Lucrările Simpozionului „Entomofagii Şi Rolul Lor În Păstrarea Echilibrului Natural”

ANALELE ŞTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII „AL.I.CUZA” DIN IAŞI (SERIE NOUĂ)

LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI „ENTOMOFAGII ŞI ROLUL LOR ÎN PĂSTRAREA ECHILIBRULUI NATURAL”

Editura Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi 2005 COMITETUL DE REDACŢIE

Redactor responsabil: Membri: Prof.dr. Gheorghe MUSTAŢĂ Secretar de redacţie: Prof.dr. Nicolae VALENCIUC Prof.dr. Sergiu HAIMOVICI Prof.dr. Mircea VARVARA Prof.dr. Iordache ION Şef. lucr. Luminiţa BEJENARU Prof.dr. Constantin PISICĂ Copertă: Telenomus heydeni Mayr, Prof.dr. Mircea VARVARA 1879 Prof.dr. Vasile HEFCO Foto: Asist. Ovidiu POPOVICI Tehnoredactare: Tehn. Alexandrina ATODIRESEI Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

SUMAR

IONEL ANDRIESCU - Prefaţă ….……………………………………………………... 5

MIRCEA-DAN MITROIU – A preliminaryfaunistic review of the Pteromalids (Hymenoptera: Chalcidoidea, Pteromalidae) of the Romanian protected areas ………... 7

LUCIAN FUSU - Encyrtid wasps (Hymenoptera, Chalcidoidea, Encyrtidae) new for Romania’s fauna ……………………………………………………………… 15

CONSTANTIN PISICĂ - New contributions to the knowledge of the Ichneumonids (Hym. Ichneum.) which parasitise the phytophagous insects …………. 19

CAMIL ŞTEFAN LUNGU-CONSTANTINEANU - Contributions to the knowledge of Ichneumon flies (Hymenoptera: Ichneumonidae) from Bârnova woody massif, Iaşi county …………………………………………………… 29

OVIDIU POPOVICI - Contributions regarding the genitalia in Platygaster eryngii Kieffer, 1926 (Hymenoptera, Platygastroidea, Platygastridae) ………………………………………………………………………… 35

OVIDIU POPOVICI, LUCIAN FUSU - Preliminary studies to the knowledge of the maxillo-labial complex of some Scelionidae species ……………... 39

TEODOSIE PERJU – Parasitoids reared from insect pests of different agroecosystems ………………………………………………………………………... 47

GHEORGHE MUSTAŢĂ, MARIANA MUSTAŢĂ, ELENA FERARU GABRIELA PATRICHE - Parasitoids and hyperparasitoids in Plutella xylostella L. populations from Moldavia (Romania) ………………………… 55

ELENA FERARU, GHEORGHE MUSTAŢĂ, OTILIA BARNEA - The diversity of the parasitoids in some colonies of aphids (Homoptera: Aphididae) installed on grassy plants …………………………………………….…… 67

ELENA FERARU, GHEORGHE MUSTAŢĂ - Species of parasitoids that control the populations of aphids (Homoptera: Aphididae) from some orchards of Iasi and Vaslui counties …………………………………………………... 75 OTILIA BARNEA, MARIANA MUSTAŢĂ, GHEORGHE MUSTAŢĂ - The complex of parasitoids controling some colonies of Aphids …………………...... 87

OTILIA BARNEA, MARIANA MUSTAŢĂ, GHEORGHE MUSTAŢĂ, EUGENIA SIMION - The parasitoids complex which control the Aphis fabae Scop. colonies installed on different crop species and spontaneous plants …………… 99

IOAN MOGLAN - Le complexe parasitaire de Parthenolecanium rufulum (Cockerell) (Homoptera, Coccidae) en Roumanie …………………………………... 111

MIRCEA VARVARA - The taxonomic and ecological spectra of carabids (Coleoptera, Carabidae) in the clearing ecosystem from the deciduous forests of Moldavia …………………………………………………………………... 117

MIRCEA VARVARA - The taxonomic and ecological spectra of carabids (Coleoptera, Carabidae) in three agroecosystems from Moldavia …………………... 131

GHEORGHE MUSTAŢĂ, MARIANA MUSTAŢĂ - Un veac de entomologie la Universitatea din Iaşi ………………………………………………………………. 147

GHEORGHE MUSTAŢĂ - Vieţi paralele închinate dezvoltării entomologiei româneşti ………………………………………………………………. 169

GHEORGHE MUSTAŢĂ - Profesorul Dumitru Bahrim (1935-2004) Lumina Interioară ……………………………………………………………………. 175

4 Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

PREFAŢĂ

În octombrie 1987, Profesorul Gh. Mustaţă de la Facultatea de Biologie a Universităţii „Al.I. Cuza”, organiza primul simpozion consacrat insectelor entomofage şi rolului lor în păstrarea echilibrului natural. Acel simpozion, la care au participat specialişti din toată ţara a constituit un succes deosebit în domeniu şi un volum cu o parte dintre lucrările simpozionului a fost publicat în 1990 sub egida Universităţii „Al.I. Cuza”. De atunci şi până astăzi, în cei aproape 20 de ani care au urmat, evenimente de importanţă istorică au avut loc în lume şi în ţara noastră, care au revoluţionat concepţiile şi atitudinile faţă de mijloacele de combatere a insectelor dăunătoare şi faţă de insectele entomofage, ca pilon principal al echilibrului natural în populaţiile insectelor fitofage şi ca mijloc preferabil şi eficient în combaterea biologică. Astfel în Statele Unite ale Americii protecţia plantelor prin care se asigură alimentele pentru instituţii de stat ca şcoli, aziluri, etc., trebuie realizată numai prin mijloace biologice, nepoluante. Pe de altă parte, în aproape 200 de laboratoare din lume se studiază şi se aplică combaterea biologică a numeroşi dăunători, cu ajutorul himenopterelor parazitoide oofage. În acelaşi timp atitudinea generală faţă de insectele entomofage s-a modificat esenţial, ele fiind considerate de forurile internaţionale ca una dintre rezervele cele mai importante ale patrimoniului natural, ca un factor determinat al asigurării biodiversităţii – „Increased efforts towards their study are essential and should be an integral component of future research strategies towards assessing the world’s biological diversity” (Lassale & Gauld, 1991). Zeci de întreprinderi private produc în prezent insecte entomofage pe care le comercializează, în vederea utilizării lor în combaterea biologică, iar Consiliul Europei, încă în 1990 publică în colecţia sa „Sauvegarde de la Nature”, sub semnăturile specialiştilor Gauld, Collins & Fitton, lucrarea „L’importance biologique et la conservation des hyménoptères en Europe”. În ce priveşte ţara noastră, mutaţiile survenite în studiul biodiversităţii şi utilizării himenopterelor parazitoide în combaterea biologică şi în general a insectelor entomofage, au cunoscut o amploare nemaiîntâlnită, în primul rând prin eforturile şcolii entomologice de la Iaşi, fondată de profesorul Ioan Borcea şi de elevul său profesorul M.I. Constantineanu şi dezvoltată de elevii acestuia din urmă, pe de o parte prin cercetări aplicative de fundamentare a combaterii biologice a dăunătorilor din livezi, din agricultură, silvicultură şi a dipterelor sinantrope, iar pe de altă parte prin cele peste 30 de teze de doctorat coordonate şi susţinute în domeniu. O altă direcţie a fost aceea didactică, a pregătirii tinerilor masteranzi în cadrul Secţiei Protecţia plantelor înfiinţată la Facultatea noastră de Biologie şi introducerea pentru prima dată a cursului de Combatere integrată şi biologică la secţia de Ecologie a Facultăţii. În sfârşit, evenimentele care au încununat această dezvoltare a domeniului, au fost înfiinţarea în anul 2005, în cadrul Facultăţii, a Centrului de Cercetare ştiinţifică „Biodiversitatea, Biologia şi utilizarea insectelor entomofage în combaterea biologică” şi, desigur, organizarea în 2004 a celui de al doilea Simpozion Naţional „Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” – „Un veac de Entomologie la Universitatea „Al.I. Cuza” – Iaşi, manifestare la a cărei realizare şi de data aceasta în rol important l-a avut colegul nostru, profesor dr. Gheorghe Mustaţă. Treizeci şi opt de specialişti din ţară au participat, în zilele de 13-14 noiembrie 2004 la acest simpozion, prezentând 37 de comunicări dintre care mare parte îşi găsesc locul în prezentul volum. Găsim aici articole destinate Morfologiei şi Taxonomiei himenopterelor entomofage şi complexelor parazitoide care reglează nivelul populaţiilor de insecte fitofage şi mai ales a unor specii de afide. Nu lipsesc nici rezultatele cercetărilor privind insectele prădătoare precum coleopterele carabide. Deosebit de îmbucurător este faptul că, alături de cei în vârstă şi conducători de doctorat, se manifestă generaţi de entomologi tineri de mare valoare, cu rezultate care pătrund deja în patrimoniul ştiinţific mondial şi care constituie asigurarea dezvoltării domeniului în direcţiile moderne ale cunoaşterii şi protecţiei biodiversităţii şi folosirii acestor auxiliari în protecţia biologică, nepoluantă a plantelor şi sănătăţii populaţiei.

Prof.dr. Ionel ANDRIESCU

6 Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

A PRELIMINARY FAUNISTIC REVIEW OF THE PTEROMALIDS (HYMENOPTERA: CHALCIDOIDEA, PTEROMALIDAE) OF THE ROMANIAN PROTECTED AREAS

MIRCEA-DAN MITROIU1 AND IONEL ANDRIESCU1

Key words: Chalcidoidea, Pteromalidae, diversity, Romania, national parks, natural reserves, new species to Romania.

In this paper the diversity of the pteromalids in the Romanian protected areas is reviewed. The list includes 130 species in 70 genera and 14 subfamilies from 11 national parks and natural reserves. However, most of the Romanian protected areas were not investigated yet. Their known distribution followed by references is presented for each species. The genus Rohatina Bouček, 1954 and the species R. inermis Bouček, 1954, R. monstrosa Bouček, 1954, Gastrancistrus puncticollis (Thomson, 1876) and Trigonoderus cyanescens (Förster, 1841) are new to Romania.

Introduction The importance of the natural reserves for the study and the protection of the biodiversity is well known. This is also true for the parasitic wasps, as Andriescu pointed out (2001). Regarding the pteromalid fauna of the Romanian protected areas, there are only a few available studies. Erdös (1947, 1948) listed 18 species from Rodnei Mountains (today Rodna National Park) and later Mitroiu (2004) added two more species. Boguleanu (1958) mentioned a single species from Valul lui Traian Natural Reserve and Nagy (1977) another species from Danube’s Delta. Andriescu & Găidău (1990) mentioned 3 species from Satchinez Natural Reserve. Among other chalcidoids, Andriescu (1993, 1996) listed 54 species of pteromalids from Danube’s Delta Biosphere Natural Reserve. Between 2001 and 2004, Andriescu and Mitroiu mentioned over 80 species of pteromalids from Valea lui David, Agigea and Valul lui Traian natural reserves. Recently, Mitroiu & Popescu (in print) listed 17 species of pteromalids from Piatra Craiului National Park.

Results Combining the previously available data with some new records (see below), this preliminary review currently contains 130 species of pteromalids in 70 genera and 14 subfamilies from 11 protected areas (see table 1): ______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi Mircea-Dan Mitroiu and Ionel Andriescu

a) Rodna National Park (Maramureş county); b) Ceahlău National Park (Neamţ county); c) Bucegi National Park (Braşov county); d) Domogled – Valea Cernei National Park (Caraş-Severin county); e) Danube’s Delta Biosphere Natural Reserve (Tulcea county); f) Piatra Craiului National Park (Braşov county); g) Valea lui David Natural Reserve (Iaşi county); h) Agigea Natural Reserve (Constanţa county); i) Valul lui Traian Natural Reserve (Constanţa county); j) Hagieni Natural Reserve (Constanţa county); k) Satchinez Natural Reserve (Timiş county).

The greatest number of species has been recorded in Danube’s Delta Biosphere Natural Reserve (54), followed by Valea lui David Natural Reserve (53) and Agigea Natural Reserve (28). However, the material collected in the above mentioned areas was only partly identified. Thus, the diversity of species in each location is given by the degree of exploration and not by the size or variety of habitats. Most of the Romanian protected areas were not investigated at all. In addition to the already published data, one genus (Rohatina Bouček, 1954) and four species are new to Romania.

Gastrancistrus puncticollis (Thomson, 1876) – new record Identified material: Cheile Bicazului (Cehlău National Park): 1♀ and 1♂, 26. VII. 1979 (on mesophytic vegetation). Geographical distribution: Czech Republic, Ireland, Great Britain, Sweden (Noyes 2003). Hosts: unknown. Flight period: V-VIII (Graham 1969).

Rohatina inermis Bouček, 1954 – new record Identified material: Băile Herculane (Domogled – Valea Cernei National Park): 2♀♀, 12. IX. 1962 (on mesophytic vegetation in forest). Geographical distribution: Austria, Czech Republic, Great Britain, Hungary, Rep. Moldova (Noyes 2003). Hosts: unknown. Flight period: III, VII-IX (Graham 1969).

Rohatina monstrosa Bouček, 1954 – new record Identified material: Băile Herculane (Domogled – Valea Cernei National Park): 1♀, 12. IX. 1962 (on mesophytic vegetation in forest). Geographical distribution: Czech Republic, Croatia, Slovakia, Spain (Noyes 2003). Hosts: unknown. Flight period: VII-IX (Graham 1969). 8 A preliminary faunistic review of the pteromalids (…)

Trigonoderus cyanescens (Förster, 1841) – new record Identified material: Omu Peak (Bucegi National Park): 1♀, 3. VIII. 1963. Geographical distribution: Austria, Czech Republic, Croatia, France, Germany, Great Britain, Hungary, Italy, Montenegro, Poland, Rep. Moldova, Serbia, Slovakia, Sweden (Noyes 2003). Hosts: Buprestidae and Scolytidae (Coleoptera) (Noyes 2003). Flight period: V-VIII (Graham 1969).

References

1. Andriescu, I., 1971 - Lucr. Staţ. Cercet. Biol. Geol. Geogr. “Stejarul”, Pângăraţi, 4: 425-444 2. Andriescu, I., 1993 - Anal. Şt. Inst. Delta Dunării, Tulcea (România): 49-58 3. Andriescu, I., 1996 - Verhandlungen des 14. Internationalen Symposiums für Entomofaunistik in Mitteleuropa, SIEEC, in München (04.- 09. 09. 1994): 290-294 4. Andriescu, I., 2001 - Lucr. Simp. “Rezervatia Codrii - 30 ani. Realizari, probleme, perspective”, II: 5-7 5. Andriescu, I. & Găidău, G., 1990 - Muz. Banat, Anal. Banat. Şt. Nat., 2: 154 159 6. Andriescu, I. & Mitroiu, M.D., 2001 - An. Şt. Univ. “Al I. Cuza”, Iaşi, s. Biol. Anim., XLVII: 21-29 7. Andriescu, I. & Mitroiu, M.D., 2003 - Volum omagial Vasile Radu: 19-24 8. Andriescu, I. & Mitroiu, M.D., 2003a - An. Şt. Univ.“Al I. Cuza”, Iaşi, s. Biol. Anim., XLIX: 71-78 9. Andriescu, I. & Mitroiu, M.D., 2004 - An. Şt. Univ. "Al. I. Cuza" Iaşi, s. Biol. Anim., XLX: 93-100 10. Boguleanu, Gh., Erhan, E & Precupeţu, A., 1958 - An. Rom.-Sov., Ser. Biol., XII (2): 141-159 11. Erdös, J., 1947 - Fragm. Faun. Hung., X (2): 37-49 12. Erdös, J., 1948 - Fragm. Faun. Hung., XI (2): 36-51 13. Graham, M. W. R. de V., 1969 - Bulletin of the British Museum (Natural History) Entomology, Supplement 16, 908 pp. 14. Mititelu, D., Moţiu, T., Dăscălescu, D., Teşu, C. & Viţalariu, C., 1969 - Stud. si Com. Muz. Şt. Nat. Bacău: 81-100 15. Mitroiu, M.D., 2004 - Anal. Şt. Univ. “Al I. Cuza”, Iaşi, s. Biol. Anim., XLX: 89-92 16. Mitroiu, M.D. & Andriescu, I., 2003 - Anal. Şt. Univ. “Al I. Cuza”, Iaşi, s. Biol. Anim., XLIX: 63-70 17. Mitroiu, M.D. & Popescu, I., in print - Pteromalidae (Hymenoptera, Chalcidoidea) collected in Piatra Craiului National Park, 9 Mircea-Dan Mitroiu and Ionel Andriescu

including two genera and seven species new to Romania. 18. Nagy, C., 1977 - Aspecte privind biologia dăunătorilor stufului şi paraziţilor lor în Delta Dunării. Peuce V, Zoologie. 19. Noyes, J. S., 2003 - Universal Chalcidoidea Database. World Wide Web electronic publication. www.nhm.ac.uk/entomology/chalcidoids/index.html [accessed 1-DEC-2004].

10 A preliminary faunistic review of the pteromalids (…)

Table 1. The pteromalid species identified in the Romanian protected areas (* see the text for corresponding locations) Protected area* Refe No. Species a b c d e f g h i j k rence no.

I CLEONYMINAE 1 Notanisus versicolor + + 2,3,8 II COLOTRECHNINAE 2 Colotrechnus subcoeruleus + 6 3 Colotrechnus viridis + 6 III ORMOCERINAE 4 Semiotellus diversus + 17 5 Semiotellus laevicollis + 11 6 Seniotellus mundus + 17 7 Systasis angustula + + 2,3,6 8 Systasis annulipes + 7 9 Systasis encyrtoides + + + + 2,6,8, 10 10 Systasis parvula + + + 2,3,6,8 11 Systasis tenuicornis + 17 IV DIPARINAE 12 Netomocera setifera + 6 V CEROCEPHALINAE 13 Cerocephala cornigera + 2, 3 VI SPALANGIINAE 14 Spalangia cameroni + 2,3 15 Spalangia endius + 2,3 16 Spalangia fuscipes + + 2,3,6 17 Spalangia irregularis + 9 18 Spalangia nigroaenea + 2,3 VII ASAPHINAE 19 Asaphes suspensus + + + 2,3,8 VIII HERBERTIINAE 20 Herbertia wallacei + 6 IX EUNOTINAE 21 Eunotus acutus + 8 22 Eunotus areolatus + 2,3 23 Eunotus cretaceus + 2,3 X CRATOMINAE 24 Cratomus megacephalus + 8 XI PANSTENONINAE 25 Panstenon oxylus + + + 2,3,6, 17 XII PTEROMALINAE a. Trigonoderini 26 Gastracanthus pulcherrimus + 2,3 27 Trigonoderus cyanescens + new record b. Pteromalini 28 Anogmus strobilorum + 17 29 Caenocrepis arenicola + 7 30 Callitula bicolor + + 2,3,10 11 Mircea-Dan Mitroiu and Ionel Andriescu

Protected area* Refe No. Species a b c d e f g h i j k rence no.

31 Callitula ferrieri + 2,3 32 Catolaccus ater + + + 2,3,16, 17 33 Cecidostiba fungosa + 2,3 34 Cecidostiba semifascia + 2,3 35 Cheiropachus quadrum + 2,3 36 Conomorium patulum + 9 37 Cryptoprymna atra + + 5,16 38 Cyrtogaster vulgaris + + + + 2,3,6, 12,17 39 Dinarmoides spilopterus + + 2,3,7 40 Dinarmus acutus + + 9,17 41 Dinotiscus eupterus + 12 42 Erdoesina alboannulata + 7 43 Habritys brevicornis + 7 44 Hobbya stenonota + 2,3 45 Homoporus apharetus + + 2,3,7 46 Homoporus destructor + 2,3 47 Homoporus fulviventris + + + 2,3,7,9 48 Homoporus nypsius + + + + 2,3,7, 9,12 49 Homoporus pulchripes + 16 50 Homoporus subniger + + 2,3,9 51 Meraporus graminicola + + 16,17 52 Meraporus rambouseki + 15 53 Merisus splendidus + + 9 54 Mesopolobus tibialis + 2,3 55 Norbanus obscurus + + + 7,9 56 Norbanus scabriculus + 9 57 Notoglyptus scutellaris + + 2,3,6 58 Pachyneuron aphidis + + + 16,17 59 Pachyneuron concolor + + 9,12 60 Pachyneuron formosum + 2,3 61 Pachyneuron grande + 16 62 Pachyneuron planiscuta + 2,3 63 Pezilepsis dentifer + 2,3 64 Platygerrhus ductilis + 11 65 Pseudocatolaccus nitescens + + 2,3,7 66 Psilocera crassispina + + + 2,3,7,9 67 Psilocera obscura + 2,3 68 Pteromalus altus + 9 69 Pteromalus bifaveolatus + 9 70 Pteromalus dispar + 12 71 Pteromalus elevatus + + 2,3,12 72 Pteromalus procerus + 2,3 73 Pteromalus puparum + 2,3 74 Pteromalus sequester + 2,3 75 Pteromalus squamifer + 2,3 76 Pteromalus varians + 2,3,9

12 A preliminary faunistic review of the pteromalids (…)

Protected area* Refe No. Species a b c d e f g h i j k rence no.

77 Rhaphitelus maculatus + 2,3 78 Rohatina inermis + new record 79 Rohatina monstrosa + new record 80 Roptrocerus xylophagorum + 12 81 Schizonotus latus + 2,3 82 Spintherus dubius + + 16,17 83 Sphegigaster pedunculiventris + 16 84 Sphegigaster brevicornis + 17 85 Sphegigaster cuscutae + 16 86 Sphegigaster pallicornis + 16 87 Sphegigaster intersita + 6 88 Sphegigaster nigricornis + + + 2,3,6,8 89 Sphegigaster stepicola + + + 2,3,6,8 90 Sphegigaster truncata + 16 91 Stenomalina liparae + 16 92 Stenomalina gracilis + 16 93 Stenoselma nigrum + 9 94 Stichocrepis armata + + 9,16 95 Stinoplus militaris + 9 96 Syntomopus thoracicus + 6 97 Tomicobia promulus + 7 98 Toxeuma acilius + 17 99 Toxeuma fuscicorne + 7 100 Trichomalopsis acuminatus + 2,3 101 Trichomalus flagellaris + 2,3 102 Trichomalus lucidus + 12 103 Trichomalus rufinus + + 9,12 104 Trichomalus statutus + 12 105 Tricolas xylocleptis + 2,3,9 106 Urolepis maritima + 2,3 XIII MISCOGASTERINAE 107 Glyphognathus laevigatus + 15 108 Halticoptera aenea + + 11,17 109 Halticoptera circulus + + 2,3,6 110 Halticoptera crius + 6 111 Halticoptera dimidiata + 17 112 Halticoptera polita + + 6,8 113 Halticopterina triannulata + + + 2,3,7,8 114 Halticopterina moczari + 8 115 Merismus megapterus + + 4,17 116 Merismus rufipes + 17 117 Miscogaster hortensis + + + 5,6,11 118 Miscogaster maculata + 14 119 Rhicnocoelia constans + 17 120 Seladerma laetum + 16

13 Mircea-Dan Mitroiu and Ionel Andriescu

Protected area* Refe No. Species a b c d e f g h i j k rence no.

121 Stictomischus tumidus + 17 122 Thynodites cyzicus + + 7,17 123 Xestomnaster chrysochlorus + 2,3,18 XIV PIRENINAE 124 Ecrizotes monticola + 8 125 Gastrancistrus glabellus + + + 6,8,11 126 Gastrancistrus puncticollis + new record 127 Gastrancistrus unicolor + 6 128 Macroglenes chalibea + + + 2,3,8, 11 129 Macroglenes varicornis + + 11,17 130 Stenophrus compressus + 17 Total number of species 20 1 1 2 54 17 53 28 6 1 3

14 Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

ENCYRTID WASPS (HYMENOPTERA, CHALCIDOIDEA, ENCYRTIDAE) NEW FOR ROMANIA’S FAUNA

LUCIAN FUSU1

Key words: Encyrtidae (Hymenoptera, Chalcidoidea), Romania, fauna.

I present ten encyrtid wasps (Hymenoptera, Chalcidoidea, Encyrtidae) new for Romania’s fauna: Ericydnus pilosulus Graham, Ericydnus sipylus (Walker) f. bicolor Nikol'skaya, Dinocarsis hofferi Graham, Hoplopsis minuta (Fabricius), Cerchysius gigas Erdös, Sectiliclava cleone (Walker), Cheiloneurus longiventris Ruschka, Prionomastix morio (Dalman), Homalotylus platynaspidis Hoffer and Copidosoma mohelnense Hoffer. The genera Hoplopsis De Stefani, Sectiliclava Hoffer and Prionomastix Mayr are new records for Romania. For Ericydnus pilosulus and Copidosoma mohelnense, Romania is in this moment the eastern limit of distribution area.

Introduction Previously to present note, the number of known encyrtid wasp species from Romania’s fauna was 205 (Andriescu 1982, 1993, 1995, 1996; Fusu 2001; Fusu & Popescu 2003, Fusu et al 2002). I present here 9 species and one form new for Romania’s fauna. They were collected in Eastern Romania (Dobrugea and Moldavia) by the author, Mircea Mitroiu and Ovidiu Popovici. For each species we give the known hosts and distribution area.

Results and discussions

I. Subfamily TETRACNEMINAE Howard, 1892

1. Ericydnus pilosulus Graham, 1991 Material examined: 1♀, “David’s Valley” Nature Reserve (IS), 13.VIII.2000 (leg. Mitroiu M.) Hosts: unknown. Distribution: Spain (Askew et al. 2001), France (Graham 1991). Romania is in this moment the eastern limit of the distribution area. 2. Ericydnus sipylus (Walker, 1837) f. bicolor Nikol'skaya, 1952 Material examined: 2♀, Podoleni, Viei hill (NT), 26.VI.2004 (leg. Fusu L.) ______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi Lucian Fusu

Hosts: primary parasitoid of Heliococcus bohemicus Sulc. (Sentenac & Kuntzmann 2003 in Noyes 2005) and Heterococcus pulverarius Newst. (Hemiptera, Pseudococcidae) (Askew et al. 2001, Trjapitzin 1989). Distribution: Holarctic (Trjapitzin 1989). 3. Dinocarsis hofferi Graham, 1966 Material examined: 5♀, Iezer (BT), 18.VIII.2004 (leg. Popovici O.) Hosts: unknown. Distribution: from Central Europe to Mongolia (Trjapitzin 1989).

II. Subfamily ENCYRTINAE Walker, 1837

4. Hoplopsis minuta (Fabricius, 1793) Material examined: 1♀, 1♂, Hǎgieni Forest Nature Reserve (CT), 15.VI.2004 (leg. Popovici O.) Hosts: reared from Eulecanium corni Bouché (Herting 1972 in Noyes 2005) and Lecanopsis festucae Borchs. (Hemiptera, Coccidae) (Trjapitzin, 1989). Distribution: Europe and Central Asia (Trjapitzin, 1989). 5. Cerchysius gigas Erdös, 1955 Material examined: 1♀, Grind Chituc, Vadu Village, 27.VIII.2003 (CT) (leg. Popovici O.) Hosts: unknown, but the other species of the genus are parasitoids of the dipterans from Chamaemyiidae and Drosophilidae families (Trjapitzin, 1989). Distribution: Finland, Hungary, Ukraine (Trjapitzin, 1989), Slovakia, Czech Republic (Kalina, 1989). 6. Sectiliclava cleone (Walker, 1844) Material examined: 1♀, Bârnova forest (IS) near the railway station, in a psyllids colony on Fagus silvatica, 30.X.2004 (leg Fusu L.) Hosts: obtained from adults of Cacopsylla pyri (L.) (Olszak, Jaworska 2003 in Noyes 2005) and Psylla spp. (Hemiptera, Psyllidae) (Trjapitzin, 1989). Distribution: from Europe to Mongolia (Trjapitzin, 1989). 7. Cheiloneurus longiventris Ruschka, 1923 Material examined: 1♀, Rarǎu Mountains, meadow near Izvorul Alb river (SV), 20.VII.2004 (leg. Fusu L.) Hosts: unknown. Distribution: Czech Republic, Slovakia (Kalina, 1989) Austria, Kazakhstan, Russia (Primor'ye Kray) (Trjapitzin, 1989). 8. Prionomastix morio (Dalman, 1820) Material examined: 1♂, Bârnova forest (IS), 28.VI.2005 (leg. Popovici O.); 1♂, Bârnova forest, Ciobanului glade, 29.VI.2005 (leg. Fusu L.); 1♂, Osoi, hayfield (IS), 29.VIII.2005 (leg. Popovici O.) Hosts: reared from Apion hookeri Kirby (Coleoptera, Apionidae) (Thompson, 1954) and Gargara genistae (F.) (Hemiptera, Membracidae ) (Herting, 1972 in Noyes 2005).

16 Encyrtid wasps (Hymenoptera, Chalcidoidea, Eurytomidae) new for Romania’s fauna

Distribution: Europe, Kazakhstan (Trjapitzin, 1989) and Tunisia (Arambourg, 1964 in Noyes 2005). 9. Homalotylus platynaspidis Hoffer, 1963 Material examined: 1♂, Leorda (BT), 08.VIII.2003 (leg. Popovici O.) Hosts: primary parasitoid in pupae of Coccinellidae (Coleoptera) as Platynaspis sp. (Askew et al 2001) Platynaspis luteorubra Gz. (Boucek 1977, Kalina 1989, Trjapitzin 1989) Scymnus sp. (Trjapitzin 1989). Distribution: Europe (Askew et al 2001, Boucek 1977, Kalina 1989, Trjapitzin 1989) and Central Asia (Trjapitzin 1989). 10. Copidosoma mohelnense Hoffer, 1970 Material examined: 1♀, Hǎgieni Forest Nature Reserve (CT), 12.V.2005 (leg. Fusu) Hosts: unknown. Distribution: Austria, Czech Republic, Hungary, Spain (Guerrieri and Noyes 2005). Romania is the eastern limit of the distribution area.

Acknowledgements I want to thank Prof. Dr. I. Andriescu for his help and advises and for the bibliography offered. My gratitude to Assist. Popovici Ovidiu and Assist. Mitroiu Mircea who offered me a part of the specimens used in this paper.

References

1. Andriescu, I., 1982 - Contribuţii la studiul Calcidoidelor (familiile: Chalcididae, Eurytomidae, Pteromalidae, Eulophidae şi Encyrtidae) din R. S. România, din punct de vedere sistematic, biologic, ecologic şi economic (Chalcidoidea Ashmead 1904, Hym., Insecta). Univ. “Babeş-Bolyai” Cluj- Napoca, 200 p. 2. Andriescu, I., 1993 a - Contr. de cercet. şt., tema A2, faza 2.2, ICB-Iaşi, 58-92 3. Andriescu, I., 1995 - Contr. de cercet. şt., tema A3, faza 2, ICB-Iaşi, 106-191 4. Andriescu, I., 1996 – Internationalen Symposiums über Entomofaunistik in Mitteleuropa (SIEEC), 4-9. September 1994, München, 290- 294 5. Askew, R.R.; Blasco-Zumeta, J.; Pujade-Villar, J., 2001 - Monografias Sociedad Entomológica Aragonesa 4, 1-76 6. Boucek, Z., 1977 - Acta Entomologica Jugoslavica 13 (Supplement), 1-145 7. Fusu L., 2001- Analele Ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, secţiunea I, Biologie Animală, 47, 29-34 8. Fusu, L., Popescu , I.E., 2003 – Analele Ştiinţifice ale Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi, seria Biologie Animală, 49, 87-93

17 Lucian Fusu

9. Fusu, L., Andriescu, I., Popescu, I. E. 2002 – “Babeş-Bolyai” University, Departament of Zoology, Presa Universitarǎ Clujanǎ, 95-101 10. Graham, M.W.R. de V., 1991 - Entomologist's Monthly Magazine 127, 177- 189 11. Guerrieri, E. Noyes, J., 2005 - Systematic Entomology 30 (1), 97 –174 12. Kalina, V., 1989 - Acta Faunistica Entomologica Musei Nationalis Pragae 19, 97-127 13. Thompson, W.R., 1954 - A catalogue of the parasites and predators of insect pests. Section 2. Host parasite catalogue. Part 3. 191-332. Commonwealth Agricultural Bureaux, Commonwealth Institute of Biological Control, Ottawa 14. Trjapitzin, V.A., 1989 - Parasitic Hymenoptera of the Fam. Encyrtidae of Palaearctics. Opredeliteli po Faune SSSR 158. Zoologicheskim Institutom Akademii Nauk SSR, Leningrad, 487 p.

18 Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

NEW CONTRIBUTIONS TO THE KNOWLEDGE OF THE ICHNEUMONIDS (HYM. ICHNEUM.) WHICH PARASITISE THE PHYTOPHAGOUS INSECTS

CONSTANTIN PISICĂ1

Key words: Ichneumonid parasitoids, phytophagous inescts, hosts, geographic distribution.

This paper is a continuation of our study on the Ichneumonids from Romania and it presents 36 species obtained from rears in laboratory from different phytophagous insects. Among the species of ichneumonids four are new to the fauna of Romania and 9 are rare species in Romania, but they are collected from other localities. At the same time, there are presented 30 new host-parasitoids relations.

Introduction Ichneumonids are parasitoid himenopteres which mainly grow on phytophagous insects, and they play an important role in biocoenosis by ensuring the biological balance in nature. The data supplied in this paper are topical because they refer to the knowledge about the biodiversity and about the fauna of Romania. Additionally, the data in this paper should light on some ecological aspects referring to notions about the relations between parasitoid - host and host - parasitoid, as well as on some details about the geographical distribution area of the ichneumonids.

Material The ichneumonologic samples that have been examined in this paper were collected for several years from the larvae and the pupae of some phytophagous insects collected from nature. The development of the entomological material was watched in laboratory by the author or by other researches.

Results After the determination of the ichneumonologic samples from our collectiings, samples obtained in laboratory from phytophagous insects, we have found 36 species that belong to the following subfamilies: Anomaloninae (1 species); Banchinae (2 species); Campopleginae (12 species); Cryptinae (9 species); Ichneumoninae (7 species); Mesochorinae (1 species); Metopiinae (1 species); Pimplinae (1 species); ______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi Constantin Pisică

Tryphoninae (1 species). The species Lissonota gracilipes Thoms., Dusona humilis Foerst., Hyposoter caedator Grav. and Homotherus magus Wesm. are new to the fauna of Romania. 9 species are rare for the fauna of Romania. For about 30 species of ichnumonids there have been recorded new parasitoid - host and host - parasitoid relations. Faunistic aspects

Family ICHNEUMONIDAE Subfamily ANOMALONINAE Tribe Gravenhorstiini 1. Trichomma occisor Habermehl, 1909. 1 male obtained from Lacanobia (= Mamestra) suasa Den. & Schiff. (Lep. Noctuidae) on 10. IX. 1980, Fundulea, county Ilfov (leg. M. C. Mateiaş). Hosts: Rhyacionia buoliana Den. & Schiff. (Tortricidae), Malacosoma neustria (Lasiocampidae) (Lep.) (1, 3). Lacanobia suasa is a new host. Distribution: North and Central Europe, Caucasus, Kazahstan. In Romania it has been noticed in Gorj , Ialomiţa and Maramureş counties.

Subfamily BANCHINAE Tribe Exetastini 2. Exetastes illusor Gravenhorst, 1829. 1 male obtained from Lacanobia suasa Den. & Schiff., 10. IX. 1980, Fundulea, Ilfov county (leg. M. C. Mateiaş). Hosts: polyphagous species. Lacanobia suasa Den. & Schiff. is a new host. Distribution: Europa, Siberia, North America. In Romania it is widely spread. 3. Lissonota gracilipes Thomson, 1877. 1 male obtained from the sirphid Baccha sp., July 1978, Iaşi. Hosts: unknown. Baccha sp. (Diptera, Syrphidae) is a new host. Distribution: Switzerland, Germany, Sweden. New species to the fauna of Romania.

Subfamily CAMPOPLEGINAE 4. Casinaria nigripes (Grasvenhorst), 1829. From Tephryna arenacearia Den. & Schiff. (Lep. Geometridae) there have been obtained: 1 female on 10. VIII. 1979; 1 female on 22. X. 1979; 1 female and 1 male on 3. VIII. 1980; 1 female on 22. X. 1980; 1 female, 28. IX. 1981, Fundulea, Ilfov county (leg. M. C. Mateaiaş). Hosts: Orgya antiqua L., Callitera (=Dasychira) pudibunda L. (Lymantriidae), Dendrolimus pini L. (Lasiocampidae) (Lep.) (7). Tephrina arenacearia Den. & Schiff. is a new host. Distribution: the West and the Centre of Europe. Rare specie in Romania’s fauna, noticed in the Arad and Caraş - Severin counties.

20 New contributions to the knowledge of the ichneumonids (Hym. Ichneum.) (…)

5. Diadegma longicaudata Horstman, 1969. 1 male obtained from Hedya pruniana Hb., 11. V. 1994, Filipeşti, Bacãu county (leg. A. Diaconu); 2 females and 1 male from Tortrix viridana L. (Tortricidae, Lep.), 29. V. - 4. VI. 1967, Iaşii. Hosts: Archips rosanus L., Pandemis cerasana Hb. and Hedya pruniana Hb.(10). Tortrix viridana L. is a new host. Distribution: Europe. In Romania it has been noticed in Iaşi and Neamţ counties. 6. Dusona heterocera (Foerster, 1868). 2 females obtained from Chiasmia (=Semiothisa) clathrata L. (Lep. Geometridae), 4. VI. 1979, Fundulea, Ilfov county (leg. M. C. Mateiaº). Hosts: unknown. Chiasmia clathrata L., is a new host. Distribution: Western Europe. In Romania it has been noticed in Moldavia and Transyilvania. 7. Dusona humilis (Foerster, 1868). 1 male obtained from Lacanobia suasa Den. & Schiff., 10. IX. 1980, Fundulea, Ilfov county (leg. M. C. Mateiaş). Hasts: unknown. Lananobia suasa Den. & Schiff. is a new host. Distribution: Western Europe. New species to Romania’s fauna. 8. Campoletis viennensis (Gravenhost, 1829). 1 female obtained from Sitotroga cerealella Oliv. Lep. Gelechiidae), 16. VIII. 1958, Meriºani, Teleorman county. Hosts: ? Ephestia kuehniella L.(8). Sitotroga cerealella L. is a new host. Distribution: Central Europe. In Romania it has been noticed in Teleorman county. 9. Hyposoter caedator (Gravenhorst, 1929). 1 female obtained from a pupa of Inachis io L. (Lep. Nymphalidae), 21. VI. 1960, Ciric - Iaşi. Hosts: unknown. Inachis io L. is a new host. Distribution: Northern and Central Europe. New species to Romania’s fauna. 10. Olesicampe fulcrans (Thomson, 1887). 2 females and 1 male obtained from Loxostege sticticalis L. (Lep. Pyraustidae), 10. VI. 1979, Fundulea, Ilfov county (leg. M. C. Mateiaş). Hosts: unknown. Loxostege sticticalis L. is a new host. Distribution: Northern and Central Europe. Rare species in Romania, it was noticed in Mehedinţi, Satu Mare and Suceava counties. 11. Olesicampe heterogaster (Thomson, 1887). 1 male obtained from Chiasmia clathrata L., 20. VII. 1979, Fundulea, Ilfov county (leg. M. C. Mateiaş); 2 females obtained from Tortrix viridana L., 30. V. 1967, Breazu - Iaţi forests and on 26. V. 1977, Luciana forests, Ilfov county. Hosts: Acantholyda erythrocephala L., Diprion pini L. (Hym. Tenthredinidae) (9). Chiasmia clathrata is a new host.

21 Constantin Pisică

Distribution: Central Europe. Rare species in Romania, noticed only in Mehedinţi county. 12. Sinophorus albidus (Gmelin, 1790). 1 female obtained from Oncocera semirubella Scop. (Lep. Pyralidae), 7. VIII. 1979, Fundulea, Ilfov county (leg. M. C. Mateiaşi). Hosts: Tortrix viridana L., Rhyacionia buoliana Den. & Schiff., Loxostege sticticalis L., Ostrinia nubilalis Hb. (11). Oncocera semirubella Scop. is a new host. Distribution: Europe. Species also widely spread in Romania. 13. Sinophorus crassifemur (Thomnson, 1887). 1 female obtained from Mamestra brassicae L. (Lep. Noctuidae), 10. VIII. 1980, Fundulea, Ilfov county (leg. M. C. Mateiaº). Hosts: polyphagous species. In Romania, it was obtained from: Loxostege sticticalis L., Ostrinia nubilalis Hb,, Pieris brassicae L. and P. rapae L. (11). Mamestra brassicae L. is a new host. Distribution: species also widely spread in Romania. 14. Sinophorus ramidulus (Brischke, 1880). 4 females and 4 males obtained from Rhyacionia buoliana Den. & Schiff. in the period 24. VI. - 10. VII. 1967, Bãrãganu, Ialomiţa county (leg. I. Ceianu). Hosts: Rhyacionia buoliana Den. & Schiff., Retinia resinella L. (Lep. Tortricidae), Nematus valisneri (Hym. Tenthredinidae) (1). Distribution: Central and Northern Europe. In Romania it is rare, noticed in the Bacãu and Ialomiţa counties. 15. Sinophorus rufifemur (Thomson, 1887). 1 male obtained from Hedya pruniana Hb., 1. VI. 1994, Iaşi (leg. A. Diaconu); 1 female obtained from Tortrix viridana L., 29. V. 1960, forests Breazu, Iaşi. Hosts: polyphagous species. In Romania it was obtained from Rhyacionia buoliana Den. & Schiff. and Ostrinia nubilalis Hb. (1, 9). Hedya pruniana Hb. and Tortrix viridana are new hosts. Distribution: Europe. Species widely spread in Romania.

Subfamily CRYPTINAE (Gelinae) Tribe Cryptini 16. Agrothereutes abbreviatus (Fabricius, 1794). 1 female obtained from Tortrix viridana L., 5. VI. 1983, Satu Mare. Hosts: polyphagous species, it parasites Cochylidae, Lasiocampidae, Noctuidae, Psychidae (Lep.) and Diprion pini L. (Hym. Diprionoidae). Tortrix viridana L. is a new host. Distribution: Europe. It is widley spread in Romania. 17. Idiolispa obovata (Tschek, 1870). 1 female obtained from Leucoma salicis L. (Lep. Lasiocampidae), 22. VIII. 1964, Iaºi. Hosts: unknown. Leucoma salicis L. is a new host.

22 New contributions to the knowledge of the ichneumonids (Hym. Ichneum.) (…)

Distribution: Central Europe. Rare species in Romania, noticed only in Sibiu county. 18. Mesostenus notatus Gravenhorst, 1829. 1 female obtained from Orgyia antiqua L. (Lep. Lymantriidae), 18. X. 1974, Spãtãreşti, Suceava county. Hosts: unknown. Orgyia antiqua L. is a new host. Distribution: Europe. Species widley spread in Romania. 19. Mesostenus transfuga Gravenhorst, 1829. 9 females and 2 males collected in the period 10 - 16. VIII. 1958, în a grain store house attacked by Sitrotroga cerealella Ol. (Lep. Gelechiidae) village Merişani, Teleorman county. Hosts: Euzophera punicaella (Lep. Phycitidae) (Townes, 1965). Sitotroga cerealella Ol. is a new host. Distribution: Europe and Central Asia. Species widley spread in Romania.

Tribe Phygadeuontini 20. Gelis coelbs Ratzeburg, 1848. 4 males obtained from Apanteles glomeratus L. (Hym. Braconidae), parasitoid on Aporia crataegi L. (Lep. Pieridae), 30. V. 1962, Vlãdeni Deal - Frumuºica, Botoºani county. Hosts: Apanteles xanthostigma Hab. from Hedya dimidioalba Ratzb., Oncophorus laevigatus Ratzb. from Ancylis selenana Guen. (7). Distribution: Western Europe. In Romania it has been noticed in the Iaºi and Nemaþ counties. 21. Gelis femoralis Brischke, 1882. 1 female obtained from Rhyacionia buoliana Den. &Schiff., 26. VI. 1969, Bãrãganu, Ialomiţa county (leg. I. Ceianu). Hosts: unknown. Rhyacionia buoliana Den. & Schiff. is a new host. Distribution: Central and Western Europe. Rare species in Romania, noticed only in Suceava county. 22. Gelis formicarius (Linnaeus, 1758). 1 male obtained from Yponomeuta malinellus Z., 6. VII. 1982, Buzãu. Hosts: unknown. Yponomeuta malinellus Z., it a new host. Distribution: Central and Western Europe. In Romania it has been noticed in the Constanþa, Sãlaj and Satu Mare counties. 23. Gelis inermis (Foerster, 1850). 1 female obtained from Phyllonorycter salicicolella Sircom (Lep. Gracillariidae), 15. VI. 1968, Caraorman - Dunay Delta. Hosts: unknown. Phyllonorycter salicicolella Sircom is a new host. Distribution: Central Europe. In Romania, it has been noticed in the Mehedinþi and Satu Mare counties. 24. Gelis melanarius (Gravenhorst, 1829).

23 Constantin Pisică

1 female obtained from Apanteles glomeratus L., parasitoid on Aporia crataegi L., 30. V. 1962, village Vlãdeni Deal - Frumuşica, Botoşani county. Hosts: polyphagous species; it acts as primary parasitoid on several species of Lepidoptera, and also as hiperparazsitoid on the species of Apanteles (Hym. Braconidae). Distribution: Europe. In Romania, it has been noticed in Iaşi, Neamţ, Sibiu and Sãlaj counties.

Subfamily ICHNEUMONINAE Tribe Alomyini 25. Diadromus varicolor Wesmael, 1845. 1 male obtained from a pupa of Tortrix viridana L., 19. V. 1967, Giurgiu. Hosts: unknown. Tortrix viridana L. is a new host. Distribution: Northern and Central Europe. In Romania, it has been noticed in the Galaţi, Harghita, Sãlaj and Vaslui counties.

