Revista Fundaţiilor Regale
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
ANUL XIII SERIE NOUĂ MARTIE 1946 ftr 3 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE TUDOR ARGHEZI Versuri (481) MICHEL DARD Rolul Imaginilor In poezia modernă (485) OLIMPIA FILITTI-BORÀNESCU Aşteptarea (527) SANDA MOVILA Versuri (535) EUGEN SEIDEL Heinrich Heine, poet politic şi geniu profetic (538) JULIAN M. PETER Mitologia constituţională (559) PUNCTE DE VEDERE AL. ROSETTI, Diverse (I. V. Stalin), 569; PERPESSICIUS Turnai de lector ( Pre/a(a din umbra), 571. COMENTARII CRlllCE Perpessicius, Menţiuni critice (Un rapsod al pământului şi al sufle tului românesc: Emanoil Bucuţa), 573; Pompiliu Constantinescu, Romantismul românesc, 5X0 ; Şcrl/an Cioculescu, Aspecte epice contemporane (< Unde începe noaptea » de Sergiu Dan), 586 ; Vladimir Streinii, Cronologia vrsului liber francez, 589 ; Petru Comarnescu, Walt Whitman şi revoluţionarea poeziei moderne, 603. CRONICI Douăzeci <le ani delà moartea lui Scrghei Esenin, de Sorana Gurian, CfilS) ; Beaumarchais, dramaturg al poporului, de Sanda Popescu, — {.frTTŢ; Erskine Caldwell, de Pericle Martinescu, (630); Romancierul Henry James, de Adina Arsenescu-Iamandi, (637); Maurice Na- deau: Histoire du Surréalisme, de ViroiI feronca, (641). LUMEA DE AZI « Ultima oră • la Studio, de Alice Voinescu, (649) ; Legislaţia română de drept privat a anului 1945, II, de Lazăr Focşăneanu (652) ; Con ferinţa mondială a tineretului, de Călin Poporici, (657). RECENZII PRESA MONDIALA I.omână — Sovietică — Americană — Engleză — Elveţiană. ANIVERSARI Marx — Stendhal NOTE Inocenţa morţilor, de Tudor Arghezi ; Botanica şi Niculae Grigorcscu, 3é ' Perpessicius ; Toscanini In Manhatan, Philipps Oppenheim, Un scriitor, Un om, de N. Steinhardt ; Ari stide Briand, de Alexandru Daciu ; Creaţie—nu teorie, Concurenţă şl imponderabile întâlnire, de Dan Pelraşincu ; Problemele de bază ale Teatrului românesc, Ţâri mari- ţări mici, A fi contemporan, « A face pe nebunul •, Moartea lui Harry Hopkins, de Petru Comarnescu; Simfonia lui Andricu, Transfigurări, Un Marivaux modern, de Ocidiu Con stantinescu. CRONOLOGIE 11 Ianuarie — 10 Februarie FU K Jf AT I A KEtALA PENTRU LITERATI HA Şl ARTA REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE LITERATURĂ — ARTĂ — CULTURĂ — CRITICĂ GENERALĂ APARE LUNAR Directori AL. ROSETTI Redactor Şefi CAMIL PETRESCU Secretar de Redacţiei CORIN GROSD REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ BUCUREŞTI III — BULEVARDUL LASCĂR CATARG I, 39 TELEFON 2.06.40 ABONAMENTUL ANUAL Instituţii publice şi particulare Lei 50.000 Particulari şi abon. rurale » 24.000 Studenţi, profesori, militari » 20.000 ABONAMENTELE SE POT FACE ŞI ACHITA PRIN ORICE OFICIU POŞTAL DIN ŢARĂ REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ANUL XIII, SERIE NOUĂ, Nr. 3, MARTIE 1946 AŞTEPTARE Toată ziua 'n drum mă uit Şi-aştept ziua ca să uit. Va veni ori nu mai vinei Au trecut opt vremuri pline Şi soroc după soroc. II aştept să-şi facă loc Sau prin apă sau prin foc. E un drum Ori o pârtie de fuml Vezi că mi-a făgăduit C'o să vie negreşit. Nu mi-a spus cu gura lui Ci cu a ghiocului. Toată limba grăitoare Având gura în zăvoare, Am crezut ghiocului, Lacătul norocului. Noaptea ochii nu-i închizi, Colcâifi ca de omizi. Auzi fagurii din stup : Se răscoc