FEREASTRA Revistă editată de Asociaţia Culturală „AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” - Mizil Mihaela BACALI Magda URSACHE Gheorghe ISTRATE Mihai Nicolae Anul XII - NR. 6 - 7 (93 - 94) mai - iunie 2015 REVISTA FEREASTRA NR. 6 - 7, mai - iunie 2015 EDITORIAL neam. În gând. „Toţi ne întoarcem într-o zi” zicea şi tata. „Şi bunicul tău s-a întors într-o zi. Sunt Emil Proşcan atâtea lucruri de făcut la o casă”, spunea tata cu vocea gândului său care se lăsa auzită. Anotimpuri Undeva, într-o scorbură a Nu ştiu dacă m-am întors vreodată acasă univesului timpul aşteaptă îngrijorat din drumurile mele. Tata cu siguranţă ştie, dar nu de soarta Pământului. Trei anotim- mi-a spus... Acum nu îl mai pot întreba. Nu-i mai puri îi stau împrejur. Se repetă sec- pot întreba nimic pe părinţii mei. A trecut timpul. venţe imemoriale. Ce repede a trecut tot acest timp… Albumul cu amintiri pră- Zăvorul porţii de la grădină e tot acolo. Îi fuite celest sunt singurul material di- privesc dechiderea de pe ambele părţi. Poate pentru dactic. Fumul rugăciunilor mistifică spectacolul. zgomot l-a pus tata. Să audă când mă întorc acasă. Jos, al patrulea anotimp se copilăreşte printre oa- Acasă… Venirea acasă nu se plânge, nu se râde. Se meni. Scena vieţii e Pământul. Acolo departe. O îmbrăţişează de zgomotul porţii. Ca un cântec. poiană a universului. Acum e primăvară aici. Celelalte trei ano- Viaţa mea se derulează între două drumuri. timpuri sunt în cer. Ca nişte surori care vor să fie Al plecării şi al întoarcerii. Cu resemnare, dezin- împreună. E mai uşor împreună. Privesc, de acolo, teres sau ambiţii, dimineaţa îmi părăsesc camera şi de sus, Primăvara plecată pe Pământ să încerce bu- merg. Merg spre partea învăţată din tot ce există. curia oamenilor. O privesc cu îngrijorare şi cu dra- Exersez cu patimă linia orizontului. Merg. Prospec- goste. Fără să vrea sau să le fie permis în anumite tez zările. Întreb în stânga. În dreapta. Cerul. Pă- momente întind o mână sau un deget către surata lor mântul. Copacii. Totul e tăcere. Eu întreb. În şoap- de pe pământ. Şi e soare sau frig. Şi ninge cu flori tă. Ţipat. Cu pumnii încleştaţi. Şi oamenii tac. Pe ei de cais şi plouă, şi plouă şi ninge cu ninsoare, peste nu-i întreb. Şi ei, probabil, întreabă în jurul lor şi nu tot, oricând. Precum în viaţa. Precum în orice viaţă. au nevoie de mine. Cu lacrimi sau zâmbet. Iau cât pot din tăcerile întâlnite şi încerc să învăţ. Despre viaţă. Apoi mă întorc. Acasă. În Trei anotimpuri stau mereu de veghe. Sau camera mea liniştea se sparge în pereţi, apoi rico- poate îşi adună puterile şi visele. Ca noi în somn. şează în mine... Prin frunte, prin coşul pieptului... Sau poate învaţă. Învaţă să se apropie mai mult. De Respiraţia mi-o duce în sânge. Sângele ajunge peste oameni, de copaci, de ape, de cerul pământului. tot. Dorinţa de a fi înţelese. Neînţelegerea produce ne- dreptate. Şi durere. Dincolo de fereastră există totdeauna un E încă primăvară aici. Tristeţea e mult mai anotimp ce-mi supraveghează respiraţia gândurilor importantă când înfloresc caişii, merii, salcâmii... şi frica. Şi liniştea. Gândurile mele se tem de liber- Ninsoarea e mereu albă. Şi fluturii. Şi