Tribe Ichneumonini 26. Diphyus fossorius (Linnaeus, 1758). 2 males obtained on 9. VIII. 1979 from Colias crocerus Foucr.; 2 females obtained on 6. IX. 1979 and 1 male on 31. VII. 1980 from Colias erate Esp. (Lep. Pieridae), Fundulea, Ilfov county (leg. M. C. Mateiaş). Hosts: Miniotype (= Hadena) adusta Esp. (Noctuidae), Nymphalis antipa L. (Nymphalidae) (Lep.) (3). Colias crocerus Foucr. and C. erate Esp. are new hosts. Distribution: Europe. Species widely spread in Romania. 27. Diphyus palliatorius (Gravenhorst, 1829). 1 male obtained from a pupa of Xestia c-nigrum L. (Lip. Noctuidae), 11. V. 1977, Jassy. Hosts: polyphgous species, parasiting Arctiidae, Noctuidae, Nymphalidae and Sphingidae. Xestia c-nigrum L. is a new host. Distribution: Europe; frequent species in Romania. 28. Eutanyacra glaucatoria (Fabricius, 1793). 1 male obtained from Cuculia sp., 15. V. 1996, Tulcea. Hosts: Cuculia artemisiae Hufn., C. argentea Hufn., C. verbasci L. (Noctuidae), Anarta myrtillis L., Smerinthus ocellata L. (Sphingidae) (Lep.) (6). Distribution: Europe, Central Asia, Kazahstan, Iran, Siberia. Species widely spread in Romania. 29. Homotherus magus (Wesmael, 1855). 1 male obtained of Erannis defoliaria Cl. (Lep. Geometridae) collected at Somcuta Mare, Maramureş county (leg. P. Scutãreanu). Hosts: Epinotia solendriana L. (Lep. Tortricidae) (6). Erannis defoliaria L. is a new host. Distribution: Europe, Siberia, Japan. New species to Romania’s fauna.

24 New contributions to the knowledge of the ichneumonids (Hym. Ichneum.) (…)

30. Ichneumon melanosomus Wesmael, 1855. 1 female obtained from Colias crocerus Fourc., 9. VIII. 1979 and 2 females from Colias erate Esp. (Lep. Pieridae), 6. IX. 1979 and 15. X. 1981, Fundulea, Ilfov county (leg. M. C. Mateiaş). Hosts: unknown. Colias crocerus Fourc. and C. erate Esp. are new hosts. Distribution: Central and Northern Europe. In Romania it has been noticed in the Arad, Caraş-Severin, Jassy, Suceava and Tulcea counties. 31. Stenichneumon culpator (Schrank, 1802). 1 male obtained from a pupa of Xestia c - nigrum L. (Lep. Noctuidae), 12. V. 1977, Jassy. Hosts: Plusia festucae L., (Noctuidae), Euthrix potatoria L. Trichiura crataegi L. Lasiocampidae), Melithaea athalia Rott. (Nymphalidae), Setina aurita Esp. (Arctiidae) (Lep.) (4). Xestia c - nigrum L. is a new host. Distribution: Holarctic region. Species widely spread in Romania.

Subfamily MESOCHORINAE 32. Mesochorus discitergus (Say, 1835) (= facialis Bridgman, 1884). 1 female obtained from Chiasmia clathrata L., probably parasited by Apanteles sp., 7. VII. 1978, Fundulea, Ilfov county (leg. M. C. Mateiaş); 2 males obtained from Yponomeuta evonyimella L. (Lep. Yponomeutidae), 15. VI. 1974, Jassy. Hosts: polyphagous species, it acts as primary parasitoid but olso as hiperparasitoid. Chiasmia clathrata L. is a new host. Distribution: Central and Northern Europe. Species widely spread in Romania. 33. Mesochorus temporalis Thomson, 1886. 1 female obtained from Loxostege sticticalis L. (Lep. Pyraustidae), 10. VI. 1979, Fundulea, Ilfov county (leg. M. C. Mateiaş). Hosts: polyphagous species, it acts as primary parasitoid on species of Lepidoptera, and hiperparasitoid on Braconid species. Distribution: England, Germany, Poland, Russia. In Romania ,it is widely spread.

Subfamily METOPIINAE 34. Metopius connexorius Wesmael, 1849. 1 male obtained from Lacanobia suasa Den. & Schiff., 3. X. 1979, Fundulea, Ilfov county (leg. M. C. Mateiaş. Hosts: Trachea atriplicis L., Mamestra brassicae L. (Lep. Noctuidae) (8). Lacanobia suasa Den. & Schiff. is a new host. Distribution: Central Europe, Republic of Moldavia, Ukraine, Russia, Kazahstan. In Romania, it has been noticed in Prahova and Tulcea counties.

Subfamily PIMPLINAE 35. Scambus annulatus (Kiss, 1924).

25 Constantin Pisică

1 male obtained from Larinus obtusus Gill. (Col. Curculionidae), 2. VIII. 1982, Cluj - Napoca (leg. T. Perju). Hosts: polyphagous species, it parasites species of Lepidoptera and Coleoptera - Curculionidae. Larinus obtusus Gill. is a new host.. Distribution: Europe and Northern America. Species is widely spread in Romania.

Subfamily TRYPHONINAE 36. Netelia fuscicornis (Holmgren, 1860). 1 male obtained from Lacanobia susa Den. & Schiff. in October 1978, Fundulea, Ilfov county, (leg. M. C. Mateiaş). Hosts: polyphagous species, it parasites on Geometridae and Noctuidae (Lep.). Lacanobia suasa Den. & Schiff. is a new host. Distribution: the Palearctic region; frequent species in Romania.

Table 1 host- parasitoid Relations

No. H o s t s P a r a s i t o i d s Obs. Ord. Coleoptera - Curculionidae 1. Larinus obtusus Gill. Scambus annulatus Kiss Ord. Diptera - Syrphidae 2. Baccha sp. Lissonota gracilipes Thoms. New Rom. Ord. Hymenoptera - Braconidae 3. Apanteles glomeratus L. Gelis coelebs Ratzb. rare Gelis melanarius Grav. Ord. Lepidoptera Fam. Gelechiidae 4. Sitotroga cerealella Oliv. Campoletis viennensis Grav. rare Mesostenus transfuga Grav. Fam. Geometridae 5. Chiasmia (=Semiothisa) clathrata L. Dusona heterocera Foerst. Mesochorus disidergus Thoms. Olesicampe heterogaster Thoms. rare 6. Erannis defoliaria Den. & Schiff. Homotherus magus Wesm. New Rom. 7. Tephrina arenacearia Den. & Schiff. Casinaria nigripes Grav. rare Fam. Gracillariidae 8. Phyllonorycter salicicolella Sircom Gelis inermis Foerst. rare Fam. Lymantriidae 9. Leucoma salicis L. Idiolispa obovata Tschek rare 10. Orgyia antiqua L. Mesostenus notatus Grav. 26 New contributions to the knowledge of the ichneumonids (Hym. Ichneum.) (…)

No. H o s t s P a r a s i t o i d s Obs. Fam. Noctuidae 11. Cucullia sp. Eutanyacra glaucatoria F. 12. Lacanobia (=Mamestra) suasa Den. Dusona humilis Foerst. New & Schiff. Rom. Exetastes illusor Grav. Metopius connexorius Wesm. Netelia fuscicornis Holmgr. Trichomma occisor Haberm. rare 13. Mamestra brassicae L. Sinophorus crassifemur Thoms. 14. Xestia (=Amathes) c - nigrum L. Diphyus palliatoriusGrav. Stenicneumon culpator Schrank Fam. Nymphalidae 15. Inachis io L. Hyposoter caedator Grav. New Rom. Fam. Pieridae 16. Colias crocerus Foucr. Diphyus fossorius L. Ichneumon melanosomus Wesm. 17. Colias erate Esp. Diphyus fossorius L. Ichneumon melanosomus Wesm. Fam. Pyralidae 18. Oncocera semirubella Scop. Sinophorus albidus Grav. Fam. Pyraustidae 19. Loxostege sticticalis L. Mesochorus temporalis Thoms. Olesicampe fulcrans Thoms. rare Fam. Tortricidae 20. Hedya pruniana Hb. Sinophorus rufifemur Thoms. 21. Rhyacionia buoliana Den. & Schiff. Gelis femoralis Brischke Sinophorus ramidulus Brischke rare 22. Tortrix viridana L. Agrothreutes abbreviatus F. Diadegma longicaudata Horst. Diadromus varicolor Wesm. Olesicampe heterogaster Thoms. Sinophorus rufifemur Thoms. Fam. Yponomeutidae 23. Yponomeuta malinellus Zell. Gelis formicarius L.

27 Constantin Pisică

References

1. Ceianu, I., Dissescu, Gabriela, 1975 - Brosurã, editatã de Institutul de Cercetãri şi Amenajãri Silvice, Seria II, Bucureşti 2. Ciochia, V., 1979 - CVMIDAVA, t. XII (3): 232 - 453, Braşov. 3. Constantineanu, Irinel, Constantineanu, R., 1994 - Rev. Roum. Biol., Biol. anim., t. 39, nr. 2: 151 - 157, Bucureşti. 4. Constantineanu, M., 1959 - Familia Ichneumonidae, subfamilia Ichneumoninae, tribul Ichneumoninae Stenopneusticae, in seria Fauna României, Insecta, t. IX, fasc. 4, Ed. Acad. Române 5. Horstman, K., 2001 - Entomofauna Germanica, Band 4, Ent. Nachr., Berichte (Dresden), Beiheft 7: 69 - 103 6. Kasparian, D.R., 1981 - Otriad Hymenoptera, sem. Ichneumonidae, in Opredeliteli nasekomâh evropeiscoi ciasti SSSR, tom III, Pereponciatocrâlie, tretia ciasti, Ed. Nauka, Leningrad 7. Meyer, N.F., 1933 (vol. I et II), 1935 (vol. IV) - Tables systematiques des Hymenopteres parasites (fam. Ichneumonidae) de l’URSS et leurs pays limitrophes. Ed. Akad. Nauk, Leningrad 8. Pisicã, C., 1971 - Stud., cercet. St. Nat., Muz. Judeţean Suceava, t. II, nr. 2: 199 - 210 9. Pisicã, C., 2001 - Ichneumonidele (Hymenoptera, Insecta) din România şi gazdele lor. Catalog. Ed. Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi 10. Pisicã, C., Diaconu, A., 2000 - Ichneumonide (Hym. Ichneum.) care paraziteazã specii de Tortricidae (Lep.) dãunãtoare arborilor fructiferi (nota II-a) 11. Pisicã, C., Ciurdãrescu, G., Mateiaş, M.C., 1982 - Stud., cercet. Biol., seria Biol. anim., t. 34, nr. 2: 92-93, Bucureşti.

28 Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

CONTRIBUTIONS TO THE KNOWLEDGE OF ICHNEUMON FLIES (HYMENOPTERA: ICHNEUMONIDAE) FROM BÂRNOVA WOODY MASSIF, IAŞI COUNTY

CAMIL ŞTEFAN LUNGU-CONSTANTINEANU1

Keywords: Ichneumonids, Bârnova massif.

In this paper the author presents the results of his researches made during the period 2001 – 2003 on ichneumonological fauna of Bârnova massif. In this massif, because of the favourable ecological conditions, there develops a rich ihneumonological fauna, which had raised the interest of many specialists. Ichneumonids represent a group of parasitoid entomophagous insects with an important role in maintaining the ecological equilibrium in nature. We identified 54 ichneumonid species belonging to 37 genera of 12 subfamilies. Out of these, 30 species are new for the Bârnova massif fauna, Aritranis dubia Tasch. being new for the Romania’s fauna too. Heterischnus excavatus Const, is a Romanian endemite.

Material and Method The researches were made during the period 2001-2003 in three different stationaries of Bârnova massif: Dobrovăţ, Bârnova-Station and Bârnova-Spring. For this purpose, we were there twice a week, during the months of April-October, to collect the ichneumonological material. The collecting was made with the entomological sweep-net, using the mowing method (100 X) and watching between the weeds, inflorescences of Apiaceae, bushes etc. After collecting and selecting the ichneumonids, the species were determinated by their external morphological characters. To study the external morphology of the adult, we made microscopical preparates, analizated with the stereomicroscope and the Amplival microscope to identify and to complete the species diagnosis.

Results and Discussions In these 3 stationaries we collected 1785 specimens of ichneumonids belonging to 54 species of 37 genera, placed in 12 subfamilies (tab. 1). The richest ichneumonological biodiversity was in the Bârnova-Station stationary (37 species), most of them belonging to Campopleginae, Ichneumoninae and Pimplinae subfamilies. There

______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi Camil Ştefan Lungu-Constantineanu is an abundant flora, which offers feeding places for the ichneumonid species and a large number of their hosts.

Table 1. Ichneumonid species recorded from Bârnova woody massif Stationary No. Species Bârnova- Bârnova- Dobrovăţ Station Spring 1 2 3 4 5 Family ICHNEUMONIDAE Latreille Subfam. Anomaloninae Viereck 1. Heteropelma megarthrum Ratz. + - - Subfam. Banchinae Wesmael 2. Glypta similis Bridg. + - - Subfam. Campopleginae Dalla Torre 3. Campoletis crassicornis (Tschek) + - - 4. Campoletis mitis (Holmgr.) + - - 5. Hyposoter ebeninus Grav. + - - 6. Dusona confusa Först. + - - 7. Dusona inermis Först. + - - 8. Dusona infesta Först. + - - Subfam. Cryptinae Kirby 9. Aritranis dubia Tasch. + - - 10. Buathra laborator (Thunb.) + - - 11. Cryptus armator F. + - - 12. Cryptus viduatorius F. - + + 13. Mesostenus funebris Grav. + - - 14. Phygadeuon cephalotes Grav. + - - Subfam. Diplazontinae Hopper 15. Diplazon laetatorius (F.) + + + Subfam. Ichneumoninae Ashmead 16. Coelichneumon deliratorius L. - - + 17. Cratichneumon corruscator (L.) + + + 18. Cratichneumon fabricator (F.) + + + 19. Cratichneumon försteri Wesm. - + - 20. Cratichneumon viator (Scop.) - - + 21. Eupalamus wesmaeli Thomson - + - 22. Goedartia albosignata (Grav.) + + - 23. Ichneumon admontis Hilpert - + - 24. Ichneumon emancipatus Wesm. - - + 25. Ichneumon gracilicornis Grav. - - + 26. Ichneumon haemorrhoicus Kriech. + - -

30 Contributions to the knowledge of ichneumon flies (Hymenoptera: Ichneumonidae) (…)

Stationary No. Species Bârnova- Bârnova- Dobrovăţ Station Spring 1 2 3 4 5 27. Ichneumon lugens Grav. + - - 28. Ichneumon mordax Kriech. + - - 29. Neotypus melanocephalus Gmel. + - - 30. Protichneumon fusorius (L.) + - - 31. Pseudoamblyteles homocerus (Wesm.) - - + 32. Stenichneumon culpator (Schrank.) - + - 33. Rhadinodonta flaviger Wesm. + - - 34. Thyrateles camelinus Wesm. + - - 35. Virgichneumon extremator (Thunb.) - + - 36. Vulgichneumon saturatorius L. - + - Subfam. Ophioninae Shuckard 37. Enicospilus merdarius Grav. + - - 38. Ophion ventricosus Grav. - - + Subfam. Phaeogeninae Dalla Torre 39. Centeterus confector Grav. + - - 40. Diadromus varicolor Wesm. + - - 41. Heterischnus excavatus Const. - + - 42. Phaeogenes semivulpinus Grav. + + + Subfam. Pimplinae Cresson 43. Pimpla aquilonia Cresson + - - 44. Pimpla turionellae (L.) + + + 45. Pimpla spuria Grav. + + - 46. Pimpla instigator Retzius + + - 47. Pimpla contemplator (Müller) + + + 48. Apechthis compunctor L. - + + 49. Polysphincta tuberosa Grav. + - - 50. Theronia atalantae (Poda) - + - Subfam. Rhyssinae Morley 51. Rhyssella approximator (F.) + - - 52. Rhyssella obliterata (Grav.) + - - Subfam. Tryphoninae Shuckard 53. Acrotomus lucidulus Grav. - - + Subfam. Xoridinae Shuckard 54. Ischnoceros rusticus Geoff. + - -

31 Camil Ştefan Lungu-Constantineanu

Ichneumon lugens Grav.and Rhadinodonta flaviger Wesm. are recorded for the first time during the summer time from Bârnova massif, being recorded previously only from hibernating stations [1, 2, 5]. Out of these 54 species, 30 are new for the Bârnova massif fauna (tab. 2). Aritranis dubia Tasch. (fig. 1) is new for the Romanian fauna and Heterischnus excavatus Const. is a Romanian endemite. This endemite was recorded previously only from Romania: Durău, Agapia, Neamţ county [2] and Mraconia Valley, Ogradena village, Ieşelniţa commune, Mehedinţi county [3].

Table 2. Faunistical novelties for Bârnova woody massif New for New for Romanian No. Species Romanian Bârnova endemite fauna 1. Glypta similis Bridg. - + - 2. Campoletis crassicornis (Tschek.) - + - 3. Campoletis mitis (Holmgr.) - + - 4. Dusona inermis (Först.) - + - 5. Dusona infesta Först. - + - 6. Aritranis dubia Tasch. + - - 7. Buathra laborator (Thunb.) - + - 8. Cryptus armator F. - + - 9. Cryptus viduatorius F. - + - 10. Phygadeuon cephalotes Grav. - + - 11. Diplazon laetatorius (F.) - + - 12. Eupalamus wesmaeli Thoms. - 13. Goedartia albosignata (Grav.) - + - 14. Ichneumon admontis Hilpert - + - 15. Ichneumon emancipatus Wesm. - + - 16. Ichneumon haemorrhoicus - + - Kriech. 17. Neotypus melanocephalus Gmel. - + - 18. Protichneumon fusorius (L.) - + - 19. Enicospilus merdarius Grav. - + - 20. Centeterus confector Grav. - + - 21. Diadromus varicolor Wesm. - + - 22. Heterischnus excavatus Const. - + + 23. Phaeogenes semivulpinus Grav. - + - 24. Apechthis compunctor L. - + - 25. Pimpla contemplator (Müll.) - + - 26. Pimpla instigator Retz. - + - 27. Pimpla spuria Grav. - + -

32 Contributions to the knowledge of ichneumon flies (Hymenoptera: Ichneumonidae) (…)

New for New for Romanian No. Species Romanian Bârnova endemite fauna 28. Polysphincta tuberosa Grav. - + - 29. Rhyssella approximator (F.) - + - 30. Acrotomus lucidulus Grav. - + -

In the following page, we present the description of Aritranis dubia (Tasch.): ♀. The head is big, unpolish, densely punctuated, a little narrowed behind the eyes. The genae are convergent. The clypeus presents an evident medio-apical tooth. The antennal sockets are small and very polished. The antennae are very long, filiform, with basal articles of the flagellum very long. The thorax unpolish, strongly punctuated, scutellum weakly polished. Propodeum is short, with little oval or round spiracles and with the two evident transversal carinae, with a rugulose space between them. Posterolateral teeth of the propodeum are very small and sharp. The second recurent vein started little before of the half of areolet. Nervullus is antefurcal. The legs are long, with the front tibia strong enough. Postpetiole is polished, strongly punctuated at the basis, flat at the middle, with a sparce punctuation at the posterior margin and with fine puncture at the middle. Ovipositor is long as abdomen, without segment 1 (Fig. 1). The head and thorax are black. Articles 7-9 of the flagellum antennae, tegulae and the posterior half of the scutellum are white. Stigma and the veins of the wings are black. The legs are generally red, the front legs with blackish tarsi, the middle legs are light red and the posterior legs with light red femora and tibiae and tarsi blackish. Articles 2-4 of the posterior tarsi are white. Abdominal segments 2-4 are red, but sometimes segment 4 is almost enterely black, segments 6 and 7 with a white dorsal spot. Hosts: Lestica (Solenius) vagus L. (Hym., Sphecidae), Stelis ornatulus Kriechb. (Hym., Apidae), Allantus cinctus (L.) (Hym., Tenthredinidae). Geographical distribution: western and southern Europe. New species for the Romanian fauna.

Fig. 1 Aritranis dubia Tasch. 33 Camil Ştefan Lungu-Constantineanu

Conclusions 1. We identified 54 species of ichneumonids belonging to 37 genera from 12 subfamilies, from Bârnova massif. Out of these, 30 species are recorded for the first time from this massif; 2. In the Bârnova-Station stationary we found the richest ichneunomological biodiversity (37 species), most of them belonging to the subfamilies Campopleginae, Ichneumoninae and Pimplinae; 3. Aritranis dubia Tasch. is new species for the Romanian fauna, collected only from the Bârnova-Station stationary; 4. Heterischnus excavatus Const. is a Romanian endemite; 5. Rhadinodonta flaviger Wesm. and Ichneumon lugens Grav. are recorded for the first time in the fly summer time from Bârnova woody massif, being identified previously only from hibernating stations.

Bibliography

1. Constantineanu, M., 1959 - Familia Ichneumonidae, subfamilia Ichneumoninae, tribul Ichneumoninae Stenopneusticae, Fauna României, Insecta, 9 (4), Ed. Acad. Rom., Bucureşti. 2. Constantineanu, M., 1965 - Familia Ichneumonidae, subfamilia Phaeogeninae şi Alomyinae, Fauna României, Insecta, 9 (5), Ed. Acad. Rom., Bucureşti. 3. Constantineanu, M., Pisică, C., Petcu, I., Mustaţă, Gh., Constantineanu, R., Ciochia, V., 1965 - Grupul de Cercetări Complexe “Porţile de Fier”, 112-155, Ed. Acad. Rom., Bucureşti. 4. Constantineanu, M., Pisică, C., 1977 - Familia Ichneumonidae, subfamiliile Ephialtinae, Lycorininae, Xoridinae şi Acaenitinae, , Fauna României, Insecta, 9 (7), Ed. Acad. Rom., Bucureşti. 5. Constantineanu, R., 1969 - St. Cercet. Biol., Ser. Zool., 21 (2): 183-189, Ed. Acad. Rom, Bucureşti. 6. Constantineanu, R., 1970 - Stud. Com. Şt. Nat., 37-40, Muz. Jud. Suceava 7. Pisică, C., 2001 - Ichneumonidele (Hymenoptera, Insecta) din România şi gazdele lor. Catalog, Ed. Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi.

34 Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

CONTRIBUTIONS REGARDING THE GENITALIA IN PLATYGASTER ERYNGII KIEFFER, 1926 (HYMENOPTERA, PLATYGASTROIDEA, PLATYGASTRIDAE)

OVIDIU POPOVICI1

Key words: genitalia, ovipositor, aedeagus, copulatory organ, Platygaster eryngii.

In this study, the morphology of male and female genitalia in Platygaster eryngii is presented. The description is accompanied by drawings of male and female genitalia and sketchs of basal part of female genitalia in lateral and a dorsal view.

Introduction Only a very few works trate the subject of genitalia in Platygastridae, one of best known and exhaustive one referring to this subject dates from 1997 and belongs to Austin & Field. Until now in Platygaster eryngii no study regarding the genitalia was made. Having at our disposal many individuals belonging to this species, obtained from Lasioptera eryngii (Vallot, 1829), we had the opportunity to accomplish such a study.

Material and methods Abdomens (from both male and female individuals) were boiled in 10% NaOH for 20 minutes. After boiling, the abdomens were washed in distilled water, and then dissected using a pincers and an entomological pin. Genitalia were subsequently mounted in Faure liquid, in various positions, in order to be examined dorsally, ventrally and laterally. After the examination, drawings were made, using 40x objectives with 10x ocular and a camera lucida.

Results and discussions In male the copulatory organ has a very simplified structure, resulting from the reduction and fusion of many component parts. The volselar plates, paramerae, aedeagus and phallobase are fused, resulting a tubular structure (aedeago-volselar shaft). Because of these transformations, the copulatory organ appears as bi-regional constructed: the basal ring and aedeago-volselar shaft. Digitus vollselaris are normally developed, ______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi Ovidiu Popovici apically provided with five short bristles, disposed on two rows. They are better sclerotized than other elements of the copulatory organ, being darker in colour. They articulate at a volselar plate which result from the fusion of the two vollselae, constituting cuspidus vollselaris. In transparency, two aedeagal apodeme can be observed. The apex of the aedeagus is formed by two valves. The basal ring is well developed, and represents 1/3 of copulatory organ length and 1/2 of aedeago-volselar shaft. All the elements presented above can be observed in figure No. 1. In female, the ovipositor assembly is muscle-extended and retracted (Austin & Field; 1997), and is formed by five pairs of pieces (a pair of valvifers I to which is attached a pair of valvula I; a pair of valvifers II, to which is attached a pair of valvula II; a pair of valvula III). At these five paires of pieces two sclerits (the sclerotized plates) are added, which represent the proximal arms of T8, fused to the proximal side of the ovipositor assembly. The valvula II are forming a sheath which protects and in which the valvula I are moving. Together, these two pairs of valvula are forming the ovipositor. The valvula III appears to form the posterior side of valvifers II. They are oblong, well developed and more sclerotized than the rest of pieces. Their role is to protect the ovipositor. Terminally, at the level of these pieces, hairs or sensilla can be observed; in our case, we were able to observe four pairs of sensillae. The ovipositor is well developed, elongated, about 0.82X the length of the metasoma. At its proximal end, four pairs of sensilla can be distinguished. The valviferes II, elongated, represent 0.82X the length of the ovipositor. Proximal arms are moderately elongated, representing 0.15X the length of the ovipositor. All the elements presented above can be observed in the figures No. 2, 3 and 4.

Acknowledgements: I want to thank to Professor Dr. Austin A.D. for his support.

References

1. Austin, A.D. & Field, S.A., 1997 - Invertebrate Taxonomy, 11, pag 1 - 87 2. Richards, W., 1977 - Hymenoptera, Introduction and key to families (Second edition). Handbooks for the Identification of British Insects, vol. VI, part. 1. 3. Snodgrass, R.E., 1993 - Principles of Insect Morphology, Cornell University Press, Ithaca, NY [Reprint of 1935 edition]

36 Contributions regarding the genitalia in Platygaster eryngii Kieffer (…)

Fig. 1 Copulatory organ Fig. 2 Ovipositor assembly

37 Ovidiu Popovici

Fig. 3 Ovipositor -proximal part, lateral view

Fig. 4 Ovipositor - proximal part, dorsal view

38 Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

PRELIMINARY STUDIES TO THE KNOWLEDGE OF THE MAXILLO - LABIAL COMPLEX OF SOME SCELIONIDAE SPECIES

OVIDIU POPOVICI1 AND LUCIAN FUSU1

Key words: maxillo - labial complex; Scelionidae; Platygastroidea; Hymenoptera.

The maxillo-labial complex of nine species of Scelionidae, representing five different tribes (from nine present in west-palearctic), has been examined with the light microscope. A general description of the maxillo-labial complex is given and its ventral surface and glossa are illustrated. New data on the palpal formula in Psilanteridini are presented.

Introduction This is the first study dealing in details with the morphology of the maxillo - labial complex in Scelionidae. This issue was treated only in monographs where some general aspects regarding this subject were analyzed. The existing papers (Ashmead, 1893; Kieffer, 1926; Masner, 1976; Kozlov & Kononova, 2001) are establishing the palpal formula for the genera and tribes of Scelionidae. The nine species used in this study were selected from 5 different tribes from Scelioninae subfamily: Sparasionini (Sparasion aenescens Forster, 1856), Calliscelionini [Triteleia dubia (Kieffer, 1908), Calliscelio ruficollis Kozlov&Kononova, 1985, Macroteleia rufa Szelenyi, 1938], Baryconini (Apegus ruficornus Kozlov&Kononova, 1986), Scelionini (Scelio rugosulus Latreille, 1805), Psilanteridini [Anteris simulans Kieffer, 1908, Duta tenuicornis (Dodd, 1920) and Psilanteris bicolor (Kieffer, 1908)] in an attempt to observe the diversity and the main variants of the maxillo – labial complexes. The maxillo-labial complex in the analyzed species is similar to that in other species of Parasitica and consists of a pair of maxillae and the labium. The maxillae are composed by a cardo and a stipes (situated at the distal extremity of the cardo), two merged lobes - galea and lacinia, articulated at the internal lateral side of each stipes, and the maxillary palpi. Between the internal borders of the stipites is situated the labium, composed of a well-developed prementum and a very reduced mentum that ______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi Ovidiu Popovici and Lucian Fusu usually is absent. The prementum bears, on the anterior-lateral sides, the labial palpi and at its anterior margin bears a tongue-like formation provided with sensilla – the glossa (or labellum). An additional sclerite can be present in some genera between prementum and glossa. The ratio between the number of maxillary palpi segments and the number of labial palpi segments constitutes the palpal formula, which varies between systematic groups.

Material and methods Alcohol-preserved specimens used in this investigation were collected by authors, by sweeping in vegetation, using an entomological net. For slide preparations, heads were removed and the maxillo – labial complex was dissected out using an entomological pin. It was subsequently mounted on glass slides using Faure liquid. One or more specimens were prepared for each species examined. The microscopic mounts were subsequently analyzed using 20 and 40x objectives with 10x ocular; drawings were made with the support of a camera lucida. The glossa structure was studied using a 100x immersion objective.

Results and discussions 1. Sparasionini We have analyzed the maxillo - labial complex in one species: Sparasion aenescens (Figure 1a). In this species the maxillo - labial complex has the greatest number of plesiomorfic characters when compared to other analyzed species. The maxillae are formed by a weekly-developed cardo and a well-developed stipes. A connecting piece (mentum) can be observed between the two stipes. The stipes bears a big number of setae and placoid sensilla, its distal end bears the maxillary palpus, galea and lacinia. The maxillary palpi are 5 segmented, the last being the most well developed. All these segments, excepting the first one, are provided with numerous setae. Galea and lacinia are small, fused, but the suture between them is obvious. Both of them are weekly sclerotized and provided with many setae. On the galea, except of the setae, placoid sensilla can be observed. The labium is composed of a very well developed prementum, with a small additional sclerite at its anterior part. Sensilla are present both on the prementum and the additional sclerite. On the anterior-lateral sides of the prementum, on a well-developed palpiger, the labial palpi are articulated, and on its anterior side, the glossa. The labial palpi are composed of 3 segments, provided with numerous setae and placoid sensilla. The glossa, as viewed with oil immersion, is provided with a great number of setae, but also with a number of articulated sensilla disposed on 2 rows, each row with 6 sensilla. A hair situated on a protuberance composes these type of sensilla, which in Sparasion can be distinguished from the sensilla observed in other genera by their very elongated base (Figure 1b).

40 Preliminary studies to the knowledge of the maxillo - labial complex of some Scelionidae species

2. Calliscelionini We have analyzed the maxillo - labial complex in the following 3 species: Triteleia dubia (Figure 2a), Calliscelio ruficollis (Figure 3a), and Macroteleia rufa (Figure 4a). The maxillae in this species differ from that of Sparasion by the absence of the stipital sensilla. In Macroteleia rufa, between the two stipes, a connecting piece (mentum) can be observed (a state similar to that observed in Sparasion). In all cases, maxillary palpi are 4 segmented, the last segment being the most developed, and provided with the greatest number of setae. In Macroteleia rufa, the last segment of the maxillary palpi presents the greatest number of setae, and in Triteleia dubia the smallest. Galea and lacinia are fused and between them no trace of a suture can be seen in Calliscelio ruficollis and Triteleia dubia, but in Macroteleia rufa, there is a trace of a suture. In Calliscelio ruficollis and Macroteleia rufa lacinia is provided with numerous hairs that compose a net-like structure, but in Triteleia dubia, we have not noticed the presence of these hairs. In all these three species, at the level of the galea, well developed, numerous setae disposed in two rows can be observed. In all these three species, the labium is composed of a well-developed prementum and a weekly-developed additional anterior sclerite. At the prementum level placoid sensilla can be observed in Macroteleia rufa and Calliscelio ruficollis and in Triteleia dubia a number of four articulated sensilla disposed on 2 rows. Labial palpi are short, 2 segmented. At the level of the additional sclerite placoid sensilla are present only in Triteleia dubia. In Macroteleia rufa, the glossa bears 4 sensilla, 3 on a row, 1 on a second one (Figure 4b), in Triteleia dubia - 8, symmetrically disposed on a single row (Figure 2b), and in Calliscelio ruficollis - 5, 4 disposed in a single row, and the fifth one, more posteriorly disposed (Figure 3b). The glossa in Calliscelio ruficollis is also provided with some rectangular, rasp – like structures and the hairs of the sensilla are not situated on a protuberance, but into an alveola. 3. Baryconini The maxillo - labial complex was analyzed in Apegus ruficornus (Figure 5a). In this species, the maxillo - labial complex has a small mentum between the stipes, galea is well sclerotized and lacinia is membranous, the suture between them is easily observable. The galea bears 2 rows of long setae, four in the first row, and two in the second. The maxillary palpi are 4 segmented, the labial palpi - 2 segmented. The glossa has 4 sensilla disposed on a single row (Figure 5b). 4. Scelionini We have studied the maxillo - labial complex in Scelio rugosulus (Figure 6a). The maxillae have a well-developed stipes, each bearing a pair of placoid sensilla. The maxillary palpi are composed of 3 long segments. A line of suture can be observed between galea and lacinia. The galea has at the apex a group of five setae. Labial palpi are 2 segmented. The glossa present 4 sensilla disposed on a single row, and also some rectangular structures as in Calliscelio (Figure 6b).

41 Ovidiu Popovici and Lucian Fusu

5. Psilanteridini Three species have been analyzed: Anteris simulans, Duta tenuicornis and Psilanteris bicolor. The maxillo - labial complex in Duta tenuicornis (Figure 7a) has 4-segmented maxillary palpi, from the 4 segments only the last two are provided with setae. Lacinia is provided on the inner side with numerous hairs; between galea and lacinia the suture line is obvious. Labial palpi are 2 segmented, the first one being much well developed than the second. The labellum is provided with 4 sensilla (Figure 7b). In both Psilanteris and Anteris glossa present 4 sensilla arranged on a single row (Figures 8b, 9b); between galea and lacinia there is a line of suture, obvious in Psilanteris and faint in Anteris. MASNER (1976) stated that the palpal formula in Psilanteridini is 4 : 3 or 4 : 2; in some genera (Fuscicornia) the palpal formula is 2 : 1 (KONONOVA & KOZLOV 2001). We found in Psilanteris bicolor the palpal formula 3 : 2 (Figure 8a) and in Anteris simulans – 2 : 1 (Figure 9a). It seems that the number of palpal segments is not a stable character in this tribe as it is in others, the palpal formulae being 2 : 1, 3 : 2, 4 : 2 and 4 : 3. As in the case of antennae, in the frame of the maxillo - labial complex a phenomenon of oligomerization of the palpi can be observed. Unlike the antennae, in case of the palpi, this phenomenon does not induce a sexual dimorphism (in the palpal formula) (KONONOVA & KOZLOV 2001). The number of sensilla on the glosa obeys to the same rule: the species with a big number of palpal segments have more sensilla. In Sparasion (palpal formula 5 : 3) there are 12 sensilla; in Calliscelionini (palpal formula 4 : 2) there are 4 to 8 sensilla; in all other genera there are 4 sensilla.

References

1. Andriescu, I., 1982 - Contribuţii la studiul Calcidoidelor (familiile Chalcididae, Eurytomidae, Pteromalidae, Eulophidae şi Encyrtidae) din R.S. România, din punct de vedere sistematic, biologic, ecologic şi economic. (Chalcidoidea Ashmead 1904, Hymenoptera, Insecta). Cluj Napoca (Doctoral thesis). 2. Ashmead, W.H., 1893 - A Monograph of the North American Proctotrypidae. pag. 1 – 330. 3. Fabritius, K., 1972 - Contribuţii la studiul Proctotrupoidelor din R.S. România. Iaşi (Doctoral thesis) 4. Kieffer, J.J., 1926 - Scelionidae. Das Tierreich. Vol. 48. Walter de Gruyter & Co., Berlin. 885 pp. 5. Kononova, S. V. and Kozlov , M. A., 1992 - Scelionids of the fauna of Ukraine. Kiev, Nauka. 254 pp 6. Kononova, S. V. and Kozlov, M. A., 2001 - Scelionid wasps of the Palearctic (Hymenoptera, Scelionidae): Subfamilies Teleasinae,

42 Preliminary studies to the knowledge of the maxillo - labial complex of some Scelionidae species

Baeinae. Akademperiodica. Kiev. 438 pp 7. Kozlov, M.A. and Kononova, S.V., 1990 - Scelioninae of the Fauna of the USSR (Hymenoptera, Scelionidae, Scelioninae). Nauka, Leningrad. 344 pp 8. Masner, L., 1976 - Mem. Entomol. Soc. Can. 97: 1-87.

43 Ovidiu Popovici and Lucian Fusu

1a 1b 50 µm

100 µm

50 µm

2a 2b 100 µm

50 µm 3b 3a 100 µm

Plate 1. 1- Sparasion aenescens; 2 - Triteleia dubia; 3 - Calliscelio ruficollis; 1a - 3a - maxillo - labial complex; 1b - 3b - glossa, details.

44 Preliminary studies to the knowledge of the maxillo - labial complex of some Scelionidae species

50 µm

4a 4b

100 µm

50 µm

5a 5b

100 µm

50 µm

6b 6a 100 µm

Plate 2. 4 - Macroteleia rufa; 5 - Apegus ruficornus; 6 - Scelio rugosulus; 4a - 6a maxillo - labial complex; 4b - 6b - glossa, details. 45 Ovidiu Popovici and Lucian Fusu

50 µm

7a 7b

100 µm

50 µm 8a 8b

100 µm

50 µm 9a 9b

100 µm Plate 3. 7 - Duta tenuicornis; 8 - Psilanteris bicolor; 9 - Anteris simulans; 7a - 9a- maxillo - labial complex; 7b - 9b - glossa, details.

46 Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

PARASITOIDS REARED FROM INSECT PESTS OF DIFFERENT AGROECOSYSTEMS

TEODOSIE PERJU1

Key words: parasitoids, predators, phytophagous insects, agroecosystems.

From several phytophagous organisms we reared and identified 100 species of parasitoids and predators (nematodes and insects). The great majority of these parasitoids are insects (Hymenoptera and Diptera), parasiting different developing stages (eggs, larvae and pupae) of various phytophagous insects which attack cultivated plants, such as aphids (Sitobion avenae, Phodoron humuli), beetles (Apion spp., Bruchidius spp., Anthonomus spp., Cyonus spp., Gymnetron spp., Larinus spp.), butterflies (Aporia crataegi, Eupista alcionypenella, Euproctis chrysorrhoea,Lyonetia clerckella, Hedya nubiferana, Ostrinia nubilalis, Pyrausta sticticalis, plodia interpunctella, Spilonota ocellana), wasps (Bruchophagus spp., Eurytoma onobrychis) and flies (Asphondylia myki, Contarinia medicaginis, Chlorops pumilionis, Oscinella spp.). Other parasitoid insects were obtained from phytophagous insects on weeds, such as Cyonus spp., Gymnetron spp., Larinus spp., Heliophobus reticulata, Metzneria spp., Epinotia spp., Vanessa polychoruos, Eurytoma spp., Eurybia spp., Tephritis spp., and Urophora spp. From these phytophagous organisms we isolated and identified several nematodes and insects, belonging to families such as: Mermithidae (Nematoda), Chrysopidae (Neuroptera), Anthochoridae, Miridae, Nabidae (Heteroptera), Coccinellidae, Carabidae (Coleoptera), Aphelinidae, Eurytomidae, Eulophidae, Elasmidae, Eupelmidae, Encyrtidae, Pteromalidae, Trichogrammatidae, Aphidiidae, Braconidae, Ichneumonoidea (Hymenoptera), Cecidomyiidae, Leucopidae, Syrphidae and Tachinidae (Diptera).

Introduction Between 1951-2004, concomitantly with researches regarding the damages produced by some phytophagous organisms, we collected, reared and identified several species of parasitoids and predatory insects. These insects attacked different stages of development of phytophagous organisms which damaged the vegetative and generative organs of various plants such as cereals (wheat, maize) technical plants (potato, beet), perennial cultures (clover, lucerne) plantations of hops, fruit trees and fruit shrubs. Over 100 species of parasitoid and predatory organisms have been identified. The species of parasitoids and predators of the phytophagous insects are presented by indicating the host and, occasionally, the density of the insect’s populations and the percentages of parasitism. ______1 USAMV Cluj Napoca Teodosie Perju

Material and methods The flowers, fruits and seeds of different grassy or wooden plants have been collected and kept in cloth or plastic bags. The necessary temperature and moisture conditions for the development of the parasitoids were provided. The parasitoids were isolated, identified and their efficiency in the reduction of the pests’ populations was estimated.

Results and discussions

A. Parasitoids I Order. Mermithida Family Mermitidae

- Mermis sp., endoparasitic nematode isolated from larvae of Hepialus sylvinus L., damaging the stems of hops in a plantation from Sighişoara (Perju, 1975).

II. Order Hymenoptera Superfamily Chalcidoidea Family Aphelinidae - Aphelinus asychis Walk., parasite of the green aphid of hop (Phorodon humuli Schrnk.) (Lãcãtuşu & col., 1984). - Aphelinus atriplicis Kurdj., obtained from the green aphid of hop (Phorodon humuli Schrnk.); the percentage of parasitism was 5-15 %, this species being one of the most efficacious natural enemy of this aphid (Lãcãtuşu & col., 1984). Family Elasmidae - Elasmus nudus (Nees), reared from seeds of Astragalus glycyphyllos L., collected on 07.09.1955, infested by larvae of Bruchophagus astragali Fed.; also from Aporia crataegi L. larvae, collected on 06.10.1958 (Perju, 1965). Family Eulophidae - Aprostocetus roesellae (Nees.), obtained from Medicago sativa L. and Onobrychis viciaefoliae Scop. seeds, collected from Cluj-Napoca on 28.06.1958, damaged by Bruchophagus roddi Guss. and Eurytoma onobrychidis Nik. (Perju, 1965). - Baryscapus bruchophagi (Gah.), obtained from red clover seeds (Trifolium pratense L.), collected from Cluj in July-August 1960, damaged by the clover seed wasp (Bruchophagus gibbus Boh.) (Perju, 1965). - Baryscapus endemus (Walk.), obtained from red clover flowers and seeds (Trifolium pratense and T. medium), damaged by Bruchophagus gibbus Boh.; also obtained from Medicago spp. and Onobrychis viciaefoliae hulls, damaged by Bruchophagus roddi Guss. and Eurytoma onobrychidis Nik., collected from Cluj in 1961 (Perju, 1965).

48 Parasitoids reared from insect pests of different agroecosystems

- Closterocerus aratus (Walk.), obtained from oat ears (Avena sativa), collected from Cluj-Napoca on 20.06.1959, damaged by the Swedish fly larvae (Oscinella spp.) (Perju, 1965). - Entedon cionobius Thoms., obtained from candle flower fruits (Verbascum phlomoides), collected from Cluj county in September 1954, damaged by weevil larvae of the genus Cionus (Perju, 1965). - Entedon diotimus Walk., obtained from white clover inflorescence (Trifolium repens L.), collected around Cluj on the 18.08.1956, damaged by the weevil of hulls larvae (Bruchidius varius) and the moth Eupista alcyonipenella (Perju, 1965). - Hemitarsenus unguicellus (Zett.), obtained from barley stems and ears (Hordeum spp.), collected around Cluj on 15.07.1954, damaged by the yellow fly larvae (Chlorops pumilionis Bjerk.) and by the Swedish fly larvae (Oscinella frit L.) (Perju, 1965). - Pediobius epigonus Walk., obtained from barley stems and ears (Hordeum spp.), collected from Cluj on 20-30.06.1959, damaged by the Swedish fly larvae (Oscinella spp.) and by the yellow fly larvae (Chlorops pumilionis Bjerk.) (Perju, 1965). - Sigmophora brevicornis (Pz.), obtained from the flower mosquito (Contarinia medicaginis Kieff.) and the lucerne hulls mosquito (Asphondylia myki Wacht.) (Perju, 1965). Family Eupelmidae - Eupelmus vesicularis (Retz.), obtained from lucerne seeds (Medicago sativa L.), collected from Cluj on 22.06.1958, infested by seed wasps larvae (Bruchophagus roddi Guss.) (Perju, 1965). - Eupelmus annulatus Nees, obtained from pupae of Aporia crataegi L., collected on 23.06.1953 from Galda village, Alba county (Perju, 1965). Family Eurytomidae - Eurytoma aspila (Walk.), obtained from hulls of Astragalus asper Wolf., infested by seed wasps (Bruchophagus astragali L.) (Perju, 1965). - Eurytoma rosae Nees, reared from hulls of Astragalus glycyphyllos L., strongly infested by seed wasps (Bruchophagus ononis Mayer) (Perju, 1965). Family Encyrtidae - Ageniaspis fuscicollis (Dalm.), obtained from apple moth larvae (Hyponomeuta malinella L.), colected from Cluj, in August 1962, percentage of damaging being between 25-30 % (Perju, 1965). - Syrphophagus mamitus (Walk.), reared from the green aphid of hop (Phorodon humuli Schrnk.) (Lãcãtuşu & col., 1984). Family Pteromalidae - Asaphes vulgaris Walk., reared from the aphid Sitobion avenae F., collected from Cluj-Napoca on 18.07.1955 (Perju, 1965). - Callitula bicolor Spin., reared from barley stems and ears (Hordeum vulgare), infested by yellow and black flies of corn (Chlorops pumilionis and Oscinella spp.) (Perju, 1965). 49 Teodosie Perju

- Dibrachys cavus Walk., reared from Malva sp. stems, damaged by weevil larvae (Apion longirostre F.), collected from Cluj, on 10.01.1954 (Perju, 1965). - Dinarmus sp., obtained from clover flowers (Trifolium fragiferum L.), damaged by weevil larvae (Bruchidius sp.) and by Eupista alcyonipenella larvae (Perju, 1965). - Pteromalus sequester Walk., obtained from lucerne hulls and seeds (Medicago sativa L.), collected from Moldavia, Muntenia, Dobrogea and Oltenia provinces, infested by seed wasps larvae (Bruchophagus roddi Guss.); obtained also from Astragalus spp. seeds, infested by seed wasps larvae (Bruchophagus astragali Fed.) (Perju, 1965). - Pteromalus sp., obtained from flower buds of apple-tree (Malus sp.), infested by apple flowers weevil larvae (Anthonomus pomorum L.), collected from Cluj on 6.08.1956 (Perju, 1965). - Pseudocatolaccus nitescens (Walk.), reared from lucerne hulls (Medicago sativa L.), Astragalus cicer L. and Lotus corniculatus L. hulls, damaged by flowers mosquito (Asphondylia mikii Wacht.), collected from Cluj and Beclean/Dej, between 1957-1959 (Perju, 1965). - Spintherus dubius Nees, reared from clover flowers (Trifolium spp.), infested by flower weevil (Apion spp.); the plant infestation was 20-50 % (Perju, 1965). - Stenomalina communis (Nees), obtained from barley stems and ears (Hordeum vulgare), damaged by the Swedish fly (Oscinella frit L.) (Perju, 1965). - Systasis encyrtoides Walk., reared from lucerne flowers (Medicago sativa L.), infested by mosquito larvae (Contaniria medicaginis Kieff.), collected from Cluj and other counties of Transylvania, between 1954-1963 (Perju,1965). - Systasis parvula Thoms., reared from Medicago sativa L. flowers, infested by Contarinia medicaginis Kieff., collected from Cluj and Beclean/Dej on 5.08.1954 (Perju, 1965). Family Torymidae - Idiomacromerus insuetus (Gah.), obtained from clover flowers (Trifolium pratense and T. medium), attacked by Bruchophagus gibbus Boh. Larvae; the parasitism percentage was 1-3 % (Perju, 1965). - Idiomacromerus perplexus Gah., attacked 10-25% of Bruchophagus roddi Guss. larvae (Perju,1965). - Idiomacromerus terebrator (Masi), attacked 4-12 % of Bruchophagus gibbus Boh. larvae (Perju, 1965). - Monodontomerus aereus Walk., reared from Aporia crataegi L. pupae (Perju, 1965). - Monodontomerus obscurus Wstw., obtained from Anthonomus pomorum L. pupae (Perju, 1965).

