Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Volum VII, Nr. 1 (23), Serie nouă, decembrie 2018 - februarie 2019

1 POLIS

Revista POLIS ©Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi ISSN 12219762

2 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

SUMAR

EDITORIAL 5 Demararea şi metamorfozele unei reviste centenare Zoltán ROSTÁS

CENTENARUL ARHIVEI PENTRU ŞTIINŢA ŞI 17 REFORMA SOCIALĂ

Centenarul României în dezbaterile Polis 17 Redacţia Revistei Polis

Contextul ştiinţific şi intelectual al apariţiei periodicului 21 Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială Dana COSTIN

Natură şi cultură în Şcoala Gustiană. O analiză 29 conceptuală a primelor scrieri programatice ale lui D. Gusti Ionuţ BUTOI

Contribuţiile mişcărilor femeilor la apariţia ASRS şi 47 contribuţiile apariţiei ASRS la mişcările femeilor Theodora-Eliza VĂCĂRESCU

Reflecţii despre „războaiele juste”. Concepţia lui Dimitrie 71 Gusti despre război Antonio MOMOC

Federalismul sindicalist şi socialismul juridic: două repere 93 ale reformei sociale în România interbelică Victor RIZESCU

Statutul epistemologic şi ideologic al sociologiei în era 117 bipolară Ana-Maria AMBROSĂ

INTERVIU 133

Cristian Diaconescu: „România, un stat mare cu o politică 133 externă mică” Georgeta CONDUR

3 POLIS

VARIA 141

Identitatea cecenă între naţionalism şi Islam. Continuitate 141 mistică şi rescrierea modernităţii Dan ALEXE

Secularizare, modernitate politică şi consecinţa lor 155 extremă, corectitudinea politică Constantin ILAŞ

Cooperarea regională la Marea Neagră - un potenţial care 169 încă nu este valorificat pe deplin Radu CARP

Why European values matter? A cross-sectional study on 175 the attitudes and preferences of the Romanian citizens towards 2019 EU elections Ciprian NEGOIŢĂ Vladimir-Adrian COSTEA

RECENZII 189

Şcoala sociologică de la Bucureşti şi problema migraţiei 189 Cosmina TIMOCE-MOCANU

Şcoala Sociologică de la Bucureşti. Perspective asupra 195 dimensiunii de gen Alina BRANDA

O relaţie indisolubilă: cultura şi propaganda. Institutul 209 Român din Berlin (1940-1945) Dumitru-Cătălin ROGOJANU

Social Sciences in the Other Europe since 1945 217 Maria CERNAT

Note despre autori 223

Instrucţiuni pentru autori 229

Instructions to authors 232

4 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

EDITORIAL

Demararea şi metamorfozele unei reviste centenare

(The Commencement and Metamorphoses of a Centennial Journal)

Zoltán ROSTÁS

Abstract: This paper presents in a synthetic manner the history of almost a quarter of a century of the journal Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială [Archive for Social Science and Reform]. This journal was the official publication of Asociaţia pentru Studiul şi Reforma Socială [Association for Social Study and Reform], founded by professor Dimitrie Gusti in Yassi, in March 1918. After the transformation of the Association in Institutul Social Român [Romanian Social Institute], the journal continued to appear as its official publication. In this paper, I follow the founders’ undertakings from their first endeavors to establish the Association, to the journal’s final discontinuance, in 1943. The main contribution of this paper consists in establishing several distinctive phases in the development of the journal. The Archive’s journey entails an “encyclopedic” phase in the beginning, followed by an increase in interest in sociological studies, subsequently fully opening up to the new sociological monograph research, and ultimately acquiring international status by becoming the official publication of the International Federation of the Associations and Institutes of Sociology. The Archive was not simply a scholarly journal, but also an instrument for the organization of the different scientific sections of the Romanian Social Institute. Moreover, the journal became an important platform that created a complex national and international network of renowned scholars who were interested in the development of sociology and who were willing to participate at the International Congress of Sociology, which was set to take place in 1939 in Bucharest.

Keywords: the journal Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială [Archive for Social Science and Reform], Institutul Social Român [Romanian Social Institute], sociological monograph research, social reform, the Sociological School of Bucharest.

5 POLIS

Introducere Antecedente

De la bun început trebuie să Este lesne de înţeles că apa- precizăm că abordarea acestei reviste riţia Arhivei nu poate fi înţeleasă fără centenare nu poate fi liniară, fiindcă o incursiune (despre care am mai nu a fost un simplu organ al unei scris) în condiţiile naşterii Asociaţiei asociaţii transformate în institut. pentru Studiul şi Reforma socială. Ideea acestei reviste, născute în 1913, Într-adevăr, după colapsul în 1917 al a fost de a da naştere unei mişcări imperiului ţarist, România a fost intelectuale. Nu ar fi fost o noutate, nevoită să ceară armistiţiu şi să de- pentru că publicarea unei reviste a mareze tratative de pace cu Puterile avut câteodată un efect de coagulare a Centrale. Situaţia de pe front în unui curent literar sau artistic, a unei timpul iernii şi primăverii 1918 era şcoli ştiinţifice sau chiar a unui partid favorabilă Germaniei. În asemenea politic. Profesorul ieşean Dimitrie împrejurări, o asociaţie ce promova Gusti, lansând planul revistei Arhiva reforma structurală a societăţii ro- pentru Ştiinţe Sociale, Sociologie, mâneşti, bazându-se pe cercetare Politică, Etică, nu ascundea intenţia ştiinţifică, nu putea stârni interesul de a forma un for al oamenilor de publicului, lucru reflectat de lipsa de ştiinţă ataşat ideii că România are informaţii despre această iniţiativă în nevoie de reforme bazate pe expertiză, ziarele din Iaşi. Cum putea să stâr- pe cercetare ştiinţifică a realităţii. nească interesul, când Iaşiul suferea Împrejurările nu au permis însă de lipsuri alimentare elementare, de demararea revistei. Peste patru ani, combustibil, de lemne de foc? La când ţara era sleită de primul război acestea se adăuga faptul că nego- mondial, părăsită de aliaţi şi ajunsă în cierile de pace de la Bucureşti între- situaţia umilitoare de a cere pace, nu vedeau nu numai impunerea unor mai era nevoie de pornirea unei datorii de război înrobitoare, ci şi reviste ca să se coaguleze o mişcare pierderi teritoriale. Este semnificativ, de intelectuali: ei s-au strâns în martie însă, faptul că iniţiatorii asociaţiei 1918 la apelul lui Gusti, care a în- considerau că pasul lor nu se dato- fiinţat, în acest scop, Asociaţia pentru reşte situaţiei dramatice a ţării, ci, Studiul şi Reforma Socială. Asociaţii dimpotrivă, că ţara a ajuns în această acesteia, în condiţii greu de imaginat, stare din cauza gravelor greşeli au început organizarea muncii cola- acumulate de-a lungul deceniilor. boratorilor întru reformă şi abia după „De bună seamă – se arată în Apelul un an au scos primul număr al Arhivei din martie 1918 – că lipsa unei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială (în cunoaşteri adâncite şi aprecieri juste continuare numai Arhiva) la 1 aprilie a realităţii sociale româneşti a fost 1919. Prin urmare, unul din motivele una din cauzele puternicelor zguduiri longevităţii publicaţiei a fost faptul că din temelie ale Statului nostru, – scrisul a fost precedat de experienţă. amintim numai dintre cele ivite în

6 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială decursul ultimelor decenii: revoluţiile revistă ştiinţifică, intitulată Arhiva sociale din 1888 şi 1907, criza finan- pentru Ştiinţe Sociale, Sociologie, ciară din 1900 şi extrem de dureroasa Politică, Etică, şi nu o asociaţie. Scri- situaţie în care ne aflăm”1. Dincolo soarea de motivare a necesităţii de reamintirea acestor aspecte struc- acestei reviste, nepublicată atunci, ci turale, autorii apelului aduc o critică trimisă personalităţilor interesate în asupra elitei politice şi aparatului de infuzia ştiinţei în conducerea statului, stat. „Căci toată lumea va fi de acord este un document revelator pentru a recunoaşte – se arată în continuare atitudinea sa critică. Evident, scri- – că aproximaţia capricioasă şi im- soarea rămâne un document im- provizaţia haotică a politicei de până portant, chiar dacă publicaţia nu a acum trebuie să înceteze pentru putut să apară atunci. În acest scurt totdeauna, – nu-i mai este de ajuns articol nu putem prezenta conţinutul credinţa în conducători, în loc de scrisorii, un inventar pertinent al ştiinţă, dogma, în loc de observaţii, tuturor problemelor societăţii şi disciplina oarbă, în loc de metodă statului, dar subliniem că Apelul din critică – care au dus la atât de variate, 1918 a preluat esenţialul din acest dese şi pripite experienţe sociale pe text. Aici nu este vorba numai de socoteala societăţii româneşti”2. Dar consecvenţa gândirii lui Gusti, ci de scopul asociaţiei nu a fost demasca- faptul că situaţia dezastruoasă din rea elitei politice, ci „organizarea iarna-primăvara lui 1918 a impus ca unor cercetări determinate, având ca necesitate formarea Asociaţiei mult obiect studiul cât mai complet şi mai dorite de profesor. În urma bătăliilor metodic al vieţii sociale româneşti, de pe frontul de vest din vara-toamna sub toate feţele. Aceste studii se vor 1918, Antanta a ieşit victorioasă şi face în următoarele secţiuni: 1) elita politică românească a putut să secţiunea agrară; 2) comercială şi treacă la realizarea României Mari. industrială; 3) financiară; 4) juridică; Această schimbare radicală a influ- 5) politică şi administrativă; 6. po- enţat, cu siguranţă, agenda intelectu- litică şi igienă socială şi 7) culturală. alilor, însă pentru Gusti şi membrii Noi secţiuni se vor întemeia, după fondatori a rămas primordială con- necesitate. Membrii Asociaţiei se vor tinuarea demersurilor pentru punerea grupa pe specialităţi în secţiunile în funcţiune a Asociaţiei. Tocmai de respective; orice persoană, care prin aceea au trecut la acţiune, adică la activitatea sa dovedeşte competenţă înfiinţarea secţiilor prevăzute în în chestiunile sociale, va putea fi Apel, pentru a studia şi a propune admisă ca membru, preţuindu-se în- reformele în care aveau expertiză. În deosebi obiectivitatea şi indepen- ciuda elanului, după cum remarca în denţa personalităţii competente”3. 1919 Virgil Madgearu, membru Gusti, probabil ca să investigheze marcant al conducerii Asociaţiei, ”în potenţialul de specialitate al ţării, a privinţa organizării secţiilor şi a conceput în toamna anului 1913 o acţiunilor lor, n-am avut succesul

7 POLIS dorit, deoarece nu s-au întemeiat Privire generală toate secţiile şi chiar cele în fiinţă n- au dat ceea ce eram îndreptăţiţi să Revista cu apariţie trimestriala aşteptăm de la ele”4. Motivele sunt (dar cu dese comasări de numere) a diverse. Secţiile agrară, comercială şi apărut continuu între 1919 şi 1937, industrială, financiară, administrativă dar după o pauză de 6 ani s-a scos un şi culturală şi-au început activitatea ultim număr în 1943. Datorită încă la Iaşi (cu rezultate modeste), profilului foarte larg apărea ca o dar secţiile juridică, respectiv cea de publicaţie enciclopedică. Fiindcă igienă şi politică socială şi-au început puţinii exegeţi ai revistei au fost activitatea abia după ce Asociaţia s-a sociologi, s-a acreditat ideea că a fost mutat la Bucureşti. „Fireşte – con- o revistă sociologică, ceea ce a fost tinuă Madgearu – dacă ne întrebăm departe de realitate. La această cre- asupra cauzelor, trebuie să avem în dinţă a contribuit şi Gusti, care avea o vedere, în primul rând, împrejurările perspectivă pansociologică. generale în care am fost siliţi să Această abordare de largă cuprin- lucrăm. Membrii Asociaţiei s-au dere provenea din faptul că Asociaţia răzleţit o bună parte din timp, unii dorea să-şi desfăşoare activitatea în rămânând în Moldova, alţii trecând în secţii de specialitate care nu erau Muntenia şi din cauza ocupaţiei legate între ele decât prin dorinţa de a străine au fost lipsiţi de orice pregăti reforme. Revista a pornit cu comunicaţie mai lesnicioasă. După rubrici care, în bună măsură, au liberarea teritoriului, aproape trei luni rămas constante. De fapt, plasarea au trecut până ce s-au putut restabili articolelor în rubricile Studii, Arhivă (legăturile) între secretariat şi membri legislativă, Arhivă documenta- ca să poată pune la cale un început de ră şi Mişcarea ideilor a fost formală, activitate”5. În ciuda acestor incon- fiindcă unele puteau să apară la veniente a putut să apară, la 1 aprilie oricare dintre acestea. Dar ceea ce era 1919, la Bucureşti, organul asocia- mult mai important: abordarea te- ţiei, Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma melor nu a fost în incidenţa imediatu- Socială. Devenită cea mai importantă lui, nu reflecta emoţiile politice revistă de ştiinţe sociale a României efemere. La această caracteristică a interbelice, Arhiva practic a urmat revistei au contribuit personalităţi modelul propus de Gusti în 1913. precum Vasile Pârvan, Virgil Altfel spus, pentru el priorităţile de Madgearu, I. Nistor, Corneliu Botez, investigare a problemelor ţării, mărite Anibal Teodorescu, Victor Slăvescu, după Primul Război Mondial, nu s-au Mihail Manoilescu, Ştefan Zeletin, schimbat, şi nici necesitatea moder- Nicolae Petrescu, Mihai Ralea şi alţii. nizării aparatului de stat. Pentru a Articolele lor au abordat probleme sublinia această idee, Gusti a publicat structurale, nu simpatii sau antipatii în Arhivă întocmai scrisoarea redac- politice de moment. Cu toate acestea, tată şi difuzată în 1913. revista nu plutea în atemporalitate,

8 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială pentru că celebrele serii de conferinţe extrem de largă de articole. La organizate de Gusti au avut răsunet în rubrica Studii găsim articole care presa vremii şi, mai mult decât atât, merg de la teorie socială la reforma de multe ori revista publica cele magistraturii şi studii de populaţie, de spuse de conferenţiari. (De altfel, la noua politică agrară la comerţ Gusti pune mare accent pe propa- exterior şi case de pensii, de la garea revistei, iar fiecare număr nou sistemul bancar la sistematizarea al Arhivei era prezentat la şedinţele urbană şi investigarea corelaţiei Academiei Române). Nu mai puţin dintre armată şi cultură, de la la importantă a fost şi partea a doua a despăgubiri de război la moderni- revistei, care cuprindea recenzii de zarea statisticii şi mortalitatea volume şi reviste, respectiv ştiri şi infantilă. La rubrica Arhivă legisla- documente ale Asociaţiei, dar şi eve- tivă se analiza legislaţia necesară nimente ale instituţiilor conexe din pentru muncitorime, minorităţi şi străinătate. Aceste scurte scrieri sem- învăţământ, problema spinoasă a cen- nalau de la bun început interesul lui tralizării sau descentralizării admi- Gusti şi al celorlalţi colegi pentru nistrative şi nu numai. Rubrica literatura de specialitate din apus şi Arhiva documentară oferă tot o mare pentru evenimente ştiinţifice din lume. diversitate de teme de antropometrie, Dar această configuraţie generală politologie, relaţii internaţionale, a revistei s-a modificat simţitor de-a asistenţă socială, chestiuni agrare, lungul anilor, astfel încât se pot problema industrializării, toate tratate observa diferenţe mari între numerele analitic. Aici ar fi fost locul studiului din anii ‘20 şi cele din anii ‘30 şi lui Gusti despre naţiune, dar a fost chiar în cazul aceluiaşi deceniu. Cu plasat în rubrica Mişcarea ideilor. toate acestea, metamorfozele revistei Abordarea unor volume străine (în nu au avut niciodată un caracter primul rând germane şi franceze, mai radical; începuturile de etapă nouă rar engleze şi mult mai rar române) în erau prevestite mai devreme. Astfel, rubrica Recenzii completează aria te- parcurgând numerele Arhivei, am matică a revistei, căci aici citim identificat etape distincte, a căror despre războiul care a trecut, despre justificare o prezentăm în continuare. tensiunile din Balcani, despre so- cialism, ortodoxie şi şomaj. Mare Anii de început – ani de importanţă are Buletinul Asociaţiei „enciclopedism” pentru Studiul şi Reforma Socială (care a devenit al Institutului Social Între anii 1919 şi 1924 revista Român), fiindcă o bună parte a prezintă o mare varietate de teme. Pe documentelor fondării şi activităţii fondul violenţelor armate post-război, Asociaţiei pentru anul 1918 le putem al activizării muncitorimii şi al afla numai din aceste prime numere. apariţiei mişcărilor studenţeşti, În presa vremii, noile numere Arhiva tinde să găzduiască o paletă ale Arhivei nu treceau neobservate, ca

9 POLIS atâtea publicaţii academice. Presti- largă studiilor de reformă admi- giosul cotidian Adevărul considera nistrativă centralizatoare şi descentra- necesară o privire sintetică asupra lizatoare, reorganizării magistraturii, activităţii Arhivei: „Pentru schiţarea statutului funcţionarilor, fixarea pre- operei înfăptuite până acum, după 4 ţului pământului expropriat, respon- ani de existenţă, e nevoie de o sabilitatea statului pentru despăgu- împărţire a studiilor în total. (1) birile de război. Este întrebarea – de Studii economico-financiare. Ţinând ce nu şi-a găsit şi dreptul de pro- seama de preocuparea contribu- prietate o tot aşa de amplă dezvoltare, ţiunilor practice urmărite de cer- tocmai în epoca aceasta de fixare a cetători, reiese marele interes ce l-au naturii lui? Studiile culturale au prezentat aceste studii şi ne dăm luminat ideile fundamentale ale seama de importanţa lor, amintind culturii sociale contemporane. Tezele câteva din ele: reforma agrară, asupra învăţământului şi îndreptarea reforma financiară, sistemele de lui spre culturalizarea poporului au intensificare a producţiei industriale, fost binevenite şi sunt o adevărată cooperaţia, valuta. Toate tratate în pregătire democratică a reformei în- spirit obiectiv, ştiinţific, comparativ văţământului ce se va realiza curând. cu cele mai recente transformări Mişcarea ideilor înalte din filosofie realizate şi în lumina mişcării ideilor. formează oarecum încoronarea armo- (2) Studiile sociologice s-au îndreptat nică a studiilor. Un spirit ştiinţific de adânc în analiza problemei naţiunii, tratare, o cunoaştere adâncă a su- privită prin toate prismele şi adusă la biectelor, ascendenţa culturală a spe- adevărata ei valoare. Curentele cialiştilor, ideile democratice şi sociologiei şi-au aflat locul într-o mai umanitare ce animă studiile sobre mică măsură, tot aşa şi construcţiile formează un organ de îndrumare şi socialiste. Problema feministă se consiliu al guvernanţilor, precum şi prezintă sub o luminoasă şi caldă un scrutător în plus al activităţii lor în apărare. (3) Politica teoretică s-a treburile publice”6. bucurat de mai puţine studii. În În numerele din anii următori, în schimb, politica socială a fost expusă mod necesar reapar aceleaşi teme, sub multe din aspectele ei; îndeosebi dar şi altele noi. Bunăoară se va igiena socială, mortalitatea infantilă ridica problema drepturilor femeilor, au determinat polemici în presă şi au se va amplifica dezbaterea dilemei deşteptat grija autorităţilor. (4) Studii centralizare-descentralizare, roblema juridice şi administrative. Prefacerile partidelor, problema Basarabiei, a instituţiilor impuse de noua întor- bolşevismului, a fascismului şi, din sătură a organizării sociale, consti- ce în ce mai insistent, problema tuţia ce se pregătea şi reforma ţăranului şi a ţărănismului. administrativă au fost tot atâtea chestiuni „la zi” ce s-au impus juriştilor. Arhiva a dat ospitalitate

10 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Accent pe sociologie şi pe încet. Aici merită să amintim volu- integrare europeană mul de studii de ştiinţe politice, Doctrinele partidelor politice, care s- Deşi sociologia nu a lipsit a născut din conferinţele publice ale niciodată din revistă, fiind prezentă Institutului Social Român, care întâi măcar în cadrul recenziilor, totuşi o au fost publicate în Arhivă, ulterior frecvenţă semnificativă a acesteia se fiind strânse în volum. Făcând simte după 1924. Probabil activarea prezentarea detaliată a acestui volum, seminarului de sociologie al lui Gusti Tudor Teodorescu-Branişte preciza, şi punerea în discuţie a cercetărilor de în Adevărul: „Aveam până acum monografie sociologică au înrâurit discursuri sonore de întrunire pu- orientarea revistei. Nu se poate eluda blică. Aveam banale manifeste elec- nici faptul că atunci s-a format secţia torale. Aveam ziare de partid ocupate de sociologe a ISR. Chiar dacă pe să se apere de calomniile adversarilor paginile revistei nu apar articole şi, la rândul lor, să-i calomnieze pe despre campaniile monografice deja aceşti adversari. Aveam toate demarate, această etapă reprezintă aspectele orientale ale vieţii politice. trezirea şi amplificarea entuziasmului I S R ne-a dat ceva mai mult şi mai pentru cercetarea directă a lumii înalt: în nouăsprezece prelegeri ne-a satului. Campaniile monografice de dat expunerea a nouăsprezece doctri- la Goicea Mare (1925), Ruşeţu ne politice: expunerea obiectivă, (1926), Nerej (1927) şi Fundul clară, precisă – făcută altfel decât cu Moldovei (1928) au avut darul de a scopul de a convinge uşurel o adu- clarifica metodologia muncii co- nare publică”7. lective, dar şi teoria monografiei sociologice ale cărei baze au fost Împlinire şi criză de creştere preconizate de Gusti. O altă noutate demarată în 1924 a Intervalul dintre 1929 şi 1932 fost publicarea unui studiu în limba reprezintă, fără îndoială, cea mai franceză. Aceasta va fi urmată tumultuoasă perioadă şi a revistei, şi sistematic de altele, care au deschis o a intelectualilor pe care aceasta se nouă etapă în evoluţia revistei, cea a baza. Datorită câştigării alegerilor creşterii interesului pentru integrarea parlamentare de către Partidul ştiinţifică europeană. Din acest motiv Naţional Ţărănesc, au avut loc mari a apărut, începând din 1927, mutaţii în statutul personalităţilor rubrica Cronica, având scopul de a care au orientat de la început revista. relata evenimentele internaţionale ale Madgearu, devenind ideologul PNŢ, ştiinţelor sociale. Aceste adaosuri nu ajunge şi ministru în guvernele au schimbat, însă, radical profilul. A ţărăniste, prin urmare nu mai par- scăzut numărul articolelor din Arhiva ticipă la conceperea revistei. Gusti, legislativă, a crescut numărul celor deşi nu a fost membru al acestui teoretice, dar schimbarea s-a produs partid, fiind totuşi foarte apropiat de

11 POLIS ideologia acestuia, devine preşedinte zarea profesională a presei bucu- al consiliilor de conducere a Oficiului reştene, a avut destul de mulţi adepţi Naţional al Cooperaţiei, al Casei care să scrie despre numerele Arhivei. Autonome a Monopolurilor Statului, Mai mult decât atât, Gusti a desco- al Societăţii de Radiodifuziune şi este perit importanţa expoziţiilor şi astfel şi decan al Facultăţii de Filozofie şi nu numai că a relatat în revistă despre Litere de la Universitatea din asemenea evenimente din străinătate, Bucureşti. În ciuda acestui fapt, seria dar a organizat şi el o primă expoziţie de campanii de cercetare a continuat sociologică în incinta seminarului şi în vara anului 1929 la Drăguş, în despre cercetarea de la Drăguş. Ţara Făgăraşului; are loc cea mai Această cercetare din vara anului reuşită monografie sociologică şi cu 1929 a reprezentat şi motiv de re- participarea cea mai mare. În acest an flecţie autocritică. Au ajuns la con- apare în Arhivă şi deschiderea spre cluzia că a fost o greşeală invitarea cercetarea monografică, se publică unui număr de 90 de participanţi, relatări despre campanii precedente şi astfel încât s-a hotărât ca la chiar un studiu al lui Stahl despre următoarele monografii, cea de la răzeşia din Nerej. Runcu (1930) şi cea de la Cornova În această perioadă, sunt colabo- (1931), să participe cu precădere ratori ai Arhivei din ce în ce mai cercetători dedicaţi monografiei mulţi monografişti, precum Mircea sociologice. Această orientare viza şi Vulcănescu, Traian Herseni, Henri H. dorinţa de a finaliza cât mai multe Stahl şi Dumitru C. Amzăr, iar studii de teren pentru a alimenta numărul lor devine din ce în ce mai revista. Fără a renunţa la temele mare în anii următori. Din revistă ne vechi, Arhiva a devenit mult mai dăm seama că în această perioadă a accentuat sociologică. S-a introdus o crescut interesul pentru autodefinirea nouă rubrică, Arhiva monografică, grupului din jurul lui Gusti. Ani- pentru a permanentiza apariţia noilor versarea celor 10 ani de la fondarea studii datorate discipolilor lui Gusti. asociaţiei/institutului şi a revistei sale Totodată s-au dat mai multe infor- arăta că Gusti şi colaboratorii se maţii despre evenimente din dome- gândesc din ce în ce mai insistent şi niul sociologiei apusene, mai multe la promovarea în spaţiul public a ideii bibliografii şi chiar recenzii despre de cercetare directă, monografică, a volume noi. realităţii din ţară. Cel mai important rezultat al O modalitate inedită de a face efortului de a impune atenţiei publi- cunoscute preocupările sociologiei a cului monografia gustiană l-a consti- fost prezentarea de către Gusti a tuit conceperea unui număr comasat fiecărui număr al Arhivei la şedinţele (950 de pagini!) al Arhivei pentru Academiei Române. Mai eficientă a anul 1932, 500 de pagini din acesta fost însă promovarea prin presa fiind dedicate exclusiv monografiei vremii. Cum Gusti a sprijinit organi- sociologice. Altminteri, acest număr

12 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială al Arhivei avea structura celor prece- exclusiv de specializare. Acei ce dente, dar rubrica Arhiva monogra- compun «şcoala românească de fică avea nu un studiu, ci 28. Aceste sociologie», cum cu dreptate numeşte studii, elaborate exclusiv de discipolii d. Mircea Vulcănescu ansamblul lui Gusti, care au participat la oamenilor şi studiilor de sociologie campanii monografice de vară, au dirijate de d. profesor Gusti, sunt fost aşezate în volum conform specialişti şi într-un sens tehnic, sistemului sociologic al profesorului, îndrumător. Pilda deplină o dă însuşi al „cadrelor” şi „manifestărilor”. Stu- d. prof. Gusti. Aceste consideraţii diile au fost elaborate din cercetări asupra constituirii concrete a socio- efectuate în diverse sate, dar pentru logiei ne duc la o altă observaţie. În prima dată au fost dispuse conform ceea ce, în aceşti ultimi şapte ani de concepţiei profesorului. Au fost activitate a Institului social, a făcut d. publicate în acest număr de excepţie prof. Gusti e vorba de o ştiinţă nouă. studiile lui Ion Conea, D.C. Problemele ei se pun după un plan pe Georgescu, Henri H. Stahl, Traian cât de sistematic pe atât de ingenios. Herseni, Gheorghe Focşa, Petre Sistem şi ingeniozitate, acestea sunt Ştefănucă, Ernest Bernea, Emanoil trăsăturile acţiunii monografice. (…) Buznea, Constantin Brăiloiu, Dochia Astfel că avem, pe de o parte, prin- Ioanovici, Ştefania Cristescu, Mac cipiul ştiinţei, pe de alta, rezultatele Constantinescu, Floria Capsali, Mihai ei pe teren; între acestea, notele Pop, Nicolae Argintescu, Xenia variate de interpretare ale elevilor, Costa-Foru, Nicolae Conţ, Ion care uneori aruncă o lumină reve- Zamfirescu, Domnica Păun, Anton latoare asupra directivelor spiritu- Golopenţia. aliste care stau la baza acestei so- Nu e de mirare că presa vremii a ciologii. Spiritul de erudiţie se con- apreciat această performanţă. verteşte pe de-a întregul în caracterul În Curentul, Dragoş Vrânceanu scria: inedit al cercetărilor”8. „… acest volum trebuie să aibă În ciuda acestui număr monu- menţiune specială. Nu ne îndoim că mental, în rândurile monografiştilor se va face în aşa fel ca să fie cât mai au început să apară disensiuni, răspândit în ţară. Învăţătorii, de frustrări, dar şi dorinţa de a strânge exemplu, care au urmărit activitatea rândurile echipei monografiste, de a Institutului social pe această temă consolida identitatea lor de grup numai din ziare, sunt plini de o distinct faţă de colegii de generaţie. curiozitate intensă asupra rezultatelor (Una dintre cauzele acestor disen- ei. În orice caz e sigur că, cu cât siuni provenea şi din faptul că rezultatele sociologiei monografice „moderatorul” consacrat al acestui vor fi mai răspândite, cu atât vor grup, profesorul Gusti, în vara anului recolta mai multe foloase. Caracterul 1932 a devenit ministru al instrucţiei, acestei ştiinţe este de aşa fel că ea nu cultelor şi artelor, funcţie care l-a poate fi rezultatul unui proces absorbit complet.) Cum Arhiva avea

13 POLIS funcţii academice şi internaţionale şi Expoziţii Mondiale de la Paris a fost apărea rar, tinerii doreau o revistă organizat şi un congres de sociologie, mai mobilă, mai ancorată în frămân- la care s-a decis ca al XIV-lea tările acelui început de deceniu. Congres Internaţional de Sociologie Revista Gând şi Faptă, organizată de să fie organizat la Bucureşti în 1939, cel mai tânăr monografist, Anton sub preşedinţia lui Gusti. Golopenţia, nu a apărut din motive de Probabil la această decizie a finanţare, dar semnalul de lărgire a contribuit şi publicarea în 1936 a plajei de publicaţii a fost dat. În acest două volume masive ale Arhivei, context nu a fost de mirare că numă- prilejuite de o aniversare importată a rul comasat din 1933 avea de cinci activităţii profesorului Gusti, Omagiu ori mai puţine pagini decât anteriorul, profesorului D. Gusti: XXV de ani de dar păstra nivelul înalt obţinut. învăţământ universitar. În primul volum au fost publicate, în limbi Final internaţional străine, articole trimise de perso- nalităţi ale sociologiei franceze, Anul 1934 aduce „înaintarea în germane şi americane, alături de grad” a revistei, care apare nu numai autori români care au publicat studii ca organ al Institutului Social Român, ci esenţiale în franceză. În volumul al şi ca organ al Federaţiei Internaţionale a doilea, au publicat studii funda- Asociaţiilor şi Institutelor de So- mentale în limba română filosofi, ciologie. Acesta nu a fost o distincţie, jurişti, economişti, esteticieni de prim ci o recunoaştere a vocaţiei europene rang ai elitei intelectuale române. a revistei. A fost rezultatul strădu- Alături de ei, membri marcanţi ai inţelor lui Gusti de a invita în revistă şcolii gustiene, precum Mircea autori apuseni de prestigiu şi al Vulcănescu, Henri H. Stahl, Octavian capacităţii lui de a face Arhiva să Neamţu, Ghe. Vlădescu-Răcoasa şi circule în lume. Ion Zamfirescu, au elaborat analize Structura rămâne la fel ca în anii originale nu numai despre contribuţia 1932-1933, dar se observă, pe de o teoretică a profesorului, ci şi asupra parte, că tinerii monografişti câştigă întregului sistem instituţional generat teren în paginile revistei şi, pe de altă şi condus de el. Studiile lor pot fi parte, o extindere a relatărilor legate considerate ca o primă istorie a so- de Federaţia Internaţională a ciologiei româneşti. Unele dintre Asociaţiilor şi Institutelor de Socio- aceste studii, mai ales ale lui Stahl şi logie. Această tendinţă nu a fost Vulcănescu, au relevat un alt aspect întâmplătoare, servind, de fapt, pre- important, până atunci neexprimat gătirii terenului pentru a concura cu clar, şi anume că formaţiunea ştiin- succes la organizarea în Bucureşti a ţifică condusă de Gusti îndeplineşte unui congres internaţional de socio- toate elementele unei şcoli socio- logie. Aceasta s-a şi întâmplat în vara logice veritabile, pe care au denumit- anului 1937, când în cadrul marii o Şcoala Sociologică de la Bucureşti.

