c y m k Curtea de la Argeº Revistã de culturã ORAª REGAL Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Noi ºi/sau maºinile... Gheorghe PÃUN m ales un titlu general, dar discuþia care urmeazã este mai precis direc- þionatã, spre preocupãrile care decurg din Afaptul cã am intrat în cea de a patra revo- luþie tehnologicã (e prea limitativ sã i se spunã „a patra revoluþie industrialã”, dar, pentru uniformitate, i se mai spune ºi astfel). Preocupãri, adicã temeri, semnale de alarmã. Motivate? Nemotivate?... Schimbãrile induc totdeauna o stare de disconfort, toate revoluþiile industriale au fost însoþite de avertismente, unele realiste, altele exagerate, multe dintre ele neconfirmate. efect de sistem este potenþat de faptul cã Fãrã a lipsi, însã, consecinþele neplãcute. discutãm nu numai despre inteligenþã, fie Sã ne reamintim pe scurt – remarcând ea ºi artificialã (evaluatã pe sarcini precise, cã totul s-aa întâmplat în ultimele douã sute comparând performanþele cu cele umane, (ºi ceva) de ani, deci de curând ºi într-uun ritm comportamental adicã, nu plecând de tot mai accelerat. la definiþii), ci ºi despre învãþare. Acum douã secole nu existau locomotive – dar se inventase motorul cu abur (care ãrã panicã, aici cred cã apare un real transforma energia caloricã în lucru mecanic). pericol, deloc literar (SF): prin învã- Automobilul a apãrut acum mai puþin de 150 þare (e o altã problemã ºi ce înseam- de ani, cam pe atunci se fãceau progrese nã aFceasta), calculatoarele pot cu adevãrat „de utilitate publicã” ºi în electricitate, dar a deveni mai inteligente decât oamenii: pro- doua revoluþie industrialã este legatã mai gramul AlphaGoZero a învãþat singur sã ales de proverbiala bandã de montaj a lui joace GO, cunoscând numai regulamentul Ford. Nu numai tehnologie, ci ºi organizare, jocului, învingându-ii pe cei mai puternici detaliu important. Revoluþia a treia are de a jucãtori ai planetei, ba chiar a fãcut-oo într-uun face cu calculatoarele, automatizarea, deci mod care a motivat un titlu de genul „oamenii cu informaþia – acum vreo jumãtate de secol, învaþã acum GO de la calculator” în celebra poate un pic mai mult. Iar a patra revoluþie revistã Nature. (Un detaliu: programul face este iarãºi bazatã pe organizare, cuvintele- mutãri de mijloc de partidã total „stranii”, dar, cheie sunt conectivitatea, internetul, cloud-uul, pentru cã învinge de fiecare datã, înseamnã plus sintagma de mult folositã, dar numai cã acelea sunt mutãrile potrivite, chiar dacã de curând cu adevãrat materializatã, inteli- de neînþeles pentru oameni.) genþa artificialã, IA pe scurt. Mai sunt ºi alte Prin învãþare, calculatoarele pot produce Monumentul din Dragodana, Dâmboviþa componente importante, cititorul este rugat algoritmi despre care nu ºtim cum funcþio- sã reciteascã articolele acad. Dorel Banabic neazã ºi care, eventual, ne pot face rãu. Un din revistele pe februarie ºi martie. exemplu, ipotetic deocamdatã, perfect plau- zibil însã. Sã presupunem cã jumãtate dintre Din sumar: aºini inteligente?! În ce sens, automobilele dintr-uun oraº sunt cu conducere Horia Bãdescu: Pisica lui Schrödinger cât de inteligente, eventual automatã, jumãtate cu ºofer uman. Mai mai inteligente decât oamenii? presupunem cã maºinile autopilotate sunt Cristian Cocea: Trei zei din Panteonul Nu Mcumva atât de inteligente încât ne vor conectate fiecare cu fiecare ºi au ca obiectiv românesc: Cavalerul Trac, Sângiorzul considera inutili? Întrebãri care s-aau tot pus, sã minimizeze consumul total de carburant. cu orientãri ale rãspunsurilor înspre toate Îmi pot atunci imagina o situaþie de genul ºi Cãluºul direcþiile, de la optimism relaxat la previziuni urmãtor: maºina automatã A îi cere maºinii Mihai Vinereanu: Originea toponimului sumbre. Vor fi fiind aceste avertismente automate B sã „ºicaneze” intrarea într-oo la fel de hazardate precum cele privind, intersecþie a unei maºini cu ºofer, pentru Ardeal la începuturi, cãlãtoria cu trenul? Voi urma cã, altfel, ea, maºina A, va consuma cu în cele ce urmeazã alegerea pesimistã… 0,0005 litri de benzinã mai mult. Înlocuiþi ora- Filofteia Pally: Lãcaºele argeºene de cult În primul rând, nu mai cred de multã ºul cu sistemul de autostrãzi din SUA, unde în timpul Primului Rãzboi Mondial (I) vreme în „proverbul” materialisto-ooptimist camioane cu pilot automat circulã deja (comu- cum cã „omenirea îºi pune numai probleme nicã între ele, dar nu învaþã, la nivelul reþelei). Aurel V. David: Naþiunea românã, pe care poate sã le rezolve”. Ba chiar dimpotrivã... m rãmas aici strict la competiþia unitate socialã în diversitate Apoi, aceastã a patra revoluþie tehnolo- în zona inteligenþei, cu accent pe Ilie Popa: Fãuritori ai Marii Uniri, martiri gicã este de un tip cu totul nou în comparaþie învãþare. Evident, mult mai apropiate cu cele dinainte. Acelea aveau la origine sunAt alte probleme, la nivel sociologic – ºomaj, în închisorile comuniste (II) progrese tehnologice, bine conturate, cu meserii care dispar, meserii care apar, inega- originea localizatã, litate (a accesului la tehnologie) etc. sau, ºi Marin Beºcucã: Corneliu Coposu – trecând apoi treptat de mai grav – folosirea tehnologiilor informaþio- ultimul interviu (II) la o þarã la alta. Acum, nale în scopuri politice ºi militare – dezinfor- suportul acoperã întreg mare, manipulare, arme de tipuri noi etc. Lucian Costache: Seniori ai culturii: globul – internetul, avem Toate aceste pericole sunt favorizate ºi de a face cu un sistem de faptul cã nu s-aa cristalizat încã un set de M.N. Rusu - 80 complex, de la care ne norme, legi, obiceiuri privind „circulaþia prin Nicolae Melinescu: Rãzboiul uitat putem aºtepta la salturi cyberspaþiu”, aºa cum este cazul cu circulaþia gen „efect de sistem” locomotivelor ºi automobilelor – dar aceasta Revista apare cu sprijinul (de tipul trecerii de la este o altã problemã, despre care se discutã miliardele de neuroni tot mai mult, deci se îndreaptã spre rezolvare. Primãriei Municipiului Curtea de Argeº din creier la creierul-mminte, Închei cu o butadã, aparent optimistã, (prin intermediul Centrului de Culturã ºi Arte), cu o comportare care a lui Moisil, rãspuns la întrebarea „dacã Trustului de Presã „Argeº Expres” nu rezultã din însumarea vreodatã calculatorul va fi mai inteligent liniarã a comportãrii neu- decât noi”: sigur cã da, dar nu va reuºi ºi al Asociaþiei Culturale „Curtea de Argeº”. ronilor). Iar un asemenea niciodatã sã zâmbeascã… www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeº

Domnul Eminescu scris-aa Toate-ss vechi ºi nouã toate... ovitura de stat de la 1864 a avut o generoasã dovadã nouã cã solid ºi durabil este numai ceea ce Dacã am fost fericiþi intenþie, dar a fost viciatã prin pripã. La 1 mai, are temelie pe justiþie ºi echitate, precum ºi pe ceea sã ieºim din legea ruralã þãranul s-aa culcat încã clãcaº, neavând de ce este avantajos pãrþilor interesate. În urma acestui fãrã zguduire, sã nu plãtLit statului într-uun an de zile decât faimosul galben raport a fost elaboratã ºi promulgatã legea din provocãm un mare gãurit ºi ºase zile de ºosele, fãrã nicio îndatorire 23 aprilie 1851 relativã la legãturile ºi îndatoririle pericol, de-aa lãsa sã cãtre comunã, fãrã niciuna cãtre judeþ. La 2 mai – reciproce dintre proprietari ºi lucrãtori, lege care-aa se încerce a se inventa peste douãsprezece ore, fãrã nicio tranziþie – el s-aa regulat materia pânã la reforma lui Cuza Vodã. o cestie socialã neînte- trezit om liber, dar cu sarcini înzecit de grele, stãpân Rezultatele salutare au fost imediate, au restabilit meiatã, care-aar aduce absolut pe o bucatã de pãmânt, dar acea bucatã liniºtea ºi rãspândit un trai mai bun în þarã. iar foametea ca la 1848 grevatã cu însemnate anuitãþi cãtre stat; cu îndatori- Într-aadevãr îºi aduce lumea aminte cã, în urma ºi la 1866. rea de-aa susþine self-ggovernmentul comunei ºi al tulburãrilor revoluþionare din 1848, al cãrora cea mai Învoiala de bunãvoie judeþului, cu sarcina miilor de noi postulanþi, ieºiþi din principalã unealtã a fost vasta propagandã anarhicã sau libertatea tranzacþiu- pãmânt, din iarbã verde, pentru a aplica reformele. ºi antisocialã întreprinsã în mijlocul sãtenilor ºi pentru nilor a existat totdeauna Atunci bãieþii din bãcãnii ºi ateliere de meseriaºi izbutirea cãreia toate mijloacele au fost puse în joc ºi trebuie menþinutã: pãrãsirã pacinica lor ocupaþie, pentru a se boieri în spre a seduce ºi rãtãci pe locuitori, aceºtia, dând sãteanul liber ºi stãpân notari comunali, învãþãtori rurali, arhivari, paraarhivari crezare fãgãduielilor mincinoase ce li se fãcuserã, pe munca sa, pe vitele – o generaþie nenumãratã de logofeþi fãrã învãþãturã suspendaserã orice muncã agricolã, refuzau d-aa sale, proprietarul pe ºi fãrã seriozitate moralã, care nu ºtiu decât a scârþâi cultiva pãmântul ºi d-aa achita datoriile ce le aveau proprietatea sa. Însã douã slove pe hârtie, deveni elementul domnitor în cãtre proprietari. A rezultat astfel o crizã care s-aa trebuie garantatã o România ºi pepiniera actualilor roºii. Astãzi existã, prelungit vreo doi-ttrei ani ºi care era sã ruineze þara, deplinã securitate pentru dupã calculele ingenioase ale d-llui A.V. Millu, aproa- dupã ce rãspândise foametea. Credem de prisos pãrþile contractante, a ne mai întinde în aceastã privinþã; ne referim chiar ca nici una, nici alta sã pe patruzeci de mii – o armatã mai mare decât cea Monumentul lui permanentã – de asemenea logofeþi din care mulþi la textul menþionatului raport, constatând în treacãt nu fie victima celeilalte. Mihai Eminescu au ajuns deputaþi, milionari, aspirã a deveni miniºtri. cã este de notorietate publicã ºi netãgãduit cã de O bunã administraþie de la C. de Argeº Toatã armata aceasta a contractat trebuinþe occiden- la legea din 1851 a început în adevãr sã progreseze cinstitã, experimentatã ºi tale pe care nu le poate satisface prin producþiune agricultura, prãsila vitelor, starea sãteanului, aren- vigilentã ar fi primul, cel mai bun ºi folositor remediu. proprie, deci cineva trebuie sã le satisfacã. Acest daºului, a proprietarului. cineva e în ultima linie poporul producãtor. ºa, viciul organic al lipsei unei administraþiuni Nu raporturile juridice dintre marii ºi micii cultiva- egea ruralã, regulând o mare cestie socialã, instruite, echitabile ºi binevoitoare a creat tori sunt cauza sãrãciei þãranului, ci declasarea gene- a pus un capãt ºi neobositelor intrigi ale starea actualã de lucruri ºi a fost izvorul ralã a societãþii vechi, improvizarea a sumedenie de agitatorilor, care izbutiserã a aduce în þarã abuAzurilor. Ar fi de dorit deci ca sã nu se atribuie cenuºeri în oameni de stat, încãrcarea fãrã tranziþie a o anLarhie devenitã intolerabilã. Onoarea rezolvãrii rezultatele de azi unei cauze factice ºi neadevãrate, þãranului cu sarcine publice, enorm de mari în asemã- acestei mari cestii revine domniei lui Cuza, sub ci sã se rapoarte la cauza lor adevãratã, la decla- narea cu sarcinile aproape ridicole pe care le purta auspiciile d-llui Cogãlniceanu. Aplicarea s-aa fãcut, sarea generalã, la lipsa unei administraþii oneste poporul nostru în vremea Domnilor regulamentari. lucru extraordinar, fãrã zguduire. Explicarea acestui ºi capabile. Dacã o lege generalã este posibilã în fenomen se poate atribui în mare parte legii din asemenea materie, ca sã îmbunãtãþeascã starea ºadar, nu se vorbeascã de cestiunea agrarã 1851, care a fost ca o lege pregãtitoare, dovadã actualã ºi sã nu aducã o perturbaþie îngrozitoare în la noi, unde ea n-aa existat niciodatã, unde cã instituþia ei a fost aºa de bunã încât astãzi în economia þãrii, ea va trebui sã sancþioneze principiile þãranul a fost pururea liber, pururea capabil practicã tot pe aceeaºi tradiþiune urmeazã agricultura. legilor din trecut ºi sã nu vizeze la niciun sistem nou. de-aaA deveni proprietar ºi de-aa sui, pe cât îl iertau Legea ruralã dedese o nouã impulsiune agriculturii Reforma ar consista aºadar mai cu seamã în mãsuri puterile, scara înaintãrii sociale. Nu se compare ºi, dacã legiuitorul ei ar fi prevãzut sã oblige pe care ar zãdãrnici posibilitatea abuzurilor. Relevãm Irlanda înfeodatã cu datinele pe deplin drepte ºi sãteni sã conserve ºi sã nu spargã izlazurile vitelor, dar cã aceeaºi comisie de acum treizeci de ani a echitabile ale vechii noastre þãri. Vechile clase ar fi fost mult mai avantajos pentru conservarea propus acele reforme care ar fi garantat o sãnãtoasã dirigente aveau în grad mare cunoºtinþã practicã a vitelor, al cãror numãr a scãzut treptat cu 25 la dezvoltare a vieþii organice a statului ºi care pânã-nn þãrii ºi un admirabil simþ istoric. Pentru a dovedi cât sutã de la 1866 încoace. O cestie mare socialã ziua de azi au rãmas deziderate. de adevãrat este aceasta, ce drepte, ce întemeiate, s-aa rezolvat, impulsiune nouã s-aa dat agriculturii, Comisiunea, dupã ce s-aa ocupat de cestia ce echitabile erau totodatã vederile generaþiei abia cu toate acestea arendaºii sunt tot ruinaþi, þãranii nu agricolã care-ii fusese recomandatã sã fie principalul trecute în privirea raporturilor agricole, credem stau mai bine, proprietatea funciarã este dispreþuitã. scop al deliberãrilor sale, a indicat într-uun mod oportun a publica un document încã inedit ºi sumar reformele care i-aau pãrut cele mai nece- de cel mai înalt interes în materie. Este raportul sare în diferitele ramuri ale administraþiei. comisiei numite acum treizeci de ani, în virtutea Ne vom mãrgini a cita între altele: regularea stipulaþiunilor Tractatului de la Balta-LLiman, modului de numire ºi înaintare în funcþiunile pentru a revizui ºi regula relaþiile dintre propri- publice; revizuirea legii asupra alegerii membrilor etari ºi mici cultivatori, pentru a fixa drepturile adunãrii generale; regularea legii asupra celor ºi îndatoririle reciproce ºi totodatã pentru ºase zile de lucru ce sãteanul era dator sã facã a pune reformele care erau judecate necesare pentru construirea podurilor ºi ºoselelor; regularea în diferitele ramuri ale serviciilor publice sentinþelor judiciare date definitiv ºi în ultimã din Þara Româneascã. instanþã. Oricine va lua cunoºtinþa acestei remarcabile Este de constatat cã aceste reforme, a cãror lucrãri se va putea convinge cã, cu toate cã urgenþã era demonstratã în 1849, n-aau fost situaþiile sunt diferite, principiile care au fost realizate ºi a cãror importantã majorã încã astãzi atunci stabilite slujesc încã azi ca bazã la aºteaptã execuþia lor. raporturile mutuale între proprietari ºi sãteni, (Timpul, 27 ianuarie 1882) Redactor-ººef: Gheorghe Pãun CURTEA DE LA ARGEª Redacþie: Daniel Gligore, Maria Mona Vâlceanu, Constantin Voiculescu Revistã lunarã de culturã Colegiu redacþional: Svetlana Apare sub egida Trustului de Presã „Argeº Expres” (Str. Cuza Vodã, nr. 131, Cojocaru – membru corespondent tel./fax: 0248-7722368, http://argesexpres.ro/) ºi a Centrului de Culturã ºi Arte „George Topîrceanu” al Academiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian Copcea – scriitor, (B-ddul Basarabilor, nr. 59, tel./fax: 0248-7728342, http://culturaarges.ro/) din Curtea de Argeº. membru al USR ºi USM, Drobeta- Turnu Severin, Ioan Crãciun – director al Editurii Ars Docendi, Bucureºti, ISSN: 2068-99489 Spiridon Cristocea – conferenþiar la Universitatea Piteºti, Dumitru Augustin Întreaga rãspundere ºtiinþificã, juridicã ºi moralã pentru Doman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin Mazilescu – lector la Universitatea Piteºti, Marian Nencescu – cercetãtor asociat la Institutul de Filosofie conþinutul articolelor revine autorilor. Reproducerea oricãrui al Academiei Române, Filofteia Pally – expert naþional etnolog, Muzeului articol se face numai cu acordul autorului ºi precizarea sursei. Viticulturii ºi Pomiculturii Goleºti, Argeº, Cornel Popescu – director E-mmail: [email protected] al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Octavian Sachelarie – director al Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu”, Piteºti, Adrian Sãmãrescu – Website: www.curteadelaarges.ro conferenþiar la Universitatea Piteºti, Ion C. ªtefan – profesor, membru Abonamente se pot face prin Poºta Românã (revista al USR, Bucureºti. apare în Catalogul publicaþiilor la poziþia 19.178). Revista poate fi sponsorizatã prin intermediul Asociaþiei Culturale „Curtea de Argeº”, CIF 29520540, Banca Transilvania, IBAN RO38 BTRL RONC RT0V 1516 7901.

2 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

Homo sapiens

Horia BÃDESCU Pisica lui Schrödinger iciodatã nu m-aam de mare. Pentru cã, în fond, experimentul Copenha- poate cã nu e aºa de desprins de potenþialitãþile simþit mai în pielea ga nu e decât un exerciþiu de liber-aarbitru: de noi vieþii ºi inteligenþei pe cât au tins sã creadã savanþii burghezului gentilom depinzând dacã pisica e moartã sau vie, dar ºi posi- secolului douãzeci.” (Acum vreo treizeci de ani, un ca lNa întâlnirea cu transdiscipli- bilitatea ca ea sã fie deopotrivã ºi vie, ºi moartã. Cãci personaj al romanului meu Zborul gâºtei sãlbatice naritatea ºi cu fizica particulei. în puterea noastrã este sã deschidem sau nu cutia! vorbea pasionat despre viaþa nevãzutã a pietrelor!) Eram un transdisciplinar avant Fiindcã, iatã, experienþa de ultimã orã a biofizicia- la lettre, – pentru care existenþa eea ce ne spune teoria cuanticã despre nului Vladimir Poponin ne aruncã într-uun maelstrom nivelurilor de realitate nu con- efectele instantanee ale unui obiect asupra al uimirii ºi perplexitãþii, dar ºi al unor întrebãri stituia nicio surprizã, iar logica altuia „aflat la mare distanþã – chiar ºi dacã tulburãtoare. Poponin a înregistrat distribuþia fotonilor non-ccontradictorie ºi terþiul inclus, chiar dacã nu astfel nu eCxistã nicio forþã fizicã prin care sã fie conectate într-uun tub vidat, constatând caracterul haotic al se chemau încã pentru mine, þineau de firea lucru- cele douã obiecte”, acele „acþiuni înfricoºãtoare” cum acesteia. Apoi a introdus în tub un ADN uman ºi a rilor, care gândea lumea în armonia ºi þesãtura ei le numea Einstein, intuiþia poeticã o spune mult mai observat, cu uimire, cum fotonii s-aau organizat dupã inextricabilã, dincolo de orice frontierã disciplinarã – plastic. ªi dacã ºtim de multã vreme cã „Bãtaia din modelul acestuia. Extragerea ADN-uului din tubul în ºi practicam cuantica intuitivã, îngãduitã fie-mmi aripi a unui fluture poate isca undeva un taifun!”, cum cauzã l-aa aruncat în perplexitate. Fotonii au continuat aceastã formulare, contrarã a ceea ce se spune ar putea scriitorul care sã se comporte ca ºi cum acesta ar fi fost despre legile stranii ºi contraintuitive ale mecanicii sunt sã nu consune cu încã acolo ºi dupã sãptãmâni ºi luni întregi. cuantice. Ciudat! Fiindcã nu mi se pare cheie mai ideea cã observaþia Ce câmp de energie nou ºi necunoscut, potrivitã pentru descifrarea tainei tainelor, inclusiv creeazã realitatea fizicã capabil sã modifice dupã legile sale înconju- a enigmei cuantice, decât intuiþia. Intuiþia care poate observatã, când litera- rãtorul, se aflã în ADN? Al înconjurãtorului admite fãrã efort dubla naturã a particulei, de vreme tura nu e altceva decât pe care îl influenþãm ºi cãruia îi încredinþãm ce ne-aa spus mereu cã suntem, în fiece clipã, ceva „observarea” unor lumi spre pãstrare aceastã energie pentru ani ºi mai mult decât materialitatea noastrã ºi cã acel ceva care nu existã decât decenii dupã moarte, energie susceptibilã de face parte din infinita putere care þine în palma ei dupã aceastã observa- recuperare, chiar atunci când nu mai suntem. universul, divina Energie, acordorul „uluitor de fin, re? Cum sã nu crezi în Dar chiar nu mai suntem? Întrebãrile care ca sã producã un univers în care sã putem trãi”, sã realitatea ei, când atât decurg de aici în plan moral ºi metafizic aleagã acele condiþii care exclud ºansa aleatoriului, de adevãrat este faptul sunt cu adevãrat tulburãtoare. a cãrui probabilitate ar fi fost de 10 la puterea minus cã „sunt zei ºi în bucã- 120 ori chiar 123. Intuiþia care ne valideazã poetic tãrie”, zei care se aratã a ºi literatura, enigma cuanticã faptul cã „interconectarea cu lumea constituie obser- de îndatã ce-ii obser- nu referã cu necesitate scopurilor vare”, cã nu doar noi suntem fãcuþi din elemente ale vãm, adicã ne uitãm practice. Fiindcã afirma marele lumii în care trãim, ci cã ºi aceasta ne conþine ºi ne altfel la cele înconjurã- teorCetician al acesteia, John Bell: „Sã pre- pãstrea-zzã în structura ei, cã „schimbul de taine cu toare? Sau cum o spun ºi mai clar mult îndrãgiþii mei supunem cã, atunci când încercãm o formulare strãmoºii” se face în focul ºi cenuºa aceleiaºi vetre amerindieni Suhari: „Lumea e aºa cum o visãm!” dincolo de scopurile practice, gãsim un deget (Blaga), cã locul în care trãim, casele noastre, Poetica enigmei cuantice face parte din acel nemiºcat, care aratã încãpãþânat în afara subiectului, lucrurile printre care existãm se impregneazã de noi „chip poetic în care omul locuieºte lumea” (Hölderlin). cãtre mintea observatorului, cãtre scripturile hinduse, ºi ne conþin ºi ne prelungesc identitatea în memoria Da, este adevãrat cã graniþa dintre lumea accesibilã cãtre Dumnezeu sau chiar cãtre Gravitaþie. ªi n-aar lor. „Oh! lucrurile cum vorbesc,/ ªi-nn pace nu vor sã simþurilor noastre ºi lumea cuanticã e neclarã. Încã fi asta ceva foarte, foarte interesant?” Ca sã-ll para- te lase:/ Bronz, catifea, lemn sau mãtase,/ Prind grai nu ºtim cum ºi cât din legile universului particulei se frazez pe pãrintele Steinhard, eu aleg sã rãmân aproape omenesc./ Tu le crezi moarte, ºi trãiesc/ pãstreazã ºi acþioneazã în macrounivers. Nu ºtim, alãturi de Dumnezeu. Împrãºtiate-nn orice case. – / Oh! lucrurile cum vor- încã!, dacã acel a fi „aici ºi acolo” în acelaºi timp Cu mult înainte de descoperirea uimitorului besc,/ ªi-nn pace nu vor sã te lase./ ªi câte nu-þþi mai funcþioneazã cu adevãrat în infinitul mare, dar actul ºi enigmaticului univers cuantic ºi a întrebãrilor povestesc/ În pustnicia lor retrase:/ Cu tot ce sufle- creaþiei ºi lecturii îºi asumã ºi îºi subsumeazã ºi posibilelor rãspunsuri care decurg din el, acum tu-þþi uitase/ Te-mmbie sau te chinuiesc. –/ Oh! lucrurile realitatea lui. Poate cã teoria universurilor ºi istoriilor câteva milenii, Sofocle, unul dintre Marii Greci, cum vorbesc.” (Macedonski) Intuiþia care are toate paralele a lui Hugh Everett nu e doar o chestiune ne amintea cã „Pe lumea asta-ss mari minuni./ valenþele înþelegerii superpoziþiei cuantice, a conco- de science-ffiction. ªi dacã Freeman Dyson avea Minuni mai mari ca omul nu-ss!” Iar mai încoace, mitenþei dublei stãri nu doar la nivel atomic, ci ºi la dreptate cã „...viaþa ar putea juca un rol mai mare Shakespeare, scormonitorul în tainiþele sufletului nivelul emoþional al existenþei, care e plinã de „cada- decât ne-aam imaginat noi. Poate cã viaþa a reuºit, omenesc ºi ale universului, îl prevenea prin Hamlet, vre vii”, cã a fi deopotrivã ºi deodatã ºi mort ºi viu, în pofida oricãror ºanse, sã modeleze universul dupã prinþul îndoielii, pe bunul Horaþio: „Mai multe-ss pe precum pisica lui Schrödinger, nu e o ºmecherie atât scopurile sale. Iar designul universului neînsufleþit pãmânt ºi-nn cer, Horaþio,/ Decât închipuie filosofia.” Trei zei din Panteonul românesc: Cavalerul Trac, Sângiorzul ºi Cãluºul Cristian COCEA oporul român, sintezã istoricã a popula- în timpul nãvãlirilor tãtare din secolul al XIV-lea, dar atât mai puþin unul unitar, þiilor care s-au perindat în arealul carpato- arheologii au gãsit urme mult mai vechi – o cetate centralizat. N-au avut nici danubiano-pontic, moºteneºte diverse de pãmânt hallstatianã, precum ºi un mormânt de o culturã unitarã, reflectatã reprezentãriP mitice de la substratul autohton, trac incineraþie trac. Revenind la desen, suntem tentaþi în urmele vieþii materiale – ºi geto-dac, dar ºi de la cultele greco-romane ºi sã îl asimilãm reprezentãrilor de tip „Cãlãreþul trac”, sudul lumii trace s-a aflat orientale. Panteonul românesc, format din zei vechi extrem de rãspândite la nordul ºi la sudul Dunãrii. sub o puternicã influenþã ºi divinitãþi recente, adaptate creºtinismului, încã Marele popor trac, de origine indo-europeanã, elenisticã, la început, apoi ritmeazã anul tradiþional al þãranului, fie el cioban despre care se poate vorbi cu mult înainte de primul romanã, în timp ce nordul a fost romanizat mult sau agricultor. La o cercetare atentã, folclorul nostru, mileniu î.Hr., ocupa un areal care se întindea de la mai târziu. cu bogãþia sa de rituri ºi simboluri, pare a confirma Adriatica pânã la Marea Balticã, departe spre zona teza guenonianã a sursei iniþiatice, a Centrului Iran-India de astãzi. Existau mai multe triburi, care onsultând informaþiile oferite de scriitorii care transmite influenþe spirituale, fecundând purtau diverse nume, conform autorilor antici – la antici, analizând tezaurul folcloric al actu- istoria. În cele ce urmeazã, vom urmãri meta- nordul Dunãrii erau alelor popoare care trãiesc pe fostul teritoriu morfozele a trei zei din Panteonul românesc – dacii ºi geþii, carpii – tracC ºi identificând cuvinte ce supravieþuiesc în limbile Cavalerul Trac, Sângiorzul ºi Cãluºul. Sau în actuala Moldovã moderne, istoricii sunt de pãrere cã tracii erau polite- vorbim despre unul singur, în trei ipostaze, subcarpaticã, costobocii iºti. Divinitatea supremã, pomenitã ºi în Dialogurile lui dar cu aceeaºi funcþiune? – în Bucovina. La sudul Platon, era grafiatã de greci ca Salmoxis, Zalmoxis Dunãrii erau tribalii, sau Zamolxis. Aceiaºi traci îi mai spuneau Gebeleizis Care era religia tracilor? odrisii ºi besii. Lingviºtii (cf. Istoriilor lui Herodot). Nu existã nicio reprezentare Cãlãtorul care se încumetã sã urce la considerã cã toþi vizualã a Marelui Zeu, aºa cum nu existã o scriere Schitul Negru Vodã, de la Cetãþeni, judeþul vorbeau aceeaºi limbã, foneticã tracã. Probabil cã tracii foloseau un sistem Argeº, va avea surpriza sã descopere un cu diferenþe dialectale, de grafeme simbolice, un sistem hieroglific, dar desen schematic, înfãþiºând un cãlãreþ cu sau, mãcar, se puteau textele pãstrate sunt foarte rare. De aici, istoricii lance. Imaginea este sãpatã în peretele înþelege între ei. În speculeazã cã e posibil ca tracii sã fi avut o interdicþie a reprezentãrilor vizuale ºi a scrisului. Astfel, cultul pietros al bisericii rupestre. Un alt cãlãreþ, ciuda numãrului mare lui Zalmoxis capãtã caracteristicile tuturor religiilor de mult mai ºters, poate fi identificat pe o stâncã (sau poate tocmai de mistere. Probabil cã iniþiaþilor li se impunea un anumit de la poalele dealului. Legenda locului spune aceea), tracii n-au avut cod comportamental ºi de comunicare cu profanii. cã schitul ar fi fost ctitorit de Negru Vodã, niciodatã un stat, cu Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 3 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Originea toponimului Ardeal Mihai VINEREANU n jurul istoriei Ardealului ºi a vechimii românilor Ardelion, Ardelia, Ardeoani, Ardota, Ardeu, Arduzãl europeanul *ard- „înalt, a se pe acest teritoriu s-au purtat ºi se poartã discuþii etc. (cf. Vinereanu, 2002, 144; Vinereanu, DELR, înãlþa, a se ridica, a creºte”, aprinse. De la Roesler încoace, el ºi adepþii sãi Ardeal), rãspândite în tot spaþiul locuit de români. din care provine ºi verbul nu Îînceteazã sã bombardeze lumea cu tot felul de Aceste forme nu au cum sã provinã din mgh. erdely, românesc a ridica, în forma inepþii, multe ºi bine cunoscute românilor. Cum ºtim, întrucât cele multe dintre ele provin din regiuni care sa mai veche a ardica, care aceastã teorie susþine în mod neruºinat cã Ardealul nu au avut niciodatã vreun contact cu maghiarii. se mai foloseºte ºi azi în era pustiu la venirea ungurilor în Pannonia, deºi nici Asemãnarea între numele Ardeal ºi forma anumite graiuri ºi dialecte Ardealul, nici Pannonia nu erau pustii la venirea lor maghiarã erdely, „pãdure”, este accidentul care a româneºti, cum este cazul aici. Existã dovezi arheologice nenumãrate în acest creat premisele unui caz tipic de etimologie popularã. dialectului megleno-român. Între forma actualã ridica sens, dar ºi argumente lingvistice ºi istorice. Mai Acest termen se referã la un binecunoscut fenomen ºi ardica existã ºi forma rãdica întâlnitã ºi la autori mult, cercetãrile de geneticã aratã cã ungurii de azi lingvistic, ºi anume: când un anumit grup etno- mai vechi, precum Enãchiþã Vãcãrescu. nu au decât 10% gene de la vechii maghiari veniþi în lingvistic vine în contact cu cuvinte din alte limbi, Aceste forme româneºti au mai mulþi cognaþi în Pannonia. Acest detaliu este menþionat chiar de unul în acest caz toponime noi cãrora nu le cunoaºte limbile indo-europene, precum în avesticul aeraedva dintre fondatorii geneticii antropologice, L.L. Cavalli- sensul, vorbitorii acestei limbi le asociazã cu cuvinte „înalt”, latinescul arduus „înalt, abrupt”, toponimul Sforza, în lucrarea sa celebrã Genes, Peoples and din propria lor limbã. Întâmplarea a fãcut ca denu- galic Arduenna (silva), vechi irlandezul aird „înãlþime”, Languages, North Point Press, New York, 2000. Ba, mirea Ardeal sã se asemene cu mgh. erdely cu sens irlandezul aird „þinut, regiune”, irlandezul airde mai mult, chiar geneticieni maghiari aratã cã ungurii de „pãdure”. În cazul când traducerea unui anumit „înãlþime”, galezul (Þara Galilor) hardd „frumos”, de azi au 70% gene de la traco-daci (români), circa termen este posibilã, se face ºi acest lucru. Aºa albanezul rit „a se trezi”. Cititorul poate observa cã 20% de la germani ºi slavi, iar circa 10% de la vechii s-a întâmplat cu toponimul Târnava care derivã radicalul apare ºi în limbi apropiate limbii române, maghiari, cum aratã ºi geneticianul italian. de la un mai vechi rom. târn „mãrãcine”, astfel cã anume latina ºi albaneza. În acest articol, vom discuta originea toponimu- a fost tradus în maghiarã cu Kükülö (vezi Târnava Prin urmare, cercetãtorii români din varii domenii lui Ardeal care a fost asociat cu maghiarul erdely în DELR). Dar sensul iniþial pentru Ardeal de „loc ar trebui sã se ocupe mai mult de diversele aspecte „pãdure”. Istoricii ºi lingviºtii români nu au contestat ridicat” care defineºte Podiºul Transilvan se pierduse legate de istoria mai veche ºi mai nouã a românilor aceastã etimologie, deºi asocierea dintre vechiul în strãromânã la acea vreme, astfel cã maghiarii ºi cu preponderenþã a Ardealului, acum, când imperti- toponim românesc ºi mgh. erdely s-a fãcut prin au recurs la etimologia popularã. nenþa maghiarã, sub ochii îngãduitori ai autoritãþilor etimologie popularã, cum vom arãta mai jos. române, atinge cote de-a dreptul alarmante. Nicolae Drãganu, în lucrarea sa binecunoscutã, n exemplu clasic de etimologie popularã nu contestã etimologia din mgh. erdely, curentã existã în limba românilor ardeleni emigraþi Bibliografie selectivã la acea vreme, deºi exemplificã cu peste 35 de în America, deveniþi ciobani în partea de N. Drãganu, Românii în veacurile IX–XIV pe baza toponime ºi hidronime din tot spaþiul românesc, care nord-vestU a Statelor Unite, în Couster Mountains. toponimiei ºi a onomasticei, Bucureºti, 1933. M. Vinereanu, Originea traco-dacã a limbii române, provin de la acelaºi radical. În mod surprinzãtor, acest Aceºti munþi au fost botezaþi de români Munþii Editura Pontos, Chiºinãu, 2002. lucru nu-i spune nimic lui N. Drãganu, când este Custurii. Astfel, numele propriu de origine englezã M. Vinereanu, Dicþionarul Etimologic la Limbii Române – evident cã toate aceste forme nu pot avea nimic în a fost asociat cu românescul custurã, care, desigur, pe baza studiilor de indo-europenisticã (DELR), Alcor- comun cu mgh. erdely ºi care, fãrã îndoialã, au altã nu are nimic în comun cu numele propriu Couster, Edimpex. Bucureºti, 2008. origine, care trebuie atribuitã ºi românescului Ardeal. în afarã de faptul cã sunã cam la fel. A. Walde, J. Pokorny, Indogermanisches Iatã doar câteva dintre ele: Ardel, Ardaloaia, Ardelei, Toponimul Ardeal provine din proto-indo- Etymologisches Wörterbuch, Bern, München, 1959. Cãlãreþul Trac ºi Frãþiile Cavalereºti cã Sângiorz este ºi protectorul cailor, luptãtor cu suliþa, ocrotitor Cum se împacã asta cu multitudinea reprezentãrilor al copiilor ºi tinerilor, apãrãtor de rele ºi durere, omorâtorul „Cãlãreþului trac”, de care pomeneam mai înainte? balaurului, scorpiei, ºarpelui etc. În ciclul de sãrbãtori care îi Cercetãtorii sunt de pãrere cã aceastã divinitate apare este dedicat, regãsim ºi celelalte simboluri ale Vechii Religii – mult mai târziu, în primele douã-trei secole dupã Pomul Vieþii este Armindenul sau Pomul de Mai, acea creangã Hristos, sub influenþã elenisticã. Figurã miticã „post- înverzitã de fag, care se pune la poartã, neîmpodobitã, Pocalul clasicã”, se întâlneºte întâi la tracii de sud, apoi ºi la de pe altar este plin cu vin pelin, iar friptura de miel, fãcutã nordul Dunãrii. S-au descoperit sute de reprezentãri, haiduceºte, aminteºte sacrificiul castei sacerdotale. pe stele funerare, în basoreliefuri, unele de zeci de metri pãtraþi, cum e celebrul „Cãlãreþ de la Madara”, Cãluºul, Marele Mut în actuala Bulgarie. În Dobrogea, aceste „protoicoane” Cercetând folclorul românesc, surprizele continuã. Aflãm au fost gãsite la Histria – una dintre ele a fost adusã cã în aceeaºi perioadã (martie-aprilie), care este ºi cea a fãta- în Argeº de familia Brãtianu, gãsindu-se actualmente tului ºi a împerecherii cailor, se desfãºura în vechime un ritual ziditã în faþada Vilei Florica. Cãlãreþul este reprezentat arhaic, de tainã, numit Cãluº. Astãzi, obiceiul a fost împins în miºcare sau repaus. Uneori, tânãrul vâneazã un dupã Paºte, la Rusalii. Despre ce e vorba? Timp de o sãptãmâ- mistreþ (simbolism explicat de René Guénon ca o nã, o ceatã masculinã, sever ierarhizatã (cu vãtaf, ajutor de revoltã a castei rãzboinice împotriva castei sacer- vãtaf, stegar ºi cãluºari), împlineºte diverse mistere, unele în dotale), cu lancea (armã solarã, prin excelenþã), alteori secret, altele în public, din care dansul Cãluºarilor este doar þine o cupã în mâna dreaptã. În faþa sa se aflã un altar, un Copac al Vieþii o micã parte. De fapt, sãptãmâna este o reducþie a Anului Solar ºi a vieþii zeului (pe care se încolãceºte un ºarpe). Cãlãreþul este însoþit câteodatã de una-douã Cãluº, un zeu cabalin, de origine indo-europeanã, figurat de un personaj aparte figuri feminine, ipostaze ale Marii Zeiþe. Un argat þine coada calului, un câine din ceatã, numit Mut. Marele Mut pare o formã sublimatã a Cavalerului Trac. El se strecoarã printre picioarele animalului. poartã în buzunar, ascuns, Ciocul Cãluºului, o efigie din lemn rãsucit, învelit în Care sã fie funcþiunea acestui zeu? De menþionat cã reprezentãrile nu sunt blanã de iepure, cu diverse plante de leac, pe care o aratã pe furiº. Mutul poartã însoþite niciodatã de inscripþii. Totuºi, analizând epitetele, numele date Cavalerului la brâu un falus de lemn, cu care fertilizeazã, prin simpla atingere, femeile fãrã Trac („Marele”, „Puternicul”, „Vãtaful”, „Stãpânul”), precum ºi simbolurile care copii. Are voie sã facã orice, nu ascultã ordinele vãtafului, joacã în mâini sau pe îl înconjoarã în reprezentãri, putem accepta ipoteza cã avem de-a face cu un acoperiºul caselor, sperie femeile. Un singur lucru îi este interzis – sã vorbeascã. zeu al vegetaþiei, asociat reînvierii naturii, luminii solare ºi practicilor agricole. În jurul sãu, cãluºarii învârtesc bastoane care, la origini, aveau capete de cal, De asemenea, îi putem asocia un aspect „cavaleresc” ºi „vânãtoresc”, dar ºi poartã pinteni zornãitori ºi bete încruciºate peste piept, precum hamul. unul psihopomp – de însoþire a sufletului mortului cãtre Lumea Cealaltã. Despre Cãluºul îºi trãieºte fulgerãtor viaþa. Se naºte la Ridicarea Steagului, când aceastã funcþiune vorbesc foarte concludent cântecele funerare româneºti. tinerii depun jurãmântul, devenind o confrerie iniþiaticã, îºi trãieºte viaþa în petre- Sã mai spunem cã tânãrul zeu nu era nemuritor – dar moartea sa era vãzutã cere, de Rusalii, apoi moare ºi este îngropat, în efigie, urmând a fi trezit la viaþã ca o cãlãtorie cãtre Zalmoxis, o ascensiune în Pomul Vieþii. Putem specula anul urmãtor. Vraja funcþioneazã sau a funcþionat pânã de curând. În 1935, cã luptãtorii geto-daci îl aveau ca patron, în frãþii cavalereºti, ceea ce îi fãcea cãluºarii din Pãdureþi, Argeº (conduºi de Ilie Martin din Maldãru) au fost selec- sã lupte ca în transã ºi sã primeascã moartea râzând. þionaþi de Constantin Brãiloiu sã participe la Festivalul Internaþional de Folclor, de la Londra (15-20 iulie), care se petrecea la Royal Albert Hall. A devenit le- Sângiorz, cel care înfrunzeºte codrul gendar refuzul jucãtorilor de a urca pe scenã fãrã usturoi la steag, despre care Dar, în secolul al doilea dupã Hristos, lumea tracilor era în declin. Creºtinismul ei credeau cã le conferã puteri supranaturale. venea sã înlocuiascã vechile religii de mistere, iar sfinþii sãi, prin decizie politicã, Din cele înfãþiºate pânã acum, rezultã cu claritate cum se transmite ºi cum se suprapuneau peste figurile Zeilor. Astfel, Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ofiþer supravieþuieºte Tradiþia pe aceste meleaguri, precum ºi cât de puternicã este grec în garda împãratului Diocleþian, torturat ºi martirizat în 23 aprilie 303 pentru legãtura poporului român cu rãdãcinile sale arhaice. Timp de milenii, influenþele cã nu a abjurat credinþa creºtinã, se suprapune Cavalerului Trac. Cã e aºa spirituale ale celor vechi s-au transmis neîncetat, sub mãºti diverse. Fie ca ele o dovedeºte postura din icoane, practic identicã cu aceea a Cavalerului, cât sã fie operative ºi de acum înainte, într-un timp dificil, al amestecului de populaþii ºi funcþiunile sale spirituale. În Panteonul românesc, el se numeºte Sângiorz ºi al globalizãrii stilului de viaþã occidental! ºi înfrunzeºte codrul. Bibliografie Sângiorz ºi Sumedru (Sf. Dumitru) fac pereche, împãrþind anul pastoral Ion Ghinoiu, Panteonul românesc, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2001. în douã anotimpuri simetrice – Sângiorz deschide vara, la 23 aprilie, Sumedru René Guénon, Simboluri ale ºtiinþei sacre, Editura Humanitas, Bucureºti, 2008. deschide iarna, la 26 octombrie. Rivalitatea teribilã dintre cei doi se lasã cu Antoneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paidea, Bucureºti, 2001. moarte, pentru cã de ei depinde ciclul vegetaþiei ºi ordinea Firii – codrul trebuie Sorin Paliga, Alexandru Comºa, Cãtãlin Borangic, Tracii, Meteor Press, 2018. sã fie înfrunzit pânã la Sângiorz ºi desfrunzit pânã la Sumedru. Sã mai notãm Romulus Vulcãnescu, Mitologie românã, Ed. Academiei RSR, Bucureºti, 1987.

