Generalul Gheorghe Dabija – Pregătirea Diplomatică a Războiului României

SUMAR

REVISTA DE ISTORIE MILITARĂ • Istorie medievală Publicaţia este editată de – ALEXANDRU MADGEARU – Migraţia ungurilor în Europa ...... 1 Ministerul Apărării Naţionale, prin Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie • Centenar Primul Război Mondial Militară, membru al Consorţiului – ŞERBAN PAVELESCU – Memoria şi istoriografia primului război Academiilor de Apărare şi In mondial în anii interbelici. Un inventar al tematicilor de dezbatere şi al istorio- stitutelor pentru Studii de Se curitate din cadrul Partene grafiei dedicate subiectului ...... 9 riatului pentru Pace, coordo – ANDREI POGĂCIAȘ – The Battles of the Masurian Lakes – Victory nator naţional al Proiectului de Istorie Paralelă: NATO – Tratatul and Stalemate on the Eastern Front 1914-1915 ...... 19 de la Varşovia – VASILE POPA – Generalul Gheorghe Dabija – Pregătirea diplomatică a Războiului României. Anul 1915...... 28 COLEGIUL DE REDACŢIE

• General-maior (r) dr. MIHAIL • Istorie militară contemporană E. IONESCU, direc torul Institu tului pentru Studii Politice de – CARMEN RÂJNOVEANU, DANIELA ŞIŞCANU – The Evolution of Apărare şi Istorie Militară Romanian Military Psyche during the Wars of 20th and 21st Centuries...... 45 • Academician DINU C. G I U R E S C U , A c a d e m i a Română • Relații internaționale • D r. J A N H O F F E N A A R , Preşedintele Comisiei Olandeze – ȘERBAN CIOCULESCU – Originile crizei ruso-ucrainene: de la Rusia de Istorie Militară kieveană la insurecţia din Donbas ...... 60 • Prof. univ. dr. DENNIS DELETANT, London Univer sity • Tradiții ale armelor • Colonel (r) dr. PETRE OTU, –VALERIU CREȚU – Scurt istoric al armei căi ferate şi transporturi directorul ştiinţific al Institutului pentru Studii Politice de Apărare militare ...... 78 şi Istorie Militară • Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN, Universitatea • Viaţa ştiinţifică Bucureşti – Din activitatea ştiinţifică a Institutului pentru Studii Politice de Apărare • IULIAN FOTA, consilier şi Istorie Militară – DANIELA ȘIȘCANU – Conferinţa anuală a Grupului de prezidenţial • Dr. SERGIU IOSIPESCU, Lucru privind Studierea Conflictelor (CSWG) cu tema: „The Warrior’s Ethos, cc. şt., Institutul pentru Studii the National Psyche and Soldiery”, Atena, 27-30 aprilie 2015 ...... 87 Politice de Apărare şi Istorie Militară • Prof. univ. dr. ALESANDRU DUŢU, Universitatea „Spiru Haret” • Prof. univ. dr. MARIA • Revista este inclusă în baza de date a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice GEORGESCU, Universitatea în Învăţământul Superior, fiind evaluată la categoria „C”. Piteşti • Comandor (r) GHEORGHE VARTIC • Poziţia revistei în lista-catalog a publicaţiilor este la numărul 5017 ISSN 1220-5710 CONTENTS

• Medieval History – ALEXANDRU MADGEARU – The Hungarian Migration to Europe ...... 1

• First World War Centenary – ȘERBAN PAVELESCU – The Memory and Historiography of World War 1 during the Interwar Period. An Inventory of the Topics of Debate and of the Historiography Dedicated to this Subject ...... 9 – ANDREI POGĂCIAȘ – The Battles of the Masurian Lakes – Victory and Stalemate on the Eastern Front 1914-1915 ...... 19 – Col. (r) dr. VASILE POPA – The Diplomatic Preparations for Romania’s Entry into War...... 28

• Contemporary Military History – CARMEN RÂJNOVEANU, DANIELA ŞIŞCANU – The Evolution of Romanian Military Psyche during the Wars of 20th and 21st Centuries ...... 45

• International Relations – ȘERBAN CIOCULESCU – The Origins of the Russian-Ukrainian Crisis: from Kievan Rus’ to the Insurrection from Donbass...... 60

• Military Traditions – VALERIU CREȚU – Brief History of the Railway and Military Transport Service ...... 78

• From the Activity of the Institute for Political Studies of Defence and Military History – DANIELA ȘIȘCANU – The Annual Conference of the Conflict Studies Working Group (CSWG) on “The Warrior’s Ethos, the National Psyche and Soldiery”, Athens, April 27-30, 2015 ...... 87

• Responsabili de număr: PETRE OTU • VOICU ALEXANDRU – redactor • ADRIAN PANDEA – coperta • ELENA LEMNARU – tehnoredactare computerizată

Adresa redacţiei: strada Constantin Mille nr. 6, cod 010142, Bucureşti, sector 1, telefon: 0213157827, telefax: 004021-3137955www.mapn.ro/diepa/ispaim

B 00136/00.01.2016 Istorie medieval`

Migraţia ungurilor în Europa

ALEXANDRU MADGEARU *

Abstract

From their homeland in the southern Ural area, the Finno-Ugric Mogyers moved on the territory of present-day republics of Tatarstan and Bashkortostan (6th-7th centuries), and next in Khazaria, where they mixed with a Turkic people, the Onogurs (they give the name of the new population). In 830, the Hungarians arrived in Levedia (between Don and Bug or Dnie- pr), becoming the vanguard of the Khazar army (20.000 horsemen). They had a supreme ruler called kende and a military commander called gyla. The Hungarians launched attacks toward the Danube in 837 or 838 at the request of Bulgaria, and in 862 and 863 at the request of the Byzantine Empire, against the Frankish Empire. Other invasions in Central Europe are attes- ted in 881, 892 and 894. In 889, they were expelled by the Pechenegs from Levedia to Atelkuz (between Dniepr and Danube). They were then ruled by Arpad and Kursan. The Byzantine emperor Leo VI asked their help in the war against Bulgaria in 895. In these circumstances, the Bulgarian tsar Symeon summoned the Pechenegs to fight against the Hungarians, who were expelled from Atelkuz. They moved to a region already known by them, Pannonia.

Keywords: migrations, Hungarians, Byzantine Empire, Bulgaria, Khazaria, Frankish Em- pire, Levedia, Atelkuz, Arpad, Symeon, Leo VI

Studiile lingvistice comparative au stabilit parte a ugrilor a ajuns în bazinul râului Tobol, că limba maghiară aparţine grupului fino-ugric situat la nord de Munţii Mugodjar şi la est de din familia uralică. Patria primitivă a popula- partea de sud a Munţilor Urali. În izolarea faţă ţiilor uralice din mileniile VI-IV î.d.Hr. a fost de alte grupuri etnice creată acolo, aceşti ugri identificată în taigaua dintre cursul inferior şi şi-au dat un nou nume, mogyer (magyar, maj- mijlociu al acestui fluviu şi Munţii Urali. În mi- gar), adică „om care vorbeşte”. Acolo, mogyerii leniul III î.d.Hr. au început migraţiile spre vest au practicat şi o agricultură primitivă, dar păs- (Marea Baltică) şi est (Siberia centrală). Sepa- toritul nomad a rămas principala îndeletnicire. rarea grupului ugric din cadrul familiei uralice S-a produs şi o anumită stratificare socială1. s-a produs pe la sfârşitul acestui mileniu, când Mogyerii au migrat apoi spre sud-vest, pe te- încălzirea climei a permis practicarea agricul- ritoriul actualelor republici autonome Tatar- turii în sudul Siberiei occidentale. În mileniul stan şi Başkortostan, probabil în secolele VI- următor, extinderea stepei spre nord a stimu- VII. Unii dintre ei au rămas acolo, numărân- lat apariţia nomadismului (calul fusese deja du-se printre înaintaşii başkirilor actuali2. În domesticit la mijlocul mileniului II î.d.Hr.). O Başkiria se afla acea Hungaria Magna pe care

* Cercetător ştiinţific gr. I, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară.  Revista de istorie militară  1 a descoperit-o călugărul Iulianus în călătoria Imperiul Bizantin, având ca inamici comuni pe sa din 1236. Populaţia, care a păstrat numele arabii care pătrunseseră spre Caucaz4. de možar, vorbea o limbă similară cu a ungu- În timpul prezenţei mogyerilor în Khazaria rilor din Ungaria.3 Din Başkiria, o parte dintre s-a produs şi amestecul cu onogurii, de la care mogyeri s-au deplasat în bazinul Kubanului, în provine numele ungur. Onogurii sau onogun- apropiere de Caucazul de nord, adică într-un durii, o etnie de origine türcică din grupul ogu- teritoriu care făcea parte din khaganatul kha- rilor, veniseră din Asia Centrală în urma unei zar. Khazarii au fost o populaţie din familia noi deplasări în lanţ a nomazilor, care a început türcică a cărei expansiune începuse după mij- în Sogdiana în jurul anului 460. Ei sunt atestaţi locul secolului al VI-lea, din zona de la nord începând din 463 la nord de Caucaz. Numele de Caucaz. Khaganatul hazar a cuprins în pelor se traduce prin „zece triburi”. Ei sunt de fapt rioada sa de maximă expansiune din secolul al aceiaşi cu proto-bulgarii, al căror nume derivă IX-lea un teritoriu care se întindea între bazi- din cuvântul türcic bulğa, care se poate tradu- nul inferior al fluviului Volga şi Nipru, inclusiv ce prin „cei care provoacă dezordine”. Numele Peninsula Crimeea, cuprinzând populaţii de onogur stă la baza numelui Ungri, Ungroi sau origini diverse (türcice, fino-ugrice, iraniene, Ungari, cu care au fost cunoscuţi de către eu- slave, caucaziene). Iniţial războinici nomazi, ropeni toţi cei care au făcut parte din această khazarii au evoluat către o economie bazată confederaţie de triburi, fiind apoi extins şi asu- în principal pe comerţul de tranzit între lumea pra vorbitorilor limbii ugro-finice, mogyerii5. islamică, Bizanţ şi Europa de Est. Capitala era Numele onogurilor sau onogundurilor a fost pe Volga, la Itil. Khaganatul a creat stabilitate păstrat în maghiară sub forma nándor, aplicat în stepele nord-pontice şi a intrat în alianţă cu bulgarilor (de exemplu, Belgradul este denumit Nándorfehérvár, „Cetatea Albă a bulgarilor”, pentru că a fost deţinut de Bulgaria înainte de cucerirea bizantină din 1018)6. Prin contactele cu aceşti vecini onoguri au intrat în limba mo- gyorilor primele elemente türcice7. În secolul al VII-lea, regiunea dintre Kuban şi Marea de Azov se numea Onogoria, după mărturia geografului anonim din Ravenna (originalul grec al acestei opere din secolul al IX-lea se datează pe la sfârşitul secolului al VII-lea): Item iuxta Mare Pontico ponitur patria que dicitur Ono- goria, quam subtilius Livanius phylosophus vi- cinam paludis Meotide sumitatis esse decernit. Geograful a menţionat într-un paragraf anteri- or şi Chazaria, prin care trec mai multe râuri, dintre care cel mai mare era Cuphis (Kuban). Aşadar, el a dispus de informaţii din perioada de început a statului khazar, înainte de extinderea acestuia spre vest8. În jurul anului 830, ungurii s-au deplasat din Başkiria la nord de Marea de Azov, în teritoriul denumit Levedia în opera lui Constantin 9 Prikhodniuk Oleg M., Čurilova L. N., VII Porfirogenetul. Cunoscut sub numele la- The Korobčino Find (Ukraine) and some tin (dat de istorici) De Administrando Imperio, Problems of the Hungarian Ethnogenesis, acest text este un manual de politică externă în Acta Archaeologica ASH, 53, 2002, 1-3, compilat de împărat pentru fiul său Roman, în p. 189: Descoperiri din mormântul maghiar anii 948-952. Având caracter de secret de stat, de la Korobčino (sabie, fragment de teacă, valoarea sa este foarte ridicată. A fost compus scăriţă de şa, vas de ceramică) în cea mai mare parte din materiale care fuse- 2  Revista de istorie militară  seră adunate anterior, pentru uzul împăratului pe o sursă din secolul al IX-lea, pierdută şi ea. Leon VI, în jurul anului 900. Între acestea se Din fragmentele păstrate la diverşi autori, între numărau şi cele despre spaţiul pontic, cu ex- care şi Ibn Rusta, orientalistul István Zimonyi cepţia celor referitoare la ruşi. Introducerea a reconstituit capitolul despre unguri din ope- informaţiilor despre relaţiile ruşilor cu vecinii ra lui al-Ğaihānī. În cazul pasajului despre apă- a fost făcută de Constantin, în anul 952. Rezul- rarea khazarilor în faţa ungurilor, Ibn Rusta a tatul final a fost un text redactat destul de ne- folosit altă sursă, relatarea lui al-Jarmi, care a glijent, în grabă, dar care este important pen- trăit ca prizonier la Constantinopol chiar în tru că pune în evidenţă modificările în politica timpul împăratului Theophil14. externă impuse de ascensiunea ruşilor10. Capi- În primii ani după pătrunderea în Levedia tolele 1-13 prezintă relaţiile dintre pecenegi, ungurii reprezentaseră un pericol pentru statul ruşi, khazari şi unguri (denumiţi Tourkoi). Alt khazar, dar ei au devenit ulterior o componen- grup de capitole (37-40) oferă detalii supli- tă a acestei confederaţii, fiind folosiţi ca avan- mentare despre pecenegi şi unguri. Această gardă a armatei. Sursa arabă pe care s-a bazat secţiune, care cuprinde şi material referitor la Constantin Porfirogenetul conţinea o greşeală evenimente din secolul al IX-lea, este cea care de copiere în pasajul despre convieţuirea „tur- ne interesează (se bazează pe informaţii primi- cilor” (ungurii) cu khazarii. Cuvintele „trei ani” te de la ungurii din vremea redactării sale). În au fost considerate de regulă o eroare, pentru capitolul 38 este prezentată originea ungurilor. că ar fi greu de admis ca această convieţuire Autorul arată că ungurii au trăit odinioară lân- să fi durat aşa de puţin. Soluţia a fost oferită gă Khazaria, în teritoriul denumit Levedia. Ca de orientalistul George Bata, care a constatat repere geografice sunt date râurile Chidmas şi că într-un text arab, acele cuvinte pot fi uşor Chingilus. Acestea au fost identificate cu doi confundate cu expresia „avangarda unei arma- afluenţi ai Bugului, Kodîma şi respectiv Ingul.11 te”. De aceea, el a reconstituit astfel pasajul din Levedia era o regiune inclusă în Khazaria, situ- capitolul 38: „Ei au trăit împreună cu khazarii ată între fluviile Don şi Bug sau Nipru12. Regi- ca avangardă a armatei, şi au luptat în alianţă unea a primit numele după cel al conducătoru- cu khazarii în toate războaiele lor”. Pe de altă lui, iar acest nume era cu certitudine de origine parte, numele de Savartoi dat unei ramuri a maghiară Numele consemnat de Constantin aceloraşi războinici unguri este explicat prin Porfirogenetul a supravieţuit în onomastica arabul suwara, „călăreţ”15. Poziţia de avangardă maghiară (Lewedi, atestat în 1138)13. a călăreţilor maghiari în armata khazară a fost Apărarea contra ungurilor pătrunşi în menţionată şi de al-Ğaihānī (în pasajul păstrat Khazaria a impus ridicarea fortificaţiei Sarkel de Ibn Rusta), care preciza că şeful acestor („Casa Albă”), în regiunea Rostov pe Don, în- Majghari dispunea de 20.000 de călăreţi. Unii tr-o poziţie care controla accesul spre Marea de istorici apreciază că numărul total al populaţi- Azov. Cetatea a fost construită în 839 de către ei ar fi fost de până la 500.000, considerându-se meşterii bizantini solicitaţi de khazari. Împă- că doar o familie din cinci ar fi fost luptătoare, ratul Theophil (829-842) l-a trimis pe ofiţerul şi că o familie ar fi avut în medie cinci membri. Petronas, care a coordonat acţiunea de ridica- Există însă şi alte estimări, care coboară la cir- re a unei fortificaţii de tip bizantin. Geograful ca 100.000 numărul total al ungurilor aflaţi în persan Ibn Rusta din secolul al X-lea afirma că Levedia. Problema rămâne deschisă. Ungurii pentru a se apăra de acei Majghari care trăiau apărau părţile de nord ale khaganatului khazar. între Volga (Atil) şi Don (Duba), khazarii au ri- Regele lor purta titlul de kende (kündu), şi avea dicat fortificaţii (în regiune au fost identificate în subordine pe comandantul militar intitulat arheologic 12 fortificaţii databile în acea peri- gyla (gyula). Această dualitate a puterii a apă- oadă). Cele mai multe din informaţiile lui Ibn rut sub influenţa khazarilor.16 Rusta despre unguri provin din opera pierdută La scurt timp după ce au ajuns în Levedia, a lui al-Ğaihānī, care a trăit în Persia în prima ungurii au fost implicaţi într-un conflict în jumătate a secolului al X-lea: Kitāb al-masālik apropiere de Dunărea de Jos. Prizonierii bizan- wa-l-mamālik (“Cartea itinerariilor şi împă- tini care fuseseră deportaţi de Bulgaria în anul răţiilor”). La rândul său, al-Ğaihānī s-a bazat 813 într-un teritoriu de la nord de Dunăre au  Revista de istorie militară  3 cerut ajutorul împăratului Theophil (printre ei (Basterne, nu hie mon haet Hungerre). Bastar- se afla şi viitorul împărat Vasile I, întemeieto- nii au fost un neam germanic care a locuit în rul dinastiei macedonene). Pentru a respinge Moldova până în secolul al III-lea d.Hr. 21 armata trimisă de acesta cu o flotă, în anul 837 Din Levedia, ungurii au continuat să efec- sau 838, bulgarii i-au chemat pe războinicii tueze raiduri de pradă spre vest. În 881, celălalt unguri, care pe atunci erau încă duşmani ai apostol al slavilor, Sfântul Methodiu, pe când khazarilor, aliaţii imperiului. În sursă (cronica mergea din Moravia spre Imperiul Bizantin s-a lui Leon Grammatikos), aceşti războinici apar întâlnit undeva la Dunăre cu un „rege al ungu- cu trei nume: Oungroi, Hunnoi, dar şi Tourkoi. rilor”, care era probabil chiar Levedias. Infor- După două lupte, macedonenii au reuşit să-i maţia provine din versiunea extinsă a relatării alunge pe cei care intenţionau să-i jefuiască.17 despre viaţa acestui sfânt, redactată în Moravia În opera lui al-Ğaihānī se mai menţionează şi pe la sfârşitul secolului al IX-lea. Tot în anul că ungurii ajungeau până la Dunăre (Duna), 881 s-a înregistrat un atac al ungurilor în zona dincolo de care se aflau bulgarii (n.n.d.r, adică Vienei, la care au luat parte şi kavarii (Cowari)22. nandor)18. Kavarii au fost un grup türcic care se răzvrătise În misiunea diplomatico-religioasă pe care contra khazarilor, în jurul anului 870. Ei s-au a întreprins-o în Khazaria în 861, Sfântul Chiril aliat cu ungurii atunci când şi aceştia s-au des- (Constantin) i-a întâlnit undeva în Crimeea pe prins de khazari, devenind avangarda acestora, unguri, care continuau să facă parte din confe- tot aşa cum ungurii fuseseră avangarda khaza- deraţia condusă de khazari. Cea mai importan- rilor.23 Mechthild Schulze-Dörrlamm a propus tă consecinţă a misiunii sfântului Chiril a fost existenţa unei faze databile între 862 sau 881 şi transformarea ungurilor în aliaţi ai Imperiului 896 pentru obiectele specifice ungurilor şi ka- Bizantin contra ruşilor (care în 860 atacaseră varilor, descoperite în bazinul superior al Tisei, Constantinopolul). Întrucât pe atunci Imperiul dar şi în zona dintre Budapesta şi Bratislava. Bizantin era în relaţii ostile cu Imperiul Franc, Acestea ar semnala rămânerea unora dintre trimisul împăratului Mihail III i-a îndemnat pe aceşti atacatori în mai multe locuri din Pan- unguri să declanşeze un raid de pradă în teri- nonia după raidurile efectuate începând din toriile răsăritene ale acestuia. Acest atac din 86224. În 881, ungurii au acţionat în serviciul anul 862 a fost înregistrat de analele mănăstirii lui Svatopluk I, regele Moraviei Mari, aflat în Saint Bertin: hostes antea illis populis inexper- conflict cu francii. În alte situaţii, ungurii au ti, qui Ungri vocantur. Lupta s-a dat undeva în acţionat contra moravienilor, precum în 892. Austria de azi. În 863 a urmat un nou atac, care După doi ani însă, ungurii au fost convinşi de a fost consemnat în analele mănăstirii Sankt- noul rege al Moraviei Mojmir II (894-circa Gallen: gens Hunnorum christianitatis nomen 901) să atace posesiunile france din Panno- aggressa est.19 Ungurii instalaţi în Levedia au nia, şi au făcut prăpăd. Analele Abaţiei Fulda fost menţionaţi în scrierea anonimă din seco- au consemnat că aceşti Ungari au ucis bărbaţii lul al IX-lea Descriptio civitatum et regionum şi femeile în vârstă, iar pe cele tinere le-au ră- ad septentrionalem plagam Danubii, cunos- pit pentru a-şi satisface poftele. Ei erau aşadar cută şi sub denumirea de „geograful bavarez”. mercenari pe care îi putea folosi oricine, fapt În această enumerare de populaţii din Europa care poate fi constatat încă din 838. Valoarea centrală şi de est apar şi Ungare (de asemenea lor militară era dată de rapiditatea cu care se şi khazarii: Caziri). Conform celor mai noi desfăşurau atacurile şi de armele eficiente de cercetări, textul a fost compus în jurul anului care dispuneau (arcuri şi săbii)25. 870 de către Grimoald, abate la Sankt-Gallen În 889, conform datei consemnate în cro- şi cancelar al regelui Ludovic Germanicul. nica abatelui Regino din Prum, scrisă în jurul Informaţiile despre bulgari, khazari şi unguri anului 908, ungurii au fost alungaţi de pece- ar fi fost furnizate de Sfântul Methodiu, care negi din Levedia. Astfel, ei s-au desprins din se afla atunci la Reichenau20. De asemenea, în confederaţia khazară şi au pătruns în regiu- versiunea veche engleză a istoriei lui Orosius nea denumită Atelkuz. Numele acesta a fost se consemna prezenţa unei populaţii denumi- transmis de Constantin Porfirogenetul, care a te Hungerre, care înainte se numiseră bastarni menţionat şi râurile de acolo, de la est la vest: 4  Revista de istorie militară  Varouch, Kouvou, Troullos, Broutos, Sere- informaţiile consemnate de Regino proveneau tos26. Pentru ultimele două nume echivalen- din Imperiul Bizantin, adică dintr-o sursă pier- ţa este clară (Prutul şi Siretul). Cei mai mulţi dută pe care a rezumat-o (forma Pecinaci este cercetători identifică râurile Varouch cu Ni- de origine greacă)30. prul, Kouvou cu Bugul, iar Troullos cu Nistrul Atunci când au pătruns în Atelkuz, ungu- (denumit şi mai târziu Turla, numele fiind de rii aveau un nou conducător militar, Arpad. origine türcică)27. Aşadar, Atelkuzul se întin- Levedias refuzase să devină supusul khaganu- dea între Nipru şi Dunărea Maritimă. Numele lui khazar. Reprezentanţii acestuia au găsit pe consemnat de Constantin Porfirogenetul redă alt şef ungur dispus să accepte această situaţie: forma maghiară Etelköz, care înseamnă „între Arpad, fiul lui Almos (Almoutz). Persistă însă râuri”28. controversa dacă Arpad a devenit kende sau gy- Între timp, în stepă se declanşase o nouă re- ula. În a doua variantă, Almos ar fi rămas şeful acţie în lanţ, în 893, după ce emirul Ismail bin suprem, după care titlul de kende a fost preluat Ahmad din Transoxiana (azi, în Uzbekistan) de Kursan, care era ori un fiu al lui Levedias, i-a atacat pe turcii din regiune. Aceştia i-au ori un frate al lui Arpad. Oricum, aceste chesti- atacat pe oguzi (uzi), care la rândul lor s-au uni sunt mai puţin relevante pentru problema îndreptat contra pecenegilor. De aceea, mai migraţiei ungurilor31. mulţi istorici au afirmat că nu în 889, ci abia Sfârşitul scurtei prezenţe a ungurilor în în 894 s-a produs acel atac al pecenegilor care Atelkuz a fost consecinţa implicării lor în răz- a determinat deplasarea ungurilor din Levedia boiul bizantino-bulgar care a început în 894. în Atelkuz29. Nu numai că nu există motive de După ce ţarul Simeon (893-927) a cucerit por- a contesta corectitudinea anului menţionat turile Mesembria şi Anchialos (care fuseseră de Regino, dar este puţin probabil ca efectele recuperate de Imperiul Bizantin în 863), împă- acestei mişcări în lanţ să fi fost atât de rapide. ratul Leon VI (886-912) a lansat în 895 o con- În 894, ungurii se aflau de câţiva ani în apropi- traofensivă care a constat într-un atac terestru ere de Dunăre, căci doar aşa se explică intensi- în sudul Bulgariei combinat cu trimiterea unei ficarea atacurilor în Europa Centrală, precum flote la Dunăre. Pentru a completa efectivele şi implicarea lor în conflictul dintre Bulgaria şi transportate cu această flotă, au fost contactaţi Imperiul Bizantin. Este de reţinut şi faptul că ungurii din Atelkuz, care erau conduşi de Kur-

Traseul migraţiei ungurilor după Türk Attila, The new ar- chaeological research design for early Hungarian history, Hungarian Archa- eology. E-Journal, 2012, Summer (www.hungarianar- chaeology.hu), p. 2

 Revista de istorie militară  5 san şi Arpad. Este posibil ca ungurii să fi atacat Moldova34. Alungarea lor de către pecenegi ar deja teritoriile dominate de Bulgaria la nord reprezenta retragerea spre zonele mai înalte. de Dunăre, cu ocazia invaziei în Pannonia din Prin plecarea din Atelkuz, se deschidea un anul anterior. Fiind pe atunci aliaţi ai Moravi- nou capitol în istoria ungurilor, care şi-au aflat ei Mari, ungurii loveau un inamic al acesteia. patria finală în Pannonia, după ce o parte din- Deoarece forţele bulgare fuseseră concentrate tre ei au pierit în luptele cu bulgarii şi pece- în sud pentru a lupta contra armatei bizantine, negii. În vestul Atelkuzului, adică în teritoriul războinicii unguri, după ce au fost trecuţi pes- populat şi de români, singura mărturie arheo- te Dunăre cu navele bizantine, au putut prăda logică posibil maghiară este mormântul de la în voie o parte din Bulgaria cel puţin până la Frumuşica (raionul Floreşti, Republica Moldo- Preslav, obţinând două sau trei victorii majore va). Celelalte morminte izolate care le-au fost (Analele de la Fulda au consemnat uciderea a atribuite sunt de fapt pecenege35. Ideea descin- 20.000 de călăreţi bulgari). În mai multe locuri derii ceangăilor din Moldova din ungurii ră- din nord-estul Bulgariei s-au descoperit săbii maşi în Atelkuz este cu totul fantezistă.36 specific maghiare care pot proveni din această campanie. Simeon a fost nevoit să se refugie- ze în cetatea Dorostolon şi să negocieze pacea prin intermediul comandantului flotei bizan- NOTE tine Niketas Skleros, cel care anterior îi con- 1 D. Sinor, The Outlines of Hungarian Prehisto- tactase pe unguri. În continuare, ţarul a pus ry, Cahiers d’histoire mondiale, Neuchâtel, 4, 1958, la cale revanşa contra ungurilor, în cooperare 3, p. 514-524; I. Fodor, In search of a new home- cu pecenegii, care au pătruns în Atelkuz şi i-au land: the prehistory of the Hungarian people and obligat de unguri să fugă de acolo, în primăva- the conquest, Budapest, 1982, p. 1-194; P. Golden, ra anului 896, eventual la sfârşitul anului 895. An Introduction to the history of the Turkic peo- Pecenegii au acţionat probabil la îndemnul ples. Ethnogenesis and state-formation in medieval khazarilor, care erau deranjaţi de manifestări- and early modern Eurasia and the Middle East, le de independenţă ale ungurilor, şi au distrus Wiesbaden, 1992, p. 259-261; G. Kristó, Hungarian History in the 9th Century, Szeged, 1996, p. 24-33, sălaşele ungurilor din Atelkuz, pe când cea 57-58; A. Róna-Tas, Hungarians and Europe in the mai mare parte a luptătorilor se afla încă în 32 Early Middle Ages. An Introduction to Early Hunga- Bulgaria . rian History, Budapest, 1999, p. 174-177, 271-275, Afirmaţia lui Regino că ungurii ar fi plecat 294-308; V. Spinei, The Great Migrations in the East din cauza insuficienţei spaţiului necesar pentru and South East of Europe from the Ninth to the Thir- a-i hrăni (habundant vero tanta multitudine teenth Century. I. Hungarians, Pechenegs and Uzes; populorum, ut eos genitale solum non sufficiat II. Cumans and Mongols, Amsterdam, 2006, p. 19- alere) este inspirată dintr-un pasaj din „Istoria 24, 29-30. longobarzilor” a lui Paul Diaconul, fiind aşa- 2 E. A. Khalikova, A. H. Khalikov, Altungarn an dar lipsită de valoare.33 În legătură cu cuceri- der Kama und im Ural (Das Gräberfeld von Bolschie rea Atelkuz-ului de către pecenegi, există şi un Tigani), Budapest, 1981; G. Kristó, Hungarian..., izvor neglijat de cei mai mulţi cercetători, dar p. 51-53; V. Spinei, The Great..., p. 52-53. 3 care din păcate este prea vag pentru a permite D. Sinor, The Outlines..., p. 532-536; I. Vásáry, o concluzie clară. Descriind invazia pecenegi- The Hungarians or Možars and the Mešcers/Mižers lor din iarna 1046-1047 produsă peste Dună- of the Middle Volga region, Archivum Eurasiae Me- dii Aevi, 1, 1975, p. 237-275; I. Fodor, In Search..., re, mitropolitul de Euchaita Ioan Mauropous p. 195-201, 264-271; V. Spinei, The Great..., p. 24, afirma despre aceşti nomazi că „prin jaf şi-au 53-56. dobândit şi ţara pe care o locuiau până acum, 4 A. Bartha, Hungarian Society in the 9th and izgonind dintr-însa pe cei ce sălăşluiseră mai 10th Centuries, Budapest, 1975, p. 9-21; P. Golden, înainte acolo şi care erau mai slabi; faţă de aceş- An Introduction..., p. 233-243; The World of the tia din urmă stăpânitorii noştri din vechime Khazars. New Perspectives. Selected Papers from the nu şi-au precupeţit grija (pragmateía)”. Doar Jerusalem 1999 International Khazar Colloquium, Mircea Dogaru a observat că acei locuitori an- ed. by P. B. Golden, H. Ben-Shammai, A. Roná-Tas, teriori mai slabi ar putea fi românii trăitori în Leiden, 2007. 6  Revista de istorie militară  5 I. Boba, Nomads, Northmen and Slavs. Eas- 16 A. Bartha, Hungarian..., p. 57, 110; I. Fodor, In tern Europe in the Ninth Century, The Hague search..., p. 235-236; P. Golden, An Introduction..., 1967, p. 75-101; G. Kristó, Hungarian..., p. 58-65; p. 262; G. Kristó, Hungarian..., p. 42, 136, 171-173; A. Róna-Tas, Hungarians..., p. 209-212, 283-285; V. A. Róna-Tas, Hungarians..., p. 342-343; I. Zimonyi, Spinei, The Great..., p. 16-17. Muslimische..., p. 80-94, 267; V. Spinei, The Great..., 6 L. Benkő, Zur Geschichte des Ungartums vor p. 60, 79. dem Landnahme im Zusammenhang mit Leved und 17 Leon Grammatikos, Chronographia, ex recog- Etelköz, Acta Linguistica Academiae Scientiarum nitione I. Bekkeri, Bonn, 1842, p. 232 (Fontes His- Hungaricae, 34, 1984, 3-4, p. 191-193. toriae Daco-Romanae, II, Bucureşti, 1970, p. 650- 7 A. Bartha, Hungarian..., p. 49-52; P. Golden, An 653); I. Boba, Nomads..., p. 78-79; C. Zuckerman, Introduction..., p. 244-245; G. Kristó, Hungarian..., Les Hongrois..., p. 53; V. Spinei, The Great..., p. 58, p. 44-50; V. Spinei, The Great..., p. 20-21. 8 64; G. Kristó, Hungarian..., p. 15, 127. J. Schnetz, Itineraria Romana. Vol. II. Raven- 18 I. Zimonyi, Muslimische..., p. 174-195. Identi- natis Anonymi Cosmographia et Guidonis Geo- ficarea acelor n.n.d.r cu românii este eronată (a fost graphica, Leipzig, 1940, p. 44, 45 (IV. 1, 2). Pentru susţinută de A. Decei, Asupra unui pasagiu din ge- Geograful din Ravenna vezi: F. Staab, Geograph von ograful persan Gardizi (a.1050), în Fraţilor Alexan- Ravenna, în Reallexikon der germanischen Alter- dru şi Ion I. Lăpedatu, la împlinirea vârstei de 60 de tumskunde begründet von Johannes Hoops, vol. 11 ani, Bucureşti, 1936, p. 877-900; Gh. I. Brătianu, O (Gemeinde-Geto-dakische Kultur), Berlin-New York, 1998, p. 102-109. enigmă şi un miracol istoric: poporul român, ed. de 9 Constantin Porfirogenetul, Carte de învăţătu- S. Brezeanu, Bucureşti, 1988, p. 109-113; M. Doga- ră pentru fiul său Romanos, traducere de V. Grecu, ru, Izvoare narative şi documentare despre impactul Bucureşti, 1971, 58 (cap. 38). românilor cu maghiarii (c. 890-896), în Armată şi 10 J. Howard-Johnston, The De Administrando societate în spaţiul românesc. Epoca veche şi mile- Imperio: a re-examination of the text and a re-eva- niul migraţiilor, coord. M. Dogaru, Bucureşti, 1998, luation of its evidence about the Rus, în Les Centres p. 172-174; I. A. Pop, Românii şi maghiarii în secole- proto-urbains russes entre Scandinavie, Byzance le IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, et Orient, ed. par M. Kazanski, A. Nercessian, C. Cluj-Napoca 1996, p. 95). S-a presupus, fără argu- Zuckerman, Paris, 2000, p. 301-336. mente, că n.n.d.r. ar fi fost numele unui conducător 11 L. Benkő, Zur Geschichte..., p. 158-168; Idem, al românilor. Le sedi degli Ungari nel secolo nono, în Popoli del- 19 Annales Bertiniani, recensuit G. Waitz (Mo- le Steppe: Unni, Avari, Ungari (Settimane di Studio numenta Germaniae Historica. Scriptores Rerum del Centro Italiano di Studi sull’Alto Medioevo, 35, Germanicarum in usum scholarum, 5), Hannovra, 1987), Spoleto, 1988, p. 287-291; G. Kristó, Hunga- 1883, p. 60 (a. 862); Annales Sangallenses maiores, rian..., p. 97-106; C. Zuckerman, Les Hongrois au în Monumenta Germaniae Historica. Scriptores in pays de Lebedia: Une nouvelle puissance aux confins folio, I, ed. G. H. Pertz, Hannovra, 1826, 76 (a. 863); de Byzance et de la Khazarie ca. 836-889, în K. Tsik- L. Benkő, Le sedi..., p. 305; G. Kristó, Hungarian..., nakis (ed.), Byzantium at War (9th-12th c.), Athens, p. 132-133; V. Spinei, The Great..., p. 69-70. 1997, p. 58. 20 12 I. Boba, Nomads..., p. 80; C. Cihodaru, Note G. Vernadsky, M. Ferdinandy, Studien zur critice la unele studii asupra “geografului bavarez”, ungarischen Frühgeschichte: I. Lebedia; II, Almos, Studii, 23, 1970, 6, p. 1122, 1130; M. Betti, La De- München, 1957, 14-17; G. Kristó, Hungarian..., scriptio civitatum et regionum ad septentrionalem p. 107-111; C. Zuckerman, Les Hongrois..., p. 56- plagam Danubii. Lo spazio oltre il “limes” nel IX se- 57; V. Spinei, The Great..., p. 58. 13 colo, Mélanges de l’École française de Rome. Moyen L Benkő, Le sedi..., p. 286; G. Kristó, Hunga- Âge, 125, 2013, 1, p. 13-14. rian..., p. 112. 21 14 Constantin Porfirogenetul, p. 63 (cap. 42); I. King Alfred’s Orosius, ed. H. Sweet (Early Boba, Nomads..., p. 70-74, 89-90; A. Bartha, Hun- English Text Society, Original Series, 79), London, garian..., p. 13-14, 61-62; G. Kristó, Hungarian..., 1883, p. 206; A. Decei, Relaţii româno-orientale. p. 16-17; C. Zuckerman, Les Hongrois..., p. 51, 52, Culegere de studii, redactor M. D. Popa, Bucureşti. 55, 58-60; I. Zimonyi, Muslimische Quellen über die 1978, 59; M. Eggers, Der geographische Einschub in Ungarn vor der Landnahme: das ungarische Kapitel der altenglischen Bearbeitung der “Kosmographie” der Ğaihānī-Tradition, Herne, 2006, p. 19-49, 244- des Orosius und der europäische Osten, Eurasian 247. Studies Yearbook. International Journal of Nort- 15 G. Bata, The Turks who were called Sabartoi hern Eurasia, 79, 2007, p. 24. Asphaloi, Journal of Turkish Studies, 20, 1996, 22 Annales ex Annalibus Iuvavensibus antiquis p. 180-187. excerpti, ed. H. Breslau, în Monumenta Germaniae  Revista de istorie militară  7 Historica. Scriptores in folio, XXX/2, Leipzig, 1934, 78 (cap. V-VII); A. Bartha, Hungarian..., p. 64; G. p. 742 (a. 881); L. Benkő, Le sedi..., p. 305; G. Kristó, Kristó, Hungarian..., p. 159-167, 201-203; C. Zuck- Hungarian..., p. 175; C. Zuckerman, Les Hongrois..., erman, Les Hongrois..., p. 64-65; A. Róna-Tas, Hun- p. 63; V. Spinei, The Great..., p. 70. garians..., p. 330, 344-345. 23 Constantin Porfirogenetul, p. 60 (cap. 39); I. 32 Leon Grammatikos, p. 267 (FHDR II, p. Fodor, In Search..., p. 238-239; G. Kristó, Hunga- 652/653); The Taktika of Leo VI. Text, Translation rian..., p. 149-151; C. Zuckerman, Les Hongrois..., and Commentary by G. T. Dennis, Washington p. 62-63; I. Zimonyi, Muslimische..., p. 42; V. Spinei, DC, 2010, p. 452/453 (cap. 18. 40); Theophanes The Great..., p. 60, 70, 72. Continuatus, ex recognitione I. Bekkeri, Bonn, 1838, 24 M. Schulze-Dörrlamm, Untersuchungen zur p. 358-359 (FHDR II, 672/673); Symeon Magister, Herkunft der Ungarn und zum Beginn ihrer Land- Chronicon, recensuit S. Wahlgren, Berlin, New nahme im Karpatenbecken, Jahrbuch des Römisch- York, 2006, p. 276-277 (cap. 133); Constantin Porfi- Germanisches Zentralmuseums Mainz, 35, 1988, 2, rogenetul, p. 61, 89 (cap. 40, 51); Annales Fuldenses, p. 439-446. p. 126 (a. 895), 129-130 (a. 896); Jean Skylitzes, His- 25 Annales Fuldenses sive Annales Regni Fran- toire des empereurs de Byzance, traduction francaise corum Orientalis (...) recognovit F. Kurze (Mo- par B. Flusin, Paris, 2003, p. 148-150 (Leon VI, 12, numenta Germaniae Historica. Scriptores Rerum 14); G. Kristó, Hungarian..., p. 182-189; A. Róna- Germanicarum in usum scholarum, 7), Hannovra, Tas, Hungarians..., p. 334-335; J. D. Howard-John- 1891, p. 121 (a. 892), 125 (a. 894); Regino, Chro- ston, Byzantium, Bulgaria and the Peoples of Ukrai- nicon, ed. F. Kurze (Monumenta Germaniae His- ne in the 890s, Materialy po arkheologiji, istoriji, i torica. Scriptores Rerum Germanicarum in usum etnografiji Taorii, Simferopol, 7, 2000, p. 345-356; scholarum, 50), Hannovra, 1890, p. 143 (a. 894); G. V. Spinei, The Great..., p. 73-74; V. Yotov, A note on the “Hungarian sabers” of medieval Bulgaria, în F. Kristó, Hungarian..., p. 176-178; I. Zimonyi, Musli- Curta (ed.), The Other Europe in the Middle Ages. mische..., p. 42; V. Spinei, The Great..., p. 72. Avars, Bulgars, Khazars and Cumans, Leiden, Bos- 26 Regino, p. 132 (a. 889); Constantin Porfiroge- ton, 2008, p. 327-338. netul, p. 60 (cap. 38). 33 Regino, p. 132 (a. 889); G. Kristó, La conquête 27 L. Benkő, Le sedi..., p. 304; C. Zuckerman, Les hongroise (réalité et tradition), în S. Cernus, K. Ko- Hongrois..., p. 56; A. Róna-Tas, Hungarians..., p. 217, rompay (ed.), Les Hongrois et l’Europe: conquête 322; V. Spinei, The Romanians and the Turkic No- et intégration (Colloque, juin 1997, organisé par mads North of the Danube Delta from the Tenth to l’Université de Szeged, JATE; Paris III-Sorbonne nou- the Mid-Thirteenth Century, Leiden, Boston, 2009, velle, CIEH; l’Institut hongrois de Paris), Paris, 1999, p. 64-65. 28 p. 138-139. D. Sinor, The Outlines..., p. 526; A. Bartha, 34 Ioan de Euchaita, Cuvântare de ziua pomeni- Hungarian..., p. 79-81; G. Kristó, Hungarian..., rii marelui purtător de biruinţă, în Fontes Historiae p. 154-157 (care datează mutarea în Atelkuz pe Daco-Romanae, vol. III, Bucureşti, 1975, p. 4/5; M. la 860); F. Makk, Etelköz et la Mésopotamie de Dogaru, Izvoare..., p. 166. l’Occident, în K. Bibok, I. Ferincz, M. Kocsis (ed.), 35 I. Fodor, Zur Problematik der Ankunft der Cirill és Metód példáját követve …Tanulmányok Ungarn im Karpatenbecken und ihrer fortlaufenden H. Tóth Imre 70. születésnapja tiszteletére, Szeged, Besiedlung, în Interaktionen des mitteleuropäischen 2002, p. 273-281; V. Spinei, The Great..., p. 62; V. Slawen und anderen Ethnika im 6.-10. Jahrhundert. Spinei, The Romanians..., p. 64. Symposium Nové Vozokany 3.-7. Oktober 1983, Ni- 29 G. Györffy, Sur la question de l’établissement tra, 1984, p. 100-102; I. Bóna, Transylvania in the des Petchénègues en Europe, Acta Orientalia Aca- Period of the Hungarian Conquest and Foundation demiae Scientiarum Hungaricae, 25, 1972, 1-3, of a State, în History of Transylvania, Vol. I: From p. 284-287; I. Fodor, In Search..., p. 280; L. Benkő, the Beginnings to 1606, ed. by L. Makkai, A. Mócsy, Zur Geschichte..., p. 173-178; G. Kristó, Hungari- Boulder 2001, 277; V. Spinei, The Romanians..., an..., p. 182. p. 68. 30 C. A. Macartney, The Magyars in the Ninth 36 A fost criticată de V. Spinei, The Great..., p. 76; Century, Cambridge, 1968, p. 70. V. Spinei, The Romanians..., p. 71; C. Bálint, A con- 31 Constantin Porfirogenetul 1971, p. 59-60 tribution to research on ethnicity: a view from and (cap. 38); Faptele ungurilor de secretarul anonim al on the east, în W. Pohl, M. Mehofer (ed.), Archae- regelui Bela (Izvoarele Istoriei Românilor, ed. Gh. ology of Identity – Archäologie der Identität, Wien Popa-Lisseanu, I), Bucureşti, 1934, p. 27-29, 76- 2010, p. 181.