şi, plini, se rup. Omul tace, gândul umblă Ca un hoţ în grâu şi 'n umbră, Şi-asculţi gândurile 'n şoapte, Târlă lungă 'n pas de noapte. BABA MOARTEA Baba Moartea, zgârci şi piele, Se strecoară prin zăbrele. Pe un pat într'o odaie, Arde-o fată, de văpaie. A 'nsemnat ceva pe poartă Mâna ei de piele moartă? Calcă mut, ca pe târligi. Nu se 'ntoarce de o strigi. Ce caţi în cătun, putoare, Cu o fustă în spinare? Te-am mai prins la câte-un gard, Unde ochii zac şi ard. Vite-o, bâjbâie 'n ogradă. Veniţi, morţilor, grămadă. Veniţi, maici, flăcăi, fărtaţi. Zmulgeţi crucile şi daţi. Dac' am pus mâna pe ea, Poate nu ne-o mai scăpa. Furcile şi coasele Să-i sfărâme oasele. MAHALAUA CU COCOŞI Muhalaua cu cocoşi Are mulţi copii frumoşi, Fete smeade şi deştepte, Care nu pot să aştepte Să se 'ngrămădească anii. De cum încolţesc castanii, Primăvara are treabă. Toamnei şi ei i-i de grabă, Când le cade frunza 'n gol. Timpul cât era domol, Leneş se 'ntindea la soare Cu copiii pe cărare. Acum, vântul strânge iute Boarfele din cr.yci, pierdute Intre seri şi dimineţi, Şi din zece nouă vieţi. Au de furcă trei spitale, Patru cimitire 'n vale, Puşcăria, balamucul. Zbiară cioara, cântă cucul, Fiecare la soroc. Pentru toţi e timp şi loc. Ce dă carnea ia pământul : Aşa rânduieşte Sfântul. Toată lumea 'n fel şi cum Se strămută peste drum, Trecând lin pe la uluci In hotarul alb, cu cruci. A MURIT ŞI AURICA A murit şi Aurica. Mă apucă, mamă, frica De copiii câţi ne mor — Tânguieşte maica lor Parcă este un făcut. Doamne, ce ţi-o fi făcut, Că-i baţi şubreda ei coapsă Cu atâta grea pedeapsă*} Preotul are tain Pentru fitece creştin. Zice : « Nu te întrista. Dumnezeu ţi-i dă şi ia. Asta-i valea plângerii. El şi-alege îngerii » îngeri mari, frumoşi, bălani, Tot de şaisprezece ani. Maică dragă, nu mai plânge. Cum îi vezi că scuipă sânge E un semn de înţeles, Dumnezeu că i-a ales. Şi atuncea grife ai Doar de dric şi de alai. Că de viaţa viitoare Are Sfânta Născătoare. ROLUL IMAGINILOR IN POEZIA MODERNĂ.1^ « Retorica veche preţuia drept po doabe şi artificii aceste figuri şi aceste legături pe care rafinamentele succesive ale poeziei le-au desluşit ca fiind temelia însăşi a ţelului său, şi pe care progre sele analizei le vor afla într'o zi ca fiind datorite unor adânci virtuţi... ». P. Valéry, Tel Quel (littérature). Se cunoaşte definiţia pe care Aragon o dă în privinţa supra- realismului, în Le Paysan de Paris 2) : « Năravul numit supra-, realism înseamnă folosirea neregulată şi pătimaşe a imagineil stupefiante, ori mai degrabă, stârnirea, fără de control, a ima-j ginei pentru ea însăşi şi pentru ceea ce ar decurge din acest iaptj sub forma unor turburări de neprevăzut şi a unor metamorfoze; pe tărâmul reprezentării: căci fiece imagine, de fiece dată, tq sileşte a revizui întreg Universul ». Nărav, folosire neregulată şi pătimaşe, stârnire ce tinde către tainice zămisliri, asemenea cuvinte încă nu sunt deajuns , de puternice pentru a califica uzul — unii-1 numesc abuz — pe care 1-a făcut suprarealismul, şi împreună cu el întreaga poezie modernă, de imaginea stupefiantă. Căci dacă lipsa de control despre care vorbeşte Aragon caracterizează cu deosebire supra-/ realismul, sau măcar prezentarea lui (stârnirea imaginei poate fi \ *) In paginile ce urmează, termenii de imagine, metaforă, analogie, com paraţie, şi