4 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Valori fundamentale ºi globalizare (II) Dragoº VAIDA, Constanþa VAIDA HALIÞà fundamente, cu atât mai bine, mesajul transmis cu adevãrat de ceea ce se combinã în realitate. va fi cu atât mai convingãtor. Un exemplu din informaticã trãit apare mai jos. Bilanþul propus de R. Glucksmann din [6] privind În anii ’65, România a trimis echipe de situaþia actualã nu este încurajator. Am crezut, se informaticieni în delegaþie în mai multe þãri euro- spune, cã democraþia va cuprinde întreaga lume ºi pene (am fost în echipa condusã de acad. Nicolae actul pentru migraþie ºi globalizarea. ONU ceea ce vedem este cã se aflã în crizã în multe locuri Teodorescu în Franþa, cu acad. Gr.C. Moisil s-a mers a adoptat Pactul Global pentru Migraþie, din Europa. Am supralicitat binefacerile schimburilor în URSS, alþii în Italia) pentru a evalua disponibilitãþile aprobat oficial, la Marrakech. Pactul nu lasã ºi mobilitãþii etnice ºi vedem cã formulele aplicate de cooperare cu noi în domeniu. Ataºaþii cu profil posibilitãþiP de acomodare semnificative, considerân- nu ºterg marile denivelãri sociale, cã se încearcã economic-financiar din ambasade ne organizau du-se cã „Migraþiile fac parte integrantã din globaliza- ridicarea unor ziduri ºi cã sunt redeºteptate unele consultãrile necesare la faþa locului. Pe atunci, re, legând între ele societãþile unei aceleiaºi regiuni ºi conflicte culturale care pãreau stinse. Ne ajunge Olivetti era considerat un posibil partener, un punct o regiune de alta ºi fãcând din noi toþi þãri de origine, din urmã visul lui Honecker: zidul lui n-a durat o din programul de discuþii. Tãiaþi de restul lumii, de tranzit ºi de destinaþie“. Ni se spune deci, aproape sutã de ani, dar alte metereze se înalþã astãzi. Teza reprezentanþii noºtri, acreditaþi pe motive exclusiv negru pe alb, cã lumea în care vom trãi nu va fi cea progresului de la sine pãrea o axiomã indiscutabilã, politice ºi pe bazã de dosare agreate, erau în cea pe care noi am fãcut-o sau am cunoscut-o, cu valorile însã datele ne aratã deteriorarea mediului. Miºcãrile mai mare parte niºte izolaþi, tãiaþi de lumea civilizaþiei respective, cã globalizarea va face din aceastã lume denumite populiste, dupã unii, în realitate, mai ºi ignoraþi pe bunã dreptate. Erau muzicanþi în faþa un fel de du-te-vino ale cãrei limite nu le cunoaºtem. degrabã antisistem, tind sã se rãspândeascã. Mesajul unor portative de pe care abia Dupã unii comentatori, Pactul uºureazã legali- pe care îl citim în [6] este descifrau notele Cei mai mulþi zarea migraþiei ilegale prin scoaterea fenomenului de cã „Pentru a nu pierde subzistau prin pachetele pe care sub incidenþa reglementãrilor locale, adicã a acelora totul, trebuie sã ieºim le trimiteau protectorilor din þarã adoptate la nivel naþional. din individualism ºi din ºi se mirau dacã li se cerea Dupã cât s-a aflat la noi, Preºedinþia ºi Guvernul nombrilism. Dacã strãmoºii sã facã ceva. ºi-au dat acordul pentru semnare, deºi dupã acesta noºtri au trãit într-o lume s-a intervenit cu o abþinere (Agerpres). Antonio saturatã de dogme ºi u se ºtia cã dupã Guterres, Secretarul general al ONU, a explicat cã mituri, noi ne-am nãscut scopul acestui acord este popularea statelor în declin decesul patronului într-o societate goalã Adriano Olivetti din demografic cu populaþii migratoare sãrace. „În multe de sens. Misiunea lor 1960,N compania intrase în declin. locuri unde fertilitatea este în scãdere ºi speranþa de era aceea de rupere În 1964, Divizia de Electronicã viaþã creºte, economia va stagna ºi oamenii vor avea a lanþurilor, a noastrã Olivetti fusese vândutã la scorul de suferit în absenþa migraþiei. Este evident cã þãrile va fi aceea de reþesere a General Electric 75% ºi Olivetti cele mai dezvoltate au nevoie de migranþi pentru legãturilor ºi de reinventare 25%. Dupã patru ani, totul un spectru larg de roluri vitale, de la îngrijirea a ceea ce este comun.” persoanelor în vârstã la prevenirea colapsului devenea General Electric. Un serviciilor medicale” (Antonio Guterres). eea ce vedem renumit informatician, într-o istorie Ce putem noi înþelege cã ni se pregãteºte? este o absenþã pasionantã a domeniului, încheie, Parlamentul European a finanþat, recent, la Bruxelles, a principiilor, în zilele noastre, acest paragraf o expoziþie intitulatã Islamul este ºi istoria noastrã. a valorilor,C o dispreþuire a de istorie cu cuvintele: „Noii Tema expoziþiei exprimã un adevãr despre Europa. competenþelor, înecate în puzderia de criterii de cu parteneri au decis sã renunþe la competiþia de pe De ce acelaºi Parlament n-ar finanþa o expoziþie totul altã naturã, o explozie a confuziei, corupþiei ºi piaþa calculatoarelor, ascultând orbeºte un dictat clar Creºtinismul este ºi istoria noastrã? N-ar exista nici- calomnierii interlocutorului, principale metode de luptã al diviziunii internaþionale a muncii stabilitã la sfârºitul un neadevãr în titlul unei astfel de expoziþii. Dar în pentru promovarea socialã. Manipulãrile de tot felul, lui WWII” – ºi la ei ca ºi la noi, aceasta numindu-se, Uniunea Europeanã s-a ales sã se susþinã altã tezã: din cele mai diferite direcþii, subversiunea, pun în dupã unii autori, mobilitatea capitalului sau, dupã alþii, Europa nu are rãdãcini creºtine (Pierre Moscovici). locul problemelor reale probleme ad-hoc, imaginate externalizare, sau încã, mai pe româneºte, cu bani, Un prieten român, cunoscut medic care pentru distragerea atenþiei ºi producerea confuziei. poþi cumpãra de oriunde orice doreºti, pânã când profeseazã în strãinãtate, ne scrie cã, dupã pãrerea Stãrile de fapt de genul amintit sunt criticate pe vine altul cu ºi mai mulþi bani sau cu protecþie lui, oamenii au fost întotdeauna în miºcare ºi cã drept cuvânt de acad. Ioan Aurel Pop [8] dupã cum „de sus”. trebuie sã ne aºteptãm la un enorm flux de migranþi, urmeazã. „Rezultatul acestor demersuri insistente Am vedea o corelaþie, o concordanþã, exemplu cã ne place sau nu. La orizontul 2080-2100, Franþa din ultima vreme este crearea de mecanisme umane, domnia banului – dictatura interesului material – ºi Germania vor fi sub Turcia sau Indonezia. Ce fel de roboþi, de marionete uºor de manipulat, prin vot democraþie în declin – democraturã, fãrã nimic fortuit. de regimuri vor fi acolo nu ºtim; ca de altfel nici aici. ori prin alte mijloace. Oamenii lipsiþi de culturã gene- Aceste elemente sunt mult mai solidarizate decât Problemele menþionate sunt desigur reale. Pe de ralã ºi de orizont artistic, oamenii capabili sã rezolve ar putea sã parã la prima vedere. Trãim vremuri altã parte, ignorarea, eliminarea premiselor existente doar probleme limitate, oamenii care nu mai au de nonintelectualitate, de carenþe de caracter ºi din viaþa realã ºi a valorilor asociate creeazã condiþii capacitatea sã compare ºi sã ia decizii în cunoºtinþã de neputinþã sufleteascã. Duhul trândãvirii, al grijii pentru falsificãri de tot felul: false repere, impostori, de cauzã alcãtuiesc generaþia Google, generaþia de multe, al iubirii de stãpânire ºi al grãirii în deºert imitaþii care se dau drept originale, fake news. Din Facebook, generaþia SMS sau toate la un loc! Sunt (Sf. Efrem Sirul) ºi o lãcomie devastatoare, lipsitã confruntarea tradiþiilor culturale diferite, cu o istorie oameni, în general, inteligenþi, dar cu inteligenþa de o minimã omenie, ajung normalitate ºi mãsurã a de conflicte majore, poate rezulta primejdia înca- canalizatã spre scopuri controlate de o elitã maleficã. lucrurilor (vom continua pe cât ne va sta în puteri). drãrii omului într-o istorie falsificatã, eventual cu Elita clasicã a acestei lumi pare abulicã, ameþitã, subversiuni imposibil de prevãzut. Mai devreme sau adormitã, fãrã nerv ºi fãrã voinþã. Aici nu este vorba mai târziu, instinctiv sau conºtient, insul îºi va putea despre conflictul dintre generaþii, nici despre mitul Bibliografie da seama, clar sau numai difuz, cã ar putea fi înºelat, vârstei de aur, nici despre nostalgia tinereþii, ci de [1] Matthieu Baumier, La démocratie totalitaire. într-un sens existenþial cuprinzãtor. Fãrã valorile din realism. Am fost avertizaþi demult cã somnul raþiunii Penser la modernité post-démocratique, Presses temeliile civilizaþiei trãite, încorporate în tradiþii, omul naºte monºtri. Nu demult, am vãzut ciocane distru- de la Renaissance/Plon, 2007; Voyage au bout des s-ar putea simþi minþit, îndepãrtat de ceea ce ar fi gând statui mesopotamiene sau bombe nimicind ruines libérales libertaires, Pierre-Guillaume de Roux, putut sã fie existenþa lui cu adevãrat. Ar fi vrut una Palmyra! Ar fi bine sã veghem cu toþii ca toate 2019. ºi ceea ce obþine conduce la înstrãinare ºi de aici admirabilele descoperiri ºi invenþii ale lumii con- [2] Ivan Blot, L’Homme défiguré, Ed. Apopsix, slãbirea solidaritãþii umane, dezamãgirea. temporane sã serveascã omului creativ ºi creator, mars 2015, 330 pages. omului cercetãtor ºi omului moral, nu omului-robot, [3] Ivan Blot, La Russie de Poutine, Préface riza moralã actualã ºi valorile din temeliile distorsionat ºi manipulat.” de Philippe de Villiers, Paris, Bernard Giovanangeli civilizaþiei trãite de noi. Matthieu Baumier, Pe lângã cele citate, gãsim ºi alte lucrãri, în Éditeur, Édition du Grenadier, 2015. scriitor ºi eseist, analizeazã sursele aceeaºi familie de idei; pe unele le vom menþiona. [4] Olivier Clément, Viitorul Bisericii, Patmos, ideologiceC care ne-au împins cãtre criza moralã Pentru noi, referinþele nu reprezintã o gesticulaþie 2014. actualã [1]. În rezumat, mesajul sãu ne spune cã intelectualã, nu sunt numai recunoaºterea unor [5] D. Engels, Le déclin: la crise de l'Union liberalismul economic ºi primatul aspiraþiilor/ pre- surse. Bibliografia face parte din materie, deoarece européenne et la chute de la République romaine: tenþiilor individuale sunt douã feþe, puþin importã cã sugereazã legãturi, asocieri de idei ºi continuãri quelques analogies historiques, Paris, Éd. du Toucan, sunt de dreapta sau de stânga, ale aceleiaºi concepþii posibile despre care nu am ajuns sã scriem. 2013. care conduce dupã [1] cãtre eºec. Natural, filosofia [6] R. Glucksmann, Les Enfants du vide, Allary noastrã nu trebuie sã se reducã la consideraþii privind iviziunea internaþionalã a muncii, un Éditions, 2018. sursele clasice, oricât de respectabile ar fi acestea, exemplu din informaticã. Controversele/ [7] Byung-Chul Han, La Société de la fatigue ci trebuie, în plus, sã adreseze un mesaj convingãtor, conflictele privind globalizarea nu sunt (The Burn-Out Society). Circé, 2014. cu referiri explicite la realitãþile, poate crunte, de disputeD academice sau confruntãri între ideologii, ci [8] Ioan Aurel Pop, Comunicare la Congresul astãzi. Iar dacã o face citându-i pe Kant, Hegel sau lupte pentru profituri mai mari. Se constituie grupãri Istoricilor Români, Cluj-Napoca, 25-28 august 2016. pe alþii, însã fãrã a se limita la invocarea acestor de interese precise ºi puþini din afarã îºi dau seama Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 5 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Arghezi ºi Brâncuºi, afinitãþi elective Sorin Lury BULIGA enialii creatori români Tudor Arghezi (1880- literaturii noastre din perioada interbelicã, Este interesant faptul 1967) ºi Constantin Brâncuºi (1876-1957) tradiþionalismul, modernismul sau avangardismul. cã într-un numãr jubiliar au fost contemporani, marcaþi de aceleaºi Mai ales în proza româneascã, Tudor Arghezi se al revistei De Stijl, Van evenimenteleG istorice ºi de spiritul vremii lor, parcur- îndepãrteazã de tradiþionalism, repudiind romanul Doesburg îl omagia astfel pe gând trei perioade diferite, cu unele caracteristici de tip doric ilustrat în mod strãlucit de Liviu Rebreanu Brâncuºi: „Din 1917 încoace literare ºi artistice proprii: antebelicã, interbelicã prin capodopera Ion. Cele trei romane argheziene, […] Brâncuºi a adus la cea ºi postbelicã. create în perioada interbelicã, urmeazã direcþia mai înaltã perfecþiune plastica Dupã cum este binecunoscut, Brâncuºi revolu- modernistã, fãrã a fi tranºant avangardiste, în mãsura cea mai «elementarã» a þiona, la Paris, limbajul ºi viziunea plasticã în arta în care sunt puþinele Pagini bizare urmuziene.” Europei. Natura lui magnificã a salvat de orice mondialã, fiind considerat astãzi, unanim, „pãrinte (Ibidem, pp. 23-24) compromis acest «elementarism»”. (Grigorescu, al sculpturii moderne”. Dupã Constantin Ungureanu, Brâncuºi s-a afirmat în anul 1907, la Paris, ca p. 107) Prin elementarism, în termenii estetici atât „Eminescu, cât ºi Arghezi au impus o nouã sculptor modern, prin crearea a trei lucrãri care nu de la De Stijl, se înþelegea o „simplificare pânã esteticã în poezia româneascã, primul, premergãtor mai imitau nimic din naturã, sfidând astfel sculptura la revelarea elementului fundamental”. al poeziei moderne, iar cel de-al doilea, prin extin- academicã: Cuminþenia Pãmântului, Sãrutul ºi Aº putea spune cã Brâncuºi a realizat o artã derea registrului poetic, adãugând noi teme ºi Rugãciunea. Dar majoritatea operei sale a realizat-o nonfigurativã (ce nu trebuie sã se confunde cu arta modalitãþi lirice ºi prin orientarea poeziei, ca literaturã în perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale. abstractã) care, prin simplificare (sau esenþializare), concentratã, spre alte zone ale realului, cu referire a ajuns sã reprezinte (adesea simbolic) esenþa la aºa-zisa esteticã a urâtului, fapt ce a dus lucrurilor ºi fenomenelor, revelând astfel elementul la revoluþionarea limbajului poetic, adicã, «Arta lor fundamental, care este unul de naturã spiritualã, de-a spurca frumos»”. ce trimite la sacru. Ideea de „viaþã proprie a mate- De altfel, critici literari prestigioºi l-au considerat rialelor”, care se cere respectatã de artist, este legatã pe Arghezi ca fiind cel mai important poet român de credinþa lui Brâncuºi în faptul cã materialele conþin dupã Eminescu: Mihai Ralea îl apreciazã drept spirit (suflet, esenþã spiritualã), pe care sculptorul „cel mai mare poet al nostru de la Eminescu încoa- trebuie sã ºtie sã îl aducã la suprafaþã, dupã cum ce” (în Viaþa româneascã din 1927), iar Pompiliu reiese din mai multe texte ºi aforisme brâncuºiene. Constantinescu crede cã „în cartea liricii noastre, În acest fel, o sculpturã a lui Brâncuºi reprezintã începutã de Eminescu, poetul Cuvintelor potrivite forma vizibilã a esenþei cosmice din interiorul se aºazã imediat în primul rang” (în Viaþa literarã materiei respective (vezi detalii despre filosofia din 1927). ºi religiozitatea lui Brâncuºi în Buliga 1 ºi 2). Spiritul lor, independent ºi oarecum rãzvrãtit (dar În opera lui Arghezi regãsim, de asemenea, nu neapãrat în sens negativ, mai ales cã cei doi se simbolismul ºi procesul de esenþializare. Chiar vor dovedi excepþional de creativi, contestând valori debutul lui s-a realizat „în descendenþa modernã a clasice), s-a evidenþiat încã de când erau foarte tineri. eminescianismului ºi simbolismului, avându-l mentor Astfel, Brâncuºi, la vârsta de ºapte ani (în 1883), ºi girant pe Alexandru Macedonski...” (Trancãu, p. 7) sãvârºeºte „primul sãu act de independenþã: pãrã- De altfel, se „poate ajunge la concluzia cã Tudor seºte casa pentru a pleca în lume” (Brezianu, p. 15). El este considerat de critici fie ca un artist de avan- gardã (fiind etichetat rând pe rând drept abstract, Arghezi rãmâne pretutindeni în scrierile sale un Adoua sa fugã are loc la 11 ani, în anul 1887, tot la mare artist al cuvântului, al miniaturalului, ºi nu al proto-minimalist, cubist, expresionist, dadaist, futurist Târgu-Jiu, la boiangeria lui Ion Mosculescu. Aceasta tablourilor vaste ºi al construcþiei romaneºti, cãutând se întâmpla dupã ce, cu un an înainte, urmase etc.), aparþinând mai cu seamã ªcolii de la Paris, existenþa esenþializatã, concentratã în imagini „cursurile clasei a patra primare, dar nu trece clasa” fie ca un artist independent, care a creat o artã nouã poetice”. (Ibidem, p. 22) (Idem). În 1888, Brâncuºi fuge din nou, dar fãrã sã ºi universalã. mai fie recuperat ºi adus înapoi la Hobiþa. Ajunge În ceea ce priveºte încadrarea lui Brâncuºi în aracterul local, naþional ºi universal al la Slatina ºi apoi la Craiova, unde va sta nouã ani. curentele de avangardã, el refuzã (întocmai ca ºi operei. Este interesant cã, în ciuda faptului Aici se înscrie la ªcoala de Meserii, fapt ce-i va Arghezi) sã fie înregimentat astfel: „Eu nu sunt nici cã atât Arghezi, cât ºi Brâncuºi (ambii olteni schimba întreaga viaþã. surrealist, nici cubist, nici baroc, nici altceva de soiul cu ascendenþãC gorjeneascã) sunt consideraþi, pe Arghezi (pe numele real, Ion N. Theodorescu) acesta. Eu, cu noul meu, vin din ceva foarte vechi” bunã dreptate, moderniºti, sursele lor provin adesea îºi lãsa ºi el în urmã familia în jurul vârstei de 11 ani (Grigorescu, p. 81); „Nu doresc niciodatã sã fiu din tradiþii locale de mare vechime. Relaþia între (ca ºi Brâncuºi), fiind nevoit sã se descurce de unul la modã. Ceea ce este la modã, ca moda trece” singur, iar la 16 ani debuta publicistic în ziarul Liga caracterul provincial, cel naþional ºi cel universal sunt (Zãrnescu, p. 93). Iar într-o schiþã autobiograficã exemplificate prin creaþiile lui Arghezi ºi Brâncuºi, în ortodoxã, coordonat de Alexandru Macedonski. (pentru revista Gândirea) îºi afirma clar obârºia Poezia Tatãlui meu, publicatã aici, este consideratã ancheta O stilisticã diferenþialã? din revista Ramuri româneascã a operei lui, când spunea despre el (numerele 2, 3, 4, 5 ºi 6 din anul 1967), la care au „o creaþie juvenilã, cu accente protestatare, dar cã este „în sculpturã cea mai desãvârºitã exprimare de autenticã insurgenþã infantilã ºi adolescentinã” rãspuns Al. Piru, Adrian Marino, Ion Negoiþescu, a Dorului românesc (;) este incontestabil un geniu Virgil Nemoianu, Ion Biberi, Matei Cãlinescu º.a. Aici (Trancãu, p. 8). care vine din mediul rural ºi, deºi este considerat Cei doi sunt asemãnãtori în ceea ce priveºte atât au fost luate în discuþie „stilurile culturale regionale”, drept un foarte înaintat modern în arta lui, este atât considerându-se, de pildã, cã „oltenismul” exprimã lupta teribilã cu vicisitudinile vieþii, cât ºi existenþa de românesc, încât unora li-i ruºine” (Lemny, Velescu, unor întâmplãri favorabile (dar neaºteptate) în viaþa o certã „specificitate regionalã”, prin care se înþelege p. 43). Cu toate acestea, Brâncuºi, aflat în pragul „diferenþiere ºi emergenþã” creatoare. lor, care i-au ajutat sã se redirecþioneze, sã se afirme morþii, se întreba: „Sã fiu eu oare abstracþionist?” ºi sã-ºi împlineascã menirea (Brâncuºi îºi vedea viaþa Alexandru Piru, în articolul Caracter provincial – (Uscãtescu, p. 47). ca „un ºir de miracole”). caracter naþional: o relaþie dialecticã (Ramuri, nr. 2, pp. 1 ºi 4), face urmãtoarele aprecieri privind dia- odernism ºi/sau tradiþionalism. Arghezi ste indubitabil faptul cã Brâncuºi s-a folosit lectica tradiþie-inovaþie: „Existã neîndoios un spirit ºi Brâncuºi s-au impus decisiv în perioada de simboluri (ce trimit la sacralitate) în oltean în creaþia româneascã, o nuanþã a specificului literarã ºi artisticã interbelicã. Primul ca lucrãrile sale, ceea ce i-a ºi atras, de altfel, naþional, dupã cum existã un spirit ardelean, unul poetM modernist ºi tradiþionalist (deºi el nu a acceptat etichetãriE ca „simbolist” sau „sculptor simbolist”. moldovean ºi altul muntean. [...] În genere, s-a astfel de etichetãri), alãturi de George Bacovia, Relativ recent, antropologul Matei Stîrcea-Crãciun remarcat oltenilor o capacitate specialã de a realiza Lucian Blaga ºi Ion Barbu, formând astfel „un veri- apreciazã cã Brâncuºi este iniþiatorul unui curent sinteza tradiþiei cu inovaþia, de a-ºi autohtoniza tabil careu de aºi” (Ibidem, p. 7). În ceea ce priveºte artistic distinct în arta veacului 20, numit simbolismul modernismul, în sensul descoperirii lui nu peste raportul modernism/tradiþionalism în opera lui hylesic (material), care nu a fost identificat anterior hotare, ci în creaþia localã arhaicã. Lucrul este Arghezi, N. Balotã îl gãseºte pe acesta „mai apropiat de studiile de istoria artei din lipsã de metodã (vezi caracteristic atât pentru Brâncuºi, cât ºi pentru în arta sa poeticã de o linie modernistã a culturii Stîrcea-Crãciun). Arghezi, spre a ne rezuma doar la aceºti doi mari noastre literar-artistice, decât aceea tradiþionalistã. Este la fel de adevãrat cã Brâncuºi era mereu în creatori de valoare universalã (deºi nãscut, ca ºi Existã un avangardism latent, oarecum inchoactiv, cãutarea „esenþei lucrurilor”. Numai cã acest demers Macedonski, în Bucureºti, Arghezi e de provenienþã în ideologia literarã pe care o trãdeazã anumite nu se confunda cu „esenþializarea” avangardiºtilor, indiscutabil olteneascã ºi ilustreazã în cel mai înalt formule, anumite expresii argheziene. Într-o istorie fapt constatat chiar din spusele sale: „Niciodatã nu grad în literatura românã spiritul oltenesc...)”. a Avangardei române, Tudor Arghezi ar trebui privit caut sã fac ceea ce s-ar putea numi forme pure, ori Criticul pune într-o relaþie de tip dialectic ºi ca un precursor malgré-ului.” (Trancãu, p. 23) abstracte. Aatinge sensul cel mai adânc al lucrurilor raportul provincial/naþional ºi cel naþional/universal: Ion Trancãu admite însã ambele posibilitãþi: rãmâne pentru mine þelul singular” (Zãrnescu, p. 111); „Relaþia caracter provincial – caracter naþional este „Poate cã Tudor Arghezi este mai aproape de „Nebuni sunt toþi aceia care considerã sculpturile dialecticã, întocmai ca ºi relaþia caracter naþional – tradiþionalism în poetica sa despre poezie ºi mult mele drept abstracte. Ceea ce cred ei cã este caracter universal. Este specific naþional scriitorul mai aproape de modernism în aceea referitoare la abstract, este tot ceea ce poate fi mai realist, cãci care vine cu particularitãþile provinciei sale, bine- prozã, mai ales la roman, unde [...], aºa cum observã realul nu însemneazã forma exterioarã a lucrurilor, înþeles cu condiþia de a fi regional într-un sens inteligent ºi expresiv, Nicolae Balotã, [...] putem ci ideea ºi esenþa fenomenelor.” (Ibidem, p. 125) superior, de a merge la lucrurile de substanþã admite cã scriitorul izbuteºte sã concilieze în creaþia Tot el declara cã a „pornit, întotdeauna, de la o idee, ºi nu la cele de suprafaþã, cum atrãgea altãdatã sa în versuri ºi în prozã direcþiile importante ale de la Naturã”. (Ibidem, p. 92) atenþia Camil Petrescu. 6 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Arme de distorsiune în masã. Pericolele (dez)informãrii Alexandra-VVioleta GHEORGHIU nformaþiile online au de cunoºtinþe politice bazate pe preferinþele de otrivit reporterilor Rick Gladstone, Megan devenit rapid o sursã conþinut care permit dezinformarea ºi, în ultimã Specia ºi Sydney Ember, 35% dintre esenþialã de cunoaº- instanþã, manipularea. persoanele între 18-29 de ani au caracterizat tereI pentru miliarde de Dovezile sugereazã cã oamenii sunt mai socialP media drept instrumentul cel mai util pentru oameni din întreaga lume, predispuºi sã accepte informaþii care se aliniazã cu obþinerea de informaþii despre alegerile prezidenþiale iar viaþa socialã a multora viziunea lor sau cu acþiunile pe care le-au întreprins. din 2016 din Statele Unite. Este clar cã utilizatorii dintre noi a început sã capete un aspect din ce în Abilitatea de a alege pe cine urmãrim pe reþelele manifestã un nivel ridicat de încredere în aceste ce mai digitalizat. Suntem mai conectaþi, accesãm sociale conduce cãtre crearea unor camere-ecou platforme ºi le întrebuinþeazã în consecinþã, ceea ºtiri ºi împãrtãºim informaþii cu o mai mare uºurinþã, care nu fac decât sã întãreascã ºi sã confirme opiniile ce ne face hipersensibili la manifestãrile subversive dar ne descoperim ºi noi vulnerabilitãþi ºi suscepti- pe care le deþinem deja. Primirea de informaþii în de control ºi orientare partizanã a fluxului informaþio- bilitãþi care ne pot afecta capacitatea de a efectua acest cadru eludeazã, adeseori, raportarea neutrã, nal online. decizii libere ºi informate. bazatã pe fapte, ºi, din nefericire, poate alimenta Adesea încadratã ca propagandã computaþionalã, În timp ce dezinformarea nu este un fenomen nou, naraþiuni partizane ºi proliferarea de opinii extremiste. dezinformarea digitalã este definibilã ca utilizarea actuala erã digitalã i-a furnizat un nou habitat, urcând Se creeazã, astfel, un ecosistem în care valoarea tehnologiilor digitale de informare ºi comunicare la niveluri fãrã precedent în materie de amploare, adevãrului informaþiilor importã prea puþin. Tot pentru a manipula percepþiile, a afecta cunoaºterea sofisticare ºi eficienþã, datoritã, în mare parte, ubicu- ce conteazã este ca informaþia sã se potriveascã, ºi a influenþa comportamentul. Minarea clandestinã itãþii ºi vitezei virale a social media. Incontestabil, sã confirme ºi sã valideze naraþiunea pe care de date despre preferinþe ºi comportamente, urmatã efectele pozitive ale adoptãrii pe scarã largã a o credem deja. de întrebuinþarea de comentatori ºi conturi false, troli acestor platforme a adus cu sine importante efecte ºi boþi, care adesea pozeazã drept utilizatori legitimi pozitive – au jucat un rol esenþial în mobilizãrile pentru a denatura conversaþiile online sau pentru a sociale din întreaga lume, au contribuit la coordona- genera un fals sentiment de popularitate ori consens rea rãspunsurilor în situaþii de urgenþã, ºi-au dovedit politic, amplificând în mod artificial impactul dezin- eficienþa în sporirea nivelului de conºtientizare socialã formãrii, vizeazã, în definitiv, influenþarea preferinþelor cu privire la probleme de sãnãtate ºi au crescut cetãþenilor ºi agendei politice. gradul de participare la vot în timpul alegerilor Deºi cel mai recent exemplu este saga Facebook- politice. Dar, recent, am început sã realizãm impactul Cambridge Analytica, unde datele a peste 50 de cu adevãrat dãunãtor pe care abuzul generalizat, milioane de utilizatori Facebook au fost extrase care a caracterizat aceste platforme în ultimul timp, ºi utilizate pentru manipularea proceselor electorale îl poate avea asupra lumii offline. Un conglomerat în alegerile din SUA, folosirea social media pentru de stimulente sociale ºi economice, lipsa de politici a submina alegerile este un fenomen larg rãspândit, eficiente împotriva comportamentului neadecvat ºi care depãºeºte cu mult acþiunile câtorva actori rãu a unor soluþii tehnice insuficiente pentru a detecta ºi intenþionaþi. Chiar dacã existã multe firme specializate a împiedica în timp util utilizarea necorespunzãtoare în consultanþã politicã care opereazã în legalitate, au fãcut ca diseminarea dezinformãrii ºi manipularea ajutând partidele ºi candidaþii sã îºi adapteze mesajul opiniei publice pe platformele sociale de cãtre actori la o anume bazã electoralã, prin campanii online rãu intenþionaþi sã devinã o ameninþare criticã pentru construite în baza unei prelucrãri a datelor de profil, viaþa publicã. o industrie de întreprinderi nelegitime, în expansiune, În serialul pe care îl inaugurãm aici, vom ilustra ass-mmedia tradiþionalã joacã ºi ea un rol îºi pune amprenta în arena online. Angajarea unor dinamica dezinformãrii pe reþelele sociale, în special important în schimbarea naturii transmisiei firme de PR sau companii de analizã a datelor sã modul în care naraþiunile false sunt concepute ºi informaþiilor: multe dintre ºtiri au ajuns sã rãspândeascã dezinformarea, sã lanseze o campanie adoptate online ºi impactul pe termen lung pe care fie maiM puþin despre raportarea directã ºi mai mult de trolling sau sã optimizeze rezultatele cãutãrii acest fenomen îl poate avea asupra vieþii offline. În despre ceea ce vorbesc oamenii – adesea, cel mai devine tot mai mult o practicã comunã, atât în demo- primul rând, ne vom concentra pe modalitãþile de þipãtor subiect care graviteazã pe platformele de craþiile occidentale, cât ºi în democraþiile emergente informare online sau mai degrabã pe dezinformarea socializare. De aceea, într-o lume în care depindem sau regimurile autoritare ºi represive. Am vãzut din mediile sociale online ºi modul în care aceasta atât de mult de primirea de informaþii prin intermediul eforturile fãcute de Rusia pentru a interfera cu formeazã percepþiile, opiniile, comportamentele Internetului, proliferarea dezinformãrii online are alegerile din Statele Unite ºi Europa de Vest, dar ºi publicului. În al doilea rând, intenþionãm sã ne potenþialul de a destabiliza în mod serios capacitatea tacticile întrebuinþate intern de guvernele ºi partidele îndreptãm atenþia asupra modului în care diferite noastrã de a lua decizii în cunoºtinþã de cauzã. politice care încearcã sã îºi perpetueze conducerea. grupuri de interese folosesc atât tehnicile culturii Platformele social media sunt printre cele mai participative, cât ºi accesibilitatea social media utilizate aplicaþii de pe Internet. Cei mai mulþi dintre democraþie puternicã necesitã ºtiri de pentru a-ºi promova agenda. noi utilizãm în mod constant Internetul ºi un procent calitate de la o mass-media independentã, important desfãºurãm activitãþi pe reþelele de stãzi, mai mult ca oricând, avem posibilitatea un climat pluralist de opinie ºi capacitatea socializare. Prevalenþa ºi proeminenþa social media de Oa negocia consensul public. Dar actorii politici de a regãsi ºtiri ºi informaþii. Spre deosebire în viaþa de zi cu zi, coroborate cu posibilitãþile lor de mijloacele de informare tradiþionale, puternici folosesc din ce în ce mai mult instrumentele de a opera într-un mod rapid, ieftin ºi în mare mã- reprezentateA de televiziune, ziare ºi radio, omnipre- furnizate de platformele sociale pentru a produce surã nereglementat, au fãcut din aceste platforme zenþa informaþiilor pe Internet ºi în cadrul reþelelor consens, a manipula opinia publicã ºi a submina un punct de interes pentru operatorii politici. Pe zi sociale ne expune invariabil la ºtiri, indiferent dacã procesele democratice. Celebratã, nu demult, ca ce trece, suntem din ce în ce mai insistent bombar- le cãutãm sau nu în mod intenþionat. De fapt, Inter- infrastructura naturalã pentru împãrtãºirea nemulþu- daþi de întrebãri legate de rolul Facebook ºi al altor netul a dus la o creºtere exponenþialã a procesului mirilor colective ºi coordonarea angajamentului civic, de democratizare a informaþiilor, fãcând din orice platforme sociale în politica actualã, de modul în care social media pare acum asemuitã unui instrument persoanã cu acces la Internet o potenþialã sursã datele personale sunt stocate ºi întrebuinþate. Ne computaþional de control social ºi de proliferare de ºtiri. La prima vedere, larga disponibilitate a sunt furnizate dovezi din ce în ce mai credibile care a dezinformãrii. Ceea ce revelaþiile Cambridge informaþiilor ar putea fi consideratã idealã pentru atestã cã reþelele de socializare sunt utilizate pentru Analytica ar trebui sã ne înveþe este faptul cã dacã producerea de cetãþeni mai bine informaþi, consi- a manipula ºi a înºela publicul votant ºi, în conse- lucrurile nu se schimbã, ne putem aºtepta ca rãs- derând cã atât volumul ºi amploarea ºtirilor din cinþã, pentru a submina procesele democratice ºi pândirea dezinformãrii ºi manipularea sistematicã mediul online, cât ºi expunerea neintenþionatã la ele a degrada viaþa publicã. Am exaltat faptul cã mass- a alegãtorilor sã se întâmple din nou, nu numai poate facilita cunoaºterea politicã. Deºi abundenþa media socialã ne permite sã ne exprimãm, sã în alegerile din S.U.A., ci în întreaga lume. Pentru opþiunilor media poate oferi cetãþenilor mai multe împãrtãºim conþinutul ºi sã personalizãm consumul cã, dacã existã un singur lucru asupra cãruia sã fim oportunitãþi de învãþare, existã voci care susþin media, dar acum ne descoperim vulnerabilitatea cu toþii în consens, este acela cã aceste instrumente cã acest mediu poate avea, în schimb, consecinþe în faþa unui sistem prea puþin reglementat, care au fost întrebuinþate, funcþioneazã ºi sunt teribil democratice negative, prin sporirea decalajelor lasã loc relelor intenþii sã se prolifereze neîngrãdit. de eficiente.

ai important decât a scrie moldoveneºte, ardeleneºte sau olteneºte în recunoaºte existenþa celor douã categorii în culturã, literaturã ºi artã), face literaturã este de a simþi ºi a simþi în spiritul locului întrucâtva deosebit, urmãtoarea descriere oltenilor: „Spiritul de întreprindere ºi iniþiativã este urmãrit dar nu opus spiritului specific naþional. În fond, a veni cu particularitãþile cu intransigenþã, uneori chiar cu sfidare, ca o garanþie a independenþei morale. de Mgândire ºi sensibilitate ale provinciei înseamnã, pe lângã fidelitatea faþã Modernismul devine adesea «avangardism» ºi nu este o întâmplare faptul cã unii de structura proprie, o dovadã de bogãþia ºi originalitatea caracterului naþional, din creatorii noºtri cei mai investigativi ºi înnoitori (Macedonski, Arghezi, Brâncuºi, care ni s-ar pãrea sãrac dacã s-ar reduce numai la specificul moldovenesc sau Minulescu) au ascendenþe olteneºti. Sunt, într-un sens, cei mai «occidentali» ardelenesc sau oltenesc ºi câºtigã sensibil dacã înglobeazã toate nuanþele români (au dat ºi mari diplomaþi). Lucizi, lipsiþi de naivitate, foarte realiºti, stilistice ale provinciilor, fiind ºi suma lor ºi care în plus rezultã din fuziunea dinamici, cu spirit economic ºi tranziþional, buni negociatori, iuþi ºi oratorici, lor.” (Cârlugea, p. 41) inteligenþi, oltenii sunt un factor de progres în toate domeniile.” (Ibidem, p. 42) Adrian Marino, în „Localism creator” ºi specific regional în culturã (unde (Va urma) Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 7 Curtea de la Argeº

Centenarul Marii Uniri Lãcaºele argeºene de cult în timpul Primului Rãzboi Mondial (II) Filofteia PALLY dresele de rãspuns ale administratorilor pentru bucãtãrii, iar curþile transformate în îngrãdituri lor de alte boli, ºi în care se de plasã din Prefectura Argeº nu evidenþiazã pentru cai”. (Dosar 13/1919; Dosar 20/1920) vor arãta câþi orfani sunt la o bunã cunoaºtere a situaþiei reale, informaþii O situaþie aparte vizeazã clopotul mare al casele lor ºi câþi sunt instalaþi maiA concludente reieºind din corespondenþa cuprinsã Mãnãstirii Cotmeana, considerat a fi cel mai vechi în instituþie ºi în care anume în documentele Sfintei Episcopii a Eparhiei Argeºului. clopot din Þara Româneascã, dãruit de jupânul instituþie. Acele tablouri se Astfel, din solicitarea preotului parohiei Valea Dragomir, în anul 1385 (1386). Acesta, în vremea vor înainta Sfintei Episcopii Boiereascã, Meriºani, din 29.04.1919 (Sfânta Primului Rãzboi Mondial, între anii 1916-1918, fusese cât mai neîntârziat.” Dosarul cuprinde o parte dintre Episcopie a Eparhiei Argeºului, Dosar 23/1919), confiscat de aliaþii germano-maghiari care au strâns tabelele trimise de parohiile argeºene (lipsesc multe cãtre Protoierie, aflãm cã aceastã bisericã este foarte ºi au topit mai toate clopotele din Þara Româneascã. rãspunsuri), din care se evidenþiazã o impresionantã afectatã, interior ºi exterior, ca urmare a distrugerilor Istoricul Virgil Drãghiceanu, care rãmãsese la situaþie tragicã (aproape 2000), numeroºi copii fiind provocate de trupele inamice, ºi cere, de urgenþã, Bucureºti în timpul ocupaþiei germane, dupã dis- orfani de ambii pãrinþi; orfanii se aflã în grija rudelor aprobarea în vederea reparãrii ei. Cererea este perate insistenþe, a obþinut „favoarea" de a se mai apropiate sau împreunã cu fraþii mai mari, aprobatã, dar cu obligativitatea de a avea strânsã rechiziþiona doar unul, anume, pe cel mai vechi arareori existând situaþii de instituþionalizare. suma necesarã pentru lucrãri, iar reparaþiile sã nu ºi mai mare de la Cotmeana. Prin împrejurãri încã afecteze arhitectura ºi caracteristicile originare ale neºtiute, aflãm, din corespondenþa anului 1918 edãm, în continuare, situaþiile prezentate lãcaºului. În general, aceste avize sunt în acord (Dosar 9/1918), cã acesta a scãpat distrugerii, de parohiile argeºene: Bascov, Parohia cu Legea pentru conservarea ºi restaurarea monu- aºa cum s-a întâmplat ºi cu alte clopote româneºti, Rotãreºti, Biserica „Sfinþi Voievozi” – 70 mentelor istorice, publicatã în Monitorul Oficial danii ale Basarabilor ºi Brâncovenilor, pe care, orfaniR (27 bãieþi, 43 fete); Arefu – 7; Oeºti Pãmânteni nr. 82/29 iulie 1919, ºi stabilesc chiar ºi detalii în anul 1919, armatele române le-au descoperit – 76; Cicãneºti – 79; Poenari Corbeni – 27; Cerbureni de organizare. Astfel, cererii parohului din ªuici, la Budapesta, în fabricile de armament ungureºti – 112; Bucºeneºti Corbeni – 9; Gruiu, Cacaleþii de privitoare la necesitatea reparãrii de urgenþã a Jos – 150 (78 bãieþi, 72 fete); Popeºti Cotmeana – Bisericii „Sfântul Nicolae”, construitã de Brãtieni 15; Tigveni – 46; Cacaleþii de Sus – 13; Costeºti – 10; în urmã cu peste 200 de ani ºi care a fost aproape Rãteºti – 21; Cireºu – 15; Siliºtea – 19; Cãteasca – distrusã de rãzboi, i se comunicã urmãtoarele: 26; Boiºoara – 5; Fâlfani – 103; Uda – 41; Valea „Cu referire la raportul Cuvioºiei Voastre, vã invitãm Satului, Sãmara – 47; Richiþele – 41; Ungheni – 9; a pune în vedere tuturor enoriaºilor din acea parohie Cornãþelu – 18; Vulpeºti Cornãþelu – 13; Humele – ºi sã se facã procese verbale în 2 exemplare, 11; Oarja – 32; Sãpata – 31; Sãlãtrucelu – 11; Dãeºti legalizate la primãrie, în care sã se înscrie toþi capii – 54; ªerbãneºti – 11; Fedeleºoiu – 4; Oeºti familiei cu numãrul de adulþi, pentru a se stabili Pãmânteni – 8; Oeºti Ciocãneºti – 79. contribuþia în bani ºi în muncã, cu care trebuie Piteºti – total 348 orfani, dintre care 272 sunt sã contribuie la zidirea bisericii. Procesul verbal orfani de rãzboi, dupã cum urmeazã: Biserica „Sfântul sã fie semnat de toþi enoriaºii care îºi vor asuma Nicolae” – 8; Biserica „Sfânta Vineri” – 48; parohia rãspunderea pentru cele douã contribuþii.” Li se Greci – 45; Biserica „Mavrodolu” – 20; Biserica face, totodatã, recomandarea ca lucrãrile sã fie „Sfântul Gheorghe” – 3; Biserica „Sfântul Ioan” – 26; executate sub îndrumarea profesorului universitar Biserica „Sfântul Ilie” – 109; Biserica „Maica Precistã” C. Minculescu, specialist în restaurare. – 29. Dintr-o altã adresã, nr. 412/6/23 mai 1919, reies În legãturã cu soluþiile propuse de preoþii-parohi, alte informaþii relevante. Astfel, Biserica-bolniþã din ºi le-au adus înapoi, în þarã. Astfel, o adresã a în vederea ocrotirii ºi îngrijirii orfanilor, prezentãm, satul Flãmânzeºti-Argeº cere aprobare pentru Ministerului Cultelor cãtre Episcopia Argeºului, în continuare, un fragment din Procesul verbal/ achiziþionarea unui clopot, vechile clopote fiind furate semnatã de Virgil Drãghiceanu (secretar/director al 11.03.19 al Protoieriei, redactat la întrunirea preoþilor de armata inamicã. Valoarea acestora fiind estimatã Comisiunii monumentelor istorice), ne oferã informa- care au participat ºi s-au pronunþat asupra celor mai la 2.000 lei, pânã la strângerea sumei necesare, þia cã acesta se aflã la Biserica „Sfântul Ilie” din bune modalitãþi de implicare în destinul copiilor orfani se solicitã împrumutarea unui clopot de la fosta Piteºti, unde va rãmâne pânã la o nouã dispoziþie. aflãtori în parohiile oraºului Piteºti: „Asupra acestei Mãnãstire Cotmeana. Aceeaºi adresã mai subliniazã chestiuni, pãrerea unanimã a preoþilor prezenþi este cã multe dintre bisericile acestei Eparhii au fost rmeazã o corespondenþã argumentatã ºi urmãtoarea: orfanilor de rãzboi li s-a asigurat deja aduse în ruinã de ocupaþia inamicã. insistentã din partea enoriaºilor parohiei soarta prin înfiinþarea Societãþii Ocrotirea Orfanilor În 21 iunie 1919, Parohia Lacurile, Biserica Schitu Sãpunari (Dosar 20/1920) cãtre Episcopia de Rãzboiu, cu fonduri ºi organizaþie specialã, în Matei, din comuna Ciofrângeni, cere aprobare pentru Argeº,U prin care solicitã restituirea clopotului de la care rolul preotului, mai ales la sate, nu a fost neglijat repararea bisericii, a cãrei boltã a fost distrusã de un Cotmeana, dar ºi o adresã a Bisericii „Sfântul Ilie”, ºi deci rãmâne sã se punã de acord cu comitetele obuz de tun; Schitul Berislãveºti cere, de asemenea, din care aflãm cã acestui lãcaº i s-au confiscat acestei societãþi, ca rolul acestuia sã devinã efectiv aprobare ºi sprijin pentru repararea bisericii, distrusã 3 clopote, dar „Dumnezeu s-a îndurat ºi ne-a dat în ce priveºte supravegherea educaþiei orfanilor din de ghiulele, ºi refacerea gardului din lemn, furat clopotul mare de la Cotmeana, pe care acum enoriile respective.” Într-adevãr, Societatea Ocrotirea ºi folosit ca lemn de foc de armata germanã. mãnãstirea îl cere înapoi”. Îl roagã pe episcop sã Orfanilor de Rãzboiu îºi îndeplinea eficient atribuþiile, le mai fie lãsat pânã la terminarea rãzboiului, „cãci angajând eforturi considerabile pentru protejarea ici Mãnãstirea din Curtea de Argeº nu sunetul lui schimbã chiar ºi sufletele celor mai cri- zecilor de mii de copii orfani. a fost ocolitã de consecinþele rãzboiului. minali în drept-credincioºi, cãci biserica fãrã clopote Adresa Sfintei Episcopii ºi Sfintei Mãnãstiri, e pustie, iar clopotul fãcut cu dania din vremea n România, „Marele rãzboi” a lãsat în urmã din N22 iulie 1919, este trimisã cãtre Ministerul Voievodului Mircea cel Mare (1386) este, pentru 360.728 de copii orfani. Numai în Basarabia, Cultelor, cu solicitarea de a se trimite un arhitect care noi, darul binefacerii lui Dumnezeu”. (Dosar 9/1918) 24.142 de copii au rãmas fãrã unul sau ambii „sã alcãtuiascã devizul de reparaþii necesare, ca O altã direcþie a cercetãrii noastre tematice a vizat pãrinþiÎ (Pentru neam ºi þarã, f.a., p. 164, apud. Mihail urmare a efectelor rãzboiului ºi, mai ales, a ocupaþiei implicarea bisericii ºi a clerului în ocrotirea copiilor Iliev, Societatea „Ocrotirea orfanilor din rãzboi”. germane”; în acest scop, Episcopia a fãcut un credit orfani, îndeosebi a celor de rãzboi. Fondul arhivistic Comitetul regional Chiºinãu (1918-1924)). Ocrotirea de 1.900.000 lei, sumã care va fi folositã pentru oferã o serie de informaþii, unele foarte detaliate, acestor nefericiþi era obligaþia moralã a statului ºi lucrãri. Situaþia dificilã sub aspect economic pe cuprinzând liste nesfârºite cu copii orfani, identificaþi a societãþii româneºti. Cãci, aºa cum se arãta într-o care o traversa þara reîntregitã dupã 1918 conduce pe nume, vârste, familii, numãr de fraþi; altele, publicaþie a timpului: „[...] orfanii eroilor erau ai Þãrei, la amânarea acestor intervenþii, astfel încât, abia concise, sumare, fac o simplã informare numericã ai Neamului ºi Þara ºi Neamul întreg aveau datoria în 12 iunie 1924, Ministerul Cultelor ºi Artelor alocã privind situaþia dramaticã a victimelor nevinovate sã ia asupra-ºi îngrijirea lor, sã-i creascã, sã-i înveþe, suma de 500.000 lei pentru executarea reparaþiilor de rãzboi. sã le dezvolte caracterele, sã facã din ei cetãþeni la palatul episcopal, iar în 8 decembrie 1924 (Dosar Iniþiativa a aparþinut Ministerului Cultelor, care muncitori ºi cinstiþi, vrednici de jertfa eroicã 33/1924-1931), episcopul revine cu rugãmintea a cerut episcopiilor sã adune informaþiile necesare. a pãrinþilor lor”. de a i se aloca o subvenþie de 200.000 lei, pentru Episcopia Argeºului, prin adresa nr. 1641/7 februarie Nobila misiune a fost asumatã de principesa Olga procurarea materialului necesar la reparaþii, având 1919 (Dosar 23/1919), se adreseazã Protoieriei M. Sturdza care, încã „din primele zile ale rãzboiului, în vedere cã „toate clãdirile ºi împrejmuirile Sfintei Argeº pentru organizarea urgentã a unor locuri, în […] cu viziunea clarã a nevoilor ºi durerilor cari aveau Mãnãstiri de la Argeº, grav afectate ºi ruinate cadrul centrelor parohiale, care sã-i ocroteascã ºi sã-i sã urmeze”, fondeazã, la Iaºi, în incinta fostei ºcoli de de rãzboi, se aflã într-o situaþie foarte grea, care creascã pe orfani. „Vã invitãm a pune în vedere, de menaj „Principesa Maria”, orfelinatul „Regina Maria”. îi pune în pericol supravieþuirea”. urgenþã, tuturor centrelor parohiale din judeþul Argeº, Instituþia a luat fiinþã la 16 septembrie 1916, fiind Alte documente din dosarele aparþinând al cãrui cap bisericesc sunteþi, ca sã ne arãtaþi care „primul orfelinat din Þarã pentru orfanii din rãzboi”. Episcopiei Argeºului ne vorbesc despre confis- ar fi cel mai bun mijloc de creºtere pe loc a orfanilor Aºezãmântul se bucura de înaltul patronaj al M.S. carea de cãtre armatele de ocupaþie a „clopotelor, aflãtori în parohii. Totodatã, veþi lua mãsuri ca sã Regina Maria. De altfel, regina, alãturi de mitropolitul policandrelor, candelelor, veºmintelor…, precum se formeze tablouri în care se vor trece toþi orfanii Moldovei, Pimen Georgescu, a susþinut, în mod ºi devastarea bibliotecilor ºi arhivelor, profanarea care sunt în judeþ, dupã: sexe, vârste ºi felul morþii consecvent, iniþiativele de acest gen ale „comitetului cimitirelor ºi bisericilor, acestea devenind localuri pãrinþilor lor, fie morþi de rãzboi, fie morþi la casele de doamne”, prezidat de Olga M. Sturdza. 8 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

