a aderat i Germania care persoanelor care beneficiau de cetăţenia împreună au creat un corp militar comun, unui stat membru, dreptul de a alege i de iar mai târziu Franţa, Italia i Spania au pus a fi ales la alegerile municipale i pentru bazele forţei navale comunitare. Evoluţia Parlamentul European, protecţia diplomatică vieţii internaţionale, criza iugoslavă vor i consilierea unui stat membru pe conduce statele comunitare la crearea unei teritoriul unui stat terţ, dreptul la petiţie anumite armate comunitare. către Parlamentul European, al oricărui Chiar dacă Tratatul de la Maastricht a cetăţean european. fost un compromis între dorinţele supra Instituirea statutului de cetăţean european, naţionale i federaliste i cei care continuau punerea în aplicare a liberei circulaţii a să apere statul naţiune i suveranitatea sa, persoanelor în statele comunitare, a impus considerată intangibilă, acesta, prin prevederile cooperarea în domeniul justiţiei i sale a făcut ca Uniunea Europeană să nu afacerilor interne, incluse în tratat. Erau mai semene cu nici o organizaţie inter precizate politica privind azilul, regulile naţională, dar nici cu un stat tradiţional. privind trecerea frontierei externe a statelor Acela i tratat i a conferit o evidentă
23 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Aurel Piţurcă dimensiune politică, i a introdus multe elemente de federalism, făcând astfel din Alexandrescu, Mihai, „David Mitrany. ideea unităţii europene o realitate a vieţii Viaţa i opera”, în Actualitatea mesajului politice. Dar orgoliile naţionale nu au fost fondatorilor Uniunii Europene , Nicolae depă ite i nu s a creat statul federal, Păun (coordonator), EFES, Cluj Napoca, Tratatul de la Maastricht a deschis drumul 2006, pp. 292 301. spre reformarea profundă a Uniunii Bitsch, Marie Thérése, Histoire de la Europene, proces continuat la Amsterdam construction européenne de 1945 à nos i Nisa. jours , Bruxelles, Complexe, 1996. Burgmans, Henry, L’idée européenne Bibliografie: 1920 1970 , Bruges, De Tempel, 1970. Duţă, Alexandru, Ideea de Europa i „Actul Unic European”, în http://www. evoluţia con tiinţei europene , All, Bucure ti, europol.europa.eu/transl_es/RO/juri/ 1999. treaties/single.act.doc+Acte+Unique+eu Ivan, Adrian Liviu, Sub „Zodia Statelor ro. Unite ale Europei” , ECCO, Cluj Napoca, „Le Traité de l’Union Européenne”, 2006. Editions de l’Université de Bruxelles, Ivan, Adrian Liviu, Statele Unite ale 1995. Europei , Institutul European, 2007. „Raport du Premier Congrès Annuel de Sidjanski, Dusan, L’avenir fédéraliste de l’UER”, Palais Wilson, Génève, 1947. l’Europe. La Communauté européene, „Tratatul Uniunii Europene”, în http:// des origines au Traité , Paris, PUF, 1992. www.ier.ro/Tratate/11992M. Maastricht.pdf.
24 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I NTERNAłIONALĂ
The Impact of EU Competences over Human Rights Matters on the Implementation of Anti Discrimination Legislation in the Member States
CĂTĂLI A M ARIA G EORGESCU
Résumé : L’arrangement institutionnel actuel de l’Union européenne dans le domaine des droits de l’homme semble peu capable de mettre en pratique les politique necessaires, à la fois au niveau communautaire et au niveau extérieur. Les Etats membres ont souvent révendiqué leurs compétences exclusives dans les questions concernant les droits de l’homme, refusant l’idée de la compétence des institutions européennes d’imposer leur volonté dans cette matière. Cet article a le but de présenter la manière de laquelle la limitation des compétences de l’Union européenne affecte les mesures prises par les gouvernements des Etats membres pour l’implémentation de législation anti discrimination. On présente aussi l’activité d’un organisme independant, l’Agence de l’Union Européenne pour les Droits Fondamentaux, pour étudier et monitoriser l’implémentation de la législation anti discrimination dans les législations nationales. Mots clés: droits de l’homme, politiques européennes, droit communautaire, législation nationale.
lthough the official message of the Rights (…) and as they result from the European authorities is that the European constitutional traditions common to the A Union is an ardent defender of human Member States, as general principles of rights, as regards both the Community and Community law” 1. Moreover, “the Union external policies, it might seem that the EU shall provide itself with the means does not possess a comprehensive and coherent necessary to attain its objectives and carry approach in dealing with the infringements through its policies” 2 is an imperative that affect human rights. Moreover, a serious stipulated by the very same article making doubt hangs over the EU institutions it curious that the Union did not succeed in regarding their legal capacity and, most taking the requested measures to promote manifest, legal competences to deal with its human rights policies. Notwithstanding these issues that appear at Community the fact that the Treaty has impetuously level. Yet, the Treaty of Amsterdam pledged the Union’s loyalty to the clearly stipulates that “the Union shall European Convention on Human Rights, respect fundamental rights as guaranteed this stipulation appears to have no practical by the European Convention on Human correspondent.
25 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Cătălina Maria Georgescu
The existing European institutional The issue of the absence of a arrangements in the field of human rights constitutional competence of the Community appear not to be quite effective in shaping appeared also in a number of other cases. the much needed human rights policies at For the purpose of this article, one can mention both the Community and external levels, some of the instances with relation to thus we feel entitled to hang a question human rights such as the appearance of the mark over the so called EU commitment idea of a Community “Bill of Rights”, or to its human rights desideratum as expressed when the subject of the accession to the in the founding treaties, conventions, European Convention on Human Rights regulations and other decisions. Could it was raised. Furthermore, any time human be that the topic of human rights is not on rights were brought into discussion, Member the EU agenda as it was supposed to be? States raised the issue of competences. The The actual presence of human rights explanation stands in the fact that these policies on the Community agenda was rejections by the Member States appeared grimed by some aspects originating in the as a consequence of their concern that should Treaty of Amsterdam. Even after the they yield the Community the competence innovations introduced with Amsterdam, over human rights, the latter would have the Treaty did not highlight human rights gradually expanded its demands over other as top priorities. In implementing the anti domains which the nations are not dispose discrimination legislation in the Member to resign. The rationale of the Member States, one great challenge was represented States is that they would not permit an by the issue of competences of the EU increase in the Community’s jurisdiction regarding human rights policies. The issue in their detriment. Moreover, some Member of competences was brought up any time States argued that the Community should the Member States wanted to dodge from limit itself to economic issues of integration. the problem represented by the implementation Other instances surprised the moment when of anti discrimination legislation. some countries argued that human rights In some of the Member States’ opinion, represent in fact a hindrance to the establishment the EU institutions do not have the legal of a strong and wealthy Union. As regards competence to impose their will on human the real reasons, they remain to be further rights matters upon the Member States of discovered. the EU. They have also claimed that they Indeed, the EU does not possess full own exclusive competences over these jurisdiction over these matters, and the matters. However, the Union cannot wait Member States are entitled to it. Still the passively until the nations decide to take issue of jurisdiction is somewhat diluted in measures on their own. Thus the existence some clearly cut areas so that the Union of a human rights policy at the EU level has in fact the possibility and legitimacy to was not only a matter of principle. It was issue a coherent human rights policy. The crucial for the well functioning of any European Court of Justice has interpreted democratic system. Consequently two European the issue of human rights in three Council Directives – the Racial Equality constitutional principles. First, in its case Directive 2000/43/EC and the Employment law the European Court of Justice has Equality Directive 2000/78/EC – were argued that “respect for human rights is a adopted and they stand at the basis of any condition of the lawfulness of Community anti discrimination legislation in the EU acts” 3. Second, “it is the positive duties of Member States. the institutions to ensure the observance of
26 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ The Impact of EU Competences over Human Rights Matters on the Implementation of Anti Discrimination Legislation in the Member States fundamental rights, in other words they Let us dwell our statement on the case are obliged not simply to refrain from of the European Union Monitoring Centre violating them, but to ensure that they are on Racism and Xenophobia, an independent observed within the respective constitutional body of the European Union which has its roles played by each institution” 4. Thirdly, headquarters in Vienna. The European Union “the human rights jurisdiction of the Monitoring Centre on Racism and Xenophobia Community extends only in the field of (EUMC) was established based on Council Community law” 5. Consequently, as regards Directive No. 1035/1997 on 2 June 1997 the Union, Community law and all the and began its activities in 1998. Its purposes fields regulated by it are thought to be the were centered on providing the European legal boundary for any human rights actions. Union institutions and Member States with So the ways rather exist. It remains to be comparable, reliable and effective data and proven that as the proverb “where is a will, information on racism and xenophobia and there is a way” teaches us, a will to act on with studying these phenomena by human rights exists. emphasizing the general trends, their causes There are some concerns expressed by and consequences in their manifestation. scholars that freedom of expression, right The activity of the EUMC was to property and contract, as elements of the concentrated on the following fields: first, liberal democratic society, have produced it dealt with the monitoring of the phenomena an un wanted and un expected effect, that of racism, xenophobia, Islamophobia and of the up rise of racist speech. The fact that anti Semitism through the collection, record the changes in the European legal system and analysis of information from the Member have brought new values to the old ones, States. Second, the Centre was entrusted like the equality of rights and anti the mission to coordinate and develop the discrimination, has produced a clash in this European Racism and Xenophobia Information system of values. On the one hand there Network – RAXEN. Third, the Centre are the liberal and democratic rights as aimed at the improvement of comparability, stated above, on the other hand there are reliability and objectivity of data and the new rights which have found their information at the level of the EU, as it expression in the demands of the post war represents one of the major challenges society. In order to address them properly, affecting the work of the EUMC. Fourth, legislation on racism and discrimination in the EUMC prepared opinions, recommendations general is needed. and conclusions for the entire EU and its The delays in implementing the EU Member States. Finally, the EUMC was directives have numerous effects at national entrusted with the task of establishing level. Besides affecting the well functioning instruments to supervise the exchange and of the legal system by failing to take the spread of information to EU institutions, required measures regarding civil, Member States, national and international administrative of penal law, these delays organisations and the wider public 6. are barriers for effective work on the part In 2007, on the basis of Council of the Member States national reporting Regulation (EC) No. 168/2007 of 15 February systems on racism and discrimination. 2007, the former European Union Monitoring These problems challenge the activity of Centre on Racism and Xenophobia an entire set of institutions both at national (EUMC) enlarged its mandate turning into and European level, because of the liaisons the Fundamental Rights Agency (FRA), and the synergies among them. an independent body of the European
27 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Cătălina Maria Georgescu
Union. The Agency has its headquarters in implemented by the national governments Vienna and officially replaced the former article by article in the national legislation. EUMC starting with 1 March 2007. Thus, in its studies on implementing the The failure to implement and act racial equality directives into the national according to the anti discrimination legislation legislation, the Agency is pre occupied confuses the activity of national monitoring with several aspects. Firstly the Agency institutions. This is more severe, as the activity puts a great deal of emphasis on the of some EU bodies relies on the work of existence of definitions of direct and indirect their national partners. For instance, the discrimination, harassment, instruction to FRA relies on the information and data discriminate, genuine and determining collected by the RAXEN National Focal occupational requirements, and further Points in each of the 25 Member States. whether positive actions, burden of proof, The differences among Member States specialised bodies and ombudsmen exist in in implementing the anti discrimination the national legal systems. Moreover, the legislation and in the existing national Agency looks whether it is necessary to monitoring and reporting institutions produces introduce definitions of direct and indirect a varied scenery. On the one hand there are discrimination as defined in Article 2.2(a) states in which the governmental institutions and 2.2(b) of the Directives into national collect and register complaints according legislation. to their national particularities. On the Secondly, the legal experts who collaborate other hand, there are countries in which the with the Agency on this sort of studies governmental organisations are substituted analyse whether other legal basis for anti for the non governmental organisations discrimination is provided for in the national which are in charge with these aspects. legislation. The research is conducted at There is a third category of countries that the level of constitutional provisions, at the do not possess an effective system to level of criminal law, penal provisions or collect the complaints. Moreover, another whether such stipulations as racial motivation challenge to an effective monitoring of as aggravating circumstance exist. Thirdly, discrimination of migrants, minorities or the interest of the experts is also laid upon ethnic groups is that some countries are the special legislation in the national fields. not interested in making that kind of data For instance the prohibition of National – public. As a result, there is a direct link Socialist and fascist ideologies, activities between effective registration and monitoring and political parties in Austria and Germany of discriminatory behaviour and discourse or the prohibition of Greek and Portuguese and the number of cases taken to court or racist and fascist organisations are taken the opportunities of awareness raising. As into consideration. Fourthly, the experts peculiar as it may seem, even if cases of who work with FRA projects cover all the discrimination do not reach public recent developments in aliens’ legislation, attention, that does not make that country a immigration, asylum, integration of aliens. less discriminatory environment. It simply For example the waiting period for acquiring shows that there are not enough efforts citizenship which varies between five and made to improve the system. ten years 7, the importance of language Like its predecessor, the European Union skills or cultural and historic knowledge or Agency for Fundamental Rights undertook the existence of the obligation to participate in to study and monitor whether the Article integration programs are also taken into 13 European Council Directives were account.
28 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ The Impact of EU Competences over Human Rights Matters on the Implementation of Anti Discrimination Legislation in the Member States Moreover, the studies of the Agency consider whether Member States are parties to some international conventions. The following international instruments are taken into 8 account : UN International Convention on the Elimination of all Form of Racial Discrimination (ICERD 1966), the Council of Europe’s Framework Convention for the Protection of National Minorities (1995), the International Covenant on Civil and Political Rights (CCPR 1966), the International otes Covenant on Economic, Social and Cultural Rights (CESCR 1966), the European 1 Article 6, paragraph 2, TEU. Convention for the Protection of Human 2 Article 6, paragraph 4, TEU. 3 Rights and Fundamental Freedoms (ECHR Ph. Alston and J. H. H. Weiler, ‘An ‘Even 1950), Protocol 12 to the European Convention Closer Union’ in Need of a Human Rights on Human Rights and Fundamental Freedoms Policy: The European Union and Human Rights’, in Ph. Alston, M. Bustelo and J. (2000), the European Social Charter (1961), Heenan (ed.), The EU and Human Rights , the European Charter for Regional and Oxford, Oxford University Press, 1999, p. Minority Languages (CRML 1992), the Geneva 3, 25. Convention on the Status of Refugees and 4 Ibidem . the 1967 New York Protocol, the European 5 Ibidem . Convention on the Legal Status of Migrant 6 EUMC Annual Report 2002, Part I, p.3. Workers, ILO Convention 97 on Migration 7 Chahrokh, Haleh, Wolfgang Klug, Veronika for Employment, ILO Convention 111 on Bilger on behalf of the European Monitoring Discrimination (Employment and Occupation Centre on Racism and Xenophobia (EUMC), 1958), ILO Convention 117 on Social Migrants, minorities and legislation: Documenting legal measures and remedies against Policy (Basic Aims and Standards 1962), discrimination in 15 Member States of the ILO Convention 143 on Migrant Workers European Union , Luxembourg, Office for (Supplementary Provisions 1975). Official Publications of the European To sum up, as regards the transposition of Communities, 2004, pp. 90 91. the EU anti discrimination legislation and 8 Ibidem , pp. 98 101. recommendations into the national legislation, it might appear that the main concern of the Member States was to follow their own particular interests. Should these negative instances remain unanswered, they will gradually turn into serious perils to the existence of a sound human rights policy. Thus, future transformations in this sense are expected to appear.
29 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I NTERNAłIONALĂ
US Geo Political Hegemony in the Era of the New Imperialism
A CA PARME A O LIMID
Résumé : Cet article envisage l’opinion dominante au sein de la littérature concernant l’hégémonie totale des Etats Unis sur le monde. Manifestement, il s’agit de l’utilisation de la terminologie ainsi que les implications du nouveau impérialisme américain. Le débat porte sur les aspects économiques et culturelles de la guerre contre le terrorisme qui bénéficient et constituent le couer de ce qu’il est convenu d’appeler “l’américanisation”. Mots clés: stratégie, interventionisme, libéralisation, démocratisation, américanisation.
Pax Americana and the bad bussiness for the nation, it has been ew Imperialism 1 good business for certain classes and certain trades within the nation: ”certain definite ow does the ideological profile of business and professional interests feeding US changed since the early upon imperialistic expenditure, or upon the H twentieth century? The purpose of results of that expenditure, are thus set up this article is to engage a common consensus in opposition to the common good, and on the current imperialism as a significant instinctively feeling their way to one another, tool of analysis of the international politics. are found united in strong sympathy to This attempt restores in fact the two support every new imperialist exploit” 2. traditional dimensions of the political The e conomic imperialism involves scene in western democracies: the connection between the exertion of The first of these is the economic dimension . economic influence, business interests and More specifically, this dominated most territorial acquisition: “the making of railways, Western democracies in the postwar period. canals, and other public works, the From the outside, the economic dimension establishment of factories, the development remains the official issue, especially in its of mines, the improvement of agriculture contemporary American reality. in new countries, stimulated a definite Among the scholars that have interest in important manufacturing industries commented on this, J. A. Hobson found that which feeds a very firm imperialist faith in this terminology condamns the imperialism their owners” 3. of the last decades as a bussiness policy; For both political and theoretical although the new imperialism has been reasons, the beginning of this century
30 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ US Geo Political Hegemony in the Era of the New Imperialism produced the most influential accounts of Nonetheless, the economic agenda of the imperialism. The economic dimension of imperialism formally integrates the this new form of imperialism helped internal economy. A recent Gallup Poll rationalize US interference in the politics shows that only 18% perceive the of other nations in the Western hemisphere economy “excellent” or “good” and 87% during this century 4. believe it is getting worse 5.
31 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Anca Parmena Olimid
Gallup interviewed no fewer that 1000 have been alterating the definition of democracy US adults nationwide each day during from that of a system of majority rule 2008) showing the incompability of economic among equall citizens to one of power reform with imperialism or any other military sharing among ethnic groups composed of plan. The antagonism of imperialism and both citizens and non citizens” 10 . economic reform is an inherant opposition The general structuring of modernity of policy involving Bush’s contradictory competition allows one to explain the current methods of governement. interest in imperialism and the latest A second dimension, the cultural dimension, manifestations of the way in which the summarizes several issues and captures the “new imperialism” is significant not only conflict of traditional aspects of ideology 6. for its attempt to resuscitate empire and For example, Hawkes conceives of tradition dissociate it from the imperial past, but as an attempt to describe the phenomenon also, and more importantly, for its explicit of ideology for an understanding of contemporary role in the legitimation of a new imperial philosophy, art and literature 7. Yet the project 11 . pathway to restoring the traditional cultural Indeed, there is a powerful relationship dimension leads ultimately to a thicket of between the new imperialism and the War ambiguity. in Iraq from the neorealist perspective. The For David Harvey the cultural impulses answer to this question compose the and forms clandestinely enter from ouside. beginning of a critical analysis of the new More specifically, the emulation of US imperial strategy. The War on Terror is the consumerism, ways of life, cultural forms US model war in the world of the new and political and financial institutions has imperialism, a new type of war: “The United contributed to the process of endless capital 8 States and cooperating nations have brought (emerging from this literature, the term a wide range of capabilities to bear on “cultural imperialism ” to cultural domination, terrorism. The diverse activities undertaken with a fairly high level of generality). illustrate the degree to which we are David Harvey has formulated the most engaged in a new type of war”12 . Far from recent theory concerning the multicultural creating a world free from political immigrant society driven by individualism violence, the War on Terror has been that perpetually revolutionizes social, implemented since 9/11 in a manner that economic and political life. distinguishes between the civilized world Cultural imperialism is in John Tomlinson’s and barbarians. This pre planned neo words “a critical discourse which operates conservative agenda crucially perform the by representing cultures whose autonomy function of an ideology dimension in US it defends in its own dominant Western foreign policy. cultural terms” 9. In normal usage, the term “ strategy ” Several research projects have found induced by the new imperialism refers to that the connection between modernity and what might be called “the global system of liberal democracy is more powerful in the multiple states by regulary displaying the West in the era of new imperialism. massive military force” 13 . As president Among these, John Fonte’s study, The Bush expressed it: “This is not, however, Ideological War Within the West , combines just America's fight. And what is at stake key elements of these approches. Fonte is not just America's freedom. This is the notes the value of the redefinition of the world's fight. This is civilization's fight. This democratic ideals: “transnational progressives
32 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ US Geo Political Hegemony in the Era of the New Imperialism is the fight of all who believe in progress pluralistic and democratic Iraq…Our and pluralism, tolerance and freedom”14 . restore, reform, build strategy is achieving In addition, we can identify that the results… according to the International terrorist threat is the overarching US national Monetary Fund, GDP is expected to political security framework under which grow in real terms by 3.7 percents and the new project of imperialism is justified nearly 17 percents in 2006…According and it might be effective by “ supporting to the IMF, per capita GDP, an important moderate and modern government, especially measure of poverty, rebounded to $ 942 in the Muslim world, to ensure that the in 2004 (after dropping to $518 in 2003) conditions and ideologies that promote and is expected to continue to increase terrorism do not fertile ground in any to over $1000 in 2005 ” 18 . nation ”15 . The ideology of “Americanization” ew Imperialism and “Bush’s Given the confusion of the new Strategy” in post 9/11 American imperialism in policy making circles, this Foreign Policy alternative constitutes a universal and modern Bush’s discourse on War on Terror worldview that challenges both the global thus crucially changed the function of an liberal context in general and the national official ideology in US diplomacy. The American system in particular. The new new American leadership resuscitated a national security agenda faces in fact the discredited debate over what Samuel P. new imperialism. Huntington claimed in the early 1990s, the What is new and important are the uses invytable “clash of civilizations” 16 . to which the contemporary interest in new We identify two main features of Bush’s imperialism is being put involving the new imperialism that seem problematic for deployment of a highly restrictive definition a critical analysis of the practice of the of key words. Scholary references to concept international scene: of new imperialism linked to the term the 1. the specific language of interventionism concept of “ the Ideology of Americanization”. and capitalist prerogatives within which Peter McLaren assessment overestimates the debate become a system of knowledge the importance of motivated strategies for The new imperialism project fabricates promoting a uniform American culture. He new strategies and also assume the notes the recent worlk to build a permanent legitimacy of the war in the mindset of ideology of Americanization in order to the citizenry 17 . This permitted the elision guarentee the preservation of the power of the concepts of terrorism and war and privilege of the dominant classes. The employed throughout Reagan’s administration; merging consensus surrounding the new 2. the magic formula of “democratization imperialism has in large part been made and liberalization” involving the support possible through the collective experiences of international institutions like the IMF in the context of the political activism and (International Monetary Fund) and World social mobilization. Bank to implement it. Theses institutions Another notable feature of this are concerned with situating at the centre consideration seeks to legitimize the social of a progressive global architecture of order through racial harmony and national power: “ with democratization has come identity based on the “Americanization” this emergence of new groups, not all of of cultures 19 . Alexander Stephan argued whom have shared the goal of free, that the new re theorising of the American
33 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Anca Parmena Olimid foreign action comprises terms such as US 9 John Tomlinson, Cultural Imperialism: A Critical imperialism which appear frequently in Introduction , London, Continuum, 2002, p. 2. 10 Europe 20 . John Fonte, The Ideological War Within the Associated with their continued West , A Newsletter of FPRI’s Center for the predominance, Americans repproch Europe Study of America and the West, Volume 3, Number 6, May 2002, http://www.fpri.org. for constructing a post modern Eden while 11 Natalie Bormann, Greig Charnock, Murielle living under American military protection Cozette et al., ormalising Empire, Ignoring since 1945, and for failing to respond to Imperialism , Center for International Politics crises like in the Balkans and the War on Research Seminar (The Victoria University of Terror 21 . Manchester), Manchester, May 2005, pp. 2 3. In concluding this article it is important 12 George W. Bush, Wining the War on to point that not surprinsingly, the trajectory Terrorism , November 16, 2002, http://www. of this new considerations emphasis in US whitehouse.gov/news/usbudget/budget fy2004/ winning.html. diplomacy a recent re theorising of the 13 American foreign action rather than a Gopal Balakrishnan, Stanley Aronowitz, Debating Empire , New York, Verso, 2003, p. 71. linguistic turn. 14 George W. Bush, Address to a Joint Session of Congress and the American People, otes September 20, 2001 (http://www.whitehouse. gov/news/releases/2001/09/20010920 8.html). 1 The term “ imperialism ” is related to the 15 These conceptions are largely presented in expansionism of capital, in general. To this the ational Security Strategy and the Bush could be added the fact that imperialism is the Doctrine of 2002 (http://www.whitehouse. highest phase of capitalism (the centralization gov/nsc/nss.pdf), p. 5. of capital and the effect of socialist revolutions 16 Roger Bell, Cultural Crossroads and Global are, in fact, the era of the decline of capitalism). Frontiers: ew Directions in US diplomatic For more, see Peter Cain, Mark Harrison, history , Australasian Journal of American Imperialism: Critical Concepts in Historical Studies, Ipswich, 21 July 2002, p. 36. Studies , Taylor & Francis, London, Routledge, 17 Ivan Eland, Does US Intervention Overseas 2001, p. 196. Breed Terrorism? , CATO Institute, Foreign 2 J. A. Hobson, Imperialism: A Study , New Policy Briefing, No. 50, pp. 22 24. York, Cosimo Inc., 2006, pp. 46 47. 18 George W. Bush, ational Strategy for 3 Ibidem , p. 49. Victory in Iraq, ational Security Council , 4 John Carlos Rowe, Literary Culture and us November 2005, p. 26 (http://www.whitehouse. Imperialism: From the Revolution to World gov/infocus/iraq/ iraq_national_strategy_2005 War II , New York, Oxford University Press 1130.pdf). US, pp. 22 23. 19 Peter Mclaren, Ramin Farahmandpur, 5 Gallup Poll, Gallup Daily: 18% Call Teaching Against Global Capitalism and the Economy “Excellent” or “Good” http://www. ew Imperialism: A Critical Pedagogy , New gallup.com/poll/107497/Gallup Daily 18 Call York, Rowman & Littlefield, pp. 104 114. Economy Excellent Good.aspx, May 24, 2008 20 Alexander Stephan, Americanization and 6 We chose the term “ traditional aspects of Anti Americanism: The German Encounter ideology ” for reasons concerning the limitations with American Culture after 1945 , New York, of ideology outlining a more expansive analysis Berghahn Books, 2005, p. 1. observable in the literature. 21 Idem, The Americanization of Europe: Culture, 7 David Hawkes, Ideology , London, Routledege, Diplomacy and Anti Americanism after 1945 , 2004, p. 178. New York, Berghahn Books, 2006, p. 4. 8 David Harvey, The ew Imperialism , Oxford, Oxford University Press, 2005, p. 41.
34 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I NTERNAłIONALĂ
Chinese versus Palestinians?
YOHA A M A OR
Résumé : L’article “Chinois versus Palestiniens” porte sur la décision du gouvernement israélien de réduire a zero l’importation de force de travail jusqu’à 2008. Il s’agit surtout de stopper le flux des travailleurs palestiniens de Gaza et de la Bande Ouest et de trouver des solutions pour les remplacer. Mots clés: force de travail, migration, interdiction, risque.
his somewhat off putting title is closely at hand and so apparently well trying to express in a nutshell the adapted to Israel’s needs. T widespread idea that, at some stage, For more than fifty years, since the and for security reasons, Israel stopped 1950s, the Palestinians resorted massively importing Palestinian workers and replaced to migrant work to make a living. Between them with other migrant workers from 1950 and 1960, more than 450,000 countries as far away as China. Palestinians left the West Bank, which was Most of Israel's Arab citizens 1 may under Jordanian rule, for the Gulf states, consider themselves as belonging to the i.e. at a rate of 45,000 a year. Between Palestinian people. But this feeling does not 1967 and 1989, this rate fell to less than change the economic, social and civil fact 8,500. that they are part and parcel of Israeli It is generally asserted that, because of society and of its labour market. In other the security problems caused by the first words, they are not included in the intifada (1987 1993), Israel decided to stop category ‘Palestinian workers’. the influx of Palestinian workers and to The Palestinian workers come from replace them by foreigners instead. the Gaza strip and the West Bank 2, two This assertion is not correct. The later regions that were under the control did not replace the former but were rather respectively of Egypt and Jordan until they added to them. Together, the two influxes were taken over by Israel in 1967. reached such a magnitude that their Chinese workers were never the majority cumulative effect has begun to have or the most important group among the devastating consequences. The Israeli foreign workers in Israel. But the use of government had no alternative but to their name was an easy and striking way to address urgently the issue and to adopt a point out the apparent absurdity of policy to curb both of them. importing workers from faraway countries, instead of the Palestinian workers so
35 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Yohanan Manor
The flow of Palestinian workers The second period started with the The phenomenon of Palestinian workers outbreak of the first intifada in December in Israel started almost immediately after 1987 and ended with the ‘Oslo agreement’, the Six Day War in June 1967. It stemmed namely the exchange of letters between the from the disappearance of the demarcation chairman of the PLO, Yasser Arafat 7 and line between Israel and the West Bank and the Prime Minister of Israel, Itzh'ak Rabin 8 between Israel and the Gaza Strip 3. From and the joint Israeli Palestinian Declaration the moment of its inception to today, this of Principles (DOP) on September 13, 1993, migration has passed through four main in Washington. stages. During these seven years, there were Between 1967 and 1987, the flow of almost daily demonstrations and strikes in Palestinian workers developed gradually many parts of the Palestinian territories. from a sporadic, limited and unregulated These often deteriorated into clashes with phenomenon to a steady, very large and the Israeli forces who tried to calm them partly regulated one. down by isolating and cutting them off In July 1968 the Ministerial Committee temporarily from the rest of the country. in charge of Economic Affairs decided to As a result of these temporary measures, authorise the work of Palestinians in Israel, the flow of Palestinian workers became in sharp contrast to the conclusions of a irregular and intermittent. Their overall committee of experts headed by Professor weekly or monthly numbers remained the Michael Bruno 4. One of their major same, but with huge daily fluctuations. recommendations was ‘to authorise only Agriculture and construction, two sectors the free movement of goods between the largely dependent on Palestinian work, territories and Israel, but not [the free were seriously disrupted, and this at a time movement] of factors of production, of an exceptional economic boom due to notably labourers’ 5. the massive influx of new immigrants The authorization process was completed from the former USSR. and formalised two years later when the Building contractors became both unable Ministerial Committee in charge of Security to deliver on their undertakings and also Affairs gave also its backing. This step led extremely worried by the growing number to the opening of official governmental of petty acts of sabotage 9. They urged the offices in the cities of the West Bank which government to authorise the import of granted permits to those who wanted to foreign workers. Finally, after almost two work in Israel. years of pressure, they were successful. During most of this twenty year period, From 1990 onward, there has been a about 200,000 Palestinians worked annually steady and growing flow of foreign in Israel, only half of them with work permits. workers. This overall figure represents more than The third period covers the seven 20% of the labour force of the Palestinian years between the beginning of the territories. The revenues earned by those implementation of the Oslo agreements in workers, which amounted close to 30% of 1994 and the outbreak of the second the GDP of the West Bank and Gaza, intifada at the end of September 2000. It became a major asset for the burgeoning started with a stabilisation phase marked Palestinian economy, and they were a by a return to a regular daily flow of decisive factor behind the dramatic Palestinian workers between 1994 1996, increase in its GDP 6. followed by a phase of growth which
36 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Chinese versus Palestinians? rapidly reached the highest level ever, the Palestinian economy shrank by 25%, namely 120,000 Palestinians workers with entailing an unemployment rate of about permits in 2000. 30% and putting half of the Palestinian The last period starts with the second population in the West Bank and Gaza intifada, characterised by the multiplication of below the poverty line. suicide bomb attacks carried out by the Nonetheless, one should not ignore as whole span of Palestinian organisations against well the penalising effect that the massive civilian targets in Israel's main cities. It work of Palestinians in Israel has had on reached its climax at the beginning of their own economy, depriving it of its sole March 2002, when there were two or three relative advantage: low labour costs. As suicide bomb attacks a day which daily explained by Israeli economic researchers: caused several scores of fatalities and The exposure… to the high wages paid in several hundred casualties. The Palestinian Israel has caused a grave distortion in the terror offensive was stopped thanks to Palestinian labour market… The higher operation ‘Protector Shield’ launched by salaries in the [Palestinian] territories, by the Israeli forces in the West Bank. As a comparison with those in Jordan and Egypt, together with the security problems, have result of this operation which lasted several made them less attractive for investments. weeks, the number of suicide bomb attacks Hence, the textile industry has shifted from was reduced to two or three a month. Israel to Jordan and not to the Palestinian During these twenty bloody months, territories… Working in Israel is indeed a the number of Palestinians working in kind of addiction which increases the Israel plummeted drastically. For instance income of individuals and even of the in 2001 they numbered only 12,000 10 . Palestinian Authority, reduces the rate of Contrary to the past, and in spite of further unemployment in the short term, but progress in the neutralisation of suicide strikes a blow at the development process bomb attacks – notably thanks to the erection of the Palestinian economy in the middle and long term.’ 14 of a security barrier built generally close to This point of view is also shared by the 1967 demarcation line in the West Palestinian policy makers who stress however Bank 11 – their numbers never regained the conditions needed for reversing this their previous high levels. According to trend: Israeli Central Bureau of Statistics, in 2005 This phenomenon carried another the number of Palestinians working in disadvantage for the Palestinian economy. Israel was 43,300 with only 20,000 It created an artificially high level of 12 holding work permits . In July 2006, the wages that put the Palestinian employers number of declared Palestinian workers in in a difficult situation of competition over the Israeli economy was 14,700 13 . Palestinian workers. Palestinian employers According to the World Bank, every had to compete with Israeli employers, 10,000 Palestinians authorised to work in who could afford high wages given Israel generates US $ 120 million for the Palestinian standards (albeit very low Palestinian economy, that is, about 2.5% wages by Israeli standards). This reduced incentives for investments in Palestine, of Palestinian GNP. One can measure the and consequently hindered economic huge and dramatic impact that the almost growth… The interests of the Palestinian total closure of Israel's labour market to economy, and the Palestinian welfare Palestinian workers has had on the rate of more broadly, could require a gradual both unemployment and poverty among reduction of the number of Palestinians the Palestinians. Between 2000 and 2005, working in Israel, but only if paralleled by
37 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Yohanan Manor
the opening of Palestinian borders with the In the early 1990s, for an Israeli outside world as necessary to attract employer, the cost of a foreign migrant investments of the kind that can increase 15 worker was far cheaper than the cost of a production and exports . Palestinian. The gap between the two was probably not as large as contended by The flow of foreign migrant workers some observers who claimed that, ‘A One can point to three main stages in Chinese worker costs $ 10 for 10 hours of the influx of foreign workers in Israel. work per day, while a Palestinian costs The first one covers a period of six $30 for the same number of hours.’ 16 years from 1990 to 1996, during which the The actual gap was however substantial increase in the influx of foreign workers is enough to become the main incentive for quasi exponential, starting from almost nil importing foreign workers. For instance, in in 1990, it jumped to 50,000 in 1994 and 2003 the gross salary for a Palestinian or a almost tripled in two years to 140,000 in foreign worker in the construction industry 1996. (Cf. Graph I). was 2080 NIS (Israeli New Shekel) but the During the second period from 1996 cost to the employer was respectively to 2001, there is still a substantial annual 3110.55 NIS for the former and 2098.86 increase in the number of foreign workers NIS for the latter, i.e. a difference of more but far less steeply, passing from 150,000 than 30% 17 . in 1997 to more than 250,000 in 2001. One should also take into account The third phase, from 2001 to present another subsidiary incentive for the import is characterised by a reversal in the pattern of foreign workers, i.e. the commissions of the trend, namely by a slight decrease paid by the foreign migrants looking for a and then a stabilisation in the number of work permit: $ 9,000 in the case of a foreign workers: 200,000 in 2002, 189,000 Chinese worker, $6,000 for a Thai, $ 5,000 in 2003, 200,000 in 2004 and 178,000 in for a Filipino and $ 2,000 for a Rumanian. 2005. In theory these commissions were illegal, We have noted above how the measures but were common practice. They are paid taken by Israel to suppress the first intifada to go betweens or to recruitment agencies impinged on the flow of Palestinian workers, that retrocede part of them to the future turning it into an intermittent and employers and even to government, as this unreliable one, and how in turn Israeli has actually been the case with China 18 . employers tried to overcome this chronic The import of foreign workers has disruption by urging the government to therefore been very lucrative for both the authorise the import of foreign workers. recruiting agencies and the employers. No doubt the increasing irregularity Together they have turned into powerful and unreliability of the Palestinian workers lobbies putting pressure on the government explains their partial replacement by foreign to ensure that the quota of work permits workers. But these factors alone cannot allocated to them is at least maintained and explain the staggering increase in the influx even increased. of foreign workers. The major reason for this spectacular increase is the ‘discovery’ by the Israeli entrepreneurs and farmers of the highly lucrative character of importing migrant foreign workers.
38 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Chinese versus Palestinians?
Table I umber of work permits attributed by sectors of activity 1996 2002 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 Construction 75.000 57.000 43.000 35.000 34.000 45.000 45.000 Agriculture 18.000 18.000 18.000 18.000 18.000 22.000 27.000 Home 8.000 12.000 15.000 15.000 22.000 33.000 38.000 ursing* Industry 5.000 3.000 4.000 2.000 7.000 2.000 2.000 Total 106.161 90.192 80.632 70.172 81.646 102.886 111.380 * Home nursing refers to care services provided to the elderly and the handicapped. Source : Israel's Immigration Administration
Table I shows clearly that the number A devastating runaway process of permits grew substantially in 2001 and The import of foreign workers was 2002, whereas during these two years the started to compensate for the irregularity Israeli economy was in a deep recession, and unreliability of Palestinian workers. It notably as a consequence of the second rapidly exceeded this goal and developed intifada. at an accelerated pace, because Israeli Two thirds of the foreign workers in employers discovered the huge benefits the sector of home nursing were Filipino they could draw from it. women. In the other sectors almost all the This discovery did not put an end to or workers are male. In the agricultural sector, even curb the employment of Palestinian they come from Thailand and Nepal. In workers, which continued unabated because the construction and industry sectors, their it was still very lucrative for Israeli employers, countries of origin are Romania, the former the average salary for a Palestinian worker USSR, China, Turkey, Bulgaria and South being at least 55% less than the salary of America. In the catering and hotel business an Israeli worker 20 . they originated mainly from the Philippines, So what occurred was not at all a China, Thailand, Nepal and India. compensation for the irregular flow of In 2005, according to the Israel's Central Palestinian workers and its replacement by Bureau of Statistics 19 foreign workers with a new flow of foreign workers, but instead permits came from more than 100 countries, a parallel increase of these two flows, but 80% came from five countries, namely eventually reaching unprecedented levels. Thailand (29%), the Philippines (23%), the On the eve of the second intifada, former USSR (12%), Romania (12%) and more than 300,000 non Israeli workers China (6%). By contrast, those without were employed in Israel. The actual figure permits who had entered the country on a was probably closer to 400,000, as one tourist visa came mainly from 12 countries: Israeli official has hinted. This represents the former USSR (23%), Jordan (14%) no less than 6% of Israel's total population, Romania (7%), Brazil (5%), Poland (5%), a very high ratio, apparently the highest Columbia (5%), Czech Republic (5%), the among OECD countries. The phenomenon Philippines (4%), Mexico (3%), Egypt was even more spectacular when the (3%), Turkey (3%) and Hungary (3%). percentage of these non Israeli workers in Israel's business sector was considered: in 1999 this reached a peak of 16.5% 21 . (Cf.
39 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Yohanan Manor
Graph 2 ‘The share of foreign workers and the foreign worker himself. Quite surprisingly, Palestinians in the business sector, 1995 it is when these ‘legal’ workers, i.e. with a 2005’). permit, go ‘illegal’ by giving up their During the second intifada, the flow of permits, that they manage to improve their Palestinian workers dwindled drastically. economic. According to a study by the This was not at all the case with the flow Ministry of Industry, Trade and Labour 23 , of foreign workers, whose numbers continued the main reason for the loss of legal status to grow in spite of the deep recession of is not because immigrants overstay their the Israeli economy. The import of foreign visa period, but instead because they quit workers seemed to follow an illogical pattern. their legal employer because they feel they It seemed to grow almost independently are being exploited. In his new ‘illegal’ from the state of Israel's economy, and to status, the foreign worker improves his be largely disconnected from its needs. bargaining position. This kind of runaway pattern was The illegal migrant is then no longer caused first and foremost by the extremely bound to an employer or obliged to work lucrative character for both go betweens in one sector of activity: he or she can and employers of importing foreign workers, choose between various jobs and even especially when, in addition to the undertake several small jobs, depending on the wage offered 24 . differential incentive, the law regarding the Pay is higher on the black labour payment of the guaranteed minimum wage market, as testified by an illegal foreign was not respected. worker: It was also boosted by two other factors, I have been illegal for several years. I on one hand the growing number of work for a company 8 hours a day, 5 days foreign workers preferring to work without a week. I earn between $ 800 and $ 1,000, a permit, and on the other the bypass of the depending on the overtime worked. I have quota system set up to bring this number a private insurance policy for which I pay under control. 185 shekels ($ 37) a month and I send The trend in the growth of foreign home $ 400 each month 25 . workers without permits appears clearly on Sometimes the quotas allocated by the graph II. The ratio between those with government to the different sectors were permits and those without was 3:2 in 1995. not respected by the administrations in 26 In 2001 this ratio was inverted to 1:2 and charge of their implementation . However has remained such till today. the major breach in this system stemmed A first factor for this reversal was the from the lack of quota in home nursing. As growing number of foreign workers entering explained in a report of the Bank of Israel: Israel on a tourist visa. In 1995 their There is no quota for permits in this sector; number was 46,000 and 139,000 in 2001 22 . the number is determined according to Another factor was the growing number need. The conception is that senior citizens are better off being cared for in their home of foreign workers ‘loosing’ their permits environment, which also involves less as a result of their employers' decision to spending from the state budget than end their contracts or transfer them to other hospitalisation in a geriatric institution… employers, or as a result of their own One of the problems in this sub sector decision to quit their employer and find consists of social welfare workers leaving another one. their employers to work without permits at This last case is the most intriguing, higher wages. This harms the needy since it seems to run against the interest of
40 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Chinese versus Palestinians?
person, and leads to the entry of additional economy. There has been a change in this foreign workers on the same permit 27 . perception in the last years. This very large influx of foreign workers Contrary to the conventional view, the has been a source of growing concern for daily movement of Palestinian workers in Israel. Some have pointed to the very and out Israel was never considered as a serious risk it represents in the near future real security risk, even at the height of the for the delicate ethnic balance within Israeli Palestinian terrorist offensive in 2002. society. Until recently, the legal provisions Such a threat was indeed often invoked by preventing foreign workers from getting Israeli officials to justify stopping the flow, permanent residence and afterwards citizenship more as a way to force the Palestinian were sufficient to brush aside this danger. Authority to take measures against these However, recently a breach has been terrorist attacks than out of a genuine fear opened in these protective measures, when that Palestinian workers could be involved for humanitarian considerations Israel has in them. As stressed categorically by had to grant permanent residence and former Brigadier Dov Sedaka, citizenship to scores of the children of Palestinian workers are nowhere near foreign workers born in Israel 28 . For the being a risk. Throughout all the years of time being, this is a very limited number, Palestinian labour in Israel there was only but nonetheless it constitutes a legal one incident in which a licensed worker precedent with potentially large implications. carried out an act of terrorism. The Palestinian officials have often emphasised Palestinian side was very attentive to that the resort to Palestinian workers was monitoring workers, and the magnetic card system worked for Gaza. Indeed far more convenient for Israel since ‘most Gaza shows how a fence can enhance of these workers did not have to stay security monitoring of workers. 31 overnight and thus did not become an 29 So for 35 years, from 1967 to 2002, ethnic community inside Israeli society.’ these two flows of Palestinian and foreign This point of view was also shared by workers were largely considered by Israeli most Israeli officials. One of them stressed officials as an economic blessing, with no that, ‘Palestinian labour is preferable to negative demographic, social or economic other foreign labour because the latter side effects. becomes a demographic problem while the From 2002 onwards there has been a Palestinian worker goes home after a day's 30 change in this perception. The negative work.’ economic effects of these two flows have So the Palestinian workers have not been at the core of this change. been perceived as a demographic danger Three main areas of economic damage and even less as an economic or security have been attributed to the large scale one. Until recently, the Palestinian workers import of foreign and Palestinian workers. were not considered to jeopardise the The most manifest damage has been employment of unskilled Israeli workers. the increase in the unemployment of For many years, the Israeli government unqualified Israeli workers. The rate is very considered these Palestinian workers as no high in underdeveloped areas but above all more than a leverage of its policy of the in the Arab sector. The second damage stick and the carrot towards the Palestinian refers to the weakening of the bargaining Authority, and had ostensibly ignored their power of the Israeli worker, the reduction negative effect on sectors of the Israeli in his real salary, the increase in social
41 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Yohanan Manor inequalities and the subsequent increase of public and religious holidays (9 days), social allowances in the national budget 32 . maternity allowances, health insurance and At the beginning of 2004, Prime Minister redundancy payments. A new law on the Ariel Sharon addressed this issue in a employment of foreign workers was special debate at the Knesset devoted to passed in 1999 and amended in 2001. It social inequalities: extended to Palestinian and foreign workers The government does not believe in the law on the guaranteed minimum wage transferring money to people who can and its related benefits, made it compulsory work… The situation in which we nearly for the employer to supply decent found ourselves, that of a society accommodation, and authorised a residence supported by allowances will never return. of 5 years and 3 months for all the workers … The employment rate in Israel for the employment age groups is ten percent keeping on with the same employer. lower than the average in the developed From the end of 2001 the government countries around the world. Some estimate begun to implement policies aimed at the damage caused to us as a result of this curbing the growing flow of foreign at $ 9 billion in our annual product … We workers. In the meantime it started by will not be able to continue for ever when reducing the number of permits allocated citizens of this country live off of to the various sectors, except to ‘home unemployment allowances and foreign nursing’. workers build the country in their stead. A During the summer of 2002, after country with 280,000 unemployed citizens endorsing the recommendations of the cannot allow itself 300,000 foreign workers. We decided to put an end to this Rachlevsky committee on ‘the reform of situation 33 . the labour market’, the government Another additional damage is the adopted decisions 2327 (July) and 2469 slowdown in the modernisation and productivity (August) on ‘the estrangement of foreign of branches in which Palestinian and foreign workers’. By these decisions the government workers are employed, notably agriculture was for the first time conducting a clear and construction 34 . policy with regard to the employment of foreign workers. This policy was based on Reining in the runaway process the following five principles: The economic and social consequences 1) Ending the anarchy in the allocation of permits by centralizing in one of this runaway process, exacerbated by 35 the deep recession caused to the Israel's administration the data on them and economy by the second intifada – notably their attribution. the almost complete halt to tourism and the 2) Putting a ceiling on the number of steep reduction in foreign investments – permits which in the long term will forced the government to adopt a policy have to be below 30,000. able to rein it in and to get control over the 3) Reducing the number of foreign influx of foreign workers in Israel. workers in Israel, with a target of Up until the end of 2001, the government 50,000 by the beginning of 2003. had limited its involvement in the import 4) Increasing the cost of employing a of foreign workers to the issue of work foreign worker compared to employing permits and to the enactment of laws an Israeli workers by levying a 8 % detailing their economic and social rights. tax on the employer. In 1991, a law was adopted on migrant 5) Strict enforcement of the laws on workers’ rights to paid holidays (12 days), labour and on entry to Israel.
42 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Chinese versus Palestinians?
