Interviu 145

prinzând-o, deveni brusc furioasă şi o trânti de pământ, omorând-o... Noi am îngropat pasărea la Gheorghe Vrabie marginea grădinii, acoperindu-i „mormântul” cu nişte paie, şi chiar am plâns. În ziua aceea a fost omorâtă „sunt fascinat şi copilăria noastră. de culorile bucuriei Am trăit apoi, dacă se poate şi ale revoltei” spune aşa, într-o patrie vitregă, având şi din această cauză multe – Stimate domnule Gheorghe de suferit. Vrabie, povestiţi-ne vreo întâmpla- Astăzi, când văd Tricolorul re din copilărie care v-a marcat ca fluturând în vânt şi acvila Stemei artist plastic. Ce nu poate uita co- de Stat mişcându-şi aripile (stemă pilăria Dumneavoastră? al cărei autor am devenit în anul – Aş vrea să mă refer la una 1990, obţinând victoria la concur­ care mi s-a părut enigmatică şi sem­ sul organizat pentru realizarea nificativă. Eu şi fratele mai mic, Ale­ acesteia), am impresia că pasărea xandru, am fost treziţi odată înainte aceea misterioasă, cu care ne-am de a se lumina de ziuă şi puşi la jucat în copilărie, omorâtă de o fiinţă lucru. Mama noastră vitregă smul­ insensibilă, a reînviat, urcă în înaltul gea de pe noi sumanele cu care cerurilor şi nimeni nu o va mai putea ne îmbrăcam ziua şi ne înveleam ucide niciodată!... noaptea. În casă erau plăpumi, dar – Ce-aţi încercat întâi în ado- nu ni se permitea să le folosim, lescenţă, condeiul sau penelul? fiindcă erau păstrate pentru suro­ – Pe când eram elev în clasa rile născute din a doua căsătorie a a VII-a la şcoala din Călineşti, trimi­ tatei, pentru când vor creşte mari şi team texte versificate la redacţia zi­ se vor mărita... Gestul ei era însoţit şi arului Tânărul leninist din Chişinău. de aceste vorbe usturătoare: „...Hai Erau, fără îndoială, nişte încercări treziţi-vă, nu dormiţi până va cârâi neîndemânatice ale unui copil mar­ cioara în par!...”. cat de ispita cuvântului. Am primit, Într-o dimineaţă, ieşind noi în de două ori, răspuns de la Aureliu ogradă, la un moment dat, din cer Busuioc – răvaşe scurte în care mi coborî o pasăre mare cu pene gal­ se explica de ce textele nu pot fi bene, gri şi maronii. Se lăsă prinsă publicate, poetul sfătuindu-mă să în mâini. Aruncată în sus, revenea citesc mai mult. Îmi amintesc că ti­ la noi de fiecare dată. (Ceea ce tlul unui „opus” era De ce-mi iubesc spun nu a fost un vis, ci curată rea­ eu Patria!, fiind vorba, desigur, de litate, e o întâmplare pe care o ţine Uniunea Sovietică... minte, până în prezent, şi fratele Mai târziu am hotărât să fac meu.) Auzind zarva noastră, ieşise nişte ilustraţii la propriile texte, din casă şi maştera. Zăbovi o clipă, desene cu peniţa în tuş, exersând apoi ni se adresă pe un ton prefăcut întâi în creion, elaborând compozi­ pe care nu l-am înţeles, zicându-ne: ţia, diverse variante. Le-am expe­ „...Ian daţi-mi-o şi mie s-o ţân şi eu diat la revista Scânteia leninistă, al oleacă...”. O aruncai spre ea, dar, cărui sediu se afla pe str. Şciusev, 146 limba Română colţ cu actuala M. Eminescu. Peste sunt de multe ori dramatice. Un o zi sau două pictorul Isai Cârmu exemplu în acest sens este cel al mă anunţă că se afla în redacţie pictorului olandez Van Gogh (1853- în momentul în care a sosit cores­ 1890), talentul şi valoarea operei pondenţa şi a fost deschis şi plicul sale fiind unanim recunoscute şi cu materialele mele, mi-a spus că apreciate la justa valoare abia după ilustraţiile au produs o impresie dispariţia lui. Fiind un autodidact, el bună. a revoluţionat modalităţile de expre­ Ulterior, am trăit multe expe­ sie în pictură, împreună cu Cezanne rienţe dificile, însă necesare pentru şi Gauguin, fondatorii postimpresio­ a reuşi de la prima încercare la exa­ nismului şi expresionismului. Şi-a menele de admitere la Academia de realizat opera într-un deceniu, re­ Arte Plastice din Sankt Petersburg, uşind această performanţă datorită fără să fi absolvit colegiul de arte, sprijinului material acordat de către pe atunci Şcoala de Arte Plastice. fratele său. – Se spune că mediocrităţile În timpul vieţii a reuşit să vân­ răzbat singure, iar talentul