8  Revista de istorie militară  Centenar Primul R`zboi Mondial

Memoria şi istoriografia primului război mondial în anii interbelici. Un inventar al tematicilor de dezbatere şi al istoriografiei dedicate subiectului

Dr. ŞERBAN PAVELESCU *

Abstract

......

Keywords: ......

O sută de ani după prima conflagraţie mon- baterea actuală, asemeni celor care au succe- dială, memoria şi moştenirea acestui prim răz- dat-o în timp, în contexte aniversare ori nu, se boi al epocii industriale şi punct de început al prezintă drept un subiect pe deplin consacrat „scurtului” secol al XX-lea1 sunt încă o parte a şi cu determinări şi dezvoltări clare3, în spa- cotidianului nostru şi se constituie, o tempora, ţiul est european, cazul românesc este unul de încă în subiecte de analiză şi dezbatere cu eco- referinţă, lucrurile sunt departe de a fi atât de uri şi implicaţii pentru timpurile prezente. bine conturate. Fractura memorială pe care o Dacă în spaţiul occidental, de departe cel antrenează epoca comunistă, mutaţiile şi mo- care acuză cel mai pregnant moştenirea pri- tivaţiile politice şi ideologice ce încadrează şi, mului război mondial, sau a „marelui” război, nu de puţine ori, deformează procesul memo- ca să preluăm apelativul consacrat în istorio- rial şi cel al producţiei istoriografice au influ- grafia şi societatea franceză2 şi nu numai, dez- enţat, pe de o parte, mai înainte menţionatele

* Cercetător științific gr. II, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.  Revista de istorie militară  9 itemuri şi, pe de altă parte au produs un deficit diile care se referă la arii ce depăşesc cadrele de material documentar semnificativ. clasice ale istorografiei subiectului care se con- O analiză comparativă a respectivelor pu- centrează pe subiecte politice şi militare şi care blicaţii şi însemnări, a resurselor documenta- tratează fenomenul în discuţie şi evenimentele re disponibile ne pune la dispoziţie o imagine asociate la scară mare, din punctul de vedere al fragmentară cu o evidentă supra expunere a nivelului cel mai înalt al deciziei politice şi mili- unor elemente cheie ce au rămas perene pre- tare. În acest context este aproape imposibil de tându-se la interpretări şi reinterpretrări suc- dezvoltat studii istorice asemănătoare celor ale cesive. Clasicele „Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz” istoriografiei occidentale ce utilizează amplul din istoria participării armatei române la pri- material documentar păstrat în cadrul famili- mul război mondial sunt cel mai îndreptăţit ilor combatanţilor ori asociat acestora şi care exemplu ce poate fi citat în context.4 Susţinând urmăresc moravuri, impactul războiului asupra în continuare această cheie interpretativă pu- societăţii, viaţa cotidiană pe front şi în spatele tem observa fluctuaţii şi evidente acoperiri acestuia, ocupaţia, etc. Iconografia războiului documentare inegale pentru evenimente che- are mult de suferit din aceeaşi cauză, distruge- ie ale istoriei româneşti în anii primului răz- rea deliberată a imaginilor atestând participarea boi mondial a căror acoperire documentară şi la război a unor membri ai familiei, atestare de mai ales memorială şi istoriografică fluctuea- natură să aducă prejudicii celor în cauză dar şi ză funcţie de criterii de referinţă ideologice şi familiilor lor conjugându-se cu o slabă operă de politice. Exemplele în cauză cele mai flagrante recuperare/achiziţie/prezervare de imagini do- sunt cele ale campaniilor armatei române în cumentare de epocă din partea unor organisme apărarea României Mari, din 1918 în Basarabia ale statului având atribuţii în păstrarea memo- şi din anii 1918-1920 din Ungaria. riei societale precum arhivele ori muzeele. Dincolo de aceste prime constatări intro- ductive pot fi aduse în dezbatere ca argumente În acest cadru documentar şi memorial, ilustrând modul oarecum atipic de reflectare a amintirea primului război mondial, reflectarea experienţei războiului în memoria şi istoriogra- sa în opinia publică şi în istoriografia perioadei fia românească o altă serie de resorturi explica- comportă multiple teme şi paliere de evoluţie. tive ce ţin de cultura şi civilizaţia românească a O primă constatare care se impune este epocii, de modul în care ştiinţa de carte, habi- aceea că, pentru autorităţile României Mari a tudinile şi moravurile societale încurajează sau anilor de debut al perioadei interbelice, datoria comportamente de natură a genera consem- de memorie şi reflectarea primului război mon- nări, documente reflectând epoca şi timpurile dial şi a participării româneşti la conflagraţie a războiului.5 Analfabetismul, proporţia covâr- reprezentat de la bun început o miză deosebi- şitoare a elementului rural în rândul trupelor, tă în ceea ce a fost procesul de construcţie şi atitudinea acestora faţă de război, de viaţă şi „inventare”7 a naţiunii şi societăţii româneşti. moarte, toate acestea modifică parametrii po- Confruntate cu sarcina unificării şi consolidării sibilei analize istorice până acolo încât putem statului naţional-unitar, a creării cadrelor func- spune că, din punct de vedere documentar, sus- ţionale administrativ-teritoriale, economice ţinerea unui demers vizând reflectarea vieţii pe şi politice ale fiinţării acestuia, autorităţile de front, moravurile, elementele de viaţă cotidiană la Bucureşti aleg calea editării, reconstrucţiei din timp de război sunt cu mult mai dificile6. memoriale a naţiunii. Componente ale acestei Dacă adăugăm acestor elemente constitutive politici ce îndrumă şi construieşte o versiu- iniţiale şi pierderile memoriale, prin distrugere ne alternativă a istoriei şi memoriei primului voită şi prin refuzul amintirii, pe care le gene- război mondial şi a participării româneşti la rează epoca comunistă, tabloul rezultant este conflagraţie sunt politica şcolară8, îndeosebi în cu atât mai grăitor. În ceea ce priveşte acest ceea ce priveşte manualele şi programa şcolară ultim palier al resurselor documentare posi- de istorie naţională, dar şi aceea a discursului bile referitoare la prima conflagraţie mondială oficial, aceea de creare şi întipărire în conştiin- se cuvine să insistăm asupra acestei „amnezii” ţa publică a unor „locuri ale memoriei” compa- deliberate care afectează cel mai pregnant stu- tibile cu ceea ce se dorea fi imaginea unică a is- 10  Revista de istorie militară  stanţe incredibile sunt reorganizate memorial în jurul unui discurs memorial oficial ce esca- motează, fie şi parţial, dezastre precum cel de Turtucaia ori trădări precum aceea a colonelui Sturza pentru a se preocupa de reflectarea in extenso a unor epopei eroice precum bătăliile din toamna anului 1916 de apărare a culoaru- lui Rucăr-Bran (Mateiaş, Dragoslavele), luptele defensive de la Oituz şi Mărăşeşti, ofensiva de la Mărăşti, etc. Polemici precum aceea indusă în dezbaterea publică de către viitorul mare- şal Averescu asupra „răspunderilor” sunt înă- buşite şi evacuate pe cât se poate de rapid din dezbaterea publică9. Acuze şi campanii publice împotriva colaboraţioniştilor şi profitorilor ocupaţiei cunosc aceeaşi soartă, iar modul în care Marghiloman este exonerat de mare parte din răspunderea ce îi revenea pentru conducerea cabinetului germanofil colaboraţionist cu trupele de ocupaţie în prima parte a anului 191810 este exemplar pentru modul în care imaginea, memoria publică a ceea ce era deja „Războiul de reîntregire naţională” este cură- Ilustrată de propagandă, 1917 ţată de umbre şi dubii pentru a introduce unul (sursă foto: Arhivele Naţionale) dintre simbolurile de forţă ale politicii de unifi- toriei contemporane şi nu numai a naţiunii ro- care şi creare a unei identităţi naţionale comu- mâne. Un război dificil punctat, cu numeroase ne – armata română, armata tuturor românilor înfrângeri şi nenumărate pierderi şi privaţiuni din toate provinciile componente ale Români- îndurate de către populaţia civilă, încununat de ei Mari care a luptat pe câmpurile de bătălie o pace câştigată printr-un concurs de circum- ale primei conflagraţii mondiale propriul său

 Revista de istorie militară  11 război, războiul de reîntregire naţională. Sim- bolul de forţă în discuţie este completat de o atentă politică memorială dirijată şi finanţată de o manieră indirectă de rememorare, de im- plantare prin simboluri forţă în spaţiul public a acestei imagini unice asupra conflagraţiei. „Cultul eroilor”11, Asociaţia văduvelor de răz- boi, asociaţii ale combatanţilor, comitete de iniţiativă locală creează în piatră şi marmură, în bronz şi oţel memoriale ale punctelor no- dale ale bătăliilor pentru înfăptuirea României Mari. Mateiaş, Târgu Ocna, Soveja, Mărăşti, Mărăşeşti se înscriu în această epopee eroică ce glorifică cu titlul de erou pe toţi cei morţi pe câmpul de luptă pentru România Mare. Pre- luat de pe filieră occidentală12, foarte curând se înscrie în panteonul iconografiei eroice a războiului şi eroul necunoscut ales şi glorificat după o ceremonie şi cu un protocol ceremoni- al emoţionante şi care este menit a deveni un simbol de forţă a unităţii naţionale13. Modul în care s-a gestionat, alături de această identitate simbolică şi aceea cronologic-comemorativă Monumentul din Drobeta-Turnu Severin, asociată acestuia – sărbătorirea zilei eroilor ridicat în cinstea eroilor căzuţi în primul război neamului de Înălţare, sărbătoare religioasă or- mondial (1916 - 1918). Monumentul a fost todoxă cu conotaţii deosebite în contextul dat inaugurat la 4 iunie 1933 şi ridicat din iniţiativa şi dată a a cărei alegere a provocat dispute şi primarului Virgil Netta. Opera a fost realizată de arhitectul State Balosin, de sculptorul Teodor discuţii nesfârşite în epocă – introduce în dez- Burcă şi de pietrarul Carol Umberto baterea memorială şi un al doilea element ales (sursă foto: Arhivele Naţionale)” ca parte a construcţiei identitar-naţionale în

„Inauguarea mausoleului de la Mărăşeşti, 18 septembrie 1938 (sursă foto: Arhivele Naţionale) 12  Revista de istorie militară  Defilarea veteranilor din Primul Război Mondial – judeţele Vaslui şi Giurgiu, 1940 (sursă foto: Arhivele Naţionale) discuţie – Biserica/Bisericile naţionale – Orto- carnagiului, lipsa de rost şi dilemele morale ce doxă şi Greco-Catolică14. apar şi se dezvoltă în contextul războiului, mai În acelaşi context şi purtând aceleaşi valen- ales a acestui tip de război, primul al epocii ţe ale construcţiei identitar-statale se situează industriale, sunt reflectate şi dau naştere unor şi problematica sărbătoririi datelor memori- opere în consecinţă. Exemplele sunt relativ nu- ale semnificative ale României întregite. 10 meroase. Avem în vedere în acest context ope- mai, 27 martie, 28 noiembrie, 1 decembrie15. re literare precum acelea aparţinând lui Liviu 16 17 18 Ritualica sărbătoririi, supravegherea şi chiar Rebreanu , Cezar Petrescu , Camil Petrescu impunerea unor elemente cheie în derularea etc. Acelaşi lucru se regăseşte şi în memoria- listica civilă şi militară. Opere precum cele ale sărbătoririlor, în discursurile rostite în orga- 19 nizarea propriu-zisă a sărbătorii, toate acestea lui Constantin Bacalbaşa , memorii precum acelea ale Reginei Maria20, ale lui Constantin la un loc arată cum autorităţile politice înţeleg Argetoianu21 ori I.G. Duca22, ori aparţinând să instrumentalizeze şi să utilizeze ca elemen- unor unor personaje cu mult mai puţin cunos- te ale construcţiei identitare aceste „locuri ale 23 cute precum George Cornea , lt.col. Sterea memoriei” cu puternic impact emoţional în Costescu24, căpitanul A. Locusteanu25 etc. opinia publică a vremurilor. Dincolo însă de conexiunea, consonanţa cu Cel de-al doilea palier al demersului nostru problematica şi tematica de interes general eu- – istoriografia perioadei interbelice dedicată ropeană, peisajul istoriografic şi cel memorial problematicii primului război mondial com- românesc sunt dominate de imperativele pro- portă, laolaltă cu diversele genuri literare care gramului de construcţie identitar-naţională. se preocupă la rândul lor de intervalul cronolo- Un prim palier este acela al istoriilor războiului gic-istoric în discuţie, de la memorialistică de scrise cu temă şi cheie dintre care cel mai cele- toate tipurile la operă de ficţiune, caracteristici bru exemplu este constituit de către demersul şi tematici de interes ce se înscriu în curente- aparţinând lui Constantin Kiriţescu26. Reper le general europene. Drama, trauma, impactul de neocolit în anii interbelici şi chiar după, is-  Revista de istorie militară  13 toria lui Kiriţescu a Războiului de reîntregire primul război mondial, impunerea unei ima- naţională este o imagine clară şi o încarnare gini oarecum separată în obiective şi derulare a în litera demersului istoric a programului na- războiului românesc ce se regăsesc în lucrarea ţional. Istoria evenimenţială, reinterpretarea mai sus menţionată se constituie în enunţarea in integrum a istoriei participării României la clară şi explicită a programului de construcţie identitară în domeniul istoriografic. Opere precum cele ale C.C. Giurescu27 ori Nicolae Iorga28 ce prezintă şi interpretează în aceeaşi cheie naţională istoria românilor se înscriu în aceeaşi cheie interpetativă. Completează tabloul şi îl ilustrează perfect în sensul celor mai sus prezentate o lucrare precum aceea dedica- tă istoriei unirii românilor aparţinând istoricului Ioan Lupaş29. O a doua direcţie este aceea a consideră- rii şi tratării istoriei războiului din perspectiva lecţiilor învăţate. Istoria participării României la primul război mondial publicată de Servi- ciul Istoric al Armatei pe parcursul deceniilor trei şi patru ale secolului XX reprezintă un exemplu ilustrativ pentru această direcţie de interpretare şi analiză a primului război mon- dial30. Articole, memorii, publicaţii de jurnale de operaţii şi de însemnări de pe front com- pletează acest real efort de înţelegere, analiză 14  Revista de istorie militară  critică şi implementare a experienţei războiu- colaboraţioniştilor sub ocupaţia duşmană ori lui în realitatea instrucţiei şi activităţii militare cel al celebrelor „răspunderi” ale lui Averescu. de zi cu zi. Contribuţii publicate precum cele Din perspectiva lecţiilor învăţate, direcţiona- ale lui mareşalului Alexandru Averescu31, co- rea impusă efortului istoriografic lasă puţin lonelului Alexandru Dabija32, generalului Radu loc analizei unor dezastre militare precum Scărişoreanu33, ori rămase în manuscris pre- Turtucaia, fără însă a le estompa întru totul. De cum aceea a generalului Constantin Prezan,34 notat însă că reflectarea experienţei războiului se înscriu în siajul şi completează demersul şi direcţiile principale de rememorare istorică monumental al Serviciului Istoric al Armatei a evenimentelor nu diferă cu nimic de experi- Române mai sus menţionat. enţa europeană, fiind sincrone cu modul de coagulare şi dezvoltare a istoriografiei şi memo- La finele acestui excurs prin memoria şi is- riei războiului pe continentul european. Ceea toriografia primului război mondial în anii in- ce face diferenţa în final din punctul de vedere terbelici în România o primă concluzie care se al observatorului contemporan este stoparea impune este aceea a instrumentării şi utilizării bruscă şi disjungerea de cadrul general-euro- memoriei de o manieră creativă în scopuri de pean pe care o impune instaurarea regimului construcţie identitar-statală bine definite. În comunist din România. Stopat prematur, pro- amplu proces de unificare politică şi adminis- cesul de sedimentare şi de coagulare a istoriei trativă a statului român şi de consolidare a uni- şi memoriei primului război mondial în Româ- tăţii naţional-statale proaspăt dobândite istoria nia anilor interbelici şi ai celui de-al doilea răz- şi memoria trecutului, cu atât mai mult isto- boi mondial lasă în urmă o operă neterminată, ria recentă a unui eveniment ce marcase deja o schiţă a ceea ce urma să fie. mentalul colectiv şi societatea românească în ansamblul său reprezenta un instrument de lucru de prim ordin. Edificarea unei mitologii NOTE naţionale asociate, instrumentarea memoriei, 1 Pentru a prelua o reflecţie asupra temporalită- crearea unui suport material acestui demers ţii istorice ce diferă de cea strict cronologică cu refe- reprezintă principalele componente ale proce- rire la „scurtul” secol al XX-lea care se întinde între sului în discuţie. Reflectarea experienţei războ- anii 1914-1989. Vezi Rene Remond, Privire asupra iului este, în acest context, una parţială, axată secolului, Nemira, Bucureşti, 2008. 2 pe acele componente ale sale ce slujesc cauzei Pentru un exemplu de dezbatere inventariind construţiei identitare. Fără a fi negate celelalte tematicile de interes şi evoluţiile în discuţie în ca- componente ale întregului pe care-l reprezintă zul Franţei vezi Pascal Blanchard, Isabelle Veyrat- experienţa conflictului în societatea româneas- Masson, dir., Les Guerres de memoires. La France et son histoire, La Decouverte, Paris, 2008 că sunt estompate şi indexate în contexte se- 3 cundare puţin vizitate ale ansamblului. De ace- În acest context facem apel la monumentala lucrare coordonată de Pierre Nora, dir., Les lieux de ea avem de-a face cu o supraexpunere a unor memoire, 3 vol., Quarto-Gallimard, Paris, 1997. dintre componentele istoriei recente precum 4 Vezi pentru această aserţiune ca exemple lu- acţiunea politică şi diplomatică ori campaniile crările Gheorghe Stoean, ed., România în primul din anii 1916-1917 şi 1918-1919 cu o relegare război mondial: contribuţii bibliografice, Editura într-un plan secund a unor experienţe puţin Militară, Bucureşti, 1975; Victor Atanasiu, România importante ori contradictorii prin raport cu în primul război mondial, Editura Militară, Bucu- mesajul dominant impus. Avem aici în vedere reşti, 1979. Chiar şi în monumentala sinteză, Româ- experienţa războiului din punctul de vedere al nia în anii primului război mondial, 2 vol., Editura românilor din provinciile aflate sub dominaţie Militară, Bucureşti, 1987, în pofida unei masive re- străină (şi aici există o ierarhizare, experienţa structurări a proporţiilor acordate în cadrul mate- transilvănenilor, bănăţenilor şi bucovineni- rialului diferitelor etape ale participării României lor din Imperiul dualist este cu mult mai bine la primul război mondial în contextul recuperării prezentată şi documentată decât aceea a ba- memoriale masive pe care regimul o deschisese asu- sarabenilor din imperiul ţarist), ori episoade pra capitolului pe care-l reprezintă în istoria româ- precum acela al trădării colonelului Sturza, al nească prima conflagraţie mondială, este evidentă  Revista de istorie militară  15 o insistenţă pe anul 1917 şi pe bătăliile în discuţie Căzuţi în Război” care, în iunie 1926, devenea So- cu o subreprezentare a campaniilor din Basarabia şi cietatea „Cultul Eroilor”. Activitatea sa pe parcur- Transilvania şi Ungaria. sul anilor interbelici şi ai celui de-al doilea război 5 În acest context ţin să fac referinţă la o lucrare mondial până la desfiinţarea sa în 1948 a însumat de doctorat aproape unică ca tematică şi preocupări amenjarea a 118 cimitire de onoare ale eroilor, 3.000 în istoriografia românească contemporană dedica- de opere comemorative de război, 84 de cripte, 13 tă subiectului. Vezi Bianca Mărmureanu, Viaţa de mausolee, 508 troiţe, amenajarea a peste 500.000 front la 1917 reflectată în scrierile cu caracter me- de morminte de război. Brătianu. Valeria Bălescu, morialistic şi în corespondenţa privată a combatan- Eroul necunoscut. Istorie trecută şi recentă, Editura ţilor din armata română, Teză de Doctorat susţinu- Militară, Bucureşti, 2005. tă la Iaşi în cadrul Universităţii din Iaşi, Facultatea 12 Impactul emoţional al morţii anonime din de Istorie în anul 2010, coordonator ştiinţific prof. tranşeele primul război mondial şi numărul enorm univ.dr. Gheorghe Cliveti. al victimelor acestui prim conflict al epocii industri- 6 Asupra specificităţii obiectului de studiu şi ale purtat cu mijloacele de distrugere puse la dispo- dificultăţilor documentării şi susţinerii analizei de ziţia armatelor de către aceasta a născut nevoia de specialitate vezi Maria Bucur, Heroes and Victims. omagiere în efigie a celor morţi în război, de fixare Remembering War in Twentieth-Century Romania, Indiana University Press, Bloomington, 2009. a sacrificiului lor într-un simbol recognoscibil şi ac- 7 Termenul este utilizat în sensul dat acestuia în ceptabil pentru toţi aceia, atât de mulţi, cărora vici- contrucţiei naţional-statale de Benedict Anderson situdinile războiului le răpiseră posibilitatea de pu- în lucrarea sa de referinţă L’imaginaire national. tea măcar avea, în schimbul jertfei de sânge a celor Reflexions sur l’origine et l’essor du nationalisme, La iubiţi a unui loc în care să poată să îi jelească. Ideea Decouverte, Paris, 2002. eroului necunoscut a fost enunţată public încă din 8 Asupra politicii manualelor şcolare de istorie şi timpul războiului. Pentru Franţa, prima dintre ini- a utilizării acestora în impunerea unor teme de in- ţiative aparţine preşedintelui filialei din Rennes a teres în dezbaterea publică vezi Cătălina Mihalache, asociaţiei „Souvenir francais”, asociaţie creată în Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în Româ- 1887 cu scopul declarat al comemorării morţilor din nia secolului XX, Institutul European, Iaşi, 2012. războiul fraco-prusac din 1870-1871. Ea este enun- 9 Dezbaterea publică a fost iniţiată de către ma- ţată de acesta într-un discurs din 20 noiembrie 1915 reşal într-o lucrare care a făcut carieră în epocă şi susţinut în cimitirul militar din localitate. În cazul s-a constituit în platforma politică pentru sine şi britanic ea este atribuită pastorului David Railton partidul politic pe care-l lansează în anii imediat şi ea este menţionată ca atare într-o corespondenţă următori sfârşitului primului război mondial – Par- a acestuia cu Decanul Abaţiei Westminster datând tidul Poporului. Vezi, Alexandru Averescu, Răspun- din 1920. În noiembrie 1920, urmând un ceremoni- derile, Editura Albatros, Bucureşti 1999. Vezi, de al asemănător, trupurile a doi soldaţi, unul britanic asemenea, pentru conjunctura şi dinamica polemi- şi unul francez, au fost selectate dintre trupurile mai cii răspunderilor în primii ani interbelici, Petre Otu, multor soldaţi necunoscuţi morţi pe câmpurile de Mareşalul Alexandru Averescu, militarul, omul po- luptă ale primului război mondial şi reînhumate cu litic, legenda, Editura Militară Bucureşti, 2009. onoruri naţionale ca simboluri ale sacrificiului su- 10 Într-o şedinţă celebră a Parlamentului Româ- prem al ostaşilor morţi pentru ţările lor în bătăliile niei, Ionel Brătianu intervine în apărarea mult huli- primului război mondial. Trupul eroului necunos- tului Alexandru Marghiloman arătând că asumarea cut francez se odihneşte sub Arcul de Triumf din rolului de şef al guvernului României de către acesta în împrejurările tragice ale sfârşitului anului 1917 şi Paris iar cel al eroului necunoscut britanic în Abaţia păcii de la Bucureşti s-a făcut la solicitarea sa şi cu Westminster, locul de înhumare a familiei regale aprobarea regelui Ferdinand pentru a uşura situaţia britanice. Pentru mai multe detalii asupra istoriei României rămasă singură în faţa Puterilor Centrale adoptării ideii eroului necunoscut, ceremonialului pe frontul de Est odată cu revoluţia bolşevică şi ieşi- şi cultului creat în jurul său ca exprimare materi- rea Rusiei din război. Pentru o consemnare a acestui ală a sacrificiului suprem pentru ţară şi neam vezi episod vezi Gheorghe I., Brătianu, Acţiunea politică Jean-Francois Jagielski, Le soldat inconnu, invention şi militară a României în 1919 în lumina corespon- et posterite d’un symbole, Imago, Paris, 2005. Pentru denţei diplomatice a lui Ion I.C. Brătianu, Editura cazul românesc vezi Valeria Bălescu, Op.cit. Corint, Bucureşti 2001. 13 Pentru datele cronologice şi circumstanţele 11 La 12 septembrie 1919 era creată, prin decre- adoptării în România a cultului eroului necunos- tul-lege nr. 4106, „Societatea Mormintelor Eroilor cut vezi Dan Gheorghe, Simbolul României Mari. 16  Revista de istorie militară  P ovestea din spatele Eroului Necunoscut, în „Româ- închisoare, autorului acestui vast excurs memoria- nia liberă”, 28 noiembrie 2013, http://www.romania listic i-au fost confiscate în întregime documentele libera.ro/special/documentare/simbolul-romani- şi biblioteca. În cazul său, norocul a făcut ca ele să ei-mari-povestea-din-spatele-eroului-necunoscut- fie considerate un material util de documentare şi 319203. Un istoric al eroului necunoscut cu datele propagandă fiind conservate în Arhiva Institutului istorice esenţiale ale istoricului său se găseşte şi pe de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă CC site-ul Oficiului Naţional „Cultul Eroilor”, http:// al PCR. Volumele ce acoperă perioada primului răz- www.once.ro/mormantul_ostasului_necunoscut. boi mondial sunt: Constantin Argetoianu, Memorii. php. Pentru cei de mâine: amintiri din vremea celor de 14 Pentru disputa care a opus cele două bise- ieri, vol. 1-2 (Părţile I-IV. 1871-1916), 3-4 (Partea a rici şi reprezentanţii altor culte asupra modului în V-a. 1916-1918), 5 (Partea a V-a şi Anexe documen- care un simbol naţional „ziua eroilor” a fost asoci- tare. 1916-1918), Editura Machiavelli, Bucureşti, ată unei sărbători religioase ortodoxe cu profunde 2008, respectiv 1995 pentru vol. 5. semnificaţii: „Înălţarea Domnului” şi asupra protes- 22 Prima ediţie a memoriilor lui I. G. Duca a apă- telor reprezentanţii celorlalte culte vizând „însuşi- rut în 1981: I.G. Duca, Amintiri politice, vol. I-III, rea” de către Biserica Ortodoxă a sărbătorii în sine John Dumitru Verlag, Munchen 1981. În România, vezi Bianca Mărmureanu, Viaţa pe front la 1917 editorul acestora, Stelian Neagoe, le-a publicat în reflectată în scrierile cu carcter memorialistic şi în mai multe edituri. Vol. I, în 1992, la Editura Expres, corespondenţa privată a combatanţilor din armata vol. 2, în 1993, la Editura Helicon, vol. 3-4, în 1994, română, Teză de doctorat susţinută în cadrul Facul- la Editura Machiavelli. tăţii de Istorie, Universitatea din Iaşi în 2010. Vezi, 23 George Cornea, Simfonia morţii, Cartea Ro- de asemenea, Constantin Schifrineţ, Biserica noas- mânească, Bucureşti, 1920. tră şi cultele minoritare: Marea discuţie parlamen- 24 Lt.col. Sterea Costescu, Din carnetul unui că- tară în jurul legii cultelor, Albatros, Bucureşti, 2000. pitan, Tipografia Învăţătorul Român, Focşani, 1927, Pentru o parte a documentelor relevante vezi Dana 25 Cpt. A. Locusteanu, Sub aripa morţii. Însem- Zecheru, eds., Memoria Arhivelor. Primele trei de- nări fugare din războiul de întregire, Tipografia In- cenii de la făurirea României Mari, Editura Eurocar- stitutului de Arte Grafice „Ardealul”, Cluj, 1923. patica, Sfântu Gheorghe, 2013. 26 Constantin Kiriţescu, Istoria Războiului pen- 15 Ibidem. tru întregirea României 1916-1919, Institutul de 16 Liviu Rebreanu, Pădurea Spânzuraţilor, Car- Arte Grafice „România Nouă”, Bucureşti, 1922-1924. tea Românească, Bucureşti, 1922. Unul dintre cele Prima reeditare postbelică aparţine editurii Militare mai cunoscute romane româneşti dedicate experi- şi datează din 1989. enţei războiului. Tradus în mai multe limbi de circu- 27 Primul volum al Tratatului de istorie al lui C.C. laţie internaţională şi transpus într-un film care va Giurescu apare în 1935 la Editura Fundaţiilor Rega- câştiga premiul pentru regia lui Liviu Ciulei la Festi- le. Proiectat în mai multe volume, Tratatul reuşeşte valul Internaţional de Film de la Cannes (1965). să acopere, în intervalul unui deceniu (1935-1946), 17 Cezar Petrescu, Întunecare, vol. I-II, Scrisul istoria României din cel mai vechi timpuri şi până în Românesc, Craiova, 1927-1928. 1821. Instaurarea regimului comunist curmă apari- 18 Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, ţia volumelor următoare dedicate epocilor modernă întâia noapte de război, Bucureşti, 1930. şi contemporană. După o perioadă de interdicţie ce 19 Constantin Bacalbaşa, Capitala sub ocupaţia corespunde perioadei întemniţării şi reprimării au- duşmanului. 1916-1918, Brăila, Alcalay & Calafe- torului, tratatul este, odată cu anii ’60, încă o dată teanu, 1921. scos din fondul „special” al bibliotecilor, fiind per- 20 Maria, Regina României, Jurnal de Război. mis accesul publicului larg la el. Nici o altă ediţie 1916-1918, vol. I-III, Humanitas, Bucureşti, 2014. precum nici un alt volum continuând naraţiunea 21 Memoriile lui Constatin Argetoianu reprezin- oprită la nivelul anului 1821 nu sunt publicate pe tă unul dintre exemplele ilustrative pentru resursele parcursul întregii perioade comuniste. Prima ediţie primului război mondial ce nu cunosc intrarea în postcomunistă a tratatului datează din 2007, fiind circulaţie decât după căderea regimului comunist. publicată sub îngrijirea lui Dinu C. Giurescu la edi- Redactate în timpul vieţii, ele acoperă perioada tura All. Deşi nu se încadrează în istoriografia pro- 1871-1935. Ele sunt completate de o serie de însem- priu-zis dedicată perioadei primului război mondi- nări zilnice ce merg până în 1944. Arestat şi mort în al, am citat acest tratat în contextul dat alături de  Revista de istorie militară  17 opera similară aparţinând lu Nicolae Iorga pentru 30 Serviciul Istoric al Armatei Române, România ilustrarea cheii interpretative a istorie naţionale care în Războiul Mondial, vol. I-IV, Monitorul Oficial şi este comună ambelor abordări istoriografice atât de Imprimeriile Statului, Bucureşti, 1934-1946. Date diferite în metodă şi şcoală analitică. fiind dimensiunile sarcinii asumate şi nivelul de de- 28 Nicolae Iorga, Istoria românilor, vol. 1-10, taliu acoperit, demersul nu reuşeşte, până la stopa- Bucureşti, 1936-1939. Monografia în zece volume rea sa de schimbarea de regim politic în România, a lui Nicolae Iorga reuşeşte, spre deosebire de cea decât să acopere parţial anul 1916. a lui C.C. Giurescu, să acopere în integralitate is- 31 Alexandru Averescu, Op.cit. toria românilor din cele mai vechi timpuri şi până 32 Col. A. Dabija, Armata română în războiul la contemporaneitatea autorului. Soarta volumelor mondial (1916-1918), Tipografia „Lupta” N. Stroilă, lui Iorga este asemănătoare celei a operei lui C.C. Bucureşti, 1936. Giurescu. Spre deosebire de lucrarea mai sus invo- 33 Gl. Radu Scărişoreanu, Fragmente din războ- cată, tratatul de istorie a românilor a Lui Nicolae iul 1916-198. Istorisiri documentare, Tipografia Ca- Iorga cunoaşte o reeditare în anii epocii comuniste. valeriei, Sibiu, 1932. Început în 1988 la editura Știinţifică şi Enciclopedi- 34 Publicate abia după 1989. Vezi Ion Pavelescu, că, proiectul va fi finalizat abia în 2010. Adrian Pandea, Eftimie Ardeleanu, Proba focului: 29 Ioan Lupaş, Istoria Unirii Românilor’ Fundaţia ultima treaptă spre Marea Unire, Globus, Bucu- Culturală Regală „Principele Carol”, Bucureşti, 1937. reşti, 1991.

18  Revista de istorie militară  Centenar Primul R`zboi Mondial

The Battles of the Masurian Lakes – Victory and Stalemate on the Eastern Front 1914-1915

ANDREI POGĂCIAŞ*

Abstract

In late autumn of the year 1914 and the spring of the following year, the Germans tried to defeat the Russian armies in and around Eastern Prussia, while also having to heavily support the Austro-Hungarian armies in Galicia. The aim was to knock Russia out of the war and inflict very heavy casualties on its armies. The battles of Tannenberg and especially the battles of the Masurian lakes liberated Eastern Prussia from Russian troops, but also showed that the Tsarist armies cannot be defeated so easily.

Keywords: Masurian Lakes, Hindenburg, East Prussia, Eastern Front, World War I

The most famous battles of the eastern role would have been more decisive on the Front in World War 1 are Tannenberg and the Western Front, as many historians claim3. Masurian Lakes. The battle of Tannenberg, in late August 1914, was a great victory in mili- The armies tary and also propaganda terms, a whole Rus- The Germans had available 18 ½ infantry sian army being routed by the Germans1. divisions, out of which 9 active and 4 reserve, The Russian threat to Prussia and - Ger plus Landwehr and Ersatztruppen and 2 caval- many was not removed, other troops were ry divisions. Thus, German troops were almost in the area and had to be routed also, so the ¼ reserve troops and Landwehr, and were also command of the 8. Armee decided to continue tired from marching and fighting. to attack the Russians2. On august 31st, the 8. The Russians had in Poland few troops – an Armee received the order to liberate the whole infantry brigade, a cavalry division and border of Prussia from Russian occupation, and, on troops. For the German, there was no danger rd of an attack from the south. September 3 , Hindenburg gave the march- From the destroyed 2nd Army, scattered ing order. If the situation permitted, the army troops from the infantry brigades and three would then attack towards Warsaw. First of all, cavalry divisions were withdrawing south- the Germans knew they had to crush the Rus- wards, towards the fortified Narew-line, un- sians and inflict as many casualties as possible, able to withstand, in case of emergency, any in order to break their morale. German attack. Reinforcements from the West arrived just On the other hand, the 1st Army, com- in time to take part in the fights, although their manded by Rennenkampf, comprised 11 ½ in-

* Doctor al facultăţii de istorie din cadrul universităţii babeş-bolyai.  Revista de istorie militară  19 around 20 infantry divisions if they wasted time. In fact, reinforcements only contributed to 14 infantry divisions in total. After the battle of Tannenberg, the 1st Rus- sian Army had withdrawn north of the Masur- ian lakes, at a four days march distance, in a very good strategic position, with its flanks protected by natural surroundings, making a direct enemy assault suicidal4.

The First Battle of the Masurian Lakes

Preparations Stavka had information that the Germans will attack Warsaw, so there was no need to reinforce the troops in East Prussia. Paul von Hindenburg Rennenkampf had already divided his army into two parts, exposing himself to the dan- fantry divisions and 5 ½ cavalry divisions and ger of being defeated one corps at a time. The was a worthy opponent, especially due to its Germans, with a very strong moral, were ea- advantage in cavalry numbers. Also, the Rus- ger to destroy Rennenkampf as they had done sians were expecting reinforcements, and the with Samsonov at Tannenberg. The 8. Armee Germans feared that they would have to face turned north and started marching5.

Military Operations on the Eastern Front (1914)