An ‘Office of Migration’ was set up to Arab workers) and not to their implement this policy. It was put under the replacement by foreign workers …39 supervision of the Ministry of the Interior These encouraging but insufficient and was to centralise control over powers results led the government to intensify its previously exercised by different ministries policy by adopting in August 2004 the in this field. It was also to be in charge of recommendations of the Endorn report ‘preventing the entry of new foreign which asserted that the best way to reduce workers, making use of the unused permits the number of foreign workers was to go within the quota ceiling by resorting to the on making it more expensive for pool of foreign workers already working in employers to employ them. Israel’ 36 . In 2003, the target number for The government decided that from May the reduction of foreign workers in 2004 2005, work permits will not be handled was set at 100,000. In August 2004 the any more by employers, but instead by target for 2005 was cut to 70,000. registered special agencies. These will be The implementation of this policy fell in charge of paying the wages and related short of achieving these ambitious targets. allowances, and they will have to respect But it succeeded both in reducing substantially the guaranteed minimum salary and pay the number of foreign workers and in the taxes on the employment of foreign increasing notably the number of unskilled workers. Moreover this annual tax was to Israeli workers in the agricultural and be increased from $900 to $2,600 and the construction sectors. mobility of foreign workers among Between September 2002 and the end employers of the same sector was to be of 2003, between 65,000 and 75,000 authorised. foreign workers were expelled or ‘left on One should also recall that at the same their own free will’ 37 . According to the time, in June 2005, the Israeli government chief of the immigration police, ‘Some decided to withdraw the Gaza Strip, to 90,000 foreign workers were expelled in dismantle all Jewish settlements, and to the last 18 months.’ 38 reduce to zero the import of Palestinian The improvement of the employment workers until 2008. trend of Israeli workers in the construction The implementation of all these decisions sector is also very clear. In 1999, 120,000 does not seem to have brought about the Israeli workers were employed in this planned further reduction in the number of sector, that is 49% compared with 59,000 foreign and Palestinian workers. After a foreign workers (24%) and 64,700 reduction of more than 20% in 2003 and Palestinian workers (27%). In 2004 the 2004, the number of foreign workers rose figures were, respectively, 128,700 (66%), by 2,7% in 2005. According to the Bank 48.500 (25%) and 17,000 (8%). of Israel, this rise was ‘attributable to According to a report issued by the economic growth, which boosted demand Finance Ministry, this was a proof that the for them, combined with a relaxation of the 40 combination between policy aimed at reducing their number’ . ‘Tight control on the number of foreign It is too early to assess fully the workers, the measures taken by the efficiency of Israel's policy to reduce government to increase the cost of drastically the number of foreign workers. employing foreign workers, and the The basic assumption of this policy reduction in the amount of social transfers, was that the key factor in the irresistible has led to the replacement of Palestinian growth in their numbers was the profit workers by Israeli workers (mainly Israeli
43 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Yohanan Manor employers were getting from employing Effectiveness in the West Bank and Gaza, 2000, them. Annex I, p.1. 7 By which the PLO recognised the right of Israel to Therefore this policy sought to reduce exist in peace and security and committed itself to a the profit margins and to make it more peaceful resolution of the conflict expensive to employ foreign workers, 8 By which Israel recognised the PLO as the through different means such as divesting representative of the Palestinians in the peace the employers from handling the work negotiations. 9 Arik Merovski, ‘Palestinian workers return, and so permits, taxation and a strict implementation does sabotaged construction,’ in Haaretz , April 13, of labour laws, notably the minimum wage 2005. and its related benefits. 10 Daniel Gottlieb, The Effect of Migrant Workers on A decisive factor in the success of Employment, Real Wages and Inequality. The Case of Israel 1995 to 2000, July 2002, p. 6 such a policy is its strict implementation. 11 Cf: Arnon Soffer ‘Nous avons tracé la clôture’, in To say the least, this has not been the case Israël en Israël, Outre Terre 9, 2004, pp 110 130. – as was noted by the State Comptroller 12 The figures provided by the World Bank were who has denounced the regrettable tendency slightly different, namely 18,800 with permits, of the authorities in charge to neglect the 18,600 without permits and 7,400 holding foreign passports. enforcement of the labour laws on the 13 CBS, October 2006. employers. Any relaxation, failure or 14 Finance Ministry, Bureau of the Director General, hiccoughs in this respect will cause the Economy and Research Division, Economic policy to collapse. Information, (Hebrew) June 2005, p.19. 15 Ghassan Khatib, ‘Dependency and Exploitation’ in ‘Palestine Workers in Israel,’ Bitter lemons, otes Palestine Israel Crossfire , June 20, 2005, p.2. Ghassan Khatib was Minister of Planning in the 1 Israel's Arab population is concentrated in Galilee, Palestinian Authority. the ‘Triangle’ and Jerusalem. 16 Michael Ellman & Smain Laacher, Migrant 2 Since Israel's withdrawal from the Gaza Strip in the Workers in Israel: A Contemporary form of Slavery , summer of 2005, the Palestinian Authority has full Joint publication of the Euro Mediterranean Human control over it. The West Bank is still divided into Rights Network and the International Federation of three zones A, B and C. In the first one, the PA Human Rights, June 2003, p. 9 . assumes full responsibility for internal security, 17 Michael Ellman & Smain Laacher, op. cit., public order and civilian matters. In the second, Israel Appendix C, p. 42. retains supreme authority in matters of security. In 18 Michael Ellman & Smain Laacher, op. cit., p. 25 the third, Israel has full civil, security and military 19 CBS July 30, 2006 responsibility. 20 Kav La’Oved (‘Workers’ Hotline,’ an Israeli 3 In 1949 the West Bank was annexed by the NGO), Annual Report, Part II, Tel Aviv, 2006, p.8 Kingdom of Transjordan which thus became the 21 Annual Report of the Bank of Israel, April 2006, Kingdom of Jordan. The Gaza Strip was not annexed p.209. by Egypt but simply put under its administration. 22 State Comptroller, Report Number 55 B, 4 Professor. Michael Bruno was Governor of the (Hebrew) ,2005, p. 377. Bank of Israel from 1986 to 1991 23 Cf. Ministry of Industry, trade and Labour, 5 Finance Ministry, Bureau of the Director General, Research and Economy Administration, Factors Economy and Research Division, Economic leading migrant workers to illegal employment , Information , (Hebrew) , June 2005, p. 8. Quoting referred to in Kav laOved, Annual Report, Part II, from Dr. Shlomo Sversky book, Mekhir haYohara. Tel Aviv, 2006, p. 4. HaKibush ha Mekhir sheIsrael Meshalemet, ‘(The 24 Michael Ellman & Smain Laacher, Op. cit, p. 16 . price of Arrogance. The occupation The price Israel 25 Michael Ellman & Smain Laacher, op. cit., p. 16 . 26 is paying’), Sifrei Mapa 2005, 170 pages. State Comptroller, Report Number 55 B, (Hebrew) 6 Between 1978 and 1988, the GDP of the West 2005, p. 376 and p. 401. Bank and Gaza rose from $ 0.73 to $ 1.9 billion. Cf. 27 Annual Report of the Bank of Israel, April 2006, Government of Japan and the World Bank , Aid p.216 .
44 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Chinese versus Palestinians?
28 Their total number is estimated at between 3,000 31 Brigadier Dov Sedaka headed for many years and 8,000. Kav laOved, Annual Report, Part II, Tel headed the civil administration in Gaza and after that Aviv, 2006, p. 7. in the West Bank, cf. op. cit., p. 6. Source… 32 Finance Ministry, Bureau of the Director General, 29 Ghassan Khatib, op. cit., p.2 Economy and Research Division, Economic 30 Brigadier General (Res) Dov Sedaka's interview Information, (Hebrew) June 2005, p 11 14. ‘Not a Security Risk’ in ‘Palestine Workers in Israel’ 33 January 19, 2004 Bitter lemons, Palestine Israel Crossfire, June 20, 34 Finance Ministry, Bureau of the Director General, 2005, p.7. The reality is somewhat different. Since Economy and Research Division, Economic 1967 more than 70,000 Palestinians from the Gaza Information, (Hebrew) June 2005, p 11 14. strip and the West Bank have settled in Israel. 35 There were no less than six data bases on these permits. Through marriage with Arab Israelis, a substantial 36 State Comptroller, Report Number 55 B, (Hebrew) number has requested and obtained Israeli ,2005, p. 377. citizenship. Some were authorised to reunite with 37 State Comptroller, Report Number 55 B, (Hebrew) their families from which they had been separated ,2005, p. 375. during the 1948 war and were also granted Israeli 38 Ruth Sinai, Haaretz , March 6, 2004. citizenship. In addition, more than 80,000 Palestinian 39 Finance Ministry, Bureau of the Director General, from the West Bank have settled after the six day Economy and Research Division, Economic War in East Jerusalem and got permanent residency. Information, (Hebrew) June 2005, p.14. Cf. Arnon Soffer, op. cit., p. 117 40 Annual Report of the Bank of Israel, April 2006, p. 214.
45 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I NTERNAłIONALĂ
Diverse aspecte ale globalizării i integrării digitale
MIHAI ALEXA DRU C OSTESCU MIHAI RADU C OSTESCU
Résumé : L’intégration digitale dépend en grande mesure de la capacité de la communauté d’incorporer la technologie de l’information (TI) dans le tissu de ses activités. La TI peut avoir un impact significatif sur la société, sur la vie professionnelle et personnelle des individus, offrant l’accès à l’information et aux méthodes de communication professionnelle. Pour comprendre comment une communauté peut utiliser la TI, il est necessaire que cette communauté évalue pas seulement l’accès aux technologies de l’information et de la communication, mais aussi la manière de les employer. Mots clés: globalisation, facteur humain, téchnologie de l’information, politiques publiques.
ileniul în care ne desfă urăm cu implementarea. activitatea este considerat unul al Modul în care o companie î i M informaţiei, bine selectate i optim examinează strategia depinde în mare parte investite. Climatul actual de cre tere a de circumstanţele în care se află aceasta. competiţiei, de diversificare a oportunităţilor Micile firme hotărâte să sfideze marile pe piaţă, face absolut necesară valorificarea firme ar putea să considere util să i califice datelor i informaţiilor deţinute, acest lucru aspiraţiile drept „strategie”. Marile companii, fiind posibil doar folosind metode tehnice care î i apără poziţia dominantă pe piaţă, avansate. pot considera edificatoare analiza de ramură. În acest context, orice manager î i Toate firmele trebuie să i exploateze i propune armonizarea resurselor i abilităţilor să i cizeleze aptitudinile. Nu există însă o existente în organizaţie cu oportunităţile i singură modalitate de a analiza viitorul, dar riscurile din mediul extern, ceea ce există posibilitatea elaborării unei strategii furnizează baza planificării de detaliu i a corporative a viitorului, care să se bazeze luării de decizii zilnice pentru implementarea pe soluţionarea i eliminarea treptată a unor obiective pe termen lung. De asemenea, factorilor de risc crescuţi, strategie care să vorbim de crearea i dezvoltarea unor strategii ofere mereu soluţii adaptate prin imple realizate de managerii de pe nivelele de mentarea diverselor sisteme integrate i a vârf, datorită faptului că ace tia deţin diverselor programe de gestiune, a căror informaţiile necesare i pentru că angajamentul menire este să crească rentabilitatea internă lor îi motivează pe subalternii răspunzători a firmei.
46 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Diverse aspecte ale globalizării i integrării digitale
Fenomenul de globalizare, o realitate a eveniment viitor i probabil a cărui producere prezentului, face ca afacerile internaţionale ar putea genera pierderi”. Sunt alte opinii să formeze o reţea de legături globale pe care delimitează riscul de situaţiile care întreg mapamondul, care une te ţările, intră în domeniul răspunderii contractuale. instituţiile i persoanele mult mai strâns Riscul este cauzator de rezultate ne decât în trecut. Aceasta eră a legăturilor favorabile, care se pot materializa în cheltuieli aduce laolaltă comerţul, pieţele financiare, suplimentare, pierderi, i imposibilitatea tehnologia, standardele de viaţă, precum i valorificării unui moment conjunctural moduri nea teptate de colaborare i favorabil, dar incert. În acela i timp, ansa cooperare. este cea care ocazionează obţinerea sau Datorită acestor evoluţii, două elemente amplificarea unor rezultate favorabile. deosebit de importante ale mediului în care Ambele alternative (riscul sau ansa) au la se desfă oară o anumită activitate – riscul bază factori i cauze de natură obiectivă i incertitudinea – sunt în continuare prezente sau subiectivă. O parte din ace ti factori i i acceptate. Nu există domeniu, sector de cauze pot fi prognozate, cu ajutorul activitate, în care riscul i incertitudinea, în probabilităţilor. ansa este alternativa diferite variante i intensităţi, să nu se dorită, urmărită, în timp ce riscul trebuie manifeste, i, în anumite cazuri, să nu se mai întâi cunoscut, evaluat, iar apoi trebuie amplifice tocmai datorită fenomenului stabilite măsurile adecvate de protecţie. globalizării. Analiza i cunoa terea diversităţii Prevenirea, atenuarea sau înlăturarea riscurilor în lumea tranzacţiilor internaţionale efectelor riscului i incertitudinii incumbă are o importanţă practică deosebită întrucât societăţilor comerciale eforturi materiale permite oamenilor de afaceri să identifice sporite, care, la prima vedere, mic orează cele mai oportune instrumente i politici de rentabilitatea, fapt ce îndeamnă la tentativa atenuare/eliminare atât a riscurilor cât i a de a rămâne sub guvernarea legilor pagubelor generate. hazardului. Dar cheltuielile care se fac cu Efectul imediat al utilizării acestor punerea la adăpost sunt minore faţă de metode de atenuare sau eliminare a riscurilor marile avantaje ce se obţin prin evitarea în derularea tranzacţiilor comerciale internaţionale, sau atenuarea pagubelor. În condiţiile îl constituie eficienţa operaţiunilor prezente i ocrotirii decidentului se eliberează factorul viitoare, fapt care influenţează pozitiv psihologic de presiunea incertitudinii, procesele economice atât pe plan naţional cre te puterea de decizie i angajare în cât i internaţional, în condiţiile adâncirii folosul societăţii. procesului de globalizare i integrare a Tocmai pentru că incertitudinea i riscul economiei mondiale . reprezintă două coordonate ale mediului Unul din factorii principali ai risului i economic în care agenţii economici î i incertitudinii este factorul uman, în acela i desfă oară activitatea, cuantificarea acestora timp fiind însă i bunul cel mai de preţ al i determinarea influenţelor pe care le au companiilor. Liberalizarea pieţei forţei de asupra fenomenelor economice reprezintă muncă i migraţia forţei de muncă a o problemă permanentă pentru factorii de condus la apariţia unor necunoscute i a decizie, care coordonează activităţile în unor situaţii destul de dificile pentru cadrul societăţilor comerciale. anumite ţări i, deci, i pentru companiile De altfel, chiar noţiunea de risc nu este care i i desfă oară activitatea în ţările întotdeauna în aceia i termeni definită. respective. Atras de diverse beneficii – Sunt opinii potrivit cărora “riscul este un salariu, condiţii de muncă, bonusuri, etc –
47 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Mihai Alexandru Costescu, Mihai Radu Costescu către diferite ţări, personalul bine pregătit deja un subiect internaţional, prin impli dintr un anumit domeniu poate conduce la carea nu numai a statelor dezvoltate, dar i importante dezechilibre pe piaţa de origine, a statelor în curs de dezvoltare, multe prin crearea unui „minus” de oameni bine dintre ele adevărate „exportatoare” de forţă pregătiţi în acel domeniu. Astfel, de i la de muncă. început reticente, companiile au început să Studiul "Training în the area of electronic realizeze importanţa crescândă a factorului commerce: needs and possibilities", realizat uman i necesitatea unei pregătiri adecvate de UNCTAD, subliniază prezenţa unui a acestuia. paradox generic pentru ultimii 20 de ani: De aici nu a mai fost mult până la factorul uman se situează în prim plan, necesitatea standardizării i nu trebuie sa devansând mecanismul competitivităţii. fie surprinzator faptul că, dacă ne referim Este perfect normal să avem în minte, în la Uniunea Europeană (UE), au apărut o societatea informaţiei i tehnologiei, atuuri serie de politici comune ce guvernează cum ar fi creativitatea, inovarea, idei ce tendinţele de dezvoltare i de extindere ale sunt forţele care conduc din spate multe acestui organism. Însă i construcţia europeană activităţi ale "noii economii". Dacă este reprezintă, în cele din urmă, rezultatul unor vorba despre noua economie, atunci putem decizii comune, de natură politică. Pentru să ne referim la o lume în care oamenii toate subiectele importante, Bruxelles ul lucrează cu creierul în defavoarea mâinilor. are o anumită strategie, anumite orientări O lume în care tehnologia comunicaţiilor permanente, independente de abordările creează competiţia globală, nu numai pentru naţionale i de simplu joc instituţional. Cu vânzările de mărfuri, sau împrumuturi bancare, alte cuvinte, Uniunea dispune de politici dar mai ales pentru cazul serviciilor ce nu specifice anumitor domenii, a căror pot fi ambalate i încărcate la bordul unei eficacitate depinde de aria respectivă i de nave. Lumea prezentă este o lume în care procedurile utilizate. inovaţia este mai importantă decât Procesul de extindere al Uniunii Europene producţia de masă, în care investiţia în noi presupune strategii de cre tere i dezvoltare concepte sau crearea lor este mai adresate statelor în vederea adaptării la importantă decât producţia de ma ini noi, cerinţele impuse, precum i politici cores în care informaţia – i deci cuno tinţele punzătoare care să legitimeze i să institu oamenilor – este calea spre succes.. ţionalizeze aceste strategii comunitare. Existenţa unor reţele de pregătire Receptarea i valorizarea politicilor impune precum TRAINMAR sau TRAIN FOR respectarea unor principii general valabile TRADE a permis UNCTAD i membrilor la nivel comunitar, gradul de respectare acestei organizaţii să exploateze o opor fiind astfel direct proporţional cu beneficiile tunitate excepţională prin combinarea sub regionale, naţionale sau locale ale actorilor stanţei cu modalităţile. Tehnicile moderne de implicaţi în acest proces. perfecţionare folosite în prezent, care utili Necesitatea unor politici adecvate, bine zează tehnologiile informaţionale: video puse la punct, a devenit cu atât mai conferinţe interactive, cursuri la distanţă, importantă pentru firme, aceste politici auto perfecţionare cu ajutorul manualelor nemaifiind doar un simplu „moft”, ci, în pe suport digital, se constituie în unelte prezent, putând reprezenta cheia succesului ideale de perfecţionare a factorului uman, i, de ce nu, a supravieţuirii. De altfel, nu cu scopul de a beneficia din plin de noile numai in cadrul UE se vorbe te de actuala oportunităţi pe care fenomenul globalizării tendinţă a pieţei de muncă, acesta fiind le aduce. Putem aminti aici i una dintre
48 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Diverse aspecte ale globalizării i integrării digitale propunerile făcute la nivel european, măsură de capacitatea comunităţii de a propunere cuprinsă în “RAPORTUL încorpora tehnologia informaţiei (TI) în ANUAL privind transpunerea în practică a ţesătura activităţilor ei. TI poate avea un impact CARTEI EUROPENE A MICILOR semnificativ asupra societăţii, a vieţii ÎNTREPRINDERI – 2001”, respectiv – profesionale i personale a indivizilor, prin „îmbunătăţirea accesului online”. Conform oferirea accesului la informaţie i la metode de acestei prevederi, autorităţile publice vor fi comunicare profesională. Pentru a înţelege obligate să comunice mai mult prin cum poate o comunitate să folosească TI, mijloace electronice cu sectorul micilor este important ca acea comunitate să întreprinderi. Astfel, societăţile vor putea evalueze nu numai accesul la tehnologiile primi consultanţă, le vor putea apela, î i informaţiei i comunicării, ci i felul în vor putea achita taxele, sau vor putea care le folose te. obţine simple informaţii online, deci, mai Unul dintre cei mai dificili indicatori repede i mai ieftin. de evaluat este numărul real al utili Comunicarea electronică între autorităţile zatorilor de Internet. În mod special în publice i întreprinderi se poate dovedi lumea în curs de dezvoltare, unde po ta benefică pentru ambele părţi dacă se iau în electronică (e mail ul) i alte resurse on considerare rapiditatea, costurile, eficacitatea line sunt folosite de mai mulţi utilizatori, i transparenţa. Iniţiativele de tip “administraţia există puţini indicatori viabili care să poată online”, pot în mod egal să constituie o trasa numărul persoanelor on line. sursă suplimentară de provocare pentru Cre terea exponenţială a utilizării Internetului IMM ca acestea să treacă la „digital”. face depistarea numărului curent de Politicile publice pot veni în ajutorul utilizatori foarte dificilă. Cu cât mai multe sau pot distruge economia digitală. Climatul persoane accesează Internetul în mod re favorabil pe care politicile publice le pot gulat, i cu cât reţelele de utilizatori cresc, crea pentru uzul Internetului i a comerţului cu atât mai multe cereri i oportunităţi de electronic va încuraja i investiţia comu interacţiune on line apar. Cu cât sunt mai nităţilor, organizaţiilor i indivizilor în multe organizaţii care câ tigă prezenţă pe acestea. Toate aspectele importante ale Net, cu atât mai mult va folosi comunitatea Integrării Digitale sunt influenţate de tehnologiile informaţiei i comunicării pentru procesul de elaborare a politicilor publice. a îmbunătăţi activităţile cotidiene. Unul Pentru ca o comunitate să fie pregătită de din motoarele dezvoltării Internetului este integrarea digitală, cei care construiesc înţelegerea lui – pentru a participa în politicile trebuie să anticipeze implicaţiile lumea digitală oamenii simt nevoia de a deciziilor lor asupra domeniului TI. înţelege mai întâi ce este Internetul i la ce Ca o soluţie pentru rezolvarea even le poate folosi. tualelor probleme privind aplicarea corectă Cu cât mai mult folosesc administraţia i completă a politicilor în domeniu, o publică i mediul de afaceri tehnologiile combinaţie corespunzătoare între regle informaţiei i comunicării, cu atât mai bine mentările guvernamentale, soluţiile venite pregătite sunt de Integrarea Digitală. Pentru a din partea sectorului privat i regula profita cât mai mult de beneficiile TI, mentele din interiorul sectorului industrial mediul de afaceri i administraţia publică ar trebui să fie utilizată pentru a reprezenta trebuie nu numai să ofere angajaţilor lor atât interesele consumatorului, cât i ale acces la noile tehnologii, dar să le i mediului de afaceri. încorporeze în activitatea lor de bază. Integrarea digitală depinde în mare Din acest punct de vedere, toate gu
49 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Mihai Alexandru Costescu, Mihai Radu Costescu vernele au demonstrat că sunt con tiente de necesitatea de a face serviciile lor cât mai mult accesibile i de a evita situaţiile în care întreprinderile să prezinte aceea i informaţie la diverse instituţii administrative. Multe dintre aceste guverne au pagini Internet unde sunt furnizate informaţii i Bibliografie: prezentate servicii de consiliere privind procedurile administrative, posibilităţile de „Integrarea Digitală – Ghid pentru ţările în finanţare i alte teme legate de crearea i curs de dezvoltare” – Information Technologies administrarea întreprinderilor. Group, Center for International Development Argumentele în favoarea gestionării at Harvard University, 79 John F. eficiente a resurselor printr un sistem organizat Kennedy Street, Cambridge, MA 02138 i computerizat au depă it barierele de USA. neadaptare, fiind chiar transpuse în calcule matematice i economice privind eficienţa acestuia în raport cu eforturile de natura costurilor. Scopul îl constituie găsirea de noi soluţii informatice care să ducă la o flexibilitate mărită, transformând vadul comercial oferit de amplasamentul fizic al unei afaceri într un vad comercial on line prin crearea unei interfeţe atractive i a unui program informatic u or de utilizat.
50 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I NTERNAłIONALĂ
Interesele Rusiei i statutul Kosovo
ERMELI DA D URMISHI
Résumé : L’histoire des implications russes dans la situation des Balkans prouve que ses intérêts on été toujours plus importants que ses motifs déclarés (notamment l’othodoxisme et le pan slavisme). La proclamation de l’independance du Kossovo a été une occasion de plus pour que la Russie intervienne, s’opposant explicitement au changement de statu quo. De cette attitude, on peut déduire les intérêts politiques et économiques de la Russie dans la région et aussi bien le fait que les Balkans sont encore perçus comme une frontière euro atlantique, un pivot important dans la contexte géopolitique actuel. Mots clés: indépendance, conflit, crise, intérêt, puissance .
entru a înţelege rolul Peninsulei în legatură cu statutul Kosovo trebuie să Balcanice în ecuaţia securităţii europene înţelegem cum această regiune a trecut sub P i mondiale, trebuie să încercăm să tutela sârbească, o provincie integrată înţelegem i să cunoa tem fenomenul de teritorial sub sârbi. “globalizare”, care va duce schimbării În 1908, ca urmare a războaielor profunde în primul secol al mileniului al balcanice care au lichidat practic prezenţa treilea 1. Evoluţia geopolitică de după sistemului otoman în spaţiul balcanic “Războiului Rece” a marcat profund (exceptând Constantinopolul i împrejurimile), instituţiile statale din ţările balcanice 2. în interiorul frontierelor de Serbia a intrat Multora li s a întărit convingerea că de asemenea i zona Metohia Kosovo. Balcanii continuă să fie i la sfâr itul veacului, Ceea ce a fost i este contestată i astăzi de ca i la începutul acestuia, un “butoi de ţările vecine 4. pulbere”. Războiul, starea tensionată din După al al II lea război mondial în zonă erau/sunt în contrast evident cu Serbia a fost instituit regimul comunist, tendinţele europene de democratizare, de frontul a recunoscut rolul determinant al îmbunătaţire a condiţiilor de trai i de comuni tilor i la ales drept pre edinte pe integrare multilaterală 3. I. B. Tito în 1945, care a instaurat un regim Aceste conflicte în spaţiul balcanic nu de Republica Federală, unde Adunarea sunt recente, sunt de o vechime mai mare, Constituantă era un organism bicameral i care nu i au găsit rezolvare nici în ziua de Kosovo avea reprezentanţi săi la amandouă astăzi. În ceea ce prive te conflictul actual camerele 5. Kosovo spre deosebire de anul
51 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Ermelinda Durmishi
1908, când a fost introdus pe nederept în au atacat Iugoslavia 8. Pentru intervenţia teritoriul sârbesc ca fiind pământul lor, este NATO în Iugoslavia au fost mai multe considerată ca o regiune autonomă care înscenări. Una dintre ele era intervenţia totu i făcea parte în Federaţia Sârbă. directă a NATO, fără a a tepta bine Această politică era indinspesabilă prin cuvântarea Naţiunilor Unite. NATO avea simplul fapt că în Balcani problemele erau la dispoziţie, în cazul acestui scenariu, de tip religios, etnic i ideologic. Populaţia argumentul că altă cale de a interveni din Kosovo era în cea mai mare parte armat nu exista, Consiliul de Securitate albaneză i de religie musulmană ca i în fiind blocat de Rusia – argument des Bosnia Herzegovina, acestea fiind ţării folosit în Războiul rece. Acest scenariu care au avut probleme cel mai mult după avea două lipsuri: era necesară o perioadă destrămarea Iugoslaviei. mare de timp pentru aplicare i intervenţia În primăvăra anului 1981 au izbucnit NATO fără acceptul Rusiei este destul de primele frământări politice majore de după periculoasă în cadrul relaţilor între Rusia i moartea lui Tito. Teatrul de desfă urare a America. După ce a renunţat la rolul său fost Kosovo, unde s a declan at o adevărată global în criza din Irak, era destul de greu revoltă. În acel moment, recensământul oficial de crezut ca Rusia va renunţa i la rolul de arată că în Kosovo albanezii reprezentau putere regională într un conflict care se 77%, iar sârbi 14% 6. petrece la câţiva kilometrii de graniţele ei. În lunile februarie martie 1989, în Argumentele contra ale Rusiei pentru Kosovo au avut loc o serie de manifestări această intervenţie au fost: strânse legături ale populaţiei albaneze, reprimate sângeros cu Belgradul i ar însemna să renunţe i i soldate în final cu reducerea, până la mai mult la rolul său global – aproape dispariţie, a autonomiei acestei provincii inacceptabil. sudice. În 1990 parlamentul provinciei Un alt scenariu a fost escaladarea crizei Kosovo, ulterior desfiinţat, a proclamat cu ajutorul OSCE ului, a fost cea mai la “Republica Kosovo”. A început în Europa îndemână soluţie (exceptând cea diplomatică) o ciocnire din ce în ce mai violentă. de impunere a păcii în Kosovo, admiţând Războiul civil ce debuta atunci, i care s a că Rusia ar putea să abandoneze Belgradul desfă urat în mai multe etape, nefiind în schimbul menţinerii rolului regional. practic neîncheiat nici astăzi, are o serie de Renunţarea nu ar fi una gravă în cazul în caracteristici nemaiîntâlnite, practic, în care Kosovo ar fi oprită să î i declare cazul nici unui alt conflict intern. Acest independenţa i i s ar conferi o autonomie război a provocat i o amplă intervenţie lărgită. Există puţine date însă care să externă, în primul rând al forţelor ONU, confere credibilitate unui astfel de scenariu NATO, i Comunităţii Europene 7. Ţările – simpla existenţă a unei forţe OSCE în occidentale au exercitat, în cele mai Muntenegru a fost un argument insuficient 9. diverse feluri, presiuni asupra regimului lui Iugoslavia este cheia impunerii “noi Milo evici pentru a ajunge la un acord ordini” strategice în Europa de Est. Tactica etnic, în timp ce, în inima Balcanilor, vestică pentru includerea sub umbrela înfruntările militare dintre albanezi i organizării NATO, în intervenţiile militare forţele sârbe ti au devenit tot mai în fosta Iugoslavie – în prezent în Kosovo numeroase i mai ample. Dupa 10 luni de – sunt laboratoarele vestice de stabilire discuţii i încercări de reglementare militară. De ce? Aceasta se întâmplă pa nică a situaţiei printr un tratat de pace, findcă lumea a început să se redespartă în în seara de 24 Martie 1999, forţele NATO imperii care la rândul lor vor controla
52 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Interesele Rusiei i independenţa Kosovo statele lumii. A a cum am susţinut i mai războiului rece până acum Rusia a avut sus numele noului imperialism este două direcţii politice în ceea ce prive te “Globalizare”. Regiunea Balcanică este o politicile ei în regiunea Balcanică i regiune geostrategică, la răscrucea Europei anume: limitarea influenţei SUA i NATO de Est i de Rusia. Obiectivul principal al în această zonă i promovarea unei politici puterilor vestice în exploatare i asigurarea de prezenţă a Rusiei în zonă. În ceea ce noilor capitaluri, ca să nu ajungă Rusia un prive te prezenţa Rusiei în zonă, ca întotdeauna, competitor, i în mod deosebit în sfera ea a avut o politică de intervenţie, de ţărilor care au fost sub influanţa Rusă. strategie, pentru a i face simţită prezenţa. Totu i, posibilitatea de a se face realitate Această linie politică este strâns legată cu acest obiectiv este cam depărtată. Strategia prima, i anume limitarea influenţei SUA vestică este acea de a continua cu în Balcani. Rusia consideră Balcanii ca o protectoratul războiului rece de a intra mai oportunitate pentru a câ tiga influenţa mult în blocul socialist 10 . În opinia generalului folosind criza în care se află i pentru a Lebel: “Acordul de lăgire al NATO este o crea o contraputere faţă de cre terea a doua Yaltă dar… fără Rusia, prin care se influenţei americane. În acela i timp este o stabilesc sferele de influenţă ale SUA i ale cale bine găsită pentru ru i având în vedere Alianţei” 11 . că situaţia era favorabilă în aceste De aici începe i marea confruntare momente, pentru că ei sunt inferiori din silenţioasă între Rusia i SUA, fiind privită punct de vedere militar faţă de americani, mai mult la o alungare a “Războiului situaţia de criză era perfectă. Crearea Rece”. După căderea “Cortinei de fier” contraputerii faţă de americani era atât din (căderea zidului Berlinului), Balcanii au punct de vedere militar i politic, cât i din devenit un refugiu pentru trupele punct de vedere economic. Între timp americane fiind graniţa ameninţării pentru Rusia a creat reţeaua energetică Marea Rusia 12 . Caspică Marea Neagră i nu putea să ri te Controversa iscată de declaraţia de excluderea dintr o regiune care este de independenţă a Kosovo, de pe 17 februarie, tranzit major. Apropierea sa în zonă a fost i a oferit Rusiei o oportunitate pentru a i justificată cu ajutarea “fraţilor sârbi” , un urmări unele din obiectivele – cheie ale instrument înţelept, folosit pentru a crea o politicii sale externe, reactivându i astfel poziţie influentă în zonă 14 . prezenţa în Balcani i în împrejurimi. Cu A a cum se tie Rusia a fost împotriva cinci ani în urmă, Moscova i a semnalat autonomiei Kosovo i a susţinut Serbia la apartenenţa lipsă de interes pentru această întâlnirile Consiliului de Securitate al regiune, când i a retras trupele de menţinere ONU. Rusia ameninţa chiar cu “veto ul” ei a păcii din Kosovo ( i din Bosnia în rezolvarea acestei situaţii, care mult Herzegovina) în vara lui 2003, invocând timp a creat o mare instabilitate în Balcani. nevoia de a reduce cheltuielile militare. De Experienţele din trecut arată că data aceasta însă, s a grăbit să ofere ajutor interesele Moscovei au fost întotdeauna umanitar minorităţii sârbe din Kosovo, la mai importante decât noţiunile romantice scurt timp după ce a condamnat declararea de “frăţie ortodoxă”, întotdeauna ajutorul independenţei provincei de către mino dat de către Moscova câtre Serbia în trecut ritatea albaneză 13 . a fost numai cu gândul de a asigura Rusia întotdeauna a avut scopul de a influenţele sale în zonă. După o perioadă avea prezenţă în Balcani, de a avea o influenţă de zece ani de criza după “războiul rece”, asupra acestei regiuni. De la sfăr itul Rusia încearcă să intre între marile puteri
53 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Ermelinda Durmishi având o atitudine ad hoc în legătură cu i printre membrele Uniunii Europene conflictele din zonă. Rusia a construit există câteva ţări care ezită în continuare să influenţa sa asupra Serbiei i Muntenegrului recunoască acest stat în absenţa unei rezoluţii susţinând ideea “pan slavismului” i “frăţiei ONU privind independenţa Kosovo, pe ortodoxe” 15 . De i populi tii din Duma care Rusia a blocat o anul trecut. Lipsa rusească ar putea face apel la tradiţiile unui consens în interiorul UE ajută Moscova frăţe ti slave i ortodoxe pentru a susţine o să i atingă unul dintre obiectivele sale relaţie de prietenie cu Serbia i cu alte strategice – un control mai mare asupra naţiuni din sud estul Europei, Pre edintele livrărilor de petrol i gaze naturale în Putin a adus o politică pragmatică vizavi Europa, în ciuda eforturilor europene de de Balcani. În măsura în care această diversificare a resurselor energetic. Rusia regiune valorează pentru Moscova, ea este este determinată să i extindă proprietatea în primul rând un mijloc prin care Rusia sau controlul asupra reţelei de distribuţie a î i poate realiza planurile mai ample în exporturilor sale de energie către Europa. problema energiei, a NATO i a relaţiilor Aceasta este un alt motiv pentru care cu SUA i UE 16 . devine tot mai interesată în Balcani 20 . Dar este clar că după “Războiul Rece” Din momentul în care “Războiul Rece” interesele sale asupra Balcanilor s au schimbat. a luat sfâr it, America i a extins continuu Înainte Balcanii au fost consideraţi de către prezenţa sa militară globală. America ru i ca o zonă de securitate între ea i acţionează efectiv ca o putere imperială, occident, o piatră de siguranţă pentru ceea ce nu este pe placul Rusiei 21 . graniţele Rusiei. În ultimul timp, trecerea În 1994, Rusia a devenit membră a petrolului de la Marea Neagră i Marea Grupului de Contact, ceea ce împiedică Caspică spre Mediterana, au concentrat i NATO, să acţioneze fără consimţământul mai mult interesul Rusiei asupra Balcanilor 17 . ei. Alături de cele 5 ţări care făceau parte Revenind la implicarea spaţiului balcanic din Grupul de Contact i Rusia a ajuns să în această ecuaţie, ne revine în minte aibă o influenţă în luarea deciziilor în criza opinia lui Mahan potrivit căreia “este mai balcanică 22 . important să controlez drumul spre un teritoriu Pentru prima dată Rusia a acceptat să decât acel teritoriu bogat cu resurse” 18 . participe sub conducerea ONU la misiunile Dupa destrămarea Uniunii Sovietice, de menţinere a păcii, în special în regiunile Moscova s a gândit că susţinerea din partea locuite de către sârbi în Croaţia, i în ei a proiectului “Serbia mare” o să i Bosnia respectiv în Forţa de Implementare, asigure influenţa în spaţiul balcanic. Marea IFOR, i la Forţa de Stabilizare SFOR. simpatie i susţinerea regimului lui Milo evici, Noua Concepţie Strategică a NATO de câtre Rusia, a fost întotdeauna condiţionat era considerată de către ru i ca o politică de interesele sale de a ţine relaţii bune cu de expansiune militară i instituţională a occidentul 19 . Când s a opus Vestului pentru zonei. În timp ce alianţa era angajată în clarificarea statutului constituţional de rezolvarea conflictului, ru ii aduceau acuze independenţa Kosovo printr o independenţă grave de expansiune i traduceau această supravegheată de instituţii internaţionale, prezenţă ca o expansiune, ei au văzut în ea Kremlinul a găsit un subiect vizavi de care o marginalizare a influenţelor ruse ti 23 . poate adopta o poziţie categorică. Ostilitatea Tactica aplicată de către Rusia era una sa faţă de independenţa Kosovo declarată de a câ tiga timp în luarea deciziei, era o unilateral a avut ecou în arena inter mi care strategică care avea să crească naţională – cel puţin pe termen scurt. Chiar prestigiul Rusiei, ca un actor important pe
54 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Interesele Rusiei i independenţa Kosovo scena internaţională, punându se în competiţie în sine s a tradus printr o poziţie mult mai cu SUA, având ca ţintă destabilizarea NATO stăpână în Balcani decât în orice altă i a relaţiilor între Europa i America. A a regiune, pentru că Moscova se a tepte să cum am menţionat i mai sus situaţia fie luată mult mai în serios de Statele Unite creată între Rusia i SUA este asemănă ale Americii i Uniunea Europeană 25 . toare celei “Războiul Rece”, unde secu Proclamarea suveranităţii în provincie ritatea Europei depinde de relaţiile între este de a teptat să aibă consecinţe – atât în Moscova i Washington. Politicienii din domeniul teoretic, al dreptului internaţional, Belgrad sunt siguri că Rusia prin votul cât i practic. Alte regiuni ale lumii care î i negativ, asupra statutului Kosovo, câ tiga reclamă dreptul la autodeterminare au dat timp până în toamnă cu scopul unei deja de înţeles că se vor servi de pre despărţiri a Kosovo ului, unde partea din cedentul Kosovo în propriul interes. nord, până la râul Iber, să rămână sub Slovenul Borut Grgic, în ziarul “The conducerea sârbă. Dacă ar avea loc o Moscow Time” susţine faptul că “Cazul asemenea despărţire situaţia în spaţiul Kosovo este unic, i nu are de a face cu balcanic ar fi una mai tensionată i ar avea alte cazuri ale altor republici problematice loc alte războaie sângeroase 24 . Această care au fost pe spaţiul fostei Uniuni întârziere poate fi folosită de către Rusia i Sovietice, cum este cazul Osetia de Sud, pentru a crea confuzie Statelor Unite ale Abkhazia i Transnistria i nu se vor crea Americii i să dea drum liber altor cazuri, precedente”. El face apel la autorităţile cum este cazul Ucrainei, Georgiei i ruse ti i în special la pre edintele rus V. Moldovei, un fel de preţ plătit pentru a da Putin ca să vadă cu obiectivitate rolul veto ul în cazul de Kosovo. Pentru a i Rusiei într un spaţiu stabil, unde i Rusia atinge obiectivele sale Rusia va cere o va juca un rol important, în special în distanţare a influenţei SUA asupra acestori domeniul energetic 26 . ţări. Ea se va împotrivi chiar i în cea ce În acela i timp Rusia făcea presiuni prive te aderarea acestori ţări la NATO. În asupra marilor puteri ca să nu decidă ele domeniul economic o cerere posibilă a pentru statutul Kosovo ului, susţinând ca Rusiei poate fi cea de a avea o cre tere a numai discuţiile între Pri tina i Belgrad introducerii în târgul vestic în domeniul puteau să ajungă într o soluţie propriu zisă. energetic i al telecomunicaţiei, fără să Ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, facă tiute elementele sale strategice ale la întâlnirea de la Potsdam, Germania, în economiei sale. Sunt de necontestat aceste cadrul G8, susţinea că: ”Destinul Kosovo cerinţe în schimbul veto ului pentru ului i al Serbiei nu se rezolva discutând în statutul Kosovo. New York, Potsdam ori într un alt format 27 . Există două puncte la care Rusia ţine A avut loc, în perioada respectivă, o foarte mult, cum am susţinut i mai sus: întâlnire între pre edintele American, G. influenţa în spaţiul fostei Uniuni Bush, i cel rus, V. Putin, unde s a discutat Sovietice; statutul Kosovo ului i sistemul de profiturile economice. securitate anti rachetă pe care SUA a vrut După o jumătate de deceniu în care a să l construiască în Europa. Iar în 10 iunie majorat excesiv preţurile exporturilor sale 2007, pre edintele american Bush a făcut o de energie, Rusia se simte mult mai stăpână vizita în Albania, unde s a întâlnit cu decât în orice altă perioadă de după autorităţile din Kosovo, Albania i prăbu irea haotică a Uniunii Sovietice, de Macedonia i a discutat asupra statutului la sfâr itul anului 1991. Această încredere Kosovo ului i a stabilităţii în regiune 28 . A
55 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Ermelinda Durmishi fost o vizită ce a urmat celei din Polonia i Menţionăm că această confruntare Bulgaria, confirmând încă o dată graniţa între Rusia, o putere în devenire, i SUA, o euro atlantică i natura extinderii NATO, mare putere în momentul actual, este una având încă convingerea că Alianţa Nord apropiată cu cea a “razboiului rece”, o Atlantică va avea o lărgire de la Baltică la luptă de geostrategie i de influenţă. Balcanii Marea Neagră. sunt o graniţă euro atlantică, un pivot În afară de interesele de influenţă pe important în situaţia geopolitică actuală. care le deţine Rusia în zona Peninsulei Balcanice, mai sunt i cele economice. ote Trebuie să tim că zona Kosovo este una foarte bogată în resurse energetice. Este a 1 Gheorghe Tătaru, Spatiul Balcanic în ecuaţia cincea “casă” în lume pentru rezervele de securităţii europene , Editura Antet, Bucure ti, cărbune de tip “lignit”. Astăzi economia 2005, p. 25. ţărilor balcanice este în cre tere cu 4% pe an, 2 Ibidem , p. 36. prin urmare i cererile pentru energie sunt 3 Gheorghe Zbuchea, Istoria Iugoslaviei , mai mari. În Balcani sunt mari potenţialuri Editura Corint, Bucure ti, 2003, p. 28. 4 Ibidem , p. 28. energetice, dar în momentul actual se afla 5 într o criză datorată neglijenţei în domeniul Ibidem , p. 85. 6 Ibidem , p. 142. cercetării i investiţiilor. Rusia poate fi un 7 Ibidem , pp. 147 149. mare exportator de energie, exportând 8 Ibidem , pp. 155 156. gaze prin conductele de gaz turce ti “Blue 9 http://capriro.tripod.com/intaff/extrapol01. html. Stream”. Rusia merge mai departe cu 10 www.hotnews.ro. planurile sale pentru construirea conductei 11 Visarion Neagoe, I. R. Tomescu, Geopolitica South Stream, considerată o alternativă la i strategii de securitate , Editura Universităţii conducta Nabucco susţinută de UE i Naţionale de Apărare, Bucure ti, 2005, p. 127. 12 G. Tataru, op. cit ., p. 58 menită să aducă gazul Caspic în Europa 13 Centrală. Anul acesta a semnat déjà Gabriel Patos, Interesele Rusiei în Balcani , Revista contracte cu Bulgaria, Serbia i Ungaria, Foreing Policy Romania, iunie iulie 2008, p. 50 14 Janusz Bugajski, Pacea Rece ( oul imperialism pentru realizarea unor secţiuni ale noului al Rusiei) , Editura Casa Radio, Bucuresti, său proiect. Serbia, care depinde de 2005, p. 225. sprijinul diplomatic al Rusiei în problema 15 www.kosova.com Kosovo, a devenit acum vulnerabilă la 16 G. Patos, op. cit., p. 50. avansurile Kremlinului. Acordul pe care 17 www.kosova.com. Moscova l a semnat cu Belgradul la 18 G. Tataru, op. cit. , p. 42 sfâr itul lunii ianuarie include nu numai 19 www.kosova.com. 20 construcţia conductei South Stream i a G. Patos, , op. cit , p. 50 21 www.shekulli.com.al, Kosova. unui depozit major de gaze natural în 22 Serbia, dar i vânzarea către Rusia a J. Bugajeski , op. cit ., p.230 23 Ibidem , p. 231. principalei companii petroliere sârbe de 24 www.shekulli.com.al, Kosova. rafinare i distribuţie, NIS, la un preţ pe 25 G.Patos, op.cit ., p. 50 care mulţi economi ti de la Belgrad îl 26 www.shekulli.com.al. 29 consideră derizoriu . 27 www.balkanweb.com/sitev4/index.php? id=4352. Actorii externi implicaţi pe scena 28 www.balkanweb.com/sitev4/index.php?id =4352. geopolitică balcanică sunt nevoiţi să facă 29 G. Patos, op.cit ., p. 50 mai mult pentru a stabiliza Balcanii.
56 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I NTERNAłIONALĂ
ConsecinŃe social politice ale procesului de globalizare. Globalizarea i noua ordine mondială
GABRIELA M OTOI
Résumé: Par cet etude on se propose d’identifier les causes et les consequences de la globalisation (surtout politiques) et les principales theories de la globalisation. Il est important aussi de connaitre le rapport entre la globalisation et le nouvel ordre mondial. La globalisation représente une consequence de la modernité, un processus qui a généré des effets contradictoires, une réalité qui est devenue objet de recherche et des debats dans tous les domaines: politique, sociologique, de recherche scientifique ou de mass media. Mots clés: globalisation, interdépendance, système mondial, centre, périphérie.