50 Parasitoids reared from insect pests of different agroecosystems

Family Trichogrammatidae - Trichogramma dendrolimi Mats., obtained from Ostrinia nubilalis Hb. eggs, collected from Cluj in July 1959 and 1960; the parasitism percentage was 20-75 %. (Perju, 1965).

Superfamily Ichneumonoidea Family Aphidiidae - Aphidius matricariae Hal., A. picipes Hal., Ephedrus crassicole St., Praon flavinode Hal., Trioxys humuli Hal., on Phorodon humuli Schrnk., diminishing the density of populations with 10-16 % (Lãcãtuşu & col., 1984). Family Braconidae a. Parasitoids of phytophagous insects on Fabaceae - Adelius erytronotus Forst., A. quadridentata Wesm., A. varipes Wesm./ Eupista sp. and Torticidae; Bracon maculiger Wesm./Curculionidae; Rhogas bicolor Soin./Zygaena filipendulae L.; Triaspis caudatus Nees./Apion aestivum Germ.; A. flavipes Iv./Apion trifolii L.; T. flavicole Nees./ Apion longirostre Ol.; T. lateipes Thoms./Bruchidius spp.; T.pallipes Nees./Apion spp.; T.rugosus Szepl./Bruchus pisorum L.; T.thoracicus Curt./Bruchus pisorum L. (Rogojanu and Perju 1957). The parasitoids of pea weevil larvae from Geoagiu/Hunedoara, diminished the larvae population with 8 44 % (Lãcãtuşu & Perju, 1980). b. Parasitoids of phytophagous insects on weeds - Apanteles difficilis Nees./Depressaria depressella; Apanteles vanessae Reinh./Vanessa polychloros; Bracon atrator Nees./Tephritis spp.; B. anthracinus Ness./Urophora spp.; Bracon fumipennis Thoms./Eurytoma spp.; B. minutator F./Metzneria lapella L.; B. nigripedator Nees./Eurybia solstitialis L.; B. obscurator Nees./Tephritis spp.; B. pectoralis Wesm./Tephritis spp.; B. urinator Nees./Larinus sturnus Schall.; B. variator Nees./Tephritis spp.; Chelonus rimatus Szepl./Pyrausta sticticalis L.; C. scabrosus Szepl./Pyrausta sticticalis l.; Macrocentrius pallites Nees./Hedya nubiferana; Meteorus ictericus Nees./Hedya nubiferana; Microplitis tristis Nees./Helyophobus reticulata Gz.; Triaspis aciculatus Ratz./Tychius flavus L.; T. oscurellus Nees./Gymnetron villosus Gyll. (Lãcãtusu and Perju, 1980). Family Ichneumonidae - Aetecerus rugifrons Holmgr., obtained from Torticidae pupae (Spilonota ocellana), collected from Cluj and Brasov counties in July 1954 (Perju, 1965). - Angitia armillata, obtained from Hyponomeuta malinella L. larvae, collected from Cluj on the 16. 07.1956 (Perju, 1965). - Dioctes opostata var. gravenhorsti Grav., obtained from Ostrinia nubilalis Hb. caterpillars, collected from Cluj-Napoca on 5.02.1958 (Perju, 1965). - Epiurus pomorum Ratzb., obtained from Anthonomus pomorum L. and A. pyri Koll. larvae; parasitism percentage was 5-11 % for apple flowers weevil and 20-31% for the second species (Perju & Titz, 1960).

51 Teodosie Perju

- Diadegma fenestralis Holmgr., obtained from Grapholitha delineana larvae, collected from Oradea in August 1978 (pers. comm. Prof. Dr. C. Pisicã). - Itoplectis maculator Fabr., reared from Hyponomeuta malinella and Torticidae pupae, collected from Cluj-Napoca in July 1956 (Perju, 1965). - Mesochorus vittator Zett., obtained from Yponomeuta malinella L. larvae and pupae, collected from Cluj on 7.05.1952 (Perju, 1965). - Mezostenus albinotatus Grav., obtained from Plodia interpunctella Ab. larvae which infested alimentary products, in July-August 1958 (Perju,1965). - Pimpla padellae Torka., obtained from Hyponomeuta malinella L. larvae and Torticidae pupae, collected from Cluj, in July 1956 (Perju, 1965). - Exeristes roborator F., polyphagous ectoparasitoid on Cucurlionidae larvae, obtained from Larinus obtusus larvae, on Centaurea species, collected from Cluj in July 1989 (pers. comm. Prof. Dr. C. Pisicã).

III. Order Diptera Family Tachinidae - Lydela thomsoni, a common parasitoid of Ostrinia nubilalis Hbn. larvae, widely distributed in Romania, diminishing the population of Ostrinia nubilalis with 5-8 % (Perju, 1999). - Zeuxia cynerea Meig., parasitoid of weevil larvae of the genus Larinus. It was obtained in 1989 from L. obtusus on Centaurea sp. flowers, in many counties of Transylvania (Perju, 1999).

B. Predators I. Order Neuroptera Family Chrysopidae - Chrysopa carnea Steph., C. perla L.

II. Order Heteroptera Family Anthochoridae - Anthochorys sybiricus Reut. and Orius minutus L. Family Miridae - Deraeocorys ruber L., D. lutescens Schil. Family Nabidae - Nabis pseudoferus L.

III. Order Coleoptera Family Coccinelidae - Adalia bipunctata L., Calvia quatordecimpunctata L., Coccinella septempunctata L., Exochomus quadripustulatus L. Family Staphilinidae - Tachyporus hypnorum L. (Lãcãtuşu, Perju and col., 1984).

IV. Order Diptera Family Cecidomyiidae - Guercibremia phorodontis Del Guerdo., it was found in hop cultures from Cluj (Perju, 1975; Lãcãtuşu, Perju and col., 1984).

52 Parasitoids reared from insect pests of different agroecosystems

Family Leucopidae - Leucopis atritrsis Tanas., Leucopis glyphynivora Tanas., both of them attaching Phorodon humuli Schrnk. (Lãcãtuşu, Perju and col., 1984). Family Syrphidae - Episyrphus balteatus Deg., Melanostoma melinum L., Scaeva pyrastri L., Syrphus ribesii L. All the above mentioned species have significant population densities and attack (some as larvae, some both as larvae and adults), the populations of Phorodon humuli Schrnk., an important pest of hop plantations from many fields (Braşov, Sighişoara, Orãştie, Aiud, Mureş, Cluj) (Lãcãtuşu & col. 1984).

Conclusions Between 1951-2004, 100 species of entomophagous organisms have been collected, reared and identified, all of them attacking different phytophagous insects developing on many cultivated plants such as cereals, technical crops, fruit trees etc. The efficiency of the natural enemies in diminishing the density of phytophagous organisms populations depend on the plant protection measures: in the agroecosystems, where no chemicals were used, the parasitism percentages were between 5-50 % and sometimes, even higher. During our research we have demonstrated that we can use the natural enemies to control the populations of important pests. For a sustainable agriculture it is very important to use the biological factors in pest control.

Acknowledgements: I am indebted to prof. dr. doc. Constantineanu Mihai, prof. dr. Andriescu Ionel, prof. dr. Mustaţã Gheorghe, prof. dr. Pisicã Constantin ( “Alexandru Ion Cuza” University of Iasi), prof. dr. doc. Lãcãtuşu Matilda, prof. dr. Irina Teodorescu, prof. dr. Constanţa Tudor (University of Bucharest), prof. dr. Kis Bela (Babeş-Bolyai University of Cluj-Napoca), dr. Erdös Joszef (Institute of Zoology of Sciences Academy from Budapest), dr. Nikolskaia M. N. (Institute of Zoology of Sciences Academy from Leningrad) for their help in identifying the parasitoid species.

Bibliography

1. Lãcãtusu, Matilda, T., Perju, V., Brudea, 1978 - Trav. Mus. Hist. Nst. “Gr. Antipa” Bucuresti, 19-311-313 2. Lãcãtusu, Matilda, T., Perju, 1980 - Conf. II de Entomologie din R.S.R., 362- 367, Craiova 3. Lãcãtusu, Matilda, Constanta, Tudor, B., Kis, Irina, Teodorescu, T., Perju, 1984 - An. Univ. Bucuresti. Biologia, 38, 55-58 4. Lãcãtusu, Matilda, T., Perju, 1986 - Stud. Cerc. Biol., Ser. Biol. Anim., Bucuresti, 38, 2:71-74 53 Teodosie Perju

5. Mustatã, Gh., T., Perju, Liliana, Sfichi, 2001 - An. St. Univ. “Al. I. Cuza”, Iasi, Biol. Anim. II, 7-12 6. Mustată, Gh., Mariana, Mustată, C., Maniu, 2000 - Afide dăunătoare si complexele de parazitoizi care le limiteazã populatiile, Ed. Corson, Iasi 7. Perju, T, Matilda, Lãcãtusu, B., Kis, M., Teodoreanu, 1984 - Simpoy. IV Cultura hameiului în România, 207-211 8. Perju, T., 1959 - Thrichogamma evanescens Westwood, ovifag important al sfredelitorului porumbului (Pyrausta nubilalis Hb.) în regiunea Cluj Filiala Cluj Acad. R.P.R.,X,169-173 9. Perju, T., L., Titz, 1960 - Contributii la studiul parazitilor gãrgãritei florilor de mãr (Anthonomus pomorum L.) si mugurilor de pãr (A. pyri Koll.) Filiala Cluj Acad. R.P.R., XI, 149-155 10. Perju, T., 1961 - Lucr. St. Inst. Agr. “Dr. Petru Groza” Cluj, XVII, 233-257 11. Perju, T., 1963 – Stud. si Cerc. Agronomiei Filiala Cluj, Acad. R.P.R., XIV, 267-270 12. Perju, T., 1965 - Lucr. St., Ser. Agriculturã, Inst. Agr. “Dr. Petru Groza” Cluj, XXI, 285-304 13. Perju, T., 1965 - Lucr. St., Inst. Agr. “Dr. Petru Groza” Cluj, XX, 167-183 14. Perju, T., 1974 - Analele ICPP Bucuresti, vol.X, 229-243 15. Perju, T., Matilda, Lãcãtus, C., Pisicã, I., Andriescu, Gh., Mustatã, 1988 – Entomofagii si utilizarea lor în protectia integratã a Agroecosistemelor. Ed. CERES, Bucuresti 16. Perju, T., Matilda, Lãcãtus, C., Pisicã, I., Andriescu, Gh., Mustatã, 1989 - Entomofagii si utilizarea lor în protectia integratã a agroecosistemelor horticole. Ed. CERES, Bucuresti 17. Rogojanu, V., T., Perju, 1957 - Anuarul Lucr. St., I.A. Cluj, 295-300

54 Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

PARASITOIDS AND HYPERPARASITOIDS IN PLUTELLA XYLOSTELLA L. POPULATIONS FROM MOLDAVIA (ROMANIA)

GHEORGHE MUSTAŢĂ1, MARIA MUSTAŢĂ1, ELENA FERARU1, GABRIELA PATRICHE2

Keywords: Diamondbach moth, cabbage, parasitoids, hyper parasitoids, synecology, biological control.

In Romania, Plutella xylostella L. populations are controlled by an impressive number of primary parasitoids that have a high efficiency reducing the populations of this pest. However, what we have noticed in the last 20 years is the alarming increase of the number of secondary parasitoids as well as their efficiency. In our research from 2003 in eastern Romania (Moldavia), we noticed the presence of 14 primary parasitoids that reduce the number of Plutella xylostella L. populations by 80-90 %. In return, the primary parasitoids are limited by 14 species of secondary parasitoids reducing their populations with 23.20 %.

Introduction Having searched for 40 years the complexes of parasitoids to control the populations of Plutella xylostella L. from Moldavia we found out that this species is naturally controlled by a very high number of parasitoid species. There are over 30 species. Of course, not all the species acted at the same time on all the cabbage crops attacked by Plutella xylostella L. Their efficiency is sometimes very high; in some crops we noticed a decrease of the populations by 80-90 %, or even more than that. The biological control done by primary parasitoids is highly beneficial for the cabbage farmers, especially for Romania where the growth of parasitoid insects haven’t been done in laboratories to allow the biological control against this species. The big number of active parasitoids within Plutella xylostella L. populations has determined us to consider Europe as the genetic centre of this species. From the beginning of the research we observed the intervention of secondary parasitoid species within this complex. There were a few species as well having a low

______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi 2 Natural Sciences Complex Museum, Regiment 11-Siret, Galati Gheorghe Mustaţă and all. presence. In the last decades we have witnessed to the growth of the number of secondary parasitoids species and their efficiency. From the human’s economy point of view this growth seems alarmingly because the secondary parasitoids have a negative role, decreasing the efficiency of the primary parasitoids limiting Plutella xylostella L. populations. As far as the nature economy is concerned, the presence of the secondary parasitoids and the growth of their efficiency seem to be positive. It is a natural reaction of self-regulation within the parasitoid biocoenosis. We observe the mechanisms through which the nature ensures the self-regulation (feed-back) wherewith preserve the natural balance. For Romania’s ecosystems, Plutella xylostella L. species seems to be in danger because of the primary parasitoids activity. The intervention of secondary parasitoids can be viewed as a control activity of reorganizing the balance. By our researches we want to signalize the attention of the specialists on these aspects that must be taken into account when it comes to control against pests.

Material and methods In august 2003, we decided to watch to what extent the parasitoid insects limit the population of Plutella xylostella L. that attack the cabbage crops. We were able to collect, from the cabbage crops in 12 localities of Moldavia a number of 1929 larvae and pupae of Diamondbach moths. These were watched in laboratories for the purpose of obtaining parasitoid insects. A number of 107 larvae and pupae died of different reasons. Out of 1822 exemplares of live larvae and pupae, adults of butterflies and parasitoid insects emerged. We obtained 27 parasitoid species that act as primary or secondary parasitoids. To establish precisely the host for each parasitoid species we used many test tubes and detailed analyses were performed on what has remained in the cocoons after the adults had emerged. To clarify the role of each parasitoid species within the Plutella xylostella L. populations as well as their contribution in limiting this pest we performed a synecological analysis that show the frequency, abundance, constancy, dominance and the ecological significance index. To exemplify the relationships and the numerical connections among species we graphed a specific trophic network for this biocoenotic complex and some cyclograms.

Results and discussions Out of those 1822 larvae and pupae that were still alive, 357 adults of Plutella xylostella L. emerged which means 19.59 %. Out of the other 1465 larvae and pupae, the adults that emerged belong to a number of 27 parasitoids species that act as primary or secondary parasitoids. Connecting their activity, the primary parasitoids species limited extensively some Plutella xylostella L. populations. Taking into account that it was a natural limitation because in Romania the rear of parasitoid insects to control this pest has never been practiced, we consider that the parasitoids managed to keep the Diamondback moth under the limit of economic prejudice. 56 Parasitoids and hyper parasitoids in Plutella xylostella L. population (…)

The big number of parasitoid species resulted during this research as well as for the last 40 years leads us to consider that the genetic centre of this species is in Europe, in this area. There are other arguments that we can bring to support this hypothesis such as the presence of a very important number of active secondary parasitoids within the Plutella xylostella L. populations. During the research done in 2003, the following primary parasitoids species were identified: Ichneumonidae Family: 1. Diadegma armillata Grav., 2. Diadegma fenestralis Holmgr., 3. Diadegma semiclausum Hellen, 4. Diadromus subtilicornis Grav., 5. Phaeogenes ischiomelinus Grav., 6. Thyraeella collaris Grav.; Microgasteridae Family: 7. Apanteles appellator Tel., 8. Apanteles fuliginosus Wesm., 9. Cotesia plutellae Kurdj., 10. Cotesia rubecula Marsh., 11. Cotesia rubripes Hal., 12. Microgaster mediator Hal., 13. Microchelonus contractus Nees; Eulophidae Family: 14. Oomyzus sokolovskii Kurdj. Along with the primary parasitoids species, 14 secondary parasitoids were identified: Ichneumonidae Family: 1. Mesochorus anomalus Holmgr., 2. Mesochorus facialis Bridgm., 3. Mesochorus orbitalis Holmgr., 4. Mesochorus vittator Zett., 5. Gelis bicolor Grav.; Pteromalidae Family: 6. Pteromalus semotus Walker, 7. Catolaccus ater Ratz., 8. Trichomalopsis albopilosus Graham, 9. Trichomalopsis acuminatus Graham. 10. Trichomalopsis micropterus Lindeman, 11. Trichomalopsis peregrinus Graham, 12. Dibrachys cavus Walk., 13. Tetrastichus sp.; Eulophidae Family: 14. Oomyzus sokolovskii Kurdj. We can observe that Oomyzus sokolovskii Kurdj. acts both as a primary and secondary parasitoid . This status has a special ecological significance. To clarify the trophic relationship between the parasitoid species of this biocoenotic complex we drew up a trophic network that we consider enlightening (figure 1). The Plutella xylostella L. populations are perfectly controlled by the primary parasitoids and maintained within economic boundaries, taking into account the conditions in Moldavia. In 2003, the Diamondback moth populations were parasited about 80.41 % through the connected action of the primary parasitoids. Which are the species with the most important contribution? As we can see in table 1 and figure 2, the Diadegma semiclausum Hellen species had the biggest contribution managing to parasite by itself a percentage of 28.62 %, followed by Cotesia plutellae Kurdj. with a percentage of 22.04 %. To clarify the role of each species within this biocoenotic complex we did a synecological analysis for the primary parasitoids (table 1). It is observed that the Diadegma semiclausum Hellen., Cotesia plutellae Kurdj. and Apanteles appellator Tel. act as constant and dominant species and have the highest ecological significance index (W5). Diadegma fenestralis Holmgr. acts as a constant, dominant species and has a W4. A number of 4 species have less than 10 individuals and act as accidental and accessory species within this complex. 57 Gheorghe Mustaţă and all.

Secondary parasitoids have a negative role for the human’s economy. Acting together, the secondary parasitoids are able to reduce the populations of primary parasitoids with 23.20 % on average. Not all the species of secondary parasitoids have the same importance in reducing the primary parasitoids. To clarify this aspect we did the synecological analysis for the respective species (table 2). Out of the secondary parasitoids, the Pteromalus semotus Walk. and Catolacus ater Ratz. species act as constant and dominant species having the highest ecological significance index (W5). Oomyzus sokolovskii Kurdj. is the following and it acts as a dominant and constant species and has a W4. Of these, 10 species are accessory and one is accidental (table 2). In figure 2 we can see the rapport among the secondary parasitoid species. Oomyzus sokolovskii Kurdj. is a dominant and constant species and has a W3 ecological significance index. Many species are accessories, so, they prefer other hosts but they got here under some circumstances. Why does Oomyzus sokolovskii Kurdj. act both as a primary and secondary parasitoid ? The species reacts according to the host. When the primary parasitoids offer a biomass, the species uses them. When there are less primary parasitoids, Oomyzus sokolovskii Kurdj. becomes parasite for the phytophagous species. This parasitoid species acts as a real buffer system within the biocoenotic complex. The other secondary parasitoids species act in the same way, although they are constant, accesory and accidental species. The species of secondary parasitoids do not allow the exponential growth of the primary parasitoids and keep the phytophagous species balance We realize that in such a biocoenotic complex there is a certain self-adjustment mechanism of optimum number of each species. When a certain species tends to grow exponentially, it will be limited at normal values that fit the system. These are mechanisms that maintain the natural balance. This balance can be broken only by the human’s interventions. As we noticed, Plutella xylostella L. is maintained within economic boundaries. We can say that this species is in danger in certain crops. This aspect is beneficial for the human beings. But, is it beneficial for the economy of nature? It seems that some primary parasitoids have increased their biomass and they tend to break the natural balance. The straightening can be done with the secondary parasitoids. But have they always worked?. Yes, but not with the same intensity. As polyphagous species, they have controlled many hosts. Now, it seems that some species are acting only on some primary parasitoids of the Plutella xylostella L. populations. It seems that both the number increase of primary parasitoids and the increase of their efficiency to limit the Plutella xylostella L. populations have led to the intervention of some secondary parasitoids as a self-adjustment mechanism. The mechanisms are ensured by Oomyzus sokolovskii Kurdj. as well as the other species of secondary parasitoids.

58 Parasitoids and hyper parasitoids in Plutella xylostella L. population (…)

Diadegma semiclausum Hellen becomes a pest of Plutella xylostella L. in a percentage of 28.62 % which means that it has a big enough biomass for the secondary parasitoid species. The abundance of Diadegma semiclausum Hellen species is of 322 individuals. 168 adults of Diadegma semiclausum Hellen (which means 52.17 %) and adults from 8 species of secondary parasitoids came out from those 322 cocoons. Watching the relations among the secondary parasitoids we can see that the main limiting role of the Diadegma semiclausum Hellen species belongs to Pteromalus semotus Walk. with a percentange of 38.31 % followed by Catolaccus ater Ratz. with 11.68 % and Tetrastichus sp. with 11.03 % (figure 2). A similar situation was revealed for the Cotesia plutellae Kurd. species. This has an abundance of 248 individuals and a percentage of 22.04 % of reducing the Diamondback moth. 140 adults of Cotesia plutellae Kurd. (which means 56.45 %) and the adults of 7 secondary parasitoids species came out from those 248 cocoons. Among these, Pteromalus semotus Walk. has a significant contribution to reducing the populations of Cotesia plutellae Kurd., by itself with a percentage of 47.22 % (figure 2). Sometimes the percentage is higher but its activity connects with other species of secondary parasitoids. These aspects can be emphasized for the Diadegma fenestralis Holmgr. and Apanteles appellator Tel. species as well (figure 2). We’ve been observing for the last 40 years the complex of parasitoids that control the Plutella xylostella L. populations under the conditions existent in Moldavia. From the very beginning we have observed a great number of primary parasitoids species in controling the populations of this pest, their efficiency is in many cases very high (over 80-90 %). From 1970 to 1990 we drew the attention upon the presence of some secondary parasitoids but not in a significant number of species. There has been observed lately that the increase in number? Ends the efficiency of secondary parasitoid species that can be seen in the material analyzed and presented here. Our observations may be a source of anxiety. For the human’s economy, the presence of the secondary parasitoids has a negative impact because they limit the positive activity of the primary parasitoids. How can we explain this situation? We have just mentioned that, due to the big number of the parasitoid species controlling its populations, we consider that the genetic centre of the Plutella xylostella L. is in Europe. The data presented in this paper confirm our hypothesis. The complex of parasitoids that controls Plutella xylostella L. populations has grown considerably in the last two decades, under the influence of some secondary parasitoids. The situation seems a paradox if we consider the relationships within the nature only from the human’s perspective. Nature has its interest that has a final result preserving the natural balance. In this situation, the aspects shown in this paper are absolutely normal.

59 Gheorghe Mustaţă and all.

Conclusions After researches performed for 40 years regarding the parasitoid complexes that control the Plutella xylostella L. populations from Moldavia (Romania) and taking into account the data resulted from our researches in August 2003, we have come to the following conclusions: -The Plutella xylostella L. populations are controlled, in Moldavia, by a great number of parasitoid species; in August 2003, 27 parasitoid species were identified; -The primary parasitoids combine their actions and achieve a 80-90% parasitation percentage; in some cabbage crops, Plutella xylostella L. is maintained under damaging limits; -The constant presence of a very big number of parasitoids that control populations of Diamondback moth determined us to consider that the genetic centre of this species is in Europe; -In the last decades, along with the primary parasitoids, the presence of many secondary parasitoid species has increased (in the samples collected in 2003, 14 species were identified); their efficiency in limiting the primary parasitoids is very big and it can be a threat as far as the biological control of Plutella xylostella L. species is concerned; -The presence of a great number of secondary parasitoids and their high efficiency can be perceived only through the self-adjustment mechanism of the parasitoid biocoenosis; On one hand, a species (Plutella xylostella L.) is endangered by the primary parasitoids on the other hand, some species of secondary parasitoids (Diadegma semiclausum Hellen and Cotesia plutellae Kurdj.) are at the beginning of their increase of populations. In this situation it is natural for the biocoenosis, as an ecological system, to use their self-adjustment mechanism so that the exponential growth of some species and the decrease of others will not happen. This kind of situation can be realized only within the genetic centre of some pests and within some parasitoid biocoenosis that reached their climax (their maturity). Our data support the hypothesis that Plutella xylostella L. has its genetic centre in Europe (according to Vlasov N.). The situation within the populations of Plutella xylostella L. in Moldavia can be understood as what we call “the economy of nature”, the complexes controlling the populations of this species could be considered natural (there is no biological control over this species in Romania). As for the human’s economy this situation must be alarming for those who watch over the biological control of pests. We need to adjust the way we think as far as the control against pests is concerned. We can’t start controling against a pest without knowing the real situation or what are the species of the biocoenotic complex and the relationships among them. Thus, in the situation noticed in Moldavia the rear of the species Diadegma semiclausum Hellen and Cotesia plutellae Kurdj. in laboratory and launching in nature to control Plutella xylostella L. would not be proper because the action can be compromised by secondary parasitoids.

60 Parasitoids and hyper parasitoids in Plutella xylostella L. population (…)

To interfere in the control of a pest (chemical or biological) without having done a competent ecological analyses, and without knowing the structure of the parasitoid biocoenosis it would be a mistake. In Romania, chemical treatments have been done in situations in which Plutella xylostella L. was parasited 80-90 %. Such actions can be defined as ecological crimes. We have to find a new concept when controling against pests. To know a species means to know the biocoenosis followed by the learning of parasitoid biocoenosis so that the decision taken is correct.

References

1. Mustaţă, Gh., 1979 - Ann. Muz. St. Nat. Piatra Neamţ, Serie Bot.-Zool., 4, 225 235 2. Mustaţă, Gh., 1987 - St. Cercet. Seria Biol. Anim., 39, 32-46 3. Mustaţă, Gh., 1990 - Proceedings of the Second International Workshop, Tainan, Taiwan, 10-14 Dec. 1990, Diamondbach Moth and Other Crucifer Pests, 1992, 203-211 4. Mustaţă, Gh., Lăcătuşu, Matilda, 1973 - Muz. Jud. Suceava, Stud. Cercet. St. Nat., 3, 353-362 5. Mustaţă, Gh., Tudor, C., 1973 - Muz. Jud. Suceava, Stud. Cercet. St. Nat., 3, 309-319 6. Mustaţă, Gh., Costea, Gabriela, 2000 - Mitt. Dtsch. Ges. Allg. Angew. Ent, 12, 331-334 7. Peiu, M., Mustaţă, Gh., Pătrăşcanu, Elena, 1971 - Lucr. St. I. Agronomie- Horticultură, Inst. “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi, România, 567-577 8. Peiu, M., Mustaţă, Gh., Pătrăşcanu, Elena, 1973 - Lucr. St. I. Agronomie- Horticultură, Inst. “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi, România, 547-561.

61 Table 1. The synecological analysis of the primary parasitoids species No Species Abundance Dominance Frequency Constancy Ec sig index 1 Diadegma semiclausum 322 28.62 D5 100 C4 28.62 W5 2 Cotesia plutellae 248 22.04 D5 100 C4 22.04 W5 3 Apanteles appellator 169 15.02 D5 100 C4 15.02 W5 4 Diadegma fenestralis 116 10.31 D5 91.66 C4 9.45 W4 5 Diadegma armillata 64 5.68 D4 75 C3 4.26 W3 6 Oomyzus sokolovskii 56 4.97 D3 75 C3 3.73 W3 7 Diadegma subtilicornis 55 4.88 D3 66.66 C3 3.25 W3 8 Thyraeella collaris 29 2.57 D3 58.33 C3 1.50 W3 9 Cotesia rubecula 21 1.86 D2 75 C3 1.4 W3 10 Microgaster mediator 21 1.86 D2 50 C2 0.93 W2 11 Microchelonus contractus 9 0.80 D1 25 C1 0.2 W2 12 Cotesia rubripes 6 0.53 D1 33.33 C2 0.17 W2 13 Apanteles fuliginosus 5 0.44 D1 25 C1 0.11 W2 14 Phaeogenes ischiomelinus 4 0.35 D1 25 C1 0.08 W1 Table 2. The synecological analysis of the secondary parasitoids species

No Species Abundance Dominance Frequency Constancy Ec sig index 1 Pteromalus semotus 162 47.67 D5 100 C4 47.64 W5 2 Catolaccus ater 45 13.23 D5 91.66 C4 12.13 W5 3 Oomyzus sokolovskii 30 8.82 D4 58.33 C3 5.14 W4 4 Tetrastichus sp. 17 5 D3 50 C2 2.5 W3 5 Trichomalopsis peregrinus 16 4.70 D3 50 C2 2.35 W3 6 Trichomalopsis acuminatus 14 4.11 D3 41.66 C2 1.71 W3 7 Trichomalopsis albopilosus 14 4.11 D3 50 C2 2.05 W3 8 Trichomalopsis micropterus 9 2.64 D3 41.66 C2 1.10 W3 9 Mesochorus anomalus 7 2.05 D2 41.66 C2 0.85 W2 10 Mesochorus facialis 7 2.05 D2 33.33 C2 0.68 W2 11 Dibrachys cavus 7 2.05 D2 41.66 C2 0.85 W2 12 Mesochorus vittator 6 1.76 D2 41.66 C2 0.73 W2 13 Mesochorus orbitalis 4 1.17 D2 33.33 C2 0.39 W2 14 Gelis bicolor 2 0.58 D1 16.66 C1 0.09 W1 Figure 1 Trophic network for Plutella xylostella L. Figure 2 The graphic representation of the relations among species Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

THE DIVERSITY OF THE PARASITOIDS IN SOME COLONIES OF APHIDS (HOMOPTERA: APHIDIDAE) INSTALLED ON GRASSY PLANTS

ELENA FERARU1, GHEORGHE MUSTAŢĂ1, OTILIA BARNEA1

Keywords: aphids, parasitoids, hyper parasitoids, biological control.

This paper presents the trophic relations that exist among the aphids (Aphididae) which attack some species of grassy plants and their primary parasitoids (Aphidiidae) and hyper parasitoids (Charipidae, Pteromalidae, Megaspilidae and Encyrtidae). The biological material of study was collected from grassy plants from six localities that are situated on the territories of Iasi and Vaslui counties.

Introduction From the grassy plants frequently found on more or less inhabited territories of Iasi and Vaslui counties, 16 species which were attacked by aphids were analyzed in the summer of 2004. The presence of aphids attracts many entomophagous insects. Among these, the parasitoids have an important role in the reduction of the populations of aphids. The role of parasitoid species in limiting the populations of aphids has been observed. Primary parasitoids have been proved to be species that belong to only one family: Aphidiidae. Primary parasitoids limit the populations of aphids that attack them. The action of primary parasitoids is limited by the intervention of hyper parasitoids (secondary and tertiary parasitoids). For clarification of the trophic relations that exist in parasitic complexes, a specific trophic network has been graphed with the purpose of assessing the presence of every species in the complex.

Materials and methods The biological material used in this study was collected from grassy lands more or less inhabited, which are situated in six localities of Iasi and Vaslui counties. Sixteen species of grassy plants from genera Achillea, Arctium, Carduus, Cichorium, Cirsium, Crepis, Hypericum, Medicago, Melilotus, Onobrychis, Phragmites, Rumex, Salvia, ______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi Elena Feraru and all.

Tamarix, Tanacetum, were observed, after frequently being found to be infested with aphids. From these plants we collected 1421 mummies produced by primary parasitoids in the colonies of 12 species of aphids. After removal the empty mummies left over from the emerging of the parasitoids in the field, the remaining mummies were placed in labeled tubes and observed in laboratory. From these mummies, 678 parasitoids that act as primary or secondary parasitoids emerged. After the emerging of the adults, the mummies and larval remains were analyzed for the precise determination of the trophic relations that exist between species. Based on these relations a trophic network was graphed.

Results and discussions The material primarily used for this study was very heterogeneous: 16 species of grassy plants infested with 12 species of aphids. Some of the identified species of aphids are monophagous (Macrosiphoniella tanacetaria Kalt., etc.), others are oligophagous (Brachycaudus cardui L., Aphis rumicis L., etc.) and Aphis fabae Scop is the species with a large spectrum of polyphagy. The 678 individuals that emerged from the observed mummies belong to 12 species of Hymenoptera (Table 1). From total number of the prasitoids, 388 are primary parasitoids (Aphidiidae) and 290 are hyper parasitoids (Charipidae, Pteromalidae, Megaspilidae and Encyrtidae).

The primary parasitoids belong to the Aphidiidae Family and are represented by 6 species: 1. Aphidius ervi Haliday, 1834; 2. Dyscritulus planiceps Marshall, 1896; 3. Ephedrus plagiator Nees, 1811; 4. Lysiphlebus ambiguus Haliday, 1834; 5. Lysiphlebus fabarum Marshall, 1896; 6. Praon volucre Haliday, 1833.

The hyper parasitoids belong to 4 families from Hymenoptera order: Charipidae Family: 1. Charips leunisii Hartig, 1840; 2. Charips tschecki Giraud, 1860: 3. Charips victrix infuscatus Kieffer, 1902. These species act exclusively as secondary parasitoids. Pteromalidae Family: 1. Pachyneuron aphidis (Bouché, 1833). It acts as secondary and tertiary parasitoid. Megaspilidae Family: 1. Dendrocerus carpenteri Curtis, 1832. It acts as secondary parasitoid. Encyrtidae Family: 1. Syrphophagus aphidivorus Mayr, 1876. It acts as secondary parasitoid. The species of Aphidiidae act exclusively as primary parasitoids. Among the hyper parasitoids, the species Charips, Dendrocerus, and Syrphophagus act only as secondary parasitoids while the species Pachyneuron aphidis acts both as a secondary and tertiary parasitoid. 68 The diversity of the parasitoids in some colonies of aphids (…)

From the graphed trophic network (Fig. 1) it is easy to observe the relations between the species of aphids and their parasitoids and hyper parasitoids. From the total amount of these trophic relations, 9 are new to science and 8 are new to Romania. For the elucidation of the presence and role of the parasitoid species in these biocoenotic complexes, the relations between primary parasitoids and hyper parasitoids, the relations that exist between the parasitoid species and the relations that exist between the hyper parasitoid species have been analyzed. In figure 2 we can see the percentage rapport between primary parasitoids and hyper parasitoids. Primary parasitoids represent 57.22 % from the total and hyper parasitoids represent 42.77 %. This percentage rapport shows that the intervention of the hyper parasitoids in parasitica complexes is widely spread.

Figure 2 The percentage representation of the rapport between parasitoids and hyper parasitoids

Hyper parasitoids 43%

Primary parasitoids 57%

The species that is the best represented among the primary parasitoids is Lysiphlebus fabarum. It represents 74 % from total and is the species with the highest degree of polyphagy and the highest efficiency in limiting the number of aphids (Fig. 3).

Figure 3 The percentage representation of the species of primary parasitoids; Apherv – Aphidius ervi; Dyspla – Dyscritulus planiceps; Ephpla – Ephedrus plagiator; Lysamb – Lysiphlebus ambiguus; Lysfab – Lysiphlebus fabarum; Pravol – Praon volucre

Apherv 7% Pravol 2% Dyspla 8% Ephpla 2%

Lys amb 7%

Lys fab 74%

69 Elena Feraru and all.

The species best represented among the hyper parasitoids are Syrphophagus aphidivorus and Pachyneuron aphidis. They represent 78 %, respectively 16 % of the total number of hyper parasitoids. Both species have a great efficiency in limiting the primary parasitoids (Fig. 4).

Figure 4 The percentage representation of the species of hyper parasitoids; Chaleu – Charips leunisii; Chatsc – Charips tschecki; Chavicinf – Charips victrix infuscatus; Pacaph – Pachyneuron aphidis; Dencar – Dendrocerus carpenteri; Syraph – Syrphophagus aphidivorus

Chavicinf 2% Chatsc 1% Chaleu 2% Pacaph 16%

Dencar 1%

Syraph 78%

Conclusions This paper presents information regarding the diversity of the parasitoids that control the populations of 12 species of aphids. From the total number of adults emerged from the mummies collected, 57.22 % are primary parasitoids (Aphidiidae) and 42.77 % are hyper parasitoids (Charipidae, Pteromalidae, Megaspilidae, and Encyrtidae). The species of Aphidiidae act only as primary parasitoids attacking aphids. Among the hyper parasitoids, the species Charips, Dendrocerus and Syrphophagus act only as secondary parasitoids, attacking species of Aphidiidae while Pachyneuron aphidis acts both as a secondary parasitoid (attacking Aphidiidae) and as a tertiary parasitoid then attacking Charips leunisii. Lysiphlebus fabarum is the best represented primary parasitoid from a numerical point of view (it represents 74 % of the total number of primary parasitoids) and the species Syrphophagus aphidivorus and Pachyneuron aphidis are the best represented hyper parasitoids from a numerical point of view (they represent 78 %, respectively 16 % of the total number of hyper parasitoids). From the total number of trophic relations presented, 9 are new to science and 8 are new to Romania.

70 The diversity of the parasitoids in some colonies of aphids (…)

References

1. Boguleanu, Gh., 1994 - Insecta, Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti, II: 337 442 2. Ciochia, V., Boeriu, H., 1996 - Conspectul afidelor, plantelor gazdă şi principalii limitatori naturali din România, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gh. Ionescu Sisesti” de Ornitologie, protecţia păsărilor şi a naturii din Romậnia, Soc. pentru ecosanogenezặ din Romậnia, Braşov 3. Dűzgűnes, Z., Kilinçer, N., Toros, S., Kovanici, B., 1982 - Ankara Ilinde Bulunan Aphidoidea Tűrberinin Parazit ve Predatörleri, Ankara 4. Lăcătuşu, Matilda, Panu, Mihaela, 1967 - Studii şi Cercetări de Biologie, Seria Zoologie, RSR, Bucureşti, Tom 19 (1): 45-120 5. Mackauer, M., Starỳ, P., 1967 - Hym. Ichneumonoidea. World Aphidiidae, Paris 6. Mustaţă, Gh., Teodorescu, Irina, Tudor, C., 1977 – Anuarul Muz. de Şt. Nat. Piatra Neamţ, seria Botanică – Zoologie III, RSR, Piatra Neamţ 7. Mustaţă, Gh., 1986 - Lucr. Celei de-a III-a Conf. de Entomologie, Iaşi, 20-22 mai, 1983, p. 595-599 8. Mustaţă,Gh., 1986 - Analele Şt. ale Univ „Al. I. Cuza”, Iaşi, seria a II-a Biologie, Tomul XXXII, 74-75 9. Mustaţă, Gh., Mustaţă, Mariana, Maniu, C., 2000 - Afide dăunătoare şi complexul de parazitoizi care le limitează populaţia. Rolul biocenozelor parazitoide în păstrarea echilibrului natural, Edit. Corso, Iaşi 10. Starỳ, P., 1962 - Acta Faun. Entom. Musei Nat. Pragae, 8: 83-86 11. Starỳ, P., 1964 - Acta Faun. Entom. Musei Nat. Pragae, 10: 187-201 12. Starỳ, P., 1966 - Aphid parasites of Czechoslovakia, A review of the Czechoslovak Aphidiidae (Hymenoptera), Charles University, Prague 13. Starý, P., 1987 - Acta Entomologica Bohemoslovaca, 84 (2): 91-101, Prague.

71 Table 1. Diversity of the parasitoids that attack colonies of aphids that cause damage to some species of grassy plants Parasitoids Hyper parasitoids s s s ri u ii ki r x p e s c e o us i i e dis Date and place Species of parasitized c guu i ucr

Host plants un div ch b scat

of collection aphids ani rpente s victri l u m . le aphi vol . t A. erv . . h P P inf aphi Ch. L. fabarum C E. plagiator . Ch L. a D. p D. ca S Macrosiphoniella Achillea millefolium Cozia/1.07 22 millefolii Brachycaudus cardui 16 2 Arctium lappa Tutova/19.06 Aphis rumicis 16 2 Arctium lappa Budăi/3.07 Aphis fabae 18 98 Carduus acanthoides Tutova/19.06 Brachycaudus cardui 2 2 Cichorium intybus Cozia/1.07 Aphis fabae 24 2 16 Cirsium arvense Cozia/1.07 Aphis fabae 2 26 6 Cirsium arvense Budăi/3.07 Aphis symphiti 14 4 Crepis foetida Cozia/1.07 Dactynotus cichorii 6 2 2 4 4 2 Hypericum perforatum Cozia/1.07 Aphis chloris 88 16 Medicago falcata Tutova/19.06 Aphis craccivora 14 Melilotus officinalis Cozia/1.07 Aphis craccivora 6 30 4 Parasitoids Hyper parasitoids s i s s u ri ii k r x p c tor e o us i e dis a Date and place Species of parasitized c guu v i ucre

Host plants unis div ch b scat agi ani

of collection aphids rpente s victri l u m . le aphi vol . t A. er . . h P P inf aphi Ch. L. fabarum C E. pl . Ch D. p L. a D. ca S Onobrychis viciifolia Cozia/1.07 Aphis craccivora 2 2 2 Phragmites australis Bălţaţi/17.06 Hyalopterus pruni 4 Rumex patientia Tutova/19.06 Aphis rumicis 8 Salvia nemorosa Bălţaţi/17.06 Aphis salviae 2 2 52 Salvia pratensis Bălţaţi/17.06 Aphis gossypii 2 72 4 Tamarix ramosissima Iaşi/25.07 Aphis craccivora 18 24 Macrosiphoniella Tanacetum vulgare Bălţaţi/17.06 2 8 tanacetaria 24 Amount = 678 parasitoids 28 32 8 26 288 6 6 2 6 48 2 226 Figure 1. Trophic network: new relation to science, new relation to Romania Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

SPECIES OF PARASITOIDS THAT CONTROL THE POPULATIONS OF APHIDS (HOMOPTERA: APHIDIDAE) FROM SOME ORCHARDS OF IASI AND VASLUI COUNTIES

ELENA FERARU1 AND GHEORGHE MUSTAŢĂ1

Keywords: aphids, parasitoids, hyper parasitoids, biological control.

This work presents the complex of parasitoid species that affect the colonies of Brachycaudus cardui L., Phorodon humuli Schrk., Hyalopterus pruni Geoff., Myzus cerasi Fabr., Rhopalosiphum insertum Walk., Dysaphis plantaginea Pass., and Ovatus insitus Walk. that attack the orchards of plum, sweet cherry, cherry, apple, quince, and peach trees from Iasi and Vaslui counties. There were identified 7 species of Aphidiidae that act as primary parasitoids and 13 species that act as hyper parasitoids.

Introduction The orchards become the target of attack of some species of aphids that can frequently cause great damages. The colonies of aphids present in these orchards attract a large number of entomophagous species (predators and parasitoids). The species of Aphidiidae act as primary parasitoids of the aphids. Their efficiency in limiting the colonies of aphids is highly inhibited by the intervention of some species of hyper parasitoids. The trophic relations between species of primary parasitoids and hyper parasitoids are very complicated in these types of biocoenoses. The research done in the field clarified the position and role of every species that act upon the colonies of observed aphids.

Material and methods Research performed in 2004 in orchards (from 15 localities) attacked by aphids from the Iasi and Vaslui counties of provided information on the relations between aphids and the species of parasitoids that control the aphid populations. Mummies from the colonies of 7 species of aphids were collected from orchards of plum, sweet cherry, cherry, apple, quince, and peach trees. The mummies were reader in laboratory conditions for the purpose of obtaining parasitoids. For clarifying the relations within these biocoenotic complexes, dissections on aphids and mummies were performed, and ______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi Elena Feraru and Gheorghe Mustaţă the remainders of mummies after the eclosion of adult parasitoids were analyzed. The trophic network shows the position of each species within the biocoenotic complex.

