I Hill UI UIUM PROPRIETAR: APARE SĂPTĂMÂNAL ANUL XLVIII • Nr. 16 SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 Lei ABONAMENTE : ** P* 1 an SÂMBĂTA 22 APRILIE 1939 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU „ 120 pe 6 Iun] PREŢUL 5 LEI înscrisă ".üb No. 163 Trib. Ilfov Autorităţi si instituţii — Lei 500 TELEFON; 3.30.10 Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

Singuraticul pom Slujbe pentru PRO MURNU scriitori Zwischen uns sei Wahrheit ! de prof. N. I. HERES CU Sus, sfioasa stea — Pajură cerească. — Sta şi se ruga Din nou să umbrească de N. CREVEDIA Goethe — MERTIC : iată-1 în poezia poporană : Pentru el, lunaticul, Tărâmul acesta, într'un articol recent, intitulat

şui tut Ѵгаго, ce-am gândit, Fă colaci mari, de doi saci. Tristul, singuraticul Tărâmul cel'alt. „Dar până la pensie?'- aducând Un cărturar de o mare putere de muncă, unită cu o ne- Ştii tu ce m'am socotit? Pentru cumnatei burlaci, Şi veştedul Pom. Sfârşit, în câmpie, aurul şi zmirna ce merită Maie­ tăgăuună chemare, ia asupra lui realizarea unei opere Suflecă rnanice largi Şi-un covrig ae un mer tic Peste sure creste, Doar Pomul îşi ştie stăţii Sale Carol II, Suveranul uriaşe şi ingrate : aceia ae а înzestra cultura patriei saie Poesiei şi ministrului Său, d. Şîmpie-teşte la covaci. Pentru cumnatei mai nuc. Departe'n poveste, Marea agonie. cu tiaauceiea poemelor homerice. Mânat de un sigur sen­ (Vidra, Colecţia Alecsandri) prof. Mihail Ralea, care a creat timent al frumosului, pe care i-1 dă aieasa lui formaţiune Arde duhul lui, Doar el ţine 'n seamă ORTOMAN: cuvânt pe care Mioriţa lui Aiecsandri Al alesului. Casa Scriitorilor — puneam o cia-ică, şi de o puţin comună pasiune a poeziei, el inutreşte i_ transmrmat într'o glorioasă vocaouia a limon noasuie Semnul care-l seacă problemă tot atât de importantă a Stingher în câmpie, nobila ambiţie să facă, pentru cultura românească, ceiace, Şi, strâns în zări strâmte, pentru crearea adevăratului cli­ Iar cel Ungurean Ca sâ mi-l omoare Nici o rază vie, in secoiui ai Xvj-u-iea, un л. l'ope îacuse pentru cuioura Pe cel Moldovan, mat al Culturii şi anume ocroti­ Şi cu cel Vrancean, Nici un dor n'adie Vântul ce-i destramă engleză, un I. H. Voss pentru cea germana. El lucrează p Mări, se vorbiră, Ca-i mai ortoman Umbra rea, săracă rea oamenilor de litere până la v^a^a întreaga, cu raouaie şi cu mugaia, revede mereu, şier- Şi-are oi mai multe, Fruntea lui pustie. vârsta de 55 de ani, când urmea­ Ei se sfăbUiră, Nici steaua vecină Tainic trunchiul simte ge, adaugă, şiefueşte ; tipăreşte, in răstimp de câteva aece- Pe la-apus de soare Mandre şi cornute. ză, după noua lege, să treacă la nn, doua, trei, patru ediţii, necontenit revizuia. Are mulţu­ Nici lina lumină In inima lui adăpostul burselor ce variază (Mioriţa, colecţia Alecsandri) Vârf de spin şi cui. mirea să constate că enta intelectualilor şi a literaţilor îi — BARBAT, ca adjectiv, în înţelesul ae viteaz, vred­ Nu ştiu ce nălucă, între 8 şi 25.000 lei lunar. înţelege strădania, îl încurajeaza ii înaeamnă să continue. i nic, voinic : e cunosc ui ue nui iovi cei care am supt limoa Ce vrajă-1 usucă, In stinsa câmpie Socotind că mijlocul cel mai e- Omul munceşte um răsputeri, lără răgaz, fără preget, pană româneasca odată cu lapteie, aeia sa^nul mamei, ül se în- De-aci să mi-o ducă, Numai Pomul ştie ficaoe ar fi numirea lor în sluj­ la şapte izeci ae ani. Şi aici, ajuns in cuimea vieţii, vemerabi- tameşte nu numai In poezia poporană : Pomul iar să crească Căn el creşte 'n sus bele de stat, ne izbiam în soluţia lui oatrăn se vede aeoaata ţinta unui atac de o uluitoare înalt şi învoalt noastră de o marc dificultate : Foaie verde păr uscat t Şi zice că nu-s frumoasă, Crucea lui Iisus. violenţa. I se tâgăaueşte tot : muncă, îndemânare, price­ Tânără m'am măritat Şade'n vatră ca o piatră mulţi dintre scriitori, neposedând AUREL CHIRESCU pere, Da chiar şi cunoaşterea limbii romaneşti ; ţintuit la Şi rea soacră-am căpătat: Şi zice că n:u-s bâaoaXâ. titluri academice, nu pot fi înca­ stâlpul infamiei, el este „denunţat" opiniei publice ca un Intră'n casă ca o coasă draţi în posturile oficiale! vujgar nustijicator. (Colecţia Jarnik-Bârseanu, Doine, CCCLXXVni) Ce este de făcut atunci? într'un Un astfel de spectacol uimeşte şi întristează. Tinerii dar se găseşte şi în poezia cultă : interview acordat ziarului „Ro­ au dreptul să se întrebe ia ce mai foloseşte competenţa, care ...Doamne, сшп ii vine mânia", d. Perpessicius, lăudând mai este valoarea muncii, dacă, la capătul ei, aşteaptă Suflet să mai umble zile supărat Criza literară românească actualul proect, propunea şi d-sa aeia.maiea, in iormeie cere mai înaumisioue V iie îii^aauit, Ремги-o vorba numai? El e om bărbat, crearea unei „Case a vieţii scrii­ úeaceia, unui tânăr care iubeşte adevărul şi cuviinţa, să ÍV'o să-şi piardă doară mintea cu-o femeie... torilor", destinată să uşureze pâ­ apere pe respectatul înaintaş, arătând — nu cu aprecieri de. G. C. NICOLESCU nă la pensie condiţiunile lor de (Coşbuc, Dragoste învrăjbită, v. 89—90) personale, ci cu aovezi din poezia româneasca — preţui ce S'a dat, într'o revistă Ute- torii, lucrurile merită să fie existenţă. se poate pune pe diatriba inareptatâ üe ü. Victor Emmiu — CÜCURA: lata-l in poezia poporană: rară din provincie, semnalul privite mai de aproape. Nu ştim cum concepe d. Per. Împotriva d-lui G. Murnu. Zwischen uns sei Wahrheit... Mă dusei cu рмуи'п coastă Sa rupt сйсша şi bâr^a; de alarmă. Cărţile noastre Ute- I primul rând se cuvine, pessicius această Casă a vieţii Si-adme dracu-o nevastă, Cúeura am făcut noua. n Căci articolele publicate de d. V. Eftimiu nu pot primi ' ши-та dupé ааѣш, Dar s'a rupt grmdeiu'n două; rare nu se vând şi publicul când ne plângem de numărul noastre a acelora cari visăm chiar ит este pe de o parte învinuit de redus al cititorilor de litera- mergând. Aşteptând preţioasele alt nume aecat aceia ae aiatribâ ; eie nu sunt o critică (Colecţia Jamik-Bärseanu, Stiigături, CX) această deplorabilă stare, iar tură, să ţinem seama de vre- ^ obiectivă, scrisă din dorinţa de a îndrepta scăderile ce se Iumini distinsului сгШс> пЫ — A CHITI., cu sensul de a ochi, se află deopotrivă în pe de alta, invitat saiasa dm , batem. - , pui, gaai iui uauuceiea u-iui G. lviuinu, ca in on.ee ішарші- Ши ае pe care Le sirá vom mdrăsni> pe linia articolu ui poezia poporană : tr o pasivitate dăunătoare cui- această perioadă de nelă- „ ent, să afirmăm că re omenească, in auevăr : lliaaa are lo.u39 versuri. In arti- In ostru precea coieie sale, a. Eltimiu а citat o sută sau aouâ ae frânturi de Paloşul din sân scotea Că pe Torna mi-l tăia turn romaneşti. murire politică, economică şi CULTURA ROMANEASCA NU Şi-aşa bine-l învârtea, Pe la furca pieptului, versuri sau numai cuvinte care nu-i plac, pe care le găseşte Este incontestabil că la noi socială de pretutindeni, în care ESTE CREAŢIA DIPLOMELOR ŞLaşa bine mi-l chitea La mcvnsul Ъгашиі... greşite, greoaie, conluze, inestetice, bă aamitem, o cupă, că se citeşte foarte puţin. Nu vieaţa devine din ce în ce mai Autorii Doinei'- Mioriţei" si • (Torna Almoş, Colecţia Alecsandri) d-sa ar avea dreptate pe toată linia. Dacă intro opeiâ ae numai lucrările de specialitate, grea, e lucru firesc ca bur- „Legendei" Mănăstirii" Argeşului" ca şi în poezia cultă : 16.U00 de hexametri, 2uU nu sunt buni, mentă opera aceia care au un public atât de re- ghezul nostru, care ar putea au fost nişte analfabeţi! Arta să ne numită scamatorie şi mistificare ? tíi totuşi, după d. Dar şi noi încă o pândeam Şi tot chiteam şi ne gândeam strâns şi care reprezintă tot­ constitui sinqura mare clasă . - , - , ... . n tr dep oale taIp! Eftimiu, traaucerea d-lui Murnu constitue o „jar'ae pereche Cum se pândeşte-o fiară Cum să ne cadă în gliiară.. deauna un act de jertfă din de cititori români, dar care °f f 5 ' ? (V. Alecsandri, pemeş Curcanul, v. 81—84) Şl troi{e a fost crcata de mauu,e — in toate literaturile, cred — execuţie a lui Homer şi a partea autorului sau a institu- este şi soldatul de mâine, să neştiutoare de carte ale unor ţă­ mei Umoi naçtonate-. &a nu reprezintă, aupa a-sa, uecac o — STRĂMURARE : deşi censul se poate prinde din tului ce le publică, dar chiar se intereseze mai ales de ul- rani anonimi. Cealaltă artă atât jejuna scamatorie". Ea este, pur şi snnplu, o „mistificare contextul versului in care se găseşte : romanul se vinde sub aştep_ timeZe teleorame din străină- ae subtuă а înnorUurii Шог> pe_ ta e unică in toate literaturile". Umărul cu strămurarea-i de aramă-i străpunse cu totul tări pentru o ţară cu două- ţ > Pe care |e publica ziarele, steIcilor şi еоѵоЛгеУпГг а fost — ' de milioane de locuitori. ' " *" " zeci creată nu de nişte licenţiaţi în Este drept că traducerea d-lui Murnu a fost încoronată, (Urmare în pag. ultimă) înainte însă de a învinui citi- (Urmare în pag. 2-a) deia apariţie, cu premiul Herescu—Năsturel (premiul cel Litere şi „Filosofic", ci de ochii mare ai Acaaemiei Romane, acela cu care a fost distins şi şi degetele unor sătence care nu Coşbuc), într'o vreme când premiile nu se găseau pe toate ştiau să se iscălească decât prin drumurile ca astăzi. Este aiept ca ea a piacuu unor oameni râuri, şabace şi fluturi. de Litere de mâna întâia, un Maiorescu, un Duiliu Zamfire­ Oameni de carte, cronicarii scu (ca să nu citez decât pe morţi). Este drept că specialiştii noştri nu erau, totuşi, licenţiaţi. au găsit pentru irauucatur numai сиѵлпе ue lauua. л.ье Anton Pann, „cel isteţ ca un pro­ drept, in fine, că, Vasiie Pârvan, neuitatul nostim magistru, verb'', nu era decât un modest a tip-ani-o ia uuitura jNavionaia mir o loima care aia^a sm- ţârcovnic de biserică. Diplome de guia ce însemnătate acorda el lucrării. Ce-are a face ! Toţi licenţă n'au avut nici Văcăreştii, oamenii aceştia au fost orbi, sau complici cu d. Murnu. nici Grigore Alexandrescu, nici „Scriitorii üin generaţia noastră, mai zice d-sa, au crezut Bolintineanu, nici Vasilc Alecsan­ t-o superficiat şi n'au avut curajul să-şi mărturisească ig­ dri (doi ani de Medicină), şi nici noranta", decretează, ritOo şi elegant, d. Victor Eftimiu. impăratul poesiei şi cugetării ro­ „Scriitorii din gemenaiiţa noastră, mai zice d-sa, au crezut mâneşti, „ratatul" Mihail Emine­ in legenda că a. iviuunu este un adune cunoscător ai graiu­ scu! Diplome superioare n'au a- lui acestei ţări...". Falsă legendă ! Era atunci o „amabilă vut nici Ion Creangă, nici Al. epocă de diletantism şi lipsă de control, când reputaţiile li­ Vlahuţă, nici I. L. Caragiale, nici terare se creiau dintr'un piruit...". George Coşbuc, Al. Macedonsky, Emil Gârlcanu, Petre Ispirescu, Timp de 30—40 de ani, toţi cărturarii României au fost, Şt. O Iosif, Dragoslav, Octavian aşa dar, superficiali, tară curaj, ignoranţi, auetanţi, lipsiţi Goga, Panait Istrati, Topârceanu, de control. In tot acest timp, ei au stat în aşteptarea unui Ştefan Petică şi mai toţi ctitorii rumân profund, curajos, savant, specialist, plin de control, culturii româneşti. Dintre scrii­ care să le ia vălul de pe ochi. Patruzeci de ani a fost aş­ torii de astăzi, Mihail Sadoveanu, teptat d. Victor Eftimiu, ca un adevărat Messia al literelor Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, române! Şi d. Eftimiu a venit... Mihail Sorbul, Ion Minuleacu, Altădată, cei care porneau la atac împotriva reputaţii­ George Gregorian, Victor Eftimiu, lor consacrate, erau tinerii grăbiţi sâ ajungă mai curând la Al. Cazaban, Carol Ardeleanu, I. notorietate. Delà o zi pe alta, numele necunoscut al tânăru­ C. Vissarion, G. Brăescu, Milita- lui care lovise într'un maestru începea să umble din gură în ru, G. M. Vlădescu, George Mi­ gură : „Este X, cel care a „înjurat" pe cutare..." şoptea lu­ hail Zamfirescu, Lcsnea, Talaz, mea. Căci e aşa de uşor să te faci cunoscut printr'un mare Georgeta Cancicov, etc., nu au nici ei „la bază" licenţa de Litere scandal şi aşa de greiu prin muncă, răbdare şi vreme! Ges­ şi „Filosofie"! Precum vedem, în­ tul lui Erostaart se perpetuiază în eternitate... D. Eftimiu, treaga literatură română nu e li­ care nu mai e tânăr, înnacă a trecut ae câţiva ani peste cenţiată! Ceeace nu înseamnă, în­ cincizeci, se foloseşte totuşi de acest procedeu rezervat ti­ să, că chiar cu cele 4 clase pri­ nereţii. Fatală imprudenţă, fiindcă dacă peste ieşirea unui mare ale lor (Ispirescu, Drago­ tânăr se itrece cu un zâmbet, la aceia a uinui om matuir se slav, Panait Istrati, Vissarion, răspunde cu sevaritate. Margareta Cancicov, ş. a.), ei nu Ce impută d. Eftimiu traducerii d-lui Murnu ? „Cuvinte au fost, totuşi, oameni de cultu­ necunoscute — culese or fabricate — întorsături nefireşti ră, pe care diferite împrejurări ale frazei", care, toate, „îngreunează versul..." Să exami­ i-au pus în neputinţă să şi-o în­ năm, pe rând, exemplele pe care le aduce acuzatorul. suşească oficial. Una este diplo­ A. — Iată, mai întâi, o serie de cuvinte pe care d. Efti­ Le Nain Familie de ţărani ma şi alta e cultura şi chiar cul­ miu „mărturiseşte" că nu le cunoaşte. Pentru a-i dovedi că tura universală, începând cu Ho­ aceste cuvinte suint cunoscute şi circulă în graiul nostru, mer, Shakespeare, Balzac, Maxim nu-l voiu trimite la dicţionarul limbii române, ci la marii cantitate. Zeii se bucură de anumite vir­ Gorky, Hamsun, etc., etc., — nu , noştri poeţi şi la poezia poporană, came este marele poet tuţi oare nu aparţin condiţiei umane; e produsul universităţilor. Gio­ vanni Papini, spiritul cel mai uni- anonim şi reprezintă izvor ui cel mai autentic al limbii Pantheon indic bunăoară, pot fi invizibili, pot lua orice româneşti. formă.vie'ţuiesc într'o beatitudine supe- versalist "al Italiei contimporane, Deci, d. Eftimiu recunoaşte că d-sa n'a auzit de urmă­ rioairă fericirii pe care o poate dobândi .re şi el, se spune, tot 4 clase de MIRCEA ELIADE a toarele cuvinte : omul, şi trăiesc mult mai mufflt decât le primare — iar genialul Mestro- — CORDELE: cuvânt care se găseşte la Eminescu: Oetiitorul care străbate pentru întâia care alcătuiesc laolaltă pantheonu! Indiei este îngăduit oamenilor să trăiască. (Nu viei e un cioban purtat prin câ- ,,Pajul Cupidan, vicleanul, Cordeluţe şi nimicuri oară o mitologie indiană, anevoie îşi medievale şi moderne. sunt însă eterni; etern nu este decât spi- teva ateliere şi Academii neispră­ Mult e rău şi aUntat, lată toate-a lui averi, poate stăpâni un sentiment copleşitor de Nu intră în economia acestui studiu o vitul, Brahman). Anumiţi oameni, bună vite Iteligiile n'au fost create de Cu copii se hârjoneşte Darnic cand nu vrei niciurm uluială şi de teamă. Numărul zeilor şi cercetare, cât ar fi €la de sumară, a mito­ . , * ... licenţiaţi şi doctori in Teologie— Iar la dame doarme'n pat. Şi sgârcit dacă le ceri al demonilor este nesfârşit. Şi fiecare logiei indiene. Ne-am propus numai o a- oara asceţii, pot dobândi prin praeter ci de nişte maf. inspiraţi_ (Pajul Cupidon, v. 1—4, 9—12) magice şi oculte 'calităţile zeilor — deşi, clădiri sociale au fost zeu, fiecare demon poartă mai multe naliză ceva mai lungă a temei „bi-unitâ- şi uriaşc — ŞOIMAN: cuvânt care nu e numai poporan, ci seîn- atunci când le-au cucerit, sunt prea de- create de inşi ca de-alde Ale- nume. Genealogia şi ifilia|ia, lor sunt ţii" divine şi a „totalizării" atributelor iftlneşte şi la autorii culţi. Iată-1 la Alecsandri : taşaţi de Lume ca să le mai poată fruc- xandru Makedon, Carol cel Mare tot atât de complicate, de obscure, pe divine — şi nimic mai mult. Totuşi, sun­ Viteazwl cu blândeţă îl desmierda gravrva: tifica. Pe de altă parte, oamenii au, da- Mare(semn, a Mussolinicu ştampila!), Hitler, Petr, —u nece­l „N'aibi grijă, măi şoimane, eu am şi auc cu mrne cât este onomasica lor. Pe ide altă tem îndrituiţi să ne întrebăm: care e torită însăşi condiţiei Tor umane — oare bacalaureaţi! Multe din marile O vrajă rea de duşmani şi bună pentru tine". parte, cu cât ne depărtăm . de izvoarele semnificaţia spirituală a pantheonuCui este dramatică, chinuitoare, —-unele po­ născociri ştiinţifice şi filosofice (Dan, Căpitan ăe piaiu, v. 34—36) cele mai vechi — de Vede — cu atât con­ indian, bogat şi labirintic ca şi jungla, sibilităţi inaccesibile zeilor. Omul se au la bază nu atât Academiile, — DEAVALMA: inoi toţi cei care ne-am făcut şcoala în fuzia creşte. In mitologia vedică te poţi ocean vegetal în care se topesc şi se pierd poate ,^nântui", adică, poate dobândi au­ cât un moment de inspiraţie. ţară, am întâlnit cuvântul la Coşbuc, în poezii ce se găsesc orienta; greutatea se înzeceşte însă când toate formele? Pentru conştiinţa indiană, tonomia perfectă a spiritului, eliberarea Arta, arta mare a acestora mici în toate cărţile de cetire şi de limba română: de robia iluziilor, de Karma care îl rea­ depe pământ, e cutremur interior Gură fac ca roata marii ' Vrăbii gureşe, când norii e Vorba să luminezi mitologia puranică zeii, ca şi oamenii, sunt forţe concrete duce necontenit în lume, prin forţa oarbă Şi "intuiţie. Artiştii, în majoritatea Şi deiiva ma se pornesc ploi vestesc sau „sectară" (mm e numită, pe nedrept, individuate; ei aparţin, cu alte cuvinte, a cauzalităţii. Omul, într'un cuvânt, cazurilor, s'au arătat rebeli dis- Cum prin gard se gâlcevesc mitologia din sahâbhâraita). Anevoie mai imensei categorii de existante „formate"; poate depăşi condiţia umană, dobândind ciplinelor intelectuale. Artistul (Iarna pe uliţă, v. 16 20) poţi păstra firuQ cond'UDător prin labirin­ ca şi oamenii, zeii sunt nâmarûpa, adică libertatea absolută a spiritului. Zeii nu învestit cu o misiune mare a ştiut Părea că va^să 'ndepărtmea Deavalma, să'nspăimârite_,zarea. întotdeauna, prin instinct, care e Şi mii ăe lupi şi mii de corbi ' ''' tul povestei fără sfârşit a color câtorva au „nume şi formă". Intre om şi zeu nu (Furtuna primăverii, v.j(8— ÎÔ) mii de zei, demoni, eroi şi făpturi mitice, este o deosebire ide calitate, ci una de (Urmare în pag. 5-a) (Urmare ţn pag. 2-a) UNIVERSUL LITERAR 22 Aprilie 1939

CRONICA LITERARA de CONSTANTIN FANT ANERI) AL. PHILIPPIDE: Visuri în vuetul vremii

poeme, Jf Fundaţia pentru literatura şi arta Regele Carol II "