adevă- dă un singur tablou!... rat trebuie susţinut. Cine au fost După ce a plecat dintre cei vii, o cei care v-au încurajat la început? natură statică a lui, Floarea soarelui, Pe cine dintre artiştii plastici de s-a vândut la cel mai înalt preţ care la noi îi consideraţi dascălii Dum- s-a plătit vreodată pentru o lucra­ neavoastră? re de artă, 50 de milioane de dolari – Pentru a răspunde la aceas­ americani! După cum scrie criticul de tă întrebare ar trebui să ştim ce este artă Vasile Florea: „…Sunt celebre valoare autentică şi ce este pseudo­ Scrisorile lui către fratele său Theo, valoare în materie de artă, ce este mărturie vie a devorantelor reflecţii talentul şi ce este mediocritatea. despre artă care au torturat conştiinţa Să ştiţi că nu numai în mediul acestui artist până în momentul când celor implicaţi în procesul creator, şi-a pus capăt zilelor!...”. A plătit deci, ci şi în cel al consumatorilor de pentru originalitatea operei, cu pro­ produse artistice există oameni pria viaţă. Dacă s-ar fi înregimentat culţi, instruiţi, dar şi o mulţime de în promovarea vreunui curent artis­ agramaţi. tic la modă, ale cărui opere erau, la În cazul producătorilor (creato­ vremea aceea, pe placul publicului, rilor) de valori culturale este nevoie în mod sigur, destinul său nu ar fi fost de asumarea inventivităţii şi origi­ atât de dramatic. nalităţii, aşa cum s-au manifestat Am întâlnit mulţi oameni ne­ acestea în istoria artelor începând mulţumiţi de meseriile pe care le cu picturile din peşteri, continuând practică, spunând că ar fi vrut să se cu frescele, mozaicurile şi vitraliile ocupe de cu totul altceva. Faptul că din templele şi catedralele europe­ am ajuns să lucrez în lumea artelor ne, elaborate în Evul Mediu şi în epoca mă face să fiu mulţumit de viaţă, tot modernă, până la varietatea de stiluri, ceea ce este legat de artă, de proce­ şcoli şi multitudinea de opere din sul creator, îmi prilejuieşte satisfacţie diferite genuri prin care s-a afirmat şi bucurie. În acest domeniu de acti­ arta modernă. vitate ai de a face în permanenţă cu Istoria artei demonstrează că noul. Sunt fascinat – deopotrivă – de talentele sunt rare, iar destinele lor culorile bucuriei şi ale revoltei. Interviu 147

Referitor la profesorii („dască­ o povestire de Barbu Delavrancea, lii”) pe care i-am avut: primul artist pentru frumuseţea caracterelor şi a plastic care mi-a fost un timp dascăl expresiei plastice executată printr-o este maestrul Mihai Petric. Înainte haşurare specială, cu drepte linea­ de a intra la Şcoala Republicană de re şi curbe din care rezulta o gamă Arte Plastice am frecventat, vreo tonală argintie, agreabilă. trei luni de zile, un cenaclu de artă Un alt profesor, ale cărui pre­ care funcţiona pe lângă această legeri captivau elevii, a fost Nicolai şcoală şi care era condus de M. Pe­ Alentiev. Era artist scenograf, a par­ tric. În timpul unei ore de desen, ticipat la inaugurarea Teatrului Lu­ în sala în care lucram (desenam ceafărul înfiinţat de grupul de actori un relief în ghips care reprezenta condus de regizorul Ion Ungurea­ o frunză mare de acant), a intrat nu. Îmi amintesc una dintre lecţiile directorul şcolii, sculptorul Alexan­ acestui învăţător, legată oarecum dru Maico, dorind să vadă cu ce ne de principiile artei de sinteză. Zi­ ocupăm. A zăbovit şi lângă desenul cea: „Într-o dimineaţă frumoasă de meu. M. Petric l-a întrebat: „Nu cito, vară, după ce mama ţi-a dat o felie vozimiom ego k nam?”, adică: „Ei ce de pâine şi o cană cu lapte, porneşti zici, îl luăm la noi?”. în căutarea unui motiv, soarele dimi­ Primul an la Şcoala Republi­ neţii străluceşte, păsările cântă, to­ cană de Arte Plastice, la disciplinele tul se trezeşte la viaţă şi se înviorea­ de specialitate, ne-a fost profesor ză. În fine, ai găsit, pare-se, peisajul Anatol Colceag, un pictor bun şi un căutat şi te apuci de pictat. Dar pe om deosebit, care era în sinea lui un măsură ce te apropii de final simţi disident. În societatea din perioada că te cuprinde un fel de îndoială şi aceea, marcată de demagogie, in­ o deziluzie. De unde provine acest toleranţă, agresivitate şi şovinism, sentiment? Ceea ce ai cuprins în când totul şi toţi erau spionaţi, studiul tău este doar un crâmpei, supravegheaţi şi denunţaţi, el îşi doar o părticică din universul com­ permitea să declame, în prezenţa plex, din cadrul vast al naturii prin elevilor, nişte versuri cu conţinut care ai trecut şi care ţi-a provocat pentru care risca să încaseze ani sentimentul plenitudinii ce ţi-a co­ grei de puşcărie. pleşit întreaga fiinţă!”