1. Delimitări conceptuale al XX lea” 1 Conceptul de globalizare defi privind globalizarea ne te un proces prin care evenimentele, deciziile i activităţile care au loc într o lobalizarea este un proces cu adânci parte a lumii pot avea consecinţe semni rădăcini în istoria societăţii omene ti, ficative pentru indivizi i comunităţi din G fiind intim legat de evoluţia politică, alte părţi ale globului. economică, tehnologică i culturală a lumii, Termenul de „globalizare”, de i a apărut de organizarea instituţională a acesteia precum pentru prima dată într un dicţionar (Webster) i de însă i devenirea fiinţei umane. Acest în jurul anului 1960, a dobândit o semni proces a generat efecte cu caracter ambi ficaţie considerabilă pe la mijlocul anilor valent contradictoriu, devenind obiect de ’80, când a început să fie uzitat din ce în ce cercetare i dezbatere în diverse medii mai des ca adjectiv pe lângă anumiţi ter politice, tiinţifice, de comunicare în masă. meni ca „instituţie”, „finanţe”, „pieţe”, „comu Delimitarea conceptuală a globalizării a nicaţii”, „legi”, „conferinţe”, „societate civilă”, fost realizată de Roland Robertson, astfel: “evenimente i riscuri”, cu sensul de „răspândit „Globalizarea, conceptual, se referă atât la în întreaga lume” sau „tare”. Începând cu comprimarea lumii, cât i la intensificarea anii 80, termenul a dobândit treptat o con tientizării lumii ca un întreg… atât la anumită notorietate, dedicându i se simpo interdependenţele globale concrete cât i la zioane, conferinţe sau colocvii, problema con tiinţa asupra întregului global în secolul
57 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Gabriela Motoi globalizării devenind astfel o problemă desfiinţate, principalele pieţe financiare ale arzătoare a epocii noastre. lumii s au unit, iar majoritatea frontierelor Termenul de globalizare „nu înseamnă s au deschis. doar răspândire” ci i „interdependenţă”. Statele lumii nu mai sunt izolate ci sunt 2. Teorii i interpretări politice cu interconectate, depind unele de celelalte. privire la globalizare Astfel termenul de „globalizare” arată că la Printre primii autori care au abordat sfâr itul secolului al XX lea i începutul procesul de globalizare din perspectiva secolului al XXI lea, poziţia statului s a politică, se află renumitul politolog german schimbat, fiind încărcată de procesele de Carl Schmitt. În perioada în care Schmitt interdependenţă, ce permit unui stat să î i î i elabora tezele sale (anii ´60), procesul atingă scopurile prin cooperare cu alte de globalizare era limitat doar la progresul state. tehnic, astfel că, a a cum preciza autorul, Globalizarea, ca i „consecinţă a mo „a vroi să realizezi unitatea lumii este în dernităţii” a a cum o definea Anthony acord cu întreaga concepţie tehnico Giddens, este un proces cu două sensuri: industrială” 4. pe de o parte, prin globalizare, lumea se În acea perioadă, prima ideea „rea integrează, devine din ce în ce mai unitară, lizării unităţii universale”, toate clasele con adică se globalizează, în timp ce, pe de altă ducătoare împărtă ind aceea i idee, aceea parte, ea se diferenţiază din ce în ce mai a „lumii unite prin tehnică i dezvoltare mult (se regionalizează). Astfel, cu cât industrială” 5. Această lume unită, reprezintă, lumea se globalizează, devine mai globală, conform teoriei lui Schmitt, „unitatea în cu atât ea este mai regională 2. organizarea puterilor umane, celor care Procesul de globalizare are trei cauze presupun planificarea, controlul, dominaţia principale: tehnologică, politică i economică. întregii lumi, umanitatea în întregul ei. Toate aceste trei cauze au declan at un Toată problema este limpede exprimată, proces în care distanţa geografică a devenit de a ti dacă lumea actuală este ajunsă în un factor neesenţial în stabilirea i sus stadiul de a se supune unui centru unic al ţinerea legăturilor transfrontaliere, a relaţiilor puterii politice” 6. economice, politice i socioculturale inter De asemenea, în studiile sale, Carl Schmitt naţional. Globalizarea nu este un fenomen face o analiză a situaţiei politice mondiale în totalitate negativ. Ea este un factor de care, la acea vreme, era caracterizată de integrare a omului în comunitatea mon războiul ideologic dintre cele două blocuri, dială i oferă spaţiu de desfă urare noilor cel capitalist i cel sovietic. După cum sisteme de guvernare globală i unei precizează autorul, pentru sociali ti „uni societăţi civile globale 3. tatea universală era o ţintă legitimată i Sfâr itul Războiului Rece a fost indicată de cursul istoriei mondiale”, în indicat ca fiind una din cauzele globali timp ce blocul capitalist promova o ideo zării. Dacă în conflictul dintre cele două logie asemănătoare cu cea promovată de blocuri, est i vest, lumea era împărţită Saint Simon, care „postula progresul industrial între două tabere, care nu aveau prea multe al unei lumi planificate, cu toate variantele relaţii una cu cealaltă, această delimitare, – i vulgarizările sale, de la Auguste Comte Cortina de Fier – a căzut în 1989/1990 iar i H. Spencer, până la scriitorii contemporani” 7. statele care în trecut aparţineau blocului O altă abordare destul de mediatizată estic s au deschis în direcţia pieţii mon în ultimul deceniu al secolului al XX lea diale. Astfel, barierele comerciale au fost este cea a lui Francis Fukuyama, expusă în
58 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Consecințele social politice ale procesului de globalizare lucrarea apărută în anul 1992 i intitulată că statul este mai puţin capabil să menţină „Sfâr itul istoriei i ultimul om” ( The End valorile societarii, astfel politica sa devenind of History and the Last Man ). De se ce mai puţin credibilă. Politicienii i cetăţenii ajunge la „sfâr itul istoriei”? Pentru că cred i spun adesea că, guvernarea trebuie democraţia liberală instaurată după căderea să se bazeze pe "vocea pieţei" în loc de comunismului nu are contradicţii interne, "vocea poporului". Sistemul de instituţii ca alte ideologii, care să o ducă la propria interguvernamentale adânce te deficitul prăbu ire. democratic. Argumentul lui Fukuyama a stârnit Suveranitatea popoarelor, a a cum numeroase critici, cea mai importantă dintre este ea garantata de parlamentele naţionale acestea fiind cea care o consideră drept este limitata la politicile naţionale. Cu cât „candidată la titulatura de discurs esenţial aceste politici sunt înglobate intr un mediu despre globalizarea de după Războiul Rece” 8. politico judiciar supra naţional, cu atât Această teză cu privire la „sfâr itul istoriei”, parlamentele î i pierd din importanţă. înţeleasă i ca un discurs despre globa Criticii globalizării precizează că aceasta lizare, idealizează valorile promovate de are drept consecinţă contribui la limitarea cultura occidentală adică „democraţia liberală” democraţiei, i la pierderea suveranităţii i „liberalismul economic”. Autorul vorbe te naţionale ajungându se la situaţia în care despre modernizare i democraţie ca influenţa asupra cetăţenilor se va realiza despre două fenomene paralele, afirmând foarte u or, prin influenţarea elitei, un că doar sistemul capitalist occidental, prin model u or de imitat. prisma procesului de globalizare, poate să soluţioneze nevoile politice, economice i 3. Sistemul mondial modern sociale existente la nivel mondial. Societatea mondială sau sistemul mon În ceea ce prive te impactul procesului dial nu apare doar pe baza interdepen de globalizare asupra comunităţii interna denţei i a legăturilor reciproce dintre ţionale acesta are atât o conotaţie pozitivă statele membre. Susţinătorii teoriilor de cât i una negativă. Partea pozitivă a pro pendenţei i ale subdezvoltării au arătat că cesului de globalizare este că va spori interdependenţa reprezintă un paravan pentru interacţiunea dintre ţări, care. La rândul ei dominaţie i subjugare la scară mondială. deschide posibilităţi pentru dezvoltarea Astfel, procesul de globalizare poate civilizaţiei umane. Această cre tere a inter înainta atât în direcţia libertăţii cât i în cea dependenţei dintre ţări aduce noi aspecte a dominaţiei. Fenomenul de dominaţie noţiunii de „securitate naţională i inter poate fi analizat pe baza relaţiilor care naţională”. Astfel, starea securităţii inter există între centrul metropolitan i lumea naţionale va influenţa din ce în ce mai mult periferiei. posibilitatea de garantare a securităţii na Aceste relaţii au fost analizate de către ţionale. Odată cu globalizarea, îndatoririle teoreticianul „sistemului mondial”, Immanuel statului devin mai limitate, acesta diminuându Wallerstein, în lucrarea „Sistemul Mondial i preocupările pentru problemele sociale Modern” ( The Modern World System) , tradiţionale cum ar fi: asigurarea drepturilor lucrare în care vorbe te despre existenţa proprietăţii, asigurarea ordinii sociale, lupta unui sistem mondial tripartit, ierarhizat în contra criminalităţii, asigurarea păcii etc. 9 „centru”, „periferie” i „semiperiferie”. „Centrul”, O astfel de consecinţă politică a glo acel loc unde se întâmplă majoritatea balizării poartă numele de deficitul demo lucrurilor, este definit în funcţie de câteva cratic . Democraţiile naţionale slăbesc astfel criterii cum ar fi: o anumită masă de po
59 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Gabriela Motoi pulaţie, o capacitate notabilă de producţie, SUA a devenit „supremaţia mondială i un nivel de viaţă ridicat etc. Prin raportare centrul unic al lumii, astfel încât începutul la centru, „periferia” se caracterizează prin secolului al XX lea a consacrat triumful dependenţa faţă de metropolă, un nivel de păcii americane ( pax americana )” 12 . viaţă mai puţin ridicat, producţii mai puţin elaborate etc. 4. Globalizarea i noua ordine Noutatea pe care o aduce I. Wallerstein mondială în analiza sistemului mondial modern o De a lungul secolului al XX lea s a reprezintă introducerea termenului de pus de multe ori problema unei noi ordini „semiperiferie”, care are acela i rol ca i mondiale. Astfel, încă din anul 1910, încă clasa de mijloc într o societate, i anume de la înfiinţarea sa, Fundaţia Carnegie acela de a menţine echilibrul în sistem, de pentru Pacea Internaţională, milita pentru a i exploata pe cei din „periferie” i de a fi un Guvern Mondial. Expresia „noua ordine exploatată de către „centru”. „Semiperiferia” mondială” a reapărut în limbajul curent „cuprinde zone care economic evoluează acum câţiva ani. În anul 1988, pre edintele spre poziţia ariilor centrale i zone care rus Mihail Gorbaciov evoca în faţa decad economic i politic spre poziţia Naţiunilor Unite necesitatea de a cauta un periferiei 10 . Acest sistem tripartit, această „consens universal”, dat fiind faptul că expansiune a sistemului mondial nu a făcut umanitatea evolua spre „o nouă ordine decât să favorizeze apariţia sărăciei i a mondială”. În anul 1990, pre edintele decalajelor destul de mari dintre state. George Bush refolosea această expresie O altă lucrare importantă cu privire la pentru a descrie noul nivel de cooperare analiza sistemului mondial în contextul după Războiul Rece, făcând aluzie, în procesului de globalizare este Geoplitics special la acţiunea Naţiunilor Unite îm and Geocultures: Essays on the Changing potriva agresiunii din Golful Persic. World System , o colecţie de eseuri, dintre Referitor la acest fapt, profesorul Dennis care cel mai recent a fost scris după L. Cuddy, în lucrarea „New World Worder”, evenimentele din anul 1989. Conform lui preciza: „ Suporterii au salutat acest fapt ca Immanuel Wallerstein, în istoria expansiunii pe un posibil precedent pentru o ouă sistemului mondial modern există patru Ordine Mondială . Presând Congresul să faze: 1) 1450 1640 – „originile i condiţiile implice forţele americane în operaţiunea timpurii ale sistemului mondial”; 2) 1640 „Furtună în deșert”, pre edintele Bush descria 1815 – „consolidarea sistemului”; 3) 1815 criza din Golf ca pe o rară oportunitate de 1917 – „conversiunea economiei mondiale a evolua spre o perioadă istorică de într o întreprindere globală, posibilă prin colaborare. Din aceste vremuri tulburi… transformarea tehnologică a industrialismului se poate na te o nouă ordine mondială” 13 modern”; 4) 1917 prezent – consolidarea Într un alt discurs din 16 ianuarie 1991, economiei mondiale capitaliste” 11 . fostul pre edinte american se referea la o În ceea ce prive te situaţia sistemului „nouă ordine mondială” în care „ domnia legii mondial după cel de al doilea război să guverneze naţiunile ”, iar „ Organizaţia mondial, conducerea lumii a fost preluată aţiunilor Unite, devenita credibilă, să i de către SUA, care pe toată perioada folosească rolul său de menţinere a păcii Războiului Rece a luptat cu URSS ul pentru cu scopul de a împlini promisiunea i a i menţine i consolida supremaţia. După viziunea fondatorilor aţiunilor Unite” 14 . anul 1989, odată cu prăbu irea regimurilor Din acel moment, expresia a fost comuniste i încheierea Războiului Rece, reluată de către cercetători, anali ti politici,
60 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Consecințele social politice ale procesului de globalizare jurnali ti, conducători politici. Ea constituie o realităţilor concrete, particulare nu contravine temă de discuţie cu privire la cea mai bună logicii economice capitaliste daca înţelegem organizare pentru o viitoare etapă a vieţii prin „universalizare” o „simplificare”, o sociale i politice la nivel global. „eficientizare” a lumii. Una dintre cele mai des întâlnite Arhitectura viitoarei Noi Ordini Mondiale definiţii ale acestei expresii, o explică drept – o bancă i guvern mondial, un tribunal un model de organizare a lumii promovat internaţional, un singur discurs politic, cel de către Statele Unite, care vizează punerea al «drepturilor omului» etc. – continua tuturor naţiunilor sub tutela organizaţiilor schema raţionalista kantiană; raţiunea uni internaţionale pe care le controlează. Unii versală (raţiunea Noii Ordini Mondiale) autori sunt de părere că noua ordine înrobe te raţiunea a tot ceea ce refuză mondială este contrară realităţii lumii i nu «convergenţa» tuturor valorilor cu alte poate să ducă decât la conflicte grave. cuvinte, tot ceea ce refuză monismul în Sintagma „Noua Ordine Mondială” se numele pluralismului, competiţiei econo referă la acea doctrină politică ce urmăre te mice, libertăţii individuale, autodeter crearea unui sistem politic mondial care să minării i păstrării identitarii particulare 15 . fie format din: un Guvern Mondial care să se ocupe de definirea politicilor mondiale, ote o Bancă Centrală Mondială care să guverneze politica monetară mondială i 1 Roland Robertson, Globalisation: Social să se ocupe de introducerea unei monede Theory and Global Culture , Sage Publications, London, 1992, p. 81. mondiale unice, o armată mondială i 2 câteva zeci de companii multinaţionale I. Bădescu, I. Mihăilescu, I.N. Sava, care să gestioneze afacerile la nivel global. Geopolitică, Integrare, Globalizare , Ed. Mica Valahie, Bucure ti, 2003, p. 221. La baza Noii Ordini Mondiale stă vechea 3 I. Popescu, A. Bondrea, M. Constantinescu, viziune asupra lumii a Epocii luminilor, în Globalizarea. Mit i realitate , Ed Economică, care o civilizaţie universală poate fi construită Bucure ti, 2004, p. 21. din temelii pe baza legalistă a unor ab 4 Conform cu I. Bădescu, D. Dungaciu, stracţiuni transcendente (natura umană, drepturile Sociologia i geopolitica frontierei (vol. I), Ed. omului), care rămân acelea i oriunde i Floarea Albastră, Bucure ti, 1995, p. 207. oricând. Gânditorii raţionali ti ai secolului 5 Ibidem , p. 208. 6 al XVIII lea considerau că diversitatea Ibidem , p. 209. 7 Ibidem , p. 211. culturilor lumii nu este o condiţie perma 8 nentă a omenirii, ci doar o etapă în lungul I. Bădescu, I. Mihăilescu, I.N. Sava, op. cit , p. 209. drum spre realizarea unei comunităţi uni 9 Ioan Bari, Probleme globale contemporane , versale unice, fondată pe luminile raţiunii Ed. Economică, Bucure ti, 2004, p. 142. i „drepturile” unui individ abstract i 10 I. Bădescu, I. Mihăilescu, I.N. Sava, atemporal. În acest proiect „binele” este doar Geopolitică, Integrare, Globalizare, Ed. Mica ceea ce poate fi „universalizat” de către Valahie, Bucure ti, 2003, p.87 agenţi raţionali. Desigur, ace ti „agenţi 11 Idem. raţionali” nu puteau fi decât reprezentanţii 12 Ibidem , p. 88. 13 civilizaţiei europene „superioare”. Ilie Bădescu, Dan Dungaciu, Sociologia i Promotorii Noii Ordini Mondiale au geopolitica frontierei, (vol. I) Ed. Floarea preluat vechea schema universalista întrucât Albastră, Bucure ti, 1995, p. 204. 14 Idem. le serve te scopurilor lor de control 15 conform http://paul.rutgers.edu. „raţional” al planetei. „Universalizarea”
61 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I D REPT
Rolul controlului de constituŃionalitate în statul de drept
ICOLAE G RĂDI ARU
Résumé: Cet article est une approche théorique du contrôle de la constitutionalité des lois, vu comme une garantie du respect des droits et des libertés fondamentale, de la séparation des pouvoirs et, par conséquent, de l’état de droit. Mots clés: constitution, cour constitutionnelle, droits de l’homme, séparation des pouvoirs
n secolul al XIX lea tot mai mult a menirea sa, nimeni neputând contracara început să se afirme acceptarea politică puterile sale. În statul de drept, însă, Î i juridică a supremaţiei Constituţiei parlamentul se află încadrat între reguli asupra tuturor celorlalte norme, prin stricte, trasate de Constituţie i la a căror aceasta punându se baza constituţionalis respectare veghează un control al consti mului ca doctrină politică i juridică. tuţionalităţii legilor. Constituţionalismul din punct de vedere Democratismul unui stat înseamnă politic semnifică faptul că legea funda adoptarea legilor de către un parlament mentală – Constituţia este expresia unui ales de poporul întreg, s ar părea, la prima pact social încheiat între toţi componenţii vedere, că nu ar dicta necesitatea unui con unei ţări. Legitimitatea ei decurge din trol de constituţionalitate sau al consti adeziunea majorităţii corpului social. tuţionalităţii legilor, adică control de vali Curtea Constituţională este instituţia ditate a unei legi sau a unui act juridic în care asigură respectul i supremaţia funcţie de conformitatea conţinutului cu Constituţiei. ceea ce prevede constituţia ţării. A adar, În evoluţia constituţionalismului european, prin definiţie, legea, adoptată de un parla secolul al XIX lea a fost cel al victoriei ment ales pe principii democratice să parlamentului, ca organ reprezentativ al exprime suveranitatea poporului, nu ar voinţei poporului. Ulterior, apare i se avea nevoie de un control al conformităţii afirmă controlul constituţionalităţii legilor, ei cu Constituţia, deoarece Parlamentul, ca cerinţă a statului de drept. Ori, în lumina prin esenţa i menirea lui este chemat la cerinţelor statului de drept nu se mai rea respectarea Constituţiei. lizează acea opoziţie între statul democratic, Respingerea din start a oricărei forme în care Parlamentul, organul reprezentativ, de control al constituţionalităţii legilor ar fi este liber să adopte orice lege, aceasta fiind însă gre ită. Într adevăr, legea este expresia
62 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I DREPT Rolul controlului de constituţionalitate în statul de drept voinţei generale, dar ea nu exprimă această manifeste ca actul normativ cu forţă ju voinţă decât respectând Constituţia. În sens ridică supremă. În acest sistem de garanţii larg, legea este un act de aplicare a con trebuie să existe i un sistem de sancţiuni stituţiei prin urmare un act interpretabil, ca aplicabile în cazurile în care constituţia toate actele sau faptele circumstanţiale; este încălcată 3. multitudinea i diversitatea relaţiilor sociale – Controlul constituţionalităţii reprezintă obiect de reglementare a legii – provoacă unul dintre mijloacele cele mai importante ineditul situaţiilor juridice concrete, greu de asigurare a respectării drepturilor omului. sau imposibil de închipuit la data edificării Dat fiind faptul, că drepturile omului sunt legii, în forma ei esenţialmente generală, consacrate i garantate prin constituţie i impersonală; constituţia define te nu numai apoi dezvoltate prin legi, concordanţa o ordine juridică obiectivă, care interesează acestora cu constituţia reprezintă o acţiune autorităţile politice i judecătore ti, ci i o firească într un stat de drept, de natură a ordine juridică subiectivă, care interesează întări respectul pentru valorile umaniste. persoanele fizice, sub aspectul drepturilor Din punctul de vedere a dreptului constitu i al libertăţilor acestora; în fine legiuitorul ţional, primatul normelor i prevederilor însu i nu este infailibil. Constituţia, prin constituţionale faţă de orice alte reglemen conţinutul i forma ei este o "Lege cu tări legislative existente în stat, ca i puterea la pătrat. Ea trebuie, deci, să se ascendenţa morală, politică i juridică a impună tuturor celorlalte legi. Altminteri, principiilor constituţionale, implică asigu ea ar deveni un simplu substantiv comun. rarea controlului constituţionalităţii legilor Ierarhia normelor juridice ar fi i ea inutilă, i organizarea acestuia pe o bază eficientă 4. iar echilibrul instituţional, precum i Existenţa sancţiunilor pentru încăl efectivitatea drepturilor i a libertăţilor ar cările constituţiei este de mare importanţă ajunge să fie simple deziderate” 1. deoarece acestea, alături de alte elemente, Practica juridică naţională i interna bineînţeles, dau dispoziţiilor constitu ţională arată că, totu i, legea, chiar dacă ţionale caracterul de norme juridice. este adoptată de Parlamentul ales de popor, Trebuie să observăm că unii autori au poate cuprinde norme contrare Constitu negat caracterul de drept constituţional pe ţiei, care să afecteze drepturile i libertăţile considerentul că acesta nu ar conţine fundamentale ale cetăţeanului care a votat sancţiuni care să dea eficienţă normelor corpul de parlamentari. În general, pentru sale, argumentându se prin exemple din înfăptuirea unor asemenea situaţii, a fost practica unor state, unde, de i efii de stat creat controlul constituţionalităţii legilor. au încălcat dispoziţiile constituţionale, ei Pentru aceste motive el este studiat i în nu au fost sancţionaţi. Ori, controlul con cadrul garanţiilor juridice ale supremaţiei stituţionalităţii legilor este tocmai un argu constituţiei 2. ment împotriva susţinerii de mai sus, căci În această privinţă controlul constitu el este un exemplu grăitor, de existenţa ţionalităţii legilor prezintă o problemă evidentă a sancţiunilor în dreptul consti dintre cele mai importante, cu profunde tuţional 5. implicaţii teoretice i practice. Asigurarea După părerea noastră, prima chestiune supremaţiei constituţiei nu poate i nu care trebuie să reţină atenţia celui care trebuie să rămână un simplu principiu al cercetează controlul de constituţionalitate ordinii constituţionale, ci este necesară este noţiunea de control al constituţio existenţa unui sistem de garanţii, care să nalităţii legilor. În această ordine de idei permită într adevăr Constituţiei să se trebuie să observăm că doctrina juridică
63 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Nicolae Grădinaru este în principiu de acord cu includerea autorităţi în stat. Organele administraţiei de constituţionalităţii legilor în principiul stat, fiind organe executive, emit acte legalităţii, ca parte componentă a acestuia normative numai în executarea legilor. din urmă. Fără a intra în analiza conţi Actele administrative nu pot conţine regle nutului legalităţii ca principiu fundamental mentări primare (reglementări cu ca racter de organizare i funcţionare a sistemului independent), iar controlul legalităţii lor ( i organizării politice, trebuie să arătăm că implicit al constituţionalităţii) se realizează acesta presupune ca elaborarea actelor prin mijloace obi nuite de control, inclusiv normative să se facă de organele com pe calea contenciosului administrativ. petente, după o procedură prestabilită, cu Apreciem că, de principiu, controlul respectarea dispoziţiilor din actele norma constituţionalităţii prive te numai legea tive emise de organele statului care, indi sau alte acte normative cu forţă juridică ferent de categoria din care fac parte, egală cu a legii, cum sunt ordonanţele ocupă o poziţie superioară celor emitente simple sau de urgenţă ale Guvernului, în sistemul organelor statului. Este în mare deoarece unele constituţii prevăd că i alte măsură admis că principul legalităţii, ca acte normative, cu forţa juridică mai mică principiu fundamental de organizare i decât a legii, pot fi supuse acestui control, funcţionare a sistemului organelor statului, susţine Alexandru Arseni 7, făcând trimitere implică respectarea tuturor actelor normative 6. la Constituţia Republicii Moldova. Faţă de această situaţie atât legea orga De remarcat, că unele constituţii prevăd nică cât i legea ordinară trebuie să fie controlul constituţionalităţii nu numai al conformă constituţiei, pentru a îndeplini legilor, ci i a proiectelor de legi, de i condiţia de legalitate. Constituţionalitatea procedura de elaborare a legilor cuprinde legii nu înseamnă, în fond, altceva decât implicit i obligaţia de verificare a cerinţele de legalitate a legii, în sensul că constituţionalităţii. legea să se adopte cu respectarea normelor Ce cauze determină ca legile ordinare constituţionale atât în spiritul cât i în litera să încalce prevederile constituţiei? Or, în acestora. unele sisteme constituţionale legea i A adar, controlul constituţionalităţii constituţia sunt adoptate de acela i organ legilor este o garanţie a protejării drep de stat – Parlamentul. Totu i, practica turilor i libertăţilor fundamentale faţă de naţională i internaţională demonstrează autoritatea legislativă, care prin lege ar faptul apariţiei unor neconcordanţe între putea încălca prevederile constituţionale, constituţie i lege. De aici i instituirea referitoare la aceste drepturi i libertăţi. instituţiei controlului constituţionalităţii Acest control este o garanţie jurisdicţională legilor. organizată a acestora. În doctrina româ Cauzele apariţiei unor neconcordanţe nească nimeni nu pune la îndoială între legile adoptate de parlament i necesitatea controlului de constituţiona constituţie î i au rădăcinile în situaţia litate a legilor, problema apare în privinţa internă, economică i politică a societăţii, modalităţilor concrete de traducere în viaţă în conlucrarea sau neconlucrarea forţelor a acestei instituţii, de i Constituţia României politice din societate, în schimbarea a statuat sistemul său de control de Parlamentelor i Guvernelor. constituţionalitate. În doctrină se accentuează că unele Apare întrebarea dacă numai legile neconcordanţe între constituţie i legi se emise de parlament sunt supuse contro datorează rigidităţii exagerate a unor lului constituţionalităţii sau i actele altor constituţii. Neputând fi modificate lungi
64 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I DREPT Rolul controlului de constituţionalitate în statul de drept perioade de timp, ele nu mai sunt în acord cu unele interese care apar pe parcurs – interese exprimate prin legile ce se adoptă. Anumite neconcordanţe se datorează i unor neobservări a regulilor de tehnică ote legislativă. Controlul constituţionalităţii le gilor se justifică, de asemenea, în statele 1 Ion Deleanu, Drept constituţional i instituţii federative prin necesitatea de a se realiza o politice , Editura Fundaţiei Chemarea, Ia i, 1996, V. II, p. 77. bună armonizare a intereselor generale ale 2 federaţiei cu interesele specifice, concrete, Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Drepturile, ale statelor membre 8. libertăţile i îndatoririle constituţionale , Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucure ti, În doctrină, referitor la organul menit 1992, p. 31. să efectueze controlul constituţionalităţii 3 Ioan Muraru, Drept constituţional i instituţii legilor există mai multe clasificări. O opinie politice , ACTAMI, Bucure ti, 1998, V. I, p. 78. susţine următoarele feluri de control: 1) 4 Victor Duculescu, Protecţia juridică a control prin opinia publică; 2) control drepturilor omului , Editura Lumina Lex, politic; 3) control jurisdicţional. O altă Bucure ti 1998, p.172. opinie delimitează: 1) controlul politic; 2) 5 Ioan Muraru, op. cit. , p. 78. 6 controlul jurisdicţional. Cea de a treia: 1) Alexandru Arseni, Jurisdicţia Constituţională a Republicii Moldova , Chi inău, 2000, p. 42. controlul politic; 2) controlul parlamentar; 7 3) controlul judiciar 9. Ibidem , p. 44. 8 Ibidem , p. 45. Controlul de constituţionalitate repre 9 G.Vrabie, Drept constituţional i instituţii zintă unul din mijloacele privilegiate de politice contemporane , Ia i, 1999, p. 230. apărare a societăţii civile împotriva poten 10 V. Zubco, Curtea Constituţională – unica ţialei dominaţii a executivului i legisla autoritate publică politico jurisdicţională , Chi inău, tivului, în pofida regulilor existente 10 . 2000, p. 5. În concluzie Constituţia, ca Lege fun damentală, a impus apariţia instituţiei controlului de constituţionalitate. Controlul constituţionalităţii legilor este o garanţie necesară respectării Constituţiei, a apărării drepturilor i libertăţilor inalienabile ale omului, prin declararea fără efect a legilor sau dispoziţiilor din legi prin care s ar fi încălcat constituţia. De asemenea, ca instituţie juridică controlul constituţionalităţii legilor serve te ca garant al separaţiei i echilibrului com petenţelor organismelor de guvernământ. Cu alte cuvinte, controlul constituţiona lităţii legilor este o garanţie juridică de înfăptuire a statului de drept.
65 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I D REPT
Sesizarea i modul de lucru al CurŃii Europene a Drepturilor Omului
GHEORGHE C OSTACHE
Résumé : Cet article est une présentation générale de l’organisation et du fonctionnement de la Cour Européenne des Droits de l’Homme. Parmi les questions approchées on peut énumérer: l’adressabilité, le déroulement des séances, la procédure décisionnelle etc. Mots clés : droits de l’homme , libertés fondamentales, cour, saisine, procédure .
1. oţiuni introductive tenirea lor comună i a facilitării progre sului lor economic i social”. ierderile de vieţi omene ti, distru Consiliul Europei se concentrează pe gerile materiale i starea la care următoarele activităţi: P ajunseseră popoarele europene după protecţia democraţiei i a supremaţiei cel de al doilea război mondial, au creat legii; premisele unei noi viziuni asupra a ceea ce protecţia drepturilor i libertăţilor funda înseamnă omul, interesele, dorinţele i mentale ale omului; aspiraţiile sale. promovarea identităţii i diversităţii cul În acest context i pe fondul nelini tii turale în Europa; care persista asupra popoarelor europene, soluţionarea problemelor pe care le la data de 05 mai 1949, zece state înfruntă societatea europeană referitoare europene au pus bazele unei noi forme de la discriminare, xenofobie, degradarea organizare i cooperare între ele, numită mediului, SIDA, droguri, crima orga Consiliul Europei, la al cărei statut erau nizată i altele; invitate să adere statele europene care încurajarea stabilităţii democratice prin înţelegeau să respecte principiile de bază intermediul reformelor. ale democraţiei i ale respectării drep De la înfiinţarea sa, Consiliul Europei, turilor omului. a realizat peste 200 de tratate sau convenţii Scopul declarat al Consiliului Europei, europene cu putere de lege, multe din ele precizat i în statutul său este acela da a fiind deschise statelor membre „realiza o mai mare unitate între membri Cea mai semnificativă realizare a săi în scopul salvgardării i realizării Consiliului Europei este Convenţia pentru idealurilor i principiilor, care sunt mo apărarea drepturilor omului i a libertăţilor
66 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I DREPT Sesizarea i modul de lucru al Curţii Europene a Drepturilor Omului fundamentale, adoptată în 1950 i care a Toţi judecătorii ce funcţionează în intrat în vigoare în 1953. cadrul Curţii, se achită de sarcinile lor în mod individual, ei nefiind delegaţii guver 2. Curtea Europeană a nelor i nu trebuie să se conformeze Drepturilor Omului instrucţiunilor primite din statele de unde provin. 2.1. oţiunea de Curte Europeană a Înlăturarea unui judecător da la Curtea Drepturilor Omului Europeană a Drepturilor Omului, se poate Curtea Europeană a Drepturilor Omului, face numai dacă ceilalţi judecători decid că reprezintă un tribunal internaţional menit acesta nu mai corespunde condiţiilor nece să asigure respectarea drepturilor i liber sare i hotărăsc acest lucru cu o majoritate tăţilor fundamentale ale omului, stabilite în de două treimi din voturi. Convenţia pentru apărarea drepturilor i În conformitate cu art.26 din pro libertăţilor fundamentale. tocolul nr.14 la Convenţie, pentru a Misiunea Curţii este de a asigura i examina cauzele aduse în faţa Curţii, garanta respectarea de către statele membre aceasta se poate constitui astfel: ale Consiliului Europei a prevederilor format de unic judecător; Convenţiei europene a drepturilor omului. comitete de 3 judecători; camere de 7 judecători; 2.2.Organizarea i funcţionarea Curţii Marea Cameră de 17 judecători Europene a drepturilor Omului Numărul judecătorilor camerelor, poate Curtea are în compunerea sa un număr fi redus la 5 judecători de către comitetul de judecători egal cu cel al înaltelor părţi Mini trilor, la cererea Adunării Plenare a contractante 1. Din luna mai 2007 sun 47 de Curţii, dar numai pentru o perioadă bine state membre ale Consiliului Europei. determinată. Judecătorii î i exercită mandatul pe o Pentru a evita eventualele suspiciuni perioadă de 9 ani, cu titlu individual i nu cu privire la imparţialitatea unui judecător, pot fi reale i 2, vârsta limită a acestora în acesta nu poate să examineze nici un fel de funcţie fiind de 70 de ani când mandatul se cerere provenită din partea sau împotriva încheie. unei părţi contractante în numele căreia Independenţa lor inspiră o încredere judecătorul respectiv a fost ales. suplimentară în imunităţi foarte extinse a Sediul Curţii Europene a Drepturilor căror ridicare numai Curtea are compe Omului unde î i desfă oară lucrările este tenţă să se pronunţe 3. stabilit la Strasbourg, acolo unde î i are Mandatele unei jumătăţi dintre jude sediul i Consiliul Europei. cătorii Curţii se încheie la 3 ani de la prima edinţa plenului Curţii poate să aibă alegere, cu posibilitatea ca ace tia să fie loc, dacă sunt întruniţi în cvorum de 2/3 reale i. Alegerea judecătorilor al căror din judecătorii ale i, altfel, Pre edintele mandat se încheie la împlinirea perioadei amână edinţa. de 3 ani, se face prin tragere la sorţi de În conformitate cu prevederile art.21 către secretarul general al consiliului din Regulamentul Curţii, Marea Cameră, europei, imediat după alegerea lor. camerele i comitetele au o activitate Alegerea Pre edintelui cât i a vice permanentă. Cu toate acestea, în fiecare pre edinţilor se desfă oară pe baza votului an, Curtea î i stabile te la propunerea secret, la ele putând să participe numai pre edintelui, sesiunile de lucru. judecătorii ale i.
67 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Mihail Simion, Gheorghe Costache
Deliberările Curţii se fac în camera de luni, Curtea nu mai prime te plângeri în consiliu, la care participă numai jude cauză. cătorii. Mai pot fi prezenţi la deliberare în Plângerile adresate Curţii se pot face cameră i grefierul sau persoana desem împotriva unuia sau mai multor state părţi nată să l înlocuiască, agenţi ai grefei i la Convenţie, care, conform opiniei recla interpreţi a căror prezenţă este necesară. mantului au încălcat printr o acţiune sau Nici o altă persoană nu poate fi mai multe acţiuni sau inacţiuni Convenţia admisă la dezbateri, decât în temeiul unei europeană a drepturilor omului. decizii speciale a Curţii (art.22,pct.2 din O plângere adresată Curţii nu se poate Regulamentul Curţii). referi decât la încălcări ale prevederilor Deliberările Curţii sunt i rămân secrete. Convenţiei europene a drepturilor omului i nu cele care sunt cuprinse i de alte 3. Adresabilitatea la Curtea Euro documente cu vocaţie în materie. peană a Drepturilor Omului Formularul va cuprinde în mod Curtea Europeană a Drepturilor Omului, obligatoriu următoarele date: poate fi sesizată despre încălcarea drep a) numele, data na terii, naţionalitatea, turilor prevăzute în Convenţia pentru apă sexul, profesia i adresa reclamantului; rarea drepturilor omului i a libertăţilor b) dacă este cazul, numele, profesia i fundamentale de oricare stat membru al adresa reprezentantului său; Consiliului Europei care este înaltă parte c) partea sau părţile contractante împotriva contractantă sau de orice persoană care se căreia (cărora) este îndreptată cererea; consideră vătămată în aceste drepturi. d) o expunere succintă a faptelor; Curtea nu va reţine nici o cerere dacă e) o expunere succintă a încălcării sau este anonimă sau dacă este aceia i cu o încălcărilor alegate ale Convenţiei i cerere examinată anterior de către Curte, argumentele pertinente; ori dacă este supusă dezbaterii unei alte f) o expunere succintă privitoare la res instanţe internaţională de anchetă pectarea de către reclamant a crite Pentru admisibilitatea unei plângeri, riilor de admisibilitate prevăzute de trebuiesc îndeplinite anumite condiţii atât art.35 paragr. 1 din convenţie (epuizarea de formă cât i de fond, ce se impun a fi căilor interne de atac i respectarea respectate. termenului de 6 luni); Înainte de a depune o plângere la g) obiectul cererii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Formularul va fi însoţit de copii de pe mai trebuie îndeplinite i următoarele toate documentele pertinente i, în special, condiţii: de pe deciziile judiciare sau de altă natură, este necesar să fi epuizat în statul în privitoare la obiectul cererii 4. cauză, toate căile de recurs la care se poate face apel; 4. edinţa i hotărârea Curţii adresarea numai cu recurs la instanţa edinţa de dezbateri este publică, în naţională nu este suficient pentru a putea afară de situaţiile în care, fie din oficiu, fie depune plângerea la Curte; la cererea unei părţi sau a oricărei persoane termenul de depunere a plângerii la interesate, camera nu decide altfel. Curte, este de 6 luni de la data rămânerii Grefierul se îngrije te ca procesul definitive a deciziei ultimei instanţe din verbal să fie tradus într o limbă oficială a statul în cauză. După expirarea celor 6 Curţii, iar reprezentanţii părţilor primesc câte un exemplar pentru a efectua
68 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I DREPT Sesizarea i modul de lucru al Curţii Europene a Drepturilor Omului eventuale corecturi fără ca acestea să modifice întinderea i sensul a ceea ce s a spus în edinţă. Curtea pronunţă toate hotărârile sale în limba franceză sau în limba engleză, în ote afară de situaţia în care decide să le publice în ambele limbi oficiale. 1 Prin „înaltă parte contractantă” se înţelege un În conformitate cu prevederile art.44 stat care a semnat i ratificat un tratat de aderare la Consiliul Europei. din Convenţie, hotărârea Marii Camere 2 este definitivă. Art.2 din Protocolul nr.14 la Convenţia În situaţia în care Curtea constată că o europeană a drepturilor omului, adoptat la 13 mai 2004 persoană a fost într adevăr victima unei 3 Marin Voicu, Ultima speranţă pentru o justiţie încălcări al unui drept, poate să acorde prin deplină – CEDO, Editura Juridică Bucure ti, p. hotărârea sa „o satisfacţie echitabilă” , care 25. constă într o sumă de bani în compensaţie 4 Art.47 din Regulamentul Curţii. pentru daunele suferite. Punerea în executare a unei hotărâri a Curţii, nu este în responsabilitatea sa i nu urmăre te modul în care aceasta s a aplicat.
69 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I D REPT
The administrative contract using contractual method by the public administration
RADU RIZA , CRISTI A O TOVESCU
Résumé : L’article présente le concept de “contrat administratif” tel qu’il est conçu dans les divers doctrines et systèmes juridiques européens (français, anglais, allemand, italien, espagnol, roumain etc.), mais aussi dans celui des Etats Unis, relevant la différence entre les systèmes unitaires et ceux dualistes. Mots clés : droit administratif, contrat, constitution, théorie.
he administrative act of authority 1 of will between two or more persons, freely represents the unilateral manifestation expressed, sealed with the aim of creating, T of judicial will of an administrative 2 modifying or annulment of judicial reports 4. authority, aiming to create a new judicial The concept of administrative contract situation by making, altering or ending is the creation of the French judicial doctrine some judicial reports, a way to express an that, in its definition and characterization, unilateral will can also be the refuse of the was based on the jurisdiction of the State authority to solve a demand legally formulated Council. So, the regime of administrative considering a recognized by the law or its contract is mainly of jurisprudential origin, silence regarding such a solicitation, the but the general theory of the administrative judicial will being thus submissive to the contract was elaborated with the help of administrative judicial regime. doctrine. In time, it took a sinuous road The administrative act with a juris marked by two opinions: absolute denial dictional character is the unilateral and or ignorance, respectively its acceptance. irreversible manifestation of a judicial will It is necessary to say that, although the of an administrative organ legally invested Romanian inter war jurisprudence was with jurisdictional competence, organ that generally refractor concerning the theory can be impersonal or collegial, manifestation of administrative contracts, as the doctrine that is being produced within a procedure as well, still, there existed some instance rigorous settled and only based on a pronounced decisions in which there was remark addressed to the respective organ felt the influence of the theory of in order to solve a judicial conflict according administrative contract. Thus, by Decision to the legal dispositions, manifestation that no.1030 from 1929 of the Court of is exclusively declarative of rights 3. Cassation, section III, it was admitted the In the private law, the contract represents existence of some categories of contracts the judicial act consisting of the agreement especially that of naming and hiring on
70 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ I DREPT The administrative contract using contractual method by the public administration functions, as being governed by other rules administrative and contractual character, then the principle from common law. These that the organs of public administration contracts, being made by the administration and particulars sign based on the decision for satisfying a public service, were – of the administrative act of authority – appreciated to combine the characteristics adopted by the competent organ, to which, of some administrative acts of authority, both sides, the organ of public administration being of competence of the administrative that closes the administrative act of managing, contentious instance. Also, in the interwar as well as the particular, must obey to it. period it was affirmed the opinion regarding Also, the administrative act of managing is the self settled existence of administrative closed only for using and developing the contracts and the fact that to this type of patrimony of judicial political administrative contract it is applied the theory of un persons, state, county or city, as well as for foreseeable, that exceeds the civil contracts. covering their budget necessities”. The contestants of the notion of Starting from the contractual liberty administrative contract can start in arguing features in the case of the persons of public their theory from the idea that “the right there exist two ways of interpretation property and contractual liberty can be the this liberty. May it be considered that, base of liberalism conceived as a protection because to the person of public right it is against the state”, natural questions are submitted the competence of auctioning in now being asked, like, if we can talk about a certain field, the action can materialize “a contractual liberty of the state” and if inclusively in the contractual mean, or it is this concept is “an attempt to accept or appreciated that the express ability given detour a fundamental right” by that in to the person of public right it is perfect for which the state “considered as civil” tries a certain type of contract. To what it to create itself new possibilities of action. concerns us, we appreciate that, from legal This is still a false problem, because as reasons necessary for not complicating the there exists in theory and practice, the law, the first interpretation is preferred, the public property, having distinct characters opportunity of using a certain judicial to those of the private property, it is also instrument or another, appreciating it as necessary a contractual liberty of the the person of public right. persons of public right, this liberty owning In the English system , by the certain specifications. Among the similarities administrative law point of view and that between the contractual freedom from the of the administrative jurisdiction, in the public right and that of the private right we world, there exist two categories of law mention: both refer to the right to chose or systems: unit system – like the case of The not the contractual means, to the right to Unit Reign of Great Britain and that of the settle the contractual clauses, to eliminate United States of America, and the dualist or to adapt the rules applicable to contracts. systems, like in Germany, Belgium, Italy, The contractual liberty of the persons Spain and France. Regarding the use of the of public law has some particular features: contracts by the public institutions from in certain ways is susceptible of a greater the public administration of many states – intensity, by example in the case of free on a dualist or on an unit rightful system – administration of local collectives. it is considered that the use of contracts in As the notion of administrative act of the public administration assumes applying managing is concerned, “it consists, on the common law in the contractual filed, one part, on that judicial act, with and although, even on the base of a superficial
71 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ Radu Riza, Cristina Otovescu analysis of the problem, it is naturally In the Italian law administrative contracts formulated, a question, if to the persons of are, as a principle, governed by the Civil public law – especially to the state – there Code and for determining the jurisdictional can be fully applied the judicial rules competence. Spain also has a dualist judicial applicable to the contractual relationships system, the administrative law and the between the persons of private law. The administrative jurisdiction taking an important French doctrine and the French law are the place in the existence of the Spanish most advanced in defining a judicial regime society. In France the theory and practice specific for the contracts sealed within an of the contractual method in the public activity named public administration 5. administration, is very well developed. In the United States of America, In the specialty literature it is appreciated although the federal state contracts are that any administrative contract is sealed subordinated to the common law, still the with a general interest goal, but as there exists ruling in this field presents certain an infinity of scopes and ways to fulfill particularities. Thus, the Federal Acquisition them hard to be classified, considering the Regulation – integrated in the Code of type of general interest that’s being Federal Regulation – defines type clauses followed. As a consequence, it is proposed applicable that prevail the unilateral the criterion of the nature of connection modification and unilateral cancellation, with the general interest that’s followed. and the contentious of contracts with the From this point of view it is considered federal state “was attributed to a particular that there exist three categories of jurisdiction that progressively developed a administrative contracts: contracts of framing, veritable law of administrative contracts contracts of means and contracts of scope. derogated from the common law”. In Germany there exists a conception ote about the administrative contract according 1 to which, if the public administration fulfills A. Teodorescu, Administrative law treaty the function of acquisition of goods and (Bucharest 1934, p.376) classifies the acts adopted or emitted by the public institutions from the public services, the acquisition contract must be administration in: a) true administrative acts, b) seen as any contract sealed by a particular. administrative acts with a judicial character and c) Still there exist some specific rules, as that preparing administrative acts. of the demand of offers concerning the 2 By administrative authority we shall understand choice of the partner provider of goods or the authority within the public administration or services. After 1945 there have been developed other authorities embodied. 3 The definition is formulated on the base of contracts of public law to intervene with compared analysis between the administrative act the place of an unilateral act or in order to of authority and the administrative act with a be sealed between persons of public law. judicial character, realized by V. Prisacaru in the The Constitution of Belgium prevails paper, Acts and facts of administrative law , ed. Lumina Lex, Bucharest, 2001, p.269 279. that judicial instances of common law are 4 competent concerning the subjective rights, The definition considers the definition formulated in the paper Dictionary of private law, thus, as a consequence in the field of Ed. Monden, 1994, Bucharest, p. 285. litigation concerning contracts. The notion 5 L. Richer, Droits de contracts administratifs, Ed. of administrative contract also exists in LGDJ, Paris, 2002, p. 4. The Civil Code and does not apply but 6 M.A. Flamme, Droit administrative, Bruylant, only with the title of “suppletive common 1989, p.777, cited by L. Richer, op. cit. , p. 30. law” 6 in completion to the specific principles.
72 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ
Politică i diplomaŃie la sfâr itul secolului al XVI lea i începutul secolului al XVII lea
LIVIU MARIUS I LIE
Abstract : The end of the 16th century and the beginning of the 17th century were dominated by Michael the Brave’s political personality. After the military campaigns from Transylvania and Moldavia, Michael decided to elect his son icolae Pătra cu and his nephew Marcu Cercel for administrating Wallachia and Moldavia. The relationship with his son was based on the old institution of the association to the throne, while regarding his nephew, the contemporary historical sources can not permit to define the political relation. Keywords : voivod, reign, association, boyar, authority.
fâr itul secolului al XVI lea i În ce a constat relaţia politică dintre ace tia începutul secolului al XVII lea au doi i Mihai Viteazul? S fost dominate, în spaţiul românesc, Ineditul situaţiei a permis diverse inter de personalitatea politică a lui Mihai Viteazul 1. pretări istoriografice. Dintre acestea, vom Relaţiile dintre acesta, pe de o parte i, reţine numai câteva. În lucrarea sa dedicată respectiv, Nicolae Pătra cu i Marcu Cercel, lui Mihai Viteazul, Nicolae Iorga se exprima pe de altă parte, s au bazat pe raporturi în mod echivoc asupra rolurilor politice pe familiale, care, în timp, au fost dublate de care domnul Ţării Române ti le rezervase raporturi politice, principalul pion al acestor fiului si nepotului său; astfel, Mihai „a lăsat relaţii fiind, evident, Mihai Viteazul. Cum Ţara [Românească, n.n.] lui Pătra cu” 3 i a „orchestrat” acesta situaţia politică din „s a gândit la nepotul său Marcu vodă” 4, cele trei tări române ti? Campaniile sale pe care l a trimis în Moldova. Niciun militare din Transilvania i Moldova s au cuvânt despre modul în care era percepută soldat, a a cum bine se tie, cu două victorii 2. funcţia lor politică. În aceste condiţii, Mihai s a găsit intr o Cum a perceput Petre P. Panaitescu situaţie inedită pentru cariera sa politică – a această situaţie? Referindu se la Pătra cu, deţinut trei ţări i a fost pus în situaţia de a acesta nota: „... dupa intrarea în Alba Iulia, găsi succesiv alţi doi conducători politici, Mihai a fost nevoit, la cererea boierilor, să cu rol mai mult sau mai puţin formal, pentru trimită pe fiul său Nicolae în Ţara a ocupa tronurile din Ţara Românească i Românească, unde a guvernat deosebit, Moldova. Ace tia au fost două rude apro obţinând steag de domnie de la turci” 5. În piate ale sale, Nicolae Pătra cu, fiul său, i privinţa lui Marcu, observaţia era chiar Marcu Cercel, fiul fratelui său, Petru Cercel. mai clară: „... a luat... Mihai pe lângă sine, în domnie, pe Marco voda, fiul lui Petru
73 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Liviu Marius Ilie
Cercel, l a numit nepot i i a dat chiar zece ani mai târziu în volumul al treilea al locotenenţă domnească în Moldova” 6. A adar, aceleea i Restitutio Daciae 11 . Pătra cu „a guvernat deosebit”, adică, am O ultimă opinie pe care o reţinem se putea înţelege, că a condus Ţara Românească regăse te la Paul Binder. Ceea ce susţinea într un raport de oarecare autonomie faţă acesta, strict referitor la Marcu Cercel, poate de tatăl său. Rolul său politic era recu fi privit ca o sinteză între ceea ce afirma noscut i la nivel internaţional prin trimi seră anterior P.P. Panaitescu i tefan terea steagului de domnie din partea Porţii; Andreescu: „În august septembrie 1600, întelegem, astfel, că funcţia sa politică era Marcu vodă, fiul lui Petru Cercel i, deci, percepută ca una efectiva, nu formală. Pe rudă apropiată a lui Mihai Viteazul a fost de altă parte, în opinia lui Panaitescu, asociatul de domnie i comandantul loco Marcu Cercel a condus cu ajutorul unei tenenţei, deci el a condus trupele care ră locotenenţe domne ti. O situaţie asemănă măseseră credincioase domnului unificator” 12 . toare găsim i în cazul lui tefan Pascu. Dupa ce am prezentat toate aceste ipo „Când în 1600 – nota acesta – Mihai teze istoriografice, vom încerca o analiza a cuceri Moldova, lăsă pe Marcu ca domn la izvoarelor în care sunt menţionaţi, în Ia i sub regenţa lui Preda Buzescu, dar calitate de conducători ai Ţării Române ti domnia lui ţinu numai câteva zile” 7. La fel i Moldovei, Nicolae Pătra cu i, respectiv, ca i Panaitescu, Pascu a considerat că Marcu Cercel. Pentru început, Nicolae Marcu Cercel a avut nevoie să fie susţinut Pătra cu. Începutul stăpânirii sale în Ţara în domnie, soluţia propusă de el fiind, însă, Românească a fost strict legată de cuce nu locotenenţa domnească, ci regenţa. rirea Transilvaniei de către Mihai Viteazul. Aceeasi situaţie politică a fost vazută Intrarea acestuia din urmă în Alba Iulia, la de Constantin Rezachevici în modul următor: 1 noiembrie 1599 13 , a deschis o noua etapă „În calitate de «crai» (al Ardealului)... în cariera sa politică. Pe langă faptul că Mihai Viteazul avea sub autoritatea sa pe trebuia sa i i clarifice la nivel internaţional domnii Ţării Române ti (N. Pătra cu) i rolul său in Transilvania, pe care o detinea Moldovei (Marcu Cercel), ambii din familia de facto , fiul lui Pătra cu cel Bun se sa” 8. Nu avem, însă, detalii asupra modului confrunta i cu o alta problemă – ce tur în care era exprimată aceasta „autoritate” nură urma sa ia situaţia din Ţara Românească? sau cum anume s ar putea ea „traduce” în De raspunsul la aceasta intrebare, urma să limbajul politic al Evului Mediu. se lege i viitoarea carieră politică a lui O opinie foarte interesantă a avut Nicolae Patra cu. tefan Andreescu. În primul volum al lu Dacă e să i dam crezare lui Mihai crării sale Restitutio Daciae , acesta a sus însu i, referitor la modul în care a aten ţinut că Nicolae Pătra cu i Marcu Cercel ţionat, va trebui sa cităm dintr un memoriu au fost domni asociaţi ai lui Mihai Viteazul 9; adresat de acesta marelui duce al Toscanei, el nota: „Domnii Ţării Române ti i Moldovei Ferdinando I de Medici 14 , într o perioada din anul 1600 nu mai sunt domni titulari, ulterioară datei de 16 februarie 1601 15 : ci domni asociaţi ai lui Mihai Viteazul, „am vrut să trimit pe fiul meu [Nicolae care i stabile te re edinţa în Transilvania, Patra cu, n.n.] la picioarele Mariei Sale numai aceasta din urmă fiind cârmuita doar [împăratul Rudolf II, n.n.], dar Statele Ţării de el” 10 . Aceea i ipoteză, de data aceasta Române ti nu s au mulţămit,ci au voit sa îl numai pentru Nicolae Pătra cu, a fost sus trimit domn in Ţara Românească, pentru ţinută de tefan Andreescu i aptespre ca nu se învoiau a trăi fără; la cari, ne putând face altfel, l am trimis. i eu m am
74 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Politică i diplomaţie la sfâr itul secolului al XVI lea i începutul secolului al XVII lea hotărât să vin la prea sacrele picioare ale Pătra cu în funcţia de domn în Ţara Mariei Sale, dar n a iertat vremea, văzând Românească, precum i la evoluţiile politice atâta nesiguranţă si nestatornicie la arde din aceea i ţara i din Transilvania, către leni, caci nu erau încă bine a ezate lucru sfâr itul anului 1599. Cum s a ajuns la rile acelei provincii, i du mani din toate numirea lui Nicolae Pătra cu în statul românesc parţile, a a că m am temut de vreun lucru de la sud de Carpaţi? În memoriul său, Mihai rău în paguba Măriei Sale i spre a mea Viteazul rezerva un loc important în luarea ru ine” 16 . deciziei, boierilor munteni, ei fiind cei care Un alt izvor care vorbe te despre situaţia l ar fi cerut pe Nicolae ca domn. Dacă din Transilvania i Ţara Românească, dar raportam această informaţie la o alta, i despre ceea ce urma să se întâmple cu păstrată în Cronica lui Mihai Viteazul i în Nicolae Pătra cu în perioada imediat ur care se arăta ca după cucerirea Moldovei mătoare luării în stăpânire de către Mihai în 1600, „toţi bătrânii Moldovei pohtiră de Viteazul a Ardealului, este un raport al nun la Mihai vodă să le dea domn pe fiul său ţiului apostolic Germanico Malaspina, redactat Necula” 20 , putem conchide ca informţia la 14 noiembrie 1599, în Alba Iulia. Acesta oferită de Mihai nu era una de ordin subiectiv, nota: „Peste opt sau zece zile, palatinul pentru a justifica neprezentatea fiului său, [Mihai Viteazul, n.n.] î i va trimite fiul ca trimis al lui, la imparatul Rudolf II. Am [Nicolae Pătra cu, n.n.], în varstă de 12 sau putea crede, mai degrabă, că, profitând de 13 ani, să cârmuiască Ţara Românească i vârsta nu foarte înaintată a lui Nicolae i a dat ca sfetnici, doi senatori catolici din Pătra cu – 12 sau 13 ani, în raportul lui Transilvania, impreuna cu alţi doi nobili, Malaspina sau 15 ani în Cronica lui de unde se înţelege că nu prea se gânde te Baltasar Walther 21 – boierii munteni, dar i să se întoarcă in ţara aceea” 17 . Prin inter cei moldoveni î i doreau la conducerea mediul baronului Ungnad – se arăta în statului lor un tânăr neexperimentat, pe care continuare în raport – Malaspina încerca să să îl poată manevra politic a a cum doreau. îl convingă pe Mihai că „nu e nici în Malaspina nu i menţiona pe boierii folosul lui, nici al împăratului [Rudolf II, munteni printre artizanii instalării lui Nicolae n.n], nici al binelui ob tesc să încredinţeze Pătra cu în domnia din Ţara Românească, o ţară ameninţată de du mani conducerii însa el arăta în raportul său că Mihai urma unui copil, ci că e nevoie să fie apărată i să i dea fiului său „ca sfetnici, doi senatori condusă de palatinul însu i i, pentru a l catolici din Transilvania, împreuna cu alţi îndupleca, să i se promită că oricând va doi nobili”. Ce s ar putea inţelege de aici? lăsa Transilvania libera Maiestăţii Sale Lipsa de experienţă politică a lui Nicolae l imperiale, va primi ca răsplata domenii în a determinat pe tatăl său să i trimită Germania” 18 . oameni din Transilvania care să l sprijine Cum a fost percepută această situaţie în domnie. Spre aceea i concluzie tinde i de către cronicarii Ţării Romane ti? Autorul observatia conform căreia „divanul muntean Letopiseţului Cantacuzinesc scria: „Deci al lui Nicolae vodă era cel vechi, cu dobândi Mihai 2 ţări: Ardealul si Ţara Buze tii, Calota mare ban, Dimitrie mare Românească. i în Ţara Muntenească tri vornic, Andronie vistier, erban paharnic, mise domn pe fie său, Nicolae vodă i să Radu Florescu postelnic (în locul lui Preda asăzara domni fiiul i tatăl în 2 ţări, Buzescu), Manea comis i bătrânul Miroslav domnind ei ţările întru toată veselia” 19 . fost logofăt”22 . A adar, vechii colaboratori Avem, a adar, trei izvoare diferite ce politici ai lui Mihai rămâneau alături de fac referire sumar la numirea lui Nicolae fiul său pentru a l ajuta în administrarea ţării.