Ne propunem să analizăm curând în ne nu o plasticizare, ci dimpotrivă, o nificaţiile ce le ştim de la Mallarmé şi creaţia constând în însăşi cuprinderea Despre amintiri şl trecut, despre via­ aceste pagini, conţinutul conceptu­ creştere a imprecisului, o sugerare a Valéry şi din filosofia intuiţionistă. azurului sau a peisajului transfigurat. ţa în copilărie, şi despre forţele subcon­ lui „modernism", odată cu alte concepte fluidităţii acestuia. Muzicalitatea, alu­ Pentru ce nu stărue d. Philippide însă „Amiaza", cu totalitatea ei valery-ană ştientului d. Philippide vorbeşte tot pe critice, spre a se şti mai ales, întrucât necarea catifelată a cuvintelor, fră­ mai cuprinzător şi nu plămădeşte de l-a urmărit mai mult pe d. Philippide, făgaşul „modernist", adică sub lumină­ aplicarea lor la diferite opere, constitue gezimea imaginaţiei, sunt seducţii a- exemplu o poezie a „azurului", de trans- izbutind o strofă de o mai compactă rile teoretice cunoscute şi dovedite prin o valorificare. S'ar putea ca termenul tât de generalizate astăzi, încât se­ cendere în fantastic? D-sa întitulează intuire: unele exemple de mai sus sau prin ur­ „modernism", să aparţie vremii noastre, riile cele mai noui de poeţi debu­ volumul „Visuri în vuetul vremii", Şi'ntr'un tărîm de inedit azur mătoarele : cum altora le-a corespuns ..clasicismul" tează prin acest soiu de „moder­ mărturisind cât detestă acest vuet al In care nici o amintire nu vibrează. Trecutul meu şi alte trecuturi şi mai şi „romantismul", şi se înţelege atunci nism" formal. D. Al. Philippide scrie: vremii, si că jindueşte să pornească S'ajungi în calea ta văzduhul pur • vechi cât de diversă va fi analiza conceptului, ..lacuri de azur şi aramă", „pârtii de „spre zările miraculoase", fără să lase trebuind să se arate, în cuprinsul său, azur", „amurguri de-aramă şi azur", în Miraculoasă, veşnică amiază... Ca nişte continente scufundata ce semnificaţii au simbolismul, expresi- aceeaş poezie, fără să ne supere între­ Priveşte cum sboară norii, Sub suflet stau necercetate vismul, ermetismul, etc. ! Vor fi nume­ buinţarea repetată a cuvântului ..azur", (pag. 16) Cu urme anonime si străvechi : Sunt urme de-ale stâncii ancestrale. roase trepte înlăuntrul aceleaşi moda­ datorită rostului lui de a sugera muzical. sau această mai frumoasă: lităţi de gândire creatoare. Dar unde va Totuşi, întrebarea este dacă procedeul Sunt amintiri din viaţa mea de plantă. începe şi unde se va opri ciclul ? Ce .va este cu adevărat creator şi dacă „facili­ O, farmec fără nume, feerică năframă, Fiori de visuri si nostalgii astrali» însemna peste o sută de ani a fi „mo­ tatea" lui nu-1 face dubios. In sine acest Pe care-o ridicare de gene o distramă, (Şi poate-o tainică prefigurare dern?" Câţi dintre poeţii noştrii „mo­ imagism încântă: „tărâm ide inedit a- Răscruce-a zilei între amiază şi nserat. A vieţii mele viitoare) derni" vor dăinui prin calitatea lor de zur", „toamnă cu despletiri de azur", Gând în aceeaş clipă rostit şi spulberat 1 foag. 941 a fi astfel? Credem că acestea sunt teme „dimineţi de-azur"„ „amurgul suprem Ajunge-voi vreodată, pe căi nemijlocite In volumul de care ne ocupăm, găsim de considerat ale criticei literare. şi funerar", „horbote de vorbe", „în Să aflu tâlcuri nouă cuvintelor to-ite şi încercări interesante de compuneri La d. Al. Philippide, „modernismul" gerul unui gând", ,.la ţărmul somnului", Şi să cuprind statornic cu tainice dovezi epice, în „O întâlnire ciudată", în pste o atitudine temperamentală, ce se „în falduri de melancolie", „culesul Miracolul acestor ciudate dup'amiezi ? „Balada vechii spelunci",, şi „Visul comunică lesne, neavând în ea, spre a amintirilor", „reci călătorii spre para- (pag. 24) rău". Cu ajutorul unor mici „anecdote", spune astfel, nimic dificil. Poetul nu disele artificiale", „luntrea somnului", poetul adânceşte lirismul, de fapt: „Căci Prin „durată", aderenţa la modernism contribue cu o sensibilitate evident per­ ..vântul mare al vremii", etc. viaţa printre oameni pentru îngeri, e limpede, conceptul având semnificaţia sonală, sau cu o gândire în vreun fel înseamnă o pedeapsă foarte greea", (O Noi nu np vom înşela asupra valorii intuiţionistă : revoluţionară, la construcţia spirituală a „metaforice" a unora din aceste împere­ întâlnire ciudată), sau „Răsplata nu e contemporaneităţii. El nu aduce armonii viitoare" (Balada vechii spelunci), sau cheri verbale, şi deasemeni ne dăm sea­ Cu vorbe vechi nu vreau să turbur încă neon, nu primeneşte limba, nu adânceşte ma când ele servesc să poarte o ideie. „Pe toate drumurile vieţii, Mă urmăre­ Durata noastră tainică şi-adâncă. si nu complică gândirea. D. Al. Philip­ ca „amurgul suprem", sau „gerul unui şte putredul sărut". (Visul rău). pide are un loc corect de participant, de gând". Ştim însă origina „ideilor", (pag. 19) Privită în ansamblul ei. poezia d-lui ..imnărtaşit", d-sa fiind un paravan aşe­ — şi deaceea nu putem să trecem peste Philippide înfăţişează aşa dar avanta­ „nici un vers pentru contemporani", că­ Durata mea de astăzi cu anii tot mai zat în centru, pe care se proectează clar impresia de facilitate ce ne-o lasă ima- rora poezia le este silită", „rugină ne­ jele şi neajunsurile „modernismului". scurţi semnele pornite de altundeva, originale gismul autorului folositoare". „Plecarea" d-lui Philippide Avantaje fiindcă este „sincronică", ex­ şi vii. De aceea la puţini poeţi „moder­ „Ideile" de care am pomenit, sunt ia­ ne aduce aminte de „invitaţia" lui Bau­ Mă'ndeamnă'n amintire să fac mai lungi primă sufletul omenesc în toate aspec­ nismul" este mai evident ca la d-sa. El e răşi semnele de recunoaştere ale moder­ delaire, ajunsă şi ea o „ideie", în poezia popasuri, tele sale turburi şi noui, — şi neajunsuri clar întâiu, prin procedeul imaginilor, nismului d-lui Al. Philippide. Poetul modernista. (pag. 24) fiindcă se risipeşte într'o vastă confor­ care constă în alăturarea unui termen este preocupat în deosebi de „ideile": De fapt „invitaţiile la călătorii", ca şi Caut ceea ce durează. mitate, din care. nu se ştie cum se va abstract lângă unul concret, spre a obţi­ „amiaza", „azurul", „durata", cu sem­ invocaţiile „azurului" nu rezolvă nimic. (pag. 90) mântui unicitatea necesară, a artei. CRONICA IDEILOR Slujbe pentru scriitori (Urmare din pag. l-a) într'o lucrare din 1932, denţi şi fără de nici o legă­ Este aceasta, în orice caz, un gebră prea complicată. Mulţi dintre Maurice Muller observă dife­ tură cauzală ne^am vedea eu obiectiv, plămădit gene­ drumul lui şi a aruncat la timp balastul era", scriitorul să rămână la infinit, in marginea vieţii sociale ? slujbaşii publici de astăzi nu au, ca în- renţa esenţială dintre cauza­ faţă de această — totuşi nu tic din spiritul obiectiv, asu­ academic- In artele plastice mai ales, a- cademismul a Jost întotdeauna un bu­ Deaceea susţinem noi că slujba la stat nici chiar atât ! — şi există şi directori litatea lumii fizice şi aceea a se poate vorbi de o „verita­ pra căruia s'au emis teorii generali, având ca studii numai gimna­ fenomenului social. ştean în calea liberei desvoltări a ar­ — o slujbă pe cât se poate, în cadrul bilă transcendenţă" a omu­ mai modeme, deci vom re­ tistului. Ne-a frământat adesea întreba­ culturii — e singurul mijloc de uşurare ziul... Altfel este constituit şi ni lui faţă de natură, pentrucă veni (Husserl, Heidegger, U. rea dacă artistul adevărat nu trebuie să a vieţii acelora cari visează chiar mân­ Este, oare, drept ca în ţara aceasta se opune obiectul fizico-chi- aceasta este o transcendenţă Frey er, etc.). rămână cu intenţie opac la anumite dis­ când. Pentru cei fără studii „la bază", în care au ajuns primari, prefecţi, de­ Bulgarii au găsit o soluţie foarte inte­ putaţi, senatori şi chiar miniştri, CU A- mic, altfel reacţionează şi „din punct de vedere" (n. a. Müller duce la ultime con­ cipline. Oare, nu excesul de raţionalism şi de academism a făcut ca Franţa să ligentă: în vederea ocupării anumitor CELEAŞI 4 CLASE PRIMARE, — drept pretinde să opereze omul a- al omului faţă de obiect) — secinţe tema începută. Dacă supra materiei, — şi cu totul dea, de-alungul vecurilor, legiuni în­ posturi, în legaţii, în ministere, etc., s'a este ca scriitorii, autori a câte 30 de vo­ iar nu una perfectă „care ar lumea socială, din care ima­ decretat ca orice membru al „Soc. Scrii­ lume, să nu poată să fie nici impiegaţi? distincte sunt legile cauzale tregi de oameni de cultură şi de gust, trebui să fie pe deasupra nent facem parte, o cunoa­ dar n'a dat prea multe genii ? O gene­ torilor Bulgari" să fie asimilat cu titlul Aţâţi cumularzi analfabeţi se scaldă în care determină atitudinea oricărei distincţiuni între ştem activ, printr'o „com­ raţie istoveşte pe alta şi sămânţa ge­ de Doctor în Litere. câte 8 şi chiar 16 slujbe — da, da 26/ — eului în faţa lumii sociale. transcendenţă şi imanenţă." portare esenţială", atunci niului a încolţit, în multe cazuri, toc­ Ce-ar fi să-i imităm pe vecinii noştri, iar scriitorii să cerşească ? (Ehei, până la pensie va mai curge multă apă pe Legătura de cauzalitate este. (op. cit. pag. 147). trebue să admitem că în a- mai în medii virgine de intelectualism. în cazul acesta şi să asimilăm, NUMAI în orice caz, mai adâncă, în- Lăsăm altora să facă statistica tuturor IN VEDEREA OCUPĂRII UNEI SLUJ­ Dâmboviţa şi mulţi scriitori se vor cest caz, cunoaşterea devine scurge spre Pătrunjel !). Cu un ibric de tr'atât cât devine ontologică Müller pledează deci prin­ scriitorilor şi artiştilor cari şi-au termi­ BE LA STAT, EVIDENT — calitatea de cipiul metafizic al existenţii ea însăşi o acţiune. O acţiune cafea sorbit într'o noapte şi cu un pro­ în raportul eu — societate, nat frumos şi cu onor studiile acade­ membru al S- S. R., cu titlul academic ? noastre. a spiritului, nu a sensibilită­ mice şi să dea şi marile excepţii, în faţa Nu e nevoie chiar de titlul de Doctor... fesor indulgent, se poate lua oricând o în vreme ce determinismul licenţă şi apoi o moşie de slujbă — dar ţii. Şi aici, se învederează o cărora trebuie să ne închinăm cu res­ In cazul acesta, orice scriitor ar intra, biologic sau fisicalist, bazat Dacă un atare prncipiu se nu se poate scrie o carte. O carte se altă deosebire fundamentală pect. Noi rămânem la concepţia rilkeană ca vază socială, în rândul lumii: ar găsi m încearcă a fi introdus chiar scrie cu cafeaua foarte neagră a atâtor pe sensibilitate, nu pe spirit, între lumea fizică şi lumea că artistul trebuie să se cultive liber, să mireasă, apoi mai târziu, o Casă de cre­ la baza determinismului bio- nopţi pierdute- Licenţiaţi avem câteva rămâne unul de suprafaţă, socială. Mul 1er vorbeşte de­ călătorească, să scotocească viaţa şi să dit, lemne mai ieftine şi asigurări de fisicalist, al naturii materia­ zeci de mii, dar scriitori nu sunt decât eficient. spre determinismul statistic guste din toate licorile şi esenţele... spitalizare. Cei cari n'au permise — ŞI le, cu atât mai mult el se im­ câteva duzini: Cine-a scris o carte, poate Trebue amintit că într'o al lumii sociale, în opoziţie Să revenim la titlurile academice SUNT INCA MULŢI — s'ar bucura de să aştearnă şi un registru şi să dea o pune atunci când este vorba reducerea de 50 la sută pe C. F. R. şi de lucrare remarcabilă asupra cu acela detailat, al lumii na­ care se cer acum pentru ocuparea de decizie stereotipă ! Un şef de cabinet — de lumea socială, pe care o toate celelalte mici fericiri de care se director de cabinet ! — zidit în limuzină filozofiei lui d'Alembert, turale. Legile sociale nu se posturi- Un scriitor poate oricând să-şi cunoaştem nu în mod sensi- ia trei-patru licenţe deodată, dar nu ori­ bucură slujbaşii statului. Trebuie amin­ şi cumul, poate fi numit printr'o simplă Müller analizase obiectiv în­ află cu ajutorul cauzalităţii bil-empirist ca pe aceia fi- ce licenţiat poate să scrie o carte ! Li­ tit încă odată că numai în confort se decizie, dar un scriitor de ce să se iz­ treaga poziţie a enciclope- directe, aceia care leagă par­ poate crea liniştit şi se pot da opere du­ zico-chimică, dar prin parti­ cenţa e o cerinţă de dată cu totul re­ bească de statute şi regulamente ? celele particulare, individua­ centă şi ea nu dă neapărat şi un in­ rabile. O operă trebuie gândită, răsgăn- dişlilor empirişti. Concluziile ciparea activă a spiritului Cerem insistent plasarea tuturor scrii­ telectual. Nicolae Iorga a detestat întot­ dită, transcrisă şi retranscrisă- Polissez, acestei cărţi sunt actualizate le, ale materiei, dar prin to­ torilor noştri. Comercianţi nu se pot nostru la spiritul social. Cu­ deauna, cu cruzime, spiritul academic, oridecâteori autorul are pri­ talitatea naturii cauzale a fe­ polissez et repolissez — spunea mento­ face. Numai poeţii arabi se fac negu­ noaştem societatea, pentrucă patalamifer- nomenului social. rul unui veac de aur literar şi însuşi lejul să-şi exprime opinia, cu obiectiv trăim în ea şi activ, stori, dar ei pun chiar şi în negoţ, poé­ întotdeauna, pretutindeni şi la noi, Dumnezeu, marele Maestru, se trude­ sie... Un sentiment înfrânt de pudoare privire ia interdependenţa Ceiace însemnează că na­ o influenţam. Faţă de acea­ arta nu s'a împăcat cu diploma. Chiar şte de veacuri şi străveacuri fără înce­ mă face să nu dau publicităţii nici nu­ dintre individ şi social. sta, „nu putem niciodată să tura cauzală a fenomenului când a avuî-o — noua splendidă gene­ put să-şi desăvârşească romanul... mele, nici surpăturile (foste bucătării), MuH er se pronunţă împo­ fim, în mod absolut, martori social reclamă un determi­ raţie şi-a însuşit studii superioare — Arătam, într'un articol trecut, că nici mansardele sparte în care zac o triva determinismului empi- obiectivi". Subsista întotdea­ nism esenţial, profund ri su­ scriitorii n'au prea folosit-o. Nici Bră- scriitorii, chiar dacă nu se supun anu­ bună seamă dintre fraţii noştri întru rist al lui Diderot, d'Alem­ una o ., arrière-pensée", a- prem, unul ontologic, care tescu-Voineşti, nici Gib. Mihăescu, nici mitor discipline intelectuale, ei sunt to­ zăpadă... bert, etc., ceilalţi enciclope- tuşi, nişte fiinţe perfect sociale, sunt Aş vrea, însă, să nu fiu rău înţeles- ceia a intervenţiunii din par­ este în legătură, cum am vă­ Cezar Petrescu şi Bacovia (licenţiat în chiar nişte admirabili burghezi în dis­ dişti. tea noastră, care ar putea să zut, cu „comportarea esen­ Drept !) n'au trăit din avocatură; nici Tineri, cari vă simţiţi mistuiţi de do­ ciplina cea de toate zilele. goarea sacră a artei, nu vă culcaţi, to­ Nici chiar din punctul de modifice evenimentele so­ ţială" a omului, iar nu unul Ion Pillât, Blaga, Maniu, Camil Petre­ scu — nici chiar d-rul Voiculescu nu Scriitorii au conştiinţa oficiului divin tuşi numai pe această iluzie. Cultiva- vedere al cauzalităţii care ciale. eficient, de suprafaţă bazat pe care-l îndeplinesc aici şi sunt temă­ ţi-vă, băeţi, cât mai mult, iar o diplo­ guvernează natura bio-fizică. trăeşte din medicina pe care o practică, Nu numai că nu transcen- pe sensibilitate, acela care totuşi; nimeni n'a fost, în acelaş timp, tori de sanctitate şi de ordine. Ei sunt mă academică, dacă o ai, nu strică. Ba nu este exact a se susţine că dem lumea socială din care determină „comportarea ma­ mare medic şi mare scriitor, mare om al şi perfect corecţi. S'au văzut intrând la eu mi-aş permite să vă sfătuiesc să de­ Văcăreşti viţe de boeri vechi, foşti mi­ prindeţi undeva într'un atelier şi o bră­ omul este un simplu martor teriei". codurilor şi mare romancier. In 90 la facem parte, dar „imanenţa niştri şi foşti înalţi demnitari — dar în ţară de aur, ca Tudor Arghezi care, anul neputincios şi asistă pasiv la sută dintre cazuri, divorţul acesta e ca­ noastră în această lume este Dar pentru elucidarea pro­ puşcărie n'a intrat, niciodată, nici un acesta chiar, şi-a luat cartea de... meş­ ceiace se petrece în natura tegoric. (Artur Enăşescu e şi el... Doc­ aproape completă". De aici blemei este nevoie să ne a- scriitor pentru un fapt veros ! Toate ter tipograf; — ca Petru cel Mare şi ca înconjurătoare, fără să poată tor în cele filosofice şi Sociologie !) Regele sued Carol XII şi ca atâţia prinţi concluzia lui Müller că, în dresăm altor lucrări. gloriile literaturii române au murit să­ interveni vreodată operant ceiace priveşte lumea socială, Astfel fiind, înseamnă că, neavând raci, dar cinstiţi. Dacă aţâţi indivizi moştenitori de totdeauna şi de azi. studiile necesare ori ratându-şi „cari- asupra acesteia. cunoaşterea noastră este, mai MIRCEA MATEESCU şi-au procurat diplome false şi au ocupat Să ştiţi însă că arta e, înainte de Este adevărat că am fost apoi înalte posturi în societate — cazul toate, destin. înainte de toate, istorică. O Manevici, al medicului-şef delà Cra- obicinuiţi să ne socotim Acest destin am vrea noi să-l facem asemenea constatare ne în­ iova, etc., — la noi, în Societatea Scrii­ mai frumos şi, până la sfânta pensie рг „transcedenţi" naturii fizice, dreaptă gândul către cerce­ torilor, se intră pe baze de opere care puţini dintre noi vor mai apuca-o, adică să socotim lumea ca pe tările, în acest sens mult mai Au apărut de curând în colecţia scrise, apărute, la dispoziţia oricui. alta decât a noastră. să ne gândim serios să se gândească adâncite şi cu o bază strict Nu s'ar pricepe scriitorii la treburi adică boerii să facem şi acea luminoasă Lucrările mai recente ale publice? E o eroare- Mihail Eminescu a ontologică, ale lui Lucian UNIVERSUL LITERAR vatră a vieţii visătorilor. In sânul aces­ unui Heisenberg au arătat fost un foarte priceput şi 'harnic revi­ tei CASE, patronată de Majestatea Sa însă că nu se poate vorbi de Blaga. Eul etnic ,cu vocaţie zor şcolar, iar astăzi filosoful Lucian Carol al 11-lea, să putem să ne cunu­ o certitudine absolută în e- ontologică, al lui Lucian Bla­ Blaga — ca şi marele său coleg sârb, năm, să ne botezăm copiii, să ne adu­ d. Iovan Ducici — conduce afacerile de­ nuntarea legilor materiei, aşa ga, nu poate să fie esenţial Oan Botta: Ion Biberi: năm la flacăra câte unui ceaiu; să pu­ altceva decât eul social, stul de subtile ale unei legaţii. Ion Ma­ tem avea printr'însa, acces în sanatorii numitele legi ştiinţifice. rin Sadoveanu a condus şi conduce încă structurat în perspectiva şi la locurile de veci; să avem parte, Pe de altă parte, Müller atâtea instituţii. la cap, de-o cruce mai înnaltâ şi mai timpului, la care s'a adăogat Alkestis Cercuri in apă observă că oricât de ,,în afa­ N'ar avea, am vrut să spunem, pri­ albă — şi să nu lăsăm pe lume nişte or­ ra" lumii noastre ni s'ar pă­ însă apetitul trancendental- dramă în 3 acte roman cepere la funcţionariat, din cauza lipsei fani cari să blesteme cerneala din care rea natura, fenomenul bio­ cosmic. propriu românului lor de studii superioare ? Dar mecanis­ i-am zămislit-.. fizic .deci oricât de transcen­ nostru. mul funcţionăresc nu este, se ştie, o al­ N. CREVEpIA 22 Aprilie 1939 UNIVERSUL LITERAR

deoarece arhitectura secolului al ХѴгШ-Іеа redusese mărimea încăpe­ rilor, la odăi mai mici şi mai intime, care reclamam o decoraţie spe­ cială. Or, întreaga societate depe vremea aceea înclina spre o viaţă uşoară de plăceai şi desfătări; se căutau in toate artele, opere inspirate FRAGONARD de acest spirit şi atunci nimic mai firesc, ca un tânăr artist de tempe-, rament, abil şi improvizator, dotat cu multă imaginaţie, meridional pa de K. H. ZAMBACCIAN deasupra, să se complacă în această societate. Pierre de Nolhac în Unele genii depăşesc prim creaţie, sensibilitatea şi starea de spirit Întreprind plimbări în cele mai pitoreşti localităţi ale regiunii, se opresc monografia sa explică foarte bine lucrul „il se livre à son siècle, qui a contemporanilor lor, operele lor exprimă lucruri eterne, pasiunile doi ani la Villa d'Esté, la Tivoli, apoi un timp la Neapoli, in Suid, in est le siècle du plaisir; il va faire chanter sur la toile, tous les baisers, şi stările sufleteşti ale omului; rezonanţa acestor opeee nu se opreşte sfârşit el cercetează muzeele,, colecţiile de artă particulară, se opresc şiţ sourire toutes les caresses, fleurir en bouquets les charmes féminins, numai la epoca în care au fost «reiate, ecoul lor se menţine veşnic, schiţează peisagii, ruine antice. Fragonard, în felul său, mai poet, mai) oser les pires audaces, pencher du désir les multiples nuances et de ele aparţinând umanităţii. feeric, Hubert Robert mai pito.ege, mai evocator. Goneourt găseşte l'hymne d'amour jouir toutes les notes de la plus attendrie à la plus Scribul egipţixm, un tors antic grecesc, Zkia şi Noaptea a lui pentru aceste lucrări o caracterizare interesantă „sous le badinage et) sensuelle".