20  Revista de istorie militară  The Germans were also pressed by the Aus- In the meantime, the Germans mounted trians, in order to relieve the pressure on the a strong attack against the Russian northern KuK forces in Galicia, but an attack in Poland flank, trying to cause them casualties and also was impossible while Rennenkampf’s army was to prevent them from sending aid to other intact, and with the available forces at disposal. parts of the front. Russian defenders were The Russian right flank on the Deime Valley in very well dug in, repelled all attacks and made the north, and the left north of Angerburg/ counter-attacks. Węgorzewo, resting on Lake Mauer. This lead to a decrease in German morale, st The gap between the 1 Army and the rest as German soldiers were keen to attack and nd of the 2 Army was to be filled by a newly lost memento when withdrawing. On the oth- created Xth Army, made of the Finnish XXII er hand, the Russians were excellent defenders, Corps, III Siberian Corps, I Turkestan Corps holding ground like no other army. and II Caucasian Corps, and commanded by On the 7th, Francois, after interrogating general Vasili Pflug. Finnish prisoners in Johannisburg, attacked General Hans von der Goltz, commanding towards Bialla/Biała Piska, taking the town af- few troops, stationed at Soldau/ Działdowo, ter a short skirmish. Several hundred prisoners was ordered to advance towards Mlawa, while were taken (many had been preoccupied more the rest of the army turned and faced Rennen- with plundering the town than defending it) kampf’s troops. Lacking accurate information, and eight artillery pieces. A unit marched on the Russian commander remained north of the Arys/Orzysz, where skirmishes with the Rus- Masurian lakes, guessing the Germans would sians occurred until nightfall, when Francois retreat towards Königsberg. ordered a pause for the night. Hostilities would The German command divided the army resume next morning. into three main groups – the first would be Early on the morning of September 8th, in charge of attacking the Russian right flank, Francois’ troops, 1st Infantry Division, who had who was the strongest; Mackensen’s troops previously trained in the exact area of Arys, would face the Russian center, starting from started the advance towards the Russians, us- Lotzen/Giżycko; Francois’ troops would attack ing trees and bushes as cover. With the help of the weaker Russian left flank at Lyck/Elk, hop- other troops coming from the west – the 2nd ing that this flank would collapse and put the Germans into an advantageous position6. Infantry Division –, the Russians were quickly overwhelmed, leaving several hundred dead The campaign and wounded on the spot and around 1000 Goltz attacked first, on September 3rd, to- prisoners. Most important of all, the Germans wards Mlawa, with mainly Landwehr and Re- found again a series of Russian documents giv- serve troops, taking the town on the next day, ing away information of vital strategic impor- with its vital railway line coming from Warsaw. tance. Somewhere in the area Francois expect- The rest of the army moved forwards the ed to eventually run into III Siberian Corps, its 8 next day, in difficult terrain, among small lakes whereabouts still unknown . st and patches of woodland and marshes, hav- The 1 Infantry Division was ordered to ing to cross rivers on foot through the water, march northeast towards Ranten/Ranty, to- because bridges had been destroyed by the wards Rennekamp’s left flank, and ran into st Landwehr at the beginning of hostilities, in or- the Russian 1 Cavalry Division, commanded der to slow down any Russian offensive. Nev- by Vasili Gurko, who was marching southeast. ertheless, the rugged and forested terrain also Despite initial orders, Gurko decided to try offered protection from Russian scouts and and halt the German advance, although he patrols. Engineers began repairing bridges, knew his cavalry was no match for the Ger- the town of Nikolainen/Mikołajki was occu- man infantry. He carefully chose patches of pied on the 6th and Johannisburg/Pisz the next woodland between lakes, easily to defend by day, where the first clashes with the Russians small units, and waited for infantry reinforce- began7. ments.  Revista de istorie militară  21 His action, although noble, did eventually 2nd Infantry Divisions flanked through Marg- little on the whole, to prevent the German ad- grabowa/Olecko by a Reserve division. His advance. vance was very rapid, as the Russians had with- Towards him and Rennenkampf’s left drawn in a hurry. On the way, the Germans flank, other German troops were also on the found Russian camps, intact, with whole piles move – two cavalry divisions (1st and 8th) and of weapons and ammunition, baggage wagons Mackensen’s XVII Corps. By the evening of and food rations, artillery pieces, tents, even September 9th, Mackensen’s forces had taken food on the tables. Mackensen noticed that a Kruglanken/Kruklanki, after heavy fighting. few Russian officers he had seen shot appeared Finally, Rennenkampf’s left flank was seriously to have been killed by their own troops10… threatened, and reinforcements sent to that Aerial reconnaissance proved without position would have arrived too late. Although doubt that the Russians were in full retreat, the rest of his line was holding without prob- leaving dugouts and fortified positions in a lems, the Russian commander gave the order hurry. On the 10th, Ludendorff, wanting to rout to retreat to the east9. the enemy, immediately ordered a rapid pur- At Lyck, outnumbered, the Germans man- suit towards the east, and also to try and catch aged to hold positions and inflict heavy casu- Rennenkampf’s units while marching and cap- alties on the Finnish XXII Corps, completely ture or destroy them. inexperienced. Although under constant artil- The plan was immediately brought to a lery bombardment, the Germans prepared an halt, as news arrived that general Aliev’s IV attack for the morning of September 11th, but Corps had just attacked the German center. the Russian commander, general von Brincken, Hindenburg and Ludendorff gave orders for ordered his troops to withdraw. His decision the forces in the south to outflank Aliev’s unit was known to Francois, as a dispatch announc- as quickly as possible. The new order was re- ing his defeat and withdrawal was captured by ceived by Francois at Goldap/Gołdap, during German scouts. Francois immediately ordered the final fights against the Russian resistance a full advance of his forces, with the 1st and pocket, at noon on September 11. Francois turned his troops towards the new menace, but, a few hours later, it had become clear that the attack had only been a decoy, in order to make the Germans rearrange their lines. The Russians began to withdraw east in a hurry, while the Germans had lost initiative and were no longer in the position to pursuit and rout their enemy. The next day, several German and Russian units found themselves marching together towards the east, and bitter fights ensued close to the border11. A few German units reached the border first, only to be attacked from behind by Rus- sian units. The rain made roads almost unus- able, and Russian troops left everything behind, in an attempt to get lighter and escape – vehicles, weapons, wagons, medical supplies, even uniforms. Thousands of prisoners were made, and the quantity of captured ammunition and other effects was huge. Grand Duke Nikolai visited general Zhilinski’s headquarters in Bialystok, was not Erich Ludendorff pleased with the explanations received regard- 22  Revista de istorie militară  ing the use of available troops and replaced mounted and Russian gunners managed to hit the commander with general Nikolai Ruzsky, German artillery positions, forcing them to former commander of the 3rd Army in Galicia. withdraw14. The Grand Duke also ordered that the th5 Army German advance towards the Niemen be- be moved north of Warsaw, for defensive pur- gan to be slowed down by the autumnal rains poses, given the fact that the armies defeated and muddy terrain, while trains could not be in East Prussia were in no position to be ready used, because of the Russian railway, wider for war any time soon. than the European one. Also, two other pow- The Germans continued to pursue and erful fortresses, at Kovno and Grodno, stood engage retreating Russian troops towards the in the way of the advance, with no possibility frontier, killing and especially taking many of avoiding or besieging them. Attempts to prisoners. On September 14th, East Prussia had cross the Niemen were halted on the 25th and been fully liberated, some German units even 27th of September by Russian artillery, and the crossing over the border12. German supply line was also at its maximum The Russians had lost over 125.000 soldiers capacity. – dead and wounded –, and around 30.000 At the end of September, general Thaddeus prisoners. The Germans had lost “only” 40.000 von Sievers replaced Pflug as commander of dead and wounded. the Xth Army, ordering assaults on the Ger- Nevertheless, victory was not actually man forces. The first was against the Germans complete. Almost all of the Russian 1st Army besieging Osowiec, who were pushed back, was complete and probably recovering itself followed by an attack on the Augustovo-Suval- far from the border, continuously threatening ki line. East Prussia. Also, an attack towards Warsaw After a few days of fighting, the Germans was futile, as German troops were exhausted began to withdraw from here also. and in few numbers, while, from the south, Concerned with the offensive, the Russians the Austro-Hungarians were being crushed had not built defenses in East Prussia, and the in Galicia and in no position to press towards Russians were once more in control of Lyck Warsaw from the south. They were actually and a part of the south-east of the province withdrawing, rising concerns in Berlin that the by the middle of October. Finally, the Rus- Russians could take Krakow and attack Silesia. sians were once again halted by the trenches Quickly, on September 15th, the 9th Army was between Lyck and Wirballen, after very heavy created in Silesia, from units who had fought fighting of both infantry and artillery and huge in East Prussia, commanded by Hindenburg, losses on both sides15. with Erich von Ludendorff chief of staff13. Between the two battles, heavy fighting oc- Several German units crossed the border curred in Galicia and on the Polish front, espe- to the east while pursuing the Russians. They cially around Warsaw16. occupied towns such as Augustovo and Su- valki, plundering military deposits. The ques- The Second Battle tion was how deep into Russian territory to of the Masurian Lakes penetrate, as the steppe was unending and the Russians were now fighting on their own land. During winter, the Germans had to secure A maximum distance of 50 kilometers was es- their newly acquired possessions and positions. tablished, and a decoy attack was made against Lines of communication were strengthened the powerful fortress of Osowiec, south of the and Cracow was even more fortified, as a first Prussian border, on the road to Bialystok, on defense line in front of Silesia. The German the 21st of September. The fortress was a mod- command also planned a new offensive in the ern one, very well defended, and the Germans area of the Masurian Lakes, in order to drive needed heavy guns in order to besiege it. The the Russians even more backwards, while the siege began on September 26, with an infantry right flank of the whole eastern line was still in assault two days later. German infantry was re- Austro-Hungarian hands, although with much pelled with heavy losses, a counterattack was German control over it.  Revista de istorie militară  23 1915 began with the first gas attack of the The th 9 army, under Mackensen’s com- war at Bolimow, the wind blowing the gas back mand, would attack again Warsaw. This attack to the German trenches. Because it was freez- was actually a decoy, but the Russians thought ing cold, the gas froze and was useless any- it is the main German attack and responded way. Continuing Russian attacks in the Prus- accordingly. Rumours had been spread by Ger- sian area were halted with huge losses from man agents that the city will be captured until the Russians, who managed to see no way to the 27th of January, the Kaiser’s birthday22. either win or at least minimize losses17. The German command, although having its troops The campaign stretched all over the Eastern Front, because The march began on February 6, with a con- they needed also to assist the Austro-Hungar- stant and rapid advance towards the enemy. ians, decided to attack again and finally liber- For a few days there had been a powerful ate Prussia. Apart from a military victory, this snowstorm, all roads were covered in snow liberation would also contribute to German and ice, temperatures were low and the wind moral both in the army and at home. th harsh. Communication and transports were The German plan was simple – the X directly affected23. Army commanded by Eichhorn and the VIII The 8th Army hoped to find no resistance Army commanded by Below were to attack on the border. Russian air reconnaissance was in a pincer movement, catch the Russian X completely missing and the border area was Army and destroy it. Both sides had more than lightly defended, so the Germans tried to ad- 150.000 soldiers each, the Russians well over vance, although, because of the snow, vehicles 200.00018 – 52 Russian infantry and 14 cavalry got stuck and supplies remained behind. Also, divisions stood in front of 37 1/2 German in- the vital crossing of river Pisseck/Pisa could fantry and 7 ½ cavalry19. not be made, which hindered the offensive The orders, right before the beginning of plan. Only one reserve division managed to the operations, were: the 8th Army will attack cross the river in the middle of the German line on February 7th, with the right flank towards th th and advanced towards the nearest village. An- Johannisburg, and the 10 Army on the 8 , other bridge was thrown over the river during with the left flank towards or beyond Memel. All forces were to take part in the attack. The the night. To the south, German units encoun- only reserves were the units of heavy artillery, tered stiff resistance while attempting to cross. who should join the fight later, when besieging Still, small units managed to cross the river on fortified places. the ice, and the whole division was on the east shore by noon, pushing the Russians back and The strategy consisted in the outflanking of 24 the Russian right wing on the direction Tilsit/ capturing 500 prisoners and 5 cannons . Sovetska -Wyłkowyszki/Vilkaviškis, by the 10th The rest of the army eventually managed German Army, while Landwehr divisions and to cross, secure the available heights and beat the left flank of the 10th Army would attack the back a counter-attack from Kolno. Johannis- Russian center; the right flank of the th8 Army burg had also fallen without many problems would attack on the direction Arys-Johannis- to the Germans, who took 2.600 prisoners and burg and to the south20. eight cannons. Bialla, plundered and partially Defense towards the north against pos- destroyed, was occupied immediately after. th sible enemy incursions would be left to the 10th On the 8 , the order came to shell enemy Army. Other troops would defend against the positions, but Russian artillery responded in troops in Kovno/Kaunas fortress and others the same way. For now, there was no sign the would guard the southern border, especially enemy was getting weaker, although it hadn’t since the Germans had intercepted Russian made any important attempt to halt the Ger- uncoded messages talking about the creation man advance. of a new army, the 12th, north of Warsaw. Suc- The 10th Army received the information cess in the planned operation to fully liberate that it will encounter heavy resistance, as the East Prussia was dependent of securing the Russians had a whole infantry division in the southern and northern flanks21. area and fortified positions. The weather also 24  Revista de istorie militară  affected transport and supplies, and sledges sance, enjoying nice weather, reported that had to be used instead of vehicles. Neverthe- small groups from the Russian army are with- less, the army was ready and in position on the drawing in disorder towards Olita/Alytus and 7th, as planned. Kowno. Intercepted radio messages proved The first days of the attack did not goas that the Russian command was still in Suwalki, the Germans wanted, also because the Rus- but preparing to move to Augustow. Also, ra- sians met the enemy with artillery fire. Rus- dio messages told about the moving and po- sian trenches were also well defended, so the sitions of Russian troops. A second message, Germans had to withdraw before evening fell. intercepted hours later, said the command is Fighting occurred all over the length of the moving to Grodno26. frontline. On the 14th, melting snow caused prob- On the 10th of February, air reconnaissance lems to the marching troops, especially delays transmitted that long Russian columns were when moving goods from sledges to transport marching away from the combat zone, includ- vehicles. Intercepted radio messages proved ing trains and vehicles. The Germans advanced, that the Russian command didn’t know where captured weapons, ammunition and all sort of some units were, or where the commanders of supplies, took prisoners and saw how the en- several army corps were. It seemed the Rus- emy is retreating without even fighting back, sian situation was chaotic. Also, it meant that except for a few sporadic skirmishes, some many Russian commanders might still be in won with important losses on the German Augustow, close to the border. In the morn- side. These victories proved to boost the mo- ing of the 14th, general von Eichhorn gave the rale of the troops, and, although lacking food, order to pursue the three Russian army corps the marches continued even at night25. stretching on the Augustow-Suwalki road. Or- On the 9th, units from the southern front ders were given to each unit to block a certain began an outflanking manoeuver, with the 2nd part of the roads in the area. If the Russians put Infantry Division, the only one apt to contin- resistance around Suwalki, the vanguard of the ue, from Johannisburg towards Ruhden/Ruda, 10th Army should fight back27. in the north, with other units guarding their Already on the 14th, a few German divisions flanks. had reached the Suwalki-Sejny road, although The Germans defeated all resistance in the artillery still needed one day to reach the front of them and continued the steady ad- area and cover the troops if necessary. General vance towards the east, even if hit by another von Eichhorn decided to attack and capture powerful snowstorm on the 11th. both Suwalki and Augustow, so he arranged On the 13th, the Russians evacuated their his troops accordingly. defensive positions near Baitkowen/Bajtkowo. On the 15th began the first attempt to sur- The same day, a Russian counter-attack at Gra- round and besiege Augustow. By evening of jewo put the offensive in danger and troops February 14, important dispatches from air were rushed in to stop a rout. Heavy fighting reconnaissance spoke about large numbers of occurred around this town and around Raj- Russian troops retreating towards Augustow. grod and Lyck. Part of the 10th German Army was fighting at Meanwhile, the 10th Army “enjoyed” warm- Suwalki, and part was already marching on Au- er weather, as it started to rain. On February gustow from Sejny. General von Below imme- 12th, marches occurred without incidents, but diately ordered several infantry units and the fights soon started, with the Germans also at- 4th Cavalry Division to attack Augustow. Other tacking the supply chain of the Russians and troops were sent to help in the fight at Suwalki, capturing livestock and various other food and others were withdrawn behind the lines to supplies. By the next day, over 10.000 prisoners rest. In order to protect the southern flank, an had already been taken, and information gath- attack against the Russians in Grajewo had to ered from many of them allowed the Germans be made28. to push forward, after finding out that their Already on the 15th, strong resistance was enemy was slowly withdrawing. Air reconnais- encountered around Suwalki, from the Rus-  Revista de istorie militară  25 sian rearguards and various units still present. most 300 cannons, over 170 machine guns and The next morning, support troops arrived at many supplies, which was indeed vital, since the spot found Suwalki empty (except for its German supply chain could hardly keep up eastern part), while resistance continued a few with the rapid advance. Still, these victories kilometers south from the town. These troops were paid by the Germans with very serious also withdrew using the cover of the night, but losses. Germans managed to surround many retreat- The 10th Army continued the advance to- nd ing enemy troops. wards Grodno from the 22 and repelled all Further intercepted messages spoke of to- Russian counter-attacks for two hellish days, th tal Russian chaos and lack of information re- until the 24 . Fights went on with changing garding the whereabouts of their own troops. odds and heavy losses on both sides, as the Rus- th Still, a full scale operation could not be made sians kept counter-attacking. On the 26 , the anymore, as the roads were difficult to use, the Germans found themselves in defensive posi- troops were exhausted from marches, cold and tions all along the front line, with the danger 31 fighting, so the German command ordered on of being overrun in some areas . Thus, after the 15th that a short pursuit be made29. receiving information about the unlucky situ- But the attack on Augustow had to go on, ation, the German commanders sent an order so more troops were sent in the area. All at- to all troops, saying that all offensive should be stopped and troops should just defend their tempts to clear the town and the surroundings 32 were futile, Russian defenders putting up a positions . fierce resistance. The 8th Army Finally, an attack from the north, by a The commanders of the th8 army received Landwehr division, crushed the resistance in orders on the 13th of February to take the for- the area, took about 3.000 prisoners and mate- tresses at Lomza and Osowiec. On the 16th, riel and occupied Augustow on the early morn- general von Scholtz chased the enemy away ing of the 17th, where more than 5.000 Russian from Kolno, and prepared to attack Osowiec. soldiers surrendered, with much equipment The fights began violently and continued from and supplies. 18 to 22 February, with the Russians putting up Heavier fighting occurred around Suwalki, a fierce resistance. Reinforcements of heavy in- where the Russians managed to break through fantry and heavy artillery were sent in the area, the German lines. The Germans managed to and the Germans finally managed to push the close the break and occupied Suwalki, after the enemy back33. Russians withdrew from it on the morning of th th th From the 25 to the 27 , the artillery de- February 15 . The pursuit was made difficult stroyed much of the fortress at Osowiec, but by the fact that the Russians destroyed bridg- 30 the Russians didn’t capitulate. In fact, the hills es in their retreat. around the town were heavily defended and th After the 18 , fights around Lomza be- with many troops. Defensive positions were gan, where the Russians had sent Caucasian immediately taken. and Guard troops that, alongside other units, The Gallwitz Army Group st th were in two armies, the 1 and the 12 , with On February 7th, general von Gallwitz had the headquarters at Jablonna, just north of received orders to cover the offensive of the Warsaw. Heavy fighting also occurred around 8th and 10th armies on the southern border of Grodno, with Russians retreating through for- East Prussia. His attack was initially successful ests, burning bridges and making their pursuit and it led to the battle of Przasnysz, between really difficult. 17 and 24 February. Although the enemy put On the 19th, very heavy fighting occurred up a fierce resistance, the Germans managed in the forests north of Lips, over by the 22nd, to push him back, until the 22nd and 23rd, when leading to the destruction of a large part of the reinforcements from the south and east se- Russian 19th Army. cured the Russian positions and made any Until the 22nd, the Germans had captured German advance impossible with the available 92.000 prisoners, out of which 9 generals, al- resources34. 26  Revista de istorie militară  Przasnysz was surrounded and the Ger- NOTE mans took it by storm, making over 12.000 1 For a description of the battle, see Andrei prisoners and a huge capture of equipment, Pogăciaș – Tannenberg 1914: Prima victorie cannons, machine guns and ammunition. germană a Primului Război Mondial, in Historia, th August 2014. A feeling of uncertainty began on the 25 , 2 as reports poured in, from air reconnaissance Michael S Neiberg, David Jordan – The Eastern Front 1914-1920. From Tannenberg to the Russo- also, speaking about large Russian forces con- Polish War, p. 43. verging on the city. Von Gallwitz knew he stood 3 Der Weltkrieg 1914-1918, vol. 2, Die Befreiung no chance in front of a massive Russian attack, Ostpreußens, p. 268. and, after the danger of being outflanked and 4 Idem, pp. 269-270. even surrounded became clear, ordered a full 5 Michael S Neiberg, David Jordan – The Eastern retreat towards the border, on the 27th. The re- Front 1914-1920. From Tannenberg to the Russo- treat was in order, without the enemy in pur- Polish War, p. 44. suit. Perhaps the Russians had no idea the Ger- 6 Prit Buttar – Collision of Empires. The War on mans were retreating, or simply couldn’t send the Eastern Front in 1914, p. 229. 7 troops with this mission35. Idem, p. 230. 8 Idem, p. 232. The second battle of the Masurian Lakes 9 was over. Idem, p. 234. 10 Idem, p. 235. 11 Idem, p. 236. Conclusions 12 Idem, p. 238. The two battles of the Masurian lakes, and 13 Idem, p. 239. especially the second one, managed to liber- 14 Idem, p. 240. ate Eastern Prussia from Russian occupation 15 Idem, p. 242. and even allow German troops to push into 16 For a description of the battles, see Andrei the Russian Empire. The Russians had suffered Pogăciaș – Imperiile contraatacă: Frontul de Est în huge losses in men, weapons and equipment, toamna anului 1914, in Historia, November 2014. 17 but managed to hold off the German advance. Norman Stone – The Eastern Front 1914- The Germans were also exhausted after a very 1917, p. 112. 18 difficult campaign, more difficult because of Norman Stone – The Eastern Front 1914- the winter conditions then actual combat. At 1917, p. 116. 19 Der Weltkrieg 1914-1918, vol 7, Die Opera- the end of the campaign, the Germans, also tionen des Jahres 1915; [1]. Die Ereignisse im Win- having suffered losses, waited for new orders ter und Frühjahr, p. 177. and prepared for a further advance into the 20 Idem, p. 172. huge territory of their eastern enemy, in order 21 Idem, p. 173. to knock it out of the war. 22 Michael S Neiberg, David Jordan – The East- ern Front 1914-1920. From Tannenberg to the Rus- so-Polish War, p. 70. Bibliography 23 Der Weltkrieg 1914-1918, vol. 7, Die Opera- tionen des Jahres 1915; [1]. Die Ereignisse im Win- Der Weltkrieg 1914-1918, vol. 2, Die Befreiung ter und Frühjahr, p. 178. Ostpreußens, Reichsarchiv (ed.), Potsdam, 1925. 24 Idem, p. 180. Der Weltkrieg 1914-1918, vol 7, Die Operation- 25 Idem, p. 192. en des Jahres 1915; [1]. Die Ereignisse im Winter 26 Idem, p. 211. und Frühjahr, Reichsarchiv (ed.), Potsdam, 1931. 27 Idem, p. 212. Michael S Neiberg, David Jordan – The Eastern 28 Idem, p. 215. Front 1914-1920. From Tannenberg to the Russo- 29 Idem, p. 219. Polish War, Amber Books, London, 2008. 30 Idem, p. 221. Norman Stone – The Eastern Front 1914-1917, 31 Idem, p. 239. Penguin Books, London, 1998. 32 Idem, p. 242. Prit Buttar – Collision of Empires. The War on 33 Idem, p. 244. the Eastern Front in 1914, Osprey Publishing, Ox- 34 Idem, p. 253. ford, 2014. 35 Idem, p. 255.  Revista de istorie militară  27 Centenar Primul R`zboi Mondial

Generalul Gheorghe Dabija – Pregătirea diplomatică a Războiului României. Anul 1915*

Col. (r) dr. VASILE POPA **

Abstract

The study below traces back the life and activity of General Gheorghe Dabija, an important figure in the military operations undertaken by Romania during World War 1. While details about his early life are scarce, this cannot be said about his military career, which fulminated during the Great War. The present article focuses on the year of 1915, namely the on period before Romania’s entry into the war.

Keywords: Gheorghe Dabija, Carol I, Ferdinand, Alexandru Averescu, Constantin Prezan, Romania, Bulgaria

În fondurile Bibliotecii Academiei Româ- Gheorghe Dabija – cariera militară ne se găseşte un manuscris valoros aparţinând generalului Gheorghe Dabija, unul dintre cei Gheorghe Dabija s-a născut la 20 septem- mai importanţi teoreticieni şi istorici militari brie 1872 la Iaşi, fiind singurul fiu al familiei români din prima jumătate a secolului al XX- Alexandru şi Natalia Dabija. Despre originea, lea. El se referă la pregătirea diplomatică a profesia, preocupările sau averea părinţilor, ca războiului României, început, precum se ştie, şi despre copilăria şi adolescenţa lui Gh. Dabi- la 15/28 august 1916. Prezentăm, în cele ce ja, am identificat destul de puţine date. Chiar urmează, câteva extrase din lucrare, aferente în propriile reflecţii memorialistice, autorul anului 1915, unul foarte greu pentru România, este zgârcit cu astfel de informaţii. datorită evoluţiilor de pe teatrele de acţiuni Tatăl său avea un ascendent în familia Eus- militare şi presiunilor celor două tabere belige- taţiu Dabija, care ajunsese să domnească în rante. Întrucât personalitatea generalului Da- Moldova. Era prin urmare de viţă boierească bija este puţin cunoscută publicul de azi, am autohtonă, lucru cu care se mândrea. Ținea prezentat şi o succintă biografie a acestuia. chiar să precizeze că „....în familia noastră nu

* În mare măsură, datele sunt cuprinse în volumul Amintiri din cariera militară 1893-1920. Oameni, tipuri, obiceiuri, moravuri și obiceiuri de altădată, rămas în manuscris, încredințat spre păstrare Bibliotecii Academiei Române, unde se găsește înregistrat sub cota A-1710. De asemenea, a fost consultat memoriul original al ofițerului, păstrat la Centrul de Studii și Păstrare a Arhivelor Militare și Istorice, pus la dispoziție cu solicitudine de Serviciul Istoric al Armatei (se va cita, AMR, fond Memorii bătrâni, crt. 27 – memoriul original). ** Colonel (r) dr, cadru didactic asociat al Universităţii Bucureşti. 28  Revista de istorie militară  este sânge de fanariot plăcintar sau covrigar, mandanţi păreau să facă ceva pentru elimina- venit din Fanar, ca apoi să ajungă boier şi să rea spiritului cazon şi a vexaţiunilor la care era facă în fiecare moment caz mare de boieria lui.”1 supusă trupa. Cu referire la starea şi statutul la care ajunsese, Calitatea instrucţiei în arma pe care o ale- Alexandru Dabija subliniază: „Familia noastră sese era, deasemenea, îndoielnică, încadrată în s-a ridicat prin ea însăşi din talpa ţării prin tipare depăşite de progresele pe care le va con- munca şi cinstea membrilor ei...... Originea stata curând în armatele altor ţări. Doar ne- şi succesiunea familiei noastre nu trebuie cău- sfârşitele exerciţii de „sbârnâiala armei, bătaia tate nici în ţări străine, nici în lifte străine”.2 În talpei, ordinea strânsă”, marşurile lungi, fără siajul celor spuse de părintele său, Dabija ţine scop şi lipsite de momente tactice nu puteau să consemneze că a fost educat „pentru a fi un conduce la rezultate mulţumitoare. bun român”, această aserţiune fiind repetată în Experienţa îi va dovedi în curând că nive- mai multe împrejurări. lul de pregătire al corpului de cadre şi calitatea A trăit la Iaşi, în casa părinţilor, unde aveau acestuia sunt elementele care pot juca un rol loc întâlniri şi convorbiri ale unor avocaţi, hotărâtor în modernizarea armatei, la toate ni- magistraţi, medici, profesori, ingineri, într-un velurile sale organizatorice şi, spre acest obiec- mediu intelectual deci, într-o perioadă când şi tiv, îşi va îndrepta toată atenţia. viaţa urbei era plină de evenimente culturale Chiar din această perioadă de început sau mondene, la care participa cu plăcere. a carierei apare nevoia de a scrie, iar prima Tatălui i-a plăcut să călătorească şi să vizi- broşură, intitulată „Patrulele de infanterie”, teze muzee, expoziţii, să audieze concerte ale este editată în 1895 cu sprijinul maiorului unor mari artişti şi a vizitat, însoţit de fiul său, Leon Mavrocordat, care preluase comanda ţări precum Italia, Franţa, Anglia, Spania, Ger- batalionului şi pentru care are consideraţii mania, Belgia, Austria. Tânărul Dabija va re- deosebite.4 cunoaşte de altfel că dragostea faţă de muzică, Seriozitatea, calmul, spiritul pedagogic şi sensibilitatea faţă de frumos, dorinţa de a des- capacităţile sale organizatorice îl vor aduce în coperi locuri noi i-au fost inoculate de tatăl său curând în atenţia şefilor ierarhici, cărora le va în toate astfel de ocazii. Tot moştenire dinspre câştiga încrederea şi cu care va avea o colabo- tată şi rod al preocupărilor acestuia pentru rare fructuoasă. Deşi tânăr şi fără experienţă cultura copilului par să fie stilul explicit, literar, în munca cu oamenii, va fi desemnat să con- organizat, metoda de expunere, calităţi pe care ducă „şcoala de carte” a batalionului, întrucât le va dobândi de mic şi le va cultiva pe parcur- cea mai mare parte a trupei era neştiutoare de sul şcolii, şi care-i vor servi în întreaga carieră carte. Reflexiile sale asupra acestei stări de fapt a armelor sau în cea de scriitor militar. sunt deosebit de pertinente, ceea ce denotă o A absolvit cursurile Școlii de Infanterie din fire analitică şi un puternic spirit critic la adre- Bucureşti 1891-1893 cu gradul de sublocote- sa celor care nu-şi făcuseră pe deplin treba. nent, fiind ultima promoţie (a 36-a) de „ofiţeri „Dacă preoţii şi învăţătorii de la sate – spu- cu armele unite” (absolvenţii puteau fi de orice ne Dabija - ar fi lucrat mai cu tragere de inimă, armă, numărul acestora fiind stabilit în limite- cu spirit românesc, dacă activitatea pe care ar le locurilor şi garnizoanelor disponibile). Pro- fi trebuit să o consacre bisericii şi şcolii nu ar fi moţia a avut în total 98 de ofiţeri, mulţi dintre fost îndreptate spre alte scopuri, atunci desigur aceştia ajungând să ocupe funcţii importante că analfabetismul nu ar fi alcătuit o problemă în perioada următoare.3 Și-a ales arma infante- grea de rezolvat.”5 riei solicitând să fie repartizat la B 4 Vânători În octombrie 1895, portofoliul războiului din Iaşi, unde se va prezenta la 1 august 1893. în cabinetul condus de Dimitrie Sturdza este Primele impresii nu sunt dintre cele mai preluat de generalul C. Budişteanu, în manda- bune; în opinia tânărului ofiţer, deficienţele tul căruia apare scandalul în chestiunea armei erau majore atât în privinţa comportamentu- Mannlicher, model 1892, introdusă în armata lui cadrelor, al nivelului de pregătire, cât mai română în timpul ministeriatului lui Jacques ales al relaţionării acestora cu trupa. Abuzurile Lahovary (21 februarie 1891-21 februarie erau la ordinea zilei şi foarte puţini dintre co- 1894)6. Era considerată o armă proastă, din ca-  Revista de istorie militară  29 uza numărului mare de incidente de tragere, o O dispută la vârfurile armatei, pe chesti- armă „care se sparge în mâna soldaţilor” după uni de ordin tehnic, expresie a adversităţilor cum apreciau opozanţii. având conotaţii politice, a însemnat pentru Amploarea scandalului, ajuns în parlament, tânărul locotenent Gh. Dabija (fusese avansat l-a determinat pe regele Carol I să numească o la 01.04.1896) o excelentă ocazie de a cunoaş- te experienţa austriacă în domeniul tragerilor de infanterie, care vor completa profilul său de ofiţer infanterist. De altfel, la întoarcere va scrie şi publica 3 articole despre Școala de tragere a infanteriei de la Bruck şi despre organizarea câmpurilor de tragere, în reviste de profil, considerând aceasta ca pe o îndatorire morală faţă de ca- marazii săi. După ce în 1896 este respins „pe motive medicale”8, în anul următor va fi admis la Școala Superioară de Război, la comanda căre- ia ajunsese lt. colonelul Leon Mavrocordat, pe care o va absolvi în acelaşi an. Are cuvinte frumoase la adresa celor mai mulţi dintre profesorii întâlniţi aici: cpt. C. Cristescu la tactică generală, cpt Exarcu la tac- Carol I tica artileriei, general M Boteanu la fortificaţii, col Aronovici la comunicaţii, lt col Mavrocor- dat la cursul de stat major. Este perioada în comisie care să lămurească lucrurile. Alcătuită care apetenţa pentru studiul istoriei militare din 6 ofiţeri, între care şi locotenentul Dabija, creşte, asta şi pentru relaţia specială pe care aceasta se va deplasa în vara anului 1896 la o avea cu titularul acestei discipline, lt. col. D Bruck an der Leitha, unde funcţiona Școala de Antonescu, care – spune Dabija – i-ar fi pro- tragere a infanteriei austriece, una dintre cele pus să-l lase în locul său la catedră la momen- mai renumite şcoli pentru instrucţia de spe- tul pensionării. cialitate a armei. În compania şi sub asistenţa Elogii deosebite aduce instituţiei înseşi. unor specialişti ai şcolii – cpt Rephan, profesor „Școala Superioară de Război – apreciază Da- la Școala de trageri şi maistrul armurier Win- bija – a răspândit cultura militară superioară claş, inventatorul încărcătorului cu cinci car- în armată prin faptul că a dezvoltat gustul citi- tuşe – s-au executat numeroase trageri pentru tului, a cărţilor de cultură militară, a aplicaţii- a se constata dacă arma funcţioneză cu mul- lor pe hartă, a rezolvării problemelor tactice şi te rateuri, cum acuzau adversarii ministrului strategice; Ofiţerii dobândeau o bună îndemâ- Lahovary. Concluzia: arma era foarte bună şi nare de a se opri la principii direct şi a elimina avea nevoie doar de o piedică de siguranţă şi de detalii inutile.” verificarea înălţătorului pentru distanţe mici. Conform reglementărilor vremii, după ab- Acuzaţiile generalului Budişteanu fiind fără solvirea Școlii Superioare de Război va face temei, au atras demisia, acestuia, iar probleme- stagii de stat major la Divizia 3 din C 4 Armată, le tehnice semnalate au fost rezolvate fără difi- la MStM, la R 10 Art (stagiul de un an în altă cultăţi deosebite.7 armă pentru absolvenţii Școlii Superioare de Pe timpul misiunii membrii comisiei au ur- Război ), şi din nou la MStM. mat şi cursurile de tragere ale infanteriei aus- Absolvirea Școlii Superioare de Război triece, care aveau drept scop „formarea unor îl va ajuta mai apoi să îndeplinească funcţii buni instructori de tragere, buni ochitori şi deosebit de importante de-a lungul carierei: perfecţi conducători ai focului plutonului şi profesor la Școala de trageri a infanteriei şi la companiei în lupta ofensivă şi defensivă.” Școala de Ofiţeri de Infanterie, ataşat militar 30  Revista de istorie militară  în Bulgaria şi Serbia (1910-1913), şef Secţie În paralel cu activităţile militare a audiat şi Operaţii la Armata 3 şi Armata 2 în campania cursuri ţinute de profesori renumiţi ai univer- din 1916-1917, precum şi alte servicii la trupă: sităţii din Graz – îi aminteşte cu multă con- comandant de companie în Batalioanele 6 şi 9 sideraţie pe prof filolog Hugo Schuhard, limbi Vânători, Comandantul Batalionului 2 Vână- romanice, prof Antonio Ive, limbi romanice tori „Regina Elisabeta”, comandantul Regimen- – dialectul istro român – ceea ce evidenţiază tului 6 Mihai Viteazul, Comandantul Brigăzii profilul unui om studios, preocupat de cunoaş- 16 Infanterie (pe timpul acţiunilor de la Caşin), tere, de îmbogăţirea culturii generale, deosebit Comandantul Diviziei 6 Infanterie (pe timpul de importante pentru activitatea de scriitor operaţiunilor de la Trotuş), Comandantul Bri- militar, pasiune şi profesie în egală măsură. găzii 18 Infanterie în Basarabia şi comandantul Pe lângă numeroasele cunoştinţe şi de- Diviziei 2 Vânători pe frontul Tisei. prinderi practice de comandă, unul din marile Experienţa de pe timpul stagiului la struc- câştiguri ale acestui stagiu îl reprezintă setul tura de stat major a Diviziei 3 i-a prilejuit o de 730 de clişee fotografice făcute la îndemnul relaţie deosebit de utilă din punct de vede- căpitanului Schuller (comandantul companiei re profesional cu generali şi ofiţeri pe care îi din care făcea parte plutonul pe care Dabija apreciază ca fiind bine pregătiţi – general Iarca l-a comandat timp de 13 luni). Toate fazele in- Leonida, colonel Pavlo Alexandru, maior Gh. strucţiei cu arma au fost fotografiate, diapozi- Burghelea –, cărora le va păstra mult respect şi tivele realizate fiind aduse în ţară şi proiectate o frumoasă amintire. pe timpul unor expuneri în faţa cadrelor şi tru- Profilul profesional se va completa cu o ex- pei. Era şi acesta un element de noutate între metodele de pregătire, care va ajunge, spune perienţă unică, dobândită pe timpul stagiului autorul, „în toată armata română”. în armata austriacă, la Regimentul 7 Infanterie După revenirea în ţară la 10 septembrie Graf von Kevenhüller din garnizoana Graz, în 1903, se prezintă la Corpul 4 Armată al gene- perioada 1901-1903.9 ralului Iarca, de unde plecase, şi va primi de la Cunoscând „binişor” limba germană, a pu- acesta „toată libertatea de acţiune în instrucţia tut asimila repede regulamentele infanteriei companiei”. La inspecţia făcută la sfârşitul pe- austriece. Dornic de cunoaştere şi consecvent, rioadei 1 de instrucţie (16 săptămâni) rezulta- s-a implicat cu multă seriozitate în instruirea tul avea să fie „perfect”. subordonaţilor şi a avut rezultate meritorii la În baza ÎD 885/13.03.1904, este înfiinţat comanda plutonului şi companiei încredinţa- un nou batalion de vânători (B 9 V), alături de te, aprecierile şefilor ierarhici austrieci fiind pe cele 8 existente deja în organica armatei româ- măsura eforturilor şi preocupărilor sale. ne. Trebuia să fie batalionul model pentru in- Faţă de alţi ofiţeri români care făcuseră strucţia şi educaţia trupei, pe unde trebuiau să astfel de stagii înaintea sa, căpitanul Dabija treacă toţi ofiţerii instructori. Rezultatele obţi- (avansat la acest grad la 28 noiembrie 1902) nute până acum reprezentau o carte de vizită a beneficiat de rezultatele „reformei ” pe care frumoasă care-l recomanda pentru o funcţie o făcuse generalul Hötzendorf în instrucţia în cadrul acestui batalion, unde va fi mutat de infanteriei începând cu anul 1895. Pregătirea altfel începând cu 15 martie 1904 şi numit co- de paradă fusese abandonată în favoarea unei mandant de companie. instrucţii aplicate, executată sistematic, prin Sub influenţa ideilor şi a învăţămintelor metode practic-aplicative, cu debarasarea de aduse de ofiţerii care făceau stagii în armatele excesivele explicaţii teoretice. Acolo a văzut străine, regele Carol I, dăduse încă din 1902, un program de instruire pe săptămâni, zile şi prin ordin de zi, comandanţilor de unităţi „res- ore, metode pedagogice, stabilirea obiectivelor ponsabilitatea de formare a inferiorilor, adică la care trebuia ajuns, analiza rezultatelor in- în general şefilor de corp din orice armă şi, în specţiilor etc, metode şi criterii care trebuiau special comandanţilor de companie, libertatea preluate şi în instruirea infanteriei române, în în alegerea mijloacelor pentru instrucţia şi edu- cadrul căreia – cum singur constatase – era carea teoretică şi practică a trupei ce stă sub nevoie de schimbări majore. comanda lor”. Era acesta cadrul organizatoric  Revista de istorie militară  31 care-i va oferi căpitanului Dabija posibilitatea etc). În această perioadă avea să se nască între de a-şi folosi întreaga experienţă acumulată cei doi un soi de adversitate, care nu va înceta până atunci în ţară, dar mai ales în străinătate. până la sfârşitul carierei. Rezultatele obţinute au fost remarcabile, ofi- La 3 martie 1906 s-au prezentat la şcoala ţerul fiind îndemnat de comandantul batalio- din Spandau, unde, pe parcursul a 3 săptămâni, nului, lt col Cocorescu, să scrie o carte depre au făcut exclusiv pregătire practică, după care instrucţia companiei, care a şi apărut în acelaşi s-au prezentat la Școala de trageri de la Bruck an la editura Göbl sub titlul „Instrucţia practică (Dabija o mai frecventase în 1896), unde o pe- a companiei de infanterie” şi care avea să facă rioadă de alte 3 săptămâni au urmat şedinţe de epocă, fiind recomandantă de comandanţii de specializare. regimente tuturor ofiţerilor instructori.10 În România, şcoala de trageri a infanteriei Despre modul în care a obţinut rezultate- urma să funcţioneze la Dadilov (sediul taberei le apreciate de toţi avea să consemneze: „Am regionale a C4A), regulamentul acesteia fiind folosit o pedagogie proprie foarte simplă, am aprobat prin Decretul 3667/28.10.1906. Di- vorbit puţin, în schimb am arătat cu răbdare rector a fost numit mr Mărdărescu, iar căpi- de atâtea ori de câte ori a fost nevoie până ce tanul Dabija director executiv, ajutat fiind de ofiţerul, instructorul sau soldatul a executat lt. Pestriţu. Diferenţele dintre cei doi directori perfect ceea ce voiam eu”...... ” Instructorii care se vor manifesta inclusiv în metodele folosite fac pe nervoşii, care strigă, înjură şi bruschează în pregătirea cursanţilor; în timp ce Mărdă- pe soldat, nu dobândesc nimic; eu nu am per- rescu (care nu era inteligent, dar avea o bună mis instructorilor să se apropie mai mult de 3 memorie şi învăţa totul pe de rost – după cum paşi de soldat pentru că ştiam ce se întâmplă spune Dabija –) abuza de teorie, încercând să [...... ] Această omenie mi-a atras totodată transmită multe informaţii, ceea ce conferea dragostea şi stima subalternilor mei”. şedinţelor sale un caracter anost, plictisitor, Îmbunătăţirea sensibilă a nivelului instruc- neatractiv, Dabija a recurs la metodele practi- ţiei realizată la Batalionul 9 Vânători prin me- ce, care s-au dovedit mult mai atractive şi utile todele noi promovate prin grija căpitanului Da- pentru cursanţi. bija, care au avut susţinerea şefilor ierarhici, a În octombrie 1907 a fost mutat în Marele condus la concluzia că instrucţia infanteriei se Stat Major, la secţia Instrucţie, fiind selectat poate face în doi ani şi că timpul de serviciu se pentru această funcţie de generalul Grigore poate reduce de la 3 la 2 ani, această experienţă Crăiniceanu (care conducea MStM din 01.05 fiind generalizată apoi în întreaga armată. 1907), fiind şi un cunoscut şi apreciat scriitor În perioada 1905-1906 va lucra în statul militar.11 major al Diviziei 3 Infanterie dispusă la Târ- Prima sarcină a fost de a pregăti împreună govişte, comandată de generalul C Cica (şef de un regulament de manevră şi luptă care să fie stat major maiorul G. Gheorghiu), cu care va însoţit de un studiu comparativ, aşa cum era avea o bună colaborare. văzută această chestiune în armatele română, În anul 1906 la nivelul conducerii armatei franceză, austriacă, germană, italiană, engleză, s-a pus problema înfiinţării unei şcoli de tra- rusă şi japoneză. Desigur regulamentul a ne- gere a infanteriei. Pentru buna organizare a cesitat eforturi deosebite. Cu toate acestea, în acestei şcoli au fost selectaţi 3 ofiţeri: căpitanii 28 februarie 1908 proiectul era terminat, fiind Gh Dabija şi Gh Mărdărescu şi locotenentul supus Comitetului de stat major, care a făcut Alexandru Pestriţu, care vor fi trimişi pentru observaţii şi a adus unele completări. După un stagii de câte 3 săptămâni la Școlile de tra- prelucrarea propunerilor, la 15 mai 1908 ge- gere ale infanteriei de la Spandau (Germania) neralul Crăiniceanu a aprobat raportul de pre- şi Bruck an der Leitha (Austria). zentare a lucrării. Compania lui Mărdărescu nu i-a plăcut Prin Î.D. 3344/10 noiembrie 1909, Regu- din cauza felului de a fi al acestuia (nu făcuse lamentul de manevră şi de luptă al Infanteriei stagiu la trupă, era îmfumurat, plin de sufici- a fost introdus în serviciul armatei. Contribu- enţă, se mândrea cu lucrurile făcute de alţii, nu ţia lui Dabija va fi răsplătită cu decoraţia Bene ştia limba germană deşi făcuse stagii în Austria Merenti clasa a-II-a acordată de regele Carol 32  Revista de istorie militară  I prin Înaltul Decret nr. 455/191012, dar îi va atrage şi invidia unora dintre şefi. Asta se va vedea în curând, cu ocazia examenului pentru înaintarea la gradul de maior, în august 1908. Ministrul de război, orgoliosul general Ave- rescu, care nu participase la elaborarea regu- lamentului amintit şi nu era de acord cu unele dintre prevederile acestuia (preferându-l pe cel vechi), va numi în comisia de examinare pe colonelul Pătraşcu, directorul Infanteriei, „pentru a-l trânti.” Salvarea lui Dabija a venit din partea celorlalţi doi examinatori: generalul Cica şi principele Ferdinand, care au fost pentru acordarea noului grad.13 După un an de stagiu în arma artilerie (octombrie 1908 – octombrie 1909)14, revine la MSt M şi, în scurt timp, generalul Crăinicea- nu, desemnat ministru de război începând cu 2 noiembrie 1909 în cabinetul Ion I. C. Brătianu, Ion I.C. Brătianu îl va numi şef de cabinet. Avea să lucreze o scurtă perioadă într-o companie selectă – ge- avea să transmită informaţiile în ţară. „Toate neralul Hârjeu – aghiotant, generalul Boteanu, secretar general al ministerului –, de la care va rapoartele – stabileşte regele – le veţi face la MStM16; Mi le veţi înainta şi mie prin domnul avea multe de învăţat în chestiuni de adminis- 17 traţie militară. general Mavrocordat . În afară de aceasta şi Însărcinarea dată de ministrul Crăiniceanu independent de rapoartele cu caracter politic, de a citi toate lucrările înaintate de structuri- pe care le primesc prin Ministerul de Externe, le subordonate, înainte de a i le prezenta, va dv personal vă veţi introduce în aşa măsură însemna un important beneficiu pentru cultu- ca peste 6 luni să-mi faceţi personal mie şi ra- ra militară a şefului de cabinet, în sensul cu- poarte politice, care în nici un caz nu se vor noaşterii tuturor legilor, regulamentelor, dis- inspira din rapoartele domnului ministru de la poziţiunilor, în legătură cu ceea ce era, sau se Sofia. Vreau să le studiez prin comparaţiune. 18 preconiza a fi, nivelul armatei. În plus, va cu- Mai târziu vă voi da poate şi un cifru.” noaşte mulţi oameni politici de toate culorile, Cu eforturi şi consecvenţă va reuşi să înveţe ceea ce-l va ajuta să înţeleagă mai bine decât în scurt timp limba bulgară, să citească presă alţi ofiţeri unele dintre dedesubturile politicii şi lucrări editate în această limbă şi, prin bune interne româneşti15 sau internaţionale, într-o relaţii cu corpul diplomatic şi ataşaţii militari vreme când turbulenţele din spaţiul european acreditaţi la Sofia, să cunoască situaţia armatei 19 se intensificau continuu. bulgare, despre care va raporta la Bucureşti . Din ordinul expres al regelui Carol I, la În legătură, de exemplu, cu manevrele arma- 10 mai 1910 Dabija va fi înaintat la gradul de tei bulgare din septembrie 1910, concluzia sa era maior şi, contrar voinţei sale şi a ministrului că: „Infanteria este bună, cavaleria este slabă, ar- Crăiniceanu, va fi trimis ataşat militar în Bul- tileria mediocră şi comandamentul nepregătit.”20 garia. Plecarea la post a fost precedată de o se- Nu peste mult timp, în ianuarie 1911, trimite re- rioasă activitate de documentare, fiind studia- gelui un „Studiu asupra armatei bulgare”, lucrare tă întreaga corespondenţă a predecesorilor săi, de sinteză, de mare cuprindere (236 de pagini, precum şi lucrări despre Bulgaria, pe care le-a 10 anexe), o adevărată oglindă a ceea ce era ar- solicitat unor librării din Germania şi Austria. mata bulgară la momentul respectiv, deosebit Deosebit de interesante sunt precizările pe de utilă decidenţilor de la Bucureşti. care i le face însuşi suveranul român în legătură De altfel, întreaga activitate şi experienţă cu conţinutul activităţii sale şi cu modul în care dobândită pe timpul celor 3 ani cât a lucrat ca  Revista de istorie militară  33 diplomat militar va face obiectul unei lucrări II-lea, prinţul Friederich Wilhelm, marele duce foarte interesante – „Amintirile unui ataşat Nicolae Mihailovici, oameni politici din frun- militar român în Bulgaria”, apărută la Editura tea statului – şi va participa la întruniri oficiale Universul, în anul 1936. prilejuite de diferite evenimente, despre care La 22 mai 1913, regele aprobă prin D R ne va lăsa însemnări interesante şi inedite. 4075, numirea maiorului Dabija ca secretar După o vară petrecută la Sinaia în preajma al celor două comisii care lucrau pentru deli- familiei regale, la 26 octombrie 1914 se întoar- mitarea hotarului în jurul Silistrei şi a zonei în ce cu întreaga unitate la Bucureşti. care Bulgaria nu putea realiza lucrări de fortifi- Chemat la Secretariatul General al Mi- caţii. Câteva zile mai târziu primeşte o misiune nisterului de Război primeşte sarcina ca îm- secretă în Germania – respectiv transmiterea preună cu Ion Panaitescu, directorul general unor scrisori împăratului Wilhelm al II-lea şi al Serviciului de Siguranţă a Statului şi mr. generalului von Moltke, şeful Marelui Stat Ma- Eraclie Nicoleanu, şeful Secţiei Informaţii din jor german, despre care nu face nici un fel de M.St.M., să pună pe picioare un serviciu de dezvăluiri, nici măcar ministrului român din contraspionaj, aşa cum ceruse noul suveran capitala germană, Al. Beldiman. Ferdinand I. Întors din Bulgaria, va fi numit în Direcţia Necesitatea unui astfel de serviciu era im- Infanteriei din Ministerul de Război (1913- pusă de înmulţirea evidentă a spionilor stră- 1914), unde va avea o bună colaborare cu ge- ini semnalaţi în România, în condiţiile în care neralul Aslan, directorul general şi cu lt colo- războiul începuse, iar statul român nu avea o nelul Gr Berindei, director. structură de contraspionaj nici măcar la nive- La 15 martie 1914, regele Carol I aprobă lul ministerului de externe. avansarea şi numirea lui Dabija la comanda La Siguranţa Generală a Statului va ac- Batalionului 2 Vânători „Regina Elisabeta”. Ini- tiva până la 14 august 1916, în paralel asigu- ţial, din lipsa unor informaţii asupra activită- rând şi comanda Batalionului 2 Vânători şi, ţii pe care o desfăşurase în Bulgaria, generalul de asemenea, comanda Regimentului 6 Mihai Averescu l-a şters de pe lista celor propozabili Viteazul.21 la avansare. Lucrurile se vor lămuri în curând, La mijlocul lunii august, când s-a produs Averescu motivându-şi gestul prin faptul că şi intrarea României în război, Dabija va fi nu- şeful secţiei îl dezinformase. Cerându-i date mit subşef de stat major şi şef al secţiei opera- despre armata bulgară, acesta nu le-a oferit, ţii la Armata 3 comandată de generalul Aslan, motivând că Dabija nu trimisese astfel de in- având ca şef de stat major pe generalul Măr- formaţii. Intervenţia regelui şi explicaţiile date dărescu, faţă de care, aşa cum am menţionat, de Dabija vor lămuri problema, avansarea la avea puternice resentimente, încă din perioada gradul de locotenent colonel fiind pe deplin de început a carierei militare.22 justificată de rezultatele muncii în Bulgaria. În legătură cu planul de operaţii al armatei Explicaţii suplimentare între cei doi vor apă- române, cunoscuta „ipoteza Z”, părerile sale rea, în septembrie 1917, când Dabija va ajunge sunt deosebit de critice, mergând până la apre- să lucreze în comandamentul Armatei 2 româ- cierea conform căreia căderea Turtucaiei s- a ne sub comanda generalului Averescu. produs din cauza deficienţelor acestui plan, Batalionul 2 Vânători era un batalion corp semnalate la timp de altfel de generalul Aslan. aparte, destinat să asigure protecţia familiei Faţă de acestea, generalul Iliescu „a devenit regale. Specificul acestei misiuni va oferi lt col nervos”, va ignora propunerile comandantului Dabija o experienţă cu totul inedită, care nu Armatei 3, dar va reţine observaţiile acestuia putea fi dobândită în nici o altă funcţie. ca pe un afront personal. Numai faţă de infle- Diplomat, conştiincios, respectuos la adre- xibilitatea şefului MCG (în acord cu regele), sa suveranului şi a familiei regale, educat şi cult, generalul Aslan răspunde: „Bine, am înţeles. va fi deseori un confident şi om de încredere al Voi aplica proiectul de operaţii tale quale. Mă regelui Carol I. degajez de cele ce prevăd că se vor întâmpla În preajma acestuia va avea ocazia de a în- pe dreapta Dunării şi dacă va fi să cad, am tâlni personaje deosebite – Țarul Nicolae al conştiinţa că am făcut totul ca să înlăturăm 34  Revista de istorie militară  un dezastru.”23 Nici atunci şi nici mai târziu în slab condusă în mod mecanic şi convenţional, scrierile sale, Dabija nu a fost de acord cu lu- fără o articulaţie între cele două armate – Ar- area comenzii generalului Aslan, după Turtu- mata 1 şi Grupul Apărării Dunării – ce se pre- caia, apreciind că acesta nu era responsabilul zentau ca două aripi fără cap de susţinere, deci pentru cele petrecute ci, doar un „ţap ispăşi- fără posibilitatea de acord şi de ansamblu”), tor”. Pe acest motiv va cere să fie mutat de la generalul Prezan nu merita această funcţie, Armata 3, „unde o fi.” pentru care cel mai potrivit şef era considerat Prin „grija”generalului Iliescu va fi trecut la generalul Averescu. Armata a 2-a, dar tot în tandem cu Mărdărescu, În ordinea de bătaie a armatei stabilită la exact pe aceleaşi funcţii pe care ambii le ocu- 01 ianuarie 1917, este mutat la comanda Bri- paseră la Armata 3. O nouă perioadă petrecu- găzii 3 din Divizia 2 Infanterie (C1/A1), aflată tă alături de „indezirabilul” Mărdărescu care, în refacere în zona Iaşi. Ravagiile epidemiei de apreciază Dabija, va face destule greşeli în în- holeră sunt cutremurătoare, mutarea la aceas- deplinirea responsabilităţilor, unele din necu- tă mare unitate fiind considerată o pedeapsă noaşterea situaţiei, altele din neglijenţa care-l venită din partea MCG condus de generalul caracteriza.24 La reluarea comenzii Armatei 2 Prezan, ajutat de maiorul Ion Antonescu, şeful de către generalul Averescu (septembrie 1916) operaţiilor, cu care era în dispută. Cere muta- se iveşte prilejul pentru colonelul Dabija de a rea la Armata 2 pe front. În urma intervenţiei avea o discuţie pe deplin lămuritoare asupra principelui Carol va primi comanda Brigăzii opoziţiei generalului în legătură cu avansarea 16 infanterie (februarie 1917), pe care o va or- la gradul de lt. colonel la excepţional, aşa cum ganiza şi instrui în bune condiţii şi în fruntea propusese regele Carol I. A aflat atunci, cu su- căreia va participa la bătălia de la Mărăşti, „do- biect şi predicat, că vinovat de ştergerea lui de bândind un frumos rezultat”. pe tabelul propozabililor era colonelul Strati- Prin ÎD 1405/1.12.1917 va fi înaintat la gra- lescu. Cerându-i-se date despre armata bulga- dul de general de brigadă26 şi va primi coman- ră, acesta spunea că nu le poate oferi pentru că da Diviziei 6 infanterie începând cu data de 4 ataşatul militar din Bulgaria, recte maiorul Da- februarie 1918, ocazie cu care va fi şi decorat bija, nu trimisese astfel de date. În urma expli- cu „Coroana României cu spade şi panglică de caţiilor primite se poate constata, şi Dabija re- Virtute Militară în grad de comandor”. În cu- cunoaşte asta, o reevaluare a atitudinii sale faţă rând însă vor începe tratativele de pace, pre- de generalul Averescu, căruia, de acum înainte, liminariile păcii fiind semnate la Buftea la 18 îi va acorda credit în toate disputele care vor martie 1918, iar tratatul de pace propriu-zis la apărea la nivelul de sus al ierarhiei militare şi Bucureşti la 7 mai 1918. politice şi pe care-l va portretiza în cel mai fru- Prin ÎD 1240/20.05 1918, trece de la co- mos chip.25 „Aş putea afirma – spune Dabija manda Diviziei 6, pe care o comandase pro- – că am devenit chiar amici, dar amici aşa cum vizoriu, la comanda Brigăzii 18 infanterie din se poate face în armată, între doi ofiţeri de gra- Divizia 9, al cărei cartier general se afla la Bălţi, de diferite, când unul este superior şi celălalt în Basarabia, fiind mutat apoi la Chişinău. inferior. Amiciţia generalului Averescu faţă de Din 28 octombrie 1918 va fi numit la co- mine era de bunăvoinţă, iar amiciţia mea faţă manda Diviziei 2 vânători (în zona Brăila) nou de generalul Averescu era de devotament şi aşa înfiinţată, odată cu remobilizarea armatei ro- va rămâne până ce generalul Averescu a închis mâne (10 noiembrie 1918), cu destinaţia de a ochii, iar eu l-am transportat în criptele de la acţiona în Ardeal. Mărăşti, aşezându-l în sarcofagul ce stă străjuit Nu este scopul acestui material de a pre- de ofiţerii şi soldaţii ce au murit în glorioasa zenta campania armatei române din 1919, dar bătălie de la Mărăşti, condusă de el”. se poate face aprecierea că Divizia 2 vânători Numirea generalului Prezan la şefia Ma- comandată de generalul Dabija a participat cu relui Cartier General în decembrie 1916 este succes la acţiunile pentru eliberarea Ardealului considerată o decizie eronată. Considerat pe şi apoi la cele de pe teritoriul Ungariei. Cu toa- deplin vinovat de pierderea Bătăliei pentru Bu- te acestea, acum pe final de război, rivalităţile cureşti („fusese rău concepută, rău organizată, dintre Dabija şi superiorii săi din Marele Car-  Revista de istorie militară  35 tier General (generalul Prezan, lt.colonelul Ion A rămas credincios acestor convingeri şi cu Antonescu) şi în special din Comandamentul toate resentimentele faţă de unele personaje Trupelor din Transilvania (generalul Mărdă- ajunse în cele mai înalte funcţii din conduce- rescu) se amplifică. rea armatei, îşi va continua pasiunea sa pen- În foaia calificativă pentru perioada 23.06- tru scris, realizând o operă de referinţă, care 27.07.1919, generalul Mărdărescu consemnea- îmbogăţeşte substanţial istoriografia militară ză: „Generalul Dabija este un ofiţer cu cunoş- românească. tinţe profesionale, dar greu de condus. Este de mirat că la vârsta şi gradul său nu-şi dă seama Pregătirea diplomatică unde trebuie să înceteze iniţiativa sa, spre a a Războiului României. Anul 1915 nu încălca atribuţiile şi drepturile superiorilor săi.”27 La 3 ianuarie 1915 contele Tisza adresează În fapt, generalul Dabija era acuzat că „în generalului Conrad v. Hötzendorf, şeful statu- timpul ofensivei contra maghiarilor, s-a făcut lui major, o lungă scrisoare, din care dau par- în repetate rânduri culpabil de nesocotirea de tea privitoare la România: „Chestiunea Italiei ordine operative”, la care se adăuga „o toleranţă şi a României va intra în curând într-un stadiu condamnabilă faţă de trupele din subordine”. acut. Întreaga noastră acţiune politică trebuie Pentru aceste abateri, generalul Mărdărescu îi să se concentreze asupra acestei probleme. Un va ridica comanda provizorie a diviziei, cerând lucru este cert: trebuie să zădărnicim în orice la MCG ca să fie încă ţinut sub ordine, deoare- caz un atac simultan din partea Italiei şi Ro- ce n-are pregătirea necesară pentru comanda mâniei. Trebuie să găsim un acord cu Italia, unei divizii.”28 iar faţă de România să luăm o atitudine de aşa Acuzaţiile sunt exagerate, de vreme ce re- natură ca să-i treacă pofta de a intra în război zultatul anchetelor comisiilor numite de mi- împotriva noastră. Dacă primejdia italiană va nistrul de război pentru stabilirea celor întâm- fi înlăturată, vom putea ţine în loc România.” plate scoate în evidenţă faptul că măsurile în (Biblioteca Academiei Române, fond Manus- plan operativ luate de generalul Dabija au fost crise. A.1709, p. 138) corecte şi, la fel, şi cele privind administrarea (.....) problemelor diviziei. Nemulţumit de modul în care se desfăşurau Contele Czernin telegrafiază la 10 mai 1915 totuşi aceste anchete şi mai ales de tergiversa- contelui Tisza, primul ministru la Budapesta: rea comunicării rezultatelor (acuzat de acestea „Pe deplin conştient de răspunderea mea, am era generalul Mărdărescu), generalul Dabija datoria să vă atrag atenţia că situaţia de aici îşi va prezenta demisia din armată, care-i va fi este critică şi dacă vom continua politica noas- acceptată, în cele din urmă, de rege, la 1 iulie tră de până acum, trebuie să ne aşteptăm că În- 1920 (ÎD 2899/10.07.1920)29. ţelegerea va câştiga şi România, ca şi Italia”. Un ofiţer cu o activitate militară merituoasă Contele Tisza răspunde telegrafic chiar în în toate funcţiile de pe traiectul său profesional, aceeaşi zi, imediat: „Voi chibzui conştiincios receptiv la tot ce însemna progres şi promotor asupra telegramei tale. Am convingerea perso- al înnoirilor în armata română, demn de toată nală că trebuie să facem concesiuni în Bucovi- confienţa, aşa cum semnala unul dintre şefii săi na, dacă din partea oamenilor de răspundere direcţi, devotat ţării şi regelui, generalul Dabija din România s-ar emite această idee, în cadrul se vedea „decapitat” fără a şti „de ce”. unor propuneri serioase.” A plecat din Armată nemulţumit, poate Se constată din aceste două telegrame: chiar nedreptăţit, după 27 de ani petrecuţi la – Că, Czernin vedea că nu mai merge cu comanda unor subunităţi, unităţi şi mari uni- politica de până acum; aceasta se referea nea- tăţi, în cazarmă sau pe câmpurile de luptă, părat la întreaga atitudine a contelui Tisza; convins de justeţea cauzei naţionale româneşti – Vede şi Tisza că trebuie să ajungă la un şi de faptul că tăria armatei stă în calitatea ri- acord cu România, făcându-i concesii, dar dicată, deopotrivă, a corpului de cadre şi a unde să-i ofere? Din Ungaria? Nu, Doamne fe- trupei. reşte, de aici nu ar fi putut oferi decât Ardealul 36  Revista de istorie militară  şi Banatul, ambele româneşti; la aceasta ungu- rul Tisza nu se putea gândi şi atunci el se gân- deşte la Bucovina moldovenească, care fusese ruptă la 1775 de Austria şi alipită ei. (Ibidem, p. 142) (.....)