75 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Liviu Marius Ilie
Din toate cele de mai sus se poate un număr de 23 de acte domne ti, în calitate observa că numirea lui Nicolae Pătra cu în de conducător al Ţării Române ti 24 ; dintre funcţia de domn în Ţara Românească acestea, unul era adresat Mitropoliei din reprezenta o soluţie de compromis politic. Târgovi te 25 , alte trei asezămintelor monahale Boierii munteni nu vroiau să rămână fără de la Viero (două documente 26 ) i Co una domn; Mihai nu dorea să se întoarcă la sud (un document 27 ), restul de 19 hrisoave fiind de Carpaţi, de teamă să nu piarda Transilvania; emise pentru persoane private 28 . nunţiul apostolic dorea revenirea lui Mihai Titlul purtat de Nicolae Pătra cu era în Ţara Românească, de teamă ca nu cumva acela al unui domn titular – „Din mila lui acesta să i întărească prea mult stăpânirea Dumnezeu, Io Nicolae voevod i domn a în Ardeal; mai mult decat atât, în sprijinul toată Ţara Ungrovlahiei” 29 . Se poate observa reîntoarcerii fiului său Pătra cu cel Bun pe că avem toate elementele care definesc un tronul muntean, Malaspina îl descria pe conducător politic al Ţării Romane ti în Nicolae ca pe un copil total neexperi Evul Mediu: graţia divină („din mila lui mentat i nepotrivit pentru treburile politice. Dumnezeu”), particula „Io”, titlurile de „voievod” Compromisul politic a fost rezolvat, cel i „domn”, teritoriul aflat în stăpânire – puţin la nivel formal, prin trimiterea unui „toată Ţara Ungrovlahiei”. În multe din steag de domnie, din partea Porţii, pentru documentele sale, Nicolae Pătra cu se auto Nicolae Pătra cu. Letopiseţul Cantacuzinesc intitula drept „fiul marelui i preabunului descria în mod succint, fără a intra în detalii, Io Mihail voievod, domn a toată Ţara noua situaţie din Transilvania si Ţara Românească Ardealului” 30 . În documentele din 15 31 i – doi conducători politici (tata i fiu) în două 16 iunie 1600 32 , respectiv 6 iulie 1600 33 , ţări diferite. Nicolae se intitula drept „fiul marelui i Când i a început Nicolae Pătra cu preabunului Io Mihail voievod, domn a domnia în Ţara Românească? Malaspina toată Ţara Ardealului i Moldovei”; a adar, arăta în raportul său din 14 noiembrie 1599 începand cu mijlocul lunii iunie a anului că Mihai Viteazul urma să i trimita fiul în 1600, Nicolae Pătra cu trecea în titulatura Ţara Românească „peste opt sau zece zile”, tatălui său i teritoriul nou cucerit al Moldovei. a adar cândva între 22 i 24 noiembrie. Foarte interesante ne par a fi însa alte două Într un raport al unui agent datând din 14 documente, unul din 20 iunie 1600 34 i decembrie 1599 se arăta că Mihai, „pe fiul altul din 9 iulie 1600 35 . În primul dintre său [Nicolae Pătra cu, n.n.] l a trimis de ele, titulatura lui Nicolae era „Io Necolae trei săptămâni înapoi în Ţara Românească, voevod i domn a toată Ţara Românească, împreuna cu 5 000 de oameni, pentru a păzi feciorul marelui i preabunului Io Mihail ţara” 23 . A adar, conform acestui ultim izvor, voievod, craiul Ţărei Ardealului i a cumpanei plecarea lui Nicolae dinspre Transilvania Săcuilor i domn a toată Ţara Moldovei i spre Ţara Românească se produsese în biruitor al Ţării Române ti”, pentru ca în jurul datei de 23 noiembrie. Din cele doua cel de al doilea titulatura sa să fie „Io Nicolae rapoarte de mai sus rezultă că în ultima voevod i domnu a toată Ţara Românească, săptămână a lui noiembrie 1599, Nicolae feciorul marelui i preabunului Io Mihail Pătra cu părasea Ardealul pentru a se voievod craiul a toată Ţara Ardealului i instala pe tronul Ţării Române ti. domnu a toată Ţara Moldovei i stăpâ În ce a constat rolul politic al lui Nicolae nitoriu a toată Ţara Românească”. Pe lângă Pătra cu sau, altfel spus, cum i a manifestat „Ţara Ardealului”, care apare în titulatura el autoritatea ca domn? Între 28 decembrie lui Mihai în mare parte din documentele 1599 i 15 septembrie 1600, acesta a emis emise de Nicolae Pătra cu, respectiv „Ţara
76 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Politică i diplomaţie la sfâr itul secolului al XVI lea i începutul secolului al XVII lea
Moldovei”, care completa titulatura fiului tatăl său? Am arătat mai sus că tefan lui Pătra cu cel Bun după cucerirea Andreescu susţinuse ipoteza unei asocieri militara a Moldovei, în documentele din la domnie între Mihai Viteazul i fiul său 20 iunie i 9 iulie 1600, Mihai apărea ca Nicolae Pătra cu 39 . Cum asocierea la domnie „biruitor al Ţării Române ti”, respectiv a reprezentat de foarte multe ori un pas „stâpânitoriu a toată Ţara Românescă”, în intermediar pentru voievodul asociat în pre timp ce fiul său era, în acelea i documente, luarea puterii politice deţinute de domnul „voevod i domnu a toată Ţara Românească”. titular sau, altfel spus, asociatul reprezenta Autoritatea indirectă a lui Mihai Viteazul un foarte probabil urma al titularului, s ar în Ţara Românească este vădită i de putea considera că Nicolae Patrascu era documentele pe care acesta le emite în perceput ca succesor al lui Mihai Viteazul calitate de „voievod i domn a toată Ţara tocmai datorita unei „asocieri” la puterea Ardealului i a toată Ţara Românească” 36 politică pe care acesta o câ tigase odată cu sau „domn al ţării Ungrovlahiei i voievod luarea în stăpânire a Ardealului. al Ardealului i domn al Ţării Moldovei” 37 , În ce consta, însă, această asociere? într o perioada în care Nicolae Pătra cu tefan Andreescu a văzut o ca o oglindire deţinea funcţia domnească la sud de perfectă a instituţiei asocierii la domnie din Carpati. Din aceste ultime documente se secolele XIV XVI în Ţara Românească i poate observa că, de i Nicolae deţinea Moldova. Este adevarat că, in urma funcţia de domn al Ţării Române ti, tatăl cuceririi Transilvaniei, iar mai tarziu a său avea în continuare un cuvânt greu de Moldovei, Mihai Viteazul i a instalat drept spus în această ţara – putea emite acte conducători politici, în Ţara Românească domnesti privitoare la acest spaţiu i i Moldova, pe Nicolae Patrascu i, res uneori se autointitula „domn... a toată Ţara pectiv, Marcu Cercel. Românească”. Ne vom opri, pentru moment, asupra Cum era perceput Nicolae Pătra cu la lui Nicolae Pătra cu. A fost el un asociat la nivelul relaţiilor externe? Într un proiect de domnie tipic, după modelul medieval tratat datând din 10 martie 1600 i ce urma românesc? Dacă e sa judecăm după titu a fi încheiat între Mihai Viteazul i regele latura sa, răspunsul este clar negativ. Am polonez Sigismund III Vasa, se arăta că arătat în nenumarate rânduri, în studiile de atunci „când Domnul Dumnezeu va lăsa caz anterioare, că asociatul purta cel mai moartea asupra M.S. domnului Mihail adesea numai titlul de „voievod”; Nicolae voevodul Transilvaniei i al Munteniei, Pătra cu, însa, se intitula „voievod i domn atunci M.S. regele cu întrega republică a toată Ţara Ungrovlahiei”, depă ind, astfel, trebuie să ia în aparare i sub scutul său pe cu mult titulatura unui asociat la domnie i fiul lui Nicolai i soţia M.S. domnului având intitulaţia unui domn titular al tronului. voevod i cu ceilalţi copii cu toate ţările i Asocierea la domnie presupunea adeseori voievodatele rămase dupa M.S. domnul o „ucenicie” a asociatului pe lângă domnul Mihail voevod; iar Muntenia, Moldova i titular, cei doi putând apărea împreună în Ţara Ardelenească, M.S. regele le va da documente, monede sau imagini votive. fiului său Nicolai i urma ilor lui de viţă Datorită situaţiei politice inedite, Nicolae bărbătească” 38 . A adar, Nicolae Pătra cu Pătra cu nu i a putut face această „uce era considerat ca posibil succesor politic nicie” alături de tatăl sau, deoarece ei se al lui Mihai Viteazul. găseau în ţări diferite, motiv pentru care De unde venea această pozitie de po Mihai Viteazul l a trimis pe fiul său alături tenţial urma pentru Nicolae în raport cu de patru oameni politici transilvaneni,
77 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Liviu Marius Ilie tânărul domn urmând a fi asistat de vechiul fost crescut în Transilvania, în grija lui Divan domnesc al Ţării Române ti. Francisc Kendi i sub protecţia lui Sigismund Ce se poate spune despre vârsta lui Báthory 41 . Un prim document, pe baza Nicolae Pătra cu? Dacă e să dăm crezare căruia s ar putea bănui viitoarea carieră nunţiului apostolic Germanico Malaspina, politică a lui Marcu Cercel în Moldova, îl acesta avea varsta de 12 sau 13 ani, a adar reprezenta un raport al unui nobil polon era minor. Ori, conform funcţionării insti Andrei Taranowski, paharnic de Halicz, tuţiei asocierii la domnie în Evul Mediu redactat la Zamość i in care se arăta, printre românesc, până la vârsta majoratului, aso altele, că „au sosit din Ţara Ardealului la cierea la domnie era una formală, asociatul voevodul Munteniei [Mihai Viteazul, n.n.], urmând a primi prerogative efective abia soţia lui Aron [fost domn al Moldovei, dupa ce înceta a mai fi minor. În aceasta n.n.] i cu fiul lui Aron (dacă mi aduc bine situaţie, Nicolae Pătra cu putea reprezenta aminte) cu numele Ilia ; cu ace tia era de un caz atipic; era minor, se intitula „domn asemenea un oarecare Marcu voevod, fiul i voievod” i emitea hrisoave în nume lui Petru, voevodul Moldovei sau al propriu. Munteniei, pe care a avut poruncă de la La sfâr itul acestor câteva consideraţii, voevodul Ardealului [Sigismund Báthory, putem spune că raporturile politice dintre n.n.] să l pună în domnia Moldovei” 42 . Mihai Viteazul i Nicolae Pătra cu au avut Prezenţa lui Marcu Cercel alături de soţia la baza modelul asocierii la domnie din lui Aron voda i de fiul acesteia i al fos Ţara Românească i Moldova începand cu tului domn moldovean amintit, se explica secolul al XIV lea i până spre ultimele prin faptul că, dupa moarte lui Petru decenii ale veacului al XVI lea, însa, la fel Cercel, soţia sa i mama lui Marcu Cercel cum teritoriul deţinut de Mihai între 1599 s a recăsătorit cu Aron al Moldovei 43 . i 1600 s a diversificat din punct de vedere Fiindcă Marcu Cercel crescuse, asa cum politic i administrativ, extinzându se de la arătat mai sus, sub protecţia lui Sigismund o singură ţara la trei tari, tot astfel instituţia Báthory, acesta din urma îl susţinea – se asocieri la domnie a încetat să mai respecte arăta în raportul lui Taranowski – pentru vechile canoane i s a conformat noii si ocuparea tonului Moldovei. tuaţii politice create în ultimii ani ai seco Propunerea lui Sigismund nu s a putut lului al XVI lea. Mihai s a vazut pe sine ca materializa în 1598, ci doi ani mai tarziu, pe un suzeran al lui Nicolae Pătra cu, el după ce Mihai Viteazul a cucerit Moldova. intitulându se crai , situaţia aceasta fiind Evoluţia acestor evenimente este descrisă recunoscută indirect i de fiul său care îl în Letopiseţul Cantacuzinesc : „Mihai vodă numea „stăpânitoriu” al Ţării Române ti. începu a să scrie i a să mărturisi cum că Mihai l a văzut pe fiul lui ca pe un locţiitor iaste domn a 3 ţări. Atuncea boiarii i la sud de Carpaţi, în timp ce boierii săi l au bătrânii Moldovei pohtiră de la Mihai vodă cerut i, probabil, l au perceput ca pe un sa le dea domn pe fie său, Neculai vodă. i domn titular. să făgădui Mihai vodă că le va face pre voe. Care a fost situaţia lui Marcu Cercel? Apoi în urma să socoti Mihai voda cum că În primul rand, câteva cuvinte despre el iaste fie său mic i nu va putea domni într înainte de a ajunge pe tronul Moldovei. o ţara de margine ca aceia, căci tot să Fiu al domnului Ţării Romanesti Petru temea de Irimia vodă. Deci Mihai vodă să Cercel i, în consecinţa, nepot de frate al lăsă de acea tocmeală. i tocmi o tile i le lui Mihai Viteazul, Marcu Cercel s a născut, puse capete mari, 4 boiari, anume: Udrea asa cum arăta Franco Sivori, în 1583 40 i a hatmanul i pre Andone vistierul i pre
78 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Politică i diplomaţie la sfâr itul secolului al XVI lea i începutul secolului al XVII lea
Sava arma ul i pre Neagoe spătarul, ca să 1600) 53 . Lipsa unor informaţii certe nu ne ţie Ţara Moldovei” 44 . După ce descrie si permite să determinăm foarte clar tipul relaţiei tuaţia din Ardeal i tratativele lui Mihai cu politice ce i a legat pe Mihai Viteazul i Marcu Rudolf II, autorul Letopiseţului Cantacuzinesc Cercel ori, altfel spus, nu putem ti daca notează: „Mihai găti pre Marco vodă, sin ace tia doi au fost asociaţi la domnie sau nu. Pătru vodă i l trimise la Moldova să fie La final, putem spune că Mihai Viteazul domn. i trimise cu dânsul pă Preda Buzescul. a stabilit cu fiul său Nicolae Pătra cu o i deacă sosiră în Ia i, începură a să veseli. legătura politică ce a avut la baza vechea Iar o tile Ieremiei vodă încă au fost viind instituţie a asocierii la domnie, în timp ce, la Moldova. Deci cu câtă bucurie merseră, referitor la Marcu Cercel, informaţiile cu atâta ru ine fugiră i năpustiră ţara” 45 . istorice pe care le avem nu ne permit sa A adar, prima opţiune a boierilor mol definim foarte clar în ce raport politic s a doveni pentru ocuparea tronului de la răsărit găsit acesta faţă de unchiul său. de Carpaţi a fost Nicolae Pătra cu. Poate tocmai de aceea, Filotei, noul episcop al ote Romanului, i Anastasie, noul episcop al Rădăuţiului, făgăduiau supunere la 15 1 Din imensa bibliografie dedicată lui Mihai iunie 1600 46 , respectiv la 19 iunie 1600 47 , Viteazul, bibliografie ce va fi parţial folosită mai jos, „binecredinciosului domn Io Mihail reţin, pentru început, o lucrare mai nouă, aparţinând lui Constantin Rezachevici, Cronologia voievod i celui de Dumnezeu încoronat critică a domnilor din Ţara Românească i Moldova , a. fiu al său, Io Nicolae voievod”. Jurământul 1324 – 1881 , I. Secolele XIV XVI , Bucure ti, dregătorilor moldoveni era întrucâtva Editura Enciclopedică, 2001, p. 317 363. asemănător i se adresa „stăpânitorului i 2 Despre campaniile militare duse de Mihai Viteazul domnului Ardealului, Ţerii Române ti i în Transilvania i Moldova, vezi Nicolae Iorga, Moldovei, măriei sale lui Mihai vodă i Istoria lui Mihai Viteazul , II, ediţie îngrijită de 48 Niculae Gheran i Victor Iova, Bucure ti, Editura fiului măriei sale, lui Petru vodă” . Minerva, 1979, p. 83 120, 147 169; P.P. Panaitescu, Mihai a renunţat ulterior la ideea Mihai Viteazul , cuvânt înainte de erban Papacostea, trimiterii fiului său ca domn al Moldovei, a ediţie îngrijită, postfaţă i bibliografie de Cristian format „un consiliu de patru boieri munteni” 49 Antim Bobicescu, Bucure ti, Editura Corint, 2002, p. (cei amintiţi de Letopiseţul Cantacuzinesc ), 158 161, 182 185; strict despre modul în care a fost după care l a desemnat ca viitor condu gândită cucerirea Moldovei, a se vedea Constantin cător politic la răsărit de Carpaţi pe nepotul Rezachevici, Gândirea politică a lui Mihai Viteazul i etapele elaborării planului de dobândire a său Marcu Cercel. Despre domnia acestuia Moldovei , în Mihai Viteazul. Culegere de studii , în Moldova avem foarte puţine informaţi. redactori coordonatori Paul Cernovodeanu i În acela i Letopiseţ Cantacuzinesc se arăta Constantin Rezachevici, Bucure ti, Editura Academiei că a venit împreuna cu Preda Buzescu, în Române, 1975, p. 51 73. 3 Nicolae Iorga, op. cit. , p. 107. timp ce Miron Costin nota că „numele [lui 4 Marcu, n.n.] nu să nice poveste te, pentru Ibidem , p. 161. 5 P.P. Panaitescu, op. cit. , p. 160. scurta vreme ce au avut acel domni or i 6 Ibidem , p. 16. nu să află numele ace tii domnii la 7 tefan Pascu, Petru Cercel i Ţara Românească la 50 letopisăţe streine” . Marcu Cercel nu a sfâr itul sec. XVI , Sibiu, 1944, p. 91 92. lăsat niciun act domnesc din perioada cât a 8 Constantin Rezachevici, op. cit. , p. 73, n. 148. 9 condus Moldova 51 (august – septembrie tefan Andreescu, Restitutio Daciae (Relaţiile 1600 52 ), ba, mai mult, cândva, în această politice dintre Ţara Românească, Moldova i Transilvania în răstimpul 1526 1593) , Bucure ti, perioadă, Mihai Viteazul a emis un hrisov Editura Albatros, 1980, p. 11 17. pentru mănăstirea Neamţ (17 august 10 Ibidem , p. 13.
79 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Liviu Marius Ilie
11 Idem, Restitutio Daciae , III. Studii cu privire la 32 Ibidem , p. 543 544. Mihai Viteazul (1593 1601) , Bucure ti, Editura 33 Ibidem , p. 554 556. Albatros, 1997, p. 302. 34 Ibidem , p. 548 549. 12 Paul Binder, Marcu vodă, asociatul la domnie al 35 Ibidem , p. 558 559. lui Mihai Viteazul, pretendent domnesc în Moldova 36 Spre exemplu, în documentul din 21 martie i mo iile sale din Transilvania , în „Anuarul 1600 ( ibidem , p. 513 514). Institutului de Istorie i Arheologie «A.D. 37 Cum ar fi în documentul din 27 iulie 1600 Xenopol»”, XXIV/1, 1987, p. 304. (ibidem , p. 560 561). 13 tefan Andreescu, op. cit. , p. 283 284. 38 Ilie Corfus, Corespondenţa inedită asupra 14 Despre acest memoriu, vezi Nicolae Iorga, O relaţiunilor între Mihai Viteazul i Polonia istorie a lui Mihai Viteazul de el însu , în „Analele (culeasă din arhivele din Var ovia) , Cernăuţi, Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice”, 1935, p. 40. seria III, t. V, 1926, p. 339 349. 39 tefan Andreescu, Restitutio Daciae , I, p. 11 17. 15 Pentru datarea memoriului, vezi tefan 40 tefan Pascu, op. cit. , p. 88, 90, 276. Acelasi Andreescu, Restitutio Daciae , I, p. 13. tefan Pascu nota (in ibidem , p. 90, n. 330) că, în 16 Nicolae Iorga, op. cit. , p. 346. lucrarea sa Historia della Transilvania (Venetia, 17 Mihai Viteazul în con tiinţa europeană , I. 1638, p. 172), Ciro Spontoni arăta că în 1601, Documente externe , Bucure ti, Editura Academiei Marcu avea 18 ani. Române, 1982, p. 282. 41 tefan Pascu, op. cit. , p. 90. 18 Ibidem , p. 282 283. 42 Ilie Corfus, Mihai Viteazul i polonii (cu 19 Istoria Ţării Române ti 1290 1690. Letopiseţul documente inedite în anexe) , Bucure ti, 1937, Cantacuzinesc , ediţie critică întocmită de C. doc. XX, p. 233. Grecescu i D. Simonescu, [Bucure ti], Editura 43 tefan Andreescu, Alianţe dinastice ale domnilor Academiei Române, 1960, p. 75 76. Ţării Române ti (secolele XIV XVI) , în Românii în 20 I.I. Georgescu, O copie necunoscută a istoria universală , II 1, coordonatori I. Agrigoroaie, Letopiseţului Cantacuzinesc , în „Mitropolia Gh. Buzatu, V. Cristian, Ia i, Universitatea „Al.I. Olteniei”, an XIII (1961), nr. 7 9, p. 520. Cuza”, 1987, p. 683 684. 21 D. Simonescu, Cronica lui Baltasar Walther 44 Letopiseţul Cantacuzinesc , p. 78. despre Mihai Viteazul în raport cu cronicile interne 45 Ibidem , p. 79. contemporane , în „Studii i Materiale de Istorie 46 DRH , B, XI, p. 540 541. Medie”, vol. III (1959), p. 94 si 95 96; tefan 47 Ibidem, p. 547 548. Andreescu, Familia lui Mihai Viteazul , în Mihai 48 Nicolae Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul , II, p. Viteazul. Culegere de studii , p. 232. 159. 22 P.P. Panaitescu, op. cit. , p. 160. 49 P.P. Panaitescu, op. cit. , p. 182. 23 Radu Constantinescu, Lupta pentru unitate 50 Miron Costin, Opere , ediţie critica cu un studiu naţională a Ţărilor Române 1590 1630. Documente introdictiv, note, comentarii, variante, indice i externe , Bucure ti, 1981, p. 88, 215. glosar de P.P. Panaitescu, [Bucure ti], Editura de 24 Documenta Romaniae Historica , B. Ţara stat pentru literatură si artă, 1958, p. 51. A se Românesca , vol. XI ( 1593 1600 ), Bucure ti, vedea i Quellen zur Geschichte der Stadt Brassó , Editura Academiei Române, 1975, passim. V, Brassó, 1909, p. 290: “Circa hoc tempus 25 Ibidem , p. 505 506. Moldaviam palatinatumque concedit Marco, filio 26 Ibidem , p. 512 513, 562 563. Petro Radolovici; sed ultra dies quinque non 27 Ibidem , p. 558 559. obtinet principatum, per Polonos enim restituitur 28 Ibidem , passim. Jeremias ante Michaelem pulsus”. 29 Am ales, la întâmplare, documentul din 15 mai 51 tefan Andreescu, Restitutio Daciae , I, p. 16. 1600, în care se regăse te acest titlu ( ibidem , p. 52 Paul Binder, op. cit. , p. 304. 522 523); el este întâlnit, însa, i în foarte multe 53 DRH , B, XI, p. 565. alte documente emise de Nicolae Pătra cu, în calitate de domn al Ţării Române ti. 30 Facem din nou trimitere la documentul din 15 mai 1600, din care preluăm fragmentul citat (ibidem ). 31 Ibidem , p. 542 543.
80 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ
Regimul juridic al funcŃionării i organizării partidelor politice în România
COSMI L UCIA G HERGHE
Résumé : Cet article présente d’une manière synthétique l’évolution du régime juridique des partis politiques roumains dès l’instauration des premiers éléments de démocratie modernes (Les Réglements Organiques de 1830/1831) jusqu’à nos jours (la révision constitutionnelle de 2003). On discute aussi des aspects concernant le régime politique de chaque période historique, les droits et les libertés des citoyens, l’organisations des scrutins électoraux etc. Mots clés : constitution , parlement, pluralisme, parti unique, élection.
oţiunea de partid este o noţiune Formarea partidelor politice, dezvoltarea veche, ea derivă, etimologic, în acestora a avut loc concomitent cu evoluţia N majoritatea limbilor moderne din societăţii omene ti, a concepţiilor etice, latinescul pars partis , desemnând într o juridice i sociologice. Progresul în toate accepţie semantică largă, o grupare de aceste domenii a influenţat sensibil contu oameni care se unesc voluntar i acţio rarea profilului propriu al partidelor. nează în comun în vederea realizării unor Primele alegeri în ţara noastră au avut interese i scopuri cu, caracter politic 1. loc în anul 1831 pe baza Regulamentului De a lungul timpului, partidele politice Organic. „Ale ii” erau doar din rândul bo nu au avut aceia i pondere i semnificaţie, ierilor, singurii care deţineau i dreptul la astfel în unele societăţi sclavagiste i feu vot. Primul parlament este cunoscut sub dale, în lupta pentru dominaţie politică se denumirea de Adunarea Ob tească obi constituiau ocazional grupări politice, mai nuită, care a conferit un cadru, nou, modern mult sau mai puţin organizate (partide, fac activităţii legislative. ţiuni, confrerii etc.) care susţineau anumite Prin Regulamentul Organic se punea persoane, idei sau scopuri politice. Ele pe baze noi justiţia (prin fixarea atribuţiilor aveau un caracter sporadic, efemer, i o diferitelor instanţe) iar pentru prima oară acţiune trecătoare, desfă urând o activitate se prevedea separarea puterilor în stat ocultă i complotistă în afara vieţii politice. ajungându se să se înlocuiască arbitrariul Grupările politice calificate în antichi cu legalitatea. tate drept „partide” nu prezintă identităţi Proclamaţia de la Islaz din 9/21 iunie categoriale cu partidele care formează în 1848, prevedea drept de vot „tuturor stărilor prezent sistemele politice partidiste. societăţii” 2, locuitorii judeţelor rămânând să i aleagă dregătorii locali, creându se
81 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Cosmin Lucian Gherghe astfel un sistem de autonomie locală. Aceste art. 6 i 7 din Legea electorală, erau rezol prevederi nu au fost însă puse în practică. vate de către Prefecţi iar apoi de justiţie. Prin firmanul electoral, în temeiul căruia Conform art. 15 din lege, alegătorii urmau să fie ale i deputaţii din Divanurile primari alegeau prin vot pe faţă alegătorii sau Adunările ad hoc din anul 1857 s a direcţi delegaţi, care împreună cu ceilalţi asigurat reprezentarea tuturor categoriilor alegători direcţi alegeau pe deputaţi prin sociale cu excepţia fo tilor robi ţigani. vot secret. Divanurile ad hoc au fost primele organe Pentru a fi ales deputat în Adunarea politice române ti recunoscute pe plan generală, conform art. 8, trebuie: A fi internaţional ce reprezentau populaţia ţării român născut sau a fi dobândit naturali în acea etapă istorică. zaţiunea cea mare; a avea vârsta de 30 de Statutul dezvoltător al Convenţiei din ani împliniţi; a fi alegător i a avea un 1858, cunoscut sub numele de „Statutul lui cens de eligibilitate. Un venit de două sute Cuza” este considerat de mulţi ca fiind prima de galbeni formează provizoriu acest cens. Constituţie a României. Caracterul său inovator Acest venit poate fi de orice natură; el se constă în faptul că acest act exprimă mani poate constata prin bilete de plata contri festarea liberei voinţe a poporului român. buţiilor, sau i prin orice alt tip; pot fi ale i Dispoziţiile înaintate ale Convenţiei deputaţi, i fără a justifica vreun cens, toţi veneau în contradicţie cu stipulaţiile elec Românii care au exercitat funcţiuni mari în torale anexate acesteia, care restrângea serviciul Statului, ofiţerii superiori ai armatei dreptul de vot direct la câteva mii de ce nu sunt în serviciul activ, profesoratul i oameni, tocmai când era necesar să se profesiunile liberale corespunzătoare. treacă la o operă de multiformă înnoire. Constituţia este concepută de toţi ideo Statutul dezvoltător al Convenţiei de logii, juri tii, oamenii politici, istoricii, ca o la Paris împreună cu noua Lege electorală bază a tuturor legilor unei societăţi, ca o din iulie 1864 definesc pentru prima dată lege a legilor”. Legile în înţelesul cel mai principiul autonomiei legislative a Princi larg, preciza Montesquieu, „sunt raportu patelor Unite. Recunoa terea acestui important rile necesare care derivă din natura lucru principiu oferea, în viitor, posibilitatea na rilor” 4, iar J.J. Rousseau considera că: „Legile ţiunii române de a i hotărî propria orga nu sunt, la drept vorbind, decât condiţiile nizare a vieţii politice de stat, fără amestec asociaţiei civile. Autorul lor trebuie să fie din afară 3. poporul supus el însu i legilor” 5. Noua lege din 2/14 iulie 1864 îm Legea lărgea puternic baza electorală, părţea pe alegători conform art. 2 i 3 în dar totodată subsuma, cu bună măsură, alegători primari i direcţi; alegătorii direcţi puterii executive, procesul electoral. erau cei care plăteau o contribuţie de cel Constituţia din 1866 a avut ca model puţin patru galbeni, tiau să scrie i să Constituţia belgiană din 1831, apreciată ca citească i aveau 25 de ani împliniţi, iar una dintre cele mai liberale din Europa, alegătorii primari, care votau prin delegaţi adaptată la condiţiile politice din România. erau contribuabilii de la sate, care plăteau Constituţia prevedea separarea puterilor în 48 lei impozit, contribuabilii cetăţeni care stat, puterea legislativă era exercitată colectiv plăteau un impozit de 50 lei în ora ele cu de către Domn i „Reprezentaţiunea naţională” 3.000 15.000 locuitori i 110 lei în ora ele (art. 32), cea executivă fiind încredinţată cu peste 15.000 locuitori. Domnului (art. 35) în timp ce puterea jude Listele electorale erau întocmite de cătorească era exercitată de Curţi i tribunale. autorităţile comunale, reclamaţiile conform
82 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Regimul juridic al funcţionării i organizării partidelor politice în România
În titlul II intitulat „Despre drepturile raţie cu cele cuprinse în Constituţia din Românilor”, Constituţia din 1866 prevedea 1866. Astfel art. 5 asigură libertăţile funda i garanta cele mai importante i funda mentale ale cetăţeanului (libertatea con tiinţei, mentale libertăţi cum ar fi: libertatea con învăţământului, presei, întrunirilor, libertatea tiinţei, a presei, a învăţământului, a aso de asociaţie). De asemenea art. 8 prevedea cierii i întrunirilor (art. 5). Prin această egalitatea tuturor românilor în faţa legilor prevedere se legaliza cadrul juridic al apa fără deosebire de origine etnică, de limbă, riţiei partidelor politice, cadru care este religie, na tere sau clasă socială. întărit de dispoziţiile art. 26 i 27 din În capitolul II, art. 11 33, sunt enume Constituţie, astfel „Românii au dreptul de rate principalele drepturi i libertăţi cetă a se aduna pa nici […] pentru a trata tot ţene ti, cum ar fi: libertatea individuală, felul de chestiuni” (art. 26), „Românii au inviolabilitatea domiciliului, libertatea muncii, dreptul a se asocia, conformându se legilor libertatea presei, libertatea întrunirilor i care reglementează exerciţiul acestui asocierilor etc. drept” (art. 27). Constituţia din 1923 întăre te cadrul Constituţia din 1866 prevedea de ase juridic al funcţionării sistemului politic menea egalitatea tuturor cetăţenilor români pluripartidist (art. 5,28,29) în faţa legii (art. 10). Înfăptuirea Marii Uniri la 1 Decembrie În baza acestei constituţii s au înfiinţat 1918, în urma participării la primul război primele partide din România, respectiv mondial a reprezentat o mare izbândă în Partidul Naţional Liberal – 24.05.1875, istoria naţiunii române, determinând profunde Partidul Conservator – 03.02.1880, Partidul schimbări în toate domeniile activităţii Naţional Democrat al Muncitorilor din economice, sociale i politice. România – 31.03.1893. Partidul Naţional Liberal a devenit în După Marea Unire de la 1 Decembrie anii 1918/1937 o formaţiune cu largă ade 1918 se impunea a fi elaborată o nouă renţă socială. Aflat la guvernare în pe constituţie, nu atât din necesitatea aplica rioada 1922 1926, a impus în anul 1923, o bilităţii ei pe întreg teritoriul României, nouă constituţie, liberalismul triumfând prin reîntregite, cât mai ales pentru a conferi o înscrierea votului universal i a reformei bază juridică nouă organizării statului agrare în noul a ezământ al ţării. Constituţia român cu evoluţia relaţiilor politice i din 1923 consacră i dezvoltă principiile naţionale din Europa postbelică. suveranităţii naţionale i al separaţiei pu În Monitorul Oficial nr. 282/29.03. terilor în stat, preconizând i asigurând 1923 se publică noua Constituţie al cărei participarea cetăţenilor la exerciţiul drep proiect a fost elaborat de Partidul Naţional turilor politice i la conducerea treburilor Liberal (condus de Ion. I. C. Brătianu). publice. Un număr relativ mare de articole Constituţia din 1923 menţine în mare (articolele 11 32) enumără principalele parte structura Constituţiei din 1866 pre drepturi i libertăţi cetăţene ti cum ar fi: luând i adăugând o serie de principii care libertatea individuală, inviolabilitatea domi au conferit caracterul de modernitate pre ciliului, libertatea muncii, libertatea con cum i posibilitatea reală de democratizare tiinţei libertatea presei, a întrunirilor i a statului i societăţii române ti interbelice. asocierilor învăţământului etc. 6 ceea ce a Principiile separaţiei puterilor, legali dat posibilitatea apariţiei unor noi partide tăţii i legitimităţii legilor ca i cele privind i grupări politice, organisme sociale, ob sistemul electiv i al regimului proprietăţii te ti, culturale, care s au putut manifesta sunt mult mai pregnant reliefate în compa
83 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Cosmin Lucian Gherghe destul de intens în perioada menţinerii în dizolvate”. Pentru a tempera opoziţia parti vigoare a Constituţiei din 1923. delor politice, articolul 2 prevedea posibili Încercările tot mai evidente ale regelui tatea reînfiinţării în viitor a organizaţiilor Carol al II lea începând cu anul 1930, de a politice „în condiţiunile i cu formele pre institui un regim autoritar i de a pune în văzute printr o lege specială ce se va întocmi pericol vechiul regim constituţional au în acest scop 7, pe această bază creându se determinat partidele politice să formeze „Frontul Rena terii Naţionale, care va deveni front comun pentru apărarea Constituţiei i primul „partid de masă” în societatea a regimului parlamentar. Partidul Naţional românească, transformat în iunie 1940 în Liberal, a constituit o frână în calea desfă „Partidul Naţiunii”. urării prodictatoriale a lui Carol al II lea. Carol al II lea a profitat de politica De asemenea Partidul Naţional Ţărănesc expansionistă a revizionismului care ame în frunte cu liderul său Iuliu Maniu s a ninţa tot mai mult independenţa i suve pronunţat deschis împotriva camarilei i a ranitatea României, încercând să demonstreze acelora care, din umbră, încercau să l îm opoziţiei publice că actul fundamental din pingă pe Carol spre o guvernare autoritară, februarie 1938 intitulat i „Constituţia împotriva revizuirii Constituţiei din 1923. salvării naţionale” este menit să contribuie Între anii 1930 1938 a avut loc un proces la „apărarea” i „salvarea” ţării. de disoluţie treptată a sistemului parla Regimul monarhic instituit prin Con mentar, de erodare a partidelor politice, o stituţia din 1938, anulând dreptul de aso dată cu transformarea instituţiei monarhice ciere i procedând la desfiinţarea sindi de la un regim dinastic democratic într un catelor a trecut la organizarea i funcţio regim dinastic autoritar instaurat la 10 narea breslelor de lucrători, funcţionari februarie 1938 printr o lovitură de palat. particulari i meseria i prin decretul din 12 Constituţia instituită de Carol al II lea a octombrie 1938 8. însemnat „declinul” regimului parlamentar De i a desfiinţat instituţiile democra constituţional din România, drepturile i tice din România Carol al II lea nu a reu it libertăţile democratice erau îngrădite, să i creeze instituţii viabile, capabile să conform art. 7 „nu este îngrădit niciunui confere stabilitatea internă i securitatea Român a propovădui prin viu grai sau în externă a regimului i statului. scris schimbarea formei de guvernământ a Partidele politice î i reiau activitatea statului”, prin desfiinţarea partidelor poli după 23 august 1944 când regele Mihai tice i introducerea unei noi instituţii restaurează Constituţia din 1923. După Frontul Rena terii Naţionale, urmărind să alegerile din 1946 Partidul Naţional Liberal consolideze puterea i autoritatea perso i Partidul Naţional Ţărănesc sunt interzise, nală a monarhului, limitate în trecut de Adunarea Deputaţilor ratificând la 29 iulie existenţa regimului parlamentar – constitu 1947, hotărârea Consiliului de Mini tri ţional întemeiat pe sistemul pluripartidist. referitoare la dizolvarea partidelor 9. La 30 martie 1938, odată cu înfiin În edinţa din 13.04.1948, Marea Adunare ţarea Consiliului de coroană a fost dat Naţională votează Constituţia Republicii publicităţii decretul nr. 1422 de dizolvare a Populare Române (Legea 114/1948) cu partidelor politice, care preciza la articolul unanimitate de 401 voturi. Constituţia din 1 că: „Toate asociaţiunile, grupările sau 1948 a reprezentat aplicarea în viaţa partidele actualmente în fiinţă i care s au politică românească a doctrinei i ideo constituit în vederea pregătirii ideilor po logiei comuniste, după modelul sovietic, litice sau a realizării lor sunt i rămân
84 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Regimul juridic al funcţionării i organizării partidelor politice în România
începând cu decretele din octombrie, până toare atât a organizaţiilor celor ce muncesc, la Constituţia U.R.S.S. din 1936” 10 . cât i a organelor i instituţiilor de stat. În Pentru prima dată în istoria vieţii po jurul lui se strâng toate organizaţiile celor itice i parlamentare din România, Consti ce muncesc din Republica Populară Română”, uţia din 1948 înlătură principiul separaţiei consfinţind existenţa partidului unic pe puterilor în stat i este înlocuit cu cel al scena politică. „unităţii depline a puterii de stat”, organul Se interzicea dreptul la asociere în ve suprem al puterii de stat devenind Marea derea înfiinţării unor partide politice prin Adunare Naţională (art. 37), faţă de care dispoziţiile art. 86 alin. 1 din Constituţie. răspund toate celelalte organe ale statului. Prin Constituţia din 1965 România era Referitor la drepturile i libertăţile fun proclamată „republică socialistă” conform damentale ale indivizilor de i acestea erau art. 1. Spre deosebire de constituţiile socia recunoscute i garantate de Constituţie, erau liste anterioare, cea din 1965 consacră i introduse numeroase restricţii i interdicţii fundamentează cel mai pregnant monopol în privinţa exercitării lor conform art. 32 politic al unei singure i unice formaţiuni „Cetăţenii au dreptul de a se asocia i politice reprezentată de Partidul Comunist. organiza, dacă scopul urmărit nu este În acest sens art. 3 prevedea „În Republica îndreptat în contra ordinei democratice Socialistă România forţa politică condu stabilită prin Constituţie”. cătoare a întregii societăţi este Partidul De asemenea în art. 31 se prevedea Comunist Român”. „libertatea presei, a cuvântului, a întruni Constituţia din 1965 dădea puteri rilor, a meetingurilor, a cortegiilor i mani depline Partidului Comunist Român, numindu festaţiilor”, arătând expres că „exercitarea l „cea mai înaltă formă de organizare a acestor drepturi este asigurată prin faptul clasei muncitoare” (art. 26 alin. 1), înde că mijloacele de tipărire, hârtia i locurile plinind un rol conducător în toate dome de întrunire sunt puse la dispoziţia celor ce niile construcţiei socialiste (art. 26 alin. 2). muncesc” de către partidul i statul socialist. Având în vedere dispoziţiile constitu Constituţia din 1948 a reprezentat prin ţionale, principalul instrument de transpu structura i fundamentarea sa politică i nere i realizare în practică a politicii parti ideologică principalul instrument juridic de dului comunist este statul socialist care realizare a ordinii politice i constituţionale conform art. 13 din Constituţie, organizează, socialiste, creând premisele instaurării planifică i conduce economia naţională, directivelor Partidului Muncitoresc Român apără i dezvoltă proprietatea socialistă. în toate domeniile sociale 11 , deschizând Constituţia din 1965 garanta princi calea totalitarismului politic i a centra palele drepturi i libertăţi ale cetăţeanului lismului economic i administrativ. în mod fictiv, existenţa partidului unic pe Constituţia din 1948 a rămas în vigoare scena politică fiind dovada deplină în acest până la 27 septembrie 1952, când s a adoptat sens. Un regim democratic nu poate fiinţa cea de a doua constituţie a Republicii fără existenţa pluripartidismului politic. Populare Române, publicată în Buletinul Devenind „forţă politică conducătoare a Oficial nr. 1 din 27.09.1952, prin care se întregii societăţi” i având „rolul condu consacra rolul conducător al partidului cător în toate domeniile construcţiei socialiste” muncitoresc în orânduirea socială i de stat partidul comunist deţine prin Constituţia a României. din 1965, monopolul conducerii politice, Prin art. 86 alin. 3 din Constituţie, „Partidul statul fiind considerat doar ca instrument Muncitoresc Român este forţa conducă de realizare în practică a politicii parti
85 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Cosmin Lucian Gherghe dului, reu ind să i asigure hegemonia i Pentru realizarea unei societăţi cu ade autocraţia în societate. vărat democratice în România, asigurarea Acest a ezământ constituţional a suferit i apărarea drepturilor fundamentale ale în perioada 1965 1989, zece modificări cetăţenilor i principiul pluralismului po importante i ase republicări, depă ind litic, Consiliul F.S.N. a decretat: „În România astfel toate celelalte legi fundamentale ale este liberă constituirea partidelor politice, României din 1859 până în 1965 12 . cu excepţia partidelor fasciste sau care Cea mai spectaculoasă modificare a propagă concepţii contrare ordinii de stat i constituţiei a avut loc în martie 1974, când de drept în România. Nici o altă îngrădire se introduce instituţia Pre edintelui Ţării. pe motiv de rasă, naţionalitate, religie, grad În practică Pre edintele exercită condu de cultură, sex sau convingeri politice nu cerea dictatorială a activităţii statului. Conform poate împiedica constituirea i funcţionarea art. 71 din Constituţie, Pre edintele este partidelor politice” (art. 1 din Decretul Lege eful statului iar potrivit art. 75 prezidează nr. 8/1989). Pe baza acestui act normativ Consiliul de Stat i edinţele Consiliului de sunt reconstituite i reorganizate partidele Mini tri atunci când este necesar. Pre e politice (Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul dintele putea emite norme cu putere de Naţional Liberal, Partidul Social Democrat) lege sub formă de decrete prezidenţiale i înfiinţându se numeroase partide politice decizii, având, totodată, dreptul de promul noi, care i au elaborat propriile lor statute gare a legilor i decretelor normative 13 . de funcţionare i programe politice de guvernare. Ultima modificare a constituţiei a avut De asemenea conform art. 2 din Decretul loc în octombrie 1986, când s a introdus lege mai sus menţionat „o persoană nu poate un amendament privind posibilitatea con face parte în acela i timp din două sau mai sultării electoratului pe calea referendumului. multe partide”. Partidele politice i orga Înlăturarea dictaturii comuniste la 22 nizaţiile ob te ti trebuie să se înteme ieze decembrie 1989 a dus implicit i la desfiin pe respectul suveranităţii, independenţei i ţarea constituţiei comuniste din 1965. Se integrităţii naţionale, al democraţiei, în vede impunea elaborarea i adaptarea unei noi rea asigurării libertăţilor i drepturilor cetă Constituţii care să preia normele constitu ţenilor i afirmării demnităţii naţiunii române. ţionale, tradiţionale, liberale, democrate, înte Pentru a se putea înregistra „fiecare meiate pe legalitate, justiţie i dreptate socială, partid i organizaţie ob tească trebuie să i să asigure drepturile i libertăţile cetăţeanului. prezinte statutele de organizare i funcţio După prăbu irea regimului comunist a nare, programul politic, să i declare sediul fost necesară crearea unor noi organisme, i mijloacele financiare de care dispune i sub forma Frontului Salvării Naţionale i a să facă dovada că are cel puţin 251 de Consiliului Frontului Salvării Naţionale membrii” (art. 3). Înregistrarea partidelor care a reprezentat primul organ provizoriu politice se face la Tribunalul municipiului al revoluţiei, care a elaborat primele acte Bucure ti, care, în termen de cinci zile, se normative menite să pună bazele noilor pronunţă asupra legalităţii constituirii lor. instituţii democratice. Unul din impor Nu pot face parte din nici un partid tantele acte emise de Consiliul Frontului politic cadrele militare i personalul civil Salvării Naţionale i publicat în Monitorul din Ministerul Apărării Naţionale i Minis Oficial nr. 9 din 31 decembrie 1989 este terul de Interne, judecătorii, procurorii i Decretul lege nr. 8 privind înregistrarea i diplomaţii, precum i personalul operativ funcţionarea partidelor politice i orga al Radio Televiziunii Române Libere (art. 5). nizaţiilor ob te ti din România .