14 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Nu se poate neglija în această amânat sine die, precum şi recenzii prezentare nici faptul că aceste despre publicaţii importante, care din evoluţii de după 1934 s-au petrecut în cauza războiului nu au avut condiţiile preluării de către Gusti a posibilitate de circulare. conducerii Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol”. Aceasta ar În loc de concluzii, o invitaţie putea să fie considerată o extindere a şcolii gustiene spre munca de factură Această sumară trecere în revistă culturală prin organizarea echipelor a numerelor Arhivei ne convinge că regale studenţeşti, dar extinderea prima publicaţie iniţiată de Gusti este poate fi socotită un mijloc de asigu- departe de a fi cunoscută şi valo- rare a continuării cercetărilor mono- rificată. Arhiva a fost o instituţie a grafice. Căci fără fundaţie nu ar fi modernizării României interbelice. fost posibile cercetările de la Şanţ Alături de secţiile relativ izolate în (1935-1936), nici cercetările de com- profesionalismul lor şi alături de pletare pentru realizarea mono- conferinţele publice, inerent gene- grafiilor exemplare pentru amintitul raliste, numerele Arhivei constituiau Congres Internaţional de Sociologie, acţiuni de incitare intelectuală, dar şi prevăzut pentru 1939 la Bucureşti. de instruire a celor care erau sincer Pe de altă parte, prin înfiinţa- adepţii reformelor. Arhiva a început rea Curierului Echipelor Studenţeşti să aibă audienţă internaţională când în 1934, apoi al revistei Sociologie campaniile încă erau la început, la Românească în 1936, Gusti şi cola- primele tatonări pe terenul necu- boratorii săi au creat, vrând-nevrând, noscut al satului românesc. Nu mo- şi concurenţă Arhivei. Astfel, după nografia sociologică a fost vehi- numărul din 1937, Arhiva nu a mai culul Arhivei, ci monografia a crescut apărut, cum de altfel şi celelalte în şi prin Arhivă. Şi, fără să publicaţii ale şcolii au fost abandoneze vocaţia sa de inspirator suspendate în toamna anului 1939. de reformă, revista a fost, până la Ultimul număr al Arhivei, exclusiv în apariţia în 1936 a revistei Sociologiei franceză, a apărut în 1943, pentru a Româneşti, gazda exclusivă a stu- consemna succint – în opinia noastră diilor monografiştilor. Iată de ce – evoluţiile de după 1937. Astfel, au consider că acest studiu, acest dosar fost publicate 18 studii dispuse în al revistei Polis trebuie văzut ca o revistă după schema lui Gusti, un invitaţie la o exegeză mai detaliată în inventar al institutelor de cercetare, contextul etapelor perioadei inter- documente ale congresului interna- belice. ţional de sociologie, care a fost .

15 POLIS

Note

1 Dimitrie Gusti, „Apelul făcut în 5 Idem. aprilie 1918 cu prilejul întemeierii 6 V. Godeanu, „Arhivă pentru ştiinţa şi Asociaţiei pentru studiul şi reforma reforma socială”, în Adevărul, Anul socială” în Arhiva pentru Ştiinţa şi XXXVII, nr. 12157, vineri, 14 Reforma Socială, Anul I, nr. 1, aprilie septembrie 1923, p. 2. 1919, p. 291.2 7 Tudor Teodorescu-Branişte, 2 Idem. „Doctrinele partidelor politice”, în 3 Ibidem, p. 292. Adevărul, Anul XXXIX, nr. 12992, 4 Virgil Madgearu, „Raport asupra vineri, 23 aprilie 1926, p. 1. activităţii Asociaţiei pentru studiul şi 8 Dragoş Vrânceanu, „Arhiva pentru reforma socială”, în Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială”, în Ştiinţa şi Reforma Socială, Anul I, nr Curentul, Anul.VI, nr. 1799, sâmbătă, 2-3, iulie-octombrie 1919, p. 609. 4 februarie 1933, p. 1.

Bibliografie

GUSTI, Dimitrie, Sociologia militans. ROSTÁS, Zoltán, Atelierul gustian. O Cunoaştere şi acţiunii ún serviciul perspectivă organizaţională, Editura naţiunii, I, Cunoaştere, Fundaţia Tritonic, Bucureşti, 2005. Regele Mihai I, Bucureşti, 1946. ROSTÁS, Zoltán, Monografia ca utopie. GUSTI, Dimitrie, „Apelul făcut în aprilie Interviuri cu Henri H. Stahl, Editura 1918 cu prilejul întemeierii Asociaţiei Paideia, Bucureşti, 2000. pentru studiul şi reforma socială” în STAHL, Henri H. Amintiri şi gânduri din Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma vechea şcoală a monografiilor Socială, Anul I, nr. 1, aprilie 1919. sociologice, Editura Minerva, GODEANU, V., „Arhivă pentru ştiinţa şi Bucureşti, 1981. reforma socială”, în Adevărul, Anul TEODORESCU-BRANIŞTE, Tudor, XXXVII, nr.12157, 14 septembrie „Doctrinele partidelor politice”, în 1923. Adevărul, Anul XXXIX, 12992, 23 MADGEARU,Virgil, „Raport asupra aprilie 1926. activităţii Asociaţiei pentru studiul şi VRÂNCEANU, Dragoş, „Arhiva pentru reforma socială”, în Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială”, în Ştiinţa şi Reforma Socială, Anul I, nr Curentul, Anul. VI, nr. 1799, 4 2-3, iulie-octombrie 1919. februarie 1933.

16 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

CENTENARUL ARHIVEI PENTRU ŞTIINŢA ŞI REFORMA SOCIALĂ

Centenarul României în dezbaterile Polis

(Romania’s Centenary in the Polis debates)

Redacţia Revistei Polis

în cadrul Programului Centenar

organizează proiectul Centenarul României în dezbaterile Polis

17 POLIS

Acest număr al revistei Polis este „Petre Andrei” din Iaşi (revistă cotată cel de-al V-lea realizat în cadrul în baze de date internaţionale). proiectului „Centenarul României în Revista fiind trimestrială, proiectul dezbaterile Polis”, realizat de prevede organizarea unor dezbateri Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi, cu aceeaşi periodicitate, cu prilejul Institutul de Studiere a Ideologiilor şi lansării celor şapte numere, la care Primăria Municipiului Iaşi, în cadrul sunt invitaţi specialişti în ştiinţe „Programului Centenar”. Beneficiind socio-umane sau în domenii conexe de colaborarea a numeroşi specialişti (dintre care cel puţin doi contributori din domeniul socio-uman, care la numărul tematic), personalităţi ale prezintă evenimente şi date mai puţin vieţii publice din toate provinciile cunoscute sau chiar necunoscute istorice ale României mari (adică publicului larg, proiectul are ca scop inclusiv din Republica Moldova şi reliefarea importanţei Centenarului din Bucovina), studenţi şi elevi. României şi aducerea în atenţie a Până în prezent au fost organizate acestui subiect într-un mod care să patru dezbateri. Prima, cu tema depăşească simpla marcare a unei „Basarabia şi România. După 100 de date aniversare. ani”, s-a desfăşurat pe 26 martie 2018 Obiectivele proiectului sunt: la Ateneul Tătăraşi din Iaşi şi i-a avut 1. antrenarea unui număr cât ca invitaţi pe Prof.univ.dr. Radu mai mare de cercetători din domeniul Carp, de la Facultatea de Ştiinţe ştiinţelor socio-umane şi al dome- Politice a Universităţii din Bucureşti, niilor conexe, precum şi a cât mai şi pe Lect.univ.dr. Marius Văcărelu, multor personalităţi ale vieţii publice de la Şcoala Naţională de Ştiinţe din România mare, în dezbaterea Politice şi Administrative din evenimentelor ce au stat la originea Bucureşti. A doua dezbatere, cu tema formării României întregite; „România în Marele Război”, s-a 2. realizarea unor lucrări ştiinţi- desfăşurat pe 8 iunie 2018 la sediul fice pe tema Centenarului României; Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi 3. editarea a şapte numere ale şi i-a avut ca invitaţi pe Prof.univ.dr. revistei Polis pe teme legate de Sabin Drăgulin, Prodecanul Facultăţii Centenarul României; de Ştiinţe Politice şi Adminstrative a 4. organizarea a şapte dezbateri Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi, pe temele tratate în numerele şi pe istoricul şi deputatul Daniel tematice ale revistei Polis; Gheorghe. A treia dezbatere, cu tema 5. lansarea numerelor tematice „Ideea naţională după Marea Unire”, ale revistei Polis în cadrul s-a desfăşurat pe 1 octombrie 2018 la dezbaterilor. sediul Universităţii „Petre Andrei” Proiectul este coagulat în jurul din Iaşi şi i-a avut ca invitaţi pe revistei de ştiinţe politice Polis, ce istoricul Sorin Antohi şi pe jurnalistul aparţine Facultăţii de Ştiinţe Politice Petre M. Iancu. A patra dezbatere, cu şi Administrative a Universităţii tema „Bucovina şi România. După

18 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

100 de ani”, a avut loc pe 29 noiem- emisiuni ale unor posturi locale sau brie 2018, la Biblioteca Centrală naţionale de televiziune. Universitară „Mihai Eminescu”, Proiectul va continua până pe data invitaţi fiind eseistul şi istoricul Sorin de 30 septembrie 2019. Antohi şi Prof.univ.dr. Sorin Parteneri sunt: Editura Institutul Bocancea, Rectorul Universităţii European, Agerpres, Revista Polis şi „Petre Andrei” din Iaşi. Toate Tele Moldova Plus. dezbaterile au fost reflectate în

19 POLIS

20 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Contextul ştiinţific şi intelectual al apariţiei periodicului Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

(The scientific and intellectual context of the foundation of the Archive for Science and Social Reform Journal)

Dana COSTIN

Abstract: This paper aims to give a short account of the cultural and scientific context surrounding the founding of the ”Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială” (”The Archive for Science and Social Reform”) publication. After the First World War, the intellectual elite spared no effort in order to contribute to the modernization of the Romanian society. The modernization process had begun as early as mid XIX century, however, the phenomenon amplified greatly after the Unification. Together with the increased territory and population came a series of challenges for both the political and the intellectual elite. Historians, sociologists, ethnologists, linguists, economists, savants and representatives of the natural, exact and applied sciences became active participants in the scientific and socio-political arena. They created associations, societies, institutes as well as scientific publications, and connected their research with their national and international fellow scientists, effectively creating the perfect environment for the scientific and economic progress of the newly formed state. Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială, as its name suggests, was, therefore, part of a national movement, which viewed the intellectuals as the building block of a modern society. Thus, scientific and cultural accomplishments were not mere personal achievements, but a way to change and improve the society. In the following we will attempt to draw with quick and broad strokes the said scientific context.

Keywords: interwar era, scientific development, social reform, intellectual elite, Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială publication, Dimitrie Gusti.

Introducere de peste hotare. A crescut numărul instituţiilor de învăţământ superior, al Viaţa culturală şi ştiinţifică româ- centrelor de studii şi de cercetare, nească era una foarte efervescentă cu precum şi al publicaţiilor ştiinţifice şi mult înaintea Marii Uniri, însă culturale. momentul 1918 a însemnat o înflorire Începând cu a doua jumătate a a acesteia, mai ales pe fondul inten- secolului al XIX-lea, dar mai ales sificării relaţiilor cu lumea ştiinţifică după 1918, şcolile româneşti din

21 POLIS domeniul istoriei, sociologiei, mate- Universitatea din Iaşi, unde a înfiinţat maticii, tehnicii sau a ştiinţelor Seminarul de Sociologie şi Etică un agricole au înregistrat un succes an mai târziu, punând astfel bazele remarcabil, atât pe plan naţional, cât învăţământului sociologic modern în şi la nivel internaţional, fapt dovedit România. de publicarea în diferite limbi a mai În martie 1913, îngrijorat de lipsa multor lucrări ştiinţifice, precum şi de de rigurozitate ştiinţifică în tratarea numeroasele înregistrări de brevete în temelor sociale ale societăţii româ- străinătate. neşti, Gusti a lansat ideea constituirii În acest context de fervoare inte- unei reviste de specialitate care să se lectuală a luat naştere „Asociaţia numească Arhiva pentru ştiinţe pentru Studiul şi Reforma Socială”, sociale, sociologie, politică şi etică şi fondată de Dimitrie Gusti în martie a trimis un Apel către colaboratorii 1918, care avea scopul de a identifica revistei: „Preocuparea de căpetenie soluţii în vederea restructurării so- a «Arhivei» va fi studierea şi apre- cietăţii româneşti. În viziunea lui cierea amănunţită şi documentară a Gusti (care avea să pună bazele Şcolii realităţii sociale româneşti, aşa cum Sociologice de la Bucureşti în 1923), ea se prezintă astăzi sub diferitele ei numai o cunoaştere ştiinţifică a so- feţe, cum sunt bunăoară problema cietăţii româneşti putea duce la politici agrară, în toată complexitatea ei […] adecvate care să promoveze cu succes profunda deosebire dintre sat si oraş; modernizarea întregii societăţi1. chestiunea evreiască; viaţa socială şi culturală a românilor; unitatea cul- Demararea unui proiect întârziat turală a vieţii neamului nostru; dreptul la vot; chestiunea Dunării; Fondată la 1 aprilie 1919 ca organ chestiunea balcanică ş.a.m.d., pro- al acestei asociaţii, revista Arhiva bleme care în general până acum, pentru Ştiinţa şi Reforma Socială a afară de rare excepţii, au fost fost cea mai importantă publicaţie din complet neglijate ori deformate de domeniul ştiinţelor sociale din ignoranţi şi diletanţi şi adesea România interbelică. Aceasta şi-a interesaţi.”2 asumat rolul de catalizator al efor- Revista ar fi urmat să apară turilor ştiinţifice de cunoaştere şi de începând cu data de 1 ianuarie 1914, reformare a societăţii. Însă ideea unei însă pe fondul complex al tensiunilor astfel de reviste nu a fost rezultatul sociale şi politice, dar mai ales al entuziasmului provocat de Marea declanşării Primului Război Mondial, Unire, ci mai degrabă o continuare a această idee nu s-a materializat decât preocupărilor pe care Gusti le-a avut cinci ani mai târziu. Astfel, la 1 încă dinaintea izbucnirii Marelui aprilie 1919 apărea primul număr al Conflict Mondial. Întors de la studii revistei Arhiva pentru Ştiinţa şi din Germania în 1910, Gusti şi-a Reforma Socială; aceasta avea un început cariera didactică la scop similar cu cel declarat de Gusti

22 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

în 1913, însă acum avea avantajul de avut Academia Română ca for de a fi organul unei asociaţii, care a consacrare; aceasta a stimulat intens devenit mai apoi Institutul Social şi eficient producţia ştiinţifică şi cer- Român. cetarea din toate domeniile. La sfâr- şitul perioadei interbelice, Biblioteca Contextul ştiinţific şi intelectual Academiei conţinea mai bine al vremii 500.000 de volume, 180.000 de pe- riodice şi aproape 400.000 de ma- Ca multe alte publicaţii şi ini- nuscrise şi documente istorice3. Con- ţiative ştiinţifice, Arhiva nu avea ca comitent, aceasta a publicat nume- scop doar studierea societăţii româ- roase traduceri de opere importante neşti, ci şi acela de a crea o reţea de din străinătate, în timp ce unele comunicare între oamenii de ştiinţă periodice româneşti erau editate în din ţară şi cei de peste hotare. Astfel, limbi străine. în numerele revistei au fost publicate De asemenea, statul s-a implicat numeroase studii ale unor oameni de considerabil în susţinerea activităţii ştiinţă din Germania, Franţa sau ştiinţifice a diferitelor asociaţii, insti- Statele Unite, în diferite limbi, şi a tute şi publicaţii ştiinţifice sau cultu- avut meritul de a atrage atenţia lumii rale prin alocarea de fonduri bugetare ştiinţifice internaţionale asupra statu- însemnate, însă un rol important în tului ştiinţelor sociale româneşti, fapt acest sens l-au avut şi iniţiativele ce a dus la alegerea României drept private de susţinere ale acestora, mai gazdă a celui de al XIV-lea Congres ales la nivel local. Internaţional de Sociologie, care ar fi trebuit să aibă loc în 1939, dar care Societăţi şi asociaţii nu s-a materializat din pricina declan- şării celui de al doilea conflict mondial. Printre asociaţiile de vază care au Acest entuziasm şi spirit între- avut o influenţă deosebită la nivelul prinzător nu era specific doar gru- întregii ţări, se remarcă Asociaţia pului din jurul lui Gusti, ci era Transilvană pentru Literatură şi sentimentul care anima întreaga elită Cultura Poporului Român” (ASTRA), intelectuală de după Marea Unire, care funcţiona încă din 1861 şi care care era dornică să transforme socie- avea filiale pe întreg teritoriul ţării. tatea prin contribuţiile sale ştiinţi- Prin publicaţia lunară Transilvania, fice. Multe dintre societăţile şi insti- dar mai ales prin broşuri şi activităţi tutele din care aceştia au făcut parte culturale, ASTRA promova asiduu au fost fondate după 1918, în timp ce răspândirea culturii în toate straturile altele activau deja de foarte mult societăţii, organizând diferite mani- timp, iar instituţionalizarea ştiinţifică festări culturale la nivel local şi răspundea nevoii de a coagula forţele încurajând tinerii talentaţi să-şi intelectuale ale vremii. continue formarea intelectuală prin În acest sens, este important de acordarea de burse de studii. De menţionat rolul important pe care l-a

23 POLIS asemenea, un important rol în pro- Tot în această perioadă s-au movarea culturii l-a avut şi înfiinţat mai multe asociaţii şi „Societatea Scriitorilor din România”; societăţi ştiinţifice peste tot în ţară. creată în 1909, aceasta şi-a inten- Un exemplu demn de menţionat este sificat activitatea după 19184. Sub „Societatea de Ştiinţe” din Cluj, care conducerea unor figuri de renume ale s-a format în 1920 din contopirea culturii româneşti, cum ar fi Mihail „Cercului Naturaliştilor” cu „Societatea Sadoveanu, Octavian Goga sau Liviu de Ştiinţe Pure şi Aplicate”, socie- Rebreanu, Societatea a devenit în tatea fiind condusă de figuri precum scurt timp un pilastru al culturii Emil Racoviţă, Dimitrie Călugăreanu, interbelice. Ion Popescu-Voineşti sau Dimitrie Pe lângă asociaţiile şi societăţile Pompeiu. Şase ani mai târziu, tot la care au avut o influenţă la nivel Cluj, se constituia „Societatea naţional, un rol deosebit de important Ştiinţelor Sociale”5. l-au jucat asociaţiile şi societăţile care au acţionat la nivel local. În 1919, Publicaţii ştiinţifice intelectuali şi oameni de ştiinţă din diferite domenii au fondat la Oradea Ca rezultat direct al intensificării „Reuniunea celor Trei Crişuri”, la vieţii intelectuale, a crescut şi nu- iniţiativa colonelului Gheorghe mărul publicaţiilor ştiinţifice şi al Bacaloglu şi prezidată de episcopul revistelor de specialitate; vorbim, de Roman Ciorogariu. „Reuniunea” a pildă, de reviste istorice precum publicat, timp de 20 de ani, revista Revista Istorică (1914-1946), Arhivele culturală Cele Trei Crişuri, însă Olteniei (1922-1943), Dacia (1924- organiza şi evenimente ştiinţifice şi 1947), Cercetări Istorice (1925-1947), culturale, cum ar fi conferinţe pe reviste lingvistice şi filologice precum teme de istorie, spectacole teatrale, Dacoromania, care a apărut în Cluj, expoziţii de artă şi diverse serbări. Bucureşti şi Sibiu între 1920 şi În acelaşi an s-a înfiinţat la Galaţi 1948, Grai şi suflet (1923-1937), „Societatea Culturală V.A. Urechia”, Revista germaniştilor mult mai târziu, al cărei scop principal era acela de a în 1932, sau publicaţii filosofice, spre organiza conferinţe ţinute de unii exemplu Revista de Filosofie, fondată dintre cei mai importanţi exponenţi ai în 1923. Un rol important în viaţa ştiinţei şi culturii româneşti, precum culturală, dar şi politică românească Dimitrie Gusti, Gheorghe Marinescu, l-a avut presa. Astfel, o mare influ- Victor Babeş, Ion Cantacuzino sau enţă asupra societăţii o deţineau pu- Constantin Rădulescu-Motru. În mai blicaţiile independente, cum ar fi coti- multe oraşe din ţară s-au înfiinţat dianele Universul (înfiinţat nainte de Universităţi şi Atenee în sălile cărora război), Adevărul sau Dimineaţa (în au susţinut conferinţe personalităţi concurenţă cu Universul), dar şi re- precum Nicolae Iorga, Ioan Bianu, viste literare precum Lectura pentru Ion Petrovici, Liviu Rebreanu sau toţi (1918-1920) sau Sburătorul, Mihail Sadoveanu.

24 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială ambele datorate lui Eugen Lovinescu. 1918, prin contribuţia unor perso- O altă publicaţie de mare influenţă era nalităţi din domeniu, precum Simion gazeta săptămânală Albina înfiinţată Mehedinţi, George Vâlsan, Romulus în 1897 de Spiru Haret, care avea ca Vuia. Găsim, însă, preocupări de scop culturalizarea satelor. etnografie şi în munca unor oameni Totodată, au luat amploare tipo- de ştiinţă din alte domenii, cum ar fi grafiile şi casele de editură. Editurile Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Tache vechi s-au modernizat şi şi-au lărgit Papahagi, Ovid Densuşianu, Theodor aria de interes (spre exemplu editurile Capadin sau Tiberiu Morariu, pentru Minerva, Socec, Alcalay, Fraţii a numi doar câţiva. Am putea spune Şaraga, Cartea Româneacă, Neamul că etnografia românească din peri- Românesc, Datina Românească, oada pre şi post 1918 s-a dezvoltat Cultura Naţională), în timp ce altele mai ales ca ştiinţă interdisciplinară în noi au apărut pe scenă. contact cu alte discipline socio- umane precum istoria, sociologia, Ştiinţele şi tehnica psihologia, filologia sau geografia. În 1922 a luat naştere „Societatea În ce priveşte ştiinţele, în mare Etnografică Română”, iar în 1926 a parte acestea au continuat cercetările fost înfiinţată la Cluj Catedra de întrerupte în timpul războiului, dar au Etnografie şi Folclor. Cercetările din apărut şi şcoli noi de ştiinţă. Acti- domeniul etnografiei au dus la consti- vitatea eficientă a acestora presu- tuirea mai multor muzee etnografice punea existenţa unor centre de în toată ţara. Pe lângă cele deja cercetare bine finanţate, precum şi o existente înainte de război (la Sibiu şi elită ştiinţifică de cel mai înalt nivel. Bucureşti), au apărut noi muzee etno- Entităţile instituţionale care au grafice la Cluj, Alba Iulia, Timişoara, facilitat aceste lucruri au fost, pe de o Arad, Deva, Târgu Mureş, Rădăuţi şi parte, aşa cum am amintit, Academia Câmpulung Moldovenesc; momentul Română, iar pe de altă parte de vârf avea să-l constituie, însă, Fundaţiile Regale (Principele Carol I înfiinţarea „Muzeului Satului” la – 1921, „Regele Ferdinand” I – 1925, Bucureşti, în 1936, la iniţiativa lui „Fundaţia pentru Literatură şi Artă Gusti. Carol II-lea – 1922). Asemănător etnografiei, cerceta- În timp ce Dimitrie Gusti şi rea lingvistică şi-a lărgit enorm colaboratorii acestuia consolidau ba- bazele materiale de cercetare după zele ştiinţifice ale sociologiei, alte Marea Unire. Universităţilor din Iaşi discipline socio-umane au cunoscut şi Bucureşti li s-au alăturat cele din şi ele un parcurs ascendent. Un Cluj şi Cernăuţi. În fiecare dintre ele exemplu în acest sens este etnogra- s-au înfiinţat institute cu profil ling- fia. Constituită ca disciplină la înce- vistic care îşi publicau cercetările de putul secolului XX, aceasta s-a teren în diferite publicaţii de spe- consolidat ca ştiinţă mai ales după cialitate, stimulând astfel în rândul

25 POLIS intelectualilor, dar şi al oamenilor de pentru istoria României, Iorga a avut rând, interesul pentru problemele meritul de a încadra istoria naţională limbii. În 1919, Sextil Puşcariu a în cea universală, prin interesul faţă înfiinţat la Cluj „Muzeul Limbii de istoria bazinului Balcanic, a Române”, care a fost şi primul Europei şi a lumii Bizantine. Asemă- institut românesc de lingvistică, de nător cu Gusti, Nicolae Iorga era existenţa acestuia fiind legată şi convins că ştiinţele socio-umane au apariţia anuarului Dacoromania, cel datoria de a fi ştiinţe militante care să mai important periodic lingvistic. La se dedice scopului nobil de moder- Bucureşti, Ovid Densuşianu a tipărit nizare şi emancipare a ţării. Mai începând cu 1923 revista Grai şi târziu, în 1937, avea să înfiinţeze suflet, în cadrul „Institutului de „Institutul pentru Studiul Istoriei Filologie şi Folclor”, pe care îl Universale”, azi „Institutul de Istorie înfiinţase cu zece ani mai devreme. Nicolae Iorga”. Psihologia, pe de altă parte, şi-a pus Însă nu doar ştiinţele socio-umane bazele ştiinţifice abia după 1918, au înflorit în această perioadă, ci şi odată cu abordările teoretice ale lui ştiinţele naturale, cele exacte, precum Constantin Rădulescu-Motru şi şi ştiinţele aplicate, cum ar fi spre Mihai Ralea şi a cercetărilor apli- exemplu medicina, care a cunoscut cative întreprinse de Florian un progres de necontestat, la scară Ştefănescu-Goangă, care avea să internaţională. Printre cele mai im- înfiinţeze mai apoi „Institutul de portante realizări din acest domeniu Psihologie Experimentală” în cadrul se numără descoperirea de seruri şi Universităţii din Cluj. vaccinuri (Ion Cantacuzino), cercetări Odată cu realizarea Unirii s-a cu importante rezultate în domenii resimţit o nevoie generală de reîn- precum neurologia (Gheorghe Marinescu, noire şi în domeniul istoriografiei, unul dintre primii medici din lume fără să se realizeze totuşi o ruptură cu care a recurs la electroencefalografie tradiţia precedentă. Astfel, s-au pentru studiul bolilor creierului), înmulţit publicaţiile de specialitate şi endocrinologia (Constantin Parhon), institutele de profil (cum ar fi centre diabetul (Nicolae Paulescu), ana- de cercetare, instituţii didactice şi de tomia (Francisc Iosif Rainer), fizio- conservare muzeală sau de arhivă). patologia (Nicolae Gheorghe Lupu, Totodată s-au definit noi teme de creatorul şcolii româneşti de hema- cercetare, a luat amploare munca în tologie), medicina internă (Daniel echipe de cercetare prin crearea unor Danielopolu) sau igiena socială (Iuliu colective de cercetători în domenii Moldovan). În 1921 Ion Cantacuzino pluridisciplinare6. a înfiinţat la Bucureşti ”Institutul de Istoriografia românească din Seruri şi Vaccinuri”, care azi îi poartă această perioadă a fost fără îndoială numele, el organizând şi primele dominată de personalitatea lui campanii antimalarice din România, Nicolae Iorga. Pe lângă interesul fiind considerat un pionier european

26 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

în acest sens. În 1922 s-a creat societăţilor agrare, în timp ce Ministerul Sănătăţii şi a Ocrotirii Madgeru aducea argumente în fa- Sociale, în fruntea căruia s-au aflat voarea unei dezvoltării intensive a persoane precum Ion Cantacuzino, sectorului agricol, ca mijloc indispen- Nicolae Hortolomei, Ion Costinescu, sabil de creştere economică şi de Iuliu Haţieganu, Nicolae Marinescu, acumulare de capital8. Concomitent, Victor Gomoiu sau Daniel au luat amploare investigaţiile Danielopolu. statistice efectuate de Asociaţia Un progres deosebit l-a cunoscut Română pentru Studiul Conjuncturii şi tehnica; întemeierea de noi şcoli Economice, prezidată de Madgearu şi ştiinţifice şi înfiinţarea a noi unităţi transformată mai apoi, în 1936, în de cercetare în domeniul tehnicii în Institutul Românesc pentru Studiul Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Timişoara a Conjuncturii Economice. contribuit masiv la dezvoltarea industriei şi a economiei în general. *** În timp ce în perioada 1913-1920 existau aproximativ 4500 de cereri de Aşadar, Arhiva pentru Ştiinţă brevet, în perioada 1921-1944 Reformă Socială s-a constituit şi a acestea au ajuns la aproape 24.000, activat pe fondul unui climat caracte- înregistrând o creştere medie anuală rizat de nevoia de reînnoire a de 157%7. Putem spune, deci, că societăţii româneşti. Intelectuali din progresului ştiinţific şi cultural îi toate domeniile au fost cuprinşi de corespundea un progres tehnic şi fervoare în tentativa de a emancipa economic comparabil. statul reîntregit atât prin activitatea Pe de altă parte, progresul eco- lor ştiinţifică, cât şi printr-o asiduă nomic al ţării a dus la necesitatea implicare în sfera politică. Mulţi dezvoltării unui model economic care dintre exponenţii de vază ai ştiinţei să traseze evoluţia economică de interbelice nu erau doar personalităţi după 1918. Astfel, ştiinţele econo- de vârf în propriile domenii profe- mice din această perioadă s-au sionale, ci au deţinut de-a lungul dezvoltat mai ales pe două direcţii; pe vieţii şi înalte funcţii în stat în diferite de o parte un curent ştiinţific dedicat ministere şi sub diferite guvernări. dezvoltării agriculturii (al cărei După Marea Unire, predomina con- exponent de vază, Virgil Madgearu, a vingerea că intelectualul este om fost unul dintre colaboratorii apro- al polisului; drept consecinţă, acesta piaţi ai lui Gusti), iar pe de altă parte avea datoria de a contribui în mod cea dedicată industriei, reprezentată activ la progresul naţional, indiferent de Mihai Manoilescu. Acesta din de domeniul din care făcea parte. În urmă a propus teoria interdepen- acest sens, oameni de ştiinţă, savanţi denţei dintre rural şi urban, subliniind şi intelectuali se subscriau para- necesitatea industrializării ca mijloc digmei intelectualului militant. Mai de dezvoltare şi modernizare a mult, creaţiile ştiinţifice ale multora

27 POLIS dintre aceştia s-au bucurat de Nume precum Dimitrie Gusti, recunoaştere atât la nivel naţional, cât Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Henri şi pe plan internaţional. Astfel că, Coandă, Ion Cantacuzino sau dincolo de imaginea unei societăţi Constantin Ion Parhon au fost figuri care purta semnele unei naţiuni încă emblematice ale unei societăţi prinse în dezvoltare, nu putem nega un de febra înfloririi ştiinţifice şi evident sincronism al elitei ştiinţifice culturale din perioada interbelică. româneşti cu realitatea internaţională.