Centenarul Marii Uniri Naþiunea românã, unitate socialã în diversitate Aurel V. DAVID nul dintre aspectele Desfãºurãrile epopeice ale romanului, organizate – capacitatea de a asimila ºi utiliza resursele sociologice semnifi- epic într-o compoziþie artisticã unitarã ºi revelatoare, create în folos propriu, pentru satisfacerea necesi- cative reliefate de þin mereu treaz interesul cititorului. Lectura romanului tãþilor sociale ºi generarea valorilor naþionale; MihailU Diaconescu în roma- este acaparantã. – caracteristicile etno-organizãrii din care decurg, nul capodoperã Sacrificiul Sacrificiul oferã lectorului o explicaþie istoricã, ale altor etno-organizãri pe care sunt capabile sã este diversitatea mediilor psihosocialã ºi sociologicã a diversitãþii naþiunilor din le înglobeze ºi conexiunile pe care le asigurã între sociale, politice ºi naþionale aflate într-un ireconciliabil Imperiul dualist. Sacrificiul vorbeºte, de asemenea, acestea; conflict deschis, de imense proporþii, cu structurile despre naþiunea românã ca unitate în diversitate. – condiþionarea socialã generatã de proprietãþile organizatorice, administrative ºi propagandistice ale În acest sens, este necesar sã subliniem faptul comunitãþilor (etno-organizãrile) din care se dezvoltã; Imperiului bicefal. Naþiunile oprimate ale Imperiului cã diferenþierea naþiunilor este fireascã. Aºa a fost – modalitãþile în care s-au particularizat raporturile bicefal sunt diferite sub aspect social, tradiþional, din strãvechime. dintre procesãrile figurative ºi cele verbale, dar, în cultural ºi istoric, dar unite în lupta lor cu puterea mod deosebit, raporturile care se dezvoltã în etno- opresoare. iferenþierea naþiunilor este expresia ºi organizãri între procesãrile simbolice ºi cele Interesul pentru destinul naþiunilor europene a consecinþa modalitãþilor ºi posibilitãþilor operaþional-analitice; redevenit astãzi o preocupare a oamenilor conºtienþi neechivalente de procesare socialã a – momentul în care fiecare atinge nivelul de de consecinþele pe care le-ar putea genera topirea informaþiilor.D Naþiunile, ca organizãri sociale derivate, performanþã care transcende etno-organizarea acestora într-un creuzet comunitarist, vecin cu sunt dependente de modalitãþile în care interpretorii din care decurge; sovietismul ºi comunalismul. Chiar ºi unii adepþi încorporaþi proceseazã – particularitãþile geo-fizice ale spaþio-tempora- înfocaþi ai aºa-numitei globalizãri au început sã informaþia socialã. În litãþilor care se manifestã în zona resurselor fiecãrei oscileze în explicaþiile lor partizane privind configu- corpul fiecãrei naþiuni naþiuni. raþia viitoare a Europei. Din puþinele lucrãri ºtiinþifice se dezvoltã procese Consecinþele sociale ale acestor raporturi referitoare la naþiuni, care astãzi circulã în Europa interogative, dar ele confirmã cã naþiunile nu s-au constituit în modalitãþi comunitarã, aceºtia au acceptat, vrând, nevrând, nu pot fi similare ºi nu similare, capacitãþile lor de interogare fiind neechi- ideea conform cãreia naþiunile s-au nãscut în medii pot sã dezvolte conse- valente, iar raporturile asimetrice. De aceea se comunitare (etno-organizãri) unitare sau eterogene. cinþe sociale similare vorbeºte de specificul naþional. În situaþiile când au luat fiinþã în medii eterogene, sau echivalente. De funcþionarea organizaþiilor sociale specializate a aceea, naþiunile nu se iferenþierea cu cele mai importante fost afectatã, ca urmare a eterogenitãþii simbolurilor pot constitui în modali- consecinþe sociale pe planul asigurãrii etno-organizãrilor („ginþile”). tãþi similare sau echi- conexiunilor între procesele sociale cu Pentru naþiuni au fost benefice doar organizaþiile valente. Ele sunt însã finalitãþiD productive, integratoare ºi gestionare este cu finalitãþi productive, integratoare ºi gestionare. întreþinute de procese exprimatã de capacitatea asimetricã de a produce Acestea au generat, prin gândire ºi acþiune socialã, sociale similare sau ºi utiliza resurse, începând cu cele „primare” ºi îngemãnarea organicã a „genezei” cu „patria”. În echivalente. Fiecare terminând cu cele mediate de interogãri. Decalajul decursul istoriei, construcþiile mecanice, imperii ºi comunitate (etno- se produce atât pe planul producerii ºi utilizãrii feude, construite din interes ºi motivaþii ideologice, organizare) din care resurselor mediate de interogãri simbolice, cât ºi pe au încercat sã profite de diferenþierea naþiunilor prin a derivat naþiunea a planul resurselor mediate de teoretizãri (scientizãri). „genezã” ºi prin „patrie”, pentru a le controla, domina avut o anumitã capa- Diferenþierile între naþiuni decurg ºi din faptul cã sau alunga de la resurse sau din spaþiul de vieþuire. citate de procesare este puþin probabil ca o naþiune sã se constituie Romanul Sacrificiul evocã, mai ales, mediile interogativã, efectuatã, la limitã, în modalitãþi în limitele unei anumite etno-organizãri. sociale româneºti din satele ºi oraºele de pe Valea simbolice ºi conceptuale, generând un anumit tip De-a lungul timpului, o naþiune poate sã înglobeze Criºului Negru. Evocã, de asemenea, unele dintre de nevoi ºi posibilitãþi de interogare a „sinelui”. Aºa mai multe etno-organizãri conexate prin numeroase mediile sociale ºi politice ale maghiarilor, austriecilor, se explicã de ce nu toate etno-organizãrile („ginþile”) tipuri de relaþii, care au anumite proprietãþi informa- cehilor ºi slovacilor. În consecinþã, acþiunea romanului au fost capabile sã genereze, în acelaºi timp, þionale comune sau similare, ca urmare a cofiinþãrii se desfãºoarã nu numai în þinutul Criºului Negru, ci ºi procese sociale interogative. Primele interogãri care lor îndelungate, a schimburilor frecvente de resurse la Budapesta, Viena ºi Praga. Se mai desfãºoarã pe au diferenþiat naþiunile au fost simbolice, legate de informaþionale, energetice sau umane. Naþiunile frontul italian din Primul Rãzboi Mondial, pe frontul cele douã elemente nucleare ale naþiunii: „geneza” au beneficiat de aceste evoluþii produse în etno- românesc din Carpaþii Meridionali ºi pe frontul ºi „patria”. Acestea au facilitat sau au afectat inte- organizãrile anterioare ºi, pe mãsurã ce s-au de est al Puterilor Centrale. rogãrile conceptuale, dar mai ales pe cele interoga- dezvoltat, le-au amplificat prin acþiuni sociale. Alte capitole ale romanului, conceput ºi realizat tive, necesare identitãþii ºi construirii „conºtiinþei de Naþiunile au construit mediul integrator pentru etniile ca o amplã epopee eroicã, se desfãºoarã în oraºele sine” a naþiunilor. Resursele naþiunii ºi posibilitãþile de care au pãtruns, în timp istoric definit, în spaþiul Bucureºti, Râmnicu Vâlcea, Iaºi, Sibiu, Arad, Alba a le transforma în capital naþional depind de calitatea de vieþuire al „etnicului fondator” ºi au defavorizat Iulia, evocate în descrieri pline de accente dramatice ºi diversitatea acestora. devenirea „întru sine” a acestor etnii. ºi simbolice. Naþiunile se diferenþiazã în raport de:

a scurt timp, sunt deschise orfelinate la Piatra-Neamþ ºi Roman, iar alocase suma de 50.000 de lei. comitetul se transformã într-o veritabilã societate de importanþã naþio- În acelaºi dosar, mai întâlnim ºi scrisoarea de mulþumire a Reginei Maria, nalã. Asociaþia obþine personalitate juridicã la 30 decembrie 1917, fiind redactatã de secretarul sãu particular, adresatã Episcopiei Argeºului, pentru înregistratãL cu denumirea de „Societatea ocrotirea orfanilor din rãzboi”, dându-i-se trimiterea sumei de 1.379,50 ca donaþie fãcutã Sanatoriului de la Pângãraþi, delegaþiunea exclusivã pentru asistenþa orfanilor.” Scopul declarat al Societãþii era acolo unde sunt internaþi bolnavii de tuberculozã reveniþi din rãzboi. „ocrotirea orfanilor din rãzboi, fãrã deosebire de naþionalitate, avându-se în vedere mai întâi orfanii de ambii pãrinþi”. (Ibidem) Se mai stipula cã: „Societatea acordã u putem încheia aceste pagini fãrã un gând pios de recunoºtinþã faþã ocrotire tuturor orfanilor, fãrã deosebire de religie, fie cã ei sunt legitimi, legitimaþi, de toate eforturile ºi sacrificiile întregului neam, ale marilor personalitãþi recunoscuþi sau naturali, ocrotirea încetând înainte de majorat, atunci când orfanul întemeietoare, cãtre toþi marii bãrbaþi de stat, indiferent de orientãrile asistat este adoptat, când îºi regãseºte pãrinþii prin reîntoarcerea sau liberarea lor politice,N care au urmãrit, cu stãruinþã ºi pricepere, apãrarea ºi continuitatea lor, când se cãsãtoreºte sau când se constatã cã orfanul este în stare sã-ºi statului român. câºtige existenþa, dobândind pregãtirea necesarã a exercita. Din punct de Destinul României se aflã încã la rãscruce ºi, dupã cum spunea regretatul vedere organizatoric, Asociaþia ºi-a format nouã regionale, care erau grosso istoric Dinu C. Giurescu, la 1 decembrie 2013 (Cotidianul.ro, din 1 decembrie modo identice cu provinciile istorice româneºti.” (Ibidem) 2013): „…þara a rãmas fãrã industrie proprie, aproape fãrã un sistem bancar al Câteva dintre adresele transmise între Sfânta Episcopie a Argeºului ºi sãu ºi întâmpinã reale dificultãþi în agriculturã, cu pãdurile tãiate sãlbatic, fãrã Societatea de Ocrotire a Orfanilor de Rãzboi ne edificã asupra unei iniþiative noimã, cu rezervele minerale pândite de competitori dornici de câºtig. Autoritatea instituþionale a bisericii argeºene. Este vorba despre înfiinþarea unui orfelinat de statului însuºi se aflã la cel mai scãzut nivel, începând cu 2005, mai ales. copii la Curtea de Argeº, pe care sã îl organizeze ºi coordoneze Episcopia. În Sistemul educaþional formeazã tineri fãrã identitate naþionalã. Sistemul sanitar adresa din 18 august 1919 a Societãþii, aceasta, apreciind preocuparea Argeºului se aflã în destrãmare lentã. Populaþia scade cu fiecare an ºi îmbãtrâneºte. Peste pentru acest nobil scop, solicitã un deviz estimativ pentru a se asigura subvenþia 2.500.000 de cetãþeni români muncesc în alte þãri, fiindcã acasã nu au de lucru. necesarã reparãrii ºi modernizãrii clãdirii ce urmeazã a deveni orfelinat. Se face, Ne pleacã medici, personal sanitar, specialiºti, matematicieni… În viaþa socialã ºi totodatã, menþiunea cã va fi mai dificil de procurat suma estimatã, în acest an, politicã predominã dihonia ºi vrajba. Statul este supus, periodic, unui mecanism întrucât, la 1 octombrie 1919, se va deschide Orfelinatul din Piteºti, situat în de control ºi verificare al instituþiilor europene. România se aseamãnã cu un strada Exerciþiu nr. 39, realizat din fondurile societãþii. (Serviciul judeþean al delincvent eliberat pe cauþiune ºi cu brãþarã de control. Pe cale de consecinþã, Arhivelor Naþionale, Argeº, Fond Episcopia Argeºului, Dosar 23/1919, f. 115) obiectivul prioritar este reconstrucþia României, refacerea suveranitãþii Urmãtoarele documente ilustreazã dinamica acestei iniþiative, în care ei, reafirmarea ca participant activ la viaþa internaþionalã… Episcopia a fost promotorul activitãþii de finalizare a proiectului. Astfel, în 12 Vom întâmpina oare, peste 5 ani, Centenarul Marii Uniri urcând treptele septembrie 1919, la filele 125 ºi 143, aflãm cã devizul evalueazã ca necesari refacerii, ale speranþei, ale credinþei în Dumnezeu? 95.000 lei pentru reparaþiile viitorului cãmin de orfani, din care Societatea deja Rãspunsul îl vom afla curând.” Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 9 Curtea de la Argeº 8 Centenarul Marii Uniri aþiunile s-aau constituit prin resocializarea din Imperiul bicefal, sentiment transformat evolutiv oamenii care s-au raportat la naþiunea românã. oamenilor într-un mediu social mai în sinele social, iar ulterior în sinele naþional. În pofida diversitãþii lor fireºti, naþiunile nu dezvoltã performant decât cel întreþinut de cãtre În acest sens, evocãrile epice ºi simbolice tendinþe expansioniste ºi anexioniste. comunitãþiN (etno-organizãri), în care procesarea sunt suprasaturate de semnificaþii psihologice ºi Însã, acestea pot fi generate de cãtre statele care informaþiilor a conturat alte situaþii ºi modalitãþi sociologice. Vocaþia epicã a lui Mihail Diaconescu le administreazã, în contextul în care se transformã de reglare a relaþiilor dintre oameni. Procesul de este susþinutã de cea de istoric, de teolog, în „centre de putere” ºi dezvoltã raporturi de forþã constituire a naþiunilor a fost îndelungat, diferenþiat de sociolog ºi de psiholog. cu alte state. În asemenea situaþii, naþiunile pot în funcþie de caracteristicile capacitãþii de raportare Naþiunea românã s-a aflat în continuã devenire, fi implicate forþat în conflictele dintre state, iar la la „genezã” ºi de fizionomia „patriei”, conþinând, construindu-ºi identitatea într-un îndelungat proces reîmpãrþirea „sferelor de influenþã” pot fi agresate în multe cazuri ºi situaþii conflictuale. istoric, ca rezultat al posibilitãþii oamenilor de a ºi suferi consecinþe dezorganizante. Fondul etnic nu a împiedicat situaþiile conflictuale, procesa informaþiile sociale. Naþiunea românã a creat datoritã necesitãþilor concrete ale existenþei indivi- elite sociale, ca garanþie a generãrii valorilor sociale, ceste realitãþi sociale sunt genial exprimate duale ºi de grup, conºtientizate ca nevoi ºi concre- dar ºi organizaþii care au conservat ºi au afirmat de Mihail Diaconescu în romanul Sacrificiul, tizate în interese, atitudini ºi comportamente diferite, fiecare om, ca „fiinþã socialã”. Ea a reuºit sã integreze caracterizat, pe bunã dreptate de cãtre adesea conflictuale. etno-organizãrile, dar ºi etniile care au intrat, în timp eminentulA sociolog Ilie Bãdescu drept o „scriere Cele mai frecvente situaþii conflictuale s-au produs istoric, în spaþiul de despre un sfârºit ºi o renaºtere”, adicã în procesul de constituire ºi fiinþare a statelor, ca vieþuire al etnicului despre sfârºitul Imperiului Austro-Ungar organizaþii cu funcþii gestionare. Spre deosebire de fondator. Astfel, ºi renaºterea neamurilor eliberate prin imperii ºi feude, naþiunile au produs noi organizaþii prin capacitatea jertfã din temniþele acelui imperiu. gestionare, prin care au integrat etno-organizãrile ºi de a crea poporul, Romanul Sacrificiul confirmã cã socie- nu le-au asimilat, ca în cazul construcþiilor mecanice. naþiunea românã tatea omeneascã nu poate exista fãrã Naþiunea românã s-a afirmat în aria sa de vieþuire a devenit unitate organizãrile sociale, iar naþiunile, prin în funcþie de formele ºi de intensitatea proceselor socialã perenã diversitatea lor, întreþin organizarea interogative, precum ºi de impactul acestora asupra a procesualitãþii ºi funcþionarea umanitãþii. etno-organizãrilor înglobate. Afirmarea naþiunii sociale, cu o Mihail Diaconescu conºtientizeazã faptul române a fost posibilã pe mãsurã ce etno-organi- dinamicã specificã, cã diversitatea naþionalã constituie un zãrile cu identitate asumatã ºi recunoscutã au reuºit fapt ce explicã patrimoniu comun al umanitãþii ºi cã trebuie sã previnã presiunea construcþiilor mecanice – starea ei „departe ocrotitã ºi pãstratã în beneficiul tuturor. imperiile ºi feudele. Individualitatea naþiunii române de echilibru”. Romanul, de la un capãt la altul, face un a fost asiguratã perpetuu de cãtre corpus-ul social Poporul reprezintã rechizitoriu sever aºa-numitelor elite gene- producãtor de resurse (poporul). Acesta a revitalizat nivelul maxim de rate de imperii, în speþã, de putredul ºi ana- în permanenþã tradiþiile istorice, culturale ºi spirituale, realizare ºi expri- cronicul Imperiu Austro-Ungar, precum ºi a apãrat spaþiul de vieþuire al naþiunii ºi a conservat mare a voinþei ideii de superioritate a anumitor naþiuni, în capacitãþile productive cu finalitãþi integratoare. organice a naþiunii spatele cãrora s-au aflat „centre de putere”. Despre tradiþiile istorice, etnografice, politice, române, întrucât a fost construit din necesitãþi sociale Romancierul, folosind ca studiu de caz partea ºtiinþifice ºi spirituale ale românilor de pretutindeni pentru a asigura „ordinea socialã” ºi „concordia” naþiunii române aflate în suferinþã, sub stãpânirea se vorbeºte în fiecare dintre capitolele romanului între oameni în cadrul „patriei”. austro-ungarã, reconfirmã constatarea conform cãreia Sacrificiul. Personajele principale ale romanului, atent Poporul român a devenit expresia unitãþii naþiunii specificitatea naþionalã ºi etno-spiritualã creeazã portretizate de Mihail Diaconescu, fac din trãirea române, întrucât a avut ca model de organizare o lume variatã ºi diversã, care mãreºte numãrul tradiþiilor naþionale româneºti un mod firesc de a fi. familia, iar cadru de manifestare, organizarea teri- opþiunilor ºi îmbogãþeºte capacitãþile ºi valorile Este deosebit de semnificativ în acest sens faptul torialã în care funcþioneazã comunitatea de reguli umane. Prin urmare, crede romancierul, diversitatea cã în diverse articole, interviuri, eseuri, exegeze ºi de sentimente, de reprezentãri, de experienþe naþiunilor, ca organizãri sociale, constituie principalul dedicate unor opere de artã plasticã, tratate ºtiin- sociale ºi profesionale. resort al dezvoltãrii sociale durabile a comunitãþilor, þifice sau teoretice, Mihail Diaconescu a dezvoltat organizaþiilor ºi popoarelor, precum ºi perenitãþii o doctrinã esteticã ºi culturologicã tradiþionalistã. rin poporul român, naþiunea românã naþiunilor. Tradiþionalismul sãu este militant. Revista Argeº, a transformat oamenii în semeni care Sociologia, ºtiinþã a socialului, ºi sociografia, pe care a fondat-o ºi condus-o, s-a impus în cultura ºi-au fãurit în comun o identitate asumatã ca ramurã a cunoaºterii sociologice, confirmã ideile, românã drept una dintre cele mai importante publi- ºi aP creat elitele „organice” care au contribuit la evocãrile epice, analizele psihologice, simbolurile caþii cu program tradiþionalist. În jurul ei s-a construit menþinerea voinþei organice. Prin „popor”, naþiunea a ºi argumentele cu care Mihail Diaconescu opereazã evolutiv ºi o grupare intelectualã tradiþionalistã, care dus îndelungatele conflicte cu construcþiile mecanice în paginile de neuitat pe care le dedicã evocãrii a influenþat profund ºi în variate moduri evoluþia – imperiile ºi feudele. Naþiunea românã a reuºit artistice a Marii Uniri a Românilor. culturii române actuale. sã-ºi impunã „dreptul la existenþã” în momentul în care a fost capabilã sã-ºi construiascã „statul”, omanul Sacrificiul reaminteºte astfel celor aþiunea românã, ca organizare socialã, ca organizaþie de gestionare publicã a necesitãþilor de astãzi, aflaþi sub presiunea globalizãrii, unitate socialã ºi procesualitate socialã, este sociale, în interiorul cãrora oamenii au devenit cã diversitatea etno-spiritualã este posibilã rezultatul unei evoluþii în care „sentimentul „cetãþeni” (lat. cives), adicã oameni cu „drept numaiR în cadrul democraþiei, toleranþei, justiþiei de Nsine” al oamenilor pe care-i încorporeazã s-a de cetate”. sociale ºi respectului reciproc dintre neamuri ºi transformat în „sinele social” exprimat în „sinele Nu întâmplãtor, oamenii politici portretizaþi în culturile lor specifice. Aceasta este indispensabilã naþional”. Acesta are o componentã energeticã ºi romanul Sacrificiul luptã pentru realizarea statului pentru pacea ºi securitatea lumii, în ansamblu, dar una psiho-spiritualã sau mentalã, exprimate în „viaþa român unitar. ªi nu întâmplãtor momentul culminant mai ales a naþiunilor, þintele predilecte ale celor care comunicativã” legatã de fluxul energetic al vieþii al romanului este Marea Adunare Naþionalã de la încearcã astãzi sã readucã pe crestele Carpaþilor comune ºi de interacþiunile dintre oameni. El este un Alba Iulia, când românii din Ardeal, Banat, Criºana himera blestematã ºi hidoasã a Imperiului Austro- „sine reflectat” sau „gândit”, care conferã oamenilor ºi Maramureº, mobilizaþi pe cale plebiscitarã, au Ungar. capacitatea de a se reconstrui „pe sine”, ca „fiinþã proclamat definitiv ºi irevocabil Marea Unire cu patria Romancierul este convins cã în devenirea sa socialã”, într-o unitate socialã diferenþiatã, conºtientã mamã România. istoricã, naþiunea românã ºi-a asigurat perenitatea „de sine”, numitã „organizare socialã”. În devenirea istoricã a umanitãþii, naþiunea românã prin continua capacitate de reproducere. În condiþiile Credem cã unul dintre cele mai importante merite ºi-a asigurat perenitatea prin continua capacitate de opresiunii imperiale austro-ungare, naþiunea românã artistice ale romanului capodoperã Sacrificiul este reproducere. Prin aceasta ºi-a reprodus capacitatea ºi-a reprodus atât capacitatea funcþionalã, cât ºi modul cum el evocã sentimentul de sine al românilor funcþionalã, dar s-au reprodus ºi organizaþiile ºi organizaþiile ºi oamenii care s-au raportat la aceasta. Lacrima Anei George Virgil Stoenescu s-aa nãscut la 1 ianuarie 1947, la Manole meºter aprig Brãila. Urmeazã liceul la Bucureºti, apoi Facultatea de Comerþ Exterior din A.S.E. Bucureºti (1969). Specializare în Franþa (1971-11972), doctor Manole meºter aprig – sãrbãtoarea în economie (1973). Profesor la A.S.E. Bucureºti, vicepreºedinte al Cuprinde trupul liniºtit acum. Societãþii Române de Economie (S.O.R.E.C.). Din 2004 este membru Nici viscolul, nici ploaia, niciun drum Nu-ii istovirã tânãrã chemarea. al Consiliului de Administraþie al Bãncii Naþionale a României. A debutat literar în anul 1968, în revista Contemporanul, ºi editorial Deasupra vremii se ridicã fum, în anul 1972 cu volumul Cercuri la Elsinore, premiat de Asociaþia Gunoi divin – secundelor sudoarea Scriitorilor din Bucureºti. Membru al Uniunii Scriitorilor din România Sã picure magia ºi duhoarea din 1975. O depãrtare încãrcatã-nn scrum. Dintre volumele publicate: Chip similar (1974), Cãlãreþul de aer (1976), Casa a noua (1979), Anatomia melancoliei (1991), Fratele Dar poate ai visat un zid de aer meu (2000), carte distinsã cu Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Prin care chipul similar trecea Române, În crângul Alexandra (2001), Tânãra Circe (2001), Lupta Suspin etern în clipa unui vaier. cu îngerul (2002), Carcere (2003), Lumina umbrei (2004), Cercuri În liniºtea neutrã rãtãcea sub lunã (2005), Dublul (2006), Babel (2008), Sol (2009). Un gând scãpat de-aal sorþii aspru caier Poemul alãturat este reluat din volumul Mâinile uitate pe cer, Ed. Cartea Româneascã, 1983. Cã piatra ca o pasãre clocea... 10 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