. Important însă e că profesorul Vreo doi ani ne-a predat dis­ Colceag explica elevilor că o con­ ciplinele de specialitate profesorul diţie sine qua non a lucrării de artă Igor Necitailo, absolvent al Institutu­ trebuie să fie emotivitatea. lui de Arte plastice din Kiev, un bun Într-o zi îi arătasem profesoru­ desenator şi acuarelist, dar care nu lui revista Scânteia leninistă, proas­ s-a manifestat, în mod deosebit, în păt apărută, în care erau publicate cadrul expoziţiilor de artă. şi ilustraţiile mele. S-a amuzat, evi­ Trebuie menţionat faptul că, pe denţiind imperfecţiunea desenelor atunci, Şcoala Republicană de Arte sub aspectul structurii anatomiei, Plastice era rusificată la maximum: dar le-a apreciat pentru expresivi­ majoritatea profesorilor fiind ruşi, tatea mesajului artistic, vioiciunea predarea se făcea în limba rusă, personajelor etc. În aceeaşi revistă temele compoziţiilor pentru ilustra­ publica şi el ilustraţii. Admiram dese­ ţii erau luate din scrierile lui Puşkin, nele sale realizate cu peniţa în tuş la Krâlov, Gogol; despre Eminescu, 148 limba Română

Mihai Eminescu, Poezie populară

Vedere din Ipoteşti

Ilustraţie la cartea Buburuzele de Ipoteşti. Casa poetului Gr. Bogasieru Interviu 149

Ipoteşti

În calea vânturilor Povestea lui Harap Alb 150 limba Română

Creangă sau Alecsandri – nici po­ sacre viaţa artelor plastice le-aş reco­ mină. manda să mediteze foarte serios, Totuşi rolul decisiv în formarea înainte de a lua această decizie. mea profesională l-a avut pictorul Munca artistului plastic compor­ Aurel David, absolvent al Institutu­ tă multe riscuri specifice activităţii lui de Arte Plastice „V. Surikov” din creatoare. Dacă interesele omului Moscova. Înainte de a-l cunoaşte, gravitează în jurul problemelor ma­ i-am văzut câteva lucrări, expedia­ teriale, atunci el în nici un caz nu te prin poştă din metropola rusă trebuie să-şi orienteze activitatea la revista care astăzi se numeşte spre domeniul artelor. De obicei, Noi. Erau nişte interioare de case viaţa artistului plastic e marcată de ţărăneşti realizate în acuarelă într-o privaţiuni. Probabil, bucuria creaţiei gamă cromatică compusă din culori solicită artistului un anumit sacrifi­ calde. Atunci am auzit prima dată de ciu. Pictorul român Nicolae Grigo­ numele său. rescu (1838-1907) nu a îndrăznit Mi-a fost apoi profesor, ne-a nici să-şi întemeieze o familie, de predat desenul, pictura şi compozi­ teama că lipsurile verosimile vor ţia vreo jumătate de an. După cum avea repercusiuni asupra destinu­ am înţeles, nu avea un sistem de lui celor dragi. El s-a revoltat îm­ instruire definitivat. De obicei, se potriva indiferenţei autorităţilor şi a aşeza în faţa lucrărilor elevilor şi de­ societăţii faţă de munca şi arta sa, monstra, cu penelul în mână, cum nimeni nu a găsit de cuviinţă să-i trebuie pictat modelul. În lucrările pună la dispoziţie măcar un atelier, mele nu a intervenit niciodată, nici dacă l-ar fi avut, ar fi realizat mult el, nici vreun alt profesor. mai multe... Am avut totuşi prilejul să-l cu­ Istoria artelor plastice cunoaş­ nosc destul de bine, ceea ce m-a te însă şi nume de artişti, e drept, inspirat mai târziu să scriu mono­ mai puţini, care au dus o viaţă fără grafiaAurel David, timpul, artistul lipsuri. Pablo Picasso (1881-1973), şi opera. pictor francez de origine spaniolă, În luna mai 2005, în satul Bar­ a fost susţinut de diverşi negustori dar, unde a copilărit, au fost orga­ care vindeau la preţuri foarte bune nizate diverse manifestări prilejuite lucrările. În anul 1957, negustorul de împlinirea unui