Brătianu îl pune pe ministrul de interne Vasile Morţun să ţină legătura cu contele Czernin, căruia îi vorbise de Banat. Czernin a telegrafiat aceasta contelui Tisza, care la 19 mai răspunde: „Am văzut cu surprindere că Morţun ţi-a vorbit despre Banat. Nădăjduiesc că ai făcut cele necesare ca să-i scoţi din cap această idee nebună. Românii trebuie să înţe- leagă că năzuinţele teritoriale – în ce priveşte propriul nostru teritoriu – se pot îndrepta exclusiv numai asupra Bucovinei”. Neapărat, contele Tisza în şovinismul lui, nu voia să cedeze României, nimic din Unga- ria. Ce Banat? Nici o idee, Banatul e unguresc, îşi zice contele Tisza; să dăm ceva din Bucovi- na care este austriacă. Bietul Banat românesc! Biata Bucovină românească! Pe spatele vostru jongla contele Tisza. Ottokar Czernin (.....) La 26 mai 1915 contele Czernin scrie con- Am fost silit să rezist unui bombardament sis- telui Tisza: „Iubite amice. Îţi trimit alăturat in- tematic din partea celei mai grele artilerii ger- strucţiunile lui Burian în chestiunea concesiu- mane. Cancelarul a arătat că interesele vitale nilor. Vei vedea că am fost însărcinat să-l fac cu ale Puterilor Centrale pretind ca România să fie orice preţ pe Brătianu să vorbească. În sfârşit determinată la o neutralitate binevoitoare. În am reuşit. Primul ministru român mi-a răs- acest scop Germania ar oferi României credite puns: Pentru moment cooperarea este impo- ieftine, pe când Austro-Ungaria ar urma să-i sibilă. Dacă se va întâmpla mai târziu, atunci cedeze cele 3 judeţe în sudul Bucovinei şi să fa- se va face numai în schimbul unor concesiuni teritoriale în Bucovina şi în Ungaria.” cem ceva pentru românii din Austro-Ungaria. Contele Tisza svâcneşte, i se sburleşte pă- În ce priveşte Ungaria, conducătorii politi- rul de pe cap şi din barbă şi îi răspunde ime- cii germane au fost absolut de acord că nu poa- diat contelui Czernin: „Dacă dintr-o dată s-a te fi vorba de cedarea unor teritorii maghiare şi ivit primejdia ca România să pretindă ceva şi nici despre autonomia Ardealului. Cancelarul din teritoriul Ungariei, am impresia că tu, cu a vorbit despre o serie întreagă de revendicări prilejul conversaţiei tale cu Morţun, nu ai in- româneşti,...... lista de bucate se compunea, sistat îndeajuns asupra desăvârşitei absurdităţi afară de punctele cunoscute ţie, încă dintr-un a unor astfel de pretenţii, ca să pui frâu obrăz- portofoliu ministerial pe seama românilor şi niciei lor”. dintr-o universitate românească. Pe acestea (Ibidem, p.144) două din urmă am fost nevoit să le suprim; pe (.....) cel dintîiu, fiindcă era o idee absurdă, care nu La 17 iunie 1915 contele Tisza scrie o lungă ar folosi românilor şi ar schimba întreaga si- scrisoare contelui Czernin: „În urma invitaţiei tuaţie a sistemului de guvernământ maghiar, guvernului german, l-am vizitat la Berlin la 4 iar universitatea, fiindcă ar fi o monstruozitate iunie în vederea unor explicaţiuni amănunţite. culturală.  Revista de istorie militară  37 Cred că după ultimul refuz a lui Brătianu, pe regele Ferdinand, lucru pe care poporul ro- singura şi cea mai justă tactică după noi ar fi mân nu trebuie să-l uite, nici să-l ierte, absolut să-i tratăm pe români prieteneşte, dar cu o niciodată. oarecare indiferenţă, dându-le să înţeleagă că (Ibidem, p.173) este în interesul lor să se grăbească, dacă nu vor să vie prea târziu. Oare n-ar fi sosit mo- TRATATIVELE DIPLOMATICE mentul să sugerezi reginei Maria ca să se arate CU BULGARIA acum ca mare domnitoare atrăgând România într-o acţiune victorioasă, în stil mare, înainte La 21 iulie 1914 ora 5 p.m. are loc la Sinaia de a ajunge între două scaune la pământ ?” Consiliul de Coroană. De dimineaţă Radeff (Ibidem, p.146) (ministrul bulgar la Bucureşti – nn) primeşte (.....) de la Radoslavoff (primul ministru bulgar – nn) următoarea telegramă: La 13/26 august 1916 Contele Czernin tele- „Comunicaţi lui I.I.C. Brătianu: grafiază baronului Burian: „Domnul Brătianu, 1) Bulgaria vrea să ştie de ce natură va fi necu care am vorbit încă îndelung în timpul nop- utralitatea României; ţii mi-a declarat în modul cel mai hotărât că 2) Dacă Brătianu vă întreabă dacă este ade- el vrea, poate şi va rămâne neutru. Consiliul vărată telegrama lui Franz Josef sau dacă este de Coroană de mâine îmi va proba că el spune adevărat că vom ataca România în caz că ea va adevărul. Mi-a spus că Consiliul de Coroană a merge cu Rusia, spuneţi-i că nu ştiţi de tele- fost chemat contra voinţei sale arătând că Titu grama lui Franz Josef, dar că gândiţi că orice Maiorescu îl constrânge la aceasta. Preşedin- ameninţare, ori de unde ar veni, a integrităţii tele consiliului de miniştri iarăşi mi-a spus că noastre teritoriale, ne va sili să ne apărăm cum România de sub conducerea sa va face numai vom putea; atunci război, dacă va fi atacată, ceea ce bă- 3) Bulgaria doreşte ca în criza aceasta să fie nuieşte că o va face cu siguranţă Bulgaria. Se alături de România, să meargă cu ea mână în înmulţesc semnalele că şi MS Regele e hotărât mână şi să se înţeleagă mai dinainte cu Româ- pentru război.” nia asupra diverselor hotârâri şi demersuri; Cuprinsul acestei ultime telegrame nu 4) În aceste comunicări, puteţi mai degrabă este adevărat. În această zi şi pe timpul serii, să îndulciţi forma, decât s-o îndârjiţi.” Brătianu nu a voit să se întâlnească cu conte- 5) Se deduce din această telegramă: 1) Că le Czernin. Târziu în noapte contele Czernin Bulgaria era foarte nerăbdătoare şi nu avea nici i-a cerut lui Brătianu telefonic o imediată măcar răbdarea să aştepte rezultatul Consiliu- convorbire. Brătianu, care se întorsese de la lui de Coroană de la Sinaia; Palatul regal, unde avusese convorbiri cu re- 2) Ea voia să prindă pe Brătianu cu o idee, gele Ferdinand şi cu regina Maria, l-a primit; sau măcar cu un cuvânt, din care să se deducă la stăruinţele contelui Czernin, i-a spus: „S-a de ce parte este România; 3) Se constată că la convocat Consiliul de Coroană mâine, până Sofia se primise deja o „telegramă de la Franz atunci nu pot da nici o relaţiune. Mâine, îndată Josef” în care se vorbea „de a ataca România, după Consiliu vă voi comunica”. Atât şi nimic în caz că ea va merge cu Rusia”. Radoslavoff mai mult, restul este invenţia contelui Czernin. vrea să acopere aceste gânduri făcând o diver- ...... siune, prin aceea că susţine că, dacă România La 16 august 1916, contele Czernin împre- ar merge cu Rusia, aceasta ar fi „o ameninţa- ună cu toţi membrii legaţiei austro-ungare, pă- re a integrităţii sale teritoriale”, silind-o „să se răsesc România. Ce-o fi fost în sufletul lui, mai apere cum va putea”, dar aceasta însemna că va cu seamă că avea şi presimţirea că patria lui ataca România; 4) Punctul 3 al telegramei de este pierdută, este lesne de înţeles. În tot cazul, mai sus este o capcană ce se încerca a se în- el şi-a făcut datoria faţă de ţara lui. La 8 de- tinde lui Brătianu, doar acesta va spune ceva, cembrie 1916 a fost numit ministru de exter- din care s-ar deduce gândul său; 5) Punctul 4 ne în locul lui Burian; în 1917 şi 1918 contele arată o lipsă de încredere în Radeff; se vede Czernin iarăşi şi-a ridicat capul jignind adânc că Radoslavoff se temea ca nu cumva Radeff, 38  Revista de istorie militară  prin comunicarea ce trebuia să facă, va îndârji Rusiei faţă de aceasta. Conducătorilor politi- lucrurile; de aceea el încearcă să-i tempereze cii Bulgariei, li se prezintă posibilitatea uşoară avântul de fost comitagiu. de a împrăştia toate neînţelegerile, de a stabili Tot în aceeaşi zi, înainte ca Radeff să fi avut cu noi forţe legăturile Bulgariei cu Rusia şi a timpul de a face lui Brătianu comunicarea de ieşi din încercarea de faţă, apropiindu-se de mai sus, primeşte de la Radoslavoff o altă te- realizarea idealurilor sale naţionale. Dar pen- legramă: „Dacă Consiliul de Coroană român e tru acest scop trebuie o conlucrare cinstită cu pentru neutralitate, să nu mai facă comunica- Rusia. De la această conlucrare, Bulgaria poate r e a .” avea avantaje reale; dar dacă în loc de aceasta, Radeff tace, nu mai comunică nimic lui ea începe să provoace tulburări în Macedonia, Brătianu, dar nu se poate opri de a comunica şi ar avea gânduri rele, atunci, având în vedere telegrama de mai sus contelui Czernin. Se vede intrarea în război a Rusiei, o astfel de purtare însă câtă nesiguranţă era în spiritul lui Rados- a Bulgariei, va fi socotită de noi drept un act lavoff: la 17 iulie dă lui Radeff o telegramă, iar duşmănos împotriva Rusiei şi ea va săpa pen- la 19 iulie o retrage; la 21 iulie dă o altă tele- tru totdeauna între cele două state o prăpastie gramă lui Radeff, dar tot în aceeaşi zi o retrage. adâncă. Responsabilitatea personală va apăsa Aceasta dă la iveală o lipsă de concepţie şi tră- pe conducătorii Bulgariei pentru politica ce dează o nesiguranţă. o vor urma şi noi voim a crede că amintindu- La 23 iulie 1914 Savinski, ministrul pleni- şi de legăturile cele mai luminoaseale istoriei potenţiar al Rusiei la Sofia, primeşte de la Sa- sale, Bulgaria nu va trăda şi va declara în mod zonov o „notă” cu dispoziţia de a o prezenta hotărât că va păşi în tratative cu Rusia, pentru personal regelui Ferdinand, ceea ce Savinski şi coordonarea intereselor ambelor state”. face în aceeaşi zi. Iată nota: (Ibidem, p. 184) „Lumea întreagă trăieşte acum un moment (.....) hotărâtor, în care poate că atitudinea Bulga- riei va soluţiona pentru totdeauna relaţiunile La 26 iulie 1914 Radoslavoff răspunde lui Slavinski la nota din 23 iulie: „În momentul în care cel mai straşnic război este pe cale de a se dezlănţui în Europa, guvernul bulgar nu se gândeşte la realizarea idealului naţional şi nici la o mărire teritorială. El este îngrijorat de siguranţa statului şi este preocupat numai de mijloacele ce va trebui să le folosească spre a împiedica nenorocirile războiului de la nefe- ricita noastră ţară. Toate statele balcanice din jur, fără nici o excepţie, şi-au mobilizat trupele. Situaţia aceasta cuprinde în sine începutul complicaţiunilor şi o ameninţare pentru patria noastră poate apărea în orice moment, la orice punct al hotarelor noastre. Membrii guvernului bulgar ştiu prea bine că în virtutea Constitu- ţiei, ei sunt personal răspunzători de acţiunea lor, ei sunt de asemenea conştienţi de răspun- derea morală pe care şi-o asumă, conducând în aceste momente politica ţării. Această răs- pundere morală este dealtfel atât de grea, că nu rămâne loc pentru griji personale şi de guvern. Guvernul bulgar îşi reaminteşte şi recunoaşte faptul că Bulgaria îşi datorează existenţa sa trupelor eliberatoare ale Rusiei. Aceasta este Serghei D. Sazonov de acord cu dorinţa guvernului imperial de a  Revista de istorie militară  39 nu produce tulburări în Macedonia şi de a face pentru înarmarea imensului material omenesc tot ce atârnă de aceasta, spre a nu lăsa orga- ce avea. Aprovizionarea prin Arhanghelsk era nizarea de bande înarmate în Bulgaria, ca şi grea din cauza mării ce este îngheţată câteva trecerea lor pe teritoriul sârb. Se înţelege de la luni pe an: asemenea aprovizionarea prin Wla- sine, că guvernul nu-şi poate lua nici o răspun- divostok era foarte grea, din cauza lungimii de dere pentru dezordinele ce eventual ar izbucni 10.000 km a căii ferate. în Macedonia şi ai căror autori ar fi cetăţeni Dacă Turcia ar fi mers cu Înţelegerea, atunci sârbi, pasibili de tribunalele sârbeşti.” strâmtorile ar fi rămas deschise, Constantino- (Ibidem, p.190) polele rămânea în mâinile aliaţilor, Bulgaria (.....) nu ar mai fi intrat alături cu Puterile Centrale, Radeff stătea într-o continuă legătură cu Italia şi România ar fi intrat mai repede în răz- contele Czernin; acesta-l sfătuieşte să ceară o boi; în asemenea caz războiul s-ar fi sfârşit mai nouă audienţă la regele Carol I în scop de a-l în- repede şi nici Rusia nu ar fi fost distrusă prin treba dacă este adevărat că România ar fi sem- revoluţie. nat un tratat cu Rusia. Această ştire o primise Pentru aceste motive, Înţelegerea a în- contele Czernin de la Sofia, şi anume de la con- cercat, după 3 noiembrie 1914, să deschidă tele Tarnowski. În adevăr, la 26 septembrie 1914 Dardanelele. Încercarea nu a fost serioasă, de Radeff este primit în audienţă de regele Carol I. abia la 3 februarie 1915 o flotă anglo-franceză, Îl întreabă dacă este adevărat că s-ar fi semnat compusă din 18 unităţi a încercat forţarea, dar un tratat cu Rusia pentru intrarea României în în zadar, căci turcii având un răgaz de 3 luni şi Tripla Înţelegere. Iată telegrama lui Radeff: jumătate, se întăriseră bine. „Regele Carol a dezminţit categoric acest La 21 octombrie 1914, Radoslavoff face zvon. Un astfel de tratat, spune El, nu s-ar fi cunoscut legaţiilor bulgare din străinătate că: putut încheia fără autorizaţia Mea, iar o astfel „Bulgaria rămâne într-o strictă neutralitate”. de autorizaţie, Eu nu am dat-o şi nu o voi da ni- Aceasta era doar un fel de a vorbi. În schimb mănui.” Radeff observă: „Regele rostind aceste Radeff spunea ministrului Franţei la Bucureşti cuvinte, faţa sa a trădat o uşoară, dar vizibilă şi raporta lui Radoslavoff, că a adus indirect la tulburare.” cunoştinţa lui Brătianu că: „Guvernul bulgar Probabil că regele Carol I, nobilul şi gentel- nu a avut până acum nici un motiv spre a se menul rege, a putut să fie tulburat, căci afirma ocupa de atitudinea ce ar trebui să aibă în caz în acel moment, 26 septembrie, în interesul că România ar intra în război.” superior al ţării lui dragi, un lucru care nu co- Ministrul Radoslavoff a aprobat această respundea realităţii. El dăduse acordul iscălirii declaraţie, dând lui Radeff telegrama: „Să nu acordului cu Rusia la 18 septembrie; aceasta o faceţi declaraţii de neutralitate.” ştia numai el şi Brătianu, cu care se înţelesese În aceeaşi zi Radeff, fără să fi avut vre-o asupra păstrării acestui secret. A doua zi după convorbire cu Brătianu, telegrafiază lui Ra- această audienţă regele Carol I a închis defini- doslavoff că Brătianu i-ar fi făcut următoarea tiv ochii. declaraţie: „Deşi la începutul războiului, Ro- (Ibidem, p. 201) mânia a dat adeziunea sa Bulgariei să intre în (...... ) Macedonia, de care Bulgaria nu a vrut să se fo- La 21 octombrie 1914, Turcia a intrat în losească, acum, dacă Bulgaria va porni în ser- război alături de Puterile Centrale, aceasta da- viciul Germaniei şi Austro-Ungariei, România torită faptului că Rusia nu a primit propunerea se va declara împotriva ei.” Turciei de a încheia o alianţă împotriva Pute- Ideea cuprinsă în această telegramă nu era rilor Centrale, cum şi germano-filismului lui a lui Brătianu, ea fusese inventată pe de-a- Enver Paşa. ntregul de Radeff, care, potrivit instrucţiunilor În tot cazul intrarea Turciei în război ală- primite de la Comitetul macedonean, trebuia turi de Puterile Centrale, prin închiderea ca să lucreze astfel ca să întreţină la Sofia o strâmtorilor, izola Rusia de Puterile Occiden- atmosferă duşmănoasă la adresa României. O tale, îi răpea putinţa aducerii repezi a materia- telegramă ca cea de mai sus, prin care pune în lului de război, de care avea foarte mare nevoie gura lui Brătianu o ameninţare la adresa Bul- 40  Revista de istorie militară  gariei, corespundea în totul ideilor urmărite de Busche împotriva României. De la aceştia fu- Comitetul macedonean şi de Radoslavoff. gea repede la Poklewski, îl minţea şi pe acesta; Prin toate declaraţiile făcute de Brătianu, el Radeff nu se sfia a da tuturor cuvântul de onoa- căuta nu numai să liniştească Bulgaria, ci chiar re. Iată o probă: căuta o apropiere de dânsa (a se vedea decla- La 28 ianuarie 1915, Radeff comunică, cu raţiile sale de la 23 iulie, 25 iulie, 28 iulie, 1 au- telegrama nr.112 lui Madjaroff, ministrul ple- gust, 19 septembrie 1914), şi nu el ar fi venit nipotenţiar bulgar la Petrograd: „Între Româ- acum să ameninţe Bulgaria; cel mult ar fi putut nia şi Austro-Ungaria a avut loc zilele acestea spune ceva ca să mai ţină Bulgaria liniştită, iar un incident foarte caracteristic. La întrebarea nu s-o mai aţâţe. Ca probă este faptul că, deşi lui Brătianu, cu privire la scopul concentrării Înţelegerea insista pe lângă Brătianu ca să ame- trupelor în Ungaria, Czernin a spus că Româ- ninţe cu război Bulgaria, dacă aceasta va inter- nia nu trebuie să aibă nici o bănuială, fiindcă veni cu armele împotriva Serbiei sau Greciei, nu numai că se pregăteşte o nouă invazie în Brătianu a refuzat, spunând: „România doreşte Serbia, dar concomitent cu aceasta se face şi să păstreze cu Bulgaria bune relaţiuni.”...... o demonstraţie împotriva României. O parte (Ibidem, p. 208.) din membrii guvernului, în cap cu ministrul (...... ) de finanţe, luând cunştinţă de acest răspuns cu La 8 noiembrie 1914, Rizoff, ministrul Bul- două înţelesuri, l-a considerat ca o provocare şi gariei la Roma, dă o telegramă lui Radoslavoff: au insistat să se cheme imediat sub arme câte- „Am reuşit să conving pe ambasadorii Germa- va contingente de rezervişti. niei, Austro-Ungariei şi Turciei, de a telegrafia Brătianu nu a fost de acord cu această mă- imediat spre a fi ocupată imediat regiunea de sură, dar a declarat ministrului Germaniei, că Nord-Est a Serbiei, spre a ni se deschide nouă situaţia lui în cabinet poate deveni critică, dacă şi Turciei drumul direct dinspre Austro-Unga- nu va urma un răspuns satisfăcător din partea ria, ca să separe România de Serbia şi să izoleze Austriei. Von dem Busche a declarat imediat, astfel România de orice cale maritimă”. sub forma cea mai categorică, că această con- Se constată din această telegramă că înţele- centrare este îndreptată numai împotriva state- gerea între Bulgaria cu Germania, Austro-Un- lor care sunt în război cu Germania şi Austria, garia şi Turcia era principial perfectă, altfel Ri- iar în ceea ce priveşte România, ea nu trebuie zoff nu ar fi comunicat ambasadorilor acestor să vadă în aceasta nici o cauză de nelinişte. puteri, ceea ce le-a comunicat. Din telegramă Brătianu a spus că el este mulţumit cu se mai vede ce mai voia Rizoff şi guvernul bul- această declaraţiune, dar vrea să o audă şi de gar, de a ocupa o parte din Serbia şi de a reduce la ministrul Austriei. În acelaşi timp el a adău- România la o singură posibilitate de aprovizi- gat că pentru liniştea opiniei publice şi pentru onare, anume aceea prin Bulgaria, care odată a evita interpelări în parlament, la frontiera realizată, Bulgaria nu mai dădea voie absolut la Ungariei vor fi trimise câteva contingente din nici un tranzit pentru România, sub motiv că rezervă, probabil trei. ea este în neutralitate, pe care, cu înalta morală După aceasta, Brătianu, fără a fi provocat, ce o are, nu o poate deloc călca!.... a rugat pe ministrul Germaniei să telegrafieze (Ibidem, p. 214.) la Berlin, că România nu are intenţii să intre în (.....) război împotriva Austriei şi Germaniei. Aces- Brătianu vrea să mai încerce de a se asigura ta a mai adăugat guvernului său următoarele: dinspre Bulgaria, despre care are ştiri sigure că „Brătianu ne va înşela ori pe noi, ori Înţelege- este trecută deja în tabăra Puterilor Centrale; rea, dar e mai probabil că va fi înşelată Înţele- el spune aceasta, dar ruşii tot nu vor să creadă. gerea. Eu am spus colegului meu, că acela care Sawinski de la Sofia, nu numai că se lasă înşelat va fi înşelat, va fi Brătianu.” de Radoslavoff, dar atrage în cursă şi pe miniş- Iată pe comitagiul Radeff, transformat nu trii plenipotenţiari ai Franţei şi Angliei. numai în diplomat intrigant, ci şi în oracol. El, La Bucureşti, Radeff, ministrul plenipo- împreună cu v. Dem Busche, prevedea că Ro- tenţiar al Bulgariei (fost comitagiu), intriga mânia, respectiv, Brătianu, va înşela Înţelege- necontenit pe lângă contele Czernin şi v.dem rea şi, respectiv pe Bulgaria. Biata Bulgarie şi  Revista de istorie militară  41 bieţii inocenţi radeffi şi radoslavofi. un împrumut de 120.000.000 de franci. Aceas- (Ibidem, p. 229.) ta este o probă de prietenia Bulgariei cu pu- (...... ) terile Centrale. În Bulgaria, regele Ferdinand, Cu toată reaua voinţă a Bulgariei de a ajunge guvernul şi tot poporul bulgar nu mai puteau la un acord cu puterile Înţelegerii, acestea, din de bucurie că germanii au bătut pe ruşi în Po- iniţiativa lui Sir Edward Grey, încă tot se mai lonia. Radoslavoff, desigur, potrivit indicaţiilor gândesc ca să mai facă pe lângă Bulgaria o ulti- regelui, spunea cu glas tare: „armata germană mă încercare, căci la 21 iulie 1915 miniştrii ple- a rupt rinichii Rusiei; tot edificiul Înţelegerii se nipotenţiari ai Rusiei, Franţei, Angliei şi Italiei, va dărâma.” remit în aceeaşi zi la Atena, Niş şi Sofia o notă, România a atras luare aminte guvernului ca răspuns la cea din 1 iunie a lui Radoslavoff: rus asupra Bulgariei, dar Rusia îi trăgea înainte „Guvernele celor patru puteri aliate, au cu „slavismul”. cercetat cu deosebită grijă nota înmânată de La 25 iulie (1915-n.n.) România mobilizea- guvernul regal bulgar la 1 iunie. Animaţi de ză zece contingente. dorinţa sinceră de a vedea statornicită în Bal- (Ibidem, p. 257.) cani o situaţie trainică, ele fac următoarea pro- (...... ) punere Guvernului Bulgariei: Puterile Înţele- La 8 septembrie 1915, Bulgaria împreună gerii garantează Bulgariei reîntoarcerea zonei cu regele Ferdinand sunt gata să atace Serbia, necontestate în Macedonia, obligându-se ca în care scop s-a declarat mobilizarea genera- orice mărire teritorială a Serbiei, ca urmare a lă a armatei. Serbia, care era gata mobilizată, războiului actual, să fie în dependinţă deplină vrea să preântâmpine acest atac. Statul major de cedarea zonei contestate. Ele cred că aceas- sârb, care era la Kraguevaţ, face chiar un plan tă declaraţiune prezintă pentru Bulgaria o ga- de atac preventiv, care fiind repede executat ar ranţie sigură pentru cedarea acestei zone. fi reuşit la sigur, surprinzând armata bulgară în Cele patru puteri sunt însufleţite de a se da plină mobilizare, şi a cărei capitală este numai o largă şi dreaptă interpretare în ce priveşte Ca- la 60 de km de frontieră. Sazonov se opune, în vala şi hinterlandul Cavalei. Ocuparea de înda- credinţa că va putea opri pe bulgari. Această tă a Traciei până la linia Enos-Midia. Puterile părere se sprijinea pe o argumentaţie foarte aliate cred că frontiera ce se oferă azi Bulgariei, slabă şi anume că: sprijinite pe refuzul de a recunoaşte orice lăr- „Bulgarii au aceeaşi religie ca şi ruşii; că gire a actualelor frontiere ale Serbiei sau Grecie Bulgaria este o creaţiune rusească; că pentru – numai dacă acestea din urmă vor ceda terito- aceasta s-a vărsat foarte mult sânge rusesc; că riile garantate Bulgariei –, va fi pentru aceasta ea datorează Rusiei însăşi viaţa ei naţională, că din urmă o garanţie pentru deplina executare a în fine pentru aceste pricini, Rusia n-o poate făgăduelii ce i se face prin prezenta notă”. trata ca pe o ţară duşmană.” Mai mult ceva, Sawinski, ministrul Rusiei S-a spus lui Sazonov de către Paleologue la Sofia, a dat personal lui Radoslavoff copia că: „Acest fel de a aprecia este greşit, căci orice unei telegrame, ce i-o adresase Sazonov. În ea procedură diplomatică nu mai poate avea acum se spunea că propunerile făcute cu nota din 21 urmare, decât să lase armatei bulgare timpul iulie vor fi eventual încă mărite. trebuincios de a-şi sfârşi în linişte mobilizarea; Grecia şi Serbia protestează, Radoslavo- dacă sârbii sunt opriţi de a ataca acum pe bul- ff rămâne surd, pe dânsul nu-l impresionea- gari şi dacă nu trag folos din faptul că drumul ză nici telegrama lui Sazonov, din cauză că la spre Sofia este liber, peste câteva zile va fi prea Pless, chiar în această zi, şeful Marelui Stat târziu, atunci sârbii vor fi pierduţi.” Major german, generalul Falkenhain şi colo- Sazonov, din spirit de slavism rău înţeles, nelul Ganceff ajunseseră la un acord relativ la răspunde lui Paleologue: „Totuşi trebuie să ne- intervenţia Bulgariei în război, consecutiv cu o gociem încă cu bulgarii. În acelaşi timp trebuie ofensivă germano-austriacă împotriva Serbiei să facem apel la masa poporului bulgar şi să-i (Tratatele s-au semnat la 24 august 1915). arătăm ticăloasa crimă pe care este împins s-o La 25 iulie 1915, Bulgaria primeşte de la facă. I se va adresa un manifest de către ţarul un sindicat de bănci austro-ungare şi germane Nicolae, în numele slavismului, care desigur că 42  Revista de istorie militară  va pricinui un mare efect; noi nu avem dreptul are de scop apărarea neutralităţii noastre ame- de a nu face această ultimă încercare.” ninţată de Serbia, care, după rapoartele dvs Și Diamandi a susţinut pe lângă Sazonov personale, concentrase de mult timp trupe pe cele spuse de Paleologue. El i-a dat tot felul de frontiera noastră”. argumente serioase din istoria Bulgariei, de la Ciapracicoff, când a primit această telegra- crearea ei ca stat independent (1878)....; dar mă, a rămas trăznit. Se crucea şi nu credea, totul a fost zadarnic. Sazonov îi tot trăgea îna- pentru că el a văzut imediat că Radoslavoff min- inte cu „recunoştinţa Bulgariei”, cu „interesul ţind cu o sfruntată neruşinare, vrea să arunce slavismului”, cu „comunitatea religioasă”, încât răspunderea asupra lui; de aceea Ciapracicoff nici Paleologue, nici Diamandi nu au reuşit să răspunde în aceeaşi zi: „Mare este nedumerirea convingă pe Sazonov, că-şi face o închipuire mea, provocată de textul telegramei dvs. Ade- ce-i va fi fatală. vărul este că Serbia nu a ameninţat niciodată Această hotărâre a Rusiei a fost nenorocită. neutralitatea noastră. Dimpotrivă, ea s-a temut Bulgaria şi-a mobilizat armata şi i-a atacat pe de noi, ca să n-o atacăm. Când în august noi sârbi când i-a venit mai bine, fără să ţină seama făceam la frontiera Serbiei manevre, ea a trimis de „slavism”. Bulgarii nici nu sunt slavi, decât 30.000 de oameni la frontiera noastră, dar cu o numai de ocazie, adică numai atunci când au asemenea armată nu se poate ataca Bulgaria. nevoie de sprijinul Rusiei; atunci bătându-se în În nici una din telegramele mele nu veţi piept, ţipă sus şi tare „noi suntem slavi”, altfel găsi nici umbră de teamă despre un atac sâr- se leapădă de slavism ca de ceva necurat. besc.Tocmai dimpotrivă, vă raportam cu tele- (Ibidem, p. 268-269.) grama 1320 din 19 august: „Gruparea trupelor (...... ) pe frontiera noastră se face pentru că sârbii se În ziua de 10/23 septembrie 1915, miniştrii tem ca nu cumva noi să-i atacăm într-un viitor Franţei, Angliei şi Serbiei au o întrevedere cu apropiat sau îndepărtat.” Brătianu, căruia îi spun că ar fi oportună for- Cu telegrama 1326 din 21 august v-am ra- marea de către România cu Grecia a unei ligi portat: „Pasici mi-a spus că nu suntem nebuni defensive împotriva Bulgariei, care văzându-se ca să provocăm sau să atacăm Bulgaria.” prinsă între două ţări ostile, nu ar mai ataca Țin a pune punctul pe i, că neutralitatea Serbia. La aceasta Brătianu a răspuns: „Ro- noastră nu a fost ameninţată de Serbia şi că pă- mânia se găseşte faţă de Înţelegere în aceeaşi rerea mea a fost ca să fim calmi. Motivul mo- situaţie şi aceleaşi simţăminte pe care le avea bilizării Bulgariei poate fi oricare altul, dar nu Bulgaria până acum faţă de Puterile Centrale. ameninţarea din partea Serbiei. În aceste tim- România este convinsă că victoria finală va fi a puri critice, fiecare trebuie să-şi ia răspunde- Înţelegerii, cu care este legată moralmente, dar rea faptelor sale, iar eu nu vreau să-mi atribui România este hotărâtă de a nu risc norocul bă- faptele altora. Desfid de a se găsi în rapoartele tăliilor într-un moment care ar fi rău ales, adi- mele decât ceea ce arăt eu în această telegra- că a doua zi după dezastrul rusesc din Polonia. mă.” Pe această telegramă Radoslavoff a pus re- A mobiliza acum ar fi ca ea să se expună, sau zoluţia: „Ciapracicoff să fie imediat concediat, la umilinţa primirii unui ultimatum, sau chiar în locul lui rămâne secretarul.” la un atac cu atât mai probabil cu cât, pentru Iată adevărul istoric. Regele Ferdinand al a merge din centrul Europei la Constantino- Bulgariei a găsit în Radoslavoff omul. Amân- pole, drumul cel mai scurt este prin teritoriul doi au lucrat în cel mai perfect acord împotriva român, iar nu prin cel sârb. România nu s-ar intereselor Bulgariei, dar ei căutau necontenit putea hazarda decât în ziua când aliaţii vor tri- acoperiri, folosin minciuna şi aruncând vina mite în Balcani o armată de 400.000 oameni.” pe alţii. Dar s-au găsit şi oameni de caracter ca (Ibidem, p. 270.) Ciapracicoff şi Madjaroff (ministrul bulgar la (...... ) Petrograd – nn), care nu s-au înclinat în faţa La 17 septembrie 1915 Radoslavoff răspun- regelui şi primului său ministru. Istoria veridi- de ministrului Ciapracicoff (ministrul bulgar că are menirea de a pune pe fiecare în cadrul la Belgrad – nn) la telegrama acestuia din 10 care i se cuvine. septembrie: „Mobilizarea este terminată. Ea (Ibidem, p. 272 bis.)  Revista de istorie militară  43 NOTE 14 Va fi repartizat la R 10 Art unde, contrar re- 1 BAR, Fond Msse, A 1710, f. 279-280 glementărilor, obține cu sprijinul generalului Crăi- 2 Ibidem. niceanu comanda Bateriei 1 Art. 3 Doi vor fi miniștri de război ( Ludovic Mirces- 15 De exemplu, dosarele răscoalei din 1907, eve- cu, Ion Rășcanu), 22 vor ajunge la gradul de general niment în care I.I.C. Brătianu și generalul Averescu în fruntea unor comandamente superioare la pace au fost implicați nemijlocit. și război, 16 ofițeri de stat major și 3 importanți 16 Aceasta era o obligație decurgând din scriitori militari (Ștefan Burileanu, Gh Dabija, C. Instrucțiunile relative la atribuțiile și drepturile Găvănescu) atașaților militari elaborate de MStM în 1896. Con- 4 Absolvent al Școlii de Război din Paris, fost form acestora, atașații militari erau subordonați atașat militar la Viena, bun comandant și pedagog, MStM și aparțineau Biroului de Informații. cu care va colabora în mai multe ocazii. 17 Îndeplinea funcția de șef al Casei Militare Re- 5 Biblioteca Academiei Române, fond Msse, A gale. – 1710, p. 37. 18 BAR; fond Msse, A-1710, f. 228; va primi cifru 6 A mai ocupat această demnitate în perioada pentru secretizarea corespondenței în octombrie 11.04.1899-13.02.1901. 1911. 7 Arma a fost dotată în același an cu piedică 19 Pe timpul mandatului la Sofia a trimis 23 de- de siguranță și a devenit Mannlicher Md 1893, iar materiale informative consistente, plus multe alte chestiunea înălțătorului a fost rezolvată în 1903; a note, toate cu un conținut politico militar deosebit rămas în serviciul armatei române chiar și în peri- de interesant și util. oada de după Primul Război Mondial. 20 8 Ibidem, p. 260. În fapt a fost vorba de o glumă cu substrat la 21 A fost comandantul acestei unități în perioada adresa medicului examinator, col. Petrescu Zaharia. 9 03.04-14.08. 1916. La Graz se mai aflau atunci pentru diverse sta- 22 Detalii asupra relațiilor și aranjamentelor fă- gii de pregătire lt Alexandru Hanzu (absolvent al cute la nivelul Marelui Stat Major în perioada pre- Școlii Superioare de Război din Viena), repartizat la mergătoare intrării României în război, așa cum statul major al D6 Infanterie, și cadetul Ion Ilcușu, sunt ele percepute de lt. colonelul Gh. Dabija, vor care făcea serviciul la R2 bosniaci. fi consemnate într-o lucrare care sperăm să vadă lu- 10 Lista lucrărilor dedicate instrucției armei pe mina tiparului în 2016. care o îmbrățișase include peste 10 lucrări și studii 23 BAR, fond Msse, A-1710, p. 483 dintre care menționez: Practica tragerii infanteriei, 24 Despre perioada respectivă va vorbi în 1924 Exerciții pregătitoare de tragere, Instrucția practi- cu generalul Falkenhain, care recunoaște că trupele că de luptă a companiei și batalionului, Programul sale ar fi fost în mare dificultate în bătălia Sibiului, general pentru instrucția infanteriei, Regulamen- dacă A2 și Armata de nord și-ar fi împins o -par tul de manevră și luptă al infanteriei, ș.a. Lucrarea te din unități spre vest, așa cum ceruse generalul „Note asupra exercițiilor de manevră și de luptă ale infanteriei” a fost scrisă împreună cu generalul Gr. Crăiniceanu, fără ca MCG să aprobe; Pentru mai multe detalii, vezi A-1710, 489-498. Crăiniceanu, șeful MStM, iar o altă lucrare deosebi- 25 tă, „Pregătirea armatei pentru război”, care a și fost Dabija va ajunge de altfel un averescan con- premiată de Academia Română, împreună cu gene- vins și va susține poziția generalului în toate disputele care au apărut la nivelul conducerii armatei. ralul Hârjeu. 26 11 Câteva dintre cele mai importante lucrări: Fusese avansat colonel la 10 mai 1916, înainte Curs de fortificații – 7 volume, Constituirea cetății de intrarea României în război. 27 – 1883, Neutralitatea României la 1887, Utilitatea Arhivele Militare Române, fond Memorii bă- cetăților – 1889, Volum cu conferințe – 1890, Limba trâni, crt 27,Memoriul original, f. 12. 28 română în armată – 1890, Noul curs al fortificațiilor, Ibidem; La f. 13 din memoriul original se 3 volume – 1890-1892, Geografia militară – 1894, găsește raportul nr 541/16.07 1919, adresat Marelui Note militare – 1907 ș.a Cartier General, care detaliază solicitarea coman- 12 Această decorație se acorda celor care aveau dantului Comandamentului Trupelor de Transilva- contribuții meritorii în domeniul scrierilor militare. nia, gen Mărdărescu și motivează ridicarea comen- 13 Dedesubturile acestui „aranjament” aveau să zii D2 Vânători. capete o oarecare explicație în 1917 pe frontul de la 29 În volumul pe care intenționăm să-l edităm în Cașin, când Dabija comanda Brigada 16 Infanterie, anul 1916, vom detalia aspectele controversate ale în directa subordonare a generalului Pătrașcu, co- relațiilor de la vârful armatei române, din perioada mandantul Diviziei 8 Infanterie. Întrebat ce a avut participării României la „Marele Război”, așa cum cu el la examen, generalul Pătrașcu a răspuns „tempi sunt văzute acestea atât de generalul Gh. Dabija cât passati”, fără a da detaliile mult așteptate. și de alte personaje politice și militare importante. 44  Revista de istorie militară  Istorie militar` contemporan`