Note

1 Vezi Dinu Ţenovici, Dimitrie 4 În timpul războiului aceasta Gusti, Ed. Bibliotecii Centrale funcţionase în refugiu la Iaşi. Universitare „Carol I”, Bucureşti, 5 Op. cit., p. 646. 2014, pp. 13-39. 6 Op. cit., pp. 708-719. 2 Gusti, Opere, III, Bucureşti, Editura 7 Cf. Ştefan Iancu, Istoria protecţiei Academiei RSR, 1970, pp. 59-60. invenţiilor în România, Ed. 3 Cf. Ioan Scurtu (coord.), Istoria Academiei Române, Bucureşti, 1998. Românilor, Vol. VIII, Ed. 8 Istoria Românilor, pp. 684-686. Enciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. . 642-643.

Bibliografie

GUSTI, D., Opere, III, Bucureşti, Editura SCURTU, Ioan (coord.), Istoria Academiei RSR, 1970. Românilor, Vol. VIII, Ed. IANCU, Ştefan, Istoria protecţiei Enciclopedică, Bucureşti, 2003. invenţiilor în România, Ed. ŢENOVICI, Dinu, Dimitrie Gusti, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1998. Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, Bucureşti, 2014.

28 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Natură şi cultură în Şcoala Gustiană. O analiză conceptuală a primelor scrieri programatice ale lui D. Gusti

(Nature and Culture in the View of The Gustian School. A Conceptual Analysis of D. Gusti's First Programmatic Writings)

Ionuţ BUTOI

Abstract: In the present study I propose a conceptual analysis of some of Gusti's representative calls and articles from the 1918-1919 years, when he launches the projects of the Association and the Archive of Reform and Social Science magazine. The objective of the research is to capture the conceptual context of these writings from the perspective of the founding dichotomy of modern social sciences between "nature" and "culture". More precisely, I’m trying to answer the questions: how did Gusti define the Nation through different representations of “Nature” and “Society”, and how is his approach different from the "biological" perspectives and some inter-war "biopolitical" models about the nation? In this respect, I’m using new data from the notes of his sociology courses, where Gusti develops a more explicit rejection of the biological and racist theories about the nation.

Keywords: biopolitics, eugenics, history of sociology, interwar Romania.

Introducere cercetării este de a capta contextul conceptual al respectivelor scrieri pe În studiul de faţă propun o analiză linia dihotomiei fondatoare a ştiin- conceptuală a textelor programatice ţelor sociale moderne dintre „natură” ale lui D. Gusti, reprezentative pentru şi „cultură”. Pornesc de la premisa că anii 1918-1919, când acesta lansează o astfel de clarificare este comple- proiectele Asociaţiei şi revistei mentară şi chiar necesar preliminară Arhiva pentru Reforma şi Ştiinţa discuţiilor despre „naţionalism”, Socială, fără a mă cantona, însă, doar „rasism” „eugenism” şi „biopolitică” în aria restrânsă a publicaţiilor din în interbelicul românesc, deoarece ne această scurtă perioadă. Obiectivul oferă acces la structurile de bază ale

29 POLIS multiplelor practici discursive din aceşti termeni ca sinonime), teza de câmpurile ştiinţifice, culturale şi la care plec este că ne aflăm în faţa politice ale României Mari. Cu alte unor invenţii ale modernităţii. Nu mă cuvinte, ceea ce vreau să arăt este că, refer, aşadar, aici, la modul în care pentru a avea o claritate mai mare în producătorii de ştiinţe sociale discuţia actuală despre diversele specializaţi au folosit elemente din forme de biopolitici interbelice, avem natură şi din societate pentru a nevoie de o înţelegere mai articulată construi discursuri şi practici, ci a modurilor în care producătorii modul în care au folosit reprezentări specializaţi de discurs ştiinţific şi despre reprezentări. Nu mă intere- cultural defineau „natura”, „societa- sează, aşadar, cum anume priveau tea”, „viaţa biologică”, „cultura”, natura în sine cei pe care-i analizez, precum şi modul în care precipitau ci cum anume mobilizează repre- astfel de conţinuturi în definiţii ale zentări despre „Natură” în modelele naţiunii şi propuneri de intervenţie sociale propuse. Pornesc în acest socială. demers de la modul în care Bruno În literatura de specialitate s-au Latour pune „marele clivaj” Natură elucidat, până în prezent, cel puţin vs Cultură/Social, definitoriu pentru două modele de biopolitică teore- societatea modernă occidentală, în tizate şi, în diverse grade, practicate, paranteză antropologică. Într-unul din în România interbelică. Este vorba, volumele sale definitorii, Latour pune pe de o parte, de biopolitica bazată pe în discuţie capacitatea occidentalilor eugenie1 şi, pe de altă parte, de de a avea acces separat, universal, biopolitica bazată pe guvernamen- privilegiat şi epistemic valid la talitate. În acest din urmă caz, „Natură”, al cărui domeniu este biopolitica presupune o întreprindere distinct de cel al „Socialului”, spre sistematică de construire şi îmbu- deosebire, de pildă, de triburile pri- nătăţire a capacităţilor productive ale mitive pentru care „Natura” se capitalului uman2, care poate, dar nu confundă cu „Societatea” într-o unică trebuie, în mod obligatoriu, să aibă şi şi totală viziune despre lume. În componente de modelare biologică3. schimb, dacă am aborda antropologic Specificul practicilor discursive şi lumea occidentală, am realiza că şi instituţionale ale Şcolii Gustiene pot aici avem de-a face cu viziuni/re- fi puse în evidenţă mai clar, în acest prezentări despre Natură care nu pot context al diverselor modele biopo- fi separate complet de reprezentările litice, prin elucidarea conceptelor de sociale şi politice4. bază de lucru mobilizate de repre- În fine, un alt scop al cercetării zentanţii săi, în frunte cu Gusti, în este evidenţierea perspectivei pro- definirea naţiunii. puse de D. Gusti, care s-a delimitat Pentru că este vorba despre repre- explicit de perspectivele „biologice” zentări fundamentale despre „Natură” şi unele modele „biopolitice” inter- şi „Societate” sau „Cultură” (folosesc belice despre naţiune5, cu toate că

30 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială acesta este privit, în unele studii, ca Latour astfel: voi căuta să delimitez un „promotor activ” al eugeniei6. În între practici discursive care mobi- acest sens, aduc elemente noi, lizează în mod diferit, cu scopuri desprinse din notele de la cursurile diferite şi cu rezultate diferite, repre- sale de sociologie, care dezvoltă mai zentări despre „Natură” şi „Cultură”, clar zisele delimitări deja existente în articulându-le în definiţii ale naţiunii scrierile sale mai cunoscute de şi în proiecte de construcţie a teoriile rasiale, eugenice şi biopolitice acesteia. Procedând astfel, evit o ale vremii. situare în care există o separaţie netă Latour distinge patru perspective între cei care „naturalizează” şi antropologice, dintre care una singură „biologizează” naţiunea şi cei care o face posibilă ieşirea din clivajul definesc „cultural” sau, şi mai bine, Natură vs Social/Cultură specific „civic”, între „organicişti” care modernităţii occidentale: a) relati- „esenţializează” şi „contractualişti” vismul absolut, care presupune elimi- sau „voluntarişti”. De fapt, toate narea cu totul a „Naturii” prin luarea aceste discursuri sunt diferite în în considerare doar a culturilor gradul şi amploarea în care fac uz şi diverse; b) relativismul cultural, în mobilizează elemente şi reprezentări care culturile diverse au diferite „naturale” şi „culturale”, înscriindu- viziuni despre „Natură”, care rămâne se într-o serie de micro-clivaje care una şi aceeaşi; c) universalism nu se regăsesc la acelaşi nivel, dar particular, în care una dintre culturi care fac parte din aceeaşi accepţie are un acces privilegiat şi aparte la modernă şi occidentală a polarităţii „Natură” în sine, ce o distinge de de bază. Din acest punct de vedere, toate celelalte culturi ce au propriile discursurile elitelor autohtone sunt lor viziuni despre „Natură”, dar nu şi foarte puţin „româneşti”; particu- un acces direct la aceasta (este cazul laritatea lor rezidă mai degrabă în antropologiei lui Levy Strauss); d) circumstanţele diferite care mode- antropologie simetrică, în care colec- lează mize şi mijloace diferite decât tivele construiesc „Naturi” şi „Culturi” în vreo calitate intrinsecă culturală. proprii prin reprezentări despre uman, Ele se înscriu, însă, în trendul non-uman, divin. În acest ultim caz, occidental modern pe de o parte de diferenţierea între colective se face „naturalizare” a „Naturii”, de fapt de prin amploarea diferită a mobilizării inventare şi obiectivare a acesteia, reprezentărilor celor doi poli, prin transformarea sa într-un tărâm al „Natură” şi „Cultură”7. Astfel, nu mai legilor fizice, accesibil experienţei există un singur mare clivaj între cei empirice, ştiinţifice, pozitive, şi de doi poli, ci o serie potenţial nelimitată inventare a „Societăţii”, tărâm al de clivaje care reies din ţesăturile experienţei umane, autonom, liber, diverse ale colectivelor8. raţional. Pentru scopul acestei cercetări, Odată cu dezvoltarea darwinismu- adaptez perspectiva propusă de lui, apoi cu ideile rasiale şi coloniale,

31 POLIS asistăm la o radicală „naturalizare” şi publicat, alături de statutele aso- chiar „biologizare” a „socialului”, ciaţiei, „Apelul” făcut de D. Gusti, pe care, din punct de vedere ideologic, baza căruia, în aprilie 1918, a fost pătrund într-un spectru foarte larg întemeiată „Asociaţia pentru studiul (liberalism, fascism, socialism). şi reforma socială”. În acelaşi număr, Eugenişti şi rasişti erau, în România Gusti a mai publicat studiul interbelică, nu doar naţionaliştii Iuliu „Realitate, ştiinţă şi reformă socială – Moldovan şi Iordache Făcăoaru, ci şi câteva indicaţiuni asupra metodei”. progresiştii şi modernizatorii Henri În numărul următor al revistei, apare Sanielevici, care a şi condus, la un studiul „Problema naţiunii”. Aceste moment dat, Secţiunea de igienă texte, alături de Lecţia inaugurală a socială a Institutului Social Român, şi cursului lui D. Gusti din 1910, care era un adept al teoriilor rasiale9, constituie viziunea programatică a şi Constantin Parhon, pentru a mă sociologului român, aşa cum era ea referi la exemplele cele mai cunoscu- dezvoltată la finele primului război te. Mai departe, practicile discursive mondial, viziune care a stat la baza sunt mai complexe, atunci când sunt proiectelor instituţionale ale revistei puse în context, decât ar părea la o şi asociaţiei (mai târziu institutului), privire superficială. După cum vom dar şi ale monografismului de mai vedea, nu orice „naturalizare” a târziu. În analiza de faţă voi include naţiunii ducea la „biologizare” şi nu şi un curs de sociologie din anii orice „biologizare” a naţiunii ducea 1929-1930, care furnizează infor- la concepţii sau politici eugenice. maţii până acum neutilizate despre Aşadar, există un polimorfism modul în care Gusti se raporta la evident al practicilor discursive şi eugenism şi biopolitică (aşa cum erau instituţionale care pot fi încadrate, în ele înţelese în epocă). Maniera în prezent, în categoria largă a care Gusti circumscrie „Natura”, biopoliticii, iar dezvoltarea acestora „Societatea”, „vegetativul” ca viaţă nu ţine doar de naţionalismul în biologică şi, pe baza acestor con- creştere (şi nu ţine în general doar de cepte, defineşte naţiunea, va fi naţionalism) din România interbelică, comparat cu viziunile unor autori ci de transformări în câmpul con- relevanţi în acea perioadă: Xenopol, ceptual al ştiinţelor sociale din prima Antipa şi Pârvan. jumătate a sec. XX. Un demers „Apelul” din 191810 este un text exploratoriu ca cel de faţă propune o general, schematic, în care, pe de o perspectivă nouă asupra acestor parte, se descrie starea deplorabilă a evoluţii interbelice. societăţii româneşti, iar, pe de alta, soluţia adecvată îndreptării lucrurilor. Problema naţiunii la Gusti Prudent, cu toată încărcătura emo- ţională specifică, „Apelul” identifică În primul număr al revistei Arhiva drept cauză a relelor „aproximaţia pentru Reforma şi Ştiinţa Socială era capricioasă”, „improvizaţia haotică”,

32 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

„hazardul” ca metodă de guvernare, socială”, este o „unitate socială remediul fiind, prin contrast, „şti- electivă” (sbl.m.). Într-un alt text inţa”, „observaţia” şi „metoda criti- Gusti arată într-un mod concret la ce că” pe baza cărora pot fi întreprinse se referă atunci când foloseşte astfel reforme. Este evocată, ca scop, de termeni. Aducând un omagiu „naţiunea viguroasă” care beneficiază „naţiei de ţărani obscuri şi anonimi” de un „stat bine ordonat”, însă care a reuşit să supravieţuiască în limbajul ţine de o filozofie socială şi istorie, Gusti precizează, totodată, că voluntaristă: autorii „Apelului” se „sufletul ţărănesc trebuia însă referă la „conştiinţă socială”, „demo- codificat sub formă de crez moral şi craţie” cu „participare efectivă” a de program politic; viaţa ţăranului membrilor societăţii, „opinie publică mai mult instinctivă (sbl.m.) trebuia bine informată”, prin „educaţie so- să capete o formă precisă de cială” şi formarea de „personalităţi conştiinţă şi voinţă”13. Ar fi naiv, culturale”11 a căror „voinţă adormită” însă, dacă am trage concluzia, din a fost „trezită”. Doar astfel se pot cele descrise de până acum, că pentru depăşi „hotarele tranşante” dintre sat Gusti ţăranii erau o realitate naturală, şi oraş, bogat şi sărac, cult şi incult. biosocială, instinctivă şi pasivă a Aşadar, structura de bază a discur- societăţii. În fapt, categoria aceasta a sului propune o polaritate între un „poporului primitiv” este ambi- areal pasiv, dominat de hazard, şi valentă. Neîncadrată clar nici la unul activ, creator, ordonator. Ştiinţa „Natură”, nici la „Social”, este o „po- (socială) este cea care permite tenţialitate” (termen specific pentru transformarea elementelor pasive în filosofia socială a lui Gusti), o unele active şi creatoare, punând la realitate intermediară deosebită de dispoziţie mijloacele şi metodele „viaţa pur vegetativ-biologică”, fără corecte de cunoaştere pentru inter- statut propriu ontologic şi care este venţie şi modelare socială. Un limbaj terenul acţiunii umane. Această asemănător este folosit de Gusti în realitate intermediară se află între cei „Problema naţiunii”, unde afirmă că doi poli, „Natura” şi „Cultura”, elementele pasive sunt „antina- descrişi astfel de Gusti în cursul său ţionale”, pe când cele active sunt de sociologie: „...pe de o parte toate „naţionale”, misiunea patriotismului aceste forţe oarbe (sol, climă, faună, fiind „a trezi voinţa adormită a floră) cari se prezintă omului ca ceva marilor mase”, astfel încât să se dat, care trăieşte prin sine şi pentru realizeze o trecere de la „popor sine, indiferent de orice voinţă sau primitiv la naţiune”, şi de la naţiune dorinţă a omului, cari în totalitatea lor la umanitate12. Poporul primitiv este alcătuiesc natura (nascor-natus) adică o „noţiune biosocială”, „unitate ceea ce este înnăscut, ceea ce nu este naturală a vieţii sociale”, care poate prelucrat sau influenţat de om. Pe de fi, potenţial, transformat în naţiune, altă parte avem ceea ce este prelucrat, care, însă, este o „categorie etico- influenţat, supus voinţei şi muncii

33 POLIS omului şi care se numeşte, cu un constitutive, ale unei naţiuni. Toate cuvânt tot aşa de generic ca cel aceste date alcătuiesc doar cadrul, dintâi, cultura. Ştiinţa culturii s-ar condiţiile care modelează caracterul putea considera chiar ca primul naţional, dar care, în sine, nu se capitol al sociologiei.”14 Sarcina confundă cu naţiunea, care există prin ştiinţei este de a face inteligibil acest act de voinţă socială voluntar şi tărâm al intermediarului potenţial, conştient. Pentru a prelua definiţiile pentru a furniza politicului scopurile lui Gusti: naţiunea este o „creaţie şi mijloacele adecvate de urmărit şi sintetică, voluntară”, „un sistem de atins. Odată obţinute, potenţialul voluntar” care se desfăşoară într-un poate fi transformat în act, ceea ce cadru dat; ea „nu este o realitate echivalează cu o lărgire progresivă a simbolică, ci o realitate tangibilă, un „Socialului” sau „Culturalului” asu- fapt al experienţei sociale”17. În pra „unităţii biosociale”, indivizii şi notele din cursul său de sociologie, societatea dobândind autonomie, de- există o desfăşurare argumentativă venind activi, exercitându-şi „voinţa mai detaliată cu privire la raportul socială”. „Tipul natural” de societate, dintre „biologie”, „rasă” şi „naţiune”. astfel, nu este cea care trăieşte strict Referindu-se la ceea ce numeşte vegetativ-biologic, ci cea care este „marxiştii biologi”18 (se referă la dominată de natură, de cadrul care îi adepţii raselor şi eugeniei), el men- condiţionează existenţa, lipsită de ţionează critic programul lor: „po- voinţă socială, care nu-şi realizează, litica fundamentală va trebui să fie astfel, potenţialul. Cu alte cuvinte, aceea care se bazează în primul rând programul gustist constă într-un pe capacitatea biologică a capitalului anume fel de emancipare prin inte- uman, pe care îl selecţionează, îl grare a „Naturii” în şi prin „Cultură” creşte, îl îndreaptă în aşa fel ca să printr-o sinteză creatoare. poată produce pentru ţară”. A duce o Ce anume categorii mobilizează astfel de politică este echivalent cu a Gusti pentru a defini naţiunea? elimina autonomia şi libertatea, deci Respingând teoriile contemporane cu negarea personalităţii (în limbaj asupra naţionalităţii, Gusti îşi gustist): „După această doctrină a numeşte propria perspectivă drept biopoliticii, problema libertăţii „realist-critică”, cuprinzând şi individuale şi a libertăţii sociale se depăşind, totodată, toate celelalte reduc la nimic, căci dacă între- variante – spiritualiste, materialiste, buinţăm numai acest criteriu de empirice15. În acest sens, el respinge prosperare a rasei, atunci individul şi teoria „empiristă” a naţiunii, care o societatea nu contează”19. Propu- reduce la rasă şi teritoriu, precizând nerile eugeniste concrete, care că inclusiv influenţele etnice „devin mergeau până la sterilizarea celor din ce în ce mai mici”16. Mai mult consideraţi inapţi pentru reproducere decât atât, nici limba şi religia nu pot sau până la restricţionarea dreptului fi considerate elemente cheie, la căsătorie, sunt caracterizate drept

34 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială odioase: „Nu există un interven- dintre societatea primitivă şi cea ţionism mai odios din punct de cultă, tot aşa din punct de vedere vedere speculativ-metafizic-socio- biologic se poate deosebi între tipul logic decât intervenţionismul care rasist şi tipul naţional, ca două tipuri este o consecinţă a acestei doctrine, mari sociale. Unul e pasiv, altul activ. decât intervenţionismul de stat în Primul tip este inferior social, com- ceea ce omul are mai întâi ca libertate plet determinat de condiţii de existen- individuală, desconsiderând orice ţă biologică. Celălalt tip cultivă ceea veleitate de independenţă a indi- ce este frumos, original, creator, dez- vidului, prin măsurile cele mai voltându-se sub influenţa culturii”23. brutale şi mai grosolane”20. Gusti se În cele din urmă, delimitarea referă, în particular, la principalul categorică24 a lui Gusti de teoriile exponent al mişcării eugeniste rasiste şi eugeniste (inclusiv ca teorii, româneşti, Moldovan, din a cărui nu doar ca propuneri politice) este o lucrare, „Biopolitica”, citează pe larg consecinţă firească a filosofiei sale în cadrul cursului, precum şi la unele sociale. „Socialul” (sau „Culturalul”) ţări occidentale unde existau, deja, este o regiune ontologică ce încor- politici în acest sens: „Această socio- porează creativ şi transformativ logie a influenţat legislaţia din SUA, „Naturalul”. Acest lucru înseamnă unde, pentru apărarea rasei, s-au depăşirea sau emanciparea de bio- introdus certificate de sănătate (aşa logic, asimilat cu viaţa instinctivă şi cum e pe cale să se introducă şi la pasivitatea. Dominarea biologicului, noi): se opreşte căsătoria dintre ofti- deci a „Naturalului”, asupra „Socia- coşi, bolnavi incurabili şi degeneraţi. lului”, ar presupune eliminarea Astfel se loveşte în viaţa intimă a voinţei, autonomiei şi libertăţii indi- individului oprindu-l de la a face vidului şi societăţii. De aceea, funda- orice”21. Gusti consideră o eroare mentarea naţiunii nu poate avea sursa biologizarea sociologiei, de vreme ce în biologic, ci în „voinţa socială”, în „chestiunile de biologie, chiar acelea acel tip de acţiune umană care face ca darwinismul, evoluţionismul, sunt posibilă personalitatea. După cum am discutabile şi azi şi, deci, biologia spus mai sus, în ceea ce priveşte nefiind o ştiinţă definitiv consolidată, societatea, Gusti face diferenţa între nu poate să impună sau să ofere „primitiv” şi „cult(ural)”, prima sociologiei rezultatele sale”22. La fel formă de societate fiind una nu atât de eronate sunt viziunile rasiale sau „biologică” sau „naturală”, cât una ideea că ar exista rase superioare şi intermediară, dominată de „biologic”, rase inferioare. Însăşi ideea că rasa ar incapabilă de a-şi actualiza poten- avea o importanţă decisivă pentru ţialul „social”. La o privire superfi- viaţa socială este, pentru Gusti, o cială, aplicată societăţii româneşti, formă de primitivism: „După cum din această grilă ar expedia în tărâmul punct de vedere cosmologic am făcut intermediarului pasiv şi instinctiv deosebirea dintre natură şi cultură, întreaga societate de ţărani (ţăranul

35 POLIS trebuie codificat, după cum am citat viziunea despre lume a unui popor. mai sus) cu care Şcoala Gustiană s-a Xenopol înţelegea procesul strict ocupat preponderent, chiar dacă nu determinist, considerând că inclusiv exclusiv. Interesant este că, pe auzul funcţionează în mod diferit în măsură ce campaniile monografice s- funcţie de popor. „Un popor primeşte au dezvoltat, pe măsură ce satele de de la natură două determinări, una cu ţărani deveneau mai lizibile prin totul obiectivă, înconjurimea sa, alta cercetarea sociologică, părţi con- pe jumătate subiectivă, calităţile sistente din aceste societăţi deveneau, trupului său”26. Activitatea „sufle- în ochii lui Gusti, instituţii şi practici tească” a popoarelor se constituie valoroase care meritau să fie conso- într-o „cultură naţională” specifică, lidate ca atare. Cu alte cuvinte, într- tărâm intermediar între lumea „curat” un mod implicit, cunoaşterea practică fizică şi cea „curat” spirituală, denu- făcea ca graniţa operaţională dintre mit de Xenopol „natură mediană”. „Natural” şi „Social” să fie una Demersul istoricului consta în iden- dinamică. tificarea acelor componente culturale care ar fi specifice culturii naţionale, Xenopol şi naturalizarea naţiunii spre deosebire de cele universale care nu pot fi circumscrise unei forme Istoricul A.D. Xenopol era foarte locale, particulare. Xenopol consi- respectat de Gusti, care i-a şi făcut un dera că ştiinţa, religia, industria şi necrolog, republicat în Sociologia comerţul nu fac parte din cultura militans, în care menţionează chiar naţională, spre deosebire de limbă, textul de care mă voi ocupa aici, drept, moravuri, literatura şi tradi- „Cultura naţională”, primul text ţiunile, artele frumoase27. Miza era important al istoricului despre „ideea importantă, căci, de vreme ce „cul- naţională”, care i-ar fi „inspirat şi mai tura” era „dezvoltarea elementelor târziu toţi paşii vieţii”25. Publicat în vitale” ale unui popor, „urmează că opt părţi în revista Convorbiri viaţa poporului ca atare atârnă de literare, în 1868, „Cultura naţională” cultura ramurilor demonstrate ca reprezintă, într-adevăr, un text inte- proprii vieţii sale, de la cultura sa resant prin modul în care Xenopol naţională”; „importanţa nemijlocită a leagă chestiunea naţională de culturii naţionale este că menţine şi „Natură” şi „Cultură”, dincolo de dezvoltă pe un popor la conştiinţa de elementele care în prezent denotă sine, la viaţa naţională”28. Ce rol naivitate naturalistă. Aşadar, pentru joacă natura în această ecuaţie? Xenopol, diferenţele între naţiuni „Natura impune deci fatalmente o erau determinate de natură, mai direcţie particulară popoarelor şi exact, de mediul înconjurător – fizic desemnează căile pe care această şi climatic. Acesta produce impresii direcţie trebuie să se dezvolte. Prin şi reprezentări specifice, care alcă- recunoaşterea lor şi aplicarea la ele, tuiesc serii noţionale ce formează poporul ajunge din starea de instinct,

36 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

în care se află prin simplul fapt al „Cultură” („Spirit”, în cazul lui determinării naturale, la o stare de Xenopol), precum şi acelaşi contrast conştiinţă de sine, la o viaţă, din între „vegetativ”, „instinctiv” şi starea de vegetare”29. Aşadar, găsim „conştiinţă” şi, desigur, imperativul o construcţie în care avem un tărâm de a atinge acea stare de conştiinţă intermediar, cel al culturii, nici prin trezirea din adormirea vegetală. natură, nici spirit, sau şi natură, şi spirit, care are însă un rol funda- Antipa: contradicţiile mental de ieşire a unei colectivităţi biologizării naţiunii din „vegetare” şi „instinct”, adică din însăşi condiţia de natură. Deşi nu e Un alt reputat savant care a căutat, enumerat ca atare, teritoriul, sau imediat după război, să-şi popu- mediul, este o componentă esenţială larizeze viziunea despre viitorul la Xenopol pentru definirea naţiunii, României, a fost Grigore Antipa. de vreme ce specificul naţional este Mult mai cunoscut azi doar pentru un produs al mediului înconjurător. activitatea sa de naturalist şi biolog, Dacă se poate spune că istoricul el a avut şi scrieri sociale pe care le „naturalizează” naţiunea, la fel de dorea, totodată, ştiinţifice. Astfel, în adevărat este că această operaţiune 1919 publică, în calitate de membru nu are nimic biologic (cu atât mai al Academiei Române şi, de altfel, puţin rasial) sau biologizant. Deter- într-o serie a acestei instituţii, minismul natural se aplică doar unor volumul Problemele evoluţiei popo- forme culturale, care nu sunt rului român. Având în vedere noul înrădăcinate în sânge sau în altă „teritoriu etnic” dobândit de România calitate biologică a poporului, ci în după război, Antipa ridică problema maniera în care facultăţile sufleteşti şi organizării noului stat, care trebuie cele senzoriale au interacţionat cu fundamentată, spune savantul într-o mediul înconjurător. Evident, nu ne manieră care ne aduce aminte de interesează aici validitatea teoriilor Apelul de mai sus, nu pe bază de lui Xenopol, ci maniera în care improvizaţie, ci pe bază de muncă şi articulează relaţia dintre „Natură” şi „ştiinţă”, prin „pregătire specială a „Cultură”. Există un specific naţional individului ca cetăţean” şi „educaţie „natural”, acesta se regăseşte în cetăţenească”30. Astfel, e nevoie de o limbă, drept, moravuri, literatură, nouă armată, „armata acelora cari au tradiţii şi arte frumoase, iar cultivarea pregătirea necesară de a studia nouăle acestui specific sub forma unei probleme, de a organiza şi înfăptui „culturi naţionale” este o condiţie in- reformele de cari e nevoe pentru dispensabilă pentru dezvoltarea vieţii asigurarea viitorului nostru”31. naţionale. Regăsim unele elemente Punctul de vedere din care este scris comune cu construcţia lui Gusti: studiul este cel al ştiinţelor biologice, aceeaşi ambivalenţă a unui teren care „va da adevăratele lămuriri”, intermediar, între „Natură” şi pentru că omul, „cu toată libertatea

37 POLIS aparentă”, rămâne „supus în totul direcţia acestora. Statele naţionale marilor legi ale naturii”32. Trebuie sunt, însă, „organe elementare” într-o subliniat că, atunci când foloseşte unitate organică superioară, „Ome- termeni din biologie sau ştiinţele nirea”. Iar dreptul la existenţă al naturale pentru a descrie fenomene statelor naţionale se justifică prin sociale, Antipa nu face analogii, ci contribuţia pe care o poate aduce realmente le consideră factori şi realizării „ţelurilor superioare ale cauze necesare şi suficiente. Popoa- vieţii omenirii”35. Scopul final şi rele sunt supuse aceloraşi legi natural al evoluţiei omenirii este biologice de evoluţie a organismelor, crearea Paradisului. Rolul pe care consideră Antipa, adică legilor popoarele îl au a juca în această conservării şi evoluţiei33. Mecanisme evoluţie către Paradis nu este sociale ca diviziunea muncii sau facultativ, ci derivă din natură, cu selecţia indivizilor sunt tot consecinţe precădere din mediul în care trăieşte ale legilor evoluţiei, însă ele devin şi de gradul său de dezvoltare. Antipa produse culturale în societăţile respinge civilizarea „superficială” a moderne şi au un caracter intenţional, popoarelor prin „statele cuceritoare” „conştient şi accelerat”. Cultura, ca sau prin „capitalismul modern”, care, totalitate a instituţiilor create pentru a „construind câteva oraşe, căi ferate, dezvolta individul, are rolul de a-l fabrici, în vederea exploatării unor pregăti pentru îndeplinirea rolului său bogăţii naturale, lasă restul ţării şi de „colaborator conştient” în populaţia autohtonă în starea în care a comunitate. „Bazată pe ştiinţă, artă şi găsit-o”. În schimb, e nevoie de o educaţiune”, este „ultima armă şi cea civilizare profundă care să facă mai puternică” ce sporeşte energia fiecare element al poporului să fie vitală şi duce la realizarea progre- valorificat maximal36. De altfel, este sului. Cultura se transmite ereditar – foarte instructiv efortul pe care având tendinţa să devină organică. În Antipa îl depune în a demonstra că orice caz, pentru Antipa, este speci- existenţa statelor mari, multinaţio- fică, pentru că evoluţia e specifică. nale, adică a imperiilor, nu este Cultura, aşadar, este „naţională”, spre conformă legii evoluţiei naturale. La deosebire de ştiinţă, universală, fel de interesantă este respingerea potrivit savantului34. Poporul trebuie capitalismului ca fiind „natural”, ceea să recunoască acele legi şi scopuri ale ce intră în contradicţie flagrantă cu naturii, pe care nu le poate încălca teoriile colonialiste şi social darwi- fără a-şi pierde existenţa. Există doar niste dezvoltate în epocă pe baze atâta libertate cât pentru a „recu- aproape la fel de naturaliste ca ale lui noaşte care sunt nevoile şi aspira- Antipa. Un efort similar îl depune ţiunile care decurg din firea statului pentru a ocoli concluziile care ar pe care-l formează şi din rostul putea fi trase, pornind de la evolu- existenţei sale, pentru a organiza şi ţionismul său determinist, cu privire întrebuinţa energia sa vitală” în la starea de înapoiere a poporului