deceniu de la fon­ Kahnweiler a expus şi a vândut şap­ darea Liceului teoretic care îi poar­ tezeci de pânze realizate de pictor, tă numele, la această manifestare încasând 400 de milioane de franci. fiind lansată şi monografia mea. Picasso a remarcat cu acest prilej: Scrierea acestei cărţi a fost şi o în­ „Este o loterie. Un om poate să câş­ cercare de a salva măcar o parte tige la loterie o dată în viaţa sa. Cu din opera remarcabilului artist. Kahnweiler este ca şi cum ai câş­ Fireşte, şi cei patru ani de studii tiga în fiecare zi...” (citat din cartea la Şcoala Republicană de Arte Plas­ Le petit mond de Pablo Picasso, tice din Chişinău au fost importanţi Editura Hachet, Paris). Evident, aşa pentru a înţelege lumea fascinantă ceva se putea întâmpla doar într-o şi misterioasă a artelor. ţară cu tradiţii culturale solide, cum – Ce i-aţi sfătui pe tinerii este Franţa. Se mai spune că spre care vor să ajungă pictori? sfârşitul vieţii ar fi mărturisit că s-a – Tinerilor care ar vrea să-şi con­ distrat uneori pe seama consuma­ Interviu 151 torilor de artă, păcălindu-i cu lucrări că va putea să învingă greutăţile care nu erau decât nişte produse şi privaţiunile posibile, să urmeze făcute în glumă... această cale! – Care este condiţia artistului – Cum aţi ajuns autor de ste- plastic la noi, astăzi, în Republica me, blazoane şi drapele? Heraldi- Moldova? ca este o artă sau o ştiinţă? – Dezinteresul şi indiferenţa – Aş vrea să răspund, întâi, autorităţilor de stat şi ale societăţii la a doua parte a întrebării. Dicţio- faţă de cultură se reflectă în aspec­ narul explicativ al limbii române tul sediului Muzeului Naţional de spune că heraldica este o „disci­ Artă Plastică, în mizeria în care se plină auxiliară a istoriei, care se zbat unii artişti talentaţi, cu ale căror ocupă cu studiul stemelor statelor, lucrări s-ar putea mândri orice ţară, blazoanelor etc.”. În acest context, orice societate normală. La noi unii ar fi trebuit să fie menţionată, în pri­ artişti şi-au schimbat meseria. Un mul rând, crearea Stemelor de Stat. pictor grafician talentat- s a făcut, Definiţia din dicţionar se referă mai de exemplu, taximetrist, nişte colegi mult la teoria heraldicii, la aspec­ iau masa de două ori pe săptămână tul ei ştiinţific şi istoric. Simboluri­ la o cantină pentru săraci a compa­ le heraldice statale, stemele, em­ niei Union Fenosa. În prezent, pro­ blemele sunt produse de sinteză, cesul creator şi omul de creaţie nu rezultatul colaborării specialiştilor mai este supravegheat, pas cu pas, din domeniile istoriei, artelor plas­ de regimul politic actual, ca în pe­ tice şi administraţiei (guvernării). rioada dominaţiei regimului totalitar, Drapelul, stema, imnul şi sigiliul de dar autorităţile nu conştientizează stat, împreună cu valuta naţională, importanţa artei şi, în consecinţă, constituie însemne naţionale, atri­ a rezultat o societate spoită sub bute indispensabile suveranităţii şi aspect material, lunecând în incul­ independenţei. tură, ignoranţă şi degradare morală În perioada mişcării de renaş­ şi spirituală inimaginabile. Aş spune tere şi emancipare naţională, par­ că statul care nu investeşte în insti­ ticipanţii la demonstraţiile din anii tuţiile de cultură şi de învăţământ 1989-1990 purtau drapele tricolore, va fi nevoit să construiască peni­ pe unele dintre acestea erau aplicate tenciare şi puşcării. În învăţământ, steme desenate neîndemânatic, ne­ literaturii şi muzicii li se acordă mai profesionist. Imaginile, în majoritatea multă atenţie decât desenului, ar­ lor, evocau Stema istorică a Ţării telor plastice. Abecedarele au fost Moldovei, elementul dominant fiind concepute fără a se lua în calcul şi capul de bour, în unele cazuri – ca­ ABC-ul artelor plastice. pul de zimbru. Prin folosirea acestor Autorităţile au mai multă grijă simboluri demonstranţii protestau de reprezentanţii altor domenii de­ inclusiv împotriva simbolicii stata­ cât de oamenii de cultură. le sovietice, a drapelului şi stemei De aceea, înainte de a-şi în­ R.S.S.M., care au fost realizate de cepe studiile în domeniul artelor, specialişti străini, după modele indi­ le-aş recomanda tinerilor să medi­ cate de Moscova, ele nu aveau nici o teze profund şi realist. Doar dacă legătură cu tradiţiile noastre istorice, tentaţia este puternică şi omul sim­ naţionale şi erau întemeiate doar pe te că Dumnezeu l-a dotat cu har şi valorile materiale... 152 limba Română