Results and discussion Mummies from the colonies of 7 species of aphids have been collected. These species are: Brachycaudus cardui L. and Phorodon humuli Schrk. on plum trees, Hyalopterus pruni Geoff. on plum and peach trees, Myzus cerasi Fabr. on sweet cherry and cherry trees, Rhopalosiphum insertum Walk. and Dysaphis plantaginea Pass. on apple trees and Ovatus insitus Walk. on quince trees (tables 1, 2). The colonies of these aphids are controlled by some primary parasitoids from Family Aphidiidae. The infested individuals are easily recognized when the mummies appear (the aphid’s body contains the cocoon in which the Aphidiidae previously transformed into a pupae and then into an adult). We collected 1390 mummies formed by Aphidiidae; later on we observed these mummies in the laboratory for the purpose of obtaining the parasitoids. Considering their development mechanism and their aspect, we were able to distinguish two types of mummies: those produced by the species of the genus Praon that make a cocoon underneath the body of aphids and those produced by others aphids, that make their cocoon inside the body of the host. The individuals of Aphidiidae that formed the mummies were expected to emerge from them. In actuality the 1276 individuals that emerged belong to 20 species belonging to 5 families of Hymenoptera (tables 1 and 2): Family Aphidiidae: 1. Aphidius aulacorthi Stary, 1963; 2. Aphidius picipes (Nees, 1811); 3. Aphidius transcaspicus Telenga, 1958; 4. Ephedrus campestris Stary, 1962; 5. Ephedrus plagiator (Nees, 1811); 6. Praon dorsale (Haliday, 1833); 7. Praon volucre (Haliday, 1833). Family Charipidae: 8. Alloxysta semiclausa Keiffer, 1904; 9. Aloxysta subaperta Keiffer, 1904; 10. Charips brevicornis Keiffer, 1902; 11. Charips flavipes Ionescu, 1963; 12. Charips leunisii Hartig, 1940; 13. Charips microcerus Haliday, 1870; 14. Charips perpussilus Keiffer, 1904; 15. Charips victrix victrix Westwood, 1840; Family Megaspilidae: 16. Dendrocerus carpenteri Curtis, 1832; Family Pteromalidae: 17. Asaphes suspensus Nees, 1811; 18. Asaphes vulgaris Walker, 1834; 19. Pachyneuron aphidis (Bouché, 1833); Family Encyrtidae: 20. Syrphophagus aphidivorus (Mayr, 1876). Founding the trophic relations established among species we represented the trophic networks that show the role and mode of action of each species. Species of Aphidiidae are infested by a large number of species of Charipidae, Megaspilidae and Encyrtidae that act exclusively as secondary parasitoids (Figure 1). The species Asaphes suspensus, Asaphes vulgaris and Pachyneuron aphidis from the Family Pteromalidae act 76 Species of parasitoids that control the populations of aphids (…) in various ways depending on the hosts they can find. Thus, they can act as secondary parasitoids, when they attack species of Aphidiidae. When encountering larvae of Charipidae, they prefer these and therefore become tertiary parasitoids. Parasitism relations may be established between the species Asaphes vulgaris and Pachyneuron aphidis, and these species become in this case quaternary parasitoids. Acting as secondary, tertiary and sometimes quaternary parasitoids, the species of Asaphes and Pachyneuron have the role of a real buffer system that maintains the natural equilibrium of this biocoenotic complex. From the Brachycaudus cardui L., Phorodon humuli Schrk. and Hyalopterus pruni Geoff. mummies collected from plum trees emerged 582 primary parasitoids (Aphidiidae) and 302 secondary parasitoids that belong to 8 species (Charipidae, Pteromalidae and Megaspilidae). From the amount of the parasitoid species, 65.83 % are primary parasitoids and 34.16 % are hyper parasitoids. Among the primary parasitoids, the species Praon volucre (Hal.) appears in 68.18 % of the samples. Among the hyper parasitoids, the best numerically represented species is Pachyneuron aphidis (Bouché). In colonies of Myzus cerasi Fabr. obtained from sweet cherry and cherry trees, 5 species of Aphiddidae were observed acting as primary parasitoids. Among these, Praon volucre (Hal.) is one of the most common species. From the human’s economical point of view, the beneficial action of primary parasitoids is limited by the intervention of 10 species of hyper parasitoids from the Families Charipidae, Pteromalidae, Megaspilidae, and Encyrtidae. Among the parasitoids emerged from the mummies that were collected from sweet cherry trees 68.08% were found to be primary parasitoids and 31.91% were found to be secondary parasitoids. Among the parasitoids emerged from the mummies that were collected from cherry trees, 24.79% were found to be primary parasitoids and 75.20% were found to be secondary parasitoids. The species Rhopalosiphum inserum Walk., Dysaphis plantaginea Pass. (collected from apple trees) and Ovatus insitus Walk. (collected from quince trees) were accidentally infested. Hyalopterus pruni Geoff. is one of the species preferred by parasitoid insects. The presence of secondary parasitoids obtained from mummies of Hyalopterus pruni found on peach trees was not recorded, because the number of collected mummies and the analyzed peach trees was very small.

Conclusions In this paper data are presented about the diversity of the parasitoids that control the populations of aphids found on fruit trees from some orchards from 15 localities situated on the territories of Iasi and Vaslui counties. For this study, we used mummies collected from the colonies of 7 species of aphids that attack fruit trees: Brachycaudus cardui L. and Phorodon humuli Schrk. from plum trees, Hyalopterus pruni Geoff. from plum and peach trees, Myzus cerasi Fabr. from sweet cherry and cherry trees, Rhopalosiphum insertum Walk. and Dysaphis plantaginea Pass. from apple trees, and Ovatus insitus Walk. from quince trees. From the collected mummies, 1276 primary and secondary parasitoids emerged in the laboratory. We were able to identify 20 species of parasitoid insects that control the populations of the species of aphids that attack fruit trees. The positive influence that 77 Elena Feraru and Gheorghe Mustaţă primary parasitoids (Aphidiidae) bring to the human economy is much limited by the intervention of secondary parasitoids (Charipidae, Pteromalidae, Megaspilidae and Encyrtidae ). Following the clarification of the trophic relations existent among species characteristic trophic networks were represented. From the total amount of trophic relations presented, 15 are new to science and 18 are new to Romania.

References

1. Boguleanu, Gh., 1994 - Insecta, Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti, II: 337 442 2. Ciochia, V., Boeriu, H., 1996 - Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gh. Ionescu Sisesti” de Ornitologie, protecţia păsărilor şi a naturii din Romậnia, Soc. pentru ecosanogenezặ din Romậnia, Braşov 3. Dűzgűnes, Z., Kilinçer, N., Toros, S., Kovanici, B.,1982 - Ankara Ilinde Bulunan Aphidoidea Tűrberinin Parazit ve Predatörleri, Ankara 4. Lăcătuşu, Matilda, Panu, Mihaela, 1967 - Studii şi Cercetări de Biologie, Seria Zoologie, RSR, Bucureşti, Tom 19 (1): 45-120 5. Mackauer, M., Starỳ, P., 1967 - Hym. Ichneumonoidea. World Aphidiidae, Paris 6. Mustaţă, Gh., Mustaţă, Mariana, Maniu, C., 2000 - Afide dăunătoare şi complexul de parazitoizi care le limitează populaţia. Rolul biocenozelor parazitoide în păstrarea echilibrului natural, Edit. Corso, Iaşi 7. Starỳ, P., 1962 - Acta Faun. Entom. Musei Nat. Pragae, 8: 83-86 8. Starỳ, P., 1964 - Acta Faun. Entom. Musei Nat. Pragae, 10: 187-201 9. Starỳ, P., 1966 - Aphid parasites of Czechoslovakia, A review of the Czechoslovak Aphidiidae (Hymenoptera), Charles University, Prague 10. Starý, P., 1966 - Acta Entomologica Bohemoslovaca, 63 (1): 67-75, Prague 11. Starý, P., 1975 - Acta Entomologica Bohemoslovaca, 72 (2): 99-114, Prague 12. Starý, P., 1987 - Acta Entomologica Bohemoslovaca, 84 (2): 91-101, Prague.

78 Table 1. The diversity of parasitoids and hyper parasitoids of the species of aphids that attacked plum trees in 2004 Parasitoids Hyper parasitoids a s t ri s a x e s e i s u cu t l i r u cr x per di i Species of parasitized Date and place of t . . en garis l ri lu t asp cla o A.

aphids collection rp i Ch Al . vic puss sc dorsale aphi v vul suba vic . . h plagiator . n l. P P P. a l C sem A per E. r A. suspensus D. ca t A Brachycaudus cardui Bălţaţi/1.05.04 2 4 Brachycaudus cardui Iaşi/8.05.04 6 Phorodon humuli Iaşi/3.05.04 4 24 4 Phorodon humuli Iaşi/3.05.04 14 8 8 Phorodon humuli Iaşi/8.05.04 4 2 Phorodon humuli Iaşi/9.05.04 14 2 8 2 Phorodon humuli Iaşi/24.05.04 2 2 Hyalopterus pruni Iaşi/20.05.04 10 4 2 Hyalopterus pruni Bădeana/28.05.04 2 Hyalopterus pruni Bălţaţi/17.06.04 8 14 16 4 Hyalopterus pruni Bogdăneşti/20.06.04 8 4 Hyalopterus pruni Folteşti/20.06.04 6 Hyalopterus pruni Unţeşti/20.06.04 6 Parasitoids Hyper parasitoids a s t ri x e s e sa cu t u per x di Species of parasitized Date and place of ilus . . en ucr garis l ri t aspi cla uss A.

aphids collection rp i Ch victri Al sc dorsale aphi vol vul vic . . . . n P P P a ll. suba Ch. sem A perp E. plagiator r A. suspensus D. ca t A Hyalopterus pruni Satu Nou/23.06.04 8 4 Hyalopterus pruni Satu Nou/23.06.04 8 306 2 Hyalopterus pruni Coropceni/23.06.04 28 58 2 6 30 6 Hyalopterus pruni Poiana/23.06.04 8 12 10 16 Munteni de Jos/ 4 8 20 30 4 Hyalopterus pruni 24.06.04 Hyalopterus pruni Murgeni/25.06.04 18 4 28 18 Hyalopterus pruni Cozia/1.07.04 8 Hyalopterus pruni Osoi/1.07.04 10 16 Hyalopterus pruni Budăi/3.07.04 4 2 2 10 Amount = 884 parasitoids 2 36 66 478 42 10 2 2 10 12 168 56 Table 2. The diversity of parasitoids and hyper parasitoids of the species of aphids that attacked sweet cherry, cherry, apple, quince, and peach trees in 2004 Parasitoids Hyper parasitoids i is ri h s t s tr ii

Species of es i x s e sa s ru p Date and place of i e i le r cor parasitized t pes au orn vo garis unis sa ucr

Host collection av i x rpente c mp cl

aphids i a ri phidi v t . . . fl . vic plants . le vul pici hid c mi a vol dor . . ll. h h . . . . p bre Ch C Ch microcerus C vic A P D. ca S. a A. aula A E E. plagiator P P A se Ch Myzus cerasi Iaşi/3.05.04 36

ry Myzus cerasi Iaşi/8.05.04 10 6 Myzus cerasi Iaşi/20.05.04 4 Myzus cerasi Bălţaţi/17.06.04 2 4 2 14 2 eet cher

w Myzus cerasi Iaşi/16.06.04 8 4 S Total = 94 parasitoids 4 36 2 22 2 16 10 2 Myzus cerasi Iaşi/15.06.04 6 12 2 Myzus cerasi Tutova/19.06.04 6 2 8 18 Myzus cerasi Bogdăneşti/20.06.04 12 2 2 102 24 ry

r Myzus cerasi Coropceni/23.06.04 2 2 26 e Myzus cerasi Satu Nou/23.06.04 2 4 12 Ch Myzus cerasi Murgeni/25.06.04 4 22 18 2 10 34 8 10 Total = 242 parasitoids 2 6 52 20 2 2 12 2 28 54 46 16 Parasitoids Hyper parasitoids s hi s i t i Species of s r x s tor sa u s ru

Date and place of ris is nis e a u

parasitized co di a vo a penteri l Host collection ucre i l cip c agi ocer icor

aphids i rix r leun flavipe victri . plants t l au p vulga hid dorsale vol aphi c . . . . p A. A. E. campestris E. pl P P Al semi Ch. brev Ch. Ch. Ch. mic Ch. vi A P D. car S. a Rhopalosiphum 2 insertum Iaşi/3.05.04 e Dysaphis pl 2 plantaginea Iaşi/8.05.04 Ap 2 Total = 6 parasitoids 2 2 2 Ovatus insitus Bălţaţi/1.05.04 2 2 ce n i 2 2 Qu Total = 4 parasitoids Hyalopterus 8 32

h pruni Bălţaţi/17.06.04 Hyalopterus eac 6 P pruni Bogdăneşti/20.06.04 Total = 46 parasitoids 8 38

Plum tree

Brachycaudus cardui Hyalopterus pruni Phorodon humuli

Aphidius transcaspicus Praon volucre Praon dorsale Ephedrus plagiator

o s a a ri sa r e ctr eru u st st ilus su i c ips ips eu dis n aris r r i o phes phes xy xy n e ent cla g uss i a a l x v y lo lo s s rp sp ri ndr aph t Cha ch vu u e subaperta ca s sem perp vic Figure 1. Representation of the trophic relations established between aphids found on plum trees and their parasitoids: new relation to science; new relation to Romania.

Sweet cherry tree Cherry tree

Myzus cerasi

Aphidius picipes Ephedrus campestris Praon volucre Praon dorsale Ephedrus plagiator

s n s s ri o

i a

gus t ri sa s t i s s s s s ru s c a is eru s ur i es i p p p p p te r erus h si au i i i i i y d p a vo c r r r r r p i i i cl g a a a a a icorn aphe l d uni ix v av s rpen cro e llox mi ndroc hi aph l Ch Ch Ch Ch Ch fl vu chyne A rpho e A ca a se mi brev y ap D P v.ictr S

Figure 2. Representation of the trophic relations established between Myzus cerasi and its parasitoids: new relation to science, new relation to Romania.

Apple tree Quice tree Peach tree

Rhopalosiphum Dysaphis Ovatus insitus Hyalopterus insertm plantaginea pruni

Ephedrus Aphidius Ephedrus Praon Praon campestris aulacorthi campestris dorsale volucre

Dendrocerus Pachyneuron carpenteri aphidis

Figure 3. Representation of the trophic relations established between aphids that attack plum, apple, quince, peach trees and their parasitoids:

new relation to science, new relation to Romania.

Apple tree Quince tree Peach tree Plum tree Sweet cherry tree Cherry tree

Dysaphis Rhopalosiphum Ovatus Brachycaudus Phorodon Hyalopterus Myzus cerasi plantaginea insertum insitus cardui humuli pruni

Aphidius Ephedrus Ephedrus Aphidius Praon Praon Aphidius aulacorthi campestris plagiator transcaspicus dorsale volucre picipes

s n

rix s s s u s i

a us gus

ri u sa ta ta i ct l s e i u i x i uro es su eru ha si a ert ips ips ips ips ips orn p n ri aris l vor v r r r r r ocer p t phes phes e s ent g ic hid a a l di oxys oxys uni p i l l v puss s s p rp sp hyne e l l vic mic ndr a l phop Cha Cha Cha Cha Cha flavi c vu u A A r ari e suba A A ca s a se microc per bre y h aph D P S C

Figure 4. Representation of the trophic relations established between aphids found on fruit trees and their parasitoids: new relation for science, new relation for Romania.

Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

THE COMPLEX OF PARASITOIDS CONTROLING SOME COLONIES OF APHIDS

OTILIA BARNEA1, MARIANA MUSTAŢĂ1, GHEORGHE MUSTAŢĂ1, ELENA FERARU1

Keywords: biological control, parasitoids, hyperparasitoids, Aphididae, Aphidiidae

In this work we present the species of hymenopter parasitoids which control certain aphids colonies. We make research on the parasitoids complexes which control the colonies of 9 species of aphids from 10 species of plants. We identified 25 species of hymenoptera which act as primary, secondary, tertiary and even quaternary parasitoids. We try to present the trophic relations between species and accomplish a synecological analysis of these in order to understand the role of each species in these biocenoses of the parasitoid type.

Introduction Aphids are dangerous enemies of culture plants. Their great prolificity allows the installation of massive colonies on different attacked plants. By their presence, aphids attract an entomophagous complex which controls their populations. We followed the role of parasitoid insects in the limitation of aphids populations. The main role is attributed to the species from the Aphidiidae family that are exclusively parasitoids. Their role in the limitation of the aphid populations is still limited by the intervention of the species of secondary parasitoids. Often the number of the species of secondary parasitoids is very important, a fact that provokes a strong competition among them to obtain a place in the host populations. As tertiary and even quaternary parasitoids come to take part in this competition, the relations among the species become complicated. The role of these top parasitoids is that of a blocking system in this type of biocenoses, ensuring the installation of a natural balance provided that man do not cause major unbalance by his intervention.

Materials and work method During the period between 2003-2004 we collected 4169 mummies from the colonies of 9 aphid species from 10 species of host plants in several locations from the counties of Botoşani, Iaşi, Bacău and Constanţa (table I). ______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi Otilia Barnea and all.

From the 4169 collected species, formed by the primary parasitoids from the Aphidiidae family, 256 died for different reasons, and from 3913 mummies appeared as many parasitoids that acted as primary, secondary, tertiary and even quaternary parasitoids. Examining in laboratory conditions the rests of the mummies from which appeared the parasitoids we succeeded in elucidating the trophic relations among the species. In order to appreciate the role of each species in these complex biocenoses, we achieved a synecological analysis following their abundance, constancy, dominance, index of the ecological significance and coenotic affinity.

Results and discussions From the 3913 parasitoids 798 appeared, belonging to the primary parasitoids from the Aphidiidae family, and 3115 hyperparasites are included in 4 families (table 1). Aphidiidae family: 1. Aphidius absinthii (Marsh.), 2. Aphidius ervi (Hal.), 3. Aphidius funebris (Maec.), 4. Aphidius rosae (Hal.), 5. Aphidius rubi (Starý), 6. Lysiphlebus ambiguus (Hal.), 7. Lysiphlebus fabarum (Marsh), 8. Lysiphlebus melandriicola (Starý), 9. Diaeretiella rapae (M’Intosh), 10. Trioxys angelicae (Hal.) şi 11. Trioxys centaurae (Hal.) Charipidae family: 12. Charips arcuatus (Kieff), 13. Charips leunisii (Hrtg), 14. Charips melanogaster (Hrtg), 15. Charips vitrix infuscatus (Cam.), 16. Alloxysta nigrita (Thoms.), 17. Alloxysta perplexa (Kiff.), 18. Alloxysta semiclausa (Kiff.), 19. Alloxysta ulrichi ulrichi (Gir.). All species of charipids act as secondary parasitoids. Pteromalidae family: 20. Pachyneuron aphidis (Bché), 21. Pachyneuron minutus (Bché), 22. Asaphes suspensus (Nees). The species may act as secondary, tertiary and even quaternary parasitoids, because Asaphes and Pachyneuron parasite each other. Ceraphronidae family: 23. Dendrocerus bicolor (Curt.), 24. Dendrocerus carpenteri (Curt.). They act as secondary parasitoids. Encyrtidae family: 25. Syrphophagus aphidivorus (Mayr). It acts as a secondary parasitoid. Based on the trophic relations among the species we accomplished a trophic network (picture 1). Because they are different aphid species that attack different plants, we can see that certain species have certain affinities: some aphids for host plants, primary parasitoids for certain aphid species, and secondary, tertiary and quaternary parasitoids seem to have multiple action possibilities. If primary parasitoids play an important role in the biological control of certain aphid populations, secondary parasitoids play a negative one. They conjugate their actions and limit the efficiency of primary parasitoids. Yet tertiary parasitoids participate, too. The latter can act as secondary as well as quaternary parasitoids depending on the number of hosts offered to them. Thus they play the role of a real 88 The complex of parasitoids controling some colonies of Aphids blocking system in the biocoenotic complex, not allowing the exponential development of a species. If the number of primary parasitoids is important, then they parasite the primary parasitoids. If the secondary ones offer a great number of larvae, then they act as tertiary parasitoids. Asaphes and Pachyneuron species parasite each other depending on the possibility of meeting. The blocking system ensures the preservation of the natural balance when man does not either intervene or provokes an unbalance in the system. In order to elucidate the role of each species in these biocoenoses of parasitary type, we achieved a synecological analysis of the main species. As we can see in table 2, in the order of their abundance, the one that dominates is Syrphophagus aphidivorus with 1136 individuals, followed by Pachyneuron aphidis with 951, Lysiphlebus fabarum with 339, Aphidius funebris with 213 etc. Only two species are euconstant, Syrphophagus aphidivorus and Pachyneuron aphidis, followed by 6 accessory species. It is of an utmost importance that in different aphid colonies, with different species of primary parasitoids, these 2 hyperparasitoid species are euconstant. It would be expected that primary parasitoids dominate in the colonies of each aphid species. Yet this happens only in very few cases. In the Uroleucon cichorii colonies, the dominant aphid is Aphidius funebris. The latter one forms the mummies. However the populations of this species are extremely parasited by hyperparasitoids complex. In picture 2 we present the relations among the species of this complex. This sort of situation is not unique. We present separately the situation offered by the species Uroleucon cichorii from picture 3 and tables III and IV. We can easily follow the number of parasitoid species which control the colonies of this species and the relations among them. An essential feature of these biocoenotic complexes is the great number of secondary parasitoids on the one hand, and the intervention of superior parasitoids on the other hand. By the intervention of secondary parasitoids, their beneficial action for man’s economy is limited. The presence of tertiary and quaternary parasitoids supposes the formation of a blocking system that plays an important role in preserving the natural balance. We need to understand that the structure of these parasitoid biocoenoses is an example of self-adjustment in nature. Only man’s unnatural intervention, which provoked numerous unbalances in nature, makes these systems be inefficient.

Conclusions In this work we present the results of the research accomplished during the period 2003-2004, concerning the understanding of the parasitoids complexes which control the populations of certain aphids harmful to plants. From the colonies of 9 aphid species installed on 10 species of plants, we collected 4169 mummies formed by 11 aphidiidae species. From them appeared 3913 adult parasitoids, which belong to 25 species included in the following families: Aphidiidae, Charipidae, Pteromalidae, Encyrtidae and Ceraphronidae.

89 Otilia Barnea and all.

The relations among the species are greatly complex. Primary parasitoids belong exclusively to Aphidiidae family. Their action is however much limited by species of secondary parasitoids which belong to the following genera: Alloxysta, Charips, Syrphophagus and Dendrocerus. The relations become more complicated when certain tertiary parasitoids begin to act: Asaphes suspensus, Pachyneuron aphidis and Pachyneuron minutum. These species can act as secondary, tertiary and even quaternary parasitoids. By their way of parasiting these species play the role of a real blocking system in these biocenoses of parasitoid type.

Bibliography

1. Evenhuis, H.H, 1972 - Ent. Ber. Amst., 32, 210 – 236 2. Evenhuis, H.H, 1966 - Insects, Acad. Praha, 39 – 40 3. Mackauer, M., Starý, P., 1967 - Hym. Ichneumonoidea, world Aphidiidae, Le François Paris 4. Mustaţă, Gheorghe, Mustaţă, Mariana, 2001 - The role of the parasitoid biocenosis in keeping the equilibrum of nature, „Al. I. Cuza” Univ. Publishing House, Iassy. 5. Mustaţă, Gheorghe, Mustaţă, Mariana, Maniu, Călin, 2000 - Afide dăunătoare şi complexul de parazitoizi care le limitează populaţiile. Rolul biocenozelor parazitoide în păstrarea echilibrului natural, Ed. Carson, Iasi. 6. Mustaţă, Gh., 1986 - An. St. ale Univ. „Al. I Cuza” Iaşi XXXII, s. IIa, Biol. 74 – 75 7. Starý, P., 1970 - Biology of Aphid Parasites with respect to integrated control, Dr. W. Junk N.V – The Hague 8. Starý, P., 1965 - Acta Faunistica Entomologica, Musei Nationalis Pragae, Vol. 10, No. 96 9. Starý, P., 1960 - Acta Societatis Entomologicae Cechosloveniae, Tom. 57 – 1960, No. 3 10. Stelfox, A.W., 1941 - Proceedings of the Royal Irish Academy, volume XLVI, Section B, No. 10, Dublin: Hodges, Figgis & Co.

90 Table I. The parasitoids complex from certain aphids colonies PRIMARY PARASITOIDS HYPERPARASITOIDS i s a t h e u hii i r t s s pae c a a ix s vi e i l a a i a r r t s s a a u e t s o ru ru s ron ron a s s s us r u r bus bus agus i er unisii m bus u t l l eae cu x u u s a r p o uu ca nigr ulr e r ce ce a a u i he a a iic e e e l ga dis n nt br chi a a r g r t t r li u c o o p n n o ar NO. LOCATION AND APHID SPECIES e a a r r HOST PLANT s e a oph nutus a s ioxys ioxys c divo bi no dius rubi ne ips vi i b d d u g r r nd dius ros p phidius To To a ips l lloxyst lloxyst ulri u siphle siphle n n i hi bi a

DATE n aphi l siphle r Ch T T ar m f retiell fa As l perpl r hi y y A a A A am a susp carpe y phidius e inf e h cent a semicl p ap L L h a De De Pachy Pachy L lloxyst lloxyst me h A C Aphi Syrph me A phidius absint C C A A Di A 1 Gradina Botanică Iaşi Rumex crispus Aphis rumicis 18 3 3 24 45 1 46 11.06.2003 2 Gradina Botanică Iaşi Rumex crispus Aphis rumicis 29 8 5 42 80 21 4 105 15.06.2003 3 Albeşti –Botoşani Robinia pseudoacacia Aphis craccivora 6 2 8 4 4 20.06.2003 4 Valea lui David (Iaşi) Knautia arvensis Aphis confusa 19 19 8 8 3.07.2003 5 Letea – Bacău, Cichorium intybus Uroleuchon cicorii 35 9 37 81 85 136 18 11 39 31 48 32 53 6 2 14 475 26.06.2003 sativum var. foliosum 6 Letea – Bacău, Cichorium intybus Uroleuchon cicorii 14 6 62 82 135 141 19 23 43 60 39 25 31 49 3 4 5 577 27.06.2003 sativum var. foliosum 7 Letea – Bacău, Cichorium intybus Uroleuchon cicorii 6 11 30 47 95 101 11 18 31 12 29 18 33 29 7 3 387 2.07.2003 sativum var. foliosum 8 Letea – Bacău, Cichorium intybus Uroleuchon cicorii 8 3 71 82 180 123 13 21 42 6 8 29 36 40 11 3 5 517 11.07.2003 sativum var. foliosum 9 Gradina Botanica Cichorium intybus Uroleuchon cicorii 11 1 1 13 18 18 Iaşi, 1.07.2004 intybus 10 Gradina Botanica Cichorium intybus Uroleuchon cicorii 2 2 3 2 1 16 Iaşi, 10.07.2004 intybus 11 Leţcani – Iaşi, Artemisia absinthium Macrosiphoniella 14 8 22 368 21 2 57 14.07.2004 artemisiae 12 Podu Iloaiei – Iaşi, Artemisia absinthium Macrosiphoniella 21 18 39 57 36 93 18.07.2004 artemisiae 13 Agigea – Constanţa, Carduus acanthoides Brachycaudus cardui 29 16 45 32 14 46 18.06.2004 14 Agigea – Constanţa, Carduus acanthoides Brachycaudus cardui 31 15 46 69 25 94 19.06.2004 15 Agigea – Constanţa, Verbascum Aphis verbasci 62 62 104 39 143 20.06.2004 phlomoides 16 Agigea – Constanţa, Verbascum Aphis verbasci 41 41 82 79 161 24.06.2004 phlomoides 17 Iaşi, 21.06.2004 Ballota nigra Aulacortum solani 12 18 30 21 42 63 18 Iaşi, 28.06.2004 Ballota nigra Aulacortum solani 15 9 24 14 23 37 19 Agigea – Constanţa, Onopordon acanthium Brachycaudus cardui 11 6 5 4 26 19 24 43 23.06.2004 20 Agigea – Constanţa, Onopordon acanthium Brachycaudus cardui 9 7 11 5 32 38 42 1 2 1 2 86 25.06.2004 21 Agigea – Constanţa, Cakile maritima Brevicoryne brassicae 12 12 13 11 5 7 3 1 40 24.06.2004 22 Agigea – Constanţa, Cakile maritima Brevicoryne brassicae 19 19 23 42 8 15 8 2 1 90 27.06.2004 TOTAL: 3913 339 84 8 35 43 213 1 1 41 2 31 798 1136 951 4 65 88 178 109 126 104 154 124 34 14 28 3115 Table II: The synecological analysis of the parasitoids complex from certain aphids colonies ECOLOGICAL COENOTIC AFFINITY (q) ABUN CONS DOMI SIGNIFICANCE CRT. SPECIES DANCE TANCE NANCE INDEX (W) NO. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 82 48 19 37 18 26 20 21 21 37 53 25 10 20 11 26 11 26 32 11 5 0 0 0 1136 95 C4 29.03 D5 25.07 W5 1 Syrphophagus aphidivorus 38 29 33 22 24 18 18 19 33 48 29 19 24 10 29 10 24 29 10 5 0 5 5 951 86 C4 24.30 D5 23.19 W5 2 Pachyneuron aphidis 24 30 22 25 25 27 27 29 67 31 27 11 0 17 0 25 24 13 7 0 0 0 339 68 C3 8.66 D4 5.90 W4 3 Lysiphlebus fabarum 44 44 83 57 67 67 44 33 71 0 0 0 50 0 57 33 0 0 0 17 17 213 45 C2 5.44 D4 1.48 W3 4 Aphidius funebris 40 50 50 57 57 100 42 63 10 9 0 62 29 71 86 0 0 0 0 0 178 32 C2 4.54 D3 1.44 W3 5 Charips leunisii 100 67 80 80 50 36 83 0 0 0 57 0 67 38 0 0 0 0 0 154 32 C1 3.93 D3 0.89 W2 6 Alloxysta ullrichi ullrichi 80 80 80 50 36 83 0 0 0 57 0 67 38 0 0 0 0 0 126 27 C1 3.22 D3 0.73 W2 7 Alloxysta semiclausa 100 100 57 40 67 0 0 0 43 0 80 43 0 0 0 0 0 124 27 C1 3.16 D3 0.57 W2 8 Alloxysta perplexa 100 57 40 67 0 0 0 43 0 80 43 0 0 0 0 0 109 27 C1 2.78 D3 0.50 W2 9 Charips melanogaster 57 40 67 0 0 0 43 0 80 43 0 0 0 0 0 104 27 C1 2.65 D3 0.48 W2 10 Alloxysta nigrita 42 63 10 9 0 63 29 71 86 0 14 0 0 0 88 23 C2 2.24 D3 0.71 W2 11 Charips arcuatus 45 17 16 0 23 0 36 33 20 0 0 0 0 84 23 C2 2.14 D3 0.97 W2 12 Lysiphlebus ambiguus 11 9 0 33 0 57 33 0 0 0 0 0 65 23 C2 1.66 D2 0.45 W2 13 Charips vitrix infuscatus 0 0 0 0 0 11 0 0 0 0 0 43 23 C1 1.09 D1 0.19 W2 14 Aphidius ervi 40 0 0 0 10 0 0 20 0 0 41 18 C1 1.04 D1 0.23 W2 15 Trioxys angelicae 0 0 0 0 0 0 0 0 0 35 18 C1 0.89 D1 0.08 W1 16 Aphidius absinthii 33 57 33 0 0 0 0 0 34 18 C2 0.86 D1 0.23 W2 17 Asaphes suspensus 17 33 0 0 0 0 0 31 18 C1 0.79 D1 0.07 W1 18 Diaeretiella rapae 57 0 0 0 0 0 28 9 C1 0.71 D1 0.16 W2 19 Dendrocerus carpenteri 0 0 0 0 0 14 9 C1 0.35 D1 0.09 W1 20 Dendrocerus bicolor 0 0 0 0 8 9 C1 0.20 D1 0.01 W2 21 Lysiphlebus melandriicola 0 0 0 4 5 C1 0.10 D1 0.004 W1 22 Pachyneuron minutus 0 0 2 5 C1 0.05 D1 0.002 W1 23 Trioxys centaureae 100 1 5 C1 0.02 D1 0.0009 W1 24 Aphidius rubi 1 5 C1 0.02 D1 0.0009 W1 25 Aphidius rosae Table III. The parasitoids complex from certain Uroleucon cichorii colonies

PRIMARY PARASITOIDS HYPERPARASITOIDS us m s s s u dis i i xa . g e ru i s su i ita O chi a a s b u b atu s s b en g ogaster N ri gr u rus rus . rple i a aph i m r eri n l l T sp t ro f h o a ce ce ul n a a a s l s

LOCATION AND HOST PLANT n voru c s vitrix funebri pha s o o a i u CR ron s scatu su ri s arc col DATE d sta s dius ru bu i i di bu Tot Tot i ips leunisi p sta pe rpe e e eu ul i b h e ndr ndr l s me h y arip xy a h l hi rpho ar infu p c oxyst h ar p i lo ap l h ph De De l ap ph h Ap C i Sy A i llox s C s loxysta semiclausa ar Al A s C l Aphidiu A h A y A Pachyn Ly C L

1 Letea – Bacău, Cichorium intybus 35 9 37 81 85 136 18 11 39 31 48 32 53 6 2 14 475 26.06.2003 sativum var. foliosum 2 Letea – Bacău, Cichorium intybus 14 6 62 82 135 141 19 23 43 60 39 25 31 49 3 4 5 577 27.06.2003 sativum var. foliosum 3 Letea – Bacău, Cichorium intybus 6 11 30 47 95 101 11 18 31 12 29 18 33 29 7 3 387 2.07.2003 sativum var. foliosum 4 Letea – Bacău, Cichorium intybus 8 3 71 82 180 123 13 21 42 6 8 29 36 40 11 3 5 517 11.07.2003 sativum var. foliosum 5 Gradina Botanică Iaşi 13 18 18 1.0.2004 Cichorium intybus 11 1 1 intybus 6 Gradina Botanică Iaşi 2 2 8 3 4 16 10.07.2004 Cichorium intybus intybus 2 1 2 TOTAL: 2297 63 29 213 1 1 307 495 527 64 73 155 109 126 104 154 124 23 9 27 1990 Table IV: The synecological analysis of the parasitoids complex from certain Uroleuchon cichorii colonies

ECOLOGICAL CR. COENOTIC AFFINITY (q) ABUN CONS DOMI SIGNIFICANCE NO. SPECIES 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 DANCE TANCE NANCE INDEX (W) 527 100 C4 22.94 D5 22.94 W5 1 Pachyneuron 67 100 67 67 67 67 67 67 67 57 67 67 67 43 50 17 17 aphidis 495 67 C3 21.63 D5 14.49 W5 2 Syrphophagus 67 100 100 100 100 100 100 100 80 100 100 100 60 75 0 0 aphidivorus 213 100 C4 9.27 D4 9.27 W4 3 Aphidius 67 67 67 67 67 67 67 57 67 67 67 50 50 17 17 funebris 155 67 C3 6.74 D4 4.51 W3 4 Charips leunisii 100 100 100 100 100 100 80 100 100 100 60 75 0 0 154 67 C3 6.7 D4 4.48 W3 5 Alloxysta 80 100 100 100 100 80 100 100 100 75 75 0 0 ullrichi ullrichi 126 67 C3 5.48 D4 3.67 W3 6 Alloxysta 80 80 80 80 67 80 80 80 50 60 0 0 semiclausa 124 67 C3 5.39 D4 3.61 W3 7 Alloxysta 100 100 100 80 100 100 100 60 75 0 0 perplexa 109 67 C3 4.74 D3 3.17 W3 8 Charips 100 100 80 100 100 100 60 75 0 0 melanogaster 104 67 C3 4.52 D3 3.02 W3 9 Alloxysta nigrita 100 80 100 100 100 60 75 0 0 73 67 C3 3.17 D3 2.12 W3 10 Charips arcuatus 80 100 100 100 60 75 0 0 64 67 C3 2.78 D3 1.86 W3 11 Charips vitrix 80 80 80 50 60 0 0 infuscatus 63 67 C3 2.74 D3 1.83 W3 12 Lysiphlebus 100 100 60 75 0 0 fabarum 29 67 C3 1.26 D2 0.84 W2 13 Lysiphlebus 100 60 75 0 0 ambiguus 27 67 C3 1.17 D2 0.78 W2 14 Dendrocerus 60 75 0 0 carpenteri 23 50 C2 1 D1 0.5 W2 15 Asaphes 400 0 suspensus 9 50 C2 0.39 D1 0.19 W2 16 Dendrocerus 0 0 bicolor 1 17 C1 0.04 D1 0.006 W1 17 Aphidius rosae 100 1 17 C1 0.04 D1 0.006 W1 18 Aphidius rubi Alloxysta perplexa Trioxys centaureae c Knautia arvensis A onf phis usa

Alloxysta c Robinia r

Aphidius absinthii a A semiclausa cci pseudoacaciaa phis v o r a P a m c h i nutum y n Fig. e ar Mac u Charips vitrix Aphidius Artemisia t r e on m 1 infuscatus rosae absinthium r i osi s Th a e phon con e trop i f e u lla s a h

i Charips Lysiphlebus Rumex c n melanogaster ambiguus crispus e twor rum A phis i c k i s sp ecific

P Charips arcuatus Trioxys angelicae Cichorium intybus a c a h phidis Urole y for c n i e c u horii p ron u a c on r a s i Syrphophagus Lysiphlebus Carduus t o

i aphidivorus fabarum acanthoides d B b r a i c oc ca hyc rdu e n a udus i o s e

s Dendrocerus Onopordon

fr Aphidius funebris bicolor acanthium om c ve A e rb phis rt suspe a As ai s c i n ap ap

n Aphidius Verbascum h

sus Alloxysta nigrita e

s ervi phlomoides h i d s Au c sola o l aco l o ni n r t u i es Alloxysta ullrichi Aphidius m Ballota ullrichi rubi nigra B b r e r v as ic s oryn i Dendrocerus Diaeretiella rapae ca e Cakile maritima

carpenteri e Fig. 2. The percentage relation among the parasitoids species from certain aphids colonies 0.35 1.04 0.86 0.2 0.1 1.66 1.09 0.79 0.05 2.14 0.89 0.71 0,02 22.03 2.24 0.02 2.65 2.78 3.16

3.22 3.93

4.54 24.3 5.44 8.66

Syrphophagus aphidivorus Pachyneuron aphidis Lysiphlebus fabarum Aphidius funebris Charips leunisii Alloxysta ullrichi ullrichi Alloxysta semiclausa Alloxysta perplexa Charips melanogaster Alloxysta nigrita Charips arcuatus Lysiphlebus ambiguus Charips vitrix infuscatus Aphidius ervi Trioxys angelicae Aphidius absinthii Asaphes suspensus Diaeretiella rapae Dendrocerus carpenteri Dendrocerus bicolor Lysiphlebus melandriicola Pachyneuron minutus Trioxys centaureae Aphidius rubi Aphidius rosae Fig. 3. The percentage relation among the parasitoid species from certain Uroleuchon cichorii colonies 0.39 2.74 1.17 1.26 1 0.04 2.78 0.04 21.63 3.17

4.52

4.74

5.39

5.48 22.94 6.7 6.74 9.27

Syrphophagus aphidivorus Pachyneuron aphidis Aphidius funebris Charips leunisii Alloxysta ullrichi ullrichi Alloxysta semiclausa Alloxysta perplexa Charips melanogaster Alloxysta nigrita Charips arcuatus Charips vitrix infuscatus Lysiphlebus fabarum Lysiphlebus ambiguus Dendrocerus carpenteri Asaphes suspensus Dendrocerus bicolor Aphidius rubi Aphidius rosae Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

THE PARASITOIDS COMPLEX WHICH CONTROL THE APHIS FABAE SCOP. COLONIES INSTALLED ON DIFFERENT CROP SPECIES AND SPONTANEOUS PLANTS

OTILIA BARNEA1, MARIANA MUSTAŢĂ1, GHEORGHE MUSTAŢĂ1, EUGENIA SIMON2

Keywords: parasitoids, hyperparasitoids, Aphidae, Aphidiidae, biological control

In this work we present a complex of 12 parasitoid species which act in the Aphis fabae colonies installed on Helianthus annuus, Beta vulgaris, Papaver rhoeas, Phaseolus vulgaris, Centaurea scabiosa and Arctium minus Bernh plants. In this complex, 4 species are primary parasitoids and the other species act as secondary or tertiary parasitoids. We accomplish a synecological analysis of the parasitoid species and we elucidate the relations among them.

Introduction Aphis fabae Scop. families attract, by their presence on different culture or spontaneous plants, a series of parasitoid and hyperparasitoid species which establish greatly complex interrelations among them. The Aphidiidae species act as primary parasitoids limiting the Aphis fabae colonies. Their action is however much limited by the intervention of certain hyperparasitoid species. It is not only a matter of secondary parasitoids but also of much more complex parasitism degrees (tertiary end even quaternary parasitoids). The relations among the species are greatly complex and we try to elucidate them by means of a trophic network, as we also try to appreciate the role of each species in certain bioncenoses of this type. (Fig. 1). The biocenoces with such a complex structure proves us that, in nature, when man does not cause serious unbalances it is possible to accomplish and preserve a stable natural balance.

Materials and work method During the period between 2003-2004 we collected 3791 mummies produced by some aphid species in the Aphis fabae colonies installed in Helianthus annuus, Beta vulgaris, Phaseolus vulgaris, Papaver rhoeas, Centaurea scabiosa and Arctium minus

______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi 2 Şcoala Generală Mirceşti Otilia Barnea and all. plants. The collections were achieved in 20 locations from the counties of Botoşani, Suceava, Iaşi,Vaslui, Bacău,Vrancea, Neamţ and Constanţa The collected mummies were followed in laboratory conditions to obtain the parasitoids complex. In order to elucidate the trophic relations among the species we followed isolated mummies, after which we examined their contents after the appearance of the individuals so that, based on these samples we could accomplish a trophic network specific to such biocenotic complexes. In order to elucidate the role of each species in the biocenotic complex we accomplished the synecological analysis of the identified species.

Results and discussions From the 3791 collected mummies we obtained 3652 parasitoids which belong to 12 species from the Hymenoptera order, included in the following families: Aphidiidae family: 1. Lysiphlebus ambiguus (Hal.) 2. Lysiphlebus fabarum (Marsh.) 3. Lysiphlebus melandriicola (Stary) and 4. Praon dorsale (Hal.) All these species act as primary parasitoids, playing a positive role in man’s economy. Charipidae family: 5. Charips arcuatus (Kieff.), 6. Charips leunisii (Hrtg.), 7. Charips vitrix infuscatus (Cam.), 8. Charips melanogaster (Hrtg.), species that act exclusively as secondary parasitoids. Encyrtidae family: 9. Syrphophagus aphidivorus (Mayr), it acts as a secondary parasitoid. Pteromalidae family: 10. Pachyneuron aphidis (Bché.). It can act as a secondary or tertiary parasitoid. Ceraphronidae family: 11. Dendrocerus bicolor (Curtis) and 12. Dendrocerus carpenteri (Curtis). Aphis fabae is a species with a very large polyphagous spectrum. It is an aphid which migrates in a biological cycle from the primary host plants to the secondary ones. As primary host plants, they serve Philadelphus coronaris, Euonimus verucosa and Viburnum lantanum. As secondary plant hosts they serve over 200 species herbal plants. We followed the parasitoids complex only from the colonies from certain secondary host plant species. There is a certain preference of parasitoid species for the Aphis fabae colonies from certain plant species. We cannot elucidate anything based on these data. We can ascertain the presence of Lysiphlebus species in the colonies from all the plants. The relation among these can be followed in table I. The presence of Praon Dorsale seems to be accidental. Yet not only this specie has an accidental presence, as we can see in table II. Only three species are euconstant, eudominant and with a maximum ecological significance index (Syrphophagus aphidivorus, Lysiphlebus fabarum and Pachyneuron aphidis). Two species are constant in the researched biocenoses (Lysiphlebus ambiguus and Lysiphlebus melandriicola), and the other species are accidental. Lysiphlebus ambiguous acts as a dominant species and with the ecological significance index W4, and Lysiphlebus melandriicola acts as a dominant species and with the ecological significance index W3.

100 The prasitoids complex which control the Aphis fabae Scop. (…)

In picture 1 we present a trophic network specific to a parasitoid biocoenosis of this type, where in a host aphid only one parasitoid develops. As can be seen in table II, the coenotic affinity among the species is sufficiently reduced. We mustn’t be surprised as long as many species have an accidental presence in this biocenotic complex. In picture 2 we illustrate the relation among the main parasitoid species. The dominant species is Syrphophagus aphidivorum with 33.84%, followed by Lysiphlebus fabarum with 33.73% and, at a long distance, by Pachyneuron aphidis with 19.27%, followed by Lysiphlebus ambiguus with 7.80%. What we can clearly observe is the great percentage of the Syrphophagus aphidivorus species and even of the Pachyneuron aphidis species. The latter species should act as a tertiary parasitoid, yet based on our data; it acts almost only as a secondary parasitoid. This happens because in most of the samples the secondary parasitoids from the Charipidae family are missing. Pachyneuron aphidis acts as a secondary parasitoid as well as a tertiary one, playing the role of a real blocking system in the biocoenotic complex, not allowing the exponential development of a species. Considering separately the data obtained from the Helianthus annuus colonies, we can follow in tables III and IV and in picture 3, the relation among the parasitoid species. We could consider that the host plant can influence the preference of certain parasitoid species. We cannot, however, state that with complete certainty. Yet we considered that the observation of the situation in the case of this species wasn’t less interesting.

Conclusions During the period 2003-2004 we collected 3791 mummies fixed in Aphis fabae Scop. colonies installed on a number of 6 host plant species. The collections were made in some locations from the following counties: Botoşani, Suceava, Iaşi, Vaslui, Bacău, Vrancea, Neamţ and Constanţa. We identified 12 parasitoid species which belong to the families Aphidiidae, Charipidae, Pteromalidae, Encyrtidae and Ceraphronidae. The aphidiidae species act exclusively as primary parasitoids playing a positive role in man’s economy. Their role is greatly limited by the secondary parasitoids which control the populations. Pachyneuron aphidis can act as a secondary parasitoid as well as a tertiary one playing the role of a blocking system in the biocenotic complex.