38 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială român. Astfel, el consideră că popo- tivă biologic-evoluţionistă, statul este rul român a dus o viaţă „latentă” „totalitatea instituţiilor menite a îndelungată, cel mai bun exemplu forma puterea colectivă a unui popor fiind ciobanul retras la munte. În şi a dispune de ea”; instrumentul prin această perioadă de îndelungată care e posibilă „munca organizată şi latenţă s-a desăvârşit poporul, „care, întrebuinţarea energiei colective a la început, era numai superficial, prin poporului”40. Ţelurile politice nu sunt adaptarea limbii”, prin desăvârşirea o „construcţie voluntară a raţiunii”, ci amestecului de sânge şi dobândirea „decurg din necesităţile reale ale unor însuşiri, printre care primează evoluţiei poporului şi ţerii”41. Pentru conştiinţa şi simţul naţional, puterea a conduce şi coordona activitatea de asimilare a altor popoare, întregului organism (poporul) „Statul organism robust, perfecta adaptare la are nevoie de o putere cât mai mare”, mediu37. Fiind un „popor de ţărani”, inclusiv pentru a garanta ordinea populaţia urbană, „aşa-zisa civilizaţie internă, „garantând siguranţa persoa- urbană”, „adoptată în mare parte nelor şi a proprietăţii”. Dar, totodată, numai în formele ei”, în plus supusă puterea Statului de a garanta viaţa şi „influenţei străine” care a „alterat în avuţia supuşilor săi, presupune o multe privinţe organismul sănătos al putere necesară care îi dă dreptul poporului, „nu este reprezentativă acestuia de a „dispune de aceştia pentru stabilirea rolului natural al după cum interesele sale superioare o poporului român38. Savantul foloseşte cer.” Există însă o limită: constrân- şi elemente rasiale în cartea sa, gerea e justificată de necesităţi şi nu considerând „ţiganii” popor de rasă trebuie să împiedice „desvoltarea inferioară, iar evreii neasimilabili. normală a individului.” Surprinzător În ceea ce priveşte definirea naţiu- pentru bazele sale biologiste şi rasiale nii, Antipa preia teoria „selecţiunii ale teoriei naţiunii, Antipa pledează telurice” (Kirchhoff), considerând că pentru o construcţie statală în care „ţara” (ca mediu şi teritoriu) produce drepturile minorităţilor sunt respec- poporul. Astfel, chiar dacă poporul tate şi în care puterea de intervenţie şi are însuşiri „specifice rasei sale”, ţara coerciţie a statului are limite (fie ele „îi desvoltă şi consolidează numai pe şi relative) în proprietatea privată şi acelea care corespund cerinţelor libertatea individului. Este un exem- ei”.„Locuitorii unei ţeri deci – chiar plu de biologizare aproape extremă a dacă nu sunt de aceeaş origine şi nu naţiunii, în care polul „Natură” sunt legaţi între ei printr-o comu- domină pe cel al „Culturii”, care nitate de limbă, obiceiuri şi credinţă – devine doar natură perfecţionată, formează totuş o unitate, bazată pe o dezvoltată. Naţiunea este un produs serie de caractere comune pe cari le-a al „Naturii”, însă aici Antipa este desvoltat natura ţerii în firea lor…” contradictoriu, pentru că, pe de o Această comunitate de caractere parte, vorbind despre poporul român, alcătuieşte naţiunea39. Din perspec- pare că privilegiază o teză strict

39 POLIS biologic-rasială, atunci când afirmă Limbajul său este unul relativ greoi, că unitatea lingvistică este una Pârvan inventând concepte proprii superficială, cea organică fiind „desă- pentru a-şi preciza filosofia sa socio- vârşirea amestecului de sânge”, când istorică. Astfel, polaritatea „Natură” o teză naturalistă, când vorbeşte vs „Cultură” prinde la el forma unui despre „selecţiunea telurică” ce „biologism” sau „vegetatism” vs produce „unitate de caractere”, chiar „ultrabiologie” şi „social”. Societatea dacă limba, obiceiurile şi credinţele este un tărâm al „ultrabiologiei”, sunt diverse în interiorul naţiunii. termen înlocuit uneori cu cel de „antibiologie”, ceea ce semnifică o Pârvan şi naţiunea ca ordine realitate superioară, spirituală, faţă de „antibiologică” cea materială şi biologică. Viaţa umană redusă la „biologie” este, Vasile Pârvan a făcut parte de la potrivit lui Pârvan, „silinţă a omului bun început, alături de Virgil îndreptată spre acest ideal suprem: Madgearu, din grupul alături de care păstrarea vieţii într-o inerţie cât mai D. Gusti a lansat Apelul din 1918 şi a deplină, până la lipsa de ritm a fondat Asociaţia pentru Studiu şi vieţii”43. Spre deosebire, „societatea Reforma Socială. Istoric şi creator de nu este o entitate biologică, ci una instituţii el însuşi, a avut o carieră ultrabiologică, pe care o vom numi care s-a sfârşit devreme (în 1927, la spirituală”.44 Astfel, existenţa umană doar 45 de ani, moare). Şef al Secţiei are un caracter „exclusiv social, Culturale al Asociaţiei, Pârvan antibiologic”, iar socialul „nu consti- propune un program de lucru pentru tuie un organism, ci un complex „cultura socială a românilor”, o edu- culturogenetic”45. Acest proces al caţie vastă şi holistică, aplicată devenirii este unul de „dezanima- tuturor aspectelor vieţii sociale, de la lizare a bestiei umane, biologic prin relaţiile de prietenie, iubire, la cele excelenţă individualiste, prin urmare familiale, de la relaţiile dintre clase la socializare sistematică a umanităţii cele dintre naţiuni sau chiar sexe42. care se face prin cultură (sbl.m.)”46. Printre obiectivele programului se Pentru istoric, polaritatea dintre număra şi „românizarea naţional- „Natură” şi „Cultură” este una anta- culturală a Ardealului”, prin care gonică şi se suprapune peste cea între Pârvan înţelegea, de fapt, un fel de „Individ” şi „Societate”47. De aici schimburi de experienţă între ardeleni decurge rolul culturii de „umanizare” şi regăţeni. Acest mod holistic de a individului prin socializare48, pentru înţelegere a activităţii Secţiei Cultu- a-l scoate din primitivism şi rale ţine de maniera proprie în care brutalitate49. Pârvan înţelegea cultura şi rostul În ceea ce priveşte naţionalitatea, socializării. O parte din viziunile sale Pârvan consideră că „e un act de se desprind din articolul publicat în conştiinţă individual-socială. Naţiu- Arhivă în primul număr al revistei. nea nu e un element biologic, ci unul

40 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială spiritual. Individul nu se naşte ca Concluzii membru dintr-o naţiune, ci devine membru efectiv al acelei naţiuni pe În acest studiu mi-am propus să măsura creşterii în sufletul său a aplic, exploratoriu, grila oferită de conştiinţei de solidaritate istorică, Latour pentru ieşirea din polaritatea geografică, culturală, ethnopsiho- modernă clasică „Natură” versus logică, cu membrii aceleiaşi „Cultură”, prin reconsiderarea naţiuni”50. În fapt, deşi admite că acesteia ca una din multiplele şi „ideea naţională” se sprijină pe o diferitele moduri de mobilizare a „realitate biologică”, Pârvan consi- unor reprezentări despre natură şi deră că există un proces de „completă cultură, practicilor discursive din spiritualizare a criteriilor de solida- domeniul ştiinţelor sociale din rizare” (sbl.m.). Istoricul cere respin- interbelicul românesc. Am urmărit, gerea „hotărâtă a ideii simpliste a astfel, să cartografiez aceste practici unei superiorităţi biologice în bloc a în funcţie de cum semnifică şi cum unor rasse sau naţiuni asupra altora”, racordează reprezentările despre admiţând cel mult deosebiri „Natură” şi „Cultură” şi, de funcţionale sau de aptitudini51. asemenea, maniera în care precipită Un contrast antagonic relativ între aceste reprezentări în discursul „Natură” şi „Cultură” este vizibil şi la despre naţiune şi despre consolidarea Xenopol şi Gusti, dar la Vasile acesteia. Pârvan capătă accentele cele mai Deşi încadrate în modelul modern stridente. Există o confruntare între specific sfârşitului sec. al XIX-lea şi forţele motrice spirituale şi cele începutului sec. XX de reprezentare a biologice, inerţiale. Individualismul, „Naturii” şi „Culturii”, dar şi de capitalismul, rasismul sunt forme de naturalizare şi biologizare a reprezen- primitivism, de biologizare a socie- tărilor despre societate prin impactul tăţii; lupta cu aceste forţe inerţiale se teoriilor darwiniste, rasiale şi colo- duce printr-o continuă elevare a indi- nialiste, discursurile analizate aici vidului prin formarea unei conştiinţe sunt remarcabil de eterogene în sociale prin intermediul culturii nuanţele lor. De altfel, ceea ce trebuie sociale, care poate fi transmisă în remarcat, în primul rând, este tocmai societate în mod programatic şi această căutare a definirii, pe cont sistematic. Practicile imaginate de propriu, de către fiecare autor în Pârvan prin care se făcea „cultură parte, a raportului dintre „Natură” şi socială” arată că, pentru istoric, mai „Cultură”, precum şi a componen- toate aspectele vieţii sociale trebuiau telor din fiecare pol folosite în „socializate”, adică re-educate, re- definirea naţiunii. Acest lucru arată codificate, în lipsa încrederii faţă de lipsa unui consens conceptual asupra forma lor spontană – asimilată, cel acestor structuri de bază şi explică şi mai probabil, cu „biologicul”. eterogenitatea abordărilor, inclusiv

41 POLIS acolo unde mobilizarea reprezen- artele frumoase sunt acele compo- tărilor prezintă modele similare. nente cu specific naţional al unei Pentru autorii analizaţi mai sus, culturi care necesită o dezvoltare în există grade diferite de naturalizare a acord, dar nu în dependenţă, de naţiunii sau de folosire a unor repre- fundamentul lor „natural”. În cazul zentări despre „Natură” în descrierea savantului Antipa avem cazul cel mai naţiunii. Pentru Gusti, definirea clar, chiar dacă nu foarte coerent, de naţiunii este despărţită radical nu transfer direct (nu doar prin analogie) doar de elemente de „Natură”, cum ar a reprezentărilor despre biologie şi fi sângele, rasa, teritoriul, ci şi de natură în reprezentările despre elementele de „Cultură” organică naţiune, care ar fi supusă aceloraşi (limbă); naţiunea este rezultatul ac- legi ale naturii. Ezitând între teza ţiunii creatoare a personalităţii „selecţiunii telurice” şi teza biologică sociale autonome. Astfel, elementele a sângelui, Antipa defineşte naţiunea naturale şi organice sunt doar cadre când ca produs biologic, când ca sau componente care sunt actualizate produs de mediu. În orice caz, într-o realitate superioară, „socială”. abordarea sa biologistă a naţiunii nu Actualizarea produce o îmbunătăţire se transferă decât vag în propuneri prin culturalizare a acestor compo- biopolitice; statul nu trebuie să nente şi, totodată, o emancipare de îngrădească dezvoltarea individului, „biologic” şi „primitiv”. Este remar- iar, în ciuda rasismul său explicit, cabil faptul că, la Gusti, dar nu numai minorităţile trebuie protejate în noul la el, există un tărâm intermediar stat român. Vasile Pârvan este la între „Natură” şi „Cultură”, anume antipod cu modelul său „antibio- cel al societăţii „primitive”, care, fără logic”, în care „Naturalul” apare ca să fie întru totul „naturală”, este un element necesar, dar inerţial şi dominată de mediul natural. Scopul distrugător faţă de „ritmul univer- ştiinţei sociale şi al naţiunii este sului” care se poate împlini doar în cunoaşterea acestui tărâm intermediar „Social”. Naţiunea era, oarecum în pentru a face posibilă, metodic, mod similar cu Gusti, o realitate de actualizarea. Pentru Xenopol, naţiu- tip normativ-spiritual ce funcţiona nea este o realitate naturală, cvasi- prin sublimarea elementelor sale anatomică, însă această naturalizare „biologice”. Pârvan a dezvoltat în operează doar asupra simţurilor şi cadrul Asociaţiei pentru studiu şi reprezentărilor despre lume. Ea nu reformă socială un vast program de operează cu concepte ca rasa sau educaţie socială, care ar fi presupus sângele, determinismul natural ope- re-codificarea holistică a deprinde- rând doar asupra direcţiilor în care rilor şi practicilor socio-politice. cultura unei naţiuni trebuie să se Studiul a redat doar o parte a dezvolte pentru a produce „conştiinţă conversaţiei generale din societatea naţională”. Astfel, limba, dreptul, românească despre natură, societate, moravurile, literatura, tradiţiile şi naţiune, precum şi despre drumul

42 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială politic de urmat în construcţia acestor reprezentări. Rasismul şi acesteia. Grila inspirată de Latour e eugenismul se regăsesc atât la autori utilă pentru a depăşi aparentul clivaj naţionalişti, cât şi la autori pro- unic între naţionalişti, rasişti şi gresişti. Există modele culturale care eugenişti, pe de o parte, şi moder- propun micro-administrarea societăţii niştii naţiunii civice, pe de alta. În până în cele mai mici detalii. Dar fapt, există o serie de micro-clivaje acestea vor fi mai vizibile în etapele ale diferitelor modele ce mobilizează următoare ale acestui demers care îşi reprezentări despre „natură”, „rasă”, propune să re-contextualizeze, por- „naţiune”, „cultură”, „societate”. nind de la diferitele modele natura- Există modele naturaliste sau chiar liste sau culturale ale naţiunii, rasiste care se suprapun, dar care se diversele practici discursive speciali- despart în maniera în sensul dat zate din România interbelică.

Note

1 A se vedea lucrările deja clasice 3 Călin Cotoi, „The geopolitical turn in scrise de Maria Bucur, Eugenics and interwar Romanian sociology and Modernization in Interwar Romania, geography: From social reform to University of Pittsburg Press, 2010; population exchange plans”, History Marius Turda, Eugenism şi moder- of the Human Sciences, XX (X), nitate. Naţiune, rasă şi biopolitică în 2018, pp. 1-25. Europa (1870-1950), Polirom, Iaşi, 4 Bruno Latour, We Have Never Been 2014; Marius Turda, „Corpul etnic al Modern, Harvard University Press, naţiunii şi eugenismul românesc”, în 1993, p. 102. Vintilă Mihăilescu (coord.), De ce este 5 Mă refer la respingerea modului în România astfel? Avatarurile excep- care Iuliu Moldovan înţelegea ţionalismului românesc, Polirom, Iaşi, biopolitica. ÎnsăGusti însuşi era, fără 2017, pp. 108-125 ; Lucian Butaru, să o ştie, un promotor al biopoliticii Rasism românesc. Componenta guvernamentale de construcţie a rasială a discursului antisemit din naţiunii. Pentru detalii, vezi studiul România până la Al Doilea Război citat al lui Matei Costinescu. Mondial, Editura Fundaţiei pentru 6 Maria Bucur, Eugenics and Studii Europene, Cluj-Napoca, 2010. Modernization in Interwar Romania, 2 Matei Costinescu, „Interwar Romania p. 2 şi p. 42. and the Greening of the Iron Cage: 7 Bruno Latour, op.cit., pp. 105-106. The Biopolitics of Dimitrie Gusti, 8 Astfel încearcă Latour să ocolească Virgil Madgearu, Mihail Manoilescu, atât relativismul pentru care dife- and Ştefan Zeletin”, Journal of renţele între culturi devin nesemni- World-Systems Research, Vol 24 (Nr. ficative, iar acestea egale, cât şi 21), 2018, disponibil online la adresa constructivismul social radical, web: http://jwsr.pitt.edu/ojs/index.ph pentru care orice producţie ştiinţifică p/jwsr/article/view/704 (accesatpe este o producţie socială, contingentă. 24.02.2019). Pentru filosoful francez, diferenţele

43 POLIS

există, însă ele sunt de „mărime”, sau, 18 Pentru Gusti, marxismul e naturalism, mai degrabă, de amploare (de talie) a deoarece „identifică realitatea socială construcţiei bazate pe polii „Natură” cu cea naturală”, ceea ce înseamnă că şi „Cultură”. „procesele sociale, transformările, se 9 Despre rasismul aparte al lui petrec indiferent de conştiinţa şi Sanielevici, vezi Butaru, Lucian, op. acţiunea umană”. În „Realitate, ştiinţă cit., p. 312. şi reformă socială”, Arhiva pentru 10 În Arhiva pentru reformă şi ştiinţă reformă şi ştiinţă socială, an I, 1919, socială, an I, nr. 1, aprilie 1919, pp. p. XII. 291-293. 19 Note la cursul de sociologie, 11 Personalitatea este un termen nor- op.cit., pp. 186-187. mativ al filosofiei sociale lui Gusti, 20 Idem, p. 187. care constă în „actualizarea maximală 21 Idem, pp. 187-188. a elementelor virtuale, de natură 22 Idem, p. 191. De altfel, Gusti era de individuală şi socială”, disponibile părere că nici „sociologiceşte darwi- atât persoanelor, cât şi colectivităţilor. nismul nu poate fi primit”. Vezi mai multe în „Realitate, ştiinţă 23 Idem, p. 196. şi reformă socială”, Arhiva pentru 24 Se poate pune problema cunoscutei reformă şi ştiinţă socială, an I, 1919, cooperării instituţionale dintre D. p. XVI. Totodată, trebuie precizat că Gusti şi cei doi reprezentanţi mai folosirea ideii de personalitate la cunoscuţi ai eugenismului românesc colectivităţi se face mai mult prin naţionalist, Iuliu Moldovan şi analogie, Gusti respingând ideile Iordache Făcăoaru. Acest lucru organiciste potrivit cărora societatea decurge însă din modul în care îşi ar fi un organism întru totul similar construia instituţiile Gusti: cât mai celor biologice. cuprinzătoare faţă de câmpurile 12 D. Gusti, „Problema naţiunii”, academice şi culturale. În acest sens, în Arhiva pentru reformă şi ştiinţă cooperările lui Gusti cu reprezentanţi socială, pp. 573-574. din alte specializări nu se făceau pe 13 D. Gusti, „Cu prilejul aniversării de baza unei congruenţe doctrinare zece ani dela Unirea Ardealului, prealabile. În plus, eugenismul era o Banatului şi a părţilor locuite de „ştiinţă” validată în lumea occiden- Români din Ungaria, la Vechiul tală din interbelic, iar Gusti a cola- Regat”, Arhiva pentru reformă şi borat şi cu Sanielevici, un teoretician ştiinţă socială, 1929, an VIII, nr. 1-3, rasist progresist. p. 2 (este vorba despre un discurs 25 D. Gusti, Sociologia militans. ţinut de Gusti în 1928). Cunoaştere şi acţiune în serviciul 14 M. Cernea, C. Furtunescu, Note la naţiunii, Vol II, Fundaţia Regelui cursul de sociologie al dlui prof. D. Mihai, Bucureşti, 1946, p. 312. Gusti, Editate sub îngrijirea dlui asist. 26 A.D. Xenopol, „Cultura naţio- Mircea Vulcănescu, Bucureşti, 1929- nală”, Convorbiri literare. Corpus de 1930, p. 128. texte ilustrative, Vol. I, partea I, Iaşi, 15 Pentru detalii, vezi D.Gusti, 2009, p. 76. „Problema naţiunii”, op. cit., p. 559. 27 Idem, p. 79. 16 Ibidem. 28 Idem, p. 105, p. 106. 17 Idem, p. 563. 29 Ibidem.

44 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

30 Gr. Antipa, Problemele evoluţiei po- socială”, Arhiva pentru reformă şi porului român, Cartea Românească, ştiinţă socială, an I, nr. 2-3, 1919, pp. 1919, în seria Academia Română, 612-618. Studii şi cercetări, p. V. 43 Vasile Pârvan, „Ideile fundamentale 31 Idem, pp. 2-3. ale culturii sociale contemporane”, 32 Idem, p. 4. Arhiva pentru reformă şi ştiinţă 33 Interesantă este recenzia pe care o socială, nr. 1, 1919. Pentru Pârvan, face Nae Ionescu volumului lui există un ritm al mişcării universale Antipa în Arhiva pentru reformă şi dat de suflet. Pe de o parte, există ştiinţă socială, aprilie 1921, p. 125: forţa motrice a sufletului, ritmului, „autorul aduce din biologie – unde spiritului cosmic şi istoric, pe de altă într-adevăr se simte acasă – pe lângă parte forţele inerţiei şi ale materiei. remarcabilele calităţi de sistematizare Biruinţa ultimelor duce la „viaţa ale omului de ştiinţă şi anumite antiistorică a umanităţii vegetative” lipsuri speciale biologului. Concepţia (p. 127). Ritmul este propulsat de organică a societăţii, de pildă, idee, care este contrazisă de determi- corespunde probabil unei realităţi; nismul social-istoric şi biologic. accentuarea peste o anumită limită a „Istoria omenirii, va fi atunci, istoria analogiei dintre biologic şi social s-a tulburărei ritmului greoi biologic prin dovedit totuşi a nu fi deloc fecundă în exploziile geniale ale marilor tulbu- domeniul cercetărilor sociale, pentru rători de suflete” (p. 138). Citatele că ignorează specificul acestui din sunt din Vasile Pârvan, Idei şi forme urmă domeniu. Viţiul fundamental - istorice, Bucureşti, Cartea Românească. şi destul de serios – al lucrării pare a 44 Vasile Pârvan, „Ideile fundamentale sta în aceea că autorul – căzând în ale culturii sociale eroarea comună multor oameni de contemporane”, op. cit., p. 2. ştiinţă, chiar din cei mai străluciţi, ia 45 Idem, p. 3. teoria drept realitate. Şi, astfel, uitând 46 Ibidem. că evoluţiunea nu poate fi decât o 47 „Cultura şi natura stau în acelaşi atitudine metodică, sau în cazul cel antagonism ca şi individualul şi mai favorabil o teorie, D-sa o socialul” (Ibidem). consideră drept viaţa popoarelor 48 „Cultura socială este culturalizarea însăş.” societăţii şi socializarea culturii” 34 Gr. Antipa, Problemele evoluţiei (Ibidem). poporului român, p. 26. 49 Sunt evidente ecourile traumatice ale 35 Idem, pp. 38-39. războiului mondial în rândurile lui 36 Idem, p. 68. Pârvan despre „asasinatul în masă” ca 37 Idem, pp. 82-83. rod al primitivismului unei omeniri 38 Idem, p. 87. încă prea scufundate în biologism. 39 Idem, p. 162. Interesant este că Pârvan vede indivi- 40 Idem, pp. 382-383. dualismul şi libertatea individului ca 41 Idem, p. 384. manifestări „biologice” şi anti- 42 Vasile Pârvan, „Plan de organizare şi sociale. de lucru propus secţiei culturale a 50 Idem, p. 16. Asociaţiei pentru studiul şi reforma 51 Ibidem.

45 POLIS

Bibliografie

ANTIPA, Gr., Problemele evoluţiei PÂRVAN, Vasile, „Plan de organizare şi poporului român, Cartea de lucru propus secţiei culturale a Românească, 1919. Asociaţiei pentru studiul şi reforma BUCUR, Maria, Eugenics and socială”, Arhiva pentru reformă şi Modernization in Interwar Romania, ştiinţă socială, 1919, an I, nr. 2-3. University of Pittsburg Press, 2010. PÂRVAN, Vasile, „Ideile fundamentale BUTARU, Lucian, Rasism românesc. ale culturii sociale contempo- Componenta rasială a discursului rane”, Arhiva pentru reformă şi antisemit din România până la Al ştiinţă socială, 1919, an I, nr. 1. Doilea Război Mondial, Editura PÂRVAN, Vasile, Idei şi forme istorice. Fundaţiei pentru Studii Europene, Patru lecţii inaugurale, Bucureşti, Cluj-Napoca, 2010. Cartea Românească, 1920. CERNEA, M., FURTUNESCU, C., Note TURDA, Marius, Eugenism şi moder- la cursul de sociologie al dlui prof. D. nitate. Naţiune, rasă şi biopolitică în Gusti, Editate sub îngrijirea dlui asist. Europa (1870-1950), Polirom, Iaşi, Mircea Vulcănescu, Bucureşti, 1929- 2014. 1930. TURDA, Marius, „Corpul etnic al COTOI, Călin, „The geopolitical turn in naţiunii şi eugenismul românesc”, în interwar Romanian sociology and Mihăilescu, Vintilă (coord.), De ce este geography: From social reform to România astfel? Avatarurile excep- population exchange plans”, History ţionalismului românesc, Polirom, Iaşi, of the Human Sciences, XX (X), 2017. 2018, pp. 1-25. XENOPOL, A.D., „Cultura naţiona- GUSTI, D., „Cu prilejul aniversării de lă”, Convorbiri literare. Corpus de zece ani dela Unirea Ardealului, texte ilustrative, Vol. I, partea I, Iaşi, Banatului şi a părţilor locuite de 2009. Români din Ungaria, la Vechiul Regat”, Arhiva pentru reformă şi Resurse electronice ştiinţă socială, 1929, an. VIII, nr. 1-3. COSTINESCU, Ion Matei, „Interwar GUSTI, D., „Problema naţiunii”, Arhiva Romania and the Greening of the Iron pentru reforma şi ştiinţa socială, Cage: The Biopolitics of Dimitrie 1919, an I, nr. 2-3. Gusti, Virgil Madgearu, Mihail GUSTI, D., „Realitate, ştiinţă şi reformă Manoilescu, and Ştefan Zeletin”, Journal socială”, Arhiva pentru reformă şi of World-Systems Research, Vol 24 ştiinţă socială, 1919, an I, nr. 1. (Nr. 21), 2018, disponibil online la GUSTI, D., Sociologia militans. Cu- adresa noaştere şi acţiune în serviciul web: http://jwsr.pitt.edu/ojs/index.php naţiunii, Vol II, Fundaţia Regelui /jwsr/article/view/704 Mihai, Bucureşti, 1946. . LATOUR, Bruno, We Have Never Been Modern, Harvard University Press, 1993.

46 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Contribuţiile mişcărilor femeilor la apariţia ASRS şi contribuţiile apariţiei ASRS la mişcările femeilor

(Women’s Movements’ Contributions to ASSR and ASSR’s Contributions to Women’s Movements)

Theodora-Eliza VĂCĂRESCU

Abstract: Born in the troubled times of the beginning of the 20th century, the Romanian Military Aeronautics, established by law on April 1, 1913, participated with meritorious results in the regional conflict durring the Second Balkan War and was consecrated as the the fifth weapon of warfare in the crunching of the Air Force in the National Assembly war when, reborn and restored with the support of the French Aeronautical Mission, contributed to the rescue of the country in the summer of 1917 by the decisive contribution to the victories of the Romanian Army in Marasti, Marasesti and Oituz and participated, through exceptional air missions, to subsequent campaigns for the accomplishment and defense of Great Romania.

Keywords: women’s movements, history of sociology, women’s history, interwar Romania.