Miche: Angelo, Şcoala din Atena a lui Rafael, O aïegarie a lui Titian, la légèreté de leur étude, ia ruine joue avec la verdure, la tombe antique Succesul lui Fragonard fu mare, tablourile sale eraui arvunită Un cerşetor de Velasquez, Un filosof dintr'ai lui Rembrandt, sunt ex­ egaye le paysage; l'archéologue ne reconnaît plus ses reliques; les mo­ dinainte de oamenii din societate, de cei din lumea finanţelor şi a presii eterne şi caracterul lor nu se poate delimita numai în producţia numents deviennent un décor. L'elsprit des deux peintres français, met plăcerilor. unui secol anumit, sensul acestor opere depăşind o epocă, ele putăm- à tout ce qu'ils voient, .cette imagination du joli, qu'a leur temps", „II n'est pas un banquier de la Cour, pas un receveur des finan­ du-ге încadra în orice timp, rămânând veşnic de actualitate. Când sosi timpul ca Fragonard să părăsească Roma,, abatele de ces, pas un tabellion notoire, 'qui ne veuille posséder une toile, une Dar arta care irntaăţişeaaă tot ce se vede, tot ce se simlte şi tot Saint Non se hotărî să-l însoţească şi-i oferi o călătorie prin Florenţa, esquisse, ou au moins un dessin du maître à la mode". Pictorul e la ce se gândeşte, se opreşte uneori şi la stări şi motive locaile, la unele Bologna şi Veneţia (1761). • largul lui se complace în această lume, tânăr meridional, răsfăţat de momente cu caracter specific şi operele inspirate în asemenea împre­ In crasul lagunelor Fragonard se simte la largul său, găseşte în succes, petrece şi lucrează, Goneourt ne spune că nici nu se gândeşte jurări, pot fi tot atât de frumoase şi durabile, cu toate că artistul s'a meşterii veneţieni isvorul tuturor incantalţiilor armonioase de culoare la nemurire, căci d'abia iscăleşte neocimplet şi neglijent: Frago. * îngrădit în timp şi în spaţiu şi nu a întrevăzut ţeluri îndepărtate. şi lumină ; se interesează şi de artiştii contemporani, îi place mult Introdus în toate cercurile societăţii galante, este văzut deseori De pildă când Titian a pictat „Amorul cast şi Amorul profan" a Iïepolo „que Fragonard envie pour sa facilité exubérante et la fougua in culisele Comediei şi în lumea Operei; pictează portrete de artiste în simţit eternitatea lucrului, pe când Watteau pictând o scenă galantă, débordante de ses fresques". Fragcntard e şi el un virtuos, un irnprovi-» costume somptuoase, scene de dans în decoruri feerice, apoi portretele s'a oprit la timpul său, la mediul în care a convieţuit, tot aşa .şi Fra­ za tor, un exuberant al formelor şi al culorilor şi pe deasupra un mare personalităţilor epocei, ca Diderot, al miniaturiistului suedez Van der gonard a pictat scene de dragoste arătându-ne cum înţelegeau iubirea decorator. Kail, al celebrei dansatoare Guimard, un alt portret, adevărată capo­ doperă e acela al surorei sale, in s/fârşit o altă minune a genului, por­ contemporanii săi. Reîntors la Paris, Fragonard e preocupat să câştige o situaţie în tretul denumit „L'Inspiation" din colecţia. Lacaze de la Lumru, etc., Cum ceea ce ne interesează pe de altă parte este arta însăşi, ne lumea artelor, să fie primit de Academie, în sfârşit să pătrundă în etc., lucrate într'o teichincă largă, de „fa presto", în care excela picto­ vom întreba in faţa acestor opere, dacă artiştii cari Ce-au creiat au avut cercurile înalte şi ofiiciaîe, în care scep, după unele încercări în, genul rul punând accentul pe viu, gravând din câteva tuşe de penel carac­ flacăra sfântă şi ne vom mulţumi, dacă au realizat cu talent. mai nobil şi savant (Sac.ifice d'Iiphigenie, Renaud et Armide), reali­ terul personajelor,, învăluind totul într'o armonie caldă, de tonuri încăpând cu sfârşitul secolului al XVTI-lea şi în plin secol al zează o compoziţie importantă „Octresus se sacrifiant pour Callirhoé''. transparente, înviorate de jocul surprinzător al luminilor. Portretistul XVIH-lea, arta franceză, pictură, sculptură şi arhitectură, domină şi Subiectul: Ciuma ivindu-se la Atena şi fiind nevoie de o jertfă pentru Fiagonard e un fel de Franz Hais al Sudului, ceva mai spiritual şi mai modelează Întreaga viaţă artistică a lumii, geniul lui Watteau pecet­ a potoli mânia zeilor, amanţii Callirhoé şi Agénorr se oferă sacrificiului. senzual ca marele olandez. luind caracterul acestui secol. Watteau, copilul Nordului, al cerurilor Marele preot Corèsirus, care iuibeâ in secret pe Callirhoé, preferă să se învăluite şi al luiminei blonde, rămâne poetul nostalgic al iubirii şi al sacrifice ei însuşi in locul amanţilor şi unind printr'un geist suprem pe Dacă Fragonard se inspiră din mediul înconjurător sau impro­ suferinţei, al graţiei şi al scenelor galante, pictate în melancolia amur­ cei doi îndrăgostiţi, se ucide în faţa lor vizează, multe tablouri însă îi sunt special comandate. Cazul celebrului gului, pe când meridionalul Fragonard, copilul zglobiu născut ia Grasse Fragonard picta această compoziţie într'o technică strânsă după tablou, din Wailace Collection, ,,Les Hasards heureux de l'Escarpolette", in Ргоѵещсе, printre fieri şi miresme, şi-a deschis ochii la un cer senin, toate canoanele şcoalei, refulând chiar pornirile sale tennperatmen- merită să fie povestit. Baronul de St. Julien, un personaj al epocei, se adresează academicianului pictor Doyen, comandându-i un tablou cu cu soare caid şi vesel; el s'a desfătat iubind, a rămas şi el un poet al toase, ca să rămână în stilul nobil şi sever al tradiţiei; totuşi sub apa­ f iubirii, ceva mai minor veţi zice, dar ca şi Ovidiu, el ne-a lăsat prin renţa aceasta, clocoteşte un pătimaş al culoare! şi al luiminei, un pa­ următorul subiect: „Je désirerais, que vous peignissiez Madame sur une opera sa, un iei de „Artă a iubirii" a timpului său. sionat, un vizionar în sfârşit. escarpolette, qu'un évèque mettrait en branle. Vous me placerez de 1 façon, moi, que je sois à portée de voir les jambes de cette belle enfant, De multe cri când ne entuziasmăm în faţa unei opere de artă . Succesul lui Fragonard a fost răsunător', fiind primit cu aplauze 1 si vous voulez égayer votre tableau". Doyen refuză din motive pudica sau a naturel, ni se întâmplă să simţim nevoia împărtăşirii senzaţiilor şi elogii de Academie, (1765). Diderot notează în ale sale „Essai sur la comanda, dar recomandă pe tânărul Fragonard, care nu aştepta decât noastre cu cineva, avem nevoie de această descărcare, de această soli­ peinture" următoarele in privinţa tabloului de recepţie Corésuis et Cal­ prilej de lucru. Pictorul realiză un tablou plin de farmec, şi exuberanţă daritate in elan şi «moţiune; alteori ne refugiem la scrie iile unora cari lirhoé: „Cest une belle chose et je ne crois pas qu'il y ait en Europe iintr'o tonalitate blonda. Succesul tabloului fu răsunător, Fragonard se ca şi noi, au trecut prin aceleiaşi cemoţiuni, cărţile lor rămân pentru un peintre capable d'en imaginer autant". văzu obligat să facă şi câteva variante; urmară apoi în acelaş spirit, noi, ca şi unii prieteni încercaţi, la cari recurgem în zile de restrişte. Dar cu Salonul din 1767 entuziasmul lui Diderot scade, criticul Le Verrou, Le baiser à la dérobée, Le baiser dangereux, Le baiser amou­ Voiu recomanda armato.ilor de artă, celor care au interes pentru secolul e sever chiar cu Fragonard, care expune un tablou „Grouipe d'enfants reux, Le rêve d'atmouir, Le serment d'amour, La fontaine d'amour, La al XVIII-lea francez, cele trei vc'-ume ale Fraiţiilor Goneourt, „L'Art du dans le ciel". C'est une belle et grande omelette d'enfants... Cela est sans Gimblette, La chemise enlevée, La Bacchante, La Dormeuse, Léda, Les dixhuitième siècle" frumoase pagini ale unor mari scriitori şi în acelaş force, sans couleur, sans profondeur, sans distinction des plains. La amants heureux, Les Baigneuses, etc. ,etc. Goneourt scria despre operele timp oameni de gust şi amatori de artă, cari au scos la suprafaţă din fricassée d'anges de Fragonard est une singerie de Boucher". En gé­ din această perioadă: „Sur son chevalet posé en plein ХѴШ-ème siècle, ungherele prăfuite ale timpului', arta franceză a secolului ai ХѴШ-Іеа, néral, Fragonard a l'étoffe d'un habile homme, mails il ne l'est pas.. Il que trouive-t-il? L'amour encore, l'Amour à la mode, galant, badin, atât de hulită odată, pe urma prefacerilor revoluţiei franceze şi a revi­ est fougueux, incorrect et sa couleur est volatile. M peut aussi facile-» ravisseur; l'amour dans une élégance de polissonerie ou dans un rimentului pentru o artă neoclasică inspirată din antichitatea greioo- ment empirer qu'amender. Il n'a pas assez regardé les grandis maîtres triomphe de violence... Comentând pictura nuidurilor, ei exclamă: „Les romană. de l'école d'Italie. Il a rapporté de Rome le goût, la négligence et la couleurs ne sont des couleurs de peintre, mais des touches de poète", Fraţii Goneourt, ne spun că: „Fragonard, c'est le conteur libre, manière de Boucher qu'il y avait portée. Mauvais symptôme, mon ami ! 1 /.pparences voluptueuses, à la fois confuses et rayonnantes, vagues et l'üimoroao galant, païen, badin, de malice gauloise, de génie presque Il & conversé avec les apôtres et il ne s'est pas converti, il a vu les magiques diffusions de lumière, académies d'aurore se levant dans un italien, d'esprit irança-s : l'homme des mythologies plafonnantes et des miracles et il a persisté dans son enduncrissement". étimcelant brouillard matinal, voilà ses tableaux une vision féerique, deshabillés friippons, des ciels rosés par la chair dets déesses elt des Ce-i drept că pentru desenele în sanguină şi pe hârtie „bleu" rien de plus. Avec leur sang si paiement rosé, la vie délicate et argentée alcôves éclairées d'une nudité de fetmime!... Le Tasse, Cervantes, Diderot are cuvinte de laudă. de leur peau, leurs membres rondiisisants dans la fluidité du contour, le Baocaice, PArioste, l'Arioste tel qu'il l'a dessiné, inspiré par l'Amour et Diderot vroia ca Fragonard să continue genul artei solemne, dessin de leur visage mourant dans l'huile grasse, les femmes de Fra-, la Folie, la peinture de Fragonard rappelle tous ess génies de bonheur... grave, a compoziţiilor, cum a fost cazul tabloului Corésus et Callirhoé gonard ne semblent vivre que d'un souffle de désir". E locul să ne oprimi Eile est le poème du désir, poème divin! Il suffit- de l'avoir écrit comme pe care Paan descris; să nu uităm însă că Boucher îl sfătuia pe Frago­ inai muCIt in faţa acestor opere şi să insistăm asupra unor lucruri, oari Fragonard, pour rester ce qu'il sera toujours, Le Chérubin de la peinture nard în momentul piecării la Roma tocmai contrariul: „Si tu prends au avut o importanţă capitală în istoria picturei franceze. erotique". ces gens au sérieux... tu, es perdu!" zicea el. Când după nişte afaceri nefericite, părinţii lud Fragonard, pără- Când Maria de Medici, văduva lui Henri IV, după o neînţelegere tà>4, oraşul lor de baştină Grasse şi se stabiliră la Paria, Jean Honoré cu fiul ei Ludovic al XIII-lea, se decide să se îetragă în palatul Luxem­ Fragonard, născut în 1732, împlinise 15 ani. bourg, coinsultându-se cu ministrul Ţărilor de Jos se adresează în 1622 Ca să-i pregătească o carieră, părinţii îl înicrediniţară unui notar, lui Rubens, ca acesta să decoreze palatul cu panouri evocând fazeilej dar aci Jean Honoré, nu-şi căuta de treabă, hoinărea toartă ziua în vieţii sale. Rubens execută 24 de panouri în timp de 3 ani, imensă deco- laţa vitrinelor şi a tarabelor cu desene şi estampe, privea, lumea, schi­ îaţie ce este expusa astăzi intr'una din marile galerii ale Muzeului ţând şi caricaturizând cu orice prilej. într'o bună zi meşterul ncltar, Luvru. văzând că nu e nimic de făcut cu junele „clerc", îl concedia, sfătuind! Maria de Medicis nu era o cunoscătoare a artelor, nu era o ani­ pe părinţi, să-i lase să încerce pictura, pentru care arăta dispoziţiuni. matoare şi nici nu se gândea să joace un rol de mecena te, totuşi con­ In acest scop mama tânărului Fragonard se prezintă la Boucher, secinţele acestei iniţiative fură covârşitoare pentru pictura franceză. cei mai reputat pliotor a! vremii, dar acesta nu primea începători, moti­ Fantezia acestei simple şi nepretenţioase femei, care nu s'a gândit la vând că nu avea timp să predea A. B. C. în pictură,, şi recomandă pe artă, cât la o amintire, aduce picturei franceze un imbold, în momentul tânăr pictorului Chardin, meşterul iscusit şi cu metodă excelentă, când arta intra într'un făgaş convenţional, pe urma manieriştilor pre­ despre care Diderot spunea că avea ,Де secret de la lumière, qui est tenţioşi, ca Le Brun, Lesueur, etc. presque tout en peinture et personne ne parlait plus spirituellement que Nici Francise I, care era un pasionat de artă, un cunoscător; un lui de son art". Chardin punea de la început paleta şi penelul în mâi­ animator şi un mecena te eu magnifice dispoziţiuni şi mijloace, nu lăsă nile elevilor săi; Fragonard începu să dibuiasoă singur, sub suprave­ artei franceze un asemenea tezaur, izvor de reîmprospătare a picturei gherea meşterului. Diderot scrie în privinţa acestor începători: pentru veacurile următoare până în preajma secolului al XX-lea. „On cherche, on gratte, on frotte, on glace, on repeint, et quand Din lupta dintre „Foussinistes şi Rubensistes" unü aparţinând on a attrapé, ce je ne sais quoi qui pla.it tant, le tableau est fait". şcoalei din Versailles, care proclama domnia desenului şi a compoziţiei Acest nu ştiu ce ,,ce je ne sais quoi", Fragonard l-a avut din pân­ şi ceilalţi mai independenţi făcând parte dn denumita „Ecoie de Paris" tecele mamei, având geniu, talent sau tempe, ament după cum doriţi rezultă o eliberare a artei franceze; tot secolul al XVIII-lea cu Watteau sá-i spuneţi; tânărul artist, după ce învăţă un început de meşteşug inj Fragonard: Niufl şi Fragonard în frunte găsesc in Rubens, in aceste decoraţiuni coman­ atelierul lui Chardin, evada, căci nu se slnitia la largul lui Mi cadruli date de Maria de Medicis, cheia aspiraţiunilor lor spre cotoare şi lu­ piclurei burgheze, Fragonard visa orizonturi cu mai multă imaginaţi^ mină". O mulţime de artişti din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea şi poezie. copiază Sirenele 'din panoul „Débarqueiment de Marie de Medicis". De aceia, se reîntoarse la Boucher, care de astă dată îl ataşă ate­ Putem afirma fără nici un risc, că pentru evoluţia sentimentului formal lierului său, unde Fragonard prepara, ajuta sau completa, după cazj şi cromatic al studiului dé nud, acest panou a lui Rubens a fost cel mai marile compoziţiuni aie meşterului, destinate Manufacturei Gobeli- hotărîtor. n urilor. Fragonarrid este sedus de compoziţia, mişcarea şi coloarea plină de In atelierul lui Boucher, Fragonard se împlini în meşteşug, transparenţe blonde, ale lui Rubens; fluiditatea sanguină a carnaiţiilor paleta sa se înviorează de toate tenurile nudităţilor roze, cu toate marelui flamand îl obsedează, e şi el un senzual, pornit din ţări calde nuanţele frăgezimilor naturei ce serveau de fundal tablourilor cu scene în spre regiuni mai învăluite, se delectează în voluptatea tonurilor de amor şi nuduri; în sfârşit Boucher încântat de progresele lui Fra-j blonde în care scaMlă formele, dându-le lotunjimi mai pline. gonard, îl sfătui să concureze pentru premiul Romei. Cum tânărul ezita, Ca o completare a formaţiei sale, Fragonard studiază cu interes deoarece nu împlinea unele condiţiuni neavând nici atestatul frecvenţei pe Ruysdael, şi Hobbema, peisagiştii Nordului. Fragonard studiase cursurilor academice, Boucher îi răspunde: „Ca ne fait rien, tu es тш| peisagiu! italian la Roma, el vedea natura învăluită într'o poezie fluidă; é'ève". Olandezii l-au învăţat să aprofundeze natura, deaceea peisagiüe, lui Fragonard reuşi la concurs (1752) devenind pensionarul Acade-ţ Fragonard din maturitate, au mai mult caracter şi nu sunt numai un mie: Franceze, care avea o instituţie la Roma, unde se trimeteau tinerii) fundal decorativ ca în unele pânze din tinereţe, care ne apar ca, simple de talent, ca să se desvolte şi să se inspire din con tac tul cu 'capodoperele feerii. italiene şi antice, într'o ţară frumoasă cu cer senin, cu soare cald şii Cu aceste dispoziţiuni, încolţite încă depe vremea când ajuta pe colţu.i pline de poezie. Boucher în decoraţiile destinate Manufacturei Gobelinurilor, Frago­ La plecare (1756) Boucher îl sfătui: „Tu vas voir les Italiens, mon nard încearcă fericite decoraţiuni în pa'atele şi locuinţele societăţii g?.rçon! Si tu prends ces gens au sérieux, tu es perdu!". Boucher voia: galante. Decorează salonul celebrei dansatoare Guimard, primeşte co­ ca tânărul său elev, să nu se înhame la un manierism italienisant. Să manda decoraţiei unui pavilion de lux al Doamnei Du Barry favorita vedem care au fost impresiile lui Fragonard la Roma : L'énergie de recelui Ludovic al XV-lea. Subiectul „Progres de l'amour dans le cœur des jeunes filles" fu realizat de Fragonard in cele cinci panouri: L'Es­ Michel Ange m'effrayait, j'éprouvais un sentiment que je ne pouvais Fragonard: Femei la bae rei.dre, en voyant les beautés de Raphael, j'étais ému jusqu'aux lanmeisj calade ou le rendez-vous, La Poursuite, Les Souvenirs, l'Amant cou­ et le crayon me tombait des mains, enfin je restais quelques mois dans) Un alt cronicar, Baicshauimont scrie: .