După destrămarea imperiului a C.C. al P.C.M. în primăvara anului sovietic toate fostele republici unio­ 1990, doar cinci s-au angajat în ela­ nale au revenit la simbolurile heral­ borarea proiectelor Stemei, deci nu dice concepute potrivit tradiţiilor lor toţi au realizat proiecte, aşa cum se naţionale şi istorice, în unele state afirmă în text (vezi pag. 140). Acolo care şi-au redobândit independenţa se mai spune: „...În Iugoslavia a fost elaborându-se simboluri heraldice tipărit un afiş care a fost prezentat noi. Doar în Bielarusi, după o scur­ la judecata Prezidiului Sovietului tă perioadă de timp, s-a revenit la Suprem al R.S.S.M., iar mai târ­ drapelul şi stema din perioada so­ ziu şi a Sovietului Suprem...” (vezi vietică. pag. 145). Această afirmaţie nu co­ În Republica Moldova, după respunde adevărului. Nimeni nu s-ar recunoaşterea oficială a Tricolo­ fi încumetat atunci să tipărească rului ca Drapel de Stat, în ziua de un afiş cu o Stemă neaprobată..., 27 aprilie 1990, la prima sesiune a unde? – în Iugoslavia! Primul afiş S.S. al R.S.S.M. s-a pus problema cu Stema de Stat a fost tipărit după elaborării unei noi variante a Stemei data de 3 noiembrie 1990, dată la de Stat a Republicii Moldova, iar la care S.S. al R.S.S.M. a adoptat-o. 11 mai 1990 a fost anunţat, în acest În afiş imaginea policromă a fost scop, un concurs. micşorată în raport cu varianta de La 12 mai 1990, Sovietul Su­ bază, având diametrul de 38 cm. Afi­ prem a desemnat, în vederea des­ şul a fost tipărit la tipografia Editurii făşurării concursului, un juriu al­ Universul într-un tiraj de 20.000 de cătuit din 13 deputaţi, preşedinte exemplare, la solicitarea cotidianului fiind numit Mircea Snegur. Din juriu Moldova Suverană. Al doilea afiş a făceau parte Ion Borşevici, Nicolae fost tipărit, într-adevăr, în Iugoslavia, Dabija, Mihai Cotorobai, Gheorghe în oraşul Kranj, dar mai târziu. Iniţia­ Mazilu, Alexandru Moşanu şi alţii. tiva realizării acestui afiş aparţinea Istoria desfăşurării concursu­ directorului firmei „Zimbru” – o asoci­ lui, procesul elaborării şi adoptării aţie cu activitate economică externă. Stemei de Stat a Republicii Moldova În acest afiş imaginea are diametrul sunt reflectate, pe baza materialu­ de 52 cm şi este identică cu varianta lui documentar, de către Silviu An­ de bază, realizată în proiect. Afişul drieş-Tabac în lucrarea Heraldica respectiv reprezintă o adevărată teritorială a Basarabiei şi Trans- capodoperă de artă poligrafică, de nistriei. o calitate deosebită, sub aspect po­ În această carte cititorii intere­ ligrafic rămânând, până în prezent, saţi pot găsi informaţii utile referitoa­ de valoare unică. Iată încă o afirma­ re la acest subiect. Din păcate, ea ţie la care trebuie să dau răspuns. conţine şi afirmaţii ce nu corespund În compartimentul Critica Stemei, la adevărului. Voi face, în calitate de pag. 151, se spune: „...în cadrul dis­ participant direct la acele evenimen­ cutării proiectelor Vrabie şi Mudrea te, unele precizări, iar la o eventuală la Comisia Naţională de Heraldică, reeditare a lucrării inexactităţile ar Genealogie şi Sigilografie a Româ­ trebui înlăturate: din cei şapte ar­ niei s-a pus problema plasării acvilei tişti plastici care, împreună cu un pe câmpul galben al Drapelului de grup de savanţi, au fost convocaţi Stat şi astfel culorile aveau să se la secţia pentru ideologie şi cultură contopească. (Tot pe fâşia galbenă Interviu 153 a Tricolorului a fost amplasată Ste­ afirma că ni se potriveşte mai mult o ma şi în proiect (n.n. – Gh.V.).) Aici stemă cu..., dar este ireproductibilă J. N. Mănescu a propus ca acvila să aici obrăznicia lui. Indignat de com­ fie colorată într-un aur brun, diferit de portamentul revoltător al acestui in­ galbenul tricolorului. Pictorul, proba­ divid, poetul Grigore Vieru, care se bil, nu a înţeles bine şi a desenat-o afla la balconul din partea dreaptă a brun, cafeniu închis...”