Centenarul Marii Uniri Prezenþa trecutului eroic prin monumentele istorice Olimpia POPESCU n spaþiul nostru balcanic Duc ºi Lecomte du Nouy. Ultimul, André Lecomte du Han), ar trebui reinventariate. Unele dintre ele ortodox, nu cred cã Nouy, lucrând ani de zile alãturi de pietrari din Albeºti, au fost demontate la instaurarea comunismului existã un alt popor care, de meºterii din localitate care au montat pe acoperiº ºi au fost ulterior reinstalate sau reconstituite. cu jertfeÎ nemãsurate, sã-ºi tabla de plumb comandatã special la Viena, s-a legat În þãrile occidentale, în cele mai multe localitãþi, fi stropit cu mai mult sânge atât de mult de România, încât nu a mai plecat personalitãþile care au adus onoare acelei localitãþi pãmântul pe care s-a pomenit niciodatã ºi a dorit sã fie înmormântat în pãmântul au statui, case memoriale, piaþa ºi o stradã centralã ºi pe care a dorit sã-l sfinþeascã ºi veºniceascã, þãrii noastre. Mormântul sãu, modest, cu o împrej- le poartã numele. Acesta este cazul, de exemplu, în decât poporul român. Oare ne putem închipui noi, muire de fier simplu, înconjurat de morminte noi, Göttingen, cu matematicianul Gauss, al cãrui nume acum, când tehnica militarã este atât de sofisticatã, construite cu risipã de marmurã, cu greu poate fi se gãseºte pe mai multe monumente, clãdiri, strãzi când cu un singur deget, apãsând un buton, poþi gãsit în cimitirul situat în apropierea bisericii. Desigur, pe care cu siguranþã matematicianul Dan Barbilian distruge o þarã, cum au fost luptele duse de români aºa cum se întâmplã la noi, s-au gãsit atunci critici (poetul Ion Barbu) le-a admirat, el fiind un fan al lui cu secole în urmã, când ele se duceau corp la corp, ºi pentru opera lui A. Lecomte du Nouy, dar, orice Gauss, dupã cum ne povesteºte în scrierile sale. cu baioneta sau cu alte arme rudimentare? Totdeau- s-ar spune, în mare, biserica aratã astãzi aºa cum Rareori poposeºti într-o comunã sau sat din þara na, atunci când învãþãtoarea din clasele primare ne a restaurat-o el. Ce bucuroºi ar fi vizitatorii francezi noastrã care sã nu aibã în centrul ei un monument vorbea despre marile bãtãlii ale voievozilor români, sã vadã mormântul ºi opera compatriotului lor!... În închinat eroilor din Primul Rãzboi Mondial. Nu acelaºi aveam imaginea acestor lupte îngrozitoare, pe care repetate rânduri, regele s-a deplasat la monumentele lucru se poate spune ºi despre cei care s-au jertfit în mi le închipuiam ca adevãrate mãceluri. aflate în restaurare, se urca pe schele, urmãrea Al Doilea Rãzboi Mondial, mai ales despre eroii care Dupã aceste lupte, în memoria sutelor de mii îndeaproape stadiul ºi calitatea lucrãrilor. În tot timpul au cãzut pe frontul din Est. Numãrul monumentelor de ostaºi care se jertfeau pe câmpurile de luptã, la domniei sale, de aproape jumãtate de secol, cele mai care sã cinsteascã jertfa lor este nesemnificativ. Dar, încheierea rãzboaielor, domnitorii, ca semn de mãrire multe biserici ctitorite de domnitorii români au fost în Est, eroii noºtri au cãzut la Nisporeni, Bãlti, Ungheni, ºi evlavie, ridicau una sau mai multe biserici ºi restaurate, iar dupã 1874 (în 1874 s-a dezvelit prima Cãlãraºi, Chiºinãu ºi alte localitãþi din Moldova, toate mãnãstiri. În 1866, la venirea pe tronul României statuie ecvestrã, cea a lui Mihai Viteazul din faþa fiind pe pãmânt românesc, pentru cã, aºa cum spune a prinþului Carol I, monumentele noastre erau în Universitãþii Bucureºti) sculptorii noºtri au început, Eminescu, Basarabia nu a fost nici în parte nici întrea- majoritate cetãþi, biserici ºi mãnãstiri peste care în capitalã ºi în marile oraºe, sã construiascã monu- gã a turcilor sau a tãtarilor, ci a unui stat constitut, trecuserã secole ºi care, datoritã cutremurelor, mente ºi statui pentru domnitorii þãrii ºi pentru marile neatârnat, deºi slãbit ºi încãlcat în posesiunile sale, incendiilor ºi nãvãlirilor barbare erau în stare de personalitãþi ale artei, ºtiinþei a Moldovei (se referã la faptul cã Basarabia a fost ruinã, cu vagi urme ale splendorii lor de altãdatã. ºi culturii noastre naþionale. oferitã, în 1812, Rusiei de cãtre Turcia). La doar câteva luni dupã urcarea pe tron, primul Reinaugurarea bisericii Mai mult, eroii care au luptat în Est pânã la 23 rege al României, în dorinþa de a cunoaºte þara de la Curtea de Argeº, la august 1944, dupã aceastã datã au continuat lupta sa de adopþie, vizitând localitãþile regatului, a ºi în Vest, pentru eliberarea Ardealului sesizat starea jalnicã a unor biserici, faptul cã ºi a þãrilor din vestul nostru, pânã în este necesar ca acestea sã fie restaurate, cã luna mai 1945. Însã, noua putere unele sunt unice în Europa ºi cã ele reflectã instauratã îi aºtepta, încã din martie genialitatea ºi arta specificã a poporului român. 1945, cu Legea 312 ca sã-i con- Afost fascinat de arhitectura acestor monumente, damne, trimiþându-i sã putrezeascã de soluþiile constructive din acele secole când în puºcãriile comuniste. Dacã la au fost ridicate, de splendoarea ornamentaþiei numai câteva luni dupã 23 august ºi picturii lor. 1944, asemenea legi erau votate ºi Aceastã aplecare a primului rege al României promulgate, înseamnã cã ele fuseserã spre tot ce e frumos, spre artã, nu era întâm- pregãtite înainte de aceastã datã. plãtoare. Familia sa, una dintre cele mai onorabile Majoritatea celor aºteptaþi pentru fi familii din Europa din acele timpuri, învestise nu 12 octombrie 1886, înlãturaþi, dar lãsaþi sã lupte pe frontul numai în educaþia militarã, moralã ºi ºtiinþificã a a fost o mare din Vest, dupã eliberarea Ardealului, prinþului Carol, ci ºi în educaþia sa artisticã. Astfel, sãrbãtoare pentru la întoarcerea de pe front, rãmaºi în 1862, viitorul rege al României a urmat cursurile întreg poporul fãrã pensie sau condamnaþi, erau de istoria artei ale Universitãþii de Arte din Bonn, român, când, dupã mai bine de trei secole ºi jumã- bravi ofiþeri, unii chiar generali, parte dintre unde a audiat cei mai vestiþi profesori din acele tate, opera lui Neagoe Basarab a apãrut din nou ei veterani ºi ai Primului Rãzboi Mondial. timpuri, pe unii invitându-i, dupã urcarea pe tron, în toatã splendoarea ei de altãdatã. La aceastã la Bucureºti, spre a le face cunoscute tezaurele de sãrbãtoare au participat Regele Carol I ºi Regina situaþie tragicã am avut în propria familie, artã româneascã. În plus, dupã absolvirea cursurilor Elisabeta, conducãtorii Bisericii Ortodoxe Române, a unei rude directe. În martie 1942, frun- de istoria artei din Bonn, familia i-a plãtit deplasãri prim-ministrul Ion Brãtianu ºi, bineînþeles, restaura- taºul Popescu Ion, din comuna Bengeºti, în Italia, Franþa, Spania, Portugalia ºi chiar Africa, torul monumentului, André Lecomte du Nouy. Gorj,O este incorporat la Regimentul 7 Artilerie grea, spre a cunoaºte arta acestor popoare. Evenimentul a fost consemnat ºi în viaþa politicã a Batalionul 2, Sibiu, ca apoi în aprilie sã fie la Roman, þãrii, în mesajul de deschidere a Corpurilor Legiu- iar în septembrie, sã lupte în Basarabia (fotografiile eºi era catolic credincios, a respectat cre- itoare, la 15 noiembrie 1886, la care Regele, printre alãturate). În octombrie se afla la Kerci-Alusta. dinþa poporului pe care a venit sã-l pãsto- altele, a spus: O naþiune care-ºi respectã monumen- În cele aproape o sutã de scrisori de pe front, reascã, a organizat Biserica Ortodoxã tele strãbune ºi mai ales pe acele ale pietãþii ºi toate cu ºtampila „Cenzurat”, pe care le pãstrez, Românã,D a creat autocefalia acesteia, a pus mare credinþei creºtineºti, are un viitor sigur ºi neclintit. se poate urmãri tot traseul frontului, cu toate suferin- preþ ºi interes pe restaurarea bisericilor ºi mãnãstirilor þele ºi umilinþele lui. Fraze ca: Asearã mi-am sãpat noastre, iar atunci când banii de la guvern nu au mai cþiunea de construire de monumente ºi tranºeea care nu ºtiam dacã îmi va fi mormânt sau ajuns, a dat ºi din propriul buzunar. La numai câteva restaurare a altora a fost continuatã ºi dupã scut de apãrare, dar D-zeu a vrut ca ploaia de obuze, luni dupã venirea în þarã, la 2/14 octombrie 1866, decesul Regelui Carol I de cãtre urmaºul care a cãzut peste noi, sã nu mã nimereascã, pot viziteazã biserica de la Curtea de Argeº, apoi ºi pe sãuA la tron, Ferdinand I, mai ales dupã cumplita cutremura, indiferent de numãrul anilor care au trecut cele de la Câmpulung-Muscel, Târgoviºte, Bistriþa, conflagraþie care a fost Primul Rãzboi Mondial (1916- de atunci. În aceleaºi scrisori putem urmãri traseul Horezu (6 mai 1867), iar ulterior ºi pe cele din 1918). Având în vedere numãrul mare de victime, frontului ºi, implicit, al fruntaºului Ion Popescu: Moldova ºi este impresionat de arta acestor monu- aproape în toate comunele ºi oraºele s-a construit Basarabia (1943), Bacãu (aprilie 1944), Sãbãoani mente, dar ºi de starea lor de degradare. Vizitele câte un monument, pe care s-au înscris numele celor (Moldova, mai 1944), Sovata (septembrie 1944), la Curtea de Argeº s-au repetat ºi în anii urmãtori, ce s-au jertfit pe câmpul de onoare, iar in dreptul traversarea Tisei (octombrie), apoi lupta pentru îngrijorat fiind de starea monumentului ºi de necesita- fiecãruia, în cele mai multe cazuri, s-a scris ºi eliberarea Ungariei, pentru ca la 7 noiembrie, tea unor mãsuri urgente de restaurare. Iatã ce spune profesia: preot, învãþãtor, plugar etc. În satul meu tot 1944, sã ajungã în localitatea Noghi Kioroºi dupã una din vizitele sale la Curtea de Argeº: Din natal, comuna Adâncata, judeþul Ialomiþa, o comunã (Ungaria). În timp ce, în þarã, de câteva luni, oamenii nefericire, splendida clãdire se aflã într-o stare tristã; cu stil de viaþã de Bãrãgan, monumentul era un se bucurau cã au scãpat de coºmarul rãzboiului, interiorul este distrus prin foc, trãsnetul a lovit unul important punct de reper pentru locuitori. La sãrbãtori, el este lovit de un bombardament aerian ºi omorât din turnuri ºi prin cutremur s-a crãpat unul din ziduri… acolo spuneam poeziile, cu vocea tremurândã de la Noghi Kioroºi. Bãtrâna sa mamã, sãracã, fãrã Din ornamentaþia bogatã în aur ºi culori a isvoadelor emoþie. Imaginea cea mai tristã de la acel monu- o palmã de pãmânt, ºi unicul nepot orfan, pe care ºi arabescurilor meºteºugit sãpate nu se mai gãsesc ment era cea a lacrimilor înãbuºite ale femeilor cu îl adoptase, nu au primit nici mãcar certificatul de decât mici urme, în rarele pãrþi ale zidurilor. basmalele lor negre, înfãºurate pe cap ºi la barbã, deces... Prin 1982, am scris primarului din Noghi În dorinþa de a reda mãreþia acestor monumente, pe care nu le-au lepãdat niciodatã, pânã la sfârºitul Kioroºi, sã ne spunã dacã fruntaºul Ion Popescu Carol I ºi-a luat ca sfetnici doi oameni de mare vieþii lor. Erau vãduve din Primul ºi Al Doilea Rãzboi este înmormântat acolo, iar el ne-a rãspuns cã existã culturã, temeinic cunoscãtori ai istoriei poporului Mondial ºi care, cu siguranþã, îºi însoþeau copii care o groapã comunã cu români, dar nu este precizatã român, Alexandru Odobescu ºi Titu Maiorescu. niciodatã nu-ºi cunoscuserã taþii. identitatea lor. Orice comentariu este de prisos – ce Aapelat apoi la cei mai vestiþi arhitecþi ºi restauratori Aceste monumente ºi statui, multe de mare sã mai vorbim despre monumente sau vreun semn de la Universitatea din Paris: G.A. Burely, Viollet Le valoare artisticã (cum sunt cele semnate de Oscar de recunoºtinþã… Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 11 Curtea de la Argeº 8 Istoria de lângã noi Fãuritori ai Marii Uniri, martiri în închisorile comuniste (II) Ilie POPA Ion Mihalache ºi intrã în Guvernul Alexandru Vaida-Voevod, lui a alegerile din 1946, Ion Mihalache atribuindu-se funcþia de ministru al P.N.Þ. a obþinut un Ion Mihalache s-a nãscut la 18 februarie 1882 Agriculturii ºi Domeniilor (16 decembrie 1919 - 12 succes zdrobitor, dar, în satul Goleºtii-Badii, comuna Topoloveni, judeþul martie 1920). aºaL dupã cum se ºtie, forþele Argeº, într-o familie de þãrani sãraci, cu mulþi copii. O realizare deosebitã care a dat conþinut ºi comuniste sub comanda Deºi sãrac, fiind dotat cu o inteligenþã deosebitã, profunzime învãþãmântului agricol a fost cea datoritã autoritãþilor sovietice din reuºeºte sã urmeze ºi sã absolve ªcoala Normalã legii din 1920, cunoscutã sub numele de „Legea lui România au falsificat din Câmpulung Muscel ºi, dupã o scurtã perioadã, Ion Mihalache”, prin care, pentru instruirea elevilor, violent ºi grosolan rezultatul votului, atribuindu-ºi este numit învãþãtor la Ludeºti, în Dâmboviþa, apoi se atribuiau ºcolilor agricole terenuri în suprafaþã o falsã victorie. revine ca dascãl în locurile natale de la Topoloveni. de circa 100 de ha, iar celor horticole, de 25 de ha. În urma înscenãrii din 14 iulie 1947 de la ªi-a manifestat pregnant idealul sãu de a La 10 octombrie 1926, Ion Mihalache, împreunã cu Tãmãdãu, acþiune pregãtitã de cãtre Siguranþã transforma ºcoala de la sat într-un centru de Iuliu Maniu, realizeazã unificarea Partidului Þãrãnesc împreunã cu Serviciul Special de Informaþii din aviaþia iluminare culturalã ºi, fiind dotat cu un extraordinar cu Partidul Naþional, formând Partidul Naþional- românã, cu ajutor sovietic, Ion Mihalache, Iuliu Maniu talent oratoric, a fost ales preºedinte al Asociaþiei Þãrãnesc (P.N.Þ.), al cãrui preºedinte este ales Iuliu împreunã cu alþi lideri þãrãniºti (Nicolae Penescu – Generale a Învãþãtorilor. Maniu, Ion Mihalache devenind vicepreºedinte. secretar general al P.N.Þ., Nicolae Carandino – Discursurile de promovare a ideilor sale, a teoriilor Pentru a-ºi pune director al ziarului Dreptatea, Ilie Lazãr – membru economice ºi sociale, desfãºurate la început în în aplicare ideea de în delegaþia permanentã a P.N.Þ.) au fost arestaþi cercuri restrânse de simpatizanþi ºi susþinãtori din împroprietãrire a de autoritãþile comuniste când se pregãteau sã rândul intelectualitãþii sãteºti, i-au deschis calea þãranilor la întoarcerea se îmbarce în cele douã avioane pregãtite pentru cãtre cariera politicã excepþionalã care a urmat. lor de pe front, Ion a pãrãsi þara. În 29 iulie a fost adoptat Jurnalul El a devenit în scurt timp promotorul doctrinei Mihalache a organizat nr. 1027 privind desfiinþarea PNÞ, hotãrârea de þãrãniste din România, al cãrui principiu de bazã obºtea sãteascã de la lichidare fiind votatã în Camera Deputaþilor a fost dezvoltarea în agriculturã a unui sistem cu 294 voturi pentru ºi un singur vot împotrivã. cooperatist bazat pe dreptul asupra proprietãþii cu Procesul fruntaºilor PNÞ s-a judecat între 25 posibilitatea de a o transmite sau a o vinde. (Cristina octombrie ºi 11 noiembrie 1947. În 12 noiembrie Roman, https://www.iiccr.ro/51-de-ani-de-la-moartea- 1947, Ion Mihalache, ca ºi Iuliu Maniu, a primit lui-ion-mihalache-1882-1963/, 5.02.2014, accesat sentinþa la „temniþã grea pe viaþã” pentru „trãdare în 23.11.2018) Sistemul de asociere a þãranilor în ºi insurecþie armatã”. (http://www.biblioteca- represiu cooperative cu suprafeþe agricole mari permitea nii.ro/Fise matricole penale-detinuti politici/M/M05. achiziþionarea de maºini agricole, de îngrãºãminte, Mera-Mihalache/ MihalacheIonIancu/). De atunci construirea unor silozuri, magazii pentru desfacerea a început calvarul pânã la deces: a fost trimis mai produselor lor în condiþii economice avantajoase. întâi la Penitenciarul Galaþi, unde a stat pânã la 14 Avea în vedere ºi crearea unei mici industrii bazate august 1951, când a fost transferat la Închisoarea pe ateliere cu meserii care sã valorifice produsele Sighet; în toamna anului 1953 a fost dus la gospodãriilor þãrãneºti. Toate aceste preocupãri din Ministerul de Interne, unde, timp de un an ºi sfera economicã vizau de fapt îmbunãtãþirea vieþii Topoloveni-Argeº, astfel jumãtate, s-au exercitat presiuni asupra sa pentru þãrãnimii sãrace, lipsitã de pãmânt. Mai mult, Ion încât sã producã rentabil pe a semna o declaraþie de colaborare cu regimul Mihalache a fost interesat de crearea ºi dezvoltarea suprafeþe optime, asociindu-i comunist ºi, refuzând, în 1955 a fost transferat la în lumea sãteascã a unei miºcãri socio-culturale, pe þãrani într-o cooperaþie cu bune rezultate în Închisoarea Râmnicu Sãrat, în regim de exterminare, astfel încât þãranii sã fie conºtienþi de drepturile ºi plan economic ºi social. Datoritã lui Mihalache, la celula nr. 35, cu numãrul matricol 51. La Râmnicu libertãþile pe care le au ºi sã lupte pentru respectarea Topoloveni, þãranii au beneficiat de ºcoli superioare, Sãrat a fost supus unui regim de detenþie extrem de acestora. A încurajat construirea de ºcoli, biserici, de asistenþã medicalã, de cãmin cultural, de bãi dur, cu „bãtãi sistematice”, izolare, lipsã de alimente, biblioteci, a promovat ideile de libertate ºi dreptate comunale, de un standard civilizat de existenþã. lipsa asistenþei medicale ºi a medicamentelor, condiþii socialã în mediile intelectuale sãteºti, a susþinut de igienã mizerabile, lipsa cãldurii în perioada iernii. a alegerile din 1928, naþional-þãrãniºtii au Protestând permanent, de fiecare datã a fost împroprietãrirea þãranilor ºi votul universal. (Cristina obþinut 78% din voturi, fiind la guvernare între Roman, Idem) pedepsit. anii 1928–1933. În perioada 1928–1930, Ion Deºi era grav bolnav, având o hemiparezã În Primul Rãzboi Mondial, Ion Mihalache s-a MihalacheL a fost ministru al Agriculturii ºi Domeniilor, înrolat în regimentele muscelene, distingându-se stângã, diagnosticat cu „spasm cerebral” ºi „agra- în guvernele naþional-þãrãniste Iuliu Maniu ºi Grigore varea herniei inghinale”, în august 1962, Ion în luptele pentru apãrarea patriei la trecãtorile G. Mironescu, iar din 1930 pânã în 1933 ocupã de pe Valea Dâmboviþei, pe fronturile de la Oituz Mihalache este pedepsit cu 5 zile de izolare pentru portofoliul ministerului de Externe, tot în guvernele cã „þipa” în celulã. Boala ºi chinurile de nesuportat ºi Mãrãºeºti, pentru care a fost decorat de regele naþional-þãrãniste, ale lui Grigore G. Mironescu, ale detenþiei îl rãpun ºi Ion Mihalache moare la Ferdinand I cu Ordinul „Mihai Viteazul”. A organizat Alexandru Vaida-Voevod ºi Iuliu Maniu. 5 februarie 1963 la Penitenciarul Râmnicu Sãrat. ºi militat pentru izbânda referendumului prin care Datoritã frãmântãrilor interne determinate de populaþia din Basarabia a hotãrât în 1918 revenirea fracþiunea formatã în jurul lui Vaida-Voevod, care a 30 iulie 1970, Niculina Mihalache, soþia la Patria Mamã. avea sã se desprindã din partid la mijlocul anilor lui Ion Mihalache, care se afla în Cãminul ’30, Iuliu Maniu se retrage de la ºefia partidului, Ion -aa implicat tot mai mult în viaþa politicã Mihalache preluând funcþia de preºedinte al PNÞ Institutului de Geriatrie, trimite o scrisoare începând cu anul 1918. Astfel, la 5/18 lui NicolaeL Ceauºescu, cerându-i sã aprobe deshu- în perioada 1933–1937. decembrie 1918, Ion Mihalache convoacã Ion Mihalache ºi Iuliu Maniu se opun vehement marea osemintelor soþului ei, mort în penitenciarul la BucureºtiS o consfãtuire ce hotãrãºte înfiinþarea dictaturii regale ºi partidului Frontul Renaºterii din Râmnicu Sãrat ºi reînhumarea acestora în cripta Partidului Þãrãnesc. La aceastã întrunire au participat Naþionale înfiinþat de regele Carol al II-lea (Legea familiei Mihalache din Topoloveni, judeþul Argeº. peste 160 de delegaþi – învãþãtori, preoþi ºi sãteni din nr. 4.321 din 15 decembrie 1938 pentru înfiinþarea Dar un raport al Securitãþii din 1971 aratã cã, de 8 judeþe ale þãrii. La sfârºitul manifestãrii se încheie organizaþiei politice a „Frontului Renaºterii Naþio- fapt, osemintele lui Ion Mihalache nu au ajuns în Procesul-Verbal de constituire a Partidului Þãrãnesc nale”), când P.N.Þ. ºi toate celelalte partide sunt cripta familiei Mihalache din Topoloveni, ci au fost care va fi publicat în 4/17 august 1919, în ziarul dizolvate. reînhumate în cimitirul comunei Dobreºti (la câþiva Þara nouã, anul I, nr. 9. (https://taranista.wordpress. Deºi depãºise de mult vârsta mobilizãrii, în 24 kilometri de Topoloveni), comuna natalã a soþiei, com/2016/11/06/ procesul-verbal-de-constituire-a- iunie 1941, la numai o zi de la declanºarea în 23 lângã mormântul socrilor sãi, preotul Ion ºi Elena partidului-taranesc/#more-6730) Preºedinte al iunie 1941 a rãzboiului antisovietic, Mihalache Dumitrãchescu. (http://magazinistoric.ro/ reinhu partidului este ales Ion Mihalache. Principalul obiectiv telegrafiazã la Marele Stat-Major ºi solicitã sã fie marea-osemintelor-lui-ion-mihalache/, Nicoleta al noului partid este îndeplinirea promisiunii regelui mobilizat pe Frontul de Est pentru a participa la Ionescu, 15.05.2013) Ferdinand I al României într-un discurs þinut solda- rãzboiul de eliberare a Basarabiei. Îmbracã din nou Într-una din mãrturisirile sale despre perioada þilor pe front în care fãgãduia pãmânt þãranilor, haina militarã, pentru câteva zile luptând de partea de detenþie de la Râmnicu Sãrat, Corneliu Coposu însufleþindu-i sã lupte eroic în luptele de la Mãrãºti, armatei române pentru eliberarea Basarabiei pânã se referea la condiþiile în care a murit Mihalache, Mãrãºeºti ºi Oituz. la Nistru, dar este eliberat din ordinul personal spunând: „Ion Mihalache a murit în anul 1963 în Dupã succesul electoral din 1919, Partidul al lui Ion Antonescu. închisoarea de la Râmnicu Sãrat, unde nu se acorda Þãrãnesc din Vechiul Regat ºi din Basarabia care au Ion Mihalache ºi Iuliu Maniu au colaborat cu niciun fel de asistenþã medicalã. Sigur, la starea obþinut 61+72 mandate (Ioan Scurtu, Din viaþa politicã restul forþelor politice ºi cu regele Mihai I la pregãtirea lui a contribuit ºi regimul de detenþie ºi de alimentaþie. a României (1926-1947) – Studiu critic privind istoria înlãturãrii mareºalului Ion Antonescu la 23 August Încetul cu încetul, datoritã inaniþiei ºi brutalitãþii Partidului Naþional-Þãrãnesc, Editura ªtiinþificã ºi 1944, implicându-se, în perioada premergãtoare inumane la care a fost supus, a murit. Ca ºi ceilalþi Pedagogicã, Bucureºti, 1983, p. 12), alãturi de actului de la 23 August, în toate negocierile care s-au deþinuþi decedaþi, a fost aruncat în pielea goalã, Partidul Naþional Român din Transilvania condus purtat pentru scoaterea României din rãzboiul purtat într-un cimitir mlãºtinos, aºa încât osemintele sale de Iuliu Maniu formeazã un bloc guvernamental alãturi de Germania. nu vor fi niciodatã recuperate.” 12 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi Corneliu Coposu - ultimul interviu (II) Marin BEªCUCà u, culmea, nu m-aam a avut în trecut mari lideri, ca Iuliu Maniu, care este cu care s-a amestecat, se va ridica la Înviere... înscris vreodatã în cea mai importantã figurã politicã a epocii interbelice, Va exercita asupra viitorului nostru influenþa P.N.Þ.! Nu þin minte, calificat ca atare de analiºtii strãini, l-a avut pe Ion deosebitã care ne va consolida poziþia noastrã m-amE pomenit a fi membru Mihalache, cel mai mare orator al þãrãnimii ºi repre- ºi ne va întãri obligaþia de a lupta pentru viitorul þãrii, al acestui partid ºi dacã mi-ar zentant autentic al nevoilor ºi al durerilor acestei urmând exemplul lui! (Gâtuit de emoþie, am cerut cãuta cineva documentul de categorii sociale atât de nedreptãþite în þara noastrã, un pahar cu apã...) înscriere, nu l-ar gãsi. Deci, l-a avut pe Titulescu. Dar n-am fost un partid de lideri, m-am nãscut în acest partid, un partid format în jurul unui Iliesc oarecare, ca odatã Domnule preºedinte, la un moment dat, am început sã activez de foarte tânãr, la 16 ani! cu dispariþia liderului sã se spulbere ºi partidul! partidele istorice au reuºit sã se adune în Am fost luat de Iuliu Maniu la cabinetul lui, unde Partidul nostru are o doctrinã, are o ideologie, are jurul dumneavoastrã, pentru ca, mai apoi, m-a pãstrat lângã el vreme de 11 ani. Am fost în o alternativã de guvernare care, din pãcate, n-a pu- sã aparã6. momente de tensiune care au condus spre permanenþã umbra lui pânã în 1947, când am fost tut fi rãspânditã aºa cum ar fi trebuit. Acum facem cãi diferite pentru fiecare dintre ele, dar în ultima arestat în aceeaºi zi cu Maniu. Numai întâmplarea eforturi disperate sã popularizãm alternativa noastrã vreme se observã tendinþe de apropiere. Cum aþi a fãcut ca eu sã fiu acela care a fost mai apropiat de guvernare, programul nostru de crizã, programul comenta aceste comportamente? de preºedintele naþional-þãrãniºtilor, însã toatã lumea nostru de guvernare de lungã duratã. – Dupã Revoluþie, mai precis, în 1990, cu ocazia româneascã din Transilvania nutrea aceleaºi idealuri, Nu avem condiþii pentru cã suntem sãraci... pentru unui congres internaþional la Luxemburg, având o lupta pentru aceleaºi obiective ºi avea drept þel final cã toate bunurile þãrii sunt controlate de domnii de la pauzã de câteva zile ºi examinând de la distanþã Unirea! guvernare. N-are nimeni nimic împotriva faptului cã evoluþia politicã a situaþiei din România, am ajuns Dupã Unire, Iuliu Maniu a realizat cel mai puternic încearcã sã-ºi umple buzunarele, dar mãcar sã facã la concluzia cã în condiþiile date, poporul român nu partid din Sud-Estul Europei, nu din România! În ceva pentru nenorocitul ãsta de popor! Nimeni din va scãpa de obsesia unor prelungiri ale guvernãrilor momentul în care P.N.Þ. a fost desfiinþat de trupele guvern nu se gândeºte la o iniþiativã în folosul comuniste decât strâns unit. Am ajuns la concluzia sovietice care au ocupat România, P.N.Þ. avea cã, dupã 50 de ani de comunism, nivelul 2.125.000 de membri! Vã închipuiþi forþa acestui civic al populaþiei noastre, al electoratului partid? (Ochii îi sclipeau de hotãrârea cu care rostea român, nu-i va îngãdui sã perceapã aceste cuvinte ºi în acel moment realizam cã mã deosebirile ideologice ºi doctrinare dintre aflam în ceasul lansãrii unui testament pentru istorie!) diversele teorii sau formaþiuni politice. Bineînþeles cã pentru o þarã ocupatã de tancurile ªi atunci, prima fazã pe care trebuia sã sovietice nu era o problemã sã desfiinþeze nu numai o realizãm este sã ne scuturãm definitiv din punct de vedere politic, ci ºi fizic acest partid. de comunism. Atâta vreme cât moºtenirea Partidul nostru a avut în primele faze de persecuþie comunistã este conducãtoarea treburilor 272.000 de arestaþi, dintre care cel puþin jumãtate interne, noi nu vom putea realiza nimic! au murit în închisori! Fruntaºii partidului nostru au – Cum ne putem scãpa de comunism? executat în timpul comuniºtilor 1.500.000 de ani de – Dupã cinci decenii de comunism, de puºcãrie, executaþi efectiv în condiþii cumplite, în subordonare a opiniei publice româneºti condiþii de exterminare! Din aceastã încrâncenare, ºi, firesc, de teamã a cetãþenilor faþã din aceastã catastrofã, eu numesc regimul comunist de necunoscut, teama existã ºi astãzi! catastrofic, cred cã România a pierdut în cei 45 de De veþi merge într-o comunã sã staþi ani de comunism mai mult decât a pierdut în ambele de vorbã cu oamenii, se uitã la stânga, rãzboaie mondiale! (Întrevedeam în lumina ochilor Corneliu Coposu alãturi de Ion Raþiu se uitã la dreapta ca nu cumva sã-i audã care mã ardeau, cã ºi el, impunãtorul bãrbat care se poporului român. Pentru cã sigur oamenii îºi fac cineva. Deci, emanciparea de sub teamã încã nu descompunea din întreaga-i fiinþã în vorbele cu care interesele, îºi augmenteazã bunãstarea. Nu asta s-a înfãptuit ºi probabil cã va trebui sã mai aºteptãm sublinia atrocitãþile prin care trecuserã ei în acele e crima de cãpetenie, crima lor este cã nu se ocupã pentru ca racilele pe care le-au impus anii de vremuri, era conºtient cã îmi transmite un mesaj de interesele naþiunii – un milimetru de efort sã-l facã comunism sã se ºteargã. pentru istorie!) ºi pentru interesul public! În condiþiile astea este inutilã competiþia dog- Dupã 45 de ani de comunism, sigur cã au maticã între formaþiunile politice. Este momentul fost câþiva, foarte puþini, supravieþuitori care s-au Ce anume mai pãstreazã omul politic de unei solidaritãþi a întregii opoziþii democratice, pentru încãpãþânat sã nu moarã în puºcãriile comuniste. largã reprezentare, Corneliu Coposu, din a realiza dãrâmarea acestui neocomunism, acestei Ei bine, cu aceºtia am realizat partidul în prima zi experienþa dobânditã lângã marele Iuliu a doua faze a nomenclaturii, care a reuºit sã fure dupã Revoluþie!... Din fericire, chiar dacã mãnun- Maniu?5. Revoluþia pentru care s-au sacrificat peste 1.000 chiul de bãtrâni care supravieþuiserã holocaustului – E foarte complicatã întrebarea! de vieþi tinere ºi care pur ºi simplu a fost confiscatã comunist nu era suficient pentru a da naºtere unui Iuliu Maniu a fost, dupã opinia mea, expresia cea de niºte oameni versaþi care cunoºteau toate partid, am avut ºansa ca lumea, fie datoritã tradiþiei, mai strãlucitã a tuturor revendicãrilor politice, istorice împrejurãrile ºi care aveau ºi o oarecare experienþã fie datoritã programului nostru, fie datoritã încrederii ºi naþionale ale poporului român. Iuliu Maniu a fost de guvernare. Atunci s-au pus bazele acestei pe care ne-a acordat-o, a venit alãturi de noi ºi încã o figurã care se naºte la 200 de ani odatã într-o þarã! Convenþii Democratice, pe care eu o vedeam ca în primul trimestru al anului 1990 am avut satisfacþia Am avut marele noroc sã-l avem conducãtor! A avut un fel de solidarizare a tuturor formaþiunilor politice de a înregistra 40.000 de noi aderenþi din generaþia o intuiþie deosebitã, un caracter fãrã de egal, a avut o democratice din România, unite cu un singur obiectiv: tânãrã! Foarte important, pentru cã aceastã generaþie intransigenþã ºi o temeinicie care nu au gãsit echiva- scuturarea þãrii de comunism, abia apoi urmând ca tânãrã nu ºtia din cartea de istorie a României – cei lent în istoria româneascã. Iuliu Maniu nu are element dupã ce se va fi realizat acest obiectiv, în condiþii mai mulþi învãþaserã o istorie care falsificase tot de comparaþie în politica noastrã interbelicã... În de normalitate, sã putem sã ne prezentãm în faþa trecutul nostru, în special trecutul interbelic ºi ultima general, aproape toatã activitatea pe care a desfãºu- electoratului român fiecare cu programul ºi ideologia fazã a ocupaþiei comuniste. Totuºi, eu am satisfacþia rat-o în ultimii 15 ani a fost fãcutã sub ochii mei, deci sa ºi sã lãsãm poporul sã decidã pentru ceea ce cã, începând cu un mãnunchi de oameni care puteau am fost martorul acestei activitãþi, am avut posibilita- crede cã e mai bun pentru viitorul ºi interesele sale. fi numãraþi pe degete, am realizat cel mai puternic tea sã apreciez caracterul lui, intransigenþa lui, Asta a fost ideea! S-a realizat aceastã C.D. în partid din România! ªi spun asta fãrã niciun fel de refuzul lui categoric de a tranzacþiona cu ideile care am subordonat ideologiile unui obiectiv principal: reticenþã pentru cã trebuie sã ºtiþi cã faimosul partid ºi principiile care-l ghidau. Era un om deosebit de lupta anticomunistã ca prim obiectiv, pentru a intra de la putere, P.D.S.R., nu este un partid!!... P.D.S.R. curtenitor ºi de amabil, stãtea de vorbã cu adversarii în normalitate sãrind problemele de care v-am este o adunãturã de oameni legaþi prin interese politici, a avut discuþii interminabile despre viitorul amintit. Dupã ce vom obþine izbãvirea de comunism, de ordin pragmatic, un partid de conjuncturã, care þãrii, dar nu s-a abãtut nicio clipã de la principiile vom merge în faþa electoratului fiecare cu ideologia, rezistã atâta vreme cât conducerea lui e la putere pe care le-a creat ºi condus. cu programul, cu doctrina sa ºi vom invita poporul ºi care se va spulbera când partidul va cãdea de Deci... n-a tranzacþionat cu principiile. Acesta este român sã opteze pentru ceea ce crede el cã este mai la putere. Pentru ca sã existe un partid, trebuie mai ºi caracterul lui de cãpetenie – intransigenþa cu care bine pentru viitorul sãu. Sigur cã ideal ar fi ca aceastã întâi sã existe o ideologie, o doctrinã ºi o masã de ºi-a urmãrit obiectivele de cãpetenie ale vieþii – o C.D. sã consolideze, sã adune în jurul sãu tot ce este oameni care trebuie prezentatã. Fãrã aceste condiþii, parte realizate, o parte nerealizate. Pentru partea anticomunist, tot ce este cinstit ºi tot ce urmãreºte partidele care s-au înfiinþat cu zecile, cu sutele, nerealizatã a plãtit cu viaþa, a murit în închisoare, ca un obiectiv de cãpetenie salvarea României nu au decât o viaþã efemerã. la Sighet, în condiþii cumplite, a murit ca un câine, ºi îndreptarea ei pe drumul spre democraþie! înfometat, lipsit de cele mai elementare condiþii Din pãcate, n-am reuºit sã realizãm aceste oi am fost întotdeauna un partid de masã, de igienã, persecutat, umilit. obiective ºi nu ne este permis sã ne ascundem am reprezentat toate categoriile sociale ºi În asta constã mãreþia lui Maniu. Este mare dupã deget... Eu am avut o serie de obiective de ca urmare am avut baza care ne asigurã nu numai prin obiectivele pe care ºi le-a propus care m-am legat ºi pentru care am militat, dar n-am continuitateaN în timp! Sigur cã sutele de partide ºi pe care a reuºit sã le realizeze, este mare ºi reuºit. Unul dintre obiectivele de cãpetenie a fost înregistrate la Tribunalul Bucureºti vor dispãrea, prin moartea sa! De aceea m-am opus categoric promovarea tinerilor. Am spus: noi trebui sã pregãtim partidul nostru însã va rãmâne, pentru cã el nu este sã se scormoneascã în cimitirul sãracilor unde urmaºii noºtri, oameni cãrora sã le predãm ºtafeta, un partid al clientelei ºi nu este un partid încropit a fost aruncat într-o groapã comunã din Sighet sã-i pregãtim. Cum? Promovându-i în locuri de în jurul unui lider, ci este întemeiat pe dorinþa unei ca sã i se descopere rãmãºiþele. conducere în cadrul P.N.Þ.! Ei, am fãcut eforturi, în categorii sociale de a se vedea reprezentatã în Nu! Acolo trebuie sã fie lãsat... acolo unde l-au multe din eforturile fãcute am reuºit, dar nu în toate... dorinþele ºi aspiraþiile ei. Sigur cã partidul nostru aruncat comuniºtii! ºi de acolo, din pãmântul þãrii Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 13 Curtea de la Argeº 8 Istoria de lângã noi n al doilea obiectiv a fost promovarea au dobândit ºi un nume clasic, rãmas în istorie, continua alianþa fãcutã cu partidele extremiste, femeilor în lupta politicã naþionalã. 56,8% nume inventat de rãposatul Nicolae Iorga: aceastã alianþã care a întunecat imaginea þãrii în strãinãtate. din electoratul României este compus din trecere de la un partid la altul, adicã de la un partid S-ar putea întâmpla ca partidul de guvernãmânt sã femei.U Dacã te voteazã femeile, ai câºtigat alegerile! de opoziþie la un partid de guvernãmânt, se numea meargã singur în alegeri, cãutându-ºi dupã alegeri Am încercat cu eforturi deosebite sã promovez fripturism, iar cei ce le provocau se numeau fripturiºti. alianþe de care va avea nevoie eventual pentru a-ºi femeile pe posturi de conducere în partid, n-am Sigur cã fripturismul a existat ºi existã din toatã asigura o majoritate guvernamentalã, asta o spun reuºit! Avem patru ºefi de organizaþii femei ºi ºefa vremea!... Principalul interes ºi ponderea de cãpe- ipotetic, fiindcã în aceeaºi situaþie se aflã C.D. care, organizaþiilor feminine, care trebuia sã fie femeie, tenie care determinã fenomenul este de ordin prag- în cel mai bun caz, poate conta pe o majoritate nu?! Deci un alt obiectiv care nu mi-a reuºit! Trebuie matic, unele dintre aceste târguieli fiind absolut de ipoteticã... sã recunoaºtem insuccesele. tarabã ºi foarte puþin onorabile: vin la dumneata în Nicio formaþiune politicã, în condiþiile politice În materie de C.D. am avut un rezultat promiþãtor partid dacã mã faci subprefect, ori director F.P.P. – actuale ale þãrii, nu poate conta pe o majoritate iniþial; toate organizaþiile considerate democratice sunt negocieri pe care le cunoaºtem ºi care se absolutã care sã o dispenseze de anumite alianþe au venit alãturi de noi ºi am consolidat aceastã C.D., practicã nu spre onoarea celor care le practicã. de menþinere a unui guvern majoritar. Deci, indiferent care ºi-a ºi dovedit forþa la ultimele alegeri, ºi ne-am Sunt altele care sunt determinate de o viziune mai care formaþie va avea majoritatea relativã, va trebui menþinut pe o poziþie promiþãtoare, dar... dar a intrat îndepãrtatã pe linie politicã; cei angrenaþi într-o sã facã asemenea combinaþii care sã se bazeze dracul cu coada în Convenþie, care a început politicã stabilã se îndreaptã spre alte formaþiuni pe apropierile ideologice ºi corectitudinea partidului. sã se destrame. politice sau spre alte obiective. Aceste deplasãri pot În ceea ce ne priveºte, n-aº face niciodatã o Iatã, deci, un alt eºec pe care trebuie sã-l avea chiar justificãri de ordin ideologic. În momentul alianþã cu un partid a cãrui corectitudine sã fie pusã recunoaºtem, cã în loc sã mergem uniþi la alegerile în care ai ajuns la concluzia cã ideologia pe care o la îndoialã. Aºadar, este de prevãzut ca la alegerile din ’96, toatã lumea anticomunistã, toatã lumea serveºti nu are perspective de afirmare, o pãrãseºti. viitoare sã se facã anumite alianþe, n-aº zice fuziuni, care urmãreºte o schimbare de atitudine, o dirijare Asta ar fi latura onorabilã a acestor fluctuaþii, de fuziuni sunt mai greu de realizat, ºi chiar dacã se a României pe drumul democraþiei, al economiei de obicei foarte rar întâlnitã, cele mai dese schimbãri vor realiza, vor fi de importantã disparentã în lumea piaþã, al legãturilor tradiþionale, aceastã solidaritate de atitudine ºi tribulaþii între partidele politice fiind noastrã politicã. Dar sã se facã niºte alianþe care ar pe care am denumit-o solidaritatea celor buni s-a avea valabilitate în timpul alegerilor ºi, mai cu spulberat. Adicã lumea a început sã dea importanþã, seamã, valenþe post electorale, pentru cã dat culmea, problemelor veleitare. Fiecare voia sã se fiind rezultatul care se prevede, sigur cã va fi arate mai important decât este ºi în loc sã realizãm nevoie în viitor pentru constituirea unui guvern o solidaritate anticomunistã care sã reuºeascã majoritar de niºte susþineri din afara formaþiei sã schimbe situaþia politicã din România ºi sã politice majoritare. Eu sper ca în ce ne priveºte ne impunem alternativa noastrã de guvernare, pe noi, C.D. va realiza o majoritate relativã acum trebuie sã o luãm de la capãt! ºi va avea la îndemânã formaþii corecte care Aºa e în politicã, nu trebuie sã disperãm; pânã la sã-i asigure majoritatea indispensabilã pentru urmã, sigur cã mai încet decât ar fi fost nevoie, vom guvernare. reuºi. ªi vom reuºi pentru cã, pe de o parte, poporul român, care e foarte rãbdãtor, ajunge ºi el la capãtul Vorbeaþi despre seriozitate ºi rãbdãrii atunci când foamea, mizeria ºi nenorocirea v-am ruga sã comentaþi puternica îl copleºesc, iar în al doilea rând, lumea s-a plictisit penetrare a vulgarului, a violenþei de acest guvern de la care nu mai are nimic de chiar8. în disputele ºi comportamentul unor aºteptat. Am vorbit cu domnii de la guvernare ºi oameni politici, ºtiut fiind cã, mãcar din cât le-am spus: arãtaþi-mi un ministru care în aceºti cinci am citit eu, în tradiþia parlamentarã românã ani de guvernare a fãcut ceva pentru poporul român Fotografie din timpul interviului n-a existat aºa ceva. ºi eu îl mãnânc cu pene cu tot! Pentru cã toþi miniºtrii – Cine cerceteazã cu atenþie istoria politicã din guvern s-au preocupat de probleme de ordin absolut de ordin pragmatic. S-a vãzut, de exemplu, a României interbelice va fi impresionat de decenþa, personal ºi de prelungirea agoniei guvernamentale, cã dl Petre Roman care a fost prim-ministru câþiva de acurateþea ºi de comportarea ireproºabilã a facto- or, dacã într-un guvern nu gãseºti un om care sã ani de zile ºi care reuºise sã adune în jurul lui câþiva rilor politici care au activat în perioada respectivã. se dedice problemelor obºteºti, care sã aibã o cât oameni bine pregãtiþi, s-a vãzut în cele din urmã În orice caz, relaþiile erau exemplificatoare pentru de micã preocupare pentru cele 23 de milioane de pãrãsit rând pe rând de aceºti oameni ai lui, de situaþia politicã a momentului. La noi, au pãtruns oameni nenorociþi care n-au aºteptat de la altcineva încredere chiar. Dacã însuºi candidatul lui la preºe- derbedeii în Parlament! decât de la proprii conducãtori o ameliorare a situaþiei dinþie l-a pãrãsit!... Sigur cã pentru asta nu existã Eu nu fac o apreciere generalã, sunt mulþi oameni lor... atunci, care e situaþia!? justificãri ideologice, existã pur ºi simplu interese politici din toate formaþiunile care rãspund noþiunii Din ce în ce mergem din rãu în mai rãu ºi, din de ordin pragmatic care au operat sub niºte promi- de om civilizat. Am ºi eu prieteni politici chiar printre nefericire, în câteva luni sãrãcia o sã nãpãdeascã siuni cãrora li s-a dat urmare. fruntaºii guvernamentali ºi printre fruntaºii opoziþiei, de o asemenea manierã populaþia din România, dar asta nu mã împiedicã sã constat cã masele care încât sã nu mai fim în stare sã ne acoperim coºul n ce priveºte viitoarele coaliþii, eu prevãd cã au pãtruns în Parlamentul României sunt aºa de zilnic. În condiþiile astea, sigur cã guvernul nu poate lipsite de culturã politicã, de cei ºapte ani de acasã supravieþui ºi cã speranþele noastre se leagã de pentru o reuºitã în acþiunea antiguvernamentalã ºi de atitudine civilizatã, încât atitudinea lor a fãcut intuiþia poporului român, de experienþa fãcutã cu întreprinsã de opoziþie, ar fi utilã o coalizare a întregiiÎ opoziþii democratice. Fac o parantezã – sub înconjurul lumii. Nicãieri în Europa unde te învârþi aceste guvernãri postrevoluþionare ºi sperãm cã nu vei gãsi oameni care sã nu cunoascã cel puþin de data aceasta va urmãri drumul care sã ducã opoziþia democraticã nu integrez toate formaþiunile anecdotic câteva scene nãstruºnice desfãºurate la democratizarea þãrii, la modernizarea economiei nãscute ieri sau alaltãieri, cu niºte scopuri absolut în Parlamentul României. Sigur cã Parlamentul este de piaþã ºi la încercarea de normalizare a situaþiei nebuloase, aºa-numitele partide de buzunar sau din þarã. Nu este admisibil ca a doua þarã bogatã partide de scarã de apartamente, care nu au nicio un loc de dezbatere, este un loc de desfãºurare a din Europa sã trãiascã sub nivelul Albaniei ºi oamenii valoare în calculul politic, dar când e vorba de o polemicii ºi de contradicþie între tezele pe care le sã-ºi facã preocupãri pentru hrana lor zilnicã! Este formaþie care s-a evidenþiat în politica noastrã internã, susþine o formaþie sau alta. Asta nu implicã însã contra naturii ºi tot ce este contra naturii nu poate se poate vorbi de o analizã a motivaþiei pentru care înjurãturi de mamã ºi nu implicã trivialitãþi pe care sã dureze, chiar dacã prin artificii aceastã situaþie s-au fãcut anumite fuziuni, alianþe. Nu vãd nicio nenorocitul ãsta de Parlament al României le-a se prelungeºte. explicaþie logicã a niciuneia dintre alianþe, nici chiar auzit pentru prima datã cu ocazia sesiunilor parla- Deci, eu închei într-un mod optimist, cu speranþa dintre partidul domnului Cunescu ºi partidul domnului mentare de acum. Cãutaþi dumneavoastrã dezba- terile parlamentare care apãreau în volumul trei al cã la proximele alegeri guvernul va cãdea, cã alter- Roman, care purtau acelaºi nume de partid social Monitorului Oficial dintre cele douã rãzboaie ºi veþi nativa noastrã de guvernare se va pune în aplicare, democrat, dar se gãseau într-o poziþie antagonistã gãsi acolo dispute vehemente, veþi gãsi ºi dezbateri cã în câteva luni vom reuºi sã depãºim criza acutã care nu ar fi îngãduit o fuziune sau alianþã. parlamentare, realitatea e cã noi nu avem dezbateri cu care e confruntatã þara ºi ne vom pune în aplicare În ce priveºte viitoarele alegeri, eu nu exclud parlamentare acum! un program care va conduce la normalizarea þãrii posibilitatea ca toatã opoziþia democraticã autenticã ºi la primii paºi spre ceea ce trebuie sã realizãm ca Înainte vreme erau niºte parlamentari cu un limbaj sã se solidarizeze în jurul unui obiectiv primar: strãlucit, cu o intuiþie deosebitã, cu o promptitudine obiectiv: ridicarea României la nivelul pe care trebuie doborârea guvernului, pentru cã prima mãsurã sã-l asigure situaþia ei materialã, bogãþia ºi inteligenþa în reacþie ºi cu o atitudine strãlucitoare din punctul pentru a scoate þara din impas este emanciparea poporului român! de vedere al ineditului cu care erau confruntaþi! de sub criptocomunism, deci, dacã aº fi întrebat, aº Avem figuri ilustre de parlamentari care sigur vor rãspunde cã nu vãd niciun impediment în realizarea De acord cu dumneavoastrã, domnule rãmâne scriºi în istorie. În locul acestora, ce a apãrut preºedinte Corneliu Coposu. Îngãduiþi-mi unei coaliþii pre ori post electorale între formaþiunile în Parlamentul României? Niºte mojici, niºte mârlani sã vã solicit comentariul asupra rolului serioase care militeazã pentru democraþie ºi al cãror – nu de toþi vorbesc, doar unele exemple cunoscute ºi semnificaþiei7. pe care le atribuiþi dumneavoastrã program nu reprezintã niºte antiteze inacceptabile. care îºi fac de cap. Vorbesc mai ceva ca la uºa alianþelor electorale ºi dacã întrevedeþi mutaþii care Iar în ce priveºte alegerile proxime, cred cã cortului! sã surprindã electoratul pentru iarna-primãvara numãrul mare de candidaþi la preºedinþie va face În condiþiile astea, nivelul Parlamentului se urmãtoare. neserioasã alegerea preºedintelui. Dacã vom degradeazã ºi eforturile pe care le fac unii pentru – Întrebarea este foarte potrivitã, referindu-ne numãra zece, doisprezece candidaþi, vã închipuiþi cã a pãstra o anumitã decenþã sunt inoportune. În orice la momentul prin care trecem ºi care este afectat indiferent de voturile pe care le vor recolta respectivii, caz, mie îmi e aºa de groazã de limbajul parlamentar, de o serie de învolburãri care determinã în acelaºi seriozitatea alegerii va fi pusã în cumpãnã. În ce încât fac tot posibilul sã-l evit! timp mutaþii între o formaþie ºi alta. Aceste mutaþii priveºte partidul de guvernãmânt, nu ºtiu dacã va (Va urma) 14 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi Convulsiile procesului de acumulare economicã în România anilor ‘70-’’80 Acad. Emilian DOBRESCU tudiile de istorie convingeri, am susþinut (inclusiv ca prim-vicepre- supoziþiei economice cã pentru o ratã a acumulãrii recentã admit cã ºedinte al Comitetului de Stat al Planificãrii, începând nulã ar fi anti-intuitiv sã acceptãm o eficienþã segmentul temporal cu aprilie 1972) politicile care în acea perioadã îºi a acesteia nenulã. A rezultat astfel regresia: vizatS în titlu este nu doar asumau explicit implementarea unor investiþii masive 2 important, ci ºi controversat, în industriile extractive ºi manufacturiere, sistemul E = 2.98046 * k – 6.86314 * k prin complexele sale implicaþii energetic naþional, infrastructura agricolã, reþeaua social-economice. El poate fi discutat din numeroase de transporturi ºi telecomunicaþii, refacerea fondului în care E reprezintã raportul dintre ritmul venitului perspective. Cea adoptatã în rândurile de faþã se forestier, amenajarea bazinelor hidrografice, con- naþional în preþuri constante, pe de o parte, ºi rezumã la o concisã circumscriere a procesului strucþia de locuinþe ºi edificii social-culturale. ponderea acumulãrii în venitul naþional, notatã k, menþionat în parametrii dezbaterilor cu privire la Realizate prin gigantice eforturi ºi cu preþul multor pe de alta. fundamentele conceptuale ºi analitice ale utilizãrii privaþiuni, cele mai multe dintre aceste programe Sigur cã, din punctul de vedere al politicilor resurselor nou create în societate. Fireºte, fãrã ºi-au validat utilitatea transgeneraþionalã. economice, cu adevãrat important este nu nivelul ca a se omite, ci dimpotrivã, posibila conexiune a atare al acumulãrii, ci efectul acesteia, adicã ritmul acestora cu politicile dominante în acea perioadã. 2. Acest trend – în principiu pozitiv – a înregistrat, venitului naþional, calculat ca produs al celor douã de pe la mijlocul anilor ’70, o alterare progresivã. mãrimi implicate, respectiv k * E. Redau grafic 1. Considerentele ºi modelele pe care (Fig. 2) simulãrile efectuate atât pentru E, cât le-am formulat în aceastã chestiune ºi pentru k * E, în condiþiile unor valori ale lui k (Dobrescu, 1969, 1971, 1972 a-c) au fost cuprinse între 0 ºi 0.45; dupã 0.44 se intrã deja pe larg comentate în literatura vremii (a se în zona creºterii economice pauperizante nu doar vedea, de exemplu, intervenþiile din revista relativ la resursele angajate în circuitul economic, de profil, Probleme Economice, numerele ci de-a dreptul în formã absolutã. 2-6 ºi 10 din 1972, reluate în Contribuþii Se observã uºor cã, pentru România acelei la dezbaterea problemelor teoretice ale perioade, preferabilã era o ratã de circa 28,9% economiei socialiste, Editura Politicã, 1974, (fireºte, la aceastã valoare se poate ajunge ºi pp. 139-201). În afara valenþelor de ordin direct, aplicându-se algoritmul de rezolvare a unei tehnic-metodologic ale acestor lucrãri, parabole cu maxim). Cu oricâte rezerve ar fi privite evaluãrile de specialitate ca ºi diversele aceste estimãri, ele acreditau neambiguu – încã din comentarii conjuncturale, exprimate atunci anul 1976 – o politicã de acumulare semnificativ ºi ulterior, au reþinut în mod special mesajul mai atenuatã decât „plafonul mult dorit”. lor pro-acumulare. 3. Sigur cã în activitatea practicã de planificare Aceastã opinie mi se cristalizase încã mã strãduiam sã þin seama de simulãrile operate în cursul elaborãrii tezei de doctorat, adicã pe modelele econometrice disponibile. Echilibrele la finele anilor ’50 ºi începutul anilor ’60. sectoriale erau testate ºi cu matricea Leontiev. Ea se întemeia nu numai pe relaþia funcþio- Prima balanþã input-output a României a fost nalã intrinsecã dintre mãrimea capitalului Tabelul 1. Formarea brutã de capital, în % faþã de PIB (medii lineare elaboratã cu datele anului 1970, beneficiind, la productiv ºi dinamica avuþiei naþionale, ale datelor anuale) sugestia mea, de asistenþa metodologicã a unor ci þinea cont ºi de realitãþile þãrii noastre. reputaþi experþi din SUA (Dobrescu, 1970). Al doilea Ca tânãr economist – destul de bine informat Seminar româno-american cu aceastã tematicã – cu privire la startul perioadei postbelice ºi firava Washington-Boston, aprilie 1970 – a fost onorat cu redresare ce i-a urmat – admiteam cã iniþierea ºi prezenþa a însuºi fondatorului tehnicii – laureatul susþinerea pe termen lung a unui proces investiþional Nobel Wassily Leontiev. Pânã pe la mijlocul anilor intens era singura cale de modernizare autenticã ’70, variantele de lucru ale planurilor – construite prin a României. Nu existã alternativã pentru reducerea colaborarea iterativã a direcþiilor de specialitate din decalajelor de dezvoltare, asistenþa externã putând CSP, precum ºi a acestora cu ministerele, instituþiile avea un impact semnificativ, dar numai comple- de sintezã economicã ºi organismele judeþene – se mentar. Istoria economicã mondialã stã mãrturie. conformau în linii mari unor standarde de coerenþã computaþionalã acceptabile. 1.1. În perioada discutatã, politicile investiþionale Planurile propriu-zise – cele care deveneau legal viguroase nici mãcar nu constituiau excepþii. Este obligatorii – rezultau însã din „altoirea”, pe variantele relevantã statistica Bãncii Mondiale (World Bank, 1 de lucru avansate de CSP, a intervenþiilor decidentului 2015) privind raportul (în %) dintre acumularea brutã politic. Oarecum marginale la început, de capital ºi produsul intern brut (PIB) în perioada Cauzele au fost, acestea s-au amplificat continuu, cu 1961-1990, pentru 13 þãri vest-europene, 3 state evident, multiple. un impact distorsionant de substanþã, extra-europene dezvoltate, plus China ºi India Dat fiind subiec- îndeosebi dupã 1973-’74. Voluntarismul (specificate în Tabelul 1). Din totalul celor 540 tul prezentelor astfel instalat s-a manifestat în multe de estimãri anuale (18 x 30), pentru 92 de cazuri adnotãri, semna- domenii, dar mai cu seamã prin lipsesc datele oficiale, iar restul de 448 se distribuie lez aparte „ambiþia pe intervale conform graficului din Fig. 1. obsesivã” a forþarea programului investiþional. Ca În proporþie covârºitoare, aºadar, ratele de acumu- atingerii unei rate urmare, economia a derapat într-un lare a capitalului (faþã de GDP) se plaseazã în segmen- de acumulare important gap pozitiv, cu apariþia ºi tele 20-25% ºi 25-30%. Importantã este ºi ponderea pe ansamblul apoi cronicizarea unor dezechilibre ratelor de peste 30%. În Tabelul 1, seriile în cauzã economiei de tot mai greu de gestionat. Conºtient de urmãri, dar cunoscând sunt compactate ca medii pe intervale cincinale peste 33% din 2 (absenþa datelor primare este marcatã prin simbolul venitul naþional ºi inflexibilitatea opþiunilor conducerii na). România figureazã cu informaþii pentru anii 1981 (determinat în sistemul contabil al producþiei mate- politice, în vara anului 1978 am solicitat (invocând ºi (36.2995%), 1982 (33.72285%) ºi 1990 (30.24828%). riale). Asocierea numelui meu cu acest deziderat unele probleme medicale) eliberarea mea din funcþia ar fi cel puþin neprofesionistã. deþinutã la CSP. Ceea ce s-a ºi întâmplat. Referitor 1.2. De remarcat cã încã din 1963-1964, în Dându-mi totuºi seama de o asemenea eventua- la retragerea unor consilieri din cadrul Cancelariei lucrãri publicate, eu am pledat neechivoc pentru litate, de la un moment dat, chiar în luãrile de poziþie CC PCR, fostul ºef al acesteia noteazã în memoriile intensificarea procesului investiþional ca unic suport publice, am „strecurat”, printre circumstanþialele sale (Curticeanu, 2008, p. 187): „Mircea Maliþa, solid al progresului României (Dobrescu, 1963, ingrediente propagandistice ale vremii, formula „rata de pildã, a plecat pentru cã era prea futurist, iar pp. 4-6; Dobrescu, 1964, pp. 254-258). înaltã, raþional dimensionatã, a acumulãrii” (þin sã Ceauºescu prea mult un om al momentului; Emilian Raþiunile pentru care, dupã 1965, politica oficialã precizez cã aceastã expresie s-a conturat în discuþiile Dobrescu, pentru cã l-au apucat insomniile ºi durerile a înclinat spre accelerarea dezvoltãrii economice mele particulare cu profesorul Tudorel Postolache). de cap tot explicând în zadar raportul optim dintre puteau sau nu sã aibã legãturã (mai degrabã nu) cu ªi nu era vorba doar de o schimbare de sintagmã fondul de dezvoltare ºi cel de consum.” aceste lucrãri. Mi se pare deci evident cã supoziþiile terminologicã. În (Dobrescu, 1976) am argumentat Din pãcate, perturbaþiile provocate de exacerbarea (chiar insinuãrile) de a le reduce la statutul de simple pe larg (pp. 67-71) dependenþa nelinearã a creºterii frontului de investiþii (ponderea lucrãrilor neterminate „ecouri ale comandamentelor de partid” n-au economice (ordonata planului) de rata acumulãrii crescând alarmant), augmentate ºi de cutremurul din acoperire. Respectivele „comandamente” au fost (abscisa). Datele disponibile nu permiteau o aplicaþie 1977, dar mai ales de urmãrile celui de-al doilea ºoc definite ca atare prin 1966-’67, în timp ce opiniile econometricã conformã tuturor rigorilor statisticii petrolier (care ne-a surprins în postura de importator mele în acest domeniu erau prezente dinainte matematice moderne. Mi-am permis totuºi o estimare net de hidrocarburi) au adus România în pragul în circuitul de specialitate public. mono-factorialã, forþând curba sã treacã prin originea falimentului valutar. Fireºte cã, fiind convergente cu propriile mele coordonatelor (deci cu intercept = 0), în baza Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 15 Curtea de la Argeº 8 Istoria de lângã noi a finele anului 1980, am prezentat conducerii producþie fizicã fãrã capacitãþile necesare ºi eficienþei economice, accentuarea dezechilibrelor politice un referat detaliat asupra situaþiei includerea lor în balanþele materiale nu numai în cadrul economiei naþionale sau creºterea datoriei balanþei de plãþi ºi datoriei externe, cu cã nu a exercitat un rol mobilizator în economie, externe (soluþie absolut exclusã în împrejurãrile evaluãrileL sumbre ce se conturau în aceastã privinþã ci, dimpotrivã, a contribuit Ia dezorganizarea actuale), cu consecinþe ºi asupra nivelului de trai.” pe termen foarte scurt (câteva luni). aprovizionãrii tehnico-materiale, cu efectele bine (p. 209) cunoscute.” (p. 207) Propunerile mele fiind brutal respinse, mi-am 4. În cursul lunii martie 1981, mi s-a „indicat” – „În unele sectoare persistã dificultãþi de prezentat demisia, care – din cauza unor obligaþii sã revin la CSP. Am condiþionat acceptarea de desfacere la export care – dupã toate studiile externe anterior angajate – s-a formalizat abia în clarificarea prealabilã a modificãrilor majore care de conjuncturã – se vor menþine în continuare... toamnã. În memoriile deja citate (Curticeanu, 2008, ar fi trebuit sã aibã loc în politicile noastre macro- Planificarea unor producþii fãrã desfacere ar avea nu p. 285), momentul este consemnat dupã cum urmea- economice. Deºi mi s-a promis o discuþie lãmuritoare numai dezavantajul blocãrii unor resurse de materii zã: „Emilian Dobrescu (economist de valoare, om pe acest subiect, ea n-a mai avut loc ºi, la 26 martie prime ºi materiale, dar nici nu ar stimula procesul de de mare caracter), pe când era preºedintele C.S.P., 1981, mi s-a adus la cunoºtinþã decretul de numire restructurare a sectoarelor respective, întreprinderile a încercat, printr-o scrisoare olografã, curajoasã ºi ca preºedinte al CSP. ºi centralele prevalându-se de prevederile planului documentatã, ce s-a aflat un timp în pãstrarea mea, Dupã câteva luni de „coabitare” relativ calmã, pentru menþinerea vechiului profil de fabricaþie.” sã-i reducã elanul (lui N. Ceauºescu, n.n.), dar a fost presiunile asupra instituþiei de care rãspundeam s-au (p. 207) rotit de urgenþã...” Într-o recentã monografie (Dinu intensificat copleºitor, mai toate vizând supralicitarea – „Probleme deosebite se menþin în legãturã cu ºi Brateº, 2014, p. 299) se aratã: „Memoriul a unei economii ºi aºa serios fragilizate. Este drept metalurgia, sector supus în continuare unei serioase reprezentat o contestare deschisã, argumentatã, a cã problemele se acutizau ºi din cauza vicierii crize care a generat mari disponibilitãþi de capacitãþi proiectului de plan pe anul 1983 pe care Ceauºescu tot mai extinse a actului de planificare ca atare. pe plan mondial. Astfel, în Piaþa Comunã, gradul de personal îl aprobase. A fost un act temerar care Am enunþat o serie dintre aceste carenþe, în utilizare a oþelãriilor a reprezentat în ultimii ani 60- a dus Ia eliberarea din funcþie a autorului.” modalitatea posibil de exprimat atunci – aceea 63%; în doi ani, producþia totalã de oþel s-a redus în de „autocriticã”, mai cu seamã cã în cursul lunii Statele Unite ale Americii cu 15 milioane tone ºi în nchei, reproducând încã douã referinþe din noiembrie 1981, la o reuniune cu ministerele Japonia cu peste 10 milioane tone. România dispune teza de doctorat a lui Cornel Ban (2011): consacratã planului anual 1982, conducerea politicã de capacitãþi excedentare de prelucrare siderurgicã… – „For Ceausescu economic policy was one of incriminase deja „manifestãrile de liberalism” din Datoritã conjuncturii externe nefavorabile, preþurile his Îmost important preoccupations and he therefore activitatea Comitetului de Stat al Planificãrii ºi a actuale de export… nu acoperã costurile, uneori nici dominated the drafting of economic policy strategies mea personal. Reproduc, din textul oficial depus and punished the bureaucrats who showed the Secretariatului, câteva pasaje din intervenþia mea slightest resistance. When leading chief planner la Plenara comunã a CC al PCR ºi a Consiliului Emilian Dobrescu voiced dissent in 1982, he was Suprem al Dezvoltãrii Economice ºi Sociale promptly sacked and transferred in research din 25-26 noiembrie 1981: in a different institution.” (p. 404) – „Suntem încã tributari în mod excesiv opticilor – „In October 1982, Emilian Dobrescu, the most cantitative asupra proceselor economice, care ne capable linear planner in the state bureaucracy, was împiedicã sã situãm în centrul preocupãrilor noastre fired over his opposition to Ceausescu‘s early debt rezolvarea problemelor calitative deosebit de repayment and austerity program.” (p. 437) complexe ce se pun în actuala etapã.“ Adnotãrile de mai sus s-au limitat la caracterizarea – „O altã gravã carenþã o constituie formalismul… factualã a contextului ºi tensiunilor majore în care s-a Experienþa a demonstrat cã manifestarea cea mai derulat procesul acumulãrii în România anilor ’70-’80, dãunãtoare a formalismului în munca de planificare aºa cum le-am perceput eu ca economist-practician. o constituie echilibrarea scripticã, fãrã soluþii certe, De aici provine ºi nota personalã mai pronunþatã a balanþelor materiale ºi valorice, cu grele consecinþe decât într-un studiu propriu-zis asupra acestui în execuþia planului.” proces. (Bucureºti, decembrie 2016) – „Ne preocupã ºi faptul cã s-au înmulþit feno- chiar cheltuielile materiale. De aceea, din motive menele de manipulare abuzivã a unor indicatori nu numai energetice, ci ºi valutare, producþia de Referinþe valorici.” oþel ar trebui menþinutã cel mult la nivelul anului Ban, C. (2011): Neoliberalism in Translation. Economic Spre surprinderea mea, ample extrase din 1982.” (pp. 207-208) Ideas and Reforms in Spain and Romania, Dissertation intervenþie au fost incluse în relatarea publicatã – „Aprovizionarea cu þiþei din import va fi mult directed by Ken Conca and Vladimir Tismaneanu: de cotidianul Scânteia. îngreunatã din cauza restanþelor la plãþi pentru http://drum.lib.umd.edu/bitstream/1903/11456/1/Ban_umd_0 achiziþiile precedente (peste 1 miliard dolari în 117E_11923.pdf (Accessed May 2015). 5. Îmi era tot mai limpede necesitatea ca prezent). Pe de altã parte, corelaþia între preþul Curticeanu, S (2008): Mãrturia unei istorii trãite – prevederile de bazã ale planului cincinal 1981-1985 þiþeiului ºi preþurile obtenabile la produsele derivate se Imagini suprapuse, Ed. Albatros, Bucureºti, 2008. sã fie redimensionate. Tentativele în aceastã direcþie anunþã în continuare nefavorabilã importurilor de þiþei. Dinu, M. ºi M. Brateº (2014): Rãzbunarea trecutului. au fost constant respinse, tensiunile dintre poziþiile Ca urmare, ar fi indicat ca în planul pe 1983 sã se Capitalismul în cinci luni postdecembriste, Ed. Economicã, tehnice ale CSP ºi conducerea politicã devenind tot ia în calcul o livrare de þiþei din import mai micã Bucureºti, 2014. mai greu de conciliat. Întrucât nu mai aveam niciun decât s-a prevãzut, cu reducerea corespunzãtoare Dobrescu, E. (1963): „Aspecte ale corelaþiei dintre dubiu cã, fãrã o schimbare radicalã a opþiunilor a cantitãþii totale supuse prelucrãrii.” (p. 208) creºterea productivitãþii muncii ºi creºterea nivelului de de dezvoltare, colapsul economiei româneºti este – „Pentru capacitãþile devenite disponibile, ca trai”, Academia Republicii Populare Române, Institutul iminent, am recurs la ultima încercare ce-mi rezultat al diminuãrii producþiilor fizice fãrã bazã de Cercetãri Economice, Probleme Economice, XVI, Nr. 8, rãmãsese la îndemânã „din interiorul sistemului”. materialã sau fãrã desfacere asiguratã, ar urma 1963, pp. 3-11. La 16 iulie 1982 am înaintat, în nume strict personal sã se acþioneze... pentru gãsirea de parteneri externi Dobrescu, E. (1964): Productivitatea muncii sociale, Ed. Politicã, Bucureºti, 1964, 280 pag. ºi ca document olograf (ferind astfel de riscuri atât în vederea realizãrii unor operaþiuni de prelucrare Dobrescu, E. (1969): „Teze privind optimizarea corelaþiei colaboratorii, cât ºi persoanele apropiate), un în lohn.” (p. 208) dintre acumulare ºi consum”, în Contribuþii la dezbaterea memoriu explicativ cu privire la ajustãrile ce se – „În domeniul agriculturii... în analizele cu problemelor teoretice ale economiei socialiste, Ed. Politicã, impuneau în configurarea proiecþiilor noastre macro- ministerul ºi judeþele s-au ridicat multe probleme Bucureºti, 1969, pp. 175-213. economice. Ca referinþã concretã, am focalizat atenþia concrete privind suprafaþa arabilã (raportarea Dobrescu, E. (1970): „Inter-Branches Balance – An asupra obiectivelor ºi parametrilor planului pe anul statisticã oficialã consemna la 15 iunie a.c. un minus Instrument of Structural Analysis of Economy”, Economic 1983, deja agreat la nivelul conducerii politice. de circa 100 mii hectare), asigurarea cu îngrãºãminte Computation and Economic Cybernetics Studies and Textul acestui memoriu a intrat, dupã 1989, în chimice ºi pesticide ºi altele.” (p. 208) Research, Nr. 4, 1970, pp. 27-51. arhiva documentarã a „Comisiei (numite de Guvernul – „Proiectul de plan prevede un volum de inves- Dobrescu, E. (1971): Corelaþia dintre acumulare Petre Roman) pentru studierea ºi evaluarea feno- tiþii de 259,7 miliarde lei – la nivelul fixat iniþial în ºi consum, Ed. Politicã, Bucureºti, 1971, 214 pag. menelor de subminare a economiei naþionale a cincinal... În aceste condiþii, frontul de investiþii nu Dobrescu, E. (1972a): „Modeli sootnoºenia mejdu României în perioada de dictaturã”. Principalele s-ar restrânge, ci s-ar amplifica ºi mai mult, cu impli- fondom nacoplenia i fondom potreblenia dlia prognoza constatãri au fost sintetizate în lucrarea coordo- caþii serioase asupra eficienþei economice în acest razvitia rumânscoi economiki”, Revue Roumaine des natorului acestei Comisii (Ionete, 1993), care, domeniu. Rata acumulãrii în venitul naþional repartizat Sciences Sociales, 16, Nr. 1, 1972, pp. 93-109. în Anexa 2, prezintã extrase din memoriu. Reiau se prevede a fi de 29,5%. Dacã þinem seama cã Dobrescu, E. (1972b): „On Modelling the Fundamental întocmai câteva puncte, doar cu adãugirea unor soldul activ al balanþei comerciale ºi rezervele Correlation of the National Income Utilization”, Economic sublinieri. constituite în balanþele materiale reprezintã circa 9%, Computation and Economic Cybernetics Studies and – „Incertitudinea unor resurse ale balanþei înseamnã cã ponderea fondului de consum va putea Research, 1972, Nr. 4, pp. 5-21. energetice face necesarã crearea unor rezerve... cu fi de 61,5%...” (p. 208) Dobrescu, E. (1972c): „Cu privire la modelarea corelaþiei mult mai mari decât cele prevãzute în ultima variantã – „În legãturã cu soldul balanþei comerciale fundamentale a utilizãrii venitului naþional”, Academia de plan. Astfel de rezerve nu pot fi constituite prin cuprins în proiectul de plan, este de reþinut cã acesta Republicii Populare Române, Institutul de Cercetãri scãderea consumurilor specifice... În aceste condiþii, se bazeazã pe un volum însemnat de produse Economice, Probleme Economice, XXV, Nr. 10, 1972, echilibrarea pe baze reale a balanþei energetice fãrã desfacere asiguratã sau fãrã capacitãþi sigure pp. 29-48. impune reconsiderarea (în sensul reducerii) de realizare...” (p. 208) Dobrescu, E. (1976): Optimul economiei socialiste, a unor sectoare energointensive.” (p. 207) – „Soluþionarea problemelor menþionate mai sus Ed. Politicã, Bucureºti, 1976, 482 pag. – „Datoritã întârzierilor înregistrate în execuþia ºi presupune reducerea unor niveluri ºi ritmuri... Ionete, C. (1993): Criza de sistem a economiei de punerea în funcþiune a noilor capacitãþi, la o serie de Experienþa a demonstrat, de altfel, cã forþarea comandã ºi etapa sa explozivã, Ed. Expert, Bucureºti, produse fizice importante nu poate fi asigurat nivelul ritmurilor cantitative, în condiþiile unor deficite de 1993, prevãzut iniþial în cincinal... Experienþa din anii trecuþi materii prime ºi surse energetice, precum ºi ale lipsei World Bank (2015): „Indicators”; http://data.worldbank. a demonstrat cã planificarea unor creºteri de de desfacere la unele produse, determinã scãderea org/indicator/NE.GDI.TOTL.ZS (Accessed April 2015). 16 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi

Autenticitate în poezia carcMaerianr NaENlCãESCU n cartea Aiud însângerat (ed. a II-a, definitivã, ale lui Radu Gyr, mai valoroase ca aurul" (op. cit., p. 64). celãlalt, gardianul, anche- Piatra Neamþ, Ed. Conta, 2009), fostul deþinut Despre acest gest de altruism literar, scos postum tatorul etc.) ºi o protejare a politic Grigore Caraza relateazã o secvenþã la luminã, publicistul Constantin Mustaþã, primul eu-lui (suferind, abandonat). socialãÎ devenitã, se pare, comunã pentru universul editor al Caietelor, ce vor apãrea la Editura Mari- Au scris, aºadar, poezii, carceral ce era România anilor ’50: „În gara Aiud neasa, din Timiºoara, în 3 volume, reintitulate creatori naþionali, ori „simpli ne aºteptau un numãr mare de miliþieni. Cum Sângele temniþei (balade), 1992, Stigmate, 1993, versuitori”, cum s-au închisoarea nu avea maºini pentru transportul ºi Lirica (Poezia oralã), 1994, ne spune cã „Nici autointitulat cu modestie deþinuþilor, am mers pe jos, de la garã, la puºcãrie... Radu Gyr n-avea sã ºtie cã acest om, dar ºi alþi unii dintre ei, folosind drept Convoiul nostru arãta trist, dezolant.” Scena memoratori, chiar dacã nu la fel de prodigioºi, au suport cartoane de ambalaj aminteºte perfect de una dintre poeziile lui Radu învãþat pe de rost atâtea poezii (aproape 300, n.a.) sau cutii de medicamente, talpa de cauciuc a Demetrescu Gyr (1905, Câmpulung Muscel – 1957, care, peste ani, aveau sã vadã lumina tiparului... bocancilor, sãpunul sau smoala, iar drept cernealã Bucureºti): „Vineþi, în amurgul citadin/ Zornãind sub ºi sã reintre în circuitul cultural”, estompând parcã „hipermanganatul pe care ni-l dãdeau pentru ciuperci bura de venin/ Poticniþi în lanþuri ºi noroaie,/ Strâmbi melopeea tristã a „Clopotelor din Aiud/ Cu ison de ºi infecþii” (Lena Constante, Evadarea tãcutã, de lanþ, de burniþã, de foame,/ Duceam boarfa mugur crud/ Din calvarul meu zãlud/ De opt ani vã tot Bucureºti, Ed. Florile dalbe, 1995, p. 207). noastrã-ntr-o boccea/ În oraºu-n care nu ne vrea/ aud.../ N-am hulit, ºi n-am ucis/ Am râvnit un ciob de Beat de aburi calzi, ºi de reclame” (versurile din vis/ Cu splendori de antimis/ ªi de-aceea lotru mi-s”. crisã în condiþii excepþionale, poezia acest studiu sunt extrase din antologiile ªoim peste Desigur, aceastã poveste de viaþã, ce face parte carceralã româneascã are cel mult înrâuriri prãpastie, Ed. Roza Vânturilor, 1990, ºi Sângele din categoria evenimentelor „ce nu trebuie uitate (în cazul lui Gyr, cu preponderenþã) cu doina temniþei. Stigmate, Ed. Vremea, 1988). niciodatã”, nu ne oferã ºi o justificare asupra a ceea ºi baladaS, fiind o expresie echivalentã cu lirismul Din aceeaºi carte, reþinem ºi episodul, ce s-ar numi pur, aºa cum îl definea poetul într-un eseu publicat halucinant, al pedepsei, în grup, a deþinu- „motivaþia eticã a în Gândirea (nr. 4, 1938), intitulat chiar Baladã ºi þilor, din noaptea de 21/22 decembrie 1952, istoriei victimelor”, eroism. Iscatã dintr-un conflict dramatic, balada survenitã în urma evadãrii a trei dintre con- cum o numea recompune, în dinamica sa epicã, ceva din pathosul damnaþi: „Când am ieºit din schimb, de la Paul Ricoeur în neamului, exprimând sensibilitatea ºi amintirile sale. poarta fabricii, la uºa Celularului, strãjuiau, cartea sa Temps În accepþia lui Gyr, trei sunt elementele ce alcãtuiesc cot la cot, douã cordoane de gardieni. et recit/Timp ºi sistemul solar al seninãtãþii lãuntrice româneºti, Stãteau faþã în faþã, înarmaþi, care cu bâte, povestire (1983). asigurând revelarea luminozitãþii: latinismul, eroismul care cu bucãþi de metal, scurtãturi de lemn Existã, susþine mistic ºi fondul tracic. Desigur, aceastã interpretare, ori ciomege. Odatã cu înjurãturile, ne loveau Ricoeur, o veri- tributarã concepþiei lui Crainic însuºi, dar ºi a lui Dan sãlbatic, unde nimereau. Doar câþiva am tabilã dihotomie Botta, nu trebuie identificatã ad-litteram în creaþia reuºit sã ne menþinem pe picioare, pânã între povestea carceralã a lui Radu Gyr. Existã suficientã suferinþã la uºa Celularului” (ibidem, p. 87). Între propriu-zisã ºi ascunsã în poema Cântãreþul rãzvrãtit (o replicã, ei, autorul cãrþii ºi doi camarazi de celulã, rãspunsul ei peste vreme, la Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane, Dumitru Oniga, „subinginer ºi poet”, din emoþional, câtã ce i-a sporit numãrul detenþiilor, la patru): „Fãcuse-un Stupca lui Ciprian Porumbescu, ºi Dumitru vreme, ºocaþi cântec aspru ºi zbârcit/ Ca o spinare de mistreþ, Cristea, subinginer ºi el. „Dacã Oniga de oroare, abia roºcatã/ Un cântec pentru munþi, pentru granit/ ªi rãmâne un erou al temniþei ºi al credinþei ne silim sã o pentru þara lui însângeratã/ L-au prins pe rãzvrãtitul în Dumnezeu, Cristea a fost un adevãrat înþelegem, necum cântãreþ/ ªi l-au zvârlit în ocnã ºi ocarã.../ Dar cântul martir”, conchide Grigore Caraza. Aprecierile sã o plângem. lui, gol ºi pãdureþ/ Precum un sfânt, umbla desculþ se referã, în special, la calitatea lui Dumitru Cristea În mod fericit, în cazul lui Dumitru Cristea (ºi nu prin þarã...” de „salvator prin memorie” al poeziilor lui Radu e singurul în aceastã situaþie care a reuºit sã aducã Compuse homerian, „fãrã hârtie ºi condei”, ver- Gyr, pe care le-a memorat ºi le-a transcris, dupã mãrturie despre sumbra „sãrbãtoare punitivã” ce surile lui Crainic din ªoim peste prãpastie (titlu ce eliberarea din detenþie, suferind, pentru acest gest de se practica în „laboratoarele diavolului” de la Piteºti, sugereazã spiritul liber, desprins de constrângerile curaj, încã o condamnare, la fel ca ºi Grigore Caraza. Aiud, Tg. Ocna, Sighet, Jilava, Miercurea-Ciuc ºi alte tragice ale vieþii), sunt „rugãciuni”, izvorâte din Amãnunte despre acest caz unic de devotament locuri de tristã amintire), n-a funcþionat „principiul dezamãgire, frustrare ºi umilinþã: „Am fost fãcut literar extrem gãsim în romanul „puzzle” al lui Ioan maculãrii”, dupã care toþi deþinuþii trebuiau sã fie sã n-am/ Pe-acest pãmânt nimic.../ M-am îndârjit sã Barbu, Vulturul albastru (Râmnicu Vâlcea, Ed. Antim „clonaþi ideologic”, ca într-un veritabil experiment lupt/ ªi pentru asta fac/ Osânda cea mai grea/ Nici Ivireanul, 2013), parte din epopeea epicã Moartea de transformare a omului în anti-om. zdreanþa-n care zac, nu e a mea...” Nici Unde sunt roºie, în curs de elaborare, unde Dumitru Cristea cei ce nu mai sunt nu este o meditaþie asupra morþii, (1927-2000) devine erou literar. La Aiud, Dumitru eferindu-sse la o anume filosofie a detenþiei cât un anume mod de a identifica cunoaºterea, Cristea are parte de o „patã luminoasã”, cum spune (momentul când condamnatul încearcã sã printr-o viziune creºtinã. Moartea nu înspãimântã, biograful sãu, având privilegiul de a-l vedea, ce-i descopere ºi sã creeze o realitate-substitut, câtã vreme avem deschis viitorul, prin ce lãsãm drept, de la depãrtare, pe idolul sãu, Radu Gyr: altaR decât cea din afarã), Adrian Marino, la rândul în urmã: „Cea mai frumoasã moarte de pe lume/ „M-au bãgat în Secþia a doua, într-o celulã care avea sãu deþinut ºi memorialist al detenþiei, vorbeºte E sã trãieºti de-a pururi prin urmaºi”. ferestrele spre manejul de plimbare al deþinuþilor. despre o „trucare eroizantã”, sau o „înfrumuseþare Pe aceeaºi linie ideaticã se plaseazã ºi Radu Gyr, Rând pe rând, eram scoºi din celule ºi plimbaþi acolo, emfaticã” a faptelor. Nu e cazul, din fericire, al poet ce exacerbeazã putridul, fetidul ºi elementul cu lanþuri de picioare. Aud, deodatã: – Uite-l pe poet! deþinuþilor care au adoptat soluþia credinþei, adaptând cangrenal, proiectând, parcã la nivel cosmic, obsesia Ce sã vãd? Un spectacol care mi-a produs greaþã: universul concentraþionar la un tipar arhetipic, trãit mirosului: „Ssst! Domnii medici intrã în sãlile de- un bãtrân cocârjat, slab ca o scoabã, o þârã de om, mental de aceºtia. Acest model al revelaþiei credinþei, alãturi/ Chiºtocurile supte fug sub pãturi/ Surd, care abia se miºca pe picioare. Gardianul l-a lovit cu survenitã „în hrube ºi genuni”, hrãnitã dintr-o iubire mormãind, se pleacã severele halate/ Peste puroaie o cravaºã. Ca fulgerat, bãtrânul a cãzut la pãmânt. creºtineascã nativã ºi trãitã în relaþie ºi comuniune scurse ºi cãrnuri îngãlate/ Bolnavii-ºi sug obrazul, Am închis ochii de durere... ” (op. cit., p. 39). (agapé), cu camarazii de celulã, s-a dovedit, în timp, gem lung ºi fiecare/ În vorbe stinse spune cã-l doare cea mai puternicã formã de rezistenþã spiritualã rãu ºi moare/ ªi toþi tuºesc ºi scuipã, cu spasme de urând, Dumitru Cristea se decide sã adune cunoscutã pânã azi, superioarã unor modele jivine/ Dom doftor sã nu creadã, cã s-au fãcut mai ºi sã memoreze versurile lui Gyr: „Dacã practicate în spaþiul rusesc ºi ex-sovietic, de genul bine...” Existã un Dumnezeu al urii ºi altul al mântuirii. se duce cu ele în mormânt? Dacã pierdem soluþiei Soljeniþîn (de izolare totalã faþã de aparatul Iisus în celulã e poemul eliberãrii deþinutului de o comoarã.C Cam astea îmi erau gândurile” (ibidem, represiv) sau soluþiei Zinoviev (de a juca rolul povara osândei. Descoperind stigmatele mântuirii, p. 40) ºi adaugã, auctorial, Ioan Barbu, folosindu-se prostului, al neadaptatului la sistem), în vreme Gyr proiecteazã detenþia ca pe o rãstignire: „– Unde de vocea „eroului” sãu: „Deºi nu-l cunoºtea personal, ce revolta în cadrul infernului concentraþionar eºti, Doamne, am urlat la zãbrele/ Din lunã venea Radu Gyr devenise maestrul sãu liric”. Notate pe era cvasi-inexistentã. fum de cãþui/ M-am pipãit ºi pe mâinile mele/ Am hârtia grosolanã a sacilor de ciment, ascunse în Aºadar, divinul ºi poezia ºi, în multe cazuri, locuri neºtiute de gardieni, memorate, poeziile lui exerciþiul memoriei constituie motivaþia lãuntricã gãsit urmele cuielor Lui”. Sufocant, închis, lipsit Radu Gyr, „agonisite” astfel, erau o „mare avere”, la a celor, destul de mulþi, judecând dupã amploarea de speranþã, universul carceral al lui Radu Gyr inva- constituirea cãreia au participat generaþii de deþinuþi, antologiilor recent publicate (una dintre ele, sub- deazã lumea realã, umplând de scârbã universul. care ºi le comunicau reciproc. Dupã eliberare, „Miticã” intitulatã „antologia poeziilor care au fãcut închi- Regãsim în oribilul poeziei carcerale secvenþe Cristea transcrie poeziile, din memorie, pe trei Caiete, soare”, a apãrut în 2016, sub egida Fundaþiei copioase de trivial, de la vulgar la sordid ºi de grupându-le în 3 cicluri, intitulate de el Jar de spini, Culturale Memoria, în redactarea lui Ilie Popa – la brutal la impudic, ºi chiar obscen ori lasciv. Poezii erotice ºi Reflexii amare (ultimul finalizat la un Antologia liricii de detenþie anticomunistã, din Caracteristica nu este aceasta, ci impersonalizarea sanatoriu de lângã Constanþa, unde fusese internat spaþiul românesc), ce au sfidat teroarea ºi au torturii ºi superpersonalizarea corpului celui torturat. cu pleurezie). Purtate în sân, folosite drept pernã, creat o veritabilã literaturã originalã în puºcãrii. Poezia carceralã, în accepþia autohtonã, este, Caietele sunt înmânate, într-un târziu, unui alt fost În condiþii extreme, asaltaþi de foame, fricã, bãtaie în acest caz, însãºi negarea ideii de damnare, deþinut politic, Costicã (Constantin) Neicu, profesor ºi frig, deþinuþii, majoritatea de alte meserii decât cea recuperarea spiritului prin creaþie ºi salvarea de profesie, fost colaborator la Universul lui Stelian literarã, au gãsit în scris (gest substituit adesea prin deþinutului prin magia cuvântului zgâriat pe pereþii Popescu: „Am aici niºte comori, pe care nu vreau compunerea mentalã a textelor), nu atât un mod celulei sau pe perisabilele bucãþi de sãpun. Cu cât sã le pierd... Þine tu Caietele astea, ascunde-le, nici compensatoriu de evadare tãcutã, cât o apropiere oribilul capãtã dimensiuni mai apocaliptice, cu atât pãmântul sã nu te ºtie... Sunt poeziile din închisoare de divin, o expunere a rãului (identificat adesea prin demascarea lui este o formã de igienã moralã. Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 17 Curtea de la Argeº

Seniori ai culturii M.N. Rusu - 80 Lucian COSTACHE u îl cunoºteam expresã prin care M.N. Rusu încerca «o modalitate un proprietar personal pe M.N. prin care sã reaminteascã confraþilor de toate vârstele care sã le Rusu. Citeam însã titluri de cãrþi ºi autori despre care se scria prea puþin preþuiascã ºi pe Nofertele informaþionale ale sau deloc». Din pãcate, Dicþionarul a fost «stopat», sã aibã grijã Internetului despre activitatea iar motivele nu trebuie cãutate, pentru cã ele fac de ele. Am primit scriitoriceascã, obºteascã, parte din însuºi felul de a funcþiona al oricãrei forme de la domnia jurnalisticã, într-un cuvânt, de totalitarism. Ar fi fost, totuºi, un prilej de a-i aduce sa câteva manu- culturalã a domniei sale, în prezent ºi a recupera memoria unor scriitori mãcar scrise aparþi- mai ales în colectivitatea «premiaþi»: Constant Tonegaru (vol. Plantaþii – nând lui Nicolae româneascã din New York, Premiul Fundaþiilor Regale, 1945), Geo Dumitrescu Crevedia, nepu- a revistei Gracious Light (Libertatea de a trage cu puºca), Mihail Grama blicate, despre (Luminã Linã), alãturi de (Decor penitent), Mircea Popovici (Izobare), Arghezi, Eugen numeroase alte personalitãþi Gheorghe Chivu (Zumbe), Ion Caraion (Omul profilat Lovinescu ºi ale culturii române din pe cer – 1945), Ben Corlaciu (Manifest liric), Victor Gib Mihãiescu diaspora româneascã din Statele Unite ale Americii, Torynopol (Cartea de sânge, pâine ºi cocs), Ion ºi câteva file în deplinã comuniune cu activitatea cãrturãreascã Frunzetti (Maree), Mihail Cosma (Pâinea Pãdurii), copiate dintr-un din þarã ºi de oriunde din lume, în dorinþa manifestatã Ioan Cutava (Cerc Vicios), Margareta Dorian (Ierbar), dosar al Curþii constant pentru afirmarea spiritualitãþii româneºti. Al. Lungu (Ora 25) – 1945-1946 – Premii ale Editurii de Casaþie ºi Aºa aflam noutãþi referitoare la eforturile acestei Forum. Justiþie din comunitãþi de a impune în conºtiinþa contemporanilor George Dan va fi ºi el distins cu Premiul pentru Bucureºti, din 1920, cu scrisul ºi semnãturile lui valori româneºti dintotdeauna, istorice, dar ºi a poezie Ion Minulescu, tot sub auspiciile Fundaþiilor Urmuz, cel nãscut la Curtea de Argeº, grefier pe unor valori actuale care-ºi cautã drumul meritat în Regale, în juriu fiind numai personalitãþi literare de vremea aceea la instituþia citatã. Am admirat, de abundenþa de informaþii cotidiene. Aºa am putut prim-rang: Al. Rosetti, ªerban Cioculescu, Vladimir asemenea, câteva manuscrise originale, aparþinând constata cât de vie este flacãra românismului Streinu, Tudor Vianu, Perpessicius, Camil Petrescu neomodernistului Nichita Stãnescu ºi o mulþime autentic, nesforãitor ºi nepolitizat, cãutând acel filon ºi Petru Comarnescu. Cartea – Oamenii din lande –, de cãrþi cu autograful autorilor. nefalsificat al spiritualitãþii noastre în multitudinea ºi deºi pregãtitã pentru editare, va rãmâne în manuscris diversitatea de direcþii ºi tendinþe culturale actuale. mai bine de 65 de ani!” -aa surprins generozitatea domnului Pe la începutul anului 2015, am primit de la ªi încheiam astfel: M.N. Rusu care mi-a oferit o acuarelã M.N. Rusu un volum de poezii cu totul originale ºi „Crezul neîntinat al poetului rãmâne însã ferm: a pictorului Garabet Salgian (semnatã neaºteptate, Oamenii din lande de George Dan, cu Prin Dumnezeul negru ca o minã/ credinþa mea-i G. SalgianM ’92), pe spatele cãreia a scris: „Confratelui o dedicaþie ºi un autograf al criticului. M-am hotãrât explozie, luminã. Poemul final se numeºte Cortina, Lucian Costache, în amintirea marelui pictor armean atunci, atras de farmecul ºi ineditul acestei poezii cu sugestia cã poezia devine o scenã cu un singur Garabet Salgian de la New York, aflat în postumitate. redescoperite, sã scriu un articol ce urma sã fie actor care ne pune în faþã propriile trãiri, suferinþe Cu prietenie ºi sãnãtate, M.N. Rusu – Braºov, 23 publicat în revista Curtea de la Argeº. A fost prima sublimate în versuri, adicã în cuvinte, ºi cu un Oct. 2016.” Apoi am fost invitaþi la un restaurant unde întâlnire „directã” cu M.N. Rusu. Scriam atunci la auditoriu, precizat încã de la început, cãruia i se s-a cerut „cea mai bunã ciorbã de burtã din lume”. începutul articolului MOLDOVA. Cultura – Restitutio adreseazã ºi acordul final – volumul se deschide Volubil, generos în cuvinte ºi cu amintiri româneºti, in integrum. George Dan: Oamenii din lande: „Istoria cu poezia Celorlaþi ºi se închide lãsând Cortina domnul M.N. Rusu ne-a vorbit despre activitatea sa literarã produce uneori surprize bulversante, ca sã spectacolului poetic, spectacolului poeziei, ampli- din America, de prietenii ºi colaboratorii de acolo, folosim un cuvânt al lui Vladimir Udrescu, cel care ficând un mesaj poate optimist ori, poate, ca ultimã despre pãrintele Theodor Damian, despre pãstrãtorii face o analizã în oglindã (cei drept, deformatoare, victimã, al poetului însuºi: Pentru crima de-a fi iubit ºi animatorii spiritului românesc în oraºul de peste comentând poezia cu dublã faþetã a poetului George ocean ºi, cu mare dragoste ºi mândrie, despre Dan, în Bucureºtiul literar ºi artistic, anul II, nr. 10, familie. La puþin timp dupã aceea, revista Luminã octombrie, 2012, la apariþia volumului Oamenii din Linã a publicat un articol al subsemnatului despre lande, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2011), carte lansatã creaþia eminescianã – aceasta fiind o preocupare la Târgul de Carte Bookfest, Bucureºti, 2012, ºi constantã a lui M.N. Rusu, dar ºi a publicaþiei new- prezentatã, de asemenea, publicului la Târgul de yorkeze în general. S-a arãtat foarte interesat de Carte Gaudeamus din 2014. Surpriza venea mai revista Curtea de la Argeº ºi de eventuale colaborãri. ales din cele patru decenii de posteritate a acestei Ne-am despãrþit cu bucuria de a cunoaºte pe viu remarcabile cãrþi de poezie, rãmasã, aproape o personalitate a culturii române, un om cu plãcere miraculos în arhiva redutabilului critic ºi istoric literar vãditã de a discuta despre literaturã, despre cãrþi, M.(ircea) N.(icolae) Rusu, cel care semneazã ºi despre arte în general, dar ºi despre patrie, cu acea prefaþa cãrþii (New York, noiembrie 2011), mai mult cuminþenie reflexivã ºi profundã a ardelenilor, dar decât edificatoare, bine structuratã ºi evident de ºi cu dorinþa de a ne transmite, într-un timp limitat, fermã ºi directã atitudine faþã de un destin literar, impresii, gânduri, amintiri, legãturi parcã neºtiute dacã nu distrus, cu siguranþã pervertit, derogat între generaþii ºi oamenii din locuri de departe ºi de de la menirea ºi talentul cu care se putea afirma, aproape, despre viaþa de zi cu zi, despre îngrijorãri dacã ideologia agresivã ºi deformatoare a regimului ºi speranþe, despre sãnãtate ºi viaþã. A fost o mare comunist-bolºevic nu i-ar fi zdrobit ºansa unei libere prea mult omul,/ nu mã veþi spânzura mai presus onoare ºi o plãcere nedisimulatã de a petrece ceva cariere literare. decât pomul. E, ºi aceasta, o restituire! Pe care M.N. timp alãturi de cele douã redutabile personalitãþi Rusu ºi Editura Eikon o pun la dispoziþia cititorilor, cu ale culturii române. N. Rusu, cel care îngrijeºte ediþia încheierea pilduitoare a criticului: Cãrþile ºi Premiile (apãrutã în condiþii grafice de excepþie, lor aveau sã fie ultimele redute ºi baraje ridicate de corpion, de zodie, ceea ce înseamnã cu facsimilarea deopotrivã a manuscri- tinerii poeþi ºi scriitori ai momentului în faþa apelor tenacitate, curaj ºi spirit al adevãrului pânã suluiM. ºi cu o Notã asupra ediþiei semnatã de Daniela invadatoare ale dogmatismului stalinist. Dar, cu toate la sacrificiu, dar ºi intransigenþã ori înþelep- Mariano) aducea în atenþia cititorilor de azi o carte acestea, strigãtul de sirenã al poetului ºi marinarului ciuneS faþã de minciunã, prostie ºi lene, ºi înþelegere rãmasã în manuscris timp de 65 de ani. Devotatul George Dan, tras împotriva «tempestelor» din pentru cei neajutoraþi, Mircea Nicolae Rusu împlinea critic (...) ºi-a fãcut un titlu de glorie încercând sã publicisticã ºi literaturã, se mai aude ºi astãzi, peste numai cinci zile 78 de ani. Astãzi e octogenar, redea literaturii române valori «furate» de asaltul «la mai ales astãzi, prin Oamenii din lande.” vârstã bogatã ºi recunoscãtoare. Evenimente nepre- baionetã» ºi exilatã prin închisori de cãtre „proletcul- vãzute au fãcut ca sã nu scriem la timpul mai potrivit tismul în floare” al anilor de dupã Rãzboiul celor douã m citat mai larg, pentru cã datele consem- un articol despre acest Senior al Culturii Române. ideologii ucigaºe, fascismul ºi comunismul. (…) În nate aici rezumã atitudinea faþã de literaturã, Sã vorbeºti de bine despre un astfel de om nu e prefaþa volumului, Odiseea unui manuscris regãsit, faþã de istorie a domnului M.N. Rusu, dove- însã niciodatã târziu ºi lumea literarã nu a întârziat criticul evocã întâlnirea cu George Dan, autorul dindA o conºtiinþã mereu activã pentru care libertatea sã transmitã felicitãrile necesare. O facem ºi noi Oamenilor din lande, în contextul anilor ’60, fiind, nu e un simplu cuvânt! acum, dorindu-i sãnãtate ºi dragostea celor apropiaþi! în acea vreme, redactor ºi cronicar literar al revistei Venind în þarã, am avut ocazia sã îl cunosc M.N. Rusu s-a nãscut la 28 octombrie 1938, Luceafãrul, când îl cunoaºte personal pe autor. personal pe acest om inimos, cãrturar cu vocaþie, la Braºov. Intrând în odaia redacþiei, dupã câteva propoziþii plãcut la vorbã ºi la vedere. Invitat de ºi împreunã Este critic ºi istoric literar român, jurnalist. protocolare, George Dan «fãrã multã explicaþie, îmi cu domnul academician Gheorghe Pãun, l-am vizitat Afãcut studiile elementare la Braºov (1945-1952). pune în braþe un caiet-manuscris datat, observ fugitiv, la Braºov, în apartamentul cu douã odãi mari aflate Astudiat la Liceul Andrei ªaguna (1953-1954), apoi 1947» (prefaþa: Odiseea unui manuscris regãsit, p. 7) la etajul I al unei clãdiri cu un singur etaj, cu o curte la ªcoala Medie Tehnicã de Motoare Auto-aero din – aflãm din mãrturisirea (emoþionantã, ºi emoþionalã!) micã „pãzitã” de un câine mare ºi cumsecade. Cele Bucureºti (1953-1954), transferându-se la Liceul de a distinsului M.N. Rusu. Tot din acest cuvânt de douã camere erau ticsite cu cãrþi aºezate în corpuri Aviaþie al Ministerului Forþelor Armate, unde era deja început aflãm cã, profitând de o anumitã deschidere de bibliotecã cu aer interbelic, dar ºi pe mese, pe angajat. În anul 1964 devine licenþiat al Facultãþii (?) ideologicã a sistemului, se dorea realizarea unui scaune, pe lada unui recamier, peste tot. Locatarul de Filosofie a Universitãþii din Bucureºti, secþia Dicþionar al premiilor literare româneºti, idee susþinutã era îngrijorat de soarta cãrþilor pe care nu avea de filosofie generalã ºi ziaristicã. prin anii ’60 la revista Cronica, din Iaºi, cu dorinþa cum sã le ia în State ºi cãuta o soluþie de a le gãsi 18 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

Seniori ai culturii ebuteazã în ziarul Drum nou din Braºov Sãptãmâna, România Literarã, Viaþa Capitalei, dar nu s-a mai întors nici mãcar un exemplar dupã (1962), cu reportaje, recenzii ºi cronici de Almanahul Coresi, Braºovul Cultural ºi Artistic, potopul care s-a sãvârºit acolo. Mulþumirea lui M.N. film. κi câºtigã de tânãr existenþa, lucrând, Manuscriptum, Dialog, Astra, Caiete de Literaturã, Rusu este aceea de a arãta publicului la simpozionul pe Drând, ca muncitor, magazioner, proiectant ºi Cronica etc. de la New York un exemplar din acea rarã ºi atât de constructor în domeniul aviaþiei la Braºov, coleg Aderãm ºi noi la primul titlu din volumul Veronicãi valoroasã ediþie eminescianã.” (Informaþie consem- de atelier cu Ludovic Spiess; apoi a fost instructor Bârlãdeanu, intitulat Un nume demn de respect, natã de Dana Anadan, miercuri, 25 ianuarie, 2017.) de aeromodele la Palatul Pionierilor din Braºov, aºa cum l-am cunoscut ºi eu, plin de acea modestie funcþionar al Uniunii Scriitorilor, la Bucureºti (1964- pe care þi-o dã conºtiinþa unei cariere lipsite de in numãrul din ianuarie 2019 aflãm, de 1965), tehnoredactor, redactor la Secþia de criticã, ostentaþia orgoliului gratuit, ci cu o vocaþie naturalã asemenea, între numeroase alte contribuþii, unde, mai târziu a devenit ºef al respectivei secþii ºi împlinitã, de la înãlþimea senioriei octogenare. ºi pe aceea a Seniorului M.N. Rusu. a revistei Luceafãrul (1966-1968). În 1983 este dat Utopica, prima carte de autor a lui M.N. Rusu, aºa AmD citit articolul dedicat marelui nostru scriitor: afarã din presã „de Eugen Florescu ºi colaboratorii cum e pentru fiecare primul nãscut, rãmâne poate Eminescu – premergãtor al spaþiului mioritic. Aceeaºi lui, pentru curajul de a refuza sã scrie articole ºi cea mai frumoasã, dacã nu ºi cea mai iubitã, frazã limpede, profund-reflexivã ºi acelaºi sentiment festiviste ºi omagiale” (Nicolas Buda). pentru cã „pe de o parte, este un mister, iar pe de de îndatorare faþã de spiritualitatea româneascã, de Debuteazã editorial în 1969 cu volumul Utopica. altã parte, este o înþelegere anume a lui, contra- recuperare a valorilor, de conexiuni admirabile, pentru Intrã la Sãptãmâna, unde susþine rubrica de istorie culturalã, despre rolul unui critic literar într-o culturã „reconstituirea filosofiei culturii eminesciene” – aºa literarã. Conduce cenaclul literar al revistei Amfiteatru naþionalã… Ceea ce a scris el a rãmas, se vede cum afirmã la începutul articolului. Nu surprinde (1972-1983). Semneazã alte studii ºi cronici în ºi va fi acolo pentru totdeauna” (Theodor Damian). interesul analistului pentru zestrea lingvisticã a limbii revistele Luceafãrul, Viaþa studenþeascã ºi Amfiteatru. M.N. Rusu nu este numai critic ºi istoric literar, rãmâne vechi, pentru filosofia de sub stratul sonor Din 1992 se stabileºte în Statele Unite unde va fi a fost ºi este, deopotrivã, un important jurnalist; sau scris al cuvintelor strãvechi, corelãrile dintre redactorul-ºef al revistei de culturã ºi spiritualitate ºi, pentru aceastã profesie, uneori epuizantã ºi cu texte ºi autori diferiþi, valori culturale de necontestat. româneascã Luminã Linã (Gracious Light) riscuri, a fãcut tot Spiritul polemic e discret ºi delicat, dar ºi ferm din New York. Aici publicã numeroase ceea ce ea implicã, argumentativ. reportaje, eseuri, unele traduse ºi în limba de la scrierea de Despre M.N. Rusu au scris ºi Magda Ursache, englezã. De asemenea, semneazã prefeþe articole, la munca Ov.S. Crohmãlniceanu, C. Criºan, T. Tihan, Marin la volume de Silvia Cinca ºi Cristian Petru de redacþie, la Mincu, Aurel Sasu, Daniel Perdigao, Dana Anadan, Bãlan. activitatea de Silvia Cinca etc. Sub îngrijirea ºi atenta coordonare editare, de tipãrire Ne-am bucurat de urãrile pe care le-a primit, a scriitoarei ºi traducãtoarei Veronica ºi distribuþie. Ca la moment aniversar, din partea celor care-l preþuiesc Bârlãdeanu din Bucureºti, Editura Ramura jurnalist, nu a fost ºi iubesc. Am admirat meritoria Diplomã de exce- de Mãslin a publicat, în decembrie 2010, un nonconformist lenþã (INSTITUTUL ROMÂN DE TEOLOGIE ªI „volumul-surprizã” (cum îl numeºte Nicolas pãtimaº ºi SPIRITUALITATE ORTODOXà / DIPLOMà DE Buda) Cu… ºi despre M.N. Rusu. Volumul subiectiv, ci un EXCELENÞà / Se acordã Domnului / M. N. RUSU / – continuã autorul articolului – „pregãtit om cu atitudine, critic ºi istoric literar / cu prilejul împlinirii a 80 de ani de-a lungul mai multor ani de muncã reflexiv, cu principii de viaþã ºi 55 de ani de activitate ziaristicã ºi literarã / editorialã intensã, într-o totalã discreþie, ferme ºi coloanã în presa din România / ºi în cea româno-americanã a ajuns în mâinile iubitorilor de carte ºi vertebralã. El nu din New York / Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian / literaturã, de la Cenaclul Mihai Eminescu ºi-a pus condeiul Director / Claudia Damian / Secretar de redacþie / din New York, la mijlocul lunii decembrie în slujba cuiva, Luminã Linã (Gracious Light) / Revistã de spiritua- 2010. Între acoladele unui moment de rarã ci în slujba ade- litate ºi culturã româneascã / New York. 28 octombrie emoþie pentru criticul ºi istoricul M.N. Rusu, vãrului în care 2018) cu care a fost onorat. Am citit cu emoþie ºi cartea a fost prezentatã ºi discutatã la a crezut ºi a urãrile unui ilustru camarad aviator, generalul-maior ultima întâlnire, pe anul 2010, a cenaclului. frumosului pe Radu Theodoru, care trimite, la cei 95 de ani ai Cu… ºi despre M.N. Rusu este – aºa cum care l-a cultivat. mãrturisea autoarea cãrþii – «un semnal, domniei sale, felicitãri sãrbãtoritului octogenar într-o sau poate o semnalare, socotind cã restituirea impresionantã scrisoare cu rememorãri distincte articiparea activã la evenimentele ocazionate ºi urãri de dragoste de Þarã: „Grãdiºtea pe Argeº / cuvenitã în toata dimensiunea ei trebuie sã o facã de aniversãrile ºi comemorãrile dedicate istoricii literari ºi istoria literaturii»”. 13 Decembrie 2018 / Dragul meu, / ... Primeºte cu marelui Eminescu este un aspect definitoriu întârziere dar cu aceeaºi dragoste camaradereascã, Consemnãm ºi noi rodul unei activitãþi de ziarist pentruP acest Senior al Culturii Române. Poþi fi de stimã ºi caldã prietenie urãrile mele de sãnãtate, ºi reporter – pe care M.N. Rusu a avut-o timp de acord sau nu cu opiniile unui critic, mai ales atunci peste cincizeci ºi cinci de ani, în România ºi, mai preþuire pentru opera de critic ºi istoric literar când e vorba de un scriitor cu o operã atât de întinsã nonconformist, cercetãtor avizat de arhivã, prezent apoi, în Statele Unite ale Americii. Volumul Veronicãi ºi de valoroasã ca a poetului nostru, cu sute de mii cu obiectivitate în cultura româneascã contemporanã Bârlãdeanu „definea pasiunea unui jurnalist care de pagini de valorificare a operei sale, cu nuanþe, cu centru de iradiere pe Terra, scrisul tãu mereu în s-a implicat în istoria literaturii române într-unul din contradicþii ºi aprecieri entuziaste, cu „zeloºi ºi spiritul esenþial al românitãþii fiind un punct de reper momentele cele mai delicate ale acesteia: perioada detractori”, ca sã folosim o formulare a academicia- direcþional, un radiofar cãlãuzitor în noianul de regimului comunist”. Ireconciliant faþã de dogmatismul nului Eugen Simion –, dar nu poþi sã nu constaþi capcane cultural-spirituale care inundã ºi agreseazã politic aplicat, refuzul de a se conforma „indicaþiilor bucuria cu care M.N. Rusu vorbeºte ºi scrie despre preþioase” l-a scos „din sfera servilismului de partid, acest mare scriitor al literaturii universale – Mihai o lume trans ºi antinaþionalã... / ªi, cred, unic în într-un ricoºeu cu efect de bumerang. A preferat Eminescu. Participarea, în fiecare an, la Simpozionul istoria mondialã a aviaþiei. Am fost în Apuseni sã exploreze, ca un exilat extra muros, conurile anual Mihai Eminescu (în 2019 la a XXVI-a ediþie, la un festival cultural-patriotic, colinde, tulnicãrese, de umbrã ale istoriei literare, dând la ivealã nume organizat de Academia Oamenilor de ªtiinþã din moþi, sus la creastã, la casa lui Horea, o baie de ºi fapte de o importanþã extremã pentru cultura România, filiala U.S.A., Institutul Român de Teologie românitate spiritualã. / Þie, confraþilor ºi enoriaºilor românã”. Sã amintim: Eminescu – omul enigmatic, ºi Spiritualitate Ortodoxã New York, în colaborare care ne-au ajutat financiar sã ridicãm troiþa-monu- Religie ºi doctrinã sau intrarea în templul naturii, cu Societatea Românã Creºtinã „Dorul”, activând ment dedicatã Armatei a 3-a, decimatã la Cotul Mihail Sadoveanu ºi unirea Basarabiei cu patria- în metropola americanã din 1903, ºi, desigur, Donului, preotului cãrturar ºi distins poet liturgic, mamã, Pentru o istorie a fotografiei în România: cu Cenaclul „Mihai Eminescu”, o prezenþã vie Theodor Damian: Sãrbãtori fericite! La mulþi ani! Alexandru Bella la Londra, Mateiu I. Caragiale ºi în arealul cultural românesc al metropolei, Rãmâneþi români în noua voastrã cetãþenie. crearea biroului de Presã al României Mari, Unirea cu revista lui Luminã Linã) este, de asemenea, Te îmbrãþiºez! / Radu Theodoru.” Principatelor, aflatã în manuscrisele lui Dimitrie de evidenþiat. Ciocârlia-Matila, Diversitatea cãrþii, Istoria lui Del Între altele, amintim cã la Simpozionul din 2017, e alãturãm, domnule M(ircea) N(icolae) Chearo, Lucian Blaga, inedit – Jurnal vienez, Urmuz M.N. Rusu a dezvoltat tema Secvenþe eminesciene: Rusu, cu prietenie ºi preþuire, acestora, ºi istoria arhitecturii româneºti, Eminescu ºi spaþiul Regele Carol al II-lea, Ludovic Dauº ºi generalul cu urãri de sãnãtate ºi putere de muncã! mioritic etc. De aceeaºi importanþã este ºi publicarea Dombrowski, prezentând contextul cultural în care La Nmulþi ani! în revista Luminã Linã (nr. 2, 3; 1998) a unor texte regele României încuraja publicarea de cãrþi prin Sã mai trecem o datã pe sub ºi pe deasupra inedite ale lui Nichita Stãnescu: Nichita Stãnescu fundaþia ce îi purta numele. Cu ocazia împlinirii în Arcului de Triumf din Bucureºti, împreunã cu cãtre M.N. Rusu, respectiv, Nichita Stãnescu cãtre iunie 1939 a 50 de ani de la moartea lui Eminescu, comandorul general-maior Ion Dobran, „celebru Gabriela Melinescu. primarul general al capitalei propunea ca ediþia aviator de vânãtoare în Al Doilea Rãzboi Mondial omagialã, cu 5000 de exemplare puse în vânzare, ºi bine cunoscut americanilor”, de care vorbiþi cu u ocazia lansãrii acestei cãrþi la New York, sã fie dublatã de o nouã ediþie, care a ieºit în 2 respect ºi recunoºtinþã, cu generalul-maior Radu preotul-poet Theodor Damian preciza septembrie 1939. Noile 5000 exemplare au fost Theodoru, cu toþi cei care au iubit ºi iubesc Patria! cã „Volumul, în afarã cã publicã toate numerotate în continuare, ajungându-se la cifra de Anul 2019 întregeºte marele vis al României referinþeleC la M.N. Rusu din dicþionarele ºi istoriile 10.000 volume cu poezii eminesciene. Prefaþa a fost Centenare! literaturii române de pânã acum..., menþioneazã ºi scrisã de Ludovic Dauº, iar ornarea cãrþii s-a fãcut cu Revista Curtea de la Argeº, din Oraºul Regal prezenþa acestuia în revista Luminã Linã de la New imagini din creaþia unor pictori români ºi cu citate ale ºi Domnesc, prin redactorii ºi colaboratorii revistei, York… Toate aceste referinþe scot în evidenþã bogãþia Regelui Carol II. În ºedinþa de la Primãria capitalei vibreazã cu reciprocitate în Lumina Linã a New aportului sãu cultural, pe cât de intens în þarã, pe s-a decis ca o parte din acest tiraj sã se ofere gratuit York-ului, simþind româneºte! atât de intens în diaspora, la crearea culturii române armatei. „Într-un moment când armata românã se Vom spune, ca Eminescu: Trãiascã Naþia! ªi vom ºi nu numai, ci ºi la menþinerea spiritului nostru orienta spre Est, poezia Doina de Eminescu devenea adãuga, tot ca acesta: Sus cu Dânsa! Sã trãiascã, românesc în America.” un imbold pentru ofiþerii ºi soldaþii care primeau în dar pentru binele Ei, toþi acei Seniori ai Culturii Române, Apublicat în marile reviste literare ale vremii: frumosul exemplar copertat în roºu. Asemenea cãrþi oriunde s-ar afla – în þarã ori în destinele lor din Luceafãrul, Viaþa Studenþeascã, Amfiteatru, au însoþit ofiþerii ºi soldaþii români pânã la Stalingrad, lumea largã! Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 19 Curtea de la Argeº

ªtiinþa, parte a culturii Matematicianul Gheorghe Marinescu,

100 de ani de la naºteEruefrosina OTLÃCAN e milenii, pomului cunoaºterii matematice omul Alexandru Ghika ºi cã va face doar o analizã „pentru a da o teorie simplã îi cresc noi ramuri, apar mereu noi domenii sumarã, nu prea tehnicã, a creaþiei matematice ºi clarã a distribuþiilor cu ale celei mai abstracte dintre ºtiinþe. Aºa a acestuia. valori în spaþii vectoriale”. cumD este de aºteptat, sunt din ce în ce mai puþini Bãnuiesc cã ceea ce exprima în acest Discurs Preluãm ºi din cele scrise matematicienii care cuprind ºi creeazã în discipline Gh. Marinescu se întâmplã aproape întotdeauna de Solomon Marcus în arti- diferite care, la o primã vedere, nu se ating, dar ei când cineva, din comunitatea celor ce au profesat colul „Gheorghe Marinescu: fac ca multe dintre acestea sã aibã intersecþie nevidã. sau profeseazã matematica, vrea sã vorbeascã de la analiza funcþionalã la analiza numericã” din În matematica româneascã a secolului 20 au existat despre o personalitate de vârf a acestei ºtiinþe. cartea sa Nevoia de oameni, vol. 1 (Ed. Spandugino, minþi luminate, cu largã putere de pãtrundere ºi ªi mai apare o dificultate, o spune ºi Gheorghe 2015, pp. 514-516): „Proiectele sale au fost totdea- creaþie în domenii care, pânã la ei, erau încã Marinescu: sã te referi la un matematician ºi opera una de amploare ºi cu scadenþã îndepãrtatã, cu disjuncte. Alãturaþi mecanica axiomaticã, teoria sa, fãrã termeni tehnici, pentru a suscita atenþia acumulãri abia perceptibile de la un an la altul, dar numerelor, analiza matematicã, analiza funcþionalã, unui public din afara matematicii. pregnante ºi convingãtoare când sunt considerate ecuaþiile diferenþiale, teoria probabilitãþilor, teoria Pe de altã parte, Octav Onicescu, autorul volu- pentru perioade mari. […] În anii ’60, cãrþile profe- laticilor, teoria distribuþiilor ºi imaginaþi-le în aceeaºi melor Memorii ºi Pe drumurile vieþii, va reuºi sã sorului Gh. Marinescu au constituit pentru tânãra minte creatoare… sublinieze prin frumoase fraze atât calitãþile omului, noastrã generaþie de matematicieni un instrument Din 10 martie 1987, când s-a stins din viaþã cât ºi valorile operei matematice a lui Gheorghe principal de studiere a analizei funcþionale. […] la Bucureºti, academicianul Gheorghe Marinescu Marinescu. Ideea atât de fericitã a reuniunii de spaþii local este o amintire de neºters pentru foºtii sãi Ca într-o poveste, Octav convexe, reuniune pe care literatura de specialitate studenþi ºi, prin opera sa, un izvor nesecat Onicescu începe vorbirea sa: a preluat-o sub numele de Spaþii Marinescu, este de inspiraþie pentru mulþi autori care au extins „Ursitoarele sau, dacã preferi, semnificativã în acest sens.” noþiunile create de Domnul Profesor, în multele cum bãnuiesc, iubite coleg, Gheorghe Marinescu a coordonat ºi condus ºi foarte diversele studii ºi cãrþi publicate. codul dumitale genetic doctorate în domeniile Analizã funcþionalã, Ecuaþii S-a nãscut la Piteºti, la 20 septembrie 1919. te-a înzestrat cu darul diferenþiale în Spaþii Hilbert, Analizã numericã. În oraºul natal a fost elev pânã în clasa a IV-a de a formula sau cel puþin de liceu (acum ar fi clasa a 8-a), iar ultimii 4 ani de a cãuta ca o necesitate a sã mã refer la modul în care Gh. preuniversitari, la Liceul din Giurgiu (acum sunt interioarã exprimarea în Marinescu a expus exemple la teoria trei licee în Giurgiu, douã dintre ele purtând forme matematice a gândirii matematicã tratatã, îmi este la îndemânã numele matematicienilor Miron Nicolescu ºi dumitale asupra realitãþii sau carteaC Unele aplicaþii ale teoriei distribuþiilor (Editura Ion Barbu/Dan Barbilian). Va fi apoi student al mãcar a unei pãrþi a ei. Te-a Academiei RSR, 1966) scrisã în colaborare cu Facultãþii de ªtiinþe a Universitãþii din Bucureºti, încorporat, printr-o dispoziþie, Romulus Cristescu. Dupã primele trei capitole teo- unde îºi ia licenþa în matematici în 1943. pe care încã nu o cunoaºtem, retice, cel de al patrulea capitol este intitulat chiar Dupã absolvirea facultãþii ºi pânã în anul 1947 a genelor ce compun celula „Unele aplicaþii în fizicã”, care se vor referi la masa este asistent al profesorului Nicolae Ciorãnescu, dumitale, în acest fluviu al unui sistem de puncte materiale, dipolul electric, pentru analizã matematicã, la Politehnica din oamenilor care constituie, circuite electrice, fantele de luminã ºi difracþia, expri- Bucureºti. Din 1947, trece la Facultatea de de-a lungul veacurilor, mate ca distribuþii. În capitolul al ºaselea sunt date ªtiinþe, ca asistent al profesorului Miron Nicolescu generaþia ºtiinþei, generaþia aplicaþii ale distribuþiilor la calculul probabilitãþilor, (analizã matematicã), apoi asistent al profesorului celor care înregistreazã ºi organizeazã cunoaºterea pentru ca în al ºaptelea capitol sã fie date aplicaþii Gheorghe Vrãnceanu, pentru geometrie diferenþialã ºi o exprimã prin structuri proprii formelor umane la sisteme dinamice liniare ºi problema predicþiei. ºi proiectivã. universale de înþelegere ºi exprimare.” Fãrã a îngreuna lectura acestui articol, adaug Gheorghe Marinescu îºi susþine teza de doctorat, Creator al Mecanicii invariantive, Octav Onicescu, aici câteva rânduri despre naºterea unei discipline Operaþii relativ complet continui, în 1959, în faþa unei vorbind despre „o primã serioasã încercare de matematice, Teoria distribuþiilor. La început a fost comisii prezidate de profesorul Simion Stoilow. Este reafirmare a primatului logicii în matematica teoriilor „funcþia lui Dirac”, introdusã de fizicianul Paul Adrien o tezã de analizã funcþionalã – domeniu al matema- fizice”, apreciazã modul în care Gheorghe Marinescu Maurice Dirac (1902-1984), folositã cu succes în ticii creat cu circa 40 de ani în urmã de Vito Volterra construieºte o mecanicã axiomaticã cu ajutorul mecanica cuanticã, dar care, matematic, nu era (1860-1940), Maurice Fréchet (1878-1973), Paul laticilor. Iar, în calitatea sa de coautor, alãturi de o funcþie. Fizica împrumutase un termen din mate- Lévy (1886-1971), continuat de Laurent Schwartz Gheorghe Mihoc, al lanþurilor cu legãturi complete maticã, dar acesta trebuia sã obþinã ºi legitimitate (1915-2002). Gheorghe Marinescu, chiar în teza sa, din teoria probabilitãþilor, Onicescu subliniazã meritul formalã. Pentru matematicieni, ea a devenit o introduce noþiuni noi, cu teoreme noi ºi cu aplicaþii. lui Gheorghe Marinescu, atunci când, împreunã „funcþionalã”, iar analiza funcþionalã a permis operaþii În anii care au urmat, va fi conferenþiar ºi profesor în cu C. Ionescu Tulcea, au pus aceste lanþuri în lumina cu aceastã nouã entitate matematicã. Termenul pe catedra de ecuaþii diferenþiale, condusã de profesorul analizei funcþionale: introducând spaþii noi de funcþii, care-l folosesc acum fizicienii este „distribuþia Dirac”. Nicolae Teodorescu. În intervalul 1962-1963, a fost Marinescu a dat o „contribuþie deosebit de utilã O altã exprimare riguroasã din punct de vedere director general al învãþãmântului superior. Va pentru adâncirea studiului acestor instrumente matematic pentru unele formule de calcul utilizate continua sã predea ecuaþii diferenþiale, teoria noi ale teoriei probabilitãþilor”. de fizicieni a fost dedusã folosind topologia în distribuþiilor, aplicaþii ale ecuaþiilor funcþionale în spaþiile local convexe ºi calculul diferenþial introdus calculul probabilitãþilor, la Facultatea de matematicã ot Onicescu vorbeºte despre faptul cã autorul de Gheorghe Marinescu în aceste spaþii, extensia ºi mecanicã a Universitãþii din Bucureºti, dar ºi Spaþiilor Marinescu, denumire datã de mate- pe când va fi ºeful catedrei de matematicã din maticianul H. Keller „reuniunii de spaþii local diferenþialei Fréchet, numitã de acum diferenþiala în Facultatea de fizicã (desprinsã din Facultatea convexe”,T are contribuþii ºi la „bogãþia de limbaj folosit sens Fréchet–Marinescu. Au putut fi fundamentate de matematicã ºi fizicã în anul 1974). în matematica pe care autorul trebuia sã o transpunã matematic formule pentru a exprima fenomene care Afost ºef de secþie (teoria mãsurii) în Institutul în limba românã”; chiar dacã termenii matematici se petrec în sisteme cu memorie infinitã, dar „amorti- de Matematicã al Academiei Române, membru folosiþi în limba românã „se produc în seminariile aºa zatã”, o „fading memory”, în sensul cã starea siste- corespondent din 1963 ºi membru titular de active, […] ele nu capãtã autoritate de circulaþie mului ºi evoluþia sa din momentul prezent depind mai al Academiei Române din 1974. ºi unitatea de care este nevoie decât în cãrþi”. mult de ceea ce acest sistem a înregistrat la intervale ªi Gheorghe Marinescu a fost printre primii care de timp apropiate de acest moment, decât de cele eorge ªt. Andonie, în cartea sa din 1965, au „fãcut aceastã operã”. dintr-un trecut mai îndepãrtat. Reflectarea trecutul Istoria matematicii în România, îl prezintã Mai spune autorul acestui Rãspuns la Discurs ºi mai îndepãrtat are mai puþinã importanþã. Sinergia pe Gheorghe Marinescu ca analist, despre devotamentul cu multã dãruire pentru a ajuta ºi haosul într-un sistem îºi gãsesc locul lor în cadrul cu preocupãriG de analizã funcþionalã ºi probabilist: creºterea înþelegerii matematice a tinerilor fizicieni, calculului diferenþial în spaþiile local convexe. Câteva „Ca analist este elev al lui Alexandru Ghika, iar ca atunci când Gheorghe Marinescu a condus exemple sunt prezente în lucrãri publicate: „About probabilist, al lui Octav Onicescu”. Aceste douã mari învãþãmântul matematic la Facultatea de fizicã the Mathematical Expression of the Observation nume le vom gãsi legate de numele lui Gheorghe a Universitãþii din Bucureºti, scriind un Curs de Operators”, „The Synergy and the Chaos identified Marinescu ºi când acesta îºi susþine Discursul de matematici superioare, „fãrã a pretinde cã Fizica in the constitutive equation of a dynamic system” etc. Recepþie în Academia Românã, intitulat Opera se reduce la teoriile ei matematice”. Încheind, voi spune cã acest articol este în acelaºi matematicã a lui Alexandru Ghika, Rãspunsul fiind În continuare, Onicescu afirmã „locul primului timp un omagiu adus, la 100 de ani de la naºtere, dat de Octav Onicescu (1892-1983). volum în discipline noi nu numai în literatura noastrã, celui care mi-a fost profesor în anii de studenþie ºi În Discursul de recepþie, Gheorghe Marinescu dar ºi în cea universalã” deþinut de noul sãu coleg conducãtor de doctorat la Universitatea din Bucureºti, se referea la pãrerea generalã, cã „viaþa omului de în Academie, menþionând cartea Analiza numericã, cât ºi o chemare de a nu ne uita valorile. ºtiinþã nu prezintã interes, aºa cum prezintã viaþa „prima prezentare sistematicã de deosebitã amploare, unui poet sau a unui pictor”. Excepþie au fãcut unii a metodelor numerice de rezolvare a ecuaþiilor Notã. Pentru semnalarea unor informaþii din savanþi, precum „Galileo Galilei, dar nu pentru analizei matematice”. ªi mai apreciazã modul în arhiva revistei americane Mathematical Reviews, importanþa operei sale, ci pentru cã a intrat în conflict care Gheorghe Marinescu a colaborat cu C. Ionescu le mulþumesc colegilor mei Aldo Lazar, Universitatea cu autoritãþile vremii”. Ca atare, în acest Discurs, Gh. Tulcea, Ciprian Foiaº, A. Deleanu, I. Colojoarã, din Tel Aviv, Dan Pascali, Universitatea din New York, Marinescu mãrturiseºte cã va vorbi prea puþin despre N. Dinculeanu, ca ºi asocierea cu Romulus Cristescu ºi Claudia Badea Simionescu, din Viena. 20 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Pasiuni ºi „semne de carte” Tudor CICU ineva spusese prisma trãirilor noastre, deoarece, pentru a citi o de câine (naraþiunea e la persoana întâi – n.a.) ne (cândva) cã unul carte, la primul contact, cititorul va face o lecturã trimite din nou la Amintirile lui Creangã, iar Bogdan dintre efectele rapidã, uneori superficialã, deºi nu lipsitã de impor- Ulmu din Sfert de femeie se joacã plutind între erotic scrieriiC (poezie, prozã…) tanþã pentru înþelegerea sa. Iar rolul criticului, în ºi livresc. trebuie sã fie acela de a da concepþia autoarei, este unul programatic, printr-o Un ardelean pur sânge („salahorul propriei impresia nu cã descoperim lecturã atentã, serioasã, cu notaþii ºi reveniri la sale pasiuni”) este Constantin Cubleºan cu cele 75 ceva nou, mai înþelept, ar sensuri ºi sugestii, importantã în descifrarea unui de interviuri din cartea Grãbeºte-te încet, pe care spune cititorul, ci cã ne cod interior pe care cititorul, de bunã seamã, autoarea o are acum în atenþie. ªi nu numai pentru amintim ceva uitat. Pentru nu-l poate desprinde la o superficialã lecturã. cã „interviurile sunt stimulatoare intelectual” ºi pentru înþelegerea nivelului valoric al scriitorilor noºtri ºi Cartea îl va surprinde pe cititor prin lectura ºi cã „evocã reacþii la evenimente, intenþii, evoluþii… al literaturii autohtone, în speþã, în Semne de carte comentariul aplicat ºi riguros asupra celor 16 autori. etc.”, dar îi oferã cititorului date interesante despre (120 pag.), apãrutã în 2015, Rodica Lãzãrescu fãcea Fiecãruia, autoarea îi scoate în evidenþã gradul mai epocã, explicaþii… ºi analogii surprinzãtoare”. Rodica trimitere la „lumea vãzutã detaºat” prin cei 16 scriitori, mare ori mai intens în privinþa viziunii asupra lumii. Lãzãrescu ne mãrturiseºte cã pentru a-ºi explica analizaþi cu ochi critic, fiecare încercând sã ofere Astfel, Niculae Gheran înclinã sã dea „frâu liberei „asprimea ºi lapidaritatea rãspunsurilor” celor spiritului nostru o misterioasã satisfacþie. Un fapt gândiri… cãlcând graniþa dintre realitate ºi ficþiune”. intervievaþi, l-a citit de câteva ori ºi tot nu se poate este sigur ºi încurajator în aventura lecturii distinsei Povestitor din plãmada lui Creangã, naratorul volu- lãuda cã i-a dezlegat misterul. De ce? „Fiindcã doamne Rodica Lãzãrescu: literatura continuã sã mului IV din Arta de a fi pãgubaº (Bordel nou cu interviul este o angajare operativã în actualitate.” fie delectarea ori plictiseala celor care-l vor citi pe ºteoarfe vechi) este un fel de Nechifor Coþcariul. Aceastã mãrturisire ne-a fãcut curioºi sã cãutãm autorul în cauzã. Aparatul critic este cel care trebuie Rodica Lãzãrescu insistã pe „umorul” care se trans- ºi noi cartea acestui „ins dual, în sens arghezian”. sã punã în balanþa înþelegerii soluþiile la care ºi formã în satirã (de „un sarcasm devastator”) ºi nara- Incitantã invitaþie la lecturã, nu-i aºa? cititorul va cumpãni îndelung. În fapt, autoarea face þiunea lui N. Gheran „alunecã în oniric”. Pentru a un exerciþiu autoritar în stare sã motiveze dificultatea scrie „o carte despre destin, despre meandrele vieþii, e documentãm mai departe ºi lecturãm întâmpinatã în foarte plãcutele pagini ale acestei despre suiºuri ºi coborâºuri”, autoarea insistã ºi cu plãcere din cartea autoarei Rodica cãrþi. Autoarea ne vorbeºte despre o anumitã repre- asupra artei de portretist a lui Niculae Gheran, care Lãzãrescu intrând în intimitatea cãrþilor lui zentare mentalã a operei analizate în cazul fiecãrui e un prozator ce are plãcerea „spunerii cât cuprinde”. CornelN Galben (tot despre niºte cronici ºi recenzii), scriitor; cu lumea care presupune viaþã, trãiri, apoi Adrian Alui Gheorghe (cu romanul Urma); Marin caractere ºi tipologii de adâncime ale sufletului espre Constantin Cãlin spune cã Scrisori Iancu (cu un impresionant volum despre lumea ºi omenesc, mecanisme sociale generatoare de cãtre un redactor poate „clarifica relaþiile personajele lui Marin Preda); Livia Ciupercã cu un soluþii, adevãruri despre miºcarea de profunzime dintre participanþii la viaþa literarã a epocii”, capitol de istorie literarã despre personalitatea lui a sentimentelor etc. cã eleD „sunt nu numai oglinzi ale autorilor, ci ºi ale Teodor Al. Munteanu („informaþii ce vin sã umple Pentru a compara astfel de lumi posibile, ori celor ce le primesc”. Autoarea sesizeazã cã pagi- golul din istoria noastrã literarã”); Grigore Traian a veni în alegerea cãrþilor de cãtre cititor, Rodica nile de jurnal ale lui Constantin Cãlin „sunt pline Pop º.a. Lãzãrescu ºtie cã un lector, înainte de a da soluþii ºi câteodatã de «otrãvuri», de vorbe mânioase, de Iar despre „ce scrie Marcel Mureºanu de cinci emite pãreri nu doar la suprafaþa textului, trebuie sã afirmaþii grave ºi sarcasm”. Îi remarcã autorului „arta volume încoace” e cronica din finalul cãrþii Semne citeascã mult, diferit ca stil ºi naturã a scrierii, de pe portretisticã”, iar fraza cu care îi caracterizeazã opera de carte, în care „lumea vãzutã detaºat de un înþelept oricare altã parte a lumii, mai ales scriitori de forþã. e cea care ne lãmureºte despre scrisul unui „ins (poetul)” ne potoleºte ºi nouã setea „cu gândurile impulsiv”: „Paginile seamãnã cu porþiuni dintr-un lan limpezi ca apa de izvor” ale unei observatoare pentru etoda folositã de autoare e cea a de pãioase dupã o furtunã: un scris învârtejit”. Pentru care Monede ºi Monade nu mai are secrete. Conform recunoaºterii unui anevoios ºi încâlcit ca cititorii sã înþeleagã imensul volum trecut prin lupa autoarei (la care subscriem ºi noi), e o plãcere sã fii drum al scrierii, în cazul fiecãrui autor, criticului, sã mai spunem doar cã el este al unui salahorul propriei tale pasiuni într-o carte despre cei ºi îndeosebiM factorii care precumpãnesc în operele „cercetãtor foarte meticulos”. care, prin intermediul acestor „semne de carte” îþi lor: cei morali ºi cei psihici. Noi, cei care îi citim Despre Mihai Hafia Traista spune cã e prin oferã o perspectivã asupra dramatismului condiþiei cronicile, vrem sã aflãm cu precãdere ce crede definiþie un moralizator care ºtie „sã-ºi þinã cititorul umane privitã la nivelul întregului, dar ºi al indivizilor autoarea despre cutare operã sau cutare autor, cu sufletul la gurã”. Prozele grupate sub genericul care o compun. dar ºi instrumentele prin care se aratã interesatã Amintiri cu bunici amintesc de þãranii sorescieni din Rodica Lãzãrescu îmbinã diegeza scrierii cu de noþiunea de psihanalizã a unor operaþii mentale, La lilieci. Rodica Lãzãrescu îi radiografiazã prozele introspecþia ºi cu analiza psihologicã, ca element decriptate în scrierea autorilor lecturaþi. scurte ale lui Hafia Traista ºi concluzioneazã: „Orali- de studiu, pentru a surprinde subtilitãþile scrierii celui Sarcina scriitorilor, remarcã Rodica Lãzãrescu, tatea este marea lui realizare”. Articolul despre lecturat. Criticii care gândesc astfel literatura vãd e de a reda o lume pe care s-o putem analiza prin ªtefan Mitroi din romanul Sã locuieºti într-un lãtrat în aceasta o expresie a totalitãþii fiinþei care scrie.