86 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Regimul juridic al funcţionării i organizării partidelor politice în România
La 25 ianuarie 1990 Frontul salvării comisie de redactare a proiectului de consti Naţionale s a transformat în partid politic. tuţie atât de necesar. Prin Decretul lege din 09 februarie 1990 s La 21 noiembrie 1991, în urma votului a constituit Consiliul Provizoriu de Uniune uninominal al deputaţilor, Adunarea Con Naţională (C.P.U.N.) 14 , organ legislativ stituantă adoptă Constituţia României, care înlocuia Consiliul F.S.N. i prelua în publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din totalitate atribuţiile i funcţiile exercitate 21 noiembrie 1991, Constituţie ce a intrat până atunci de acesta. în vigoare în urma aprobării ei prin refe Consiliul Provizoriu de Uniune Naţio rendumul naţional din 8 decembrie 1991. nală a elaborat la 14 martie 1990 o nouă Constituţia din 1991 reprezintă cadrul lege electorală privind alegerea Parlamen legislativ fundamental pentru organizarea tului i a Pre edintelui României, publicată i funcţionarea statului i societăţii româ în Monitorul Oficial nr. 35 din 18 martie ne ti pe baze democratice, fiind astfel 1990. Precizând că „puterea politică în reinstaurată democraţia constituţională în România aparţine poporului i se exercită România, întreruptă aproape o jumătate de potrivit principiilor democraţiei, libertăţii secol, i create premisele pentru afirmarea i asigurării demnităţii umane, inviola unui regim politic pluralist. bilităţii i inaliabilităţii drepturilor funda Astfel, art. 1 din Constituţie prevede mentale ale omului”, legea electorală rei că România este stat de drept, democratic tera ideile guvernării societăţii pe baza sis i social, în care demnitatea omului, drep temului democratic, pluralist i al sepa turile i libertăţile cetăţenilor, libera dez raţiei puterilor legislativă, executivă i voltare a personalităţii umane, drep tatea i judecătorească (art. 2). pluralismul politic reprezintă valori supreme Parlamentul României alcătuit pe baza i sunt garantate. bicamerală (Adunarea Deputaţilor i Senat), În acest sens sunt incluse o serie de precum i Pre edintele României, se aleg, prescripţii referitoare la constituirea i func conform art. 3, prin vot universal, egal, ţionarea partidelor i formaţiunilor politice. direct i secret, liber exprimat. Pluralismul în societatea românească este o De asemenea, legea electorală pre condiţie i o garanţie a democraţiei consti vedea că pentru Pre edintele României tuţionale conform art. 8 alin. 1. Partidele fiecare partid sau formaţiune politică poate politice se constituie i î i desfă oară propune numai o singură candidatură. Se activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie pot prezenta i candidaturi independente. la definirea i la exprimarea voinţei poli Fiecare candidatură trebuie să fie însoţită tice a cetăţenilor, respectând suveranitatea de semnăturile a 100.000 de susţinători naţională, integritatea teritorială, ordinea (art. 11). Odată ales Pre edintele României de drept i principiile democraţiei conform nu poate fi membru al unui partid sau art. 8 alin. 2. formaţiune politică, iar dacă funcţia de Prin Constituţia din 1991 sunt garan pre edinte devine vacantă sau pre edintele tate i ocrotite de lege dreptul electoral, este în imposibilitate de a i exercita dreptul la muncă, învăţătură, asociere, liber atribuţiile, pre edintele Senatului asigură tatea con tiinţei, libertatea de exprimare a interimatul exercitării funcţiei de Pre e gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor i dinte al României (art. 81). libertatea creaţiilor de oricefel, prin viu După desfă urarea alegerilor pentru grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau Parlamentul României i a Pre edintelui prin alte mijloace de comunicare în public, României, din 20 mai 1990 se instituie o sunt inviolabile. De asemenea este prevă
87 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Cosmin Lucian Gherghe zută libertatea presei care implică i liber cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, tatea de a înfiinţa publicaţii. integritatea teritorială, ordinea de drept i Conform art. 36 meetingurile, de principiile democraţiei. Drepturile i liber monstraţiile, procesiunile sau orice alte tăţile cetăţenilor vor fi interpretate i apli întruniri sunt libere i se pot organiza i cate în concordanţă cu Declaraţia Universală desfă ura numai în mod pa nic fără nici un a Drepturilor Omului, cu pactele i cele fel de arme. Este garantat unul dintre prin lalte tratate la care România este parte. cipiile fundamentale ale democraţiei, drep Constituţia stabile te că România este tul de asociere. Cetăţenii se pot asocia liber stat naţional, suveran i independent, unitar în partide politice, în sindicate i în alte i indivizibil i o republică parlamentară. forme de asociere conform art. 37 alin. 1. Constituţia din 2003 garantează cele Partidele sau organizaţiile care, prin sco mai fundamentale drepturi i libertăţi ale purile ori prin activitatea lor, militează democraţiei: libertatea de exprimare, dreptul împotriva pluralismului politic, a princi la informaţie, dreptul la viaţă, la apărare, la piilor statului de drept ori a suveranităţii, a învăţătură, libera circulaţie, accesul la cul integrităţii sau independenţei României sunt tură, dreptul de a fi ales, dreptul la asociere neconstituţionale. Nu pot face parte din în partide politice, în sindicate, în patronate partide politice judecătorii Curţii Consti i în alte forme de asociere. tuţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţi tii i alte ote categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. 1 Mihai M. Petrescu, Partide, clase, naţiuni , Ed. Spre deosebire de situaţia de dinainte Politică, Bucure ti, 1977, p. 42. 2 Academia Română, Istoria Românilor , vol. VII, de 1989, noua Constituţie consacră princi tom. I, Ed. Enciclopedică, Bucure ti 2003, p. 282. piul separării celor trei puteri – legislativă, 3 Angela Banciu, Istoria vieţii constituţionale în executivă i judecătorească – i enunţă România (1866 1991 ), Casa de Editură i presă „ ansa” SRL, Bucure ti, 1996, p. 31. principiul autonomiei i al descentralizării 4 în administraţia publică. Montesquieu, Despre spiritul legilor , Ed. tiinţifică, Bucure ti, 1964, p. 11. Ca urmare a evoluţiei societăţii române ti 5 J.J. Rousseau, Contractul social , Ed. tiinţifică, Constituţia din 1991 a suferit o serie de Bucure ti, 1957, p. 137. modificări. Legea de revizuire a Constitu 6 Angela Banciu, op. cit. , p. 100. 7 ţiei României nr. 429/2003 a fost aprobată „Monitorul Oficial”, nr. 75, partea I, din 31 martie 1938, Angela Banciu, op. cit. p. 174. prin referendumul naţional din 18/19 8 „Monitorul Oficial”, nr. 237 din 12 octombrie 1938. octombrie 2003 i a intrat în vigoare la 9 „Monitorul Oficial”, nr. 172, din 30 iulie 1947. data de 29 octombrie 2003, data publicării 10 Dionisie Ionescu, Ghe. Tuţui, Ghe. Matei, în Monitorul Oficial al României. Dezvoltarea constituţională a statului român , Ed. tiinţifică, Bucure ti, 1957, p. 358. Constituţia din 2003 consfinţe te drepturile 11 Angela Banciu, op. cit. , p. 207. i libertăţile cetăţenilor, dreptatea i plura 12 Ibidem , p. 234. lismul politic care reprezintă valori supre 13 Modificată prin legea nr. 1/1974 i publicată în me în spiritul tradiţiilor democratice ale „Buletinul Oficial” nr. 45 din 28 martie 1974 i poporului român, idealurile revoluţiei din republicată în „Buletinul oficial” nr. 56 din 8 aprilie 1974. decembrie 1989, fiind garantate. 14 Decret lege nr. 81/1990 privind constituirea Potrivit art. 8 pluralismul în societatea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională în românească este o condiţie i o garanţie a „Monitorul Oficial”, nr. 27, din 10 februarie 1990. democraţiei constituţionale. Ele contribuie la definirea i la exprimarea voinţei politice a
88 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ
InfluenŃa contextului socio economic i politic asupra emigraŃiei din România
ADRIA O TOVESCU
Résumé : La circulation de la force de travail est devenue, pendant le XX e siècle, un phénomène social mondial. Cet article porte sur le rôle du contexte socio économique et politique dans la tendance migratoire des roumains, sachant que plus de 13 millions d’entre eux vivent aujourd’hui à l’étranger. Mots clés : force de travail, migration, niveau de vie, communauté.
iecare epocă istorică î i are proble Istoria societăţii române ti de până mele ei. În perioadele de război sau acum a fost în permanenţă o stare critică F de acţiuni revoluţionare, cea mai pentru orice individ con tient de destinul importantă problemă a individului uman său. Nelini tea individuală, alimentată de este cum să supravieţuiască. În epocile de nesiguranţa zilei de mâine i de sărăcia criză economică – precum cea mondială generală, ca fenomen social, s a corelat în din anii ’30 i cea a petrolului din anii ’70 permanenţă cu indiferenţa i pasivitatea ai secolului XX – apare ca prioritară pro autorităţilor. De circa un secol i jumătate, blema păstrării locului de muncă, a sur cetăţeanul român s a simţit „aruncat în selor de venituri. O secetă prelungită sau lume”, fără vreun suport material i insti altă calamitate naturală aduc în prim plan tuţional de salvare. Zorii epocii moderne în dificultăţile de satisfacere a nevoilor alimentare. România au generat un fenomen social Un analist obiectiv al vremurilor noastre necunoscut până aici: cel al emigraţiei nu trebuie niciodată să separe viaţa indi forţei de muncă spre societăţile avansate viduală de viaţa societăţii i activitatea insti din punct de vedere al organizării econo tuţiilor fundamentale ale acesteia. Neca mice i politice. zurile personale i, implicit, familiale i Mi carea forţei de muncă dinspre ţă problemele comunităţii naţionale se află rile înapoiate spre cele dezvoltate a deve într o strânsă legătură, întrucât climatul social nit, în cursul veacului al XX lea, un feno influenţează sensibil destinul indivizilor i men social mondial. În acest trend istoric al grupurilor umane. Destinul fiecărui om s a implicat i populaţia din România, se structurează pe coordonatele a două astfel încât, după unele statistici, aproape valori: familia i profesia. Când individul 13 milioane de români trăiesc în afara simte că îi sunt ameninţate aceste valori, el graniţelor naţionale, ceea ce reprezintă mai se considera pierdut i intră într o stare mult de jumătate din actuala populaţie a critică. societăţii noastre.
89 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Adrian Otovescu
Supravieţuirea a fost una din calităţile cadrul căreia autorii studiază comunitatea fundamentale ale românilor, pe care au de imigranţi polonezi din Chicago. dovedit o în întreaga lor istorie colectivă i Procesul de sărăcire accelerată a popu existenţă individuală. Plecând peste hota laţiei din România, în primul deceniu de rele natale, românii au dus cu ei obiceiurile, după prăbu irea dictaturii comunisto ceau tradiţiile, credinţa i viaţa spirituală care le iste, a contribuit la alimentarea fenome au marcat anii ederii în ţară i viaţa sufle nului de emigraţie. Dacă în 1996, circa 19% tească. După unele aprecieri, în lume se din populaţie se zbătea în sărăcie, în anul întâlnesc peste 500 de comunităţi religi 2000 statisticile oficiale indicau 43%, adică oase ale românilor, din care jumătate sunt aproximativ 8 milioane de persoane din ortodoxe. Existenţa românilor în străi totalul de circa 22,4 milioane de locuitori nătate este legată de ţări, precum: S.U.A., ai ţării. Franţa, Canada, fosta Iugoslavie, Ungaria, Dintotdeauna, cetăţeanul român a fost Germania, Anglia, Australia, Noua Zeelandă, strivit de greutăţile vieţii materiale. În perioada Brazilia, Argentina, Elveţia, Belgia, Olanda, interbelică, sociologul Mihail Manoilescu Suedia, Austria, Bulgaria, Grecia, Italia, a sesizat problema schimbului inegal dintre Spania 1 .a., ceea ce demonstrează o arie România i ţările occidentale, evidenţiind foarte largă i diversă de răspândire mon că ţăranul autohton, pentru a produce cât dială (în peste 230 de ţări). „În întreaga muncitorul industrial american în 8 ore i lume există peste 600 de societăţi cultu muncitorul român în 16 ore, ar trebui să rale, unele purtând numele Eminescu, Dacia, lucreze 72 de ore pe zi, ceea ce ar contra Frăţia, numirea sau denumirea ţării din veni nu numai legilor fiziologice, dar i care se află comunitatea i România”. „Apar logicii oricărui calendar. În condiţiile în în lume peste 600 de ziare, reviste, publi care un lucrător necalificat (menajeră, de caţii în limba română, în ultimele patru exemplu) poate, actualmente, după infor decenii tipărindu se (…) 3800 de volume”. maţiile noastre, să economisească, în Italia, „Limba, literatura, civilizaţia românească în jur de 600 euro pe lună, el devine total se predau în universităţile din 26 de ţări ale nemotivat să lucreze în ţara natală, unde lumii în limba română.” Din operele lui nu i poate acoperi nici cheltuielile de Eminescu s a tradus în 64 de limbi ale întreţinere familială. globului pământesc 2. În intervalul 1990 2000 a avut loc o O cercetare analitică a românilor de schimbare a efectivului populaţiei din ţara pretutindeni – pe bază de date statistice i noastră, ca urmare a acţiunii directe a patru istorice – lipse te, deocamdată. Instituţio factori: na terile, decesele, imigrarea i nalizarea Congresului spiritualităţii române ti emigrarea. Analizele statistice arată că „pe (organizat în anii 1993 1995, 2001) repre parcursul anilor 1992 2000, România a zintă, în pofida unor întreruperi (1996 pierdut constant din populaţia sa; faţă de 2000), un motiv de speranţă i o premisă începutul anului 1992, la începutul lui încurajatoare pentru cunoa terea sistema 2001 sunt cu circa 380 de mii de persoane tică a românilor din diaspora. Demersul mai puţin, ceea ce înseamnă o pierdere anuală sociologic poate fi un mijloc util în acest de peste 42.000 de oameni” 3. Calculele de sens, cu atât mai mult cu cât există i un prognoză ale unor speciali ti demonstrează precedent teoretico metodologic: lucrarea că „actuala fertilitate de 1,3 copii / femeie sociologilor americani William Thomas i va genera un declin demografic ce va face Florian Znaniecki, intitulată Ţăranul polo ca prin anii 2025 populaţia ţării să scadă nez în Europa i America (1918 1920), în sub 20 de milioane, iar peste încă alţi 25 de
90 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Influenţa contextului socio economic i politic asupra emigraţiei din România ani, adică prin 2050, să ajungă la 15 în privinţa deplasărilor peste graniţe com milioane de locuitori. Evident că aceste parativ cu ceilalţi emigranţi 6. schimbări de efective sunt însoţite i de Migraţia externă a persoanelor din ţara schimbări structurale, în sensul cre terii noastră înregistrează două forme: defini ponderii populaţiei vârstnice i a scăderii tivă i temporară sau circulatorie. Aceasta celei tinere” 4. din urmă este „de tip «du te vino», între După prăbu irea regimului comunist România i alte ţări, pentru turism, muncă din România (22 decembrie 1989) – care a sau afaceri” i se află într o „permanentă impus timp de patru decenii restricţii severe extensie socială” 7. circulaţiei în străinătate cetăţenilor săi, Ancheta sociologică efectuată la jumă transformând ţara într o închisoare naţională tatea anului 2001 asupra studenţilor din 14 – a avut loc o explozie a emigraţiei externe facultăţi ale Universităţii din Craiova a evi (cu deosebire în primii 2 3 ani), numero i denţiat că 48,9 % dintre ace tia ar dori să români uzând de dreptul legal de a se plece în alte ţări, dacă nu găsesc de lucru în deplasa peste hotare. Astfel, în 1990 au România, după absolvirea studiilor: 18,8% plecat circa 97.000 de persoane, în 1991 – să rămână acolo definitiv i 31% doar peste 44.000 de persoane, în 1992 – peste temporar, urmând a se întoarce. Ceilalţi 32.000 de persoane. Fluxul emigranţilor subiecţi au precizat că î i doresc locul de locali a scăzut continuu, da la un an la altul, muncă doar în ţară (38,6%) ori nu s au încât în anul 1999 a ajuns la 12.600 de gândit (11,2%). persoane, „care se apropie de starea feno Pentru 73,1% dintre studenţii craio menului înainte de 1989. În ultimii 3 4 ani, veni, evoluţia societăţii române ti actuale emigraţia legală tinde să scadă la cote pe calea capitalistă nu corespunde a teptă foarte joase, care sunt la jumătate din ceea rilor lor, iar 14,7% au declarat că "nu îi ce era pe vremea comunismului, în prin interesează" cum evoluează aceasta. Mai cipal datorită măsurilor tot mai restrictive mult de jumătate dintre subiecţi (55%) au privind imigraţia adoptate de statele dez apreciat că nici una dintre instituţiile actuale voltate. În aceea i perioadă începe să crească ale societăţii române ti nu le inspiră încre sensibil numărul celor care primesc drept dere. Doar biserica se bucură de încrederea de edere în România sau chiar domiciliu a numai un sfert (26%) dintre studenţi, în aici (…)” 5, ponderea imigranţilor legali timp ce coala i armata sunt destul de slab (peste 10.000 de persoane în anul 1999) cotate (4% i, respectiv, 5%). apropiindu se de cea a emigranţilor legali, Solicitaţi să i exprime opinia dacă se încât sporul migratoriu al populaţiei tinde poate trăi cinstit în zilele noastre, în să devină zero. Desigur, proporţia reală a România, ei au oferit următoarele răspun emigranţilor i a imigranţilor este mult mai suri: "da, dar e foarte greu" (32%); "nu, mare decât o indică cifrele oficiale, nume dacă vrei să o duci bine"(21,6%); "în mică ro i indivizi recurgând la mijloace clan măsură" (18,3%); "în nici un caz" (15%); destine de intrare sau ie ire din ţară. "da, dacă cineva vrea" (9,4%); "nu pot Investigarea sociologică a unui e an aprecia" (3,6%). Deci, 59,7% s au pro tion reprezentativ naţional (compus din nunţat afirmativ, iar 36,6% în mod negativ. 1817 subiecţi), în luna mai 2001, a scos la Opţiunile lor negative se întemeiază pe pă iveală că peste cei din mediul urban, cei rerea că, actualmente, pe românii din ţară îi care au rude stabilite în alte ţări, cei de altă caracterizează într o măsură mai mare mani religie decât cea ortodoxă, cei din Bucure ti festările negative: "hoţia" (16% din totalul i Transilvania deţin ponderi relativ ridicate subiecţilor chestionaţi) i "lenea" (14,2%),
91 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Adrian Otovescu
"neîncrederea" (7,5%) i "prostia" (7,5%), (mai 2001), "în localităţile în care există "egoismul" (5,8%) i "minciuna" (4,5%) sau a existat o pondere semnificativă de etc., evidenţiind un număr de 12 atribute populaţie maghiară, propensiunea de emi repudiate. Calităţile preţuite ale concetăţe grare temporară în afara ţării a fost semni nilor sunt în număr de 14 i întrunesc, în ficativ mai mare decât în localităţile omo schimb, o pondere diminuată a celor care le au gene sub aspect etnic” 10 . desemnat: "ospitalitatea" (12,1%), "inteligenţa" Procesul de emigrare din România a (7,3%), "hărnicia" (2,4%), "modestia" (2,3%), fost permanent alimentat de plecarea "generozitatea" (1,2%), "solidaritatea" (1,1%) membrilor comunităţii evreie ti din ţara etc. 8 noastră, în condiţiile socio politice ale Evaluarea, în culori decepţionante, a istoriei noastre naţionale. Membrii acestei climatului social din ţară reprezintă un etnii numărau circa 800.000 persoane în factor de alimentare a curentului emigra anul 1940. Ora ul Ia i, de pildă, avea o ţionist în categoria profesională a celor cu populaţie alcătuită din evrei în proporţie de nivel de instrucţie superior. Acest fapt are 51%. Anumiţi cercetători subliniau că două efecte imediate: diluarea sentimen „România avea a treia comunitate evre tului pro naţional i pierderea unui seg iască din Europa i a patra din lume, după ment important al forţei de muncă înalt U.R.S.S., Polonia i S.U.A.” 11 . După cinci calificate. decenii, numărul evreilor răma i în România Pe medii sociale, "migranţii potenţiali era de doar 15.000 (în anul 1990), ceea ce din urban reprezintă aproximativ 70% din indică un ritm deosebit de antrenant al totalul celor care ar dori să plece în străi fluxului plecărilor din ţara noastră. nătate în viitorul apropiat". "Intenţia de Datele prezentate în cadrul Sesiunii migraţie temporară în străinătate este de tiinţifice internaţionale , desfă urată la aproape trei ori mai puternică în ora e decât la Universitatea din Tel Aviv (în zilele de 16 sate". Ea este justificată prin motive turis 19 decembrie 2001) i consacrată mi cării tice (30%), prin nevoia de a avea o ocu evreilor din România (în perioada comu paţie (20%) sau de desăvâr ire a educaţiei. nistă i post comunistă), arată că polii atracţiei "La sate este covâr itoare motivaţia eco au fost Israelul (unde au plecat „circa nomică a migraţiei, dorinţa de a pleca în 300.000, dintre care 2/3 în trei mari «valuri»”) străinătate pentru a lucra (40% din totalul i ţări din Occidentul apropiat i îndepărtat. emigranţilor potenţiali din rural)" 9. Astfel, dacă în anul 1947 se înregistrau Factorul etnic a jucat un rol însemnat 428.312 de evrei în România, ulterior, nu în alimentarea fenomenului de migraţie în mărul acestora a scăzut la circa 300.000, în România. După liberalizarea graniţelor, 1953, la 146.000, în 1956, apoi la 49.900, comunităţile de etnici germani din Ardeal în 1966 i la 25.000, în 1977, pentru ca, în au emigrat definitiv în Germania, unele in 1990, cifra acestora să ajungă la 15.000 de corpore, depopulând localităţi întregi din evrei 12 . ţara noastră. De asemenea, numero i etnici maghiari din Transilvania au plecat la ote lucru în Ungaria, alimentând fluxul emi granţilor temporari. Acestora li s au adăugat 1 Victor Crăciun, Congresul spiritualităţii i alţi cetăţeni care au plecat să i vadă ru române ti ca instituţie a întregului neam , în dele stabilite în străinătate. Potrivit datelor vol. „Lucrările celui de al doilea Congres al furnizate de "Barometrul de opinie publică spiritualităţii române ti, Băile Herculane, 14 16 al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă"
92 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 POLITICĂ ROMÂNEASCĂ Influenţa contextului socio economic i politic asupra emigraţiei din România octombrie 1994, Drobeta Turnu Severin, Editura 8 Relaţii sociale i orientări valorice în mediul Radical, p. 48. universitar , “Raport de cercetare”, Departamentul 2 Ibidem , p. 49. de Studii i Sondaje Sociologice al Universităţii 3 Traian Rotariu, Despre oportunitatea din Craiova, mai 2001, p. 102 i cont. adoptării în România a unor măsuri de politică 9 Dumitru Sandu, op. cit , p. 11 ; a se vedea i demografică , în rev. „Annales Universitatis lucrarea D. Sandu (coord.), Locuirea temporară în Apulensis”, Seria Sociologie, nr. 1 / 2001, străinătate. Migraţia economică a românilor: Alba Iulia, p. 9. 1990 2006, Fundaţia pentru o Societate 4 Idem . Deschisă, Bucure ti, 2007. 5 Ibidem , p. 8. 10 Ibidem . 6 Dumitru Sandu, Migraţia circulatorie ca 11 Andrei Oi teanu, Imaginea evreului în cultura strategie de viaţă , în rev. „Sociologie română , Bucure ti, Editura Humanitas, p. 13 i 33. Românească”, nr.2, Bucure ti, 2000, p. 9. 12 Cf. Realitatea Evreiască , nr. 155 156, 1 31 7 Ibidem , p. 5. ian. 2002, p.12.
93 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE P OLITICĂ I COMUNICARE
Comunicarea electorală i modalităŃile sale de exprimare
CĂLI S I ESCU
Abstract : The electoral communication represents one of the first forms of the political publicity, whose final result is the election of a political actor invested and delegated by the voters with the necessary power in order to wield it in the benefit of people. The first conceptions on the political communication focused on the electoral communication and its influence on the voters. The development and the extension of the democracy, as a governance modality, explain, in a way, the ascending evolution of the political communication, under these circumstances. In this context, we tried to present the most characteristic aspects that define nowadays, the entire process of the electoral communication: professionalizing and Americanization of the poll campaigns, the poll as an electoral ritual, televisual publicity, televisual journals and the direct and indirect impact of media on the polling intentions. Keywords : electoral communication, political communication, voters, poll campaigns, publicity, televisual publicity, televisual journals, polls .
omunicarea electorală constituie, fără cercetării în domeniul comunicării politice, îndoială, una din primele forme ale care s a axat, în principal, pe observarea C publicităţii politice, cuprinzând an comportamentelor în momente considerate samblul strategiilor i reprezentărilor ce au ca decisive pentru alegerea guvernanţilor drept scop alegerea unui actor politic, re i a politicilor publice. În plus, atenţia zultată ca urmare a hotărârii poporului de a acordată studierii mecanismelor de cam delega puterea către acel actor politic, în panie s a consolidat prin evoluţia actuală a urma unei competiţii. Această activitate po vieţii politice, care tinde să se transforme litică specifică a izvorât din necesitatea într o campanie permanentă, în care per cetăţeanului, ca locuitor al cetăţii, de a i sonalul angajat în politică încearcă să î i desemna reprezentanţii investiţi cu putere, legitimeze acţiunile sprijinindu se pe dintr un întreg popor de cetăţeni. strategiile comunicării. Interesul pentru studierea aprofundată În cercetarea comunicării electorale se a companiilor electorale, relevat ca urmare pot distinge trei curente principale 1. Unul a cercetărilor efectuate în domeniul propa în care accentul este pus pe aspectele gandei, constituie un domeniu predilect al practice ale campaniilor electorale , referi
94 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Comunicarea electorală i modalităţile sale de exprimare toare la strategiile discursive, publicitate, politică rezultă deci din această inter dezbateri, relaţiile directe cu cetăţenii i sectare dintre comunicarea de masă i care este specific stilului politic de viaţă democraţie. american. Al doilea curent , axat în special Primele concepţii cu privire la comu pe practicile marketingului politic , cu ră nicarea politică puneau deja accentul pe dăcini adânci în marketingul comercial, nu comunicarea electorală i influenţa sa asupra se limitează doar la domeniul publicităţii i alegătorilor. Dezvoltarea i extinderea demo înglobează întregul proces de marketing, craţiei ca modalitate de guvernare i în precum i analiza atitudinilor i opiniilor mulţirea campaniilor electorale explică în generate de efectele campaniilor publici parte evoluţia ascendentă a comunicării tare. Ultimul din cele trei curente, abor politice, analizată din acest punct de ve dează un ansamblu vast de probleme refe dere. Principalele elemente de cercetare pe ritoare la campaniile electorale , pe care le această linie privesc constituirea i efectele consideră, însă, ca pe un fenomen modern discursurilor electorale, ale mijloacelor media, i complex de comunicare. publicităţii i dezbaterilor politice, la care Rădăcinile comunicării politice i elec s au adăugat, progresiv, i alte fenomene, torale se regăsesc în mai multe discipline de multe ori externe contextului electoral, ce ţin de domeniul tiinţelor sociale. Prin precum efectele media asupra valorilor trăsăturile sale definitorii – mediatizată, uni dominante ale societăţii, evoluţia opiniilor direcţională, colectivă i simultană, comu individuale etc. nicarea de masă, studiată i pusă magistral în evidenţă de către Harold D. Lasswell în Instrumentele comunicării politice 1948, prezintă două dimensiuni funda Activităţile de comunicare politică ale mentale : una funcţională , care permite actorilor politici pot fi interne sau externe. gestionarea societăţilor prin difuzarea de Într un context electoral, de pildă, activită valori, idei i informaţii i o dimensiune ţile interne vizează încadrarea celor mai normativă care evidenţiază ideea că activi candidaţi i militanţi, uniformizarea cetăţenii formează o comunitate i că discursului partizan i stimularea celorlalţi ace tia trebuie să fie bine informaţi. În membri de partid, ele desfă urându se sub acest cadru, comunicarea de masă devine formă de edinţe de pregătire, programe un puternic liant social care permite cetă electorale etc. Activităţile externe ale acto ţenilor să înţeleagă mai bine mecanismele rilor politici au în vedere două tipuri de mediului în care trăiesc i să fie mai auditoriu: un număr restrâns de lideri de aproape de centrele decizionale ale puterii, opinie (personalităţi, conducători de gru de care s ar simţi mult mai îndepărtate puri de interese sau persoane etc.) capabili dacă nu ar fi comunicarea 2. Comunicarea să se alăture ulterior unui mare număr de politică rezultă deci din această inter electori, unul din scopurile urmărite fiind sectare dintre comunicarea de masă i de a orienta ordinea de zi spre anumite democraţie. mize i de a le prezenta publicului ca atare. În acest cadru, comunicarea de masă Interviurile, conferinţele de presă, comuni devine un puternic liant social care permite catele de presă i dosarele destinate jurna cetăţenilor să înţeleagă mai bine mecanis li tilor sunt mijloacele cele mai utilizate în mele mediului în care trăiesc i să fie mai vederea realizării acestui scop. Pe de altă aproape de centrele decizionale ale puterii, parte, comunicările externe pot viza un de care s ar simţi mult mai îndepărtate mare număr de electori, fără ca mesajul să dacă nu ar fi comunicarea. Comunicarea fie filtrat de jurnali ti sau alţi intermediari
95 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Călin Sinescu
(publicitate electorală sau guvernamentală vizează planificarea campaniei electorale. sub formă de campanii publicitare, mesaje În această perioadă pot fi efectuate cerce televizate, afi e etc.). tări de piaţă, cu ajutorul sondajelor i a Mijloacele de comunicare politică trebuie grupelor de discuţie ( focus groups ), pentru să fie relaţionate cu scopurile urmărite în identificarea preferinţelor electoratului, se campania permanentă în general i în cam creează echipe de consultanţi i se organi pania electorală în special. În această idee, zează activităţi de comunicare internă la comunicarea politică s ar referi la utiliza nivelul partidului, în vederea realizării unei rea sistematică i coordonată a unor instru strategii unice pentru toţi militanţii. mente de comunicare în vederea maximi Desfă urarea campaniilor electorale zării sprijinului politic al unui partid poate fi restricţionată prin prevederi expres (guvernamental sau neguvernamental), a prevăzute de legislaţia electorală, de anu politicilor sale i a liderilor acestuia, în mite instituţii i de cultura politică. Cadrul timp ce comunicarea electorală ar viza uti impus de legea electorală poate afecta mai lizarea acestora în vederea maximizării multe aspecte ale campaniei: durata, finan sprijinului electoral al unui partid sau al ţarea partidelor, difuzarea publicităţii ori unui candidat cu ocazia exercitării votului. dezvăluirea rezultatelor sondajelor. Anumite instituţii precum regimul politic i sistemul Comunicarea electorală de vot pot influenţa tonul discursului parti În perioada electorală, comunicarea po zan. Astfel, într un sistem bazat pe repre litică se deosebe te de activităţile regulate zentarea proporţională, în care guvernele de comunicare ale guvernanţilor. Între sunt constituite din coaliţii multipartite, campaniile electorale, guvernele moderne intensitatea atacurilor între partidele aflate duc o campanie permanentă. În timp ce în competiţie va fi mai curând slabă, deoa campaniile electorale folosesc instrumen rece unele dintre ele vor trebui să se tele de comunicare în scopul maximizării asocieze după alegeri pentru a participa la sprijinului electoral al unui partid sau al guvernare. Totodată, ideologiile dominante i unui candidat i dobândirii puterii, campa cultura politică a unui stat pot, de ase nia permanentă utilizează instrumente ase menea, să influenţeze amploarea unei cam mănătoare în vederea maximizării spriji panii electorale, desfă urarea acesteia, stilul nului cetăţenilor în politicile publice. său ori vocabularul utilizat de candidat. Campaniile electorale, în sensul formal Campaniile publicitare se caracteri al termenului, constituie perioade relativ zează, în fine, prin intensitatea lor deosebit scurte, cu o durată de 4 6 săptămâni, în cea de puternică, constituind un moment intens mai mare parte a regimurilor parlamentare. al vieţii democratice, când gradul de aten Ele sunt în general precedate de două alte ţie a electoratului faţă de viaţa politică este campanii, cu caracter mai informal: perioada foarte ridicat i în care mulţi dintre ale de pre campanie i campania lungă. Perioada gători nu au stabilit candidatul pe care să l de pre campanie se desfă oară pe par voteze sau sunt predispu i să i schimbe cursul celor două sau trei săptămâni care opţiunea făcută iniţial. preced începerea oficială a campaniei elec La momentul respectiv, mijloacele torale, când sunt testate discursurile elec media alocă un spaţiu redacţional sau un torale i sunt finalizate pregătirile parti timp de expunere considerabil campaniei delor politice. Campania lungă se poate electorale, erijându se în actori dinamici e alona pe o perioadă de 9 12 luni înainte care interacţionează cu ceilalţi protagoni ti ca cetăţenii să fie chemaţi la urne i (în special partidele i cetăţenii) i care pot
96 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Comunicarea electorală i modalităţile sale de exprimare să i impună punctul lor de vedere. Inten politice constituiau un adevărat incubator sitatea campaniei electorale se distinge, de pentru lansarea noilor idei i iniţiative asemenea, prin forţa competiţiei, în care politice. Acest fapt explică, oarecum, i noţiunile de victorie i de înfrângere sunt numărul considerabil de cetăţeni ce se foarte bine delimitate. Cre terea părţii sale ata au ideologiei unuia din partidele aflate de piaţă electorală poate constitui o mare în cursa electorală, precum i gradul înalt victorie pentru un partid, în timp ce o de încredere pe care ace tia îl manifestau înfrângere care a survenit chiar în con faţă de instituţiile politice. textul în care cel învins a obţinut unele Organizarea campaniilor electorale era câ tiguri, atrage consecinţe deseori drama descentralizată i îndreptată în general spre tice pentru perdanţi. circumscripţii, la nivel local, care necesita Această intensitate a competiţiei elec mai puţină pregătire i unde gradul de torale se manifestă în mai multe moduri. implicare al partidelor era mai mare. Comu Astfel, partidele încearcă să ia cu asalt spa nicarea între candidaţi i cetăţeni se realiza ţiul mediatic, pentru a i impune priori prin intermediul partidelor, iar întâlnirile tăţile i calităţile efului lor, asalt la care aveau loc de obicei în grupuri mici, la mijloacele media încearcă să reziste, de domiciliul unuia dintre cetăţeni (a a zisele teamă să nu fie manipulate de către partide. „adunări de bucătărie”) sau, la scenă mai Această bătălie este dusă de organizaţii mare (mitinguri, adunări publice), atunci rivale (partide) care au structuri de decizie când urmau a fi tratate sau dezbătute foarte centralizate ( war rooms ) ce vizează probleme de interes primordial pentru par maximizarea rapidităţii i flexibilităţii tidul în cauză i simpatizanţii acestuia. acţiunilor lor. Activităţile de comunicare Acţiunile partizane organizate în special la ţin tot atât de promovare i de atac cât i de nivel local (mar uri de susţinere, mitinguri răspunsul la atacurile adversarului.Studiile de partid etc.) permiteau candidaţilor să iniţiate pe această temă relevă faptul că pe demonstreze marelui public amploarea sus parcursul competiţiei electorale se înregis ţinerii lor în cadrul localităţii sau regiunii. trează o coliziune sporită a fluxurilor rivale Mijloacele media existente se implicau de informare i că dramatizarea cre te odată activ în jocul politic, multe jurnale fiind cu apropierea datei limită a alegerilor 3. chiar afiliate partidelor politice, privile giind informaţia în detrimentul altor par Evoluţia campaniilor i comunicării tide i oferind cetăţenilor posibilitatea de a electorale se orienta către aceea parte a presei care îi După cel de al doilea război mondial reprezenta mai bine interesele partizane. campaniile electorale au înregistrat trans Cea de a doua etapă este marcată de formări considerabile, datorate în principal dezvoltarea în anii ’60 a informaţiei tele mutaţiilor intervenite în plan social, econo vizate i de popularitatea acesteia în rândul mic i tehnologic i recurgerii la consul cetăţenilor, obligând, în consecinţă, parti tanţi profesioni ti, apreciindu s că în evo dele politice, să i adapteze strategiile de luţia lor se pot distinge trei faze. comunicare electorală în funcţie de noile Prima etapă a atins apogeul între 1945 evoluţii. Caracteristicile acestei etape, care i mijlocul anilor ’60, când partidele se se întinde până în anii ’80 ar putea fi aflau în centrul vieţii politice i î i asumau rezumate astfel: o funcţie importantă de mediere între cetăţeni televiziunea permite contactarea i i guvernanţi. Considerate a fi importante impli carea unui număr mult mai mare locuri de dezbatere a noilor mize, partidele de elec tori, ce sunt expu i viziunilor
97 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Călin Sinescu
politice concurente, reducându se astfel ce unii speciali ti numesc intrarea comu expunerea selectivă; nicării electorale în era teledemocraţiei 4. electoratul a devenit mai pragmatic i mai puţin implicat în jocul politic parti Profesionalizarea i americanizarea zan, fiind marcat de o anumită pasivi campaniilor electorale tate, datorată în parte procesului de me Această nouă fază se caracterizează în diatizare; principal prin importanţa crescândă i im comunicarea electorală a început să fie plicarea în jocul politic de pe această centrată mai mult pe liderii de partid, poziţie a speciali tilor în materie de cam strategiile lor i reputaţia de care ace tia panie electorală, cu predilecţie în Statele se bucură în rândul opiniei publice; Unite ale Americii. În acest context, parti presa scrisă renunţă de a mai fi un dele politice au început să recurgă tot mai experiment al transmiterii mesajelor par des la profesioni ti specializaţi în misiuni tizane, adoptând un ton mai critic i precise precum colectarea de fonduri, utili adaptându se logicii comerciale; rolul zarea sondajelor, supravegherea mijloacelor predominant al acesteia este de fapt media, plasamentele publicitare în mass preluat, în mod treptat, de televiziunea media, elaborarea de tiri i internet, redac naţională; tarea de discursuri, organizarea de confe organizarea campaniilor electorale a devenit rinţe de presă etc., unii dintre ei ajungând mai centralizată, constituind obiectul unor chiar să activeze în structurile ierarhice de pregătiri îndelungi i detaliate i necesi vârf ale partidelor 5. Noua formă de cam tând intervenţia unor speciali ti în dome panie electorală a apărut i s a dezvoltat în niul comunicării; SUA, iar faptul că acest mod de organizare folosirea sondajelor pentru măsurarea spri s ar putea extinde i în alte ţări, realizându jinului oferit de partide tinde să devină o se un model unic în această privinţă, este practică curentă, iar comunicarea media deseori desemnat prin conceptul de “ame tizată a început să înlocuiască treptat ricanizare” 6. Se invocă în acest sens folo contactul direct între candidaţi i cetăţeni. sirea de consultanţi politici americani de Cea de a treia etapă a comunicării către partidele politice din diferite ţări, electorale apărută în anii ’80 este puternic trimiterea de către acestea de personal influenţată de dezvoltarea rapidă a mijloa specializat în SUA pentru a se familiariza celor de comunicare modernă – canalele cu diverse metode de lucru specifice zonei, telematice, internetul, televiziunea prin precum i faptul că literatura tiinţifică de satelit i cablu etc. i de profesionalizarea specialitate este dominată de cercetările campaniilor electorale. Cea mai mare parte americane i cazuistica pe care acestea o a operaţiilor rămân centralizate, dar asistăm, propagă. Nu este mai puţin adevărat că o în paralel, i la o anumită descentralizare, serie de fenomene structurale intervenite i care ar avea ca motivaţie o mai bună în alte ţări, asemănătoare celor apărute în „ţintire” a electoratului. SUA, ar putea explica această conver Fragmentarea mediului mediatic faci genţă. Astfel regimul prezidenţial, slăbirea litează, în contextul noului trend, atingerea partidelor, declinul identificării partizane, unor ţinte precise din cadrul electoratului, numărul i frecvenţa alegerilor, precum i prin vehicularea, de exemplu, a unor mesaje controlul limitat asupra cheltuielilor elec în cadrul emisiunilor de divertisment sau torale care au constituit premise propice pe canale specializate, care vizează un pentru apariţia unor asemenea evoluţii în auditoriu specific.Asistăm, a adar, la ceea Statele Unite se regăsesc în egală măsură
98 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Comunicarea electorală i modalităţile sale de exprimare
în democraţiile emergente din America legată de contextul în care el a trebuit să se Latină, în Europa de Est, în fostele republici dezvolte 9. sovietice, dar i în Asia sau Africa. Pe de altă parte, în statele occidentale, Efectele generate de campania electorală unde partidele politice sunt mai puternice Secolul trecut a fost marcat de trei i mai închegate, poziţiile ideologice mai mari paradigme cu privire la efectele gene ferme i controalele financiare mai serioase, rale ale comunicării i efectele speciale ale se apreciază că transformările în cauză nu comunicării electorale, fiecare dintre ele ar avea un impact atât de puternic asupra construite sub influenţa contextului social organizării i desfă urării campaniilor electorale. i a nivelului de cunoa tere în materie la Alţi autori 7 apreciază în această pri momentul respectiv. vinţă că „americanizarea” trimite la un model Prima paradigmă, elaborată în perioada de comunicare politică dezvoltat iniţial în cuprinsă între începutul secolului XX i SUA i care, în opinia comentatorilor ar anii ’40 s a sprijinit pe teoriile europene constitui principala sursă a degradării comu ale societăţii de masă i unele lucrări în nicării politice i, în general, a spaţiului domeniul psihologiei, conform cărora public. Ca urmare, fenomenul america industrializarea i urbanizarea îi izolează nizării ar acoperi, în consecinţă, următoa pe indivizi i le slăbesc relaţiile cu mediul, rele evoluţii: făcându i în special vulnerabili la propa rolul decisiv al televiziunii în acţiunea ganda politică transmisă prin mijloacele politică; media 10 . spectacularizarea informaţiei politice, Începând din anii ’40, teoreticienii apreciindu se că evenimentele i oamenii empiri ti de la Columbia University susţin politici devin „produse de vânzare” ca că efectele produse de comunicarea de urmare a practicilor de mediatizare tele masă ar fi minime, deoarece atitudinile, vizată; opiniile i comportamentele oamenilor ar specializarea comunicării politice, profi fi condiţionate de numero i alţi factori. În tabilă pentru diferite „pieţe” (piaţa publi acest context, a fost inerent invalidată ipo cităţii, a consultanţei i a expertizei, a show teza efectelor directe i puternice ale co bussiness ului), dar sterilă în privinţa municării electorale asupra publicului. informării politice a cetăţeanului i la Principalul factor de explicare a votului era nivelul practicilor democratice; constituit din variabile sociologice, iar cam standardizarea comunicării politice, aceasta pania avea mai degrabă ca rezultat consoli devenind practic produsul unor „reţete” darea predispoziţiilor politice decât atrage comerciale, create cu predilecţie pe piaţa rea de noi alegători pentru un candidat mediatică americană. nou. Astfel se construie te a a numitul Pe de altă parte, unii cercetători 8, sunt model al efectelor limitate , în sensul că de părere că generalizarea modelului american schimbarea opţiunii de vot în timpul cam de comunicare politică nu a însemnat un paniei este rară, iar efectele reale privesc simplu transfer către ţările occidentale(de i consolidarea atitudinilor preexistente. Acest acestea s au arătat mai reticente faţă de model se asociază foarte bine cu o nouă modelul în cauză, a a cum am specificat explicaţie a comportamentului electoral, anterior), ci a stimulat dezvoltarea prac cunoscută sub denumirea de modelul Michigan . ticilor locale. În concluzie, atât în modelul Columbia , cât O altă interpretare care vine să com i în modelul Michigan factorii de lungă pleteze acest concept al americanizării este durată, precum apartenenţa electorului la
99 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Călin Sinescu un grup social dat, ori ata amentul său evaluarea cu privire la fosta guvernare, partizan pe termen lung faţă de un partid aprecierea sa cu privire la lideri i anumite politic (variabile sociologice sau de atitudine) consideraţii strategice vizând maximizarea sunt consideraţi cei primordiali i nu fac utilităţii votului său. torii de scurtă durată, apreciaţi ca valabili Ultimii ani au marcat o anumită rea numai pentru perioada campaniei elec bilitare a noţiunii, avându se în vedere ca torale. De i mai bine fundamentată din pacitatea comunicării sociale de a produce punct de vedere empiric, această abordare efecte directe, fapt ce contravine para se limita totu i la efectele directe ale digmei propuse de modelele Columbia i comunicării, adică la capacitatea acestei Michigan. Astfel, slăbirea legăturilor tradi comunicări de a i convinge în timp scurt ţionale (sociale i psihologice) între elec pe indivizi să i schimbe opinia faţă de un tori i partide ar fi provocat o cre tere obiectiv politic. importantă a proporţiei de cetăţeni care î i Începând din anii ‛60, î i face apariţia exprimă preferinţele de vot în timpul cam o altă paradigmă, în virtutea căreia mijloa paniei electorale, fapt care a contribuit la cele media ar produce asupra electoratului cre terea gradului de receptivitate a electo i unele efecte indirecte i condiţionale. rilor faţă de campania electorală. Pe de altă Astfel, în timp ce efectele directe îi conving parte, folosirea unor instrumente metodo pe electori să voteze într un anumit mod, logice sofisticate a permis măsurarea cu efectele indirecte modifică alţi parametri, mai multă precizie a fluctuaţiilor intenţiilor care ar putea influenţa votul, dacă ar fi de vot pe timpul campaniilor i stabilirea întrunite anumite condiţii. Acest curent a în mod adecvat a acelor aspecte ale fost alimentat de declinul identităţii parti comunicării electorale susceptibile să zane, erodarea divizărilor dintre clasele producă aceste schimbări. sociale i proporţia tot mai mare de cetă ţeni care decid pe timpul campaniei elec Sondajele electorale torale cui să i acorde votul. Sondajele fac parte din ritualul elec Primul model inedit care a evoluat sub toral al majorităţii democraţiilor occiden umbrela acestei paradigme prive te funcţia tale, permiţând măsurarea diverselor carac de agendă a mijloacelor media (agenda teristici ale unei populaţii cu o precizie setting), care a fost inspirată de formula lui încă neegalată de celelalte metode, cu Bernard Cohen ( The Press and Foreign excepţia recensământului. În opinia specia Policy , 1963), potrivit căruia „mijloacele li tilor, ele consacră două tendinţe în evo media nu le indică indivizilor ce să gân luţia metodelor de exprimare a opiniei dească, ci mai degrabă la ce să se gân publice: pe de o parte o structurează mai dească ”. Autorii care au modelat ulterior mult, nepermiţând indivizilor să i aleagă această funcţie au subliniat că importanţa subiectele asupra cărora să se exprime, să acordată de indivizi anumitor mize cu care precizeze opinia pe care doresc să o emită, se confruntă societatea ar fi proporţională ori să decidă asupra momentului respectiv; cu gradul de acoperire realizată de media 11 . pe de altă parte, ele o privatizează, ne În prezent, comportamentul electoral al permiţând cetăţenilor să se exprime în mod unui individ ar constitui rezultatul unui public i să fie astfel auziţi de concetăţenii proces decizional în care intervin mai lor. mulţi factori, precum propriile valori, per În contextul electoral există două feluri cepţia asupra situaţiei economice, impor de sondaje. În primul rând, cele comandate tanţa pe care acesta o acordă unor mize, de partidele politice , ale căror rezultate
100 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Comunicarea electorală i modalităţile sale de exprimare rămân în general confidenţiale i constituie liderii i au construit un discurs propriu, în instrumente de planificare i în cadrul măsură să le comenteze i să le inter cărora figurează sondajele efectuate pe preteze semnificaţia pentru partidul lor. timpul campaniei lungi, ce permit defi Această constatare nu se aplică totu i nirea aspectelor de ordin macrostrategic, a la efectele sondajelor asupra participării problemelor cărora trebuie să li se acorde electorale. Sprijinindu se pe teoria opţiunilor un rol deosebit în elaborarea campaniilor raţionale, mai mulţi cercetători au formulat electorale, precum i sondajele efectuate în o ipoteză potrivit căreia probabilitatea ca perioada de pre campanie electorală, desti un elector să meargă la urne în ziua votării nate să ,,ajusteze” strategia partidului la să crească atunci când sondajele indică o imperativele concrete ale momentului. În luptă intensă între candidaţi, sau din contra al doilea rând, există sondajele comandate să l demobilizeze atunci când sondajele de diver i intervenienţi , care le publică arată un puternic avans al unuia dintre can rezultatele i de care se servesc partidele i didaţi. Cea mai mare parte a studiilor alte grupuri de interese pentru a i apăra întocmite pe această temă nu permit accep cauza i din care fac instrumente de ges tarea ipotezei în cauză, subliniind că publi tiune publică. De menţionat că mijloacele carea sondajelor nu are un impact direct media văd în acest tip de sondaje o asupra participării electorale, sau că acest modalitate de a si satisface i de a i lărgi, efect este mai degrabă marginal (S. totodată, auditoriul. Ansolabehere i S. Iyengar, 1994; R. G. Efectele publicării unor sondaje cu Niemi, G. Iusi i W. Bianco,1983) 13 . privire la vot i participarea electorală au generat în ultimii ani apariţia unei literaturi Publicitatea televizată abundente care atestă transformările inter Pentru partidele politice, acest tip de venite în domeniu, datorate în cea mai publicitate constituie un instrument util i mare parte folosirii unor metode de analiză atrăgător de comunicare cu electorii, deoarece cantitativă din ce în ce mai sofisticate. el permite un control total al conţinutului Unele lucrări au scos în evidenţă existenţa mesajului, contactarea unui mare număr de unui efect de raliere la candidatul aflat în cetăţeni, fără ca ace tia să fie supu i unui poziţie electorală favorabilă (efectul bandwagon ), filtru jurnalistic, precum i adaptarea me altele au relevat efectele diferite pe care le sajului la unele circumstanţe neprevăzute. poate produce publicarea unui sondaj în Publicitatea electorală ocupă un loc impor cadrul unor categorii distincte ale electo tant în cadrul strategiilor partizane, adjude ratului, în timp ce studiile realizate de alţi cându i deseori partea cea mai importantă cercetători au demonstrat că sondajele îi din bugetul electoral al partidelor. Concepută pot incita pe unii cetăţeni să efectueze un ca o specialitate bine individualizată, se vot strategic, atunci când constată că apreciază că publicitatea constituie prima victoria candidatului pe care îl preferă pare poartă de intrare prin care consultanţii i improbabilă 12 . experţii au fost integraţi în conducerea Concluzia care s ar degaja din exem campaniilor electorale. plele date ar fi că există un anumit consens Publicitatea electorală televizată i a în legătură cu efectul pe care sondajele le făcut pentru prima dată apariţia în SUA, în ar putea avea asupra unor anumite cate 1952, având ca faze distincte folosirea ei în gorii de electori. În acest context, se apre scopul criticării adversarului (1964) i inte ciază că sondajele au devenit o parte inte grarea publicităţii negative în strategiile grantă a campaniilor electorale i că în prezent partidelor.
101 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Călin Sinescu
În acest sens, se arată că publicitatea elec le a câ tigat în detrimentul lui M. Dukakis, torală televizată, în special cea din SUA i pentru ca ulterior această tactică să fie din Canada ar fi caracterizate de următoarele nou controversată. În acest sens, s a vehi evoluţii: locul tot mai important al acesteia culat ideea că publicitatea negativă ar avea în strategia partidului, căreia, la nivelul drept efect diminuarea participării elec bugetului îi este rezervată „partea leului”, torale, în special la electorii care nu mani fapt ce explică, totodată, atenţia cu care festă un înalt grad de identificare partizană. este concepută elaborarea, organizarea i Dezbaterea pe tema utilităţii acestui gen de strategia de difuzare a acesteia; gradul de publicitate este departe de a se fi terminat, complexitate tot mai accentuat i chiar so ea continuând să fie utilizată mai ales în fisticat al organizării i desfă urării acestei Statele Unite, unde este percepută ca o activităţi, de la o campanie la alta; carac strategie cu grad mare de risc, dar cu un terul tot mai negativ al acestei publicităţi randament ridicat. care o singularizează în raport cu publi citatea comercială, în special de tip pro Dezbaterile televizate moţional 14 . Dezbaterile televizate, la care participă În ceea ce prive te formele clasice de pretendenţii la cele mai importante funcţii publicitate electorală, în funcţie de conţi în stat constituie practic încarnarea per nutul lor, autorii citaţi mai sus fac men fectă a celor patru caracteristici ale comu ţiune de publicitatea care vizează promo nicării de masă: mediatizată, unidirec varea unor mize sau a unui candidat, de ţională, colectivă i simultană. cea care are în vedere atacul unui adversar, În pofida unei fragmentări crescânde a desemnată sub numele de publicitate ne mediului mediatic, dezbaterile televizate gativă , de i se consideră că ar fi mai efi au fost i continuă să rămână surse majore cientă atunci când se referă la mize sau de obţinere a voturilor în favoarea candi politici precise, de publicitatea care are ca daţilor. Fără acest tip de manifestări pu obiectiv formularea unui răspuns la ata blice, mulţi votanţi ar putea să rămână in curile respective, precum i de cea de deci i i, ca atare, să nu se mai prezinte la urne. inoculare, ca formă de publicitate folosită Evaluările cauzelor pentru care unii de partidele ce prevăd că vor fi atacate candidaţi înving în alegeri i alţii pierd, asupra unui subiect precis; tactica în cauză făcute în urma dezbaterilor televizate dintre ar consta, în acest caz, din prezentarea unui principalii competitori, au demonstrat o argument slab, susceptibil de a fi folosit de corelaţie strânsă cu ace tia, cu compor adversar i de a i opune, apoi, în replică, tamentul actual al votanţilor. Astfel, candi un argument solid. daţii care participă la astfel de activităţi se Publicitatea negativă a fost iniţial per pot adresa direct publicului i nu prin cepută ca mai puţin eficientă i chiar intermediul jurnali tilor i să contacteze un contra productivă, prezentând riscul de a auditoriu diversificat din punct de vedere se întoarce împotriva celui care o folose te sociologic i politic. La rândul lor, electorii (a a zisul efect de „bumerang”). Considerată pot să acceadă cu u urinţă la informaţii de apoi mult timp drept o tactică a „dispe primă mână cu privire la caracteristicile rării” i folosită în consecinţă de un partid partidelor sau ale candidaţilor aflaţi în com sau un candidat ce nu mai aveau nimic de petiţie i să le compare pe loc. În fine, pierdut, publicitatea negativă a dobândit o trebuie menţionat că i anali tii politici pot cu totul altă conotaţie pe timpul alegerilor influenţa a teptările privitorilor la televizor din 1988 din SUA, pe care George Bush i evaluările legate de candidaţi.