. prezidiului, a strigat: „Vor să ne fure Adevărul e că despre „suges­ istoria!...”. tia” domnului J. N. Mănescu am aflat „Primul care a susţinut proiec­ abia când am citit pasajul acesta tul în această avalanşă de atacuri după apariţia cărţii!... ale rusofonilor a fost deputatul Con­ Culoarea naturală (maro) a stantin Tănase, care a spus clar că acvilei în varianta Stemei actuale «trebuie să adoptăm această Ste­ de Stat a propus-o doamna Maria mă»” (op. citată). Au pledat apoi în Dogaru, după cooptarea ei în calitate favoarea Stemei deputaţii P. Soltan de coautor al concepţiei teoretice!... şi Gheorghe Ghimpu, ulterior se­ Am fost de acord ca acvila din Stemă cretar al Prezidiului Sovietului Su­ să aibă culoarea aurului brun sau prem, fiecare venind cu argumen­ chiar culoarea bronzului. tele sale. În seara zilei de 2 noiembrie Ultimul a luat cuvântul deputa­ 1990 Stema a fost prezentată mem­ tul Petru Lucinschi, primul secretar brilor Prezidiului Sovietului Suprem, al C.C. al P.C.M. Cuvântarea în­ şedinţa fiind prezidată de Alexan­ cepută în româneşte şi terminată în dru Moşanu. S-au implicat în dis­ ruseşte, să recunoaştem, a avut o cuţii deputaţii A. Arseni, I. Borşevici, anumită importanţă. Au confirmat-o M. Cotorobai, Gh. Mazilu, P. Soltan, şi cei ce au urmărit şedinţa la tele­ V. Puşcaş, A. Moşanu, I. Vatamanu, vizor, şi cei ce au asistat în sală. toţi susţinând proiectul. Pe data de Lucinschi i-a „convins” pe deputaţii 3 noiembrie 1990, în a doua parte a care şovăiau să voteze proiectul zilei, la sesiunea a cincea a S.S. al Vrabie-Dogaru. Fiind propus spre R.S.S.M., prezidată tot de A. Moşa­ aprobare, proiectul a fost votat de nu, s-a discutat chestiunea referi­ 243 deputaţi, 2 au fost „împotrivă”, toare la Stema de Stat. Şedinţa era 11 s-au abţinut. transmisă în direct la TV. Deputatul Pe lângă problemele inerente Ion Ţurcanu a prezentat raportul procesului creator, legate de elabo­ explicând deputaţilor, mulţi dintre rarea unei lucrări complicate, trebuia care erau membri ai P.C.M., motive­ să lupt şi cu agresivitatea şi viclenia le pentru care în ansamblul Stemei unor indivizi implicaţi în concurs. Iată au fost introduse anumite simboluri, doar câteva episoade în acest sens: el insistând, în mod special, asupra nu ştiu dacă cineva s-a întrebat vreo­ simbolului creştin, Crucea, chemân­ dată de ce doamna Maria Dogaru, du-i pe deputaţi să aprobe Stema. La coautor al concepţiei teoretice a Ste­ începutul dezbaterilor dădeau tonul mei, care în acea zi era în Chişinău, deputaţii care erau împotriva proiec­ nu a participat la Sesiunea plenară a tului, majoritatea vorbitori de limbă Sovietului Suprem din 3 noiembrie, rusă. Deosebit de agresiv a fost la care a fost adoptată Stema, pentru P. Şornicov. Invocând necesitatea că anume ea ar fi trebuit să prezinte respectării adevărului istoric, dânsul şi să explice deputaţilor concepţia 154 limba Română teoretică a lucrării, nu eu. N-a par­ cameraman, spunându-mi că vor să ticipat, deoarece atunci când a fost realizeze un material despre Stema căutată la hotel, pentru a fi invitată la de Stat. Mi s-a părut ceva suspect şedinţă, nu a fost găsită. Concurenţii în comportamentul lor. Când am vi­ noştri s-au dus, dimineaţa, pe data zionat ulterior emisiunea, m-a mirat de 3 noiembrie, la hotel, au căutat-o, mult „montajul”. Înainte de a filma în au găsit-o şi au intimidat-o, reproşân­ atelierul meu, ei lucraseră deja în du-i că nu este treaba ei să se im­ atelierul concurentului, acela afir­ plice în adoptarea unei Steme care mând că el ar fi inventat steaua cu „va provoca tensiuni interetnice”!... opt raze pe care eu, chipurile, i-aş Mai e ceva: la scurt timp după adop­ fi furat-o!.. tarea Stemei, la Uniunea Artiştilor Toate stelele folosite în arta Plastici s-a desfăşurat un congres. heraldicii se cunosc de foarte mult Concurentul meu din ultima etapă timp