Bibliography

1. Evenhuis, H.H, 1972 - Ent. Ber. Amst., 32, 210-236 2. Evenhuis, H.H, 1966 - Insects, Acad. Praha, 39-40. 3. Mackauer, M., Starý, P., 1967 - Hym. Ichneumonoidea, world Aphidiidae, Le François Paris. 4. Mustaţă, Gheorghe, Mustaţă, Mariana, 2001 - The role of the parasitoid

101 Otilia Barnea and all.

biocenosis in keeping the equilibrum of nature, „Al. I. Cuza” Univ. Publishing House, Iassy 5. Mustaţă, Gheorghe, Mustaţă, Mariana, Maniu, Călin, 2000 - Afide dăunătoare şi complexul de parazitoizi care le limitează populaţiile. Rolul biocenozelor parazitoide în păstrarea echilibrului natural, Ed. Carson, Iasi 6. Mustaţă, Gh., 1986 - An. St. ale Univ. „Al. I Cuza” Iaşi XXXII, s. IIa, Biol. 74- 75 7. Starý, P., 1970 - Biology of Aphid Parasites with respect to integrated control, Dr. W. Junk N.V – The Hague 8. Starý, P., 1965 - Acta Faunistica Entomologica, Musei Nationalis Pragae, Vol. 10, No. 96 9. Starý, P., 1960 - Acta Societatis Entomologicae Cechosloveniae, Tom. 57 – 1960, No. 3 10. Stelfox, A.W., 1941 - Proceedings of the Royal Irish Academy, volume XLVI, Section B, No. 10, Dublin: Hodges, Figgis & Co.

102 Table I. The parasitoids complex from the Aphis fabae Scop. colonies

PRIMARY PARASITOIDS HYPERPARASITOIDS s e x s s n l u ru ru ro s s s i ster cola rus s r eri i rsa us u i ebus ebus t si ip ip ip ce ce di i ga r vo r r r phag o o ebus n ent d a a a No. LOCATION AND HOST PLANT r r uus colo di phl phl no n do d d Total Total g a fuscatus si si o phl bi leu aphi n n Ch Ch Ch DATE chyne i arcua fabarum n a bi e e rpho i carp a r aphi Ly Ly D D m P mel melan P Charips vitri Sy Lys a 1 Albeşti –Botoşani Helianthus annuus 90 42 34 166 2 4 6 25.06.2003 2 Albeşti –Botoşani, Helianthus annuus 351 37 27 415 17 17 25.06.2003 3 Tudor Vladimirescu Helianthus annuus 52 21 14 87 3 2 5 (Botoşani), 26.06.2003 4 Satu Nou – Botoşani, Helianthus annuus 72 72 2 2 27.06.2003 5 Letea – Bacău, Helianthus annuus 62 50 14 126 136 95 231 25.06.2004 6 Horia – Neamţ, Helianthus annuus 13 8 4 25 3152 83 25.06.2004 7 Paşcani – Iaşi, Helianthus annuus 25 14 3 42 4236 78 27.06.2004 8 Răchiţeni – Neamţ, Helianthus annuus 21 8 3 32 7526 101 27.06.2004 PRIMARY PARASITOIDS HYPERPARASITOIDS s e x n l u ro s s s i ster cola rus s r eri i rsa erus erus us u i ebus ebus t si ip ip ip c c atus di i ga r vo r r r s vitri phag c ebus n ent d s a a a ro ro No. LOCATION AND HOST PLANT p uus colo di phl phl i no n do Total Total g a fu si si o phl bi leu aphi Ch Ch Ch DATE chyne i arcua fabarum n a bi rpho i carp a r aphi Ly Ly Dend Dend m P mel melan P Char Sy Lys a 9 Budăi – Iaşi, Helianthus annuus 19 11 7 37 131 89 220 27.06.2004 10 Cristeşti – Suceava, Helianthus annuus 29 9 15 53 3247 79 28.06.2004 11 Soleşti – Vaslui, Helianthus annuus 14 5 3 22 2118 39 29.06.2004 12 Bălţăteşti – Iaşi, Helianthus annuus 18 11 9 37 8139 120 30.06.2004 13 Răcăcium – Bacău, Helianthus annuus 61 30 18 109 3956 95 30.06.2004 14 Fărăuani – Bacău, Helianthus annuus 32 5 8 45 1219 31 30.06.2004 15 Leţcani – Iaşi, Helianthus annuus 2413 37 03.07.2004 16 Leţcani – Iaşi, Helianthus annuus 10 4 3 17 201 55 256 04.07.2004 17 Leţcani – Iaşi, Helianthus annuus 3 3 10 10 05.07.2004 18 Leţcani – Iaşi, Helianthus annuus 1 1 31 5 36 06.07.2004 PRIMARY PARASITOIDS HYPERPARASITOIDS s e s s n l la u s o trix ru ru ro s s s ster c rus s r eri ii us u ii o ebus ebus t o ip ip ip ce ce e di is ga r v a r r r s vi phag o o ebus n o n ent d a a a No. LOCATION AND HOST PLANT r r col di phl phl u n d d i i Total Total guus fuscatu rcu phl bi le aphi n n la pho Ch Ch Ch DATE arip a fabarum n aon dorsa bi r e si i carp r aphi Lys Lys De De m Pachy m melan P Ch Sy Ly a 19 Podu Iloaiei – Iaşi, Helianthus annuus 1 1 109 23 132 07.07.2004 20 Tg Frumos – Iaşi, Helianthus annuus 9 2 11 9914 113 08.07.2004 21 Fălticeni – Suceava, Beta vulgaris 132 2 134 30 20 1 51 29.06.2003 22 Fălticeni – Suceava, Beta vulgaris 1 167 2 1 171 3712 49 30.06.2003 23 Adjud – Vrancea, Phaseolus vulgaris 31 15 4 50 27 39 5 4 3 1 79 27.06.2004 24 Agigea – Constanţa, Papaver rhoeas 15 9 2 26 35 40 3 4 1 1 87 22.06.2004 25 Gradina Botanica Iaşi, Centaurea scabiosa 9 3 9 01.07.2004 26 Tg. Frumos – Iaşi, Arctium minus 4 04.07.2004 Bernh TOTAL: 3652 14 1232 285 169 1686 1236 704 4 5 3 8 4 2 1966 Table II. The synecological analysis of the parasitoids complex from the Aphis fabae Scop. colonies

Ecological No. COENOTIC AFFINITY (Q) Abundance Constancy Dominance significance SPECIES 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 index (w) 1236 96 C4 33.84 D5 32.53 W5 1 Syrphophagus - 88 84 69 68 8 4 8 8 4 8 4 aphidivorus 1232 92 C4 33.73 D5 31.13 W5 2 Lysiphlebus fabarum 80 79 71 8 4 8 8 4 8 4 704 81 C4 19.27 D5 15.56 W5 3 Pachyneuron aphidis 82 73 10 5 10 10 5 10 5 285 73 C3 7.80 D4 5.69 W4 4 Lysiphlebus 89 11 5 11 11 5 11 5 ambiguus 169 65 C3 4.62 D3 3.02 W3 5 Lysiphlebus 12 6 6 12 6 12 6 melandriicola 8 8 C1 0.21 D1 0.01 W1 6 Charips leunisii 50 33 100 50 100 0 5 8 C1 0.13 D1 0.004 W1 7 Charips vitrix 0 50 0 50 0 infuscatus 4 8 C1 0.10 D1 0.007 W1 8 Charips melanogaster 33 50 50 0 4 8 C1 0.10 D1 0.007 W1 9 Dendrocerus bicolor 50 100 0 3 4 C1 0.08 D1 0.003 W1 10 Charips arcuatus 500 2 4 C1 0.05 D1 0.0038 W1 11 Dendrocerus 0 carpenteri 1 4 C1 0.02 D1 0.0007 W1 12 Praon dorsale - Table III. The parasitoids complex from the Aphis fabae Scop. colonies on Helianthus annuus

PRIMARY PARASITOIDS HYPERPARASITOIDS s l s s s s o s u ro ic u NO. agu bu bu bu m i l l e e e eu u u r l l l vor g ta ta ph LOCATION AND DATE r d i i yn o a phidis d ph ph ph i h i i i h b To To a s s s lan c h fa a n rp amb y ap P Ly Ly Ly me S 1 Albeşti –Botoşani, 25.06.2003 90 42 34 166 2 4 6 2 Albeşti –Botoşani, 25.06.2003 351 37 27 415 17 17 3 Tudor Vladimirescu (Botoşani), 26.06.2003 52 21 14 87 3 2 5 4 Satu Nou – Botoşani, 27.06.2003 72 72 2 2 5 Letea – Bacău, 25.06.2004 62 50 14 126 136 95 231 6 Horia – Neamţ, 25.06.2004 13 8 4 25 31 52 83 7 Paşcani – Iaşi, 27.06.2004 25 14 3 42 42 36 78 8 Răchiţeni – Neamţ, 27.06.2004 21 8 3 32 75 26 101 9 Budăi – Iaşi, 27.06.2004 19 11 7 37 131 89 220 10 Cristeşti – Suceava, 28.06.2004 29 9 15 53 32 47 79 11 Soleşti – Vaslui, 29.06.2004 14 5 3 22 21 18 39 12 Bălţăteşti – Iaşi, 30.06.2004 18 11 9 37 81 39 120 13 Răcăcium – Bacău, 30.06.2004 61 30 18 109 39 56 95 14 Fărăuani – Bacău, 30.06.2004 32 5 8 45 12 19 31 15 Leţcani – Iaşi, 03.07.2004 24 13 37 16 Leţcani – Iaşi, 04.07.2004 10 4 3 17 201 55 256 17 Leţcani – Iaşi, 05.07.2004 3 3 10 10 18 Leţcani – Iaşi, 06.07.2004 1 1 31 5 36 19 Podu Iloaiei – Iaşi, 07.07.2004 1 1 109 23 132 20 Tg Frumos – Iaşi, 08.07.2004 9 2 11 99 14 113 TOTAL 883 257 162 1302 1098 593 1691 Papaver Phaseolus Heliantus Beta vulgaris Centaurea Arctium rhoeas vulgaris annuus scabiosa minus

APHIS FABAE

Praon dorsale Lysiphlebus LYSIPHLEBUS Lysiphlebus ambiguus fabarum melandriicola s s s u s er t s ri s s s s r e ii p p p p i i i i gas voru phag roceru roceru ar ar ar ar di colo no unis cuatu ho r rpent a e hi bi l l Ch Ch Ch Ch A ix infuscatus ca r ap Dend Dend me Syrp vit

PACHYNEURON APHIDIS

Fig. 1 The trophic network specific for parasitoid biocoenoses of Aphis fabae Scop. Fig. 2 The percentage relation among the parasitoid species from certain Aphis fabae Scop. colonies

0.08 0.1 0.13 0.1 0.21 0.05 7.8 4.62 0.02 33.84 19.27

33.73

Syrphophagus aphidivorus Lysiphlebus fabarum Pachyneuron aphidis Lysiphlebus ambiguus Lysiphlebus melandriicola Charips leunisii Charips vitrix infuscatus Charips melanogaster Dendrocerus bicolor Charips arcuatus Dendrocerus carpenteri Praon dorsale The parasitoids complex which control the Aphis Fabae Scop. (…)

Fig. 3 The percentage relation among the parasitoid species from certain Aphis fabae on Helianthus annuus

8.58 5.42 36.68

19.82

29.50

Syrphophagus aphidivorus Lysiphlebus fabarum Pachyneuron aphidis Lysiphlebus ambiguus Lysiphlebus melandriicola Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

LE COMPLEXE PARASITAIRE DE PARTHENOLECANIUM RUFULUM (COCKERELL) (HOMOPTERA, COCCIDAE) EN ROUMANIE

PAR

IOAN MOGLAN1 ET LUCIAN FUSU1

Mots-cléfs: Roumanie, complexe parasitaire, Parthenolecanium rufulum, parasitoïdes, pourcentage de parasitisme, dynamique de vol, sexe-ratio, prolificité.

Une analyse a été réalisée sur 275 larves secondaires, 1651 femelles de P. rufulum et 1800 exemplaires de parasitoïdes collectés dans les localités Băneasa département Giurgiu, Lacu Sarat- Brăila, Ciric-Iaşi et le Jardin Botanique de Iaşi. Les espèces identifiées sont: Coccophagus lycimnia (♀♀), Blastothrix longipennis, Metaphycus insidiosus (parasitoïdes primaires), Pachyneuron muscarum, Coccophagus lycimnia (♂♂) et Marietta picta (parasitoïdes secondaires). Parmi les parasitoïdes primaires on observe une dominance nette de l’espèce Blastothrix longipennis. En ce qui concerne l’efficience des parasitoïdes pour des larves secondaires de P. rufulum le parasitisme globale est faible (3,7%, dont 3.,3% parasités par C. lycimnia). Pour les femelles, les pourcentages totaux de parasitisme sont plus élevés que ceux observés chez les larves (entre 26.2% et 55.,9%). B. longipennis (l’espèce dominante) a parasité entre 29,6% et 42,3% des femelles. Même parasitées, certaines femelles de P. rufulum réussissent à déposer des oeufs, mais leur prolificité est pourtant vivement affectée, étant comprise entre 0 et 462 œufs, la moyenne de 160 oeufs. La prolificité des femelles non parasitées est comprise entre 231 et 542 œufs, la moyenne de 401 oeufs. La prolificité des femelles parasitées a été diminuée de 60,1%.

Introduction Le coccide Parthenolecanium rufulum est un ravageur commun en Europe qui produit des dégâts notamment sur Quercus sp., mais il peut se trouver aussi sur autres espèces d’arbres et d’arbustes telles que Castanea sp., Fagus sp., Betula sp., Morus sp., Ulmus sp., Rosa sp., Corylus sp. etc (Balachowsky et Mesnil 1935, Tereznikova 1981, Kosztarab & Kozar 1988, Simionescu et coll. 1971, Săvescu 1982). Il attaque principalement les arbres de lisière et de clairière où il s’installe dans des endroits ensoleillés sur les branches a l’âge de 1-3 ans. Le coccide peut former ici des grandes colonies. L’objectif de cette étude est l’analyse du complexe des parasitoïdes de ce ravageur en Roumanie et son potentiel de contrôle l’effectif de sa population. Ainsi, nous avons

______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi Ioan Moglan et Lucian Fusu suivi la hiérarchie des parasitoïdes, la dynamique du vol de B. longipennis, les pourcentages de parasitisme et l’effet du parasitisme sur la prolificité des femelles.

Matériel et méthode Les observations et les échantillonnages (des branches de chêne avec des larves de deuxième stade de développement ou avec des femelles de P. rufulum) ont été realisés dans les localités Băneasa département Giurgiu, Lacu Sărat-Brăila, Ciric-Iaşi et le Jardin Botanique de Iaşi. Le matériel a été mis dans des bocaux (3-4 branches ensemble). Des femelles ont été placées isolément dans des éprouvettes pour apprécier le nombre de parasitoïdes qui sortent d’une seule femelle. Les bocaux ont été couverts par un tissu, les éprouvettes par des bouchons de coton. Au total, nous avons analysé 275 larves secondaires, 1651 femelles de P. rufulum et 1800 exemplaires de parasitoïdes.

Résultats A partir des larves secondaires de P. rufulum, on a obtenu 14 femelles et deux mâles de C. lycimnia (Walker) tandis que chez les femelles on a analysé 1784 individus de parasitoïdes. Les espèces identifiées sont: Blastothrix longipennis Howard, Metaphycus insidiosus (Mercet) (parasitoïdes primaires), Pachyneuron muscarum (Linnaeus) et Marietta picta (André) (parasitoïdes secondaires). Il a été observé une dominance nette de l’espèce Blastothrix longipennis (Tab. 1).

Tab. 1. L’Abondance (A) et la dominance (D) des parasitoïdes de l’espèce P. rufulum Nr Localité L’espèce Ciric-Iaşi, Jardin Lacu-Sarat-Brăila 03.06.1999 Botanique-Iaşi A D A D A D 1. Blastothrix longipennis 114 98,3 1649 99,6 13 100 2. Metaphycus insidiosus 1 0,8 2 0.1 - - 3. Pachyneuron muscarum* 1 0,8 3 0.2 - - 4. Marietta picta* - - 1 0,06 - - Total 116 1655 13 (*) parasitoïdes secondaires

En Roumanie, les espèces observées dans ce complexe parasitaire sont: - d’apres Săvescu (1982) : Microterys sylvius (Dalman) et Coccophagus lycimnia (Walker); - d’apres Margareta Boţoc (1963, 1965 şi 1967): Pachyneuron solitarium (Hartig), Marietta picta (André), Aphytis aonidiae (Mercet), Azotus celsus (Walker), Coccophagus lycimnia (Walker), Pteroptrix dimidiata Westwood, Thysanus ater 112 Le complexe parasitaire de Parthenolecanium rufulum (Cockerell) (Homoptera, Coccidae) en Roumanie

Walker, Metaphycus zebratus (Mercet) (sin Aphycus zebratus), Blastothrix sericea (Dalman), Cheiloneurus paralia Walker, Habrolepis pulchris Boţoc [sin. de Habrolepis dalmanni (Westwood)] et Epitetracnemus intersectus (Fonscolombe) [sin Epitetracnemus zetterstedtii (Westwood)]. Les espèces Aph. aonidiae, Azotus celsus, P. dimidiatus et Habrolepis dalmanni parasitent, généralement dans les Diaspidides et nous considérons que ces espèces ont été attribuées de façon erronée dans ce complexe parasitaire. Ici, nous mentionons pour la première fois trois espèces : B. longipennis, M. insidiosus et P. muscarum (sin. concolor). En Europe, le complexe parasitaire de ce ravageur comprend 12 espèces (Tab. 2).

Tab. 2. La structure du complexe parasitaire pour l’espèce P. rufulum dans certains pays de l’Europe Nr. L’espèce Roumanie Rep. Hongrie(5) URSS (6) Moldave(4) 1. Pachyneuron muscarum (Linnaeus) + (1) 2. Pachyneuron solitarium (Hartig) + (3) 3. Blastothrix longipennis Howard + (1) + + (a) 4. Blastothrix sericea (Dalman) + (3) 5. Microterys sylvius (Dalman) + (2) + + 6. Metaphycus insidiosus (Mercet) + (1) + + + 7 Metaphycus zebratus (Mercet) + (3) 8 Epitetracnemus intersectus + (3) (Fonscolombe) 9 Encyrtus albitarsis Zetterstedt + 10. Cheiloneurus paralia (Walker) + (3) 11. Coccophagus lycimnia (Walker) + (1, 2) + + + 12. Marietta picta (André) + (1, 3)

(1)– auteurs; (2) – d’après Săvescu, 1982; (3) – d’après Boţoc, 1963, 1965, 1967; (4) – d’après Volkova et al., 1972; (5) – d’après Kozar et Sugonjaev, 1979; (6) – d’après Trjapitzin, 1978; (a) – comme Blastothrix confusa Erdös M. sylvius peut être un important facteur naturel de la diminution des effectifs de P. rufulum. Ainsi, SUGONJAEV (1984) mentionne que dans la région Krasnodar (R.F. Russe) cette espèce peut détruire entre 60 et 90% des femelles. De plus, les effectifs de M. sylvius peuvent être sévèrement affectés par les hyperparasitoïdes, surtout par Cheiloneurus claviger (Thomson) qui peut parasiter jusqu’à 30% des larves de M. sylvius. La présence de Blastothrix sericea est dubitative et il s’agit peut-être d’une confusion avec B. longipennis Howard qui a été longtemps considérée synonyme de B. sericea jusqu'à ce que SUGONJAEV (1965) ait établi définitivement sa validité. Blastothrix sericea parasite dans Eulecanium ciliatum (Douglas), Eulecanium tiliae (Linné), Nemolecanium graniformis (Wünn), Parthenolecanium fletcheri (Cockerell), 113 Ioan Moglan et Lucian Fusu

Rhodococcus spiraeae (Borchsenius) et Aulacaspis rosae (Bouché) (Kosztarab & Kozar 1988). En ce qui concerne l’efficience des parasitoïdes pour des larves secondaires de P. rufulum le parasitisme global est faible (3,7%, dont 3,3% parasités par C. lycimnia). Pour les femelles les pourcentages totaux de parasitisme sont plus élevés que ceux des larves, compris entre 26,2% pour les échantillons de Ciric en 1997 et 55,9% dans ceux de Băneasa-Giurgiu en 1978 (Tab. 3). Chez des femelles l’espèce principale a été B. longipennis qui a parasité entre 29,6 et 42,3% des femelles (Tab. 3).

Tab. 3. Le parasitisme des femelles de P. rufulum par B. longipennis et M. insidiosus Nr Localité Dates de F e m e l l e s collectages analysée parasitées s (nr) Total dont ont été parasitées par: (%) Nr % B. longipennis M. insidiosus 1. Băneasa 17.06.1978 84 47 55,9 2. Lacu Sarat 05.06.1983 27 8 29,6 29,6 3. Ciric-Iaşi 24.06.1997 118 31 26,2 4. Ciric-Iaşi 03.06.1999 237 94 39,7 39,2 0,4 5. Jardin Botanique 23.05.2001 1185 503 42,4 42,3 0,08

Le parasitisme global enregistré est comparable à ceux enregistrés par Volkova et al. (1972) dans la République de Moldavie. Ici, dans les années 1967-1969, Volkova a trouvé un parasitisme de P. rufulum compris entre 4,9 et 61%, en fonction de la densité des femelles. Nous avons constaté que dans une femelle de P. rufulum peuvent se développer entre un et trois exemplaires de B. longipennis. Le pourcentage des femelles parasitées par un seul exemplaire de B. longipennis a été de 87,2% (81 femelles), parasitées par deux exemplaires de B. longipennis 9,6% (9 femelles) et par trois exemplaires de B. longipennis 3,2% (3 femelles). Cepandant, même parasitées, certaines femelles de P. rufulum réussissent à déposer des oeufs, mais leur prolificité est pourtant vivement affectée, et elle est comprise entre 0 et 462 oeufs, avec une moyenne de 160 oeufs. La prolificité des femelles non parasitées est comprise entre 231 et 542 œufs, avec une moyenne de 401 oeufs. La prolificité des femelles parasitées a été diminué de 60,1 %. La prolificité de 20 femelles non parasitées et de 20 femelles parasitées a été suivie et l’amoindrissement de la prolificité des femelles comme résultat du parasitisme a été calculé à l’aide de la relation:

100 - (X p ⋅100) D(%) = où X np

114 Le complexe parasitaire de Parthenolecanium rufulum (Cockerell) (Homoptera, Coccidae) en Roumanie

D(%) - le pourcentage de l’amoindrissement de la prolificité; Xp - la prolificité moyenne des femelles parasitées; Xnp - la prolificité moyenne des femelles non parasitées;

La sexe-ratio de B. longipennis pour les échantillons de Ciric-Iaşi a été de 0,6 ♂♂ / 1 ♀ (41 ♂♂ / 73 ♀♀) et de 0,59 ♂♂ / 1 ♀ (513 ♂♂ / 1036 ♀♀ ) pour les échantillons du Jardin Bootanique de Iaşi.

Tab. 4. La dynamique du vol pour l’espèce Blastothrix longipennis dans la localité Ciric-Iaşi Individus analysés Date du vol mâles femelles Total 14 juin 31 75,6% 55 75,3% 86 75,4% 23 juin 9 21,9% 17 23,3% 26 22,8% 28 juin 1 2,4% 1 1,3% 2 1,8% Total 41 73 114

En ce qui concerne la dynamique du vol de B. longipennis dans l’échantillon collecté à Ciric le 3 juin 1999, la plupart des individus ont volé le 14 juin, le vol se déroulant pendant deux semaines (Tab. 4).

Bibliographie

1. Andriescu, I., 1973 - Lucrările Staţiunii “Stejarul”, Ecol. Terestră şi Genetică, 155-190 2. Balachowsky, A. et Mesnil, L., 1935 - Les insectes nuisibles aux plantes cultivées. Vol. 1, Etabl. Busson, Paris 3. Boţoc, Margareta, 1963 - Studia Univ. “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Seria Biologie, 2, 80-87 4. Boţoc, Margareta, 1965 - Studiul sistematic şi ecologic al Chalcidoidelor din Transilvania (autoreferat al Lucrării de Disertaţie pentru obţinerea titlului de doctor în Ştiinţe Biologice). Univ. “Babeş-Bolyai” Fac. de Biologie-Geografie, Cluj-Napoca 5. Boţoc, Margareta, 1967 - Studia Univ. “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Seria Biologie, 2, 81-86 6. Erdös, J., 1964 - Chalcidoidea III. Fauna Hungariae 73, XII Kötet, Hymenoptera II, Akadémiai Kiadó Budapest 7. Kosztarab, M. & Kozar, F., 1988 - Scale insects of Central Europe. Akadémiai Kiadó, Budapest 8. Kozar, F. & Sugonjaev, E.S., 1979 - Folia Entomologica Hungarica, XXXII, 2, 234-236

115 Ioan Moglan et Lucian Fusu

9. Moglan I., 2004 - Păduchi ţestoşi dăunători prunului şi complexele lor parazitare. Ed. Univ. “Al.I. Cuza” Iaşi, 149 p. 10. Săvescu, A., 1982 - Coccoidea, pp: 255-353, în: Tratat de Zoologie Agricolă. vol. 2, Ed. Acad. RSR Bucureşti 11. Sugonjaev, E.S., 1984 - Chalcidi (Hym., Chalcidoidea) parazity lozhnoshchitovok (Homoptera, Coccoidea) faunî SSSR – Komplexnoje issledovanie khoziaino-parazitnykh sistem u nasekomykh. Leningrad, 230 p. 12. Sugonjaev, E.S., 1965 - Entomologicheskoe Obozrenie, XLIV, 2, 395-410 13. Tereznikova, E.M., 1981 - Koktzidi – Eriococcidae, Kermesidae, Asterolecaniidae, Coccidae. Akad. Nauk Ukrainskoj SSR, Tom 20, Vip. 19, “Naukova Dumka”, Kiev, 210 p. 14. Trjapitzin, V.A., 1978 - Family Encyrtidae. V opredeliteli nasekomykh evropejskoj ciasti SSSR, pod redactzij Medvedeva, tom III, vt. Ciasti, Leningradskoje otd. «Nauka» 15. Trjapitzin, V.A., 1989 - Parasitic hymenoptera of the fam. Encyrtidae of Palearctics, Leningrad, “Nauka”, 488p. 16. Volkova, G.A., Goanţă, I.K. et Sugonjaev, E.S., 1972 - O vnutrividovykh formah Blastothrix confusa Erdös (Hymenoptera, Chalcidoidea), p. 67-72 în: Khoziaino-parazitnykh otnoshenia u nasekomykh, Leningrad.

116 Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

THE TAXONOMIC AND ECOLOGICAL SPECTRA OF CARABIDS (COLEOPTERA, CARABIDAE) IN THE CLEARING ECOSYSTEM FROM THE DECIDUOUS FORESTS OF MOLDAVIA

MIRCEA VARVARA1

Key words: Ecosystem of clearing, carabids, taxonomic structure , ecological requirements, reproduction, moisture requirements, biotope preference, food regime, geographical distribution, taxonomic ,ecological spectra

The paper presents the taxonomic and ecological spectra of the composition of the species of carabidae in the species, collected from the clearing ecosystem of the deciduous forests of Moldavia, in the period 1980-2001 (subfamilies, genera, species, type of reproduction, moisture requirements, biotope preference, food regime, geographical distributiuon). Alpha diversity varied between 12 and 45 species of carabids and gama diversity had the value of 65 species.

Introduction There is a cause for everything. The phenomena within nature, ecosphere, biosphere are governed by natural, ecological and biological laws. The fundamental ecological law in nature is the interaction between organisms and the environment. In Romania, according to altitude, temperature and moisture, the main forests are: Oaken forests, below 300 m altitude, deciduous forests between 300 and 600 m. forests of beech between 600 and 1200 m, coniferous forests between 1200 and 1600 average altitude. Within these natural and ecological types of forestry vegetation , may be paches of clearing induced by natural or artificial causes. The grassy vegetation determined by the intensity of light influences the composition of the species of carabids, especially their abundance in number, in strictly concordance with the valences of the species and the microclimates. Within our preocupation of knowing the composition of the species of carabids from different terestrial ecosystems of Moldavia, we published a number of papers with some ecological aspects of the species of carabids from different clearings of the ______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi Mircea Varvara deciduous forests of Moldavia. (Varvara and Pisică, 1993; Varvara, Olariu, Flocea, 1997; Varvara, 1999, 2000). The present paper has the purpose to be a synthesis of the data published in order to characterize ecologically the composition of the species of carabids which were found in the clearings of the deciduous forests of Moldavia.

Materials and methods used The collecting of the species of carabids was performed from seven sites. Dragomirna (Varvara, 1999); Floreşti and Răchitoasa (Varvara, Pisică, 1993); Vatra Dornei (Varvara and collab. 1997); Vorona (2002); Gâdinţi 2000 and Gâdinţi 2001 (Varvara and Zugravu, 2004). To collect the species and individuals of the family of Carabidae we have used the method of pitfalls which give statistic and comparable results. We have used an optimum number of pitfalls, that is 12 pitfalls, set in the same configuration in each site: The pitfalls were set on four rows at the distance of 6 metres one another, each row having three pitfalls. The distance between them being 6 metres. The pitfalls functioned in each site from 15 April to 15 September in each year of collecting.

Results obtained The total number of species, genera and subfamilies found in the clearing ecosystem within forests from Moldavia is shown in table no 1.

Table no. 1 The general taxonomic structure of the family Carabidae within the clearing ecosystem from Moldavia No. Taxa No of taxa 1 Species 65 2 Genera 27 3 Subfamilies 16

Table no. 2 The subfamilies of Carabidae, their number of species and percerntages in the clearing ecosystem from Moldavia No. Name of subfamilies No of species % 1 Cicindelinae 1 1.54 2 Carabinae 9 13.84 3 Cychrinae 1 1.54 4 Nebrinae 2 3.07 5 Notiophilinae 1 1.54 6 Scaritinae 1 1.54 7 Broscinae 1 1.54 8 Bembidiinae 1 1.54 9 Anisodactylinae 2 3.07 118 The taxonomic and ecological spectra of carabids (Coleoptera, Carabidae) (…)

No. Name of subfamilies No of species % 10 Harpalinae 8 12.31 11 Pterostichinae 22 33.84 12 Zabrinae 9 13.84 13 Licininae 1 1.54 14 Badistrinae 1 1.54 15 Dromiinae 2 3.07 16 Brachininae 3 4.61 Total 65 99.98

The subfamilies Pterostichinae,Carabinae, Zabrinae and Harpalinae are well represented, dominant, totalising 48 species (73.84 %). The number of species included in each genus is the following: Pterostichus 9 species, Carabus 9, Amara 8 and Harpalus 4. The big majority of species of the genera Pterostichus and Carabus within the clearing ecosystem are forest, mesophilous, zoophagous species, and the big majority of species of the genera Amara and Harpalus are open landscape, crops and steppic, mesophilous and pantophagous species. Table no 3.

Table no. 3. The name of species and their presence in the sites of the clearing ecosystem from Moldavia No. Species 1 2 3 4 5 6 7 No of biotopes 1 Cicindela germanica (L.) - - + - - - + 2 2 Carabus coriaceus (L.) + + + - - + + 5 3 Carabus variolosus (F.) + + - - - - - 2 4 Carabus glabratus (Payk.) + - + + + + + 6 5 Carabus violaceus (L.) - + + + + - - 4 6 Carabus excellens (F.) + + - - + + 4 7 Carabus cancellatus (Illig.) - + + - - + + 4 8 Carabus intricatus (L.) - + + - - - + 3 9 Carabus arvensis (Herbst.) - + + - - + + 4 10 Carabus convexus (F.) - + - - - + + 3 11 Cychrus semigranosus (Pllrd.) - + + - - + + 4 12 Leistus piceus (Frölich + ------1 13 L.rufomarginatus (Duft.) + - - - - - + 2 14 Notiophilus palustris (Duft.) - - + - - - - 1 15 Clivina fossor (L.) + - + - - - - 2 16 Broscus cepalotes (L.) - - + - - - - 1 17 Bembidion lampros (Herbst) - + + - - - - 2 18 Anisodactylus signatus (Pz.) - + - - - - - 1 19 Anisodactylus binotatus (F.) - + + - - + 3

119 Mircea Varvara

No. Species 1 2 3 4 5 6 7 No of biotopes 20 Metophonus punctatulus (Duft.) - - + - - + 2 21 Metophonus azureus (F.) - - + - - - - 1 22 Metophonus puncticollis (Payk.) - + - - - + 2 23 Pseudophonus rufipes (De Geer) + + + + + + + 7 24 Harpalus dimidiatus (Rossi) - - + - - - - 1 25 Harpalus rubripes (Duft.) - + + - - - - 2 26 Harpalus latus (L.) - + + - - - - 2 27 Harpalus tardus (Pz.) - + + - - - - 2 28 Stomis pumicatus (Pz.) + ------1 29 Poecilus cupreus (L.) + + + - - - - 3 30 Poecilus versicolor (Sturm) - + + + + - - 4 31 Pterostichus vernalis (Pz.) - - + - - - - 1 32 Pterostichus melanarius (Illig.) + - - + + - + 4 33 Pterostichus melas (Creutz.) + + + - - + + 5 34 Pterostichus ovoideus (Sturm) + + + - - + - 4 35 Pterostichus niger (Schall.) + + - + + + 5 36 Pterostichus foveolatus (Duft.) - - - + - - - 1 37 Pt.oblongopunctatus (F.) + + + - - - - 3 38 Pterostichus nigrita (Payk.) + - - + + - - 3 39 Pterostichus anthracinus (Illig.) + - - + + - - 3 40 Molops piceus (Pz.) + + + - - + - 4 41 Abax carinatus (Duft.) + + + - - + + 5 42 Abax parallelepipedus (P.et M.) + + + - - + + 5 43 Abax parallelus (Duft.) + + + - + + + 6 44 Calathus piceus (Marsham) - + - - - - + 2 45 Calathus fuscipes (Goeze) - + + + + - - 4 46 Calathus melanocephalus (L.) - + + + + - - 4 47 Agonum lugens (Duft.) + ------1 48 Anchomenus dorsalis (Pontop.) - - + + + - - 3 49 Platynus assimilis (Payk.) + - - + + - - 3 50 Zabrus tenebrioides (Goeze) - - + - - - - 1 51 Amara aulica (Pz.) - + - - - + 2 52 Amara consularis (Duft.) - - + - - - - 1 53 Amara ovata (F.) + - + - - - - 2 54 Amara similata (Gyll.) - - + + + - - 3 55 Amara familiaris (Duft.) - - + - - - - 1 56 Amara aenea (De Geer) - + + - - - - 2 57 Amara communis (Pz) - + - - - - - 1 58 Amara convexior (Stephens) - - + - - - - 1 120 The taxonomic and ecological spectra of carabids (Coleoptera, Carabidae) (…)

No. Species 1 2 3 4 5 6 7 No of biotopes 59 Licinus punctatulus (F.) - + - - - - - 1 60 Badister bipustulatus (F.) + + + - - - - 3 61 Microlestes minutulus (Goeze) - - + - - - - 1 62 Microlestes maurus (Sturm) - - + - - - - 1 63 Brachinus explodens (Duft.) - + + - - - - 2 64 Brachinus crepitans (L.) - - + - - - - 1 65 Aptinus bombarda(Illig.) - - + - - + + 3 Alfa diversity 25 35 47 14 14 20 18 Legend: 1.Dragomirna; 2.Floreşti; 3.Răchitoasa; 4.Vatra Dornei; 5.Vorona; 6.Gâdinţi 2000; 7.Gâdinţi 2001

The specialists in biodiversity have come to the conclusion that there are three sorts of biodiversity: alfa diversity, beta diversity and gama diversity. Within our material there are two sorts of diversity. Alfa and gama diversity. Alfa diversity is represented by the presence of species in the respective ecosystem. Alfa divresity is variable. The number of species within alfa diversity was between 14 and 47 species. The number of species within gama diversity was 65. The numerical value of gama diversity is bigger for the gama diversity represents the presence of the species in the same biocoenosis but in diferent sites. It reflects the fact that the heterogenity of biotope and the ecological conditions are more variable in different sites. There is close connection between ecodiversity and biodiversity. The presence of the species in sites (number and percentage) is shown in table no 4.

Table no 4. Statistical situation of the occurence of the species of Carabidae in sites Number of sites Number of species % 1 19 29.23 2 15 23.07 3 12 18.46 4 11 16.92 5 5 7.69 6 2 3.07 7 1 1.53 Total 65 100

9 species (29.23 %) were found in one site For example, Pterostichus foveolatus and Microlestes minutulus. Pterostichus foveolatus is a mountain species which lives in the coniferous forests. Microlestes minutulus is a xerophilous species which lives in open landscape biotopes.

121 Mircea Varvara

Two species were found in six sites: These species are: Carabus glabratus and Abax parallelepipedus. These species live both in deciduous and coniferous forests, and also in clearing within these forests, but in small number of individuals. They are mesophilous and zoophagous species. One species was found in all sites. This species is Pseudophonus rufipes. It is an open landscape, mesophilous and pantophagous species. This species is dominant in agricultural crops.

Ecological requirements Table no 5 contains the main ecological requirements (type of reproduction, moisture preference, biotope requirements, food regime and geographical distribution) of the species from those three agroecosystems. The table was checked by dr. Sbisek Sustek from the Zoological Institute of Slovakia. Table no.5. The main ecological requirements of species of Carabidae in the clearing ecosystem of forests from Moldavia No. Name of species 1 2 3 4 5 1 Cicindela germanica (L.) Sp M OlS Z Wp 2 Carabus coriaceus (L.) A M F Z E 3 Carabus variolosus (F.) Sp H F Z Ce 4 Carabus glabratus (Payk.) A M F Z Es 5 Carabus violaceus (L.) A M-X F.cr Z Wp 6 Carabus excellens (F.) Sp M F. Z EstE 7 Carabus cancellatus (Illig.) Sp M F,st Z Pa 8 Carabus intricatus (L.) Sp M F Z E 9 Carabus arvensis (Herbst.) Sp M F. Z EstE 10 Carabus convexus (F.) Sp M F Z Es 11 Cychrus semigranosus (Pllrd.) A M F Z E 12 Leistus piceus (Frölich ? M F Z E 13 L.rufomarginatus (Duft.) A M F Z Es 14 Notiophilus palustris (Duft.) Sp M F Z Wp 15 Clivina fossor (L.) Sp M Eu Z Pa 16 Broscus cepalotes (L.) Sp X. OlS Z E 17 Bembidion lampros (Herbst) Sp M Ols Z Hol 18 Anisodactylus signatus (Pz.) Sp M Ols P Pa 19 Anisodactylus binotatus (F.) Sp M St P Wp 20 Metophonus punctaulus (Duft.) A M St F Wp 21 Metophonus azureus (F.) A M Cr F Wp 22 Metophonus puncticollis (Payk.) M F Es 23 Pseudophonus rufipes (De Geer) A M Ols P. Wp 24 Harpalus dimidiatus (Rossi) A M St P Em 25 Harpalus rubripes (Duft.) A M F P Wp

122 The taxonomic and ecological spectra of carabids (Coleoptera, Carabidae) (…)

No. Name of species 1 2 3 4 5 26 Harpalus latus (L.) A M St P Pa 27 Harpalus tardus (Pz.) Sp M-X St P Es 28 Stomis pumicatus (Pz.) Sp M F Z Em 29 Poecilus cupreus (L.) Sp M Cr Z Wp 30 Poecilus versicolor (Sturm) Sp M Mhf Z Wp 31 Pterostichus vernalis (Pz.) Sp M F Z Es 32 Pterostichus melanarius (Illig.) Sp M F.cr Z Wp 33 Pterostichus melas (Creutz.) Sp M-X F Z Ec 34 Pterostichus ovoideus (Sturm) Sp M F Z Ec 35 Pterostichus niger (Schall.) Pl M Eu Z Pa 36 Pterostichus foveolatus (Duft.) ? M CF Z ? 37 Pt.oblongopunctatus (F.) Sp M F Z Pa 38 Pterostichus nigrita (Payk.) S H F. st Z Pa 39 Pterostichus anthracinus (Illig.) Sp H F Z Es 40 Molops piceus (Pz.) Sp M F Z E 41 Abax carinatus (Duft.) Sp M F Z E 42 Abax parallelepipedus (P.et M.) Sp M F Z E 43 Abax parallelus (Duft.) Sp M F Z. E 44 Calathus piceus (Marsham) A M St P 45 Calathus fuscipes (Goeze) A M Eu P Wp 46 Calathus melanocephalus (L.) A.Sp M Eu P Pa 47 Agonum lugens (Duft.( ? M St ? Wp 48 Anchomenus dorsalis (Pontop.) Sp H-M Ols. Z Wp 49 Platynus assimilis (Payk.) Sp H-M F Z Pa 50 Zabrus tenebrioides (Goeze) A M Cr F Ec 51 Amara aulica (Pz.) Sp M Cr P Wp 52 Amara consularis (Duft.) Sp M Ols P Wp 53 Amara ovata (F.) Sp M F P Pa 54 Amara similata (Gyll.) Sp M F. st P Wp 55 Amara familiaris (Duft.) Sp M Cr F Wp 56 Amara aenea (De Geer) Sp M Cr P Pa 57 Amara communis (Pz) Sp M Ols P Pa 58 Amara convexior (Stephens) Sp M OlS P Es 59 Licinus punctatulus (F.) M St Z 60 Badister bipustulatus (F.) Sp M F.st Z Hol 61 Microlestes minutulus (Goeze) Pl X Cr Z Pa 62 Microlestes maurus (Sturm) Pl X Cr Z Wp 63 Brachinus explodens (Duft.) Sp M Ols Z Wp 64 Brachinus crepitans (L.) Sp M Ols Z Em 65 Aptinus bombarda (Illig.) Sp M F Z EstE 123 Mircea Varvara

1 = Reproduction type; 2 = Humidity preference; 3 = Biotope preference; 4 = Food regime; 5 = Zoogeographical distribution Legend: Sp = Spring; A = Autumn; S = Summer; Pl = Plastic; M = Mesophilous; Hm =Hygromesophilous; Mx = Mesoxerophilous; H = Hygrophilous; X = Xerophilous, F = Forest; St = Steppe; Eu = Eurytopic; Ols = Open landscape; C r = crops; Mhf = Moist hay field, CF = Coniferous forest; Z = Zoophagous; P = Pantophagous; Wp = Westpalearctic; Pa = Palearctic; E = European; Em = Euromediterranian; Ec = Euro-.Caucasian; Es= Euro-Siberian; CE = Central European; EstE = East- European; Hl = Holarctic

On the basis of the above table we made a synthetic table to characterize the main ecological requiremets of the species of carabids within the clearing ecosystem in forests. The table no 6 and figure no 1 contain the spectrum of reproduction types.

Table no 6. The spectrum of reproduction types of the species of Carabidae in the ecosystem of clearing from forests of Moldavia. No Type of reproduction No of species % 1 Autumn, Spring 1 1.59 2 Summer 1 1.59 3 Plastic 3 4.76 4 Spring 41 65.08 5 Autumn 17 26.98 Total 63 100.00

65,08 70

40 26,98 30

20 4,76 10 1,59 1,59

0 1 2 3 4 5

Fig. no 1 The percentage spectrum of the types of reproduction of the species of Carabidae in the clearing ecosystem from the deciduous forests in Moldavia

124 The taxonomic and ecological spectra of carabids (Coleoptera, Carabidae) (…)

As our table no 6 and figure no 1 show, 65.08 % of the species are Spring breeders and 26.98 % of the species are Autumnal breeders. This finding is also valid for the species which are found in agricultural crops.

Table no. 7 The spectrum of moisture preferences of the species of Carabidae in the ecosystem of clearing from forests of Moldavia No Moisture preferences No of species % 1 Hygro mesophilous 2 3.08 2 Hygrophilous 3 4.62 3 Mesophilous 54 83.08 4 Mesoxerophilous 3 4.62 5 Xerophilous 3 4.62 Total 65 100.00

83,08 90 80 70 60 50 40 30 20 4,62 3,08 4,62 4,62 10 0 1 2 3 4 5

Fig. no 2 The percentage spectrum of the main moisture requirements of the species of Carabidae in the clearing ecosystem from forests in Moldavia

As concerns the moisture requirements, the absolute majority of the species found in the clearing ecosystem are mesophilous, in proportion of 83.08.

Table no. 8 The spectrum of biotope preferences of the species of Carabidae in the ecosystem of clearing from forests of Moldavia No Habitats No of species % 1 Humid hay fields 1 1.54 2 Coniferous forests 1 1.54 3 Forests, crops 1 1.54

125 Mircea Varvara

No Habitats No of species % 4 Forests, open landscapes 1 1.54 5 Forests, steppe 4 6.15 6 Eurytopic 4 6.15 7 Deciduous forests 25 38.46 8 Open landscapes 12 16.92 9 Steppe 8 13.85 10 Crops 8 13.85 Total 65 100.00

40 38,46

20 16,92 13,8513,85 15

10 6,15 6,15 1,54 5 1,54 1,54 1,54

0 12 3 4 5 6 78 9 1 0

Fig. no 3 The percentage spectrum of biotope preferences of the species of Carabidae in the clearing ecosystem from forests of Moldavia

Our data show that in the clearing ecosystem there is a decisive influence of the forest factors, especialy moisture on the composition of the species of carabidae. Thus, 38.46 % of the species are deciduous forest species; 16.92 % are open landscape species; 13.85 % are steppe species and the same percentage of species is formed of crop species. It is known that the species of insects live in microbiotopes, distributed according to patterns of humidity of soils.

Food regime The food regime, the number of species and their percentage in the clearing ecosystem are shown in table no 9 and figure no.4.

126 The taxonomic and ecological spectra of carabids (Coleoptera, Carabidae) (…)

Table no 9 The spectrum of food regime of the species of Carabidae in the ecosystem of clearing from Moldavia No Food regime No of species % 1 Phytophagous 5 7.70 2 Zoophagous 43 66.15 3 Pantophagous 17 26.15 Total 65 100.00

66,15 70 60 50 40 26,15 30 20 7,7 10 0 1 2 3

Fig. no 4 The percentage spectrum of biotope preferences of the species of Carabidae in the clearing ecosystem from forests of Moldavia

It is known for long time that the species of carabidae are predominantly zoophagous. Out of our observations made from collecting of the carabids in the deciduous and agricultural ecosystems, the majority of species are zoophagous. This conclusion is confirmed by the species found in the clearing ecosystem. Thus, 66.15 % of the species are zoophagous.

