Interviu 145 prinzând­o, deveni brusc furioasă şi o trânti de pământ, omorând­o... Noi am îngropat pasărea la Gheorghe VRAbIE marginea grădinii, acoperindu­i „mormântul” cu nişte paie, şi chiar am plâns. În ziua aceea a fost omorâtă „SUNT fascinat şi copilăria noastră. DE CULORILE bUCURIEI Am trăit apoi, dacă se poate ŞI ALE revoltei” spune aşa, într­o patrie vitregă, având şi din această cauză multe – Stimate domnule Gheorghe de suferit. Vrabie, povestiţi-ne vreo întâmpla- Astăzi, când văd Tricolorul re din copilărie care v-a marcat ca fluturând în vânt şi acvila Stemei artist plastic. Ce nu poate uita co- de Stat mişcându­şi aripile (stemă pilăria Dumneavoastră? al cărei autor am devenit în anul – Aş vrea să mă refer la una 1990, obţinând victoria la concur­ care mi s­a părut enigmatică şi sem­ sul organizat pentru realizarea nificativă. Eu şi fratele mai mic, Ale­ acesteia), am impresia că pasărea xandru, am fost treziţi odată înainte aceea misterioasă, cu care ne­am de a se lumina de ziuă şi puşi la jucat în copilărie, omorâtă de o fiinţă lucru. Mama noastră vitregă smul­ insensibilă, a reînviat, urcă în înaltul gea de pe noi sumanele cu care cerurilor şi nimeni nu o va mai putea ne îmbrăcam ziua şi ne înveleam ucide niciodată!... noaptea. În casă erau plăpumi, dar – Ce-aţi încercat întâi în ado- nu ni se permitea să le folosim, lescenţă, condeiul sau penelul? fiindcă erau păstrate pentru suro­ – Pe când eram elev în clasa rile născute din a doua căsătorie a a VII­a la şcoala din Călineşti, trimi­ tatei, pentru când vor creşte mari şi team texte versificate la redacţia zi­ se vor mărita... Gestul ei era însoţit şi arului Tânărul leninist din Chişinău. de aceste vorbe usturătoare: „...Hai Erau, fără îndoială, nişte încercări treziţi­vă, nu dormiţi până va cârâi neîndemânatice ale unui copil mar­ cioara în par!...”. cat de ispita cuvântului. Am primit, Într­o dimineaţă, ieşind noi în de două ori, răspuns de la Aureliu ogradă, la un moment dat, din cer Busuioc – răvaşe scurte în care mi coborî o pasăre mare cu pene gal­ se explica de ce textele nu pot fi bene, gri şi maronii. Se lăsă prinsă publicate, poetul sfătuindu­mă să în mâini. Aruncată în sus, revenea citesc mai mult. Îmi amintesc că ti­ la noi de fiecare dată. (Ceea ce tlul unui „opus” era De ce­mi iubesc spun nu a fost un vis, ci curată rea­ eu Patria!, fiind vorba, desigur, de litate, e o întâmplare pe care o ţine Uniunea Sovietică... minte, până în prezent, şi fratele Mai târziu am hotărât să fac meu.) Auzind zarva noastră, ieşise nişte ilustraţii la propriile texte, din casă şi maştera. Zăbovi o clipă, desene cu peniţa în tuş, exersând apoi ni se adresă pe un ton prefăcut întâi în creion, elaborând compozi­ pe care nu l­am înţeles, zicându­ne: ţia, diverse variante. Le­am expe­ „...Ian daţi­mi­o şi mie s­o ţân şi eu diat la revista Scânteia leninistă, al oleacă...”. O aruncai spre ea, dar, cărui sediu se afla pe str. Şciusev, 146 Limba Română colţ cu actuala M. Eminescu. Peste sunt de multe ori dramatice. Un o zi sau două pictorul Isai Cârmu exemplu în acest sens este cel al mă anunţă că se afla în redacţie pictorului olandez Van Gogh (1853­ în momentul în care a sosit cores­ 1890), talentul şi valoarea operei pondenţa şi a fost deschis şi plicul sale fiind unanim recunoscute şi cu materialele mele, mi­a spus că apreciate la justa valoare abia după ilustraţiile au produs o impresie dispariţia lui. Fiind un autodidact, el bună. a revoluţionat modalităţile de expre­ Ulterior, am trăit multe expe­ sie în pictură, împreună cu Cezanne rienţe dificile, însă necesare pentru şi Gauguin, fondatorii postimpresio­ a reuşi de la prima încercare la exa­ nismului şi expresionismului. Şi­a menele de admitere la Academia de realizat opera într­un deceniu, re­ Arte Plastice din Sankt Petersburg, uşind această performanţă datorită fără să fi absolvit colegiul de arte, sprijinului material acordat de către pe atunci Şcoala de Arte Plastice. fratele său. – Se spune că mediocrităţile În timpul vieţii a reuşit să vân­ răzbat singure, iar talentul adevă- dă un singur tablou!... rat trebuie susţinut. Cine au fost După ce a plecat dintre cei vii, o cei care v-au încurajat la început? natură statică a lui, Floarea soarelui, Pe cine dintre artiştii plastici de s­a vândut la cel mai înalt preţ care la noi îi consideraţi dascălii Dum- s­a plătit vreodată pentru o lucra­ neavoastră? re de artă, 50 de milioane de dolari – Pentru a răspunde la aceas­ americani! După cum scrie criticul de tă întrebare ar trebui să ştim ce este artă Vasile Florea: „…Sunt celebre valoare autentică şi ce este pseudo­ Scrisorile lui către fratele său Theo, valoare în materie de artă, ce este mărturie vie a devorantelor reflecţii talentul şi ce este mediocritatea. despre artă care au torturat conştiinţa Să ştiţi că nu numai în mediul acestui artist până în momentul când celor implicaţi în procesul creator, şi­a pus capăt zilelor!...”