rochia de tate. În libertate poţi învăţa zborul, adică desprin- mireasă... derea de Pământ. Dar sunt aici atâtea lucruri şi nu vreau să le părăsesc. Nu vreau să zbor. Tatăl meu, când îmi vorbea despre pleca- re, îmi vorbea şi despre drumul pe care să mă întorc. Acasă. Îmi vorbea ca într-o rugăciune despre întoar- cere, iar eu desenam în gând acel drum râvnit de tata şi zâmbeam a mirare. Cum să nu mă întorc? Venea de departe. Drumul. Şi ajungea în grădină. În grădina noastră cu pomii niciodată nu- măraţi. Casa noastră avea puţine odăi, de aceea se termina în grădină. Poarta de la grădină avea un zăvor. Făcut de tata, într-o dimineaţă. Zăvorul se deschidea pe ambele părţi. Am întrebat de multe ori: „De ce tată?” Am întrebat în gând. „Sigur că am să mă întorc...”, îmi spu- 1 NR. 6 - 7, mai - iunie 2015 REVISTA FEREASTRA DRDTÅ Dr. Mihaela Bacali Prietenia Lucian Blaga-Vasile Băncilă - II ,,Am fost ca două sunete care s-au acordat” Sunt etape în viaţa unui om, caracterizate canţă plină de evenimente fericite: a asistat, fără să- prin intersectări de destine, care pot modifica în mod şi fi propus, la şedinţa Academiei în timpul căreia benefic traseul existenţial. O astfel de Întâlnire a fost şi-a auzit pronunţat numele, a făcut o mulţime de cu- cea dintre Lucian Blaga şi Vasile Băncilă. Prietenia noştinţe printre care Iorga, Vlahuţă, Voiculescu, dintre ei s-a adâncit tot mai mult de-a lungul timpu- Crainic. Tot atunci i-a cunoscut, în treacăt, şi pe vi- lui, a rămas vie şi nealterată, în ciuda vicisitudinilor itorii săi prieteni Basil Muteanu, Ion Chinezu, Vasile vieţii şi s-a extins până la a cuprinde familiile fiecă- Băncilă. Întălnirea cu ultimii doi are loc la Căminul ruia. A fost o prietenie intelectuală, spirituală, pe ca- studenţesc din strada Sfinţii Voievozi. ,,Blaga avea re cei doi scriitori au cultivat-o ani de-a rândul. Bla- prieteni la acest cămin, foşti colegi din Braşov şi din ga l-a apreciat foarte mult pe Băncilă, şi ca scriitor Sibiu, şi în colinda lui prin capitală (…) a ţinut să-i şi ca om. Preţuirea de care acesta s-a bucurat în ochii viziteze, după ce umblase prin Europa centrală”.35 lui Blaga, i-a adus dedicaţia Spaţului mioritic: ,,Lui Blaga se afla în camera lui Nicolae Colan. Vasile Băncilă”, scrie pe ,,frontispiciul” cărţii. Băn- ,,Atunci n-am făcut cunoştinţă directă cu Blaga. Nu- cilă a proiectat şi el un studiu, în replică, intitulat mai l-am văzut. Dar figura lui a rămas în mintea mea Spaţiul Bărăganului. Blaga îl numea pe Băncilă ca un medalion.”, povesteşte Băncilă36. Momentul ,,înger”. Dedicaţia de pe volumul Artă şi valoare, este evocat şi în articolul Amintiri şi reflecţii, din pe care poetul i-l dăruieşte filosofului este: ,,Îngeru- Tribuna, apoi preluat de Ion Bălu în cartea sa.37 lui meu păzitor.” ,,În 1919, povesteşte Băncilă, Lucian Blaga Fotografia în care Blaga şi Băncilă sunt a- a descălecat şi el la Bucureşti pentru puţin timp”. şezaţi unul lângă celălalt pe treptele unei clădiri, de Ion Chinezu, al cărui portret îl creionează Băncilă pe coperta volumului de Corespondenţă Lucian în aceste rânduri, descinsese şi el, tot din Ardealul na- Blaga-Vasile Băncilă reprezintă o ,,fărâmă”, imor- tal în