Urechean-Ro.Pdf
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
PPCD contra CORUPŢIEI Volumul 2 : WHO IS WHO în politica moldovenească sau de ce nomenclatura nu poate fi în opoziţie Iurie ROŞCA DINOZAURII REGIMULUI SOVIETIC, TARTORII CORUPŢIEI MOLDOVENEŞTI ☻ Foştii nomenclaturişti comunişti ca prigonitori ai mişcării democratice şi de eliberare naţională ☻ Cozile de topor ale regimului sovietic – profitori hrăpăreţi ai tranziţiei ☻ Mafioţii care au furat ţara şi-au pus măşti galbene de opozanţi ☻ Tigrii jerpeliţi ai politicii moldoveneşti în vizorul Curţii de Conturi ☻ Cavalerii de azi ai mămăligii explodate = mafioţii din fostele guvernări care au privatizat Moldova şi ne-au furat banii FLUX, 2008 1 PARTIDUL POPULAR CREŞTIN DEMOCRAT Str. N. Iorga 5, mun. Chişinău, Republica Moldova, MD 2009 E-mail: [email protected]; http://ppcd.md 2 C U P R I N S U L CĂRŢII 4….. Un deputat AMN se scapă cu vorba sau Încă o dată despre 4 aprilie 7….. Ivan Timofeevici GUŢU. Povestea unei cozi de topor aşa cum a fost 23….. Anatol ONCEANU. Un titirez al comuniştilor din timpul lui Grossu pe post de trepăduş pe lângă Urechean 28….. Alexandru OLEINIC. Greieraşul şi furnica sau despre folosul de a fi privatizator 40….. Alexandru LIPCAN. Un salt din lac în puţ sau de ce rinocerii nu pot fi tigri 44….. Vasile BALAN. O sfârlează în mâna puhavă a lui Urechean 46….. Leonid BUJOR. Anticomunismul de carton sau cine sare ca iedul la microfon 51….. Ion PLEŞCA. O pereche de nedespărţit sau cum s-a instalat Urechean în jilţul de primar 57….. Serafim URECHEAN, tartorul corupţiei ca triplu impostor. Episodul 1:Un jucător pe piaţa imobiliarelor 62….. Serafim URECHEAN, tartorul corupţiei ca triplu impostor. Episodul 2, Partea întâi: Cum a ajuns Urechean în mod ilegal primar general al Chişinăului 68….. Serafim URECHEAN, tartorul corupţiei ca triplu impostor. Episodul 2, Partea a doua: Primarul Urechean în vizorul Curţii de Conturi sau de ce consider că anume Urechean este cel mai corupt politician din Moldova 78….. Ion GUŢU, Valeriu COSARCIUC, Alexandru OLEINIC. Vaca tranziţiei hrăneşte milionari de carton 84….. Valeriu COSARCIUC, Ion GUŢU. Nelegiuirile a doi foşti viceprim-miniştri sau încă o dată despre isprăvile cavalerilor mămăligii explodate 3 Un deputat AMN se scapă cu vorba sau Încă o dată despre 4 aprilie La 4 aprilie anul curent, în Parlament s-au iscat din nou controverse pe marginea votului de acum trei ani pentru preşedintele Voronin. Am ţinut să argumentez poziţia PPCD luată în acel moment critic. Am fost nevoit să vorbesc într-o atmosferă cuprinsă de vociferări şi zgomote produse de exponenţii AMN, care încercau astfel să mă împiedice în luarea de cuvânt. Am înţeles nervozitatea şi căldura care i-a cuprins pe aceştia. Se cunoaşte rolul dezonorant care le-a revenit atunci în tentativa unor forţe din Rusia de a destabiliza situaţia politică din ţară. Amintesc şi aici că de la data alegerilor parlamentare din 6 martie până la data alegerii preşedintelui din 4 aprilie a trecut aproape o lună de zile. Şi pentru a înţelege bine sensul votului PPCD pentru Voronin trebuie să pătrundem în profunzime în sensurile evenimentelor legate de acea perioadă tensionată. Atunci l-am vizat şi pe deputatul Anatol Onceanu, fost viceprimar, care în ziua de 4 aprilie 2005 trepăda între sediul BMD şi al PPCD, căutând să afle dacă ieşim sau nu în piaţă la proteste şi să ne asigure de susţinerea lor în perspectiva demonstraţiilor