şi este explicată semnificaţia a concursului, ieşind la tribună, a lor simbolică. Steaua cu opt raze rostit un discurs în care m-a învi­ figurează în Stema de Stat a Moldo­ nuit că am plagiat Stema României. vei din timpul domniei dinastiei Mo­ A făcut şi o xerocopie a acesteia, vileştilor, fiind introdusă şi în ansam­ acoperind cu alb de zinc cei doi lei blul Stemei Domnitorului Dimitrie şi scutul pe care este amplasată ac­ Cantemir. Este considerată steaua vila, adaptând varianta românească Maicii Domnului, în iconografia bi­ la configuraţia Stemei pe care am zantină artiştii o reprezintă, într-o elaborat-o eu. După ce şi-a încheiat formă stilizată, pe acoperământul discursul, majoritatea participanţilor Maicii Domnului. Steaua cu opt raze au aplaudat îndelung. A fost unica este o variantă a stelei călăuzitoare dată când i-am văzut pe colegii de de la Betleem. Acesta a fost motivul la U.A.P. ovaţionând!... pentru care am introdus în Stemă Evident, nu aveau idee despre varianta respectivă şi nu pe cea cu esenţa ascunsă a lucrurilor. cinci raze, care, să nu uităm, a fost M-a şocat totuşi bucuria aces­ simbolul Armatei Sovietice. tora vizavi de ordinara mârşăvie Concurentul care a ocupat lo­ a oponentului şi plăcerea lor de a cul al treilea în concurs s-a dovedit vedea cum se urăsc între ei mol­ şi el perfid. Peste treisprezece (!) dovenii. S-a ridicat colegul Gr. Plă­ ani de la adoptarea Stemei, într-un mădeală şi a dat citire unui protest, interviu acordat unui ziar de limbă semnat de mai mulţi artişti plastici, rusă, el denaturează grosolan fap­ toţi exprimându-şi revolta împo­ tele afirmând că „...de trei ori res­ triva insinuărilor nedrepte. După pinsă de Comisia pentru heraldică, congres, pictorul L. Grigoraşcenco, Stema a fost adoptată prin majori­ despre care nu se poate spune că tatea de voturi a deputaţilor”. a fost un mare prieten al istoriei şi Or, adevărul e altul: Stema a culturii românilor, a încercat să mă fost adoptată la 3 noiembrie 1990, liniştească, dându-şi seama, chiar şi iar Comisia Naţională pentru He­ el, despre sensul adevărat al acelei raldică a fost înfiinţată abia la 5 de­ manifestări. Spiritele însă nu s-au cembrie 1995, prin Decretul nr. 415 potolit şi atacurile au continuat: al Preşedintelui Republicii!... În in­ într-o zi s-au prezentat în atelierul terviul cu pricina, publicat în gazeta meu doi tineri, o telejurnalistă şi un Время, nr. 126 (749) din 29 august Interviu 155

2003, intitulat Despre cum a fost voastră. Cum aţi fost solicitat să substituită Stema, se falsifică is­ participaţi la elaborarea proiecte- toria creării şi adoptării Stemei, se lor pentru Stema României? încearcă, iarăşi, discreditarea mea – În primăvara anului 1992 ca autor al concepţiei teoretice şi ca am avut o deplasare de lucru la Bu­ artist plastic realizator, este calom­ cureşti. Într-o seară, am asistat la niată dna Maria Dogaru în calitatea inaugurarea unei expoziţii de artă ei de coautor al concepţiei teoretice, prezentată la Cercul Militar din Calea sunt ofensaţi membrii juriului şi ai Victoriei, lucrările aparţinând sena­ Comisiei Naţionale pentru Heraldi­ torului Simeon Tatu, înaltă faţă bise­ că a României, sunt umiliţi deputaţii ricească. La inaugurare era prezent care au votat proiectul, toţi cetăţenii şi preşedintele României Ion Iliescu, care o recunosc, autorul afirmând venise însoţit de Preşedintele Ca­ că ar fi vorba de un simbol intro­ merei Deputaţilor, Oliviu Gherman. dus în sala de şedinţe a Sovietului Deplasarea mea la Bucureşti era în Suprem „prin uşa din spate!...”, ex­ consens cu hotărârile de colaborare presia îi aparţine. Aceeaşi publicaţie pe care le adoptaseră Preşedintele îşi anunţă cititorii (atenţie!) că, între Republicii Moldova Mircea Snegur şi timp, a fost elaborat un nou proiect Preşedintele României Ion Iliescu la al Drapelului de Stat, care ar fi fost întâlnirea lor de la Ungheni din toam­ publicat într-un număr anterior al na anului 1991, dacă îmi amintesc aceleiaşi gazete! În aceeaşi publi­ bine. La Cercul Militar venisem şi caţie este