Geographical distribution The geographical distribution of the species are shown in table no 10 and figure no. 5.

Table no 10 The spectrum of geographical distribution of the species of Carabidae in the ecosystem of clearing from Moldavia No Region No of species % 1 Central European 1 1.61 2 Holarctic 2 3.23 3 East European 3 4.84 4 Euro -Caucasian 3 4.84

127 Mircea Varvara

No Region No of species % 5 Euro-Mediterranean 3 4.84 6 West Palearctic 20 32.26 7 Palearctic 13 20.97 8 European 9 14.52 9 Euro-Sibirian 8 12.90 Total 62 100.00

35 32,26

25 20,97 20 14,52 15 12,9

10 4,84 4,84 4,84 3,23 5 1,61

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Fig. no 5 The percentage spectrum of geographical distribution of the species of Carabidae in the clearing ecosystem from forests of Moldavia

From geographical point of view, the composition of the species in the clearing ecosystem is formed of nine zoogeographical regions. In total, more than half of the species found by us in the clearing ecosystem belong to two zoogeographical regions: West Palearctic and Palearctic. The European species have a percentage of 14.52 and the Euro-Sibirian species represent 12.90 %.

Conclusions The clearing ecosystem exists within the forest ecosystem The vegetation and the intensity of light is different unlike the forest. Within the clearing ecosystem of the deciduous forests, in Moldavia, on the basis of our researches, 65 species of Carabidae were found, belonging to 27 genera and 16 subfamilies. The subfamilies Pterostichinae, Carabinae, Zabrinae and Harpalinae include from 8 to 22 species and they charaterize the composition of the species (12.30 % - 33.84 %). The main genera in their order are: Pterostichus, Carabus, Amara and Harpalus.

128 The taxonomic and ecological spectra of carabids (Coleoptera, Carabidae) (…)

From the point of the main ecological requirements, the species of Carabidae in the clearing ecosystem may be also characterised as Spring breeders, mesophilous, and zoophagous dominant species. As to the preference for biotopes, the deciduous forests, open landscapes, steppe and crops species are dominant, their percentages have varied between 13.85 % and 38.46 %. The whole number of species of Carabidae living in the clearing ecosystem are distributed in 9 zoogeographical regions of which, West Palearctic, Palearctic, European and Euro-Sibirian species are dominant, between 12.90 % and 32.26 %.

References

1. Anicăi, Loredana, 2003 - Aspecte ale cunoaşterii nevertebratelor edafice din ecosistemul pădurii de foioase Vorona, judeţul Botoşani, 2002. Lucrare de licenţă, Facultatea de Biologie , Iaşi. 71 pag 2. Freude, H. und coll.,1974 - Die Käfer Mitteleuropas, Band 2, Adephaga, Goecke and Evers, Krefeld 3. Neculiseanu, Z., 2003 - Carabidele (Coleoptera, Carabidae) din zona de interferenţă biogeografică (Taxonomie, diversitate, zoogeografie, biologie şi importanţă practică), Chişinău, manuscris 4. Petrusenko, C.B., 1970 - Jujeliti na posivax zernovix kultur v umovax Krimskoi oblasti.Zahist Roslin, 11, p. 52-57 5. Petrusenko, O A., Petrusenko, C.B., 1972 - Do vivcenia jujeliti risovix poliv Ukraini, Zahist Roslin, 15, p. 3-8 6. Turin, H., and collab. 1991 - Ecological characterization of carabid species (Coleoptera, Carabidae) in the Netherlands from thirty years of pitfall sampling. Tijdschrift voor Entomologie, Volume 34, p. 279-301 7. Varvara, Mircea, Pisică, C-tin, 1993 - An. St. Unv. Iasi, T.XXXVIII-XXXIX, Biologie animală, p.1-8 8. Varvara, Mircea, Liubomira, Olariu, Felicia, Flocea, 1997 - Anuarul Muzeului National al Bucovinei, p.51-92 9. Varvara, Mircea, 1999 - Univ. Bacău, Studii şi Com. St.p.95-102 10. Varvara, Mircea, 2000 - Mitt.Dtsch.Ges.Allg.Angewa.Ent.12, pg.405-409 11. Varvara, Mircea, Zugravu, Fulga, 2004 - An. St.Univ. Iaşi, 2004, In press

129 Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

THE TAXONOMIC AND ECOLOGICAL SPECTRA OF CARABIDS (COLEOPTERA, CARABIDAE) IN THREE AGROECOSYSTEMS FROM MOLDAVIA

MIRCEA VARVARA1

Key words: Agroecosystems, winter wheat, maize, potatoes, carabids, ecological requirements, reproduction type,moisture requirements, food regime, biotope preferences, geographical distribution.

The paper presents the taxonomic and ecological spectra of the composition of the species of Carabidae in 89 species, collected from three agroecosystems of Moldavia, the east of Romania in the period 1982-2000. (subfamilies, genera, species, type of reproduction, moisture requirements, food regime, habitat preferences, geographical distribution).

Introduction Ecosystems are natural and anthropogenous . Winter wheat, maize and potatoes are the main crops in Moldavia, the East part of Romania, having good developing conditions in this geographical region of Romania. These agroecosystems are characterised by particular physiognomy and microclimates, depending on the cultivated plant, and the interventions on the part of man, (agricultural tillings of the ground, fertilisers, the control of pests etc) “The occurrence of carabids in agriculture and their role in the suppression of insect pests have been well documented (Thiele,1977; Luff, 1983, 1987 ,;Nyffeler Noorlander and Benz, 1987”. Quoted according to Broij, Noorlander, 1992, p.125). ”Modern ecological sciences recognizes that the environment is complex, dynamic, spatially variable, biologically diverse and Physical-Chemical-Social-Economically controled” (Gosz, 1998, p. 10). In Moldavia, Varvara and collaborators have published papers referring to the taxonomic and ecological structure (species, genera, subfamilies, abundance, the structure of dominance) of the coenosis of Carabidae in agricultural ecosystems (winter wheat, maize, potatoes, sugar beet crops). Varvara and coll.1984, 1991, 1993; Cârlan and Varvara, 1999; Varvara, Donescu, Dascălu, 1999; Varvara and Brudea, 1999; Varvara , 2001; Varvara and Bulimar, 2002. ______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi Mircea Varvara

The purpose of the present paper is to make a synthesis from taxonomic and ecological point of view of the whole data collected from winter wheat, maize and potatoes ecosystems. We made a general table including all the species found in those three agroecosystems to which we added for each species the main ecological requirements, that is: Type of reproduction, moisture requirements, preference for biotopes, food regime and geographical distribution.

Materials and methods used The paper is based on the material collected from three agricultural crops: winter wheat, maize and potatoes. These three crops are the main ones in Moldavia. The collecting of the material from those three crops was performed on a period of 15 years (1981-1997) from all the counties of Moldavia, totalizing 31 sites: 16 sites for winter wheat crops, nine sites for maize crops and six sites for potato crops. To collect the species and individuals of the family of carabids the standard method was used in all the crops, that is the method of soil pitfalls with preserving liquid. An optimum number of pitfalls was used, that is 12 pitfalls, set in the same configuration in each agroecosystem: three pitfalls on the row at the distance of 6 metres one to another and 6 metres distance between rows, The pitfalls functioned in ecosystem from 15 April to 15 September in the respective years. To draft this synthesis we have used our own observations in the respective ecosystems, the data from literature mentioned in the references used and also the direct consultations with Dr. Sbishek Sustek from the Zoological Institute of the Academy of Sciences, Bratislava, Slovacia, and Dr. docent Zaharia Neculiseanu from the Zoological Institute of Chishnev, The Republic of Moldavia.

Results obtained and some interpretations

Taxonomic structure From those three crops we have collected in total, 89 species of Carabidae, belonging to 34 genera and 18 subfamilies. Those 89 species belong to gama diversity because they were collected from the same crops, but from different sites. It is known that beta and gama diversity have bigger numerical values in comparison with the alpha diversity. There is a close connection between the heterogenity and conditions of biotopes and biodiversity. The name of subfamilies, the number of species included and the percentage realized by each subfamily are given in table no 1. The subfamilies well represented are: Carabinae, Harpalinae, Pterostichinae and Zabrinae. These subfamilies include 64 species of the total species found (71.92 %). The subfamily Carabinae includes mesophilous, zoophagous species which live in forests and some species are found in steppe and crops. The main genus having many species is Carabus. (Neculiseanu, 2003 and personal observations). 132 The taxonomic and ecological spectra of carabids ( Coleoptera, Carabidae) (…)

Table no. 1 The taxonomic structure (subfamilies, number of species) and percentage relations of subfamilies in the three agroecosystems (winter wheat, maize, potatoes) from Moldavia No Names of subfamilies No. of species % 1 Cicindelinae 1 1.12 2 Carabinae 12 13.48 3 Cychrinae 1 1.12 4 Notiophilinae 1 1.12 5 Loricerinae 1 1.12 6 Scaritinae 2 2.32 7 Broscinae 1 1.12 8 Trechinae 1 1.12 9 Bembidiinae 4 4.49 10 Anisodactylinae 2 2.32 11 Harpalinae 15 16.85 12 Stenolophinae 1 1.12 13 Pterostichinae 25 28.08 14 Zabrinae 12 13.48 15 Callistinae 2 2.32 16 Dromiinae 3 3.37 17 Zuphiinae 1 1.12 18 Brachininae 4 4.49 Total 89 100.00

The subfamily Harpalinae includes mostly mesophilous, mesoxerophilous, pantophagous species. The majority of species from the subfamily Pterostichinae are mesophilous and zoophagous species. Table no 2 contains the name of the species and the number of sites in which they were found in our collectings.

Table no. 2 The species of Carabidae and the number of sites in which they were collected. No Names of species Wheat Maize Potatoes

1 Cicindela germanica 6 5 2 2 Calosoma auropunctatum 11 2 - 3 Carabus coriaceus 1 - - 4 C.variolosus - - -1 5 C.glabratus - - 1 6 C.violaceus 3 - 4 133 Mircea Varvara

No Names of species Wheat Maize Potatoes

7 C.cancellatus 4 - - 8 C.clatratus 1 - - 9 C.granulatus 2 - - 10 C.besseri 6 1 - 11 C.scabriusculus 5 1 4 12 C.convexus - - 1 13 C.excellens - 1 - 14 Cychrus caraboides - - 1 15 Notiophilus palustris - - 1 16 Loricera pilicornis - 1 1 17 Clivina fossor 8 2 3 18 Clivina contracta 1 1 - 19 Broscus cephalotes 2 1 2 20 Trechus quadristriatus 1 - - 21 Bembidion lampros 12 2 4 22 B.properans 3 1 2 23 B.quadrimaculatum 6 2 2 24 Asaphidion flavipes - - 1 25 Anisodactylus signatus 11 8 2 26 A.binotatus 1 - - 27 Ophonus sabulicola 1 - - 28 Metophonus punctatulus 1 1 - 29 M.azureus 1 2 - 30 M.rupicola - 3 - 31 M.rufibarbis - 1 - 32 Pseudophonus rufipes 15 10 6 33 P. griseus 3 4 3 34 H.calceatus 1 1 - 35 Harpalus aeneus 13 7 4 36 H.dimidiatus 2 - - 37 H.rubripes 2 1 - 38 H.cupreus - 2 - 39 H.distinguendus 15 6 - 40 H.latus 1 1 2 41 H.tardus - 1 - 42 Acupalpus meridianus 6 2 2 43 Stomis pumicatus - - 3 44 Poecilus cupreus 15 9 6 45 P.versicolor - 3 2 134 The taxonomic and ecological spectra of carabids ( Coleoptera, Carabidae) (…)

No Names of species Wheat Maize Potatoes

46 P. lepidus 1 1 2 47 P.sericeus 8 3 - 48 Pterostichus vernalis 2 - - 49 Pt.melanarius 7 7 6 50 Pt.melas 2 - - 51 Pterostichus strenuus - 3 - 52 Pt.ovoideus 1 - - 53 Pt. macer 2 5 1 54 P.niger - - 1 55 P.oblongopunctatus - - 1 56 P.anthracinus - - 1 57 Molops piceus 1 - - 58 Abax parallelepipedus 1 - - 59 A.carinatus 1 - 1 60 Calathus fuscipes 1 1 4 61 C.ambiguus 2 1 1 62 C.melanocephalus - - 3 63 Dolichus halensis 5 5 2 64 Agonum müelleri 1 - 2 65 Agonum moestum - - 2 66 Idiochroma dorsalis 6 1 2 67 Platynus assimilis - - 1 68 Zabrus tenebrioides 4 5 1 69 Zabrus spinipes 1 - - 70 Amara equestris 3 1 - 71 Amara aulica - 4 1 72 A.consularis 1 - - 73 A.apricaria - 3 - 74 A.eurynota 2 - - 75 A.ovata 4 - - 76 A.similata 8 1 1 77 A.familiaris 1 - 1 78 A.aenea 2 1 - 79 A.convexior 1 - 1 80 Claenius festivus 1 - - 81 Claenius nitidulus - - 1 82 Microlestes schröderi 2 - - 83 M.minutulus 4 - 1

135 Mircea Varvara

No Names of species Wheat Maize Potatoes

84 M.maurus 3 - - 85 Polystichus conexus - 1 - 86 Brachinus crepitans 5 1 - 87 B.explodens 1 - - 88 B.psophia 5 4 1 89 Aptinus bombarda 1 - - Alfa diversity,limits 8-25 8-21 11-26 Gama diversity 64 47 47

The occurence of the species in sites (number and percentage) is shown in table no 3.

Table no 3. Statistical situation of the occurence of the species of Carabidae in sites Site no Winter weat Maize Potatoes Species % Species % Species % 1 24 37.50 22 46.81 22 46.81 2 11 17.19 7 14.89 13 27.66 3 5 7.81 5 10.64 4 8.51 4 4 6.25 3 6.38 5 10.64 5 4 6.25 4 8.51 0 0 6 5 7.81 1 2.13 3 6.38 7 1 1.56 2 4.26 8 3 4.69 1 2.13 9 0 0 1 2.13 10 0 0 1 2.13 11 2 3.13 12 1 1.56 13 1 1.56 14 0 0 15 3 4.69 16 0 0 Total 64 100.00 47 100.00 47 100.00

Between 37.50 % and 46.81 % of the species belonging to gama diversity in those three agrosystems were found in one site. For example, Molops piceus, Abax paparallelepipedus, Abax paralellus were found only in one winter wheat crop situated near a forest. It is quite explicable in this case, because these species are eurytopic, forest, mesophilous species. Only few individuals can penetrate in other ecosystem near the forest. The limiting factor is the humidity of soil.

136 The taxonomic and ecological spectra of carabids ( Coleoptera, Carabidae) (…)

The number of species found in two, three, four etc sites is decreasing in each agroecosystem.. In the winter wheat ecosystems, three species were found in 93 % of the sites. These species are: Pseudophonus rufipes, Harpalus distinguendus and Poecilus cupreus. Pseudophonus rufipes is an eurytopic, mesophilous and pantophagous species. Harpalus distinguendus is a mesophilous, open landscape and pantophagous species. Poecilus cupreus is a mesophilous, open landscape and zoophagous species.

Ecological requirements Table no 4 contains the main ecological requirements (type of reproduction, moisture preference, biotope requirements, food regime and geographical distribution) of the species from those three agroecosystems. The table was checked by dr. Sbisek Sustek from the Zoological Institute.

Table no. 4 The main ecological requirements of the species of Carabidae in three agricultural crops from Moldavia ( winter wheat, maize, and potatos) Name of species 1 2 3 4 5 1 Cicindela germanica Sp M Ols Z Wp 2 Calosoma auropunctatum Sp M Ols Z Wp 3 Carabus coriaceus A M F Z E 4 C.variolosus Sp H F Z CE 5 C.glabratus A M F Z Es 6 C.violaceus A M F,cr Z Wp 7 C.cancellatus Sp M F,st Z Pa 8 C.clatratus Sp H Eu Z Pa 9 C.granulatus Sp H-.M Eu Z Pa 10 C.besseri A M-X Ols Z EstE 11 C.scabriusculus Sp M-X Ols Z EstE. 12 C.covexus Sp M F Z Es. 13 C.excellens Sp M-X F,cr Z EstE 14 Cychrus caraboides Sp M F Z E 15 Notiophilus palustris Sp M F Z Wp 16 Loricera pilicornis Sp H Eu Z Hl 17 Clivina fossor Sp M Eu Z Pa. 18 Clivina contracta Sp M St Z Ec 19 Broscus cephalotes Sp X Ols Z E. 20 Trechus quadristriatus A M Ols Z Wp 21 Bembidion lampros Sp M Eu Z Hl 22 B.properans Sp M Ols Z Hl 23 B.quadrimaculatum Sp M Ols P Hl 24 Asaphidion flavipes Sp H-M F Z Hl 25 Anisodactylus signatus Sp M Ols P Pa 137 Mircea Varvara

Name of species 1 2 3 4 5 26 A.binotatus Sp M St P Wp 27 Ophonus sabulicola A M Ols F Es 28 Metophonus punctatulus A X St P Wp 29 M.azureus A M Ols F Wp 30 M.rupicola Sp M Plain,cr F Em 31 M.rufibarbis Sp M Plain,cr F Pac 32 Pseudophonus rufipes A M Eu P Wp 33 P.griseus A M Cr P Pa 34 Harpalus calceatus A M-X St P Pa 35 H.aeneus Sp M-X Cr P Pa 36 H.dimidiatus A M St P Em 37 H.rubripes A X F P Wp 38 H.cupreus Sp X Cr P? Wp 39 H.distinguendus Sp +S M Ols P Pa 40 H.latus A M St P Pa 41 H.tardus Sp M-X St P Es 42 Acupalpus meridianus Sp M Cr P E 43 Stomis puomicatus Sp M F Z Em 44 P.cupreus Sp M Ols Z Wp 45 P.versicolor Sp M Humid Z Wp hayfield 46 P.lepidus A M-X Cr Z Es 47 P.sericeus Sp M. Ols Z Wp 48 Pterostichus vernalis Sp M F Z Es 49 Pt.melanarius Sp M F,cr Z Wp 50 Pt. melas Sp M.-X F Z Ec 51 Pt. strenuus Sp M Eu Z Es 52 Pt. ovoideus Sp M F Z Ec 53 Pt. macer Sp M Cr Z Wp 54 Pt. niger Pl M Eu Z Pa 55 Pt.oblongopunctatus Sp M F Z Pa 56 Pt.anthracinus Sp H F Z Es 57 Molops piceus Sp M F Z E 58 Abax parallelepipeus Sp M F Z E 59 A. carinatus Sp M F Z E 60 Calathus fuscipes A M Eu P Wp 61 C. ambiguus A M-X Eu P Wp 62 C.melanocephalus A+Sp M Eu P Pa 63 Dolichus halensis A M Cr P Pa 64 Agonum müelleri Sp H-M Eu Z Pa 138 The taxonomic and ecological spectra of carabids ( Coleoptera, Carabidae) (…)

Name of species 1 2 3 4 5 65 A.moestum Sp H-M F Z Pa 66 Idiochroma dorsalis Sp M-H Ols Z Wp 67 Platynus assimilis Sp H-M F Z Pa 68 Zabrus tenebrioides A M Cr F Ec 69 Z-spinipes A M St F Ec 70 Amara equestris Sp M Cr P Wp 71 A.aulica Sp M Ols P Wp 72 A.consularis Sp M Ols P Wp 73 A.apricaria Sp M Ols P Pa 74 A.eurynota Sp M Cr P Wp 75 A.ovata Sp M F P Pa 76 A.similata Sp M F, Ols P Wp 77 A.familiaris Sp M Cr F Wp 78 A.aenea Sp M Cr P Pa 79 A.convexior Sp M Cr P Es 80 Claenius festivus Sp H R Z Em 81 Claenius nitidulus Sp H R Z Wp 82 Microlestes schröderi Pl X Cr Z Estm 83 M.minutulus Pl X Cr Z Pa 84 M.maurus Pl X Cr Z Wp 85 Polystichus conexus Sp M Ols Z Cm 86 Brachinus crepitans Sp M-X OLS Z Wp 87 B.explodens Sp M-X OLS Z Em 88 B.psophia Sp M- halofil OLS Z Es 89 Aptinus bombarda Sp M F Z EstE

1 = Reproduction type ; 2 = Humidity preference ; 3 = Biotope preference ; 4 = Food regime ; 5 = Zoogeographical distribution Legend: Sp = Spring; A = Autumn ; S = Summer ; Pl = Plastic ; M = Mesophilous ; Mh = Mesohygrophilous ; Mx =Mesoxerophilous ; H = Hygrophilous; F = Forest ; St = Steppe ; Eu = Eurytopic ; Ols = Open landscape; Cr = Crops; Z = Zoophagous ; P = Pantophagous ; Wp = West-palearctic ; Pa = Palearctic ; E = European ; Em = Euro-Mediterranian ; Ec = Euro-Caucasian ; Es= Euro-Siberian ; CE = Central European ; EstE = East- European; SestE = South-east-European; Hl = Holarctic

Reproduction Organisms have individual characteristics and individual proceses. Nourishment and reproduction are individual proceses. The sense of life is the survival and reproduction. Because the species of Carabidae are ectothermic Coleoptera , they 139 Mircea Varvara are obliged biologically to overpass the winter in a state of hiemal diapause. Consequently, they must reproduct in favourable seasons, that is in Spring, in Summer or in Autumn. In those three agroecosystems, 70 % of species are breeding in Spring, that is they lay their eggs in the season of Spring, 22.5 % of species are breeding in Autumn and Spring. (Table no 5, Fig.no. 1).

Table no. 5 The percentage distribution of the types of reproduction in the species of Carabidae from three agroecosystems of Moldavia (Winter wheat,maize and potatos) No Seasons Number of species % 1 Spring,Summer 1 1.12 2 Autumn,Spring 1 1.12 3 Plastic 4 4.49 4 Spring, 63 70.80 5 Autumn 20 22.47 Total 89 100,00

80 70,79

40 22,47 4,5 20 1,12 1,12 0 1 2 3 4 5

Fig. no 1 The percentage stucture of the types of reproduction of the species of Carabidae in three agroecosystems from Moldavia

Food regime Nourishment is a fundamental individual process of organisms because it brings energy for organism.The regime of food, as a component of the trophic nische, is a result of evolution within intra and interspecific relations whose sense is the attenuation of competition. The species of Carabidae may be grouped in three trophic regimes. Phytophagous, zoophagous, and pantophagous. The species of Carabidae are charaterised as dominant zoophagous that which is also confirmed in our researches. (Table no. 6, Fig. no 2).

140 The taxonomic and ecological spectra of carabids ( Coleoptera, Carabidae) (…)

Table no. 6 The spectrum of food regime of the species of Carabidae in three agroecosystems from Moldavia (winter wheat, maize, potatoes) No Food regime No of species % 1 Phytophagous 7 7.87 2 Zoophagous 54 60.67 3 Pantophagous 28 31.46 Total 89 100.00

80 60,67

60 31,46 40 7,87 20 0 1 2 3

Fig. no. 2 The percentage structure of the food regime of the species of Carabidae in three agroecosystems from Moldavia

Thus, in those three agroecosistems, the percentage of zoophagous species is 60.67 %, followed by pantophagous species in percentage of 31.46 %. The phytophagous species represent only 7.87 %.

Moisture preferences Temperature and humidity are other two ecological factors with decisive influence in the life of insects and many other ectothermic arthopods. The moisture level of the soil influences the distribution of individulas in unity with their valences, with their tolerance to humidity. In conformity with the law of tolerance, the majority of the individuals of a species are distributed within the optimum of the respective factor. The tolerance of the carabid species to moisture are expressed in three main groups: Hygrophilous, mesophilous and xerophilous species. Among these three groups, there are not net, trenchant limits, but transitional nuances, so there are hygromesophilous and mesoxerophilous species. Referring to the behaviour of the species of carabidae to humidity in those three agroecosystems, five groups of species exist: hygrophilous, hygromesophilous, mesophilous,mesoxerophilous and xerophilous species. (Table no. 7 Fig. no. 3).

141 Mircea Varvara

Table no. 7 The spectrum of moisture preferences of the species of Carabidae in three agroecosystems from Moldavia No Moisture preferences No of species % 1 Hygrophilous 6 6.74 2 Hygromesophilous 5 5.62 3 Mesophilous 58 65.17 4 Mesoxerophilous 12 13.48 5 Xerophilous 7 7.87 6 Mesohalophilous 1 1.12 Total 89 100.00

80 65,17 60 % 40 13,48 7,87 20 6,74 5,62 1,12 0 1 2 3 4 5 6

Fig. no. 3 The percentage structure of the moisture requirements of the species of Carabidae in three agroecosystems from M oldavia

In total, in those three agroecosystems about 65% of species are mesophilous and 13.5 % are mesoxerophilous. Biotope is a mosaic of habitats, determined by vegetation, exposure etc.

Biotope preferences The number of individuals belonging to species is very variable. In a biocoenosis there are few species which are constant and dominant, that is they have many individuals. One species of carabids that has many individuals in an ecosystem means that this species prefers that ecosystem, that is the conditions are favourable for that species. There are species which live in forest ecosystems, in steppe and agroecosystems. Historically and socially, the biotope of the agricultural crops has come from deforestation and fallowing of steppes and sylvo-steppes. There have survived the species which have adapted to the general conditions in crops. The results of our observations are shown in table no. 8 and Fig. no. 4.

142 The taxonomic and ecological spectra of carabids ( Coleoptera, Carabidae) (…)

Table no. 8 The spectrum of biotope preferences of the species of Carabidae in three agroecosystems from Moldavia No Biotopes No of species % 1 Humid hay fileds 1 1.12 2 Deciduous forests, steppe 1 1.12 3 Plain, crops 2 2.25 4 Forest, Open landscapes 2 2.25 5 Riparious 2 2.25 6 Open landscapes 22 24.72 7 Deciduous forests 20 22.47 8 Crops 16 17.98 9 Eurytopic 12 13.48 10 Steppic 8 9.00 11 Deciduous forests, crops 3 3.37 Total 89 100.00

24,72 25 22,47

20 17,98

13,48 15

9 10

3,37 5 2,25 2,25 2,25 1,12 1,12

0 12 3 45 6 78 91 011

Fig. no. 4The percentage structure of the biotope preferences of the species of carabidae in three agroecosystems from Moldavia

According to our results, in this zoogeographical region of Romania, Moldavia, 24.72 % of species are of open landscapes, 22.47 % are species of deciduous forests, 17.98 % are species which live in crops and 13.48 % are eurytopic species.

143 Mircea Varvara

Geographical distribution Evolution is a historical reality. Biological and ecological systems have a historical character. The present is the fruit of the past. The distribution of species on zoogeographical regions are shown in table no 9 and Fig. no 5.

Table no. 9 The spectrum of geographical distribution of the species of Carabidae in three agroecosystems from Moldavia No Regions No of % species 1 East Mediterranean 1 1.12 2 Circum Mediterranean 1 1.12 3 Central European 1 1.12 4 East European 4 4.49 5 West Palearctic 28 31.46 6 Palearctic 22 24.72 7 Euro-Siberian 10 11.24 8 European 7 7.87 9 Euro-Caucasian 5 5.62 10 Euro-Mediterranean 5 5.62 11 Holarctic 5 5.62 Total 89 100.00

35 31,46 30 24,72 25

15 11,24 10 7,87 5,62 4,49 5,62 5,62 5 1,12 1,12 1,12

0 12 3 4 5 6 7 89 1 011

Fig. no. 5 The percentage structure of the geographical distribution of the species of carabidae in three agroecosystems from Moldavia

144 The taxonomic and ecological spectra of carabids ( Coleoptera, Carabidae) (…)

From zoogeographical point of view, the carabids from the agroecosystems investigated by us belong to 11 zoogeographical regions. West Palearctic and Palearctic species are dominant, in total 56.28 %. Conclusions In the main agricultural crops, winter wheat, maize, and potatoes, from Moldavia, located in the eastern part of Romania, 89 species of Carabidae were collected, belonging to 34 genera and 18 subfamilies. The main genera are Carabus, Pterostichus, Amara and Harpalus. From the point of the main ecological requirements, the species of Carabidae in the winter wheat, maize and potato crops may be characteriysed as dominant Spring breeders, mesophilous and zoophagous species. As to the preference for biotopes, the open landscapes, deciduous, crops, eurytopic and stepic species are dominant, their percentages have varied between 9 % and 24.72 % The whole number of species of Carabidae living in agricultural crops are distributed in 11 zoogeographical regions of which, West Palearctic, Palearctic, Euro- Sibirian and European species are dominant

Acknowledgements The author is pleasantly indebted to Dr. Sbysek Sustek from the Academy of Sciences for his prompt, collegial and scientific help in checking the table with ecological requirements of carabids.

References

1. Booij, C.,J., H., Noorlander, J., 1992 - Ecosystems and Environment, 40, p.125- 135 2. Cârlan, Virgil, Varvara, Mircea, 1999 - An. St. Univ. Iaşi, Vol LV 3. Freude, H. .und coll., 1974 - Die Käfer Mitteleuropas, Band 2, Adephaga, Goecke and Evers, Krefeld 4. Gosz, J.R., 1998 - Proceedings of the ILTER Regional Workshop, Madralin, Poland, p. 9 – 18. 5. Neculiseanu, Z., 2003 - Carabidele (Coleoptera, Carabidae) din zona de interferenţă biogeografică (Taxonomie, diversitate, zoogeografie, biologie şi importanţă practică), Chişinău, manuscris 6. Petrusenko, C.B., 1970 - .Zahist Roslin, 11, p.52-57 7. Petrusenko, O A., Petrusenko, C.B., 1972 - Zahist Roslin, 15, p.3-8 8. Turin, H., and collab. 1991- Tijdschrift voor Entomologie, Volume 34, p.279- 301

145 Mircea Varvara

9. Varvara, Mircea, Donescu, Daniela, Dascălu, Alexandru, 1999 - An. St. Univ. Iaşi, Tom 44-45,p.105-116 10. Varvara, Mircea, Brudea, Valentin, 1999 - Univ, Bacău, Studii şi Com. St.p.79- 84 11. Varvara, Mircea, 2001 - Simpozionul Jubiliar Consacrat Aniversării a 30 de ani de la Formarea Rezervaţiei Codrii”, Vol II, 27-28, Sept. Chisinău p .78-79 12. Varvara, Mircea, Bulimar, Felicia, 2002-2003 - Complerxul Muzeal de Stiinţele Naturii” Ion Borcea” Bacău, Studii şi Comunicări, 18, pg. 143-150.

146 Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

UN VEAC DE ENTOMOLOGIE LA UNIVERSITATEA DIN IAŞI

GHEORGHE MUSTAŢĂ1, MARIANA MUSTAŢĂ1

Primele începuturi Entomologia s-a constituit destul de greu în România ca ştiinţă academică. Deşi Secţia de Ştiinţele Naturii de la Universitatea Mihăileană s-a individualizat în cadrul Facultăţii de Ştiinţe încă de la înfiinţarea acestei instituţii de învăţământ, cercetările entomologice au început să se manifeste abia la sfârşitul secolului al XIX- lea. Prima lucrare de entomologie a fost publicată de profesorul Leon Cosmovici în 1900, în primul număr al Analelor Universităţii: „Contribution à l’étude de la faune entomologiqué de la Roumanie”. Autorul prezintă o listă de 332 de specii de Coleoptera, aparţinând la 195 de genuri, încadrate în 38 de familii. Determinările au fost făcute de profesorul Leon Cosmovici, titular al cursului de Zoologie şi Fiziologie animală şi de asistentul său Anton Gorescu. Alături de Leon Cosmovici a început să se preocupe de cercetări entomologice şi Nicolae Leon. Nicolae Leon, întemeietorul Parazitologiei româneşti ca ştiinţă, a fost un strălucit entomolog, fiind şi întemeietorul Entomologiei medicale din România. Lucrările sale „Insecte sugătoare de sânge din România” (1911), „Insectele vătămătoare din România” (1912), „Fauna cadavrelor din România” (1923) şi „Entomologia medicală” (1924) rămân lucrări de referinţă în ştiinţă. Lucrarea privind fauna cadavrelor a rămas neegalată până astăzi prin bogăţia datelor şi a observaţiilor ecologice. Succesiunea speciilor de insecte care redau ţărânei substanţa organică a cadavrelor a fost surprinsă şi redată în mod magistral. Ne întrebam adesea cum de a fost posibil ca profesorul Ioan Borcea, care se specializase în domeniile biologiei marine şi care îşi susţinuse cu un succes răsunător, la Sorbona, teza de doctorat „Recherche sur le système urogénital des Elasmobranches” şi a continuat apoi să publice o suită de lucrări de morfologie animală, cum de a fost posibil să se lanseze, am putea spune frontal, în cercetări entomologice de ansamblu. Alături de imboldul pe care l-a simţit de a studia şi insectele a contat foarte mult şi faptul că a intrat într-o familie la care entomologia era preţuită. Să nu uităm că Ioan Borcea îşi susţinuse teza de doctorat în 1905 şi că în martie 1906 revine în ţară fiind numit conferenţiar la Universitate. În perioada 1906 1907 reuşeşte să publice 5 lucrări ştiinţifice consacrate studiului peştilor ______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi Gheorghe Mustaţă, Mariana Mustaţă

Elasmobranchi. Şi, totuşi, în 1908 publică în Analele Universităţii din Iaşi lucrarea de mari proporţii „Materiaux pour l’étude de la faune des Aphides de Roumanie”. Nu ar fi fost ceva deosebit, care să ne creeze nedumeriri privind canalizarea eforturilor sale către cercetarea insectelor, dacă ar fi fost vorba de o simplă comunicare ştiinţifică publicată. Este însă vorba de o lucrare de amploare, de-a dreptul impresionantă, atâta timp cât sunt prezentate nu mai puţin de 217 specii de afide, încadrate în 34 de genuri. În Publicaţiile Fondului „V. Adamachi” profesorul Ioan Borcea publică în 1908 „Contribuţii la catalogul Aphidelor din România”. După puţin timp, în 1910, publică în Analele Universităţii din Iaşi lucrarea „Zoocécidies de Roumanie”. Lucrarea reprezintă o surpriză dacă ţinem seama de faptul că sunt prezentaţi nu mai puţin de 339 de taxoni, care au fost identificaţi pe 208 specii de plante gazdă. Studiile Aphidelor şi ale Zoocecidiilor au solicitat profesorului o muncă enormă. Când şi cum a putut acumula atâta material şi mai ales când l-a prelucrat? Nu trebuie însă să ne mire acest lucru, deoarece Ioan Borcea făcea foarte multe expediţii cu caracter ştiinţific. De asemenea, puţini ştiu că în perioada respectivă era inspector al Ministerului Domeniilor şi că dădea informaţii asupra stării fitosanitare a culturilor din Moldova. Făcând nenumărate deplasări în judeţele Botoşani, Iaşi, Vaslui, Suceava, Neamţ, Roman şi Bacău profesorul nu făcea doar observaţii asupra stării de sănătate a culturilor, ci colecta material ştiinţific, făcea observaţii ecologice şi întocmea colecţii de insecte şi de zoocecidii. Pentru lucrarea cu afidele a fost propus pentru Premiul „Năsturel”. A avut însă ca referent pe Arnold Montandon, care n-a fost de acord cu acordarea acestui premiu, considerând că un tânăr ca Ioan Borcea nu putea să fie un specialist atât de mare, capabil ca în numai doi ani să identifice, să prelucreze ştiinţific şi să publice 217 specii de afide. Eminentul entomolog Arnold Montandon n-a avut cum să-l cunoască sau să-l intuiască pe tânărul cercetător, care a abandonat pentru un timp cercetările de anatomie comparată, ichtiologie şi biologie marină şi s-a consacrat studiului insectelor. S-a dedicat însă cercetărilor entomologice ca un adevărat titan. Neinspiratul şi nedreptul gest al lui Arnold Montandon avea parcă să fie pedepsit. De la profesorul Ioan Borcea până în zilele noastre nu s-a mai ridicat nici un biolog român care să cerceteze acest grup deosebit de important. A rămas un gol enorm, care a fost completat de cercetătorii Jaroslav Holman şi Albert Pintera din Cehoslovacia, care au făcut unele completări, însă nu pe măsura marelui profesor. Cercetările entomologice ale profesorului au avut o paletă largă. Alături de cercetările de sistematică a urmărit şi unele insecte dăunătoare plantelor de cultură. Încă din 1913 publică în Revista „V. Adamachi” unele informaţii asupra insectelor dăunătoare, iar în 1915 articolul „Măsuri pentru nimicirea insectelor”, în aceeaşi revistă. Urmăreşte cu multă competenţă atacul Bostrichidelor în pădurile din ţara noastră. Cercetează atacul acestor insecte asupra speciilor Pinus cembra, Pinus silvestris, Larix decidua, Taxus baccata, Juniperus communis etc. Împreună cu elevii săi Mihai Constantineanu şi Petru Şuster abordează studiul insectelor dăunătoare împreună cu duşmanii lor naturali. Modul de abordare al acestor 148 Un veac de entomologie la Universitatea din Iaşi cercetări este cu adevărat modern pentru timpurile respective. Este astfel urmărită specia Loxostege sticticalis cu complexul său de entomofagi. Profesorul Borcea nu numai că era un entomolog foarte bine format, dar era şi perfect informat cu literatura de specialitate şi cu modul de abordare a cercetărilor. Profesorul îi cunoştea personal pe renumiţii entomologi italieni Felippo Silvestri şi Guido Grandi, de la şcoala de entomologie de la Portici. De altfel, în 1912 prezintă în revista „V. Adamachi” „Şcoala de agricultură de la Portici”. Şi ceea ce ni se pare cu adevărat remarcabil este faptul că în 1914 scrie articolul „Nevoia înfiinţării de staţiuni entomologice” prin care încearcă să explice, pe înţelesul tuturor, importanţa staţiunilor entomologice de cercetări în ceea ce priveşte cunoaşterea insectelor dăunătoare şi a combaterii lor. Acest articol este scris, de fapt, după unul cu mult mai important şi edificator pentru înţelegerea concepţiei entomologice a profesorului Ioan Borcea. Este vorba de articolul „Rolul insectelor prădătoare şi parazite în agricultură” publicat în 1910 în Revista „V. Adamachi”. Acest articol marchează nu numai cunoaştere şi o gândire entomologică cu adevărat academică, ci şi o deschidere nouă în cercetările entomologice. Fără teama de a greşi afirmăm că această lucrare reprezintă piatra unghiulară pe care a fost realizată o şcoală entomologică canalizată către cercetarea entomofagilor. Înţelegând perfect rolul entomofagilor în limitarea insectelor dăunătoare profesorul Ioan Borcea are revelaţia direcţionării cercetărilor entomologice spre cunoaşterea entomofagilor şi a folosirii lor în combaterea biologică a insectelor dăunătoare. Profesorul arată care sunt cauzele care determină dezvoltarea exponenţială a unor insecte dăunătoare considerând că „Lupta e în multe cazuri foarte serioasă, căci inteligenţei şi muncii omului i se opune numărul şi enorma prolificitate a duşmanilor”. Dezvoltarea agriculturii şi practicarea monoculturilor favorizează mult dezvoltarea exponenţială a unor dăunători. „Acest lucru se impune cu atât mai mult, cu cât prin unele din progresele culturii se favorizează în chip involuntar multiplicarea diferitelor insecte vătămătoare”. Analizând pericolul pe care îl prezintă insectele dăunătoare pentru agricultură şi silvicultură ajunge la necesitatea înfiinţării de staţiuni entomologice care să aplice cele mai eficiente metode de combatere: „Prin urmare, în contra unor asemenea duşmani ai culturilor trebuie luptat prin toate mijloacele. Pentru a se putea lupta, prima condiţie ce se impune e cunoaşterea biologiei lor, a modului de dezvoltare, de trai, de reproducere, spre a putea şti cum putem pune obstacole dezvoltării lor, în ce moment al vieţii lor le putem ataca mai cu înlesnire şi cu ce mijloace. Mai întâi de toate statele lumii, unde agricultura e un principal izvor de avuţie naţională, sunt instituite în acest scop comisii speciale de entomologi sau parazitologi ce indică agricultorilor principalii duşmani ce atacă direct plantele sau provoacă boli pe acestea, indicându-le mijloacele cele mai practice de a împiedica propagarea”. Apreciind lupta biologică o recomandă şi militează pentru aplicarea ei şi la noi. Urmăreşte chiar organizarea serviciilor entomologice în SUA şi se interesează de 149 Gheorghe Mustaţă, Mariana Mustaţă succesele obţinute în combaterea pe cale biologică a unor dăunători. În urma unei călătorii de studii efectuate în 1926 în SUA publică în Revista „V. Adamachi” articolul „Organizarea serviciilor entomologice în SUA”. Dacă profesorul Ioan Borcea ar fi rămas în ştiinţă numai cu cercetările entomologice considerăm că ar fi fost cunoscut tot atât de mult. Puţini însă îi cunosc contribuţiile ştiinţifice aduse în acest domeniu. Este cunoscut ca întemeietorul Biologiei marine româneşti şi ca ctitor al Staţiunii Biologice Marine de la Agigea, care îi poartă acum numele şi care a funcţionat ca cea mai înaltă şcoală a hidrobiologiei româneşti.

Colaboratorii profesorului Ioan Borcea (a doua generaţie) Dorim mult să-l punem în lumină ca pe un mare entomolog şi ca pe părintele celei mai mari şcoli de entomologie din ţară. Şcoala sa entomologică a fost canalizată pe două direcţii care domină şi astăzi entomologia mondială: - cercetări de sistematică a grupelor de insecte entomofage; - cercetări privind insectele dăunătoare şi complexele de entomofagi care le controlează populaţiile. Şcoala de entomologie de la Iaşi, ctitorită de titanul Ioan Borcea a ajuns deja la a patra generaţie. Elevii săi, profesorul Mihai Constantineanu şi profesorul Petru Şuster. Ambii au fost orientaţi către studiul insectelor entomofage: Mihai Constantineanu către studiul uriaşei familii a Ichneumonidelor, iar Petru Şuster către Dipterele Tachinidae şi Syrphidae. Aveau astfel să fie acoperite cele mai mari şi mai importante grupe de insecte entomofage. Interesul profesorului Ioan Borcea pentru formarea unor specialişti în acest domeniu este probat de faptul că, deşi asistentul său Mihai Constantineanu se găsea la Berlin, în laboratoarele renumitului histolog Richard Hesse, pentru pregătirea tezei de doctorat cu o temă privind structura ocelilor la larvele de insecte, îl cheamă în ţară pentru a realiza cercetări şi pentru a elabora o altă teză de doctorat „Contribuţii la cunoaşterea Ichneumonidelor din România”. Astfel Mihai Constantineanu realizează două teze de doctorat. Lucrarea „Der Aufbau der Sehorgane bei den im Süsswasser lebeden Dipterenlarven und bei Puppen und Imagines von Culex” publicată în Jahrb. Abteil. Anat., t. III, Heft 2, p. 253-346 Jena reprezintă prima teză de doctorat, care n-a mai fost susţinută. Aceasta este o lucrare monumentală de histologie a ocelilor la larvele de Diptere, care este citată în toate marele tratate de entomologie şi zoologie. Este, de fapt, cea mai strălucită lucrare de histologie la insecte din ţara noastră din toate timpurile. Numai cu această lucrare profesorul Mihai Constantineanu rămânea definitiv în istoria ştiinţelor biologice. Însă, alături de aceasta avea să fie zidită o altă operă, mult mai impresionantă – opera ichneumonologică şi nu numai atât, ci şi cea mai puternică şcoală de ichneumonologie din lume şi, extinzând paleta cercetărilor, cea mai puternică şcoală de studiu a entomofagilor din Europa.