-Pourquoi Monsieur Frago­ ronné şi al cincilea rămas în schiţă de sepia cu accente adorabile în un état d'indolence, que je n'étais plus le maître de surmonter, lorsque} nard, sur lequel on avait fondé de si grandes espérances au Salon rose, denumit l'Abandon. je m'attachais a l'étude des peintres, qui me donnaient l'espérance dej dernier, dont ies talente s'étaient annoncés avec un fracas bien flatteur Artistul a lucrat la această decoraţie ou multă pasiune şi interes. rivaliser un jour avec eux. C'est ainsi que Batroiohe, Pierre de Cor tone, pour son amour .propre, s'est-il arrêté tout à coup? Les délices de Tecihnica e mai îngrijită, Fragonard îşi stăpâneşte pornirile fugoase şi Solimène et Tiepolo fixèrent mon attention". Fragonard ne-a lăsat din Capoue l'auraient-ilis amolli?... On prétend que l'appat du gain l'a dé­ improvizatoare, şi construeşte mai profund, totuşi această aplicaţie şi vremea aiceea o mulţime de studii şi desene după Rafael, Michel Angelot tourné d'une belle carrière et qu'au lieu de travailler pour la gloire et voinţă este învăluită în fluiditatea tonurilor delicate şi luminoase, ce Da Vinci, Tizian, Corregio, apoi după lucrările bolonezilor Carrraei, la postérité, il se contente de briller dan® les boudoirs et les garde- dau qperei o savoare, un farmec plin de duioşie. „Jl a déroulé aux yeux, Grido Reni, Dominicanul, după spaniolii Ribera, Murilto, etc., Charles; robes". une histoire d'amour attendrie, enjouée, pleine de sourires, de parfums Blanc scrie: „A voir le caractère de son dessin, on devine toujours quej Cime avea dreptate? Fireşte artistul, care şi-a urmat calea tempe­ et de fleurs". ces études ont été faites en plein ХѴШ-ème siècle; le terrible Riberal ramentului şi a destinului. Favorita Du Barry certându-se eu Fragonard, pictorul se retrage, devient un peu français, le Domlniquin s'y manière et Michel Ange se) Nu trebue să uităm,, că un artist cu greu poate trăi în afară de păstrându-şi pânzele pe catri le transportă la Grasse în timpul revo­ met à la portée des gens du monde. L'Antique lui-môme, Fragonard lei mediul înconjurător şi de oondiţiunfle în cari se desfăşoară gustul, luţiei franceze în 1791, decorând casa unui prieten şi rude Maubert. traduit, que Dieu lui pardqnne, dans le style de son temps, il l'a fra- mentalitatea şi obiceiurile societăţii. Or, dacă un artist nu era ataşat Acestea sunt celebrele „Fragonard de Grasse" carre au fost cumpărate gonarisé!". direct Statului, sau unei Curţi domnitoare, nu putea trăi din pictura de americani în 1899 pe preţuri fabuloase. Boucher putea să fie mulţumit de elevul său, care nu se rătăcise, murală destinată palatelor sau instituţiilor de stat. Compoziţia Corésus In 1769 Fragonaid se căsătoreşte şi o altă viaţă se deschide picto­ şi işi ocnseiva personalitatea. Fragonard şi un alt coleg al său, piferon care îi adusese artistului mare succes, şi un loc în Academie, fu oferită rului; obosit de forfoteala vieţii galante, înainte ca artistul să cadă în de talent şi el, Hubert Robert, cutreierau grădinile şi parcurile celebre] gratis ca lucrare de recepţie; apoi Manufactura Gobelinuirilor care decandenţă şi manieriism, această nouă condiţiune de trai a, pretorului, din Roma, ruini'e antice, cercetând şi luând schiţe, desenau şi copiau] alegea cele mai bune lucrări, pentru a fi reproduse în. tapiţerii, ca orice retras în îm|p.ejurimils ruistiice ale Parisului, în mijlocul naturei, în cele mai interesante opere din palatele bogate în lucruri de artă ale instituţie de stat depe vremea aceea, plătea greu şi foarte prost. Cu Intimitatea căminului,' in societatea candidă a familiei şi a copiilor, dă farniiliilor Chigi, Vererpi, Borghese, Medici, Colonna, Giuistiiniani, etic. toate intervenţiile prietenilor săi, Fragonard nu putu primi plata, atât artistului prilej de o nouă inEpiraţie, tot atât de fecundă şi valoroasă. O întâmplare fericită, în Neemibrie 1759 fu sosirea la. Roma a, de modestă, decât după 8 ani. "A 37 ans il avait tout vu, vécu et un peu las de sa vie d'autiste aux tânărului abate de Sainit-Non, nobil, membru al Parlamentului, iuibitooj Cum ar fi putut continua în această direcţie, un om sărac, fără faciles, plaisirs, E se mettait à rêver du foyer". de artă, mecena pe deasupra, aquafortist el însuşi. Nobilul diletant sé slujbă la stat sau la curte? împ-leteni de yidată cu tinerii Fragoanrd şi Hubert Robert. Toţi1 trei Pe de altă parte nici par ucu lânii nu se interesau de aceste lucrări, (Urmare în pag. 7-a). 4 UNIVERSUL LITERAR 22 Aprilie 1939 CRONICA CRONICA — plastică— — muzicală — Cartea străină de PAUL MIRACOVICI de ROMEO ALEXANDRESCU Pianiştii mari de astăzi Tinerimea Artistică (Sfârşit) Salonul Oficial Prométhée délivré, de Georges Blond De la o vreme, latura materială a tehnicei pianului, pare mai la înde­ D. Mănciulescu expune printre alte mână celor mulţi. Acrobatica tastelor, lucrări interesante un elecc üe lampă performanţa mecanică, oferă real­ Ed. Fayard mente astăzi, în urma metodelor de foarte bine observat. D. Artacnino trimite peisage ctunârene foarte pito­ studiu şi sistemelor de agonisire a Georges Blond a devenit romancier mai înalt, mai curat, mai plăcut, pentru Blond, este luată. O libertate totală, dexterităţii în meşteşug, mult înain­ reşti, u-na L>udu Aiexanürescu expu­ de curând. ,,Prométhée delivé" este al nu poate să-şi ia. tate prin aportul crescut al şcoalelor ne liori şi o silueta, armonios colora­ care merită să te osteneşti. moderne, un acces mult mai lesnicios te. L>-sa progresează mereu, lucrările treilea volum. Insă din primele cărţi Fiindcă spune d. Georges Blond: Dar când, în mijlocul unei manifes­ candidaţilor la asediul claviaturei. trimise sunt ale unei artiste stăpână apărute s'a putut vedea calitatea aces­ Omul este făcut pentru plăcere, şi su­ taţii populare va observa cum pulsul Totuş, dela fildeş la muzică, e drum pe un temeinic meşteşug. D. Scnwei- tui scriitor, care promitea să devină feră atât cât caută a scăpa de sub acea­ publicului nu mai urmează îndrumările xzer-Curnpaná e prezent cu câteva lung. Şi, nu-i dat, nici acum, oricui, mai mult decât unul dintre banalii ro­ stă lege. Se răneşte şi suferă, atâta vre­ lui oratorice, când îşi vede situaţia pe­ tablouri pune de pitoresc şi sponta­ să-l parcurgă. Educarea degetelor, mancieri, de serie ca şi operele lor, a- riclitată, când vocea ce încă mai co­ neitate. me cât ar fi deajuns să se lase învins, oricât ar fi ea de ingenioasă, de me­ tât de comuni astăzi. cât ar fi deajuns să accepte această lege, mandă mulţimei îi sună lui falş în ure­ ticuloasă, de îndârjită, nu poate as­ D. Teodor Burcă expune compo­ In primul moment, ceva te frapează spre a cunoaşte fericirea. chi, pricepe rostul vieţei lui şi con- cunde niciodată uscăciunea şi golu­ ziţii şi un portret ai M. S. Regeiui, rile de expresie, banalitatea de simţi- în ultimul său roman. Şi acest ceva este Frazele acestea îmi amintesc o argu­ strueşte un plan de viitor. lucrare admirabil studiată, d. Căline­ mânt, paupertatea personalităţii şi a Se va duce în Paris, unde cu prie­ scu expune capete şi un nud plin de ineditul. Subiectul ales de Georges mentare a d-lui Jaques Chevalier într'o temperamentului. mişcare. In toate d-sa dovedeşte o Blond nu este una dintre multele a- teniile lui şi cu faima de mare avocat lucrare de filozofie socială apărută mai Darurile capitale de muzician sunt aaancă cunoaştere a meşteşugului. venturi smtimientale cari hrănesc în­ demult, care ajungea la concluzia că din provincie, va putea desigur căpăta şi astăzi, ca întotdeauna, distribuite Dm lucrările expuse de d. bai-aschi deobşte pe scriitori în căutarea intrigi­ viaţa omului tinde spre un minim de procese însemnate, şi locuind acolo va ae natură unor rari privilegiaţi. Din­ preferăm „Sf. Gheorghe" în alamă lor lor. lux. In fond acelaş lucru îl spune şi d. regăsi pe acea femee care cu tinereţea tre ei exclusiv pornesc marii instru­ bătută. Mai expun lucrări remarca­ ei, eu frumuseţea ei, va aduce lumină mentişti. Iar dacă ne ocupăm de pia­ bile Zoe Băicoianu, Vasiliu Falti, Me­ Prométhée délivré aduce în scena lite- Georges Blond, resfrângându^şi numai nişti, în special, este în primul rand reanu Emil, I. Negrulea, Militza Pe- raturei o desbatere complexă şi puter­ cadrul gândirei pe plan sentimental. în viaţa lui. pentrucă marii violonişti şi violonce- traşcu, Constanţa buzdugan D. Phe- Soţia care-1 exasperase, viaţa de fa­ nică, ce se petrece în viaţa multor Dar adevărul rămâne mai departe că o- lişti, sunt mai bine cunoscuţi la noi, rekyae, Ы. Cihoski, ÎMăşescu. oameni, dar căreia îi dăm mai puţină mul are nevoie, nevoie imperioasă de milie tihnită dar îngrozitor de mono­ in frunte cu prima vioară a lumii : Lnichei aceste sumare notaţii pen­ importanţă decât se cuvine. puţină plăcere, care să-d odihnească tonă,' sunt acum pierdute în negurile George Enescu, şi pentrucă, precum tru a trece la Salonul Oficial. Anul Aduce problema traiului pe care fie­ după munca sa. trecutului. am arătat, prea mulţii muncitori ac­ acesta, Salonul ne a desamăgit din care din noi îl dorim, îl visăm, îl spe­ Această plăcere, eroul d-lui Georges Viitorul se întrevede minunat. Viito­ tuali ai claviaturii, ajung prin număr, toate punctele de vedere. In primul să ascundă, pentru unu, pe adevăraţii răm, dar pe care tot noi îl zdrobim şH Blond n'o poate găsi în casă. Şi-atunci rul ce-ar trebui în concepţia lui profun­ rând aranjamentul lucrărilor, prea chemaţi ai pianului, puţini de tot, dar dă să explice multor oameni rostul sa­ mult se uită că o expoziţie — mai ales înmormântăm în dosul activităţii zil­ inevitabilul se produce. O femee fru­ admirabili. tisfacţiilor sentimentale în viaţa noas­ colectivă — trebue ou cea mai mare nice. moasă, atrăgătoare, sentimentală apare. Pe unul îl cunoaştem bine. Este îngrijire organizată şi înaintea altor Aduce problema satisfacerei acelui Dragostea sinceră, tinerească, intensă tră. poetul vibrant de sensibilitate, adânc preocupări aceea a ansamblului să fie minim de animalism, de omenesc în cuprinde inima unui om bătrân. Paralel cu eliberarea lui Calviac, este şi nobil în înfălăcăratele-i avântări, principală. Asta din grijă atât pentru fond, fără de care ducem o viaţă gre­ Iubirea este o stranie pasiune spune numele eroului, fiica lui Jeanne, trăeşte dotat cu facultăţi de spiritualitate public cât şi pentru expozanţi. Se va muzicală şi generozitate emotivă uni­ şită, searbădă, profund nefericită. autorul prin gura unui personagiu. O o aventură asemănătoare. spune poate că nu a fost destul loc ce : Alfred Cortot. Prometeul domnului Georges Blond mică îmbinare armonioasă şi particu­ Aceasta cu toată lipsa de atracţie cu din cauza transformărilor ce s'au fă­ Dar, pe acelaş plan excepţional, se care o investise natura isbuteşte să in­ cut în interiorul sălilor Salonului dar este un om politic distins, candidat se­ lară de carne, nişte ochi aproape copi­ profilează alte două figuri dominante argumentul nu e mulţumitor pentru nator, orator de mare anvergură. Viaţa lăreşti, şi iată un om tare, sigur de el tre în mijlocul unei aventuri ce-o va în­ ale artei pianului din epoca noastră : că nu sălile sunt nuci ci lucrările prea lui se petrece între succesele sociale şi... care se opreşte subit, ezită, îşi caută văţa că sensul vieţei e mai adânc decât Walter Giesecking şi Ricardo Vintes. numeroase. într'adevăr, cel puţin ju­ acum începe tragedia, o viaţă de fami­ drumul Ah! Totul este să-ţi iei seama o banalitate, şi, suferind mai mult, lo- Nici unul dintr'înşii n'a putut încă, mătate din tablouri puteau fi refu­ lie tristă, neobosită, lângă o nevastă din timp, să nu refuzi inevitabilul, să-ţi vindu-se de mai multe obstacole, se va din nefericire pentru noi, să fie ascul­ tat de prietenii muzicei din ţara zate fără riscul de a ,ydescuraja" pe care pe lângă lipsa de atracţie fizică îi organizezi viaţa. S'o echilibrezi... elibera la rândul ei întâlnindu-se şi în- cineva. Niciodată Salonul Oficial nu noastră, unde, în locul sacrificiilor ce aduce mulţumită inteligenţei scăzute, S'o echilibrezi. Iată o concluzie la ţelegându-se cu tatăl său. a fost mai puţin interesant în între­ se fac cu angajarea atâtor mediocri­ grele încurcături sociale şi financiare, Volumul acesta cuprinzând problema gul său oa anul acesta, s'a dorit proba­ care va ajunge autorul până la sfârşi­ tăţi, aducătorii de artişti străini ar fi bil să se împace toată lumea ceeace nu li periclitează situaţia lui. Dar nu a- tul romanului. eliberărei unui om din ghiarele vieţii putut, măcar câteodată, să facă şi la noi binefăcătoarea revelaţie a harului cred că este rostul unui Salon Ofi­ ceasta ar ii marele dezastru, ci faptul Să faci parte unei activităţi fizice, falşe, este pentru autor un însemnat pas lor. cial. S'au încercat din 1925, de când că soţia lui nu-i oferă măcar un singur materiale. Desigur. Dar să ştii să cum­ în calea gloriei. Walter Giesecking reprezintă un s'a înfiinţat Salonul, tot felul de ex­ sprijin sentimental, o înţelegere sufle­ păneşti de cealaltă parte şi o parte de D. Georges Blond nu s'a făcut încă ştiut, însă desigur că în curând renu- fenomen în lumea pianului şi a mu­ perienţe, după compunerea Juriului. tească, şi o dăruire fizică intensă pasio­ iubire, de sentimentalism cari îţi vor S'a început în primii aini cu o seve­ mele domniei sale va ajunge la noto­ zicei. Un univers nou de frumos so­ nată, care din tumultul activităţii lui, lumina drumul. ritate în judecarea operelor care nu rietate. nor, vrăjitorii ce scaldă auzul în re­ să arate că există în viaţă şi alt ceva, vărsări de culoare fără încetare me­ arareori era excesivă dar care totuşi Hotărârea eroului din romanul d-lui VICTOR POPESCU tamorfozate, adieri parfumate de to­ ne trezeşte melancolia privind la pe­ nuri care plutesc atât de suav în văz­ reţii de acum ai palatului dela şosea. duh, încât abia se desprind din do­ Au fost alţi ani când Juriul (dealtfel meniul visului, emană din pianul că­ mai întotdeauna acelaş) cuprins de ruia Giesecking primeşte să-i împru­ remuşcări a deschis destul de larg Mărturisire Aurora) mute o nouă şi nebănuită viaţă, flui­ uşile celor cari trataţi de „pompieri" dele unei neasemănate magii. Sunt au fost ţinuţi departe cu o neşovăi­ Abia pluteşte noaptea pe ape vii de stele. clipe în care clapele grăitoare sunt toare stăruinţă. Eu am împletit slovă puţină Corăbii de funingini aşteaptă ancorate, atât de aerian desmierdate de mâinile Dar port luceferi vii în mână. lui Giesecking, în cât pare un mira­ Altă dată, accentul Salonului îl dă­ să sune iarăş semnul în depărtări surpate, deau cei tineri către cari mergea toată Şi drumul risipit prin ogoare col că adierea sonoră se mai poate solicitudinea comisiei. Ba, într'un an ca'n urmă să scrîşnească zăvoare de porţi grele. percepe. Şi, totuşi, nuanţa se destra­ II seamăn cu gândul ce doare. mă încă, se dematerializează mai de­ Juriul a manifestat un pronunţat mi- Salcîmii ninşi de linişti pun visului pecete, parte, se spulberă mai tare, sunetul sogynism; mai toate pictoriţele şi-au Voi să veniţi cu sape — fulgere — rămânând aproape o iluzie, deşi, în văzut tablourile refuzate, fără să mai când besna se topeşte în sângele luminii; Pană vor creşte în inimi lugere, Domniţa îşi adună în părul lung, toţi crinii această clipă tocmai, se împdetesc pomenesc de cele începătoare dintre poate laţuri de muzică atât ae com­ care nu a pătruns nici una ! Până va inflori mândria nuferi şi iese'n pragul zilei, cu soare mult în plete. plexe, atat de repezi, atat de aride, Experienţa din anuu acesta însă, ni Din noroiul frământat până eri. incat chiar ae ntuiumarate ori labo­ se pare cea mai puţin fericită. E un îngemănări de cântec, de freamăt şi aramă rios strânse in maim ar risca la altul, mic „Salon des Indépendants", ames­ Eu nu vă'ndemn la hodină. se sparg în bulgări roşii, din zare până'n zare; să se trangă. tec de diletantism si de banalităţi. La zâmbind, Domniţa albă, cu busuioc şi soare, „Independenţa" erau destule năzbâ­ Gândul nu vi-1 mai vreau tină. Debussy, Ravel, Scarlatti, Mozart, descântă apa zilei, s'o toarne 'n câmpuri, vamă. tii cu care te amuzai cel puţin; oa­ Luminile veacului le sting, le-aprind se ţes in nălrama üe vibraţii impal­ pabil de daponderate, uşoare ca su­ meni făcuţi din burlane, capete cu După cum v'aud cântând, doinind. câte un mosor de aţă în loc de gură şi Şi'n carul dimineţii porneşte-apoi pe glie itul şi trăgezina tiecare cupă de mu­ zică, dincolo de limitele năzuinţelor alte „invenţii" de aceeaşi lealitate. La turnând mici curcubee prin crengile de rouă De vă dau strofele-acestea buchet cugetelor, când interpret le este Uie- Salonul Oficial nu lipsesc cu toate şi când lumina albă e veşmântare nouă E că vă mişcaţi prin vreme prea încet. secKing. acestea lucrurile bune dar se pierd, in car — Domniţa moare — prelungă melodie... înnecate de lucruri mult prea slabe. Frate ţăranş, inima-mi seacă Franţei şi Germaniei, cărora le-a fost dat norocul de a avea pe Cortot Iată tablouri semnate de atâţia artişti De când ţii sclipirea gândului în teacă. DAN BALTEANU şi cari grupate între ele ar fi dat un şi Giesecking, le răspunde, tot atât de