care ar urma. Iar „Timpul” de joi, 10 aprilie a.c., publică un interviu cu respectivul domn în care acesta caută să se dezvinovăţească şi să- şi albească partidul. El zice, citez: „Într-adevăr, în calitatea mea de copreşedinte al staff-ului electoral al BMD am fost împuternicit să prezint conducerii PPCD proiectul unui Apel către opinia publică internă şi internaţională. În acel text, erau enumerate, pe capitole, cele mai evidente şi flagrante încălcări ale legislaţiei în cadrul scrutinului electoral. Numai BMD avea peste 400 de cazuri documentate în această privinţă… CONCLUZIA APELULUI SE REZUMA LA FAPTUL CA TOŢI CONCURENŢII ELECTORALI SĂ NU RECUNOASCĂ REZULTATELE ALEGERILOR (majusculele ne aparţin – n a)”. Precizez că Onceanu se referă la ziua de luni, 7 martie, care a urmat zilei alegerilor. Trec peste neadevărul că trimisul lui Urechean, Onceanu, ar fi adus un document consistent cu exemple concludente. Era vorba de o singură pagină pe care era imprimat un text scris stângaci, esenţa căruia se reducea la nerecunoaşterea rezultatelor alegerilor şi la revendicarea de a fi convocate noi alegeri. De fapt, textul respectiv mi l-a adus acasă, în dimineaţa aceleiaşi zile, Veaceslav Untilă. Iar atunci când i-am zis acestuia că misiunile de monitorizare ale OSCE şi ale Consiliului Europei vor ţine în aceeaşi zi o conferinţă de presă prin care alegerile vor fi recunoscute ca legale şi democratice, el mi-a replicat că nu trebuie să ţinem cont de ce zic aceştia. Un al doilea element asupra căruia i-am atras atenţia lui V. Untilă era faptul că pe lista potenţialilor semnatari sunt incluse toate grupurile marginale proruseşti ca cele două blocuri „Patria-Rodina”, „Ravnopravie”, socialiştii, partidul lui N. Andronic etc. Şi cel de-al treilea motiv de reproş era neglijenţa lingvistică cu care a fost întocmit textul. Aici V. Untilă mi-a propus ca eu să redactez stilistic textul şi să îl pregătesc pentru semnarea cât mai urgentă. Am luat textul şi am zis că am nevoie să mă mai gândesc, să mă mai consult cu colegii. Abia după acest episod a intrat în scenă şi A. Onceanu, care era mânat de S. Urechean să ne dea ghes ca să obţină semnătura noastră. Înţeleg că participarea celorlalţi de pe listă era deja convenită. Dar fără PPCD scenariul nu putea fi realizat din două motive: 1. Numai PPCD era în stare să aducă un număr masiv de protestatari în Piaţa Marii 4 Adunări Naţionale (şi acest adevăr îl ştie oricine). 2. Era necesară prezenţa fizică a lui Iurie Roşca în piaţă, printre protestatari, pentru că anume acolo era planificat să aibă loc asasinarea lui (acest detaliu cred că nu îl cunoşteau nici V. Untilă, nici A. Onceanu). Pentru că, în mod logic, după lansarea unui document comun de nerecunoaştere a rezultatelor alegerilor, trebuiau să urmeze demonstraţiile de protest. Să vedem ce zice în continuare în interviu A. Onceanu: „Roşca a acceptat binevoitor discuţia, a studiat proiectul, principala lui obiecţie fiind, din start, că nu e binevenit ca documentul să fie semnat de participanţi la scrutin ce exprimă interesele ruseşti, cum ar fi Klimenko cu „Ravnopravie” sau Krâlov cu socialiştii… I-am răspuns că este un proiect şi orice formulă e posibilă – ar putea să semneze partidele ce au trecut pragul electoral – adică BMD şi PPCD -, deşi aceasta ar fi fost o bază prea îngustă de respingere a rezultatelor”. Iată că fostul instructor al CC al Partidului Comunist al RSSM, A. Onceanu, s-a lăsat