Introducere puteau îndeplini rolul de tutore pentru copiii lor. Până în 1946 Până la sfârşitul secolului al XIX- femeile din România nu erau lea femeile nu puteau urma studii cetăţene: nu aveau dreptul de a vota universitare în provinciile locuite de în alegerile parlamentare, nu puteau români. Până în 1920 femeile din fi alese în parlament, nu puteau Ţara Românească şi Moldova nu conduce ministere. aveau dreptul de a fi avocate. Până în În a doua jumătate a secolului al 1932 femeile căsătorite din România XIX-lea şi, mai ales, în prima ju- nu puteau deţine proprietăţi, nu mătate a secolului al XX-lea, orga- puteau încheia contracte, nu se nizaţiile femeilor din teritoriile lo- puteau prezenta în instanţă şi nu cuite de români au pledat pentru

47 POLIS emanciparea civilă şi politică a (ASRS). Aceste două întreprinderi femeilor: pentru acces la educaţie, la ale lui Dimitrie Gusti au pus bazele a muncă, la diverse profesii din care ceea ce urma să devină o vastă femeile erau excluse, pentru dreptul activitate de cercetare sociologică şi la proprietate, pentru dreptul de a de intervenţie socială în anii 1920- vota şi de a fi alese în forurile 1930, cunoscută sub denumirea de administrative şi legislative. Mai ales „Şcoala sociologică de la Bucureşti”, din ultimul deceniu al secolului al care a inclus studii monografice, XIX-lea, demersurile mişcărilor fe- echipe voluntare studenţeşti şi meilor şi feministe au devenit din ce Serviciul Social – activităţi la care a în ce mai intense şi mai vizibile, prin participat un număr semnificativ de asociaţii cu participare foarte largă, femei. legături inter-regionale, naţionale şi În această lucrare arăt care sunt internaţionale, petiţii şi memorii zonele de intersecţie şi de influenţare adresate ministerelor şi Parlamen- între activităţile asociaţiilor femeilor tului, conferinţe publice, nenumărate şi feministe şi demersurile gustiene – publicaţii periodice şi serii de articole mai ales acelea legate de înfiinţarea în presa locală şi centrală. Asociaţiei pentru Studiul şi Reforma Dimitrie Gusti, pe atunci un tânăr Socială şi de apariţia revistei profesor ieşean cu ambiţii reforma- ASRS. Ce antecedente ale implicării toare şi de cercetare, a prezentat femeilor în cercetarea, ameliorarea şi viziunea sa asupra societăţii, a rolului reforma socială există şi în ce măsură ştiinţelor sociale, a cercetării ca bază au influenţat acestea viziunea organi- pentru reformă şi intervenţie sociale, zatorică a lui Dimitrie Gusti? Ce pentru prima dată în 1910 şi apoi, din contexte sociale, de cercetare socială nou, mai clar şi cu un plan mai şi organizaţionale au contribuit la elaborat, în 1913. Gusti avea în participarea unui număr semnificativ vedere, pe lângă activitatea univer- de femei la primele două întreprin- sitară, şi înfiinţarea unei asociaţii şi a deri gustiene, dar şi, mai târziu, la unei publicaţii care să strângă cercetările sociologice, la echipele oameni de ştiinţă din diverse do- studenţeşti voluntare de „acţiune menii, deschişi la abordări metodo- culturală” şi la pregătirile în vederea logice şi ideologice diferite, în implementării legii Serviciului vederea realizării unor cercetări şi Social? reforme sociale. Nu a reuşit să creeze Pentru a oferi răspunsuri la aceste nici asociaţia, nici revista la înce- chestiuni, voi prezenta contextul putul deceniului al doilea al secolului înfiinţării Asociaţiei pentru Studiul şi trecut, însă după război, în 1918, a Reforma Socială şi a revistei ASRS, înfiinţat Asociaţia pentru Studiul şi concepţia şi dezideratele lui Gusti în Reforma Socială, iar în 1919 a apărut ceea ce priveşte asociaţia şi revista, primul număr al revistei Arhiva ca şi implicarea unor femei în cele pentru ştiinţa şi reforma socială două demersuri gustiene. De ase-

48 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială menea, voi prezenta pe scurt câteva ştiinţelor sociale, despre locul şi dintre asociaţiile pentru emanciparea funcţiile ştiinţelor sociale şi ale femeilor şi voi puncta zonele de sociologiei în universitate, despre intersecţie atât în ceea ce priveşte rolul universităţii şi al activităţilor persoanele implicate, cât şi activi- desfăşurate în această instituţie în tăţile desfăşurate. Voi arăta că impli- relaţie cu deciziile politice şi carea femeilor în întreprinderi de reformele sociale2. Aşadar, în această intervenţie socială, de realizare de prelegere din 1910, Dimitrie Gusti studii asupra condiţiilor de viaţă şi de schiţează şi argumentează organi- muncă ale populaţiei sărace din zaţiile şi activităţile ştiinţifice prin- România, mai ales ale femeilor şi cipale pe care le va înfiinţa şi în care copiilor, şi în activităţi de educaţie şi se va implica în următoarele mai bine asistenţă socială a reprezentat o de trei decenii şi jumătate. Aici este constantă începând din a doua pentru prima dată prefigurată crearea jumătate a secolului al XIX-lea, dar unei reviste ştiinţifice care co- mai ales de la începutul secolului al respunde viziunii sale asupra cerce- XX-lea. Aşadar, mişcările femeilor şi tării sociale şi a intervenţiilor de feministe, prin nenumăratele asociaţii schimbare socială pe care le are în din teritoriile locuite de români şi vedere. Mai puţin de trei ani mai prin activităţile lor, deşi lipsesc din târziu, în martie 1913, Gusti re- discursul istoric dominant contem- dactează o scrisoare adresată colabo- poran, au reprezentat o prezenţă ratorilor Arhivei pentru Ştiinţele masivă şi consecventă în discursul Sociale, Sociologie, Politică şi Etică, public şi în presa vremii şi au fost, cu o revistă care întemeietorul ar fi vrut siguranţă, cunoscute de către să apară în 1914. Dimitrie Gusti. Evident, zona didactică este prima preocupare a lui Dimitrie Gusti în Institutul Social Român prelegerea inaugurală. Aceasta ocupă şi Arhiva pentru ştiinţa şi un loc fundamental în economia reforma socială activităţilor lui şi este gândită drept complementară cu şi indisociabilă de În prelegerea introductivă a cea de cercetare: „[o] activitate aca- cursului „Istoria filosofiei greceşti, demică cuprinde două părţi com- etică şi sociologie”, susţinută în 8 plimentare: o activitate în ce aprilie 1910, Dimitrie Gusti – numit, priveşte cercetarea ştiinţelor, o alta în urmă cu o săptămână, profesor în ce priveşte predarea lor”3. În agregat definitiv la catedra de Istoria concepţia lui Gusti, ştiinţele în filosofiei antice, etică şi sociologie general şi cele sociale în particular de la Facultatea de Litere din Iaşi1 trebuie puse în folosul ameliorării prezintă pentru prima dată în public social-culturale a societăţii. Sistemul concepţia sa despre societate, despre său – pe care îl numeşte în această studiul acesteia prin intermediul lecţie inaugurală de „filozofie

49 POLIS practică”4 – cuprinde trei ştiinţe: ani, prezintă, chiar dacă în fază sociologie, politică şi etică, aflate în incipientă, un proiect de construcţie complementaritate şi formând o şi prefacere ştiinţifice, organiza- unitate care are ca finalitate transfor- ţionale şi sociale şi speră „că prin marea societăţii în sensul îmbună- activitatea unor viitoare seminare şi tăţirii ei. Sociologia, ca sistematizare asociaţii să se schimbe fundamental, a rezultatelor cercetărilor din ştiinţele în ţara noastră, modul îngrozitor de sociale particulare, are ca scop superficial cum se tratează astăzi constatarea şi explicarea cauzală a ştiinţele sociale şi sociologia în gene- „realităţii sociale” şi, deci, produ- ral, precum şi problemele sociale cerea de cunoaştere „obiectivă” româneşti în special”6. asupra stării de la un moment dat a Construcţia instituţională, doar societăţii în cauză. Etica are ca obiect menţionată de Dimitrie Gusti în stabilirea unui ideal şi evaluarea cursul inaugural din 1910, este justi- stării societăţii (date de sociologie) ficată, detaliată şi fundamentată în faţă de acest ideal propus, iar politica scrisoarea din martie 1913, adresată reprezintă disciplina care oferă colaboratorilor viitoarei reviste inti- mijloacele de atingere a acestui ideal. tulate Arhiva pentru Ştiinţele Sociale, Aşadar, concepţia socială gustiană Sociologie, Politică şi Etică şi, în este, pe de o parte, una totalizantă, cele din urmă, actualizată prin înfiin- acţională şi meliorativă şi, pe de altă ţarea Asociaţiei pentru Studiul şi parte, una critică şi fundamentată Reforma Socială, în martie 1918. În ştiinţific. „Apelul pentru constituirea Asociaţiei În lecţia inaugurală, Gusti arată pentru Studiul şi Reforma Socială”, motivele şi obiectivele forumului difuzat în aprilie 1918 la Iaşi, sunt principal de îndrumare (în loc de reluate, cu unele modificări, multe transmitere) didactică şi ştiinţifică pe dintre punctele din scrisoarea din care îl proiectează – cursul şi, mai urmă cu şase ani. ales, seminarul – şi precizează atât Aşa cum remarcă şi argumentează modelul pe baza căruia urmează să-şi istoricul sociologiei Zoltán Rostás, în desfăşoare activitatea, cât şi forma pe condiţiile schimbărilor sociale şi care vrea să o dea acestuia. După politice masive care au loc între Gusti, rolul ştiinţei este acela de a sta 1916-1918 şi a tranziţiei iminente la baza schimbărilor sociale, întrucât prin care urmează să treacă România, constatase, încă de la vârsta de 19 Gusti decide să iniţieze un demers de ani, aşa cum susţine fără modestie în o mai mare amploare şi cu efecte mai prefaţa volumului Sociologia Militans, puternice. Astfel, el intenţionează să că „ştiinţa nu făcuse însă progrese creeze „un grup de presiune” format corespunzătoare în puterea ei asupra din oameni de ştiinţă din toate oamenilor şi societăţii” şi, din acest domeniile, care, pe baza competenţei motiv, „cultura timpului se afla în profesionale şi a studiilor pe care criză”5. Aşa încât, la vârsta de 30 de urmează să le desfăşoare, să legiti-

50 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială meze strategiile şi metodele de tocmai acest rol de coordonare a reformă socială pe care le vor pro- activităţilor de cercetare şi producere pune, „în afara şi deasupra structurii de cunoaştere şi ar garanta, astfel, partidelor”7. În „Apelul…” se preci- schimbări sociale cu efecte pozitive zează că „orice persoană, care prin asupra societăţii româneşti: „Ştiinţa activitatea sa dovedeşte competenţă socială, cu toate ramurile ei, aplicată în chestiunile sociale, va putea fi în cea mai largă măsură la pro- admisă ca membru – preţuindu-se blemele neamului şi Statului român, îndeosebi obiectivitatea şi indepen- va fi cultivată în sânul Asociaţiei. denţa personalităţii competente”8. Cunoaşterea limpede a realităţii este Dimitrie Gusti nu face numai o singura în măsură de a da un nou critică dură a sistemului de guvernare cuprins şi impuls patriotismului, şi a tipurilor de reforme sociale de aprofundându-l, deşteptând senti- până atunci, ci oferă şi soluţii pentru mentul responsabilităţii sociale şi problemele identificate în zonele dezvoltând conştiinţa socială, deter- socială, culturală şi politică, prin minând deci o vedere politică clară înfiinţarea, planificarea detaliată şi pentru ceea ce este imposibil şi ce conducerea unei asociaţii „de tip este necesitate politică, ce trebue umbrelă”9 care să umple golul de realizată”11. cunoaştere a „realităţii” din România Gusti precizează din primele rân- din diverse perspective şi la niveluri duri cele patru obiective principale multiple. Utilizarea datelor şi a ale asociaţiei pe care o înfiinţează, rezultatelor cercetărilor în actele care se suprapun în bună parte pe guvernamentale de reformă socială ar concepţia ştiinţifică şi metodologică îndepărta, după cum susţine Gusti, deja articulată în 1910, lărgind însă posibilitatea imixtiunii intereselor sfera educaţiei sociale de la cercurile politice partinice şi a persoanelor universitare la „mase” şi insistând pe care nu cunosc nici nevoile grupu- dimensiunea acţională, de reformă rilor pentru care proiectează reforme, social-culturală fundamentată ştiinţi- nici fezabilitatea mijloacelor folosite fic, instituţionalizând astfel, consi- pentru îndeplinirea lor, în schimb deră Rostás, „aportul ştiinţific în urmăresc, prin reformele promovate, guvernarea ţării”12. Aceleaşi obiecti- interese personale sau de partid10. ve şi mijloace de atingere a lor apar Profesorul ieşean reia argu- şi în articolele 2 şi 3 din „Statutele mentarea din urmă cu opt ani şi Asociaţiei pentru Studiul şi Reforma insistă asupra necesităţii dezvoltării socială”: „Asociaţi[a] pentru Studiul tuturor ştiinţelor sociale şi a cola- şi Reforma Socială în România cu borării lor în sinteza pe care ar oferi- împătritul scop: de a cerceta toate o sociologia şi care ar constitui laturile vieţii sociale româneşti – în singura modalitate de a fundamenta mod dezinteresat şi fără nici o proiectele sociale viitoare. Asociaţia prejudecată şi tendinţă ştiinţifică ori pe care o are în vedere ar îndeplini politică –, de a propune reformele,

51 POLIS care izvorăsc în mod firesc, logic, din conferinţe, cursuri şi publicaţii, aceste studii, de a lupta pe toate căile organizarea unei biblioteci şi a unui de propagandă pentru ca aceste centru de informare, cu sală de reforme să se înfăptuiască şi, în lectură17. Conferinţele organizate sfârşit, de a contribui în largă măsură peste câţiva ani de Asociaţia pentru la educaţia socială a masselor”13. Studiul şi Reforma Socială, devenită Asociaţia are o structură flexibilă ulterior Institutul Social Român, vor şi deschisă; încă de la înfiinţare se deveni marca identificatoare a precizează posibilitatea extinderii acestuia18. ariei de acoperire prin crearea de noi Observând mutaţiile politice din secţiuni „după necesitate”. De România şi considerând că obiecti- asemenea, asociaţia are în vedere pri- vele pe care le urmăreşte nu se pot mirea nu numai a marilor specialişti realiza decât din capitala ţării, la în disciplinele pe care le cuprinde, ci sfârşitul anului 1918 Gusti a cerut să şi a „diferiţilor oameni de muncă din fie transferat la Universitatea din provincie şi dela ţară”, care ar vrea să Bucureşti, unde a mutat şi Asociaţia participe la activităţile organizaţiei şi pentru Studiul şi Reforma Socială, să contribuie atât la strângerea care a fost transformată în Institutul datelor de cercetare, cât şi la veri- Social Român în 1921. Prima ficarea şi diseminarea cunoştinţelor încercare de înfiinţare a Institutului, obţinute14. Conform „Statutelor...”, la care ar fi trebuit să funcţioneze în înfiinţare există şapte secţiuni: paralel cu Asociaţia pentru Studiul şi „Secţiunea I agrară; Secţiunea II Reforma Socială, a fost făcută în comercială şi industrială; Secţiunea şedinţa asociaţiei din 21 decembrie III financiară; Secţiunea IV juridică; 1919, şedinţă care a reunit, pe lângă Secţiunea V politică şi admi- oameni de ştiinţă, şi numeroşi nistrativă; Secţiunea VI higienă şi oameni politici, fiind condusă de P. politică socială; Secţiunea VII Bujor, preşedintele Senatului. Printre culturală”15. Aşadar, în 1918 nu semnatarii procesului verbal al figura încă, în componenţa asociaţiei, adunării constitutive figurează şi nicio secţie care să se ocupe în mod oameni politici precum Iuliu Maniu, deosebit de familie, femei, copii16. I. Mihalache, deputatul Aurel Lazăr Articolul 3 din „Statutele...” pre- etc. Este de remarcat faptul că în vede mijloacele utilizate pentru cadrul comitetului de patronaj al realizarea obiectivelor asociaţiei. Pe Institutului sunt cel puţin şase femei: lângă înfiinţarea secţiilor care se vor Calypso Botez, Maria Baiulescu, ocupa cu cercetarea diverselor zone Alexandrina Cantacuzino, Sabina de interes pentru reforme, mai figu- Cantacuzino, Ana Conta-Kernbach, rează două mijloace importante: Maria N. Filipescu, Olga Sturdza – crearea unei reviste ştiinţifice editate toate implicate în diversele demersuri de asociaţie şi activităţi de propa- şi asociaţii şi organizaţii ante- şi gandă social-culturală, prin congrese, interbelice, care aveau ca scop

52 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale intereselor ştiinţifice şi politice”. O femeilor, educaţie, muncă, drepturi astfel de compoziţie ştiinţifică şi civile şi politice pentru femei, aşa ideologică, susţine Gusti în cum voi puncta pe scurt în secţiunea prospectul înfiinţării Institutului de mai jos. Social Român, ar garanta „că el va În procesul verbal al adunării din rămâne absolut independent de orice 21 decembrie 1919, publicat în tendinţă politică şi ştiinţifică” şi s-ar ASRS, apare drept scop al viitorului constitui într-un „teren neutru de Institut „colecţionarea întregului ma- întâlnire a tuturor concepţiilor şi terial informativ pentru tot ce pri- credinţelor”21. veşte problemele sociale şi politice în Această regândire şi reorientare România”19. Necesitatea creării spre toate opţiunile ideologice şi Institutului, pe lângă Asociaţia pentru politice a spaţiului de dezbatere Studiul şi Reforma Socială, este ştiinţifică şi politică se va actualiza în dublu susţinută: există „un interes cu invitarea a nenumăraţi oameni de totul general” pentru activităţile şi ştiinţă, cercetători şi politicieni care proiectele îndreptate spre problemele vor susţine conferinţe publice şi vor sociale, însă acestea, tocmai ca publica în ASRS studii şi articole pe urmare a profunzimii şi întinderii lor, teme diverse şi de multe ori opuse. au nevoie de o finanţare substanţială, Desigur, transformarea „indepen- care nu se poate realiza fără impli- denţei de influenţe politice în „toate carea statului şi a altor „persoane cu opţiunile politice” trebuie înţeleasă în înţelegere faţă de asemenea pro- contextul ei istoric, politic şi orga- bleme”20. nizaţional-financiar, însă sunt semni- Aspiraţia lui Gusti de a forma un ficative intenţia şi efortul lui Gusti de grup de specialişti obiectivi din punct a păstra „obiectivitatea” Institutului. de vedere ştiinţific şi independenţi Această formulă de lucru se va regăsi din punct de vedere politic, reflectată şi în alte demersuri şi acţiuni în care în prevederea referitoare la membrii a fost implicat Dimitrie Gusti şi Asociaţiei din „Apelul...” din 1918, constituie una dintre caracteristicile pare să se fi modificat deja la sfâr- definitorii ale mişcării culturale şitul lui 1919. Iniţiatorul Asociaţiei gustiene. Ea poate fi văzută atât ca pentru Ştiinţa şi Reforma Socială nu unul dintre factorii care au contribuit renunţă la încercarea de a-şi menţine la succesul curentului cultural şi instituţia, acum lărgită şi mult mai social, cât şi ca una dintre cauzele puternică, în zona obiectivităţii eşecurilor unora dintre acţiunile ştiinţifice şi la adăpost de influenţele întreprinse în cadrul acestuia22. politice, însă transformă cerinţa de Tot în această „obiectivitate” şi neimplicare politică şi absenţa unui dorinţă de a implica diverse curente ataşament ştiinţific particular adre- ideologice şi abordări de schimbare sată membrilor într-o chemare către şi reformă socială (şi juridică – vezi „reprezentanţii tuturor curentelor şi discuţiile din cadrul Secţiunii

53 POLIS

Juridice a Asociaţiei în primii ani de primul paragraf al articolului 2, care funcţionare) poate fi identificată o prevede cercetarea „problemelor posibilă explicaţie a deschiderii ştiinţelor sociale în general şi în deosebite din partea lui Dimitrie special pe acelea privitoare la starea Gusti (şi a colaboratorilor săi apro- socială a României Mari”24. Deşi piaţi) către organizaţiile de eman- dimensiunea acţională de intervenţie cipare a femeilor şi feministe. Pe socială este în continuare prezentă, lângă faptul că a cunoscut eforturile accentul este sensibil mutat asupra masive şi susţinute ale asociaţiilor şi celei ştiinţifice: caracterul combativ organizaţiilor femeilor, cel puţin pe al ultimului obiectiv din cadrul acelea începând din 1910, este acestui articol, care în 1919 avea probabil ca Gusti să fi apreciat formularea „[s]ă lupte pentru demersurile de cercetare socială, înfăptuirea reformelor propuse, prin reformă şi emancipare ale acestora şi mijloacele precizate în art. 3”25, este chiar să fi fost inspirat de ele în bemolizat în 1921 prin formula „să crearea atât a asociaţiei şi a ASRS, cât procure membrilor săi, precum şi şi în cercetările de monografie socio- tuturor persoanelor pe cari le intere- logică şi în activităţile de „acţiune” sează, chestiunile sociale, mijloacele socială şi culturală ale echipelor de documentare a cunoştinţelor în studenţeşti şi ale Serviciului Social. toate domeniile sociale”26. Încercarea de înfiinţare a Obiectivele I.S.R. au fost opera- Institutului Social Românesc de la ţionalizate în trei direcţii sau tipuri de sfârşitul lui 1919 nu a dat rezultate. activităţi cu rezultatele lor: 1) studii În 1 februarie 1921 a avut loc o altă şi cercetări în cadrul secţiunilor adunare de constituire, în care s-a (după restructurarea din 1921 au fost decis transformarea Asociaţiei pentru create o secţie sociologică şi una Studiul şi Reforma Socială în statistică, iar în 1925, secţia de Institutul Social Român, căruia i se „studii femenine”), 2) propagandă recunoaşte „calitatea de persoană prin conferinţe, cursuri şi publicaţii şi morală” în 27 iunie în Adunarea 3) documentare prin intermediul unei Deputaţilor şi în 6 iulie în Senat. biblioteci, a unei arhive documen- Monitorul Oficial din 29 iulie 1921 tare, al unui oficiu de informaţii şi publică decizia de constituire şi prin relaţii cu institute similare din statutele nou creatului Institut Social alte ţări27. Românesc23. Primele trei obiective prevăzute Asociaţiile femeilor şi feministe în statutele Institutului Social Românesc în decembrie 1919 se Ca şi în alte părţi, primele menţin aproape fără nicio modificare demersuri ale unor grupuri de femei în cele publicate în Monitorul române în sfera „publică” au avut o Oficial din iulie 1921, însă apare orientare filantropică şi au combinat, subliniat noul proiect naţional în discursiv şi acţional, necesităţi de

54 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială instrucţie pentru copii (mai ales fete) caţii în care apăreau articole şi săraci, cu necesităţi de propagare şi dezbateri referitoare la condiţiile de menţinere a unei conştiinţe naţionale viaţă ale femeilor: Amicul familiei, la şi creştin-ortodoxe prin educaţie. De Bucureşti, între 1863 şi 1865 condus pildă, prima organizaţie a femeilor de Constanţa Dunca-Schiau; Mama române identificată de istorica şi copilul, între 1865-1866, editat de Ştefania Mihăilescu este Societatea Maria Rosetti; Femeia, în Roman Femeilor Române din Buda, între 1868 şi 1869 şi în Bacău între înfiinţată în 1815, cu scopul „de a 1871-1873; Femeia Română, la contribui […] pentru susţinerea Bucureşti, între 1878-1881, sub şcolilor greco-orientale româneşti din direcţia Mariei Flechtenmacher şi capitala ţării ungureşti”28. O altă având colaboratoare precum Sofia organizaţie, Reuniunea Femeilor Nădejde, Adela Xenopol, Constantin Române din Braşov, a fost fondată în Dobrogeanu-Gherea31. 1850 cu justificarea – aşa cum reiese În anii 1880 au fost înfiinţate din procesul verbal al şedinţei de organizaţii ale femeilor române în înfiinţare – că decurge din „dorinţa mai multe oraşe din teritoriile locuite tuturor femeilor române de a se de români, multe având ca scop interesa de creşterea fetiţelor române educaţia şi crearea de posibilităţi de şi de a ajuta după putinţă orfanele muncă, mai ales pentru fetele şi martirilor naţiunii noastre, celor ce femeile sărace. De exemplu, Reuniunea au căzut jertfă în revoluţiunea Femeilor Române Hunedorene maghiaro-transilvană din anii 1848- (1886, Deva) avea „scopul de a 1849”29. În anii următori Reuniunea sprijini şi promova industria de casă românească şi a ajuta fetiţele şi a reuşit să înfiinţeze şcoli pentru fete 32 în mai multe oraşe din Transilvania: văduvele române din comitat” . Tot 30 în 1886 a apărut Societatea femeilor Braşov, Blaj, Sibiu, Câmpeni etc. . sărace din Bucureşti „Salvatorul”, cu În deceniile al şaptelea şi al scopul de a furniza un fond material optulea s-au înfiinţat mai multe pentru ameliorarea vieţii femeilor organizaţii ale femeilor: în 1867, sărace de toate vârstele, prin asi- Reuniunea femeilor române de la gurarea asistenţei medicale, a unor Iaşi, condusă de Cornelia Emilian, cu pensii viagere, a hranei, a mijloacelor scopul de a facilita femeilor sărace pentru căsătorii şi a înmormân- accesul la muncă lucrativă. În timpul tărilor33. Reuniunea femeilor române războiului de independenţă au din Blaj, Reuniunea femeilor române funcţionat numeroase comitete de din Arad, Societatea doamnelor femei pentru susţinerea activităţii de române din Bucovina au fost pe front şi a orfanilor de război, sub înfiinţate în 1891 de către femei din îndrumarea Comitetului Central al clasa superioară şi aveau ca scop, în Femeilor de la Iaşi, condus de Maria principal, educaţia fetelor şi Rosetti Roznoveanu. Tot în aceeaşi promovarea „industriei de casă”34. perioadă au apărut şi câteva publi-

55 POLIS

În ultimul deceniu al secolului al al bărbaţilor care susţin emanciparea XIX-lea sunt articulate cu din ce în femeilor, ci al organizaţiilor şi ce mai multă fermitate cereri legate mişcărilor de emancipare a femeilor, de schimbarea statutului civil şi „deoarece starea şi cauza femeii este politic al femeilor. În 1893, Elena D. universală”36. O. Sevastos şi Cornelia Emilian, în Din 1893-1894 asociaţiile proaspăt înfiinţata revistă Rândunica femeilor încep să aibă un scop (Iaşi, ianuarie-decembrie 1893), au revendicativ şi emancipator deschis, publicat articole cu un caracter o formă organizaţională coerentă şi o evident revendicativ şi în care se pot participare constantă şi mult mai detecta hotărârea şi urgenţa cu care largă, deşi aceasta rămâne în mare este privită emanciparea femeilor. măsură limitată la clasele superioare. Sevastos scrie, de pildă: „Libertatea Cea mai radicală mişcare, care a individuală devine deocamdată un inclus şi componenta emancipării principiu învingător, principiul cel femeilor, este cea socialistă. Aceasta, mai însemnat de organizare socială; în 1883-1884, la primul şi cel de-al relaţiunea între femeie şi bărbat nu doilea congres al Partidului Social- poate rămâne neatinsă de dânsul” şi Democrat al Muncitorilor din „Chestiunea emancipării femeii România, a înscris în programul [este] o parte a chestiunii sociale, partidului „1. Vot universal, egal, emanciparea femeii este o parte a direct, secret... fără deosebire de viitorului cultural în genere”35. sex..., 5. Egalizarea condiţiilor juri- Emilian susţine cu mai multă cla- dice şi politice ale femeilor cu ale ritate necesitatea egalizării multora bărbaţilor” şi „Regulamentarea dintre drepturile civile şi politice ale muncii femeilor”37. Aşa cum remarcă femeilor. După ce arată că „soarta istorica Ştefania Mihăilescu, sub femeii” este nesatisfăcătoare „în influenţa ideilor emancipatoare ale raport cu spiritul timpului” şi mişcării socialiste, în 1894 a fost menţionează eforturile şi contribuţiile înfiinţată la Iaşi Liga Femeilor din unor femei la ameliorarea condiţiilor România, cu scopul „de a scoate de viaţă şi la accesul la educaţie al femeia din rândul minorilor şi al fetelor şi femeilor, ea cheamă interzişilor, a o pune în societate la „femeia noastră cultă” să se orga- nivelul ce i se cuvine, ca una ce este nizeze şi – prin conferinţe publice, crescătoarea şi educatoarea omului, a întruniri, publicaţii, ligi ale femeilor o ajuta să-şi câştige neatârnarea române puse „în legătură cu liga economică, a-i înlesni mijloacele femeiască din Occident” – să ceară pentru îmbunătăţirea stării ei cultu- drepturile ce li se cuvin pe baza rale şi a-i da un câmp mai întins participării lor la viaţa socială. pentru activitatea sa, întru asigurarea Emilian utilizează şi ea exemplul existenţei sale”38. „Occidentului”, dar nu al schim- În primul deceniu al secolului al bărilor legislative produse acolo sau XX-lea au luat fiinţă numeroase

56 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială societăţi ale femeilor, atât cu scopuri O altă asociaţie importantă este educaţionale pentru fete şi femei în Emanciparea Femeii Române, înfi- general, cât şi cu scopul „deşteptării inţată la Bucureşti în 1911 şi condusă femeilor muncitoare din ignoranţă şi de Eugenia de Reuss-Ianculescu, inconştienţă”, precum Asociaţia fe- care, în 1913, şi-a schimbat denu- meilor române „Sprijinul” de la mirea în Drepturile femeii, a inclus în Bucureşti, creată în 1900, din statute apartenenţa la „mişcarea iniţiativa Ecaterinei Arbore, Virginiei feministă” şi „egalizarea femeii cu Alexandrescu, Izabelei Sadoveanu, bărbatul pe teren politic” şi s-a afiliat Emei Beldiman39, dar şi alte ase- la Alianţa Internaţională a menea organizaţii. Au fost create şi Femeilor43. Asociaţia a publicat publicaţii în care au apărut studii şi revista Drepturile femeii între ianua- articole semnate de femei (şi bărbaţi) rie 1912 şi decembrie 1916. Într-un implicate în mişcarea de emanci- articol din iulie 1912, Eugenia de pare: Revista noastră (Bucureşti, 15 Reuss-Ianculescu vorbeşte deja martie 1905–22 aprilie 1907, condusă despre o comunitate identitară femi- de Constanţa Hodoş), Românca nistă („noi, feministele din România”) (Bucureşti, noiembrie 1905-noiem- şi îşi exprimă convingerea că, în brie 1906, sub direcţia Adelei ciuda diverselor opoziţii, atât ale Xenopol), Unirea femeilor române bărbaţilor, cât şi ale unor femei, (Iaşi, 24 ianuarie 1909-1 iunie 1916, „cauza feminismului va triumfa”, editată de Tereza Stratilescu)40 etc. întrucât „puterea de viaţă a femi- Până la primul război mondial au nismului e însuşi [sic] necesitatea mai apărut organizaţii ale femeilor, socialo-filozofică a ideii de drept, printre care, de pildă, Societatea dreptate, libertate”. Ortodoxă Naţională a Femeilor După război au rămas nemo- Române, înfiinţată la Bucureşti în dificate prevederile legislative care le 1910, care avea scopul principal de a refuzau femeilor din Ţara „dezvolta cultura şi educaţia copiilor Românească şi Moldova drepturi români, din punct de vedere religios civile şi politice, chiar dacă femeile şi naţional, aşa precum cere interesul din provinciile recent încorporate în patriotic”41, printre fondatoare fiind noul stat beneficiau de drepturi civile femei din aristocraţie: Alexandrina şi parţial şi de unele drepturi politice. Cantacuzino, Zoe Râmniceanu, Elisa Astfel, femeile din Transilvania şi Mavrocordat, Maria Glagoveanu, Bucovina aveau dreptul de a-şi Eleonora Stratilescu, Elena administra averea, de a-şi schimba Odobescu42 etc. În cele trei decenii liber religia, de a putea fi persoană de existenţă, S.O.N.F.R. a înfiinţat juridică, iar cele din Basarabia, pe zeci de filiale urbane şi rurale, gră- lângă drepturile de proprietate asupra diniţe, şcoli primare, licee teoretice şi averii şi de acces la profesiile libere, comerciale, şcoli profesionale, can- au avut şi dreptul de vot în alegerile tine, cămine, internate şcolare etc. municipale44. Menţinerea inegalităţii

57 POLIS era cu atât mai evidentă, cu cât zecile ele să fi fost şi Gusti. Cert este că în de organizaţii ale femeilor din aceste procesul-verbal de constituire a teritorii au participat activ şi au Asociaţiei pentru Studiul şi Reforma susţinut unirea, iar acţiunile lor au Socială, printre personalităţile fon- fost validate prin alegerea delegatei datoare, figurează multe dintre femi- Reuniunii Femeilor Române de la nistele active în asociaţiile pentru Sibiu, dr. Eleonora Lemenyi-Rozvan, emanciparea femeilor, după cum arăt ca deputată în Marele Sfat Naţional mai jos. constituit în cadrul Marii Adunări de Unul dintre rezultatele acestor la Alba Iulia, în 1 decembrie 191845. dezbateri a fost înfiinţarea, în 20 iulie Între 1918 şi 1923 activităţile 1918, a Asociaţiei pentru Emanci- mişcării femeilor din România s-au parea Civilă şi Politică a Femeilor intensificat şi s-au extins în mod Române, printre ale cărei scopuri, substanţial, comparativ cu perioada înscrise în statute, figurau: „de a de până la război. Au fost create noi lupta pentru emanciparea deplină organizaţii, s-a produs unirea multora civilă şi politică a femeilor române”, dintre ele într-un consiliu naţional „de a pregăti femeia pentru exerciţiul afiliat la Consiliul Internaţional al drepturilor politice şi pentru înde- Femeilor, s-au organizat numeroase plinirea funcţiunilor publice”, „de a conferinţe publice şi dezbateri, au lucra pentru întărirea şi dezvoltarea fost publicate articole şi studii în mişcării feministe”, „de a se ocupa ziare, reviste şi volume despre de chestiunile care interesează condi- condiţiile de viaţă ale femeilor şi ţiunea socială, economică, culturală necesitatea acordării drepturilor civi- şi a lucra pentru îmbunătăţirea şi le, juridice şi politice depline. ridicarea condiţiunii ei”, „de a În lunile iunie şi iulie 1918, înfiinţa şi conduce instituţiile de activistele feministe din Moldova au cultură, educaţiune şi de prevedere organizat întâlniri de dezbateri socială”. publice săptămânale la Universitatea Asociaţia îşi propunea, încă din din Iaşi, la care au fost invitate momentul fondării, să aibă acoperire personalităţi culturale şi politice şi în naţională şi se adresa tuturor claselor care s-au discutat posibilele strategii sociale, prin mijlocul principal de pentru obţinerea drepturilor femeilor. realizare a obiectivelor, „acţiunea de În aceeaşi perioadă, tot la propagandă”, care „va fi permanentă Universitatea din Iaşi, Dimitrie Gusti şi se va exercita, prin organizaţiile preda cursuri şi organiza şi el sale, pe întreg teritoriul ţării şi în dezbateri publice care au dus la toate straturile societăţii, pe calea înfiinţarea Asociaţiei pentru Studiul presei, a publicaţiunilor de orice şi Reforma Socială. Deşi nu am găsit natură, a conferinţelor, a consfătui- nicăieri o listă exhaustivă a per- rilor şi întrunirilor publice”. Direc- soanelor invitate de activistele femi- toare ale acestei asociaţii au fost niste, este foarte probabil ca printre numite atunci Maria Baiulescu,