102 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Comunicarea electorală i modalităţile sale de exprimare
Speciali tii pe probleme de conţinut sursă de informare a cetăţenilor în perioada au examinat diferite aspecte ale dezba electorală i căreia i se acordă cea mai terilor televizate, precum comportamentele multă credibilitate. Pe lângă misiunea de verbale i gesturile participanţilor, timpul informare, jurnalul televizat are menirea de rezervat fiecărui vorbitor, cuvintele cele a crea un liant social între individ i socie mai des întrebuinţate, mi cările efectuate tatea căreia acesta îi aparţine, oferind astfel cu braţele i cu mâinile, numărul de inter telespectatorilor impresia de a participa la venţii cu care candidaţii î i întrerup adver treburile cetăţii 17 . Aceste emisiuni de tiri sarii, rezultând unele concluzii interesante televizate se adresează unui auditoriu deo în planul cunoa terii actorilor politici, cu un sebit de numeros, desfă urarea campa anumit impact în desfă urarea ulterioară a niilor electorale este pregătită în parte în campaniei electorale. funcţie de nevoile i efectele atribuite În ceea ce prive te efectul propriu zis acestor mijloace media. De menţionat că al dezbaterilor televizate, cercetările relevă emisiunile în cauză oferă politicienilor su următoarele aspecte mai importante: ficiente avantaje pentru a recurge în mod unele dezbateri au o influenţă importantă curent la acestea: auditoriul larg provine asupra intenţiilor de vot, altele însă nu par din toate mediile politice, mesajul transmis să influenţeze în nici un fel electoratul 15 ; pare credibil, iar costurile financiare sunt dezbaterile pot genera ocazional efecte aproape nule. În acest context,se apreciază directe asupra cetăţenilor care se expun că televiziunea ar trebui să facă din tiri un sau efecte indirecte asupra altor electori, ,,fapt teatral” i să le confere un ,,aer prin impactul acoperirii lor mediatice; conspirativ, obiect i continuitate”, pentru conţinutul reportajelor i comentariilor a le face pe înţelesul tuturor . Totodată, se emise de liderii de opinie joacă în acest apreciază că acolo unde televiziunile sunt caz un rol comercial 16 ; prezente i există un rol important, tele momentul în care au loc dezbaterile din jurnalele consacră în general o parte tot cadrul campaniei electorale este unul din mai mare din timpul lor de antenă cam factorii care influenţează impactul lor paniilor electorale, discutându se mai mult asupra votului; astfel cu cât aceste dez despre mobilurile de interes decât în ţările bateri au loc mai la începutul campaniei, în care sistemul de radio difuziune este cu atât mai mult există riscul ca intenţiile dominat de reţelele private 18 . Rezultatele de vot să se estompeze înainte de ziua cercetărilor în domeniu au demonstrat un scrutinului, pe măsură ce electoratul pri fapt recunoscut unanim, de altfel: con me te informaţii noi de natură să i re sumul de tiri de la televiziune i din presa orienteze decizia; scrisă, realizate prin publicitate politică, dezbaterile pot modifica percepţia pe care furnizează cetăţenilor, mai ales votanţilor, electorii o au despre unii lideri i despre noi informaţii 19 despre candidaţi i poziţiile importanţa pe care o acordă anumitor lor politice legate de problemele publice, mize, rezultând că cei care riscă să fie care au menirea să susţină argumentat cel mai mult influenţaţi sunt electorii cu opţiunile lor politice la vot, de i sunt uneori o slabă identitate partizană i cu un nivel incomplete i fragmentate. Un model al mediu de cultură politică. canalelor de legătură dintre partidele poli tice i mass media este descris în figura de Jurnalele televizate mai jos de Pippa Norris. În democraţiile occidentale, jurnalele televizate constituie în prezent principala
103 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Călin Sinescu
Canalele comunicării în campaniile electorale ale unui partid politic
Efectele directe ale jurnalului tele agenda publică rezultă dintr un proces vizat, a jurnalelor televizate asupra inten de negociere politică; ţiilor de vot nu sunt foarte numeroase. Un analiza de tip agenda setting studiază exemplu edificator în acest sens ar putea fi atenţia relativă pe care mass media, li ocazionat de venirea unui nou lider la derii politici i publicul o acordă anu conducerea unui partid politic, care în mitor teme, iar nu altora ; perioada ce precedă numirea se bucură de agenda setting indică intensitatea cu care o acoperire mediatică favorabilă, fapt ce s temele publice sunt receptate ca prio ar putea repercuta rapid asupra intenţiilor rităţi: se măsoară schimbările intervenite de vot ale cetăţenilor . în privinţa importanţei unei teme („salience”) În privinţa efectelor indirecte suscep i se identifică totodată cauzele acestor tibile de a influenţa preferinţele electorilor schimbări; în ziua scrutinului, reamintim efectul agenda De menţionat că analiza de tip agenda setting, conform căruia, prin selecţionarea setting porne te de la următoarele premise: informaţiilor pe care le transmit mijloacele există o relaţie cauzală între importanţa media î i asumă funcţia de stabilire a prio pe care mass media o conferă anumitor rităţilor, orientând atenţia electorilor spre teme i priorităţile publicului i între anumite teme. gradul de preocupare a cetăţenilor faţă Principiile de bază ale modelului „agenda de anumite teme i cantitatea de infor setting” ar fi următoarele (apud Camelia maţii furnizată de mass media cu privire Beciu, 2002) : la temele respective; temă de agendă publică implică o serie alegătorii care nu au încă o opţiune de de definiţii concurente; din acest motiv, vot conturată sunt înclinaţi să acorde o
104 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Comunicarea electorală i modalităţile sale de exprimare
mai mare atenţie mediatizării campaniei insista deci pe mizele faţă de care au electorale; reputaţia că sunt competente. În ceea ce modelul de cercetare presupune o com prive te efectul de cadraj (framing) , acesta paraţie între agenda diferitelor canale îl determină pe cetăţean să atribuie res media (temele prioritare mediatizate la ponsabilitatea unei situaţii mai degrabă un moment dat) i agenda publicului unui anumit actor decât altuia, pe care o (temele pe care publicul le consideră a fi prezintă dintr un anumit punct de vedere. prioritare); După părerea observatorilor, unul din în prezent, modelul agenda setting include efectele indirecte ale mijloacelor media îl i alte variabile intermediare, precum: tipul constituie lupta între partide pentru a i canalului mediatic, genul tematic în care impune ordinea de zi, care reprezintă lista se încadrează temele prioritare, gradul de mobilurilor de interes prioritare abordate informare al publicului, interesul aces pe timpul unor alegeri. Trebuie menţionat tuia pentru politică i practicile de con că partidele au interesul de a atrage atenţia sum mediatic. electorilor asupra problemelor care le Acestui model i s au adus pe parcurs o asigură o bună reputaţie i să le neglijeze serie de corecţii legate în special de expli pe cele care le face vulnerabile. Prin maxi caţia cauzală a agendei publice, care nu mizarea vizibilităţii unor anumite aspecte, fusese confirmată la nivel de cercetare. partidele speră să i determine pe electori să Noul model stipulează că agenda pu acorde o importanţă sporită mobilurilor de blică nu este impusă (de către mass media), interes, care le prezintă sub lumina cea mai ci este construită prin interacţiunea dintre favorabilă. politicieni, mass media i public, de unde Bătălia ordinii de zi este însoţită de ceea i numele de agenda building . ce unii numesc lupta liderilor , cu prilejul Campaniile electorale constituie prile căreia partidele caută nu numai să i pro jul unei adevărate bătălii de agende, în moveze politicile ci i calităţile liderilor cadrul căreia se confruntă electorii, mijloa lor 21 . De menţionat că importanţa acordată cele media i partidele politice. În ceea ce mobilurilor de interes i liderilor de partid prive te selecţia informaţiilor, unii cerce în campania electorală variază în funcţie tători au ierarhizat factorii ce o influen de evoluţia vieţii politice, de la un scrutin ţează, de la caracteristicile individuale ale la altul, avându se permanent în vedere jurnali tilor la contextul ideologic global, menţinerea unui echilibru activ între cele trecând prin structura organizaţională a două componente, astfel încât să se poată întreprinderii de presă. interveni oportun asupra uneia sau alteia Alţi cercetători consideră că selecţio când interesul partidului în cauză o cere. narea tirilor ar rezulta mai degrabă din procesul de schimburi între mijloacele me dia i patru tipuri de actori: publicul sau ote consumatorii, sursele de informare, cei care publică anunţul în ziar i proprietarii 1 Detalii pe această temă pot fi regăsite în studiul lui de întreprindere de presă 20 . Richard Nadeau i Frédérick Bastien ,intitulat La Un alt impact indirect al mijloacelor communication électorale , din volumul La communication politique. Etat des savoirs, enjeux et perspectives, media îl constituie efectul de amorsare coordonat de Anne Marie Gingras, Montreal , 2003). (priming) , care modifică criteriile pe baza 2 A se vedea lucrarea lui D. Wolton, Penser la cărora cetăţenii evaluează retrospectiv communication , 1997. performanţa guvernanţilor. Partidele vor
105 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Călin Sinescu
3 Zaller, J., „ Bringing Converse Back in: Modeling 11 Din studiul efectuat de Lasswell (1927) asupra Information Flow in Political Campagns , în Political propagandei în primul război mondial a rezultat că Analysis , no.1, 1983, p. 181 234. Date suplimentare mijloacele media au efecte directe i considerabile pe această temă le oferă i studiul lui R. Nadeau, N. asupra valorilor, opiniilor i comportamentelor oamenilor. Nevitte i A. Blais, Election Campaigns as 12 Aspecte asemănătoare au fost semnalate i de alţi Information Campaigns: Who Learns what and with autori: M. Fey, „ Stability and Coordination in what effect?, manuscris nepublicat, apud Anne Marie Duverger’s Law: A Formal Model of Pre election Polls Gingras, Montreal, 2003. and Strategic Voting ”, în American Political Science 4 Iată cum caracterizează această situaţie R. Denton, Review , 1997; R. Johnston i C. J. Pattie, „ Tactical în lucrarea sa intitulată Dangers of Teledemocracy: Voting in Great Britainin 1983 and 1987: An How the medium of Television undermines American Alternative Approach ”, în British Journal of Political Democracy (2000) : „În anii cincizeci, televiziunea ne Science, Vol. 21, No.1, 1991. prezenta rea litatea «a a cum ar putea fi». În anii 13 Vezi i C. B. Foster, „ The Performance of Rational aizeci, televiziunea ne prezenta realitatea a a «cum Voter Models in Recent Presidential Elections ”, în ar trebui să fie». În anii aptezeci televiziunea ne American Political Science Review , 1984, pp. 678 690; prezenta realitatea din perspectiva «trecutului». În 14 O viziune similară întâlnim la B. I. Newman, „ A anii optzeci, realitatea era prezentată «a a cum fusese Handbook of Political Marketing”, Thousand Oaks, 1999. odată» – un trecut idealizat în raport cu un viitor 15 A. Blais i M. Boyer, „Assessing the impact of incert. În anii nouăzeci, tele viziunea este sursa Televised Debates: The Case of the 1988 Canadian democraţiei directe. Din momentul în care noţiuni Election”, în British Journal of Political Science, Vol. precum «libertate» i «independenţă» devin realitate 26, o.2, 1996, pp. 143 164; R. Johnston et. al., „ Letting în Europa de Est i în zona Pacificului, iar tehnologia the People Decide: Dynamics of a Canadian Elction ”, prin satelit i cablu proliferează, televiziunea începe Montreal, McGill Queen’s University Press, 1992. să «unifice» i să «definească», generând accesul direct la 16 G. E. Lang i K. Lang, „ Immediate and Mediate orice eveniment i în orice loc de pe planetă”. Responses: First Debate ”, în S. Kraus (dir.) – The Great 5 Potrivit lui R. Gibson i A. Römmele ( A Party Debates: Carter vs. Ford, 1976, Bloomigton, Indiana centered Theory of Professionalized Campaigning , 2001), University Press, 1979, pp. 298 313; J. B. Lemert et importanţa rolului atribuit acestor spe ciali ti ar fi al., „ ew Verdicts, the Debates and Presidential teoretic mai mare în partidele ce posedă resurse Campaigns ”, New York, Praeger, 1991. financiare considerabile, care situează centrul deci 17 M. Coulomb Gully, „ Les informations télévisées ”, Paris, zional mai degrabă la vârful ierarhiei decât la bază i Presses Univeritaries de France, 1995; D. Wolton, care s ar poziţiona către dreapta e ichierului politic. „Penser la communication ”, Paris, Flammarion, 1997. 6 Despre această problematică, a se consulta i studiul 18 R. Gunther i A. Mughan, „ Democracy and the lui R. Nadeau i F. Bastien, intitulat La communication Media: A Comparative Perspective ”, Cambridge, électorale, din volumul La communication politique. Cambridge University Press, 2000; H. A. Semetko, Etat des savoirs, enjeux et perspectives , coordonat de „The Media”, în L.Le Duc, Radu Gh., Niemi i P. Anne Marie Gingras, Montreal, 2003. Norris (dir.) „ Comparing Democracies: Elections 7 Vezi Camelia Beciu, Comunicarea politică , Ed. and Voting in Global Perspective ”, Thousand Oaks, Polirom, 2002. Sge, 1996, pp. 254 27; R. Nadeau & T. Giasson, 8 Vezi Ralph Negrine (1996), apud Camelia Beciu, „Les Media et le malaise democratique ”, manuscrit Comunicarea politică , Ed. Polirom, 2002, p. 50. non publié, 2001. 9 În acest sens, S. Moog i J. Sluyter Beltrao, „The 19 A se vedea în acest sens studiul lui J. McManus Transformation of Political Communication”, 2001, în (1995), „A Market based Model of News Production”, ew Media and Politics , Eds. Barie Axford and Communication theory , vol.5, no.4, p.301 338 Richard Huggins, London, Sage) arată că 20 În acest sens, studiile au demonstrat că electorii transformările majore ale politice actuale nu ar trebui apreciază îndeosebi trei calităţi la un lider politic: explicate numai prin americanizare ci i prin competenţa, onestitatea i empatia (C. L. Funk, fenomenul globalizării, specificând că modelul „Understanding Trait Inferences in Candidate respectiv ar fi compatibil cu procesul globalizării Images ”, în Research in Micropolitics , No. 5, 1996, economice i tehnologice.10 pp. 97 123). 10 McCombs i D. L. Shaw, ,,The evolution of agenda setting research:twenty five years in the market place’’, în Journal of Communication 43(2), p. 58 67.
106 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE P OLITICĂ I COMUNICARE
Pluralismul valorilor i terapia filosofică
CATALI S TA CIULESCU
Abstract : This article is interpreting Berlin’s value pluralism both as having a therapeutic character in relation to the Western tradition’s metaphysical monism, and as leaving open the possibility of a left wing form of liberalism. I’m also rejecting the possibility of giving it a strong, metaphysical sense by radicalizing the so called “incommensurability” of values. Keywords : metaphysical monism, pluralism of values, liberalism, freedom.
tiinţele politice sunt astăzi mai puţin Potrivit lui Berlin, o cauză a prezenţei influenţate de ideile metafizice i da ideilor metafizice în gândirea politică este torită notorietăţii operei lui Isaiah persistenţa în tradiţia intelectuală a ceea ce Berlin. Ca i Karl Popper, Berlin s a opus el nume te „eroarea «ioniană»”, specifică întotdeauna prezenţei în gândirea politică a monismului metafizic occidental adoptat ideilor metafizice. Ca i Popper, el a fost în secolul XX „atât de stânga cât i de un bun terapeut 1 al gândirii politice. Berlin dreapta” 3. Aceasta este credinţa că, în cu î i încheie celebrul său studiu „Două vintele lui Berlin, concepte de libertate” exprimându i con toate problemele trebuie să aibă un singur vingerea că societatea umană ar fi mult răspuns i numai unul, toate celelalte fiind mai rezonabilă – i.e. democratică –, dacă în mod necesar erori; în al doilea rând, că cetăţenii săi ar fi genul de oameni care, în trebuie să existe o cale de încredere care cuvintele lui Schumpeter, recunosc „validi duce la descoperirea acestor adevăruri; în al treilea rând, că răspunsurile adevărate, tatea relativă a propriilor convingeri”, i când sunt găsite, trebuie să fie compatibile totu i le „susţin cu fermitate.” Ceea ce în în mod necesar unul cu altul i formează comportamentul nostru de fiinţe sociale un întreg unitar, pentru că un adevăr nu depă e te această atitudine este, din punctul poate fi incompatibil cu un altul – acest lui Berlin de vedere, metafizică. De i justi lucru îl tim a priori .” 4 ficată psihologic i istoric – de exemplu, Această credinţă se manifestă i în prin apel la „nostalgia după certitudinile pretenţia metafizicii tradiţionale că „toate copilăriei, sau valorile absolute ale tre valorile pot fi măsurate pe o singură scală, cutului nostru” 2 –, metafizica este, totu i, astfel încât o simplă inspectare ar fi sufi „nu numai un simptom al unei imaturităţi cientă pentru a determina care este cea mai morale i politice profunde”, dar i sursa a înaltă.” 5 numeroase pericole, pe care Berlin le a Eforturile lui Berlin de a slăbi această examinat în studiul său. credinţă i tradiţia intelectuală care a adoptat o se îndreaptă în două direcţii. Pe
107 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Cătălin Stănciulescu de o parte, este vorba de formularea a a dar totu i o teorie metafizică. John Gray numitei teorii a pluralismului valorilor, iar este, cred, unul dintre filosofii i teore pe de altă parte, de sublinierea importanţei ticienii actuali ai politicii care interpretează pentru gândirea politică a ceea ce el nume te pluralismul valorilor în acest fel. Ceea ce îl „revoluţia romantică”. Specific revoluţiei conduce la concluzia că dacă pluralismul romantice, arată Berlin, este concepţia că: valorilor este adevărat, atunci liberalismul [o]mul nu are o natură specifică, statică este opţional 9. Cu alte cuvinte că plura sau dinamică, pentru că el se autocrează: el lismul nu implică, vreo formă de libera î i crează propriile valori i astfel se lism, înţeles ca doctrină centrată pe afir autotransformă, iar eul său transformat marea libertăţii individuale. Din punctul crează noi valori, astfel încât nu putem meu de vedere, lucrurile sunt puţin mai nu niciodată spune ex hypothesi ce se poate obţine din încercarea sa de a le realiza; anţate. Nu doar că pluralismul, cu viziunea pentru că el poate doar să încerce – el nu sa despre fiinţele umane ca „fiinţe auto poate spune care sunt consecinţele nome – autoare de valori i de finalităţi a încercărilor sale, sau să tie dacă le va căror autoritate ultimă rezidă tocmai în realiza sau nu, pentru că valorile sale nu faptul că ele sunt dorite în mod liber” 10 , sunt descoperite, ci create. 6 implică liberalismul. Dar, datorită afirmării Concepţie care este în acord cu afir caracterului nenecesar al incomunicabi maţia lui Schiller că idealurile umane sunt lităţii valorilor, liberalismul, în forma mo mai curând create decât descoperite, în derată pe care i o conferă pluralismul, lasă acela i fel în care sunt create operele de deschisă posibilitatea conceptuală a unei artă. A recunoa te că omul nu are o natură, compatibilităţi cu valorile de stânga ale că se autocrează i î i crează valorile social democraţiei, ale egalitarismului, dreptăţii echivalează, din punctul de vedere al lui sociale, etc., posibilitate pe care Berlin nu Berlin, cu eliminarea ideii de adevăr i o respinge. validitate din etică i politică, Însă, oricum ar sta lucrurile, plura „nu doar a adevărului obiectiv i absolut, lismul valorilor nu este, în intenţia lui Berlin, ci i a adevărului subiectiv i relativ – metafizic. Observaţia simplă că oamenii adevărul i validitatea în sine – cu rezultate 7 aleg permanent între valori i scopuri pe într adevăr imense i incalculabile.” care uneori le consideră ultime stă, pentru Această interpretare a gândirii roman Berlin, la baza afirmării „adevărului” plura tice sprijină teza etică a pluralismului lismului, i nu afirmarea unui principiu valorilor a lui Berlin. Aceasta este ideea că metafizic că valorile sunt în mod esenţial „obiectivele umane sunt multiple, că ele nu sunt toate comensurabile i că se află ireductibile sau incompatibile sau inco într o perpetuă rivalitate unele cu altele” 8. mensurabile. Observaţia că ei fac acest Interpretarea lui Berlin a contribuţiei lucru fiind determinaţi de principiile i romantice la gândirea politică susţine plu conceptele morale ale tradiţiei din care fac ralismul valorilor în următorul sens. Dacă parte i pe care ei o consideră parte a valorile sunt creaţii umane, i deci ele nu propriei lor identităţi de fiinţe umane. au o sursă exterioară indivizilor i socie Pluralismul i concepţia romantică despre tăţii, atunci nu există nici un motiv pentru sinele uman au menirea de a slăbi nu doar care ele ar trebui să fie compatibile sau influenţa gândirii metafizice asupra înţele comensurabile. gerii naturii valorilor etice i politice, ci i Teoria lui Berlin a pluralismului valo influenţa tiinţei. Căci, întrucât ele sunt rilor a fost înţeleasă uneori ca o teorie create i nu descoperite, nicio mulţime de metafizică. Opusă monismului metafizic, afirmaţii „nu poate să le descrie ... el nu
108 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Pluralismul valorilor i terapia filosofică pot fi identificate i etichetate de către o sau incoerent, de ceea ce ei consideră in tiinţă a eticii i politicii, empirică sau a dispensabil pentru existenţa lor de oameni priori ”11 . Ca urmare, nu există nici un cu o evoluţie imprevizibilă” (257). i este motiv a priori „că valorile diferitelor civi nejustificată pentru că nu ţine cont de lizaţii, sau naţiuni, sau diferiţilor indivizi se realitatea observabilă că oamenii sunt în vor armoniza în mod necesar” 12 . mod esenţial „agenţi liberi” (256), i că, De asemenea, afirmaţiile lui Berlin a a cum spune Bentham, pe care Berlin îl referitoare la valori nu sunt definiţii ale citează aprobator valorilor. Spunând că valorile în general, i Interesele individuale sunt singurele valorile politice în particular sunt creaţii interese reale... putem concepe că există umane, Berlin nu oferă, în primul rând, o oameni atât de absurzi încât... să prefere pe definiţie pozitivă, substanţială a valorilor. omul care nu este celui care este; să i El încearcă, mai curând în scop terapeutic, chinuie pe cei ce trăiesc, sub pretextul că asigură fericirea celor care nu sunt născuţi să slăbească prin aceasta monismul meta i care nu se vor na te poate niciodată? 13 fizic iluminist care a dominat cea mai mare Prin urmare, de i se opune monis parte a gândirii politice a secolului al XX mului metafizic i universalismului raţio lea, inclusiv o parte importantă din gân nalist, pluralismul valorilor nu este o teză direa liberală, căreia Berlin îi aparţine. metafizică. El spune, cred, că, în privinţa Spunând că valorile nu pot fi obiectul nici valorilor etice i politice, orice perspectivă unei tiinţe, empirice sau a priori , Berlin „obiectivă” sau „neutră”, totalizatoare sau încearcă de fapt să slăbească orice apel la sintetică, ar trebui privită cu scepticism. surse pretins legitime invocate adesea de Întotdeauna apelul la astfel de perspectivă puterea politică sau de diversele ideologii este echivalent cu „a arunca un văl meta în încercarea de a impune în societate fizic peste o auto amăgire sau peste o anumite seturi de valori. ipocrizie deliberată” 14 . În fine, afirmând că valorile politice, Mai mult, recunoa terea, empirică, a adesea diferite, ale culturilor sau indivi caracterului conflictual al valorilor, a in zilor nu se armonizează în mod necesar, compatibilităţii scopurilor umane nu este Berlin nu spune că ele nu pot fi în prin echivalentă, din punctul de vedere al lui cipiu armonizate, ceea ce ar implica că va Berlin, cu imposibilitatea principială a con lorile se exclud în mod necesar. Expresiile sensului, compromisului sau a comunicării „în mod necesar” i „în principiu” sunt ex dintre valori, ci doar cu respingerea încer presii metafizice pe care Berlin le ar dori cării de a urmări o totală compatibilitate a eliminate din vocabularul gândirii i prac lor. Este ceea ce sugerează i interpretarea ticii etice i politice. El spune, cred, că lui Richard Rorty a problemei conflictului încercarea specifică, de asemenea, mo dintre valori. Pentru Rorty, conflictul dintre nismului metafizic, de a considera valorile valori afirmat de Berlin este întotdeauna o i scopurile umane ca formând sau ca chestiune legată de relaţiile dintre idei i putând forma în mod necesar un „întreg credinţe sau opinii, între care nu se poate armonios”, o „sinteză finală, globalizantă, spune niciodată a priori că se exclud realizabilă” (256), cu alte cuvinte de a le reciproc. Dacă acceptăm, a a cum afirmă considera piese, potrivit cuvintelor lui Berlin, că urmărirea scopurilor, adesea di Richard Rorty, într un joc de puzzle , este ferite, caracterizează în mod esenţial com nu numai de nedorit, dar i nejustificată. portamentul uman, i că opiniile, ideile i Este de nedorit pentru că „îi privează pe credinţele sunt întotdeauna mijloace de oameni, în numele unui ideal îndepărtat realizare a scopurilor, atunci, arată Rorty,
109 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Cătălin Stănciulescu găsirea unui compromis este de cele mai Pluralismul cu gradul lui de libertate multe ori o cale sigură prin care părţile «negativă» pe care el îl implică, mi se pare aflate în conflict î i pot realiza cel puţin a fi un ideal mai adevărat i mai uman parţial scopurile urmărite. Ca i Berlin, decât obiectiovele celor care caută în marile Rorty crede că ceea ce a făcut i face structuri autoritare, disciplinate, idealul unei stăpâniri de sine «pozitive» a claselor, a discutabilă această căutare a compro popoarelor, a umanităţii întregi. E mai misului treburile publice este manifestarea adevărat pentru că el recunoa te, cel puţin, unei atitudini metafizice în raport cu natura că obiectivele umane sunt multiple, că ele i scopurile umane, cu alte cuvinte, persis nu sunt toate comensurabile, i că se află tenţa credinţei în posibilitatea raportării în perpetuă rivalitate unele cu altele 18 . valorilor i scopurilor umane la o realitate Ca liberal, Berlin crede că respectul în sine ca opusă aparenţelor, în găsirea faţă de libertatea individuală ca valoare su unei perspective neutre de pe poziţiile premă este esenţială pentru o societate căreia să se poată stabili care scop trebuie democratică. Însă, spre deosebire de mulţi urmat sau care scop este îndreptăţit să fie liberali ai secolului al XX lea, care fie au realizat, în existenţa unei tiinţe obiective a rămas ata aţi de o formă tradiţională de valorilor, etc. Dimpotrivă, crede Rorty, liberalism, fie au adoptat libertarianismul, dacă lăsăm metafizica la o parte, atunci Berlin a optat pentru o variantă mai mo ceea ce ar trebui să facem, în situaţiile derată a liberalismului. Aceasta este, într conflictuale, este să „redescriem situaţia un fel, i o consecinţă a aplicării plura care a dat na tere diferitelor probleme”, lismului valorilor în gândirea politică. Nevoia, încercând astfel să găsim o perspectivă dictată de pluralismul valorilor, de echili asupra ei pe care „ambele părţi o pot brare a valorilor centrale ultime ale unei accepta” 15 . Astfel, conflictul valorilor nu societăţi democratice i ale indivizilor poate fi evitat, dar asta nu însemnă decât acestei societăţi, face ca valori precum că trebuie să renunţăm la „finalitatea i libertatea negativă i libertatea pozitivă să grandoarea universalistă” i să acceptăm nu fie considerate ca incompatibile sau că, întotdeauna „compromisurile ingeni reciproc exclusive, ci ca valori între care oase între vechile valori vor produce noi este posibil i trebuie căutat un echilibru. aspiraţii i noi proiecte, i noi conflicte A a cum remarcă Chersniss i Hardy, între acele aspiraţii i acele proiecte” 16 . Berlin este mult mai sensibil decât mulţi De asemenea, e important de subliniat alţi gânditori liberali clasici sau libertarieni că, potrivit intenţiei lui Berlin, teoria etică la posibilitatea ca libertatea să intre în a pluralismului valorilor este menită să conflict cu egalitatea, sau cu dreptatea, întărească liberalismul, nu prin întărirea ordinea publică, siguranţa, eficienţa, i astfel la posibilitatea ca ea să fie uneori fundamentelor lui filosofice, ci, pe de o sacrificată în favoarea altor valori 19 . parte, eliberându l de monismul metafizic Ceea ce conduce la o specific Iluminismului, i pe de altă parte, apreciere conservatoare i pragmatică a adaptându l, potrivit concepţiei sale empi importanţei de a păstra un echilibru între riste asupra sinelui, la modul în care diferitele valori i la o apreciere social oamenii se comportă în mod obi nuit, ca democrată a nevoii de a restrânge liber fiinţe înzestrate cu capacitatea de alegere. tatea în anumite cazuri, pentru a promova Pluralismul valorilor dovede te astfel un egalitatea i justiţia i pentru a proteja pe 20 mai mare „respect al faptelor” decât mo cei slabi împotriva celor puternici” . nismul adoptat „astăzi atât de stânga cât i Însă respectarea libertăţii individuale de dreapta” 17 : rămâne pentru Berlin ingredientul funda
110 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Pluralismul valorilor i terapia filosofică mental al unei societăţi democratice, urmă filosofice a acestuia, caracterul contingent rirea i realizarea de către indivizi a pro al identităţilor i valorilor umane, atunci priilor scopuri, echilibrarea diferitelor va când spune că acestea nu sunt „exemple ale lori, fiind posibile numai în măsura în care tipului universal al umanităţii generice” 23 . există libertate individuală. Respectarea De asemenea, afirmaţia lui Gray potrivit „drepturilor naturale” trebuie presupusă în căreia, atunci când valorile orice confruntare i echilibrare a valorilor. intră în conflict sau competiţie una cu Prin urmare, ca teorie etică, ca teorie care cealaltă, nu există standard sau principiu este menită să fie aplicată în politică i global, nici o monedă sau măsură comună societate 21 , pluralismul valorilor depinde, cu ajutorul căreia astfel de conflicte să ca o condiţie a sa, de existenţa libertăţii poată fi arbitrate sau rezolvate(33), exprimă corect intenţiile lui Berlin. Iar individuale. aceste observaţii îl conduc, de asemenea, Dar nu înseamnă asta tocmai o limi corect cred, la concluzia că tare a pluralismului? Dacă libertatea, ca orice punct de vedere am adopta, el va fi valoare, este o condiţie a celorlalte valori, acela al unor anumite forme de viaţă i atunci nu este aici tocmai o ierarhie, pe practici istorice ... i va reprezenta expresia care pluralismul trebuia să o anuleze? Pe unei identităţi umane specifice din punctul de altă parte, dacă teoria pluralismului de vedere istoric(48). valorilor nu are nici un sens dacă nu Dar el se îndepărtează puţin de spiritul presupunem că fiinţele umane, de i se afirmaţiilor lui Berlin, radicalizându le, atunci autocrează i astfel nu au nici o natură când spune că „identităţile umane sunt întotdeauna definită, au ca trăsătură esenţială capa [s.n.] chestii locale, precipitate, ale unor citatea de a i urmări scopurile, atunci nu forme particulare de viaţă comună” (48), i înseamnă asta, de asemenea, că libertatea că identităţile i valorile umane sunt ca libertate a indivizilor de a i urma „determinate [s.n.]” de aceste forme scopurile este tot ceea ce lipse te pentru ca particulare de viaţă i de practicile istorice pluralismul să aibă sens? A a cum spune în care se dezvoltă. Acest determinism este Berlin, „pluralismul, cu gradul său de respins explicit de Berlin prin respingerea libertate «negativă» pe care el îl implică posibilităţii unei tiinţe empirice sau a ...” 22 Astfel, conceptual, pluralismul i priori , a valorilor i identităţilor umane. În libertatea par să fie reciproc dependente. fine, afirmând că identităţile i valorile Ceea ce este echivalent cu o limitare a umane sunt „prin natura [s.n.] lor, nu validităţii pluralismului, dar nu i a unuia numai diverse, dar i exclusive, în mod din idealurile centrale ale liberalismului. tipic [s.n.]” (29), i susţinând „imposibili De asemenea, dacă pluralismul presu tatea constitutivă a combinării i măsurării pune, a a cum afirmă Berlin, că „nu există valorilor” (29), Gray se îndepărtează atât nici o garanţie că valorile diferitelor civili de litera cît i de spiritul pluralismului lui zaţii, sau naţiuni, sau diferiţilor indivizi se Berlin, care respinge, a a cum am văzut, vor armoniza în mod necesar”, înseamnă atât armonizarea cît i incompatibilitatea asta că oricare ar fi valorile urmărite de o totale, principiale, a priori ale valorilor i civilizaţie, naţiune sau individ sunt în identităţilor umane. Astfel, poziţia lui Gray principiu incompatibile? În orice caz, pare să fie aceea a unui particularism me acesta pare să fie sensul conferit de John tafizic în problema valorilor i identităţilor Gray unora din afirmaţiile lui Berlin. Gray umane, bazat pe „alegerea radicală între subliniază, corect cred, în spiritul roman incomensurabile” i pe „caracterul particu tismului evidenţiat de Berlin i al terapiei larist al identităţii i raţiunii umane” (31).
111 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Cătălin Stănciulescu
Acesta este la fel ne nejustificat, i din York, Melbourne, Madrid, Cape Town, acelea i motive, ca i monismul metafizic Singapore, São Paolo, 2007, p. 82. 16 pe care, pluralismul valorilor i spiritul pe Idem . 17 „Două concepte de libertate”, p. 256. care Berlin îl atribuie romantismului, aveau 18 menirea de a l slăbi. Una din consecinţele Idem . 19 Cherniss, Joshua, Hardy, Henry, "Isaiah terapiei filosofice a lui Berlin, aici ca încer Berlin", The Stanford Encyclopedia of Philosophy care de a submina validitatea pretenţilor (Summer 2008 Edition), Edward N. Zalta (ed.), metafizice, oricare ar fi ele, este aceea că forthcoming URL =
112 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE P OLITICĂ I COMUNICARE
ViaŃa politică instituŃională i comunicarea politică
CĂLI S I ESCU
Abstract : The political institutional life offers time and space to political communication, representing that aggregate of the actors’ practices and games which give to the institutions a symbolic visibility, by making evident their intervention in the public space. In this framework, the political and institutional activity will completely articulate the symbolic dimension of the political communication to the reality of the public life. This articulation between the real and the symbolic consistency of the political space becomes obvious by the intervention of the political actors in the space of sociability and the way of putting to action the various strategies that ensure their visibility. In this context, I tried to analyze the most representative aspects of the problem: the presidential communication and its different models, the government and the parliament as collective actors of the political communication and the local communication. Keywords : political institutional life, political communication, presidential communication, governmental communication, parliamentary communication, local communication.
entru a înţelege semnificaţia comu vităţi reale. Din momentul în care ea este nicării politice trebuie să înţelegem compatibilă cu spaţiul i timpul politicului, P diferitele activităţi care se desfă oară comunicarea politică nu se mai limitează în spaţiul politic i care, prin urmare, dau la un sistem de forme i puneri în scenă, ci sens practicilor simbolice care îl carac dobânde te consistenţa unui ansamblu de terizează. Viaţa politică instituţională a reprezentare. comunicării reprezintă ansamblul practi Ar trebui ca în acest cadru să facem cilor i jocurilor unor actori, prin care trimitere la o semiotică a reprezentării po instituţiile dobândesc o vizibilitate sim litice. Dacă conceptul de reprezentare dă bolică, prin evidenţierea intervenţiei aces na tere faptului politic, deoarece se află la tora în spaţiul public. originea principiului delegării de putere i Viaţa politică instituţională oferă timp existenţei de mediatizări i instituţii prin i spaţiu comunicării politice, reprezentând care poporul î i poate exercita puterea, cu acel ansamblu de împrejurări, ocazii i atât mai mult ar trebui să înţelegem că evenimente, în cursul cărora comunicarea reprezentarea nu are doar o funcţie în politică dobânde te consistenţa unei acti istoria politicului, ci i un sens bine stabilit.
113 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Călin Sinescu
Semiotica reprezentării politice ne permite pentru a face înţeles sensul dimensiunii să interpretăm diferitele evenimente i simbolice a faptului politic, prin articularea momente ale politicului. În această semio dintre consistenţa reală, pe care i o dă tică, viaţa instituţiilor i exercitarea efec această scenarizare „hic et nunc” spaţiului tivă a puterilor cetăţii constituie elemente politic i consistenţa simbolică pe care i o care oferă un anumit timp comunicării dă discursul, imaginile i reprezentările din politice. Practicile noastre de mediatizare care este ea alcătuită. politică, activităţile de deliberare, strate Această semiotică ne permite să re giile pe care le desfă urăm în angajarea flectăm asupra semnificaţiei intervenţiei noastră militantă, constituie tot atâtea împre diferiţilor actori politici în spaţiul social jurări i activităţi prin care dimen siunea bilităţii i să înţelegem modalităţile prin simbolică a politicii dobânde te o tem care se pun în mi care diversele strategii ce poralitate. Timpul comunicării politice este le asigură vizibilitatea. astfel divizat între timpul real, care este timpul în care strategiile actorilor politici Comunicarea prezidenţială dobândesc consistenţă reală, timpul sim Comunicarea prezidenţială desemnează bolic, care este cel al reprezentării actorilor „ansamblul practicilor i tehnicilor de politici i timpul imaginar, care este timpul comunicare prin intermediul cărora insti utopiilor i orizonturilor ce completează, tuţia prezidenţială i/sau pre edintele dise prin sensul i orientarea lor practicile minează informaţii de interes public i noastre politice. naţional” (Camelia Beciu, 2002). Viaţa instituţiilor oferă, de asemenea, Comunicarea prezidenţială este una un spaţiu comunicării politice. Din mo din cele mai ritualizate forme de comuni mentul în care ea se desfă oară în locuri pe care politică. Intervenţiile publice ale pre care le putem identifica i unde putem edintelui sunt concepute ca ritualuri, res construi o adevărată geografie a vieţii pectiv, ca „momente excepţionale”. „Contractul” politice, comunicarea politică investe te de comunicare prezidenţială porne te de la locurile sociabilităţii cu întâlniri i dez premisa potrivit căreia pre edintele, ca ales bateri, dar i confruntări i antagonisme. al naţiunii, intervine public mai ales în Această geografie politică, care la început ocazii speciale (ceremonii politice, situaţii se limita la spaţiul cetăţii, pentru a dobân de criză, acţiuni guvernamentale majore di apoi valenţele specifice mondializării, etc.), rolul de comunicare tipic fiind alo define te în acela i timp zona în care cuţiunea. Referitor la acest aspect pre e actorii politici î i exercită puterile, î i dinţii francezi cultivă din ce în ce mai mult desfă oară strategiile de comunicare i î i comunicarea personalizată, înlocuind treptat fac simţită vizibilitatea, care le instituie alocuţiunea sau conferinţa de presă cu mo identitatea. dalităţi de comunicare aparent mai puţin În această inscripţionare în spaţiu i ritualizate, care pun accentul pe psihologia timp a sociabilităţii, activitatea politică i personajului prezidenţial. instituţională articulează pe deplin dimen În calitate de „reprezentant al naţiunii”, siunea simbolică a comunicării politice la pre edintele evocă sau celebrează memoria realul vieţii publice. Din momentul în care colectivă. Indiferent de evenimentul care ea este situată în timp i spaţiu, comu declan ează intervenţia sa, pre edintele se nicarea politică dobânde te consistenţa adresează naţiunii în calitate de cetăţean, reală a unei scenarizări efective. Semiotica lider politic i, în acela i timp, lider politică va deveni în acest mod necesară, simbolic al unei naţiuni care are o anumită
114 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Viaţa politică instituţională i comunicarea politică istorie. Ca lider simbolic, pre edintele se i adapteze discursul prezidenţial la adresează naţiunii – colectivitate, încarnând specificul televiziunii; valori, caractere i idealuri colective, ca li politica „apariţiilor publice” a permis der politic, el comunică în numele unui pre edinţilor să acumuleze „apariţii publice”, stat, iar în calitate de cetăţean, se adresează respectiv, capital televizual (Denton, în numele opiniei publice („noi, cetăţenii”). apud Hart, 1984); Comunicarea prezidenţială presupune, politica „riscului demagogiei” a alimentat totodată, i intervenţii din partea instituţiei „o spirală a demagogiei care diminuează prezidenţiale, la nivel instituţional aceasta raţionalitatea în procesul decizional, între înscriindu se în procesul cotidian al comu ţine un consens simbolic i o evaziune nicării politice 1. nostalgică de la alegerile concrete, pentru ca în cele din urmă să ofere o repre Modele de comunicare prezidenţială zentare eronată a publicului”. În literatura de specialitate, analiza În tentativa de a sintetiza evoluţia co comunicării prezidenţiale s a concentrat municării prezidenţiale în Franţa, Mouchon mult timp asupra evaluării discursului pre (1995) formulează trei modele de comu edintelui, dar pe măsură ce televiziunea a nicare, în funcţie de interacţiunea dintre devenit principala resursă de comunicare pre edinte i mass media, precum i de politică, intervenţia acestuia nu a mai putut rolul atribuit publicului pe parcursul fi evaluată separat de dispozitivul televizual. intervenţiei pre edintelui. Din datele oferite de cercetare, distin Modelul „autoritar” sau modelul diadic gem, pe de o parte contribuţiile autorilor are în vedere intervenţia pre edintelui sub americani (Denton, 2000; Hart, 1999, 2000) forma unei convorbiri cu un jurnalist interesaţi de modul în care pre edinţii utili vedetă, întrebările jurnalistului fiind con zează televiziunea pentru a se adresa na cepute după formula ceea ce îi interesează ţiunii i, pe de altă parte, abordările au pe francezi .a.m.d., în tentativa de a torilor francezi care evaluează mai mult exprima „pulsul” opiniei publice. Acest interacţiunea dintre pre edinte, mass media model instaurează o distanţă simbolică (echipa de jurnali ti, alte elemente ale între pre edintele care „cunoa te direcţia dispozitivului televizual) i public (Mouchon, spre care se îndreaptă ţara” i publicul 1995). chemat să ia cuno tinţă de acest lucru. Studiile autorilor americani pun în Potrivit lui Mouchon (1995), modelul diadic evidenţă rolul televiziunii în transformarea indică o concepţie despre public fondată comunicării prezidenţiale într un „spectacol pe elitism social . politic”, demonstrând că televiziunea sub Modelul „agora” presupune o discuţie minează adesea dimensiunea democratică a pre edintelui cu jurnalistul în faţa unui a comunicării prezidenţiale, prin promo public selecţionat, conform unor variabile varea unor politici în concurenţă, astfel: sociologice (profesie, vârstă, regiune, ata politica „popularităţii” a instaurat ima ament politic etc.). Publicul nu mai este o ginea „pre edintelui plebiscitar”, care categorie abstractă, impersonală, ci este promovează un discurs destinat „marelui format din persoane reprezentative pentru public”, un discurs consensual i popular anumite medii sociale, ce pot interveni (Denton, apud Kernell, 1986); anali tii adresând întrebări pre edintelui sau rela consideră în acest sens că fostul pre tând anumite experienţe personale, rele edinte american Ronald Reagan a marcat vante pentru fenomenele supuse evaluării. o „epocă” prin modul în care a reu it să Participarea publicului este însă extrem de
115 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Călin Sinescu reglementată atât ca durată, cât i ca francezi). Comunicarea prezidenţială se modalitate de a interveni (publicul nu are numără printre cele mai ritualizate forme posibilitatea de a replica). Întreg dispo de comunicare politică, fiind predispusă zitivul televizual marchează diferenţa de spre „monologul” politic întreţinut prin statut dintre interlocutori . „imagine”, „charismă” i „certitudini”. Jurnalistul nu mai este un purtător de Prin faptul că oferă mijloace retorice cuvânt al opiniei publice, rolul său constă suplimentare, televiziunea poate accentua mai mult în distribuirea luărilor de cuvânt. ritualizarea comunicării prezidenţiale i, Modelul „agora”, în viziunea lui Mouchon implicit, demagogia politică. În aceste (1995) este mai democratic decât modelul condiţii, rolul jurnali tilor, precum i „diadic” deoarece permite vizibilitatea unor concepţia dispozitivelor televizuale devin puncte de vedere diferite, iar intervenţiile extrem de importante, în măsura în care sunt proporţionale cu statutul participant conferă comunicării prezidenţiale o ţilor . Din acest punct de vedere, publicul deschidere publică mai accentuată i deci constituie mai mult un pretext pentru mai mult realism. desfă urarea comunicării prezidenţiale. Modelul interactiv se desprinde com Acoperirea mediatică a acţiunii plet, în opinia lui Mouchon (1995), de „logica prezidenţiale spectacolului”. Selecţionat după criterii so În opinia lui Jacques Gerstlé (2004), ciologice, publicul nu poate adresa între vizibilitatea nu este comandată doar de bări pre edintelui, dar totodată are posibi accesul direct, ci i de acoperirea mediatică litatea de a dialoga un timp mai îndelungat a acţiunii prezidenţiale în cadrul pro cu acesta asupra unor probleme punctuale. gramelor de informare, mai ales în jur În cazul respectiv, avem de a face cu nalele televizate. Astăzi, pre edinţia ameri un dispozitiv televizual complex prin care cană este de departe instituţia cu cea mai pre edintele intră în contact cu cetăţenii mare vizibilitate în mediile de informare prin intermediul unui duplex televizat i scrisă i audiovizuală, ceea ce poate fi prin convorbiri telefonice. De i acest exemplificat prin faptul că în perioada model este considerat cel mai democratic, 1969 1983, peste jumătate din articolele el nu este lipsit de riscuri: calitatea dialo sau subiectele de natură instituţională gului depinde de selecţia participanţilor i vizau pre edinţia. de modul în care este reglementată inter În Franţa, structura bicefală a puterii venţia acestora, existând riscul apariţiei executive pare mai favorabilă guvernului. a a numitului sindrom al „discuţiei de Astfel, în primul semestru al anului 1990, cafenea”, datorat faptului că problemele pre edintele a beneficiat de un timp de abordate nu permit întotdeauna un răspuns intervenţie în jurnalele i flash urile a ase imediat i convingător din partea pre edintelui. canale de tiri i de la France Inter, de În prezent, televiziunea constituie prin aproape patru ori mai mic decât cel alocat cipala condiţie de producere a comunicării guvernului. De menţionat că acest timp nu prezidenţiale, cele două perspective de ana se împarte la ministere sau la personalităţi liză putând reduce comunicarea preziden multiple, ci rămâne concentrat asupra unei ţială la retorică teatrală i/sau populistă puteri, cel mai adesea reprezentate de un (punct de vedere susţinut de autorii ame singur om. În plus, s ar părea că funcţia ricani) sau contribui într o anumită măsură prezidenţială, a a cum a fost ea reconfi la democratizarea intervenţiilor preziden gurată în urma experienţei coabitării, la ţiale (punct de vedere avansat de autorii alegerile din 1988 i în anii care s au scurs
116 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Viaţa politică instituţională i comunicarea politică de la această dată, are o rază de acţiune a promova anumite mize. În ambele cazuri, suficient de dezvoltată, mai ales în el poate conta pe o asociere între mize i exercitarea responsabilităţilor internaţionale, rezolvarea acestora cu ajutorul funcţiei pentru a face obiectul unei acoperiri prezidenţiale. În administrarea crizei din mediatice nesolicitate. Golf, de exemplu, pre edintele american În diverse logici situaţionale, strategia G. Bush i a sporit apariţiile în presă i de comunicare este cerută de dimensiunile intervenţiile televizate, unsprezece în total, funcţiei prezidenţiale. În perioadele de criză plasându se, astfel, în centrul informării internă sau internaţională, în campaniile naţionale. electorale sau pe timpul exercitării curente Dacă toate informaţiile despre criză a puterii, putem vorbi despre adminis contribuie la dramatizarea situaţiei, ele trarea unor aspecte simbolice diverse ale funcţionează i ca un apel la preocuparea rolului de gardian al instituţiilor, garant al pe care trebuie să o manifeste autoritatea unităţii naţionale, arbitru, tribun al popo prezidenţială. S a constatat, astfel, că în rului, ef militar i diplomatic, alegerea mediile de informare audiovizuală, timpul virtualităţilor care compun repertoriul de intervenţie al pre edintelui SUA, în tri identităţii prezidenţiale fiind impusă de mestrul al III lea din 1990, se apropia de imperativul situaţiei politice date. Din cel al guvernului, astfel încât raportul nu a această perspectivă, politica externă are un mai fost de unu la doi, fără a mai număra instrumentar propriu foarte puternic, pentru i conferinţele de presă. În concluzie, vi că permite mobilizarea, sub comanda pre e zualizarea mediatică a pre edintelui a crescut dintelui, simbol al comunităţii naţionale, considerabil în timpul crizei internaţionale. chiar i a segmentelor de opinie, a a cum Informaţiile au ca efect amorsarea eva au demonstrat o reacţiile la criza din Golf, luării politice cu ajutorul mecanismului din august 1990 2. vizibilitate/atribuţie/popularitate. Acesta este În legătură cu miza acestui control sau i efectul de amorsare studiat de Iyegar i a acestei competiţii pentru control, J. Gerstlé Kinder (1987): cu cât o problemă este mai (2004) este de părere că la acest nivel dezbătută de mijloacele mediatice, cu atât comunicarea este inspirată de adminis se impun criteriile de evaluare specifice trarea popularităţii pre edintelui i a deci autorităţii indicate. ziilor acestuia, precum i de menţinerea În acest context, comunicarea prezi legitimităţii. Pre edintele poate folosi accesul denţială nu ar trebui să fie restrânsă la ex direct, accesul indirect i interacţiunea dintre presia ei televizuală. Deplasările în străi acestea două, în funcţie de împrejurări i nătate sunt cu precădere modalităţi de co de obiective. Mecanismul care permite men municare a mesajelor cu ţintă internaţio ţinerea legitimităţii de acţiune i a popula nală, dar i internă, cărora li se adaugă ges rităţii persoanei rezidă în a îmbina prezen turile cu forţă simbolică deosebită. Cu tarea problemelor ce compun agenda poli toate acestea, pentru marele public, logica tică, cu vizualizarea pre edintelui i a legă funcţionării ţine de participarea la un eveni turii care se poate stabili între cele două ment sau de organizarea unui pseudo aspecte. eveniment care creează actualitatea prin În concluzie, pre edintele fie poate declan area acoperii mediatice. îndemna în mod justificat la dezbaterea Într o manieră mai generală, strategia mediatică a unor probleme particulare, de comunicare prezidenţială nu se reduce pentru a i orienta agenda în această la utilizarea câtorva tehnici. Ea se prezintă direcţie, fie poate lua personal iniţiativa de ca un ansamblu de eforturi ale pre edinţiei,
117 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Călin Sinescu canalizate în direcţia unui control – prin guvernanţi, comunicarea guvernamentală cuvânt, tăcere i acţiune – al definirii si trece drept un flux continuu de informaţii, tuaţiei politice oferite de mijloacele media o campanie permanentă de informare a i prezidenţiale. Acest fapt este posibil prin electoratului, ce are ca finalitate asigurarea administrarea în timp a luărilor de cuvânt, transparenţei politicilor guvernamentale. a intervalelor de tăcere i a politicii sim Din acest punct de vedere, ea constituie un bolice. Vorbind, pre edintele îi determină indicator pentru responsabilitatea politică a pe ceilalţi să vorbească despre el atunci guvernanţilor, pentru modul în care ei î i când povestesc, raportează, comentează, legitimează constant mandatul politic. critică, susţin etc. Însă pre edintele, insti Potrivit lui Bernard Lamizet (2003), tuţie centrală a vieţii politice naţionale, executivul amenajează i coordonează tăcând îi determină pe alţii să vorbească spaţiul politic, iar informaţia i comu despre el. De ce nu vorbe te? De când? nicarea fac să apară sensul i logica anga Despre ce? Ce a spus el altădată despre jării guvernamentale care îi dă acţiunii această problemă? Ce spun cei din guvernamentale realitatea sa simbolică. anturajul său, adversarii lui, prietenii lui i Prin strategiile de comunicare pe care opinia publică? Un discurs de substituire le iniţiază – comunicate, discursuri, infor este întotdeauna la îndemână pentru a mări difuzate de purtătorul de cuvânt etc. – determina pre edinţia să vorbească, chiar guvernul dă vizibilitate politică acţiunii i atunci când aceasta este „mută”. sale, legitimând o i făcându i posibilă În sfâr it, activitatea prezidenţială do evaluarea sau aprecierea. În acest sens, bânde te o dimensiune simbolică prin trans comunicarea guvernului devine importantă punerea în practică a diverselor aspecte ale deoarece îi dă semnificaţia i dimensiunea funcţiei prezidenţiale. Pre edintele vor sa simbolică. be te, tace, acţionează, actualizându i în Ritualul constituirii unui guvern repre întregime sau în parte repertoriul rolului zintă, în sine, un fapt de comunicare, deoarece său de ef militar, ef al diplomaţiei în el este o reprezentare a raporturilor de domeniul lui privilegiat, dar i arbitru, forţă, pusă în scenă de media i de actorii responsabil garant, în funcţie de interpret care participă la acest act i pentru că acest tarea pe care o dă instituţiei prezidenţiale. ritual anunţă deja ce va fi comunicarea Ca urmare, în comunicarea politică sunt guvernamentală în curs de instalare. angajate i resurse de comunicare legate de Comunicarea guvernamentală începe o poziţie instituţională preeminentă, prin prezentarea în mijloacele media a pro precum facilitarea accesului la mijloacele cesului de constituire a cabinetului i este media sau evidenţierea imediată a acţiunii. pe deplin pusă în scenă pe timpul cere monialului de citire a listei mini trilor. Comunicarea guvernamentală Activitatea guvernamentală este scenari Comunicarea guvernamentală desem zată în media i în spaţiul public prin ritu nează un ansamblu de practici i tehnici de aluri colective i intervenţii personalizate comunicare prin intermediul cărora guver ale mini trilor, iar mediatizarea acestora, în nul i structurile guvernamentale pun în special la televiziune, face ca ace ti actori circulaţie informaţii de interes public, politici care sunt mini trii să devină fami adică informaţii privind diferitele activităţi liari electoratului, conjugând astfel tem ale departamentelor guvernamentale. poralitatea vieţii politice cu timpul de ac Prin distribuirea atenţiei publice asu ţiune guvernamentală. Totodată, prin me pra diferitelor politici i acţiuni iniţiate de diatizarea unuia sau altuia dintre membrii
118 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Viaţa politică instituţională i comunicarea politică grupului, fie că este vorba despre o acţiune comunicării politice. În timp ce activitatea sau conotaţie pozitivă ori negativă, care le mini trilor, deciziile, iniţiativele ori inter subliniază individualitatea, comunicarea venţia lor în societate se înscriu în timpul guvernamentală scoate în evidenţă perso discontinuu i linear al realului i acţiunii, nalitatea actorului în cauză, îi face înţe comunicarea trebuie să le înscrie în conti leasă evoluţia i dă semnificaţie angajării nuitatea simbolică i la o distanţă cores individuale a acestuia. punzătoare faţă de realul evenimen telor i A guverna înseamnă a executa două al situaţiilor. Comunicarea guvernamentală feluri de activităţi, ce se înscriu în stra asigură în final acea orientare care permite tegiile de reprezentare : activitatea guverna să dea sens i coerenţă iniţiativelor i acţi mentală propriu zisă, adică punerea efec unilor din arealul vieţii publice. Conceptul tivă în aplicare a opţiunilor politicii guver de „putere executivă” î i dobânde te aici nului în diferite domenii de execuţie a pu întreaga sa semnificaţie. terii, ce presupune o comunicare ce scoate Într un anumit mod, comunicarea po în evidenţă acţiunile i iniţiativele guver litică asigură „apărarea i ilustrarea” po nului i care permite să li se dea o semni liticii urmată de executiv, prin angajarea ficaţie. Pe de altă parte este vorba de acti medierii între ea i spaţiul public. Ea con vitatea politică a guvernului, care are o stituie un fel de sită, de intermediar care anumită orientare, un adevărat sistem sim transformă acţiunile, deciziile i iniţiativele bolic ce reprezintă, în politica pe care o guvernamentale făcând din ele evenimente conduce, opţiunile, ideologia i angajarea simbolice susceptibile de a fundamenta cu pe care se susţine. noa terea activităţii guvernamenale. De menţionat că actorii comunicării politice Dimensiunea simbolică a constituie un intermediar între opinia exerciţiului puterii publică i guvern, care încearcă să dea Pentru a putea fi interpretată i apoi politicii urmate de guvern o semnificaţie i evaluată, acţiunea guvernamentală trebuie un sens, precum i sprijinul necesar pentru să facă mai întâi obiectul unei reprezentări. ca în final aceasta să fie aprobată de Comunicarea guvernamentală asigură această electorat. transformare de date reale în forme sim bolice, făcând să apară dimensiunea sim Apartenenţa la partide politice i bolică a exerciţiului puterii i dându i un apartenenţa guvernamentală sens i o coerenţă care îi permit să o apla Diferenţele i antagonismele între co neze i interpreteze. municarea politică i comunicarea guverna Reprezentarea simbolică a exerciţiului mentală ţin de diferenţa de statut i de puterii se află împărţită între două tipuri de funcţia a celor două forme de comunicare actori: actorii comunicării politice propriu în spaţiul politic. În timp ce comunicarea zise difuzează motivele pentru care o politică constă în prezentarea identităţilor aprobă sau din contră o resping i caută să particulare ale actorilor politici, prin expli obţină adeziunea publicului în evaluarea carea semnificaţiei pe care le o conferă lor. Media, la rândul lor, difuzează expu idealul lor politic de referinţă, comunicarea nerea acţiunii guvernamentale, o evalu guvernamentală constă în a face să apară ează, o interpretează i îi determină pe citi instituţionalitatea guvernului: faptul că el tori să î i exprime părerea asupra acesteia. constituie o instituţie, structurată în jurul Memoria activităţii guvernamentale unei raţionalităţi simbolice i a unei constituie cealaltă funcţie importantă a strategii coerente de intervenţie în societate.