aici cuprins de un scurt acces de sinceritate. E adevărat şi faptul că am fost binevoitor (cum altfel, doar deja le întinsesem cursa!) şi că am fost surprins de prezenţa pe acea listă a grupărilor declarat filoruse. (Asta pentru că şi BMD era filorus, dar, spre deosebire de aceste grupuri marginale, obedienţa BMD faţă de Moscova era una camuflată.) Am fost binevoitor şi nu i-am dat nici un răspuns clar lui A. Onceanu, deoarece în acel moment deja aflasem că alegerile vor fi recunoscute de comunitatea internaţională chiar în aceeaşi zi, astfel protestele stradale devenind lipsite de sens. Mai aflasem şi despre asasinarea care mi se pregătea şi care urma să fie realizată în mijlocul mulţimii, vina să fie aruncată în spatele preşedintelui Voronin, care urma să suporte toate consecinţele acestei crime, iar acestea se anunţau a fi nu doar juridice şi politice. Anume din aceste motive aveam nevoie să câştig timp, să menţinem o stare de incertitudine pe parcursul întregii zile de 7 martie, iar seara să deconspirăm scenariul la o conferinţă de presă. Asta am şi făcut. În continuarea interviului acordat, la întrebarea dacă ar insista asupra ieşirii în stradă, A. Onceanu răspunde astfel: “– Spun cu fermitate că, la acel moment (sic!), staff-ul electoral al BMD nu a examinat posibilitatea şi nu s-a pregătit pentru vreun fel de acţiune de protest stradal. În timp ce PPCD promisese în repetate rânduri să treacă la proteste, dacă se încalcă principiile alegerilor corecte. DESIGUR, continuă Onceanu, ÎN DISCUŢIA NOASTRĂ AM ABORDAT ŞI EVENTUALITATEA UNOR ACŢIUNI DE PROTEST PE CARE, LOGIC, LE-AR FI PRESUPUS NERECUNOAŞTEREA ALEGERILOR DE CĂTRE MAJORITATEA FORŢELOR NECOMUNISTE ŞI, MAI ALES, DE CĂTRE ORGANISMELE INTERNAŢIONALE. Dar această temă era secundară. Roşca a spus să-i las materialul, ca să-şi consulte colegii, după care, pur şi simplu, a dispărut. Nimeni din PPCD nu mai răspundea la telefon... ”. Asta era. Propunerea BMD era să nu recunoaştem legalitatea alegerilor, deşi se ştia că OSCE şi CE le va recunoaşte, ceea ce s-a şi întâmplat în aceeaşi zi. Doar MAE al Rusiei a criticat alegerile din 2005 din Republica Moldova. Şi tot de acolo au sosit observatorii nechemaţi care urmau să se infiltreze în mulţime şi să organizeze destabilizarea situaţiei şi asasinarea lui Roşca. V. Pasat cunoaşte bine toate detaliile acestui plan. Abia acum A. Onceanu adaugă, ca să îi iasă povestea, că BMD ar fi fost dispus să ţină cont de opinia organismelor internaţionale. Atunci, însă, ei au încercat să ignoreze aceste instituţii. Să mai cităm din amintirile fruntaşului BMD: ”...Între timp misiunea internaţională de observare a declarat alegerile ca fiind, în linii mari, în corespundere cu standardele democratice. Iar în seara zilei şi Roşca a declarat că recunoaşte rezultatele alegerilor. (Acum atenţie maximă!) RESPINGEREA UNILATERALĂ A ACESTOR REZULTATE DE CĂTRE BMD DEVENISE LIPSITĂ DE SENS, IAR CONDUCEREA BLOCULUI ŞI-A EXPUS POZIŢIA, DECLARÂND CĂ FRAUDAREA CAMPANIEI A DENATURAT REZULTATELE ALEGERILOR, CĂ NU VA ORGANIZA PROTESTE STRADALE ŞI CĂ VA MERGE LA ALEGERI ANTICIPATE BLOCÂND ALEGEREA PREŞEDINTELUI ÎN PARLAMENT.” De aici reiese clar că poziţia misiunii OSCE şi a CE a încurcat planurile BMD puse la cale împreună cu ruşii, iar renunţarea la proteste stradale a fost determinată de poziţia PPCD, formulată în seara zilei de 7 martie în cadrul conferinţei de presă, care a fost succedată de cea a lui Urechean.