58 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Elena Meissner şi Ella Negruzzi, iar Bucureşti. Asociaţia avea ca obiec- printre membrele fondatoare se aflau tive principale îmbunătăţirea condi- Eleonora Stratilescu, Maria ţiilor de viaţă şi de muncă ale Buţureanu, Calypso Botez, Tereza femeilor şi ocrotirea mamei şi a Castan, Ana Conta-Kernbach, Sofia copilului şi a desfăşurat diverse tipuri Nădejde, Cornelia Emilian, Tereza de activităţi, printre care cele mai Stratilescu, Isabela Sadoveanu, Elena însemnate şi cu cele mai vizibile Alestari, Sanda Filitti, Maria rezultate au fost asistenţa sanitară şi Moruzzi, Olga Sturdza etc.46 socială în mediul urban şi rural, AECPFR a editat publicaţia inclusiv prin înfiinţarea unor dispen- Acţiunea feministă şi un buletin sare de copii, cu organizare fixă şi trimestrial47. În anii următori, mobilă, în mai multe oraşe şi comune Asociaţia a desfăşurat numeroase de pe teritoriul României. Preşedinta activităţi revendicative şi de propa- organizaţiei a fost, timp de şapte- gare a ideilor feministe, printre care sprezece ani, Simona Lahovary, apoi memorii adresate forurilor legisla- Valentina Argetoianu, iar de secre- tive, o anchetă asupra convingerilor tariatul general şi de organizare s-a oamenilor politici legate de drep- ocupat Valentina Focşa5]. Demer- turile femeilor, conferinţe publice, surile acestei asociaţii reprezintă dezbateri, studii şi publicaţii. Totuşi antecedente şi, aşa cum am arătat în demersurile lor politice şi publice au altă parte51 chiar modele semnifi- avut numai rezultate limitate: cative pentru unele abordări de femeilor li s-a permis accesul în cercetare, intervenţie şi reformă Consiliul Superior al Muncii, în socială gustiene. eforiile şcolare, în serviciul căilor În 4 iulie 1921, s-a constituit la ferate; asociaţiile de asistenţă socială Bucureşti Consiliul Naţional al au trecut sub autoritatea Ministerului Femeilor Române, o grupare gândită Muncii, s-a înfiinţat Comitetul să reunească organizaţiile femeilor şi Central de Asistenţă Socială, femeile feministe din România într-o formulă au obţinut dreptul de a practica federativă. Conform articolului 2 din avocatura48 etc. Acest din urmă statut, scopul CNFR era de a oferi „o succes al mişcării femeilor se legătură de solidaritate între diferitele datorează în bună măsură Ellei societăţi sau opere feminine sau Negruzzi, care, timp de un deceniu, a feministe, fără deosebire de confe- luptat pentru a fi admisă în barou, siune, în scopul de a servi în modul trecând prin mai multe instanţe de cel mai puternic statul, familia şi judecată din Iaşi şi Bucureşti unde şi- cauza feminină”. În statutul CNFR se a susţinut singură cazul, de mai prevedea organizarea câte unei secţii multe ori, între 1913 şi 192049. locale în fiecare capitală de judeţ52. La iniţiativa Valentinei Focşa, Calypso Botez a fost preşedinta Asociaţia Cercurilor de Gospodine s-a Comitetului executiv, din care făceau constituit în 3 aprilie 1920 la parte Alexandrina Cantacuzino,

59 POLIS

Maria Baiulescu, Ella Negruzzi, au fost organizate dezbateri şi Elena Meissner, Eugenia de Reuss- conferinţe publice, studii, analize şi Ianculescu53. propuneri legislative, manifestaţii, Într-un articol apărut în ASRS în proteste şi memorii, prin care s-a 1923, când deja Consiliul cuprindea susţinut includerea drepturilor 28 de organizaţii ale femeilor şi depline ale femeilor în actul funda- feministe, Calypso Botez a oferit mental al noului stat55. precizări suplimentare justificative De pildă, într-un amplu şi docu- referitoare la formarea CNFR: mentat studiu, Calypso Botez a „Izvorât din adânca convingere că rezumat poziţia mişcării femeilor faţă singurul mijloc prin care s-ar putea de statutul civil al femeilor măritate asigura prosperitatea şi fericirea din România: „Noi, româncele din familiei şi a Statului, deci şi a Regatul vechi, prin Codul Napoleon, individului ca şi a umanităţii, nu se care ne cârmuieşte, suntem clasate poate rezida decât într-o cât mai aşa cum a hotărât Eliade Rădulescu mare unitate de simţire şi vederi şi că la 1866; între copii, minori, nebuni şi aceasta nu se poate realiza decât prin idioţi. Nu ne putem administra organizarea sistematică a activităţii bunurile, nu putem face nici un act femeiei, Consiliul Naţional al Fe- fără autorizaţia bărbatului, nu ne meilor Române a înţeles să federeze putem creşte copiii cum vrem, nu femeia muncitoare din întreaga ţară – putem dispune de nici un lucru din fie ca societăţi de binefacere, de casa noastră, după voie, căci legea cultură, cu caracter economic, fie ca presupune că în casa unde este un individualităţi – în scopul de a lărgi bărbat, totul este al lui. Într-un opera de solidarizare feminină şi a cuvânt, femeia se mişcă numai după face să pătrundă cât mai adânc în bagheta magică a autorităţii massele sociale preceptele marelui maritale”56. principiu adoptat de Consiliu ca bază Eforturile mişcărilor femeilor nu de activitate: «Fă altuia ceeace vrei, au avut însă succesul dorit, ca şi altul să-ţi facă ţie»”54. Constituţia din 1923 nu a modificat În perioada premergătoare votării nici prevederile discriminatoare Constituţiei din 1923, CNFR, îm- legate de statutul civil şi nici nu a preună cu alte asociaţii ale femeilor introdus drepturi politice pentru şi feministe, precum Uniunea Femeilor femei. În articolul 6, paragraful 2 din Române, Asociaţia pentru Eman- Constituţie se precizează intenţia de ciparea Civilă şi Politică a Femeilor egalizare a drepturilor civile, însă Române, Liga pentru Drepturile şi doar ca o chestiune de domeniul Datoriile Femeii, Societatea viitorului nedefinit, iar drepturile Ortodoxă Naţională a Femeilor politice sunt plasate într-o şi mai Române etc., au desfăşurat activităţi mare ambiguitate: „Legi speciale, intense pentru egalizarea drepturilor votate cu majoritate de două treimi, civile şi politice ale femeilor. Astfel, vor determina condiţiunile sub care

60 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială femeile pot avea exerciţiul dreptu- asociaţiei: Maria Baiulescu, Elena rilor politice. Drepturile civile ale Meissner, Ella Negruzzi, Eleonora femeilor se vor stabili pe baza Stratilescu, Maria C. Buţureanu, deplinei egalităţi a celor două Calypso Botez, Dr. Tereza Castan, sexe”57. Ana Conta-Kernbach, Cornelia Emilian, Sanda Filitti, Sofia Nădejde, Arhiva pentru ştiinţa şi reforma Isabela Sadoveanu, Tereza Stratilescu, socială ↔ organizaţiile femeilor Olga Sturdza etc.59 Tot din statute, şi feministe AECPFR. este definită ca o asociaţie „politică, culturală şi educativă” care, După cum se poate conclude din pe lângă „lupta pentru emanciparea secţiunea anterioară, mişcările de civilă şi politică a femeii române”, emancipare a femeilor au constituit o pregătirea femeilor pentru „exerciţiul prezenţă constantă şi vizibilă în sfera drepturilor politice şi pentru înde- publică din România şi înainte de plinirea funcţiunilor publice” şi primul război mondial şi după acesta; „întărirea şi dezvoltarea mişcării şi este cert că Dimitrie Gusti a feministe”, avea ca scop şi „de a se cunoscut dezbaterile, dezideratele şi ocupa de aproape de chestiunile care activităţile asociaţiilor femeilor şi interesează condiţiunea socială, eco- feministe. De exemplu, aşa cum am nomică, culturală şi a lucra pentru menţionat deja, în lunile iunie şi iulie îmbunătăţirea şi ridicarea condi- ale anului 1918 a avut loc în Aula ţiunii ei [a femeii]”, „de a se interesa Universităţii din Iaşi o serie de de viaţa publică şi de a ajuta Statul, întâlniri de dezbateri şi conferinţe judeţele, comunele, aşezămintele de săptămânale organizate de femi- utilitate publică şi societăţile parti- nistele din România, la care au fost culare în toate operile în care se cere invitate personalităţi ştiinţifice şi concursul femeii” şi de a „înfiinţa şi politice ale timpului. În urma acestor conduce instituţiile de cultură, edu- întruniri, s-a înfiinţat una dintre cele caţiune şi de prevedere socială, ce s- mai cunoscute şi active asociaţii ar cere pentru propagarea şi aplica- feministe din perioada interbelică, ţiunea ideilor din program”60. Toate Asociaţia pentru emanciparea civilă aceste deziderate vor figura şi în şi politică a femeilor române58. activităţile organizaţiilor gustiene. Chiar dacă nu am găsit o redare Nu este, aşadar, de mirare faptul detaliată a acestor discuţii şi dezba- că în şedinţa din Bucureşti, din teri, în care să fie menţionate numele decembrie 1919, din comitetul de personalităţilor invitate, este probabil patronaj al proiectatului Institut ca Gusti să fi avut măcar cunoştinţă Social Românesc făceau parte câteva de ele, dacă nu chiar să fi participat dintre feministele fondatoare ale el însuşi. Sunt cunoscute, însă, din AECPFR: Calypso Botez, Maria statutele AECPFR numele directoa- Baiulescu, Alexandrina Cantacuzino, relor şi ale membrelor fondatoare ale Sabina Cantacuzino, Ana Conta-

61 POLIS

Kernbach, Maria N. Filipescu, Olga cercetării sociologice şi a intervenţiei Sturdza61. Mai mult, în acest context sociale, s-a decis adoptarea apar drept explicabile publicarea „metod[ei] experimental[e] a unui vast studiu de feminism62 în anchetei şi a monografiei sociale”, recent apăruta şi prestigioasa revistă iar tematica de studiu în primul an de Arhiva pentru ştiinţa şi reforma activitate a fost „Copilul privit din socială de către Calypso Botez, pre- punct de vedere al moştenirii şedinta Secţiunii Bucureşti a biologice şi psihologice în cadrul lui AECPFR, şi includerea, cinci ani mai social, economic şi cultural”66. târziu, a unei Secţii de studii În ASRS au apărut şi alte studii şi feminine în cadrul Institutului Social articole realizate de femei şi cu un Român, care a fost condusă tot de conţinut fie pronunţat feminist şi de Calypso Botez63. Potrivit unei note emancipare a femeilor, fie de cer- despre înfiinţarea acestei secţii, cetare a condiţiilor de viaţă şi de apărute în ASRS, ea avea ca scop muncă ale femeilor şi ale familiei. principal studierea „probleme[lor] Astfel, Calypso Botez, Alexandrina referitoare la copii şi femei consi- Cantacuzino, Xenia Costa-Foru, deraţi în cadrul social în care se Natalia Popovici, Henri H. Stahl67 au desfăşoară viaţa şi activitatea lor publicat cercetări pe teme diferite şi, productivă, cum şi problemele de uneori – e adevărat, foarte rar –, cu politică socială în legătură cu situaţia abordări ideologice diverse, uneori ce se creează femeii faţă de nevoile chiar contrare. Un astfel de exemplu vieţii actuale, a modului de partici- este articolul Nataliei Popovici, pare a femeii la această viaţă şi faţă apărut în ASRS în 1943, care anali- de noile concepţii asupra Statului”64. zează familia într-o paradigmă tradi- Este interesantă precizarea că ţionalist-patriarhală, în care munca „superioritatea numerică a Doam- femeilor în afara gospodăriei şi a nelor” care constituie această secţie căminului afectează negativ creşterea „nu poate decât să fie salutată cu copiilor şi viaţa de familie în general. bucurie de către sociologii refor- Această perspectivă se datorează, matori” întrucât „[o]pinia, interpre- probabil, influenţei ideologice şi tarea şi dezideratele asupra chestiu- politice a momentului apariţiei, nilor, care în special privesc femeia întrucât în alt articol68, publicat în 1939 şi copilul, trebuie luate în consi- în revista Sociologie românească (tot deraţie, dacă într-adevăr o instituţie o revistă a Şcolii sociologice de la se simte animată de spiritul Bucureşti), abordarea, punctele de dezinteresat al dreptăţii, al curiozi- vedere şi concluziile sunt foarte tăţii ştiinţifice şi al reformei menite diferite – dar aceasta este o temă să realizeze binele cel mai mare al pentru un alt studiu. masei”65. În vederea îndeplinirii sco- Existau, aşadar, antecedente im- purilor secţiei şi în conformitate cu portante în zonele organizaţionale, de viziunea lui Dimitrie Gusti asupra cercetare şi intervenţie sociale şi

62 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială chiar de reformă socială şi politică începând din a doua jumătate a practicate de mişcările femeilor şi secolului al XIX-lea, dar mai ales din feministe înainte de implicarea unor primii ani ai secolului al XX-lea. femei în asociaţiile şi revistele Această dominantă a asociaţiilor înfiinţate de Gusti şi de participarea femeilor şi feministe, pe de o parte, unor cercetătoare şi studente în arată că includerea unor cercetătoare monografiile sociologice, în echipele în organizaţiile gustiene nu s-a studenţeşti voluntare şi în Serviciul produs într-un vacuum şi că exista o Social iniţiate şi coordonate de istorie a studiilor a intervenţiilor Dimitrie Gusti. Prin urmare, se poate sociale realizate de femei şi, pe de argumenta că profesorul Gusti şi altă parte, susţine ipoteza preluării grupul apropiat de colaboratori/oare sau măcar a cunoaşterii şi a integrării au cunoscut şi au preluat unele dintre de către Dimitrie Gusti a unor tema- scopurile, zonele de interes şi stra- tici de cercetare şi a unor obiective şi tegiile de cercetare, reformă şi strategii de intervenţie socială – cel intervenţie socială pe care nenu- puţin în zonele familiei, ale vieţii şi măratele asociaţii ale femeilor şi muncilor femeilor, creşterii copiilor, feministe le-au conceput şi aplicat în industriei casnice etc. – iniţiate şi teritoriile locuite (şi) de români în practicate de mişcările femeilor. perioada ante- şi interbelică. Mai Aşadar, este posibil ca lui Gusti mult, am arătat că au existat supra- nu numai să-i fi fost cunoscute puneri personale şi instituţionale scopurile, mijloacele propuse pentru între asociaţiile femeilor şi cele îndeplinirea lor şi activităţile acestor gustiene, dimensiune care poate asociaţii ale femeilor şi feministe din funcţiona ca explicaţie măcar parţială perioada ante- şi interbelică, ci chiar a „deschiderii” Şcolii sociologice de să le fi considerat utile pe unele la Bucureşti, pe de o parte, faţă de dintre ele şi să le fi integrat în tematicile de cercetare ştiinţifică şi, proiectul lui de reformare a societăţii pe de altă parte, faţă de implicarea pe baza cunoaşterii ei ştiinţifice prin femeilor în asociaţii şi reviste ştiinţi- mijloace de observare şi interpretare fice şi în munca de cercetare şi directe şi multidisciplinare. Astfel, intervenţie socială. diversele organizaţii înfiinţate şi/sau conduse de Dimitrie Gusti au inclus, Concluzii de la început, participarea femeilor. Crearea Secţiei feminine în cadrul Am arătat că implicarea femeilor Institutului Social Român, publicarea în realizarea de studii asupra de studii şi articole cu tematică condiţiilor de viaţă şi de muncă a feministă şi despre viaţa şi munca populaţiei sărace din România, mai femeilor în revista Arhiva pentru ales a femeilor şi a copiilor, şi în studiul şi reforma socială, implicarea activităţi de educare şi asistenţă cercetătoarelor în campaniile de socială a reprezentat o constantă monografie sociologică, participarea

63 POLIS studentelor la echipele studenţeşti sau pe care chiar trebuie să le voluntare etc. arată existenţa unui set desfăşoare femeile. de activităţi pe care le pot îndeplini

Note

1 Gheorghe Vlădescu-Răcoasa, „Profe- 13 Gusti, „Apelul făcut în Aprilie sorul D. Gusti. Viaţa, opera şi 1918...”, pp. 291-292 (sublinierile personalitatea lui” în Mircea mele). Vulcănescu et al., D. Gusti şi Şcoala 14 Gusti, „Apelul făcut în Aprilie sociologică dela Bucureşti, Institutul 1918...”, p. 292. Social Român, Bucureşti, 1937, p. 15 „Statutele Asociaţiei pentru Studiul şi 114. reforma socială”, Arhiva pentru 2 Dimitrie Gusti, „Introducere la cursul ştiinţa şi reforma socială, anul I, nr. de Istoria filosofiei greceşti, Etică şi 1, aprilie 1919, p. 289. Sociologie” (publicată iniţial în 16 Am alăturat cele trei „zone”, întrucât Convorbiri literare, anul XLIV, vol. vieţile femeilor erau, în viziunea 2, nr. 6, 1910) în Sociologia militans. timpului, legate în mod indisolubil de Introducere în sociologia politică, familie şi de copii – atât în cadrul Editura Institutului Social Român, secţiei care va apărea şapte ani mai Bucureşti, 1934, pp. 24-41. târziu, cât şi în cazul majorităţii sta- 3 Gusti, „Introducere la cursul...”, p. tutelor şi acţiunilor asociaţiilor 39. femeilor şi feministe din perioada 4 Gusti, „Introducere la cursul...”, pp. respectivă. 28 şi următoarele. 17 „Statutele Asociaţiei...”, p. 289. 5 Gusti, Sociologia militans..., p. iii. 18 Rostás, Atelierul gustian..., pp. 20-21. 6 Gusti, „Introducere la cursul...”, p. 19 „Proces-Verbal [al adunării 40. constitutive a] Institutul[ui] social 7 Zoltán Rostás, Atelierul gustian. O românesc” în „Buletinul Asociaţiei abordare organizaţională, Tritonic, pentru Studiul şi Reforma Socială”, Bucureşti, 2005, p. 15. Arhiva pentru ştiinţa şi reforma 8 Dimitrie Gusti, „Apelul făcut în socială, anul I, nr. 4, ianuarie 1920, p. Aprilie 1918, cu prilejul întemeierii 865. Asociaţiei pentru studiul şi reforma 20 „Proces-Verbal...”, p. 866. socială”, Arhiva pentru ştiinţa şi 21 „Proces-Verbal...”, p. 866. reforma socială, anul I, nr. 1, aprilie 22 Pentru o discuţie nuanţată despre 1919, p. 291. succesele şi/ sau eşecurile diverselor 9 Rostás, Atelierul gustian…, p. 15 şi iniţiative gustiene, vezi ultimul pp. 17 şi următoarele. capitol din volumul lui Henri H. 10 Gusti, „Apelul făcut în Aprilie Stahl, Amintiri şi gânduri din vechea 1918...”, p. 291. şcoală a „monografiilor sociolo- 11 Gusti, „Apelul făcut în Aprilie gice”, Editura Minerva, Bucureşti, 1918...”, pp. 291-292. 1981, pp. 413-418. 12 Rostás, Atelierul gustian…, p. 16. 23 Emanoil Bucuţa, „Institutul Social Român” în Mircea Vulcănescu et al., D. Gusti şi Şcoala sociologică

64 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

dela Bucureşti, Institutul Social reprodus în Mihăilescu, Emanciparea Român, Bucureşti, 1937, p. 157. femeii române..., 2001, pp. 225-235. 24 Monitorul Oficial, 29 iulie 1921. 34 Dionisiu O. Olinescu, „Societatea 25 „Statutele Asociaţiei...”, p. 289. doamnelor române din Bucovina”, 26 Monitorul Oficial, 29 iulie 1921. Familia, anul XXVII, nr. 5, 3-15 27 Vulcănescu, „Dimitrie Gusti...”, p. februarie 1891; „Un membru”, 70. „Reuniunea femeilor române din 28 Aurel A. Mureşianu, „Cea dintâi Blaj”, Familia, anul XXVII, nr. 7, 17 însoţire femeiască a neamului nostru: februarie-1 martie 1891; Hortense «Societatea femeilor române din Suciu-Paguba, „Reuniunea femeilor Buda» din anul 1815”, Carpaţi, anul române din Arad. Adunarea generală. VI, nr. 339, 8 septembrie 1926. Şcoala de fete. Maialul”, Familia, 29 Maria Nicolau, „Adunaţia Femeilor anul XXVII, nr. 21, 26 mai-7 iunie Române [din Braşov] care păşiră la 1891. înfiinţarea Reuniunii şi la adoptarea 35 Elena D.O. Sevastos, „Prefaţă”, statutelor sale” în Compt public al Rândunica, anul I, nr. 1, ianuarie Fondului Reuniunii Femeilor 1893. Române spre ajutoriul creşterii 36 Cornelia Emilian, „Femeia în trecut şi fetiţelor orfane şi actele acesteia, femeia în prezent”, Rândunica, anul Braşov, 1853, reprodus în Ştefania I, nr. 2, februarie 1893. Mihăilescu, Emanciparea femeii 37 Documente din istoria mişcării române. Antologie de texte. Vol. I, muncitoreşti din România. 1879- 1815-1918, Editura Ecumenică, 1892, citat în Paraschiva Bucureşti, 2001, p. 60. Câncea, Mişcarea pentru 30 „Primii ani de organizaţie şi creştere a emanciparea femeii în România, Reuniunii [Femeilor Române din 1848-1948, Editura Politică, Braşov] (1850-1855)”, Carpaţi, anul Bucureşti, 1976, pp. 41-42. Vezi şi VI, nr. 339, 8 septembrie 1926. Ştefania Mihăilescu, Din istoria 31 Ştefania Mihăilescu, „Istoria feminismului românesc. Antologie de feminismului politic românesc (1815- texte (1838-1929), Polirom, Iaşi, 2000)” in Otilia Dragomir şi Mihaela 2002, pp. 26-28. Miroiu (ed.), Lexicon feminist, 38 Statutele Ligii Femeilor din România, Polirom, Iaşi, 2002, p. 200-201. Tipografia Evenimentul, Iaşi, 1894. 32 Elena Pop Hossu Longin, „Reuniunea 39 Dr. Ecaterina Arbore, „Cum s-a femeilor române din judeţul înfiinţat şi ce a făcut Asociaţia fe- Hunedoara” în Amintiri. 1880-1930, meilor române «Sprijinul»”, Unirea Cluj: Tipografia G. Bariţiu, 1932, femeilor române, anul V, nr. 11-12, fragment reprodus în Mihăilescu, noiembrie-decembrie 1913. Vezi şi Emanciparea femeii române…, p. Câncea, Mişcarea pentru 224. emanciparea femeii..., pp. 77-78. 33 Statutele Societăţii femeilor sărace 40 Mihăilescu, Emanciparea femeii din Bucureşti „Salvatorul”, fondată române..., 2001, p. 550. în anul 1886 de N. Petrescu, 41 Eleonora Stratilescu, „Societatea funcţionar public Buc., Tipografia Ortodoxă a Femeilor Române”, Academiei Române, Bucureşti, 1886, Unirea femeilor române, anul II, nr. 4, decembrie 1910.

65 POLIS

42 Mihăilescu, Emanciparea femeii 52 „Statutul Consiliului Naţional al române..., 2001, p. 551. Femeilor Române”, Statutul 43 „Societatea «Drepturile femeii»”, Consiliului Naţional al Femeilor Drepturile femeii, anul II, iunie, iulie, Române, Tipografia Curţii Regale F. august 1913. Göbl fii, Bucureşti, 1922. 44 Mihăilescu, Din istoria feminismului 53 Mihăilescu, Din istoria feminismului românesc..., 2002, p. 36. românesc..., 2002, p. 41. 45 Vezi şi Mihăilescu, Din istoria 54 Calypso Botez, „Mişcarea feminismului românesc..., 2002, p. feministă”, Arhiva pentru ştiinţa şi 35. reforma socială, anul IV, nr. 2, 1923, 46 „Statutele Asociaţiei pentru emanci- p. 219. Textul lui Botez şi toate parea civilă şi politică a femeilor studiile şi articolele publicate de Române”, Asociaţia pentru emanci- femei în ASRS şi în revista Sociologie parea civilă şi politică a femeilor românească au fost republicate într-o române. Statutele şi programul, antologie recentă: Theodora-Eliza Tipografia Dacia, Iaşi, 1918. Văcărescu, „Personajele acestea de a 47 Mihăilescu, „Istoria feminismului doua mână”. Din publicaţiile politic românesc...”, 2002, p. 204. membrelor Şcolii Sociologice de la 48 Mihăilescu, Din istoria feminismului Bucureşti, Ed. Eikon, Bucureşti, românesc..., 2002, pp. 39-40. 2018. 49 Eleonora Stratilescu, „Procesul 55 Câteva exemple de conferinţe publice doamnei Ella Negruzzi la casaţie” (I din această perioadă sunt cele şi II), Unirea femeilor române, anul susţinute de conducătoarele VII, nr. 3-4, martie 1915 şi nr. 5, mai mişcărilor femeilor in România la 1915; C.E., „Un pas spre progres”, „Întrunirea femeilor române pentru Dacia, 14 martie 1920. Vezi şi revendicarea drepturilor civile şi Câncea, Mişcarea pentru politice” din 4 martie 1923, la Teatrul emanciparea femeii..., pp. 74-76. „Regina Maria”, precum: dr. Elena 50 „Asociaţia Cercurilor de Gospodine. Manicatide-Venert, Elena Meissner, Darea de seamă a activităţii societăţii: Alexandrina Cantacuzino, publicate 3 aprilie 1920-31 martie 1940” în volumul Întrunirea femeilor în Asociaţia Cercurilor de române pentru revendicarea Gospodine, fost[ă] sub preşedinţia de drepturilor civile şi politice, onoare a M.S. Regina Maria. Darea Tipografia Culturală, Bucureşti, de seamă a activităţii Comitetului 1923. Şi la Institutul Social Român, Central şi filialelor sale de la 1920- condus de Dimitrie Gusti, a fost pusă 1940, Tipografia Curţii Regale F. în discuţie egalizarea drepturilor Göbl Fii S.A., Bucureşti 1940. femeilor cu ale bărbaţilor, prin 51 Theodora-Eliza Văcărescu, „Din conferinţa susţinută de Calypso sursele de inspiraţie ale lui Dimitrie Botez, „Drepturile femeii în Gusti: Asociaţiile femeilor şi femi- Constituţia viitoare”, apărut ulterior niste ca (posibile) precursoare ale în volumul Noua Constituţie a monografiilor şi activităţilor de României. 23 de prelegeri publice intervenţie socială gustiene”, organizate de Institutul Social Revista Transilvania, vol. 9, nr. 11- Român, Tipografia Culturală 12, 2012, pp. 14-25. Naţională, Bucureşti, 1923, pp. 75-

66 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

87. La Iaşi, Elena C. Meissner a 65 „Secţia de studii feminine”, p. 525. publicat volumul Dreptatea cauzei 66 „Secţia de studii feminine”, p. 525. feministe. Asociaţia pentru eman- 67 Calypso Corneliu Botez, „Problema ciparea civilă şi politică a femeilor feminismului – O sistematizare a române, Atelierele grafice „Lumina elementelor ei”, Arhiva pentru ştiinţa Moldovei”, Iaşi, 1923. şi reforma socială, anul II, nr. 1-3, 56 Calypso Botez, „Drepturile femeii în aprilie-octombrie 1920, pp. 24-84; Constituţia viitoare” în Noua Calypso Botez, „Mişcarea Constituţie a României. 23 de feministă”, Arhiva pentru ştiinţa şi prelegeri publice organizate de reforma socială, anul IV, nr. 2/ 1922, Institutul Social Român, Tipografia pp. 218-224; Calypso Botez, Culturală Naţională, Bucureşti, 1923, „Réponse au questionnaire du B.I.T. pp. 75-87. sur les conditions du travail des 57 Constituţiunea din 1923, publicată femmes en Roumanie” (trad. ro. în Monitorul Oficial, nr. 282, 29 „Răspuns la chestionarul Biroului martie 1923. Internaţional al Muncii privind 58 Vezi Femina, „Asociaţia condiţiile de muncă ale femeilor din feministă”, Acţiunea feministă, anul I, România”), Arhiva pentru ştiinţa şi nr. 1, 30 aprilie 1919; Calypso reforma socială, anul XV, nr. 1-2, Corneliu Botez, „Problema femi- 1937, pp. 157-161; Alexandrina Gr. nismului – O sistematizare a elemen- Cantacuzino, „Convenţiile internaţio- telor ei”, Arhiva pentru ştiinţa şi nale pentru ocrotirea muncii femeii şi reforma socială, anul II, nr. 1-3, a copilului”, Arhiva pentru ştiinţa şi aprilie-octombrie 1920, pp. 80-81. reforma socială, anul XIV (Omagiu 59 „Statutele Asociaţiei pentru emanci- Profesorului D. Gusti), 1936, vol. II, parea…”. pp. 595-601; Xenia C. Costa-Foru şi 60 „Statutele Asociaţiei pentru emanci- Henri H. Stahl, „Caracterul devălmaş parea...” (sublinierile mele). al familiei nerejene”, Arhiva pentru 61 „Proces-Verbal [al adunării consti- ştiinţa şi reforma socială, anul X, nr. tutive a] Institutul[ui] social 1-4, 1932, pp. 447-462; Xenia Costa- românesc” in „Buletinul Asociaţiei Foru, „Quelques aspects de la vie pentru Studiul şi Reforma Socială”, familiale en Roumanie” (trad. ro. Arhiva pentru ştiinţa şi reforma „Câteva aspecte ale vieţii de familie socială, anul I, nr. 4, ianuarie 1920, p. din România”), Arhiva pentru ştiinţa 865. şi reforma socială, anul XIII 62 Este vorba despre studiul deja citat: (Omagiu), vol. I, 1936, pp. 112-118; Botez, „Problema feminismului…”, Natalia Popovici, „Influenţa muncii pp. 24-84. femeii asupra vieţii de familie”, 63 Vezi „Secţia de studii Arhiva pentru ştiinţa şi reforma feminine”, Arhiva pentru ştiinţa şi socială, anul XVI, nr. 1-4, 1943, pp. reforma socială, anul IV, nr. 3-4, 131-137. Toate aceste articole, precum 1927, pp. 525-527; Emanoil Bucuţa, şi toate celelalte scrise de femei şi „Institutul Social Român” în apărute în ASRS, au fost republicate Vulcănescu et al., D. Gusti şi Şcoala în antologia Văcărescu, „«Personajele sociologică…, p. 161. acestea de a doua mână…”. 64 „Secţia de studii feminine”, p. 525.