THE EVOLUTION OF ROMANIAN MILITARY PSYCHE DURING THE WARS OF 20TH AND 21ST CENTURIES *

CARMEN RÂJNOVEANU **, DANIELA ŞIŞCANU ***

Abstract

Due to the geographical location, in the close proximity of great empires competing for hegemonic influence, Romania faced enduring pressures and threats of being invaded, conquered or brought under foreign domination. This created the image of a country under siege, forced to assure its security and survival by fighting and defending itself against potential aggressors. Therefore, the military ethos was associated with the defensive and peaceful character of the state that preferred to play as a peace-maker or security seeker. The paper focuses on the conduct of the Romanian military during major wars of the last century showing how and under which conditions the Romanian military psyche nurtured a specific pattern of evolution. There are two important dimensions that are explored. First, it is the strategic dimension that regards Romania’s efforts to compensate its weakness by building a specific strategic profile and distinguish itself as part of the overall alliance or war effort. The second dimension regards the military ethos that might explain a possible psychological motivated image of the military behavior towards potential allies/enemies.

Keywords: Romanian military, military psyche, security, asymmetric alliances, war

Romania’s history had its prospects for arena. A small state is defined as the weaker modernization largely determined by a mix of part in an asymmetrical relationship whose security strategic vulnerabilities and diplomat- strategic choices are largely limited and con- ic and economic opportunities. One can ar- strained by the great powers’ tendency to keep gue that as a small-size country located at the exclusivity over the power game and shape the crossroads of hegemonic rivalries and compet- strategic configuration according to their own itive interactions, Romania could play only as interests. Within this theoretical framework, a playground for the mightier neighbors rather the Romanian case needs to be considered in than as a distinct player on the international accordance with the important historical de-

* The paper was presented at the annual conference of Conflict Studies Working Group of the PfP Consortium of Defense Academies and Security Studies Institutes held in Athens, Greece, between 27 and 30 April 2015 ** Researcher, Institute for Political Studies of Defence and Military History. *** Researcher, Institute for Political Studies of Defence and Military History.  Revista de istorie militară  45 velopments emerged starting from the second quently, its ability to maneuver various politi- half of the 19th century. After modern Romania cal options. The first one emphasizes the role was established, through the state union of the of great powers seen as the only actors having principalities Moldova and Walachia (24 Janu- the capability and influence to set the rules of ary 1859), Romania experienced major stages the systemic power configuration. From this of nation and state building that helped her perspective, the small states are left with lim- to overcome the small-state mentality in the ited options aiming primarily to ensure their asymmetrical relationship with the great pow- survival1. To reach this goal they have to adopt ers. At the same time, it acknowledged its own their interests to the interest of nearby great limits and constraints and therefore thought power, to obey the rules of the game and avoid to develop mechanisms to compensate the taking actions outside the framework already existing asymmetry and offset its military settled by the powerful ones2. The second as- weakness. sumption states that, given the asymmetry of The paper will be focused on the conduct power, the small states are more likely to band- of the Romanian military during major wars of wagon either with threatening powers (when the last century showing how and under which the threatening power is geographically proxi- conditions the Romanian military psyche nur- mate and when alternative great power allies tured a specific pattern of evolution. There are unavailable) or with an alliance of great are two important dimensions that will be ex- powers that might provide them credible se- plored. The first dimension regards the mili- curity assurances3. Due to the asymmetry in tary ethos that might explain a possible psy- the systemic distribution of power, other pos- chological motivated image of the military be- sible strategic options – balancing, neutral- havior towards potential allies/enemies. This ity, accommodation or carrying out regional serve as an interplay of emotions, motivations, security schemes – are considered difficult to perceptions between the self and the other, but implement or sustain on long period of time, also as a mechanism to generate solidarity, se- especially in case of an all-out hegemonic con- curity and confidence of the nation around a frontation. The realist theories were challenged legitimate national project. Secondly, there is by the ideational approaches that underline the strategic dimension that regards Romania’s the role of elite ideas, identities and prefer- efforts to compensate its weakness by building ences in shaping the foreign policy choices of a a specific strategic profile and distinguish itself small state. Within this analytical paradigm, it as part of the overall alliance or war effort. is not only the external security environment that influences the strategic decision-making 1. The small state syndrome-a theoreti- process, but also the identities and strategic cal approach culture of relevant political actors (shaped by traditions and their self perception and also At the turn of the 20th century, Romania the perception of the others) and their mate- was a newly independent state struggling to rial interests4. Building on this logic, the threat shape its role and project it on the internation- perception is not only a function of relative al stage. As a small size country, located in the power, geographic proximity and offensive clashing zone of the great competitive empires military capabilities, but also of the ideological – Tsarist, Habsburg and Ottoman –, Romania preferences, strategic culture and compatibil- was forced to imagine and build a strategic ity of ideas with the other potential partners posture so that to overcome its vulnerabili- in the system. In a general perspective, it is ties and protect itself against the great powers about how we see the others and how the am- security dilemmas. The role of small states in ity/enmity dichotomy can explain the behavior the international system was subject of various typology in time of strategic turmoil5. and sometimes overlapping narratives. Most Romania sought to compensate its power realist/neo-realist theories make two impor- vulnerability by playing various survival strat- tant assumptions as regards the potential role egies during the major wars of the 20th cen- that a small country might play and, conse- tury and finding compromises between the 46  Revista de istorie militară  strategic imperatives, national interests and choice but rather a development imposed by the preferences shared by the political elites. the will and egoistic interests of the others. The The Romanian leadership was well-aware that feeling that we are more objects than subjects in case of a direct hegemonic confrontation of mighty neighbors generated fear, anger and among the great surrounding empires, its se- frustration that modeled the general collective curity depended upon the capacity to build a perception towards self and the others, and specific strategic posture as to be able to ne- also generated strategies of survival along the gotiate a favorable alignment strategy. At the centuries. In this paradigm of analysis, the mil- same time, the Romanian political elite under- itary ethos was shaped as a constant struggle stood that the country’s endurance rest on its for survival against more powerful neighbors ability to forge a specific military profile and and this perceived reality generated a pecu- build mechanisms to compensate its weakness liar pattern used to compensate the military and strategic vulnerability. failures and justify the weakness towards the In the Romanian case, it is important to others. According to the general historical nar- mention that the Romanian elites, leaving for rative, Romania (the three Romanian medieval 600 years in the close proximity of great em- states) has never been an aggressive state, but a pires, had to find ways to survive within a com- defensive one, with a permanent goal in keep- plicated strategic setting. Having to deal with a ing its borders and so, it hasn’t had an evolu- threatening environment, they came to gener- tion focused on expansion. This assumed real- ate self-defending mechanisms and develop a ity featured a certain kind of national character specific strategic culture of survival that was and modeled a specific design of the military to become an important asset in dealing with ethos largely embedded within the defensive asymmetrical situations. and cautious behavior the state. The Roma- nian philosopher Emil Cioran called it a vital 2. National psyche and military ethos deficit of the Romanian psyche defined as fa- talism, skepticism, self-contempt, humiliation The military ethos is deeply embedded and pessimism. According to Cioran, due to within the national psyche. The historical gen- the lack of a heroic ethos, Romania missed the esis, geographical location, and the domestic chance to project itself, to be part of those na- character of the state are key vectors that stand tions that moved history forward6. So it was as the foundation of the Romanian national understood that, lacking strength, other quali- psyche. ties had to prevail: patience, defensive resis- Since its creation in the 19th century, the tance, passivity, compliance or accommoda- Romanian state was conceived (in the Euro- tion.7 The agrarian character of the Romanian pean chancelleries but also through Romania’s society – which was highly predominant in the own strategic culture) as a buffer between the 19th - early 20th centuries – is an important el- regional hegemonic tendencies and as an out- ement that might explain the typology of the post of the Western influence in Central and military spirit. Apart from small, privileged, Eastern Europe. The state genesis generated a wealthy (and often non-Romanian) elite, the certain complex of asymmetry and weakness peasants made up the vast majority of the since its creation was merely a result of the de- population, representing more than 80% of the cision taken by the outside great powers which whole country’s inhabitants. This development also assumed the role of national security pro- gave certain characteristic attributes, acknowl- viders/ guarantors. As a result, the national edged especially with the Romanian peasant, psyche harbors certain ambivalence towards described as obedience, discipline, respect for the outside world alternating between admi- authority, compliance to orders, endurance ration and rejection. In a general view it was but also reluctance to fight for their rights. considered that Romania’s peripheral/margin- In order to understand the Romanian al status and its weakness were not a matter of mindset, it is revealing the portrait provided  Revista de istorie militară  47 by Theodor Rosetti, former Romanian prime- to help nation to be aware of its self esteem minister, in an attempt to justify Romania’s not only in the eyes of the others, but more neutrality decision in the First World War: critically, in the proper eyes as well as in the “We are a small country. A poor people who just eyes of prospective opponents. the day before yesterday walked out of hardship and slavery. I do not think that is in our capac- 3. Building mechanisms to balance the ity to do big politics. Now the great ones are power asymmetry at strategic level clashing. We have no place in their struggles. So, we should stay quiet at first, take care of our Mentioned above as feasible strategies for a needs and our troubles and try to keep what we small state, Romania’s strategic options to as- so hardly acquired.8 sure its security and survival in times of war To overcome the psychological bias of its were shaped in both forms: neutrality or non- military ethos, Romania followed a twofold involvement (the 1st Balkan war, the begin- strategy. First, it sought to build a national ning of the WWI and WWII) and bandwagon project to help strengthen its international through membership in the alliances with legitimacy and overcome its historical ad- more powerful allies (Central Powers, Entente, versities. The project of United Romania Nazi Germany, Tripartite Pact, NATO). There was shaped as part of the ambitious regional is no less true that during the Second World agenda in order to facilitate a greater regional War and Cold War, the alliance’s allegiance was visibility as a means to compensate the power imposed by the strategic realities and the lack asymmetry and gained more credibility as an of alternative rather than being an option by international actor. The unstated message was itself. Basically, the neutrality was conceived as that Romania was able to decide upon its own a transition period so that to allow the leader- national goals and interests and it’s not only an ship to identify the most favorable alignments object to be maneuvered by the more powerful according to its national interests and the stra- actors in the system. Such a national project tegic conditions. The neutrality could not be was also to be perceived as way to fix a histori- preserved on long period of time for two pri- cal injustice and bring back to motherland the mary reasons. First, it could not provide the territories lost through the arbitrary will of the deterrent against a possible aggressive move of more powerful systemic players. the surrounding great powers (Belgium’s case The second strategy aimed at building a in the WWII). Second, the practical partici- distinct national psyche and military ethos to pation in the war efforts was meant to assure fit the new ambitious agenda. The goal was more guarantees (and legitimacy as well) that to provide the nation with a sense of its ex- the country will have its interests considered at ceptionalism built around historical myths the end of the war (national unification, restor- and heroic images and to overcome, by using ing the territorial integrity). historical examples and experiences, a certain A special case in this analysis is Roma- feeling of inequality, fear and anxiety towards nia’s participation in the Second Balkan War the more powerful neighbors/enemies. The (1913), the first important conflict of the 20th past was to become both an inspiration and century in which Romania was militarily in- a motivation that created emotionally power- volved. Romania’s rationale might be viewed ful stories and mythic imagery: the Romanian as an attempt to overcome its weak status by soldier is courageous, fearless in defending his playing more actively in the regional secu- country, able to fight and defeat much pow- rity affairs and shaping the events in its- sur erful enemies. Through its sacrifice, the Ro- roundings. It’s worth mentioning that follow- manian people acted as a protection shield to ing its independence (9 May 1977), Romania defend the Western Christianity against the launched an ample process of development Ottoman Turks (a common myth shared by and modernization and its internal achieve- the Balkan small states). The historical lessons ments increased its self-confidence and ambi- provided a valuable platform to generate in- tions.9 There were also specific strategic con- creased confidence and a winning mentality, siderations that need to be considered in the 48  Revista de istorie militară  overall decision-making process. Firstly, the Bukovina while an alliance with Russia would need to prevent Bulgaria to acquire a dominant have prevented the reunification of Bessara- position in the Balkan Peninsula which could bia. The compromise was found on 3 August have changed the overall balance of regional 1914 when Bucharest declared its neutrality power. Secondly, Romania’s demand for terri- in the ongoing conflict. In fact, the neutral- torial compensation from Bulgaria, namely the ity was used by Romania to negotiate a better southern part of Dobrogea, that would have deal with the Entente powers aiming primary allowed Bucharest to strengthen its strategic at recognizing specific territorial concessions position and defense potential. required by Bucharest. Through well articulat- Romania’s involvement in the Second Bal- ed diplomatic maneuvers, Romania reached a kan War was facilitated and set up by a series of secret agreement with Russia (18 September/1 diplomatic maneuvers that had allowed Bucha- October 1914) that recognized, in exchange rest to strengthen its strategic posture. Roma- of Bucharest neutrality, the unification of the nia was already a member of the Central Pow- territories of Transylvania and Bukovina at the ers Alliance, since October 1883, which allowed end of the war10. Bucharest to develop close relations with Ger- Romania’s decision to align with the Entente many. Bucharest also remained on good terms powers and entry into the war (15/28 August with the Ottoman Empire that was to play an 1916) was the result of a mix of strategic ratio- important role in maintaining the regional equi- nales, perceptions, and popular will. First, Bu- librium and, particularly important, to deter charest calculated its options and reached the Russian ambitions towards the Straits. As part conclusion that Transylvania was both a more of the overall strategic regional game, Russia important and a less challenging strategic tar- launched a “charm offensive” towards Romania get. In fact, Bucharest acknowledged the risk even by raising the issue of possible territorial of confronting Russia by taking Bessarabia and, concessions that Bucharest claimed in Dobro- given the past experiences, Russia’s comeback gea. The unstated goal was to encourage Roma- could not be ruled out completely despite the nia to intervene in the Balkans to re-establish war outcome. Second, the prospects of fight- the balance of power broken by Bulgaria’s re- ing alongside the Austro-Hungarians against gional ambitions (with the support of Austro- the Western powers provoked strong opposi- Hungary), a position shared also by Germany tion in some political circles and generated a that was interested to avoid a direct clash be- split within the political class. It was a consen- tween Austro-Hungary and Russia. Having pre- sus that Transylvania must join the homeland viously secured its strategic position through its after centuries of imperial domination. The alliance with Germany and benefiting of Rus- public opinion overwhelmingly supported the sia’s “tacit” support, Romania decided to launch alliance with the Western powers perceived as the war against Bulgaria, joining Greece and country’s natural allies. At political level, join- Serbia, with the support of Ottoman forces. The ing the Western powers was seen also as a way Second Balkan War is a revealing example on to counterbalance Russia’s ambitions and force how the Romanian leadership was able to use it to respect its treaty commitments towards the favorable strategic developments and its al- Romania. Thus, the breaking out of the First liance arrangements with the big players in the World War found Romania in a favorable stra- system as to project itself as a key actor in the tegic position that allowed it, despite its weak overall Balkan security geometry. military potential, to manage complicated dip- Romania’s alignment during the First lomatic schemes and choose according to its World War was conceived as an opportunity preferences and national interests11. It is no to achieve the historical goal of its national less true that Romania sought to join war at a unification by bringing the Romanian prov- decisive moment when it could have a major inces – Transylvania, Bukovina and Bessarabia effect on the outcome as to negotiate on more – back to homeland. This generated a major favorable grounds with the great powers and dilemma: an alliance with Austro-Hungary find ways of compensating its weakness and would have meant the loss of Transylvania and fulfilling its national goals.  Revista de istorie militară  49 The Second World War brought a com- a moderating role against the Soviet aggressive pletely different strategic equation for Roma- ambitions but the interests of the great players nia. France’s defeat had a decisive impact upon prevailed leaving Romania vulnerable to Rus- Romania’s strategic thinking. Left without its sia’s dominating power. Western allies and squeezed between Nazi The Cold War opened a new security para- Germany and the Soviet Union, Romania had digm of the European geopolitical game that to identify a survival strategy. Romania’s choice strongly impacted over Romania’s strategic to ally with Germany answered to the strategic posture. As a consequence of the emerging need of confronting Soviet Russia which in bipolar systemic configuration, Romania was June 1940 had already occupied the Romanian included within the Soviet sphere of influence territories of Bessarabia and Northern Buk- and this reality settled the limits of its own ovina. The fear of Russia and the lack of any military behavior. However, within the limits available Western alternative pushed Bucha- imposed by its membership in the Soviet-led rest leadership to seek accommodation with Warsaw Pact, Bucharest leadership sought to Nazi Germany and get into an alliance with the find ways to overcome its subordinated status Axis powers. Nevertheless, the alliance with that came to be perceived as a threat to its own Germany was rather seen as a matter of stra- security. Therefore, starting by mid-60s, Bu- tegic requirement that could help Romania to charest launched a strategy aiming at reducing regain the lost territories of Bessarabia and Bu- Moscow’s dominating mechanisms and in- kovina, to protect its territorial integrity (less creased its autonomy of action towards the So- Transylvania) and provide a shield against the viets without putting into discussions its alle- Soviet/Bolshevik threat. The changing military giance to the Communist block. The refusal to dynamics and the push back of the German accept the Soviet supervision over its defense army allowed Romania on August 23, 1944 to policy and to comply with Moscow economic shift its allegiance and return to its traditional policies, the implementation of a national mil- Western security allies. Bucharest also hoped itary doctrine (The War of the Entire People), that the Western powers would be able to play the opening up towards the West, were meant

Romanian and German troops crossing River Prut 50  Revista de istorie militară  in fact to provide a mechanism of reassurance its self-confidence, strengthen their morale, and self-protection and to compensate the and boost their fighting spirit. The presence asymmetry of power by raising the costs of a of the foreign missions in Romania during war possible Soviet military intervention. times (French, British, German) or US strate- With the demise of the Warsaw Pact and the gic partnership and recently military exercises dissolution of the USSR, Romania found itself and NATO troop deployments were meant to again in a “security vacuum”. The emergences provide mechanisms to compensate the exist- of growing sources of instability (the Yugosla- ing power disequilibrium and help it striving vian space), Russia’s increased assertiveness in for its national goals. its “near abroad” and its reduced potential to Searching for a distinct profile. In WWI, provide for its security and defense urged Bu- the Romanian army distinguished itself in charest to look for viable options to overcome the battles of Mărăști, Mărășești, and Oituz its weakness. Romania’s decision to join the (July-August 1917), an operation that stopped North Atlantic Alliance was not only the result the German advance towards Moldova (the of strategic imperatives. The Western path was Northern part of the country). The Romanian perceived as the legitimate option to help the military success played an important part in Romanian people fulfill its historical dream of the overall allied effort during the campaign being part of the West, a national aspiration of 1917, and highly increased the prestige of grounded by country’s national identity and the Romanian army. It is important to mention historical roots. The decision was fully backed that the Russian initial proposition of 1916 to by the public opinion which overwhelmingly include the Romanian army under the unique supported the Euro-Atlantic integration. Giv- command of the Russian General Staff was en its complicated history and strategic vul- turned down by the Romanian side. Therefore, nerabilities, NATO membership allowed Ro- the Russian-Romanian front throughout the mania to compensate its weakness, overcome war was kept under the supreme command of its deep insecurity and guarantee its security King Ferdinand I, assisted by two distinct Gen- and territorial defense. In other words, NATO eral Staffs – the Romanian one, led by General membership helped Romania, for the first time Constantin Prezan, and the Russian one, led by in its history, to walk away of its deep security General Dmitri Shcherbachev. geopolitical dilemmas. During the WWII, the Romanian forces deployed on the front had a different sta- 4. Looking for mechanisms to compen- tus, being subordinated to the German High sate the strategic/psychological weakness Command. The head of state, Marshal Ion Antonescu sought to soften up this perceived One can notice a specific pattern of behav- weakness by claiming increased responsibili- ior that Romania assumed within the succes- ties for the Romanian forces. In June 1941, sive alliances that it belonged. As a member as part of the general German Eastern front, of an asymmetric alliance, Romania sought it was created the Army Group General An- to build a specific profile and avoid being per- tonescu that included the 3rd and 4th Romanian ceived as the minor and powerless ally whose armies and the 11th German army, under the only responsibility was to comply with the rules direct command of General Antonescu. How- established by the other powerful members. ever, Antonescu’s position was rather nominal Firstly, it was the ambition to consolidate a since the chain of command remains strongly specific strategic profile by taking military ini- under German military authority12. One can- tiative and claming distinct military responsi- not miss the political rationale behind vari- bilities on the front line as a way to distinguish ous military initiatives since they could have itself in the overall war effort and to make vis- increased Romania’s bargaining position and ible the state’s sovereignty. Secondly, Roma- its legitimacy in negotiating the complicated nia demanded support from its more power- territorial dossiers at the end of the war. In this ful allies which helped it not only restore the logic we can also explain Antonescu’s decision fighting or defense capacity but also regain to decline the German support and let the Ro-  Revista de istorie militară  51 Romanian soldiers in the Battle of Mărășești

manian troops (the 4th Army) fighting alone Army), both under strict national command. in the battle of Odessa (8 August -16 October In such a way, the Romanian leadership aimed 1941) that caused more than 70,000 casualties at preserving a room of maneuver on matters on the Romanian side13. In 1942, the Romanian regarding the national defense of the country. leadership accepted the German offer to estab- It is interesting that, in this case, the goal was lish the “Army Group Antonescu” responsible not to distinguish itself as part of the military of covering the Russian southern front. The alliance to which it belonged (which remained new group was to include, under the direct under the strict Moscow’s control and domi- command of the Romanian head of state, two nation) but to provide for itself a deterrence Romanian armies and a German one. The pro- mechanism against the potential threat posed posal has not been implemented due to the by its own alliance. opposition of some Romanian officers (afraid In the post-Cold War period, the Romanian that they could not be able to face the Russians armed forces’ participation in NATO-led op- alone) and the launching of the counteroffen- erations followed a completely different para- sive in Stalingrad (19-20 November 1942). digm. Romanian military contribution was a The Cold War period designed a different matter of common allied responsibility and chain of military command since the armed answered to Romania’s determination to con- forces of all Communist countries were sub- tribute to the general international efforts aim- ordinated to the Soviet-led Warsaw Pact plan- ing at projecting security and stability in and ning and command authority. This organiza- outside the Euro-Atlantic area. As part of the tional structure was challenged by the Roma- war efforts, the Romanian military sought to nian side after 1968 (the military intervention compensate its deficiencies in capabilities and in Czechoslovakia – August 1968) when Bu- lack of resources by assuming broad respon- charest decided to establish a national defense sibilities and working closely with the other capacity and issued a distinct national military allies. Romania was among the countries that doctrine. As a result, the military units sub- took over the responsibility of coordinating a ordinated to the Warsaw Pact (the 1st Army PRT in Afghanistan, together with the USA, as and the 4th Army) were duplicated by creat- the main leading nations14. Between April and ing two new armies (the 2nd Army and the 3rd August 2006 Romania was the lead nation and 52  Revista de istorie militară  assumed the command of Kabul International deployments, it was a favorable public senti- Airport. Romania was the 9th largest contribu- ment and a general positive welcoming of the tors to the US-led Iraq War coalition and the allied forces. The impact was also felt at the last to withdraw completely from Iraq before military level by generating growing confi- the UK and the US. The idea was to generate dence, even stronger willingness to fight. In a specific mindset and avoid a possible image the First World War, the Romanian requested about the Romanian military participation the support of the French military mission not as being “tolerated” for the sake of allied after a series of military failures of the Roma- solidarity but perceived as a real asset and a nian army in summer-autumn 1916 that cul- value-added to the general US/NATO military minated with the military defeat at Turtucaia endeavor. (28 August 1916). The Turtucaia episode had Request for allied support. The presence a dramatic impact on the military psyche, the of the allied troops on the Romanian territory Romanian army being forced to abandon part was meant to increase the confidence and help of the country, Bucharest included, and to the Romanian troops to recover and strength- withdraw to Moldova. en their fighting/defense capacity. It was the The arrival of the French mission led by Romanians asking for the deployment of allied General Henri Berthelot (1 October 1916)15 missions which in fact indicated the need to helped rebuild the defense capacity, reorganize compensate its weakness not only in terms of the armed forces and train them with new and military capabilities, but also in terms of train- modern military techniques. The French mili- ing and operations/strategic planning. Besides tary presence was also perceived as an impor- the material factors, the foreign missions in tant deterrent to counterbalance the Russian Romania had also a psychological effect as troops deployed on the Romanian territory as they were perceived as a tool of reducing the part of the common Romanian-Russian front. power asymmetry between the country and its The impact of the French support was soon to more powerful enemies and help the Roma- be felt at both psychological and military level, nian military to address the perceived security the Romanian troops being able to recover and threats. As happened in the two World Wars stop the German offensive in summer 1917. (the French, respectively the German mis- With the French support, the Romanian sol- sions) and more recently with NATO troops’ diers regained their trust and belief that they

Romanian and American troops in Afghanistan  Revista de istorie militară  53 can achieve victory and gave a boost to the (August 2008) and to press for NATO troops general war efforts. In his Memoirs, General deployments on its territory in the context of Berthelot reveals the state of mind of the Ro- the Russian-Ukrainian conflict. manian army: “arriving in Romania, I found The need felt by Romania to find additional people rather depressed because of the last ways to compensate its military weakness can military failures…they looked at me as if I was be better explain through its perceived insecu- a savior when they should find their strength rity and historical uncertainty concerning the within themselves. Anyway, I will try to help as intentions of the others. The above mentioned much as I can”.16 examples offer a revealing image on how Ro- mania understood to compensate its weakness In the Second World War a similar role was seen in its both dimensions: psychological and played by the German military mission that strategic. The ambition of the military to de- was sent to Romania, following the request velop a distinct profile within the general war addressed by Ion Antonescu, on September effort served as way to compensate its own 19, 194017. The mission primarily goals were perceived weakness in relation with its own to help the Romanian army to strengthen its allies, while the request for military support fighting capacity and modernizes the Roma- was rather motivated by the need to increase nian air force. One cannot miss the strategic its fighting/defense capacity towards external and psychological significance since the Ger- enemies/threats. man military presence in Romania represent- ed a credible assurance against any possible 5. The role of perceptions in shaping the Soviet aggressive move. military psyche During the 2000s, Romania initiated a series of steps in order to acquire additional as- One can notice that the perceived asymme- surances and strengthen the value of NATO try of power towards its mightier neighbors, Art.5. The same traditional uncertainty might did not translate into a reluctance to fight. The explain Bucharest’s decision to participate in wars of the last century allow us to identify the US anti-missile shield, to demand contin- two patterns of behavior. First, when confront- gency planning after the Russian-Georgian war ing similar-size powers, as happened during

French Mission in Romania 54  Revista de istorie militară  the Second Balkan War, the Romanian army tente (1883) was kept secret being aware of the felt more confidence, even enthusiasm to go to possible negative reactions. The close contacts war. Against this background, in the context of established in the military realm were also an Romania’s entry into the Second Balkan War, important factor that highly influenced the ty- almost 1 million people applied for joining the pology of perceptions towards the West. This army, more than half of the forces required for was obvious in the number of the Romanian mobilization. One can not missed the shared officers sent for studying in the Western mili- belief that the Romanian army was confront- tary schools. Especially in the inter-war peri- ing a less powerful enemy (the Bulgarian army) od, most of the officers selected to be trained and therefore a military success was not dif- in foreign institutions, were sent to France and ficult to achieve. Italy18. Despite King Carol I’s attempts to adopt Second, in case of hegemonic confronta- the German military model, the French model tions that involved great powers interests, Ro- remained highly influential throughout the 19th mania acknowledged its military disadvantage and early 20th centuries. It’s worth mentioning of confronting a superior enemy. This reality that the training exchange military programs did not affect the willingness or ability of the were also to act as a mechanism of compensat- military to fight, but it was rather a strategic ing the weakness by “importing” expertise and decision that considered the power disparity enhancing the confidence building relations and therefore the likelihood of a military de- with the Western armies. feat. An alliance with a great power gave more Despite the positive perceptions towards impetus to the Romanian army to face a more the Western military, one cannot miss a certain powerful enemy. sense of dissatisfaction noticed in some par- In searching for allies, the role of percep- ticular cases at the level of Romanian military tion was a decisive factor that highly influ- leadership. The arrival of the French Mission enced the strategic decisions. Romania’s natu- to Romania was seen by some Romanian offi- ral option was to ally with the Western powers cers as a challenge to their own authority, rais- seen as the ultimate guarantors of Romania’s ing feelings of discontent and frustration. The national aspirations. A possible explanation relation between General Berthelot, the chief might be found in a psychological model of of the French mission, and General Averescu, analysis focused on mutual perceptions and the commander of the 2nd Army (Chief of Ro- identity formation. Being located in a buffer manian General Staff between 1911-1913), is zone between two competing great powers – particularly relevant19. The reaction of General Germany and Russia –, Romania had no other Averescu reflects a specific typology of behav- alternative than to look towards West and find ior which speaks about an inferiority complex support to balance the rival hegemonic ten- translated into an attitude of defiance. Averes- dencies. Given the geographical location, the cu perceived the French mission rather as an Western powers could not possible raise any outside interference in the Romanian military threat against Romania or harm its territorial affairs and he resented the idea of being told security. Moreover, the Western powers, par- what to do. In this regard, in several occasions, ticularly France, supported Romania to achieve Averescu questioned General Berthelot’s mili- its historical goals of unification (1859) and in- tary skills and decisional abilities and claimed dependence (1877) and assisted it on the path that he was not committed enough to Roma- of social transformation and modernization. nia’s national interests, being rather concerned Therefore, the West generated positive feelings about protecting France’s strategic goals in in the society that saw its support as an oppor- Romania20. Despite Averescu’s personal dis- tunity to overcome its economic and political content with what he saw as being a patron- backwardness and escape from its geopoliti- izing behavior, the French military was treated cal dilemmas. King Carol I, a former Prussian with sympathy and admiration21. Moreover, officer, has attempted a shift in this paradigm Berthelot encouraged his team to established by bringing the country closer to Germany, relations based on mutual respect, fairness and however, his decision to join the Triple En- to avoid actions that could hurt the Romanian  Revista de istorie militară  55 military pride. The French General acknowl- that emerged in the context of gradual disinte- edged that “the Romanian people possess, to gration of the Russian army under the impact the highest degree, the essential qualities of a of the Bolshevik revolution. Regardless of the soldier, those which are the gist of elite armies: perceived power asymmetry, the Romanian bravery, a sense of discipline, energy, in short, army did not hesitate to intervene in Decem- strong patriotism.” He, nevertheless, com- ber 1917, at Socola, to disarm 3000 Russian plained about the military skills, weakness and troops whose destabilizing actions were con- lack of organizational capacity of some of the sidered as a potential threat against the mili- high ranked officers.22 tary and political stability of the country. It is The perceptions towards the Russians fell true that the decision was backed by the other in a different paradigm of analysis. The close allies, including General Shcherbachev, and proximity to Russia marked Romania’s history the Russian troops were collapsing so that the in the last two centuries – Russia has occupied mission by itself was not considered a difficult Romanian territories, participated in the parti- task25. tion of the country repeatedly and constantly In a general perspective, despite the huge tried to interfere in its foreign and domestic gap of military potential, the military did not affairs. As a result, the Romanians developed lack the courage of going to war against Russia. a kind of perception typology shaped by re- It was the political leadership that remained luctance, suspicion and distrust as regards reluctant to engage the country alone in a di- the potential Russian intentions. In this logic, rect confrontation with the Russian/Soviet the alliance with other great powers (Entente army. This became obvious in June 1940 when powers, Germany, USA/NATO) was also to Romania, being strategically isolated, avoided play an important role in moderating Russia’s the resistance against the more powerful So- perceived traditional assertiveness and balanc- viet armies and left Bessarabia and Bukovina ing the existed asymmetry of power that put without a single shot being fired. The politi- Romania in a strategic disadvantage towards cal decision was not determined by the lack of the Russian/Soviet army. military willingness to confront a much pow- Therefore, the character of the Romanian- erful enemy, but it was rather imposed by tac- Russian military relations featured a certain tical reasons since it was acknowledged that, kind of duplicity and mistrust even when the given the asymmetry of power, trying to stop two armies were members of the same alli- the Soviets would turn into a dramatic defeat. ance. During the WWI, the two armies devel- Nevertheless, once Romania allied with Ger- oped close military cooperation but, however, many, the Romanian army has engaged with- the Romanian military leadership remained out hesitation in the German offensive against aware of Russia’s likely duplicitous behavior the Soviets (Barbarossa Plan, June 1941) and that could turn against the country’s inter- the Romanian soldiers have been highly val- ests once the war was over. The report sent by ued for their ability and courage to fight. At the the Russian diplomat Polivanov in November same time, the threat of Bolshevism acted as a 1916 seems to confirm Romania’s concerns: catalyst of national solidarity, even by generat- “Romania’s defeat shall not displeased Russia ing increased military fervor against the Soviet since Romania was able to block our way to forces26. Constantinople”23. A similar view was shared Nevertheless, one can notice that the Ro- by the officers of the Belgium mission in Ro- manian conduct during the WWI and WWII mania: “Russians tardiness in war was delib- showed a kind of reluctance to fight against or erate…They never intended to save Romania, to engage in a cooperative military partnership but would rather prefer it invaded, in order to with Russia/Soviet Union without having the claim afterwards access to Constantinople, in support of the third party. During the Cold exchange of its liberation”24. War the mistrust turned into defiance as a way Nevertheless, the military collaboration to dissuade the Russian assertive potential. was not seriously hampered by the existing Germany was less perceived as the natural mutual suspicion, despite some tense episodes ally but the German army was valued for its 56  Revista de istorie militară  skills, military discipline and correctness. Dur- and therefore the Western troops were seen ing the WWII, alongside the German army, the with admiration and confidence. The percep- Romanian militaries distinguished themselves tions towards the German and Russian/Soviet as reliable partners and war allies. The mili- armies had rather an ambivalent character tary psyche nurtured a kind of confidence that since during the major wars of the 20th century having the German military support would the Romanians had to alternate between fight- increase the chances of recovering the lost ter- ing against or building war partnership with ritories from Soviet Union and would provide them. Yet, the military/war cooperation was an assurance mechanism in case of Russian ag- rather perceived as a strategic necessity than gressive response. The Germans shared posi- as natural choice. tive views regarding the Romanian military as some testimonies of the German officers Conclusions indicate. After the liberation of the northern Romanian military psyche sharpens a sense part of Moldova, General Eugen von Schobert, of vulnerability deeply embedded within the Commander of the 11th German Army, ex- national collective mentality. It bore the im- pressed his “full gratitude” for the manner in print of country’s trouble history and geopo- which the Third Romanian Army had fought litical posture. Due to the geographical loca- and congratulated the Romanian Command tion, in the close proximity of great empires on 7 July 1941. General Hans Speidel, a former competing for hegemonic influence, Romania Wehrmacht general and later Chief of NATO faced with enduring pressures and threats of Staff mentioned also the Romanians among being invaded, conquered or brought under the most reliable fighters: “Give them some de- foreign domination. This created the image of cent officers and they are the best soldiers you a country under siege, forced to assure its se- can have.”27 A similar perception was shared curity and survival by fighting and defending by the former Commander of Crete, General itself against potential aggressors. Therefore, Heinrich Kreipe: “They [the Romanians] were the military ethos was associated with the de- fearless during attacks and if they had to defensive and peaceful character of the state that fend a position, they were like guard dogs! preferred to play as a peace-maker or security Sometimes they would hold positions until seeker. The Romanian military did not develop their last breath.” Even Colonel General Franz aggressive instincts, aiming at occupying or Halder, the chief of the German Army General conquering other territories, and sought to Staff confessed pleasant surprise at the initial avoid provoking or irritating the strong. In performance of the Romanians.28 The failure such way one can understand why the deci- of the Romanian army to defend the front at sion taken by General Antonescu in July 1941 Stalingrad generated a tense situation between to join the German offensive beyond the Dni- the two armies, the Romanians being blamed ester river, and afterwards to send a large expe- and made responsible for the military defeat29. ditionary corps deep into the Russian territory The Romanian military leadership answered as part of the German campaign, met strong to the German accusations by urging the Ger- internal resistance and little military enthusi- man high officers to show respect to the Ro- asm. According to the people belief, the Ro- manian army. Antonescu even wrote a letter to manian war stopped at Dniester river when Hitler addressing the German unfriendly and the goal of liberating Bessarabia was reached. ungrateful behavior and the latter ordered the Beyond this border, the Romanians did not see German military to restore the war camarade- the rationale of continuing the war and enter- rie with the Romanian army. ing into the quarrels of the big ones. The historical and military experiences that Romania understood that given the power the Romanian army shared with various allies/ asymmetry, its only available option to deter enemies show how the typology of percep- the ambitions of the surrounding great pow- tions could influence decisions and behavior ers was to search for alliances with powerful during war times. The Western powers were partners. In choosing its military alliances, Ro- traditionally perceived as trustworthy allies mania followed two major goals: to strengthen  Revista de istorie militară  57 its defense potential and to deter the aggres- also Joshua B. Spero, Bridging the European Divide: sive intentions of the others. So, its alliance Middle Power Politics and Regional Security Dilem- membership answered to the same defensive mas ( Rowman&Littlefield Publishers, 2004), 21-22. 4 pattern of behavior. The allied support played See Andrew Moravscik, “Taking prefer- also a significant psychological effect that gen- ences seriously: a liberal theory of international politics”, in International Organizations 51, No. 4 erated increased confidence and raised fight- (Autumn 1997): 513-553; Judith Goldstein, Robert ing spirit within the army. Fighting alongside O. Keohane (eds), Ideas and foreign policy: beliefs, much powerful allies was perceived as an im- institutions and political change (Ithaca, New York: portant asset that not only helped the country Cornell University Press, 1993). to compensate its military weakness but also 5 See Barry Buzan, Popoarele, statele si teama to enhance its prestige and strategic profile. (Peoples, states and fears) (Bucuresti: Cartier, 2000) As part of various alliances that it belonged, 6 Emil Cioran, Schinbarea la fata a Romaniei, the Romanian military sought to distinguish it- (Transfiguration of Romania), (Bucuresti: Hu- self by assuming broad responsibilities within manitas, 1990); Vasile Dem. Zamfirescu, Nevroza Balcanica (Bucuresti: Editura Trei, 2012), 41-48. the overall war efforts. The accomplishments 7 of the Romanian military were to be used as Dumitru Draghicescu, Din psihologia poporului roman (From the Romanian people’s psychology. well to minimize its power deficit and com- An introduction) (Bucuresti: Libraria Leon Alcalay, pensate its perceived weakness. 1907), 448-450; Constantin Radulescu-Motru, Psi- The Romanian military psyche during the hologia poporului roman (The psychology of the Ro- major wars of the last century remained highly manian people) (Bucuresti: Paideia, 1999). marked by the country’s perceived insecurity 8 Ion Mamina, Consilii de Coroana (Crown and strategic vulnerability. A major shift was Councils) (Bucuresti: Enciclopedica, 1997), 41. generated once Romania became a member of 9 In the words of Richard Haal “The Romanians North-Atlantic Alliance (2004). NATO mem- regarded themselves as the ‘gendarmes of the Bal- bership helped Romania to escape from its kans’ and wanted to insure that they would remain deep security uncertainties, to walk out of its the single strongest power in the region”, Richard historical security vacuum and connect itself C.Hall, The Balkan Wars 1912–1913, Prelude to the to the most powerful system of security and First World War (London and New York: Routledge, 2000), 77-78. defense guarantees. 10 Ion M. Oprea, Romania si Imperiul rus, 1900- 1924, (Romania and the Russian Empire), vol I, (Bucuresti: Albatros, Bucurşti, 1998), 73; Anastasie Iordache, Viata politica in Romania 1910-1914 (Po- NOTES litical life in Romania 1910-1914) (Bucuresti: Stiin- 1 As regards the external constraints that influ- tifica, 1972), 329. ence the political choices of a small country see 11 France was especially interested and pressed Jack Snyder, Myth of empire: domestic politics and Romania to get into the war. The goal was to revive international ambitions, (Ithaca, New York: Cornell the military offensive of the allied Russian-Roma- University Press, 1991); Robert Jervis, “Cooperation nian front so that to soften up the German military under the security dilemma”, in World Politics 30 pressures over the Western front and release troops (1978): 167-214; Arnold Wolfers, Discord and Col- from the Western front for use in the East. laboration: Essays on International Politics (Balti- 12 Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol şi more: The Johns Hopkins University Press, 1962); Mareşalul Antonescu. Relaţiile germano-române Kenneth Waltz, Theory of International Politics 1938-1944. (Bucureşti: Humanitas, 1994), 170. (Addison-Wesley Publishing Company, 1979); John 13 Ibid., 175. J. Mearsheimer, The Tragedy of Great Power Politics 14 Provincial Reconstruction Team (PRT) were (New York: Norton, 2001). developed as part of NATO International Security 2 Jan Willem Honig, Myths that keep small states Assistance Force in Afghanistan. The PRT led by going. Internationalist idealism in the Netherlands Romania and US operated in Qalat, Zabol, within in Cyril Buffet and Beatrice Heuser, Haunted by the Regional Command South. History. Myths in international relations, (Berghahn 15 Constantin I. Stan, Generalul Henri M. Berthe- Books, 1998), 16. lot si romanii (Bucureşti: Paideia, 2008), 9; General 3 Stephen Walt, The origins of alliances (Ithaca Henry Berthelot, Memorii şi Corespondenţă 1916 – New York: Cornell University Press, 1987), 21-33; see 1918. (Bucureşti: Militară, 2012), 81. 58  Revista de istorie militară  16 Ibid., 19. 21 The chief of Romanian General Staff, Gen- 17 Richard L. Dinardo, “The German Mili- eral Constantin Prezan, pointed out the crucial role tary Mission to Romania,1940–1941”, JFQ/issue played the French mission in Romania, especially by 69, 2nd quarter 2013: 92 http://ndupress.ndu.edu/ General Berthelot who, according the Prezan, “con- Portals/68/Documents/jfq/jfq-69/JFQ-69_92-98_ sidered Romania as his own motherland and made DiNardo.pdf (accessed on April 5, 2015). sacrifices in order to serve its interests”., Constan- 18 Between 1889-1914, 19 Romanian officers tin I. Stan, Generalul Henri M. Berthelot şi românii have graduated from military schools in Torino (8), (Bucureşti: Paideia, 2008), 110. Bruxelles (4), Paris (3), Berlin (3) and Vienna (1). 22 General Henry Berthelot, Memorii şi Cores During the interwar period, 57 officers have gradu- pondenţă 1916-1918, 34. ated from military schools in Paris and Torino (49 23 Ion M. Oprea, România şi Imperiul rus, 111. in Paris, 8 in Torino). Until 1940, there were 97 24 Ibid. officers trained abroad. Until 1908, most of them 25 Nevertheless, Romania sought to avoid pos- performed military service in Austro-Hungarian, sible negative reactions from the Russians, therefore German and Belgian armies (67). After 1908, it was the Romanian High Command issued an order stat- decided to send two officers, every year, to serve in ing that: “these actions did not target the former ally Bulgaria and Russian Empire, see detailed informa- [Russia] but aimed at protecting the population”, tion in Petre Otu, „Pregătirea ofiţerilor de stat major Petre Otu, Maresalul Constantin Prezan. Vocaţia în străinatate, 1878-1940” (“The training of Gene- datoriei, (Bucureşti: Militară, 2008), 214. ral Staff Officers abroad, 1878-1940”), în Gândirea 26 Constantin Rădulescu-Motru, Etnicul româ- Militară Românească, no. 1 (2015): 33. nesc. Nationalismul (Bucureşti: Albatros, 1996), 92. 19 Petre Otu, Maresal Alexandru Averescu. Mili- 27 Romanian Soldier, http://www.itc-cluj.ro/cul- tarul, omul politic, legenda (Marshall Alexandru tura/Romanian Soldier.htm, accessed on April 5, Averescu. Military, politician, legend) (Bucureşti: 2015. Militară, 2005), 172-176. 28 Richard L. Dinardo, “The German Military 20 Constantin I. Stan, Generalul Henri M. Mission”: 96. Berthelot, 55; Valeriu Florin Dobrinescu and Horia 29 Mihail Vasile-Ozunu, Petre Otu, Înfrânţi Dumitrescu, Ion Antonescu şi războiul de reîntregire şi uitaţi. Românii în bătălia de la Stalingrad. a neamului (Focsani: Pallas, 2006), 47. (Bucureşti: Ion Cristoiu, 1999), 237.