1 tericit Spania, unde Ricardo Vîmes ansamblu dintre cele mai frumoase; I. O. SUCEVEANU din volumul ..Poemele (Bărăganului' Buneseu, Angheluţă, Avachian, N. este supranumit „Vinies cel cu dege­ te de zână". Poezia ritmului, cele mai Acontz, Dudu Alexandrescu, Băjena- subtile creionări de caracter, prospe­ ru, Bălţatu, Vânătoru, Iorgulescu- ţimea şi transparenţa ideală a unui Ior, Enea, Florica Cordescu, Nicolae joc stăruitor de minunate evocări, Cernescu, L. Demetriade, Bălănescu, SALONUL OFICIAL cascadele de mărgăritare alternânde Micaela Eleuteriade, Bărbieri, Tantzi cu farmecele răscolitoare ale cantile­ Demetriade, Ghiaţă, Rădica Maniu, nelor, un dar de a prinde în raze de Phoebus, Nelly Vavilyna, Joséphine lumină şi de a sensibiliza cele mai Tremei, C. Vlădescu, Vulpe şi alţi ascunse tainiţe din orice muzică, sunt câţiva cari îmi scapă. O surpriză apanajul marelui Vinies căruia De­ deosebită ne-ia făcut reapariţia dilui bussy, Ravel, Falia, aproape toţi mari Corneliu Mihăilescu yde nerecunoscut compozitori contemporani i-au dedi­ în „Moş Toader" iar d-tl Mützner, Gh. cat compoziţii astăzi universale. Sabin, Gh. Năsturel, V. Scodrea, G. Fără a atinge aceleaşi supreme Naum, Letiţia Lucasievici, Nicolae culmi, dar cucerind cu cea mai ele­ Stoica au contribuţii remarcabile. Fă­ mentară uşurinţă dreptul de a fi nu­ ră îndoială prestigiul Salonului e miţi mari pianişti şi interpreţi sunt mult diminuat cu actuala expoziţie şi germanii Edwin Fischer şi Walter şi asta pentru că lipsesc foarte mulţi Rummel, artişti unici în chipul lor dintre artiştii cei mai reprezentativi. de a se închina muzicei, de a cânta S'ar putea face o listă a celor cari lip­ splendorile romantismului, în ceeace sesc, mult mai lungă decât a celor priveşte în special pe cel de al doi­ prezenţi. Motivul e că recompensele lea şi excepţionalul pianist francez materiale sunt neînsemnate. Sunt Jean Doyen, care face din pian isvor foarte sigur că dacă Salonul ar fi din de sunete curat ca lacrima, infinit de nou înzestrat ou fonduri suficiente delicat şi de diafan în expresivită- pentru achiziţii şi premii, nu ar lipsi ţile ce desprinde. nimeni iar premierea sau chiar sim­ Vom putea oare, într'o zi, să nu­ plul fapt de a expune la Salon ar mărăm măcar pe unul dintr'înşii recăpăta toată semnificaţia. printre oaspeţii noştri? G Vânătoru Portret N. N. Tonitza Cap de turcoaică N. Enea Portretul d-nei G. M. Саисіооѵ = 22 Aprilie 1939 UNIVERSUL LITERAR 5 Săracul mos Tache... de PAUL CONSTANT Imi povestea una, baba Lina, soacra lui Costică prin sate îl cunoşteau ca pe un cal breaz, şi pe ros şi fericit... Pasă-mi-te simţise şi el că peste era dusă la cules, cu toţi ai casei... Se ducea femeia pompagiul din gară, care face prescuri şi năpo- unde oprea trăsura îi eşiau înainte, cu căciulile toate păcătoşeniile şi deşertăciunile vieţii lui, zi­ de cu noaptea şi venea tot pe noapte... Pe moş rujnii pentru sărindare : în mână... lele astea de curăţenie şi joc copilăresc, spre isbă- Tache îl lasa singur... Imbucaturit deajuns n'avea — Eh, săracul Moş Tache... Numai cine l-a cu­ — Să trăeşti. boer Tache!... Bine ai venit sănă­ virea sufletului şi păcatelor lui erau trimise. nici o altă grije ae eh.. Seara îi aducea cate o ga­ noscut, înţelege de ce oftez când pomenesc nume­ tos... Se dărăpăraseră hainele după el, dar mustaţa o rată de must, câte un paneras de struguri şi miez le lui... A împlinit maică, nouă ani, iacă acum la Moş Tache sta trântit în fundul trăsurii şi-i sa­ ţinea tot înţăfoiată şi năclăită de vopsea... Patimă, de nuci noi. Omul manca şi bea ca ăi zdraveni... Cuvioasa Paraschiva, decând s'a dus unde i-a fost luta ridicând numai un deget în sus... INemţoaica maică!... Aşa apucase, aşa trebuia să moară... Nu Ar ii vrut el sä toace şi o cureluşă de pastrama, rânduit... Până la şase săptămâni i-a făcut pentru moţăia şi ia din cap, fericită că a pus mâna pe mai avea pantaloni pe el, dar făcea tot pe beiul... dar n'avea cu ce, sărmanul de el... ale sufletului, una Lionora, de'i este nepoată de chilipir... Bărbierit la sânge, cu mustaţa sumeasă în sus şi cu Intr o zi, aşa ain semn, numai că se întinde pe vară a doua, şi care a fost măritată cu lordache pat şi strigă sa vmă nepoata-sa, Lionora.. Se băr­ După ce i se ura cu ea, îi punea în taşcă biletul ciubucul mereu aprins... Acum, de asta nu era pa­ astaragiul din uliţa negustorilor... De atunci însă, bierise proaspăt şi-şi făcuse mustaţa ca de flăcău... de drum şi bani de cheituiaiă, pe care nu mai gubă; că tutunul creştea prin curţile oamenilor şi mila lui Dumnezeu!... Nici tu de şase luni. nici tu Când a venit temeia, i-a iacut semn să se dea mai Dumnezău ştie cum îi încropea, rămânând mai printre tarlalele de porumb, iar căneala de mus­ sărindaru de un an şi de trei ani... aproape de el, şi i-a vorbit cu limba puţin cam singur, şi mai uscat... tăţi i-o da un cojocar de vopsea misăzii cu ea... Bine, că n'avea după urma lui nimic şi nici ea îngreunată : — Eh, săracul Moş Tache! !... N'a mai trecut, S'a întâmplat să mă duc o dată pe la Lionora, nu era vreo pricopsită!... De unde nu este, nici — Lionora, să ştii că eu mor astăzi... Să-mi a- maică, multă vreme şi s'a dus dracului şi sfoara era pe vremea Păresimilor, ca să facem rânduiala Dumnezău nu cere... Dar au trecut, maică, zile duci o oală cu vin dat în fiert, şi să ai grije să mă mari de prasnic, şi nu s'a pomenit să vezi şi la că­ de pământ dela Motoci şi amărâtul ăla de stuf... de 7 ani a lui socru-său, de fusese baeal şi staroste de isnafi.... Vezi dumneata, la o treabă ca asta îngropi în cavou... Să vă ajute Dumnezău, vouă şi pătâiul lui un ciob de casie sau un amărât de tă­ Rămăsese cu casele şi cu armăsarii şi ăştia ca vai sunt atâtea de făcut, că un cap singur nu le poate copinor voştri după toată bunătatea şi milostivenia ciune stins... L'au îngropat în cavou, că atât îi ră­ de capul lor!... dovedi. voastră... măsese nevândut din toată averea de-a avut-o, şi Casa troacă şi dărăpănată, armăsarii bătrâni şi Pe biata Lionora au podidit-o lacrimile.... Se nu s'a mai abătut nimeni să-1 tămâie sau să-1 je­ Am găsit femeia, mi-a dat făina de colaci, de costelivi... Intr o zi s au dus şi astea... Casa i-a învăţase cu ei ia casă şi ain blândeţea şi omenia lească. prescuri şi năporujnie, grâu ales şi bătut în piuă, luat-o unul, Gambanis, la care avea ipoteci, iar lui ie venea parcă duh de înţelegere şi voie bună... Eh, săracul Moş Tache... cât a fost om, cu aca­ tămâie şi o oca de lumânări de câte o para... M'a armăsarii un ţigan de făcea birjerie în târg... Ră­ Începuse sa gaiaie greu... Dacă a văzut aşa iemeia, returi şi în putere, stăteau toţi, ca roiul, înpreju- omenit cu o cafea, cu nişte lapte de tahân, că era măsese lefter, bătrân şi singur... Când a eşit pe a repezit un copil aupa popă ca să-1 împărtăşească, rul lui... şi în punga lui băteau toţi, şi calici şi pri­ in post, după care am dat să plec. Când să-mi poarta casei care nu mai era a lui, l-au podidit lă- şi-a cnemat bărbatul ain dugheană şi i-a adus o copsiţi, că n'avea săracul băere de strâns şi i se strâng testimelul şi să-mi văd de drum, numai că crămile... S'a oprit în stradă, uitându-se în sus şi oală ae vin dat in liert... Dupa ce a luat împărtă­ prefirau purcoaele de galbeni printre degete, ca intră şi moş Tache în odae, ferchezuit şi îmbrăcat în jos, fără să ştie încotro să apuce... Unde mai era şania ,a golit cu sete oala de vin şi sa potrivit pe nisipul şi ca apa... într'un ilic de stofă înărâmzată de macat... Când Moş 'lache ăla pe care îl ştiau şi copiii de ţâţă, pat cu la^a in sus... Kandueiile morţii, maică... Co­ De multe ori mai cutezam să-i zic: Boer Tache, l'am văzut bălţat cu roşu. Doamne iartă-mă că-mi care hrănise şi îndestulase pe toţi pricopsiţii târ­ piii schinceau prm colţuri mâhniţi şi ei de paguba mai pune tagă risipei că mâine ţi se slăbeşte chi­ vine să râd, am crezut că vrea să facă glumă şi că gului ?... Toate le bătuse parcă vântul şi nu mai sulietuiui bun al iui moş lache... Săracul moş Ta­ mirul şi pe urmă oftezi... s'a îmbrăcat aşa ca să semene cu vre-un baş-cioho- rămăsese locului decât o oşişte de om bătrân, fără che... Atat a apucat să mai spună înainte de a o — Lasă fă, Lino, cât m'o ţine, să-mi petrec... dar după vremea noastră... cer, fără pământ, fără vlagă în el... porni pe lumea ailaltă... — Eh, boer Tache, parcă văd c'o să se rupă ţii- Aoleu, moş Tache, dar ce-ai păţit de te-ai cebă- Baba Lina, cocoşată mai greu de amintiri, îşi a- — Să nu laşi vre'o babă a dracului să chirăe toarea şi o să cazi la mâna altora!... luit aşa ?... — Dec !... pucă un colţ de testimel, cu care îşi uscă o lacrimă după mine sau la mormânt, că Dunăre mă iac... rostogolită până sub straşina nasului. Lionorii i-a venit cam peste mâna şi a pornit Mi-am trait traiul, rm-am mâncat mălaiul... I\'am Aşa era, maică... La el în casă nu se mai ispră- să se văicărească : viau zaiafeturile... Aduna toată lumea din târg şi — Doamne, haină lume ai mai rânduit pămân­ nevoie de bocetul babelor... petrecea cu zilele... Şi ţiganii lăutari îi lua urma tului !... Şi multă fără de lege ai mai semănat în — Ce să fac, babă Lino, n'am altă putere!.... i-am — Şi a murit, babă Lină ?... pe unde se găsea şi răzimau pervazul uşii de nu-i sufletile oamenilor!... De unde era să ştie Moş făcut şi eu din ce am putut o trenţuică să şi-o — A murit maică, cum să nu moară!... Pe unde i-a eşit vorba, pe acolo i-a eşit şi sulietul... mai putea urni din loc, până nu-i prididea răgu- Tache, că ruda şi prietenul trag numai la sacul cu pună în spinare!... Copii mulţi, casă grea.... şala şi somnul... făină şi la punga cu bani, şi că omenia este lucru — Lasă, Lionora maică, nu te mai jelui, că pen­ — Săracul moş Tache... Şi v'aţi ţinut de cuvânt L-au omorât, săracul, chefurile şi muerile... de batjocură!... De unde până aci îl înăduşiseră cu tru purtat prin casă este foarte bună. ca să nu-i chirăiţi la moarte ?... La el în casă era vraişte, de nu mai ştiai cine dragostea şi nu cuteza unul să-i zică decât „boer Credeam că moş Tache o să se simtă ruşinat şi — Ne-am ţinut maică, atât cât am putut şi noi... este stăpânul... Şi se adunau pehlivani şi podărese, Tache", când ajunsese la aman îl ocoliau cu toţii c'o să sloboadă vre-o vorbă de mânie sau batjo- L-a primenit, l-a slujit şi l-a dus în cavoul de-i de toate neamurile, toată stricăciunea târgului, şi şi rămăsese să răspundă la numele de „moş coră.... Ţi-ai găsit... Işi răsucea mustaţa şi râdea cu mai rămăsese proprietate... Am pus un gropaş şi vorba lor era ca la turnul Babilonului... Tache"!... gura lui mare şi ştirbă... i-a întundat tiriaa cu cărămidă şi var ,am aprins şi noi o candelă, creştineşte şi ne-am văzut de Câteodată se scârbia, şi te pomeneai cu el Noroc de nepoată-sa Lionora, că l-a adunat de — Ce vorbeşti, Lionora!... Păi tocmai de asta am plecat... treabă... pe uliţă şi l-a dus la ea acasă, să-i dea adăpost şi venit!... Să-ţi mulţumesc pentru mundirul ăsta!... Pleca, maică, prin străinătăţi, şi şedea cu lu­ să-1 îmbucăturească... Se cheamă că tot a avut Mă uit în oglindă şi mi se pare că sunt căpitan de — La trei zile însă, ce-mi vine în cap: să mă duc la mormântul lui moş Tache, să-1 tămâi şi să-i nile... Dumnezău grije de el şi i-a trimis un suflet milo­ roşiori!... Nu-ţi poţi tu da cu socoteala câtă tine­ sparg un ciob de oală nouă, după obicei, de... Când se întorcea, era cu punga uscată şi cu câte stiv, care să nu-1 lase pieirii... reţe îmi dă, când mă văd îmbrăcat cu el!.... o marţafoaie de braţ... Avea el patima să nu vină Toamna se lăsase frumoasă, plină de soare, de se Acum, ce să-ţi spui: Bărbatu-său vindea cu co­ Mă întoarce cu 60 de ani în urmă!... Uite, îmi singur, şi să mai prefire femeile... bucurau oamenii că au vreme bună să termine tul astar pentru sărăcime şi abia putea să-şi încro­ pare rău că nu mă prea ajută picioarele, că m'aşi ^A dus-o el cât a dus-o aşa, până şi-a luat seama culesul viilor... Când ajung la cimitir şi dau să des­ pească necazurile lui... Copii, anul şi găvanul, erau duce să dau o raită prin târg, aşa, cum mă vedeţi!... că'i ajunseră banii la podeaua sipetului... Şi a mai chid oblonul cavoului, maică Precistâ, ce-mi vă­ dela Dumnezău şi trebuiau ţinuţi pe mâncare şi — Eh, săracul moş Tache!... Este drept că se bu- îngenat-o cu zaiafeturile... Ii venise însă apa la zură ochii. Bolta firidei crăpase şi se prăbuşise... pe îmbrăcăminte... hăise la faţă de toată isprava, iar pântecul i se fă­ gură şi da să se înece... Datorii pe la toţi cămăta­ Cu alte cuvinte, moş Tache făcuse aşa, ca un fel cuse cât toba... Avea dropică şi tăeturi la glesnele rii, ipoteci făcute la chef şi fără socoteală, casa a- Bietul moş Tache şedea într'o cunie din fundul de explozie... Am cmrăit cât m'au ţinut puterile, junsă troacă. curţii, omorându-şi timpul cu copiii Leonorii... picioarelor... O ducea greu de tot cu sănătatea şi până m'au auzit pomojnicul cimitirului şi a dat Veneau la el, ca dracii... Moş Tache, fă-mi un nu răsbea boala de cât cu inima lui bună, care nu tuga la mine să vadă ce s'a întâmplat... Eh, săracul Moş Tache!... îmbătrânise şi mus­ de-a caii; uite ţi-am adus căpăstrul să ţi—1 pun în mai îmbătrânea... S'au mai adunat ele şi câteva babe, paracliserul taţa îi cărunţise şi cădea pe oală... Patimii însă, gură... Moş Tache, săracul, le făcea pe toate, bucu- Era, cum îţi mai spuneam, pe vremea coptului n'ai cei-i face... Era vârâtă în el dela născătoare bisericii şi lume de prin cimitir... smeu cu coadă... Sau: moş Tache, hai să ne jucăm viilor, înainte de Cuvioasa Paraschiva... Lionora şi-1 râcâia la inimă... Mai avea el câte o ţiitoare pe — Ce este, babă Lină ?... Ce ţi s'a năzărit ?... la mahala, câte un grecotei cu care învârtea o — A făcut moş Tache explozie, pornojnice !!... carte la cafenea, câte un pârlit cu care o mai lua Babele şi-au făcut cruce şi şi-au scuipat în sân... din loc la băutură... Geaba însă, maică!... Se vedea Una a leşinat pe platul de alăturea, iar vre'o cât de colo că că i se subţiase chiagul banilor şi că două au dat fuga în oraş, împânzind lumea : era pe drojdie... Trăsura însă cu armăsarii negri — A făcut moş Tache explozie !... şi vizitiul cu fes pe cap, îşi rupea din carne, dar — Doamne apără ,dar lucrul a fost de basm.... nu-i lipseau... Au venit târgoveţii, a venit şi Lionora, a venit şi Boerul era tot boer... un ipistat dela poliţie... Nimeni nu şi-a dat cu so­ coteala din ce se putea deveni una ca asta!... Numai Işi vânduse moşiile dela Cornăteşti şi Oţoi, via din dealul Buicăneştilor, pădurea Ostrovenilor, Co­ târziu, când a picat un beţivan de cioclu, unul de-i nacele... Nu-i mai rămăsese decât o sfoară de pă­ ziceau golanii Clondir, a dat lumea în lături, des­ mânt la Motoci şi o baltă înecată de stuf dela luşind după mintea lui... scursul Olteţului... Nimica toată... — Dom le itindent, ăsta trebue că l'au îngropat cu burta plină de must... Şi, vezi dumneata, când Când îi venea însă câştiul, mult, puţin, cât era, a început să fiarbă în el, i-au plesnit cercurile şi o croia prin străinătăţi să mai dea o raită pe unde doagele.... a mâncat lupul oaia... Nu şedea mult, că nu-1 mai ţinea punga... Când se înapoia însă, patima dracu­ S'a pornit lumea pe râs, de parcă nu mai erai la lui, aducea şi nemţoaica după el... Işi năclăia mus­ mort, iar pomojnicul a pus să aducă un cauc de taţa cu vopsea, se încocona ca ăi tineri şi-şi suia var şi să dreagă firida la loc... madama în trăsură:... Eh, săracul moş Tache!... S'a dus şi ăsta, şi — Să mă duci, mă, la moşie!... parcă n'a fost de când lumea !... — Basme, maică!... De unde să mai aibă el mo­ Socotind că a întârziat cu vorba şi şi-a uitat de şie!... Vizitiul însă, om priceput şi meşterit, ples­ treburi, baba Lina şi-a strâns nodul testimelului nea din bici şi pornea cu armăsarii coardă, colin­ sub bărbie, sculându-se să plece. dând pe drumuri de ţară, până departe... Moş Ta­ Acum nu te supăra matale, dar am să mă duc che, Dumnezău să-1 erte, o ducea pe madamă cu la una, cucoana Olimpia, să mă arvunească pentru zăhărelul. tămâiatul şi bocitul lui bărbatu-său, până i-o slo­ — Uite conacul nostru... Stâna aia de colo este bozi sărindarul de un an.... proprietatea mea... Viile din deal sunt tot ale Rămâi sănătos, maică... Eh săracul moş Tache, mele, însă o să le vedem altă dată... Oamenii de bine că mai trăesc eu, ca să aibă cine-1 pomeni!...