67 POLIS

68 Nataşa Popovici-Raiski (Şcoala de românească, anul IV, nr. 4-6, aprilie- comandante Broşteni-Neamţ), iunie 1939, pp. 217-242. „Familia şi copilul într’un sat din Neamţ (Holda)”, Sociologie

Bibliografie

ARBORE, Ecaterina, „Cum s-a înfiinţat ocrotirea muncii femeii şi a şi ce a făcut Asociaţia femeilor copilului”, Arhiva pentru ştiinţa şi române «Sprijinul»”, Unirea femeilor reforma socială, anul XIV (Omagiu române, anul V, nr. 11-12, Profesorului D. Gusti), 1936, vol. II, noiembrie-decembrie 1913. pp. 595-601. BOTEZ, Calypso Corneliu, „Problema CÂNCEA, Paraschiva, Mişcarea pentru feminismului – O sistematizare a emanciparea femeii în România, elementelor ei”, Arhiva pentru ştiinţa 1848-1948, Editura Politică, şi reforma socială, anul II, nr. 1-3, Bucureşti, 1976. aprilie-octombrie 1920, pp. 25-84. COSTA-FORU, Xenia C. şi STAHL, BOTEZ, Calypso, „Mişcarea Henri H., „Caracterul devălmaş al feministă”, Arhiva pentru ştiinţa şi familiei nerejene”, Arhiva pentru reforma socială, anul IV, nr. 2, 1923, ştiinţa şi reforma socială, anul X, nr. pp. 218-224. 1-4, 1932, pp. 447-462. BOTEZ, Calypso, „Drepturile femeii în COSTA-FORU, Xenia, „Quelques Constituţia viitoare”, în Noua aspects de la vie familiale en Constituţie a României. 23 de Roumanie” (trad. ro. „Câteva aspecte prelegeri publice organizate de ale vieţii de familie din România”), Institutul Social Român, Tipografia Arhiva pentru ştiinţa şi reforma Culturală Naţională, Bucureşti, 1923, socială, anul XIII (Omagiu), vol. I, pp. 75-87. 1936, pp. 112-118. BOTEZ, Calypso, „Réponse au GUSTI, Dimitrie, „Apelul făcut în questionnaire du B.I.T. sur les Aprilie 1918, cu prilejul întemeierii conditions du travail des femmes en Asociaţiei pentru studiul şi reforma Roumanie” (trad. ro. „Răspuns la socială” (republicare a apelului lansat chestionarul Biroului Internaţional al în martie 1918 la Iaşi pentru Muncii privind condiţiile de muncă constituirea Asociaţiei), Arhiva ale femeilor din România”), Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, anul pentru ştiinţa şi reforma socială, anul I, nr. 1, aprilie 1919, pp. 291-293. XV, nr. 1-2, 1937, pp. 157-161. GUSTI, Dimitrie, Sociologia militans. BUCUŢA, Emanoil, „Institutul Social Introducere în sociologia politică, Român” în Mircea Vulcănescu et Ed. Institutului Social Român, al., D. Gusti şi Şcoala sociologică Bucureşti, 1934. dela Bucureşti, Institutul Social GUSTI, Dimitrie, „Introducere la cursul Român, Bucureşti, 1937, pp. 153- de Istoria filosofiei greceşti, Etică şi 170. Sociologie” (publicată iniţial în CANTACUZINO, Alexandrina Gr., Convorbiri literare, anul XLIV, vol. „Convenţiile internaţionale pentru 2, nr. 6, 1910) în Sociologia militans.

68 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Introducere în sociologia politică, Unirea femeilor române, anul II, nr. Ed. Institutului Social Român, 4, decembrie 1910. Bucureşti, 1934, pp. 24-41. STRATILESCU, Eleonora, „Procesul MEISSNER, Elena C., Dreptatea cauzei doamnei Ella Negruzzi la casaţie” (I feministe. Asociaţia pentru emanci- şi II), Unirea femeilor române, anul parea civilă şi politică a femeilor VII, nr. 3-4, martie 1915 şi nr. 5, mai române, Atelierele grafice „Lumina 1915. Moldovei”, Iaşi, 1923. VĂCĂRESCU, Theodora-Eliza, „Din MIHĂILESCU, Ştefania, Emanciparea sursele de inspiraţie ale lui Dimitrie femeii române. Antologie de texte. Gusti: Asociaţiile femeilor şi Vol. I, 1815-1918, Editura feministe ca (posibile) precursoare Ecumenică, Bucureşti, 2001. ale monografiilor şi activităţilor de MIHĂILESCU, Ştefania, Din istoria intervenţie socială gustiene”, feminismului românesc. Antologie de Revista Transilvania, vol. 9, nr. 11- texte (1838-1929), Polirom, Iaşi, 12, 2012, pp. 14-25. 2002. VĂCĂRESCU, Theodora-Eliza, MIHĂILESCU, Ştefania, „Istoria femi- „Personajele acestea de a doua nismului politic românesc (1815- mână”. Din publicaţiile membrelor 2000)” în Otilia Dragomir şi Mihaela Şcolii Sociologice de la Bucureşti, Miroiu (ed.), Lexicon feminist, Editura Eikon, Bucureşti, 2018. Polirom, Iaşi, 2002, pp. 198-227. VLĂDESCU-RĂCOASA, Gheorghe, MUREŞIANU, Aurel A., „Cea dintâi „Profesorul D. Gusti. Viaţa, opera şi însoţire femeiască a neamului nostru: personalitatea lui” în Mircea «Societatea femeilor române din Vulcănescu et al., D. Gusti şi Şcoala Buda» din anul 1815”, Carpaţi, anul sociologică dela Bucureşti, Institutul VI, nr. 339, 8 septembrie 1926. Social Român, Bucureşti, 1937, pp. POPOVICI, Natalia, „Influenţa muncii 111-132. femeii asupra vieţii de familie”, *** „Asociaţia Cercurilor de Gospodine. Arhiva pentru ştiinţa şi reforma Darea de seamă a activităţii societăţii: socială, anul XVI, nr. 1-4, 1943, pp. 3 aprilie 1920-31 martie 1940” 131-137. în Asociaţia Cercurilor de POPOVICI-RAISKI, Nataşa (Şcoala de Gospodine, fost[ă] sub preşedinţia de comandante Broşteni-Neamţ), „Fami- onoare a M.S. Regina Maria. Darea lia şi copilul într’un sat din Neamţ de seamă a activităţii Comitetului (Holda)”, Sociologie românească, Central şi filialelor sale de la 1920- anul IV, nr. 4-6, aprilie-iunie 1939, 1940, Tipografia Curţii Regale F. pp. 217-242. Göbl Fii S.A., Bucureşti 1940. ROSTÁS, Zoltán, Atelierul gustian. O *** Doctrinele partidelor politice. 19 abordare organizaţională, Tritonic, prelegeri publice organizate de Bucureşti, 2005. Institutul Social Român, Ed. STAHL, Henri H., Amintiri şi gânduri Institutului Social Român, Bucureşti, din vechea şcoală a „monografiilor 1924. sociologice”, Editura Minerva, *** Întrunirea femeilor române pentru Bucureşti, 1981. revendicarea drepturilor civile şi STRATILESCU, Eleonora, „Societatea politice, Tipografia Culturală, Ortodoxă a Femeilor Române”, Bucureşti, 1923.

69 POLIS

*** Noua Constituţie a României. 23 de *** „Societatea «Drepturile femeii»”, prelegeri publice organizate de Drepturile femeii, anul II, iunie, iulie, Institutul Social Român, Ed. august 1913. Institutului Social Român, Bucureşti, *** „Statutele Asociaţiei pentru emanci- 1923. parea civilă şi politică a femeilor *** Politica culturii. 30 de prelegeri Române”, Asociaţia pentru emanci- publice şi comunicări organizate de parea civilă şi politică a femeilor Institutul Social Român, Bucureşti: române. Statutele şi programul, Ed. Institutului Social Român, 1930. Tipografia Dacia, Iaşi, 1918. *** „Proces-Verbal [al adunării *** „Statutele Asociaţiei pentru Studiul constitutive a Institutul[ui] social şi reforma socială”, Arhiva pentru românesc” în „Buletinul Asociaţiei ştiinţa şi reforma socială, anul I, nr. pentru Studiul şi Reforma Socială”, 1, aprilie 1919, pp. 289-291. Arhiva pentru ştiinţa şi reforma *** Statutele Ligii Femeilor din socială, anul I, nr. 4, ianuarie 1920, România, Tipografia Evenimentul, pp. 865-867. Iaşi, 1894. *** „Secţia de studii feminine”, Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, anul IV, nr. 3-4, 1927, pp. 525-527.

70 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Reflecţii despre „războaiele juste”. Concepţia lui Dimitrie Gusti despre război

(Reflections on ”just wars”. Dimitrie Gusti’s conception about war)

Antonio MOMOC

Abstract: At the outburst of World War I, Romania, through its liberal government, tried to remain neutral. However, the public opinion was rather in favor of a war that would have made the country “whole” again, in partnership with the Entente (France, Great Britain, Russia), with the objective of obtaining Transylvania from the Austro-Hungarian Empire. On the other side, the Romanian conservatives, who were less numerous, were endorsing the Central Powers, just like King Karl I, who believed they owned the biggest military force in Europe. The conservatives supported Germany, in particular, as they were hoping that, with its help, they could annihilate the threats coming from Russia. While Romania was in a complicated international context, situated at the intersection of great empires, and experiencing economic and financial internal crisis, Professor Dimitrie Gusti published “The sociology of war” in 1915, justifying the need of the national war. Although admitting the human horrors and dramas implied by the war, the war was seen as an occasion to fulfill the “national ideal”. Using the method of researching the representative biography, I have studied the intellectual background, the public events, and the social mentalities at the end of the 19th century and beginning of the 20th century that could have influenced Dimitrie Gusti’s view on war. The analysis of Gusti’s vision has also provided an opportunity to review the political ideas and the philosophical or juridical arguments that were legitimating the ”just war”. The study shall present Dimitrie Gusti’s sociological position, in favor of the war.

Keywords: sociology of war, just and injust war, First World War, national self- determination.

71 POLIS

Introducere Teoria războaielor juste

Intrarea României în Primul Michael Walzer, profesor de Război Mondial împotriva Puterilor ştiinţe sociale la Institutul de Studii Centrale a fost justificată de proiectul Avansate din Princeton, autor al naţional românesc1 şi a constituit o studiului clasic din 1977 “Just and etapă decisivă spre unirea Unjust Wars: A Moral Argument Transilvaniei cu România şi fondarea with Historical Illustrations”, a României Mari. În august 1916, analizat etica războiului şi a dat un România a declarat război Austro- răspuns peste timp paradigmei Ungariei. realiste instituite de filosoful Thomas Care a fost perspectiva sociolo- Hobbes în Leviathanul (1651) că gului Dimitrie Gusti asupra Primului războaiele ar putea fi justificate3 şi că Război Mondial? Cum a definit cetăţenii ar avea obligaţa de a muri conflictul armat care urma să pună, pentru stat4. Walzer observă că după război, bazele Şcolii Sociolo- Thoma din Aquino (jus ad bellum) a gice de la Bucureşti? De partea cărei fost unul dintre primii filosofi care au tabere armate s-a poziţionat în clasificat războaiele în juste sau războiul declanşat în 1914 profesorul injuste5. Thoma din Aquino este care urma să fie fondatorul Şcolii gânditorul care explică în Summa Monografice? Este justificarea războ- theologica faptul că războiul trebuie iului pentru Gusti o poziţie morală să fie comandat de o autoritate (a blamabilă sau, dimpotrivă, în con- unui principe), trebuie să aibă textul în care elita politică şi o cauză dreaptă şi trebuie să fie ştiinţifică îşi propunea consolidarea purtat fără violenţă disproporţionată României Mari, războiul putea fi (auctoritas principis, justa causa, „drept”? Ce însemna pentru Dimitrie recta intentio)6. Un război just pentru Gusti faptul că „războiul este un fel Thoma d’Aquino este acel conflict de examen pe care un stat sau o armat care pedepseşte o nedreptate, naţiune îl dau în faţa istoriei”2? Vom iar cei care poartă un război drept o încerca un răspuns la aceste întrebări fac pentru pace7. Dar însăşi „Biserica fără a eluda contextul internaţional de Romano-Catolică, cea care prin Sf. la sfârşitul secolului al XIX-lea, Thoma de Aquino a elaborat propria începutul secolului XX, situaţia sa doctrină a războiului just, a socio-politică internă, paradigmele eliminat între timp răzbunarea ca care dominau relaţiile internaţionale, reprezentând un motiv legitim pentru raportul de forţe dintre Marile Puteri, utilizarea forţei.”8 interesele imperiilor multinaţionale, Ororile Primului Război Mondial revoluţia bolşevică, mişcarea comu- au contribuit la dezvoltarea altei pa- nistă internaţională, rolul Statelor radigme în planul relaţiilor interna- Unite ale Americii sau ameninţările ţionale, cea liberală. Politica de forţă externe la adresa României. care dominase până atunci relaţiile

72 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială dintre naţiuni a determinat cercetă- obţinut într-un moment şi într-un torii, diplomaţii şi politicienii să mod nesperat de către români12. Pe susţină alte moduri de abordare a 19 octombrie 1918, preşedintele conflictelor: argumentul hobbesian că Wilson amendează punctul 10 al războiul îşi are originea în natura principiilor anunţate în ianuarie 1918 umană (bellum omnium contra şi recunoaşte că naţionalităţile omnes)9, a fost înlocuit cu proiectul Imperiului Austro-Ungar pot să kantian al păcii şi cu perspectiva decidă asupra propriilor destine13 . liberală că războiul este în esenţă o Încă din timpul Primului Război consecinţă a relaţiei dintre naţiuni şi a Mondial, dreptul la auto-determinare modului în care statele interacţio- al naţiunilor, promovat de preşe- nează raţional. dintele Woodrow Wilson prin cele 14 În contrast cu paradigma realistă, puncte prezentate Congresului şi liberalii au construit o viziune morală opiniei publice internaţionale, a ajuns diferită, idealistă, asupra relaţiilor să fie asociat cu viziunea că demo- dintre state, prin Tratatele de Pace de craţia şi capitalismul sunt interco- la Paris (1919-1920). Pactul Briand- nectate, că schimburile economice Kellogg10 (denumit astfel după secre- pot înlocui conflictele armate şi că tarul de stat american Frank B. această concepţie politică poate fi Kellogg şi ministrul de externe impusă în practică în diferite părţi ale francez, Aristide Briand), semnat în lumii14. Zece ani mai târziu, Pactul 1928 la Paris de către SUA, Franţa, Briand-Kellogg a fost conceput sub Germania şi de alte puteri interna- influenţa celor 14 puncte wilso- ţionale, la care a aderat şi România în niene15, condamnând recursul la 1929, propunea renunţarea la război război în relaţiile internaţionale, iar ca instrument al politicii naţionale şi preşedintele Wilson devenea unul din ca mijloc de rezolvare a disputelor promotorii ideii că războiul este just dintre state. atâta vreme cât este unul de apărare a Pacea de la Brest-Litovsk din 3 naţiunii. martie 1918 dintre Puterile Centrale Specialiştii în relaţii internaţionale şi Rusia bolşevică a marcat ieşirea au argumentat că excepţionalismul Rusiei din Antantă şi a consfinţit american16 şi teoria wilsoniană a destrămarea Imperiului Rus. Pe 8 războiului de apărare ca război just ianuarie preşedintele Woodrow au fost folosite recent de promotorii Wilson prezentase în faţa Camerelor doctrinei preventive a războiului de reunite ale Congresului american auto-apărare împotriva terorismu- programul celor 14 puncte11 (obiecti- lui17 şi au servit autorilor care legiti- vele de război ale SUA) care statua mează intervenţiile militare umanitare.18 dreptul naţiunilor la autodeterminare. Pe 9 aprilie (27 martie stil vechi) avea loc Unirea Basarabiei cu România, un câştig neaşteptat,

73 POLIS

Războiul, ca oportunitate de pierdut22, împreună cu Vasile Pârvan, (re)construcţie naţională Virgil Madgearu şi Traian Bratu, Asociaţia pentru Studiul şi Reforma Revenit de la studiile din Socială, menită să identifice, „fără Germania şi Franţa, începând din nicio prejudecată politică”, cu aju- anul 1910 Dimitrie Gusti a ocupat torul ştiinţelor sociale, soluţii pentru Catedra de Istorie a Filosofiei problemele economice, sociale şi Greceşti, Etică şi Sociologie de la administrative curente ale noului stat. Universitatea din Iaşi, în titulatura Revoluţia din 1907, problemele satu- căreia Sociologia a figurat pentru lui şi ale ţărănimii, criza financiară prima oară în mod oficial. A fost din 1900, războaiele balcanice din numit Profesor titular la Iaşi în 1915. 1912-1913 şi consecinţele dureroase Spre sfârşitul Primului Război ale Marelui Război mondial sunt Mondial, profesorul Dimitrie Gusti a „necesităţi ale timpului” şi ale solicitat mutarea la Catedra de Socio- societăţii româneşti la care Asociaţia logie vacantă de la Universitatea din răspunde în scopul „educaţiei sociale Bucureşti. După 10 ani de profesorat a maselor.”23 În 1920, o dată cu la Catedra de la Iaşi, Gusti a obţinut, transferul său la Universitatea din în anul 1920, transferul la Facultatea Bucureşti, profesorul Gusti a mutat şi de Litere şi Filosofie a Universităţii sediul Asociaţiei pentru Studiul şi din Bucureşti, unde a organizat Reforma Socială la Bucureşti cu Seminarul de Sociologie. intenţia ca organizaţia sa să capete O dată cu înfiinţarea statului anvergură naţională24. România Mare la sfârşitul anului În primul număr al revistei 1918 a apărut o nevoie urgentă de Asociaţiei25, apărut la 1 aprilie 1919, cercetare a realităţii sociale şi de Gusti a publicat un studiu-program identificare a unor soluţii ştiinţifice la intitulat „Realitate, ştiinţă şi reformă criza socială, economică şi admi- socială – câteva indicaţii asupra nistrativă, consecinţe ale Primului metodei”, în care milita pentru Război Mondial. Dimitire Gusti a urgenţa de a lega ştiinţa şi cercetarea invocat această nevoie de cercetare realităţii sociale (cum este ea) de asupra realităţii sociale atunci când reforma ei (cum ar trebui să fie)26. legitima Şcoala Sociologică apărută Pentru profesorul Gusti, „războiul a după 1924, deloc întâmplător la fost un simplu act simbolic de Bucureşti – centrul administrativ de distrugere şi regenerare, un falnic unde se va coordona construcţia simbol de suspine de speranţe!”27. naţiunii române19 prin aparatul biro- Din acest motiv, „din necesitatea de a cratic de stat, prin intermediul Şcolii reconstrui prezentul şi de a realiza de stat şi al Bisericii Ortodoxe social rezultă necesitatea unui plan şi majoritare[20]. program, care să propună modifi- Dimitrie Gusti a înfiinţat în aprilie carea realităţii actuale”28. 1918 la Iaşi21, când războiul părea

74 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Ipoteza de cercetare investigată cu cei ce au urmat o traiectorie intelectuală asemănătoare. Nu sunt dovezi publice care să Cercetătorul a fost interesat de ateste că „germanofilul” Dimitire ideile politice contemporane cu cel Gusti ar fi optat pentru intrarea urmărit şi care i-ar fi putut influenţa României în război alături de traseul formativ. Pentru investigarea Germania şi Austro-Ungaria. Nu vieţii cotidiene şi a stării de spirit au avem cunoştinţă de existenţa unor fost folosite, pe de o parte, arhiva de publicaţii în care Gusti să se exprime istorie orală edită şi inedită a între 1914-1916 pentru intrarea în cercetătorului Zoltán Rostás, dar şi război, fie de partea Puterilor primele lucrări ale lui Dimitrie Gusti, Centrale, fie de partea Antantei. Dar volumul din 1915 Sociologia ipoteza pe care o propun în acest războiului şi alte documente sociale, studiu este aceea că Gusti nu era în publicistica vremii, jurnale, memorii, 1915 un susţinător al neutralităţii amintiri, corespondenţă. României şi că ar fi dorit intrarea României în război în numele Contextul intern şi internaţional „idealului naţional”. Obiectivul cer- al formării sociologului Gusti cetării este acela de a investiga dacă şi cum legitimează Gusti necesitatea Istoricii sunt de acord că în ajunul războiului şi de a verifica dacă şi de Primului Război Mondial opinia ce sociologul român apreciază că publică românească era în marea ei unele naţiuni, spre deosebire de majoritate francofilă şi adepta eli- altele, duc războaie drepte. berării Transilvaniei. Elita intelec- tuală la începutul Marelui Război era Metoda de cercetare împărţită între cei care înclinau spre neutralitate sau spre cooperarea cu Metoda de cercetare folosită Puterile Centrale (Germania şi reconstituie biografia culturală a lui Austro-Ungaria) şi ceilalţi, favorabili Dimitrie Gusti în perioada studiilor Aliaţilor. Cei mai mulţi intelectuali sale din Germania şi Franţa de la erau adversari ai Rusiei, aşadar mai începutul secolului şi imediat după mult rusofobi decât germanofili[29]. revenirea în ţară, în preajma Primului Nicolae Iorga considera inacceptabil Război Mondial. Biografia reprezen- ca România să meargă în război tativă urmăreşte istoria vieţii, iar împreună cu Austro-Ungaria şi, deşi cercetătorul se concentrează pe urmă- recunoaşte „datoria” românilor faţă rirea contextuluisocial formativ şi a de Germania, afirmă că o datorie şi experienţelor împărtăşite cu alţii care mai mare şi sentimentul îl leagă de au urmat trasee culturale similare. Franţa30. Studiile bazate pe biografia reprezen- Transilvania a fost până la urmă tativă se concentrează pe contextul preferată Basarabiei. Mergând cu politic împărtăşit de personalitatea Antanta (Franţa, Marea Britanie,

75 POLIS

Rusia), câştigul urmărit de România paţiei, şi-a pus talentul de scriitor în erau Transilvania şi Bucovina[31]. slujba inamicului, editând ziarul Basarabia ar fi rămas la Rusia, aliata Lumina, cu mesaj defetist pentru Franţei. Invers, dacă românii ar fi armata română. Stere a jucat un rol ales Puterile Centrale, n-aveau cum important în unirea Basarabiei cu să pretindă Ardealul, dar ar fi sperat România, dar atitudinea sa din timpul la Basarabia în cazul în care Rusia ar războiului i-a distrus cariera, elimi- fi fost învinsă. În anii neutralităţii, nând orice şansă de a mai ocupa vreo după moartea lui Carol I (octombrie funcţie ministerială37. 1914), preluând controlul politicii Dimitrie Gusti s-a aflat la Iaşi pe externe, Brătianu a negociat cu Fanţa, durata războiului, revenit în ţară de la Marea Britanie şi Rusia ţaristă să studii în 1910. Ca student la promită României Transilvania, Facultatea de Filosofie din Berlin, Banatul şi Bucovina, în schimbul frecventase mediile culturale prusace intrării în război de partea Antantei. în timpul regimului Împăratului A obţinut această garanţie în scris în Wilhelm al II-lea38. S-a înscris în iulie-august 1916, precum şi 1900 la Facultatea din Leipzig, unde recunoaşterea dreptului românilor din îşi va lua 4 ani mai târziu doctoratul Austro-Ungaria la auto-determinare în Filosofie cu psihologul Wundt. şi la Unirea cu Regatul României[32]. După o episodică revenire în ţară, în Istoricul Lucian Boia este de 1905, s-a reîntors în Germania la părere că la începutul războiului Universitatea din Berlin unde, în moldovenii manifestau faţă de Rusia 1909, a susţinut la Berlin al doilea o sensibilitate politică mai pronunţată doctorat, în Drept. decât muntenii. Pericolul rusesc Tradiţia democratică din România privea România în ansamblu, iar era fragilă, iar statul era condus auto- Moldova în şi mai mare măsură. „Nu ritar, chiar dacă formal funcţionau cu Rusia” era punctul de vedere al principiile constituţionale ale plura- multor moldoveni[33]. lismului şi separarea puterilor. Dacă Bucureştiul a fost ocupat în no- liberalii John Stuart Mill şi Alexis de iembrie/decembrie 1916, iar Regele Tocqueville erau aproape necu- şi Guvernul s-au refugiat la Iaşi, ca şi noscuţi elitei culturale româneşti, alţi „antantofili”. Germanofilii Petre Kirkegaard, Berdiaev, Nietzsche şi P. Carp, Titu Maiorescu, Alexandru Heidegger reprezentau nume de Marghiloman şi liberalul Constantin referinţă pentru protagoniştii dezba- Stere au rămas în Bucureşti34. De terilor politice39. Teoria organicistă a fapt, Stere a făcut mai întâi politică în naţiunii şi discursul herderian au Partidul Social Democrat al fecundat intelighenţia Europei est- Muncitorilor din România35. În 1916 centrale. Etno-culturalismul şi statul ura lui Stere faţă de ţarism l-a făcut naţional, construit pe spiritualitatea să adopte o poziţie filo-germană36. unei singure etnii, erau o teorie activă Rămas în Bucureşti în timpul ocu- în perioada studiilor lui Gusti în

76 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Germania40. Modelul cultural cerceta realitatea socială multidisci- german, la elaborarea căruia Herder, plinar, prin cooperarea între spe- Fichte şi Hegel şi-au adus o cialişti din domenii diferite ale contribuţie decisivă, a impresionat ştiinţei47. De altfel, şi asistentul lui grupurile de intelectuali care frecven- Gusti, Henri H. Stahl, subliniază că taseră mediile universitare de la esenţa sistemului gustian o reprezintă Göttingen sau Berlin. ideea „interdisciplinarităţii”, adică a Gusti a studiat şi în Franţa, în necesităţii de cercetare a realităţilor 1909-1910, dar tânărul ieşean nu s-a sociale cu ajutorul tuturor discipli- lăsat influenţat de definiţia naţiunii pe nelor sociale particulare48. care Ernest Renan o prezentase în Deşi a studiat în Franţa, Gusti nu 1882 într-o conferinţă la Sorbona41. s-a lăsat impresionat nici de scan- Pentru Renan, naţiunea este „un dalul Dreyfus, care divizase societa- plebiscit de fiecare zi cu privire la tea franceză între liberali şi con- dorinţa cetăţenilor de a trăi împreună, servatori cu doar câţiva ani înainte de o consultare zilnică a oamenilor cu sosirea sa. Intelectualii publici privire la voinţa lor de a perpetua francezi l-au apărat pe ofiţerul Alfred valorile moştenite.”42 Modelul fran- Dreyfus împotriva reprezentanţilor cez al „naţiunii politice” urma să Armatei şi ai Bisericii Catolice, care devină în practică unul care presu- îl etichetaseră drept evreu trădător şi punea într-un final asimilarea spion. Printre aceşti intelectuali era şi celorlalte etni43. Emile Durkheim. Dreyfus, ofiţer După al doilea război mondial, francez alsacian, evreu de origine, a Hans Kohn, profesor de istorie la fost acuzat şi condamnat în 1894 Smith College, a publicat un studiu44 pentru spionaj în favoarea Germaniei, în care a introdus distincţia între în baza unui borderou conţinând naţionalismul vestic de dinainte de informaţii despre secrete ale apărării 1848, care a reprezentat o mişcare ale Marelui Stat Major Francez, fundamentată pe principiile liberale sustras de la Ambasada Germană. ale raţiunii umane şi ale individua- Le Tempes a publicat în 1898 lista lismului, al cărui model este naţio- de protest semnată de o seamă de nalismul civic american, respectiv un profesori universitari, oameni de naţionalism estic, cultural, etnicist, litere şi studenţi, care cereau revi- bazat pe tradiţie, pe istorie comună şi zuirea procesului Dreyfus, în care religie majoritară, care a acaparat căpitanul evreu fusese degradat şi treptat tot mai mult Occidentul45. condamnat pentru trădare la închi- Aşa cum am arătat cu alt prilej46, soare pe viaţă. Printre semnatari se Gusti a studiat la Paris cu sociologul aflau Emile Zola, Anatole France, Emile Durkheim, de la care a Marcel Proust, Georges Sorel, împrumutat ideea asocierii socio- Claude Monet, Jules Renard şi Emile logiei cu istoria, etnologia, economia Durkheim49. Fiu al unui fabricant din politică, ştiinţele juridice şi de a Alsacia, căpitanul Dreyfus a fost

77 POLIS graţiat în 1899 şi reabilitat abia în fusese direct implicată în atentat52. 1906. Deşi s-au confruntat şi atunci două Scandalul Dreyfus s-a finalizat în blocuri militare, la fel ca mai târziu în 1905 cu introducerea în Franţa, de perioada războiului rece, în 1914 către liberali, a Legii Separaţiei centrele de decizie au fost mult mai Statului de Biserică într-un stat multe: Germania purta de grijă neutru religios, care definea spaţiul Austro-Ungariei, Franţa nu putea public ca spaţiul egalităţii tuturor influenţa Rusia care îşi ducea politica cetăţenilor, indiferent de religia lor. ei, iar Marea Britanie, ca întotdeauna, Durkheim s-a plasat public de partea îşi vedea de interesele ei specifice53. liberalilor şi a apărat poziţia susţină- Actori precum Imperiul Otoman sau torilor intelectuali ai lui Dreyfus Italia complică şi mai mult tabloul împotriva acuzaţiei că apărarea internaţional, departe de „echilibrul drepturilor individuale ar fi fost anti- terorii din anii 50”54. Consecinţele socială şi ar fi condus la anarhie50. dramatice umanitare ale războiului Durkheim a criticat şi politica nu erau imaginate în 1914, pe când imperialistă şi autoritarismul milita- acum, după două războaie mondiale rist al lui Wilhelm al II-lea. şi mai ales odată cu perspectiva Sociologul francez respingea teoriile ameninţării nucleare, o nouă confla- intelectualilor germani care legitimau graţie mondială este percepută într-o actele guvernului imperial şi ale cu totul altă lumină în imaginarul armatelor sale. La începutul Primului colectiv55. Război Mondial, Durkheim nu putea România era prinsă în 1914 între fi de acord cu apologia care se făcea ciocan şi nicovală printr-o fragilă statului şi critica abordarea juriştilor neutralitate decisă de Consiliul de germani, potrivit cărora statul era mai Coroană de la Sinaia din 3 august presus de orice tratat sau legislaţie 191456. Putea alege să meargă cu internaţională, în sensul că atunci Puterile Centrale, într-o alianţă cerută când izbucneşte un război contractele de un rege pro-german57 rămas fidel dintre state devin nule. originilor sale58 şi susţinută de Petre Carp59, Carol I declarându-se sigur de Între Rusia şi Germania în victoria Germaniei60, dar ar fi re- Primul Război nunţat la Transilvania; sau putea opta pentru Franţa – societatea româ- Uciderea la Sarajevo a arhiducelui nească fiind majoritar în favoarea Franz Ferdinand, moştenitorul tro- neutralităţii, înclina spre Antanta61 – nului Austro-Ungariei, a fost consi- cu obiectivul de a obţine Ardealul de derată o jignire inimaginabilă adusă la Imperiul Austro-Ungar62, cu preţul monarhiei habsburgice. Austro- de a deveni indirect aliatul Rusiei şi Ungaria trebuia să reacţioneze pentru de a renunţa la Basarabia. Prim- a-şi apăra reputaţia şi statutul de ministrul liberal Ion Ionel Brătianu, Mare Putere51, chiar dacă Serbia nu susţinătorul politicii de neutralitate