119 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Călin Sinescu
Apartenenţa politică se bazează pe divi sau în anumite situaţii în care guvernul zarea unui anumit număr de angajări, în intră în scenă ca actor unic. Comunicarea timp ce apartenenţa guvernamentală se ba guvernamentală reprezintă această dimen zează pe folosirea în comun a unui anumit siune colectivă în spaţiul public: ea asigură număr de realizări i de transformări ale vizibilitatea colectivă a instituţiei guverna societăţii. mentale i în acela i timp dă socoteală de Comunicarea de partid i comunicarea iniţiativele i angajamentele sale colective guvernamentală diferă fundamental una în spaţiul public. În afară de consiliul de faţă de cealaltă prin statutul pe care ele îl mini tri, care constituie un ritual simbolic conferă identităţii politice. Astfel, în timp puternic de manifestare a identităţii colec ce comunicarea de partid structurează tive a guvernului prin vizibilitatea sa colec simbolic identitatea politică a celor care se tivă regulată, în fiecare săptămână, orga identifică i se recunosc în el, comunicarea nizarea de seminarii guvernamentale repre guvernamentală nu define te o identitate. zintă, în special pentru media, o punere în Un guvern nu are o identitate în afara scenă colectivă a cabinetului. acţiunii pe care o desfă oară i a evoluţiilor Comunicarea guvernamentală constituie pe care le imprimă asupra societăţii, inter un mod de reprezentare simbolică a res venţia socială a acestuia dobândind o anu ponsabilităţii colective. În ceea ce prive te me semnificaţie doar ca urmare a acţiu conceptul de responsabilitate, acesta presu nilor iniţiate i strategiilor pe care le a pune existenţa a trei conotaţii comple elaborat. În acest sens, nu există identitate mentare. Pe de o parte, el define te proce guvernamentală ci numai actori politici sele prin care acţiunea politică, în speţă ac care participă în cadrul unui guvern cu ţiunea guvernamentală este supusă eva propriile lor identităţi i cu acţiunile pe luării i judecăţii din partea unui alt actor care le angajează în comun în spaţiul politic (în cazul Franţei, deputaţii). În public. domeniul comunicării politice, response Comunicarea guvernamentală acordă bilitatea define te relaţia simbolică de re însă o vizibilitate specială partidelor i prezentare i de dialog între doi actori po actorilor politici care iau parte la guver litici, în termenii căreia unul face obiectul nare, participarea guvernamentală putând evaluării de către celălalt, fapt care duce la constitui pentru ei o garanţie specială de recunoa terea puterii sale sau din contră la vizibilitate. În acest caz, pentru ei se insta dezavuarea statutului său politic. Pe de altă urează o dublă identitate, uneori anti parte, conceptul de responsabilitate desem nomică, fapt care impune angajarea unor nează, într un mod i mai primitiv, insti strategii de comunicare care să dea o tuţia unui actor, a cărei existenţă politică în semnificaţie i o coerenţă acestei dualităţi. spaţiul public al comunicării se manifestă deplin, o dată cu angajarea responsabilităţii Guvernul ca actor colectiv al sale. Astfel, proba demiterii (sau amenin comunicării politice ţării cu demiterea) ori cea a cenzurii, con Ca orice instituţie de mediere, un gu stituie pentru guverne momente în care vern asociază dimensiunea singulară a identitatea i existenţa lor politică sunt actorilor individuali care fac parte din ea i întărite chiar prin angajarea response dimensiunea colectivă a existenţei sale în bilităţilor în faţa unui alt actor instituţional. calitate de actor politic. Dimensiunea co De menţionat, totodată, că acest concept lectivă a grupului se manifestă, de exemplu, articulează în domeniul comunicării guver în procedurile angajate faţă de parlament, namentale angajarea fiecăruia din membrii
120 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Viaţa politică instituţională i comunicarea politică unui guvern la efortul colectiv i la stra dezbaterilor i confruntărilor politice, în tegiile folosite de ansamblul mini trilor. special în cursul exercitării controlului Responsabilitatea reprezintă, în fine, nece parlamentar al executivului. Dacă s ar sitatea pentru fiecare din membrii guver urmări i etimologia cuvântului în cauză, nului de a i refula opiniile sau angajarea parlamentul ar desemna locul din spaţiul proprie în con tiinţa unei apartenenţe co politic unde, în traducere aproximativă, lective, precum i necesitatea unei soli după expresia lui Jacques Lacan ar darităţi politice cu ceilalţi. Din acest punct însemna că „se vorbe te” („ça parle”). de vedere, comunicarea este de natură să Parlamentul este deci locul cuvântului pună în scenă, în spaţiul public, identităţile în spaţiul i timpul vieţii politice, locul care i apartenenţele. î i bazează legitimitatea pe faptul că statul constituie acolo un obiect de dezbateri, de Guvernul i administraţia confruntare, de evaluare, de reprezentare Comunicarea guvernamentală scenari simbolică, deci un loc al cuvântului. Parla zează în mijloacele media i în spaţiul mentul este, prin urmare, locul în care public relaţia instituţională dintre guvern i viaţa politică î i regăse te exigenţa cuvân administraţie, făcând să transpară dubla tului. Acest fapt înseamnă că în parlament dimensiune simbolică a guvernului, de identitatea oratorului i însă i existenţa sa actor politic colectiv i ansamblu de actori ţin practic de faptul de a vorbi. Cuvântul îi individuali ai administraţiei. Administraţia oferă deci existenţa celui care se exprimă reprezintă dimensiunea individuală a ac în incinta adunării dar, în acela i timp, nu ţiunii mini trilor, în timp ce acţiunea sa există discurs, reprezentări sau chiar idei, politică reprezintă sublimarea colectivă a care, din faptul că sunt exprimate prin intervenţiei sale în spaţiul public. Comu cuvinte să nu poată să fie imputate cuiva. nicarea administrativă ar avea deci două În activitatea parlamentară, sensul discur semnificaţii: de a asigura controlul i sului se bazează pe identitatea celui care îl raţionalizarea activităţilor statului, adică de enunţă. a face înţelese serviciul public i acţiunea guvernamentală i de a face să existe Identitatea i vizibilitatea adunărilor statul, în plan simbolic, în plan real dar i În cadrul activităţii parlamentare distin imaginar, în spaţiul public. gem doi timpi diferiţi: unul destinat cuvân Comunicarea guvernamenală are me tului i reprezentării, ce constă în deli nirea de a explicita scopurile i semni berare i vot, ce dispun de comunicare i ficaţia politică a acţiunii administrative. vizibilitate, deoarece edinţele, cu excep Fără comunicarea guvernamentală, fără ţiile de rigoare, sunt publice. Al doilea vizibilitatea simbolică care îi este dată de timp este dedicat activităţilor i lucrărilor strategiile de comunicare i informare care nu sunt publice i constă în activitatea elaborate i aplicate de actorii comunicării legislativă propriu zisă i cea de control a politice din cadrul guvernului, admi parlamentului (lucrările comisiilor). nistraţia nu ar mai fi decât pură birocraţie. În ceea ce prive te aspectele ce ţin de comunicarea politică, adică dezbaterile, Comunicarea parlamentară identitatea simbolică a adunărilor se exprimă În democraţiile parlamentare, adunările i se scenarizează concomitent prin public constituie locuri intense de comunicare, atât citatea dezbaterilor i prin apariţia în media în cursul dezbaterilor i activităţilor legate a relatărilor i comentariilor pe această de activitatea legislativă, cât i în cursul temă. Deci, din punct de vedere al tim
121 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Călin Sinescu pului, activitatea parlamentară este structu în cursul dezbaterilor parlamentare. Al rată i organizată în funcţie de tipul de doilea tip de confruntare instituţională se vizibilitate pe care ea o stabile te în spaţiul înscrie în comunicarea dintre adunări. public. Bicameralismul construie te, în fapt, o Vizibilitatea adunărilor faţă de public situaţie de comunicare conflictuală între se exprimă în primul rând prin faptul că adunări, fiecare dintre ele înţelegând să i edinţele sunt deschise tuturor spectatorilor afi eze vizibilitatea i identitatea una faţă ce doresc să asiste, în virtutea numărului de cealaltă. limitat de locuri disponibile în tribune. Această deschidere are în esenţă o dimen Scenarizarea simbolică a activităţii siune simbolică, care înseamnă necesitatea adunărilor unei vizibilităţi a vieţii instituţionale pentru Publicitatea dezbaterilor parlamentare, exerciţiul regulat al jocului democrat. care constituie mediatizarea comunicării Publicitatea televizată a dezbaterilor a politice a adunărilor, îi prezintă pe parla oferit o veritabilă vizibilitate i deschidere mentari în îndeplinirea funcţiei, fie că este a vieţii parlamentare către marele public, vorba de dezbatere politică, exercitarea în timp ce vizibilitatea adunărilor este dreptului la cuvânt ori de argumentare a construită în special de mijloacele media unor motive. care, în rapoartele despre dezbateri, ana Prin publicitatea dezbaterilor, parla lizele i comentariile lor asigură comu mentul î i instituie oficial existenţa, care nicarea politică a adunărilor. De asemenea, altminteri ar fi sustrasă spaţiului public. campaniile electorale, pe timpul alegerilor Organizarea materială a publicităţii face legislative, constituie un moment impor din comunicare un mod de instituţie a tant de comunicare cu privire la activitatea parlamentarilor, deoarece în incinta adu adunărilor, deoarece ele constituie un bun nării specificitatea identitară a parlamen prilej de a face bilanţul activităţii tului se exprimă prin distincţia dintre tri parlamentarilor i, totodată, un moment de bunele publicului i băncile parlamentarilor. informare cu privire la rolul adunărilor. Adevărata spectacularizare a dezba Comunicarea adunărilor se înscrie, de terilor parlamentare se datorează integrării asemenea, în confruntarea identităţilor televiziunii în incinta adunărilor i difuzării între ele i cu cele ale altor instituţii. televizate a dezbaterilor parlamentare, care Spaţiul politic este, într adevăr spaţiul în constituie un moment important al comu care prin mediatizarea activităţilor lor de nicării politice ce relevă ponderea comu comunicare i de reprezentare, actorii nicării în activitatea publică, precum i politici î i confruntă identităţile, în special perceperea parlamentarilor pentru propria în reprezentarea modurilor lor de a exercita lor vizibilitate. puterea care le fundamentează. Activitatea Supunându i pe parlamentari evaluării simbolică a adunărilor constă, în special, în cetăţenilor, televiziunea are două efecte două confruntări majore. Prima le opune contradictorii: pe de o parte ameliorează puterii executive, pe timpul angajamen vizibilitatea activităţii parlamentare, facili telor de responsabilitate i a dezbaterilor de tând utilizarea jocului democratic, dar, pe cenzură. În aceste situaţii, comunicarea de altă parte, prin reprezentarea dezba parlamentară folose te o retorică fondată terilor, contribuie la transformarea vieţii pe adeziune sau pe respingere. Confrun instituţiilor într un spectacol i, în acest tarea retorică între adunări i executiv se sens, ea î i îmbunătăţe te dimensiunea desfă oară pe timpul activităţii legislative, politică în ochii cetăţenilor.
122 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Viaţa politică instituţională i comunicarea politică
Ca orice activitate simbolică, comu a se exprima ci i de a se reprezenta pe nicarea politică mai are i funcţia majoră, sine, ca într un spectacol, în faţa celorlalţi de altfel, de a construi memoria activităţii membri ai adunării, a publicului prezent parlamentare. Prin publicitatea dezbate ori în faţa publicului televiziunii. În acest rilor, care face necesară transcrierea i, deci, caz, comunicarea politică înseamnă active înregistrarea acestora, activitatea parla tatea de scenarizare, care asigură nu numai mentară se înscrie în memorie i apoi în vizibilitatea simbolică colectivă a adunării, istorie. Fără aceste relatări sau dări de seamă ci i vizibilitatea individuală a fiecăruia ale activităţii adunărilor, viaţa parlamen dintre membrii acesteia. tară ar fi fără îndoială uitată. Un rol important pe această linie îi revine i presei Elaborarea legii ca activitate de care serve te de releu acestei memorii i comunicare pentru că ea a inspirat crearea jurnalelor Activitatea legislativă, ca orice active oficiale însărcinate cu publicitatea legală a tate de dezbatere, constituie i ea o ocazie dezbaterilor. de scenarizare a comunicării politice. Dez baterea are un rol simbolic major în ela Retorica dezbaterilor parlamentare borarea legii, deoarece pe timpul acesteia Retorica parlamentară a a cum o cu parlamentarii î i exprimă opinia, prin noa tem i care ia na tere odată cu demo intermediul discursului, dând vizibilitate craţia ateniană i organizarea de dezbateri simbolică angajării politice pe care o publice în „Ecclesia”, se caracterizează suscită proiectul de lege, din punctul lor de prin scenarizarea orală a două funcţii: cea vedere. de expertiză i cea de angajare, prima fiind Dezbaterile legislative scenarizează ex destinată legitimării (sau nelegitimării) perienţa parlamentarilor, în sensul că prin unei decizii i convingerii de a o lua (sau prezentarea personalităţii i a punctelor de de a i se opune), iar cealaltă să pună în vedere personale ale fiecăruia dintre ei, evidenţă vizibilitatea i identitatea politică dezbaterea constituie pentru ei ocazia de a a oratorului i situaţia sa în cadrul adunării. i manifesta identitatea lor politică. Dez Ca loc de comunicare specific orală, baterea parlamentară constituie însă i parlamentul acordă cuvântului un adevărat jocul reprezentării democratice, deoarece statut politic, comparabil cu cel care îi este se presupune că parlamentarii îi reprezintă acordat în comunicarea juridică. Pe lângă pe alegătorii lor în dezbaterea asupra legii faptul că oralitatea legitimează cuvântul, i, în consecinţă, retorica lor i opinia pu constituind ea însă i proba prezenţei efec blică cu care sunt investiţi i pe care se tive a oratorului i a angajării sale, retorica presupune că o reprezintă, îi fac să se parlamentară acordă cuvântului politic comporte ca ni te actori ce prezintă un rol statutul de „eveniment”. Cuvântul politic în spaţiul deliberării i comunicării. Repre face deci, din orator un actor, nu pentru zentarea va avea astfel o dublă semni faptul că el ar avea un efect asupra ficaţie: cea a unui spectacol oferit spre vi celorlalţi ci pentru că el constituie timpul, zionare i a unei interpretări a identităţilor locul i materialitatea prezenţei sale în politice de către actori i cea a unei spaţiul politic. Comunicarea politică î i dă reprezentări a întregului popor de către deci existenţa parlamentarului care ia parlamentari. cuvântul. Activitatea simbolică a comunicării A vorbi în faţa adunării înseamnă adunărilor poate suferi unele presiuni pentru un parlamentar nu numai faptul de externe pe timpul dezbaterilor i la nivelul
123 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Călin Sinescu dimensiunii instituţionale a activităţii lor. Identităţile simbolice ale Existenţa adunărilor deliberative presu colectivităţilor locale pune, totodată, i existenţa unor grupuri de Instituind în spaţiul public ceea ce s ar presiune, care ar putea acţiona asupra putea denumi „spaţiile primare ale poli dezbaterii i deciziei i să stabilească relaţii ticului”, comunicarea colectivităţilor locale de forţă între cei ale i i anumite puteri le dă acestora o identitate simbolică. Din externe. Manifestările acestor actori externi colo de funcţia de informare a cetăţenilor încearcă să producă un efect de real asupra cu privire la viitorul ora elor i regiunilor parlamentarilor, fie că sunt vizibile (mani lor, comunicarea colectivităţilor teritoriale festări de stradă în faţa adunării, de pildă) le dă o identitate simbolică prin care ele sau invizibile (acţiunea directă a grupurilor pot face obiectul unei recunoa teri i prin de presiune în cursul unei dezbateri care sociabilitatea locală poate dobândi o parlamentare, pentru a influenţa adoptarea semnificaţie i o consistenţă politică. În sau respingerea unui proiect, favorabil sau aceste colectivităţi locale, cetăţenii află ostil grupului social). Prin folosirea efec pentru prima dată, prin intermediul comu telor lor de real, aceste manifestări eviden nicării, dimensiunea politică a simplului ţiază importanţa dimensiunii comunica fapt de a locui. Strategiile de comunicare ţionale ale activităţii ale ilor, care instituie ale colectivităţilor locale îi învaţă pe ce legitimitatea lor democratică. tăţeni care sunt implicaţiile sociale, legale Confruntarea dintre legislativ i exe dar i istorice i simbolice ale faptului de a cutiv în procesul comunicării instituie atât locui într un spaţiu i de a fi cetăţean al existenţa simbolică a unuia, cât i a acestui spaţiu. celuilalt. Importanţa comunicării parla În acest sens, comunicarea instituie în mentare ţine în final atât de necesitatea mod simbolic locurile noastre de domi informării asupra activităţii celor ale i într ciliere în spaţii de responsabilitate politică. un regim democratic, cât i de necesitatea Identitatea simbolică a colectivităţilor punerii în scenă a cuvântului, pentru însă i locale se exprimă prin ceea ce fac ele din afirmarea existenţei parlamentului i a acest spaţiu, care este teritoriul lor, fapt exercitării efective a puterii sale. care se concretizează prin proiecte de ame najare a acestui teritoriu, care îi dau un Comunicarea locală anumit format, prin organizarea de active În spaţiul public, colectivităţile locale tăţi sau construirea de monumente, ori prin reprezintă un sector major al comunicării realizarea unor spaţii cu destinaţie specială. politice, atât prin prezenţa lor cea mai Prin amenajarea acestui spaţiu, colectivi apropiată de spaţiul cetăţenilor, cât i prin tăţile teritoriale î i reprezintă, practic, extinderea responsabilităţilor i a puterii identitatea i sensul acţiunii lor politice; ale ilor săi. Comunicarea colectivităţilor spaţiul constituie astfel primul semnificant locale reprezintă, poate în spaţiul public, al strategiilor lor de comunicare. Iată de ce, prima formă de comunicare politică pe de exemplu, amenajarea unui spaţiu aban care o întâlnim. Comunicarea locală este, donat, reabilitarea unei zone cu profundă deci, cea care pune în mi care dimen semnificaţie istorică, ori conectarea la re siunea simbolică a apartenenţei i cetă ţeaua metropolitană a unor zone periferice, ţeniei în viaţa de zi cu zi i în practicile ce facilitează astfel legătura cu centrul sociale obi nuite ale sociabilităţii. ora ului, constituie tot atâtea iniţiative care se înscriu în strategiile de comunicare ale unei colectivităţi locale i dau o consistenţă
124 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Viaţa politică instituţională i comunicarea politică simbolică monumentelor i amenajărilor, cenzurându i funcţia critică i interpretativă făcându le vizibile i interpretabile. în favoarea celei de integrare teritorială. Identitatea simbolică a colectivităţilor În cadrul procesului menţionat, comu locale se exprimă totodată i în proiectele nicarea politică îndepline te următoarele lor de dezvoltare, de amenajare, ori în funcţii specifice (Camelia Beciu, 2002): opţiunile de orientare ale cetăţenilor i reprezentarea „centrului”, prin care struc decidenţilor lor politici. turile politice locale diseminează infor Prin măsurile i deciziile luate, ei maţia de la centru, acţionând ca resursă schimbă identitatea simbolică a comunei de comunicare a autorităţii centrale; sau regiunii lor i aduc în prim plan construcţia identităţii locale, potrivit că politica de vizibilitate i comunicare a reia transferul de competenţă permite colectivităţii locale respective. ale ilor locali să i constituie identitate Comunicarea politică locală necesită o în raport cu centrul, iar centrului să i anumită organizare teritorial administra consolideze legitimitatea naţională, prin tivă a statului naţiune (departamentele în reprezentarea identităţilor locale; Franţa, cantoanele în Elveţia, judeţele în politizarea structurilor publice locale, România etc.). Din acest punct de vedere, care constă în recurgerea la practici de comunicarea locală reflectă procesul de influenţare a diferitelor instituţii publice descentralizare i transfer a competenţelor de către actori politici i grupuri de de la autoritatea centrală la cea locală. presiune, realizându se o a a zisă „osmoză Descentralizarea a impus noi strategii dintre funcţionari i oamenii de partid”. de comunicare electorală, având în vedere miza pe care alegerile locale o reprezintă Tipuri de comunicare ale în contextul creat, noile expresii i spaţii colectivităţilor locale de dezvoltare, precum i noile mijloace Potrivit speciali tilor, există diferite media, care au dat un suflu nou informaţiei forme de elaborare simbolică ale faptului i activităţii de informare a publicului. instituţional în spaţiile teritoriale. Astfel, Descentralizarea a făcut, totodată, ne comunicarea patrimonială scoate în cesară prezenţa simbolică a colectivităţilor evidenţă importanţa patrimoniului cultural teritoriale în spaţiul public: activitatea i i arhitectural în constituirea unei identităţi deciziile lor, opţiunile lor politice i stra locale i în exprimarea unei istorii locale; tegiile de dezvoltare economică, măsurile comunicarea estetică folose te un ansam ce urmează a fi luate în situaţii de criză blu de activităţi artistice de comunicare i etc., pe care mijloacele media le evaluează, reprezentare: monumente, amenajări diverse apreciindu le totodată implicaţiile i cones etc., care contribuie la definirea spaţiului cinţele. Referitor la acest aspect, comu local ca un loc de exprimare a identităţii nicarea politică locală necesită existenţa simbolice; comunicarea instituţională a co unui sistem de comunicare care să aibă lectivităţilor locale se exprimă în active capacitatea de a identifica i a pune în tatea lor regulamentară, care reprezintă circulaţie caracterul local al informaţiei. practicile sociale i uzanţele spaţiului desti Din acest punct de vedere, mass mediei nate să reprezinte sociabilitatea locală. locale ar trebui să i revină un rol important Comunicarea instituţională, comuni în construcţia agendei publice locale, însă carea politică propriu zisă i comunicarea activitatea sa se limitează la formarea unui economică definesc formele obi nuite de spaţiu mai degrabă „comun” decât public, comunicare ale colectivităţilor locale: este vorba de forme simbolice i de mijloace
125 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Călin Sinescu media prin care puterile dobândesc o 3. Gerstlé, Jacques, La communication dimensiune simbolică i o vizibilitate în politique , Éditions Armand Colin, Paris, spaţiul public. Se înregistrează, astfel, o 2004. activitate intensă de comunicare între 4. Gingras, Anne Marie, La communication actorii politici locali, care le dă o noto politique, État des savoirs, enjeux et rietate i o identitate comparabilă cu cele perspectives , Presses de l’Université ale actorilor politici naţionali, în sensul că du Quebec, 2003. ea însoţe te i încadrează opţiunile elec 5. Hart, Roderick, „Seducing America How torale ale cetăţenilor i că asigură media Television Charms the Modern Vouter”, tizarea i difuzarea proiectelor, program Revised edition, Sage Publications, melor i angajamentelor lor. U.K., 1999. În fine, comunicarea culturală constituie 6. Hart, Roderick, „Campaign Talk: Why o dimensiune importantă a comunicării Elections Are Good for US”, Princeton politice a colectivităţilor locale, apre University Press. ciindu se că există trei tipuri de activităţi 7. Iyegar S., & Kinder D., ews that culturale care contribuie la vizibilitatea Matters , Chicago, Chicago University acestora: festivalurile, expoziţiile, amena Press, 1987. jarea i punerea în valoare a patrimoniului 8. Kernell, S., „Going Public. New arhitectural local. Strategies of Presidential Leadership”, Washington D.C., CO Press, 1986. ote 9. Lamizet, Bernard, L’argumentation politique: identites politiques et theatralite , Colloque, „Argumentation et discours 1 Unele aspecte cu privire la comunicarea prezidenţială se regăsesc în lucrarea lui Jacques politique”, Cerisy, 3 9 sept, 2001. Gerstlé, La communication politique, 2004. 10. Lamizet, Bernard, Communication 2 Ideea în cauză este clar exprimată de J. Gerstlé Politique , Institut d’Etudes politiques în aceea i lucrare, în care arată că preocuparea de Lyon, 2002 2003. de a controla conţinutul acoperirii mediatice 11. Maarek, Philippe, Communication et pentru pre edinte a fost precizată de D. Gergen, marketing de l’homme politique , fostul director de comunicare al lui R. Reagan, în Troisième édition, Litec, Paris, 2007. termenii următori: Voiam să modelăm noi în ine 12. Mouchon, Jean, „La communication informaţia i să nu lăsăm această misiune présidentielle en quête de modèle”, în televiziunii. Prin aceasta înţeleg că aspectele Hermes 17 18, Communication et esenţiale ale guvernării au devenit obiectul unei regizări, ale unei regizări prin intermediul politique , CNRS Éditions, Paris. televiziunii, iar adevărata problemă este de a ti cine va controla scena. Canalele de televiziune, ori colaboratorii candidatului sau ai pre edintelui ?
Bibliografie
1. Beciu, Camelia, Comunicare politică ,
Ed. Polirom, 2002.
2. Denton, Robert E. Jr., Dangers of Tele
democracy: How the medium of Tele
vision undermines American Democracy ,
2000.
126 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE P OLITICĂ I COMUNICARE
Despre diversitatea populismelor
MIHAI G HIŢULESCU
Résumé: Cet article porte sur l’impossibilité de trouver une définition concise pour ce qu’on appelle „populisme” et, par conséquent, d’encadrer ses manifestations dans une typologie. La première partie est une discussion générale, ayant pour répères les les principales contributions théoriques sur ce sujet et quelques exemples concrets des plus célébres, tandis que la deuxième concerne les manifestations populistes particulières de la vie politique roumaine contemporaine. Mots clés : popor, ideologie, imagine, discurs, mesaj, demagogie.
venimentele politice ale ultimilor ani i întâmplat, în ultimii ani, în mai multe i au încurajat pe anali ti să afirme ţări europene. E că populismul românesc a atins cote fără precedent. În plus, se încearcă 1. Diversitatea populismelor încadrarea acestui fenomen într o intensi ficare a retoricii populiste la nivel european. Imposibilitatea unei definiţii caracte Dezbaterile asupra cauzelor, efectelor i ristice. Dificultăţile clasificării perspectivelor populismului au cunoscut, Asemenea multor altor termeni uzitaţi la rândul lor, o intensitate fără precedent. în discuţiile cotidiene, cuvântul populism Trebuie însă să observăm că este vorba nu are, nici pe departe, un înţeles atât de de fenomene concomitente: pe de o parte, clar pe cât s ar putea deduce din frecvenţa o revigorare a retoricii populiste radicale i din lejeritatea cu care este rostit, în egala anti sistem, numite adesea clasică ; pe de măsură de politicieni, „anali ti” sau simpli altă parte, apariţia i ascensiunea rapidă a alegători. Cuvântul populism reprezintă un unui tip nou de populism anti establishment, caz original printre aceste noţiuni vagi cu care respectă, în general, regulile jocului care se operează în mod curent în politică. democratic, promovând cel mult o schim De i, etimologic, el pare mai degrabă neutru, bare parţială de sistem. Despre acesta din în practică a dobândit rapid o conotaţie urmă s a spus că se manifestă cvasi exclu peiorativă prin excelenţă. Este greu de siv la nivel retoric, având o reflectare slabă găsit un alt temen care să fie lipsit de o în planul acţiunii politice. Spre deosebire latură pozitivă. Există apărători „pe faţa” ai de prima categorie de populisme, limitată fascismului – a a numiţii neo fasci ti – prin însă i natura discursului i a mesajului există oameni, deloc puţini, care se declară său la opoziţia permanentă, cele din urmă „comuni ti”. Populist, în schimb, nu poate au ansa de a accede la putere, ceea ce s a fi decât adversarul. Ambiguitatea cuvân
127 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Mihai Ghiţulescu tului este originară, întrucât însu i cuvântul O lucrare clasică în materie, tradusă „popor” a fost învestit cu o multitudine de relativ recent în limba română, vorbe te de sensuri, nu arareori contradictorii. Dacă, în „dificultăţile limbajului” 1 i de o „panică a timp, „popor” s a neutralizat, devenind o anali tilor”. Istoricul francez Guy Hermet simpla alternativă soft a unor cuvinte mai aprecia că „ar fi prea puţin să afirmăm că încărcate ideologic, precum „naţiune”, sau definiţiile populismului prezintă un carac o formă mai „candidă” de desemnare a ter impresionist” i că mulţi dintre cei care electoratului, populism a rămas cu aceea i au încercat să formuleze definiţii s au pier reputaţie proastă. Populist a fost i este dut în „formule sibiline” 2. Chiar i cei puţini forma pervertită a lui popular. Popularii care nu au căzut în capcana substituirii reprezintă astăzi una din marile familii definiţiei caracteristice printr o descriere europene, orice asociere cu ei fiind accep metaforică, au e uat în încercarea de a tabilă, dacă nu chiar flatantă. Pe de altă identifica un gen proxim i o diferenţa spe parte, cei care au ghinionul de a i atrage cifică i, prin urmare, de a delimita i eticheta de populi ti devin elemente margi explica, într un mod cât de cât satisfăcător, nale, condamnate cvasi automat, evitate cu fenomenul. Aceasta nu înseamnă că de abnegaţie i folosite drept adversari mai mersurile lor trebuie ignorate; dimpotrivă, mult sau mai puţin reali. În fapt, puţini sunt asimilarea experienţei lor, indiferent de cei care pot explica această atitudine, iar modul în care a fost acumulată, este sin naturaleţea ei nu se explică decât prin gura posibilitate de a aproxima – căci de lipsa totală a interogaţiilor. lămurit pe deplin nici nu poate fi vorba – Ne am obi nuit să luăm populismul de unde vin i unde duc populismele. Vom drept un stigmat i ne complacem în această încerca, mai jos, o succintă trecere în re confuzie atâta timp cât ea se păstrează în vistă a principalelor tentative de definire. limitele benignului. Ce ne facem însă Politologul român Sorin Ioniţă a încer atunci când suprauzitarea cuvântului nu cat o sinteză a răspunsurilor clasice asupra face decât să sporească tensiunea politică, modului în care poate fi privit populismul să îi ajute pe unii tot atât de nemeritat pe altfel spus o identificare a posibilelor ge cât îi love te pe alţii, în final, sa reducă nuri proxime: (1) populismul ar putea fi sistemul politic la o simplă arenă de luptă, privit ca o ideologie aparte, de sine stătă lipsită de orice funcţionalitate? Abia într toare; (2) poate fi privit ca un tip mai un astfel de caz devenim dubitativi, ne general de discurs ale cărui trăsături le vom mirăm de cecitatea care ne a lovit i discuta mai jos; (3) un discurs politic căutăm explicaţii i soluţii teoretice pentru condiţionat de anumite circumstanţe social ie irea din impas. economice dificile; (4) o sumă de feno Primul impuls într o astfel de situaţie mene, mi cări sociale, culturale i politice, ar fi să apelăm la „literatura de specia în acest ultim caz urmând să se constate litate”. În cazul nostru, dorinţa de cercetare inductiv care este esenţa populismului 3. In ar putea fi descurajată încă de la început fond, oricare din cele patru ipoteze poate fi văzând că mai toţi autorii care s au aplecat luată în considerare într un eventual asupra fenomenului populist i i au consa demers de cercetare cu precizarea că prima crat tomuri consistente î i recunosc, la dintre acestea este, după aprecierile rândul lor, incapacitatea de a l defini i de aceluia i autor, puţin productivă i prea a i înscrie, într o grilă cât de cât coerentă, constrângătoare. Chiar dacă populismul ar numeroasele variaţii. exista ca ideologie distinctă, aceasta nu ar putea fi folosită pentru explicarea tuturor
128 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Despre diversitatea populismelor fenomenelor (mai ales a celor contem de acţiune politică de natură polemică, cu porane) cărora li s a aplicat de a lungul contururi vagi, manifestându se ca un dis vremii eticheta de „populiste”. Este de pre curs centrat, într un fel sau altul, asupra ferat să considerăm că populismul se poporului i care intenţionează să stâr situează printre acele categorii politice (un nească în rândul acestuia o reacţie emoțională 6. alt exemplu notoriu fiind naţionalismul) Această imposibilitate a unei definiţii care reprezintă nu ideologii i cu atât mai caractersitice i consistente (pretenţia de puţin doctrine, ci „meta doctrine”, adică non circularitate fiind deja exagerată) structuri ideologice foarte generale care atrage în mod logic o dificultate, dacă nu transcend delimitările doctrinare clasice 4. chiar o imposibilitate a clasificării. Lipsind Acestea sunt foarte suple i insidioase, pu fundamentul clasificării, nu putem formula tând pătrunde acolo unde nu ne am fi clase între care să existe exclusiv raporturi a teptat niciodată (exemplul cel mai rele de opoziţie. Astfel, orice în iruire de vant, aparent paradoxal, fiind cel al elitis etichete cu pretenţie de clasificare nu poate melor populiste), esenţial fiind, de fiecare rămâne decât un simplu inventar mai mult dată... contextul. sau mai puţin cuprinzător al diverselor Cea de a patra ipoteză, cea pur des cazuri concrete. criptivă, este fundamentală pentru desprin derea unor caracteristici comune populis Populism formal i populism de idei melor. Ea prezintă, însă, marele dezavantaj Întrebarea „Este populismul o ches de a fi lipsită de orice reper teoretic. Astfel, tiune de mesaj, sau doar de discurs?”, anun nedublată de cel puţin una din celelalte trei ţată deja mai sus, merită o atenţie aparte. ipoteze, ea nu poate conduce decât la o Reformulând, ne putem întreba dacă elec rătăcire în realitatea diversă i schim toratul poate fi „în elat” doar printr o reto bătoare. În sfâr it, ipotezele (1) si (3) care, rică plăcută, chiar i atunci când conţinu în fond, nu diferă decât cantitativ, sunt cu turile sunt neplăcute. În general, în cazul certitudine corecte – latura discursivă a tuturor curentelor politice, ca să nu mai populismului fiind de domeniul evidenţei vorbim de ideologii i doctrine, a existat o – dar, cu siguranţă, nu sunt suficiente, preocupare oricât de sumară pentru formu întrucât reducând fenomenul la stadiul de larea sintetică a elementelor fondatoare/ discurs exclud posibilitatea existenţei unui esenţiale. Ca în atâtea cazuri, populismul mesaj (mai mult sau mai puţin coerent face excepţie, el fiind etichetat oarecum structurat). Or, se poate observa cu u u oximoronic drept „o ideologie fără teoreticieni” 7. rinţa că populismul nu se reduce la „felul Din start, trebuie spus că, chiar accep cum spunem”, incluzând, adesea, „ceea ce tând existenţa unor elemente ideologice spunem”. comune tuturor populismelor particulare, Lucrări de referinţă în sfera tiinţelor dat fiind singurul lucru precis pe care îl politice cum ar fi Enciclopedia Blackwell tim despre acestea, anume ca fac apel la certifică dificultatea definirii preferând o popor, ele vor arăta cu totul altfel decât ne definiţie lexicală: „termen cu o multitudine am a tepta i vor fi aparent diferite de la un de sensuri” 5. Margaret Canovan, autoarea caz la altul. Aceasta pentru că i proble acestei definiţii, este considerată, deloc mele popoarelor sunt diferite i punctele surprinzător, „cea mai înţeleaptă i mai lor sensibile, i pasiunile, i fobiile etc. dubitativă [...] dintre speciali tii în această Este imposibil să credem că acela i mesaj problemă”. Într o altă lucrare clasică în va fi considerat populist atât în Europa sau materie, ea descria populismul ca pe formă în America de Nord, cât i în Africa
129 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Mihai Ghiţulescu
Centrală sau în America Latină. Totu i, să mobilizeze, uneori, printre alte categorii această evidenţă nu i a descurajat pe cer socio economice, i elite culturale, de cetători să caute teme ideologice exclusive afaceri etc. 9 –, totul depinzând de modul în ale populismului. Este notabilă încercarea care este imaginată „elita ţintă”, factorul de descifrare a lui Peter Wiles din celebra obiectiv determinant fiind, de obicei, rolul lucrare a lui Gellner i Ionescu. Înainte de socio economic al unui anumit grup, la un a trece în revistă rezultatele analizei sale anumit moment dat. trebuie să precizăm că nu poate fi vorba de Un al doilea element al repertoriului teme ideologice stricto sensu , ci mai naţionalist, strâns legat de altfel de compo curând de meta teme, de tipare logice nentele anti elitiste i anti intelectuale, îl utilizate pentru prelucrarea unor probleme reprezintă dimensiunea „solidaristă” i concrete dintre cele mai diverse, cu unicul „moralizatoare” (de obicei naţionalistă, dar scop de a obţine asentimentul popular. nu intotdeauna în mod explicit), aceasta S a afirmat că orientarea esențială a fiind perdeaua care ascunde lipsa unui pro populismelor este dată de natura lor „ne gram politic clar 10 (cazul extrem, frecvent gatoare” (acest termen fiind considerat un întâlnit, reprezentându l invocarea moralei superlativ al lui „protestatară”, perceput ca pentru combaterea legii). Pentru crearea prea general). Proiectele populiste se află unei solidarităţi cât mai puternice, popu în general în contradicţie categorică cu li tii nu se vor da în lături de la dezvăluirea instituţiile i practicile existente (aceasta sau chiar inventarea de comploturi împo neexcluzând însă posibilitatea apelului la triva poporului, de stări de urgenţă, de valori i/sau norme considerate tradiţio abisuri istorice etc. Solidaritatea nu poate fi nale: prezentul decăzut vs. trecutul glorios) definită decât prin excludere, de aici o altă – de unde i ostilitatea frecventă faţă de constantă populistă. În funcţie de modul în democraţia reprezentativă, pluralistă, liberală. care este imaginat poporul, anumite cate Întotdeauna populi tii vor avea o atitudine gorii sau altele vor fi diabolizate, repro anti elitistă, cel puţin în aparenţă, bla ându li se ostilitatea, reticenţa i, uneori, mându i atât pe politicieni cât i pe teh chiar simpla alteritate. Putem include aici, nocraţi, birocraţi etc. Fie atacă sistemul ca precum am amintit deja, politicienii clasici, atare, fie doar conţinutul uman al acestuia. „comme il faut”, funcţionarii, dar i imi În cazul în care sunt chiar ei parte a sis granţii, cei de altă culoare, altă religie etc. temului (ceea ce astăzi se întâmplă cel mai În sfâr it, trebuie observat că orice frecvent), fie se vor dezice pur declarativ populism va avea un aer „futurist, utopic, de acesta, fie î i vor postula excepțio aproape milenarist”, el va prezenta o vizi nalismul. De asemenea, dată fiind cen une profetică, optimistă, frizând uneori trarea pe masele largi – din diversitatea naivitatea vinovată, ca alternativă la pre discursurilor și mesajelor se poate induce zentul apocaliptic 11 . principiul potrivit căruia poporul de rând Precaritatea conţinutului conceptului este depozitarul valorilor tradiționale 8 –, de populism este dublată de o precaritate a populismele vor avea cel puţin o compo mesajelor concrete. Este u or de observat nentă marginală anti elitistă. Și în acest caz că, în acţiunea de mitizare, victimizare i ne aflăm, de regulă, în prezenţa unui so exaltare a poporului, discursurile de acest fism întrucât chiar mesajul/discursul po gen nu operează cu propuneri explicite ci, pulist este o producţie mai curând intelec mai degrabă, prin diferentieri. Au fost tuală, decât spontană. În plus, „anti identificate cinci dimensiuni de analiză elitismul” nu împiedică mi cările populiste (aplicabile în egală măsură altor trei cate
130 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Despre diversitatea populismelor gorii politice: fascismul, comunismul i Constante i variabile populiste. demagogia) 12 : Populismul intrinsec politicii. 1. Tipul de relaţie pe care emiţătorul îl Importanţa contextului creează i/sau îl întreţine – sau cel puţin Încercând o identificare a trăsăturilor a dore te/pretinde să facă acest lucru – cu ceea ce s ar putea numi „familie ideolo poporul. Este vorba de regulă de folo gică populistă”, vom ajunge la concluzia sirea excesivă a lui „noi” dar i de scoa că acestea reprezintă mai curând linii ge terea în evidenţă a lui „eu”. Politicianul nerale care crează „un aer de înrudire” î i propune simultan crearea a două decât condiţii sine qua non pentru apli iluzii: (i) apartenenţa la popor i împăr carea etichetei de „populist”. tă irea suferinţelor acestuia; (ii) capaci Au fost evidenţiate câteva astfel de tatea sa providenţială de a le vindeca. trasături: 2. Registrul afectiv în care se situează 1. Limbajul generalizator i exaltat, eventual emiţătorul. Dimensiunea afectivă presu milenarist, moralist, dispreţuitor faţă de pune, pe lângă apropierea spirituală tot ceea ce înseamnă pragmatism. amintită anterior i crearea unei iluzii a 2. Prezentarea în imagini simple, în alb i proximităţii fizice. Instrumentele folosite negru, a societăţii. Adesea, sunt folosite în acest sens pot îmbrăca o varietate de comparaţii de sorginte biologică, socie forme de la lingu eala comună la vio tatea apărând ca un organism viu sau ca lenţa dusă la extrem. În cel din urmă caz o comunitate biologică de tipul „mu u ele par să contrazică teza solidarităţii roiului de furnici”. De aici rezultă o altă emiţător receptor. Se poate miza pe asa trăsătură: xenofobia în diverse grade. numitul „masochism al publicului” care, 3. Radicalismul criticii sociale, refuzul ori pentru a i stârni emotiile are nevoie sa cărei forme de schimbare graduală, fapt fie jignit, biciuit, electrizat. Este suficient ce implică un dispreţ fată de tot ceea ce să amintim de discursurile lui Hitler. înseamnă intermediar (politic – critica 3. Natura diagnosticului asupra suferinţelor frecventă a democraţiei reprezentative, poporului. Se pot folosi i în acest caz economic – critica economiei de tip libe motive dintre cele mai diverse, de la ral, cultural – critica elitelor). comploturi rasiale, interese economice, 4. Conspiraţionismul joacă întotdeanua un până la blesteme de sorginte biblică. rol crucial în discursul populist urmărind 4. Oferta politică. De regulă, aceasta practic crearea unei viziuni simple, cuprinză nu există de i emiţătorul va avea grijă toare i antinomice asupra lumii. Pentru mereu să o amintească. Oferta politică a a se putea erija în salvator, populistul nu populi tilor constă într un bine nedefinit, ezita, la nevoie, să inventeze un du man imediat i interminabil. Ei î i asumă zgo colectiv al comunităţii căreia i se adresează. motos o obligaţie de rezultat fără, însă, a 5. Monolitismul politic, constând în postu preciza nici rezultatul nici mijloacele. larea existenţei unui interes general care 5. Atitudinea faţă de democraţie. Aceasta nu poate fi decât subminat de orice este de regulă dispreţuită dar niciodată interes individual sau de grup care nu se făţi . Apelul la voinţa populară dore te subsumează 13 . depă irea simplei democraţii indirecte, Trăsăturile amintite privesc mai degrabă dobândind, de multe ori, dimensiuni forma decât conţinutul discursului populist. mistice. Căutând aparent esenţa demo Acesta va diferi de la un caz la altul, atât în craţiei, populi tii se exprimă în fond ceea ce prive te materialul concret care va anti democratic. fi prelucrat, cât i intensitatea. Contextul
131 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Mihai Ghiţulescu va avea rolul esenţial în definirea carac instrumente populiste doar ocazional i teristicilor fiecărui populism particular. În uneori involuntar pentru a î i contracara funcţie de situarea geografică, stadiul evo concurenţii 14 . luţiei istorice, economice, sociale, acesta va îmbrăca forme dintre cele mai variate Populism i ideologie după cum se poate observa dintr o prezen Trecând peste dilema dacă populismul tare descriptivă de ansamblu. Mai mult, este sau nu o ideologie în sine, trebuie să ceea ce în anumite condiţii poate fi taxat remarcăm varietatea formelor ideologice drept populist, în altele va părea normal i pe care acesta le poate îmbrăca, acoperind poate chiar benefic. practic întreg spectrul politic, de la stânga Privind din turnul de filde al „demo anarhistă până la dreapta radicală. Există craţiei consolidate” i al „economiei de piaţă curente populiste care se revendică de la funcţionale”, este ușor să numim „popu peceptele marxiste i altele care au multe listă” o mișcare în care membrii unei so în comun cu retorica hitleristă. În condiţiile cietăţi „în curs de dezvoltare” î i pun toate ie irii din comunism, nu va părea deloc speranţele, care nu are nicidecum intenţia ciudat ca obiectul discursului populist, de a „în ela” electoratul i care, foarte societatea ideală proiectată de acesta, să fie adesea, poate avea un rol emancipator. în ton cu principiile liberalismului clasic. Sintetizând asupra acestui punct, vom La fel, în societăţile moderne, ajunse deja spune că în cadrul categoriei numite ge în faza post industrială i „ie ite din neric „populism” există o serie de con istorie”, nu va surprinde un discurs care va stante formale (care însa nu trebuie obli încerca să atingă sentimental poporul prin gatoriu cumulate), dublate de o multi apelul la tradiţia locală i, eventual, la tudine de variabile de conţinut i de percepţie. valorile cre tine. În aprecierea caracterului populist un În funcţie de context, putem întâlni rol esenţial îl reprezintă gradul de inten populisme comuniste i populisme fas sitate al discursului. În linii mari, toate ciste, populisme liberale, conservatoare, trăsăturile considerate specifice populis cre tin democrate etc. Trebuie tratate sepa melor se regăsesc i în discursurile politice rat mi cările politice care folosesc ideo obi nuite. Guy Hermet considera că „nu logia strict nominal, în mod aleatoriu sau trebuie să taxăm de populist decât ceea ce mizând pe popularitatea de care un cuvânt îl reprezintă în mod incontestabil i radi sau o sintagmă se poate bucura la un mo cal” i separa „stările relativ inocente i ment dat. Este vorba, în general, de acele parţiale” de cele „agravate”, acestea din partide care î i includ în titulatură cuvinte urmă fiind în număr de trei: 1. „cucerirea precum „liberal”, „social democrat”, „cre tin prin efracţie a buletinelor de vot” ceea ce democrat” etc, dar care, în discursul lor presupune respectarea formală a princi populist, au prea puţin sau chiar deloc de a piului democratic; 2. recuzarea pluriparti face cu ideologia menţionată. dismului și a regimurilor reprezentative în țările recent ie ite din autoritarism; 3. Exemple de populisme „populismul de ruptură” urmărind desta În tentativa de clasificare a mi cărilor bilizarea sau chiar distrugerea completă a populiste, diver ii autorii obi nuiesc să democraţiei. opună populismul agrarian celui politic . Pe lângă aceste forme există așa Dacă cel dintâi î i are originile în două numitul „populism electoralist” folosit de cazuri paradigmatice foarte diferite din politicienii „respectabili” care uzează de secolul al XIX lea, cel de al doilea este o