care să facă imposibilă orice limită, ori corpurile lor nu se frâng, ci se apleacă, Din aceste note sumare, se desprind oe diferenţiere, restaurând haosul, adică întocmai ca lianele; braţele lor nu au de pe acum câteva concluzii, asupra că­ Pantheon indic imagina adulterată a Unităţii nedespi- gesturi umane (aspre, unghiulare) ci se rora vom stărui în articolul viitor. Din cate prin Creaţie. îndoaie ca în dans. (Dansul, e cel mai suferinţă şi robie se naşte dorinţa de (Urmare din pag. l-a) Omul „singur" luptă să-şi cucerească, dinamic simbol al Creaţiei, al devenirei beatitudine şi libertate; experienţa, „rău­ prin teorie metafizică şi practică asce­ ".•itmice. Shiva a creiat Lumea dansând. lui" conduce cu fatalitate la dorinţa pot depăşi condiţia lor divină. Oamenii, începe Creaţia, Cosmasull, devenirea — tic—contemplativă, libertatea (mukti, Natarâj, „dansul regal", este o formulă „binelui". (Punem în ghilimete aceste pentrucă sunt oan№ni, adică fiinţe efe­ instinctul ontologic, latent în orice fără- moksha) . Această libertate absolută prin oare se exprimas Creaţia şi Viaţa cuvinte pentrucă ele trădează gândirea mere şi tragice — pot lupta ca să su­ mitură din marea unitate iniţială, în­ este egală cu restaurarea autonomiei cosmică). indiană, care nu 'cunoaşte „bine" şi prime „numele şi forma", dobândind cearcă să realizeze unitatea la celait „rău" decât pe planul manifestat, in astfel autonómia, desăvârşită; propria cap: în infinit. spiritului şi ruperea oricăror false le­ Privind scenele reprezentate în arta nâma rupă"). Extremele nu se ating, ci lor suferinţă îi îndeamnă să se mân­ gături cu Lumea. Omul ca „specie" — indiană, privind oamenii aceia care se De aceia, tot ce devine, tot ce are se creiază tuna. pe alta. Dar, chiar în a- tuiască. Zeii, trăind într'o beatitudine întocmai ca şi celelalte „specii" din apleacă în ritmuri moi, femeile acelea viaţă, tinde să se înmulţească până la fară de xtarinţa aceasta a unor anumiţi continuă, nu simt nevoia, autonomiei. Univers — e stăpânit de aoelas instict cu corpuri rotunde, animalele cu mers societate, până la exasperare. întocmai oameni ide a se mântui, cucerindu-şi de­ Din acest punct de vedere, al libertăţii ontologic; el tinde, fără să-şi dea seama legănat (elefanţii, gazelele) — ai impre­ ca şi jungla, în care toate seminţele îşi plina autonomie spirituală — există in spiritufiul, este preferabil să fii om decât să-şi depăşească „individuaţia" (nâma­ sia că prin nici tunul din ele nu curge găsesc ldc, şi toate formele vegetale se întreg Ctamasui, în însăşi structura zeu. (Vezi cartea noastră Yoga şi studiul rupa) printe'o „totalizare" având ca li­ sânge, ci sevă. Ele nu am mişcările inlăniţuesc într'o uriaşă contopire — tot dleveaiiirH, o tendinţă latentă de reîn­ La concezicme d'&lla liberia, nel pemsiero mită Infinitul. frânte şi gieisturile fragmentate ale cor­ aşa existenţele, pe toata nivelurile cosmi­ toarcere la matcă, adică la nediferen- indiano, „Asiatica", 1938). De aceia în arta indiană nu există pului nutrit cu sânge. Ritmul lor e lent ce, încearcă să se aglomereze, să se depă­ ţierea primordială. Această voinţă de spaţiu gol. Orice colţişor este ocupat de şi armonios, ca într'un mare somn. iile Ca să ne reîntoarcetm la semnificaţia şească necontenit în număr, să se răspân­ reîntoarcere se trădează, am văzut, prin nenumărate fiinţe, zei, divinităţi mi­ respiră în acest văzduh salar, dar izvorul spirituală a pantheoniului indian, numă­ dească pretutindeni până la completa o- înmulţirea exasperată, tinzând la ocu­ nore, animaile, plante, embleme simbo-* vieţii lor se află altundeva: în ape, în rul imanis al zeilor şi făpturilor mitice se cupaxe a Cosmosului. Şi această tragică parea Cosmosului. Gestul acesta este lice. Tendinţa spiritului indian este să pământ, în matricea leturică. Sensul a- explică prin concepţia „eternei deveniri" condiţie a individualizării, nâmarupa, formulait iconograíic prin ritmurile ve­ ocupe spaţiul, de câte ori se referă la oonicapţie care este piatra din capul un­ tinidte tot către unitatea primordială, că­ cestei vieţi vegetale — în care se inte­ getale, prin simbolurile acvatice; Apa, existenţe şi Viaţă. Odată izvorul fiind ghiului în metafizica indică. Tot oe nu tre Marele Tot nediferenţiat, dinaintea grează, prin artă, şi oamenii şi zeii—tre­ haosul nediferenţiat şi bogat in latenţe descătuşat— el trebuie să curgă necon­ e ,ДЬег", tot ce nu e „spirit"— se află Creaţiei. Este şi această tendinţă către buie căutat în valoarea simbolică a (în „seminţe"), stă la, începutul şi la tenit, îmnecânid totul. Arta indiană, în înbr'o necontenită devenire, într'o trans­ infinit o încercare de a depăşi indivi­ apei, care este în acelaş timp principiul sfârşitul Cosmosului. „Unul", care nu formare fără odihnă. Om, plantă, zeu — dualul. Şi dacă acest „individual" nu general are ca obiect Cosmosul, şi artis­ nediferenţierii primordiale (Haosul = mai poate fi dobândit în actuala con­ sunt nâmarupa, sunt existenţe „indivi- este suprimat — ca în tehnicile ascetico- tul indian tratează Cosmosul în confor­ Apa, în toate tradiţiile cosmologice) şi diţie cosmică decât de anumiţi oameni duate", şi ca atare fără număr, pentrucă meditative sau contemplaţia pur metaifi- mitate cu metafizica tradiţională a In­ izvorul tuturor „formelor". Ritmul ve­ (contemplativi) — este recreiat printr'o principiul individuaţiei este în acelaş zică — chiar de către onnuil însetat după diei: ca o necontenită unduire, ca un getal este doar o formulă a ritmului înmulţire infinită a formelor. Regăsim, timp principiul pluralităţii, şi atunci autonomia spirituală absolută, el este ocean de forme vii, ca un Tot în deve­ acvatic. „Ocupând spaţiul" ou existenţe deşi sub un alt aspect, aceeaşi formu­ când încetezi de a mai fi Unul, eşti suprimat prin însuşi instinctul speciei nire. De aceia nu există unghiuri în arta structurate conform cu ritmul vegetal — lă a „totalizării". Fără-Număr. Când unitatea primor­ sade, care tinde să se înmulţească până şi iconografia indiană. Personagiile sunt arta indiană îşi manifestă tendinţele că­ dială se sparge — cu alte cuvinte, când la infinit până la o aglomerare totala, reprezentate într'o continuă unduire; tre „totalizare" MIRCEA EL1ADE UNIVERSUL LITERAR 22 Aprilie 1939 Raportul hatalionu Ini -Fragment din romanul „COSTIN'% în lucru- de IOAN URCAN Costin nu se resimţea de pe urma să rra-mi hiaţi în nume de rău... br'o zi, o poezie, „Scrisoare Leme- — Directoarea liceului de fete a — Dar de 'ce n'ai vrut să vorbeşti — Dar, doamnă... protestă Por. faptului că stătea toată ziua în Sunt viniosvat că am compus-o. De viştilor". Lemeviştii suntem noi. A pus mâna pe versuirile mele şi a faţă de domnul maior ? thos, abia stăpânindu-şi râsul. aerul plin de praf al clasei, să ci­ ce am făcuit-o, nu pot spune. primit-o un coleg al meu, pe care venit să ceară socoteală. Vrea să — N'am vrut să pătez renumele — ştiu, ştiu, domnule maior, vă tească : exerciţiile militare durau Directoarea sări : nu-ll voiu nuimi. 'Ceilalţi iau socotit vadă scrisoarea fetelor, Dă-mi-o, te lioeullui de fete, doamnă. Mi s'a pă­ rog, 'totuşi, să nu luaţi măsuri. V'iaş cel puţin două ceasuri, în fiecare — Auzi, tupeu ! Nu poate spune ! că trebuie neapărat să răspundem, rog. rut nedemn să arunc cu piatra în fi recunoscătoare. duipă-amiază şi sufletul curat al Ai să spui numaidecât ! ca să plătim cu aceeaş manetă. — Iţi dau o copie. Vreau să păs­ adevăratul vinovat : aşi fi făcut Maiorul păru a se gândi, apoi, oa pădurii nesfârşite din jianul şcolii Ochii lui Costin sticliră şi, de mâ­ M'au rugat pe mine să compun răs­ trez originalul. rău, nu inumai şcolii ci şi elevelor, şi cum ar ceda cu multă greutate : îl întărea ca un balsam minunat. nie, deveni şi mai palid : punsul şi am reuişit... după cum — Nu se poate. Crede că mint. care nui-şi dau seama, poate, de — Fie, doamnă directoare... Cu El nu bă/nuia interesul pe care — Doamnă directoare, nu pot v'aţi convins. In ce mă priveşte, De altfel, e bine că ai o copie, vina lor şi, la urma urmei sunt toate că, de... ştiţi şi dumnea­ l-a 'Stârnit între fete. Nici nu-şi a- spune lucrul acesta, pentrucă nu nu cunosc mici una din „oiţele" ne­ pentrucă originalul cred că nu-1 fete! Vă asigur că voi şti să-mi su­ voastră... Insfârşit.. triaigem cu bu^ mintea că a semnat poezia. Greşala vreau să arunc o lumină nefavo- vinovate care au fost în stare să vei mai vedea. O să-l păstreze „ma­ port pedeapsa, oricare air fi, fără a reţele... acrie îuamuri tot aitât de vulgare ca aceasta era să o plătească scump. rablâ asupra liceului de fete. ma pădurii", cred. O cunoşti ? Ah, mă plânge. П pot chema pe dom­ Directoarea răsuflă uşurată : acelea din versurile mele şi încă „Unionistele", dorind să aibă ver­ „Mama pădurii" protestă : dacă ai şti ce urâtă e ! nul maior ? — Vă mulţumesc, domnule maior. într'o formă... vai de capul ei. surile, le copiaseră toate în caetele — Şcoala ipe care o conduc este Matei căută scrisoarea şi i.o în­ Directoarea, palidă, ocolind pri­ Vă rog să-mi iertaţi invectivele de lor de „suveniruri". o instituţie model, domnule „căpi­ Directoarea isări de pe scaun şi se tinse. Costin adaogă : virea lui Coshini, dădu din cap, fără adineaorea... Eram pornită... scan­ In şcolile secundare —şi mai ales tan"! Vreau... apropie de Costin. — Cred că am păţit-o. A cerut a răspunde. dalizată, dar... nu aveam dreptate. — Calomnii ! în cele de fete — controlul pupi- — Sunt maior, doamnă. să fiu pedepsit aspru. Cu atât mai Costin se apropie de birou şi su­ — V'aţi schimbat, deci părerea trelor este foarte des. La un ase­ — N'are importanţă. Insfârşit... nă. Plantonul intră. despre noi ? menea control, în pupitrele câtor­ domnule maior... E tot uina. Vreau — Total. Costin aire mult caracter — Caută-1 pe domnul maior. Mi va iruterne, fu descoperită şi poezia neapărat să ştiu totul şi o calitate rară : discreţia. se pare că este în cancelaria profe­ lud Oostin. Apoi, către Costin : sorilor. — Vă surprinde? V'iam spus, doar, Directoarea, scandalizată procedă — Vorbeşte ! că este cel mai bun elev din şcoală. Plantonul eşi, în timp ce direc­ la o anchetă, amănunţită, aflând — E un secret care nu-mi apar­ — Sunt convinsă că merită. Pur­ toarea oftă, băgând scrisoairea în astfel, că este opera unui elev din ţine, doamnă directoare, dar, dum­ tarea lui de acuma nu o voiu uita poşetă : clasa a patra a liceului militar. neavoastră vi-1 pot apune. Insă, şi promit că o voiu răsplăti, repa­ Răcni, scoasă din fire : numai dumneavoastră. — Dumnezeule, Doamne, m'am rând, în acelaş timp, greşala mea. — Ah ! Liceul militar ! Toate' ne­ Directoarea îl examina, un mo­ făcut de râs. Trebuia să mă gân­ I se adresă Iuti Costin : plăcerile, sunt pricinuite ide a|cest ment, în tăcere. Văzu figura se­ desc la una ca asta. Mi-am compro­ — Ai rude în oriaş ? lildeu militar! De »data aceasta, voiu rioasă a lui Costin şi se întoarse mis şcoala ! — Nu, doamnă. .pedepsi din grau oibrăsnicia. spre Negrescu. Uşa se deschise şi intră Negrescu. — Nici cunoscuţi ? — Domnule maior, permiteţi, vă S? aşeză la birou. Văzând paloarea — Nu cunosc pe nimenea. Es într'o zi, in timpul orei de latină, rag, să stau de vorbă cu elevul, în­ directoarei şi privirile din care dis­ foarte rar în oraş. intră în clasă un soldat din com­ tre patru ochi. păruse orice urmă de mânie, îşi — Să vii, atunci, din când în pania trupei. — Cu plăcere, doamnă, numai să. dădu seama că furtuna a trecut. cândi, la masă la noi. Loeuesc chiair — Să trăiţi ! Sunt plantonul de se termine odată, afacerea aceasta. Zâmbi maliţios : la şcoală. la cabinetul domnului maior Ne­ — Dar rămâneţi, vă rog, în a- — M'am gândit, între timp, la — Vă mulţumesc, doamnă direc­ grescu. Domnul elev fruntaş-iutrier propitere. Cine ştie de ce sunt în fapta ruşinoasă de care te-ai făcut toare, -dar... Conţin A. Ioan trebuie să se pre­ stare copiii de azi şi mai ales „sa­ — Calomnii ? Doamnă directoare, rău ! Dar să ştii că de tine n'am vinovat, elev fruntaş-fuirier Costin — Dar ? zinte imediat la raport. tirii" aceştia de la liceul militar ! vă pot arăta scrisoarea lor. Şi vă a- spus o vorbă. şi la pedeapsa care ţi s& cuvine. Vei — NUş vrea să vă deranjez şi Profesorul se întoarse spre Costin: Maiorul fu jignit, dar continuă să sigur că n'a avut succesul de care — Eşti un adevărat camarad, face cinci schimburi de planton, mă tem să nu fiu nedorit. — Du-ibe! zâmbească, în vreme ce eşsa. Era s'au bucurat versurile mele ! Costine ! N'avea nici ю grijă: n'are eşti consemnat până la sfârşitul a- —• Dimpotrivă : am toate încre­ atât de ridiculă, sărmana femeie, ce să-ţi facă. Dacă te alegi cu Costin deschise pupitrul pentru — Vreau să o văd! Altfel, te nului şi ţi se va scădeia nota la derea în dumneata. N'aş fi invitat, pătrunsă de convingerea autorităţii câteva schimburi de planton, le pentru nimic în lume, un elev de a-şi lua „centura" pe care fiecare o anunţ că nu mă voiu odihni până purtare. Dacă... pe care i-o dădea situaţia ei ! impărţim. Fac eu jumătate din ele. la liceul militar, ia masă la noi. Cu avea la îndemână. La „raportul ba­ nu vei fi eliminat din şcoală ! Directoarea interveni, jenată : După ce se închise uşa, Costin Costin eşi să aducă scrisoarea. — Ei, mai vorbim în recreaţie. dumneata, însă e altceva... De alt­ talionului" (maiorul Negrescu era — Domnule maior... Elevul este auzi, în anticameră, hohotele de Trecând pe lângă cancelaria profe­ Polrni în fugă, pe culoar, la ca­ fel, soţul meu va fi încântat să te comandantul batalionului) trebuie vinovat, adevărat, dair cred că nu râs ale lui Negrescu. sorilor, auzi râsete şi vocea lui binetul maiorului. cunoască şi nu te vei plictisi : vei să mergi cu „centura pe burtă". trebuie pedepsit. A dat dotvadă de Directoarea aruncă o privire ve­ „Porthos". Directoarea apucă hârtia şi o citi sta de vorbă cu copiii mei, pe care Eşind din clasă, văzu feţele uimite mult bun simţ şi tact... Nu vă pot ninoasă spre uşă Inbră în clasă. Toţi ochii se aţin­ palidă, atât de palidă, încât lui sunt sigură că îi vei iuibi. ale colegilor. Şi el era uimit. In pa­ spune despre ce este vorba... A avut — Toţi o apă şi-un pământ : tiră asupră-i. Costin îi fu milă. Când isprăvi, se tru ani, pentru întâia oară era scos un gest care întrece în valoare gre- —• Vă mulţumesc... elevii şi profesorii ! Te ascult. Vor­ — Domnule profesor, permiteţi-mi uită lung la el. la raport. Ca s'o fi întâmplat ? — şala sa, care, in fond, nui este gravă, — Atunci, pe Duminecă ? beşte ! să_i cer ceva lui Matei Ioan, pen­ — De necrezut, dair nu mai in­ se întrebă el trecând pe coridorul da, da, neînsemnată chiar... Ored — Voiu fi la timp, doamnă. — Doamnă directoare, o să vă tru domnul maior Negrescu. cape nici o îndoială... pustiu. Bătu în uşă şi intră. că ar fi o eroare să fie pedepsit. Directoarea (plecă. iSpre mirarea mâhnesc, sunt sigur, dar aţi vrut să — Poftim ! Se liniştise. Maiorul era un uriaş, gras, întot­ Insfârşit, domnule maior, nu am Mi Costin îşi dădu seama că nu este ştiţi totul. Poezia care v'a scanda­ Costin trecu printre pupitre, până Fără provocarea aceasta, vă deauna vesel şi gata de glumă, dar nici o pretenţie... îmi retrag, ca să tocmai atât de „mama pădurii" pe lizat, este un răspuns, după cum la Matei. rog să mă credeţi că nu mi-ar fi sever cu elevii care greşesc. De câte zic aşa, plângerea... Consideraţi că cât i se păruse. Are u'n suflet. Iată, arată şi titlul. Elevele liceului pe — Ce s'a întâmplat ? — îl între­ trecut prin minte să compun Răs­ ori îl vedea, Costin îşi aducea a- nu s'a întâmplat nimic... în sfârşit, un loc unde va fi văzut care îl conduceţi, ne-au trimis, în- bă, în şoaptă, acesta. punsul" meu. minte Ide Portos, din „Cei trei muş­ cu plăcere şi unde i se vor spune chetari". cuvinte calde, cuvinte după care a Costin salută şi se prezentă. In tânjit de când s'a născut... timp ce rostea formula de prezen­ Maiorul іізЬиспі într'un hohot de tare, cu mâna dreaptă la vizieră, râs atât de sănătos şi de molipsitor, observă că în cameră exista o a încât Costin nu se' putu stăpâni să treia persoană, o femeie — pe care RAIDUL DE BRENET nu-1 imite. o compară numai decât cu „mama de TANTI IOAN IU Când se linişti îndeajuns ca să pădurii" din basmele pe care 1© ci­ se răsti la ei. — Ori sunteţi muţi! poată vorbi, îl întrebă: Am intrat în cofetăria „Indiana" M'am liniştit. Am auzit, bine. Pe — Nu mai vreau să, înţeleg nimic. tise în Cluj — care îl măsura din — Ce draeu' ai făcut de-ai liniş­ proprietatea d-lui Soerate Prieuipis. maimuţă o chiamă Den şi oricum : E atâta timp de când mă ehinuieşti Unde sunt aici? Ce sat e ăsta? creştet până 'n tălpi. Nu avu vreme îmi rotesc ochii de jur împrejur. altceva e Den şi altceva e Dan. atât că nu mai pot... Nu mai pot. Inafarşii e lămurit. A luat-o spre tit scorpia aceasta ? Eu mlam mă­ să termine prezentarea. „Mama Iar întârzie! Ce să fac? Trebue Vremea se scurge îngrozitor de Te urăsc că eşti aşa rău şi o să te Făiciu. surat o oră întreagă cu ea, fără Pădurii" sări în picioare : să mă resemnez şi aşteptând să încet. Am ajuns la a patra indiană bată Dumnezeu ; ai să pierzi „cucul". — Măi, dar Galaţii pe unde-s ? folos. Ba, mai rău am aţâţat-o. — Vasăzică, acesta este ? Am să-ţi savurez o indiană, sipeeiaiiitaltea dar pe asta n'o mai pot mânca. O Ai să pierzi — înţelegi ? Dănuţ mă — Uite colo, — făcu un puşti câr­ Costin îi povesti totul, arătând smulg urechile, nemernicule ! Dom­ casei. Mă aşez timid la o masă şi fărâmiţez, o pisez, o mâsgălesc privea cu Ochii măriţi de spaimă lionţat arătând cu mâna într'o că icteea şi primul gest porniseră de dar eu viforoasă, tremurând toată nule ,.căpitan", cer să fie pedepsit mă uit la ceas : 6 fix. Sunit foarte toată pe farfurie şi cu ochii pier­ parte. Duse avionul în plin, făcu un la liceul de fete. El nu făcuse decât de enervare, am ieşit din cofetărie. cu toată asprimea. nemulţumită de mine. Dece sunt eu duţi în frişca mi se conturează fi­ ocol mare spre entuziasmul copiilor să răspundă. aşa punctuală? Dece nu întârzii şi gura lui Dănuţ. Şi văd fruntea înal­ şi pentru propaganda aviaţiei apoi Comiandantul batalionului râdea — Mai domol, doamnă. S'a apropiat ziua raidului de bre­ o luă în spre direcţia indicată de eu ? Dece numai eu să aştept ? Of ! tă, pârul buclat rebel cu sclipiri şi­ cu lacrimi. Maiorul zâmbea vesel, amuzat, cu Raidul .de brevet, fioroasa probă fi­ rete, împărţit /de cărare la mijloc, vet. Penultima zi a fost pentru ele- copil. — Domnule maior, ceeace este toate că se vedea că încearcă din nală după care Dănuţ o să aibe ochii verzi ea gutuile şi masul drept vul-ipilot un vis de glorie şi un coş­ De prea mare bucurie că dibuise răsputeri să pară serios şl sever. voe să arboreze „cwcviJ". Şi nici nu cu vârful ipornit puţin în vijelie. mar. Ziua şi-a petrecut-o pe aero­ Galaţii începu să se gândească la surprinzător, este că ştia cine a — Doamnă, suntem gata să luăm prea ştiu bine ce-i şi cu acest „cuc" Până şi în frişca tot el. Şi alături drom făcând planuri despre felul un chef... O să facă un chef. scris scrisoarea. măsurile necesare, dar... da. doam­ dar dulpă icâte văd pentru el e foar­ mai spre margine, uite parcă se face cum o să facă ,;paf" pe cei delà într'un târziu dădu de turlele Râsul maiorului se înteţi : Galaţi, unde se fac deobiceiu raidu­ nă, nu uitaţi că „nemernicul" este te mult. Dacă-1 ia e minunat, dacă o pasăre, un cuc cu aripile lăsate, unui oraş. Galaţi. Gândi el bucuros — Era foarte .simplu : Cine te.a rile. Noaptea a avut vise grozave in nu... o să-i cânte icucu a jale. Din cu gâtul întins, cu ciocul căscat a dar unde o fi Sinetul. La urma urmei puis să semnezi versuirile ? cel imai bun elev din şcoală. care trece continente şi oceane ate­ cauza asta, eu nu mai contez. Şcoa­ cântec. putea fi mai la deal dar Dunărea, In mintea lui Costin se făcu lu­ „Mama pădurii" rânji, cu gura-i rizând în entuziasm şi urale. A venit lă, antrenament, ore de sbor, pre­ Afurisitul de maimuţoiu, m'a ză­ Dunărea trebuie să fie neapărat. mină. ,,Adevărat, gândi el, am sem­ ştirbă de incisivii de sus : şi ziua raidului care constă dintr'un gătire intensă pentru raidul de bre­ rit, mă priveşte fix şi parcă-mi spu­ Reduse motorul şi căută din ochi nat poezia !". — Daa?... Ah! Mă întreb, dom­ sbor Tecuci—.Galaţi şi înapoi în li­ ne : Eşti amorezată ? Te compăti­ aerodromul. Zări gara insă aerodro­ nule „căpitan", de ce este în stare, vet. Ei ! Şi dată dracului mai e şi nie dreaptă, adică dulpe... busolă. Negrescu deveni serios : mesc. Dă-1 naibii că-i un mitocan mul dispăruse ca prin farmec. Oum dragostea asta. Mai ales când iubeşti Pe când elevul nostru se sue în car­ atunci, eel mai rău elev din şcoală ! să te facă să aştepţi atâta! Dece în faţa gărei era o câmpie netedă — Costine, de data aceasta ai un aviator. Zi şi noapte îţi bate ini­ lingă ceilalţi se adună în jurul ma­ Frumos ! îmi dau seama de a- eşti aşa slabă ? Faci parte din sexul ateriza oa pe un aerodrom. Elicea avut noroc. In viitor nu garantez. ma tic-tae. Stai me:eu cu ochii pe tahalei ca să-i dea curaj. ceasta, din atitudinea pe care o iau cer şi cu gândurile'n nori. Dar ce frumos dar te faci de râs ! mai bătu de câteva ori aerul apoi Şi eu făceam, in şcoală, tot felul de educatorii lor ! Ii apăraţi, pe dea­ neplăcut e să aştepţi. Mă'.nfioir la Şi îşi întoarse capul (batjocoritor. — Să ne scrii dacă vrei colivă, şe­ rămase ţeapănă — gata benzina. farse, dar, ce dracul!, nici prin supra ! Am venit să găsesc dreptate fiecare siluetă care trece prin faţa Ia te uită a d.acului maimuţă. Ce ? fule! Nu uita multe complimente Bine că nu m'a luat Aghiuţă, gând nu-mi trecea să le semnez!... şi stau faţă 'n • faţă cu un avocat ! vitrinei în zăduful de afară, ascut Ştii tu năroado ce-i aia un raid de lui Talta Nae. Duipă presiunea regle­ gândi el, şi rămase cu ochii holbaţi Du-te. mentară pasărea se înalţă sbur tnd Adevăraţi satiri ! * urechile la fiecare pas cadenţat şi brevet ? Da, da. Am ajuns de râs. la firma gărei. Şi văzu scris cu li­ Costin salută şi eşi. rar ca al Iui, mă bucur, mă întris­ Sunt caraghioasă. Mi s'a urcat un timid ca un bondar îndrăgostit. E- tere mari de un cot : Râmnicul Maiorul râse : Elevii erau în recreaţie. Stă­ tez şi mă neliniştesc în prada unor nod în gât, mă ustură nasul şi ochii levul îşi luase harta cu el. Auzise Sărat. — Vă înşelaţi, doamnă. Ştim să tuse peste un ceas, în cabinetul! supraveghem educaţia elevilor emoţii pe care nu le lămuresc destul mi s'au umplut de lacrimi. Dar deo­ că e bine s'o iei chiar dacă te pri­ închise ochii, apoi ràmaœ prostit dată, Dan, veritabilul meu Dan a- maiorului. îşi desprinse centura, noştri... de bine căci Dan întârzie ca nici­ cepi taman ca mâţa... ca şi cum isprava n'o făcwse el. Un pare ca o furtună pe uşe. o puse la loc şi cotooxî în „careu". — Halal ! odată. Trebue să am o mutră foarte După ce privi indicatorul de pre­ suerai stridzmi, de locomotivă îl trezi nenorocită de vreme ce toată lumea — ...Dece plângi... siune, uleiul, turaţia motorului şi din tâmpeala în care căzuse. Se formă îndată un grup mare în — Şi ştim să_i pedepsim când juru-i : aflaseră toţi, de la Matei sunt vinovaţi. se uită la mine. Şi dece m'or fi is­ — Taci din gură şi dă-mi o ba­ constată că toate sunt în regulă, ii codind aşa ? Vreau să-mi iau o veni o poică nebună să se privească Lunganu... Cârnu... Botosul... a Ioan, de rostul prezentării lui Cos­ — Acest... Acest Costin este vi­ tistă. poză degajată, să se înţeleagă că nu înt.'o oglindă. Piloţii în sbor trebue pierdut cucu. Ha, ha. Bravo. Să în­ tin la „raportul ba talionului". Le novat, domnule căpitan şi cer ofi­ Dănuţ îmi întinde o batistă. Ar aştept pe nimeni. In definitiv ce, e că au o mutră grozav de interesan­ veţe minte. Ho. Ho. povesti totul, în felul său vioiu, pre­ cial să fie 'tratat ca atare. Fapta vrea să spue ceva dar renunţă. Pro­ ceva imposibil ? N'au decât să crea­ tă : ochii cu priviri dure, guira sărat cu străluciri de spirit, spre lui este o adevărată crimă. babil că lacrimile intimidează. dă c'am venit ide dorul... imdianelor îmi indes batista la ochi dar strânsă cu muşchii feţei inpietriţi Stau în balcon. E o zi superbă. De­ hazul tuturor. Hohotele se trans­ — Vă promit că veţi fi satisfă­ sau că înisfârşit... aştept o colegă., nu-mi pot stăpâni plânsul. — Dece de încordare, profilul tăiat ca'n parte către port zăresc pădurea ca­ formară în adevărate utrlete, când cută, doamnă directoare. Permi- o prietenă... plângi... ştii bine că-s ocupat şi că bronz, aşa cum visează fetele ro­ targelor, pavilioanele plutitoare, le spuse că, drept încheiere, direc­ teţi-mi să pun elevului câteva în­ Asta-.i bună. Adică trebue neapă­ rară să vreau te fac să aştepţi... mantice. Unde e „ea" să mă vadă pânzele şi macaralele negre ca toarea îl invitase, Duminecă, la de­ trebări. rat să aştepţi un aviator dacă stai sterge-ţi beţişorul c'ai puţină frişca acum ? Ah ! femeile, gândi el, dacă gpânzurătorile. jun. Apoi, adresându-se