Bucureşti, ca urmare a iniţiativei guvernului, talizată de cineva, neştiut, din timpul pe care cei doi de a realiza o apropiere culturală între cele două pro- scriitori l-au petrecut împreună. E o zi cu soare şi cei vincii, unite acum, prin schimburi de studenţi şi uni- doi par destinşi. În spatele lor se zăreşte o uşă al că- versitari. ,,Venise cu cele două mici nave de spirit: rei geam este ornamentat cu fir subţire de metal. A- Poemele luminii şi Pietre pentru templul meu. Pur- mândoi sunt îmbrăcaţi în costume, protocolar. Blaga ta peste tot aureola dată de ele, ca şi de splendidul nu priveşte către obiectiv, are privirea îndreptată articol de salut şi de recomandare al lui Neculai Ior- către ,,în jos”. Zâmbeşte, dar fruntea pare în acelaşi ga. Aflat în Capitală, nu se putea ca Blaga să nu apa- timp încruntată. Una dintre mâini pare să se odih- ră şi la căminul de pe Sfinţii Voievozi, unde erau a- nească pe capul unui câine, aflat undeva în dreapta. proape toţi prietenii săi de la teologie şi din liceu”. Băncilă se uită drept în aparat, iar ochii şi Ion Chinezu află de sosirea poetului la Bucureşti şi faţa răspândesc parcă lumină. Are trăsături de o ma- entuziasmat, îl ia de braţ pe Băncilă şi îl duce la etaj, re fineţe, gura arcuită într-un zâmbet aproape imper- în camera lui Nicolae Colan, viitorul mitropolit al Ar- ceptibil. O expresie de linişte intensă, a omului care a dealului. ,,Când am ajuns acolo, uşa era deschisă, căci descoperit adevărurile esenţiale i-a înflorit pe chip. era spre vară. Ne-am oprit brusc în prag şi am privit Profunzimea privirii, seninătatea, o frumuseţe aproa- îndelung spre tânărul înalt care stătea nemişcat şi pe angelică, ingenuitatea aceea de copil, pe care cei tăcut pe marginea unui pat, alături de un prieten. Pă- mai mulţi oameni şi-o pierd de-a lungul vieţii, te fac rea un idol de abanos, indiferent la ce se întâmplă îm- să-l înţelegi pe Blaga care spunea despre el: ,,E un prejur şi totuşi participând la toată existenţa.”38. înger”. Băncilă auzise de Blaga tot la un cămin stu- Prietenia dintre cei doi gânditori începe cu denţesc, judeţean de astă dată, cu câteva săptămâni un moment ,,zero” al relaţiei. Încă nu se cunoşteau, înainte, unde ,,un om de inimă şi de inteligenţă de- era în mai 1919, Blaga venise la Bucureşti, pentru o osebită”, le citise din poemele lui Blaga şi ,,articolul vizită la fratele său, Liciniu. Pentru Blaga a fost o va- profetic al lui Sextil Puşcaru”. 2 REVISTA FEREASTRA NR. 6 - 7, mai - iunie 2015 Apropiindu-se, cei doi au observat că poe- proiectatul articol se transformă într-un studiu. Pri- tul ,,stătea pe marginea unui pat”, privind către cei- ma scrisoare pe care i-o adresează Băncilă lui Blaga lalţi cu o expresie ,,în care se topeau şi blândeţea şi este legată de acest eveniment editorial. ,,Stimate mândria firească”. ,,N-am înaintat şi nimeni n-a scos domnule Lucian Blaga, îşi începe Băncilă scrisoa- un cuvânt, ci am stat aşa câteva minute, considerân- rea, într-un mod foarte protocolar, am primit cu cea du-ne reciproc, cum trebuie să fi fost oamenii vechi, mai aleasă bucurie şi cu rară recunoştinţă, Censura de dinaintea invenţiei monedei, care făceau troc: îşi transcendentă.