sociale din perioada Marii Uniri. Unele documente au intrat deja în circuitul istoriografic naþional ºi chiar internaþional, datoritã unor cercetãtori dedicaþi ºi Semn(al) de carte pasionaþi ºi cu o pregãtire deosebitã în domeniul Traian Diaconescu, Ovidiana Ars Moriendi sau ci ºi al culturii naþionale. (Acad. Ioan-Aurel Pop) istoriografiei. Altele, ºi nu puþine, îi aºteaptã încã pe Surghiun la Tomis, Micropoeme, Editura Junimea, La vârsta patriarhilor, academicianul Dinu C. cei dornici ºi capabili de a le valorifica. De altfel, o Iaºi, 2018 Giurescu a avut rãbdarea de a rãspunde pe larg, pe bunã parte a studiilor din volumul de faþã se bazeazã Exilul lui Ovidiu premerge formele de exil modern. parcursul multor întâlniri de neuitat, nenumãratelor pe documente militare de arhivã, unele inedite, ceea Dacã ne gândim la triada paradigmaticã a exilului mele întrebãri legate de viaþa ºi opera domniei sale. ce conferã un plus de valoare ºtiinþificã demersului românesc – Mircea Eliade, Emil Cioran ºi Eugen Gândul nostru a fost sã oferim publicului o mãrturie iniþiat de noi. Ionescu – descoperim similitudini frapante cu exilul sincerã despre omul ºi istoricul Dinu C. Giurescu, Volumul de faþã include, pe lângã o secþiune lui Ovidiu. Aceºti mari scriitori români au înãlþat despre familia sa, despre confraþi ºi despre istoria, legatã direct de tema sa generalã, ºi o a doua parte, spiritul exilului românesc la nivel universal, M. Eliade mai veche sau mai recentã, a poporului din care se în care putem regãsi o gamã variatã de subiecte de denunþã teroarea istoriei ºi proclamã logos-ul mitului, trage ºi pe care l-a iubit necondiþionat, chiar dacã istorie româneascã ºi universalã, de la problematica E. Cioran exprimã, prin nihilism, nonsensul vieþii sub uneori nu a ezitat sã îi arate neîmplinirile. (Narcis identitarã în Evul Mediu european ºi instituþii militare zodia morþii, iar E. Ionescu denunþã logos-ul fãrã rost Dorin Ion) (Texte reluate de pe coperta a patra.) medievale româneºti, pânã la aspecte ale dezvoltãrii ontologic. Cãci lupta cu istoria, cu moartea ºi cu industriei militare naþionale, dupã cea de-a doua maladia limbajului sunt provocate de stãrile urâtului Gen. Corneliu Postu, Col. Petriºor Florea, Cornel conflagraþie mondialã. (Gen. Corneliu Postu, existenþial. Aceste stãri psiho-morale – dorul ºi urâtul Popescu, coord., Armata Românã ºi Marea Unire, în Cuvânt înainte) – arcuiesc peste veacuri punþi de legãturã cu poetul Studii ºi articole prezentate latin. Ovidiu este, aºadar, peren ºi contemporan la Sesiunea naþionalã cu noi. (Autorul, pe coperta a patra) de comunicãri ºtiinþifice, Piteºti, 26 iulie 2018, Ed. Narcis Dorin Ion, Mãrturia unui istoric singuratic. Militarã, Bucureºti, 2018 Convorbiri cu academicianul Dinu C. Giurescu, Arhivele Militare Naþio- Editura RAO, Bucureºti, 2018 nale Române ºi Depozitul În istoriografie, Dinu C. Giurescu a ilustrat Central de Arhivã din medievistica, istoria artei ºi istoria contemporanã. Piteºti adãpostesc ºi Pe toate le-a fãcut serios, documentat, cu metodã gestioneazã un vast ºi ºi cu respect pentru meserie. Dinu C. Giurescu vine preþios material documen- din stirpea nobilã ºi rarã a intelectualilor de rasã. tar circumscris condiþiilor Afost unul dintre acei suverani ai spiritului, îndrituit ºi contextului acþiunilor sã spunã, ca ºi Brâncoveanu odinioarã: „Boieri militare concrete, proiec- dumneavoastrã, de ce sã iau domnia þãrii, când telor ºi gesturilor politice, eu sunt domn la mine acasã?” Dinu C. Giurescu stãrii de spirit a populaþiei a fost nu numai un domn al istoriografiei româneºti, ºi situaþiei economico- Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 21 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Un estet al firescului existenþei Mihai POSADA entru poetul ermetic ºi purist al perioadei Prima parte a cãrþii relevã starea celui conºtient printre aºtri.// Copilul nostru/ sibiene, devenit maestrul ascuns în de sensul existenþei durabile – aºa cum o prefigurau din pântecele tãu/ întinde actualitatea bucureºteanã, adicã Ion Mircea, poruncile divine, nepervertite în prevederi morale, mâinile spre cer.// Suntem performanþaP poeticã poate fi atinsã prin firescul cu nici degenerate în simple opþiuni – despre care ºtie pãrtaºi/ la ritualul unei care spui cã iarba e verde, apa limpede, cerul senin. ºi poate depune mãrturie de luminã. Cine crede cã dezvãþãri de moarte” (p. 53). Lui Gabriel Hasmaþuchi – odatã cu cartea de versuri autorul acestor imnuri ale bucuriei normalitãþii, binelui, Fireºte, acest mod de intitulatã Noduri – exigenþa, intransigenþa aceasta frumuseþii nu a trecut prin necazuri se înºealã amar; dragoste plenarã transcende îi reuºeºte din plin, convingãtor, cu naturaleþea dar despre asta am scris mai demult. De pe coperta veºnicia: ...„când moartea cuceritoare cu care poate sã afirme: „Dupã înde- a patra, chipul poetului ne priveºte cu virilitatea ne învaþã/ lecþii absurde/ lungate convorbiri/ urmate de o tãcere/ de neîn- dârzã (aºa cum o înþelege Eliade, din maschilità ignorând cu desãvârºire nemurirea// în care, cum chipuit/ se aud în mine paºii Fiinþei” (p. 41) sau: a lui Papini) a odiseului legat de catargul corabiei spui tu,/ vom continua sã ne iubim/ ca pânã acum” „Universul/ ne permite/ sã ne schimbãm locul/ ºi sã care îl duce înapoi în Ithaca, acasã: „Viaþa din mine/ (p. 54) ºi pãtrunde într-un „abis ascendent”: „Cealaltã ajungem/ în casa Fiinþei” (p. 62), confirmând adicã se înnoadã cu a ta. [...] Ne înrãdãcinãm chipul/ lume a mea [...] e tainicã precum creºterea unui fruct/ adagiul hölderlinian augmentat de Heidegger, cum unul în asemãnarea celuilalt” (p. 15). De altminteri, ºi creºterea copiilor noºtri [...] Cealaltã lume a mea/ cã în mod poetic locuieºte omul. Cartea a apãrut metafora existenþialã a „luntrei” sau „bãrcuþei eºti tu/ ºi mâine tot tu vei fi” (p. 75). la Editura Agnos din Sibiu, la sfârºitul lui 2018, de hârtie”, persistã la paginile 16, 17, 22. Ni se cu o copertã elegantã, semnatã Radu Stãnese ezoneazã uneori cu somptuozitatea frustã destãinuie, limpede, una dintre reþetele de fabricaþie a Cântãrii Cântãrilor, acordatã spornic ºi o prezentare percutantã, de mare acuitate a ale singurãtãþii: „Dupã o lungã absenþã/ la reîntâlnirea observaþiei, pe revers, de Rãzvan Enache. Este în cheia unei civilizãri – citeºte pârguiri – cu prietenii/ fiecare mi-a spus/ cã vorbim mai târziu.// a discursuluiR liric amoros, trecut de la poli- la o carte a rostirii poetice despre adevãr, bine, iubire ªi atunci am vãzut,/ printr-un geam aburit,/ o falezã ºi veºnicie, compusã din ºaizeci ºi ºase de texte monogamie, de la harem la alegerea unicã ºi acoperitã cu peºti morþi/ pe care se înfiripa de neînlocuit, de la hedonism erotic debordant la numerotate cu cifre romane ºi grupate în douã pãrþi; singurãtatea” (p. 25). prima, intitulatã În legãturã cu mine, de la I la XXXVI paternitate asumatã, potrivit noii învãþãturi a iubirii ºi a doua: În legãturã cu tine, de la I la XXX. („Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul sã nu Poate pãrea paradoxal ca poetica normalitãþii, despartã”, Noul Testament, Mt. 19: 6): „Foaie a frumosului natural sã performeze ºi estetic, dar înmiresmatã e pielea ta/ de rouã ºi de cer/ sãrutatã” exersarea nefirescului s-a desãvârºit de la primul pas (p. 64) ºi – mai ales: „Nu ºtiu dacã ne va fi îngãduit/ fãcut în afara Edenului – casã a Legii – ºi pânã azi, sã împãrþim acelaºi mormânt [...] ªtiu cã oriunde voi când comilitoni rãzvrãtiþi îºi extrag sevele poetice – fi,/ tu vei fi cu mine/ ºi cu cei doi albatroºi/ ce ne duc aºa cum sunt alimentaþi rãniþii cu perfuzii – din zborul mai departe.// N-am niciun regret/ pentru cã dezechilibrul general, neascultarea cu pretenþii viaþa e prea scurtã:/ bucuriile noastre/ sunt mlãdiþele de libertate, rãzvrãtirea contra naturii, alienarea veºniciei.// Ce a unit Dumnezeu/ rãmâne unit” (p. 51). din focalizare desperatã pe mizeria propriei condiþii Alteori, ritmeazã adânc, blagian ºi totodatã ºãgalnic: de creaturã sortitã neantului contracarat intelectual „Chipul tãu/ e tocmai lumina din închipuirea mea/ prin exacerbarea unei visceralitãþi antispirituale ºi asupra jumãtãþii/ ce-mi lipsea din definiþie” (p. 68). prin elogiul anomiei. În aceste condiþii, a face poezie Hasmaþuchi este poetul apãrat de Dumnezeul din întemeierea unei familii care îºi creºte copiii neînlocuit de autoimpusele drepturi ale omului, cum nãscuþi într-o casã a iubirii este fãrã doar ºi poate o dovedeºte psalmul acesta: „Cândva am strigat la o performanþã poeticã, realizatã prin modalitãþi de Tine/ plin de furie. [...] Uitasem cine eram/ ºi cine aº expresie dintre cele mai simple, aºa cum se prezintã, fi putut fi,/ îmi vedeam fiinþa scãldatã/ într-o durere pentru cei care o mai vãd ºi o mai aud, viaþa însãºi, oarbã.// Am tãcut multe zile./ ªi pe neaºteptate/ cu întreaga ei frumuseþe. Nodurile lui Hasmaþuchi ea de a doua parte a cãrþii lasã impresia mi-ai redat cuvintele Tale de luminã” (p. 31). Un text sunt mãrturisiri adresate Doamnei ºi Stãpânei publicãrii unor declaraþii-scrisori de dragoste al cãrþii, redat aici integral, ilustreazã toate acestea ºi, sufletului, trupului ºi gândului sãu, dãruite cititorilor, seninã, solidã, ferm convinsã cã lumea pe deasupra, dezleagã taina titlului Noduri: „Prin aerul între care poetul ºtie cã se vor afla cândva ºi copiii construitãC de cei doi, dupã ce a fost searã ºi a fost memoriei/ trecutul se înnoadã de prezent,/ prezentul lor: „În casa îngerilor noºtri,/ suntem o verighetã de dimineaþã asemeni Zidirii, e bunã. Senzualitatea se sparge ca un pahar/ la o nuntã/ ºi viitorul se pâine,/ mereu proaspãtã,/ întotdeauna cu mireasma versurilor e una cãrnoasã fãrã a fi dezosatã: „Timpul încarneazã/ într-o intuiþie.// Dimineaþa de acum/ dintâi” (p. 55), sau: „Viaþa nu ne-o mai mãsoarã se înveleºte în mireasma ta/ ªi-n mine pãtrund e însufleþitã de tine/ ºi pe-un vitraliu/ Iisus transformã timpul/ Clipele ne bat în inimi de copii,/ Beatrice undele/ unei piruete împlinite în voluptate.// Poemele apa în vin.// Cuprindem cerul dintr-o privire,/ ochii tãi ºi Ema azi ne spun colindul/ ªi povestea verbului se rãsucesc pe coapsele tale./ În lichid amniotic/ ºtiu povestea mea,/ ochii mei o cunosc pe a ta.// Ne a fi// Sensul vieþii mi-l gãsesc în voi/ ªi-n lumina ne scufundãm cuvintele/ ºi devenim o nouã fiinþã” umplem reciproc/ inimile de dragoste/ ºi ne împlinim gândului divin./ Fericirea glãsuieºte-n noi/ (p. 48). Un sublim poem de iubire: „Fruntea mi se ca tãcerea/ din veºnicia cuvântului nespus/ ªi-n prezentul anilor ce vin” (p. 72). oglindeºte/ între douã piscuri/ ºi pãrul tãu curge lin/ la logodna noastrã” (p. 47). Poezie fãrã frontiere Traduceri de Gabriela CÃLUÞIU SONNENBERG ºi Germain DROOGERBROODT De dragoste Acvila Zdenka Becker (Cehia) Germain Droogenbroodt

Despre veºtejire niciun cuvânt Corbii zboarã în stoluri nici de cãinþã faþã de ridurile acvila zboarã solitar. ce ne brãzdeazã chipul Luchino Visconti Cercel rãmas în palma mea oaspete sã fii la festinul Taeko Uemura (Japonia) cu masa aºternutã ceremonios Atât de aproape de cer mireasmã de foame zboarã acvila Neîncetat le-aam ascultat scãldatã în lumina lumânãrii singurã Firavul glas, uºor ºoptit mireasmã de foame ca un poet Dar nu l-aam confundat unul faþã de celãlalt rãbdãtor aºteptând Cu propriile mele suspine. sosirea cuvântului Urechile, duios atinse, Cãutare pânã când pana, în sfârºit, Cu gingãºie i-aau purtat Verónica Aranda (Spania) zgârie câteva linii Însã cândva, când s-aau decolorat îndoindu-sse încã Într-uun moment de excitaþie intempestivã Eu cãutam în trupul tãu ghirlande, din sete, de rostul Unul din ei s-aa rãtãcit în ocean cãrarea pomilor de rodii, revizitaþi de zãdãrnicia Iar cel de-aal doilea mi-aa rãmas în palmã. de veveriþe cenuºii, de prin tãceri spunerii prin cuvinte. E amintirea unui anumit cercel perlat un apus oarecare, vioriu Pierdut în iureºul unei nopþi agitate. ºi-aacea decizie pe termen scurt care porneºte, meditând, la drum.

22 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Note despre poezia

Victor ATANASIU Elenei Armenescu l doilea volum inegalabile, exprimate printr-un monument ridicat de paradisiace, aerul îngheþat al Nordului este alungat al poetei, care om, care, aºa cum spune Virgilius, va sã fie impene- de un vânt dãtãtor de bucurie, de viaþã, de o semneazã aici Elena trabil în faþa cancerului timpului. Versurile pe care reinstaurare a puritãþii, vindecãtoare de rãni lãuntrice, Chiþimia-Armenescu,A apãrut le citez acum surprind într-un mod mãreþ mãreþia, obsesii, porniri spre rãu ºi presimþiri negre. De la la Editura Albatros, Bucureºti, sunt un amestec de epopeic ºi serafic, de tumult aceastã ultimã poezie discursul liric curge parcã fãrã 1996, conþine o neaºteptatã, ºi ºoaptã: „Din mulþimea poemelor,/ Unul/ Se înalþã, sincope spre Dictatura iubirii, volum unitar, omogen, radicalã schimbare de ton. Aceasta poate fi inter- dintr-o datã lângã mine,/ fãrã dorinþi,/ strãveziu…/ cu, aº spune, o personalitate distinctã (cum sunt pretatã ca o rupere decisã de starea de spirit imediat parc-ar fi/ o tãcere-n amurg sau/ ºoaptele unui Zeu/ adesea cãrþile Elenei Armenescu: fiecare dintre anterioarã sau, mai degrabã, ca o continuare în altã când porunceºte apelor/ sã schimbe cursul/ sau ele are o dominantã de bazã a viziunii, a zonei de partiturã a aceleiaºi bucãþi, a aceleiaºi compoziþii, zãpezii/ sã reînvie visul alb pe trupul mãreþiei”. inspiraþie, a tipului de întrupare a programului liric, care este lirica scriitoarei, luatã în ansamblul ei. Ca De citat sunt ºi poeziile Împletitã în toate, a tipului, în sfârºit, de versificaþie, iar aceasta este, într-o simfonie în care dominã mai întâi acordurile Aºteptând, precum ºi altele. Mã mulþumesc aici sã repet, o particularitate cu deosebire meritorie a nãvalnice, tumultoase, ruperile de zãgazuri, sugestia mai arunc doar o succintã privire analiticã asupra acestei creaþii lirice, arãtând cã autoarea are mereu de ape cãzând frenetic, implacabil, în cascade, compunerii Gând de februarie. Gãsim aici o foarte altceva ºi altfel de spus, astfel ferind poezia, dacã nu pentru ca dintr-o datã totul sã se potoleascã ºi personalã viziune a presimþirii unui apocalips îmbibat de inegalitãþile imposibil de trecut cu vederea, oricum sã ne inunde auzul cu desãvârºire altfel de acorduri, de tonalitãþi feerice (iatã cã în poezie se poate de monotonie, stereotipie, autoplagiat). Cartea este unele tânguioase, îmbibate de mâhnire reþinutã, ºi orice!), o presimþire, aºadar, nu a dezagregãrii, evident superioarã celei anterioare ºi una dintre aici dintr-o datã tonalitatea generalã este a bruºtei ci a miracolului, care vine, în conformitate cu tona- consecinþele acestui fapt este cã nu decuparea cuminþiri, a potolirii complete ºi realizate în registre litatea generalã a cãrþii, prea târziu, ca un elixir de fragmente revelatorii este recomandabilã pentru complexe, diferite, dar toate purtând aceeaºi marcã turnat într-un trup invadat ireversibil de otravã. comentariu acum, ci privirea compunerilor ca un emblematicã. De remarcat aici cã fiecare volum tot aflat sub o efigie comunã. ªi aici se observã cã al Elenei Armenescu are o dominantã de bazã, olumul urmãtor (ca ºi cel ce îi va succeda placheta se înscrie ca o replicã la cea anterioarã. identificabilã permanent în ansamblul cãrþii ºi mereu acestuia, Memoria statuilor), Exodul iubirii, Tonalitãþilor întunecate li se substituie unele azurii, distinctã de perspectiva întâlnitã în una sau alta este semnat tot Elena Chiþimia-Armenescu concretizate în mãrturisiri ale invaziei calmului solar. dintre celelalte plachete ale sale. Aceasta trebuie ºi aV apãrut la Editura Semne, Bucureºti 1998. Cartea O trãsãturã definitorie este aceea cã poemele au o consideratã drept o trãsãturã pozitivã, expresie este dedicatã „soþului meu, doctorul Eustaþiu Chiþimia, curgere galopantã, bucuroasã, a stihurilor, pe de-o fiind a unui refuz al stereotipiei, dar ºi o adecvare de fost deþinut politic, ºi tuturor celor care au trãit ororile parte, pe de alta, sunt aºa-zise naraþiuni unde epicul esenþã la o perspectivã de fond, existentã în cutare comunismului” ºi beneficiazã de o inspiratã prezen- este încastrat în liric, ca o picturã în ramele unui volum, privit de autoare ca o entitate distinctã, unitarã tare, pe coperta a IV-a, a lui Pan Vizirescu, pe care tablou, ca o insectã atârnândã pentru eternitate ºi credincioasã în sine unei anume stãri lãuntrice, îl identificãm ca atare doar dupã semnãturã, din de un ac cvasi invizibil. În acest fel, aflãm cã pescarii traduse în stihuri. Aici spectacularul, freneticul din pãcate cam greu descifrabilã. Am sã întocmesc taie felii de infinit, atingerile sunt sacre învãluiri ale placheta de debut este estompat în curgeri înþelepte un ºirag de stafide mai vibrând-strãlucite din stafidele amurgului, când haitele lupilor stau în pândã târâtã, de versuri, care parcã ar fi concretizarea unei bruºte din acest cozonac: „colþii fiarei/ s-ar înfige pãtimaº, ori o fatã despletitã se prinde de spatele muntelui. maturizãri, a unei bruºte îmbãtrâniri chiar, a unei sfârtecãtor, în oftatul meu”; „suspinele, gemetele/ Aºa-zisa derulare epicã din aceste viziuni este în adecvãri la vârsta realã a scriitoarei. Aceasta devine zidul alb/ din visul copilului orfan/ pasãrea otrãvitã/ realitate o rafinatã definire a înseºi esenþei lirismului. parcã în versuri aidoma acelei imposibil de uitat fântânile secate/ turme, cirezi, luptãtori/ într-un lung, Ceea ce urmeazã e o completare a acestei definiri, prinþese manciuriene din faimosul roman din anii ’30 nesfârºit/ convoi de schelete”; „Mâna nevãzutului realizatã prin scuturarea de epic, într-un act de ai secolului trecut, Orizont pierdut, de James Hilton, timp/ sfios/ întoarce fila mileniului!”; „amãnuntele contemplare a unei deschideri orbitoare spre inima care ºi-a pãstrat frãgezimea trãsãturilor de când se plânsului/ detaliile dezastrului”; „miezul copacilor/ palpitândã a Paradisului însuºi: „Ard munþii! Murmu- afla într-un tãrâm dãruit de Dumnezeu din Munþii impasibil/ inele în clocot ascendent/ numãrã anii”; rând fascinaþi/ rezemaþi de sublimul frumuseþii/ Tibet, unde ea fusese adusã cu atâta amar de vreme „abisul coboarã/ în marea Catedralã/ a rãnilor încremeniþi/ rãmânem tãcuþi unul lângã altul/ în urmã ºi, coborând de acolo, anii pe care-i avea timpului”; „La ora când pãsãri uriaºe/ desferecã/ lãsând sã ne inunde înaltul.” începeau sã-i iasã din ce în ce la ivealã pe chip. Uºile, magicele uºi prea înguste/ sã poatã trece e aceea, tot ce este aparent spectacular prin ele/ umflatã desfrânarea veacului”; „Greºelile/ naltul este însãºi întruparea cunoaºterii poetice, în aceastã poezie se aflã sub semnul flãmânde pãsãri de pradã/ stau deasupra noastrã/ ce îmbibã eul contemplator de fericire, atunci resemnãrii, al unui déjà-vu, al unei oboseli gata sã coboare în picaj/ pregãtite sã ne ia-n când are în faþa sa munþii, care ard în himerice existenþiale,D al unei lipse de surprindere a tot ºi a stãpânire”; „Putere a întunericului/ (…) aruncã cupeÎ strãlucitoare sub dragoste astralã. Poeta toate, al imposibilitãþii instalãrii stãrii de ºoc în faþa nãmolul puturos al mâniei/ în hotarele luminii.” sugereazã de minune cã este vorba de imaginaþie, a orice ar vedea, simþi sau presimþi eul liric, aceasta Toate aceste versuri, adunate aici într-un florilegiu, din moment ce munþii ard în himerice cupe, dar la chiar dacã la atingerea degetul nevãzut al Demiurgului, tocmai pentru a li se percepe la cota înaltã de intensi- fel de bine ne inculcã în conºtiinþe cã nimic nu e mai acest eu se trezeºte întregindu-se ca un cerc, apoi ca tate pe care o au, fiecare dintre extrase în parte ºi, real decât himera viziunii, decât imaginarul hrãnit de o sferã transparentã în care s-a turnat apã ºi peºtii mai ales, prin însumare, parfumul rãzbãtãtor ale cãrui proiecþiile binecuvântate ale devenirilor în spirit. În imperiali o colindã. Perspectiva feericã conþine o unde olfactive nu sunt lipsite de sugerarea unor adieri Magia lacului azurul capãtã vâscozitatea, densitatea adulmecare a mira-colului, dar totul este perceput fetide, emanate de un cadavru baudelairian, atotgâl- materiei, pentru a adeveri astfel mai pronunþat parcã cu lehamite, ca un medicament nemaipomenit, gâind de trimiteri în direcþia putreziciunii, a dezagre- sublimul spiritual ireductibil, iar în locurile unde acei care nu mai va sã îºi facã efectul. Nici trecerea spre gãrii simfonice, alternativã hâdã a lavei incandescen- pescari, de care am amintit deja, îºi aduc în undiþã completa spiritualizare, nici intuirea alunecãrii spre te, curgânde, a unui vulcan, transcriu în viziuni, aici felii de infinit, aflãm un tezaur rãmuros al sãlciilor, Paradis din Infern, întrucât sfinþenia în mijlocul galopant-panoramatice, aici solemn-concise, dincolo termenul „tezaur” sugerând de minune o proiecþie pãcatului e stârnitoare a inocenþei zãcânde în fiinþa cu unduiri de psalm, o viziune a apocalipsului, una solar-diamantinã. Spiritualizarea invadantã capãtã lãuntricã, nu provoacã o stare extaticã. ªi chiar dacã însã deloc terifiantã, cãci monstrul e privit în faþã graþii de curgeri netulburate, de acorduri ale Gloriei s-ar produce prin extincþie o trecere „printr-o livadã cu impasibilitatea medicului care este poeta, sfidat lui Vivaldi, într-o tonalitate mai aºezatã, specific înfloritã-n Adevãr” (splendidã imagine), o inhibiþie tocmai prin descriere calmã a unei esenþe înfricoºã- femininã. Aici totul este o desprindere de materie, substanþialã a accederii spre bucurie rãmâne, cum toare (percepute ca atare ºi din perspectiva unui pentru a se ajunge la cufundarea în luminã, concept rãmâne aceeaºi inhibiþie în producerea unei stãri parnasianism vag). Aceastã netulburare de spirit care dintotdeauna se confundã cu albul, doar cu de sfâºiere lãuntricã, de groazã existenþialã, cum ne aminteºte de San Francesco d’Assisi, care albul. Ca de obicei, la aceastã autoare, punctul persistã acelaºi calm în care tot ºi toate se îneacã, ne vorbea despre „nostra sorella Morte”. culminant e de gãsit cãtre sfârºitul cãrþii, anume, în deºi „moartea vine surâzând/ vine vântul scheu- Piesa de rezistenþã a plachetei este Reîntoarcere, memorabilul poem Paradoxul trãirilor, în care epicul nând”. Versurile din Regatul ascuns urmeazã cu în care apocalipticul nu mai este resimþit ca atare, este înecat complet în liric, fapt perceptibil în final. stricteþe poveþele eminesciene din Glossã. Eul liric hâdul, apãsãtorul nor negru cedeazã locul unuia alb, Poemul este o viziune a întregului indestructibil al acum nu sperã ºi nu are teamã. Crusta de gheaþã se ce se rãsfaþã în faþa Soarelui ca un prunc adormit cu tuturor celor care sunt în lume, acest adevãr fiind sparge totuºi ºi o primãvãraticã apã inundã universul o expresie surâzãtoare. Cu alte cuvinte, tonalitãþile concretizat prin mântuirea spiritului prin materie liric, atunci când se aduce slavã capodoperei artei dodecafonice, infernale, cedeazã locul unora ºi al materiei prin spirit.

n altul, de pe pagina electronicã de prezentare a lectorului universitar cine pune mâna primul pe armã,/ cine loveºte letal din prima/ cu sau fãrã Gabriel Hasmaþuchi, meritã citat în context: „Dacã din inima temeiului argument/ este învingãtorul.// Socrate e mut” (p. 35). existenþei noastre lipsesc adevãrul, dragostea ºi credinþa, tot ceea ce A fi împlinit ca om în normalitatea domesticã fãrã surogate îi este poetului spunemU ºi facem este un simulacru didactic. Aºadar, actul pedagogic, dacã nu Hasmaþuchi suficient ºi sublim, atât pentru existenþa de zi cu zi, cât ºi pentru se fundamenteazã pe «valori veºnice» (D.D. Roºca), poate fi considerat nul.” Cu poesie: „Cui îi pasã de tine?/ Cui îi pasã de mine?/ Strigãm Adevãrul, strigãm riscul de a fi eliminat – ca tânãrul Seneca ori, tot figurat vorbind, ca un Socrate Binele, strigãm/ Frumosul:/ niciun rãspuns./ Idei fãrã raþiune/ ºi fãrã suflet [...] pentru smintirea tinerilor în bine, cu înþelesul diacronic al nebuniei în Hristos – de Dincolo de toate acestea,// iubirea din inimi curate/ se încãpãþâneazã/ sã rãmânã contemporanii terorismului ideologic ce impune anomalia drept lege în care trãim, nealteratã” (p. 33). Cartea cu Noduri ne conecteazã la speranþa unui viitor poetul Gabriel Hasmaþuchi judecã strâmbãtãþi ºi afirmã adevãruri; portretul dezirabil: „Desculþi ºi fãrã teamã/ intrãm în viitorul ce ne pãtrunde/ în inimi/ contemporaneitãþii, fãcut de el – o oglindã spartã cu fruntea: „Cine ajunge primul,/ ca în locuinþa unor prieteni” (p. 13). Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 23 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Prin labirintul memoriei, în cãutarea timpului trãit Florian COPCEA untem în labirint. Nu captivi ºi nici urmãriþi/ „într-un vis pe care, vrând-nevrând, trebuia sã-l în care aceasta este creatã, vânaþi de Centaur. Suntem cãlãuziþi de trãieºti ºi care ne-a convins cã nu rareori, în exis- dar, vasãzicã existã un dar, umbra lui Mefisto. De fapt, labirintul este, tenþa socialã, oniricul, fantasmele bine organizate este regânditã ºi literaturizatã cumS ºi-l imagineazã Nicolae Breban în Viaþa mea ºi susþinute manu militari, dar mai ales prin fraze astfel încât sã capete statut (Editura Polirom, Iaºi, 2017), un triaj, adicã o iniþiere ce ne cad precum grindina din difuzoarele radioului de operã ºi sã nu permitã în supravieþuire, prin care, obligatoriu, trebuie sã sau al megafoanelor de pe strãzi sunt mai puternice, haosului sã domine peste universul spiritual-fiinþial trecem în cãutarea non-ficþiunii intelectualului prins mai decisive decât... raþionalul, bunul-simþ sau decât al cãrui centru este el, omul-artist, cel care acum, fatal, definitiv, în istorie. Oricât ar pãrea de dificil valorile vechi ºi acceptate?” „A trebuit – îºi continuã „în amurgul existenþei” (p. 138), îºi acceptã (nietzsche- sisificul „periplu existenþial” (p. 7), autorul, aflat într-o confesiunea Nicolae Breban – nu numai sã credem, ian!), condiþia de muritor atoatevãzãtor. Eliberându-ne temporarã crizã de identitate, ipostaziindu-se într-un dar a trebuit sã arãtãm ºi entuziasm ºi cine era atât de prejudecata cã Nicolae Breban ar interpreta tre- mãrturisitor profund, vine sã ne demonstreze, în de stângaci încât nu era în stare de a-l produce, cutul doar pentru a reînvia „stãrile sale de veghe termenii lui Roland Barthes (Romanul scriiturii, acest ciudat ºi original entuziasm era pe datã izolat deosebit de intense” (Principii ale criticii literare, Ed. Ed. Univers, Bucureºti, 1987, p. 52), cã „literatura ºi exclus nu numai din societate, dar ºi din memoria Univers, Bucureºti, 1974, p. 179), necesare rememo- nu e decât cadavrul” limbajului utilizat, evident, pentru tuturor” (pp. 169-170). rãrii „cu multã uºurinþã a o parte mai mare a trecutului facerea/desfacerea scriiturii. Deºi, în esenþã, este Accentul expres pus pe incursiunea dinlãuntru sãu […] chiar dacã faptele sunt foarte confuze” departe de a fi un jurnal, Viaþa mea, prin travaliul cãtre exteriorul realului reprezintã o probã (Idem, p. 180), sã fim de acord ºi sã acceptãm epic ce-l sugereazã, este romanul unui eu dedublat, peremptorie, verosimilã, a ceea ce Umberto Eco ideea cã „lumea mea de atunci, în ciuda atâtor mari aflat în oglindã, atras de mirajul celuilalt. De (Lector in fabula, diferenþe de climat istoric european ºi de mentalitãþi, aceea, probabil, obsedat de fantasmele obiec- Ed. Univers, Bucureºti, e, în fapt, aceeaºi cu cea de azi. […] Da, ce sã tivitãþii, Nicolae Breban dã construcþiei epice 1991, p. 178) numea facem, dupã cum vedem, este aceeaºi lume!” (p. 49). formã de cerc, unde „biografemele” sunt antrenate „construct doxastic” într-o ireversibilã miºcare în care „axul ficþiunii care, deºi revendicã icolae Breban este convins cã „Niciunde, mele este într-o oarecare mãsurã fals” (p. 44). o lume ficþionalã, ca într-un labirint existenþial, simþul auto- „Trãiristul”, adicã Nicolae Breban, spirit adamic îºi etaleazã critic nu se revoltã contra ta cu o vigoare ºi lucid fiind, nu-ºi teoretizeazã, nici nu-ºi roman- corespondenþele maiN nemiloasã, totul se falsificã din ceea ce ai lãsat þeazã viaþa, preferã sã ne-o prezinte ca pe o comune pe care le în urmã, imagini ºi voci, chiar ºi figuri dispreþuite operã, sã o lase, desigur controlat, sã curgã are cu „lumea realã”, altãdatã de inºi profitori ºi insolenþi fãrã mãsurã se raþional. Acest lucru nu trece neobservat la lectura situatã în înveliºul umanizeazã oarecum, vina sau vinile tale se mãresc cãrþii. Fascinaþia rememorãrii, a confidenþei sin- epic al textului, nu fulgerãtor, îþi devii iute o auto-victimã. Singura teamã cere, a „biografiei ideilor”, cum se exprima Paul ºi „pe drumul spre”, de care scapi în labirint este, probabil, vechea Ambroise Valéry, ne oferã un spectacol-ºoc, cum ne orienteazã atracþie a sinuciderii, deoarece acolo, în acele senzaþional, în care mãºti ºi oameni se perindã spre altã direcþie coridoare, izbindu-te de pereþi falºi ºi mereu ca într-un carnaval, bineînþeles, dupã ce îºi joacã acelaºi estetician. asemãnãtori, hrãnit de speranþe care-þi râd batjo- rolul conferit de autor cu o plãcere savuroasã, coritor în faþã ºi hãrþuit de tirania crescândã a explicitã. evine foarte regretelor ce seamãnã tot mai mult cu neputinþele Acesta, cât de paradoxal ar pãrea, nu complicat, unui biet copilandru pierdut într-o pãdure brusc submineazã în niciun moment al multiplicitãþii odatã animatã ºi totalitarã, sarcasticã – da, acolo nu trebuie amintirilor ideea de literaturã, pur ºi simplu pãtrunºiD în labirintul sã te mai preocupe momentul ºi felul unei posibile (re)creeazã lumea „aºezatã pe marginea circular, palimpsestic ºi cândva, mai ºtii, a doritei salvãri totale, cea a unei drumului”, asumându-ºi diacronic ºi programatic al lui Nicolae Breban, sã te pronunþi, clar ºi prompt, sinucideri bãrbãteºti, deoarece aici zeul labirintului se trecutul. Ceea ce impresioneazã în Viaþa mea este asupra pseudo-simulacrelor generate de „verbo- va ocupa cu rigoare ºi simþ al mãsurii ºi al unei bune, faptul cã marele romancier care este, în pofida centrismul ingenuu” (Umberto Eco, Trattato di inspirate, torturi de propria ta moarte. Ceea ce am „delirului” unor contestatari, Nicolae Breban, cu semiotica generale, Milano, 1975, p. 286) al numit labirintul existenþial are ºi meritul, în plus, o vivacitate aproape ieºitã din comun, cultivã, fãrã „personajelor” sale, aduse în prim-planul dialogului de a te salva de ceea ce numim ratare ºi de stafia niciun fel de teamã (teama de a deveni ficþionar, care, fãrã a se erija în figuranþi ai istoriei, le confirmã ei, deoarece el, labirintul ºi fiinþa sa se vor ocupa teama de a poza în victima avatarurilor istoriei, teama totala adeziune la o logicã vãzutã ca o fatalitate a sã dispari înainte de a fi fost!” (pp. 143-144). de apocrifie ºi absurd), le debors ºi le dedans, ca unei filosofii pe cât de abrutizantã pe atât de atractivã Suspecta, provizoria claustrofobie a memorialis- sã folosim termenii lui Georges Gusdorf. Pendularea pentru destinul individului. De aici, concluzia, fireascã tului nu afecteazã desfãºurarea, dupã I.A Richard auctorialã între o lume ºi alta relevã puterea de de altminteri, cã labirintul-cerc al lui Breban, „creator (Idem, pp. 187, 196), imagisticã, a reflecþiilor, ci o imaginaþie, imaginarul, dacã vreþi, al „unui constructor de ample fresce epice”, nu are capacitatea de a se adapteazã emoþional. „În textele magistrului meu de lumi epice” în care, dupã Nietzsche, filosof atât metamorfoza în „capcanã textualã” (U. Eco, Lector Nietzsche – îºi continuã confesiunea Breban – i-am de des citat de autor, „trãirea-tip […] revine mereu”, in fabula, op. cit., p. 196), întrucât, fiind marcat de gãsit ºi justificarea acestei noi ºi izbitoare, ciudatei conferind memorialului un sens cert în valorificarea „singura mea viziune asupra existenþei, pe care am realitãþi ce-mi invadase existenþa încã înfãºuratã de timpului trecut ºi a timpului trãit. Evident, Nicolae împodobit-o cu tot atâtea personaje, istorii, scene, aburii adolescenþei, singurãtatea ca o armã, un scut, Breban nu se aflã, proustian vorbind, în cãutarea dialoguri, sentinþe ºi descrieri, încercând sã mã poate, mai ºtii, ca un semn al unei anume dreptãþi acestora, cum lãsam sã se înþeleagã ºi mai sus, le conving eu însumi nu cã acestea sunt adevãrate ºi intime” (p. 151). interpreteazã, le actualizeazã dimensiunea ºi, ceea existã, sunt reale, ci cã eu însumi exist; cã, în sfârºit Asemeni lui Gabriel Garcia Márquez (cel din ce este mult mai stimulator, le retrãieºte: „Timpul sunt, de ce nu?, «semnelor vremii profet», cum o Toamna Patriarhului), Nicolae Breban îºi încifreazã în acei ani ai noºtri – mãrturiseºte memorialistul – spune Eminescu…” (pp. 389-390), ci într-o oglindã biografia ºi o transferã, în fraze luxuriante, cu era de-o densitate unicã, noi, cei vitali, nepãsãtori magicã, din care rãzbat la nesfârºit vocile lumii, întortocheri sintactice copioase, din conºtiinþa unei ºi nebuni ºi care fãcuserãm un pariu aº zice… „sã nu uitãm, în care s-au descoperit scrisul, logosul, colectivitãþi, când stabilã din punct de vedere etico- usturãtor, dar ºi straniu cu destinul, deoarece visam ca ºi o anume mãreþie umanã, iscãlitã cu caravane psihologic, când în derivã prin imperiul unor arhetipuri nu numai o carierã, dar ºi o artã de vârf, veritabilã, de siluete fascinante de zeii-regi, de taurii-zei sau uºor de sesizat, în cea a singurului personaj al cãrþii rezistentã, adicã mare, într-o þarã prinsã într-un de gravi ºi înalþi arhierei ai unor divinitãþi care Viaþa mea, care este însuºi autorul. Se destãinuieºte taifun magnific, o tornadã istoricã ce ne smulsese ne dãruiau intimitatea cu Posibilul!” (p. 218). Breban: „În mãrturisirea de faþã, numitã carte, descriu din rãdãcini nu numai copacii, stâlpii ºi acoperiºurile, Viaþa mea, privitã din acest unghi, este un faptele ºi chinurile prin care am trecut eu, acel eu dar ºi strãmoºii, valorile, tainele noastre cele mai reflex provocat estetic, datoritã cãruia paradisul schimbãtor, fugace ºi multiplu care am fost ºi care sfinte, icoanele originii noastre” (pp. 182-183). este întemeiat biografic ºi epistemologic în scopul încã sunt, pentru a ajunge, cum se spune, scriitor. proiectãrii în viitor a amintirii unui timp istoric. Sã Acum însã, în ultima vreme, mi-am dat seama cã, ntrospecþiile operate, aducerea în prezent nu ne iluzionãm, însã, Nicolae Breban nu-ºi priveºte în fapt, voiam sã stãpânesc mai deplin, mai sigur a unor ani deopotrivã de tumultuoºi ºi plini printr-un glob de cristal viaþa, ci, mai ales, când cade ºi mai expresiv, cum se spune, acest cuvânt scris, de secetã (nu de dogmatism intelectual, cum victimã propriului sãu labirint, o reconstruieºte fãrã ca prins ºi articulat în fraze, capabil sã ne împingã s-arI mai putea spune gândindu-ne la licenþioasa aceasta sã fie copia celei destinate, dupã obsedantul ºi sã ne salte nu numai din bolboroseala gâtlejului „Siberie a spiritului”!), recuperarea lor, impun un deceniu, irosirii. Nu ne-am propus sã extragem din animalic, dar ºi din bolboroseala ºi confuzia pelticã mod riguros de deconstrucþie, fie ºi provizoriu, a textul autobiografic în discuþie amãnunte despre a intelectului nostru, de care ne arãtãm adesea atât conceptului de realitate. Respectiva transgresiune odiseea-apendice a destinului sãu, este suficient, de mândri ºi care de cele mai multe ori se aflã la trãdeazã, dincolo de „de-temporalizarea” poveºtilor presupun, sã subliniem cã scriitura „poartã deopo- distanþe remarcabile, cosmic adesea faþã de intenþiile narativo-biografice, un om sensibil, vulnerabil, dar trivã alienarea Istoriei ºi visul Istoriei” (R. Barthes, ºi de visatul nostru adevãr. Atunci când ni se pare puternic, conºtient de istoricitatea clipei trãite. Rezultã Romanul scriiturii, op. cit., p. 67). cã un fior din adâncuri, numit inspiraþie sau, mai bine, cã descrierea anumitor „coduri”, în aparenþã urmate Tehnica inserþiei dezvoltã, sub imperativul eului presimþire, ne ºopteºte o altã istorie, un alt fel de de un fel de pretext în discursul inaferabil ºi „genetic”, biografic, mecanismele unui proces axiologic de a ne apleca asupra lucrurilor din jur, o altã privire nu poate exclude abisalitatea vieþii „diegetice”, prin trans-scriere artisticã a emoþiilor convertite, orice pentru animalele care mârâie ºi ne scâncesc la definiþie, standardizatã/arhitectonizatã astfel încât sã s-ar spune, în actul creator. Viaþa naratorului nu picioare, o altã mânã mai fermã ºi mai blândã pentru dea în întregime sens mitului Creatorului înghesuit poate fi separatã de operã, indiferent de forma hotãrâri ce-ar trebui sã facã luminã. 24 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