lui Costin : într'o cofetărie ! pe el. n'ar fi ele n'ar mai fi nici aviaţia. Digul pare un şarpe uriaş strălu­ Seara, după ce se culcă, singur în — Apropie-te! Cunloşti asta? — Ce ? Mai faci şi observaţii ? Şi merse cale lungă până după cind în lumină. Lângă masa mea a venit intre împărăţia sa din pernă, se gândi Costin se (apropie de birou şi După ce trebue să mânânc patru in­ socoteala lui ar fi trebuit să fie pe La un capăt se ridică vile albe cu timp o doamnă cu o maimuţă le­ la întâmplarea aceasta, fără a mai privi. Era un caet deschis. Deasu­ gată cu o pamglieuţă roşie. diáné până să te înduri să vii? la jumătatea drumului. Se uită 'n turnuri şi terase cochete la celălalt jos dar nu văzu nici urmă de Şiret râde. Era, fericit, din- cauza invi­ pra paginei, citi : „Răspuns la..." — Dragă... cum vorbeşti... Ai uitat colibe cu scufe de pae, case încli­ Aud cum o dssmiardă şi când pot şi nici pomeneală de vreun sat. Nu taţiei pe oare o-o făcuise directoa­ — Da, domnule maior. că peste o săptămână am raidul de nate de vântul marin. Cerul scăldat să-mi iau cehii de la geam privesc mai ştia încotro s'o apuce. Vru să de lumină se zugrăveşte alburiu, câ­ rea, dar îi era milă de femeia a. Se gândea la urmările pe care le brevet... cu indignare cum mănâncă amân­ scoată harta să se consulte cu ea teva fâşii de nori argintii plutesc ca ceasta neîndemânatiecă, ajunsă în poate avea fapta sa, de care uitase două din aceeaşi farfurie, cum dis- — Să nu te mai aud că pomeneşti dar socoti că mare pricopseală nu fulgii de spumă semănaţi la întâm­ fruntea unei şcoli mari ca liceul de aproape. Pricepu totul. „Mama pă­ despre afurisitul ăsta de raid... M'am graţiosul animal îşi înfige labele eşea nici dacă se uita la ea. plare. Şi din pământul încălzit se fete şi care, în sârguinţa sa de a-şi durii" era directoarea liceului de în prăjitură, cară bucăţelele la gu­ săturat să râdă şi oamenii şi mai­ înalţă un abur umed ce învăluie muţele de mine... îmi faci atâtea mi­ Ce-o fi, o fi, îşi zise el şi réduise face din plin şi cu pricepere dato­ fete. Dar de unde ştie că el a com­ ră şi stăpâna îi zâmbeşte drăgăs­ lucrurile îndepărtate şi face să le zerii şi eu nu pot spune nimic că-mi motorul. Aviatorul se plecă uşor pe ria, era pripită şi dădea din gre­ pus poezia ? tos ştergându-i babele: Dan, fii tremure conturul. astupi gura cu raidul de brevet. bot şi începu să scoboare în spirală şala în greşala. Chiar invitarea Iul — Ce te-a îndemnat să scrii cuminte, papă mumos! largă şi după câteva bonduri ae opri Simt o toropeală dulce de căldură la masă, era o greşala. „porcăriile" acestea? — Pentru mine e ceva foarte im­ pe o câmpie. O ceată de copii ză- şi strălucirea ţărmului. Dar deo­ Dan ? E îngrozitor. Numele lui la portant. Nu-i uin fleac. rindu-1, veniră'n galop agitându-şi dată un huruit teribil umflă văz­ Atitudinea lui îl mulţumea, însă, — Domnule maior... un maimuţoi ? Ii trecu prin minte că n'ar fi fru­ — A da ! Cum sunt eu de exem­ mâinile şi batistele în aer. Elevul îi duhul. Tresar. Sgomot de avion. pe deplin : ae purtase aşa cum era îmi vine să cred că doamna de mos să vorbească despre scrisoarea plu, un fleac,, un moft sentimental. întrebă cu ciudă : Pe la ora asta trecea înainte Dan. convins că eăte nobil să se роіати; alături îşi bate joc de mine şi simt Şi iar m'am pornit pe plâns. un om demn de nuimele acesta, do­ fetelor. Se hotărî să ia toată vina că mă stăpânesc porniri criminale. — Măi puişlamalelor, măi, unde Dac'ar fi el. Am fost rea cu el. îmi asupră-i. — Qlguţa..., draga mea..., ştii bi­ mă aflu aici. pare rău. vedind, în acelaş timp că n'a uitat Dacă mai pronunţă odată cuvântai 1 că este Iuănu' lui Inldreia' lud Tu- — Domnule maior, nu pot răs­ acesta scump nu ştiu ce sunt în sta­ ne că te iubesc, dar nu fii aşa co­ Şi fiindcă copiii cu tot curajul punde la întrebarea aceasta. Vă rog re să fac paii/.., înţeilege^mă. tăiat nu îndrăsineau să răspundă (Urmare în pagina 7-a) doiru' lui Sămininănu' Babii... 22 Aprilie 1939 Cronica dramatică Criza literara româneasca (Urmare din pag. I) TEATRUL COMEDIA : Scandal nicio dorinţă de a-şi înşela tova­ trundere a personagiului. De alt­ decât de ultimul roman româ­ obscene sau colorate după cele Iul cititorilor, sunt aceia cărora această titulatură, dar nu este la Monte-Orlo, de /Sacha Guitry răşa de viaţă, contele Davegnâ se fel şi publicul a reacţionat cor­ nesc. Este, în nesiguranţa a- mai corecte régule ale con- le este indiferent dacă scriu un creator. Căci, de fapt, nu găseşte atras într'o aventură ne­ dial la cea mai mare parte dintre cestei vieţi trepidante pe care trastului: fondul roşu — seri- pentru publicul din jurul lor criza cititorilor este cea pri­ Piesa reprezentată de teatrul plăcută. sublinierile d-sale comice. o duce întreaga Europă, dar sul galben, fondul negru — sau pentru cel de peste o sută mejdioasă pentru literatura Comedia în seara primei zile de Publicitatea pe care gazetele o Totuşi Sacha Guitry în acest de care se resimt mai ales ţă­ scrisul portocaliu sau albastru, de ani. noastră. Nu faptul că roma­ Paşti, şi care de atunci se men­ dau faptului cu toate precizările rol... rile fără mare experienţă po­ fondul albastru sau verde — Cea mai mare parte din li- nele sau poeziile se vând ri­ ţine în ochii publicului cu o faimă lor că până la sfârşit s'a dascope- D-.ra Tantzi Cocea a adus 'tine­ îndeajuns de marcată, este o spe­ rit nevinovăţia contelui, nu isbu- litică şi fără tradiţie de cul­ scrisul alb ş. a. m. d. bigur, teratura noastră din ultimii dică nivelul de valoare al a- reţe şi seninătate, dacă nu prea tură, una din cauzele de seamă cifică farsă de Sacha Guitry, al că­ teşte decât să compromită numele multă pricepere în rol. Joc forţat, lucruri foarte ingenioase, dar zece, cincisprezece ani, autorii cestei literaturi. Noi trecem rei mare defect este poate lipsa lui şi al familiei sale. nenatural. Regretabil faţă da alte ale desconsiderării celor spiri­ care nu dau rezultate. Şi este au bazat-o pe gustul trecător printr'o criză de scriitori, o autorului de pe scenă. Până la sfârşit însă totul se a- creaţiuni din trecut mult mai in­ tuale, începând cu cartea. surprinzător că, deşi tendinţa al vulgului, care a fost, în criză care nu priveşte cantita­ Nu ştiu dacă văd bine, dar acest ranjează, şi fiecare îşi dă seama teresante. Căci, în afară de acest ră­ aceasta durează de oarecare toate epocile şi în toate litera- tea, ci calitatea lor. Racila cea actor-autor, îşi modelează sub­ de micile greşeli ccimise invo­ D. Jules Cazaban la rândul gaz lăuntric şi material, pe vreme, nimeni nu şi-a dat sea- turile, mijlocul cel mai sigur mare a literaturii româneşti stanţa pieselor după propriile ca­ luntar. său s'a arătat nespus de priceput. care îl cere cartea literară, ea ma, niciun scriitor nu s'a ín- de a crea o operă vremelnică este că tocmai avem prea lităţi de interpretare, şi adesea Contele Davegnâ. se reîntoarce Trebue să fim sinceri afirmând mai pretinde bani, pentru a o tors din drumul acesta al ce- şi fără valoare. Cine nu se cul- mulţi scriitori, dar nu prea lipsa lui modifică profund reali­ acasă, la căminul său primitor şi că nu ne-am fi aşteptat. cumpăra, şi cultură, pentru a dărilor în faţa mulţimii, al re- tivă, cine nu se orientează în avem creatori. zarea montărilor. calm, unda mai mult dacât ori­ Şarja exagerată ce-1 caracte­ o dori şi a putea medita asu­ clamei şi al superf.cMului, concepţiile generale de artă, Acestea însă nu sunt decât Ceea ce nu înseamnă câtuşi de unde poate găsi mulţumirea su­ riza a lăsat loc în Scandal la pra ei. Bani nu prea are bur­ puţin că Scandal la Monte-Carlo fletească de care avea nevoe. care distruge pe scriitor, dacă cine nu meditează şi nu se două din aspectele problemei Monte-Carlo, unei nuanţări mult ghezia noastră românească; iar nu azi, în câţiva ani. înalţă până la ideile platoni- ce se pune celor preocupaţi de a fost prost interpretat. Dimpo­ Ca subiect nu este cine ştie ce mai subtile şi mai inteligente. trivă, toate personagiile au marcat creaţie. Trebue să ştim însă că cu puţinii pe care îi are, E interesant că, într'o Ute- ciane ale lucrurilor pe care criza noastră literară. Mai ră­ Din restul interpretării, cu ro­ burghezul nostru merge să cu multă pricepeie nuanţele pie­ Sacha Guitry excelează în vi­ luri mai mici, s'au remarcat d-nii ratură în care pe toate dru- vrea să le înfăţişeze în opera mâne unul, poate cel mai în­ sei. vacitatea drogurilor. Şi prin ur­ Ronea şi Sion. vadă un match de foot­ murile se strigă: loc pentru sa literară — acela nu creează semnat, asupra căruia mă voi Scandalul de care este vorba, se mare piesele lui trebuesc price­ Printre cei a căror contribuţie ball şi un film de cine­ tineri ! premii pentru tineri !, artă. Este un om care scrie, un opri cu alt prilej. pute în primul rând parţial, din la spectacol e'a făcut mai muit matograf sau să petreacă în­ ca şi cum chemarea celui a.es scriitor, dacă îi place mai mult O. C. NICOLESCU punctul de vedere al replicei. Un remarcată am putea cita, fără să tr'un local, de obicei superior aşteaptă să i se facă loc sau . punct de vedare foarte teatral. greşim, pe sufleor, care a dictat situaţiei sale materiale şi so­ să i se dea un premiu, vreo Concluziile generale, moralitatea ciale, pentrucă „nu se ştie ce piesei, sunt chestiuni da ordin şaizeci la sută din scriitori secundar. va fi mâine " Cultură iarăşi sunt sub 25—30 ani. Şi atunci nu are publicul nostru prea te întrebi: cu ce cultură vin Raidul de Brevet Este ceeace probabil a priceput multă, cu toată abundenţa de aceşti oameni să scrie şi cu ce şi d. Tudor Muşatescu, traducând diplome, chiar universitare, concepţie de artă pornesc la (Urmare din pag. 6-a) cu mult nerv comedia lui Sacha din ultima vreme. Cultura drum, prezentându-se unui Guitry, colaborând la îmbinarea este — spunea cineva, ceea ce Luky, câinele meu de vână­ de praf, o iau şi încep s'o vân­ cât mai desăvârşită a spiritului public chiar restrâns, care e fi­ îţi rămâne după ce uiţi tot ce resc să fie curând decepţionat? toare, care stă lângă mine, ciu­ tur în aer. Luky nedespărţit se francez, cu posibilităţile de re­ leşte urechile şi se uită cu un agită lângă pantofii mei. Dan dare' româneşti. ai învăţat. Burghezia noastră Care este măcar experienţa lor uită cu uşurinţă totul, câte­ ochiu pe cer. Inima mea — ne­ imi face mereu semne cu mâna. Interpretarea a fost din toate de vieaţă? Că cineva a rătăcit odată nici n'are nevoie s'o bună — s'a po.nit ca o morişcă. Ce-o fi vrând să spue nu-1 în­ punctele de vedere bună. patru zile pe maidane, că a facă, dar de rămas ,nu-i rămâ­ fost înşelat sau că a cucerit Sgomotul se opreşte din ce în ţeleg. Dar deodată văd că arun­ In special d-na Lucia Sturdza ne nimic. In această situaţie, o femeie—asta nu-l ob.igă ce mai mult. Măsor zarea cu că din. carlingă un mototol care Bulandra s'a relevat ca o inteli­ porneşte jos ca o săgeată. Luky gentă interpretă a fineţei fran­ ea suportă greu literatura şi de loc să scrie o carte. Cel mâna streaşină la ochi, dar nu JuI. Cazaban ceze. Cu vervă şi seninătate, ro­ preferă teatrul, cel de gen mult, lucrul îi va folosi să văd încă nimic. Ba da, ba da, e porneşte în goană către stradă lul domniei sale a fost poate cel inferior, care abundă la noi, scrie o pagină consistentă peste un avion. El trebue să fie. îmi şi eu după ea cu ochii la un pa­ petrece în grupul social dastul de mai bun din toată piesa, şi de sau mai ales cinematograful şi 15 ani. Dar scriindu-se aşa spune mie inima că este el. Dar chet până în parc. A căzut în­ distins al contelui Armand Da- sigur unul dintre cele mai bune manifestaţiile sportive. într'o cum se scrie astăzi la noi, nu ce să mă mai îndoiesc?. ­tr'un tufiş şi Luky mi-1 aduce ale stagiunii actuale. epocă în care dreptul celui mai târâş la picioa:e. vegnâ. Plecat pentru câteva zile la e nicio mirare că se citeşte Iar s'a apucă sa facă fel de fel Monte-Carlo, spre a se odihni, de­ D. Maximilian în rolul princi­ tare pare să revină la o stră­ atât cât se citeşte. „OÎgu'ţa, plec la a doua pro­ parte de soţie şi copii, însă fără pal a adus o notă de multă pă- veche preţuire, oamenii de­ de farafastâcuri, dansuri mor­ Are multă dreptate istoricul tale in aer. Domne Şi ce jos se bă să-mi încerc din nou norocul testă analiza şi nobleţea for­ literar francez care spune că in văzduh. Cariera mea şi dra­ mei. Ei preferă spectacolele lasă. II văd cum îmi face cu publicul are scriitorii pe care-i mâna semne desperate. Şi cul­ gostea Şi viitorul nostru depind în care nu este obligat să vadî merită. La un public desinte- de raidul ăsta. decât ceea Ce le pare esenţial: mea n'am nici o batistă, ceva, resat de literatură şi fîtă o nu găsesc nimic cu ce i-aşi pu­ Tu ştii bine asta. Deaceia te Cinematografele acţiunea. serioasă tradiţie de cultură, implor. Nu mai fii supărată pe tea răspunde şi eu un semn. Am este firesc să găsim astfel de Faţă de această stare de lu­ înciremenit cu mâna în ae: şi mine, pe brevet, pe cucul nos­ CINEMA ARO: VIAŢĂ FURATĂ . In schimb, pentru francezi, a- scriitori. Dar aici este un cerc ceastă temă dă naştere la ade­ cruri, produsă de împrejură­ vorbesc inconştientă : Iubitule, tru. Desleagă-mă de blestemul viţios din care trebue să ieşim. De câte ori am avut ocazia vărate catastrofe, care pot avea rile politico-sociale şi de ine­ nebunul©, Dan, Dănuţ lasă loo- dala Tricupis. Diseară la aero­ să vorbesc aici despre vreun film drept urmare moartea celor două Lucia Stürza Bulandra xistenţa unei temeinice şi larg Şi această ieşire nu o putem drom. pretinde decât delà cei puţini, pingurile astea că mă Îmbolnă­ englez, am fost silit să constat surori. răspândite culturi, scritorii veşti de inimă... Asta nu e înăl­ Nenorocoşi şi superstiţiosul marea deosebire dintre peliculele Paul Czlnner a privit lucrurile piesa pe un ton ce-i dădea drep­ noştri rămân inactivi ? Fire­ delà cei aleşi, delà scriitori. tău Dan". tul să aspire mai de grabă la un ţime reglementară... Urcă-te mai englezilor şi filmele venite de cu mult bun simţ şi, după o şte, nu ! Dar ce fac ei ! Ei îşi Dacă ei n'au nimic înlăuntrul Avionul s'a pierdut în albas­ lungă diisecare, a ajuns la con­ post de speaker decât la acela sus... Nu te ţine de năsbâtii... peste ocean. dai silinţa să' cucerească pu­ lor care să-i cheme mai sus, trul clar al zilei însorite. Abia îl Pe când filmele americane se cluzia că în nici un caz una din­ mai discret pe care şi 1-a ales. fie siguri că vor dispărea din blicul — dar coborinduse la Nu ţi-e milă de mine că te mai văd. Şi-fac semne pe care fac remarcate tocmai prin su­ tre surori, cu toate asemănările Decorurile d-lui Siegfried in­ conştiinţa publicului mai îna­ el, ceea ce echivalează pentru iubesc... te iubesc... desigur Dan nu le mai vede. perficialitatea lor şi printr'o sufleteşti şi trupeşti dintre ele, teresante, dar nu eşite din comun. inte chiar de a muri acest pu­ nu se poate substitui celeilalte. artist cu o degradare, vizibilă Dan pare a nu pricepe nimic. Te-a.m uitat. mare doză de optimism, englezii In general vorbind însă, Scan, blic care îi ridică azi pe scut. Elisabeth Bergner, în rolul ce­ în valoarea operei. Işi dau si­ Continuă să sbârnâie pe deasu­ creează filme în cari reese cu dal la Monte-Carlo constitue un Adevăraţii scriitori, cei care Apoi mă întorc înspre Luki, evidenţă silinţa de a reda cele lor două surori, a ştiut să-şi joace spectacol excelent, plin de vervă, linţa să-i atragă atenţia asu­ pra acoperişurilor. Cobor val- care adulmecă aerul, vesel. mai mici amănunte ce i se par „englezeşte" rolul, insistând asu­ de haz şi de inteligenţă. pra lor—dar prezentând co­ folosesc şi rămân în literatura: vârtej scările să ies în curte. naţională, cei care ridică nive- — Ce zici tu; să-1 ertăm? regisorului necesare spre a lă­ pra amănuntelor şi isbutind să VICTOR POPESCU pertele scrierilor cu desene Din întâmplare găsesc o capă TANTI IOANU muri diferitele acţiuni ale eroi­ ne prezinte două surori cu carac­ lor. tere foarte asemănătoare şi to­ tuşi, deosebindu-se între ele. Toată această grijă pentru a- laţiuni, cu toată averea sa plasată în .rente de Stat, Fragonard se 6imţia mămunte face să se deosibească E un rol greu, demn de ea. filmul englez şi de сэі francez, Replicele i le-a servit Michel in jenă. Revoluţia franceză schimbase faţa luiorurilor. Fragonard îşi imát mai serios totuşi de cât cel Regdave, un tânăr care are şi in FRAGOMARD pierde clientela idin societatea înaltă care a fost deposedată de bunuri american. jöc, şi în fizic multe asemănări cu şi drepturi. Renteîe de stat se devalorizează simţitor şi veniturile lui Iată de ce englezii sunt actoru german Atila Horbiger. (Urmare în pag. 3-a) Cum nu praa agreem această ve­ Fragonard scad. Arta tai Fragonard mu mai ctra pe placul nouilor con­ maeştri neîntrecuţi ai filmelor ducători ai poporului, se reclama o artă mai severă, mai gravă, inspirată istorice ştiind să redea o epocă detă germană, nu avem cuvinte Acuma pictează scene de intimităţi familiäre: L'Education fait într'un chip cât mai apropiat de bune de spus despre tânărul ac­ tout, Diteis-donc s'il vous piait, Fillette aux chiens noirs, Les Jalousies din antichitatea greco-romană, artă care trebuia să insufle cetăţenilor adevăr, sau, mai bine zis, de tor englez. de l'Enfance, Les premières caresses du jour, L'Heu euse Fécondité, virtuţi morale şi civice. Fragionaird cu toate studiile sale din tinereţe, cu El vorbeşte însă, la fel ca şi ceeace credem sau am învăţat că Visite à la nourrice, L'Heureux ménage, Le cache-cache, La leçon de toate că realizase în acest gen o capo d'opéra, Corésuis et Callirboé, nu este adevărul. ceilalţi actori, o limbă engleza musique,, La rêveuse, L'enfant blond, Les deux soeurs, Le baiser d'en­ ss mai simţea în stare, acum. la bătrâneţe, să revină şi să-şi schimbe In filmele ou acţiune modarnă, minunată, deosebită de cea vor­ regisorii englezi nu renunţă la bită de americani. fants, aipoi o mulţime de portrete de capii, miniaturi, etc. vizualitatea şi mijloacele de realizare. această slăbiciune a lor. Un film In aceste picturi el pune la contribuţie calităţile sale de pictor Totuşi, el fu ajutat de David, cane era una. din personalităţile de CINEMA CAPITOL: MISS englez este, în acest caz. un frag­ intimist, tot ce apucase să înveţe în atelierul lui Chardin oa tectonică RAFFLES marcă ale Revoluţiei Franceze. David nu uitase că în tinereţe fusese ment din viaţă, pe care specta­ pictu.&lă, işi reaminteşte de meşterii intimişti ottandezi ca Vermeer, Ter- ajutat de Fragonard, eare-l recomandase dansatoarei Guimard, ra. sâ torul este silit să-t privească la Odată cu „Miss Catastrofa" barch, Metisu; Fragonard e acum mai calm, se reculege, se înduioşează, termine decoraţia şatenului, lucrare încăpută ide Frago. un microscop gigantic, sub toate americanii au inaugurat un nou aspectele lui, asta pentru a pu­ sistem de filme poliţiste. tectonica sa e mai strânsă, nu se lasă furat de- fugă, de improvizaţie, David îl numeşte în comisia Muzeelor, cu o retribuţie satisfăcă­ tea la sfârşit judeca mai bine ac­ Sa renunţat de mult la detec­ urmăreşte modelul în ambianţa luminei interioare, lumină os se degra­ toare şi îl sprijină cu următoarele cuvinte: „Fragonaird consacrera ses ţiunile eroilor de pe ecran. tivul deştept şi a toate ştiutor. dează în nuanţe învăluind personagiile într'o anvelopă argintie uneori; vieux ans à la garde deis chefs d'oeuvre, dont il a cianicouru dans sa Ca urmare a acestei disecări Locul lui îl luase detectivul ve­ proprie filmului englez, spectato­ alteori blondă aurie. jeunesse à augmenter le nombre". sel, care, între două glume desco­ Când ese din casă, priveşte împrejurimile rueiics, pictează natura rul are impresia de a asista Ja peră criminalul. Se pare că şi a- Avea locuinţă într'o aripă a Muzeului Luivru, dar pierdu acest un film rulat „,au ralenti". cest tip s'a perimat. ca un realist olandez: peisajul nu mai e feeric sau fundal de decoraţie; avantaj în 1806, în urma unui decret al împăratului, care derea să fe­ Dar cum, şi la un jurnal de Acum se ocupă cu chestiunile pictează scene bucolice sau rustice, Le retour du troupeau,, Les laveuses, rească pătatul Luvrului, de riscurile unui incendiu provenit ds pe urma actualităţi, o scenă rulată în acest criminale femeile. Nu sunt nici Abreuvoirs, Vaches au gué, etc. chiD, distrează la început pentru acelor multe locuinţe de artişti. deştepte, nici vesele. Dacă Fragonard e un pictor încântător, un artist prodigios ca ca până la urmă să obosească, Au defectele şi calităţile tutu­ Fragonard muri la. scurt inlterval după această evacuare, care-1 un film englezesc extenuează oa­ ror femeilor; sunt şirete, ambi­ vervă şi inspiraţie, un colorist fin de o subtilă senisualitate, mai e şi unul amarase mult. recum pe spectator, lăsându-i, Tn dintre excepţionalii desenatori ai artei franceze. Desenele sale excelează ţioase, curioase, zăpăcite, câte­ Jean Honoré Fragonard reprezintă un moment al sensibilităţii schimb, ceva în suflet, spre deo­ odată curajoase, câte-odată fri­ nu numai prin calităţile proprii alle acestei arte, dar şi prin ceeace face sebire de d'namicele dar necon- franceze, după cum ne spun Gonccurt: „Le dïirnier feu de joie du coase, şi mai ales, încurcă toate valoarea lui Fragonard, spiritul. L'am văzut paisionait ide desen pe când sistentele filme americane. dixhuitième siècle". El a evocat starea de spirit şi moravurile ерасеі lucrurile ca, atunci când nu te era „oiere ide notaire", apoi la Roma alergând, schiţând şi desenând Ultimul film al Elisabetei Berg- aştepţi, să le descurce. sale, printr'o artă plină de vervă, ide optimism şi de exuberanţă croma­ neir. de-o pildă, aduce pe ecran prin pilate, muzee şi parcurile celebre lall-e oraşului etern, l-am "urmărit De exemplu, fetele (fiindcă nu tică, prin spiritul şi inteligenţa desenului său, prin geniul său inventiv o temă de care ne amintim a o e una, sunt opt) d.n filmul de la la Neapoli, la Tivoli, la Villa d'Esté, apoi printre ruinile antice deda fi întâlnit si în unele filma ame­ şi prin improvizaţiile sale. Capitol, îl prind pe criminal, se Roma şi din împrejurimile Neapodului, in toată cariera sa nu are odihnă ricane si chiar franceze. Două Nu trebue să ne lăsăm afectaţi de unele considerente ce nu ţin înduioşează la lamentările unei nici o clipă, desenând cu ere ionul in laviu sepia sau în sanguină. In surori gemene, semănând perfect prietene a lui, găsind dovezi că atât de artă, cât -de moravurile societăţii din vremea lui, ce-i drept în sunt rivale în dragoste sanguine se depăşeşte, are o tuşă grasă şi largă, cu care coprinde forma, nu el a omorît, pentru ca la ur­ care s'a complăcut un timp. Dar putem exclude plăcerile şi dorinţele Americanii, în cazul umui ast­ mă sâ constate că el e ucigaşul. degradând, estompând sau haşurând după caz, pentru a obţine relieful, din condiţiuniile în iCari se desfăşoară uneori viaţa? Şi apoi ar trebui, fel de subiect, se întreabă mai Comicul se combină cu senza­ volumul sau planurile luminoase. întâiu la câte încurcături poate ca iubitori de artă, să nu ne intsressze anecdota şi subiectul pânzelor, ţionalul, făcând publicul să râdă Fragonard era foarte apreciat şi societatea sa era plăcută, se da naştere o astfel de asemănar? cu hohot, să tremure apoi de e- cât arta în care au fost realizate; cine nu a simţit o ©moţiune subtilă Au de altfel la îndemână acea bucura de prietenii devotate. L'am văzut la Roma în compania Abatelui % nervare. şi chiar o elevaţie în faţa minunatelor pânze ale' lui Fragonrad din co­ minunată „comedie a încurcătu­ de Saint-Non; un alt 'amator, financiarul Bergeret de Grandeour „fer­ rilor" a lui Shakespeare, pe care Barbara Stanwick ce acomo­ lecţia Laoaze ale Muzeului Luivru? dează bine în rolurile de come­ mier generali, trésorier dis l'ordre royal de Saint Louis dont il était com­ pot prea bine s'o interpreteze A fost un mare artist în toate cazurile şi 'când a pictalt subiecte die, iar Henri Fonda, prin lungi­ mandeur" căruia îi făcuse un portret şi-i vândiuise multe tablouri, de- americăneşte. încurcăturile uneia grave şi când s'a antrenat în societatea timpului său, pictându-i sce­ din surori, vor cădea într'un f:im mea şi aerul lui prostuţ, e destul sens şi schiţe, îi propune o călătorie în Italia, în ţările Germanice şi de simpatic. nele galante şi plăcerile. £.merican pe capul celeilalte si Olanda (1781). odată cu aceasta, fiecare erou va Câştigă mult filmul, dacă e vă­ „L'esprit plus on тюіш contestable dies sujets, n'a rien à voir avec zut delà început. Altfel spectato­ Din aceiaistă călătorie Fragonard aduce o mulţime de desene şi aluneca de câte 5 ori pe parchet, le véritable esprit, qui est au bout de son pinceau". va primi şi va distribui palme, si rul riscă să nu înţeleagă nimic. studii frumoase. altele de acest gen TRAI AX LALESCU Dar delà un timp, cu tdt isuiaoesul avut, cu toate înaltele sale re- K. H. ZAMBACCIAN