132 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Despre diversitatea populismelor creaţie a secolului XX cuprinzând cazuri nului. Astfel, nardonicismul, boulangismul mult mai multe i mult mai diverse. i populismul nord american au fost gru Prima manifestare considerată populistă pate într un așa zis „populism refondator” a fost reprezentată de narodnicismul literar opus celui de ruptură, specific mi cărilor și politic care a animat o mare parte a elitei fasciste interbelice sau celor naţionaliste sociale și intelectuale ruse ti între anii post comuniste 16 . 1850 1880, visând la refacerea vechii De asemenea, a fost opus un populism societăţi țărăne ti egalitare i impregnate vechi, cuprinzând miscările deja amintite, de ortodoxism. De aceea, încă i astăzi, unuia modern, presupus a reuni curentele termenul de „populism” este aplicat multor răsărite după primul război. Acestora li se mi cări i curente politice axate pe proble pot adăuga diversele clasificări pornind de mele provocate de fenomenele de moder la criterii ideologice (de tipul populism nizare i industrializare în rândul micilor fascist vs. populism comunist). producători rurali. Într o altă încercare de clasificare, Puţin mai târziu, la sfârsitul secolului dorind să surprindă „paradigma istorică” a al XIX lea și începutul secolului XX, populismului, au fost reţinute următoarele narodnicismului i a urmat o a doua mi categorii: 1. populismele secolului al XIX care: cea a micilor fermieri ( grangers ) din lea; 2. populismul ţărănist est european; 3. Farwest ul si Midwes t ul American care populismul extremist interbelic; 4. populismul au creat un partid politic ( People’s Party ), postbelic clasic (având multe în comun cu au inventat termenul de populist i au dus vechea mi care a fermierilor i ca princi o politică anti urbană, denunţând capita pală expresie poujadismul – mi carea lismul, prohibiţionismul i protestantismul francezului Pierre Poujade); 5. populismul sectar 15 . globalist promovat de adepţii nealinierii în De i reţine această tipologizare binară deceniile 7 8. Acestora li s ar adăuga încetăţenită în literatura de specialitate, populismele (postmoderne sau post materiale) Guy Hermet recunoaște că ea este submi apărute ca reacţie la schimbările rapide i nată de existenţa multor altor „simptome” profunde petrecute în ultimele decenii în populiste care nu semănau aproape deloc Europa Occidentală: este vorba în primul cu cele două amintite mai sus, de i unele rând de „noua dreaptă”, caracterizată de au fost, aproape contemporane. Putem ovinism i xenofobie (fiind incluse aici aminti numai de mi cările create în jurul cazuri extrem de cunoscute precum cele generalului Boulanger (numită de altfel ale lui Jean Marie Le Pen, Jorg Heider, Pym boulangism ), al poetului Paul Deroulède Fortuyn, Liga Nordului, Blocul Flamand, ori al primarului vienez Karl Luger. Sinn Fein), anarho libertarienii (în special Ulterior, în perioada imediat următoare în Europa Nordică), stânga nealiniată (să primului război mondial, a apărut un așa amintim doar numeroasele grupări „divers numit „populism verde” promovat de poli gauche” din Franţa). ticianul bulgar Alexandr Stamboliski i s După prăbu irea regimurilor comuniste, au făcut simţite primele manifestări popu în spaţiul est european curentele i forma liste latino americane, mai târziu consi ţiunile populiste au cunoscut o înflorire derate reflexe ale „populismului deplin”. fără prcedent, putând fi grupate în doua Varietatea „simptomelor populiste” a fost categorii: populismul extremist i cel civic 17 . încadrată într o serie de binoame care, de i insuficiente, au un rol important în orien tarea eventualilor cercetători ai fenome
133 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Mihai Ghiţulescu
Populisme est europene variante: fie opune poporul căruia i se post comuniste adresează altuia/altora cu care există de În perioada de pâna în 1989, popu obicei litigii tradiţionale, fie opune civi lismul pare să nu fi avut sens dat fiind lizaţia autohtonă celei occidentale). faptul că poporul nu conta politic. În Per ansamblu se poate aprecia că realitate însă, aparatele de propagandă îl populismele est europene se particulari ridicaseră la rangul de politică de stat zează în „peisajul populist universal” prin ,nefiind vorba de o dorinţă de cucerire a trei elemente: 1. promovarea politicii anti electoratului, ci, mai degraba, de o „înă politice în genul lui Havel; 2. exploatarea bu ire” a acestuia, de o distragere de la dincolo de clivajele clasice a tensiunii anti problemele economice i sociale reale sau, comunism neo comunism; 3. caracterul în termeni contractuali ti de o împiedicare „paradigmatic” al populismului care nu a acestuia de la exercitarea „dreptului la este doar apanajul unor curente clar iden revoltă”. tificabile, ci caracterizează ansamblul gru Odată cu restaurarea democraţiilor în părilor politice care doresc cucerirea puterii. est, populismul a căpătat o varietate de Dacă ar fi să realizăm un „insectar” al forme fără precedent. Dacă la început s a populi tilor est europeni, ar fi greu de sta putut vorbi de un populism anti comunist bilit ce au ace tia în comun. Sunt de amin mizând pe resentimentele stârnite în rândul tit lideri carismatici anti comuni ti precum populaţiei de experienţa totalitară, în timp, Lech Walesa, comuni ti ultra reformatori prin alinierea relativ rapidă la spectrul po precum Boris Elţân, sau alţii care acceptă litic european, au început să apară mi cări jocul democratic precum Ghenadi Ziuganov. cu accente xenofobe i autoritariste. În Nu lipsesc militarii erijaţi în salvatori, după primul caz, discursul populist era mai modelul interbelic (generalul Alexandr Lebed). curând moderat i benign, moralist, demo Categoria cea mai răspândită este, însă, cea cratic, având multe în comun chiar dacă a liderului de tip Le Pen, care, transplantat involuntar cu stânga occidentală. Aceste în spaţiul estic, devine parcă mai virulentă. mi cări ample i nestructurate (fronturi, Îi putem include aici pe Alexandr Jirinovski forumuri, alianţe civice) vehiculau ideea sau Corneliu Vadim Tudor, oameni care comunismului după comunism, altfel spus condamnă sistemul politic profitând de a schimbării incomplete i doreau obţi protecţia acestuia. Mai rare sunt cazurile în nerea „puterii celor fără putere”, după care populi tii naţionali ti au acces la expresia lui Vaçlav Havel, personajul cel putere (gen Alija Izetbegovici în Bosnia mai reprezentativ pentru acestă tendinţă 18 . Herţegovina, Vladimir Meciar, în Slovacia, Accesul la putere al populi tilor din ori fraţii Kaczynski, în Polonia). prima categorie, care a dus la erodarea Ascensiunea, în ultimii ani, a mi acestora, a creat teren propice pentru cărilor populist în Europa de Est, a fost, în afirmarea variantei radicale inspirate – mod firesc, însoţită de o serie de încercări chiar dacă nu vor recunoa te niciodată – de de analizare, pentru surprinderea cauzelor, Frontul Naţional al lui Jean Marie Le Pen. a trăsăturilor comune i a perspectivelor Astăzi se apreciază că, la fel ca în acestora. S a apreciat că actualul val perioada interbelică, populismul est euro reprezintă un „nou populism”, diferit de pean prezintă două variante: una socială cel „vechi” (din prima jumătate a secolului (îndepărtată de vechiul ţărănism ca urmare al XX lea, când democraţia i capitalismul a proceselor de industrializare i urba se aflau încă în stadiu incipient) în patru nizare) i o alta etno culturală (cu două aspecte 19 :
134 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Despre diversitatea populismelor
1. Conjunctura internaţională (populi tii actuali de i mult mai puţin spectaculos, este mult se opun mai curând tendinţelor de inte mai periculos pe termen mediu i lung. grare – sunt antiglobali ti i antieuropeni – spre deosebire de cei vechi, care se 2. Populisme românești post decembriste opuneau „imperialismului” militar ori economic). În căutarea tradiţiei 2. Compoziţia socială a electoratului (dacă Încă de la începutul democraţiei româ în societăţile predominant agrare de ne ti (folosim această singtagmă chiar altădată, „target ul” era constituit în cea dacă din perspectiva actuală, aplicarea mai mare parte din „mici producători”, termenului de democraţie stării de fapt astăzi acesta este foarte eterogen, în existente în România înainte de cel de al funcţie de problemele din societate”). doilea război mondial pare complet nepo Folosind un termen clasic în tiinţele trivită) au existat tendinţe de manipulare a politice, se poate aprecia că i mi cările sentimentelor electoratului (mai mult sau populiste, ca de altfel toate celelalte, mai puţin restrâns) prin verificarea de teme cunosc o tendinţă de „attrape tout/catch all”. populiste sau prin folosirea unei retorici 3. Tipul de inamic (strâns legat de de populiste. Să amintim numai că în pe punctele 1 i 2). rioada imediat următoare instaurării mo 4. În sfâr it, o deosebire foarte importantă narhiei constituţionale liberalii radicali ai prive te „leadership ul populist”. S a lui C.A. Rosetti i I.C. Brătianu vorbeau de spus că, spre deosebire de liderii charis exproprieri masive i de introducerea vo matici din trecut, capabili să creeze mi tului universal, ceea ce avea, fără îndoială cări de masă, cei actuali sunt simpli de un iz populist la acea vreme. Mai târziu, în magogi care nu fac decât să exploateze anii ’80 ai secolului al XIX lea, a apărut o anumite probleme sau stări de spirit, în firavă mi care ţărănească animată de vederea unor câ tiguri momentane. reprezentanţi ai intelectualităţii rurale, iar Datorită/din cauza lipsei de anver gură la puţin timp după i o mi care socialistă a liderilor, s a considerat că „noul popu inspirată de narodnicism prin reprezen lism este constrâns să rămână la ni velul tanţii lor autoexilaţi în România. Această discursului i al sloganului politic fără a se perioadă dinaintea primului război mon dezvolta în mi cări politice durabile” 20 . dial poate fi etichetată drept epoca po Această constatare nu trebuie însă preluată pulismului fără popor întrucât, chiar dacă fără rezerve. Istoria recentă a ară tat că pretindeau că vorbesc în numele i în inte grupările populiste pot câ tiga – chiar dacă resul maselor largi, populi tii urmăreau de pentru scurtă vreme – la puterea, i că pot fapt să convingă, prin mijloace specifice afecta decisiv mersul societăţii. mai degrabă grupurilor de presiune, ca Ceea ce ne interesează aici, în primul tegoria foarte restrânsă care se bucura de rând, nu sunt populi tii radicali, u or drepturi electorale. În perioada interbelică, identificabili i izolabili in peisajul politic, lărgirea considerabilă a sufragiului i lipsiţi (cel puţin pe termen lung) de po schimbarea raporturilor sociale ca urmare tenţial de coaliţie i adesea, din cauza sco a reformei agrare au determinat o schim rurilor electorale u or superioare pragului, bare a „instrumentarului populist”. i de potenţial de antaj, ci practicile i Trecând peste faptul că liberalii au marotele populiste prezente în rândul po evoluat mult spre dreapta e ichierului po liticienilor cu reale posibilităţi de accedere litic, practicând un discurs greu digerabil la putere. Populismul de acest ultim tip, în rândul maselor ţărăne ti, se poate vorbi,
135 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Mihai Ghiţulescu parafrazând două sintagme deja clasici general, fiind necesară discutarea fiecărui zate, de o „paradigmă populistă” sau de un caz în parte. „consens populist” 21 . Populismul, la fel ca În perioada imediat următoare eveni naţionalismul, s a insinuat în toate curen mentelor din decembrie 1989, fiecare dintre tele politice interbelice luând forme di grupările politice apărute peste noapte a ferite i vehiculând teme diferite. Într o încercat să creeze o imagine apocaliptică a primă instanţă, a funcţionat Liga Poporului/ realităţilor momentului, context în care Partidul Poporului, tipul clasic de grupare fiecare încerca să se erijeze în apariţie non ideologică creată i susţinută de o providenţială ce deţine monopolul mijloa personalitate percepută ca erou/ salvator al celor de salvare. Dincolo de aceasta însă, poporului. Dat fiind faptul că popularitatea discursurile au diferit radical. F.S.N. a liderului reprezenta singura resursă elec încercat să î i extragă legitimitatea din torală, odată cu trecerea timpului i cu plasarea sa în mijlocul evenimentelor care diminuarea prestigiului generalui Averescu, au determinat schimbarea de regim. Nu ar partidul a intrat într o fază de decădere. fi fost deloc în interesul său să î i releve o În perioada interbelică au existat atât filiaţie istorică întrucât aceasta nu ar fi un populism de stânga, cât i unul de putut decât confirma acuzaţia de neo (extremă) dreapta. Pe de o parte Partidul comunism venită din partea partidelor zise (Naţional) Ţărănesc a încercat să mobili istorice. La rândul lor, acestea din urmă nu zeze masele ţărăne ti prin promovarea mai aveau – i nu mai aveau cum să aibă – unor programe cooperatiste i prin mane mare lucru în comun cu mi cările omo vre de retorică i imagine menite să con nime din perioada interbelică. Simpla păs vingă ţărănimea că politicienii care li se trare a denumirii i existenţa câtorva dintre înfaţi au proveneau chiar din rândul lor. A membrii vechi însoţite de un discurs anti rămas celebră peste decenii imaginea lide comunist vehement erau considerate sufi rului Ion Mihalache, supranumit „căme ciente pentru a putea câ tiga electoratul. arul”, datorită cămă ii ţărăne ti cu care se Privind retrospectiv, pare nepotrivit să înfăţi a adesea la manifestări publice. etichetăm drept populiste aceste stângăcii Este evident o mostra clară de popu politice ale începutului democratic în com lism, pusă însă în umbră de vehemenţa paraţie cu cele „clasic populiste” care au discursului de extremă dreapta (în special urmat. legionar) care a creat o adevărată mistică În primii ani, orice tentativă de recu naţională. perare politică a experienţei comuniste ar Dictaturile carlistă i antonesciană s fi fost nu numai ineficientă, dar chiar au folosit de un mit al patriei în primejdie pasibilă de a fi sancţionată prin lin aj la i de o imagine cvasi profetică a liderului. modul propriu. Abia după câţiva ani, pe Acestea fiind zise, putem conchide că fondul degradării dramatice a situaţiei în istoria politică a românilor au existat în economice, fo ti lideri comuni ti i au permanenţă tendinţe populiste, chiar dacă, putut exhiba originile politice, idealizând din cauza diferenţelor substanțiale dintre epoca comunistă, prezentând o ca pe un acestea, este greu de vorbit de o „tradiţie apogeu al stabilităţii i prosperităţii, în populistă”. opoziţie cu insecuritatea economică i so Întrebarea care se impune este: cum s cială a anilor ’90. Exemplul cel mai eloc au raportat discursurile populiste de după vent a fost Partidul Socialist al Muncii, 1990 la cele din trecutul mai mult sau mai grupare care a recuperat câteva dintre fi puţin apropiat? Nu poate exista un răspuns gurile de marcă ale P.C.R. i a reu it să
136 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Despre diversitatea populismelor acceadă în Parlament. Chiar dacă din refuzat să recunoască explicit existenţa cauza unor sciziuni i strategii neinspirate unor conflicte de interese 22 . acesta nu a mai depă it pragul electoral in În clasicul stil anti elitist, F.S.N., ca 1996 – privând scena politică românească mo tenitor al P.C.R., a încercat o strategie de o mi care coerentă de extremă stângă – de legitimare a propriei guvernări prin motivele politice lansate de P.S.M. au răz cultivarea neîncrederii maselor faţă de bătut până astăzi (acestea având ca punct cultura elitelor, identificată, mai mult sau de acumulare regretul soţilor Ceau escu mai puţin îndreptăţit, cu partidele istorice. care, chiar dacă nu mai are intensitatea de Această tendinţă a apărut în toată splen altă dată, este încă o resursă mediatică doarea ei materială odată cu mineriadele importantă). din 1990 1991. De i tendinţa generală este Aproximativ simultan cu populismul de a l considera pe Ion Iliescu, politi de nuanţă socială a apărut i cel care cianul far al acelei epoci, drept un lider privilegia dimensiunea etnică/naţională. carismatic, este mult mai realist să vedem Judecând la rece, acesta din urmă a fost în el un simplu ef de aparat birocratic care mult mai eficient existând cel puţin două se folose te de anumite categorii socio argumente în sprijinul acestei aprecieri: 1) profesionale aflate în pericol de a i pierde pe latura etnicistă au putut subzista privilegiile dobândite în perioada comu electoral două grupări politice (Partidul nistă, pentru a lupta împotriva contesta Romania Mare i Partidul Unităţii tarilor săi proveniţi în principal din mediile Naţionale Române); 2) această tendinţă intelectuale 23 . Primii doi ani, cei ai provi există astăzi i este încă funcţională, zoratului, reprezintă etapa anti politică a apărând chiar grupări noi care o asumă evoluţiei României post comuniste, o etapă explicit (Partidul Noua Generaţie Cre tin în care liderul a deţinut monopolul prac Democrat). ticilor populiste i l a folosit pentru a se Motivul pentru care o tendinţă a su substitui însu i sistemului politic. Abia pravieţuit i cealaltă a sucombat ţine de odată cu anul 1992, jocul politic a devenit esenţa mi cărilor de extremă dreapta care real, existând de acum posibilitatea unor inventează explicaţii de natură etnică/ populisme concurenţiale. Evident, acestea religioasă unor probleme strict socio eco nu puteau folosi acela i tip de discurs, dar nomice. Aceste explicaţii sunt de regulă for – i acest lucru poate fi considerat o mulate în termeni simpli i foarte emo particularitate a politicii române ti – se ţionanţi, putând captiva electoratul care, edificau în jurul acelora i teme politice. pierdut în mirajul discursiv, va renunţa să mai caute soluţii concrete. Este o dublă Mirajul schimbării i nevoia de fugă de responsabilitate, atât din partea continuitate politicianului, cât i din cea a cetăţeanului, Dacă pentru descrierea sistemelor po ambii preferând un succes parţial i litice occidentale, de câteva decenii deja, iluzoriu unui posibil e ec palpabil. politologii iau drept referinţă teoria cliva jelor, a lui Stein Rokkan, odata cu trecerea Teme politice române ti la democraţie a ţărilor din lagărul comu Populismul românesc post decembrist nist, aceasta i a relevat limitele. Rokkan a se prezintă, asemenea tuturor populis încercat o revizuire a propriei teorii adău melor, ca o formulă anti politică de agre gând celor două revoluţii iniţiale (naţională gare a „voinţei generale”, în condiţiile în i industrială) o a treia, „revoluţia inter care elitele politice (post) revoluţionare au naţională”, paradigma celor patru clivaje
137 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Mihai Ghiţulescu devenind astfel paradigma celor ase structurilor vechiului regim i refuzând, ca clivaje. Este presupus că această revoluţie forţă de guvernare, măsurile radicale, dar naţională ar crea un clivaj „post comuni ti impopulare, necesare trecerii la capitalism vs. democraţi” (pe axa teritorială) i un i la o „democraţie substanţială” 28 . altul „maximali ti vs. minimali ti” (pe axa De i s a apreciat că cele două tensiuni funcţională) 24 . mai sus amintite nu mai există astăzi 29 , S a acceptat că pentru Europa de sud trebuie spus că o astfel de afirmaţie este est e greu de vorbit de un clivaj între mini întrucâtva hazardată: tensiunea neocomu mali ti i maximali ti, din cauza tranziţiei nist anticomunist a reapărut în toată splen incoerente, acestea suprapunându se practic doarea în timpul campaniei prezidenţiale celuilalt clivaj. În plus, însu i celebrul din 2004, fiind readusă în prim plan de Daniel Seiler a recunoscut că situaţia din Traian Băsescu („ Suntem doi comuni ti, România este, de departe, cea mai greu de Adriane!”), care de altfel a i folosit o în descifrat 25 . timpul mandatului (vezi condamnarea pu În România, după prăbu irea comu blică a regimului „ilegitim i criminal”). nismului, nu au (re)apărut clivaje politice, ci doar două tensiuni: neocomuni ti vs. Consensul democratic. „Democraţia anticomuni ti i naţionali ti vs. antinaţio prost înţeleasă”. Mitul tehnocratului nali ti 26 . Pe aceste două axe a oscilat la Neexistând un curent solid care să î i începutul anilor ’90 retorica populistă ro asume deschis descendenţa comunistă (fiind mânească. Prima dintre tensiuni s a impus greu de identificat legături directe între „datorită forţei sale simbolice provenite cel P.C.R. i succesorii săi post comuni ti 30 ), puţin din faptul că ea trimitea la celelalte putem aprecia că, în politica românească procese de tranziţie din ţările Europei imediat post decembristă, a existat cel Centrale i de Est” 27 . puţin un consens, dacă nu un acord una În fond, în anii ’90, românii s au aflat nim, asupra necesităţii democratizării. în deja vechea dilemă „tradiţie sau moder Evident, fiecare dintre grupările politice i nizare?”, cu singurele diferenţe că, de această a revendicat monopolul asupra valorilor dată, raportarea se făcea la trecutul comu democratice. Această stare de fapt, oare nist (considerat tradiţia ce trebuie conti cum bizară, în care chiar i cei acuzaţi de nuată i eventual minimal reformată; vezi neo comunism î i spuneau democraţi, î i formularea „socialism cu faţă umană”) i are originile în faptul că, spre deosebire de că, cel puţin într o primă fază, nici o gru mi cările de extremă dreapta, cele de pare politică nu i a asumat explicit linia extremă stânga nu s au dezis de principiile tradiţionalistă. i valorile democratice, ci, dimpotrivă, au Avem de a face, pentru această pe pretins că le perfecţionează, că le aduc la rioadă, cu două populisme adverse, care forma lor pură. În fond, consensul nu a foloseau instrumente diferite. Pe de o parte privit decât cuvântul „democraţie”, mizân populismul retoric anti comunist repre du se pe impactul pozitiv pe care acesta îl zentat în principal de P.N.Ţ.C.D. i P.N.L., avea asupra electoratului. Au lipsit aproape care condamnau vehement vechiul regim cu desăvâr ire preocupările pentru con apelând mai degrabă la afecte decât la ţinut; nimeni nu a explicat ce înţelege prin vreun suport logic. Pe de altă parte popu democraţie. Acest cuvânt a fost folosit ca o lismul neo comunist, lipsit de un mesaj adevărată mantră laică ce semnifica toate explicit în această direcţie, dar promovând valorile dezirabile după cinci decenii de în practică un reformism moderat al
138 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Despre diversitatea populismelor comunism: libertăţi publice, drepturile celei care l a lansat: este vorba despre vehi omului, economie de piaţă etc. cularea sintagmei „cei 15.000 de specia Atunci când degradarea vieţii sociale li ti” de către CDR în 1996. i economice a atras după sine o serie de În mod paradoxal, de acest mit nu s au „fenomene deviante”, frizând anarhia sau folosit nu atât tehnocraţii în i i – de altfel doar ocând prin nonconformism, acestea nici nu prea ar fi avut cum –, cât poli au fost puse pe seama „democraţiei prost ticienii cei mai abili în specularea curen înţelese”. Este o formă de repudiere par telor de opinie publică. Istoria a arătat că, ţială a democraţiei, similară celei în care a în ciuda ubrezimii sale logice, un mesaj fost repudiat comunismul („o idee bună, de genul „noi, partidul X, renunţăm la (o însă prost aplicată”). Cei care au practicat parte din) puterea politică pe care voi ne o astfel de retorică încercau să „împace i aţi acordat o, în favoarea unor speciali ti, capra i varza”, luând o atitudine nedemo care vă pot ajuta mai bine decât am putea cratică, dar populară, fără a risca să fie să o facem noi” aduce capital electoral. etichetaţi drept comuni ti, autoritari ti etc. În strânsă legătură cu acestea se află Mitul unităţii i problema naţională mitul anti politic al tehnocratului. Imper În încercarea de a trezi afectele po fecţiunile de început ale funcţionării demo porului, orice discurs populist trebuie sa craţiei participative au stârnit nemulţumiri aibă, dacă nu o definiţie explicită a acestui care, evident, au atras căutarea de soluţii. termen, măcar o idee vagă asupra sferei i Fiind în plin consens democratic, nu a conţinutului său. Poporul poate fi delimitat putut fi vorba de schimbarea regimului, de în funcţie de interesele fiecărui actor po o negare a normelor democratice. Alter litic, după o multitudine de criterii. Practic, nativa la politicianismul larg răspândit a orice element comun, oricât de puţin fost găsită în acordarea puterii unor per vizibil, poate fi exploatat, la o adică, pentru soane neafiliate politic, dar presupuse a fi a crea sau măcar potenţa sentimentul de competente în varii domenii de activitate solidaritate al acelora care trebuie atra i în (în special economie). Cazul lui Theodor scop electoral: apartenenţa la o categorie Stolojan este de departe cel mai relevant. socială sau alta, starea economică, peri Această a beneficiat de o cotă substanţială colul etc. Oricare ar fi criteriul ales, nici un de popularitate ca urmare a imaginii de populist nu va omite componenta etnică. profesionist independent politic (nu avem Aceasta prezintă i avantajul de a fi fost căderea i nici nu are rost să discutăm aici (ultra)exploatată în trecut. Istoria a de concordanţa dintre imagine i referenţial). monstrat că „suprapunerea imaginii de apă Interesant este faptul că „mitul Stolojan” a rător al «demosului» [...] cu cea de ap subzistat un deceniu în ciuda (sau, poate, ărător al «poporului» i al «ethnosului» datorită) retragerii personajului din viaţa garantează o strategie de marketing politic publică românească, prăbu indu se în mo adesea plină de succes” 31 . În rândul popu mentul în care el i a asumat deschis o laţiei există deja prejudecăţi etnice/naţionale aparetenenţă politică (să conteze oare că care reprezintă un fundament pe care aceasta a fost cel puţin diferită faţă de cea politicianul populist va putea construi. În cu care ar fi putut fi asociat în timpul plus, amplificarea sentimentului naţional guvernării?). Dar cea mai ușor observabilă va fi întotdeauna inevitabil însoţită de o (și, probabil, cea mai eficientă) utilizare în ostilitate faţă de tot ceea ce înseamnă „ele scopuri electorale a mitului populist al ment străin”. Or, este tiut faptul că tehnocratului a venit partea taberei opuse
139 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Mihai Ghiţulescu inamicul comun une te mai mult i mai i de un pericol anume. Expresia cea mai bine decât interesul comun. sintetică i cea mai stridentă a acestuia a Simplificând, naţionalismul poate fi fost lozinca „Nu ne vindem ţara!”. În timp, definit ca o concepţie potrivit căreia fie aceasta a luat forme mai discrete i s a cărei naţiuni trebuie să îi corespundă un dispersat în mesajul mai multor mi cări stat i numai un stat 32 . Fără a intra în politice care nu sunt percepute în general discuţii cu privire la sensul termenului drept naţionaliste. Puseuri de acest gen „naţiune”, ne vom limita la a constata că, apar chiar i astăzi fie ca scăpări ale în general, politicienii postulează sino politicienilor, fie ca încercări de a oca ori nimia naţiunii (chiar a celei etno culturale) de a atrage atenţia. Se poate vorbi, la fel ca cu poporul. pentru perioada interbelică, de o para In România post decembristă, prin digmă naţionalistă, cel puţin la nivel re cipiul naţionalist a fost exploatat prin inter toric, chiar dacă într o formă evident mai mediul celor două cazuri de teritorii româ atenuată. O explicaţie pentru aceasta a fost ne ti asupra cărora existau litigii tradi găsită în faptul că, la români, naţionalismul ţionale. Pe de o parte Basarabia a fost ar fi mai mult decât un comportament prezentată ca un teritoriu românesc rămas partizan. El e presupus a fi chiar o trăsătură astfel în ciuda tuturor tentativelor de de a statului român, dat fiind coţinutul etnic românizare i a cărui unire cu România era cu care a fost învestită, prin constituţia din considerată un fenomen firesc dar împie 1991 (rămasă intactă din acest punct de dicat de factori externi – metafora „podului vedere în 2003), naţiunea. de flori” este o expresie naivă, dar care a răzbătut până în ziua de azi, a populis Populismul puterii vs. mului naţionalist care a marcat începu populismul opoziţiei turile democraţiei române ti. Pe de altă parte Într o încercare de trecere sumară în s a creat imaginea unui complot pentru revistă a cazurilor de populism din viaţa separarea Transilvaniei. Acest din urmă politică românească, scoţând din discuţie caz s a dovedit a fi mult mai percutant a a numitul „populism extremist”, s a ope decât cel dintâi, fiind perceput de marea rat o distincţie între „populismul majori masă a populaţiei ca un atentat la unitatea tăţii” i cel „de opoziţie” 33 . Dincolo de naţională. Evenimentele de la Tg. Mure faptul că implică existenţa tendinţelor/ din martie 1990 au reprezentat un excelent tentațiilor populiste de ambele părți ale pretext pentru toţi cei care aveau de gând baricadei politice, această distincție nu să mizeze pe cartea naţională. Problema clarifică deloc situația. Presupunând pe de teritoriilor rupte sau în pericol de a se rupe o parte, o subordonare exclusivă a poli de statul naţional nu a avut însă decât o ticianului faţă de opinia majorităţii cu bătaie scurtă, nereu ind să mobilizeze cate scopul de a se menţine la putere, iar pe de gorii importante de populaţie în afara re altă parte, „ridicarea în permanenţă a giunilor menţionate (o dovadă în acest sens stachetei ofertei verbale din partea unei este faptul că cele mai importante două structuri politice aflate în opoziţie”, această grupări naţionaliste P.R.M. i P.U.N.R distincție operează cu un scurtcircuit de Vatra Românească i au avut cea mai mare criterii. Pe de o parte e vorba de sursă/țintă, parte a bazinului electoral în Transilvania). iar pe de alta, de emiţător. Mai riguros ar fi Dincolo de această dimensiune teri să opunem „populismul puterii” „populis torială, a existat i un „naţional populism” mului opoziţiei”, folosind exclusiv criteriul mai larg i difuz, lipsit de o bază, de o ţintă poziţionării instituţionale a emiţătorului.
140 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Despre diversitatea populismelor
Ambele aspiră la câ tigarea suportului ma general. Un exemplu poate fi „confesi jorităţii i, prin urmare, încearcă să se unea” făcută în 2000 de pre edintele Emil subordoneze opiniei majoritare, numai că Constantinescu, dar, după cum vom vedea, instrumentele lor nu pot fi acelea i. Opo nici ceilalţi doi pre edinţi nu s au dat în ziţia va avea deplină libertate retorică, lături de la această „schemă”. chiar cu riscul ca, odată ajunsă la putere să i dezvăluie în scurt timp neputinţa – Populismul anti sistem. cazul promisiunii CDR de a schimba Populisme haotice România în numai „200 de zile” – sau să Populismul anti sistem este populis fie obligată să acţioneze contrar – cazul mul extremist i, putem spune, populismul atitudinii PDSR faţă de criza din Kosovo propriu zis. De regulă, el este confuz chiar în perioada 1999 2000 i respectiv după în identificarea problemelor societăţii – i revenirea la putere, în 2001 34 . nici nu apelează deschis la opiniile publice Puterea, în schimb, se va vedea obli clare, preferând fie zonele obsure, vagi, gată să se abţină de la puseuri retorice pe nemărturiste 35 , fie operând cu truisme (elec care nu le poate acoperi prin acţiuni con toratul nu are cum să nu vrea „binele”, în crete. Posibilitatea acestora din urmă ar general, să nu deteste sărăcia, hoţia, min putea reprezenta un avantaj dacă nu ar exista, ciuna .a) – i, prin urmare, nici nu poate de regulă, constrângeri legate de buget, ima avea soluţii. Uneori imaginează cauze gine externă etc. Astfel se explică faptul că fantasmagorice pentru problemele (prea) măsurile populiste pot fi observabile exact generale pe care le vehiculează (discursul în perioadele pre electorale, când forma xenofob i cel la limita misticului). ţiunile de la putere acţionează „disperat” De obicei, astfel de mi cări vor fi pentru a obţine voturi, urmând ca după schimbarea radicală, formală (renunţarea alegeri fie să scape de responsabilitate, fie la democraţia reprezentativă, de regulă) să regleze situaţia sub umbrela populari sau informală („curăţarea”), a sistemului. tăţii post electorale. Omit să spună cum vor face acest lucru i Trebuie observată o situaţie oarecum foarte rar au i ocazia să o facă într adevăr. ciudată: aceea în care un anumit mesaj În rândul comunităţii academice există un poate fi considerat populist în perioada de relativ consens asupra faptului că, de fapt, opoziţie (reprezentând exact ceea ce elec retorica acestor mi cări nu vizează atât toratul dore te să audă, cu obturarea [de sistemul în sine, cât „establishmentul po ambele părţi] a detaliilor [evident] ne litic”; altfel spus, că nu e vorba de partide plăcute), dar odată transpus în mod fidel în „anti sistem”, ci „anti establishment” – cazul practică se dovede te chiar anti popular. românesc fiind considerat o excepţie, chiar Este cazul reformelor economice propuse dacă, tot mai atenuată în ultimii ani 36 . i realizate (parţial) de CDR. Întrebarea este: pot fi cu adevărat catalo În final, trebuie remarcat că discursul gate drept populisme extremiste sau anti populist, indiferent dacă vine partea puterii, sistem acele curente care de fapt profită de are inevitabil o dimensiune contestatară, pe urma sistemului, la care ansa de a l implicând, în cazul din urmă, o formă de schimba nu se întrevede i care, prin pasare a responsabilităţii fie către alte ra urmare, se limitează la retorică și nu urmă muri ale puterii ori pe cei care au exercitat resc decât să profite în continuare? Dacă puterea anterior, fie complet în afara pu răspunsul este negativ, rezultă că în România, terii, către „structuri informale” presupuse un populism de acest gen nu există. a controla sistemul i a se opune binelui
141 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Mihai Ghiţulescu
Singurele două grupări care pot aspira in abstracto , chiar dacă el este practicat în la acest statut sunt, lucru ușor observabil, mod curent, i în taxarea adversarului po limitate. Prima dintre ele, PRM, și a făcut litic drept populist – mizând pe sensul chiar o virtute din a nu fi guvernat peiorativ pe care acesta îl are în opinia niciodată și pare să nici nu o facă vreodată. publică. E vorba, a adar, de o sacrificare a Prin urmare, se mulțumește să agite spirite etichetei pentru salvarea sau chiar susţine pentru a sări pragul electoral. Celălalt, apă rea mesajului. Întotdeauna, în politică, popu rut mai recent, centrat, la fel ca și cel din list este doar celălalt. Mai plastic, putem tâi, pe un lider excentric, pare să se fi epui spune că „grijulii să nu cumva să fie furate zat retoric chiar înainte de a fi dat vreo minţile poporului cu minciuni sfruntate, probă electorală. Prin urmare, simpla acce toţi politicienii vor să ne ferească de dere în parlament este un deziderat realist. populism i de demagogie i se de mască, Poate părea paradoxal dar, tocmai viguros, între ei.” 37 această slăbiciune a mesajului populist ex Cazul cel mai pregnant este cel al fos plicit (cu excepția accidentului 2000), mai tului pre edinte Ion Iliescu, care, în ultimii, ales după încărcarea nișei cu două grupări ani practică o condamnare acerbă a popu de capacități apropiate, ceea ce duce la lismului i a populi tilor – în ciuda faptului neutralizare, favorizează o penetrare insi că el însu i este considerat astfel de marea dioasă în retoricii populiste în discursul majoritate a anali tilor, atât români, cât i celorlalte partide, făcând o mai greu per occidentali. Chiar dacă analiza pe care Ion ceptibilă și sporindu i posibilitățile de a și Iliescu o face populismului in abstracto atinge scopul. este cel puţin pertinentă, lovind în alţii, practic, el se autoacuză. Anti populismul Populisme anti populiste iliescian ia, în anumite circumstanţe, forme Această sintagmă poate avea cel puțin de a dreptul ilare. Să amintim numai că a două accepțiuni, fiecare găsindu și cores prefaţat (cu o atitudine inchizitorială faţă pondent în realitate. de „fenomenul populist) o lucrare în care se Într o primă situație, poate fi vorba de considera că merită să primească „premiul o simulare a realismului, a sincerității, de retoricii populiste moderne unspirate din cea refuzul de a face promisiuni, o recu veche” 38 . noaștere a dificultății de a rezolva proble mele. Este practicat, de regulă de cei care O paradigmă populistă românească? renunţă (explicit sau nu) la statutul de teh Dată fiind răspândirea mesajelor popu nocrat, pentru a deveni politicieni. Efici liste în tot spectrul politic românesc, există ența unei astfel de tactici este dependentă tentaţia de a vorbi de o adevărată para de context, nu poate fi o soluție electorală digmă populistă. În fapt, dacă observăm pe termen lung, este riscantă și, prin diversitatea formelor retorice existente, urmare, destul de rar folosită. Forma sa putem vorbi doar de un obicei al politi extremă este mesajul candidatului Spiridon cienilor români de a evita discutarea în Necșulescu, din comedia Titanic Vals de concret a temelor politice de actualitate i Tudor Mușatescu: „Fraţilor, nu mă votaţi!”. de a apela la artificii retorice pentru a sen Acesta nu există însă decât ca model ideal, sibiliza electoratul. Explicaţiile unei astfel nici un politician nepermiţându i să îl de stări de fapt trimit la conceptul de „cul transpună în practică. tură politică”, a a cum a fost definit de Cea de a doua variantă, larg răspân Gabriel Almond i Sidney Verba, ca set dită, constă în condamnarea populismului „de orientări politice specifice – atitudini
142 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 TEORIE POLITICĂ I COMUNICARE Despre diversitatea populismelor faţă de sistemul politic i diferitele sale 16 Vezi Guy Hermet, op. cit. , pp. 84 94. 17 Sorin Ioniţă, op. cit., pp. 199 208. părţi, precum i atitudini faţă de rolul 18 sinelui în sistem [s.n.]” 39 . Nu este în vorba Ibidem, pp 205 206. 19 Takis S. Pappas, op. cit. de o pasare a responsabilităţii dinspre poli 20 Ibidem . ticieni înspre alegători. Dimpotrivă. Trebuie 21 Parafrazăm formulările „paradigmă naţionalistă” să observăm că, de fapt, populi tii specu (Andrei Roth, aţionalism i democratism , Ed. lează, utilizează în interes propriu i, în Pro Europa, Tg. Mure , 1999, p.32) respectiv felul acesta, perpetuează stadiul actual al „consens naţionalist” (Irina Livezeanu, Cultură i culturii politice române ti. Prin urmare naţionalism în România Mare [1918 1930], Trad. Vlad Russo, Ed. Humanitas, Bucure ti, efectele retoricii populiste sunt mult mai 1998, p. 24) folosite pentru descrierea esichierului grave decât s ar părea la prima vedere. Nu politic romanesc interbelic. e vorba doar de o „seducere i abando 22 Daniel Barbu, Republica absentă. Politică i nare” a unui grup, mai mult sau mai puţin societate în România post comunistă, Ed. Nemira, numeros, ci chiar de o împiedicare, sau Bucure ti, 1999, p. 133. 23 Ibidem, p. 140. măcar o încetinire, a maturizării politice a 24 electoratului românesc. Daniel Louis Seiler, „Pot fi aplicate clivajele lui Rokkan in analiza partidelor politice din Europa centrala?”, în Jean Michel de Waele (editor), Partide ote politice i democraţie în Europa Centrală si de Est, ed. Humanitas, Bucure ti, 2003, p. 164. 1 Guy Hermet, Sociologia populismului , trad. Dan 25 Ibidem , p. 166. Burcea, Ed. Artemis, Bucuresti, 2007, p. 14. 26 Cristian Preda, Partide i alegeri în România 2 Ibidem , p. 26. postcomunistă: 1989 2004, Ed. Nemira, Bucure ti, 3 Sorin Ioniţă, „In numele poporului. Scurta 2005, p. 70. analiză a populismului, ieri i azi”, în: Alina 27 Ibidem , p. 71. Mungiu Pippidi (coord.) Doctrine politice. Concepte 28 Alina Mungiu Pippidi, Politica după comunism, universale i realităţi române ti, Polirom, Iași, Humanitas, Bucure ti, 2002, p. 28. 1998, pp. 197 198. 29 Cristian Preda, op. cit., p. 70. 4 Ibidem . 30 Alina Mungiu Pippidi, op cit., p. 34. 5 Margaret Canovan, „Populism” in: David Miller 31 Sorina Soare, „România – tărâmul făgăduinţei (coord) Enciclopedia Blackwell a gandirii pentru partidele contra”, în Sfera politicii , nr. 123 politice, Humanitas, Bucuresti, 2000, p. 579. 124/1996, pp. 35 39. 6 G. Ionescu, E. Gellner (Eds), Populism, New 32 Ernest Gellner, aţiuni i naţionalisme, trad. York, Harcourt Brace Jovanivich, 1981, p.123, Sorin Adam, Ed. Antet, Bucure ti, 1997, p. 7 apud Guy Hermet, op. cit ., p. 26. 33 “Despre populism” (13 septembrie 2005), în: 7 Guy Hermet, op. cit , p. 57. http://www.institutulpro.ro/analize/domenii/ 8 Takis S. Pappas, „New and old populism in guvernare. php?luna=09105. Eastern europe”, în http://bridge mag.com/ magazine/ 34 Ibidem . index.php?option=com_content&task=view&id+ 35 Ibidem . 160&Itemid=42. 36 Sorina Soare, op. cit . 9 Ibidem . 37 Sever Voinescu, „Populistule! Demagogule!”, în 10 Ibidem . Cotidianul , 28 feb. 2008, http://www. cotidianul.ro/ 11 Vezi Guy Hermet, op. cit., pp. 57 67. opulistule_demagogule 40248.html. 12 Ibidem, pp. 68 69. 38 Guy Hermet, op. cit. , p. 74 13 Sorin Ioniţă, op cit., pp 206 208. 39 Gabriel A. Almond, Sindney Verba, Cultura 14 Guy Hermet, op. cit., pp. 79 81. civică. Atitudini politice i democraţie în cinci 15 Ibidem, pp. 22 23; Margaret Canovan, op. cit, naţiuni , trad. Dan Pavel, Ed. DU Style, Bucure ti, p. 579. 1996, p. 43.
143 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 EVENIMENT 2007
Cezar Avram, Ion Deaconescu, Roxana Radu, Mihai Radu Costescu, Metode statistice The World as a Battle Field. An Outlook on aplicate în științele sociale , Casa de presă i the Diversity of the Contemporary Conflicts, editură „Libertatea”, Pancevo, Serbia, 2007. Casa de presă i editură „Libertatea”, Pancevo, Serbia, 2007. Concepută într o manieră sintetică, lucrarea se dorește un instrument de lucru Volumul reune te studiile universita la îndemâna studenților, a cadrelor didac rilor craioveni Cezar Avram, Ion Deaconescu tice și a cercetătorilor, răspunzând nevoii i Roxana Radu privind principalele con de rigoare științifică adesea resimțite în flicte care macină lumea în perioada actuală, sfera științelor sociale. precum i posibilele surse de conflict apă Axată în special pe statistica inferen rute odată cu noile evoluţii din viaţa inter țială, cartea tratează principalele elemente naţională (procesul de globalizare, construcţia utile în cercetarea fenomenelor sociale: co europeană [re]apariţia unor [noi] poli de relația în analiza legăturilor dintre fenome putere .a.). Pe lângă disputele politico ne, principalele tipuri de sondaje și indica militare, considerate deja „tradiţionale”, sunt torii acestora, precum și testele pentru ve abordate i teme precum terorismul, războ rificarea ipotezelor statistice (pentru verifi iul energetic, raporturile naţionalitate integrare carea calității datelor de sonda, a doi sau mai supranaţională, problemele de gen .a. mulți indicatori, teste de concordanță ș.a.) Studiile urmează un traseu de la gene În anexa volumului au fost incluse o ral la particular, începând cu provocările serie de date (valori critice, secvențe, inter globale, trecând prin problematicile cons vale de siguranță etc.) utile pentru înțele trucţiei comunitare i ale estului european gerea expunerilor teoretice anterioare și/ ex comunist i încheind cu situaţia României sau pentru aplicarea metodelor statistice în actuale. activitatea curentă de cercetare. Apărută în limba engleză la Editura Informațiile furnizate reprezintă, în egală Libertatea, din Pancevo, cartea se adresează măsură, un ajutor și un stimul pentru cerce comunităţii academice internaţionale i, în tarea laturii cantitative a fenomenelor sociale. special celei din spaţiul est european
144 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007 EVENIMENT 2007
*
În zilele de 14 și 15 decembrie 2007, Catedra de Științe politice a Univer sității din Craiova, în colaborare cu Departamentul de Românistică al Universității din Novi Sad și Casa de presă și editură „Libertatea” (Pancevo), a organizat, la Novi Sad, simpozionul internaţional Statutul minorităţilor în contextul integrării europene . În cadrul celor două secţiuni ale simpozionului,
Minorităţile etnice – concept i rea Ion Deaconescu, Power and Globalization, litate i Minorităţile din zona balca Ed. Spektar Press, Skopje Paris, 2007. nică în condiţiile aderării i inte grării europene , au susţinut comuni Pornind de la observația că eveni cări cadre didactice de la mai multe mentele ultimilor ani au făcut practic centre universitare din Serbia i România. inutilizabile multe din conceptele consi Lucrările simpozionului vor fi reunite derate fundamentale pentru studiul rela într un volum editat în colaborare de țiilor internaționale, cartea profesorului Ion Casa de presă și editură „Libertatea” Deaconescu este o analiză la rece a situ i Editura Universitaria din Craiova. ației politice mondiale actuale. În ciuda incontestabilul proces de * globalizare – tratat in extenso în volum, atât din punct de vedere teoretic cât și prin În anul 2007, dl. prof. univ. dr. Cezar prisma manifestărilor sale concrete –, lu Avram a primit Premiul „Mihail mea apare astăzi extrem de divizată și fră Kogălniceanu” al Academiei Române mântată de probleme dintre cele mai diverse. pentru volumul Deceniul stalinist. Colec Sunt abordate: chestiuni precum: tero tivizarea în faţa istoriei (Libertatea, rismul, conflictul dintre civilizații, dificul Pancevo, 2005). tățile construcției europene, situația estului european și, în special, a spațiului ex * sovietic, noile manifestări ale Rusie și, nu în ultimul rând, atitudinea SUA, super Cu ocazia împlinirii a 60 de ani de puterea recunoscută, față de toate aceste apariţie a revistei Lumina (Novi Sad), probleme. dlui prof. univ. dr. Ion Deaconescu i a Concluzia volumului este că, după o fost decernată distincţia „Medalia de perioadă de unipolarism, lumea se în Aur a Revistei Lumina ”. dreaptă spre o nouă balanță a puterii, complet diferită de toate cele anterioare.
145 Revista de tiinţe Politice . R evue des Sciences Politiques • Nr. 16 • 2007