150 Un veac de entomologie la Universitatea din Iaşi

Iubite cititor, s-ar putea să ne judeci şi să ne acuzi de lipsă de modestie, cu atât mai mult cu cât şi noi facem parte din această şcoală. Urmăreşte însă cu atenţie structura acestei şcoli şi contribuţia adusă la studiul entomofagilor şi atunci vei fi mai înţelegător. Cea de-a doua teză de doctorat „Contribuţii la studiul Ichneumonidelor din România” este o lucrare magnifică prin numărul de specii cercetate şi prin importanţa practică. Este prima lucrare de proporţie din România asupra unor insecte entomofage. Contribuţia ştiinţifică a profesorului Mihai Constantineanu este impresionantă. Numai opera ichneumonologică însumează peste 6000 de pagini, în care sunt prezentate peste 5000 de specii, dintre care 50 sunt noi pentru ştiinţă, peste 500 de specii, 15 genuri şi două subfamilii noi pentru fauna ţării. Dintre cele peste 150 de lucrări publicate pete 80% sunt consacrate studiului acestui grup. Cele patru monografii publicate în Seria Fauna României, la Editura Academiei constituie un tezaur ştiinţific nu numai pentru România, ci pentru întreaga comunitate ştiinţifică. Cel mai mare ichneumonolog al lumii, contemporan cu profesorul Constantineanu, Henry Townes, îi scria profesorului despre primul său volum „Lucrarea Dvs., monografia Ichneumonidelor din România, este o splendidă operă, care va servi ca model mult timp în viitor”, iar în ceea ce priveşte cel de-al doilea volum aprecia: „Este o lucrare magnifică, operă care va face determinarea speciilor europene mai uşoară”. Profesorul Constantineanu a dezvoltat cercetările iniţiate de magistrul său şi a creat cea mai puternică şcoală de entomologie din ţară. Asemenea lui Aristide Caradja a colecţionat cu pasiune himenoptere din toate provinciile ţării şi a reuşit să realizeze una din cele mai mari colecţii particulare din Europa, cu peste 300000 de exemplare, ce aparţin la peste 5000 de taxoni. Nu a cercetat doar ichneumonidele ci a continuat, în mod magistral, cercetările iniţiate de profesorul Ioan Borcea, după modelul şcolii entomologice a lui Felippo Silvestre de la Portici, studiul insectelor dăunătoare şi a duşmanilor lor naturali. În 1943 publică lucrarea „Pagubele provocate speciilor de Rumex de către Gastroidea (Gastrophysa) viridula Deg. în împrejurimile Iaşului”, iar împreună cu elevii săi publică în 1963 „Attaque massive provoqée par Hyponomeuta mahalebella Guenée aus bois – de Saint Lucie (Prunus mahaleb L.) dans le Sud- Quest de la Dobrogea et ses ennemis naturels”, lucrări care deschid practic o direcţie nouă de cercetare în preocupările sale pe care o va dezvolta împreună cu unii dintre doctoranzii săi. Realizarea lucrării „Contribuţii la studiul Chalcidoidelor din R.P.R. (Chalcidoidea Ashmead 1899) parazite în albiliţa prunului (Aporia crataegi L.) din Moldova”, împreună cu elevii săi, îi oferea prilejul de a iniţia o nouă direcţie de cercetări canalizată pe cunoaşterea Chalcidoidelor, ceea ce va conduce la formarea unuia dintre cei mai mari calcidologi din ţara noastră – profesorul Ionel Andriescu. Profesorul Mihai Constantineanu nu a fost doar un cercetător de excepţie în domeniul entomologiei, ci şi un creator de şcoală. A iniţiat un colectiv important în 151 Gheorghe Mustaţă, Mariana Mustaţă studiul ichneumonidelor formând cel mai mare nucleu de ichneumonologi din Europa şi din lume. Dacă vom nominaliza pe Constantin Pisică, Victor Ciochia, Ionel Petcu, Gh. Mustaţă, Raoul Constantineanu, Irinel Constantineanu cei care au publicat mai multe lucrări în acest domeniu şi volumele din Fauna României, atunci putem contura structura şi capacitatea acestui colectiv de ichneumonologi, la care vom adăuga pe Elena Gavrilescu, Liviu Tâţan şi Marin Voicu, care au cercetat ichneumonidele din unele rezervaţii naturale, toţi aceştia au fost elevii profesorului Mihai Constantineanu şi doctoranzii săi. Nuanţam faptul că profesorul Mihai Constantineanu a lărgit mult spectrul cercetărilor entomologice. Aceasta a realizat-o prin doctoranzii cărora le-a condus paşii. Prin profesorul Ionel Andriescu a canalizat cercetările către marele grup al Chalcidoidelor. Profesorul Andriescu, care a format, la rândul său, o adevărată şcoală entomologică a făcut posibilă cunoaşterea în România a unui mare număr de familii din grupa chalcidoidelor: Chalcididae, Torymidae, Eurytomidae, Pteromalidae, Eucharidae, Eulophidae, Encyrtidae, Eupelmidae, Aphelinidae, Trichogrammatidae şi Mimaridae. Ar fi nedrept să nu menţionăm aici că cercetări importante asupra Chalcididelor a efectuat şi Ion Suciu, care a publicat numeroase specii noi pentru fauna României. Klaus Fabritius a abordat studiul Proctotrupidelor şi al Scelionidellor mărind astfel spectrul cercetărilor în lumea insectelor parazitoide. O particularitate pentru unele dintre speciile acestor grupe îl reprezintă faptul că parazitează ouăle altor insecte. Profesorul Constantin Filipescu a abordat studiul Braconidelor, un grup tot atât de important ca şi Ichneumonidele. Karol Nagy s-a specializat în studiul himenopterelor din grupul Heteroginoidea. Un alt colaborator al profesorului Mihai Constantineanu, Ioan Suciu a cercetat într-o anumită perioadă Chalcidoidele, iar profesorul Gheorghe Mustaţă şi-a extins cercetările de sistematică şi asupra cinipidelor parazitoide din familia Charipidae. Dacă la aceasta adăugăm faptul că profesorul Mircea Varvara a abordat studiul Carabidelor din punct de vedere sistematic şi ecologic ne dăm seama că paleta grupelor de entomofagi studiaţi s-a mărit mult, fiind luate sub observaţie şi grupe de prădători. Felicia Bulimar, care şi-a dat doctoratul la profesorul Constantineanu, a făcut studii de sistematică şi asupra Odonatelor şi a Formicidelor. Menţionam faptul că profesorul Borcea nu a prezentat doar semnificaţia teoretică a luptei biologice, ci a căutat să asigure bazele necesare pentru aplicarea acestei metode şi în ţara noastră. Şi a avut un succes strălucit în această direcţie îndrumând paşii tinerilor săi colaboratori, Mihai Constantineanu şi Petru Şuster în cercetarea unor grupe foarte importante de entomofagi. Cei doi specialişti nu numai că au adus contribuţii majore la cunoaşterea Ichneumonidelor şi a Tachynidelor, ci au mers pe urmele magistrului lor militând pentru combaterea biologică a insectelor dăunătoare.

152 Un veac de entomologie la Universitatea din Iaşi

După cum putem constata din articolul „Ichneumonidele”, publicat în Revista „V. Adamachi” în 1927, profesorul Constantineanu atrăgea în mod foarte serios atenţia asupra folosirii acestor insecte în combaterea biologică. „Ichneumonidele trebuie cunoscute, pentru a le putea proteja, pe de o parte, iar pe de altă parte trebuie cunoscute şi crescute în anumite crescătorii şi în ţară la noi, după cum se face în ţările înaintate în cultură, precum: America, Franţa, Italia, Germania etc. Atunci când într-o anumită regiune şi-a făcut apariţia o insectă dăunătoare, imediat să se trimită în acel loc ichneumonide specifice, în destule exemplare pentru a putea limita dăunătorii chiar de la începutul curbei lor de evoluţie. Făcând acest lucru, insectele fitofage n-ar mai ajunge la maximul lor de înmulţire. În caz contrar agricultorul şi ţara pierd enorm”. În acelaşi număr al Revistei „V. Adamachi” avea să publice şi profesorul Petru Şuster articolul „Tachynidele” în care îşi precizează în mod magistral poziţia asupra necesităţii folosirii metodei biologice de combatere a dăunătorilor. În întreaga sa viaţă profesorul Constantineanu a militat pentru înfiinţarea de staţiuni entomologice şi pentru punerea în aplicare a luptei biologice de combatere a insectelor dăunătoare. Într-o conferinţă ţinută în cadrul ASIT Filiala Iaşi profesorul sublinia între altele: „Dacă mai sunt încă şi astăzi adepţi ai metodei chimice de luptă contra dăunătorilor plantelor utile omului, aceasta este fie din cauza inerţiei, fie din cauza comodităţii sau a neînţelegerii problemelor complexe de biologie în sânul variatelor biocenoze din natură”. Dar nu i-a fost dat profesorului Constantineanu să-şi mai vadă visul împlinit în timpul activităţii sale la Catedra de Zoologie. Şi, totuşi, în lunga sa existenţă a reuşit să trăiască momentele în care elevii săi, Ionel Andriescu şi Victor Ciochia cu colectivele lor au reuşit să facă culturi de insecte parazitoide în laborator şi să le lanseze în natură. În 1970 se înfiinţează primul laborator de combatere biologică cu ajutorul entomofagilor, din mediul universitar, la Staţiunea de la Pângăraţi, Neamţ. În cadrul Staţiunii de Cercetări Biologice-Geologice şi Geografice „Stejarul”, în perioada 1971-1975, I. Andriescu obţine finanţarea necesară şi promovează proiectul „Tehnologia înmulţiri viespilor parazitoide (PROSPALTELLA) Encarsia perniciosi Tow. şi Aphytis proclia Walk., în vederea combaterii integrate a păduchelui de San-José (Quadraspidiotus perniciosus) Const., în livezi de măr”, pe care îl realizează cu colaborarea lui Victor Ciochia, Veronica Sauciniţianu-Moglan, Irinel Oancea-Constantineanu şi I. Moglan. Astfel s-a organizat prima crescătorie de Prospaltella din România şi s-a introdus viespea parazitoidă în livezi de măr infestate cu păduchele de San-José, introducerea în România făcându-se din Elveţia (Staţiunea Federală de Cercetări Agricole de la Changin) şi din Franţa (Staţiunea de Combatere Biologică de la Antibes). În 1987, în colectivul de Combatere Biologică compus din I. Andriescu, I. Moglan, Veronica Moglan şi Georgeta Gaidău, în colaborare cu Klaus Fabritius de la Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Bucureşti, încep organizarea crescătoriei de

153 Gheorghe Mustaţă, Mariana Mustaţă

Trichogramma, cercetările fiind finanţate în perioada 1988-1990 de către MEI şi de către Ministerul Agriculturi, Departamentul Agriculturii de Stat. S-a pus la punct crescătoria gazdei de laborator a trichogramei, Sitotroga cerealella, după unele idei noi şi s-au început lansarea în vile de la IAS Copou şi Bucium, dar, în 1991, urmare a modificărilor în organizarea şi funcţionarea ministerelor, finanţarea cercetărilor a fost întreruptă. Sperăm ca astfel de cercetări să fie reluate şi dezvoltate. O altă direcţie importantă a cercetărilor entomologice dezvoltată de profesorul Mihai Constantineanu a fost aceea a studierii unor insecte dăunătoare şi a complexului de duşmani naturali. Elena Pătrăşcanu a avut ca teză de doctorat dăunătorii mărului şi duşmani lor naturali. Rezultatele acestor cercetări au întrecut aşteptările profesorului Constantineanu, ceea ce l-a determinat să insiste pe această direcţie. Aşa se explică faptul că l-a orientat pe asistentul său Mircea Varvara să ia ca teză de doctorat studiul insectelor dăunătoare prunului şi duşmani lor naturali. Complexele de parazitoizi identificaţi de domnul Mircea Varvara şi rolul lor în realizarea controlului unor specii dăunătoare au constituit un imbold pentru a alege subiecte pentru teze de doctorat asemănătoare. Asistentul Gheorghe Mustaţă primeşte ca temă: Insectele parazitoide în insectele dăunătoare culturilor de legume din Moldova, iar cercetătorul Valentin Brudea, studiul dăunătorilor trifoiului şi a lucernei şi duşmanii lor naturali. Nu au fost neglijate nici ecosistemele silvice, profesorul de liceu Georgel Istrate fiind orientat către dăunătorii pădurilor de molizi şi duşmanii lor naturali. Inginerul agronom Nicolae Lupu a avut ca teză de doctorat insectele dăunătoare viţei de vie şi duşmani lor naturali. În această direcţie de cercetare putem spune că s-au obţinut rezultate spectaculoase, care nu puteau fi realizate decât într-o astfel de şcoală de entomologie, deoarece numai în această şcoală de la Universitatea „Al.I. Cuza” puteau fi determinate aproape toate grupele de entomofagi. În astfel de cercetări reieşea cu adevărat rolul entomofagilor în controlul biologic al unor specii dăunătoare. Şi, parcă, pentru a umple cupa şi pentru a realiza întregul, domnul Gheorghe Mihalache avea să primească drept temă pentru teza sa de doctorat Rolul microorganismelor în limitarea unor populaţii de insecte dăunătoare. Este vorba de combaterea prin metode microbiologice, prin folosirea de biopreparate, a unor insecte dăunătoare pădurilor.

A treia generaţie O şcoală de cercetări la o universitate nu poate prinde contur decât în jurul unor mari profesori, cu atât mai mult cu cât aceştia au şi dreptul de a conduce doctoranzi. Dezvoltarea şcolii de entomologie nu se putea realiza decât în jurul profesorului Mihai Constantineanu, care desfăşura cercetări ichneumonologice de mare succes şi care avea şi dreptul de a conduce doctoranzi. A fost o perioadă în care în universităţile româneşti puteai fi încadrat ca asistent şi să aspiri chiar către treptele 154 Un veac de entomologie la Universitatea din Iaşi superioare ale ierarhiei didactice fără să realizezi o activitate de cercetare ştiinţifică, fără să ai titlul de doctor în ştiinţe. Aşa ne explicăm faptul că dorinţa de specializare prin doctorat era considerată oarecum exotică. Şi, totuşi, şi la Facultatea de Ştiinţele Naturii erau tineri care tindeau cu orice preţ să realizeze un doctorat şi au realizat. Apăruse însă o cerinţă care, deşi avea mai curând o conotaţie politică, a avut un rol pozitiv în stimularea cercetărilor ştiinţifice. Se impunea, pe linie de partid, sau mai curând spus prin impunere superioară înfiinţarea cercurilor ştiinţifice studenţeşti. Un astfel de cerc ştiinţific a înfiinţat şi profesorul Mihai Constantineanu, care şi-a propus să atragă studenţii cei mai buni şi mai pasionaţi în vederea iniţierii în cercetările entomologice. Şi-a ales ca temă cercetarea Malofagelor şi a Anoplurelor care atacă animalele domestice. Rezultatele cercetărilor au fost finalizate prin publicarea primelor lucrări ştiinţifice. Realizarea cea mai mare a fost însă atragerea celor mai buni studenţi în domeniul cercetării ştiinţifice. Tematica cercului ştiinţific a căpătat o paletă cât mai largă şi astfel studenţi Constantin Pisică, Victor Ciochia şi Ionel Andriescu au prins gustul cercetărilor şi au început să cerceteze cu adevărat. De la Anoplure şi Malofage Constantin Pisică şi Victor Ciochia au fost atraşi către studiul Ichneumonidelor, iar Ionel Andriescu către studiul Chalcidoidelor. Studiul Malofagelor şi al Anoplurelor a rămas ca o temă a cercului ştiinţific. În jurul profesorului Mihai Constantineanu au început să fie polarizaţi uni tineri recrutaţi în primul rând dintre membrii cercului ştiinţific, dar şi dintre tinerii preparatori şi asistenţi. Ichneumonidele au atras mult pe tinerii cercetători, ceea ce ne explică creşterea numărului de cercetători care s-au dedicat studiului acestei familii. În jurul profesorului Mihai Constantineanu încep să se adune cercetătorii celei de a treia generaţii a acestei şcoli entomologice. Această polarizarea avea să fie accentuată şi marcată în mod deosebit de dreptul profesorului de a conduce doctoranzi. Prin doctoranzii săi profesorul a promovat apariţia unor ramuri mai mult sau mai puţin viguroase în aşa-zisul arbore al şcolii entomologice de la Universitate. În cele ce urmează vom face o scurtă prezentare a doctoranzilor profesorului Mihai Constantineanu. Profesorul Constantin Pisică este primul dintre elevii profesorului Constantineanu care s-a dedicat studiului Ichneumonidelor. Este şi cel mai constant în continuarea cercetărilor ichneumonologice. Realizează împreună cu profesorul volumul din Seria Fauna României în care prezintă subfamiliile: Ephialtinae, Lycorininae, Xoridinae şi Acoenitinae din familia Ichneumonidae. Pentru a uşura urmărirea complexelor de parazitoizi şi a gazdelor dintre insectele dăunătoare a publicat mai multe lucrări în care prezintă ichneumonidele obţinute prin culturi şi gazdele lor şi gazdele şi ichneumonidele parazitoide. În 2001 scoate o lucrare de sinteză deosebit de valoroasă în care oferă multiple date privind parazitoizii şi gazdele lor şi rezolvă şi problema unor sinonimi.

155 Gheorghe Mustaţă, Mariana Mustaţă

Profesorul Pisică şi-a adus o contribuţie esenţială la dezvoltarea acestei şcoli de entomologie prin numărul mare de doctoranzi pe care i-a condus şi prin orientarea cercetărilor pe mai multe direcţi. Importante cercetări a efectuat în ceea ce priveşte cunoaşterea unor insecte dăunătoare şi duşmani lor naturali. Profesorul Ionel Andriescu, alături de contribuţiile sistematice de excepţie privind cunoaşterea Chalcidoidelor, cu multiple specii noi pentru ştiinţă şi pentru fauna României a desfăşurat şi a coordonat ample cercetări privind cunoaşterea diversităţii faunei în mediile umede. Sunt cercetări contractuale pe care le-a realizat mai ales în cadrul Centrului de Cercetări Biologice din Iaşi, al cărui director a fost o lungă perioadă de timp, centru care devine astfel o mână prelungită a şcolii entomologice de la Universitate. Profesorul Ionel Andriescu a iniţiată o direcţie majoră de cercetări entomologice aplicate. Este vorba de cunoaşterea complexului de dăunători în livezi (în special în cele de meri) şi a duşmanilor lor naturali cu aplicarea unui control biologic. În această direcţie a antrenat mai mulţi cercetători cu experienţă în domeniu, precum Constantin Pisică, Ion Moglan, Alecu Diaconu, Ion Cojocaru şi alţii. O importantă direcţie de cercetări asupra căreia profesorul Andriescu şi-a pus amprenta a fost deja discutată. Este vorba de creşterea insectelor parazitoide în vederea folosirii lor în combaterea insectelor dăunătoare. Prin doctoranzii săi a reuşit să dezvolte cercetarea insectelor din grupul Chalcidoidelor creând o adevărată şcoală, cea mai puternică din România în acest domeniu. Profesorul Gheorghe Mustaţă efectuează cercetări ichneumonologice şi publică împreună cu profesorul Constantineanu vol. IX, fascicula 10, familia Ichneumonidae, subfamilia Mesochorinae, dar abordează şi studii sistematice şi ecologice asupra speciilor parazitoide din familia Charipidae. Deschide o direcţie importantă de cercetări orientată către cunoaşterea complexelor de entomofagi din coloniile de afide. Prezintă, împreună cu Mariana Mustaţă şi cu alţi colaboratori complexele de parazitoizi din coloniile de Brevicoryne brassicae L., Aphis fabae Scop., Uroleucon cichorii Koch., Schizaphis graminis Rond., Acyrthosiphum pisum Koch. etc. Dezvoltă conceptul de biocenoze parazitoide şi urmăreşte rolul acestora în păstrarea echilibrului natural. Publică în acest sens două cărţi, împreună cu Mariana Mustaţă şi Călin Maniu, dintre care una este în română şi engleză. Raoul Constantineanu, fiul profesorului Mihai Constantineanu, continuă cercetările de ichneumonologie şi publică împreună cu soţia sa, Irinel Constantineanu, volumul din Seria Fauna României, familia Ichneumonidae, subfamiliile Cteniscinae, Tryphoninae, Thymaridinae şi Sphinctinae. Importante cercetări efectuează asupra unor insecte dăunătoare deosebit de periculoase şi duşmanii lor naturali. Nu este deloc lipsită de importanţă informaţia că întreaga colecţie de ichneumonide se află în grija şi valorificarea ştiinţifică a sa. Profesorul Victor Ciochia abordează o paletă foarte largă de cercetări. În domeniul ichneumonologiei îşi dă teza de doctorat cu subfamiliile Cryptinae, Gelinae etc. Are contribuţii însemnate în domeniul creşterii insectelor utile şi folosirea lor în 156 Un veac de entomologie la Universitatea din Iaşi combaterea biologică. Realizează un laborator de creştere a speciei Trichogramma dendrolini pe ouă de Ephestia kuehniella, utilizând acest parazitoid în combaterea lepidopterelor Mamestra brassicae, M. suassa, Autographa gamma, Scotia ipsilon şi S. exclamations. Realizează cu sprijinul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvicole din România al cărui membru este o staţie de creştere semiindustrială pentru Quadraspidiotus perniciosus Const. şi a parazitoizilor săi specifici Prospatella perniciosi Tow. şi Aphytes proclia Walk. Profesorul Ionel Petcu face parte din şcoala ichneumonologică a profesorului Mihai Constantineanu. Şi-a adus contribuţia la cunoaşterea Ophionoidelor. Aprofundează studiul genitaliilor la Ichneumonidae şi realizează o importantă revizie a genului Dusona. Însă a dispărut înainte de vreme. Marin Voicu şi-a elaborat teza de doctorat la profesorul Mihai Constantineanu urmărind diversitatea ichneumonidelor din Rezervaţiile Frumoasa şi Bosanci din judeţul Suceava. Lucrând ca cercetător la Staţiunea de Cercetări Agricole de la Podu Iloaiei a efectuat ample cercetări privind cunoaşterea unor dăunători ai plantelor agricole şi duşmanii lor naturali. Tot în domeniul ichneumonidelor îşi elaborează teza şi profesorul de liceu Liviu Ţâţan. El a urmărit diversitatea ichneumonidelor în Rezervaţiile Hârboanca şi Bălteni din judeţul Vaslui. Elena Malcoci (Gavrilescu) face parte din echipa de ichneumonologi a profesorului Constantineanu. A publicat mai multe lucrări în colaborare privind cunoaşterea ichneumonidelor. Şi-a ales apoi ca temă pentru teza de doctorat cunoaşterea Trematodelor parazite la unele animale domestice şi sălbatice. A plecat de la Iaşi la Bucureşti unde a întrerupt cercetările. Klaus Fabritius a elaborat o valoroasă teză de doctorat privind Proctotrupidele şi Scelionidele. A devenit un cercetător apreciat în Europa şi nu numai, în acest domeniu. A pus la punct tehnologia combaterii muştei sinantrope Musca domestica prin folosirea parazitoidului Muscidifurax raptor Gir. Fabritius realizează înmulţirea în masă, pe molia cerealelor, a speciilor din genul Trichogramma în vederea utilizării acestora în combaterea biologică. S-a preocupat şi de utilizarea Trichogrammelor ca test pentru a determina influenţa secundară a diferitelor pesticide asupra entomofagilor şi la controlul de calitate a gazdelor. Profesorul Constantin Filipescu a elaborat o valoroasă teză de doctorat consacrată cunoaşterii Braconidelor. Este un specialist reputat, cunoscut în ţară şi în străinătate pentru lucrările publicate în acest domeniu, între care şi volumul din Seria Fauna României, familia Braconidae. Fiind profesor la Universitatea de Agronomie şi de Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, a creat, la rândul său, o şcoală entomologică la această universitate. Şi, ţinând cont de faptul că profesorul Mihai Constantineanu a fost profesor şi chiar decan al Facultăţii de Agronomie din Iaşi considerăm că prin profesorul Constantin Filipescu şcoala entomologică a lui Borcea şi Constantineanu s-a extins şi în această instituţie academică. Profesorul Constantin Filipescu a condus şcoala de entomologie de la Universitatea de Agronomie şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” şi a 157 Gheorghe Mustaţă, Mariana Mustaţă format foarte mulţi specialişti consolidând astfel şcoala formată de profesorul Mihai Peiu. Elevul său Mihai Tălmaciu prin teza de doctorat „Studiul faunei carabidelor (Coleoptera, Carabidae), insecte prădătoare, din punct de vedere sistematic, morfologic, biologic şi ecologic în vederea combaterii dăunătorilor din plantaţiile de viţă de vie din Moldova” a deschis o direcţie importantă de studiu în entomologia agricolă. Carol Nagy devenit cetăţean al Israelului sub numele de Qabir Argoman a elaborat sub conducerea profesorului Mihai Constantineanu teza de doctorat consacrată cunoaşterii Hymenopterelor Heterogenidae. Devenit un mare specialist în domeniu desfăşoară cercetări complexe în Israel. Regretatul Ion Suciu s-a remarcat prin cercetările efectuate asupra Chalcidoidelor. A devenit foarte repede cunoscut în ţară şi în străinătate prin lucrările sale pline de date şi de observaţii ecologice. A lucrat mult şi în domeniul Acarienilor şi timp de doi ani a fost directorul Staţiunii de Cercetări Biologice Marine „Prof.dr. Ioan Borcea” de la Agigea. S-a retras apoi la Braşov şi nu a mai continuat cercetările. Profesorul Mircea Varvara are preocupări de sistematică aducând noutăţi în diferite grupe de insecte: Carabidae, Chrisomellidae, Formicide şi Staphylinidae. Este recunoscut pentru cercetările ecologice efectuate asupra speciilor din familia Carabidae. Cunoscând perfect acest grup a coordonat multe cercetări în acest domeniu. Lucrările sale de ecologia insectelor sunt solicitate de specialişti din Franţa, Germania, Polonia, Ungaria, Olanda etc. Aşa cum am mai prezentat, a deschis o direcţie importantă de cercetări entomologice destinate studiului formelor epigee. Felicia Bulimar s-a remarcat prin cercetări valoroase asupra Odonatelor, domeniu în care îşi trece şi teza de doctor. Prin volumul din Fauna României consacrat cercetării Odonatelor pune bazele cunoaşterii acestui grup în România. Are remarcabile contribuţii la cunoaşterea Formicidelor şi a cenozelor din litiera unor păduri, realizând valoroase lucrări alături de acarologii de la Institutul de Cercetări Biologice din Iaşi. Elena Pătrăşcanu a iniţiat seria cercetărilor privind dăunătorii unor culturi şi duşmanii lor naturali. A urmărit dăunătorii din livezile de meri şi duşmanii lor naturali. Reuşita domniei sale a condus la fixarea unei alte teze de doctorat orientată către cunoaşterea dăunătorilor livezilor de pruni şi a duşmanilor lor naturali, pe care a elaborat-o profesorul Mircea Varvara. Lucrând în cadrul Universităţii de Agricultură şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu” de la Brad doamna Elena Pătrăşcanu a lucrat alături de profesorul Constantin Filipescu şi de regretatul profesor Mihai Peiu, care şi-a susţinut teza de doctor docent la profesorul Mihai Constantineanu. Relaţiile de colaborare dintre cele două universităţi au fost şi sunt deosebit de bune şi de fertile. Georgel Istrate este un alt profesor de liceu care şi-a trecut teza de doctorat la profesorul Constantineanu cu o temă egată de dăunătorii pădurilor de molizi din Bucovina şi duşmanii lor naturali. Profesorul Vladimir Olaru, care a funcţionat ca profesor universitar la Facultatea de Ştiinţele Naturii de la Institutul Pedagogic din Galaţi, a elaborat o teză de

158 Un veac de entomologie la Universitatea din Iaşi doctorat în care a urmărit Geometridele din Rezervaţia Naturală Gârboavele din judeţul Galaţi. Un alt doctor al profesorului Constantineanu este Nicolae Lupu, care a urmărit în teza de doctorat insectele dăunătoare culturilor de vie şi duşmanii lor naturali. Nu a mai efectuat apoi cercetări sau nu ştim noi. Am căutat să prezentăm aici elevii direcţi ai profesorului Mihai Constantineanu, prin care acesta a fundamentat şcoala de entomologie iniţiată de profesorul Ioan Borcea. Ne cerem scuze colegilor care nu se regăsesc prezentaţi în plinătatea potenţelor lor şi a realizărilor ştiinţifice care i-au consacrat în domeniu. Spaţiul nu ne putea permite extinderea unor prezentări. Aceasta ar fi a treia generaţie din arborele genealogic al acestei mari şcoli pornită viguros spre viitor.

Alţi entomologi ieşeni Vorbim de şcoala entomologică de la Iaşi şi de fondatorul şi profesorul Ioan Borcea. Să nu rămânem însă cu impresia că am epuizat cu aceasta istoricul entomologiei la Iaşi sau, mai precis, la Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi. Nu ne-am propus să facem un istoric al entomologiei din capitala Moldovei, ci doar să urmărim şcoala entomologică de la Universitatea „Al.I. Cuza” şi să luăm în seamă mai ales cercetările consacrate entomofagilor şi complexelor de insecte dăunătoare şi duşmanii lor naturali. Asta nu înseamnă că am cuprins totul. Alături de Leon Cosmovici, la Universitate au mai efectuat cercetări entomologice şi Nicolae Leon, Constantin Motaş şi C.N. Ionescu. Pe Nicolae Leon l-am prezentat, deşi foarte sumar. Eminentul hidroacarolog şi limnolog Constantin Motaş a avut şi unele preocupări entomologice şi a scris o serie de articole în Revista „V. Adamachi” prin care a susţinut ideile profesorului Ioan Borcea de folosire a insectelor utile în protecţia plantelor agricole. A urmărit chiar şi unele insecte dăunătoare agriculturii. Un loc aparte îl ocupă C.N. Ionescu ca entomolog. El a rămas în istoria ştiinţelor biologice prin elucidarea structurii creierului la albină, în cercetările efectuate sub îndrumarea lui Ernst Haeckel. Şi astăzi se găseşte în Muzeul Filetic de la Jena modelul material, tridimensional prin care C.N. Ionescu a explicat structura creierului la albină. Însă o contribuţie remarcabilă o are C.N. Ionescu la studierea Colembolelor din peşteri. Realizează printre primele lucrări de biospeologie din România. În cea de a treia generaţie de entomologi se cuvine să încadrăm pe Visarion Constantin Mândru, care a efectuat cercetări asupra Orthopterelor, Mantidelor, Blatidelor, Meloidelor dintre Coleoptere şi a Neuropterelor. Împreună cu Carol Nagler publică în 1970 fascicola 6 din Fauna R.S.R. Neuroptera. Carol Nagler poate fi considerat elev al profesorului Petru Şuster. Deşi nu a lucrat în învăţământul academic a realizat lucrări valoroase consacrate Neuropterelor. Rămâne în istoria entomologiei ca un eminent cercetător şi profesor de liceu. Lidia Raianu a lucrat la Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi, aparţinând de Universitatea „Al.I. Cuza”. Este recunoscută ca un reputat specialist în studiul Staphylinidelor, pe care le-a urmărit atât din punct de vedere sistematic cât şi ecologic şi etologic. 159 Gheorghe Mustaţă, Mariana Mustaţă

Un continuator al cercetărilor efectuate de profesorul Şuster în domeniul dipterelor este Andy Z. Lehrer. A cercetat familiile Caliphoridae, Larvaevoridae, Ectophasiidae, Stratiomyidae şi Syrphidae. Ar fi nedrept să nu prezentăm aici pe profesorul Filimon Cârdei, care a fost o lungă perioadă titularul disciplinei de Entomologie, apoi şef al Catedrei de Zoologie. A avut contribuţii remarcabile în studiul Opilionidelor dar şi al Odonatelor. Volumul publicat în seria Fauna R.S.R. îl consacră drept specialist în acest domeniu. A cercetat, de asemenea şi Formicidele, împreună cu colaboratoarea sa cea mai apropiată, Felicia Bulimar. Odonatele trebuie să fie încadrate între entomofagi, fiind prădători deosebit de eficienţi. Nu trebuie însă să considerăm că libelulele consumă doar insecte dăunătoare. Ele nu fac o selecţie, însă ţinând cont de numărul mare de dăunători trebuie să considerăm că procentual libelulele contribuie la eliminarea unor insecte dăunătoare. Noi trebuie însă să privim toate relaţiile dintre specii şi din punct de vedere ecologic, adică prin prisma intereselor naturii (economiei naturii).

A patra generaţie Separarea generaţiilor de entomologi poate fi realizată cu greu deoarece succesiunea lor se desfăşoară eşalonat, iar cercetările au o continuitate firească. Direcţiile de cercetare pornite de primele generaţii au fost mult dezvoltate, iar numărul de cercetători a crescut în mod firesc, ca urmare a dreptului de conducere de doctoranzi câştigat de doctori profesorului Constantineanu ajunşi la rândul lor profesori universitari. Nu putem vorbi de un schimb de generaţii, ci mai curând de îngemănarea lor. Pentru a urmări creşterea numerică a cercetătorilor entomologi am putea înregistra atragerea lor în timp, sau specializarea în funcţie de conducătorii de doctorat, sau realizarea continuităţi pe anumite direcţii de cercetare. Vom încerca o îmbinare a ultimelor două modalităţi.

Cercetări de biodiversitate În ceea ce priveşte continuarea cercetărilor de sistematică aceasta s-a realizat în mod firesc, mergând pe direcţia conducătorilor de doctorat, dar şi pe tendinţa lor de a mai paleta grupele de insecte investigate. Dacă cercetările de sistematică au căzut în declin în a doua jumătate a secolului XX, trebuie să subliniem, cu o oarecare satisfacţie, că cercetările sistematice au reapărut în topul cercetărilor însă sub forma cunoaşterii biodiversităţii. Nu se poate face biodiversitate fără specialişti de marcă în sistematică şi taxonomie. Cercetările de biodiversitate sunt ceva mai ample presupunând şi subtile observaţii ecologice şi etologice. În domeniul cercetărilor ichneumonologice doi doctoranzi, Camil Lungu- Constantineanu, nepotul profesorului Constantineanu şi Mihaela Stavarache urmăresc diversitatea ichneumonidelor în pădurea Bârnova şi, respectiv în Rezervaţia Naturală „Valea lui David”.

160 Un veac de entomologie la Universitatea din Iaşi

Irinel Popescu a finalizat teza de doctorat „Contribuţii la cunoaşterea calcididelor (Hym., Chalcidoidea) din România, familia Eurytomidae şi Torymidae” sub conducerea profesorului Ionel Andriescu. A reuşit să identifice peste 125 de specii, din care mai mult de 50 sunt noi pentru fauna României. De asemenea, peste 10 specii sunt noi pentru ştiinţă. Ceea ce impresionează mai mult este maniera investigaţiilor folosite, deosebit de modernă, fiind realizate cercetări cu ajutorul microscopului electronic pentru punerea în evidenţă a unor structuri criptice şi cercetări genetice ale cariotipului, care permit elucidarea unor relaţii filogenetice între grupe şi între genuri şi specii. Merită toată atenţia faptul că cele mai multe specii sunt obţinute în laborator din diferite gazde, ceea ce permit stabilirea relaţiilor trofice şi cunoaşterea unor subtile aspecte ecologice şi etologice. Mircea Mitroiu se găseşte în perioada de finalizare a tezei de doctorat „Biodiversitatea Pteromalidelor (Hymenoptera, Chalcidoidea, Pteromallidae) din România”, sub conducerea prof. Andriescu. Acumulările de date ştiinţifice realizate până acum impresionează prin bogăţia materialului prelucrat şi prin aspectele ecologice urmărite, cele mai multe specii fiind crescute în condiţii de laborator. A identificat peste 120 de specii, dintre care peste 50 sunt noi pentru fauna României, iar unele sunt noi pentru ştiinţă. Deşi merge pe un drum oarecum bătut de Klaus Fabritius şi Irina Teodorescu, doi entomologi consacraţi studiului acestei familii, Mircea Mitroiu a reuşit, prin tenacitatea ieşită din comun şi prin mijloacele moderne de investigaţii să aducă date noi, care îl recomandă ca pe unul dintre cei mai buni specialişti. De altfel, multe dintre lucrările sale au fost prezentate la reuniuni ştiinţifice internaţionale de prestigiu fiind foarte bine apreciate. Popovici Ovidiu Alin se găseşte, de asemenea, în perioada de finalizare a tezei de doctorat „Biodiversitatea plastigastridelor şi scelionidelor (Insecta, Hymenoptera – Plastygastroidea) din estul României” sub conducerea profesorului Constantin Pisică. Apreciem maniera modernă în care Ovidiu Popovici abordează studiul acestor insecte. Efectuează cercetări anatomo-histologice de mare fineţe şi aduce date inedite privind structura creierului la insecte. Astfel de cercetări nu au mai fost făcute în ţara noastră de la Constantin N. Ionescu, la Jena, sub conducerea lui Ernst Haeckel, însă cercetările histologice ale lui Ovidiu Popovici sunt făcute la alt nivel, cu mijloace deosebit de moderne. Iniţiat şi coordonat în cercetările entomologice de către profesorul Ionel Andriescu, Lucian Fusu a abordat studiul sistematic al Encyrtidelor. Devenit un sistematician de clasă în domeniul acestui grup şi-a orientat cercetările către studiile de genetică, încercând să descifreze unele aspecte filogenetice criptice sub conducerea profesorului Ion Băra. Rezultatele încercărilor sale încep să prindă contur fiind aduse date inedite privind cariotipul la diferite familii, genuri şi specii. Privind spre viitor sperăm să se ajungă la determinarea acestor grupe de insecte pe baza structurii acizilor nucleici (a secvenţelor de ADN). Doamna Elena Feraru este la început de drum în conturarea unei mari familii de insecte dăunătoare – Aphidiidae. Are deja realizări importante în cunoaşterea acestui 161 Gheorghe Mustaţă, Mariana Mustaţă grup, însă ceea ce este şi mai important este faptul că abordează studiul afidelor împreună cu entomofagii care le controlează populaţiile. A reuşit să găsească unele specii de afide noi pentru fauna României, şi sperăm să împlinească visurile profesorului Ioan Borcea privind cunoaşterea acestui mare grup de insecte dăunătoare. Mergând pe linia imprimată de conducătorul său, profesorul Gheorghe Mustaţă, doamna Elena Feraru urmăreşte complexele interrelaţii gazdă-parazitoizi din coloniile de afide. Doamna Otilia Barnea vine parcă să acopere cunoaşterea unui grup foarte important de insecte parazitoide, fără de care nu se pot desluşi interrelaţiile deosebit de complexe din coloniile de afide. Este vorba de Aphidiidae. Sub conducerea profesorului Gheorghe Mustaţă abordează studiul acestui grup de insecte împreună cu gazdele lor şi cu nenumăratele specii hiperparazitoide care le controlează populaţiile. Aflându-ne în sfera cercetărilor destinate cunoaşteri complexelor de entomofagi din coloniile de afide ţinem să subliniem faptul că doamna Carmen Prelipcean tocmai a finalizat teza de doctorat consacrată cunoaşterii complexului de entomofagi care limitează coloniile speciei Aphis fabae Scop. Sub conducerea profesorului Gheorghe Mustaţă a reuşit să descifreze universul unui complex biocenotic impresionant. Peste 30 de specii parazitoide şi tot pe atâtea prădătoare îşi conjugă acţiunile în limitarea, pe cale naturală a colonilor acestui afid. Complexul foarte mare de hiperparazitoizi complică foarte mult elucidarea relaţiilor trofice dintre insecte, însă aceasta a fost rezolvată în mod onorabil. Doamna Sorina-Octavia Andriev a finalizat o valoroasă teză de doctorat, sub conducerea prof. Gheorghe Mustaţă, consacrată studiului familiei Coccinellidae. O grupă de insecte prădătoare care are importanţă majoră în limitarea populaţiilor de afide. Coccinelidele erau cercetate doar sporadic în ţara noastră. Doamna Sorina Andriev reuşeşte să realizeze o lucrare monografică a acestui grup, să prezinte speciile după modelul din Seria Fauna României şi să aducă noutăţi de ordin ecologic şi etologic inedite. Cercetările consacrate studiilor de biodiversitate nu se opresc doar la grupele de entomofagi. În astfel de cercetări au fost atraşi o serie de doctoranzi care au ales diferite grupe de insecte foarte importante, a căror cunoaştere în România nu a fost realizată pe deplin. Doamna Ana Davideanu a realizat o valoroasă teză consacrată studiului heteropterelor acvatice. Începută la regretatul profesor Ionel Petcu şi finalizată la profesorul Gheorghe Mustaţă această teză reprezintă o adevărată monografie a Heteropterelor acvatice din Moldova, reprezentând un preţios instrument de lucru pentru cei interesaţi de studiul acestui grup. Doamna Aristiţa Goagă a fost pusă în situaţia nefericită de a trece de la un conducător la altul, dar a reuşit până la urmă să finalizeze la profesorul Mustaţă o preţioasă teză de doctorat destinată cunoaşterii albinelor sălbatice din familia Halictidae. Teza este deosebit de valoroasă nu numai din punct de vedere sistematic şi taxonomic ci şi din punct de vedere ecologic şi mai ales etologic.

162 Un veac de entomologie la Universitatea din Iaşi

Doamna Gabriela Gurău a finalizat o valoroasă teză de doctorat consacrată cunoaşterii biodiversităţii Cerambycidelor din Munţii Nemira, sub conducerea profesorului Gheorghe Mustaţă. Lucrarea se constituie într-un reuşit model de cercetări de biodiversitate realizate într-o rezervaţie naturală. Tot la profesorul Gheorghe Mustaţă se află în stadiul de finalizare o teză consacrată cunoaşterii familiei Elateridae, la doamna Lăcrămioara Ciucă şi o teză orientată către studiul biodiversităţii familiei Scarabaeidae în zona centrală a Moldovei, pe care o elaborează doamna Mihaela Ariton. Gabriela Gurău, Lăcrămioara Ciucă şi Mihaela Ariton sunt cercetătoare la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii din Bacău. Doamna Uşurelu-Guţă Delia a abordat studiul curculionidelor din Munţii Piatra Craiului, fiind în special o lucrare de biodiversitate. Seria lucrărilor de biodiversitate pare interminabilă. Acest lucru trebuie de fapt să ne bucure. La profesorul Constantin Pisică şi-au ales, nu de mult timp, teze consacrate studiului biodiversităţii unor grupe de insecte Andrei Litianu, Roşu Sorin, Florentina Togănel şi Ilie Aurelian-Leonardo. Andrei Litianu şi-a ales ca teză de doctorat „Cercetări asupra biodiversităţi neuropterelor (Neuroptera, Insecta) din centrul şi nordul Moldovei”, iar Roşu Sorin teza „Biodiversitatea stafilinidelor (Staphylinidae, Coleoptera) din bazinul mijlociu al Siretului”. Doamna Florentina Togănel abordează studiul ortopterelor în teza de doctorat „Cercetări asupra biodiversităţii ortopterelor (Orthoptera, Insecta) din bazinul superior alo Mureşului”, iar Ilie Aurelian Leonardo are ca temă de cercetare „Studiul taxonomic, biologic şi ecologic a crisomelidelor (Chrysomelidae, Coleoptera) din Oltenia”. O altă familie luată în studiu este cea a cantaridelor. Doamna Macovei Elvira- Monica şi-a ales ca teză de doctorat la profesorul Ionel Andriescu „Contribuţii la cunoaşterea familiei Cantharidae (insecta, Coleoptera) din România”. La început de drum se găsesc şi doctoranzi reuşiţi în urma examenului de admitere din octombrie 2004. Moscaliuc Liviu şi-a ales ca teză de doctorat „Diversitatea formicidelor (Insecta – Hymenoptera – Formicidae) din România şi semnificaţia lor ecologică”, Ailenei Cătălin „Diversitatea braconidelor (Insecta-Hymenoptera-Braqconidae) din estul României şi rolul lor ecologic”, iar Iorgu Ionuţ „Diversitatea ortopterelor (Insecta-Orthoptera) din estul României şi semnificaţia lor ecologică”. Aceste teze vor fi coordonate de profesorul Gheorghe Mustaţă. La acestea se adaugă şi tezele: „Insectele miniere din Rezervaţia Naturală Hârboanca şi Bălteni Vaslui şi duşmanii lor naturali” aleasă de Crăciu-Stolnicu Alina şi „Insecte dăunătoare pădurilor de stejar din judeţul Suceava şi duşmanii lor naturali” pe care urmează să o realizeze Mamciuc Bogdan.