chiar cel de reprezentare, vor fi socotiţi aproape echivalenţi, în măsura în care şi unii şi ceilalţi implică participarea noastră la Univers, acesta fiind adevăratul ţel al studiului de faţă. ») P. 81. descătuşată de orice supraveghere?), ar fi destul să deschizi o carte a unuia dintre poeţii din cealaltă tabără — fie acest poet cel mai intelectual dintre toţi, Valéry — pentru a constata des- măţul, de data aceasta lucid şi disciplinat de raţiune, căruia i se dădeau, pe tărâmul reprezentărilor, discipolii lui Mallarmé asemeni celor ai lui Lautréamont şi ai lui Rimbaud. Cu deosebire surprinzător e faptul că numele fiecăruia din poeţii contemporani stârneşte în mintea noastră un întreg uni vers de imagini care, departe de a avea vreun rost ornamental, proiectează de îndată în faţa ochilor năzuinţele sale cele mai abstracte, gândirea sa morală ori metafizică. Orice cetitor cu oarecare cultură poate vizualiza fără nicio greutate (cer iertare Jpentru acest barbarism) scriitori atât de complexi cum ar fi Claudel, Saint-John-Perse, P. J. Jouve, Supervielle sau L. P. Fargue. Lucru ciudat este că această proiecţie care, într'un fel, se iveşte mai înaintea reflecţiunii şi care se înfăţişează ca fiind o primă intuiţie a cetitorului, în aceeaşi măsură paresă-1 lumineze pe însuşi autorul asupra năzuinţelor minţii sale. Mersul plin de dibuiri al celor foarte tineri, cum ar fi P. de la Tour du Pin sau P. Emmanuel, nu pare a fi trimes în chip de înaintaşi*, m cele dintâi cărţi ale lor, un fel de coloane de imagini, — meteor de ghiaţă sau de sânge, sortit a le arata drumul, prin neguri? Totul se petrece astfel, ca şi cum, într'un fel protivnic clasicilor, poetul modern ar aştepta din partea reprezentărilor sale, descoperirea unui ritm al său, cuprinsul gândirii sale, îndrumarea credinţei ^Tsale. Asemenea modelare a formei şi activităţii mintale după tiparul imaginei, ne va pricinui mai puţine prilejuri de mirare când vom şti ce anume rol i s'a dat acesteia în seamă, de către contemporanii noştri, cât de multă încredere în destoinicia semnelor subînţelege întreaga poezie modernă. Dar într'un aseme nea domeniu din care ispitele verbale nu lipsesc, e mai prudent } i&jk nu te încumeţi a pătrunde decât cu paşi măsuraţi. Să ne mulţumim, deocamdată, de a culege numai şi a discuta diversele mărturii. In privinţa virtuţii şi atotputerniciei imaginilor, scrie André Breton x), ar putea fi vorba doar de un fenomen nou şi caracte- 3) Hommage à Scnnt-Pol-Boux, ristic ». Fenomen care nu aparţine unei şcoli ori unei grupări, în aceeaşi măsură, nu aparţine nici poeziei franceze, dacă-i ade vărat că, pe urmele maeştrilor simbolismului francez, nicio lite ratură nu s'a desinteresat de mijloacele bogate pe care le îngă duia un limbaj nou, făgăduind neistovite corespondenţe. Se pare că, totuşi, suprarealiştii şi-au dat mai bine seamai decât oricine de rolul imaginilor în gândirea noastră. Ba încă) poate că au mers prea departe. N'au căutat întotdeauna a de of sebi gândirea poetică de gândirea conceptuală, pe de o parta, şi de cunoaşterea mistică, pe de altă parte. Au avut tendinţa de a contopi în operaţia poetică toate operaţiile spiritului — là urma urmelor nu se arată ea, oare, a fi cea mai înaltă? — şi să îngăduie astfel imaginilor a stăpâni un loc copleşitor în me canismul nostru sentimental.