. A plătit deci, ci şi în cel al consumatorilor de pentru originalitatea operei, cu pro­ produse artistice există oameni pria viaţă. Dacă s­ar fi înregimentat culţi, instruiţi, dar şi o mulţime de în promovarea vreunui curent artis­ agramaţi. tic la modă, ale cărui opere erau, la În cazul producătorilor (creato­ vremea aceea, pe placul publicului, rilor) de valori culturale este nevoie în mod sigur, destinul său nu ar fi fost de asumarea inventivităţii şi origi­ atât de dramatic. nalităţii, aşa cum s­au manifestat Am întâlnit mulţi oameni ne­ acestea în istoria artelor începând mulţumiţi de meseriile pe care le cu picturile din peşteri, continuând practică, spunând că ar fi vrut să se cu frescele, mozaicurile şi vitraliile ocupe de cu totul altceva. Faptul că din templele şi catedralele europe­ am ajuns să lucrez în lumea artelor ne, elaborate în Evul Mediu şi în epoca mă face să fiu mulţumit de viaţă, tot modernă, până la varietatea de stiluri, ceea ce este legat de artă, de proce­ şcoli şi multitudinea de opere din sul creator, îmi prilejuieşte satisfacţie diferite genuri prin care s­a afirmat şi bucurie. În acest domeniu de acti­ arta modernă. vitate ai de a face în permanenţă cu Istoria artei demonstrează că noul. Sunt fascinat – deopotrivă – de talentele sunt rare, iar destinele lor culorile bucuriei şi ale revoltei. Interviu 147 Referitor la profesorii („dască­ o povestire de Barbu Delavrancea, lii”) pe care i­am avut: primul artist pentru frumuseţea caracterelor şi a plastic care mi­a fost un timp dascăl expresiei plastice executată printr­o este maestrul Mihai Petric. Înainte haşurare specială, cu drepte linea­ de a intra la Şcoala Republicană de re şi curbe din care rezulta o gamă Arte Plastice am frecventat, vreo tonală argintie, agreabilă. trei luni de zile, un cenaclu de artă Un alt profesor, ale cărui pre­ care funcţiona pe lângă această legeri captivau elevii, a fost Nicolai şcoală şi care era condus de M. Pe­ Alentiev. Era artist scenograf, a par­ tric. În timpul unei ore de desen, ticipat la inaugurarea Teatrului Lu­ în sala în care lucram (desenam ceafărul înfiinţat de grupul de actori un relief în ghips care reprezenta condus de regizorul Ion Ungurea­ o frunză mare de acant), a intrat nu. Îmi amintesc una dintre lecţiile directorul şcolii, sculptorul Alexan­ acestui învăţător, legată oarecum dru Maico, dorind să vadă cu ce ne de principiile artei de sinteză. Zi­ ocupăm. A zăbovit şi lângă desenul cea: „Într­o dimineaţă frumoasă de meu. M. Petric l­a întrebat: „Nu cito, vară, după ce mama ţi­a dat o felie vozimiom ego k nam?”, adică: „Ei ce de pâine şi o cană cu lapte, porneşti zici, îl luăm la noi?”. în căutarea unui motiv, soarele dimi­ Primul an la Şcoala Republi­ neţii străluceşte, păsările cântă, to­ cană de Arte Plastice, la disciplinele tul se trezeşte la viaţă şi se înviorea­ de specialitate, ne­a fost profesor ză. În fine, ai găsit, pare­se, peisajul Anatol Colceag, un pictor bun şi un căutat şi te apuci de pictat. Dar pe om deosebit, care era în sinea lui un măsură ce te apropii de final simţi disident. În societatea din perioada că te cuprinde un fel de îndoială şi aceea, marcată de demagogie, in­ o deziluzie. De unde provine acest toleranţă, agresivitate şi şovinism, sentiment? Ceea ce ai cuprins în când totul şi toţi erau spionaţi, studiul tău este doar un crâmpei, supravegheaţi şi denunţaţi, el îşi doar o părticică din universul com­ permitea să declame, în prezenţa plex, din cadrul vast al naturii prin elevilor, nişte versuri cu conţinut care ai trecut şi care ţi­a provocat pentru care risca să încaseze ani sentimentul plenitudinii ce ţi­a co­ grei de puşcărie. pleşit întreaga fiinţă!”. Important însă e că profesorul Vreo doi ani ne­a predat dis­ Colceag explica elevilor că o con­ ciplinele de specialitate profesorul diţie sine qua non a lucrării de artă Igor Necitailo, absolvent al Institutu­ trebuie să fie emotivitatea. lui de Arte plastice din Kiev, un bun Într­o zi îi arătasem profesoru­ desenator şi acuarelist, dar care nu lui revista Scânteia leninistă, proas­ s­a manifestat, în mod deosebit, în păt apărută, în care erau publicate cadrul expoziţiilor de artă. şi ilustraţiile mele. S­a amuzat, evi­ Trebuie menţionat faptul că, pe denţiind imperfecţiunea desenelor atunci, Şcoala Republicană de Arte sub aspectul structurii anatomiei, Plastice era rusificată la maximum: dar le­a apreciat pentru expresivi­ majoritatea profesorilor fiind ruşi, tatea mesajului artistic, vioiciunea predarea se făcea în limba rusă, personajelor etc.