Complexele de dăunători şi duşmanii lor naturali Cealaltă direcţie majoră a cercetărilor, cea orientată către cunoaşterea insectelor dăunătoare şi a complexului lor de entomofagi a cunoscut o dezvoltare de-a dreptul spectaculoasă. 163 Gheorghe Mustaţă, Mariana Mustaţă

La profesorul Constantin Pisică au fost pregătite şi susţinute lucrări de înaltă probitate ştiinţifică privind unele insecte dăunătoare de mare importanţă economică. Ion Moglan a cercetat speciile de Coccidae dăunătoare pomilor fructiferi şi complexul lor de entomofagi. Coccidele au ridicat, din totdeauna, probleme în livezi şi pomilor fructiferi izolaţi. Prin cercetările sale profesorul Ion Moglan a deschis o direcţie nouă în investigaţiile entomologice din România, devenind cunoscut în ţară şi în străinătate. Domnia sa îşi leagă numele de succesul obţinut în cea ce priveşte creşterea insectelor utile la Iaşi în vederea combaterii pe cale biologică a unor insecte dăunătoare. Alături de profesorul Ionel Andriescu şi de cercetătorul Alecu Diaconu a contribuit la punerea bazelor unui modern Laborator de creştere a insectelor utile în vederea aplicări combaterii biologice a dăunătorilor. De asemenea, are contribuţii valoroase în cercetările efectuate în ecosistemele umede şi în livezile de meri. Mariana Mustaţă a elaborat o teză de doctorat privind cunoaşterea Coleopterelor care provoacă pagube bunurilor de patrimoniu. A devenit un specialist cunoscut în domeniul conservării bunurilor de patrimoniu şi şi-a adus o contribuţie majoră la formarea unei şcoli academice în acest domeniu. Este vorba de Secţia de Teologie Ortodoxă – Patrimoniu cultural de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţi „Al. I. Cuza”. Tot în acest domeniu a pus bazele unui Centru de Cercetare „Resurectio” care funcţionează sub egida Mitropoliei din Iaşi. Contribuie, de asemenea, la buna desfăşurare a studiilor postuniversitare de master Conservarea Patrimoniului Cultural de la Facultatea de Biologie. Împreună cu soţul său, profesorul Gheorghe Mustaţă a făcut cercetări privind cunoaşterea complexelor de entomofagi care controlează unele insecte dăunătoare agriculturii şi a contribuit la dezvoltarea conceptului de biocenoze parazitoide. Ion Cojocaru a cercetat complexul de entomofagi care controlează populaţiile de lepidoptere dăunătoare în livezile de meri din diferite judeţe ale României. Aminteam deja că această direcţie de cercetare a devenit foarte importantă în cadrul şcolii entomologice de la Iaşi. Ion Cojocaru a contribuit mult la dezvoltarea acestei direcţii de cercetare alături de profesorii Ionel Andriescu, Constantin Pisică, Ion Moglan şi de cercetătorul Alecu Diaconu. Un alt doctorand al profesorului Constantin Pisică, Ioan Coroi, actualmente profesor la Facultatea de Biologie-Geologie din Cluj-Napoca a urmărit rolul feromonilor în controlul biologic al unor populaţii de lepidoptere dăunătoare. Astfel de cercetări au fost dezvoltate în special de şcoala entomologică de la Cluj şi au un rol important în combaterea pe cale biologică a insectelor dăunătoare. Popovici Rodica a susţinut în 1996 teza de doctorat „Cercetări asupra dinamicii unor specii de Carabidae (Insecta, Coleoptera) din masivul Bucegi”. Pe lângă aspectele inedite de sistematică sunt aduse date importante asupra prezenţei şi a semnificaţiei carabidelor în menţinerea stări de sănătate a ecosistemelor forestiere din masivul Bucegi. Date importante de natură ecologică şi etologică şi chiar de biodiversitate privind afiele care provoacă pseudocecidii şi cecidii aduce Vladimir Gusic în teza „Cercetări asupra afidelor galicole”, pe care o susţine la profesorul Pisică. 164 Un veac de entomologie la Universitatea din Iaşi

Doctoranzii înscrişi în ultimii ani lărgesc spectrul cercetărilor entomologice privind diversitatea entomofaunei în diferite tipuri de ecosisteme: - Coroliuc Claudiu Iulian cu teza „Cercetări asupra diversităţi entomofaunei culturilor de grâu din Podişul Central Moldovenesc”; - Turculeţ Angelica are ca teză de doctorat „Cercetări asupra diversităţi entomofaunei culturilor de trifoi din podişul Sucevei”; - Bota (Tiron) Crina-Elena urmăreşte „Complexul entomofagilor care limitează populaţiile unor lepidoptere dăunătoare pomilor fructiferi din zona centrală a Moldovei”. Între doctoranzii profesorului Ionel Andriescu, care au urmărit unele insecte dăunătoare şi complexul lor de entomofagi trebuie să menţionăm pe Alecu Diaconu, Daniela Barbuceanu şi alţii. Alecu Diaconu a realizat o teză valoroasă privind cunoaşterea lepidopterelor din familia Tortricidae şi complexul de parazitoizi care le controlează populaţiile. Lucrarea aduce date inedite pentru ştiinţă şi poate fi folosită ca un instrument preţios de lucru în desfăşurarea unor cercetări similare în vederea aplicării combaterii biologice în livezi. Alecu Diaconu şi-a adus contribuţia, în cadrul Institutului de Cercetări Biologice de la Iaşi la dezvoltarea cercetărilor entomologice în ecosistemele umede şi în livezile de meri, cercetări iniţiate şi coordonate de profesorul Ionel Andriescu, precum şi la creşterea insectelor în vederea utilizării lor în controlul biologic al dăunătorilor. Doamna Daniela Barbuceanu a realizat o teză remarcabilă „Cercetări asupra complexelor parazitoide ale moliilor viţei de vie Lobesia botrana (Den & Schiff), Sparganostris pilleriana ((Den & Schiff), şi Eupoecilia ambiguella (Hübn.) (Lepidoptera) şi a rolului lor în limitarea populaţilor moliilor, în unele podgorii din sudul ţării” Complexele de parazitoizi descoperite şi elucidarea unor aspecte ecologice fac ca lucrarea să fie un instrument preţios de lucru pentru cei interesaţi în acest domeniu. În ceea ce priveşte importanţa unor grupe de entomofagi şi realizarea controlului biologic al unor dăunători au fost elaborate şi susţinute, sub conducerea profesorului Ionel Andriescu unele teze de doctorat, iar altele sunt în curs de elaborare: Doamna Mihaela Paulian a realizat o valoroasă teză de doctorat privind importanţa crisopidelor în păstrarea echilibrului natural: „Rolul speciilor de Chrysopa (Neuroptera-Chrysopidae) în cadrul sistemelor de luptă la unele culturi agricole de importanţă economică” (1988). Doamna Marcu Florentina a realizat lucruri cu totul inedite privind rolul unor specii de Trichogramma în combaterea moliilor dăunătoare livezilor de piersici în elaborarea tezei de doctorat: „Cercetări privind integrarea paraziţilor oofagi din genul Trichogramma (Hymenoptera-Trichogrammatidae) în combaterea moliilor piersicului (Cydia molesta Busck şi Anarsia lineatella Zell. Lepidoptera)” (1998). Doamna Manolescu Haritina Paraschiva contribuie cu o importantă teză de doctorat la elaborarea unor metode eficiente pentru sporirea eficienţei speciilor de Trichogramma la limitarea unor lepidoptere dăunătoare, „Contribuţii la optimizarea

165 Gheorghe Mustaţă, Mariana Mustaţă utilizării speciilor de Trichogramma (Hymenoptera, Trichogrammatidae) în combaterea unor lepidoptere dăunătoare” (1999). O teză situată în faza de finalizare, elaborată de doamna Camelia Ureche prezintă o bogăţie de date privind complexele de parazitoizi care controlează populaţiile unor insecte miniere: „Complexe de parazitoizi (Insecta) ce limitează populaţiile insectelor miniere în plantele spontane şi cultivate”. Doamna Roxana Voicu cercetează, în cadrul tezei de doctorat „Complexele de parazitoizi şi comensali care reglează populaţiile cinipidelor galigene (Hymenoptera, Cynipidae) la stejar şi zona centrală a Moldovei”. Cercetări valoroase realizează Ion Şchiopu asupra complexelor de parazitoizi care controlează populaţiile unor insecte galigene în teza de doctorat „Contribuţii la studiul cinipidelor galigene (Insecta, Hymenoptera, Cynipoidea) din Dobrogea şi a duşmanilor lor naturali (Insecta)”. Elucidarea unor complexe relaţii trofice caracteristice unor specii galigene cu întregul cortegiu de parazitoizi care le controlează populaţiile dau valoare ştiinţifică ridicată cercetărilor efectuate de domnul Ion Şchiopu, cu atât mai mult cu cât se părea că în acest domeniu nu ar mai fi multe de făcut. Cercetări interesante efectuează în cadrul tezelor de doctorat şi Dascălu Maria Magdalena, care urmăreşte, sub conducerea profesorului Ionel Andriescu biodiversitatea Cerambycidelor din Moldova. Doamna Gabriela (Costea) Patriche a reuşit să realizeze o excepţională teză de doctorat consacrată cercetării complexelor de parazitoizi care limitează populaţiile unor lepidoptere dăunătoare culturilor de varză, realizată sub conducerea profesorului Gheorghe Mustaţă. Teza aduce date inedite, deşi în acest domeniu au fost efectuate ample cercetări în ţară şi în străinătate. Rezultatele obţinute au făcut obiectul unor comunicări ştiinţifice prezentate la congrese internaţionale şi publicate în reviste străine. O teză apropiată de aceasta, care este însă axată doar pe o singură specie, Plutella xylostella L., care atacă varza şi care prin pagubele provocate mai ales în zona Asiei şi a Americii au provocat formarea de institute speciale de cercetări consacrate doar ţinerii sub control a acestei specii, a fost aleasă de doamna Eliza Ursache „Complexul de entomofagi care controlează populaţiile de Plutella xylostella L. (Lepidoptera, Plutellidae) din Nord-Estul României”. O direcţie de cercetare dezvoltată de doamna conf. Mariana Mustaţă, este destinată conservării bunurilor de patrimoniu la atacul insectelor dăunătoare. Aceste cercetări au fost amplu dezvoltate cu studenţii de la Secţia de Teologie Ortodoxă- Patrimoniul Cultural de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Al.I. Cuza” Iaşi, la Centrul de Cercetări „Resurectio”, ale cărei baze le-a pus şi care ţine de Mitropolia din Iaşi, dar şi cu o serie de masteranzi de la Secţia Conservarea Patrimoniului de la Facultatea de Biologie. Lucrările publicate de conf. Mariana Mustaţă privind insectele dăunătoare bunurilor de patrimoniu şi cărţilor au devenit instrumente de lucru în acest domeniu. Astfel au fost atraşi o serie de doctoranzi care şi-au ales tema de cercetare în domeniul conservării patrimoniului cultural.

166 Un veac de entomologie la Universitatea din Iaşi

Silvia Crudu elaborează o teză de doctorat consacrată cunoaşterii moliilor care atacă bunurile de patrimoniu: „Tineide (Lepidoptera-Tineidae) dăunătoare bunurilor de patrimoniu din Nord-Estul României şi combaterea lor”. Georgiana Gămălie a pornit pe drumul cunoaşterii insectelor dăunătoare cărţilor având ca teză de doctorat „Insectele dăunătoare cărţilor şi combaterea lor”. Mina Moşneagu şi-a ales ca temă pentru teza de doctorat cunoaşterea anobiidelor care provoacă pagube bunurilor de patrimoniu pe suport de lemn: „Conservarea bunurilor de patrimoniu atacate de Anobiidae (Insecta-Coleoptera- Anobiidae). Domnul Bogdan Ungureanu, deşi este absolvent al Facultăţii de Arte Plastice, a fost atras, în urma cursurilor de master pe care le-a urmat la Secţia de Conservarea Patrimoniului de la Facultatea de Biologie, de studiul insectelor dăunătoare patrimoniului cultural confecţionat din lemn şi expus în natură. Domnul Marian Marius Şolea, absolvent al Secţiei de Teologie Ortodoxă- Patrimoniu Cultural şi-a ales ca teză de doctorat „Conservarea cărţilor şi a bunurilor de patrimoniu pe suport de lemn şi/sau de fibre textile împotriva insectelor dăunătoare”. Este o direcţie de cercetare care este vitală pentru salvarea patrimoniului cultural naţional care este în mare pericol. Deşi aceşti doctoranzi, sunt înscrişi la profesorul Mustaţă Gheorghe, coordonarea cercetărilor va fi efectuată, desigur, în colaborare cu doamna conf. dr. Mustaţă Mariana.

Speranţe de viitor Am încercat să punem în lumină oameni şi fapte. Nu putem insista asupra acestor aspecte, deşi avem datoria morală de a le prezenta ca realizări ale şcoli entomologice de la Universitatea „Al.I. Cuza”. Şcoala entomologică de la Iaşi a ajuns la a patra generaţie. Fondatorul acestei şcoli a fost profesorul Ioan Borcea. Am probat faptul că profesorul Ioan Borcea a fost un entomolog de excepţie şi că a realizat o operă preţioasă în acest domeniu. Însă cele mai mari merite le are în entomologia românească tocmai prin crearea unei şcoli entomologice pe măsura sa. Nu întâmplător profesorul Ioan Borcea este supranumit „titanul zoologiei româneşti”. A doua generaţie a şcolii create de Ioan Borcea este formată din cei doi mari profesori şi prieteni, Mihai Constantineanu şi Petru Şuster. Poate avem o doză de subiectivism şi rugăm să ne fie iertate, dar îl considerăm pe profesorul Mihai Constantineanu ca fiind cel mai mare entomolog român nu numai al timpurilor sale, ci din toate timpurile. Iar profesorul Petru Şuster, în scurta sa viaţă a uimit prin inteligenţă, prin harul didactic şi prin opera creată. Avea să fie dat de la Dumnezeu ca profesorul Mihai Constantineanu să consolideze şi să dezvolte şcoala entomologică iniţiată de profesorul Ioan Borcea. Cea de a treia generaţie de entomologi a acestei şcoli o reprezintă elevii profesorului Constantineanu, despre care am vorbit, însă oricât am vorbi nu vom 167 Gheorghe Mustaţă, Mariana Mustaţă reuşi să cuprindem întregul. A treia generaţie a acestui arbore genealogic este destul de stufoasă, cuprinde mulţi entomologi de seamă ai timpului nostru şi a odrăslit mult prefigurând dezvoltarea entomologiei româneşti prin cea de a patra generaţie, pe care o vedem ca fiind, poate, cea mai puternică. Simţim ridicându-se acum generaţia de aur a Şcolii Entomologice de la Universitatea „Al.I. Cuza”. Aşa cum au pornit o serie de tineri cercetători între care nominalizăm pe Irinel Popescu, Mircea Mitroiu, Ovidiu Popovici şi Lucian Fusu, şi cum sperăm să pornească şi cei care în ultimele clipe şi-au acordat pasul la mersul pornit către o cercetare de vârf, avem toată încrederea că această şcoală îşi va ridica umbrele peste secole.

168 Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

VIEŢI PARALELE ÎNCHINATE DEZVOLTĂRII ENTOMOLOGIEI ROMÂNEŞTI

GHEORGHE MUSTAŢĂ1

Ţinutul Botoşanilor reprezintă un adevărat locus genii pentru cultura şi ştiinţa românească. Dacă vom pune pe hartă României fotografiile marilor personalităţi ale neamului nostru, în dreptul locurilor natale, vom constata că în acest ţinut este cea mai mare densitate. Alături de Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Grigore Antipa etc. putem aşeza nenumărate alte personalităţi din diferitele domenii ale ştiinţei şi culturii. În ceea ce priveşte biologia ideea pare a fi confirmată cu supramăsură. Alături de fraţii Grigore Antipa şi Nicolae Leon, elevi ai celebrului Ernst Haeckel, titanul evoluţionismului de la Jena şi fondatorul Ecologiei ca ştiinţă, vom aşeza pe Emanoil Teodorescu, Andrei Popovici Bâznoşanu şi o întreagă pleiadă de alţi mari biologi care şi-au pus amprenta asupra biologiei româneşti şi universale. Când ne gândim la locus genii ne ducem cu imaginaţia la o zonă binecuvântată de Dumnezeu, în care se nasc oameni cu o inteligenţă nativă de înaltă valoare. Este vorba de o zestre genetică cu o mare normă de reacţie în ceea ce priveşte inteligenţa, care se manifestă exponenţial atunci când este bine modelată. Nu vorbim de un şir lung de generaţii de biologi, din tată în fiu şi nici nu este cazul, deoarece un geniu nu dă naştere, în mod obligatoriu, la genii. Vorbim de o inteligenţă activă care caracterizează o anumită populaţie sau un neam. Mulţi copii probează o inteligenţă remarcabilă, chiar dacă pe traiectoria arborelui genealogic al familiilor lor nu au ieşit din comun anumiţi ascendenţi. În acest sens ţinem să prezentăm drumul către glorie a două mari personalităţi pornite din ţinutul Botoşanilor. La sfârşitul secolului al XIX-lea, în judeţul Botoşani, care a dat atâtea minţi luminate neamului nostru, îşi făceau intrarea în viaţă doi copii, pe care soarta i-a hărăzit să meargă timp de mai bine de jumătate de veac pe acelaşi drum. Aceasta le-a modelat parcă nu numai potenţele intelectuale ci şi căile vieţii. În satul Dorobanţi, din comuna Nicşeni, s-a născut la 25 octombrie 1894, Mihai, al şaselea din cei nouă copii ai gospodarului Ion Constantineanu. Aici şi-a petrecut copilăria şi a făcut şi şcoala primară, cunoscând bucuria vieţii, dar şi lupta aprigă şi susţinută a ţăranului român cu pământul, de la care-şi scotea hrana, ______1 „Al.I. Cuza” University of Iasi Gheorghe Mustaţă afirmându-se ca un copil cu potenţe intelectuale deosebite. Acestea au stat la baza sacrificiului părinţilor săi, care au făcut ceea ce numai nişte părinţi iubitori şi cu clarviziune ştiu să facă pentru copiii lor, dându-l să-şi continue învăţătura la Liceul Laurian din Botoşani. Cu doi ani mai târziu, la 15 mai 1896, şi-a făcut intrarea în viaţă, în satul Costeşti din comuna Răchiţi, al optulea din cei unsprezece copii ai gospodarului Mihai Şuster. Dotat cu aptitudini intelectuale deosebite, pe care părinţii săi aveau să le intuiască de pe când avea trei anişori, Petrea Şuster avea să cucerească, pe rând, treptele ierarhiei didactice universitare şi să cunoască satisfacţia muncii ştiinţifice, al cărei „foc sacru” l-a primit, asemenea colegului său de la magistrul lor, cel care în această perioadă îşi şlefuia personalitatea şi avea să devină profesorul şi savantul Ioan Borcea. Petrea Şuster a cunoscut, în satul natal, alături de frumuseţile naturii şi munca migăloasă şi dură a ţăranului român. Clasa I-a primară a făcut-o în satul natal, apoi a fost trecut la Şcoala generală nr. 3 din Botoşani pentru a se putea bucura de experienţa dascălilor de la oraş. După terminarea şcolii primare părinţii au acceptat să-l dea pe Petrea la şcoală mai departe, la Liceul Laurian, convinşi fiind de învăţătorii copilului; era păcat să se piardă şi să rămână neşcolită o minte atât de ageră. Aşa aveau să se întâlnească cei doi prieteni, pe care numai moartea nemiloasă şi crudă avea să-i despartă de pe drumul vieţii şi al carierei, prin răpirea prea timpurie a lui Petre Şuster, ajuns deja profesor universitar şi om de ştiinţă de prestigiu. Între cei doi colegi se încheagă o prietenie, care poate constitui o pildă vie de ceea ce înseamnă prietenie în adevăratul sens al cuvântului. De aici începe evoluţia paralelă a două vieţi, a două personalităţi bine conturate, care deşi distincte, au dovedit multe asemănări care să probeze afinităţile spirituale, pe de o parte şi amprenta celor care i-au modelat, pe de altă parte. Ca vorbiţi, părinţii celor doi absolvenţi ai primei clase de liceu au gândit, influenţaţi fiind şi de mentalităţile vremii, că ar fi o treabă fără spor purtarea lor mai departe la o astfel de şcoală şi că mai cu rost ar fi trecerea lor la seminar. Şi aşa, iată-i pe cei doi prieteni colegi la Seminarul „Veniamin Costache” din Iaşi; colegi de suferinţe, de învăţătură şi nelinişte, deoarece amândoi nu se simţeau atraşi de această profesie. La seminar se făcea, totuşi, carte serioasă. Profesori de mare prestigiu le-au modelat gândirea, într-un fel sau altul, le-au deschis gustul pentru studiul limbilor străine, filozofie, cunoaşterea vieţii etc. Era mare lucru să poţi avea profesor pe Iorgu Iordan, George Finţescu şi alţii asemenea lor. La 9 septembrie 1917 Mihai Cosntantineanu şi Petru Şuster devin absolvenţi ai Seminarului „Veniamin Costache”. De comun acord hotărăsc să se înscrie la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, ceea ce şi fac în aceeaşi toamnă. Faptul că au trebuit să-şi facă stagiul militar le-a întârziat începerea studiilor. Nici în această perioadă cei doi prieteni nu se despart. Apar în unele fotografii în uniformă militară, cu aceeaşi privire dârză şi hotărâtă.

170 Vieţi paralele închinate dezvoltării entomologiei româneşti

În toamna anului 1918 au făcut cunoştinţă cu Universitatea, cu puternica cetate a culturii româneşti. Aici aveau să urmeze cursurile de înaltă şcoală a lui Ion Simionescu, Paul Bujor, Ioan Borcea şi a altor străluciţi profesori. Cei doi prieteni devin cunoscuţi colegilor şi profesorilor lor prin marea putere de muncă, pasiunea şi dragostea pentru studiul naturii şi chiar prin straiele pe care le purtau. Erau cunoscuţi în întregul Iaşi universitar prin mândria cu care îşi purtau costumul naţional. Profesorul Ioan Borcea îi remarcă, le urmăreşte şi le dezvoltă interesul pentru studiul naturii şi le apreciază munca. Aceasta face ca la 1 aprilie 1921, studenţii Mihai Constantineanu şi Petru Şuster să fie numiţi asistenţi suplinitori. Exista atunci posibilitatea ca cei mai buni studenţi să fie cooptaţi în rândurile corpului didactic pentru a le canaliza pregătirea pe o anumită direcţie şi pentru a acoperi lipsa de cadre proprii. În februarie 1923 cei doi prieteni şi colegi îşi trec licenţa obţinând „Foarte bine şi cum laude” şi sunt încadraţi definitiv la Universitate. Nedespărţiţi rămân şi în urmarea liceului teoretic pe care-l fac, paralel cu facultatea, la Liceul Naţional, devenind absolvenţi în iulie 1923. Evoluţia paralelă continuă. La 1 martie 1925 devin asistenţi provizorii, iar în noiembrie 1928 asistenţi definitivi. Evoluţia paralelă poate fi urmărită mai departe atât în cariera didactică cât şi în cea ştiinţifică, dedicându-se amândoi cercetărilor entomologice. Intraţi sub directa îndrumare şi autoritate a profesorului Ioan Borcea, acesta le va conduce paşii spre studierea unor grupe de insecte de mare importanţă teoretică şi practică. Este vorba de două grupe de insecte entomofage ce au o importanţă hotărâtoare în combaterea dăunătorilor pe cale biologică. Promotor al ideilor de combatere pe cale naturală a insectelor, profesorul Ioan Borcea nu-şi dezminte intenţiile. El a căutat să asigure suportul ştiinţific al acestei metode şi în ţara noastră prin cunoaşterea concretă a celor mai importante grupe de insecte entomofage. Astfel, asistentul său Mihai Constantineanu a primit în studiu marea familie a Ichneumonidelor, din ordinul Hymenoptera, iar asistentul Petru Şuster marea familie a Tachynidelor, din ordinul Dipterelor. Cei doi tineri absolvenţi se iniţiază în domeniul cercetării ştiinţifice sub directa îndrumare a profesorului Ioan Borcea. Îi vom putea urmări pe drumul specializării şi a studiului celor două grupe. În anul 1927 publică , pe rând, în Revista „V. Adamachi” unele aspecte caracteristice ale familiilor Ichneumonidae şi Tachynidae. Profesorul îi antrena în diferite excursii şi în cercetări hidrobiologice, apoi le-a înlesnit drumul spre perfecţionare în cercetarea ştiinţifică. Mihai Constantineanu pleacă în 1924 la Viena, la Staţiunea de Protecţie a Plantelor, condusă de Bruno Wahl şi la Muzeul de Istorie Naturală. În acelaşi an pleacă tot la Viena, în vederea specializării în studiul Tachynidelor şi Petru Şuster. Asistentul Mihai Constantineanu obţine, în 1927, prin concurs, ca şi prietenul său, o bursă de specializare în zoologie. Pentru aceasta îşi alege Universitatea „Fridrich Wilhelm” din Berlin, pe care o absolvă în 1929. Aici lucrează în laboratorul condus de Richard Hesse şi scoate memorabila lucrare „Der 171 Gheorghe Mustaţă

Aufbau der Sehorgane bei den im Susswasser lebeden Dipterenlarven und bei Puppen und Imagines von Culex”. Această lucrare are o deosebită importanţă în elucidarea structurii ocelilor la insecte, în entomologia românească şi este citată în toate tratatele de entomologie şi de zoologie. Tot în perioada 1927-1929 lucrează şi la muzeul de Istorie Naturală din Berlin, sub conducerea lui Bishoff şi la Laboratorul de Zoologie silvicolă condus de Hans Sachtleben. În perioada 1929-1930 lucrează în Franţa la Staţiunea centrală de entomologie din Paris, sub conducerea renumitului entomolog Paul Marchal şi la Muzeul de Istorie Naturală. Vizitează şi lucrează într-o serie de staţiuni ştiinţifice precum: Staţiunea de biologie maritimă de la Banyuls-sur.Mer; Staţiunea zoologică marină de la Roskoff, mergând pe urmele profesorului său. Mai lucrează la staţiunile entomologice de la Versailles, Bordeaux, Antibes şi Rouen din Franţa, la Staţiunea de la Neapole şi la Institutul Superior Agricol de la Portici, condus de renumitul Filippo Silvestri. Această perioadă de muncă febrilă îşi va pune amprenta asupra personalităţii ştiinţifice şi didactice a profesorului Mihai Constantineanu. Petru Şuster îşi are, de asemenea, o perioadă de intensă specializare, care îşi va pune amprenta asupra întregii activităţi didactice şi ştiinţifice. În urma concursului dat în 1927 merge la Berlin, unde studiază colecţiile de Diptere de la Muzeul de Ştiinţele Naturii. În 1930 pleacă la Viena, unde lucrează la Institutul Experimental al Academiei de Ştiinţe, sub conducerea lui Hans Prizbram, directorul Institutului. Aici se specializează în domeniul entomologiei experimentale şi realizează memorabilele lucrări asupra regenerării unor organe la insecte şi a influenţei sistemului nervos asupra fenomenului de regenerare. Abordează studiul organului lui Johnston şi ajunge de aici la elucidarea unor afinităţi filogenetice între Scarabaeidae şi Tenebrionidae. Efectuează cercetări pe Drosophila melanogaster şi se convinge de adevărurile geneticii privind transmiterea caracterelor ereditare, pe care însă nu va avea posibilitatea să le prezinte elevilor săi în adevărata lumină. Înfruntă însă, cu mult curaj cenzura impusă de regimul comunist şi reuşeşte să atragă atenţia studenţilor săi asupra cuceririlor geneticii. Cercetările de biologie experimentală efectuate de profesorul Petru Şuster sunt, de asemenea, unice în ţara noastră şi aduc o contribuţie însemnată la elucidarea fenomenelor de regenerare. Cele două personalităţi îşi urmează drumul în direcţia specializării şi a şlefuirii activităţii ştiinţifice. Consacrarea în domeniul cercetării ştiinţifice se face prin susţinerea publică a tezelor de doctorat. Unul după altul îşi susţin tezele de doctorat ce constituie adevărate contribuţii la cunoaşterea grupelor de insecte pe care le-au cercetat. Urmează ascensiunea în ierarhia didactică şi în munca ştiinţifică. Au rămas memorabile excursiile organizate de cei doi prieteni în vederea colectării materialului ştiinţific şi tenacitatea cu care urmăreau aceste probleme. Profesorul Petru Şuster a lăsat în urma sa o frumoasă operă ştiinţifică şi o memorabilă şi neştearsă activitate didactică. A fost dascălul care a uimit prin

172 Vieţi paralele închinate dezvoltării entomologiei româneşti inteligenţa şi darul expunerii pe mulţi dintre studenţii săi. A fost tipul de pedagog desăvârşit, de profesor care ştie să captiveze şi să modeleze gândirea discipolilor săi. În domeniul ştiinţei rămâne cunoscut prin opera entomologică deosebit de bogată. Alături de studiul Tachynidelor a abordat şi studiul Syrphidelor, insecte în cea mai mare parte folositoare prin faptul că în stare larvară sunt afidifage. Volumul apărut postum, în Fauna României îl consacră ca specialist şi în studiul acestui grup. Rămâne cunoscut şi impresionează prin spectrul foarte larg al cercetărilor pe care le-a efectuat. A făcut cercetări entomologice abordând probleme de sistematică, ecologie, zoogeografie, entomologie experimentală, anatomie microscopică şi embriologie, histologie şi genetică. A fost un profesor şi un cercetător erudit, cu o concepţie biologică avansată. Ca titular al primei Catedre de Biologie generală de la Universitatea din Iaşi a ştiut să pună bazele acestei discipline şi să militeze pentru fundamentarea ideilor evoluţioniste. A fost un strălucit discipol al profesorului Ioan Borcea. A militat pentru cunoaşterea ştiinţifică a naturii şi, ca şi profesorul său, a fost omul pentru care NATURA este adevăratul laborator al naturalistului. A muncit pentru dezvoltarea şi punerea în aplicare a ideilor profesorului său privind combaterea pe cale naturală a dăunătorilor. Şi-a adus în acest sens o însemnată contribuţie prin studierea a două importante grupe de insecte entomofage. Profesorul Petru Şuster ar fi putut realiza enorm de mult dacă n-ar fi fost răpit atât de timpuriu din mijlocul celor cu care lucra. Profesorul Mihai Constantineanu a avut norocul de a se bucura de ceea ce numim longevitate. Opera sa ştiinţifică este cu adevărat monumentală. În cele circa 5000 de pagini cuprinse în 140 de lucrări ştiinţifice a cuprins un tezaur privind cunoaşterea grupului abordat – familia Ichneumonidae, în care a devenit un specialist de talie mondială. Renumitul ichneumonolog american Henry Townes referindu-se la opera ichneumonologică a profesorului Mihai Constantineanu remarca: „Este o operă magnifică care va face determinarea speciilor europene mult mai uşoară”. Profesorul Mihai Constantineanu a abordat însă şi alte domenii de cercetare. A făcut studii de histologie, de ecologie şi biogeografie şi a abordat şi studiul Anoplurelor şi Malophagelor precum şi studiul în complex al insectelor dăunătoare şi a duşmanilor lor naturali. A format o şcoală de entomologi, care, fără modestie trebuie să spun, făcând parte din această şcoală, va duce mai departe faima entomologiei ieşene, ale cărei baze au fost puse de profesorul Ioan Borcea şi continuate cu strălucire de cei doi discipoli ai săi, Mihai Constantineanu şi Petru Şuster. Profesorul Mihai Constantineanu a fost, am putea spune, cel mai aprig susţinător al ideilor de combatere biologică a dăunătorilor preconizate de Ioan Borcea. În repetate rânduri, prin conferinţe şi articole, prin luări de cuvânt în faţa diferitelor foruri, a căutat să pună în lumină această metodă. Continuator al şcolii entomologice a profesorului Ioan Borcea, profesorul Mihai Constantineanu a dezvoltat această şcoală şi i-a deschis largi perspective prin 173 Gheorghe Mustaţă formarea de specialişti în studiul Ichneumonidelor, Chalcidoidelor, Malophagelor, Anoplurelor şi a complexelor naturale de dăunători cu întreaga gamă de duşmani naturali. Am căutat să prezentăm, în câteva rânduri, formarea şi ascensiunea a două dintre marile personalităţi ale entomologiei româneşti, discipoli ai profesorului Ioan Borcea. Am prezentat în 1978 drumul către glorie al celor doi mari entomologi şi am prefigurat dezvoltarea şcolii de entomologie de la Universitatea din Iaşi. Acum, după mai bine de un sfert de secol, reiau această prezentare şi ţin să menţionez că anticiparea făcută asupra evoluţiei acestei şcoli de entomologie nu a fost hazardată.. În acest răstimp a crescut a patra generaţie de entomologi, care dau o vigoare sporită cercetărilor. Sunt acoperite mult mai multe grupe de insecte care sunt cercetate prin cele mai moderne metode. Şi, ceea ce ne bucură, unii dintre cercetătorii acestei generaţii au pornit tot din ţinutul Botoşanilor. Acesta ar fi drumul către glorie a două vieţi paralele închinate dezvoltării entomologiei româneşti. Cercetări interesante efectuează în cadrul tezelor de doctorat şi Dascălu Maria- Magdalena, care urmăreşte, sub conducerea profesorului Ionel Andriescu biodiversitatea Cerambycidelor din Moldova, Oana Gogoaşă care aprofundează studiul insectelor galigene care atacă unele păduri din judeţul Iaşi şi Vaslui şi duşmanii lor naturali şi Nicolae Doroftei, care încearcă să abordeze unele aspecte privind biodiversitatea Curculionidelor. Ultimii doi lucrează sub conducerea profesorului Gh. Mustaţă.

174 Lucrările simpozionului “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural” Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, 2005

PROFESORUL DUMITRU BAHRIM (1935-2004) LUMINA INTERIOARĂ

Născut la 25 octombrie 1935, în satul Jigălia, judeţul Vaslui, de pe Valea Jigăliei din bazinul Elanului, profesorul Dumitru Bahrim a făcut şcoala primară în sat, apoi a început cursurile gimnaziale la Bârlad, la colegiul „Roşca Codreanu”. Nu a putut finaliza gimnaziul la Bârlad, deoarece era prea costisitor, aşa că a fost nevoit să-l continue la Şuletea, mai aproape de casă. Revine la Bârlad pentru cursurile liceale, pe care le face la Colegiul de băieţi „Roşca Codreanu”. În şcoală s-a afirmat ca un elev foarte bun, cu inteligenţă nativă şi cu dragoste de carte, ceea ce i-a determinat pe părinţii săi, Elena şi Traian Bahrim, să-l dea mai departe la studii, chiar dacă nu aveau posibilităţi materiale deosebite. Dumitru şi-a ales Facultatea de Ştiinţe Naturale-Geografie, atras fiind, de mic copil, de vraja naturii. Se simţea bine în natură, iubea animalele din gospodăria sa, dar şi florile şi gâzele. Se pricepea la îngrijirea plantelor. Ştia să vorbească cu ele şi se bucura sincer când încercările sale de a îngriji plantele aveau succes. Era fascinat de fluturi (de „petalele colorate”) şi urmărea cu un interes aparte furnicile şi albinele deoarece le vedea muncind cu hărnicie. În perioada 1954-1958 urmează cursurile universitare, apoi îşi începe activitatea de profesor la şcoala din Popeni, comuna Zorleni. Nu a rămas la Popeni, deoarece începând cu 1 septembrie 1958 a fost încadrat ca cercetător la Grădina Botanică din Iaşi, ce aparţine de Universitatea „Al.I Cuza”. A început activitatea de cercetare a plantelor, deşi simţea o chemare deosebită pentru animale, mai ales pentru păianjeni. Îl cunoscuse pe Al. Roşca, un pasionat şi eminent cercetător al păianjenilor şi se simţea atras de studiul lor, cu atât mai mult cu cât acest grup nu era suficient de bine cercetat în România. Iniţierea în studiul păianjenilor avea să o realizeze cu profesorul Filimon Cârdei, care cerceta Opilionidele şi Pseudoscorpionidele din marele grup al Cheliceratelor. Folosind mai mult timp lupa binoculară Dumitru Bahrim şi-a dat seama că are probleme cu vederea. La început a crezut că e ceva trecător, că este prea obosit şi că are să-i treacă de la sine. Apoi a realizat că nu-i de glumit, aşa că a alergat îndată la medici. La Iaşi nu a avut parte de medici prea iscusiţi. Poate nu a ajuns la cei mai mari, dar a înţeles că nu mai poate continua aşa. A renunţat la postul de la Grădina Botanică şi s-a retras ca profesor de Biologie la şcoala Prisecani. La şcoală îşi proteja mai mult ochii, Gheorghe Mustaţă deşi studia neîncetat. În 1961 concurează cu succes pentru ocuparea unui post de şef de laborator la Catedra de Zoologie de la Institutul Pedagogic din Iaşi. Îşi începe cu mult succes activitatea Universitară. Devine repede asistent şi se remarcă prin măiestrie didactică la lucrările practice de Zoologia Vertebratelor. Dumitru Bahrim era caracterizat printr-un spirit analitic dezvoltat, „tăia firul în patru” pentru a putea pune în evidenţă unele detalii de structură ale animalelor vertebrate. Disecţiile demonstrative pe care le prezenta studenţilor erau cu adevărat desăvârşite. Pornind de la experienţa acumulată şi de la studiile efectuate a redactat şi a publicat împreună cu D-na Libertina Solomon, şef de lucrări în acel timp şi titulară a cursului de Zoologia Vertebratelor, un manual de lucrări practice. Manuale de lucrări practice s-au mai făcut, însă în acea perioadă erau mai puţine. Acest manual impresionează prin volum şi prin bogăţia informaţiilor ştiinţifice oferite. A fost o perioadă deosebit de fertilă pentru Dumitru atât în profesiune cât şi în viaţa de familie. În 1961 s-a căsătorit cu colega sa, Constanţa Mora, cu care stabilise unele afinităţi în timpul studenţiei. În această perioadă a luat în serios studiul păianjenilor şi a reuşit să-şi reechilibreze viaţa. Nu bănuia însă ce va urma. Ochii îi dădeau semne de tot mai multă oboseală. În 1971 a avut o tentativă de a părăsi facultatea şi de a trece la Institutul de Perfecţionare a Personalului Didactic. Am intrat în competiţie împreună pentru ocuparea acestui post. Parcă mă simt vinovat astăzi, însă postul respectiv a fost peste măsură încărcat cu activităţi didactice. Pregătirea unor prelegeri academice pentru cursurile de perfecţionare a profesorilor de biologie solicita parcurgerea unui bogat material informativ. Ar fi fost prea obositor pentru Dumitru. De altfel, a simţit nevoia să treacă în învăţământul preuniversitar, deoarece boala sa progresa în ritm alert. Dumitru, sau mai bine zis Mitică, deoarece toţi cei apropiaţi foloseau acest apelativ, a înţeles profund filosofia vieţii. A constatat pe cont propriu că: ”Totul de la viaţă nu-l poţi avea niciodată, pentru că n-ai avea unde-l pune”. 1 Analizându-şi cu luciditate situaţia sănătăţii, Mitică s-a resemnat. Boala i-a marcat tot restul vieţii: „Întreaga mea viaţă s-a desfăşurat între lumină şi întuneric, lumina celor mulţi, care văd, şi întunericul mai mult sau mai puţin absolut al nevăzătorilor. Ce poate fi decât întuneric pentru un intelectual care nu vede să citească de la vârsta de 35 de ani. Totuşi, norocul mi-a surâs când, prin bunăvoinţa D-lui cercetător Dr. A. Lehrer şi a profesorului universitar Dr. Traian Ceucă de la Universitatea ”Babeş- Bolyai” din Cluj, l-am descoperit pe Dr. medic Frantz Payer de la spitalul Bistriţa. Acest lucru s-a întâmplat în 1971.”2 Pronia divină l-a salvat de la întunericul total, graţie acestui medic şi om, care i- a stopat procesul de involuţie a retinei. Aşa se explică că, în 1973, Mitică a părăsit

1 Dumitru Bahrim, 2004 - Mărturisire în Revista”Elanul” , nr. 34, Decembrie, p.14 2 Idem, p.14 176 Profesorul Dumitru Bahrim (1935-2004). Lumina interioară postul de asistent şi a trecut în învăţământul preuniversitar. A devenit profesor la şcoala generală nr. 23 din Iaşi (astăzi Şcoala „Titu Maiorescu”). Aici efortul şi solicitarea ochilor a scăzut simţitor, nu însă şi munca intelectuală. Nu a avut loc o cădere morală a profesorului Bahrim ci mai curând o urcare. Ocuparea acestui post nu a însemnat un refugiu la întuneric ci o revenire la lumina profesiunii. Iubea atât de mult copiii şi se simţea atât de bine între ei, încât tonusul moral a reuşit să-i reechilibreze viaţa. Numai un mare caracter, numai un om cu o puternică lumină interioară putea răzbate şi învinge prin asemenea încercări ale vieţii. Trăieşti între oameni, dar nu reuşeşti să-i cunoşti cu adevărat decât atunci când pleacă de lângă tine. Pleacă în altă parte, în alte funcţii sau pleacă pentru totdeauna. O astfel de plecare este cea mai grea despărţire. Despărţirea fizică aduce, adesea, o mai bună înţelegere şi apreciere a persoanei pierdute. Analiza devine parcă mai atentă, mai pertinentă, mai lipsită de patimă, cu cât se aşterne negura timpului şi cu cât se pierd contururile amintirilor, cu atât descoperi lumina spiritului. L-am cunoscut pe profesorul Bahrim şi ne-a legat nu atât o prietenie cât o stimă reciprocă. Pe când era la Şcoala 23 ne-a invitat la o acţiune cu elevii săi. Lucram atunci la Institutul de Perfecţionare a Personalului Didactic. Era o activitate de educaţie ecologică, la care au fost invitate unele cadre didactice universitare şi profesori de biologie din Iaşi. Ştiam impasul în care se găsea şi intuiam atât puterea morală cât şi dăruirea care îi alimentau dorinţa de a lupta cu viata, dar nu bănuiam că am să găsesc atâta lumină interioară la acest mare profesor. Abia dacă ne desluşea conturul în clasă şi ne localiza în spaţiul tridimensional, şi totuşi, ne avea şi ne simţea în jurul său. Lucra cu noi şi cu elevii săi, care pregătiseră nişte eseuri despre om şi despre natură, care mai de care mai frumoase şi mai interesante. Vorbea cu elevii şi îi conducea în încercările lor mergând direct la corzile cele mai sensibile ale sufletelor lor. Nu cred că vedea cum li se îmbujorau feţele de emoţie şi de bucuria trăirii travaliului intelectual, însă le percepea trăirile până la cele mai subtile nuanţe. Noi am fost invitaţi nu atât pentru a da greutate acţiunii organizate, cât pentru a-i bucura pe copiii ce s-au ridicat prin munca lor până la impresionarea unui auditoriu elevat. Dialogul profesorului Bahrim purtat cu elevii avea un conţinut informaţional bogat, dar şi o încărcătură afectivă supradimensionată. Şi totuşi se desfăşura atât de firesc şi de curgător, de parcă „hidra cea cu multe capete” (asistenţa) se afundase în abisuri, iar în sală nu erau decât ei cu profesorul lor, ca în zilele obişnuite. Cum în dezbaterile purtate erau prezentate şi unele materiale naturale (specii de plante ocrotite), profesorul ţinea totul sub control şi dădea indicaţiile necesare pentru a canaliza observaţia elevilor spre elementele esenţiale. Cu această ocazie am descoperit pe marele profesor, pe dascălul cu vocaţie şi har didactic, care ştia să polarizeze elevii în jurul său şi să modeleze personalităţi umane. Mai mult decât atât, l-am descoperit de Bahrim-Omul. Ce caracter oţelit! Ce echilibru psihologic! Ce frumuseţe interioară, şi câtă dăruire de sine! Ce lovituri puternice i-a dat soarta! Dar nu s-a lăsat învins, nu a cedat ci, dimpotrivă, s-a ridicat. S-a ridicat la înălţimea măiestriei didactice, la menirea de dascăl, şi de apostol al neamului. Tăria de caracter, puterea şi lumina pe care o revărsa venea din structurile interioare. 177 Gheorghe Mustaţă

Profesorul Bahrim şi-a luminat cărarea vieţii cu lumina spiritului şi cu curăţenia gândului. Acum îl înţeleg mai bine pe profesorul Bahrim. Acum, după ce am citit răscolitoarea prezentare făcută de profesorii Gheorghe Gherghe şi Marin Rotaru în Revista „Elanul”. Aminteam de munca de apostol pe care a desfăşurat-o profesorul Bahrim. Nu ştiam că, întors acasă, profesorul s-a comportat asemenea unui apostol. Răspunzând la chemările sângelui, la susurul sevei plantelor şi la mirosul ţarinei din Jigălia, profesorul Bahrim a revenit acasă. S-a întors la 55 de ani, deşi avea familia în Iaşi. S-a întors la casa părinţilor săi, acolo unde a văzut pentru prima dată lumina, chemat fiind de zvâcnirea inimii, de uliţele copilăriei şi de dorinţa de a fi util semenilor. A lăsat oraşul, a refuzat comoditatea apartamentului de la bloc, căldura căminului, farmecul şi prestigiul Şcolii „Titu Maiorescu” din Iaşi şi s-a întors acasă, la munca pământului şi la munca istovitoare pe care avea s-o presteze la şcoala Ţifu, din comuna Banca. În această şcoală a funcţionat din 1991 până în 2002. Dumnezeule! Numai faptul că trebuia să meargă zilnic pe jos câte 8 km dus şi întors până la şcoală şi te cutremuri. Când am văzut, într-o fotografie, cum arată casa părintească (bătrânească) de la Jigalia mi-au dat lacrimile. Ce înseamnă această dăruire de sine? Profesorul Bahrim nu s-a întors la Jigalia să facă avere. Mi-a povestit odată că avea mari greutăţi. Avea mari necazuri cu culturile şi cu gardul gospodăriei, provocate de oameni care nu-i înţelegeau rostul. Întors la vatra satului, profesorul s-a dovedit, cu adevărat, un apostol al neamului său. Efortul făcut pentru ridicarea prestigiului şcolii, pentru reintegrarea în lumea satului, pentru impunerea unor norme democratice de lucru, prin calitatea sa de consilier la primăria satului, sunt doar câteva elemente care ne facilitează înţelegerea acestui mare om. S-a integrat în „Academia rurală, Elanul” şi a devenit colaborator al Revistei „Elanul”. S-a integrat în viaţa politică şi socială a satului fiind un exemplu demn de urmat. Ce şi-a propus să realizeze profesorul Bahrim? Şi-a propus să cinstească meseria de profesor şi calitatea de om. Vom înţelege mai bine ce şi-a propus chiar din mărturisirile sale: „Adesea se spune <> Fără sa fiu lipsit de modestie le-am făcut pe toate câte puţin. Mai mult, în cei 44 de ani de carieră didactică am modelat fie şi numai în foarte mică măsură, zeci de generaţii cu sute şi sute de individualităţi (elevi şi studenţi). În timpul lecţiilor, vizitelor, excursiilor, expediţiilor şi a altor activităţi desfăşurate, de multe ori fără să fim conştienţi, noi profesorii le-am dat, iar ei, elevii, au luat câte o scânteie a minţii şi o fărâmă a sufletului celui de la catedră. Poate aşa elevii noştri au ajuns oameni de diferite profesii, iar noi ne mândrim cu ei, iar ei, adesea, ne recunosc contribuţia şi ne mulţumesc.”3

3 Idem, p.14 178 Profesorul Dumitru Bahrim (1935-2004). Lumina interioară

Veţi înţelege acum de ce profesorul Bahrim, era considerat, în perioada în care a profesat la şcoala Ţifu, de către elevi, colegi şi de către săteni, ca fiind PROFESORUL. Înalt, frumos, bine legat, întotdeauna îngrijit şi elegant îmbrăcat, apropiat sufleteşte de elevii şi de cei din jur, cumpătat în vorbire, bun vorbitor în public, atent cu semenii săi, şi totuşi cu un spirit critic foarte bine dezvoltat, însă constructiv şi folosit atunci când trebuie şi cât trebuie, cinstit şi drept, sociabil şi bun coleg, iubitor de copiii şi devotat lor, cu o mare putere de muncă şi cu o tărie de caracter fără seamăn, iată doar câteva din calităţile PROFESORULUI Bahrim, ca persoană şi caracter. Vom alătura acestor aspecte şi afirmaţiile făcute de domnii Gheorghe Gherghe şi Marin Rotaru: „Pentru întreaga Vale a Jigăliei a fost, însă, un adevărat PATRIARH.”4 Întoarcerea acasă a profesorului a fost asemenea unei misiuni sociale de suflet. Nu a fost impusă de nimeni şi chiar n-a fost înţeleasă pe deplin de mulţi. Cei 14 ani petrecuţi la casa părintească de profesorul Bahrim au fost ani de dăruire, care au fost închinaţi scolii, oamenilor, satului românesc, ca o chemare înapoi la origini. Un profesor care şi-a desfăşurat jumătate din viaţă între „lumină şi întuneric”, s a reîntors în zona natală să aducă lumină şi a reuşit în mod magistral. Aproape lipsit de lumina fizică, Profesorul Dumitru Bahrim a dăruit lumină sufletească şi intelectuală semenilor săi.

Prof.dr.Gheorg heMUSTA ŢĂ

4 Gheorghe Ghenghe, Marin Rotaru, 2004 - “A plecat profesorul Bahrim?”, Revista Elanul, nr.34, Decembrie,p.13 179