Recuperarea diasporei Anton Bibescu, scriitor ºi diplomat Florea FIRAN ramaturg ºi Salignac-Fenelon era Nonelef, iar Anton Bibesco era Cu timpul, Anton Bibescu a devenit parte din traducãtor, Anton Telephas. La o reuniune organizatã la Paris în 1905, aristocraþia francezã, spre care aspira ºi Marcel Bibescu este de cãtre fraþii Anton ºi Emanuel Bibescu, are loc Proust, care îi datoreazã în mare mãsurã publicarea cunoscutD mai ales pentru prima întâlnire dintre Martha Bibescu ºi Marcel operei sale. Într-o scrisoare, acesta mãrturisea: activitatea sa îndelungatã Proust, apoi cea din 1911, la balul „Intrasigent”, „Numai Antoine mã înþelege”; „Antoine e cel mai în diplomaþia românã din urmatã de altele evocate în cunoscutul roman deºtept dintre francezi”, considerându-l „ºarmant” ºi perioada interbelicã, cu epistolar, eseistic ºi autobiografic Au bal avec Marcel singurul sãu confident. C.D. Zeletin susþine cã fraþii reprezentanþe la Paris, Londra, Proust, care ajunge într-un an la ºapte ediþii ºi este Anton ºi Emanuel Bibescu au avut un rol important Washington, Madrid. Nãscut considerat cea mai importantã scriere a autoarei, prin în geneza romanului În cãutarea timpului pierdut în 19 iulie 1878 la Paris, Anton Bibescu provine care recompune un portret literar semnificativ al unuia de Marcel Proust. dintr-o veche familie de boieri români. dintre cei mai importanþi scriitori ai secolului XX. De tânãr, Anton Bibescu intrã în diplomaþie, mai Tatãl sãu, Alexandru Bibescu (1842-1911), era fiul În Oltenia, la Corcova, judeþul Mehedinþi, nu întâi ca secretar al Legaþiei Române din Paris (1904), mezin al domnitorului Gheorghe Bibescu, poet, filolog departe de Turnu-Severin, Anton Bibescu avea o apoi al Legaþiei Române din Londra (1911). Atunci ºi bibliofil pasionat, cu o colecþie impresionantã de moºie de peste douã sute de hectare de viþã de vie a cunoscut-o pe Lady Elizabeth Asquith, care i-a cãrþi rare, ºi al Zoei Mavrocordat, fiica adoptivã a lui nobilã, care a devenit devenit soþie. Continuã cariera diplomaticã Grigore Brâncoveanu, moºtenitoarea palatului aces- locul sãu preferat, dar ºi în SUA (1920–1926), ca ministru pleni- tuia, construit de Constantin Brâncoveanu în 1702. de cãtre Martha Bibescu, potenþiar, apoi în aceeaºi funcþie la Madrid. Din 1911, palatul a fost cumpãrat de George-Valentin pentru petrecerea vacan- Când deja era afirmat ºi cunoscut în Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntã prinþesei þelor. Întrebat odatã de diplomaþie, Anton Bibescu a reuºit sã-l Martha Lahovary, devenitã soþia sa. Martha Bibescu contele Herbert Asquith, determine pe Marcel Proust sã intervinã pe l-a renovat ºi abia în 1927 a fost inaugurat. În timpul viitorul sãu socru, ce lângã redacþiile marilor cotidiene europene celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial, palatul a devenit avere are, i-ar fi rãspuns: în favoarea unei imagini bune despre loc de întâlnire al diplomaþilor aliaþi. În prezent, „Ca sã vã faceþi o idee, România. În corespondenþa dintre cei doi, Palatul de la Mogoºoaia adãposteºte Muzeul de Artã Orient Express-ului îi Proust îi punea întrebarea: „Va ºti vreodatã Brâncoveneascã, obiectiv turistic frecvent vizitat. trebuie o zi sã treacã prin þara dumitale ce ai fãcut pentru ea?” Mama sa, principesa Elena Bibescu, era fiica lui mine”. În acest loc ºi-a Anton Bibescu nu avea o relaþie bunã Manolache Kostaki Epureanu, om politic, fost prim- gãsit inspiraþia ºi Mihail cu Nicolae Titulescu, pe care îl acuza de ministru în douã rânduri, în Principatele Române Sebastian, care avea în afinitãþi pro-ruse. La rândul sãu, Titulescu ºi în timpul României Mari. Era apropiatã reginei- acea perioadã domiciliu încerca prin toate mijloacele sã obstruc- poetã Carmen Sylva, frecvent invitatã la palat, forþat, dar unde a scris þioneze încercãrile lui Bibescu de a crea participa adesea la ºedinþele de spiritism organizate ºi cunoscuta sa piesã de legãturi diplomatice între România, Marea la Castelul Peleº. Se afla printre cei surghiuniþi de teatru Steaua fãrã nume. Britanie ºi Statele Unite. Carol I, în scandalul legãturii dintre prinþul moºtenitor Ferdinand ºi Elena Vãcãrescu, fiind bãnuitã cã orcova era îndrãgitã ºi de Marcel Proust n 1919, Anton Bibescu se cãsãtoreºte cu ar fi contribuit la intrigile ce-l vizau pe principele care, când Anton Bibescu se afla la moºie, Elizabeth Asquith, fiica lordului de Oxford, moºtenitor. îi scria cu nostalgie: „Nume dragi, ca acela fost prim-ministru al Angliei în timpul Primului Anton Bibescu ºi-a petrecut copilãria ºi adoles- de CCorcova, îmi erau atât de familiare ºi de apropiate RãzboiÎ Mondial, femeie frumoasã, „scriitoare la cenþa în casa mamei sale din Paris, pianistã celebrã ca Senlis ºi de o mie de ori mai dragi decât Bonnelles, modã”, comparatã uneori cu Virginia Woolf. Cere- care a studiat cu Anton Rubinstein la Viena. A con- ºi tremuram întruna sã nu le vãd în vreun comunicat monia, care a avut loc la Catedrala St. Margaret’s certat la Bucureºti ºi Paris alãturi de George Enescu, ºi mã învinuiam cã nu cunosc îndeajuns ºi altele pe Westminster din Londra, a fost consideratã cel mai care o numea „vicemama” ºi îi datora lansarea sa care trebuie cã le voi îndrãgi ºi care sunt, poate, important eveniment social londonez din acel an, în lumea muzicalã parizianã. „Mulþumitã admirabilei cunoscute prin amintiri de-ale lui Emanuel, de-ale cu participarea unor personalitãþi din lumea politicã, fiinþe superioare care a fost principesa Helene prinþesei Bibescu. Cât de mult îmi sunteþi în inimã socialã ºi culturalã a Angliei, printre care Regina Bibesco... mi-a fost cântatã Poema românã.” în clipele acestea!” La Corcova, Anton Bibescu Maria a Marii Britanii ºi scriitorul George Bernard Era perioada când George Enescu debuta la Paris, primea oaspeþi de seamã, oameni politici, artiºti ºi Shaw. Ulterior, prinþul declara cã prin aceastã în 1898, în cadrul Concertelor Colonne, cu suita scriitori, printre care ºi pe Mihail Sebastian, care îl cãsãtorie încerca sã contribuie la consolidarea Poema românã. menþioneazã în Jurnal 1935–1944 (publicat în 1966). Principatului valah prin alianþe occidentale. În 1945, înainte de a pãrãsi definitiv þara, cu Opera lui Anton Bibescu este relativ restrânsã, stfel, încã de tânãr, Anton Bibescu a avut prilejul morþii lui Mihail Sebastian, Anton Bibescu fiind constituitã în special din comedii de salon jucate privilegiul de a cunoaºte ºi de a asculta scrie câteva Amintiri pe care le publicã în revista pe scene pariziene, dar ºi de cãtre Teatrul Naþional în saloanele mamei sale mari compozitori, Provincia din Turnu-Severin: „Sebastian era dintre din Bucureºti, cu distribuþii de primã mãrime: Elvira precumA Franz Liszt, Claude Debussy, Richard prietenii aceia care ºtiau sã-ºi împãrtãºeascã Godeanu, Ion Manolescu, Gheorghe Storin. De Wagner, sau poeþi francezi, între care Anatole durerile, dar ºi bucuriile, fãcându-le astfel mai France. De asemenea, participa cu plãcere la viaþa adevãrate. Sebastian nu mai este. Elizabeth, pre- fiecare datã când termina o piesã, Anton Bibescu mondenã din saloanele unde „se fãcea ºi se desfã- zentã pentru mine, e totuºi absentã. Corcova mea i-o dãdea lui Marcel Proust s-o citeascã, aºteptând cea politica lumii”, ceea ce avea sã-i foloseascã iubitã e pe cale sã disparã ºi eu plec. N-am fãcut cu înfrigurare verdictul acestuia. Piesele sale – Le în activitatea diplomaticã de mai târziu. rãu sã-mi comand sicriul.” Jaloux (1904), Laquelle (1930), Quator (1930), Mon Cu Marcel Proust a copilãrit, locuind pe aceeaºi Anton Bibescu trece ºi prin momente dramatice: héritier (1931), Redemming Bessarabia (New York) stradã dintr-un cartier al Parisului. Mai târziu, mama, fratele ºi soþia se sting din viaþã în jurul vârstei în care pledeazã pentru drepturile românilor asupra a publicat Lettres de Marcel Proust à Bibesco. de 40-50 de ani. Fratele sãu Emanuel se sinucide acestui teritoriu – au fost jucate la Bucureºti ºi pe Cumnata sa, Martha Bibescu, cãsãtoritã cu fratele prin spânzurare; soþia îi moare la numai 48 de ani marile scene occidentale, Paris, Londra, New York. sãu, George-Valentin, a publicat romanul Au bal de pneumonie, fiind înmormântatã în cavoul familiei Una dintre piesele sale, tradusã în limba englezã, avec Marcel Proust (1928). Bibescu din grãdinile palatului de la Mogoºoaia, Ladies All, a avut 140 de reprezentaþii la Teatrul Împreunã cu fratele sãu Emanuel, cu Marcel dãruit de George-Valentin Bibescu soþiei sale, Moresco pe Broadway. Traduce în francezã din Proust ºi Bertrand de Salignac-Fenelon, formeazã Martha, pe care Anton o ajutase sã se întoarcã scriitorii englezi John Galsworthy, Le domaine o societate secretã, ceva asemãnãtor cu masoneria, în Franþa dupã exil. În 1948, conacul ºi moºia (Paris, 1922), ºi Noël Coward, Week End (Paris, cu un limbaj codificat – Marcel Proust era Lecram, au fost naþionalizate, la fel ºi bisericuþa ridicatã 1928). Emanuel Bibesco devenise Ocsebib, Bertrand de în 1785 ºi adusã pe moºie în 1910. Anton Bibescu a încetat din viaþã la Paris, în 1951.

tunci când am puterea ºi bãrbãþia de a constata, în sfârºit, cã ceea „viaþa… e o carte”, am putea sã concluzionãm cã romancierul nostru nu numai cã ce mi s-a dãruit, nu atât limba grãitoare, ci cuvântul scrijelit pe piatrã, îºi împrumutã vocea personajului literar, dar se ºi identificã cu el. Meditaþiile sale pe piele de animal sau pe hârtie, a fost, s-a iscat pentru a putea ieºi referitoare la spectacolul al cãrui unic actor ºi regizor este trãdeazã pe de o parte din Amine, cu adevãrat, tot mai des, mai iute, mai decis, puterea de a-mi pãrãsi preocuparea lui permanentã de a-ºi promova continuu idealul de a fi în istorie, iar mãruntele mele interese ºi scopuri care vor muri cu siguranþã cu mine, poate pe de altã parte de a face istorie. chiar ºi înaintea mea, ºi pentru a cânta ceva!” (pp. 155-156). Apariþia cãrþii Viaþa mea, aceasta raportatã la ficþiunile caracteristice genurilor Timpurile narative se suprapun fericit peste timpurile mãrturisirii, se dizolvã, literare cunoscute, marcheazã un eveniment literar de excepþie pentru istoria se contopesc, ca într-un joc postmodernist de oglinzi, fãrã a distorsiona „sensul literaturii române. Nicolae Breban este un scriitor dintotdeauna, aºa cum s-a metafizic” (Jacquesc Derrida) al prezenþei în scriiturã a autorului-personaj, format, aºa cum s-a visat. Prin urmare, itinerariul biografico-spiritual-nihilist prin satisfãcut cã pânã la urmã arta este superioarã vieþii, chiar dacã uneori i se labirintul vieþii propus de Nicolae Breban este, înainte de toate, avatarurile unei amputeazã, din cauze existenþialiste, sensurile împovãrate de fantezie ºi frumos. comunitãþi literare aflate, miraculos, într-o perpetuã ascensiune. De aceea, nu Nicolae Breban ºi-a propus, ºi a reuºit!, sã salveze valorile spirituale ale umanitãþii greºim afirmând cã Nicolae Breban rãmâne, orice s-ar invoca, înnoitorul literaturii într-o perioadã când în România demagogia încã mai este o virtute, un mit române contemporane al cãrui demon a „traversat prin deºert” spre a-ºi ocupa al absurdului care nu poate fi conceput în afara cliºeelor/canoanelor estetice. locul în „panteonul invizibil ºi înalt dominat al umanitãþii”. Fãrã îndoialã, Viaþa Dacã am lua în calcul preferinþa sa funciarã pentru reinventarea unei istorii mea poate însemna ºi istoria polemicã, nuanþatã, comentatã, a literaturii române, multã vreme captivã, condamnatã la cosmetizãri excesive, sau la tãcere, dar singura în mãsurã, instinctiv sau nu, dincolo de orgolii ºi interese, sã-ºi teza- ºi o ambiþie hagiograficã de a dovedi, precum diaristul Julien Green, cã, totuºi, urizeze valorile. Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 25 Curtea de la Argeº

Cherchez la femme Englezoaica Mary Grant, mai româncã decât Mãria neichii Mãrie Paula ROMANESCU e-aar fi fost întrebat cãpitanul Edward Grant cu care a legat o strânsã prietenie încã de pe bãncile de la firmele sale terenul din din ce neam se trage frumoasa lui fiicã amfiteatrelor universitare de prin Viena ºi mai cu jur pentru ca aceºtia sã-ºi Mary, ar fi rãspuns semeþ: scoþian! De-ar fi seamã de la Paris, fiindcã, sã nu uitãm, ai noºtri construiascã locuinþe cât mai fostD întrebatã acelaºi lucru ºi Marie Lavasseur, mama tineri pe la Sorbona învãþau cu sârg Dreptul, aproape de locul de muncã, frumoasei Mary, ea ar fi rãspuns cu superbie: francez. Filosofia, Literele, Politehnica, dar pe la Moulin cartierul numindu-se pânã De-ar fi fost întrebatã Mary Grant (1819-1893) în ziua Rouge aprofundau arta du savoir vivre ºi-abia apoi astãzi Regie. Dupã atâta de 31 august 1847 care-i este þara ºi care neamul, veneau sã ne fericeascã norodul cu chipul lor isteþ… turnãtorie ºi tutun, Grant se gândeºte sã le aducã ar fi rãspuns: sunt româncã din România! Era ziua Dupã ce-au acumulat ei destulã învãþãturã ºi doamnelor românce un omagiu, un dar în mãsurã sã în care la Plymounth, în Anglia, avea loc ceremonia experienþã de viaþã, au poposit în Bucureºti. Cum le înfloreascã surâsul în priviri ºi care sã le concureze religioasã în rit anglican a cãsãtoriei sale cu tânãrul Þara Româneascã era plinã de frumuseþi feminine, farmecul prin farmec, puritate, graþie ºi frumuseþe: român Constantin A. Rosetti, urmatã de cea în rit greu trebuie sã-i fi fost domnului Grant, secretar al orhidee. Aºa au apãrut serele de orhidee. Unde? ortodox la care mireasa trecea de bunã voie ºi consulului britanic, sã se dedice unei singure femei. Cum unde! Dacã treceþi prin Regie, nu se poate sã nesilitã de nimeni. Astfel s-a îmbogãþit România Alegerea s-a oprit la domniºoara Zoe Racoviþã, nu vedeþi Strada Orhideelor. O veþi remarca uºor: cu o fiicã iubitoare de neamul nostru cu asupra nepoatã a lui Dinicu Golescu, veriºoarã a Anicuþei o înºiruire de ruine, trotuare desfundate ºi ziduri de mãsurã, cea care avea sã rãmânã în istoria Davila – soþia medicului Carol Davila de al cãrui jerpelite, câte-o fostã curte de casã nãpãstuitã, în româneascã chip de luminã, simbol de curaj în care se rãsfaþã pe o frânghie agãþatã de un copac Revoluþia de la 1848, mamã a opt copii, prima încovoiat de vremi lenjeria multicolorã specificã femeie jurnalist din România, publicistã, editoarea unei etnii cãreia geamparaua ºi maneaua i-au fost sãptãmânalului Mama ºi copilul (1865-1866), cola- dintotdeauna sãrbãtoare, cu pauze bine rânduite boratoare la ziarul Românul fondat de soþul sãu, pentru exerciþii nocturne sau diurne de prestidigitaþie, fondator ºi al Academiei Române, om politic liberal. spoitingirie ºi chiromanþie – îndeletniciri brevetate Peste mai bine de un secol, poetul Geo din moºi-strãmoºi ca adevãratã artã. Dumitrescu (1920-2004) înscria ºi el pe Piatra de hotar: Slav aº fi fost, de nu eram latin,/ latin aº fi, ora lui Effigham, Mary Grant, devenise, de n-aº fi fost ºi dac,/ dar a ieºit aºa: sã fiu român,/ cum am arãtat mai sus, Maria Rosetti – soþia ºi eu cu soarta asta mã împac!// Mi-au dat ºi alþii lui Constantin A. Rosetti. În luna iunie 1848, sânge ºi cuvinte,/ nisipuri galbene trecurã-n zbor,/ în familiaS Rosetti se naºte copila care avea sã pri- purtate-n vântul Asiei, fierbinte,/ sã-ngraºe primitorul meascã numele de Libertatea-Sophia. Întâmplãtor? meu ogor.// ªi din Apus, din Miazãzi, venirã/ umane Nicidecum! Capii Revoluþiei din Muntenia – Bãlcescu, pulberi, umbre ºi lumini,/ cu bine ºi cu rãu mã C.A. Rosetti & comp. se întruneau în casa ei ºi Maria vremuirã,/ pe toate le-am sorbit în rãdãcini.// ªi nu-i nu numai cã nu era strãinã de idealurile revoluþionare nimic strãin – a' mele-s toate,/ dator nu sunt: plãtit-am de libertate ale românilor, dar voia sã se ºi implice cu prisos!/ cã tot plãtind uitucilor la rate,/ cuþitul în împlinirea lor. Foarte curând ocazia avea sã se mi-ajunsese pân' la os!// Dar am rãmas aºa cum scrie-n carte –/ priviþi-mã, ºi-o sã vedeþi uºor/ cã iveascã: revoluþionarii „periculoºi” pentru stãpânire (soþul ei y compris) fiind obligaþi sã apuce drumul nu-s asemeni nimãnui în parte,/ deºi, ’ntr-un fel, vã nume se leagã toate câte þin de învãþãmântul medical exilului dupã acel atac din 13 septembrie din Dealul semãn tuturor.// Sunt bucuros de oaspeþi ºi prieteni;/ ºi farmaceutic în România. Spirii (orice manual de istorie, cât de alternativ ar fi, deschisã-i poarta, inima ºi ea;/ binevenit vei fi sub Zoe Racoviþã-Grant a primit ca zestre moºia mândre cetini,/ în munþii mei, la caldã marea mea.// din jurul Bucureºtilor ºi Grãdina Belvedere pe care tot trebuie sã consemneze momentul, aºa cã nu-l mai Îmi dai un sfat? Te-ascult cu luare-aminte./ O mânã bunicul sãu Dinicu Golescu o lãsase moºtenire fiicei detaliez pentru aceia care vor fi absentat poate de la de-ajutor îmi dai? Mulþam!/ Dar nu cumva sã-þi lui Ana când aceasta devenise doamna Alexandru ºcoalã tocmai la ora cu pricina!), iat-o pe Maria cu, în bâiguie prin minte/ ca asta-i Þara cailor de ham!// Racoviþã. Averea trecea de la mamã la fiicã cum trec braþe, pruncuþa ei abia nãscutã, alergând de-a lungul Poftiþi, deci, staþi la masã, staþi la soare! –/ un loc fântânile-n fântâni sau, dacã ne îngãduie umbra lui malului Dunãrii zile întregi în ritm cu înaintarea în prielnic vã pãstrez, amici;/ v-aºtept cu mintea plinã, Radu Gyr sã recurgem la poezia lui, Ne vom întoarce amonte a corãbiei care-i purta pe condamnaþii la exil gându-n floare/ (ca nu-i de lipsã fosforul pe-aici!...)// într-o zi, Cum apele se-ntorc din nori.... spre alte zãri. Ea avea sã aducã pe lume opt copii – Întind spre toatã zarea poduri bune:/ primesc ºi dau Mircea, Ion, Vintilã, jurnalist ºi scriitor, Horia, Elena- întregului Pãmânt;/ nu-i gând viclean în mine sã ffigham Grant, englezul soþ al Zoiei devenit Maria, Anton, Floricel ºi Libertatea Sophia Rosetti. rãsune,/ dar nici stãpân nu caut: eu îmi sunt!// Învãþ, cetãþean român, a fãcut ce i s-a pãrut mai Dar în acel iunie 1848, îmbrãcatã ca o þãrãncuþã cântând sau nu, ºi limbi strãine,/ mi-or folosi – în uºor ca sã scape de bãtaia de cap a grijilor nãpãstuitã, ea a reuºit sã-i convingã pe paznicii cu mintea mea socot –/ dar mã gândesc de-asemeni cã dateE de atâta pãmânt care picase pe capul lui: armã la umãr ºi pistol la cingãtoare sã-i îngãduie sã e bine/ sã mã pricep întâi ºi-ntâi sã-not!...// ªi, iatã, a parcelat moºia ºi a vândut-o lot cu lot, aici dez- urce pe vas, apoi, pretextând cã i-a cãzut cu tronc sunt aºa cum scrie-n carte –/ priviþi-mã, ºi-o sã vedeþi voltându-se mahalaua Grant, astãzi cartierul cu C.A. Rosetti, a rugat sã i se îngãduie sã-l sãrute uºor/ cã nu-s asemeni nimãnui, în parte,/ deºi, ’ntr-un acelaºi nume, unde locuitorii reînvie adesea prin cã tare mai pãrea trist bietul de el… A fost un sãrut fel, vã semãn tuturor.// Cã slav eram, de n-aº fi fost limbaj ºi comportament culoarea ºi parfumul periferiei pãtimaº… Prin acesta ea i-a strecurat în gurã latin,/ latin aº fi, de nu mi-ar zice dac/ dar a ieºit aºa: de-altãdatã deloc diferitã de altfel de buricul târgului bãrbatului care s-a înfiorat de bucurie, un mesaj scris sã fiu român/ ºi eu cu soarta asta mã-mpac! de azi… vârât într-un… ea ºtie ce înveliº, prin care-l anunþa cã Conacul Grant sau Conacul Golescu – Conacul într-un anume loc prizonierii aveau sã fie eliberaþi de ât de bun trebuie sã fi fost traiul în þara care Belvedere sau Casa cu turn, o adevãratã clãdire ai noºtri. ªi-au fost. Schema cu sãrutul acela pãtimaº îºi avea drept capitalã Micul Paris dacã mulþi cetate, cu ziduri groase, pivniþe adânci, boltite, se pare cã a ajuns ºi la urechile „revoluþionarei” de dintre strãinii care ajungeau pe aici nu se ferestre oblonite ºi un tunel care ieºea tocmai la cursã lungã – tov. acad.-dr.-ing. cea Elenã, în a cãrui maiC dãdeau duºi! Aºa s-a întâmplat ºi cu Effigham malul râului Dâmboviþa, pe unde, în eventualitatea biografie romanþatã rãu, nu mai ºtiu care tãmâietor de Grant (1820-1892), fratele Mariei, adus de consulul unui pericol, localnicii îºi puteau gãsi refugiu ºi britanic Colquouhn la Bucureºti de la vârsta de 16 scãpare, se afla în Grãdina Belvedere, cu arbori profesie notase cã a brevetat-o ea pe când „tovarãºul ani ca sã învârtã ºi el niºte hârtii ºi sã deprindã arta seculari ºi frumoase alei, grãdinã care se întindea ei” privea din Doftana prin gratii de fier/ departe diplomaþiei. O adusese cu el ºi pe sora lui, Mary, de unde se aflã astãzi Spitalul Militar Central, strada în zare un petic de cer… Cum? Nu era la Doftana ca sã-ºi câºtige cozonacul cel de toate zilele fãcând ªtefan Furtunã, cu grupul statuar al Goleºtilor la acesta, ci la Târgu-Jiu? Poate… pe institutoarea pe la case mari cu copii de vârstã intersecþia cu Bulevardul Dinicu Golescu ºi, spre Spre a evita pericolul exilului impus (de care ºcolarã. Aºa a nimerit aceasta la casa colonelului nord, Gara de Nord, tot cartierul Grant, pânã-n Bãlcescu n-a reuºit sã scape!), soþii Rosetti s-au Ioan Odobescu, mai marele armatei din Muntenia, Giuleºti ºi mai departe în câmp cât vedeai cu ochii… autoexilat la Paris, unde aveau sã rãmânã pânã sã-i dea lecþii lui Alexandru (1834-1895), viitorul Zoe i-a dãruit soþului ei trei feciori ca brazii – în 1857. În lucrarea sa Principautés Danubiennes, scriitor, arheolog, om politic, ministru al monumen- Nicolae, Constantin, Robert. Primul avea sã ajungã istoricul francez Jules Michelet are un capitol dedicat telor pe vremea când a fost descoperit Tezaurul pictor academist, al doilea – ofiþer, participant la à Madame Rosetti en 1848. Din anul revenirii în þarã de la Pietroasa din care s-a mai întors acasã, dupã o Rãzboiul de Independenþã a României, mai apoi ºi pânã la moarte, Maria Rosetti a fost o prezenþã „migraþiune” prin temniþele Kremlinului, doar o cloºcã rãtãcit prin Legiunea Strãinã, ultimul – inginer, notabilã în presa româneascã, cu precãdere în ziarul de aur ºi câþiva puiºori zgribuliþi care, dacã le-am constructor al podului care, în onoarea tatãlui sãu Românul, fondat de C.A. Rosetti, a tradus în francezã înþelege graiul, ar putea sã ne spunã multe despre Effingham Grant, poartã numele de Podul Grant. ºi englezã balade ºi doine româneºti (nu ºtiu dacã ºi câte le-au îndurat suratele lor din marele Tezaur Dar ºi soþul Zoiei era pus pe fapte mari: în 1863 Doina doinelor a Poetului care scria la ziarul Timpul al României, zburãtãcit prin jungla turbatelor fiare a înfiinþat prima turnãtorie – Fonderia din Bucureºti, ºi ale cãrui articole vitriolante la adresa politicienilor roºii, înstelate, arogante, rapace, internaþionaliste. E. Grant & Comp „Belvedere”; un an mai târziu – mânuitori de retoricele suliþi în aplauzele grele a Când a fost sã mai studieze pe la ºcoli înalte Manufactura (Regia) de Tutun „Belvedere”. Cum încã canaliei de uliþi care îndrãzneau ca sã rosteascã ºi altceva în afarã de diplomaþie, Effigham Grant era prea mult pãmântul primit ca dotã a soþiei sale pân’ ºi numele tãu, Þarã!). l-a cunoscut mai bine pe tânãrul român C.A. Rosetti, de Goleºti, el parceleazã ºi le vinde muncitorilor 26 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

Vecina mea, Africa Rãzboiul uitat Nicolae MELINESCU merica pare pregãtitã Dupã mai bine de doisprezece ani de urmãrire republican Donald Trump a declarat Juba inferioarã, sã-ºi facã ordine în ºi atacare a membrilor Al Shabaab, rãzboiul s-a regiunea sudicã a Somaliei, bântuitã de extremiºtii distribuirea trupelor în dovedit un exerciþiu plin de frustrãri pentru coaliþia islamiºti, drept zonã activã de ostilitãþi ºi a autorizat lume.A Preºedintele republican multinaþionalã ºi pentru americani. Ca în orice rãzboi ofensiva împotriva Al Shabaab. A fost un act de curaj, a hotãrât reducerea treptatã atipic, cea mai mare putere a lumii este forþatã pentru cã opinia publicã nu a uitat imaginile umilitoare a efectivelor din Siria ºi i-a sã gãseascã noi strategii ca sã suprime bande de din 1993, când cadavrele a 18 luptãtori Rangers transferat Turciei misiunea teroriºti, izolaþi în cotloanele aride din estul semi au fost târâte pe strãzile capitalei de cãtre militanþii de securitate în zonã. Tot el deºertic al Africii subsahariene. La începutul lui 2019, generalului separatist Aidid, aºa cum nu a putut uita a anunþat o retragere pe etape un atac Al Shabaab împotriva unui hotel de capitala gafa politicã majorã a democratului Bill Clinton, care din Afganistan dupã ce primele convorbiri discrete cu Kenyei s-a încheiat dupã 18 ore de schimburi de a suspendat ca rãspuns toate operaþiunile ºi prezenþa talibanii i s-au pãrut promiþãtoare. În mesajul despre focuri intense între forþele de securitate locale ºi militarã în zonã, ceea ce a agravat haosul ºi rãzboiul starea Uniunii pe 2019, preºedintele a apreciat cã militanþii islamiºti. Între cele 21 de victime s-a aflat civil. proiectata diminuare de forþe, dupã aproape douãzeci ºi un american. Cinci atacatori au fost omorâþi. Este de ani de rãzboi, este posibilã în urma unor discuþii un scenariu cu care militarii americani s-au confruntat ele mai recente mãsuri de combatere cu conducãtorii mai multor grupãri afgane, ceea zilnic în Afganistan, în Siria, Niger ºi Yemen. Jihadiºtii a terorismului islamist au permis dublarea ce deschide calea înlocuirii trupelor cu un dialog somalezi au lovit cel mai frecvent þara vecinã de la numãrului militarilor americani din Somalia al reconstrucþiei, al stabilitãþii ºi cu lupta împotriva sud pentru cã autoritãþile kenyene s-au opus stabilirii pânãC la 500 de oameni. Din 2016 pânã în prezent terorismului. de baze de antrenament extremiste pe teritoriul s-au triplat raidurile aeriene. Comandamentul african Statele Unite rãmân, însã, angajate într-un rãzboi lor ºi au participat la efortul militar ºi diplomatic al SUA a raportat aproape 50 de atacuri cu drone prelungit, neaºteptat ºi asimetric în Cornul Africii. de înlãturare a pericolului terorist. în 2017. Anul trecut au fost omorâþi 338 de militanþi Gruparea somalezã Al Shabaab – „Tinerimea” în Al Shabaab, a comunicat aceeaºi sursã. În prima limba somali – a comis asasinate, rãpiri ºi atentate sãptãmânã a lui 2019, dupã atacul lansat în capitala de când a profitat de haosul politic din þarã ca sã se kenyanã, cinci lovituri aeriene au scos din luptã 26 erijeze în apãrãtoarea adevãratei credinþe islamice. de jihadiºti. Desfãºurarea unor unitãþi de dimensiuni Militanþii sãi au provocat sute de morþi în rândul reduse de militari americani urmãreºte nu atât civililor, al militarilor ºi al autoritãþilor locale ºi ºi-au participarea lor directã în luptã, ci mai ales dezvol- extins campaniile teroriste pânã în sud în Kenya ºi tarea capacitãþii armatei naþionale somaleze de a în Tanzania. Ceea ce a mobilizat atenþia americanilor rãspunde provocãrilor extremiºtilor. Cele mai recente a fost afilierea declaratã a tinerimii mujahedine confruntãri ale soldaþilor somalezi cu teroriºtii au somaleze la Al Qaeda ºi, mai recent, la auto-intitu- marcat câteva succese ale celor dintâi, dar ºi pierderi latul ISIS. În 2006, noua ramurã jihadistã a intrat în umane. Prim-ministrul Hassan Ali Khayre a motivat jocul de putere dupã ce trupele etiopiene, majoritar soarta incertã a rãzboiului împotriva Al Shabaab cu creºtine, au intrat în Somalia ca sã încerce sã lipsa asistenþei financiare externe, a armamentului instaureze un grad minim de autoritate pentru ºi a muniþiei. El a þinut sã sublinieze, însã, cã actuala guvernul central, în condiþiile în care regiunea campanie a înregistrat progrese. O cauzã nerostitã de nord ºi nord-vest Puntland dorea independenþa de premier a fost proasta administrare a fondurilor ºi anunþase secesiunea. Doi ani mai târziu, Statele alocate de Statele Unite pentru organizarea comba- Unite au inclus Al Shabaab pe lista grupãrilor terii terorismului ºi corupþia în rândul comandanþilor teroriste. Era perioada în care ofensiva jihadistã rima reþetã de combatere a terorismului militari. Ca sã iasã din aceastã situaþie, Comanda- controla 60 la sutã din teritoriul naþional (cam de trei islamic este culegerea de informaþii secrete mentul american ºi guvernul somalez au început ori mai mare decât al României), inclusiv capitala, despre lideri, localizarea ºi eliminarea lor instruirea unor unitãþi locale de elitã, denumite ºi administra practic întreaga þarã dupã preceptele fie prinP bombardamente lansate de pe drone, fie Danab – „Fulgerul”, sub coordonarea unor instructori exclusiviste ale legii sharia. Abia în 2011, militanþii sãi prin atacurile fulger ale unor comandouri din trupele americani. Primele acþiuni au avut succes, dar lipsesc au fost izgoniþi din Mogadishu de forþa multinaþionalã speciale de genul Beretele Verzi. Operaþiunile lor sunt unitãþile de infanterie care sã vinã ºi sã consolideze cu 20.000 de militari din Uganda, Kenya ºi Burundi. discrete ºi eficiente, dar drumul spre eliminarea totalã aceste succese prin menþinerea controlului ºi chiar Al Shabaab a pornit acþiuni de rãzbunare sub forma a ameninþãrii jihadiste este lung ºi costisitor nu numai extinderea lui în zonele recuperate de la islamiºti. operaþiunilor de gherilã. În 2013, atacul de la com- în bani ºi mijloace de luptã, ci, mai ales, în oameni. Prezenþa militarã a Statelor Unite în Cornul plexul comercial Westgate, din capitala kenyanã În 2015, o ambuscadã pusã la cale de combatanþi Africii ºi angajarea administraþiei republicane în Nairobi, a ucis 67 de civili. Masacrul din 2015 de ai auto-intitulatului Stat Islamic (ISIS) în Somalia a acest rãzboi civil urmãresc eliminarea mujahedinilor la universitatea kenyanã Garissa a provocat moar- provocat moartea a patru americani. Un membru al somalezi ºi prevenirea instalãrii unor tabere teroriste tea a 147 de tineri. În 2017, explozia unui camion trupelor americane de elitã a murit în Yemen în timpul de pregãtire a viitorilor combatanþi ºi de adãpostire capcanã a ucis aproape 600 de civili în capitala unui raid. ªase membri ai unitãþilor de ordine publicã, a teroriºtilor din auto-intitulatul ISIS, goniþi din Irak ºi somalezã. Contraatacurile împotriva teroriºtilor doi soldaþi, un civil de la Pentagon ºi un contractor din Siria în urma campaniilor americane. Gãzduirea islamiºti au redus controlul lor teritorial la 20 la sutã au fost uciºi în 2017 de un atacator sinucigaº în Siria. transfugilor într-o zonã vastã, greu de controlat, din suprafaþa Somaliei (637.657 km2), mai ales în Apariþia grupãrii Al Shabaab dupã 2006 în cu condiþii de climã extrem de dure, ar crea un zonele rurale terorizate de aproximativ 5.000 de contextul anarhiei din Somalia, þarã lipsitã timp dezechilibru major ºi ar obliga Statele Unite la o membri ai grupãrii. Acolo unde îºi menþin prezenþa îndelungat de un guvern legitim ºi autorizat, a translaþie a unei pãrþi a trupelor din Siria ºi Afganistan prin ameninþãri, teroare ºi rãpiri, militanþii Al Shabaab reorientat atenþia Statelor Unite spre Cornul Africii. cãtre Cornul Africii. Deocamdatã, capacitatea de numesc primari, adunã taxe pe combustibil ºi pe Era ameninþatã securitatea maritimã pe una dintre refacere ºi de reînarmare a efectivelor Al Shabaab cãmile ºi hotãrãsc cui i se cuvin ºi în ce cantitate cele mai aglomerate cãi de navigaþie din lume, care face din rãzboiul nevãzut din Somalia o ameninþare raþiile de orez, cumpãrate cu banii extorcaþi de la face legãtura între Mediterana ºi Oceanul Indian pentru politica administraþiei republicane de la localnici. Numeroºi adolescenþi sunt rãpiþi din familiile prin canalul de Suez ºi Marea Roºie. În 2004, Washington, politicã orientatã spre reducerea lor ºi forþaþi sã se instruiascã ºi sã intre în rândurile preºedintele George W. Bush a plasat un numãr prezenþei în teatre de operaþiuni vechi ºi de câte combatanþilor activi. Orice formã de nesupunere redus de militari americani în Somalia. Democratul douã decenii (Afganistan, Irak) ºi de înlocuire a localnicilor este sancþionatã cu o singurã Obama a aprobat în 2008 raidurile aeriene pentru a acesteia cu contribuþia majorã a aliaþilor pedeapsã: decapitarea în piaþa publicã. eliminarea capilor Al Shabaab. Preºedintele ºi a partenerilor din zonele de conflict.

ând cu Rãzboiul de Independenþã a României, Maria Rosetti a înfiinþat „interogatorii” prin care torþionarii sangvinari voiau sã-l facã sã-ºi trãdeze spitale pentru îngrijirea rãniþilor, la Turnu-Mãgurele, la Craiova, a camarazii. N-au reuºit. Când a fost ucis, C.D. Rosenthal avea doar 31 de ani. mobilizat femeile române la colectare ºi confecþionare de efecte de îmbrãcãminte,C feºe, colectare de alimente, a întocmit liste de subscripþie, totul upã moartea lui C.A. Rosetti (8 aprilie 1885), Maria a rãmas împreunã pentru îngrijirea ºi susþinerea ostaºilor eroi care au adus Independenþa României. cu fiul sãu Vintilã în casele unde-ºi avea redacþia ziarul Românul. Cercetãtorii corespondenþei rãmase de la marea familie a Brãtienilor au gãsit Afost Membrã de Onoare a Societãþii Naþionale a Crucii Roºii – Belgia. ºi o caracterizare a Mariei Rosetti: „Era o femeie oacheºã, nu chiar frumoasã, dar ScrierileD sale aveau sã fie reunite dupã moarte de fiul sãu, Vintilã Rosetti, cu nurii unei meridionale, expresivã, pasionatã, artistã. Scria bine cu însufleþire în volumul Scrieri – 1864-1865. romanticã, scotea frumosul din orice lucru întreprindea ºi îl împrãºtia în jurul ei.” Cât de în urmã va fi rãmas în conºtiinþa ei chiar tânãra institutoare englezã În 1850, pictorul de origine evreiascã Daniel Constantin Rosenthal, nãscut la ajunsã în România prin anii ’40 ai secolului al XIX-lea sã-l înveþe frumuseþea Pesta în anul 1820, stabilit în România din 1842, prieten al revoluþionarilor români cuvântului pe viitorul scriitor, arheolog, diplomat, universitar, academician, ale cãror idei ºi idealuri le împãrtãºea, plecat ºi el din þarã odatã cu Rosetti de Alexandru Odobescu (o, de l-ar fi învãþat ºi cum sã îndure cruzimea iubirii la teama represaliilor, a ales pentru ilustrarea portretului României chipul Mariei vârsta înþelepciunii, n-ar fi ales el sã-ºi punã capãt zilelor de dragul acelei tinerele Rosetti, lucrare executatã la Paris. A intitulat-o România Revoluþionarã. În profesorese de la ªcoala de Fete Hortensia Keminger…), spre a deveni în prezent, împreunã cu o altã lucrare pentru care Maria i-a servit de model, memoria pãmântului românesc Maria Rosetti – ocrotitoare a revoluþionarilor România rupându-ºi cãtuºele pe Câmpia Libertãþii, tabloul se aflã la Muzeul paºoptiºti din România, prima jurnalistã de la noi, scriitoare, simbol al României de Artã al României. Tot el este autorul unui portret al lui Nicolae Bãlcescu, aflat revoluþionare, româncã adevãratã despre care, poate, Mãria neichii Mãrie cu ºi acesta la Muzeul Naþional de Artã. În 1851, Rosenthal a încercat sã revinã catrinþã ºi cu ie n-ar fi aflat nici pânã azi de nu ar fi trecut prin ºcoala româneascã în þarã, dar a fost arestat de unguri ºi torturat pânã ºi-a dat sufletul în atroce unde se învaþã ºi istoria neamului! Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 27 Curtea de la Argeº