 Revista de istorie militară  59 Rela]ii interna]ionale

ORIGINILE CRIZEI RUSO-UCRAINENE: DE LA RUSIA KIEVEANĂ LA INSURECŢIA DIN DONBAS

ŞERBAN CIOCULESCU *

Abstract

The Ukrainian and Russian nations were united in a common ancient state, during the Middle Age, the so-called Rus. They shared the ethnic Slavianess and Orthodox religion. Later, the Monghol invasion and in the following centuries, the rivalry between Poland and Russia for geopolitically controlling the Ukrainain territories, brought to the splitering of the Ukrainian homeland between these external powers and the rivalry between Orthodox and Catholic elites for controling the people’s hearts and minds. After the Cold War, the new Ukrainian state, politicaly and military weak, with corupt elites, oscilated between the acceptance of Russian sphere of interest and the will of the progressist segments of the society to integrate within the Western Europe, via EU and NATO. The big crisis began when the Ukrainian government decided not to sign the agreement with the European Union back in the fall of 2013. This was not just a trade agreement, but also a political agreement that committed Ukraine to adhere to certain European values and principles. Then, the crisis moved very quickly and ended in regime change. Russia ilegally took Crimea from Ukraine and got involved in the Donbass ethnic conflict because Russia’s president V. Putin and his closed circle see the Ukrainians and their lands and being part of the “Russian world”.

Keywords: Ukraine, nationalism, identity, war, regional, irredentism, Russia, invasion

Un stat clivat etnic şi religios a unei alte naţiuni, mai veche si mai „nobilă”. Nu mai departe de trei sau patru ani de zile, A doua ţară din Europa ca suprafaţă (603,550 Ucraina era un stat ca oricare altul: avea con- km2 faţă de 551,500 km2 Franţa metropolitană trolul deplin asupra teritoriului şi populaţiei dar sub zona europeană a Rusiei ca suprafaţă), sale, cu toate că aceasta prezenta un caracter formând un fel de cordon între Rusia şi Europa divers, atât în plan etnic cât şi religios, nimeni de Est, Ucraina se învecinează cu şapte state: nu îi contesta suveranitatea sprijinind rebeli Belarus, Ungaria, Moldova, Polonia, România, înarmaţi şi nici un şef de stat al unei ţări ve- Rusia şi Slovacia. Populaţia acestui stat, în vara cine nu îi spunea cu cinism că nu există o na- anului 2014 era formată din 44,291 milioane ţiune ucraineană ca atare ci e doar o ramură locuitori, dintre care 77,8% ucraineni, 17,3%

* Cercetător științific gr. II, Institutul pentru Studii de Apărare și Istorie Militară. 60  Revista de istorie militară  ruşi, 0,6% belaruşi, 0,8% români şi moldoveni, nu fie înfrântă decisiv şi să reziste până când restul fiind tătari, bulgari, unguri, polonezi, gă- moralul trupelor regulate se erodează iar po- găuzi, evrei etc.1 pulaţia civilă devine nemulţumită de durata şi La finele anului 2013 şi începutul anului pierderile inerente războilui de uzură.3 De ase- 2014 s-au succedat evenimentele pe care le menea, gherila are nevoie adesea şi de un stat cunoaştem faptic dar ale căror resorturi pro- vecin, non-beligerant, care să îi ofere o zonă de funde ar putea să ne scape cunoaşterii actua- protecţie, antrenament şi concentrare a forţei.4 le, chiar dacă nu suntem defel captivii teoriei Aşa cum Statul Islamic se forma iniţial în Irak conspiraţiei. În cele din urmă, Ucraina a rămas şi se pregătea să ia cu asalt nordul Siriei, la fel fără peninsula Crimeea şi a pierdut de facto miliţiile din Doneţk şi Luhansk au primit aju- şi controlul asupra unei jumătăţi din provin- tor şi refugiu, la nevoie, din şi în Rusia. cial răsăriteană Donbas, pierzând circa 6000 Însă în Ucraina, gherila rusofonilor separa- de persoane în conflictul din Donbas plus cel tişti nu are nimic în comun cu felul de a lupta puţin un milion de refugiaţi, dintre care mulţi al miliţiilor etnice şi religioase din Siria, Libia, sunt interni. Deşi la nivel oficial, politic şi juri- Mali, Irak şi alte zone de război civil acut. Rusia dic, nu există o stare de război între Ucraina şi a dotat aceste forţe paramilitare cu armament Rusia – în fond ambii actori internaţionali nu greu – tancuri, tunuri, blindate, sisteme anti- ar avea nici un interes să oficializeze această si- aeriene complexe. E adevărat că şi Statul Isla- tuaţie – în realitate, Rusia alimentează un ciu- mic posedă tancuri şi maşini de luptă de fabri- dat „război civil” în Ucraina de Est, sprijinind caţie americană, dar le-a capturat de la armata masiv forţele de gherilă ale separatiştilor ruso- irakiană, profitând de degringolada acesteia, foni care urmăresc secesiunea acestei regiuni. fenomen asociat cu conflictul sectar dintre Am folosit expresia război civil în lipsă de sunniţi şi şiiţi, în contextual in care guvernul altceva mai bun: de fapt fără sprijin rusesc ar predominant şiit a comis abuzuri faţă de mi- fi fost probabil o simplă insurecţie iar statul noritatea sunnită. Or Kievul nu a discriminat ucrainean ar fi gestionat cumva situaţia. De defel minoritatea rusofonă într-un mod simi- asemenea, nu toată populaţia de etnie rusă sau lar, ca să existe o justificare pentru o revoltă ar- cea rusofonă doreşte separarea de Ucraina şi mată. În schimb, luptele din Donbas şi replica chiar alipirea la Rusia. Mulţi vor doar drepturi hotărâtă a armatei ucrainene au produs multe politice, sociale şi economice mai largi, prin victime în rândul civililor, iar o parte dintre ei descentralizare-devoluţie sau federalizare. În acuză mai ales Ucraina pentru bombardarea momentul scrierii acestui text (iulie 2015), în unor zone locuite. Se ştie că forţa de gherila ciuda aparentei funcţionări a acordului de la speculează ostilitatea civililor rusofoni faţă de Minsk II, pe frontul din Donbas mor aproape guvern şi contribuie la acest fenomen, de aceea zilnic soldaţi ruşi şi ucraineni, aşadar de facto guvernul trebuie să protejeze populaţia civilă Rusia se află în război cu Ucraina, indiferent că şi să lovescă „chirurgical” doar în rebeli.5 Ceea nu recunoaşte acest lucru. ce e adesea imposibil, mai ales cu o armată Suntem obişnuiţi să descriem o forţă de încă nemodernizată şi cu servicii de informa- gherilă, sau de „partizani”, ce luptă contra pu- ţii nu prea competente. În plus, rebelii din Est terii militare a unui stat, prin elemental său de au mai mare nevoie de sprijinul Rusiei decât improvizaţie, prin puţinătatea dotărilor tehni- al populaţiei locale, în numele căreia pretind ce, suplinită cu succes prin tactici de camuflare că acţionează! În orice caz, nu e de mirare că a combatanţilor în sânul populaţiei civile şi de separatiştii instruiţi şi înarmaţi de Moscova – atac prin surprindere. În general teoreticienii conduşi incognito inclusiv de generali ruşi - au războiului de insurgenţă (forth generation war- învins pe alocuri clar forţele ucrainene, obli- fare), de la Mao şi Giap la Galula şi Kilcullen au gându-le să se retragă din zone strategice, cum arătat că gherila nu trebuie neapărat să învingă ar fi aeroportul Doneţk, pentru apărarea căru- pe câmpul de luptă forţa armata a statului ad- ia s-au depus eforturi susţinute timp de luni de versar, ceea ce ar fi extrem de greu, având în zile de către Kiev. minte disparitatea numerică şi de dotare teh- Rusia nu recunoaşte sub nici o formă că are nică faţă de armata regulată.2 Este suficient să militari şi experţi în luptă pe teritoriul ucrai-  Revista de istorie militară  61 nean, dar aproape zilnic sunt ucişi sau captu- anexarea Crimeei şi formarea probabilă a unui raţi militari ruşi de către cei ucraineni, anche- nou focar de conflict îngheţat, ori luarea în taţi, arătaţi la posturi de televiziune credibile. derâdere a idei naţionale ucrainene de către Prizonieri de care Moscova se dezice rapid, unii politicieni ruşi, într-o bună tradiţie im- prezentându-i ca voluntari, dezertori, oameni perială veliki-rusă. Deocamdată, aflaţi în focul aflaţi în timpul liber, nicidecum trimişi acolo în evenimentelor, nu avem acces nici la totalita- misiune. Ceea ce îi expune pericolului de a nu tea informaţiei relevante şi nici nu avem acea beneficia de statutul de prizonier de război ci de necesară distanţă critică necesară obiectivării acela de terorist, pedepsibil cu o condamnare analizei istorice. Evenimentul cotidian, şocul, penală pe viaţă. Însă pe mormintele decedaţilor încărcătura emoţională, chiar partizanatul şi ruşi apar subit coroane de flori monumentale, evident doze mari de manipulare venite din- cu menţiunea morţii eroice, spre binele ţării, spre actorii implicaţi ne ţin captivii surselor în timp ce familiilor li se interzice să vorbeas- mass media şi comunicatelor oficiale ale celor că cu presa pe tema aceasta. Ca să ocupe şi să implicaţi direct sau indirect în conflict. anexeze Crimea, guvernul rus a invocat „doc- Ceea ce ştim de fapt cu siguranţă este că trina Medvedev”, afirmând că etnicii ruşi sunt Ucraina post-sovietică a fost o ţară cu două ameninţaţi şi persecutaţi de Ucraina, cu toate aspiraţii diferite: un stat al ucrainenilor naţi- că peninsula pontică era o republică autonomă onalişti, dornici să îşi marcheze specificul et- iar rusofonii aveau drepturi recunoscute.6 nico-lingvistic şi unul al rusofonilor şi ruşilor Rusia se luptă cu Ucraina şi pentru controlul care nu concepeau o desprindere a ţării lor de energetic, pentru că Ucraina depinde masiv de sub orbita Moscovei. Prinse între aceste două importurile de hidrocarburi şi in acelaşi timp tendinţe opuse, minorităţile etnice (bulgari, se interpune teritorial intre Rusia şi Occident. români, „moldoveni”8, polonezi, unguri, tătari Marile conducte ce duc gaz natural dinspre etc.) se străduiesc să îşi păstreze specificul şi să Rusia spre UE trec în general prin Ucraina, de îţi vadă recunoscute aspiraţiile legitime legate aceea în mai multe rânduri Moscova a intre- de cultură şi economie, colaborând pe rând cu rupt livrările, spre a pedepsi Ucraina, pentru ambele tabere dar temându-se de regulă mai pretense furturi din conducte. Gazprom e cel abitir de excelesele naţionaliştilor ucraineni mai mare producător mondial de gaze natu- decât de opacitatea pro-moscoviţilor. S-a vor- rale, compania-mamut asigură cam o treime bit adesea inclusiv de „cele două Ucraine”, iar din necesarul de gaze naturale al Europei, iar politologul american Samuel Huntington a aproximativ jumătate din aceste livrări tranzi- dat încă de acum douăzeci de ani Ucraina ca tează prin Ucraina. În 2006, 2009 şi mai recent exemplu de stat scindat pe o mare linie de fa- în iulie 2015, Gazprom a întreupt livrările, tri- lie între civilizia occidentală bazată de creşti- miţând un semnal şi către UE, să nu incerce nismul catolic ori protestant şi cea răsăriteană să sprijine forţe ce se opun controlului rusesc bazată pe credinţa ortodoxă.9 Este interesant asupra vecinătăţilor.7 Rusia cere plata anticipa- rezultatul recensamântului populaţiei din anul tă a livrărilor de gaz, critică ţări precum Slo- 2001, ocazie cu care limba ucraineana a fost vacia ori Polonia, care oferă gaze Kievului în catalogata limbă materna de 67,5% dintre ce- sistem „flux inversat” iar Kievul şi Moscova nu tăţeni, iar limba rusă – de 29,6%. Unii experţi s-au mai înţeles asupra preţurilor şi graficului spuncă dacă însă folosim conceptul de “limbă de rambursare a datoriilor eneregtice ucraine- uzuală” (vorbită in familie) ar rezulta că limba ne. De fapt, ruşii vor să construiască mai mul- ucraineana era preferată de numai 39,7% din te conducte care să ocolească Ucraina şi să o cetăţeni în comunicarea de zi cu zi, iar cea rusă izoleze. Una dintre ele va avantaja Turcia, care de 42,5%. Conform cifrelor seci, 67% din po- aspiră să devină “hub” energetic, dar şi Grecia, pulatie ar avea ucraineana ca limba materna si ţări-client ale Rusiei, spre deosebire de Ucraina doar 30% limba rusă. Se poate afirma că există „ r e b e l ă ”. o situaţie de relativă paritate între vorbitorii de Nu ştiu cum vor descrie istoricii viitorului ucraineană si cei de rusă (circa 40-45% fieca- acest episod dramatic al relaţiilor ruso-ucrai- re), iar un procent de 10-20% din populaţie ar nene, modificarea prin forţă a graniţelor prin fi membri ai minorităţilor, care vorbesc cotidi- 62  Revista de istorie militară  an limba maternă dar şi ucraineana sau rusa în Tragismul situaţiei rezultă din opţiunea dra- situaţii „oficiale”. matică a cazacilor de a se apăra de o Polonie Naţiunea ucraineană are o problemă seri- hegemonică chemând în ajutor o Rusie la fel oasă de identitate colectivă şi sentimentul că de hrăpăreaţă dar cu potenţial de putere mult statul pe care îl ocupă e fragil şi artificial cum- mai mare. va. Teritoriul Ucrainei a intrat în compunerea Istoricul Răzvan Teodorescu subliniează imperiului rus în secolul al-XVII-lea după ce faptul că între ruşi şi ucraineni sunt diferenţe cu secole înainte existase un stat medieval, Ru- notabile, în ciuda slavităţii răsăritene comu- sia Kieveană (mai bine spus statul „Rus’”), din ne şi a mixajului istoric.11 Ucrainenii, timp care se revendică atât ruşii cât şi ucrainenii ori de un mileniu, au privit spre Bosfor, nu spre bieloruşii. În timp ce propaganda rusă insistă Scandinavia, precum statul rus. În 1448 bise- pe unitatea cultural-lingvistică a acestor etnii, rica ortodoxă rusă se proclama autocefală, în cea ucraineană insistă oe diferenţe identitare timp ce biserica ucraineană rămânea legată de specifice.10 Constantinopole (apoi de Istanbul). Ulterior, Naţiunea ucraineană s-a desprins greu, prinţii ucraineni au depins de Polonia, inami- convulsiv, din magma comună est-slavă, fiind cul istoric al Rusiei imperiale şi au avut legături evidente şi traumele conştiinţei colective, ge- spirituale şi cu Moldova prin faimosul ierarh nerate de cucerirea şi desfiinţarea entităţilor român Petru Movilă, cărturar de os domnesc. ucrainene proto-naţionale şi naţionale de către Alipită Rusiei în 1654, Ucraina a rămas cultu- regatul Poloniei, apoi de către Imperiul Ţarist ral ataşată de Vest şi de o ortodoxie latină de şi URSS. În imaginarul colectiv ucrainean, po- inspiraţie “moviliană”, aşadar un melanj de Oc- lonezul şi rusul sunt, fiecare pe rând sau prin cident şi de Bizanţ filtrat prin otomanism. R. contrast, opresorul, cuceritorul, respectiv Teodorescu trage concluzia că Ucraina rămâne salvatorul şi binefăcătorul. Situaţia seamănă cu privirile spre spaţiul germano-polon, prin cumva cu cea a basarabenilor, dintre care o intermediul Moldovei şi României, cu toate jumătate consideră că România în 1918 a „eli- că Rusia o vede ca pe o „anticameră”!12 Eveni- berat” Moldova, cealaltă jumătate că a „ocu- mentele din 2014-2015 au împins şi mai mult pat-o”. Limba ucraineană este asemănătoare cu elitele politice ucrainene din mainstream către limba rusă, dar are elemente lexicale comune Marea Britanie, Polonia, Germania şi SUA, în şi cu cea polonă. Desigur că acum ucrainenii căutare de sprijin în faţa agresiunii ruse. naţionalişti depun eforturi să demonstreze di- Ghinionul istoric al ucrainenilor este că ei ferenţele lingvistice faţă de limba rusă, la fel au aparţinut politic de diverse entităţi statale, cum se întâmplă şi în alte domenii culturale. până la finalul celui de-al Doilea Război Mon- Guvernul de la Kiev a interzis cam toate pos- dial. Şi că teritoriul republicii lor a fost decu- turile de televiziune în limba rusă, considerate pat geopolitic nu de ei ci de Rusia şi ulterior elemente de propagandă ale unei ţări ostile şi URSS. Imperiul tutelar a încropit căminul unei limitează treptat şi alte forme de soft power ale naţiuni înrudite cu cea rusă, alegând teritorii şi Moscovei. formând un stat ca element de „buffer” (tampon) contra invaziilor străine. Cele două Ucraine Chiar şi înainte de Primul Război Mondial, Privind retrospectiv, o parte din Ucraina a circa 80% din ucraineni se găseau sub stăpânire privit către Vest şi a adoptat religia occiden- rusă şi 20% sub cea austro-ungară, urmând ca tală tradiţională (greco-catolică), sub influen- în interbelic Polonia să beneficieze de o parte ţa Marelui Ducat al Lituaniei şi apoi a Com- dintre teritoriile fostului imperiu austro-ungar, monwealth-ului polonez. Este interesant că un la fel ca şi România şi Cehoslovacia, iar URSS grup etnic deosebit, cazacii, a luptat pe rând să preia zona central-estică formând Republica contra dominaţiei ruse şi apoi a celei polone. Socialistă Sovietică Ucraină13. Ucraina şi-a că- La mijlocul secolului al-XVII-lea, hatmanul utat independenţa ca stat între 1917-1922, însă cazac a provocat o revoltă majoră contra rega- a obţinut doar succese temporare. În primă in- tului polonez, însă succesul acţiunii s-a soldat stanţă a beneficiat de dorinţa Germaniei wil- cu înglobarea acestui teritoriu în Rusia ţaristă. helmiene de a impinge Rusia inamică spre Est  Revista de istorie militară  63 şi a avea acces la grânele din bazinul Niprului, ucrainene, intelectualii, burghezii, ţăranii în- obţinând un fel de statalitate, chiar dacă sub stăriţi, blocând o vreme emergenţa unui sen- control german strict. Retragerea forţelor ger- timent naţional ce ar fi dăunat coeziunii sovie- mane în 1918 ar fi trebuit să permită procla- tice ca atare. marea şi susţinerea unui stat independent ua- Guvernele succesive ale Ucrainei, de după crainean, însă Armata Roşie i-a pus capăt, prin independenţa din 1991, au căutat să gestioneze forţă, după ce a lichidat armatele albe în războ- aşa cum au putut situaţia delicată a unui stat iul civil14. Moscova a privit Ucraina mai ales ca multi-etnic, multi-religios, cu instituţii fragile pe un imens hambar, unde putea produce, sto- şi o economie deloc avansată, sugrumată de ca grâne spre a le vinde apoi în exterior, în sco- corupţia galopantă şi de puterea exorbitantă pul industrializării accelerate a URSS, dincolo a ologarhilor. Aceştia din urmă au făcut şi au de valoarea de “buffer” contra unei posibile noi desfăcut guverne, fiind indispensabili liderilor invazii occidentale. La 28 ianuarie 1918, Ucrai- politici deoare controlau oamenii şi bogăţiile na se proclama independentă sub numele de din regiuni-cheie. Republica Populară Ucraineană şi cotrola doar Dat fiind că foarte mulţi ucrainei vorbesc nouă gubernii. Foarte repede a apărut o repu- limba rusă şi sunt de religie ortodoxă, mai ales blică comunistă ucraineană, ce a ocupat estul în centrul şi estul ţării, şi având Rusia ca vecin şi centrul, alungând guvernul naţionalist din direct şi sursa majoră de gaze naturale (circa Kiev spre Vest. Şi a existat şi un stat ucraiean 75% din necesar), Kievul a încercat să balan- trans-carpatic, Republica Populară Ucraineană seze eficient şi inteligent între tendinţa de a de Vest, care controla Galiţia de Est, Bucovina râmâne în aria de interes politic, economic şi Transcarpatia. Acest stat a revendicat teri- şi cultural a Rusiei respectiv tendinţa de a se torii de la România, Cehoslovacia şi Polonia apropia de Occident. Tendinţa de balansare a dar fără succes, alimentând o vreme un război fost întreruptă mai întâi de „revoluţia colorată” de gherilă pe graniţele acestor ţări. Polonia (oranj) din 2004, când ex-preşedintele Victor incorporase Volinia şi Galiţia, România luase Iuscenco a învins in alegeri pe o platformă pro- Bucovina iar Cehoslovacia alipise Transcarpa- occidentală şi de separare faţă de Rusia. tia. Armand Goşu afirmă că între 1918 şi 1922 au existat 12 războaie “pentru Ucraina”, impli- Opoziţia faţă de Rusia cate fiind Polonia, URSS, trupele generalului Încă din anii ‘90 s-a coagulat o opoziţie in- alb Wranghel, gherile ucrainene naţionaliste ternă faţă de Rusia şi tot ceea ce provine din şi comuniste etc. În decembrie 1922, URSS se această ţară, efect al resentimentelor faţă de înstăpânea pe Ucraina estică şi centrală, nepu- dominaţia politică, economică şi culturală a tând însă recupera ceea ce luaseră Polonia, Ce- Moscovei asupra poporului „frate” ucrainean hoslovacia şi România de la defunctul Imperiu timp de trei secole şi jumătate. Ucrainenii din Austro-Ungar, însă nerenunţând de facto ni- Vest, vorbitori ai limbii naţionale şi majoritari ciodată la aceste teritorii, chiar dacă unele nu de rit greco-catolic, s-au folosit de istorie spre a aparţinuseră niciodată Rusiei ţariste… demonstra că intrarea Ucrainei în componenţa Între 1932-1933, foametea dar şi represiu- imperiului ţarist a fost un accident nefast, cu nea statală au ucis cam şase milioane de ucrai- urmări grave în toate registrele. Ca reacţie la neni, sub ochiul nemilos al liderilor sovietici, agitaţia naţionaliştilor din Vest, tabăra ruso- neimpresionţi de dramele umanitare, fie ele filă a mizat pe faptul că mulţi ucraineni estici şi colective. Holodomor-ul, crima prin înfo- vorbesc limba rusă ca idiom matern, sunt or- metare, a ajuns un reper istoric fundamental todocşi şi invocă cu nostalgie trecutul sovietic. al naţionaliştilor ucraineni, un prilej de a acu- Nu e de mirare că până în primăvara anului za naţiunea rusă de a fi conspirat contra celei 2015 numeroase statui ale lui Lenin tronau în ucrainene. Cu toate că Stalin era georgian nu oraşele ucrainene, inclusiv în Kiev. Ulterior, rus, iar în conducerea URSS se aflau şi destui militanţii naţionalişti au purces la demolarea ucraineni, mulţi ucraineni văd URSS ca find de acestora, prin forţă, cu acordul tacit şi apoi fapt o altă forma a Rusiei imperiale. Poliţia po- explicit al guvernului. Simbol al bolşevismului litică sovietică a exterminate elitele naţionale utopic devenit tiranie sângeroasă, Lenin a fost 64  Revista de istorie militară  desigur etnic rus – cu toate că familia sa a avut ucraineană nu a fost consultată în nici un fel, probabil şi origini ciuvaşe şi calmuce ori kir- democratic, în ansamblul ei, privind „adera- ghize - dar şi internaţionalist. A te identifica rea” sau alipirea la Rusia/URSS. cu acesta comportă o citire în cheie pozitivă a trecutului sovietic, unul în care, să recunoaş- tem, elementul naţional ucrainean a fost dominat strivitor de puterea Rusiei. Desigur că Partidul Comunist sovietic a avut şi lideri ucraineni puternici, evident că Nikita Hruşciov e cel care în anii ‘50 a „cedat” Crimea către RSS Ucraina deşi aceasta fusese anexată de Rusia ţaristă de la Imperiul Oto- man cu secole în urmă. La fel de adevărat e că la cererea expresă a lui Iosif Stalin, colegul şi urmaşul şi mai brutal al lui Lenin la conducerea URSS, Ucraina primise un loc separat în Adunarea Generală a ONU încă de la fonda- rea organizaţiei, sporind astfel puterea de vot a taberei comuniste în cea mai mare organizaţie internaţională. Dar acest privilegiu nu a ser- viti poporului ucrainean ci conduceri de stat a URSS. În orice caz, ucrainenii naţionalişti îşi aduc aminte cu resentimente profunde de „Holodomor”, anume înfometarea populaţiei din „grânarul” URSS pentru ca cerealele pro- Stepan Bandera duse în cernoziomul ucrainean să fie exportate şi URSS să se poată industrializa rapid, prin planuri cincinale.15 Au trecut de atunci peste Înainte ca Putin să acuze în 2014-2015 eli- optzeci de ani, în noiembrie 2006 Rada supre- tele politice de la Kiev că s-au aliat de facto cu mă ucraineană a votat un decret prin care Ho- SUA contra intereselor ruseşti, înainte chiar ca lodomorul era definit direct ca act de genocid, Stalin să acuze de trădare poporul ucrainean, dar memoria colectivă nu a obliterat defel eve- pentru sprijinul moral şi militar dat ocupantu- nimentul – urmaşii celor câteva milioane de lui german între 1941 şi 1944 şi pentru rezis- ucraineni decedaţi atunci16 nu pot uita şi nici tenţa forţelor lui Stepan Bandera – arestat şi ierta atât de uşor. Guvernul rus nu îşi ascun- dus în lagăre, apoi sprijinit de germani contra de iritarea şi neagă faptul că elementul etnic URSS – la resovietizare, spre finalul războiu- ucrainean ar fi fost cel vizat de politica de înfo- lui, au existat şi alte episoade similare semnifi- metare. Ucrainenii în general nu cred în expli- cative ce etastă falia identitară ruso-ucrainea- caţiile Moscovei că toată populaţia din vestul nă. În faimoasa bătălie de la Poltava din 1709, fertil al URSS a suferit, fără vreo legătură cu et- hatmanul cazac Mazepa a ales să sprijine tabă- nia, ci cred în teoria conspiraţionistă că Stalin ra suedeză, împotriva ţarului Petru cel Mare. şi apropiaţii săi au vrut să distrugă, să slăbească Monarhul Carol XII al Suediei promisese in- la maxim poporul ucrainean, care se opusese dependenţă pentru teritoriul ucrainean, iar activ colectivizării pământurilor şi ideologiei cazacii lui Mazepa i-ai fost aliaţi loiali. Ţarul bolşevice. Acest popor care, în două rânduri, Petru a trimis două mesaje-manifest către po- a privit cu simpatie prezenţa trupelor germane porul ucrainean, cerând loialitate şi denunţând de ocupaţie: în 1917-1918 şi 1941-1942. alegerea lui Mazepa, de asemenea acuzându-l La rândul lor, mulţi ruşi le reproşează con- că vrea să treacă „micul pământ rusesc” (little stant ucrainenilor ajutorul dat ocupanţilor Russia land) din nou sub stăpânire polonă şi germani, pretinsa lipsă de loialitate faţă de să anuleze credinţa ortodoxă în favoarea celei Rusia ţaristă şi apoi URSS, uitând că naţiunea catolice-uniate. După înfrângerea suedezo-ca-  Revista de istorie militară  65 zacă, Mazepa a reuşit şi el să fugă în Imperiul suedezii trecuseă Vistula şi înaintau spre Mos- Otoman, numele lui fiind echivalat cu trăda- cova, prin sud, prin teritoriile Ucrainei de as- rea de ţară de către mitologia politică rusă, se- tăzi.18 Dacă mulţi ruşi îi consideră pe ucraineni cole de-a rândul, fiind de asemenea „afurisit” ca rude necredincioase, cu două feţe, la rândul de clerul ortodox rusesc. Pentru naţionaliştii lor ucrainenii îi văd pe ruşi ca pe nişte fraţi mai ucraineni, Mazepa este evident un erou. mari care le-au impus cu forţa modele cultura- Ca şi germanii în anii ‘40 ai secolului trecut, le şi politice non-ucrainene. suedezii presaţi de armatele ruse şi decimaţi Cat despre Stepan Bandera, el a fondat de iarna geroasă au atacat şi distrus oraşe din Armata Ucraieană Insurgentă, în 1943, cau- Ucraina (Gorodnya, Krasnokutsk, Kolomak, zând pierderi semnificative trupelor sovietice Murafa), generând în spatele liniilor apariţia cu care a luptat. Bandera a condus facţiunea unei gherile anti-suedeze, în condiţiile în care cea mai radicală a Organizaţiei Naţionaliştilor deja mulţi comandanţi cazaci dezertau sau se Ucraineni (OUN). Avea să fie asasinat de KGB alăturau ruşilor din teamă. Totuşi Hatmanul in 1959, la München, dar ideile sale despre o Gordienko s-a alăturat suedezilor cu un con- revoluţie naţională a ţărănimii ucrainene au tingent de circa 8000 de cazaci în aprilie 1709, fost redescoperite după 1991. O altă viziune fără să poată influenţa decisiv soarta războiu- asupra unei renaşteri naţionale bazată pe inte- lui.17 ligentsia, pe burghezia luminată, i-a aparţinut La fel ca şi Hitler două secole mai târziu, lui Viacheslav Lipynsky (1882-1931), istoric Carol XII, monarhul suedez, a trimis trupe rafinat, intelectual de origine poloneză. Acesta să înăbuşe rezistenţa locală, slăbind coerenţa propunea ca opoziţia faţă de Rusia să ia forma frontului anti-rus şi fiind înfrânt decisiv la Pol- unei „solidarităţi intre elementele democratice tava în 1709. Ruşii i-au pedepsit pe ucraineni ale diferitelor grupuri naţionale din imperiu”, aşadar un front comun contra autocraţiei re- pentru acest episod, mai ales că „rebeliunea trograde şi mai apoi a totalitarismului comu- Bulavin” a cazacilor s-a petrecut exact când nist.19 De asemenea, naţionaliştii ucraineni se revendică şi de la Dmytro Dontsov (1883- 1973), scriitor şi jurnalist naţionalist, care a servit iniţial ca oficial in guvernul revoluţionar al Hatmanului cazac Skoropadsky şi ulterior împreună cu Lipynsky, a fondat Partidul Agra- rian Democratic Ucrainean. Radicalizându-se în exilul elveţian şi apoi polonez, românesc, ceh şi canadian, el cerea aparţia unui om nou, cu „credinţa arzătoare şi inimă de piatră”, un naţionalism revoluţionar care să elimine elementele nocive ruse, poloneze şi austriece din sufletele ucrainenilor. El şi Lipinsky, aşadar un cazac şi un polonez la origine, au fost probabil sursa de inspiraţie majoră a mişcărilor naţio- naliste radicale din Ucraina post-independen- ţa din 1991. Însă formaţiuni radicale actuale precum Sectorul de Dreapta şi Svoboda s-au inspirat masiv şi din structura şi ideologia unor grupări de extremă dreapta din Germania, Olanda, Polonia etc.