denigrat şi Drapelul de pentru a răspunde unei invitaţii a lui Stat, citez: „…Istoricii mai curioşi Radu Cârneci, poet şi traducător, cu şi consilierii mai mult sau mai puţin care făcusem cunoştinţă la Chişinău, cărturari îşi pot da bine seama că unde în 1991 a fost editat volumul actualul Drapel oficial al Republicii Florile răului de Sharles Baudelaire Moldova este o copie al steagului într-o remarcabilă traducere semna­ de luptă al României Mari din timpul tă de domnia sa, carte pentru care profascistului Ion Antonescu…”. executasem prezentarea grafică. În Iată metodele folosite de că­ cadrul vizionării expoziţiei, poetul tre răuvoitori pentru a dezorienta, m-a prezentat Preşedintelui şi s-a tulbura şi induce în eroare nu nu­ înfiripat o discuţie. Pe atunci, se des­ mai cititorii creduli, ci şi demnitarii făşura conflictul provocat de sepa­ cu putere de decizie. Ei vor să ne ratişti în Transnistria, atmosfera era schimbe simbolurile. tensionată. Am explicat Preşedinte­ – În cartea dnei Maria Doga- lui României caracterul vizitei mele ru, intitulată Din Heraldica Româ- la Bucureşti. Aflând că sunt reali­ niei, apărută la Editura I. I. F. în zatorul Stemei de Stat a Republicii anul 1994, la secţiunea Stema ac- Moldova, dl Oliviu Gherman a zis că tuală a României, pag. 165, sunt mă include în componenţa echipei menţionaţi câţiva artişti plastici care lucrează la proiectele Stemei din România, S.U.A., Italia şi din României. Am acceptat, beneficiind, Basarabia care au realizat proiec- în procesul de lucru, şi de propune­ te pentru actuala Stemă de Stat rile profesioniste ale doamnei Maria a României, adoptată la 10 sep- Dogaru, cu care colaborasem deja tembrie 1992. Printre autori este la elaborarea Stemei de Stat a Re­ menţionat şi numele Dumnea- publicii Moldova în 1990. 156 limba Română

Este firesc faptul că am vrut ca Mă întristează şi altceva: tre­ Stema României să fie concepută în când prin Cluj, am văzut şi acolo într-un stil artistic similar celui al Ste­ scaune şi cutii de gunoi vopsite în mei Republicii Moldova. În toate sta­ culorile Drapelului Tricolor, ceea ce tele, în care există o societate cultă, nu poate fi calificat altfel decât ex­ această stare de lucruri se reflectă şi ces de zel, profanare. în arta şi în ştiinţa heraldicii, în expre­ Se mai practică şi aplicarea sia artistică elevată a stemei ţării sau mărcilor de acciz cu Stema de Stat a stemelor municipale şi regionale. pe pachetele de ţigări şi capacele În heraldica românească, îndeosebi sticlelor cu băuturi alcoolice. După în heraldica teritorială a Basarabiei şi consumarea acestor produse, sim­ Transnistriei, nu există, din păcate, o bolurile statale şi naţionale sunt astfel de unitate stilistică din cauza aruncate pe jos şi călcate în picioare evenimentelor istorice conflictuale de cetăţeni, pe toate străzile oraşe­ şi din cauză că multe lucrări de artă lor şi drumurile satelor. heraldică, drapele, embleme etc. Păcat... au fost realizate de autori străini de – Vă mulţumim. istoria, cultura şi arta noastră. Expe­ rienţa acumulată în domeniul artei A consemnat: şi teoriei heraldice cred că mi-ar fi Ion Găină permis să realizez, la un nivel artis­ tic valabil, şi proiectul final al Stemei 21 august, 2005 actuale a României, dacă mi s-ar fi oferit onoarea! Ar fi fost o stemă ase­ mănătoare cu Stema României Mari, adoptată în anul 1921, care a fost elaborată de către doi autori, heral­ distul transilvănean Jozef Sebestyen de Keopecz, autorul imaginii vizuale, şi Paul Gore – heraldist basarabean, autorul concepţiei teoretice. Dar, mă întreb: ar fi fost fru­ mos să se întâmple aşa, să fiu eu autorul? România are destui artişti plastici capabili să materializeze concepţii heraldice de înaltă cali­ tate. Ştiu că toate ţările civilizate îşi tipăresc îndreptare, cu etaloanele Stemei de Stat, în variante mono­ crome, policrome şi în relief, care trebuie studiate şi respectate! Toate încercările de a-i convin­ ge pe responsabilii noştri de aceas­ tă necesitate imperioasă nu dau, la noi, nici un rezultat. Povestea lui Harap Alb