„CATCH AS CATCH AN" PLONJON RATAT CERTITUDINI ULTIMA SENZAŢIE SPORTIVA : LUPTELE LIBERE CU PARTICIPAREA PUBLICULUI ALPINIŞTII

V'OOvuiÇju.

Spectatorul care vrea banii înapoi : Campionul mondial: Ia mâna de pe — Domnul a fost informat greşit. Ma­ — Asta-i curată batjocură: eu sunt de la Ţime-te ide mine, că eu am găsit de c« ceafa, că mă gâdil. rea este în partea opusă De data asta, precis că scot ceva! început, şi cainpkwuil dv. nu rni-a tras să mă ţin. măcar » palmi! 8 UNIVERSUL LITERAR 22 Aprilie 1939

d. Eftimiu se întreabă: „Ce poate fi o strămurare de aramă?" Şi Pulpele 'nfăşură 'ntâi în dalbe jambiere de-aramă... fiindcă nu ştie, maá pune un semn de întrebare şi la alt vers: Singura întrebare care se poate pune este : cuvântul creat a fost ...Dar el, Tlevölem, dădu strămurarea de ршіп. el plămădit bine, adică estetic şi în conformitate cu spiritul limbii, PRO MURNU sau nu ? Ca să ne putem da seama, sâ cercetăm ce a făcut Eminescu Strămurare este ţeapă lungă cu oare ţăranul mână boii, din într'un caz asemănător. fundul carului. In orice colecţie de proverbe şi zicători, se găseşte (Urmare din pag. 1) expresia : „E fudul, de nu-i ajungi cu strămurarea la nas !" Marele poet avea nevoe de un cuvânt care să dea, în româ­ Nu 'nvie moi'ţii — e'n zadar copile. neşte, înţelesul neologismului mască. Pe mască îl întrebuinţase e! — OL, plural OLURI : asupra înţelesului acestui cuvânt nu ră­ (Eminescu, Sonet, v. 14) odată, dar într'o bucată de spirit didactic şi satiric, unde neologis­ mâne nici o îndoială când citeşti versul în întregime : — SCÂNTEIAZĂ şi SCÂNTEIE : mul mergea, cum era Glossa • Mestecă vinul pe-alese şi-l toarnă din oluri şVnchină. Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară... Ane măşti, aceiaşi piesă, Totuşi, spiritual, d. Eftimiu se întreabă: „Oluri să fie masculinul (Eminescu, Scrisoarea I-a, v. 7) Alte guri, aceiaşi gamă, plural al cuvântului oală?". Vai, el este numai masculinul piunal al Prin ferestrele aircate după geamuri tremur numa Amăgit atât de.adese cuvântului ol, pe oaire-il ştie oricine a citit pe Coşbuc: Lungi perdele încreţite care scânteie oa bruma Wu spera şi nu ai leamă (V. 45—48) Vrei să bei? Şi nu ţi~e teamă (Eminescu, Scrisoarea IV-a, v. 6) Dair într'un poem ca Strigoii, care e un basm, cu o atmosferă Că mi-e olul descântai? — STRĂLUCEŞTE şi STRÄLUCE : romantică şi misucă, neoiogismul nu mai avea ce caută. 01 a o unei

(Ispita, V. 54—55) Tineret ce plin de visuri urmăreşti vre o femee Eminescu a sens obrăzar deia obraz, cum va scrie d. Murnu pulpar — BUFNET : cuvânt onomatopeic ; are un sens foarte clar în Pe când luna, scut de aur, străluceşte prin alee delà pulpă : versurile încriminate : (Eminescu, Dalila, v. 6) Un obrăzar de ceară părea că poartă el Privea în zare, cum pe mări Pe mişcătoarele cărări Atât de albă faţa-i şi atât de nemişcată.... Fiul lui Priam atumcit cu ochii'mnoptaţi de durere Răsare şi străluce; Corăbii negre duce. (Strigoii, III, v. 211—212) Cade cu bufnet pe jos şi zornăe-arama pe dânsul. (Eminescu, Luceafărul, v. 13—16) Cât priveşte expresia dalbă aramă, ă. lümmiu tace o penibilă Totuşi, mereu spiritual, d. Eftimiu comentează: „Bufnet vine pro­ Forma scurtă, care pare mai silită faţă de forma lungă pe care confuzie. D-sa îşi închipue că dalb=*aib. Ori, dalb îndeamnă clar, bau delà buf!" El vine, ce păcat!, numai delà a bufni şi a răbufni, o prescurtează, e socotită, de obiceiu, ca un arhaism. Acest arhaism strălucitor, senin... De-asta s'a putut zice : dalbă tinereţe, dalbă cuvinte arhicunoscute. are însă o mare răspândire în poezia noastră. Spre pildă : Emi­ viteji, etc., ca în exemplele următoare, din Alecsandri : nescu scrie RASPANDE în loc de RĂSPÂNDEŞTE : Mihai frate de arme cu dalba vitejie — DUPOLALTÄ, LÄNGÄ OLALTA, etc. : d. Eftimiu mu price­ Răspânde suflarea narciselor albe (Odă statuei lui Mihai Viteazul, v. 3) pe aceste compuse, deseori întâlnite la d. Mumu, în exemple ca Balsamu-i divin Deci îi plăcea să'nfrunte cu dalba-i vitejie următoarele : (O călărire în zori, v. 9—10) Pe cei care prin lume purtau Ысѵи de urgie Cum, răscolite de vântul de+apus, ale mării talazuri — GUVERNA în loc GUVERNEAZĂ, SEMPUŢTN în loc de (Dan Căpitan de plaiu, v. 23—24) Repezi şi dese spre mal cu vuet pocnesc dupolaltă. (ГѴ, p. 77) SE'MPUŢINEAZĂ : Dalbă tinereţe sau : In zadar guvernă regii lumea cu înţelepciunea. Gingaşe frumuseţe Droaie de-Ahci şi Troeni căzuseră'n ziua aceia Se'nmulţesc semnele rele, se'npuţin semnele bune Cine putea crede că voi veţi peri! Şi se lungiră pe brânci, în pulbere, lângă daltă. (ГѴ, p. 80) (Egipetul, v. 31—32) Dridri, v. 79—81) Din ce in ce mai spiritual, d. Eftimiu mărturiseşte : „Ca să în­ — DESTAINÄ in loc de DESTAINUEŞTE : De-asta s'a putut scrie dalb de lună (=clar de lună) : ţeleg pe acest lângă olaltă, am citit versiunea franceză care spune, In multe forme apare a vieţii crudă taină, Ca un dalb de lună precis, încheiând cântul IV: Car en ce jour, une foule de Troyens et Pe toţi ea îi înştclă, ta mine se destaină Ca o veste bună de Gresc tombaient confondus et jonchaient la terre de morts". (împărat şi proletar, v. 203—204) Ea veni pe lume într'un carnaval.... Şi conchide, încă şi mai spiritual : „Aşa dar lângă olalată înseamnă — ÎNFRÂNA în loc de ÎNFRÂNEAZĂ, NETEAZA în loc de NE­ (Alecsandri, Dridri, v. 37—39) „a acoperi pământul cu morţi". TEZEŞTE : Sensul lui dalb apare neîndoios acolo unde este asociat cu alo : Şi plângând înfrâna calul, Ii netează mândra coamă Eram singur, admirând Lângă olaltă, cum orice cititor de bună credinţă a înţeles delà Calul ei cel alo ca neaua.... Şi plângând îi pune şeaua Peste marmurile dalbe prima citire a versurilor citate, înseamnă „unul lângă altul, îm­ (Făt-Frumos din Teiu, v. 25 şi urm.) Raze albe preună" (confondus din traducerea franceză folosită de d. Eftimiu). — ÎMPILA în loc de ÎMPILEAZĂ: Din luceferi lunecând Noi toţi cei care avem limba românească în sânge, cunoaştem toate Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, (Alecsandri, O noapte la Alhambra, v. 9—12) compusele lui olaltă : la olaltă, după olaltă, etc., şi le-am întâlnit Să binecuvânteze pe cel ce mâ împila Fulgii sbor, plutesc in aert ca un mi de fluturi albi, în toată poezia româneasca, începând cu bătrâna'dar frumoasa tra­ (Rugăciunea unui Dac, v. 21—22) Răspândind fiori de ghiaţă pe ai ţării umeri dalbi ducere în versuri a Psaltirei, de Mitropolitul Dosof tei : St. O. Ioslf scrie CLOCOTA în loc de CLOCOTEŞTE : (Alecsandri, Iama, v. 3—4) Acolo şezum şi plânsem Saltă Gruia şi, hai-hui, Clocotă pe urma lui Sau visând o umbră dulce cu ăe-argmt aripe albe La olaltă când ne strânsem, Sus pe cal s'aruneă, Şapte văi şi-o kincă Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe. continuând cu Vasile Alecsandri : (Gruia, v. £7—40) (Eminescu, Epigonii, v. 55—56) Cu sieagu'n mâini, el, sprintenel, — LICĂRE în loc de LICĂREŞTE : : Sau, şi mai bice, în exemplele unde dalb este asociat cu un me­ Viu suc scară 'naltă: Ici-eolo numai licăre-o fereastră tal, despre cane se i-pune că e strălucitor, lucios (adică tocmai ca Eu cu sergentul, după el (Inserare, v. 8) arama dalbă a d-lui Murnu) : Sărim delà olaltă. Si iată-1, la Coşbuc, pe însuşi incriminatul SE'NCLEŞTĂ în loc Şi de'ndată s'arăta (Peneş Curcanul, v. 157—160) de SETNCLEŞTEAZA : Şi spre ei înainta şi sfârşind cu Mihail Eminescu : Un scurt, sălbatic sforăit Cu furia: se duc grăbit, O teleagă sprintcioară Pe căi băiute-adesea vrea moartea să mă poarte Pe nări, e glasul luptei lor : şi-acum pe răpi s'au prăbuşit Aurită, dălbioară, S'aseamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte. Se'ncleştă teama de omor Şi tată şi fecior! Ca un cuib de zănişoară (Se bate miezul nopţii, v. 3—4) (Nebunul, v. 67—72) (Alecsandri, Marioara Florioara) Cum se vede, d. Eftimiu are dreptul să se supere : „Ce fel de La capitolul cuvintelor „fabricate", aiături de puipare, d. Efti­ sau : jargon" scriu Eminescu, Coşbuc, Iosif ?... miu se mai supără şi de „braţalbă" : „Ştiţi cum o numeşte d. Mur­ Sgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă, Intre cele două forme, cea lungă şi cea scurtă, s'a dat, se dă nu pe „Hera cea cu braţele albe ?" „Zeiţa braţalbă". Aici, învăţaţii, Vrelete de bătălie s'alungau după olaltă; şi se va da o luptă, de pe urma căreia, uneori, unul dintre luptători oare au şi ei, din când in când, o raţiune de a exista pe lumea asta, (Scrisoarea III-a\, v. 43—44) cade şi piere (Astfel, răspândeşte n'a lăsat să trăiască pe răspânde). alături âe poeţi, vor informa pe d. Eftimiu că oraţuiba nu a tost sau • Alteori lupta e fără învinşi şi învingători, ambele forme continuând creat de d. Murnu ci de Aristia, în încercarea lui de traducere a un actor să trăiască împreună, cu drepturi egale (Astfel, înviază şi învie). Iliadei. Tot Aristia a creat pe ochiosul, ochioasa (ca inimos delà ini­ Stă de vorbă în el însuşi, spune zeci de mii de ori Dar singurul factor care poate hotărî, este mimai vremea.'Noi n'a- mă sau spătos delà spate !), şi o serie de alte cuvinte. I.toria se Ce-a spus veacuri după-olaltă, ce va spune veacuri încă, vem dreptul să avem decât preferinţe. repetă. Şi pe Aristia l-au atacat unii contemporani pentru cuvin­ tele sale noui. Boliac, într'o scrisoare literară către maiorul Voi- Păn'ce soarele s'o stinge în genunea cea adâncă- Să ne înţelegem. Recunosc, cu toată obiectivitatea, că nici mie nescu II, pomenind de cuvintele : lung-isbitorwl, braţalbă, ochiosul, (Scrisoarea IV, v. 113—116) nu-mi plac anumite forme scurte şi sunt de acord cu d. Eftimiu că ele lasă astăzi o impresie de nefiresc. Nici eu n'as scrie răspânde, navă, create de Aristia, compătimeşte „ostenelile d-lui Aristia — In fine, OSTROV, şi SFANŢ : iată cum judecă d. Eftimiu guvernă, împila (ca Eminescu) sau se'ncreastă (ca d. Murnu). Dar care în adevăr sunt nişte iaise in limba noa~tiă şi nu se poc privi aceste cuvinte: „Creta, Lemnos, Hio, Samos nu pot fi ostroave sfinte. 1 aceasta e cu totul altceva decât a afirma că cineva, care foloseşte decât ca nişte parodii ale autorilor din care sunt traduse" ) .Ostroavele sunt pământurile înconjurate de apele Donului, ale Vol­ libertăţi poetice de oare s'au slujit cei mai mari poeţi ai limbii Până şi termenii se aseamănă : farsă, zicea Boliac ; scamatorie, va gai, ale mărilor ruseşti, chiar ale Dunării, nu insulele din Mediite- nosstre, este un „scamator" şi un „mistificator". zice d. Eftimiu... rană. Sfânt este o noţiune creştino-slavă. N'are ce căuta în pâgâ- In aceiaşi ordine de idei, d. Eitimiu se indignează că d. Murnu Heliade Rădulescu însă, care preţuia traducerea lui Aristia, a nismul greco-latin". 2 poate crie : spăşire, în loc de ispăşire, mărmuritor în ioc de înmăr­ tipărit-o ) şi a luat apărarea traducătorului în chiar cuvântul Definiiţa „ostrovului" e plină de savoare şi trebue adoptată de muritor, etc. Consecvent cu sine, d-sa va trebui să se indigneze că înainte pe care l-a scris şi pe care l-a semnat Editorul. Zice He­ urgenţă în toate manualele ae geografie. Deocamdată, Linacâ sun­ fac acelaş lucru nişte „mistificatori" si niste „scamatori", ca liade : „Este neprimitoare limba noastră de sinte^ ? Nu ştiu până tem la poezie, îmi place să citez de data asta un poet contempo­ Eminescu, care scrie GEN UNOHIAT pentru ÎNGEN UNCHiAT : la ce treaptă. Aceasta o va arăta vremea şi limba însăşi". ran, pe unul dintre cei mai mari poeţi ai noştri, Vasile Voiculescu : In biserica pustie, lângă arcul în perete Dacă vremea a respins pe lung-isbitorul, а păstrat şi a în­ Bălai ostrov de carne, cicladă răsărită Genunohiată sta pe trepte o copilă ca un înger cetăţenit pe navă, cuvânt créait tot de Aristia şi care m'aş mira Pe faţa Invultorată a duhului de foc... (înger şi Demon, v. 5—6) foarte să nu se găsească unaeva şi în opera d-lu'i Efumiu. Singură Elegie, (în volumul Destin) — ca Duiliu Zamfirescu, care scrie РОТМОЫТ pentru ÎM­ vremea va putea alege din cuvintele create de d. Murnu... POTMOLIT : Cicladele, orice ar spune d. Eftimiu, sunt totuşi în Mediterana... Voiu încheia citatele mele cu un exemplu pe care înadins l-am Ale sale note picurate Deschizând izvorul inimei curate Cât priveşte noţiunea de ,,sfâmt", ea a fost gândită şi simţită lăsat la urmă, „pour la bonne bouche",fiindcă e grozav de savuroy. Timpul vor străbate Potmolit întfinsa în lumea păgână ca şi în lumea creştină căreia cea dintâi i-a dat De-astă dată, d. Eftimiu nu mai face morală d-lui Murnu ci lui naştere. Lucrul e aşa de adevărat încât poeţi care au pătruns poezia (In zadar, v. 9—12) Homer însuşi. Imaginaţi-vă o clipă acest match cu adevărat „ho­ şi atmosfera clasică aşa cum au făcut-o puţini, Eminescu şi Duiliu — ca Macedonski, care scrie RADACINAT pentru ÎNRĂDĂ­ meric" : Eftimiu contra Homer ! Zamiirescu, nu sau sfiit să numească Sfânta Vineri pe Venus în­ CINAT: „Tot la pag. 79, zice d-sa, găsim „nemilostivul pietroiu". Şi ne săşi, zeiţa păgână a iubirii. Din noi nimic n'o să rămână. Sunt în pământ rădăcmate: învaţă, sentenţios: „Pietroiul e pietroiu, nu e nici milostiv, nici ne- Zadarnic falnice palate Nicio pietre nu s'amână. milostiv, numai omul poate fi milos sau nemilos". Jos, la Tivoli, sub tei Dar în calea lui venea (Psalmi moderni. II: Ţărână, v. 4—7) Versiunea d-lui Murnu sună în adevăr astfel : Cv.pAo, cu ochii galeşi Sfânta Vinere cea аЛж, Trecând acum la „întorsături", d. Eftimiu nu ingădue să se Osul îi sparse şi vinele delà picior amândouă Şi-a spart amphora de-un stei Pe la brâu cu o nuia scrie, în româneşte, de pe jos sau pe la tâmplă, ca şi cand acel PE Şi-a plecat plângând în cale-şi. /w pe poale ca o nalbă. Nemilostivul pietroiu. n'ar fi corect. Citând pe d. Murnu : Cum era să traducă, bietul om, dacă Homer scrisese : Hector... răcnind ca o fiară, înşfacă (Duiliu Zamfirescu, Jos la Tivoli, v. 1—8). (t[iq:oxégo) ôè tévoyte xai ôoxta ^âaç àvouôriç Amor, amor De-a săruta Un bolovan de pe jos şi dă busna la Teucru... (ѴШ, p. 146) axQiç аяц).ощон\' Tare mi-e dor Guriţa ta d-sa îl ţine de rău „...nu se înşfacă bolovainiud de pe jos, ci de jos" (Cântul IV, v. 521—522! De ochii tăi fugari şi tineri, Copil şiret ai Mamei Vineri Tot astfel, citând versul : Ultimul traducător al Iliadei, d. Paul Mazon, traauce şi el (în (Duiliu Zamfirescu, Cântul Thargeiiei, v. 13—18) El de mânie — lovi pe la tâmplă-.... (ГѴ, p. 79) proză) : • Ca să iasă chipu'n faţă Căci vrăjiţi sunt trandafirii d. Eftimiu ne mai dă o lecţie : „Loveşti pe cineva în tâmplă, nu „La pierre implacable a entièrement broyé les deux tendons et Trandafiri aivancă tineri De-un cuvânt ai Sfintei Vineri Pe la tâmplă". les os". (Eminescu, Crăiasa din poveşti, v. 21—24) In realitate, în româneşte se poate zice, tot aşa de corect : Deci : làaç àvaiôriç este „pietroiul nemilostiv" la d. Şi, cât suntem la acest capitol al clasicismului, să vorbim şi de vino la noi sau pe la noi ; ridică-i de jos sau de pe jos ; mă plimb Murnu, şi „1а pierre implacable" (= piatra neîndurată) la d. Mazon, o altă acuzare a d-lui Eitimiu : „Celebra şi nobila invocare a divi­ sub tei s&upe sub tei, etc., etc., etc. Exemplele sunt infinite ; iată cel dintâi elenist contemporan, mare erudit, profesor de greacă la nităţii inspiratoare : „Cântă, Muză, mânia lui Achile...." devine, la câteva, la întâmplare, din poezia poporană : Sorbonna, membru al Instituitului... Dar şi el trebue să înveţe, bie­ d. Murnu un vocativ familiar până la vulgaritate : „Cântă zeiţo etc. Pe la noi, pe la Şeraaia » Pc la noi, pe la H eleu, tul, delà d. Eitimiu, că pietroiul e pietroiu, nu e ca omul, etc. Acest „zeiţo" sună a „Joiţo". Patru cofe lasă claia! E darul lui Dumnezeu, După această lungă plimbare prin poezia românească din toate Cine strica dacă d. Eftimiu, citind pe Homer, se gândeşte la Pe la noi, pe la Vlâdeni Patru boabe pe-un ştiuleu! vremile, mai e nevoe de vreo concluzie ? Cetitorul a înţeles că, coana Joi ţi ca a lui Caragiale sau la cine ştie ce altă Joiana sau Nu se fac nici chiar coceni! spre a judeca obiectiv traducerea Iliadei de Murnu, avem de ales Joiţâ? acest „vocativ familiar până la vulgaritate", care supără (Colecţia Jaxnik-Bârseanu, Strigăturii CCOLVIII, CCOLVn, CCCLV) între d. Eitimiu de-o parte şi între Alecsandri, Eminescu, Coşbuc, purismul d-lui Eitimiu, iatâ-1 la doi poeţi, dintre cei mai pătrunşi D'-umu-i greu, murgu-i uşor Duiliu Zamfirescu, Iosif, Ma'ceaonski, şi toată poezia poporani a, ae de clasicism pe care i-a dat poezia noastră. O să plec unde mi-e dor, altă parte. Dacă vrem. sâ avem mai mulţi sorţi de a nu greşi, nici Salve ţie, apă binefăcătoare. Pe la fraţi, pe la surori, o ezitare nu e posibilă în alegerea noastră. (Tot aşa cum, dacă am Pe la grădina cu flori. Ce te 'nalţi spre soare fi trăit acum o sută de ani, n'am fi şovăit între Heliade Rădulescu, (Colecţia, G. Dem. Teodorescu, Doine, p. 280) Şi te laşi pe iiolde, rod şi avuţiei apărătorul lui Aristia şi între Boliac şi maiorul Voinescu II, de­ şi iată altele din poezia cultă : Crească-ţi fiori pe maluri jurwri-împrejur uri tractorii săi). Căci limba unui neam nu este acel redus număr de ш Încă stau pela fântână! Tânăro deapwruri cuvinte care se întrebuinţează pe stradă sau la cafenea. Nu acolo Du-mi cârligul... Aoleu Tânăro, eterno, salve, salve ţie! se plămădeşte limba literară. Cine vrea să scrie bine româneşte, Nu mă strânge aşa de mână! (Duiliu Zamfirescu, La Orşova, v. 43—49) trebue să plece urechea, îndelungată vreme, la graiul poporului (Coşbuc, Ispita, v. 37—8) Nu-ţi dau, de patimi arsă, o inimă pustie de pe întinisiul ţării, să asculte cântecul său, şi să facă o răbdătoare Ei m'a oprit în cale. Dar gânditorul suflet ce singur mi-a rămas ucenicie la şcoala înaintaşilor, citind şi recitind pe vechii poeţi... Pe lunci şi m'a întrebat Tu încunună-î, Dreapto, cu verde poezie întrucât mă priveşte, aş fi foarte trist dacă s'ar crede că am Pe unde-i bietul tata? (Ion Pillât, Scutul Minervii, I, v. 12—14) intervetnit în această desbatere din spirit partizan; că, elev ai (Coşbuc, Baladă. 27—29) Cred că pentru capitolul „cuvintelor necunoscute" d-lui Victor Facultăţii de Litere dJn Bucureşti, unde d. Muirniu a fost până A fost cineva pe sud gene Eftimiu am citat îndeajuns. Orice cititor lipsit de părtinire şi-a mai ieri profesor, apăr traducerea Iliadei, mânat de respectul pentru Un vis din amurgul de vară putut face o dreaptă ideie. fostul meu dascăli. Din fericire, există o dovadă pentru obiectivita­ (Duiliu Zamfirescu, Scherzo, v. 4—5) 1 tea mea. Zece ani în urma, cand a apărut ediţia delà Cultura Na­ B. — Trecem acum la cuvintele „scâlciate " şi la „întorsăturile Trece apa pe sub trestii ţională, eu am publicat o dare de seamă în care, pe iangă meritele nefireşti" (aşa cum nu ar scrie „nici minoritarii"', aruncă, senin, d. Şi viaţa pe sub gânduri de netăgăduit ale traducerii, arătam şi unele scăderi ce mi ^е pă­ Eftimiu!), pentru a ne rezerva, la urmă, chestiunea cuvintelor „fa­ (Duiliu Zamfirescu, Cânt ea, v. 1—2) rea că trebuiau îndreptate (vezi Revista clasică, tom. I (1929) pp. bricate, inventate" de d. Murnu. Pe d. Eftimiu îl supără că întâlneşte Bine-ai venit cu părul nins 68—70). Şi după ce înşiram obiecţiunile mele, încheiam : „Dar toa­ undeva forma se'ncreastă în loc de: se încrustează şi să se 'ndeşte In mărgăritarele te acestea Şi altele, nu ştirbesc nimic din masivitatea acestei opere în loc de: să se 'ncleşteze : Cu trupul pe sub brâu încins.... grandioase care este : Iliada in româneşte de G. Murnu". Este jude­ Ele înainte se'ncreastă venind (ГѴ, p. 77) (Duiliu Zamfirescu, Primăvara, v. 6—8) cata care se impune şi azi fiecărui spirit obiectiv şi cu simţul mă­ (e vorba de talazurile mării), şi : C. — Să trecem, în fine, la capitolul cuvintelor „inventate" de surii. Numai doui singuri, Menélau şi Paris ai tău, împreună d. Murnu. D. Eftimiu citează următorul vers : Lipsa de măsură însă l-a împins pe d. Eftimiu la un gest im­ Stau să se'ncleşte din suliţi, de dragul tău numai... Pulpele 'nfăşură 'ntâi în dalbe puipare de-arwmă prudent. Ea l-a făcut să vorbească de respectul datorat înaltei „Cel fel de jargon e acesta?" se întreabă, aspru, d. Eftimiu. D-sa Bine 'ncheiate în sponci de argint..... (ГП, p. 60) Doamne, Limba Românească.... D. Eftimiu, care este om de lume, uită că limba noastră românească are, pentru o mulţime de verbe, şi exclamă, neîncetat spiritual : „Ce sunt pulparele şi cum poate nu trebuia să uite că nu sade bine să vorbeşti de Doamne pe care două forme, адпа lungă şi alta scurtă, şi că aceste forme au, amân­ fi arma dalbă, şi ce unealtă vor fi spencile de argint, lăttmurească- nu le cunoşti. două, valoare de circulaţie; pentru poezie, ele constitue o înlesnire, vă d. Murnu. Nouă ne peste-putinţeşte (adică ne este peste putin­ N. I HERE S CU fiindcă poeţii le întrebuinţează, după necesităţile metrice, când pe ţă)". In adevăr, puţin putinţeşte să priceapă d. Eftimiu din limba una, când pe alta. Deseori ambele forme se întâlnesc la acelaş poet. noastră! Căci orice român înţelege îndată pe pulpar delà pulpă, 1) Vezi, pentru acest interesant capitol de istorie literară: Cezar Se zice, a.tfel, deopotrivă : INVIAZA şi ÎNVIE : analog cu pieptar delà piept, cu brăţară delà braţ, etc. Ce putea Papacostea, Vechi traduceri din clasici: Iliada lui Aristia, Revista Clasică, Pe când ctopaiM'nviază, trâgănat şi monoton, face traducătorul, în cazul dat, dacă nu se creiiază un cuvânt? Sau tom. III (19E1), p. 150—161. Un fior ce din aramă sboară'n lung şi'n larg pe undă. poate profera d. Eftimiu ca el să fi întrebuinţat cuvântul „jam­ 2) Omer, Iliada, traducere de D. C. Aristia, tomul I (6 cântece), (Macedonski, Mănăstirea, v. 3—4) biere"? Ce frumos ar fi sunai pe româneşte versul lui Homer: Bucureşti, în tipografia lui Eliad, 1837.

TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU. 25 Taxa poştali plătită în numerar conform aorobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908