Viziunea rusă despre Ucraina şi ucraineni – cum citesc ruşii istoria comună În opinia acestor ruşi, Ucraina are o „dato- Viacheslav Lipynsky rie” istorică faţă de Rusia imperială, atât cea ţa- 66  Revista de istorie militară  ristă cât şi comunistă. Teritoriile ucrainene din Sud (inclusiv Crimea) provin de la Imperiul Otoman, cele din Vest de la Polonia, Slovacia şi România, dar Rusia ar fi fost cea „generoa- să”, dând aceste teritorii Ucrainei. Donbas-ul a fost şi el „oferit” Ucrainei de către conducerea URSS, în pofida existenţei unei populaţii predominant ruseşti, continuă argumentul. Ştim din diverse speech-uri şi relatări de conversaţii private sau publice că Vladimir Putin şi unii dintre apropiaţii săi nici nu cred că ar exista un popor ucrainean separat de cel rus20, iar dorinţa unei părţi a populaţiei ucrainene de a muta Ucraina pe orbita Occidentului e văzută ca o trădare ignobilă şi o anomalie geopoliti- că, economică şi culturală. „Intotdeauna am crezut şi continuu sa o fac şi astăzi în pofida a toate – ucrainenii şi ruşii sunt un singur popor (narod), au aceeaşi etnicitate, cu o istorie, o cultură şi o limbă comune” a afirmat în mod repetat V. Putin.21 Cu alte cuvinte, spun ruşii afiliaţi taberei pro-Kremlin, dacă nu dorea să fie parte din lumea geopolitică a Rusiei, Ucrai- Dmytro Dontsov na nici nu se forma şi nici nu primea acele teritorii, totul fiind un fel de „dar” al fraţilor mai mari, ruşii, protectorii „naturali” al tinerei nare entitatea respectivă. Armand Goşu ne spune ţiuni ucrainene. Ucraina e parte „naturala” din că în realitate statul medieval “se numea Rus’ și Russkiy Mir, lumea rusă, nimeni din afara nu desemna un conglomerat etnic, din care mai are dreptul sa incerce sa o desprinda de acolo – târziu s-au format trei popoare, ucrainean, rus aceasta este viziunea multor ruşi. Dar cum s-a și bielorus.”23 Statul acesta a fost creştinat sub ajuns oare la această confuzie a identităţilor, la influenţa Bizanţului, în rit ortodox. amestecul ruso-ucrainean, la aceste „ghem” de In secolul al-XII-lea, pe fondul conflictelor resentimente şi frustrări reciproce, de „dragos- interne şi invaziilor cumane, s-a desprins te- te forţată” şi respingere „vinovată”? ritoriul numit Halici-Volînia24 care a gravitat Trebuie să ne întoarcem aşadar în timp, la spre Lituania, Polonia şi regatul ungar. Novgo- originile comune ale popoarelor rus şi ucrai- rod, Halici, Vladimir-Suzdal şi Kiev şi-au ur- nean. Slavii din Est ocupaţi de varegii ducelui mat separate destinele politice. În 1169, Kievul Rurik au constituit Rusia Kieveană (mai co- a fost cucerit şi prădat de trupele lui Andrei rect statul Rus’ – denumirea dată lor înşile de Bogolubsky, prinţul din Suzdal şi marele cneaz varegi) în secolul al nouălea, stat ce a înflorit de Vladimir, şi nu se refăcuse complet când între secolele al-X-lea şi al-XIII-lea, până la invazia mongolă a distrus sfectiv şi baza ma- marea invazie mongolă. Cuprindea majorita- terială a acestui mic stat în 1237-1240. Aşadar tea Ucrainei, Belarusului de azi şi Nord-Vestul amestecul slavo-viking şi Rusia Kieveană sunt Rusiei iar vikingul Rurik s-a instalat la Novgo- la baza existenţei popoarelor rus, ucrainean şi rod fondând o dinastie măreaţă. În anul 879, bielorus.25 Prinţul Vladimir Cel mare creştina- succesorul lui Rurik, Oleg a cucerit Kievul, în se pe urmaşii varegilor şi slavilor estici în 989, fruntea cetelor varege (sau vikinge). Astfel s-a alegând ortodoxia creştină în dauna catolicis- fondat statul Rus’22, Oleg unind slavii de Est şi mului şi a islamului, opţiune ce va influenţa eliberându-i de suzeranitatea kazarilor. Apo- profound destinul geopolitic al regiunii. geul Rusiei kievene a fost între anii 1019- 1054 Până în 1240 când mongolii rad Kievul de când Yaroslav cel înţelept a condus cu pricepe- pe hartă existase micul stat al lui Danylo din  Revista de istorie militară  67 Halici, prinţ care intuind pericolul mongol in- au controlat teritoriile Rusiei europene şi Ucrai- cercase să se alieze cu polonii şi ungurii spre nei de azi, doar Galiția şi apoi Podolia, fiind a realiza un front comun. Mai la nord, Andrei ocupate în anii 1340-1360 de regatul Poloniei. Bogoliubski, mare cneaz de Vladimir-Suzdal, A fost începutul dezintegrării, deoarece Trans- avea să fie şi el înfrânt de invadatorii stepelor carpatia a intrat în stăpânirea regatului maghiar astfel că Batu Han a distrus Vladimir-ul în iar Kiev și Volînia au fost incorporate de Marele 1238. Cei doi prinţi nu apucaseră să realizeze Ducat al Lituaniei.26 O anumită reunire de facto unirea nici în faţa acestui pericol existenţial su- a avut loc în 1385 când Polonia și Lituania s-au prem. Prinţul Danylo s-a prezentat la curtea lui asociat prin Uniunea de la Krevo, fiind un pas Batu Han din Sarai (1246), i s-a supus ca vasal pozitiv această stăpânire feudală occidentală iar Galiţia şi Volinia au avut parte de puţină in- prin comparaţia cu soarta vecinilor ruşi, rămaşi teracţiune cu jugul mongol, din cauza poziţiei încă cel puţin un secol sub jug mongol. Vladi- lor geografice şi a pădurilor dese. Tot Danylo mir-ul, aflat sub suzeranitate mongolă, avea să i-a solicitat Papei Inocenţiu IV să organizeze o se dezintegreze în micile state Moscova, Tver, cruciadă anti-mongolă, a încercat fără success Pereslavl, Rostov, Iaroslavl, Uglich, Belojersk, să recucerească Kievul de la mongoli, după ce Kostroma, Nijny, Noogorod, Starodub şi Yu- în 1253 fusese încoronat ca rege de trimisul riev-Polsky. Finalmente Moscova avea să suc- papal. Din acel moment, religia catolică avea ceadă Vladimirului ca centru de putere în jurul drum deschis în Ucraina de Vest. căruia s-a format statul rus medieval. Mongolii, asiatici animişti care destul de re- Dar declinul statului Kievean avea să îl adu- pede s-au convertit majoritar la Islamul sunnit, că în sfera hegemonică a Marelui Ducat al Litu-

Bogdan Hmielnitsky

68  Revista de istorie militară  aniei şi apoi al Uniunii Polono-Lituaniene, ceea Rusia începea să anihileze administrativ paro- ce a marcat catolicizarea elitelor şi treptat şi a hiile greco-catolice – în 1839 are loc un sinod maselor, în ceea ce e azi Ucraina de Vest. Polo- la Poloţk unde se decide dizolvarea bisericii nia (o vreme alături de Lituania) şi Rusia şi-au greco-catolice din Rusia iar toate bunurile de disputat cu armele controlul asupra Ucrainei patrimoniu au fost preluatre samavolnic de vestice, între secolele al XVII-lea şi XX, cu ex- biserica ortodoxă. Se estimează numărul con- cepţia finalului de secol XVIII când Polonia a vertiţilor forţati la şapte milioane. În Polonia, fost împărţită între marile puteri Rusia, Prusia anterior, regele Sigismund III Waza, sub in- şi Austro-Ungaria, dispărând ca centru de pu- fluenţa contra-reformei, începuse persecuţiile tere pentru mai bine de un secol. asupra rutenilor ortodocşi iar in 1595 Uniunea Cazacii, popor cu origini incerte (poate un de la Brest a obligat clerul ucrainean să accepte amestec de slavi, turci, tătari şi alte populaţii unirea cu Roma, apărând astfel Biserica Greco- de stepă) şi destin de războinici apărători ai catolică ucraineană. Se producea în acest mod “graniţelor”, au servit ca precursori ai naţiona- ruptura faţă de Patriarhia de la Constantino- liştilor ucraineni de azi, luptând cu Polonia dar pol a clerului rutean. Dar o parte din populaţia păstrând, o parte din ei, distanţa faţă de Rusia. ruteană a rămas ortodoxă, apărând tensiuni Au fost utili Imperiului Ţarist în luptele con- intra-confesionale. Mai apoi, Imperiul Austri- tra turcilor, tătarilor şi a altor populaţii asiatice ac a contribuit la apariţia unei brughezii naţi- dar şi în raidurile de gherilă din timpul invazi- onaliste rutene, scăzând şi ponderea clerului ei conduse de Napoleon I pe teritoriul rusesc. polonez în biserica unită. În acest fel, Viena Acum o parte dintre cazacii ruşi sprijină cam- spera să contrabalanseze posibilitatea refacerii pania separatiştilor din Donbas, dar e vorba de unui stat polonez in zonă, ajutând emergenţa cazaci rusizaţi şi îndoctrinaţi de statul rus. unor elite ucrainene naţionale pe care spera să le atragă prin avantaje economice. Cert este că Hatmanatul cazac creat de fai- După Primul Război Mondial, proaspăt re- mosul Bogdan Hmielnitsky la mijlocul secolul făcuta Polonie a atacat la Est armatele ruse (so- al al-XVII-lea avea să fie absorbit de Imperiul vietice), aflate în debandadă, şi a pus stăpânire Rus: hatmanul Kmelnistsky a luat decizia de pe Ucraina de Vest şi vestul Belarusului, apoi, mare risc de a se alia în 1654 cu Moscova con- cu sprijin francez, a rezistat tentativei Armatei tra polono-lituanienilor, astfel că majoritatea Ucrainei de azi (la est de Kiev şi fluvial Nipru) Roşii de a cuceri Varşovia în 1920, totul până a fost incorporată în Rusia în a doua jumătate a în septembrie 1939 când Germania nazistă şi secolului al-XVIII-lea, după ce asaltul suedez a URSS au pus în aplicare clauzele secrete ale fost stăvilit la Poltava. Interesant, observă unii Pactului Ribentropp-Molotov şi au desfiinţat experţi, Kmelnitsky e văzut ca erou şi părinte din nou Polonia timp de şase ani. Statul polon fondator al naţiunii ucrainene de către ucrai- post-belic a renunţat oficial la a revendica te- neni şi ca erou unificator al Rusiei şi Ucrainei ritorii ruse sau ucrainene, după cum nici Ger- de către ruşi!27 În schimb un alt mare hatman, mania nu revendică defel teritoriile “oferite” de Mazepa, rămâne un element de divizare pro- Stalin Poloniei, în “compensaţie” pentru rap- fundă între ucraineni şi ruşi. tul teritorial sovietic! Ruşii le transmit ucrai- Vestul Ucrainei de azi a rămas în aria de nenilor mesajul că vecinii, cu excepţia Rusiei, control a regatului polonez şi ulterior, prin dis- le-au vrut răul şi i-au asuprit, dar ucrainenii pariţia acestuia, teritoriile respective au reve- naţionalişti consideră că şi Rusia a profitat şi a nit Imperiului Habsburgic şi apoi Austro-Un- acaparat teritorii ucrainene, fiind poate şi mai gar. De aceea, moştenirea culturală occidentală abuzivă decât Polonia ori Imperiul Austro-Un- este atât de vie şi modelează identitatea ucrai- gar. In fond, Marea Britanie şi Franţa au pornit neană într-un mod atât de clar. războiul contra lui Hitler in septembrie 1939 Şi Rusia şi Polonia, în zonele pe care le- ca să apere Polonia, însă după război nu i-au au controlat, au căutat să deznaţionalizeze putut asigura graniţele anterioare, deoarece elemental ucrainean şi să schimbe religia. În URSS nu putea fi „convinsă” decât prin alt răz- 1831, din repulsie faţă de revoluţia poloneză, boi să renunţe la vestul Poloniei.  Revista de istorie militară  69 Aşadar ce trebuie să reţinem? Mongoli, impotriva elementului rusesc hegemonic cât şi polonezi, lituanieni, suedezi, unguri, români, alături de acesta, împrumutând unele elemen- slovaci au contribuit la separarea ucrainenilor te, respingându-le pe altele. de ruşi şi la forjarea unei identităţi naţionale Rezistenţa armată a naţionaliştilor şi anar- care în egală măsură a combătut “asuprirea” hiştilor ucraineni de tip Petliura şi Bandera austro-ungară şi polonă, precum şi pe cea rusă contra sovieticilor a dat un impuls in plus sen- ori sovietică. Să nu uităm că în anii interbelici, timentului naţional. Dar şi rezistenţa contra Stepan Bandera a fost arestat de autorităţile polonezilor a contat, desigur. poloneze pentru activităţi naţionaliste soldate Problema e că mulţi ruşi consideră naţiu- cu moartea unui ministru, înainte de a deveni nea ucraineană ca parte organică a unei mari duşman public al sovieticilor. patrii ruseşti, etnică, religioasă şi spirituală. Elitele conducătoare de la Moscova, în frunte Independenţă şi statalitate: cei cinci cu Vladimir Putin, au privit fenomenul Euro- preşedinţi succesivi şi strategiile Maidanului ca pe o trădare a intereselor pe ter- de gestionare a “celor două” Ucraine men lung ale poporului rus, din care consideră că şi ucrainenii fac parte. Mai mult, s-au temut Chiar şi denumirea de Ucraina a fost alea- de o conspiraţie a Occidentului în sprijinul să de imperiul rus spre a desemna graniţa, “fasciştilor” de la Kiev, ceea ce le permitea să marginea imperială, periferia fortificată, zona pareze cumva acuzaţiile de agresiune militară tampon contra invaziilor – iniţial era un sub- contra statului ucrainean şi violare a Cartei de stantiv comun de tipul “the Ukraine”28. Cu la Helsinki din 1975. Naţionaliştii ucraineni au toate acestea, sub ocârmuirea rusească avea să fost desemnaţi drept “fascişti”, la fel cum erau se dezvolte şi sentimental naţional ucrainean. numiţi şi adepţii lui Stepan Bandera in anii ‘40 Şcolile, biserica, tiparul au contribuit la acest ai secolului trecut sau armata generalului rus lucru. Naţionalismul ucrainean s-a format atât Vlasov, care a sprijinit Germania nazistă.

Novorossia 70  Revista de istorie militară  Reacţia geopolitică a administraţiei Putin a asemenea, milita pentru privatizare rapidă şi fost să “dezgroape” din trecutul istoric un con- dereglementare a economiei, iar in politica cept geopolitic de secol XVIII, anume Novo- de securitate se opunea ideii ca Ucraina să îşi rossia, Noua Rusie. Împărăteasa Caterina cea cedeze armele nucleare Rusiei, contra garanţii Mare crease această provincie ce se întindea teritoriale – ceea ce avea să se realizeze in 1994 de la Mariupol, pe coasta Mării Azov până în prin memorandumul de la Budpesta. Transnistria, la Vest, luând teritorii litorale Donbass-ul a fost dominat iniţial de re- Imperiului Otoman. Acum, Putin şi ideologii prezentanţii sindicatelor muncitoreşti şi de săi agită cu plăcere conceptul vechi de trei se- politicienii rusofoni, apoi treptat oligarhii din cole, sugerând chiar o dispariţie a Ucrainei ca ramura oţelului şi cărbunelui au devenit elita stat. În acest sens, aluziile făcute de unii poli- conducătoare a regiunii, ei fiind cei care spri- ticieni ruşi precum Jirinovschi privind posibi- jineau sau nu candidaţii la preşedinţie. Gali- la împărţire a Ucrainei între Rusia, Polonia şi ţia şi parţial Bucovina au devenit simbolurile România, sunt fără echivoc. Decât să aibă ca Ucrainei naţionaliste, care detesta tot ce pro- vecină o Ucraină pro-occidentală, stat UE şi venea din Rusia (inclusive limba) şi dorea, în chiar NATO, mai bine doar un mic stat ucrai- cazul in care totuşi Rusia ajungea să controleze nean vestic, cu vecini “occidentali” revizionişti, geopolitic Ucraina să se separe şi să îşi conti- şi o Rusie mărită nu doar cu Crimeea ci şi cu nue existenţa statlă sub denumirea de Ucraina. Donbas, eventual şi litoralul Mării Azov. Devenise evident încă de la începutul anilor 90 Ucraina, ca stat independent după 1991, a că existau la nivelul mitologiilor politice două pendulat constant între apropierea de Rusia şi Ucraine, cu punţi de dialog limitate între ele.29 apropierea de Occident. In decembrie 1991, Cu dificultate dar şi cu tact şi răbdare, Kravciuk ţara devenea efectiv independentă cu un refe- a reuşit să menţină naţionalismul din Vest la rendum care a dat 90% voturi pentru ruperea cote tolerabile şi să gestioneze echilibrat situa- de URSS, asta în condiţiile in care etnicii ucrai- ţia din Crimea, unde etnicii ruşi deja se agitau neni erau doar 73% din populaţie iar vorbitori şi militau pentru autonomie. S-a confruntat cu de limba ucraineană doar 43%. Guvernul a problema acordului cu Rusia privind staţiona- adoptat o lege a cetăţeniei care acorda automat rea flotei ruse in Sevastopol şi împărţirea flotei cetăţenie ucraineană tuturor rezidenţilor legali sovietice din Marea Neagră precum şi a ba- pe teritoriul acestui stat. Clasa politică a nou- zelor şi echipamentelor militare ale defunctei lui stat s-a confruntat cu necesitatea de a găsi URSS aflate pe teritoriul ucrainean. Mai ales un concens minimal între trei centre de putere certurile oprivind împărţirea flotei sovietice au divergente: Ucraina de vest cu majoritate gre- învenita climatul politic din Ucraina şi au favo- co-catolică şi ucraineanofonă, Donbasul pro- rizat forţele naţionaliste. letar şi rusofon şi Kievul dominat de urmaşii Ucraina a intrat in CSI ca membru asoci- foştilor comunişti, şi de oligarhi. at mai mult spre a “calma” temerile Rusiei şi Primul preşedinte ucrainean, Leonid Kra- a beneficia de gaze şi petrol mai ieftine, ţara vchuk provenea din nomenclatura sovietică, fiind în mare măsură dependentă de importu- fiind preşedinte al Sovietului Suprem al RSS rile ruseşti. Ucraina, el s-a bazat pe naţionaliştii moderaţi O situaţia dramatică s-a inregistrat in 1992 şi pe adepţii trecerii graduale la economia de când Duma Rusă a votat o declaraţie in care piaţă, a acceptat ca ţara sa intre in CSI spre a cedarea Crimeei către RSS Ucraina in anul avea relaţii bune cu Rusia şi a încercat să con- 1954 era considerată un act ilegal şi nul. Kievul struiasă un compomis intre “cele două Ucraine”, a protestat şi preşedintele rus Boris Ieltsin nu vestul simbolizat de Galicia naţionalist-agrară a mai incercat să provoace cedarea Crimeei, şi Estul reprezentat de Donbasul rusofon şi in- cu toate că unele cercuri politice din Rusia se dustrializat. I se opunea mai ales naţionalistul agitau în acest sens şi întreţineau şi mişcarea Vyacheslav Chornovi, din partea organizaţiei separatistă din peninsulă. “Constituţia” Cri- radicale Rukh, care dorea o rupere totală de meei din 1992 stabilea independenţa de facto Rusia, neaderarea la CSI şi nici la pactul de a Crimeei dar Rada supremă a respins-o şi în securitate colectivă de la Taşkent (CSTO). De schimb a decis asupra unui statut de republică  Revista de istorie militară  71 autonomă. În noiembrie 1995 Crimeea a avut nă, aşa cum avea să facă şi preşedintele rusofon propira constituţie care stabiliea competenţe Ianucovici, ales în 2010. Până în 2004, Kucima în domeniul economic, social şi cultural. Între a guvernat autoritar, într-un sistem corupt, timp zeci de mii de urmaşi ai tătarilor depor- unde oligarhii făceau legea in plan economic, taţi abuziv din ordinul lui Stalin s-au întors în populaţia sărăcea iar in plan politic opoziţia peninsulă, generând tensiuni cu etnicii ruşi. era marginalizată şi persecutată. A rămas fai- Tătarii ajunseseră în 2014 să reprezinte 12% mos cazul ziaristului de opoziţie Georgiy Rus- din populaţia locală. lanovich Gongadze ucis în anul 2000, se pare În 1993 a fost adoptată o lege ce permitea de angajaţi ai Ministerului de Interne, dornici noului stat ucrainean să participe la structu- să îi facă pe plac preşedintelui, deranjat de opi- rile europene de securitate (UEO, PESC-UE) niile acide ale acestuia.33 Totuşi, în anul 2003, iar în 1994 prin Memorandumul de la Buda- avea să fie adoptată Legea privind Principiile peste, Ucrainei i s-a garantat de către trei mari Securității Naționale care stabilea că aderarea puteri, toate membre permanente ale C.S. al la UE și NATO e un obiectiv extrem de impor- ONU (SUA, Marea Britanie, Rusia), că dacă tant pentru Ucraina. Dar în 2004, Președintele se dezarmează nuclear va avea garantată inde- Kuchma a emis un decret prin care erau elimi- pendenţa, suveranitatea şi integritatea teritori- nate din legi orice mențiuni cu privire la ade- ală. Ucraina – care în 1991 avea circa 4000 de rarea Ucrainei la NATO, spre a nu antagonize arme nucleare (dintre care 1650 arme nucleare Rusia. strategice inclusiv rachete SS 19s, SS 24s) - a Revoluţia “portocalie” l-a adus la preşe- crezut în promisiune şi acum regretă, deoare- dinţie pe reformistul Viktor Iuscenko, în anul ce dacă avea arme nucleare e puţin probabil ca 2004, cel în care Europa de Vest şi SUA şi-au Rusia să fi fost atât de nonşalantă în a ocupa pus mari speranţe. A câştigat cu sprijinul ma- teritorii ucrainene. siv al Ucrainei de Vest, combinând o plaformă Trebuie notat că în anul 1993, înainte de naţionalistă cu una democrat-liberală. Acesta acest tratat, teoreticianul american neorealist a demarat în fine reformele economice, aju- John J. Mearsheimer considera că Ucraina nu tat la început de premierul Iulia Timoşenko, poate rezista unei Rusii revisionist-agresive a promovat agresiv limba ucraineană, l-a de- decât dacă are un “deterrent” nuclear în con- clarat pe Stepan Bandera erou naţional – spre diţiile în care intuia corect că SUA nu vor ofe- stupefacţia rusofonilor şi ruşilor din Est – şi de ri garanţii de securitate efective Kievului. De asemenea Holodomorul a fost declarat geno- aceea “a presa Ucrina să devină un stat non- cid comis de sovietici contra naţiunii ucraine- nuclear e o greşeală”, Kievul nu doreşte să îşi ne, un gest care a înfuriat şi mai tare Rusia. Ius- cedeze toate armele nucleare Rusiei iar “pro- cenco nu a reuşit să aducă prosperitate popo- liferarea nucleară uneori promovează pacea”, rului, nu a combătut aşa cum trebuia corupţia, descurajând agresorii.30 El mai afirma că “un s-a bazat şi el pe oligarhi iar conflictul cu Iulia război intre Rusia şi Ucraina ar fi un dezastru” Timoşenko i-a diminuat bazaelectorală. Deşi deoarece ar aduce Rusia şi Germania din nou a susţinut Georgia în plan politic în conflic- în coliziune, Ucraina ar fi probabil cucerită, şi tul său militar cu Rusia din vara anului 2008, ar spori competiţia pentru securitate în toată ameninţând Moscova că nu va mai permite Europa.31 Predicţia sa centrală, deterioriarea vaselor militare ruse plecate din Sevastopol să probabilă a relaţiei dintre Moscova şi Kiev ur- bombardeze oraşe georgiene să revină înapoi mată de război prin lipsa descurajării nucleare, la bază, oferind pe ascuns arme georgienilor, s-a împlinit după douăzeci şi unu de ani. 32 şi-a pierdut creditul şi in Occident. “Drama” In 1994, un alt politician marcant, Leonid politică a lui Iuscenco şi a apropiaţilor săi re- Kucima, câştiga alegerile cu sprijin masiv al formişti a fost trăită la summit-ul Consiliului rusofonilor din Est dar foarte repede acesta a Nord-Atlantic al NATO de la București din adoptat cartea naţionalistă ucraineană mode- 2008, în cadrul căruia Ucrainei și Georgiei le-a rată şi a câştigat alegerile din 1999 cu ajutorul fost refuzat MAP-ul. În schimb, li s-a promis Ucrainei de Vest dar şi al Donbasului. A dat în declaraţia finală că rămân candidate la ade- personal un exemplu învăţând limba ucrainea- rare.34 Ştim acum că Germania şi Franţa nu au 72  Revista de istorie militară  dorit să sporească iritarea Rusiei iar Kievul a În vara şi toamna anului fatidic 2013, realizat că Occidentul e divizat şi neunitar când se prefigura semnarea acordului de liber strategic, că nu are aliaţi pe care să se poată schimb cu UE, Ianucovici s-a aflat prins între baza contra Moscovei. ciocan - Rusia care se opunea clar- şi nicovală Astfel că în 2010, a urmat un preşedinte - ucrainenii adepţi ai occidentalizării, aflaţi in sprijinit clar de Moscova, acelaşi Ianucovici, Vest dar şi in Kiev şi alte mari oraşe din Est. care în 2004 fusese învins de Iuscenko, după După ce a încercat fără succes să convingă Ru- acuzaţiile de fraudă electorală, soldate cu repe- sia şi UE că Ucraina poate adera atât la piaţa tarea scrutinului prezidenţial. El a câştigat cu comună europeană cât şi la Uniunea vamală un avans de 4% în faţa Iuliei Timoşenko, ex- (ulterior Uniunea Economică Eurasiatică) con- premier, politician acuzat de acte de corupţie dusă de facto de la Moscova, s-a confruntat cu şi ulterior arestat.35 Ea reprezenta drepta po- mari manifestaţii de stradă, între noiembrie litică, naţionaliştii şi liberalii, în timp ce fos- şi februarie 2014. A solicitat sume de bani ex- tul preşedinte Iuscenko nu a ajuns in turul al orbitante de la UE, ştiind că va fi refuzat, şi a doilea. anunţat că economia ţării e aproape de colaps, Trebuie spus că Moscova se implicase activ având aşadar nevoie de fonduri pe care doar în ambele campanii, cea din 2004 şi 2010, spri- Rusia i le putea da. După ce forţele de ordine jinind cu fonduri şi logistică tabăra Partidului Berkut şi bătăuşii regimului (tituşki) au comis Regiunilor, condus de Ianucovici, şi cu bază violenţe contra manifestanţilor, soldate cu electorală mai ales in estul rusofon, sudul pro- moţi şi răniţi, a fost forţat să fugă în Rusia in rus (Odesa) şi Crimea, unde se aflau două mili- februrie 2014. oane de etnici ruşi. Noul preşedinte a susţinut Noul regim instalat la Kiev avea să fie vali- drepturile minorităţilor non-ucrainene, mai dat prin alegeri parlamentare şi prezidenţiale, ales oferind statut de limbă oficială secundară dar noua conducere nu a fost recunoscută de rusei in zonele unde rusofonii erau concentraţi Rusia de la început. În octombrie 2014, cu o masiv, dar şi limbii române in Bucovina. El nu participare la vot de 52,4%, Blocul Poroşenko a avut curajul să anuleze legislaţia privind Ho- a obţinut cele mai multe locuri in Parlament, lodomorul, dar a retras “medaliile” de erou ale adică 132, urmat de Frontul Popular al lui Ia- lui Banderas. ţeniuk, cu 82. În mod straniu, radicalii din Preşedintele şi partidul său au scos ţara Sectorul de Dreapta au obţinut doar un loc iar din ecuaţia aderării la NATO, adoptând un cei din Svoboda şase, in timp ce, pentru prima “no block policy” (neutralitate temporară, ne- dată după 1991, comuniştii au ratat intrarea în înscrisă în constituţie), dar s-a declarat adept Radă.36 Rezultatele nu indică cu adevărat voin- al aderării la UE şi a intensificat eforturile in ţa tuturor ucrainenilor, deoarece in mai multe acest sens. De asemenea, ca să obţină gaze na- districte din Doneţk şi Luhansk, dar şi in Cri- turale mai ieftine din Rusia (la pachet cu suma mea, nu s-a putut vota din cauza conflictului de 100 milioaneUSD pe an) a prelungit prin- existent. Blocul opoziţiei, fostul Partid al regi- tr-un decret staţionarea flotei ruse din Crimea unilor a ieşit al patrulea cu 8% din voturi, dar e pentru încă 25 de ani, fiind acuzat de opoziţie clar că nu a putut conta pe voturile multor ruşi că a trădat interesul naţional. Lucru la fel de şi rusofoni, in zonele unde nu s-au desfăşurat grav, nu a investit destui bani în reforma ar- alegeri, Crimea şi Donbas. matei şi cumpărarea de arme moderne, ceea ce Evident, Petro Poroşenko şi Arseni Iaţe- explică de de armata ucraineană a fost nepre- niuk, alături de restul clasei politice naţionale, gătită pentru confruntarea cu soldaţii Rusiei. nu recunosc pierderea Crimeei şi cer Rusiei să Forţele de ordine internă “Berkut” erau mai nu mai trimită trupe şi arme in Donbas. Acum bine antrenate şi motivate decât forţele arma- Ucraina a rămas de facto fără circa 4 milioane te naţionale. La fel ca şi predecesorii săi, nu a de etnici ruşi, baza fostului Partid al Regiunilor depus eforturi susţinute spre a profesionaliza a fost distrusă, iar actuala conducere se reven- serviciile de informaţii şi a elimina agenţii in- dică de la idei de centru (inerent naţionaliste, filtraţi ai Rusiei, fapt ce explică şi el pierderea dar mai degrabă un naţionalism moderat), în- Crimeei fără luptă. cercând să se facă acceptată şi de elemental rus  Revista de istorie militară  73 Poroșenko arată pașapoarte de soldați ruși din Ucraina. Nu există garanţia că Rusia nu va să respecte acordul Minsk II, deşi separatiştii încerca să controleze toată Ucraina sau măcar lansează periodic atacuri spre Mariupol şi alte zona numită de strategii ruşi pro-Putin “No- zone strategice. Nu ar face faţă unui război cla- vorossia”. Poroşenko, a introdus in iulie 2015 în sic cu Rusia, după cum războiul hibried este şi Rada Supremă proiectul de modificare a con- el foarte greu de contracarat. Ucraina a primit stitiţiei, care presupune descentralizarea pu- câteva sute de instructori americani şi va primi terii prin menţinerea modelului de stat unitar. probabil şi arme de la unele state NATO, dar Astfel, comunităţile urmează să devină prinici- nu destule şi nici prea sophisticate aşa încât să palele unităţi administrative. Puterea centrală devină o forţă redutabilă pentru Rusia. Nu pu- va ceda comunităţilor nu doar o parte din atri- tem şti ce se va întâmpla dacă in SUA va ajunge buţii, dar şi resurse financiare adecvate. Kievul la Casa Albă un preşedinte republican la finele nu va mai avea dreptul de a numi în funcţie anului 2016, şi dacă acesta va dori să provoace guvernatori, iar comisiile executive locale vor Rusia pe frontal ucrainean. Între timp, condu- trece în subordinea consiliilor locale. Totuşi, problemele ce ţin de politica externă, apărare, cătorii Ucrainei sunt tentaţi să fortifice graniţa securitatea naţională şi domnia legii, vor rămâ- de Est ca să blocheze măcar simbolic incursi- ne de competenţa puterii centrale. Nu s-a pre- unile Rusiei: în iunie 2014 oligarhul Ihor Kolo- văzut instaurarea unui regim special pentru moisky, pe atunci un apropiat al preşedintelui, anumite raioane din regiunile Lugansk şi Do- a propus ridicarea unui gard de beton armat pe neţk, ci doar se afirmă că statutul special va fi toată graniţa cu Rusia. Proiectul a fost aprobat stabilit printr-o lege aparte.37 E clar că Ucraina cu entuziasm şi s-au alocat fonduri, fără a se nu acceptă federalizarea cerută de Rusia şi de spune că mai întâi Ucraina trebuie să elimine unele cercuri din Occident (politicieni din Ger- forţele ruse deja aflate pe teritoriul ei.38 Poro- mania, grupuri din Parlamentul European etc.) şenko şi Iaţeniuk trec sub tăcere faptul că în deoarece ar părea un gest de slăbiciune în faţa marile oraşe din Est, cum ar fi Harkovul, doar separatiştilor, a interzis posturi de radio şi tv in 6,9% din populaţia vede conflictul ca un război limba rusă ca metodă de a diminua soft power- intre Ucraina şi Rusia în timp ce 38,1% îl văd ul rusesc şi se străduie să convingă Moscova ca pe o încleştare între SUA şi Rusia, blamează 74  Revista de istorie militară  Kievul pentru că a „chemat americanii” şi în ruse semnificative în viaţa politică ucraineană, majoritate se pretind neutri.39 pe termen lung, folosindu-se probabil cenzura In ce o priveşte, Rusia începe să conteste şi scoaterea în afara legii a forţelor pro-ruse ac- simbolic spargerea şi dispariţia URSS, numită tive şi vocale. de Putin “cea mai mare catastrofă geopolitică Pe de altă parte, Rusia lui V. Putin nu poate a secolului XX”. In iulie 2015, procuratura din renunţa brusc la ce a mai rămas din Ucraina, Rusia a afirmat că a primit o cerere de exami- deoarece Kievul e parte din proiectul “lumii nare a legalităţii proclamării independenţei ruse”. Cneazul Vladimir cel Mare a fost botezat statelor baltice. Chiar dacă preşedintele Putin şi creştinat in Kiev şi de aici s-a răspândit creş- s-a dezis de acest gest, totul sugerează că Rusia tinisul în Rusia Kieveană de acum mai mult de începe să conteste dispariţia URSS şi să prese- un mileniu. O cedare masivă din partea Rusiei, ze tot mai serios acele foste republici sovietice recunoaşterea dreptului istoric al Ucrainei de care manifestă atracţie pentru Occident. a îşi făuri un destin politic şi strategic ca parte a Occidentului ar face ca politicianul sau poli- Concluzii ticienii ruşi care acceptă acest lucru să se com- Aşadar două mari elemente vor asigura promită pe plan intern. De aceea, Occidentul şi pe mai departe starea de tensiune extremă şi Rusia vor continua să îşi dispute controlul din relaţiile ruso-ucrainene. În primul rând asupra Ucrainei pentru multă vreme. problemele de identitate naţională ale poporului ucrainean şi linia de falie identitară dintre Vestul preponderant greco-catolic, naţionalist, NOTE 1 pro-occidental şi Estul rusofon ortodox (Kievul https://www.cia.gov/library/publications/the- fiind chiar în zona central-nordică, pe fluvial world-factbook/geos/up.html, accesat pe 7 iulie Nipru, cu 80% din populaţie vorbind cotidian 2015. 2 David J. Kilcullen, Counterinsurgency, Oxford limba rusă dar în majoritate având sentimen- Univeristy Press, 2010, pp. 1-12. te anti-ruseşti), dar şi atitudinea elitei politice 3 Roger Trinquier, Modern Warfare. A French “putiniste” de la Moscova care nu recunoaşte view of Counterinsurgency, Praeger Security Inter- de fapt existenţa naţiunii ucrainene, conside- national, Westport, Connecticut London, 2006, rând-o parte din cea rusă. pp. 45-46 Rusia pare decisă să ia definitiv teritorii 4 Idem, p. 77 Ucrainei, pedepsind-o pentru dorinţa elitelor 5 Kilcullen, op. cit., p. 4. sale actuale de occidentalizare. În consecinţă, 6 http://www.globalsecurity.org/military/world/ în Ucraina, anti-rusismul capătă aspecte ra- ukraine/arc.htm, accesat pe 2 iulie 2015. 7 dicale, fiind vorba de o dorinţă acută de occi- http://www.agerpres.ro/externe/2015/07/01/ dentalizare, prin aderare la UE şi NATO, prin gazprom-a-oprit-miercuri-livrarile-de-gaze-catre- ucraina-12-23-45, accesat la 1 iulie 2015. relaţii speciale cu SUA. Atât Poroşenko cât şi 8 Ucraina a împărţit minoritatea română în două Iaţeniuk călătoresc destul de des in SUA şi au categorii recunoscute oficial: moldovenii şi românii, stabilit contacte solide atât cu Democraţii cât invocând situaţia similară din Republica Moldova. şi cu Republicanii. Chiar dacă Poroşenko nu a În fapt este o relicvă a moştenirii politice sovietice. convins Casa Albă să recunoască Ucraina ca fi- 9 Samuel P. Huntington, „The Clash of Civili- ind “special non-NATO ally”, trimiterea de in- zations”, https://www.foreignaffairs.com/articles/ structori militari americani in Galiţia şi adop- united-states/1993-06-01/clash-civilizations, Sum- tarea de către comisia de politică externă a mer 1993 Issue, accesat pe 10 iunie 2015. Autorul Congresului a “Ukraine Freedom Support Act afirmă că: „The most significant dividing line in Eu- of 2014”40 indică o atenţie specială a Americii rope, as William Wallace has suggested, may well pentru sprijinirea Ucrainei. Oricum, o Ucraină be the eastern boundary of Western Christianity in the year 1500. This line runs along what are now the ciuntită teritorial ar fi una foarte pro-occiden- boundaries between Finland and Russia and betwe- tală în plan geopolitic, chiar dacă acest lucru en the Baltic states and Russia, cuts through Belarus nu înseamnă defel că noua Ucraina va adopta and Ukraine separating the more Catholic western realmente pe termen lung marile valori şi nor- Ukraine from Orthodox eastern Ukraine (subl. ns.), me occidentale. Nu vor mai fi practic forţe pro- swings westward separating Transylvania from the  Revista de istorie militară  75 rest of Romania, and then goes through Yugoslavia 20 Alexander J. Motyl, “Deconstructing Putin on almost exactly along the line now separating Croatia Ukraine”, http://www.worldaffairsjournal.org/blog/ and Slovenia from the rest of Yugoslavia. Ulterior, in alexander-j-motyl/deconstructing-putin-ukrainem, volumul Ciocnirea civilizaţiilor ţi refacerea ordinii accesat pe 20 septembrie 2015. Conform lui Mo- mondiale a revenit asupra temei: “A civilizational tyl, Putin a declarat: “You know, regardless of what approach, on the other hand, emphasizes the close happens and where Ukraine goes, we will still meet cultural, personal, and historical links between Rus- sometime and somewhere. Why? Because we are sia and Ukraine and the intermingling of Russians one people.” ….“You know, no matter what happens, and Ukrainians in both countries, and focuses in- and wherever Ukraine goes, anyway we shall meet stead on the civilizational fault line that divides Ort- sometime and somewhere. Why? Because we are hodox eastern Ukraine from Uniate western Ukrai- one nation.” (subl. noastră) Also “Putin explicitly ne, a central historical fact of long standing which, says “people” (narod), and not “nation” (natsia). As in keeping with the “realist” concept of states as uni- an ex-KGB officer well-schooled in Leninist dialec- fied and self-identified entities, Mearsheimer totally tics and Stalinist nationality policy, he knows that ignores. While a statist approach highlights the pos- the Russian and Ukrainian nations cannot consti- sibility of a Russian-Ukrainian war, a civilizational tute a nation. But they might constitute a “people,” approach minimizes that and instead highlights the a lower-level, ethno-cultural agglomeration that possibility of Ukraine splitting in half, a separation doesn’t have all the objective characteristics of a which cultural factors would lead one to predict mi- nation as defined by Stalin in 1913. Back in Soviet ght be more violent than that of Czechoslovakia but days, Russians, Ukrainians, and all the other nations far less bloody than that of Yugoslavia.” 10 were supposed to be “drawing together” to form a Armand Goşu, „Ucraina: trecut tulbure, viitor “new community of people” – the “Soviet people.” incert”, revista 22, http://www.revista22.ro/ucraina- Motyl continues by saying: “Since the language and trecut-tulbure-viitor-incert-38453.html, accesat pe culture of the Soviet people were essentially Russi- 25.02.2015. an, non-Russian dissident critics of Soviet policy ar- 11 Răzvan Theodorescu, “Anticamera Ucraina”, gued, not incorrectly, that the Soviet people was just in Picătura de istorie, Editura Fundaţiei Culturale a smokescreen for a policy practiced by the czars— Române, Bucureşti, 2002, pp. 244-246. Russification.” According to political analyst Nicu 12 Serban F. Cioculescu, Viitorul nu ia prizonieri, Popescu (Chaillot Paper no. 132, Sept. 2014), in the Ed. Rao, Bucureşti, 2013. Russian language this discussion takes the form of a 13 Orest SUBTELNY, Ukraine: A History, Uni- debate on whether to use ‘v Ukraine’ or ‘na Ukrai- versity of Toronto, Toronto, Buffalo, London, 2009 14 ne’ to mean ‘in Ukraine’. ‘V’ is used when referring https://www.cia.gov/library/publicationsthe- to all countries in the world (‘v Germanii’/‘in Ger- world-factbook/geos/up.html, accesat pe 22 mai 2015. many’, for example), whereas ‘na’ is used for regions 15 Holodomor, http://www.holodomorct.orgin of countries (‘na Dalmem Vostoke’/‘in the Far-East’, ‘na granitse’/‘in the borderlands” (subl. noastră). dex.html, accesat pe 9 iulie 2015. 21 16 „By June, at the height of the famine, people in Citat de Pavel Felgenhauer, „A Defensive Ukraine are dying at the rate of 30,000 a day, nearly a Posture and a Feeliong of Threat Prevail in Both third of them are children under 10. Between 1932- Moscow and Brussels”, Eurasia Daily Monitor, vol. 34, approximately 4 million deaths are attributed 12, issue 199, June 25, 2015. 22 to starvation within the borders of Soviet Ukraine. Rus sau Rhos erau etnonimele vikingilor (va- This does not include deportations, executions, or regilor) iar rădăcina cuvântului se găseşte în numele deaths from ordinary causes.” Holodomorul a avut actual al Rusiei. Poporul rus are la bază elementul loc în 1932-1933 dar între 1928-1930 e posibil să slav dominant numeric, cel viking, mongol precum fi murit alţi 1,5 milioane de ucraineni ce s-au opus şi alte contribuţii de mai mică însemnătate – balti- colectivizării– idem. că, germanică etc. 23 17 Background of the Poltava Battle, http://wel- A. Goşu, Ucraina: trecut tulbure, viitor in- come-to-poltava.com.ua/read/background_of_the_ cert…… poltava_battle. 24 http://politeia.org.ro/magazin-istoric/remi- 18 Battle of Poltava, http://www.twcenter.net/ niscente-istorice-ucraina-rusia-apropieri-si-despar forums/showthread.php?431526-Battle-of-Poltava, tiri/24924/ 15 iunie 2015. 25 G. Vernadsky, Kievan Russia (2d ed. 1973); J. L. 19 Yaroslav Hrytsak, „Rethinking Ukraine” in Evans, The Kievan Russian Principality (1981). Vezi Andrew Wilson (ed), What does Ukraine think, şi Kievan Rus http://www.infoplease.com/encyclo- www.ecfr.eu, 15 May 2015, pp. 34-35. pedia/history/kievan-rus.html#ixzz3bFdHBpas. 76  Revista de istorie militară  26 Orest Subtelny, Ukraine: A History, University com/articles/russia-fsu/2014-08-18/why-ukraine- of Toronto, Toronto, Buffalo, London, 2009, p. 64. crisis-west-s-fault. 27 Eugene Chausovsky, Kiev: a Walk through 33 In anul 2005, Gongadze a primit post-mortem History, Stratfor, May 2015. titlul de Erou al Ucrainei, decernat de către preşe- 28 Cuvântul Ucraina e atestat in anul 1187, cu dintele Iuscenco. 34 ocazia morţii prinţului Glebovitch, conducătorul „NATO welcomes Ukraine’s and Georgia’s Eu- din Pereyaslavl – se spune in Codexul Hypathian că ro-Atlantic aspirations for membership in NATO. a fost plans de “Ucraina” (o nem že ukraina mnogo We agreed today that these countries will become postona). Termenul desemna o graniţă fortificată members of NATO. …. MAP is the next step for dar oriunde in statul Rus, era substantiv comun. Ukraine and Georgia on their direct way to mem- Abia in secolele al-16-lea – al-18-lea, Ucraina a de- bership. Today we make clear that we support these venit o regiune geografică bine precizată. countries’ applications for MAP.” See the Bucharest 29 1991-1994 - President Leonid M. Kravchuk, Summit Declaration, http://www.nato.int/cps/en/ http://www.globalsecurity.org/military/world/ natolive/official_texts_8443.htm, accesat pe 5 iunie 2015. ukraine/kravchuk.htm, accesat pe 14 mai 2015. 35 30 John J. Mearsheimer, “The Case for a Ukrai- În mod ironic trebuie spus că şi Ianukovici, în tinereţe, a efectuat detenţie pentru furt şi violenţă. nian Nuclear Deterrent”, Foreign Affairs, Summer 36 Steven Pifer, “Ukraine’s Parliamentary Elec- 1993, pp. 50-51. tion: What Happened? What’s Next?”, http://www. 31 Idem, p. 52 brookings.edu/blogs/up-front/posts/2014/10/27- 32 Recent Mearsheimer a publicat o serie de ar- ukraine-parliamentary-election-pifer, October 26, ticole in care acuză liderii occidentali că au provo- 2014. cat inutil Rusia, extinzând NATO spre Est. “Putin 37 Самобытно-общинный строй, http://www. and his compatriots have been thinking and acting kommersant.ru/doc/2759105, accesat pe 2 iulie according to realist dictates, whereas their Western 2015. counterparts have been adhering to liberal ideas 38 Tatiana Zhurzhenko, “Ukraine’s Eastern Bor- about international politics” “The result is that the derlans: the end of ambiguity”, in Andrew Wilson United States and its allies unknowingly provoked (ed.), op. cit., p. 50. a major crisis over Ukraine.” Vezi J.J. Mearsheimer, 39 Idem, p. 47. “Why the Ukraine Crisis Is the West’s Fault”, Sep- 40 http://www.foreign.senate.gov/imo/media- tember/ October 2014, https://www.foreignaffairs. doc/MRW14623.pdf, accesat pe 7 iunie 2015.

 Revista de istorie militară  77 Tradi]ii ale armelor

SCURT ISTORIC AL ARMEI CĂI FERATE ŞI TRANSPORTURI

VALERIU CREŢU *

Abstract

The paper below presents the main steps towards the development of the Railway and Military Transport Service, from its inception to present. The first such steps can be traced back to the reign of Alexandru Ioan Cuza, who advocated the creation of the “iron road” as early as 1962. The first railway in Romania was inaugurated on October 31, 1969, a defining moment that sped up the creation of the corresponding military service, which, despite all the transformations it was subjected to throughout time, still endures today.