La pas prin satul global

Amintiri din Grecia Ion PÃTRAªCU u articolul din numãrul trecut, am deschis minute, din cauzã cã grupul de presã al prim- ºi la ruinele celebrului palat cutiuþa amintirilor personale, care mã ministrului român nu avea grija punctualitãþii. al lui Minos din Cnossos, care transportã în zone geografice ºi la date Înaintea acestor momente penibile, gazdele s-ar fi întins pe o suprafaþã calendaristiceC uluitor de variate. Trãirile personale s-au confruntat cu o pretenþie de ultim moment de 22.000 de metri pãtraþi. sunt legate direct de etapele de parcurs ale României a premierului nostru, aceea de a face o escalã la Numeroasele tuneluri ºi scãri, în peste o jumãtate de secol. Imaginile care mi se Atena, pentru a vizita monumentele de pe Acropole, scoase la luminã de cãtre perindã prin faþa ochilor sunt unele mai luminoase seara, dupã orele de program. Din nou consternare. arheologi, par sã adeve- ºi de neuitat, iar altele destul de întunecate ºi preo- O vizitã de acest gen, pentru o înaltã oficialitate reascã existenþa celebrului cupante pânã în zilele noastre. De data aceasta nu strãinã, nu se organizeazã pe genunchi. Aºa cã, la labirint de sub palat, unde voi pomeni decât de amintirile din decembrie 1989 Atena, Guvernul elen a asigurat limuzina necesarã trãia minotaurul, acel monstru ºi din cei ºase-ºapte ani urmãtori, când mi-a fost dat prim-ministrului, iar Ambasada noastrã a reuºit sã feroce, jumãtate om–jumãtate taur. La fiecare nouã sã urmãresc, de aproape sau chiar din interior, eve- închirieze un autocar pentru restul delegaþiei. În suita ani, creatura cerea de la atenieni un tribut de ºapte nimente care se derulau cu viteze uluitoare. Consiliul premierului se afla ºi un tip cu ºtaif, care a preferat bãieþi ºi ºapte fete, victime pe care le înghiþea de vii. Naþional al Frontului Salvãrii Naþionale se mutase în sã rãmânã în avion decât sã meargã cu transportul Legenda spune cã monstrul a fost rãpus de Tezeu, Palatul Victoria, ocupând cea mai mare parte a spa- în comun, cum îi spunea el autocarului. fiul lui Egeu, regele Atenei. Pentru a se descurca þiilor MAE. Eu am ajuns, cum necum, la Secretariatul Tot atunci, am înþeles cã presa românã, alintatã în labirint, Tezeu s-a folosit de ghemul primit de la Frontului, de unde se vedea bine cum se formau cu denumirea de cea de-a patra putere în stat, aspira Ariadna, fiica regelui. Dupã ispravã, Tezeu nu pleacã grupurile de influenþã în vederea constituirii la poziþii mult mai înalte. Dupã figura fãcutã în Creta, cu mâna goalã de pe insulã. O ia ºi pe Ariadna, noii puteri. Vedeam cine ºi la ce butoane de grupul de presã ar fi vrut sã se piardã prin cochetul pe care o pãrãseºte însã pe insula Naxos, de unde conducere se aºeza. Am luat ºi pulsul strãzii. cartier Placa, de la este recuperatã de Dionysos. Într-o dimineaþã m-am rãtãcit prin coloanele poalele Acropolei. -aam lãsat pe Tezeu sã-ºi vadã de drumul de demonstranþi care afluiau spre Televiziunea Vine la mine o lui spre Atena, iar noi am dat o fugã pânã Românã, cu speranþa cã românului îi va fi mai fãtucã, binecunos- la cimitirul din Iraklion, unde am pãstrat un bine. Nu aveau de unde sã ºtie cã pe mulþi cutã în peisajul momentL de reculegere la mormântul marelui cretan dintre ei ºi pe copiii lor îi aºtepta un viitor bucureºtean al care a fost Nikos Kazantzakis, prozator, poet, drama- luminos pe câmpurile de cãpºuni din Spania, timpului, ºi mã turg ºi eseist, autorul celebrului roman Zorba Grecul. la casele de bãtrâni din Italia, pe ºantierele de roagã sã fiu de În filmul cu acelaºi nume, Zorba a fost imortalizat de construcþii din Germania ºi Anglia, sau aiurea acord ca ziariºtii Anthony Quinn. Mult mai târziu, cu ajutorul strãinilor, prin lumea largã. Pe noi, diplomaþii acelei sã nu viziteze grecii au descoperit ºi ei cât de mare era acest perioade, ne preocupa viitorul politicii externe monumentele, scriitor al lor. Afarã, era demult renumit. Primarul a þãrii noastre. În primii 5-6 ani de dupã 1989, ci sã coboare în Placa. I-am amintit din New York instituise ºi ziua lui Nikos Kazantzakis, ne-am convins cã politica externã, pe care noi la 18 februarie. Acasã, a fost chiar persecutat, prin o slujiserãm, o luase la vale, fãrã puterea de cã grupul de ziariºti era acreditat pe anii ’40, fiind acuzat de ateism. Abia în 1998, la 40 a-ºi reveni, cum ºi astãzi ne putem convinge. de ani de la moarte, a fost creatã Fundaþia Nikos Fiind plecat în misiuni diplomatice încã de la lângã prim-ministrul român, ºi nu pe Kazantzakis, iar o stradã din Atena a primit numele începutul anului 1990, vedeam cum România sãu. Tot în acel an, în faþa Academiei din Atena a fost îºi pierdea reflexele ºi în domeniul relaþiilor lângã Ambasadã. Atunci intervine un dezvelit bustul sãu. Eleni Kazantzakis, în vârstã de externe. Evenimentele din decembrie ema- 94 de ani la acea datã, a spus cã nu se mai aºtepta naserã conducãtori scoºi din joben, care nu ziarist mai vechi, cu care combãtu- la acest moment de recunoºtinþã pentru soþul ei. aveau nici cea mai vagã idee despre strate- Prin locurile pe unde am trecut sau despre care giile de politicã externã, sau despre regulile sem ani de zile pe frontul socialist, atrãgându-mi atenþia cã presa ar am citit, veneþienii au lãsat amprente foarte vizibile, diplomatice ºi de protocol. Actele de politicã externã mai ales în arhitecturã. Sunt ºi astãzi clãdiri monu- la care participau noii ºefi ai instituþiilor centrale putea sancþiona atitudinea mea. Ei, ºi?, am zis eu. Intenþionat, nu am menþionat niciun nume în mentale ale epocii renascentiste, castele, cetãþi, pãreau derivate din ºedinþe sindicale sau ºuete fortificaþii, ziduri de apãrare etc. Situaþia mi s-a de cartier. descrierea de mai sus. Sunt convins cã, dupã atâta amar (da, amar!) de vreme, viaþa a confirmat, în bunã pãrut logicã, atâta timp cât Creta a fost ocupatã xemple ar fi multiple, însã mã voi opri numai mãsurã, teza filosoficã privind rolul întâmplãrii ºi al de veneþieni timp de 450 de ani. Într-un asemenea la unul, unde am fost martor ocular. Era în personalitãþii în istorie. Personalitate, doar în mãsura mediu veneþian s-a format cel mai mare pictor anul 1997, când, la iniþiativa Greciei, în Creta în care conducãtorul respectiv a fãcut ceva pentru al Greciei, Domenicos Theotocopulos, care ºi-a s-a Edesfãºurat reuniunea ºefilor de stat ºi de guvern progresul þãrii sale, a lãsat ceva în urma lui, ceva dobândit celebritatea sub numele de El Greco. din þãrile Europei de Sud-Est. Din partea României, important, pentru care istoria sã-l eternizeze. La urma Nãscut în 1541, într-un sat de lângã Iraklion, el au participat prim-ministrul ºi ministrul Afacerilor urmelor, numele nu mai conteazã, ci renumele lui. primeºte o educaþie greacã ºi latinã. Pensula a Externe. Întâlnirea era încã una dintre iniþiativele Nu ºtiu ce vor putea spune viitoarele douã-trei gene- mânuit-o sub îndrumarea renumitului cãlugãr sirian regionale ºi subregionale ale Greciei, în încercarea raþii despre mulþi dintre liderii perioadei (perioadelor) Michael Damaschinos. Legat fiind ºi de cercurile sa de a se impune ca lider zonal. Cu acest obiectiv de dupã cel de Al Doilea Rãzboi Mondial. În fine, catolice ale veneþienilor, artistul începe sã picteze în minte, gazdele depuneau eforturi pentru perma- reuniunea s-a încheiat, delegaþia a plecat, iar nouã nu numai alla-greaca, ci ºi alla-latina, combinând nentizarea unei reuniuni ºi la nivelul prim-miniºtrilor, ne era jenã pentru prestaþia lamentabilã a delegaþiei limbajul bizantin al penelului cu cel vestic. Era un prin convenirea imediatã a structurilor organizatorice române, care mai decupa ºi ea o parte considerabilã pictor deja format la vârsta de 26 de ani, când a necesare. Reprezentanþii Greciei au reamintit cu din prestigiul pe care România ºi-l câºtigase cu greu pornit într-o cãlãtorie de iniþiere la Veneþia ºi Roma, satisfacþie decizia anterioarã a ºefilor forurilor legis- pe plan regional ºi mondial. unde a lucrat alãturi de pictori celebri ai timpului, precum Tiziano, Tintoretto, Veronese sau Correggio. lative ale þãrilor din regiune de a crea un organism ersonal, eu mulþumeam Proniei Cereºti permanent pentru contactele parlamentare. Într-o pentru cele vãzute ºi auzite în puþinele zile n cei zece ani petrecuþi în Italia, El Greco formulare neacademicã, trebuie sã spun cã grecii petrecute în Creta. Încercam un sentiment se transformã dintr-un pictor bizantin, într-unul mergeau la cacealma. Aºa ceva nu se convenise, deosebit,P aflându-mã pe insula care apãrea cel mai al Renaºterii, obþinând dreptul de a fi inclus tocmai datoritã intervenþiei preºedintelui Senatului des în cronicile egiptene ºi siriene ale contactelor în rândulÎ practicienilor artelor liberale. Era deja un României, care a sugerat ca, în prealabil, sã fie cu lumea elenã. Oraºele siriene de pe coasta artist valoros dacã a corespuns cerinþelor, impuse pe ascultatã ºi pãrerea celor care nu erau prezenþi la Mediteranei au primit elemente de civilizaþie egeeanã atunci, de a avea cunoºtinþe profunde de matematici, reuniune. De acest lucru ºi-a amintit reprezentantul cu mult înainte de apariþia cuceritorului macedonean de poezie, muzicã, filosofie, funcþia miºcãrii, dar ºi Macedoniei, care a mai temperat elanul gazdelor. ºi începerea procesului de elenizare. Tot în Creta au tehnica clarobscurului. Poate cã, în cazul lui, avea Nu îmi explic nici astãzi de ce delegaþia românã adus fenicienii alfabetul de la Ugarit (Siria), folosit de dreptate Aristotel când spunea cã arta este mult mai nu cunoºtea acest amãnunt. greci ºi dat ºi de ei mai departe europenilor. Pe aici filosoficã ºi mai importantã decât istoria. Din secolul În legãturã cu participarea delegaþiei române au tranzitat mulþi zei orientali, adoptaþi de greci ºi al XVI-lea ºi pânã în prezent au fost date uitãrii multe la acea reuniune, nu pot sã omit nedumerirea instalaþi în Panteonul de pe Olimp. Creta este cunos- evenimente istorice, pe traseul parcurs de El Greco, amfitrionilor greci faþã de regulile noi introduse cutã ºi pentru primele legãturi cu lumea faraonilor de la Iraklion, la Veneþia, Roma sau Toledo. Au ieºit de oficialii români în cadrul diplomaþiei multilaterale. egipteni, fãcând ºi ea parte din acea salbã a civiliza- din mentalul colectiv numeroºi conducãtori, mari sau Grecii, ca politicieni ºi diplomaþi de meserie, se þiilor antice care flancau Marea Mediteranã. Cãlcam mici, însã istoria scrisã de El Greco cu penelul lui aºteptau ca premierul român sã vinã direct la pe pãmântul legendarului rege Minos, cel care a aparþine eternitãþii. Cea mai mare parte a operei conferinþa din Creta ºi nu sã o viziteze în subsi- dat numele uneia dintre cele mai vechi civilizaþii sale se gãseºte la Toledo, oraºul pe care nu l-a mai diar, dupã ce s-a relaxat într-o þarã de la malul cunoscute de omenire, cea minoicã. Avionul de pãrãsit vreodatã. Într-un fel, am parcurs ºi eu, în Mediteranei, de unde a apãrut liniºtit cu o zi întâr- la Atena ne lãsase în capitala insulei, Iraklion. Acolo, zilele noastre, itinerarul lui El Greco, de la Iraklion la ziere. Aceeaºi nedumerire, chiar perplexitate, s-a o vizitã rapidã la muzeul local ne-a familiarizat cu Veneþia, Roma ºi Toledo. Fusesem, mai înainte, ºi la vãzut pe chipurile oficialilor eleni ºi atunci când l-au principalele etape ale acelei civilizaþii, care începea Damasc, locul de baºtinã al meºterului iconar Michael condus pe premierul român pânã la scara avionului. prin anul 2600 î.e.n. ºi se sfârºea undeva prin 1500 Damaschinos. La Toledo, m-am oprit, cu încântare, în Conform regulilor de protocol, gazdele nu-ºi pãrãsesc sau 1100, în urma erupþiei vulcanului din Santorini. faþa pânzelor celebre ale grecului din marea catedralã poziþia pânã în momentul în care se închid uºile, Începând cu anul 1937, arheologii italieni, francezi, a oraºului, am trecut ºi pe la casa lui memorialã, dar iar avionul ruleazã spre pista de decolare. De data englezi ºi americani au dat la ivealã numeroase l-am regãsit ºi la renumitul Muzeu Prado din Madrid. aceea, uºa avionului s-a închis doar dupã 30 de probe materiale despre civilizaþia minoicã. Ei au ajuns 28 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

La curtea epigramei Catrenul epigramatic (I) Elis RÂPEANU problemã care legi, care þin de structurã, de ceea ce se numeºte Boileau a fost amendatã de urmaºul sãu, maestru trebuie subliniatã iar mecanismul epigramatic – cel care declanºeazã al epigramei, Lebrun (1729-1807): ºi iar este faptul cã poanta. Avarul evlavios: Le seul bon mot ne fait une épigramme o poantãO sau o vorbã de duh Simþind cã inima-i tresaltã Il faut encore savoir la façonner în prozã, oricât de spiritualã De mila care-l copleºea, Avec adresse, en nuancer la trame ar fi, nu poate constitui Pomanã începu sã dea Et le bon mot avec grâce amener. o epigramã, dupã cum nu Din mâna dreaptã-n ceealaltã. (Ion Geanã) [Poanta singurã nu face o epigramã,/ Trebuie orice catren, oricât de reuºit (Vol. Eterna Epigramã, Clusium, 1993, p.14) sã ºtii s-o cizelezi/ Cu iscusinþã, sã-i þeºi urzeala/ prozodic, poate fi numit epigramã. V.D. Popa, de La realizarea finalului contribuie întregul catren, ªi vorba de duh s-o aduci din condei] exemplu, publicã în Humorul (25 mai 1945) bancuri aria semanticã a cuvintelor ºi expresiilor folosite pe aranjate în patru versuri. Pe de altã parte, acelaºi post de „cheie”, expresivitatea ºi felul în care sunt ceeaºi idee e subliniatã ºi de Lessing (1729- autor publicã în Urzica, din 15 sept. 1965, catrene prezentate ideile care conduc la transformarea pe care nu le intituleazã „epigrame”, ci „micro-foile- implicitului în explicit, motivând surpriza poantei. 1781) în tratatul Observaþii diverse despre toane”, deºi au tentã epigramaticã: Din farmaciile epigramã ºi despre câþiva dintre cei mai renumiþiA epigramiºti (1771), pornind în demonstraþia Iaºului lipsesc biberoanele: Pãrinþii nu au ce sã facã… sa de la Marþial: la acesta apare tensiunea subiectului Dacã lipsesc din farmacii epigramatic rezultat din aºteptare ºi înfãptuire – douã Vor cumpãra câte o vacã elemente ce intrã în contradicþie. Autorul tratatului S-o punã doicã la copii. considerã cã aceastã contradicþie constituie trãsãtura Acelaºi lucru putem spune ºi despre „ultrascurtele” care diferenþiazã epigrama de alte specii literare lui Eugen Frunzã din Urzica (31 august 1964): Unui asemãnãtoare: dacã ea nu existã, avem de-a face tip foarte înalt: cu o fabulã, un apolog sau orice altceva, numai Crescuºi atâta de înalt epigramã nu. Face apoi urmãtoarea precizare: Cã nu-þi întrece statul nime' „Deosebirea esenþialã între epigramã ºi fabulã se Când te privesc, îmi spun: Pãcat rezumã la acest fapt: cã pãrþile ce se succed în Cã n-ai crescut ºi-n adâncime. epigramã sunt aparent în contradicþie, dar se unesc Stelian Filip îºi intituleazã unele catrene „fabule la final, de aceea ele apar numai abstract ca pãrþi.” pitice” ºi nu „epigrame”, ca umorist de profesie (Deutsche Epigramme aus vier Jahrhunderten, 1965, ºi de vocaþie ºtiind cã ele nu sunt epigrame. Iatã Leipzig, în postfaþã) un exemplu: Proptele: Ideea tensiunii care se acumuleazã în interiorul Gardul putred, zidul vechi catrenului e exprimatã, la modul epigramatic, printre Nu stau þepene ºi-n sus Câtã vreme nu ºi-au pus Pentru a fi mai clarã problema, vom cita douã epi- alþii, de Al. Clenciu: Definiþia epigramei: Propte zdravene, perechi. grame similare. În prima, autorul, Ionel Socobeanu, Trei versuri lin coboarã panta Ase compara aceastã mini-fabulã cu excelenta lipeºte la douã versuri o poantã plagiatã prinsã Arzând mocnit ca un fitil epigramã a lui ªt. Tropcea pe aceeaºi temã: din circulaþia oralã, cu mici schimbãri: La examen, Spre-ncãrcãtura de trotil Uneori, într-o grãdinã, ca la bisericã: Din care bubui-va poanta. Dintre pomi, pe vreme rea, La examen, nu e greu Nelu Ionescu-Quintus sugereazã aceeaºi idee, Cad acei cu rãdãcinã „Prof”-ul agitat, cu zel, prin altã imagine plasticã: Definiþie (vol. 15 ani de ªi rãmân cei cu proptea. Când mã-ntreabã mã-nchin eu, epigramã, Ed. Litera, 1984, p. 110): Când rãspund, se-nchinã el. Dupã sens ºi parametri, oileau (1636-11711) considera epigrama (Ionel Socobeanu, Epigrame ºi catrene cu tâlc, Epigrama e un meci o vorbã de duh (o poantã), împodobitã Ed. Eficient, 1995, p. 87) Cu un „unsprezece metri” de douã rime. Importanþa poantei este În minutul 90! exprimatã,B la modul epigramatic, de nenumãraþi pigrama originalã aparþine lui Virgiliu Se înþelege cã în reuºita unui meci conteazã felul epigramiºti. Gh. Suciu din Braºov sugereazã aceastã ªchiopescu din Timiºoara, care, de pe în care sunt aranjaþi jucãtorii, pregãtirea, pasele etc. idee printr-o imagine plasticã amuzantã, dacã poziþia examinatorului (profesor universitar), Tot astfel ideile trebuie bine „pritocite”, aranjate astfel nu picantã: Similitudine: motiveazãE poanta nu prin titlul pus deasupra, ci în încât sã pregãteascã finalul neaºteptat: Epigrama Spun cã-i ºtiu de-acum deprinsul, versurile care o preced, oferind cheia soluþiei finale (Florea ªtefãnescu, în vol. Cascada epigramelor, Epigrama-i ca muierea: prin antrenarea în argument a cuvintelor din aria p. 212): Nu conteazã-atât cuprinsul semanticã de care e legatã expresia finalã (slujbã, Patru versuri pe o temã – Cât conteazã încheierea. a converti, ateu): Examenul unui student slab: E o afirmaþie care nu funcþioneazã nici în situaþia E o slujbã ce-ntr-un fel Cã mai multe nu încap – la care se referã autorul, nici în cazul epigramei: Converteºte ºi-un ateu: Aranjate într-o schemã pentru a se realiza o încheiere, conteazã ºi Când l-întreb, se-nchinã el, Cap la cap, dar ºi cu cap. „cuprinsul” – conþinutul ºi felul în care e organizat Când rãspunde, mã-nchin eu. Definiþiile epigramatice ale epigramei sunt atât de catrenul. Pentru cã epigramã nu înseamnã doar (Epigrama, cunoscutã ºi premiatã în cadrul Uniunii numeroase, încât ar putea alcãtui o antologie. Deºi catren, prozodie ºi poantã lipitã la „coadã”. Dacã Epigramiºtilor din România, a apãrut în volumul ele nu rezolvã problema definiþiei propriu-zise, dau poanta nu e motivatã ingenios de primele douã-trei Eterna epigramã, 1993, p. 28.) ideilor transparenþã: fiecare în parte scoate în relief versuri, lipseºte acea aºteptare care intensificã Înþelegem, deci, cã epigrama nu e doar o poantã cel puþin o trãsãturã a acestei specii literare ºi toate surpriza din final. Deci, epigrama mai are ºi alte împodobitã de douã rime. De altfel, chiar definiþia lui la un loc demonstreazã virtuþile ei spirituale.

evenind la catedrala din Toledo, se cuvine menþionat cã aceasta este mai bunã, unde, prin moartea sa, a început sã dobândeascã nemurirea. consideratã o expoziþie sui-generis a lui El Greco. Deasupra altarului de Acest pelerinaj prin locurile sfinþite de El Greco m-a adus înapoi la Bucureºti, marmurã se aflã una dintre pânzele de referinþã ale artistului, Rãsfãþul. unde aveam sã-mi amintesc cã, în ajunul celui de Al Doilea Rãzboi Mondial, Casa PrintreR multe alte tablouri ale sale, tot acolo se aflã Sãrutul lui Iuda, Apostolii sau Regalã a României deþinea cea mai mare colecþie de tablouri ale celebrului pictor, Înmormântarea contelui de Orgaz. Acesta din urmã este apreciat drept o culme aflate în afara Spaniei. Printre aceste pânze, de o deosebitã valoare artisticã, se a realizãrilor umane, o moºtenire lãsatã de El Greco umanitãþii. Este un tablou în numãrau ºi Iisus purtând crucea, Logodna Fecioarei, Închinarea pãstorilor, Sfânta douã registre: în cel superior apare un înger alb, înconjurat de locuitori ai Cerului, Familie etc. Unele surse publice precizau cã pânzele respective fãceau parte din iar în cel inferior sunt prezenþi nobilii care-l conduc pe ultimul drum pe contele celebra colecþie de artã a lui Carol I, reprezentând o parte substanþialã a averii de Orgaz. Printre aceºtia, poate fi recunoscut pictorul însuºi, iar fiul sãu, Jorge sale. În testamentul sãu din februarie 1899, citat de presa românã, se preciza Manuel, se aflã în stânga-jos, în posturã de paj. Pe lângã valoarea intrinsecã cã aceastã galerie de tablouri va rãmâne pentru totdeauna ºi de-a întregul în þarã, a tabloului, prezintã interes ºi mesajul discret lãsat de artist. Pictura este semnatã ca proprietate a Coroanei României. Motivându-ºi decizia, Carol I mai sublinia ºi datatã, în limba greacã, pe colþul de batistã ce iese din buzunarul pajului. Nu cã alcãtuind acest testament, gândesc, înainte de toate, la iubitul meu popor... este trecut anul 1586, când a fost terminatã pânza, ci 1578, când s-a nãscut doresc sã-i las, ºi dupã moartea mea, dovezi vãdite de simpatie ºi de viu interes, Jorge Manuel. Sã nu uitãm faptul cã oraºul, în care ºi-a petrecut cea mai mare pe care l-am avut pentru aceastã de Dumnezeu binecuvântatã þarã. parte a vieþii, a fost imortalizat de El Greco în Vedere din Toledo, capodoperã Din pãcate, la început de secol XXI nu mai existã un Homer, care sã care poate fi admiratã la Muzeul Metropolitan din New York. Numele de El Greco desluºeascã odiseea acestei colecþii regale. Ce s-a întâmplat cu colecþia? Este ºi l-a compus singur, cu împrumuturi din italianã ºi spaniolã, pentru a nu supãra o altã poveste. Una dureroasã, însã noi, românii, suntem cãliþi tocmai de dureri. pe nimeni. (Greco, de la italianul Il Greco, iar El, de la spaniolul El Grieca.) Pentru Astãzi, ne împãcãm cu gândul cã avem totuºi trei opere de El Greco la Muzeul a încheia aceste rânduri sumare ºi sãrace despre cel mai mare pictor grec, apelez de Artã al României: Martiriul Sfântului Mauriciu, replicã a pânzei de la Mãnãstirea la Ted Spears, comentator cu decenii în urmã la cotidianul The Greek Times, care Escurial; Închinarea pãstorilor, versiune a tabloului din Muzeul Prado; Logodna scria cã de la Creta, El Greco a primit viaþã, iar de la Toledo, pensule ºi o patrie Mariei, care este unicat, ºi nu versiune sau replicã. Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 29 Curtea de la Argeº

Orizont SF

Hibridarea umanitãþii? Dan D. FARCAª n ultimele douã episoade am prezentat Alþi ufologi au remarcat cã semne ale unor astfel de a materiei. Iar în aceste locuri fenomenul, deconcertant, al miilor de cazuri, acþiuni existã ºi în cele mai vechi tradiþii. Nu cumva – ei ar transfera definitiv oameni, bine documentate, de presupuse rãpiri extra- s-au întrebat ei – asistãm la un proces peren, început dar ºi alte vietãþi, poate ca terestre.Î Un fapt, încã ºi mai ºocant, este cã, în cu sute de mii de ani în urmã? De altfel, ºi unii în niºte arce ale lui Noe, în literatura domeniului, se estimeazã cã circa jumãtate paleontologi ºi-au pus problema cã aparent evoluþia aºteptarea unor evenimente dintre aceste rãpiri ar putea fi parte a unui imens omului a fost mai rapidã decât ar fi asigurat-o catastrofice din viitor. program genetic efectuat asupra speciei umane. mutaþiile naturale. Nu cumva – se întrebau ei – a În cãrþile lui Budd Hopkins, David Jacobs, John existat o intervenþie externã pentru îmbunãtãþirea -aa mai speculat cã în Mack, Raymond Fowler, Karla Turner, Edith Fiore raselor umane? Între altele, aceastã viziune ar putea asemenea „rezervaþii º.a., toate bazate pe investigaþii personale ale stinge contradicþia dintre creaþionism ºi evoluþionism. anexe” puteau fi realizate, încã în urmã cu autorilor, dar ºi în nenumãrate articole, sunt descrise mii Sde ani, noi rase umane, cu un creier mai mare, cu proceduri de prelevare de spermã ºi de ovule, ar se semnaleazã ºi un alt fenomen de o inteligenþã superioarã, mai puþin agresive, eventual fertilizare in vitro cu modificãri aduse informaþiei mare stranietate. De pildã, pe 4 iulie 1989, rase specializate, adaptate pentru anumite sarcini, genetice, implantarea ovulului fecundat în uter ºi, într-un parc din Kiev, trei femei s-au întâlnit folosind material genetic de pe Pãmânt. Nu cumva, dupã 6 la 12 sãptãmâni, extragerea embrionului, pe Do alee cu trei indivizi foarte înalþi, cu ochi strãlu- s-au întrebat unii, acele „rase de extratereºtri” (cenu- toate efectuate în timpul unor rãpiri bine mascate. citori ºi plete lungi bãlaie, îmbrãcaþi într-un soi de ºiii, înalþii blonzi etc.) descrise de presupuºii rãpiþi ar Multe mãrturii mai spun cã au vãzut cã embrionul cãmãºi de noapte argintii, semãnând unul cu altul de putea fi, mãcar în parte, rase umane artificiale sau a fost plasat imediat într-un lichid aflat într-un vas parcã ar fi fost gemeni. La întrebarea femeilor dacã chiar bioroboþi, derivaþi din specia umanã, „produºi” transparent, fiind conectat la mai multe dispozitive sunt cumva strãini, aceºtia au rãspuns, într-o rusã prin hibridãri succesive, undeva în afara Pãmântului? de susþinere a vieþii, deci într-un soi de uter artificial, uºor demodatã, cã sunt extratereºtri, cã vin în fiecare Deci mulþi dintre „extratereºtrii” descriºi de martorii unde micuþa fiinþã va continua sã se dezvolte, pânã zi sã ia oameni de pe Pãmânt, ca sã-i ducã „pe unor „întâlniri apropiate” ar fi, de fapt, doar niºte va putea trãi autonom. Anumite persoane rãpite mai planeta lor”, aflatã într-un loc care depãºeºte puterea intermediari, trimiºi la noi cu sarcini precise, pierderea spuneau cã au vãzut înºirate „la bordul navelor” zeci de înþelegere a martorelor, ºi cã acum ar dori sã le ia accidentalã a cãrora n-ar fi o catastrofã... sau sute de astfel de containere strãvezii în care pe ele... Ca argument le-au arãtat un „butoi” argintiu Iar dacã vizitatorii sunt aici nu doar de zeci de mii pluteau fetuºi. Alþi martori au relatat cã, pe parcursul uriaº, cu o antenã circularã deasupra, aºezat în de ani, ci de zeci de milioane, ceea ce nu este deloc rãpirii, au vãzut încãperi în care se aflau fetuºi culcaþi boschetul de alãturi. Dupã protestele ºi rugãminþile exclus în ipoteza hipercivilizaþiilor, ei puteau salva într-un mediu lichid sau uscat, în niºte „sertare” femeilor, cei trei s-au lãsat înduplecaþi, adãugând cã în acele „rezervaþii anexe” chiar ºi animale dispãrute cu rol de incubatoare. „vor lua atunci pe alþii”. Au urcat în „butoi”, iar acesta de foarte mult timp de pe Pãmânt, de pildã, specii de O altã fazã de mare ciudãþenie este cea numitã a decolat ºi a dispãrut în câteva secunde. Surprin- dinozauri, efectuând ºi asupra lor operaþii de inginerie „ceremonia de prezentare”. Aceeaºi femeie, de la zãtor, cazul, care a mai avut ºi alþi martori, a fost geneticã. Aceastã ipotezã speculativã, dacã ar fi care s-a recoltat ovulul ºi care a fost ºi purtãtoarea descris ºi comentat, pe larg – aºa cum m-am convins adevãratã, ar oferi o explicaþie la relatãrile privind sarcinii pierdute, este rãpitã din nou, dupã mai mulþi ºi personal – în presa sovieticã, centralã, a vremii. creaturile „reptiliene” inteligente, menþionate adesea. ani, ºi este confruntatã cu niºte fiinþe hibride micuþe, Au fost raportate multe alte asemenea întâmplãri, Dar am putea gãsi explicaþii ºi la rapoartele privind mai mult sau mai puþin asemãnãtoare cu copiii atât din spaþiul ex-sovietic, dar ºi din restul lumii. În apariþii imposibile ale unor animale preistorice sau pãmânteni, extraordinar de plãpânde, dar aparent consecinþã, s-a presupus cã ar exista ºi niºte „rãpiri inexistente pe Pãmânt (cum ar fi chupacabra), ori superinteligente. Femeii i se spune cã aceºtia sunt definitive”. În unele cazuri, martorilor li s-a spus cã poate chiar la mult mediatizatele mutilãri inexplicabile copiii ei, care „au nevoie de mama lor”, deci pe vor fi mutaþi, pentru totdeauna, într-o lume mai bunã, de vite. care trebuie sã-i îmbrãþiºeze, pentru a le transmite iar „dacã s-ar întoarce, ar muri”. Ideea ne duce Dacã acceptãm realitatea acþiunilor de hibridare, afecþiune ºi energie. Uneori, celui rãpit i s-a transmis cu gândul la vechi istorii, devenite basme, de tipul efectuate la ora actualã de entitãþi nepãmântene, cã procedurile bizare sunt necesare deoarece fiinþele Tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte, motiv ne întrebãm automat: care ar putea fi rostul lor? hibride au craniul dublu faþã de cel al unui copil care existã în foarte multe culturi, sub diverse forme. Dintre multele variante propuse, cele mai plauzibile normal, deci nu s-ar putea naºte pe cale naturalã. Pe marginea fenomenului „rãpirilor definitive”, par sã fie crearea unor varietãþi superinteligente ori Budd Hopkins, dar mai ales prof. David Jacobs, s-a speculat cã anumite „conºtiinþe superioare” care superperformante de oameni, undeva într-o zonã au rãmas convinºi cã aceste mãrturii constituie o ne-ar monitoriza – poate hipercivilizaþiile – ar fi orga- retrasã a realitãþii, ºi/sau repopularea treptatã a dovadã cã un obiectiv sinistru al vizitatorilor veniþi cu nizat ºi niºte rezervaþii anexe, pe „un alt tãrâm”: poate Pãmântului cu indivizi mai puþin agresivi ºi mai OZN-urile ar fi o „agendã secretã”, un imens program pe alte planete, poate pe baze spaþiale, poate într-o deschiºi spre ocrotirea frumosului uman. de hibridare ºi de înlocuire treptatã a pãmântenilor. altã dimensiune, poate într-o altã stare de agregare

prieteniei scrisã de un om cu un suflet nesãbuit de frumos! (ªtefan Mitroi, pe „reverul” copertei întâi) Semn(al) de carte Maria Stoica, Pecetea memoriei. 1. Ziua când Paul Everac, Naþia în perindãri tragice. Drama- tablou care ºi-a lãsat eºarfa lângã patul celui ce-a tata a devenit nemuritor, Editura Fundaþiei Culturale turgie istoricã, Ediþie definitivã, Editura Semne, visat-o, bãtrâna care a dispãrut împreunã cu lumea Memoria, Bucureºti, 2019 Bucureºti, 2018 ei, însuºi Iisus, purtãtorul crucii destinului sãu sfânt... Cartea de faþã prezintã aspecte româneºti care se Acest emoþionant volum de istorie ºi limbã dar ºi multe alte personaje fantastice, se descarcã întind pe aproape durata ultimului secol. Principalele româneascã simbolizeazã la 7 ani de la dispariþia în zona misterului dincolo de viaþã ºi de moarte. personaje sunt economistul Ion T. Ilie, fost deþinut autorului sãu, prezenþa sa încã vie la acest (Nicolae Dan Fruntelatã, în Prefaþã) politic al regimului dictatorial Ceauºescu, ºi tatãl sãu, CENTENAR, prin adevãrul ºi duhul „perindãrilor Toma N. Ilie, ostaº erou dispãrut în luptele crunte ale tragice” ale naþiei, ce par cã nu mai contenesc. Firiþã Carp, Timbre de lipit pe suflet, Editura UZP, frontului antisovietic din Al Doilea Rãzboi Mondial. (…) (Pe pagina de gardã, semnat „Copiii”) Bucureºti, 2018 Prin conþinutul sãu, volumul aduce încã un Din aceste pagini ies la ivealã, învãlmãºiþi cu Firiþã Carp e de meserie prieten. În sensul cã exemplu concludent care confirmã faptul cã, contrar vremea lor, voievozii Cercel, Brâncoveanu, Cantemir, mizeazã pe sentimente în relaþiile cu semenii sãi, celor afirmate pe toate canalele de comunicaþie de Apafi, cãrturarii Miron Costin ºi Cantacuzino Stolnicul, beteºug de pe urma cãruia s-a ales cu o impre- autoritãþile comuniste ale timpului, în România au luptãtorii Horea, Cloºca, Avram Iancu; dar ºi alþi fii sionantã colecþie de oameni frumoºi. De multe existat deþinuþi politic anticomuniºti pânã la cãderea reali sau ticluiþi ai acestei naþii în cãutarea unei sorþi ori, pune frumuseþe de la el, ca sã nu aibã nimeni dictaturii ceauºiste. Fiind de tip interviu, cartea este mai bune, trãitori de grele visuri ºi osânde; ºi, în cele de suferit. Îl ajutã, ce-i drept, ºi cuvintele, dându-i cursivã ºi se citeºte uºor, fiind lipsitã de trimiteri la din urmã, românul, arãtat în sute de feluri, încercând din frumuseþea lor. Firiþã Carp dã mai departe ce documente, astfel încât aspectele care se desprind sã rãzbeascã din gheara unui timp necruþãtor, cu împrumutã de la ele. Pe baza acestui împrumut din cele prezentate nu sunt sufocate de excesul preþuri aspre, dar nu zadarnice. (Autorul, pe coperta s-a nãscut cartea de faþã. O carte despre frumuseþea de erudiþie. (Ilie Popa, editorul cãrþii, în Prefaþã) a patra) Vasile Szolga, Fantastice solgane. Antologie de povestiri mai vechi ºi mai noi, Editura Betta, Bucureºti, 2019 Fantasticul, irealul, visatul, doritul lasã urme în realitatea pe care o traverseazã. Acesta este modul în care Vasile Szolga îºi scrie prozo-poemele, adicã solganele fantastice. Autorul a plecat de la basme. De la basmele spuse pentru nepoata lui preaiubitã, Deea. A rãmas, poate firesc, în lumea unor astfel de basme moderne, apropiate de miturile vieþii, iubirii, morþii, bântuite de „durerea cea mare a spicelor”, vorba lui Blaga. (…) Prin cartea lui Vasile Szolga umblã simboluri care-þi rãmân în memorie: iepurele negru care a fost ºi n-a fost, femeia din oglinda veneþianã, doamna din 30 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 Curtea de la Argeº

Orizont SF

Mircea DOPReIÞ Ãla farsã la mutantul nefericit aurenþiu Cerneþ este o sumedenie de persoane care mimau neliniºtea dereglãri psihice tratate inadecvat în zecile de ani pseudonimul sub care ºi nefericirea ºi aºteptau aplauze.” Cu pumnul sau de încordare. Acum Aeyo este cea care se revoltã a publicat Laurenþiu cu nurii, eroina produce transformãri spectaculoase ºi cautã soluþii pentru a acþiona. Cum sã acþioneze? MirceaL Bobleanþã, nãscut pretutindeni unde apare în Univers. Ei, într-un fel, nu-s chiar între dinþii angrenajului, se la 11 mai 1931 în comuna „Ramona nu-ºi vedea capul de festivaluri, dineuri, aflã undeva, într-un loc ferit, într-un unghi mort. Ei Cerneþi, judeþul Mehedinþi. conferinþe, interviuri etc. Trecuserã patru luni ºi nu iau parte la înfruntare. Ei sunt neutri. ªi-au cultivat În pregãtirea sa ºcolarã se albaºtrii încã mai chefuiau. Pe toatã planeta se de secole neutralitatea. Ei n-au nimic cu nimeni. Nu înregistreazã doi ani de liceu fabrica vin dupã reþeta Ramonei. Primi 1.435.149 cer. Nu dau. Numai cã de data asta nu vor scãpa.” militar la „D.A. Sturdza” din de cereri în cãsãtorie, restul de un miliard ºi ceva Craiova, fãcuþi în timpul rãzboiului, apoi Liceul neîndrãznind din timiditate. Prezenþa ei stimulã pe nticipaþia lui Laurenþiu Cerneþ cautã rar „Traian” din Turnu-Severin, continuat la Liceul Seral cercetãtori, savanþii îºi triplarã eforturile ºi în scurt vecinãtatea ideilor originale. În ciuda Mixt din Timiºoara, studii medii încheiate în 1951. timp reuºirã sã fabrice femei. Ce bucurie! Albaºtrii spectaculosului lor aparent, ele sunt mai Facultatea de Filologie a Universitãþii din Timiºoara exultau. Ramona le purta noroc.” degrabãA comune, circulate, la îndemâna oricui. o poate urma mult mai târziu, între 1968–1973, din Interesul dovedit aici pentru facila exagerare Meritul scriitorului este acela de a le fi împrospãtat cauza a douã condamnãri politice în epoca stalinistã, eroicomicã îi permite criticului Cornel Ungureanu sã credibilitatea ficþionalã în materia epicã a unor texte în urma unor delaþiuni odioase. La ieºirea din constate, prin contribuþia lui Cerneþ, ca reprezentant cu valoare literarã certã. SF-ul coexistã aici în chip închisoare a trebuit sã se mulþumeascã doar cu de marcã al „ridendiºtilor” timiºoreni, „uluitoarele onorabil cu proza de tip realist, cãreia îi imprimã un slujbe modeste, om de serviciu, mãrunt funcþionar metamorfoze ale haiducului în literatura SF”. Dintre anumit grad de stranietate utilã. La acest nivel gãsim la CFR, contabil, pentru ca în cele din urmã sã fie motivele ºarjate ale anticipaþiei, mai poate fi citatã portrete excelente, ieºite din exerciþiul unei fine angajat redactor la revista Scrisul bãnãþean, unde pentru efectele sale umoris- observaþii a amãnuntului cotidian. Înainte ºi debutase în 1958. Un discipol, Alexandru Moraru, tice imaginea logodnicului de a fi „suportul” material, provizoriu, al îl evocã astfel într-un numãr din 2009 al revistei congelat din neconsolatã aventurilor lui Jean Lhomme, Septimiu timiºorene Orient latin: disperare ºi, datoritã unei Vidolm din Accidentul face figura unui „Aparent fragil, Laurenþiu Cerneþ era, totuºi, „erori birocratice”, uitat simpatic tehnician de autobazã, marcat în miezul sãu, un ins puternic. Nu judeca pe nimeni în starea aceasta vreme de o psihologie specificã mediului ºoferilor ºi nu dãdea sentinþe. Se rezuma la a observa ºi la de treizeci de milenii. ºi având de rezolvat propriile sale complica- a le interpreta în funcþie de conþinutul lor preponde- þii moral-amoroase. Când nu se „transferã” rent hazliu sau absurd. […] Când urmãrit de nãluca aurenþiu Cerneþ nu în lumea disperatã a enigmaticei Aeyo, Securitãþii, când copleºit de angoase, Laurenþiu e, totuºi, un scriitor Filip Antim trãieºte viaþa obiºnuitã a unui Cerneþ, prin nelipsitul sãu surâs tonic, lãsa sã se monocord. Nuvelele sanatoriu de boli nervoase, cu tot pitorescul întrevadã prea puþin din frãmântãrile care-l încercau. din Lculegerea Salt în mâine personajelor ºi al relaþiilor incidentale Ele se regãsesc însã, la modul sublimat, în nume- (1984) trec hotãrât în altã stabilite acolo. Lãsând intactã partitura roasele lui cãrþi, periate straºnic de cenzura fostului tonalitate, sobrã, adecvatã gravã a anticipaþiei, registrul comediei se regim. La el, umorul a funcþionat ca o supapã de infuziei de substanþã realistã exerseazã acum contrapunctic, cu mãsurã, siguranþã – ironia ºi sarcasmul reflectând cel mai cu care se încearcã iarãºi dar exclusiv la nivelul „realist” al acestor exact esenþa tragicã a psihologiei sale. Sã fii atât revigorarea temelor SF. Pe povestiri, spre a marca bunãoarã stupoarea de vesel pe dinafarã, iar lãuntric atât de trist, iatã urmele lui Horia Aramã (din unui Vidolm confruntat cu strania memorie o dihotomie ce n-a dus la «explozie», ci, dimpotrivã, Þãrmul interzis), douã lucrãri a unor fapte complet strãine de persoana a conservat ºi a fructificat, apoi, un potenþial creativ imagineazã cazuri de lui. O iscusitã alternare a planurilor leagã remarcabil. Întreita sa posturã, de scriitor realist, simbiozã mentalã insolitã. însã ideea SF de substratul obiectiv al fantast ºi umorist, l-a relevat ca pe un autor care Cuplat în mod inexplicabil cu întâmplãrilor, pânã la inseparabilitate. a combinat benefic experienþa originarã (de viaþã) spiritul unui necunoscut, un personaj de condiþie Din aceastã convieþuire a abstracþiunii generice cu cu experienþa culturii.” culturalã modestã se trezeºte vorbind fluent franceza concretul semnificativ, anticipaþia iese împlinitã literar. Apublicat romane, culegeri de povestiri ºi nuvele, ºi „retrãieºte”, ca ºi cum i-ar aparþine, întâmplãri Substanþa unei realitãþi palpabile se aºterne cu folos literaturã pentru copii. Este prezent ºi în antologii petrecute înainte de naºterea sa (Accidentul). Tot deasupra schemelor sale tradiþionale. de poezie satiricã: Epigramiºti români de azi (1979), astfel, un altul participã înfiorat la ultimele zile ale Antologia epigramei româneºti (1985), iar cu proze unei civilizaþii extraterestre care, ca ºi la Georgina ucratã în aceeaºi manierã esteticã, nuvela umoristice în Pagini de satirã ºi umor din scriitori Viorica Rogoz, s-a autodistrus cu ere în urmã (Aeyo). Salt în mâine (de fapt, un scurt roman) olteni (1986). A debutat editorial cu volumul Omul Ca poveºti de dragoste modelate în cadru exotic, urmãreºte destinul unui mutant nefericit. de un milion (1966), urmat în ritm alert de Experien- dupã un tipar tragic, scrierile acestea amintesc FacultateaL – evident simbolicã – de a strãbate cu þele lui Ionete, Câteva luni de trãit, Amintirile unui experienþe similare din Adam ºi Eva de Liviu privirea prin lucruri îl singularizeazã printre semeni, mincinos, Amintiri inventate, Mic dicþionar de subiecte Rebreanu. În primul caz, o dramã individualã – a expunându-l agresiunilor de tot felul. Reacþia de comice, Iubiri paralele, Evadare din Paradis ºi altele, violentului Jean Lhomme, împins de gelozie la crimã respingere apare fie din teama superstiþioasã a pânã la romanul Voia Domnului, din 1999. A murit la ºi constrâns astfel sã-ºi trãiascã restul vieþii ca un celorlalþi, fie dintr-o opacitate intelectualã care-ºi ia 28 aprilie 2008, în Timiºoara, unde îºi petrecuse de proscris hãituit – puncteazã ritmic conºtiinþa tulburatã drept aliat ura primarã, instinctivã. Conflictul este, în altfel cea mai mare parte din viaþã, apreciat ca scriitor a tânãrului narator. În al doilea, drama primeºte fond, cel imaginat de A.E. van Vogt în Slan ºi reluat inclusiv prin mai multe premii ale Filialei timiºorene amploare în mãsura în care asupra cuplului tragic se în termeni asemãnãtori pretutindeni în lume. Cu o a Uniunii Scriitorilor, unul dintre ele, din 2001, proiecteazã spectrul unui dezastru planetar. Elemente apreciabilã intuiþie a mediilor ºi psihologiilor, Laurenþiu concretizat în Diploma de Onoare „Opera Omnia”. de psihozã modernã, caracteristice pentru proza de Cerneþ îl adapteazã provinciei româneºti contempo- avertisment pe tema mult bãtutã a rãzboaielor ato- rane. În latura sa metafizicã, personajul e un alt u SF-uul, autorul are câteva „întâlniri” ce mice, migreazã constant prin extrapolãrile autorului: Hyperion, nedumerit de propria genialitate ca ºi de meritã a fi semnalate. Prima se conformea- „Aeyo s-a schimbat mult, e aproape o alta. Nu neaºteptata ostilitate omeneascã – aceasta din urmã zã tonului general al literaturii sale umoris- mai susþine cã izolarea lor, sus, pe platou, este unicul acþionând instinctiv, ca un factor de protecþie pentru tice.C Publicatã în Colecþia „Povestiri ºtiinþifico- lucru inteligent pe care l-ar putea face ºi cã salvarea spiritul mediocru generalizat. În datele sale concrete, fantastice” (1969), nuvela Aparatul de visat frumos n-o pot gãsi decât în dragoste, ºtiind cã, oricum, totul personajul joacã rolul unui intelectual rezervat în îmbracã haina farsei. Parodie a aventurilor piratereºti se va sfârºi. Acum o îngheaþã o teamã animalicã relaþiile sociale ºi care, în ciuda unei manifeste strãmutate în spaþiul cosmic, scrierea discrediteazã pentru ce va fi. Nu este posibil sã facã dragoste vocaþii de victimã, îºi formuleazã din „a vedea miezul prin ºarje groteºti un anumit tip de space opera, mereu ºi, treptat, chiar în momentele de extaz – lucrurilor” o misiune utopicã. Scrierea are tensiune, o aparþinãtor literaturii de consum. Personajul principal dorite cu încrâncenare, vrute, comandate, cerute, bunã regie a dialogurilor, scene vii. O atentã gradare e un Superman în variantã femininã: o Ramonã cerºite –, frica se strecoarã perfid între ei ºi amândoi a momentelor sale serveºte modului în care, odatã sportivã care, aflând întâmplãtor cã fusese temporar devin lucizi, speriaþi ºi nefericiþi. Nu mai urcã pe descoperitã, strania înzestrare a mutantului ajunge îndrãgostitã de un robot, îºi descarcã furia asupra platou, stau închiºi în încãperea aceea cu aer vechi. sã alarmeze opinia publicã. Mai puþin verosimilã este unui stadion arhiplin, fãcându-i astfel pe amorþiþii Ascultã la nesfârºit comunicatele. Încã se duc alunecarea docilã ºi neîntreruptã a personajului spre oameni ai viitorului sã redescopere, prin violenþã, tratative. Se afiºeazã zâmbete crispate. Nimeni periferia socialã. Fenomenul se produce nu dintr-o fericirea. Implicarea aceasta revoluþionarã în „lumea nu cedeazã. Fiecare se simte îndreptãþit sã cearã cerinþã fireascã a intrigii, ci spre a ilustra o tezã sentimentelor” lasã urme în utopie, devine chiar garanþii de securitate, fiind convins cã e normal dinainte elaboratã. Fãrã stridenþe supãrãtoare, scrisul punctul de plecare al unui fenomen contagios: ca adversarul sã-l creadã pe cuvânt. Yeb nu-i sigur lui Laurenþiu Cerneþ, în angajamentul sãu „serios” „Senzaþia de nenorocire, o noutate mai mult decât cã jocul acesta e doar o luptã pentru supremaþie. pe teritoriul odinioarã parodiat al genului, este pândit interesantã, se transformã imediat în modã. Se gãsirã Bãnuieºte cã poate fi ºi altceva: urmarea unor uneori de un discret sentimentalism.

eritã sã citez, în acest sens, punctul de vedere al lui Ronald Leo Încã în 1981, profesorul era aproape convins cã fenomenul rãpirilor, cu toate Sprinkle (n. 1930), care a fost pânã în 1989 profesor de psihologie la cele asociate lui, face parte dintr-un „plan”, al unor fiinþe inteligente, binevoitoare, Universitatea din Laramie (SUA), iar apoi profesor consultant. El a fost reprezentante ale unor civilizaþii „extraterestre ºi/sau ultraterestre”, dispunând unulM dintre primii care au aplicat, încã din 1968, regresia hipnoticã asupra unor de o tehnologie ºi de o eticã depãºind foarte mult pe cele pãmânteºti. Ei rãmân rãpiri OZN, având la activ, în 1994, peste 300 de cazuri, studiate personal, pe „invizibili ochiului omenesc ºi culturii dominante, în afara cazurilor în care doresc lângã alte domenii ale paranormalului, rãmânând mereu fidel crezului sãu ºtiinþific ei înºiºi sã fie vãzuþi”. Finalitatea planului ar fi maturizarea omenirii ºi transfor- declarat: „sã continuãm sã explorãm, în timp ce continuãm sã ne îndoim”. marea pãmântenilor în „cetãþeni ai Cosmosului”. (Va urma) Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 31 Curtea de la Argeº c y m k Ars longa... Ion Aurel Gârjoabã Artist plastic complet – pictor, grafician, sculptor, linogravor, ilustrator ºi autor de coperte de carte, profesor. S-aa nãscut la 22 februarie 1939, în Cerneþi, judeþul Mehedinþi. Absolvent al Facultãþii de Arte Plastice din Timiºoara în 1966. Din 1994 este membru al Uniunii Artiºtilor Plastici din România. A mai fost prezent(at) în revistã, ultima datã în martie 2014, pe când împlinea 75 de ani. Un colorist de mare fineþe, o personalitate artisticã puternicã, productiv, mereu reinventându-sse, chiar dacã mereu recognoscibil, un veritabil senior al artelor plastice româneºti, al culturii române, un octogenar, însã unul cu privire alertã ºi mânã sigurã. E o bucurie a-ll cunoaºte ºi a-ii ura ani mulþi ºi frumoºi în continuare. (Gh. Pãun)

PortreDetnuisal P OaPErStCiUstului la 80 de ani on Aurel Gârjoabã, sãrbãtorit în ziua de 22 februarie, când a împlinit 80 de ani, trece prin lumIe aureolat de-oo tristeþe care rãscoleºte. L-aam cunoscut jovial, generos, aplecat cãtre cele simple fi atinse, prinse din zbor. Se întâmplã ºi curate. Experienþa Timpului, altceva, astãzi, dupã pãrerea mea. Stã care se poate sã-ll fi mãcinat mãrturie expoziþia vernisatã la Galeria pe dinãuntru, iar asta numai „Metopa”, de ziua lui. Se întâmplã cã, deºi Dumnezeu o ºtie, experienþa se pãstreazã în acelaºi registru cromatic, aceasta a scufundãrii în substanþa universul artistului se structureazã altfel. vie a clipei i-aa prins de pleoape o luminã care vede dincolo Sursa lui nu mai este în exterior. Lumea care-ll înconjoarã acceptã sã se subor- doneze unei voinþe de care pictorul însuºi ascultã, cu toate simþurile încordate. Plantele, cerul, pãmântul au o înãlþime ºi o limpezime spirituale. În toate, un Dumnezeu energic îºi face simþitã prezenþa. Senzaþia de tãrâmul acesta. de odinioarã, aceea cã, privindu-ii lucrãrile, priveºti, de fapt, în ochi o iluzie, Cu lumina cea nouã a fost înlocuitã cu sentimentul unei înþelegeri profunde, al unei înþelegeri care îºi coloreazã acum îmbãrbãteazã, care mângâie fãrã sã se risipeascã în prea multe atingeri. pânzele, cu ea merge La 80 de ani, Ion Aurel Gârjoabã trece pe lângã noi cu sfialã. Dar câtã înainte ºi tot cu ea se frumuseþe în trecerea, în sfiala aceasta opreºte, la rãstimpuri, a lui! Câtã luminã care vede dincolo sã-ººi aminteascã. de tãrâmul nostru! Biografia i-oo poate afla oricine,

în câteva minute. Ecranul computerului e o vitrinã de legende. Profesorul din Curtea de Argeº, atât de iubit de elevi, membru al Uniunii Artiºtilor Plastici, respectat de confraþi, decan de vârstã în Filiala de la Piteºti, tatã ºi bunic nesfârºit de blând, îºi gândeºte, de câþiva ani, expoziþiile cu ochii întorºi cãtre o instanþã necunoscutã.

intotdeauna, lucrãrile lui Ion Aurel Gârjoabã au fDost senine, au visat mult, au lãsat impresia cã pot

Numãr ilustrat cu lucrãri de Ion Aurel Gârjoabã. Semneazã în acest numãr Horia BÃDESCU – scriitor, Cluj-NNapoca Lucian COSTACHE – scriitor, Piteºti Cristian COCEA – scriitor ºi ezoterist, Piteºti Eufrosina OTLÃCAN – prof. univ., Bucureºti Mihai VINEREANU – lingvist, SUA Tudor CICU – scriitor, Buzãu Dragoº VAIDA – prof. univ., Bucureºti Mihai POSADA – scriitor, Sibiu Constanþa VAIDA HALIÞÃ – arhitect, Bucureºti Victor ATANASIU – scriitor, Bucureºti Sorin Lory BULIGA – istoric al artei, Târgu-JJiu Florian COPCEA – scriitor, Drobeta Turnu-SSeverin Alexandra-VVioleta GHEORGHIU – lector univ., Iaºi Florea FIRAN – scriitor, Craiova Filofteia PALLY – istoric, Piteºti Paula ROMANESCU – scriitor, Bucureºti Aurel V. DAVID – prof. univ., Bucureºti Nicolae MELINESCU – publicist, Bucureºti Olimpia POPESCU – profesor, Ploieºti Ion PÃTRAªCU – diplomat, Bucureºti Ilie POPA – prof. univ., Piteºti Elis RÂPEANU – scriitor, Bucureºti Marin BEªCUCÃ – scriitor, Botoºani Dan D. FARCAª – scriitor, Bucureºti Acad. Emilian DOBRESCU – Bucureºti Mircea OPRIÞÃ – scriitor, Cluj-NNapoca Marian NENCESCU – scriitor, Bucureºti Denisa POPESCU – scriitor, Piteºti 32 Anul X Nr. 5 (102) Mai 2019 32 pag. - 5 lei