Keywords: Railway and Military Transportation Service, Romania, Alexandru Ioan Cuza

Pentru a înţelege importanţa acestei arme Corpul de geniu, alcătuit din ingineri, con- şi rolul pe care l-a avut în decursul istoriei ductori şi lucrători, organizaţii militare, a fost militare moderne şi contemporane, este bine destinat pentru lucări publice, „lucrări ostă- să cităm câteva dintre documentele vremii şi şeşti”, de interest naţional, executate şi între- personalităţile care au contribuit la atestarea şi ţinute de stat, având dublă subordonare: „dis- afirmarea valorii acesteia. ciplina şi instrucţia militară – sub atârnarea În anul 1859, colonelul Alexandru Ioan ministerului ostăşesc, proiectarea, executarea Cuza, ales întâiul domnitor al Principatelor şi întreţinerea lucrărilor publice – sub atârn Unite Române, a înfiinţat întâiul batalion de area Departamentului Lucrărilor Publice” geniu şi a pus temelia organizării serviciului (perioada era stabilită, în baza Convenţiei, 15 de geniu al armatei (propunerea aparţinea mi- aprilie – 15 octombrie/an). nistrului Lucrărilor Publice, raportul fusese în- Aceste reglementări au creat premisa apa- tocmit de către Consiliul de Miniştri, înaintat riţiei şi dezvoltarea în cadrul armei geniu a cu nr. 1902 din 31 mai 1859, iar decizia dom- unor specialităţi militare, necesare şi utile, de nitorului – DECRET nr. 100 din 28 septembrie interes militar şi naţional, atât pentru armată, 1859 –stipula: „Dl. Ministru Secretar de Stat cât şi pentru societatea civilă, unele din acestea la Departamentul Lucrărilor Publice, Panait constituindu-se în timp în propriile lor coman- Donici, este numit şef al întâiului batalion al damente de armă (transmisiuni, construcţii şi corpului de geniu, cu rang de căpitan”1. cazarmare, căi ferate şi transporturi militare

* Fost ofiţer de stat-major în Comandamentul Armei, vicepreşedinte al ACMCFTp. 78  Revista de istorie militară  etc.). Ceea ce este semnificativ, ca semn de sim- asigurării logistice a comunicaţiilor, ceea ce de- patie şi preţuire a domnitorului pentru arma termina pe guvernanţii şi specialiştii români ai geniului, a fost participarea sa la festivitatea timpului să constituie în Armata Română nişte decernării Drapelului de luptă al Batalionului formaţiuni specializate, de căi ferate şi trans- de Geniu, declarând pentru istoria Armatei porturi, capabile să aibă un rol determinant, Române, frazele devenite celebre: destinaţie concretă şi misiuni precise privind „Steagul este ROMÂNIA, acest pamânt bi- satisfacerea acestor cerinţe. Deci, punctul de necuvântat al patriei, stropit cu sângele stră- reper al istoriei armei noastre căi ferate şi moşilor şi îmbelşugat cu sudoarea muncitoru- transporturi militare a fost anul 1873, deoa- lui, rece: El este familia, corpul fiecăruia, casa în a) în structura Batalionului de Geniu îşi care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte fac apariţia formaţiunile specializate de lucră- copiii voştri, tori drum de fier (secţii, de tăria unor plutoane Steagul este încă simbolul devotamentului sau detaşamente), însemnând de fapt primele credinţei, ordinei şi disciplinei ce reprezintă subunităţi de căi ferate şi transporturi (Înalt oastea, decret nr. 3531 din 14 iulie 1873); Steagul este totodată trecutul, prezentul şi b) a fost aprobat, pentru prima dată viitorul ţării – întreaga istorie a României. în Armata Română, „Regulamentul asupra Într-un cuvânt, steagul reprezintă toate transportului materialului şi personalului datoriile şi virtuţile noastre, care se cuprind militar pe drumul de fier”, însemnând de fapt în cele două cuvinte săpate pe vulturii români, existenţa şi statornicirea relaţiilor deja exis- ONOARE şi PATRIE!” tente dintre organele de transporturi militare (1 septembrie 1863, comandant al B.Ge. – ale Statului Major General al Armatei Române cpt. G. Slătineanu)2. şi administraţia căilor ferate (Înalt Decret nr. Încă din anul 1862, domnitorul Cuza şi pri- 1466 din 21 august 1873). mul Parlament al României au luat în discuţie chestiunea „drumului de fier”, una din proble- Principalele date memorialistice ale armele majore ale căilor noastre de comunicare, mei căi ferate şi transporturi printre care „să sprijine dezvoltarea economiei naţionale, consolidarea unităţilor politice ale Structurile existente în Armata Română în statului şi capacităţii sale de apărare”. După anul 1873, formaţiunile de lucrători drum de şapte ani de eforturi susţinute, la 31 octombrie fier şi transporturi militare au primit botezul 1869 a fost inaugurată prima cale ferată din specialităţii şi activităţii lor, în timpul pregăti- România, Bucureşti-Filaret-Giurgiu, eveni- rii şi desfăşurării Războiului de Independenţă ment naţional al vremii, la festivitatea căruia, a României (1877-1878). Dimitrie Ghica, premierul României, afirma: Nu întâmplător, şeful Marelui Cartier Ge- „Gradul de civilizaţie a unui popor se măsoa- neral român – generalul G. Slătineanu, ordo- ră prin numărul kilometrilor căilor sale ferate”. nase „mărirea efectivelor acestor formaţiuni şi Acest moment semnificativ a marcat reperul trecerea imediată la executarea misiunilor ce de bază al constituirii reţelei naţionale de căi le revin”, privind: ferate, „nervul principal al vieţii economice, • întreţinerea tuturor liniilor căilor de suportul material al legăturilor dintre spatele pătrundere şi de rocadă din zona convergen- frontului şi front, respectiv asigurarea deplasă- tă a fluviului Dunărea, construirea unor ram- rii unui mare număr de trupe şi a unor canti- pe necesare şi sporirea numărului de linii de tăţi enorme de materiale – unica posibilitate 1400mm în triaje şi staţiile c.f. de frontieră; pentru concentrarea forţelor şi mijloacelor, în • însoţirea eşaloanelor de transport al timp scurt, pe teatrele de acţiuni militare”. materialului şi trupelor ruseşti, pe itinerariile Aceste consideraţii şi concluzii rezultate, stabilite prin Convenţia Interguvernamentală; îndeosebi şi ca urmare a bilanţului manevrelor • construirea unor linii noi de căi fera- militare efectuate în toamna anului 1872, au te de campanie, în raport de manevra trupelor impus necesitatea transporturilor militare şi a operative, ruse şi române3;  Revista de istorie militară  79 • primirea în exploatare proprie a pri- matei, a determinat pe guvernanţii timpului ca mului tren de intervenţie, folosit atât pentru să sporească numărul acestora şi dotarea fie- interesele militare, cât şi pentru interesele so- căreia cu propriul lor tren de intervenţie (tren cietăţii civile. de lucru, locomotivă şi vagoane), cu toate fa- Anul 1880 este un eveniment important, cilităţile necesare (birouri, cazare, preparatul cunoscut ca an cu dublă semnificaţie istorică: şi servitul hranei, infimerie, baie, magazii de constituirea Direcţiei Generale a Căilor Ferate armament, echipament, materiale şi tehnică din România (CFR) şi constituirea primei com- de luptă, ateliere etc.). Astfel, la sfârşitul anului panii de căi ferate din Armata Română, astfel: 1880, regăsim două companii de căi ferate, co- a) construcţia, întreţinerea şi exploatarea mandate de către cpt. Vasile Munteanu şi cpt. căilor ferate erau preluate efectiv de către sta- Andrei Popovici, care au executat misiuni im- tul român (răscumpărarea acestora de la foste- portante la timpul lor şi ale căror lucrări dăi- le societăţi ale acţionarilor străini), sub o ad- nuie până în zilele noastre: construirea liniilor ministraţie unică – CFR (23 aprilie 1880), act c.f. Câmpina-Doftana şi Buda-Slănic; reparaţia de mare curaj la acea vreme, faţă de celelalte liniilor Barboşi-Hanul Conachi (aici are loc ţări din Europa. De atunci datează cunoscutele experimentarea traverselor metalice după me- iniţiale CFR şi simbolul acestora – „roata îna- toda engleză), Comarnic-Sinaia (distrusă de ripată” –, preluată ca semn distinctiv al armei inundaţiile râului Prahova). căi ferate şi transporturi militare; Începând cu anul 1882, Guvernul Români- b) primul director general al CFR – colo- ei condus de Ion Brătianu, în baza convenţiilor nelul Ştefan Fălcoianu4 – propune constituirea stabilite între ministrul de război, general Gh. primei companii de căi ferate din Armata Ro- Angelescu, şi ministrul lucrărilor publice, ge- mână (Înalt Decret nr. 2550 din 31 octombrie neral N. Dabija, au stabilit următoarele: 1880), cu specialităţile: a) odată cu sporirea numărului de companii • exploatare căi ferate (MTV), telecomu- c.f. (stabilindu-li-se fiecărea responsabilităţile nicaţii şi transporturi (împachetarea materi- zonale şi dotările cu tehnică de specialitate din alului, încărcarea-descărcarea armanentului străinătate, corespunzător specialităţilor civile şi tehnicii de luptă, a materialelor de geniu şi din structura CFR, fiind în măsură să preia, în subzistenţe, a trăsurilor etc.); caz de nevoie, exploatarea şi întreţinerea lini- • construcţii, întreţinere, reparaţii căi fera- ilor ferate corespunzătoare unei secţii de căi te, telecomunicaţii şi poduri. ferate), „fiecare companie c.f. era detaşată 6 În concluzie, ziua de 31 octombrie 1880 a luni/an pe liniile ferate ale statului, cu rolul de marcat actul de naştere alcăilor ferate şi trans- a asigura din timp de pace şi garanta la război porturilor militare, în baza căruia au fost între- transporturile şi comunicaţiile militare”; prinse unele măsuri foarte importante în acea b) constituirea propriilor şantiere de execu- vreme, ce s-au menţinut timp îndelungat, cu ţie, în regie proprie, a construcţiilor necesare influenţă până în zilele noastre, astfel: transporturilor – embrionul de azi al „Societă- Compania de Căi Ferate îşi capătă autono- ţii de Construcţii CF SA Bucureşti şi începerea mia proprie de acţiune, având dublă subordo- lucrărilor de construcţie a liniilor ferate îngus- nare: pe linia pregătirii militare – Inspectora- te şi a liniilor ferate normale de garaj pentru tul Geniului, pe linia pregătirii de specialitate nevoile depozitelor armate şi poligoanelor sale – Direcţiei Generale a CFR. Primul ei coman- de specialitate, inclusiv începerea construcţiei dant era cpt. Ioan Culcer (devenit general al liniei de centură a Capitalei etc.”; Armatei Române), iar primul ei punct de co- c) selecţionarea ofiţerilor de geniu, con- mandă şi poligon de specialitate c.f. a fost Ca- sacraţi lucrărilor de căi ferate şi transporturi, zarma „Cuza” de la Cotroceni (actualul sediu al prim trimiterea lor în străinătate (Belgia, Fran- Inspectoratului Poliţiei de Frontieră, dispus în ţa, Austria, Rusia) pentru desăvârşirea studii- Bulevardul Geniului, sector 6 Bucureşti). lor de specialitate; În organica sa, Compania de Căi Ferate, d) extinderea preluării de către unii ofiţeri prin subunităţile sale specializate, impuse atât de geniu, „ofiţeri cu prestanţă şi cunoştinţe nevoilor CFR, cât şi celor de transport ale ar- temeinice de topografie, matematică, fizică şi 80  Revista de istorie militară  astronomie, capabili să stabilească relaţiile de Decret nr. 15 din 18 ianuarie 1887), dislocat în serviciu şi reprezentanţii CFR”, pentru execu- garnizoana Focşani, unitate de sine-stătătoare, ţia lucrărilor de construcţii căi ferate şi poduri, ale cărui efective erau identice cu ale unui regi- în antrepriză proprie sau în calitate de suban- ment de geniu, „având dreptul de a-şi recruta treprenori – lucrări ce au fost recepţionate cu efectivele sale de pe întreg teritoriul ţării”, iar calificative superioare, cadrele fiind felicitate soldatul de căi ferate şi transporturi era „su- de către reprezentanţii statului pentru „înal- pus unei duble instruiri: luptători de infanterie tă disciplină, organizare, concepţii personale pentru a se descurca în caz de încercuire ina- şi competenţă profesională”; de asemenea, au mică şi specialist CF şi transporturi, capabil fost făcute unele avansări excepţionale şi pro- să-şi execute misiunea pe cont propriu”. Primul movări în diverse funcţii de răspundere şi con- comandant B.C.F. a fost maiorul Ioan Culcer. ducere în armata şi societatea civilă; În organica batalionului de căi ferate apare e) selecţionarea de militari în termen pen- pentru prima dată specialitatea de distrugeri tru şcolile (cursurile) de calificare profesională căi ferate, iar la comanda batalionului a fost şi autorizare, potrivit regulamentelor şi in- numit, ulterior, un împătimit al specialităţii strucţiunilor CFR (acari, frânari, manevranţi, căi ferate şi transporturi militare, cunoscutul şefi de tren, impiegaţi de mişcare şi telegrafişti, ofiţer al istoricului trupelor de geniu (1902), lăcătuşi depou şi vagoane, montatori poduri şi maior C. Hârjeu5, care a conceput noi atribute lemnari piloţi, fochişti şi mecanici de locomo- ale trupelor de căi ferate şi transporturi, regle- tive, revizori şi meseriaşi de cale, şefi de echipă mentate prin regulamente şi instrucţiuni pro- „L” etc.), în urma cărora majoritatea absolven- prii, astfel: ţilor, după terminarea stagiului militar, au de- • exploatarea reţelei de căi ferate cuprinse venit angajaţi permanenţi ai Căilor Ferate Ro- între staţiile de îmbinare (tranziţii) şi staţiile mâne. Mobilizaţi la locul de muncă în caz de cap de etape ferate (respectiv zona acţiunilor război, aceşti erau legaţi sufleteşte de trupele de luptă privind asigurarea transporturilor de de căi ferate şi transporturi militare; aprovizionare, reîmprospătarea efectivelor şi a f) specialităţile militare de căi ferate şi eventualelor evacuări); transporturi devin discipline de învăţământ, • construirea căilor ferate de campanie (li- obligatorii în Şcoala de Ofiţeri de Artilerie şi nii normale şi linii înguste), rampe de încărca- Geniu, precum şi la promovarea examenelor re-îmbarcare şi decărcare-debarcare; de grad şi pregătire militară superioară a ofi- • refacerea terasamentelor de cale ferată ţerilor de toate armele, începând cu anul 1889, şi a podurilor, apărări de maluri şi restabilirea în actuala Academie de Înalte Studii Militare căilor ferate distruse de inamic care trebuie ex- Bucureşti, azi Universitatea Naţională de Apă- ploatate; rare „Carol I”. • distrugerea căilor ferate pe care armata le părăseşte în retragere; Preocupări şi unele rezultate confirmate • exploatarea şi întreţinerea liniilor fera- în activitatea trupelor de căi ferate şi trans- te ale cetăţilor şi regiunilor întărite, inclusiv porturi militare a sectoarelor de cale ferată între două oraşe principale. a) în anul 1886 a fost constituit primul or- c) ca urmare a concluziilor rezultate din ganism central de specialitate – comisiunea desfăşurarea războaielor balcanice (1912- permanentă mixtă de transporturi de pe lân- 1913), se impunea necesitatea transformării gă Statul Major General şi s-au numit repre- Batalionului de Căi Ferate în Regimentul de zentanţii acestuia la fiecare secţie de mişcare Căi Ferate (1 aprilie 1915); primul regiment de CFR (actualmente, regionalele CFR) pentru această specialitate din Armata Română a avut coordonarea transporturilor militare pe plan comandant pe colonelul Ion Macri6. Punc- central şi teritorial (Înalt Decret nr. 2170 din tul de comandă a R.CF a fost stabilit în fortul 7 iulie 1886); Domneşti, având partea sedentară: instruire, b) în anul 1887 a fost constituit primul ba- pregătire gradaţi şi specialişti, iar la partea talion de căi ferate din Armata Română (Înalt activă: şase companii şi şapte echipe (plutoa-  Revista de istorie militară  81 ne independente) repartizate la instrucţia de – Anghel Saligni, ia fiinţă pe plan central, Co- specialitate în zonele lor de responsabilitate mandamentul Trupelor de Comunicaţii (De- (şantiere de construcţii CF, districte de în- cret-Lege nr. 1352 din 16 oct. 1919), la condu- treţineri CF, depouri, staţii CF, ateliere etc.). cerea căruia este numit generalul Ion Macri, La decretarea mobilizării (Decret Regal nr. ce îndeplinea concomitent funcţia de director 2782/14.08.1916), datorită avansării la gradul general al Căilor Ferate Române. de general a comandantului R.CF, la comanda În compunerea noului comandament creat regimentului a fost numit colonelul Ion Teo- apar mari unităţi specializate atât pentru ne- dorescu, iar efectivele constrituite mobilizate voile armatei, cât şi pentru nevoile reparaţiei s-au dublat, ajungând la aproximativ 2000 de şi dezvoltării căilor de comunicaţie naţionale. militari. Acestea s-au deplasat pe subunităţi Pentru nevoile CFR s-a propus crearea a două cu trenurile de lucru din dotare la executarea brigăzi căi ferate la Cluj şi Bucureşti, dar din misiunilor stabilite prin ordinul Statului Ma- lipsă de finanţe ia fiinţă Brigada de Căi Ferate şi jor General. Iniţial, au fost afectate corpurile Pontonieri, care începând cu anul 1920 rămâ- de armată independente, iar Compania de Căi ne singura mare unitate de căi ferate şi trans- Ferate Înguste, echipele de linii, poduri şi tu- porturi din Armata Română, cu cele trei R.CF, nele au fost puse la dispoziţia marelui Cartier a căror istorie şi activităţi vă sunt cunoscute General al Armatei Române. Ulterior, R.CF i (acestea, printre altele, au avut sarcina pregăti- s-au stabilit şase direcţii de acţiune: Predeal, rii personalului de transporturi militare, cu ex- Bumbeşti, Olt-Câineni, Ghimeş-Palanca, Ba- cepţia repartiţiei cadrelor, atribute ale Statului cău şi Piatra-Neamţ, privind executarea unor Major General). construcţii noi şi rampe, întreţineri, restabiliri, Primul comandant al Brigăzii de Căi Ferate evacuări, distrugerei şi exploatarea împreună a fost generalul Gheorghe Negoiescu, ce cumu- cu personalul CFR a unor sectoare CF în zona la şi funcţiile de preşedinte al Comisiunii de acţiunilor de luptă pentru satisfacerea nevoilor supraveghere a minelor din Transilvania şi de de transport ale frontului, misiuni executate în preşedinte al Comisiei de admitere în învăţă- condiţii foarte grele, sub focul şi tirul artileri- mântul militar. ei inamice, cadrele şi militarii din subordinea „După primul război mondial, la calea fe- acestora dovedin fapte de eroism. Monumen- rată, mai mult poate decât alt sector economic, tul CFR-iştilor eroi din Primul Război Mondial, dispus în faţa clădirii Gării de Nord Bucureşti, anii ce au urmat au însemnat o perioadă de şi Monumentul „Leul” amintesc eroismul tru- muncă încordatăpe două fronturi paralele: al pelor de căi ferate şi transporturi militare din reconstrucţiei şi al reunificării administrative. Armata Română. Exemplele sunt edificatoare: Alături de constructorii civili ai Direcţiei Lu- peste 900m refaceri poduri CF; peste 400km crări Speciale, militarii Brigăzii de Căi Ferate restabiliri CF; peste 800km linii distruse, inclu- au contribuit la refacerea liniilor şi podurilor siv a lucrărilor de artă; peste 300km construcţii de cale ferată, iar când s-a putut afirma că linii noi, exploatarea comună a tuturor sectoa- această acţiune era aproape încheiată, un al relor CF, acţiunile de intervenţie rapidă şi de doilea război mondial – mai devastator decât 7 protecţie a trenului blindat, inclusiv acţiunile primul – avea să facă noi ravagii...” . de luptă concretă, atât pe teritoriul naţional, Subunităţile de căi ferate, în raport cu spe- cât şi peste graniţa României; cializarea lor, au fost împuternicite, prin or- d) crearea Brigăzii de Căi Ferate, prima dinele comandanţilor de regiment sau ale co- mare unitate specializată de căi ferate şi trans- mandantului Brigăzii Căi Ferate, pentru con- porturi militare din Armata Română. tinuarea îndeplinirii unor misiuni, în condiţii După terminarea ostilităţilor Primului de pace, în baza protocoalelor încheiate cu şe- Război Mondial, s-a impus cu stringenţă resta- fii formaţiunilor specializate ale Căilor Ferate bilirea căilor ferate distruse, formarea şi dez- Române, pentru preluarea unor lucrări în an- voltarea noii reţele CFR a României întregite. trepriză, sub-antrepriză şi prestări servicii de La propunerea ministrului lucrărilor publice specialitate (MTV, tlc. etc.). 82  Revista de istorie militară  Formaţiunile de transporturi militare s-au ferate, specializate – batalioane de exploatare reorganizat în raport cu cerinţele CFR şi ale căi ferate (două), batalioane de construcţie căi noilor structuri operative ale armatei, redistri- ferate (două), batalioane de poduri căi fera- buindu-li-se noi zone teritoriale de responsa- te (două), fiecare repartizate teritorial pe noi bilitate (birouri regionale, comenduiri de staţii zone de responsabilitate, corespunzător cerin- etc.), precum şi personal de specialitate sau de ţelor regiunilor militare şi regionalelor CFR, însoţire a trenurilor cu indicativ militar. însă cu asigurare centralizată de tehnică şi ma- Ca urmare a tratatelor odioase, Pactului teriale CF (din depozitul de tehnică şi mate- Ribbentrop-Molotov şi a Dictatului de la Vie- riale CF Chitila), pregătirea gradaţilor (şcoala na, pe timpul pregătirii războiului, Brigăzii de Regimentală Aiud) şi specialiştilor căi ferate Căi Ferate şi organului central de transporturi (Chitila, Aiud, Focşani); militare din MSM le-au revenit sarcini deose- b) atragerea în subordine a tuturor orga- bite şi specifice de la o etapă la alta. nelor şi formaţiunilor de transporturi militare Pe timpul desfăşurării celui de-al Doilea prin crearea comandamentului unic al armei Război Mondial, atât în operaţia de est, cât şi căi ferate şi transporturi militare, în subordi- în cea din vest, Brigada de Căi Ferate cu cele nea Statului Major General (arme de sine-stă- 3 Regimente CF organice, Grupul Detaşa- tătoare, asemănător Comandamentului Trans- mentelor de Lucru şi Grupul Detaşamentelor misiunilor, cu semnul ei, tradiţional, distinctiv: de Pază, toate cu efective ce au însumat peste Roata înaripată); 80 000 de oameni, împreună cu organele de c) constiturea pentru dată în istoria armei, transporturi militare repartizate teritorial, co- a învăţământului militar propriu – şcolile de respunzător cerinţelor frontului, au îndeplinit ofiţeri activi şi de rezervă căi ferate, atţt pentru misiuni deosebite şi de mare răspundere pri- nevoile trupelor de căi ferate, cât şi pentru cele vind asigurarea logistică a comunicaţiilor şi ale organelor militare de transporturi. Pregă- menţinerii continuităţii transporturilor, atât tirea generală de specialitate a formării noilor pentru nevoile de război, cât şi pentru cele cadre a beneficiat de aportul celor mai valoa- economice şi ale populaţiei, fapte apreciate şi roase cadre didactice ale facultăţilor de profil elogiate la timpul lor de către conducerea sta- din municipul Bucureşti, iar primele promoţii tului român, de marii comandanţi autohtoni şi de ofiţeri (1950, 1951, 1952, 1953, 1955, 1956, străini. Cunoaştem, de asemenea, contribuţia 1957 şi 1958) au justificat competenţa lor pro- esenţială a Brigăzii de Căi Ferate pe teritoriile fesională, indiferent unde au fost încadraţi. Ungariei, Slovaciei, Cehiei şi Austriei, pentru Trecerea ulterioară a învăţământului militar efortul de război şi victoria finală de la 9 mai de căi ferate sub coordonarea altor comanda- 1945, precum şi contribuţiile deosebite ale ce- mente şi dilocarea pregătirii trupelor CF în telor doi oameni de seamă ai trupelor de căi fera- ritoriu au diminuat valoarea formării ofiţerilor te şi transporturi militare – Traian Panaitescu, armei căi ferate şi transporturi militare; comandant al Grupului Operativ al Bg. CF, şi d) conducerii comandamentului Brigăzii Petruc Adrian, reprezentanul MSM român în CF şi comandamentelor batalioanelor CF sub- Statul Major al Frontului 2 Ucrainean. ordonate, precum şi organelor de transport militare centrale şi teritoriale li s-au precizat Constituirea comandamentului unic al specialităţile militare, la pace şi război, precum armei căi ferate şi transporturi militare şi sarcinile de mobilizare pentru constituirea (Anexa D) de noi unităţi şi organe de transpor- Comanda Brigăzii de Căi Ferate, în anul turi pe timp de război; 1946 îi este încredinţată cunoscutului coman- e) toate cadrele militare de geniu care la dant şi specialist militar, avansat general, Adri- ora creării Comandamentului de Căi Ferate şi an Petruc8, care săvârşeşte cele mai importante Transporturi Militare erau încadrate pe func- acte din istoria trupelor de căi ferate şi trans- ţiile consacrate acestor specialităţi au trecut în porturi militare: evidenţa noii arme, impunându-se perfecţio- a) defiinţarea Regimentelor de Căi Ferate narea pregătirii profesionale a tuturor cadrelor şi Pază şi constiturea unor unităţi suple de căi militare, prin organizarea unor convocări de  Revista de istorie militară  83 pregătire inginerească şi de stat-major, inclu- SA Bucureşti, preşedinte ing. Nicoale Con- siv pregătirea, organizarea şi desfăşurarea in- stantinescu). Sediul Comandamentului Brigă- strucţiei tactice de specialitate cu trupe la nivel zii CF a fost mutat în Palatul Administrativ CF teritorial şi naţional etc. (funcţia cdt.Bg.CF fiind echivalentă a celei de Ca urmare a politizării armatei şi a unor director general din minister, potrivit cerinţe- „răutăţi”, după câţiva ani de comadament unic lor HCM nr. 344/1956). de căi ferate şi transporturi militare, acesta se Subunităţile de căi ferate, îndeosebi cele de subdivide, odată cu crearea Direcţiei Trans- profil – construcţii căi ferate şi poduri căi ferate porturi şi Comunicaţii Militare, al cărei şef a –, au început campania unui program de mare fost numit lt.col. Ion Toader, provenit din viaţa efort – sporirea efectivelor (ajungând la peste 40 000 de oameni) şi dispunerea acestora în ta- civilă din cadrul personalului Regionalei CFR berele militare, amenajate în raport de cerinţe- Timişoara. Direcţia nou creată îşi preia pre- le beneficiarilor, de regulă în diverse locuri izo- rogativul de comandament de armă şi iniţial late, concomitent cu instruirea acestora pentru îşi trece în subordonarea sa comandamentul menţinerea nivelului de pregătire militară şi a Brigăzii de Căi Ferate, unităţile sale subordo- sarcinilor de mobilizare în caz de război (Ane- nate, şcolile militare de pregătire a cadrelor xa nr. 2 – Crearea de noi indicative). active şi de rezervă şi depozitul central de Comandanţii de subunităţi, primind ofiţeri materiale şi tehnică pentru căi ferate. Ulteri- subordonaţi proveniţi din alte arme, au fost or, atât comandamentul Brigăzii de Căi ferate, nevoiţi să pună accent pe pregătirea gradaţilor, cu batalioanele sale componente, precum şi organizarea minuţioasă a zilelor de program de învăţământul militar de căi ferate trec în sub- instrucţie, executarea şedinţelor de tragere, de ordinea altor comandamente de armă (Co- aruncare a grenadelor de război şi de confec- mandamentul Serviciilor Forţelor Armate şi, ţionare şi aprindere a încărcăturii de exploziv, ulterior, Comandamentul Trupelor de Geniu). menţinerea antrenamentelor în propriile lor Comandantului Brigăzii de Căi Ferate, deşi poligoane amenajate, organizarea de concur- nu era afectat moral, devenind colaborator şi suri cu premiere, executarea unor exerciţii de cercetător al unor instituţii şi reviste de spe- alarmare finalizate – de regulă – cu executarea cialitate din ţară şi străinătate, cu o agendă de unor şedinţe tactice de specialitate, aplicaţie lucru foarte încărcată, i s-a impus trecerea sa de comandament pe hartă sau mari aplicaţii cu în rezervă, fără motive întemeiate, numindu- trupe, în scopul menţinerii ritmului de lucrări se în locul acestuia locotenent-colonelul Vasila pe timp de campanie, corespunzător misiuni- Râncă, provenit din viaţa civilă, din rândurile lor ce le reveneau în caz de război. Toate lucrările aveau termen de execuţie, personalului Regionalei CFR Bucureşti. impunându-se măsuri speciale pentru depă- şirea zilnică a normei de producţie, în condi- Perfecţionarea pregătirii de specialitate ţiile regimului prelungit de lucru, al calităţii a trupelor de căi ferate în cadrul şantierelor lucrărilor şi respectării normelor de tehnică a naţionale şi regionale pentru dezvoltarea şi securităţii muncii, bucurându-se de asigura- modernizarea reţelei de căi ferate rea, prin contract, a cazării şi hrănirii trupelor, precum şi de repartiţia unor locuinţe pentru La iniţiativa comadantului Brigăzii de Căi cadre, acordarea unor prime de producţii şi Ferate – general de trupe tehnice CF, Adrian permise de călătorie pe calea ferată. Petruc, şi ca urmare a nevoii dezvoltării şi mo- Totuşi, răspunderea unui tânăr ofiţer de căi dernizării Căilor Ferate Române, s-a impus ne- ferate era mare, încredinţându-i-se conducerea cesitatea aprobării de către conducerea guver- unor efective de sute de militari, uneori dispuşi nului a detaşării Comandamentului Brigăzii de în mai multe locuri de muncă, iar tânărul co- Căi Ferate şi a batalionelor sale componente mandant de companie de la Hunedoara, deta- în cadrul structurii organice a Ministerului şat pentru nevoile Combinatului Siderurgic, Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, respec- avea în subordine peste 1 000 de militari (unii tiv a Regionalelor CFR şi fostelor centrale de dintre aceştia fiind autorizaţi, executau pe cont construcţii CF (director general Ioan Lup, ac- propriu atribuţiile profesionale de IDM, meca- tualmente Societatea de Construcţii „CCCF” nici de locomotivă etc.). 84  Revista de istorie militară  În situaţiile nou create, ofiţerii comandanţi 3. General C.N. Hârjeu, Istoria Armei Ge- de subunităţi, obligaţi cu menţinerea ordinii şi niului (constituirea primelor subunităţi de căi dispciplinei militare, cu asistenţa permanentă ferate şi transporturi militare, Decret nr. 3531 a execuţiei lucrărilor, la distanţe mari faţă de din 14 iulie 1883 şi Decret nr. 1466 din 21 au- garnizoana de reşedinţă şi de dispunerea de gust 1883). domiciliu a familiei, s-au descalificat în marea 4. Colonel Gh. Romanescu, Armata Româ- lor majoritate, pierzându-şi responsabilitatea nă în Războiul de Independenţă, Editura Mili- conducerii tehnice şi a execuţiei efective a lu- tară, Bucureşti, 1919. crărilor de specialitate. 5. Colonel Valeriu Creţu, Istoricul trupe- De asemenea, în această perioadă (1956- lor de căi ferate, Editura Militară, Bucureşti 1990), detaşarea a avut şi unele repercusiuni (1979), material folosit pentru monografia negative privind dotarea şi înzestrarea cu teh- apărută la Editura Tehnică în 2 volume „100 de nică de specialitate, ce constituia o problemă ani construcţii de căi ferate pentru transpor- „facultativă”, deşi se vărsau la bugetul statului turi” (1982). sume imense, rezultate din realizările batali- 6. Col. (r.) Valeriu Creţu, 80 de ani de la cre- oanelor CF – unităţi economico-financiare cu area marii unităţi de Căi Ferate din Trupele gestiune proprie, pierzându-se astfel propria de Uscat ale Armatei Române, publicaţie „Tri- lor dotare, moştenită de la înaintaşii Cavale- buna Construcţiilor” din 3 dec. 1999, nr. 48. rilor Roţii Înaripate, iar comandantul de com- Articolul cuprinde: 1) Apariţia şi dezvoltarea panie nu mai avea drepturile de şef de şanti- trupelor de căi ferate şi transporturi; 2) Con- er, antreprenor al execuţiei lucrărilor pe cont stituirea Comandamentului Armei Căi Ferate propriu. şi Transporturi Militare; 3) detaşarea Brigăzii Ca factori pozitivi au fost crearea în cadrul de Căi Ferate la Ministerul Transporturilor AISM a specialităţii căi ferate şi transporturi (H.C.M. nr. 344/1956). militare, iar în cadrul CTG se menţinea învă- ţământul militar de specialitate pentru ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri, care asigura per- fecţionarea periodică a acestora. Observaţie: După Revoluţia din Decembrie 1989, deşi În anul 1992, din iniţiativa unor ofiţeri Brigada de Căi Ferate cu batalioanele sale sub- în rezervă şi veterani de război, se constitu- ordonate au revenit la M.Ap.N. (Brigada prin ie juridic Asociaţia Cadrelor Militare de Căi reorganizare primind denumirea de Brigada Ferate şi Transporturi, al cărei statut a fost de Căi Ferate şi Drumuri „Anghel Saligni”, ca completat prin Hotărârea nr. 345/P.J./2002 a urmare a restructurării profunde a structurilor judecătoriei sector 1, municipiul Bucureşti M.Ap.N.), în final au dispărut DTPCM, Bg.CF (A.C.M.C.F.Tp.). şi batalioanele sale subordonate, ramânând din Subofiţerii, maiştrii militari, ofiţerii şi gene- fostul Comandament de Căi Ferate şi Trans- ralii în activitate, în rezervă, în retragere sau porturi Miliare doar nişte formaţiuni repre- veterani de război au ales primul consiliu di- zentative şi cu responsabilităţi limitate. rector – potrivit ordonanţei guvernamentale şi actelor normative în vigoare, iar la 31 mai 2003 a fost publicată lucarea „Cavalerii Roţii Înaripate”. Bibliografie selectivă: Insigna Asociaţiei – Moştenirea Înaintaşi- 1. Arhiva M.Ap.N.-M.St.M. dosare 129- lor, Căi Ferate şi Transporturi Militare (format 130, 627, 457/107, 672/52, 1732/2, 679/1, 3,5/2) constă în scutul mijlociu al fostei steme 674/52, 224/7, F. 1202. a României Mari (însă fără coroana regală); 2. Registrele istorice ale Brigăzii de Căi Fe- aşezat pe fond alb o acvilă (vultur) – simbolul rate şi ale unităţilor subordonate (regimente, onoarei şi patriei, cu ciocul şi ghearele roşii, batalioane) şi ale Şcolii de Ofiţeri Căi Ferate, sprijinindu-se pe sistemul de comunicare şi di- Buletinul CFR nr. 1/1919. rijare ordonată a mijloacelor de transport, iar  Revista de istorie militară  85 în cioc o cruce de aur – simbolul spiritual al ta Română, născut pe plaiuri moldovene şi şcolit în credinţei creştine a poporului român şi arma- străinătate, diplomat, inginer de drumuri, poduri şi tei sale. căi ferate. După câţiva ani de activitate militară, a Pe pieptul acvilei este redat fidel şi în mod solicitat trecerea sa în rezervă, devenind anticarlist. tradiţional simbolul armei căi ferate şi trans- În semn de preţuire şi omagiu, ofiţerii de geniu i-au ridicat statuia-bust ce se regăseşte în sectorul 6 Bu- porturi militare – pod susţinut pe doi suporţi cureşti, Bd. Iuliu Maniu, în faţa Facultăţii de Elec- intermediari şi capete (refacerea podurilor CF trotehnică a Universităţii Politehnice Bucureşti. distruse la război prin construirea paleelor şi 2 G. Slătineanu – om de o mare inteligenţă şi culeelor), dispus pe un fond albastru şi roata capacitate organizatorică, devenind general, şef al înaripată dispusă pe un fond roşu. Statului Major General al Armatei Române. Dedesubtul acestui scut, pe o panglică albă 3 Ducele Nicolae, viitorul ţar, a felicitat personal desfăşurată în semicerc, ne-am permis să în- trupele de geniu pentru ingenioasele lor lucrări. scriem cu litere majuscule – ASOCIAŢIA 4 General Ştefan Fălcoianu – devine şef al Sta- CADRELOR MILITARE DE CĂI FERATE ŞI tului Major General, profesor universitar şi primul ofiţer român membru al Academiei Române. TRANSPORTURI. 5 Sediul A.C.M.C.F.Tp. se află în municipiul General C.N. Hârjeu, istoricul armei geniu, devine profesor universitar, diplomat, ministrul apără- Bucureşti, sector 1, str. Grigore Cobălcescu, nr. rii şi membru al Academiei Române. 28, sc. A, parter, camera 1. 6 General Ion Macri – devine comandant de di- Filialele asociaţiei: Bucureşti, Iaşi, Cluj, vizie în Primul Război Mondial, iar după terminarea Timişoara, Aiud, Focşani, Rm. Vâlcea, Galaţi, acestuia, director general al Căilor Ferate Române. Constanţa, Braşov şi Craiova. 7 Ing. C. Constantinescu – director general al Activităţile asociaţiei se vor desfăşura la se- Societăţii de Construcţii C.C.F. S.A. Bucureşti, co- diu, la Cercul Militar Naţional, la Muzeul Mili- laborator al Brigăzii de Căi Ferate. tar Naţional, la Regionala CFR Bucureşti sau la 8 General Adrian Petruc, fiul patriotului bucovi- una dintre unităţile şi formaţiunile militare de nean din Comitetul Naţional pentru revenirea la pa- căi ferate şi transporturi (cu aprobarea coman- tria-mamă. Şcolit în cadrul fostului Imperiu Habs- danţilor sau şefilor acestora). burgic, primit în Armata Română, devenit locţ.teh. al Bg.CF, participant pe front (operaţia est – cdt. Dtş.CF cu peste 40 000 de militari, felicitat de organele CFR şi de şeful statului român, iar în operaţia vest, reprezentantul Armatei Române în Statul Ma- NOTE jor al Frontului 2 Ucrainean). Este creatorul armei 1 Panait Donici – fostul Ministru al Lucrărilor şi învăţământului militar Căi Ferate şi Transporturi Publice şi Comandant al primului B.Ge. din Arma- Militare.

86  Revista de istorie militară  Via]a [tiin]ific`

Din activitatea ŞTIINŢIFICĂ A Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară

Conferinţa anuală a Grupului de Lucru finit tipologia acţională a statelor în domeniul privind Studierea Conflictelor (CSWG) cu securităţii şi apărării. tema: La ceremonia de deschidere a lucrărilor „The Warrior’s Ethos, the National Psy- conferinţei au rostit alocuţiuni vice-ministrul che and Soldiery”Atena, 27-30 aprilie 2015 elen al apărării, Kostas Isichos, şeful Directo- ratului de Istorie Militară, generalul de brigadă Nikolaos Delatolas, generalul-maior Alkivia- În perioada 27-30 aprilie a.c., la Atena, au dis Stefanis, comandant al Înaltului Coman- avut loc lucrările Conferinţei anuale a Gru- dament al Batalionului 95 al Gărzii Naţionale, pului de Lucru pentru Studierea Conflictelor prof. Evanthis Hatzivassiliou, de la Universita- (CSWG), din cadrul Consorţiului PfP al Aca- tea Naţională din Atena, şi directorul Muzeului demiilor de Apărare şi Institutelor pentru Stu- de Istorie Militară din Viena, Col. Dr. Chistian dii de Securitate. Aceasta a fost cea de-a 15 re- Ortner. Vice-ministrul elen al apărării a sub- uniune anuală a Grupului de Lucru. liniat, în mesajul său, faptul că, la momentul Conferinţa s-a desfăşurat sub patronajul actual, ţara sa se află în centrul unui triunghi Ministerului elen al Apărării. Evenimentul a al instabilităţii creat de criza din Ucraina, cri- fost organizat de Directoratul de Istorie Mili- za libiană şi Statul Islamic, iar în acest context, tară din cadrul Statului Major General al Ar- este foarte important ca Grecia să rămână un matei Elene în cooperare cu Muzeul de Istorie stat stabil şi sigur, capabil să contribuie, alături Militară din Viena, Austria. de aliaţii săi, la procesul de menţinere şi conso- La reuniune au participat reprezentanţi din lidare a securităţii regionale şi internaţionale. 17 state: Austria, Bulgaria, Cehia, Danemar- ca, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Japonia, În cadrul conferinţei au fost prezentate 23 Olanda, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, de comunicări ştiinţifice. Lucrările susţinute Suedia, Statele Unite şi Ungaria. Componenţa au abordat o serie de subiecte şi tematici de multinaţională a forumului a permis o aborda- interes care au vizat explorarea şi descifrarea re multilaterală a tematicii şi evenimentelor şi resorturilor psihice şi emoţionale care definesc a facilitat un schimb deosebit de util de idei şi trăsăturile de caracter şi tipologia comporta- opinii relativ la impactul psihicului naţional şi mentală a popoarelor în momente de mari tul- etosului militar care, de-a lungul istoriei, a de- burări şi încercări strategice şi militare. De ase-  Revista de istorie militară  87 15th Annual Conference Conflict Studies Working Group

menea, s-au făcut referiri la felul în care esta- Au fost relevate, cu prioritate aspecte ale blishment-ul politic utilizează istoria militară culturii militare în diferite state, rolul pe care îl pentru a justifica acţiuni, pentru a promova vi- are cultura, tradiţiille, religia şi ideologia unui ziuni şi pentru a crea o anumită stare de spirit, stat în formarea etosului militar, precum şi în interiorul societăţii, folosind, în acest sens, impactul unor evenimente importante asupra instrumente precum propaganda şi manipula- psihicului naţional şi militar. În acest sens s-a rea. Vorbitorii au efectuat incursiuni în istoria evidenţiat comunicarea unuia dintre reprezen- statelor lor pentru a evidenţia evenimentele tanţi Poloniei, Col. Prof. Dariusz Kozerawski, ce au dus la formarea etosului şi a psihicului comandant-rector al Universităţii Naţionale de militar naţional, care a fundamentat, în timp, Apărare din Polonia, potrivit căruia, batălia de modelarea unei culturi strategice specifice şi, implicit, a unui anumit tipar de comportament la Wizna, din septembrie 1939, reprezintă, în pe scena internaţională. S-a mai abordat şi te- mentalul colectiv, un echivalent al luptei de la matica genezei miturilor naţionale, s-a discutat Termopile – apărătorii polonezi sunt compa- despre eroi şi trădători, influenţa regimurilor raţi cu cei 300 de spartani care s-au sacrificat de ocupaţie asupra culturii militare a fostelor pentru apărarea patriei. Acest eveniment este naţiuni ocupate şi interpretarea istoriei în pro- şi subiectul mai multor manifestări ale culturii cesul de instruire şi educaţie militară. populare, destinate în special generaţiei tinere, 88  Revista de istorie militară  CSWG Atena 1

CSWG Atena

 Revista de istorie militară  89 rinţă au subliniat importaţa istoriei militare Reuniunea anuală a CSWG de la Atena a pentru educaţia civică şi pentru educarea şi reprezentat un important cadru de discuţii formarea personalului militar, subliniind că privind problematica culturii militare şi a rela- istoria militară modelează mentalitatea unei ţiilor dintre mediul militar şi cel civil. S-a sub- naţiuni, menţine şi consolidează identitatea liniat relevanţa experienţelor istorice şi a lecţi- naţională. Toate comunicările s-au bucurat ilor învăţate, şi impactul lor asupra conduitei de o deosebită atenţie, dovadă fiind dezbate- militare şi a politicii de apărare. Partciparea rile care au avut loc atât în cadrul organizat, la această conferinţă a contribuit la sporirea cât şi în afara acestuia. Comunicările pre- vizibilităţii activităţilor cercetătorilor români, zentate în cadrul conferinţei vor fi publicate precum şi la dezvoltarea colaborării dintre sub egida Consorţiului PfP în perioada ur- Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi mătoare. Istorie Militară şi instituţiile de cercetare re-

daniela șișcanu *

* Cercetător științific, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. 90  Revista de istorie militară 