78 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială armată, a reuşit la 1 octombrie 1914 româneşti, la dispoziţia cărora profe- semnarea unui acord secret ruso- sorul Dimitire Gusti a pus biblioteca român63, prin care Rusia se obliga – şi chiar locuinţa sa67. în schimbul neutralităţii româneşti – În studiul „Germanofilii...”, să apere integritatea teritorială a Lucian Boia relatează că, la scurt României şi să-i recunoască dreptu- timp după izbucnirea Primului rile asupra teritoriilor Austro- Război Mondial, Ioan Bianu, sub Ungariei locuite de români64. pseudonimul Ion Frunză, a publicat o Germanofilii, deşi puţini, aşa cum broşură intitulată Pentru lămurirea precizează Mircea Vulcănescu, erau situaţiei. Cuvinte către români (15 figuri marcante conservatoare, august 1914). Laitmotivul broşurii: părtaşe politicii Regelui Carol I: pericolul rusesc. Victoria Rusiei ar fi Carp, Marghiloman, Maiorescu, însemnat pentru Bianu revărsarea basarabeanul liberal Stere şi câţiva barbariei peste Europa, implicit peste socialişti militanţi, duşmani ai Rusiei. România. Broşura a fost tradusă în „Conştienţi de puterea militară a germană şi publicată în acelaşi an la Germaniei, neamatori de „aventuri” Berlin68. şi temători, în caz de înfrîngerea Pentru că îi cunoştea punctul de Puterilor centrale, de o expansiune vedere şi afinităţile culturale ger- intolerabilă a slavismului, aceştia mane, Ioan Bianu i-a expediat lui doreau ca România să păstreze cel Dimitrie Gusti, în august 1914, trei puţin o neutralitate binevoitoare exemplare din broşura pe care o Puterilor centrale, până în momentul tipărise sub pseudonim. Reacţia lui – pentru ei neîndoielnic – în care Gusti nu s-a lăsat aşteptată: „Această aceste puteri, învingătoare în Răsărit, broşură trebuie răspândită în milioane ar fi asociat-o la marşul lor triumfal de exemplare, pentru ca fiecare asupra Kievului, pentru dezrobirea român să o cetească şi să se Basarabiei65. folosească de adâncile ei învăţăminte. În cele din urmă Regele [...] Concluzia broşurii este tot atât de Ferdinand a trecut peste ezitările evidentă ca şi axiomele matematice. minorităţii germanofile şi peste opo- Nu înţeleg cum opinia publică este ziţia lui Petre P. Carp, iar România a aşa lipsită de cel mai elementar bun- declarat pe 14/27 august 1916 război simţ politic, încât se înflăcărează Austro-Ungariei în mijlocul entu- pentru idealul panslavist, oricât ar ziasmului general66. Germania apărea el la noi sub forma fermecă- declara a doua zi război României. toare a generoasei şi eternei Franţe.”69 Bucureştiul a fost ocupat în scurt Precaut, Gusti nu s-a exprimat timp în noiembrie/decembrie 1916, totuşi public cu privire la faptul că ar iar Regele şi Guvernul „antantofil” s- fi optat pentru intrarea în război au refugiat la Iaşi. Iaşiul s-a aglo- alături de Puterile Centrale, deşi merat cu refugiaţi, mulţi intelectuali, probabil că se simţea mai aproape personalităţi ale vieţii politice cultural de Germania în care îşi

79 POLIS petrecuse perioada studiilor doctorale ungari, care încercau să înainteze la Berlin şi Leipzig. După intrarea dinspre Ardeal, şi în faţa atacurilor României în război, în perioada bulgare de la sud. În urma revoluţiei 1914-1916, numele lui Gusti nu se bolşevice din octombrie 1917, dez- regăseşte în publicistica pe tematica membrarea parţială a Imperiului Rus opţiunii pentru unul din cele două a permis desprinderea Basarabiei blocuri militare. (care se proclamă republică auto- La scurtă vreme după revoluţia lui nomă în decembrie 1917 şi indepen- Lenin şi Troţki din 1917, Gusti a dentă în ianuarie 191871) şi Unirea publicat în Arhiva pentru Ştiinţă şi acesteia cu România în martie 1918, Reformă Socială studiul „Comunism, ceea ce nu figura în planul iniţial72. socialism, anarhism, sindicalism şi Războiul s-a încheiat în 1918 în bolşevism. favoarea Antantei şi România a putut Clasificarea sistemelor privitoare să-şi atingă astfel toate obiectivele la societatea viitoare” (1920), în care naţionale în ciuda înfrângerilor se exprima cu vehemenţă împotriva militare suferite73. ameninţărilor bolşevismului de la Răsărit. Istoricul Lucian Boia nu este Câteva reflecţii despre foarte îngăduitor cu Dimitrie Gusti, concepţia lui Gusti despre pe care l-a situat în tabăra „Nu cu război Rusia”: „Germanofilii discreţi şi-au urmat cariera fără piedici, în funcţie În 1915, la scurtă vreme după de capacitatea de afirmare a fiecăruia. declanşarea conflagraţiei mondiale, Abilul Dimitrie Gusti, după ce devine Dimitrie Gusti a publicat cartea decan al Facultăţii de Litere şi despre Sociologia Războiului, pe care Filosofie din Iaşi (1919), reuşeşte să nu a revizuit-o niciodată ulterior. se transfere în 1920 la Universitatea Analizând conflictul armat interna- din Bucureşti. Om de ştiinţă şi ţional ca „fenomen social”, socio- priceput organizator, apropiat al logul observă că războiul „reflectă o cercurilor de putere (al lui Carol al II- întreagă epocă istorică: ştiinţa, lea, îndeosebi), a ocupat nenumărate economia, cultura, tehnica unui timp funcţii publice”70. se oglindesc într-însul”74. Fapt este că după moartea Regelui Profesorul Gusti a dedicat volu- Carol I din octombrie 1914 şi urcarea mul Sociologia Războiului „memo- pe tron a nepotului său, Ferdinand I, riei profund venerate a celui dintâi România s-a apropiat de tabăra mare Rege, Carol I, sub a cărui Aliaţilor. România a declarat război domnie s-a făurit România de astăzi Austro-Ungariei în august 1916. în timp de război şi de pace”. Carol I Alături de trupele Rusiei ţariste, a fost un simbol al politicii de alianţă armata română s-a văzut obligată să cu Puterile Centrale, de care se retragă şi să reziste în Moldova în România s-a îndepărtat în dorinţa de faţa inamicilor germani şi austro- a obţine Transilvania. În opinia

80 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială istoricului Boia este greu de crezut că Sociologul aminteşte că „pentru a un antantist i-ar fi închinat cartea putea deveni religie de stat, Biserica regelui german75. Cu toate acestea, Creştină a părăsit concepţia biblică aşa cum subliniam mai devreme, pacifistă (cine ridică sabia, de sabie Dimitrie Gusti a fost destul de va pieri) şi a justificat războiul”. S-a prudent şi nu s-a exprimat public în întâmplat „pentru prima dată în 314, perioada 1914-1916 nici în favoarea când Consiliul religios a pedepsit pe intrării în război de partea Puterilor unii soldaţi care au părăsit drapelul Centrale, nici împotriva Antantei. din motive religioase. Teoreticianul În anul 1915, fostul bursier la teolog al acestei schimbări de Berlin, acum profesor universitar, atitudine a Bisericii faţă de război a omul de ştiinţă care îşi susţinuse două fost Sfântul Augustin, care în doctorate în regimul Kaiserului scrierile sale a încercat să facă Wilhelm al II-lea (un rege promotor dovada că războiul se împacă foarte al artelor şi ştiinţelor prin „Societatea bine cu litera Noului Testament. În Kaiser Wilhelm”), a publicat acest funcţie de motivele sale, războiul studiu despre război în care a expus o este drept când urmăreşte stabilirea poziţie mai puţin pacifistă. Din unei nedreptăţi ori prin pedepsirea primele rânduri Dimitrie Gusti se unor aroganţe din partea unui stat; distanţează de idealismul lui Nicolae într-un cuvânt un soldat poate fi în al II-lea (aflat sub influenţa promi- acelaşi timp un bun creştin. siunii Păcii eterne a filosofului I. Creştinismul războinic de mai târziu, Kant) şi de manifestul-deziderat lansat care a inspirat cruciadele, înseamnă o în 1898 de ţarul rus, care propunea etapă superioară în procesul de lumii „dezarmarea generală şi pacea conciliere a războiului cu dogma universală”76. Şi totuşi, aşa cum creştină”77. observa cu realism D. Gusti, în ciuda Dimitrie Gusti imaginează în încheierii de alianţe şi acorduri studiul său despre război un dialog internaţionale la sfârşitul secolului între un pacifist şi un antipacifist pe XIX sau la începutul sexolului XX, care îi invită să argumenteze în în ciuda congreselor şi conferinţelor favoarea sau împotriva războiului sub de pace din ultimii ani, în ciuda aspect istoric, etic, biologic, juridic, apariţiei Tribunalului Internaţional de economic şi sociologic. Argumentul la Haga care judeca dezacordurile sau istoric al antipacifistului: „progresul conflictele dintre state, mişcarea paci- istoric al omenirii se face prin răz- fistă s-a năruit într-un „imens cimitir”. boaie78. Din punct de vedere moral, Plasat mai degrabă în paradigma explică apărătorii păcii, statul şi realistă în relaţiile internaţionale, societatea instituie şi apără două potrivit căreia statele îşi urmăresc tipuri de drept şi de morală diferite, întotdeauna propriile interese, Gusti total opuse şi contradictorii: „o invocă teza războiului just şi argu- morală şi un drept pe timp de pace, mentele doctrinei Bisericii Catolice. când crima este interzisă, şi o altă

81 POLIS morală pe timp de război, când indi- avertizează profesorul Gusti, o găsim vidul este încurajat să ucidă”79. Anti- la Johann Gottlieb Fichte: „soldatul pacifistul susţine că de fapt „indivi- ucide duşmanul nu pentru a-l ucide, dul merge la război nu pentru a-i ci pentru a-şi apăra împotriva ucide pe alţii, ci pentru a-şi sacrifica duşmanului propria viaţă, în virtutea propria viaţă pentru un ideal şi pentru dreptului şi a datoriei fiecăruia la patrie” şi că în vreme de pace omului legitimă apărare”83. Teza războiului îi pasă doar de interesul personal şi just ca război de auto-apărare ajunge îşi urmăreşte doar binele propriu, în la sociologul român pe filiera filo- vreme ce pe timp de război oamenii sofiei germane, cu care sociologul sunt chemaţi la “şcoala altruismului”, francez Emil Durkheim, aşa cum sunt solidari, gata de eroism şi de arătam, se afla în dezacord. sacrificiu suprem. Serviciul militar Sub aspect politic o societate a universal şi obligatoriu îi face pe naţiunilor ar putea asigura pacea oameni egali în faţa luptei şi a morţii universală84, prin intermediul unui pentru o cauză comună80. stat federal ca o comunitate politică Continuând polemica sub aspect superioară, compusă din state mem- biologic, pacifistul aminteşte că bre libere. Ideea Societăţii Naţiunilor războaiele îi trimit la moarte pe cei fusese lansată cu ceva timp în urmă mai robuşti şi mai sănătoşi membri ai de abatele de Saint Pierre. Proiectul societăţii, iar contra-argumentul anti- abatelui Irenee Castel de Saint Pierre pacifistului este că „dacă războiul nu din prima parte a secolului al XVIII- lasă să supravieţuiască indivizii cei lea prevedea o federaţie a tuturor mai sănătoşi, el face să supravieţu- statelor creştine din Europa, care să iască naţiunile cele mai sănătoase”81. aibă un Consiliu federal şi un „Războiul este falimentul drep- Tribunal permanent pentru arbitraj. tului”, este poziţia pacifistă, în vreme Statul care refuză să facă parte din ce contra-argumentul este acela că federaţie ar fi fost considerat duşma- „războiul a devenit o adevărată nul siguranţei europene şi ar fi fost instituţie a dreptului” şi că presupune atacat cu armele până ce va intra în doar înlocuirea unui cod cu alt cod Federaţie sau ar fi fost distrus85. (potrivit lui Hugo Grotius), nu Federaţia nu va fi în principiu suspendarea dreptului. Uciderea ina- agresivă, ci, dimpotrivă, va propune o micilor pe timp de război nu este o alianţă defensivă, destul de asemănă- crimă, ci o „pedeapsă cu moartea ce toare cu principiile pe care funcţio- se aplică duşmanilor patriei”82. Just nează alianţa politico-militară NATO este ca pedeapsa cu moartea să fie de astăzi. aplicată doar celor care fac războiul, Sub influenţa abatelui Irenee respectiv armatelor şi soldaţilor, nu Castel de Saint Pierre, proiectul lui civililor, femeilor sau copiiilor. Immanuel Kant propune o federaţie „Adevărata formulare a dreptului viitoare a păcii printr-o solidaritate războiului, ca legitimă apărare”, ne comercială şi culturală între popoare

82 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

şi prin legi comune obligatorii Prin introducerea şi expunerea membrilor federaţiei, care să deţină şi argumentului sociologic despre o putere executivă, un guvern federal. război, Gusti renunţă la dialogul Practic, aceste principii au stat la imaginar dintre pacifist şi antipacifist bazele Conferinţelor de la Haga din şi îşi asumă paradigma realistă. 1900 şi 1907 şi la crearea Societăţii „Războiul este întotdeauna un mijloc Naţiunilor86. În epoca naţionalisme- de luptă colectivă pentru realizarea lor, antipacifistul realist invocat de unui scop90, este azi un factor creator Gusti introduce în discuţie argu- al autonomiei naţiunilor şi al statelor mentul suveranităţii de stat: niciun moderne”91. stat naţional nu va recunoaşte o Concluzia lui Gusti este fără putere superioară puterii sale de stat, tăgadă în favoarea războiului, în deci nu va accepta un Tribunal contextul internaţional dat: „Astăzi, internaţional superior pentru arbitraj existenţa unui stat nu se poate apăra internaţional şi va respinge orice şi o naţiune nu se poate întregi decât organism politic sau autoritate prin război. Iar războiul care pur- juridică superioară care să exercite cede pentru a realiza aceste scopuri puterea executivă la nivel naţional ori este cel mai drept din lume”92. Pentru care să regleze problemele sale sociologul român, războaiele naţio- interne. „Dreptul de a judeca şi nale nu sunt doar „drepte”, ele puterea executivă sunt atributele unei exprimă şi o formă superioară a puteri independente de stat. Războiul luptei pentru idealul naţional şi a este procedura juridică internaţională solidarităţii membrilor comunităţii prin care statele se pot judeca între naţionale: „războiul creează cea mai ele”87. strânsă solidaritate între toţi fiii Din punct de veedere economic, aceleiaşi patrii”93. argumentul pacifist este acela că Gusti acceptă parţial (şi doar războiul distruge pieţele, mijloacele pentru viitor) paradigma internaţio- de producţie, rupe raportul producţie- nalismului instituţionalismul liberal consum, dezorganizează, paralizează prin care tribunalele internaţionale să viaţa economică şi transformă bogă- arbitreze conflictele dintre naţiuni, ţia în sărăcie88. Antipacifistul afirmă arbitrajul fiind „esenţa dreptului că, dimpotrivă, colonialismul dez- internaţional public”. Dar pentru voltă capitalismul şi apariţia de noi momentul la care scrie, profesorul pieţe şi cumularea de mari averi. român îşi exprimă rezerva, întrucât „Războiul este un factor important de Marile Puteri contemporane au mari creare a capitalismului modern”89. El interese coloniale sau imperiale, care creează armatele moderne care au le fac să fie mai puţin preocupate de nevoie de armament, tehnologie, soarta naţiunilor mici şi mijlocii. întreţinere, credit, adică de condiţiile Internaţionalismul modern (pe care semnificative ale producţiei capi- profesorul nu doreşte să îl confundăm taliste. cu cosmopolitismul) înseamnă,

83 POLIS pentru Gusti, „o înălţare şi o com- Aşadar nu numai când statele mari pletare a naţiunilor, o consfinţire a vor renunţa la război ca mijloc de autonomiei naţiunilor”94. Dar acest tratare a conflictelor dintre ele, dar şi internaţionalism care să valorizeze atunci când restul statelor mici vor fiecare naţiune autonomă în parte, avea siguranţa desăvîrşită şi garanţia pentru a fi acceptabil, trebuie să autonomiei lor. O pace eternă va fi trateze naţiunile în mod egal, fie ele dreaptă când nu vor mai exista mici sau mari. naţiuni mici asuprite”97. „Va veni odată timpul când Asumând paradigma realistă a statele, înţelegând că un război nu relaţiilor internaţionale, Dimitrie mai este util (pasivul bugetului total Gusti distinge între două tipuri de al războiului întrecând activul său), războaie contemporane: războaie na- din motive de logică politică, îşi vor ţionale de întregire şi războaie impe- alege alt mijloc de luptă colectivă riale, coloniale. „Astăzi statele şi decât războiul. Aceasta ar fi reali- naţiunile mijlocii şi mici duc lupta zarea păcii definitive dintre statele de întregire naţională, iar statele mari. […] Dar aceste state mari mari duc lupte pentru hegemonie formează aristocraţia dintre state, economică şi politică mondială”98. căutând pe toate căile să impună Pentru sociologul român, pacea va fi vederile şi interesele lor statelor dreaptă (şi ar putea să dureze) doar mijlocii şi mici”95. Statele mici şi cu condiţia ca statele mari să nu mijlocii, aşa cum era situaţia în care arbitreze împotriva intereselor naţiu- se afla România la începutul răz- nilor mici, ori altfel statele mici şi boiului din 1914, au constituit întot- mijlocii sunt îndreptăţite să susţină deauna mai degrabă „o compensaţie” războaiele de întregire sau de elibe- în relaţiile internaţionale dintre rare (precum războaiele de indepen- Marile Puteri, prin urmare naţiunile denţă de sub Imperiul Otoman). mici mai curând „renunţă la pace cu orice preţ, la aşa-zisa pace definitivă, Războiul de întregire ca „război dar şi la nedreptăţile pe care le suferă just”, în Şcoala Gusti naţiunile asuprite”96. „Şi decât naţiunile mici asuprite Că perspectiva lui Gusti asupra „răz- ori statele mici tiranizate să devină boiului drept” purtat de naţiunile mici a victime veşnice ale unei astfel de păci avut ecouri în Şcoala Monografică şi că definitive, mai bine să devină victime se înscrie în paradigma „idealului na- provizorii ale nedreptăţii, create prin ţional” o arată studiul despre Răsbo- cucerire şi războaie, căci ele în iul pentru Întregirea Neamului din această situaţie au cel puţin speranţa anul 1938, al lui Mircea Vulcănescu, unei ultima ratio, în realizarea unei membru marcant al Şcolii gustiene. dreptăţi viitoare! O pace definitivă va Studiul este cuprins în ultimul capitol fi posibilă pentru statele şi naţiunile (12) al primului volum al Enciclope- mari şi mici când va fi şi dreaptă. diei României, intitulat Statul. Prin

84 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială contribuţia sa la primul volum al Aşa cum observă şi cercetătorul Enciclopediei, Vulcănescu confirmă Ionuţ Butoi în analiza pe care o face „excepţionalismul” naţiunii române textului lui Vulcănescu, Răsboiul şi legitimitatea şi justeţea războiului pentru întregirea neamului este o „întregirii neamului”: „Răsboiul a scriere care poate fi încadrată mai confirmat încă o dată însuşirile degrabă la istorie militară, redactată poporului românesc. El a vădit în tot cu gândul mai mult la ameninţările timpul admirabile însuşiri de sănătate următorului război mondial102. morală, inteligenţa şi răbdarea păturei România se afla, cu puţin timp rurale a poporului român. Bine înainte de izbucnirea celui de-al condus, echipat şi antrenat, soldatul Doilea Război Mondial, în aceeaşi român a dovedit că poate fi opus cu situaţie a unei naţiuni mici, riscând, succes celor mai buni soldaţi ai lumii. în termenii lui Gusti, să devină „o Şi din acest punct de vedere, trecerea compensaţie teritorială” în faţa arbi- echilibrului social al României pe trajelor internaţionale sau Dictatelor, seama păturii rurale, prin cele două ori în jocul geostrategic al Marilor reforme: împroprietarirea şi votul Puteri; un stat prins la mijloc între universal, reprezintă o întărire a puteri revizioniste care contestau naţiunii, mai ales dacă ne gândim că graniţele stabilite prin tratatele de pătura ţărănească e pătura româ- pace ale Primului Război Mondial. nească dominantă omogen, în toate În ajunul Marelui Război, izbucnit provinciile99. în 1914, sintagma “idealul naţional” România Mare a fost în sine un însemna unificarea naţională, adică rezultat al Primului Război, astfel că alăturarea la statul român a tuturor orice naţionalist român al perioadei provinciilor considerate româneşti103. interbelice ar fi apărat redobândirea De altfel mai mulţi etnici români teritoriilor locuite de români şi uni- locuiau în afara României decât în tatea naţională obţinută prin sacri- interiorul graniţelor ei, situaţie consi- ficiile oamenilor simpli, soldaţilor şi derată nedreaptă şi anormală în acea ţăranilor înrolaţi în armata română, perioadă de afirmare a naţiona- cei care au dus greul războiului: lismului. „Idealul naţional” românesc „intervenţia şi jertfa României au era o variaţie a temei principale fost, într-un fel, hotărâtoare asupra aparţinând elitelor statelor balcanice soartei răsboiului mondial”100. Nu nou create: realizarea unificării întâmplător, în iunie 1917 naţionale era înţeleasă ca extinderea Parlamentul României a instituit controlului statului naţional asupra votul universal şi reforma agrară, teritoriilor considerate, din varii pentru a asigura susţinerea efortului motive, „ancestrale”104. Iar aceste de război din partea unei categorii teritorii ancestrale se aflau în sociale largi excluse până atunci de la interiorul graniţelor a două Imperii drepturile politice101. vecine puternice, Rusia ţaristă şi Austro-Ungaria, la a căror dispariţie

85 POLIS se gândeau serios, la începutul războ- cercetătorul poate doar intui. Cert iului, foarte puţin contemporani. este că închinându-i cartea Regelui Carol I şi exprimând încrederea în În loc de concluzii victorie, Gusti era susţinătorul intrării României în război ca mijloc de În primii ani ai secolului XX împlinire a idealului naţional de puţini îşi imaginau prăbuşirea unor întregire a unei naţiuni care altfel ar fi mari imperii, precum Imperiul fost la discreţia înţelegerilor dintre Otoman sau Imperiul Austro-Ungar. Marilor Puteri. Din acest motiv Elita politică şi intelectuală, precum războiul de întregire al unei naţiuni şi opinia publică în marea ei mici sau mijlocii, dornică de afirmare majoritate, aspira la un ideal naţional internaţională, era diferit din punct de major: unirea tuturor teritoriilor vedere moral de războiul colonial al locuite de români în jurul Regatului marilor imperii. Războiul de întregire României. Cei mai mulţi intelectuali care urmăreşte obiectivul major şi politicieni români ai vremii naţional al unirii era pentru socio- înţelegeau că acordurile internaţio- logul român un război just. nale erau semnate de regulă peste Consecinţele economice devasta- capul statelor mici şi în acord cu toare ale Primului Război Mondial, interesele Marilor Puteri economice crizele financiare de la începutul şi militare, în vreme ce naţiunile mici secolului şi problemele sociale şi mijlocii îşi puteau atinge obiecti- interne grave ale unei societăţi vele doar prin sacrificiu şi război. predominant rurale, problema admi- Dimitrie Gusti împărtăşea o nistrativă şi naţională de după Marea asemenea viziune naţionalistă. Pacea Unire, mişcarea comunistă internaţio- nu putea fi dreaptă câtă vreme pute- nală şi revoluţia bolşevică din Rusia, rile coloniale decideau prin acorduri ascensiunea fascismului în Italia din între ele soarta naţiunilor mici şi anii ’20, toate alcătuiesc contextul în mijlocii asuprite de marile imperii. care apar, după Marele Război, din Războiul era just dacă naţiunile nevoia de cercetare şi de moder- luptau pentru eliberare naţională sau nizare, Seminarul de Sociologie, pentru întregirea neamului. Asociaţia pentru Studiul şi Reforma Una din limitele lucrării de faţă Socială, Institutul Social Român, este dificultatea de a stabili modul Şcoala Sociologică de de la cum s-a poziţionat Dimitrie Gusti la Bucureşti. Misiunea acestor instituţii începutul Marelui Război în legătură gustiene era contribuţia lor ştiinţifică cu puterile militare alături de care la desăvârşirea idealului naţional şi la România să intre în luptă. În absenţa consolidarea statului naţional unei expresii publice a profesorului, România Mare.

86 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Note

1 Lucian Boia, „Germanofilii”, elita pretări, Editura Humanitas, intelectuală românească în anii Bucureşti, 2016, p. 78. Primului Război Mondial, Editura 13 Catherine Durandin, Istoria Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 33. Românilor, Institutul European, Iaşi, 2 Dimitrie Gusti, Sociologia naţiunii şi 1998, pp. 169-170. a războiului, Editura Floarea albastră, 14 Joan Hoff, A Faustian Foreign Policy Bucureşti, 1995, p. 135. from Woodrow Wilson to George W. 3 Michael Walzer, Just and Unjust Bush: Dreams of Perfectibility, Wars: A Moral Argument with Cambridge University Press, Historical Illustrations, Basic Books, Cambridge, New York, 2008, p. 5. New York, 2006 (1977), pp. 4-12. 15 Cel de-al 14 lea punct viza apariţia 4 Idem, Obligations, Harvard Ligii Naţiunilor pe principiul University Press, Cambridge, 1970, securităţii colective. Preşedintele pp. 80-88. Wilson era convins că „Liga 5 Idem, op. cit. 2006, p. Xxii. Naţiunilor ar fi avut capacitatea să 6 Thoma din Aquino, Summa theolo- reducă lăcomia capitalistă în giae, Textum Leoninum Romae, beneficiul tuturor naţiunilor” (vezi 1895, editum, IIa, IIae, q. 40, a. 1., r. Joan Hoff, op. cit., 2008, p. 10). 1-3./Thoma din Aquino,Summa 16 Joan Hoff, op. cit., 2008, p. 11. theologică, Vol. III, Polirom, Iaşi, 17 Christine Chinkin, Mary Kaldor, 2016, Q.40, pp. 303-307 “Self-Defence as a Justification for 7 Ibidem. War: The Geo-Political and War on 8 Celestine Bohlen, “Thinkers Face the Terror Models”, International Law Limits of a Just War”, The New York and New Wars, Cambridge Times, 22 septembrie University Press, Online publication 2001, http://www.nytimes.com/2001/ date: May 2017, pp 129- 09/22/arts/22JUST.html. 174, https://doi.org/10.1017/9781316 9 Thomas Hobbes, Leviathanul, 759868.005. Editura Herald, Bucureşti, 2017, p. 18 Gilles, Andreani, Pierre Hassner 98. (ed.), Justifying War? From 10 Kellogg-Briand Pact 1928, Humanitarian Intervention to http://avalon.law.yale.edu/20th_centu Counterterrorism, Sciences Po Series ry/kbpact.asp. in International Relations and 11 “Address of the President of the Political Economy, Palgrave United States Delivered at a Joint MacMillan, Basingstoke, 2008. Session of the Two Homes of 19 Pentru construcţia etno-naţională a Congress”, January 8, 1918, Papers statului vezi Daniele Conversi Relating to the Foreign Relations of (ed.), Ethnonationalism in the the United States, 1918, Supplement Contemporary World, Taylor&F 1, The World War, Volume I, rancis Routledge, Londra, New York, https://history.state.gov/historicaldoc 2003. uments/frus1918Supp01v01/d5. 20 Irina Livezeanu, Cultură şi 12 Lucian Boia, Primul Război Mondial. naţionalism în România Mare, 1918- Controverse, paradoxuri, reinter-

87 POLIS

1930, Editura Humanitas, Bucureşti, “generoşi”. La PNL a influenţat 1998, p. 349. gruparea “tinerilor liberali” conduşi 21 Dimitrie Gusti, „Apelul făcut în de Ion I.C. Brătianu, pe care i-a aprilie 1918 cu prilejul întemeierii încurajat în proiectele ce vizau Asociaţiei pentru Studiul şi Reforma împroprietărirea ţăranilor şi intro- Socială”, Arhiva pentru Ştiinţă şi ducerea votului universal. Constantin Reformă Socială, Institutul de Editura Stere era un basarabean care a fost „Reforma Socială”, An 1, Nr. 1, 1 deportat în Siberia pentru participarea aprilie 1919, pp. 291-293. la acţiuni revoluţionare. A evadat şi s- 22 Emanoil Bucuţa, „Institutul Social a stabilit în România. Român, Omagiu Profesorului D. 36 Vezi Henri Prost, Destinul României Gusti, XXV de ani de învăţământ (1918-1954), Editura Compania, universitar (1910-1935) ”, Arhiva Bucureşti, 2006, pp. 44-45. pentru Ştiinţă şi Reformă Socială, An 37 Ibidem. XIV, Editura Institutului Social 38 Antonio Momoc, Capcanele politice Român, Bucureşti, 1936, p. 578. ale sociologiei interbelice. Şcoala 23 Dimitrie Gusti, „Apelul făcut în gustiană între carlism şi legionarism, aprilie 1918....”, 1919, pp. 291-292. Editura Curtea Veche, 2012, pp. 26- 24 Zoltán Rostás, Atelierul gustian, O 27. abordare organizaţională, Editura 39 Victor Neumann, Ideologie şi Tritonic, Bucureşti, 2005, p. 19. fantasmagorie, Perspective compa- 25 Arhiva pentru Ştiinţă şi Reformă rative asupra istoriei gândirii politice Socială a apărut cu consecvenţă până în Europa Est-Centrală, Ed. Polirom, în 1937. Iaşi, 2001, p. 106. 26 Dimitrie Gusti, „Realitate, ştiinţă şi 40 Ibidem, p. 26. reformă socială – câteva indicaţii 41 Ernest Renan, What is a Nation? And asupra metodei”, Arhiva pentru Other Political Writing (trad. M.F.N Ştiinţă şi Reformă Socială, Institutul Giglioli), Columbia University Press, de Editura „Reforma Socială”, An 1, 2018; Ernest Renan, Qu’est-ce Qu- Nr. 1, 1 aprilie 1919, pp. V-XXVII. une Nation?, Editura Mille Et Une 27 Ibidem, p. VI. Nuits, 1997. 28 Ibidem, p. XVII. 42 Idem, “What is a Nation?”, 1882, 29 Lucian Boia, op.cit., 2009, p. 62. https://www.humanityinaction.org/fil 30 Ibidem, p. 106. es/569-E.Renan-WhatisaNation.pdf. 31 Lucian Boia, În jurul Marii Uniri de 43 Lucian Boia, op. cit., 2016, p. 32. la 1918, Naţiuni, frontiere, minorităţi, 44 Hans Kohn, The Idea of Nationalism: Editura Humanitas, Bucureşti, 2017, A Study in Its Origins and p. 12. Background, Macmillan Company, 32 Keith, Hitchins, Scurtă istorie a New York, 1944. pp. xiii, 735. României, Polirom, Iaşi, 2015, pp. 45 Idem, Nationalism, its Meaning and 174-176. History, Van Nostrand Reinhard 33 Lucian Boia, op. cit., 2009, p. 67. Company, New York, 1965. 34 Ibidem, p. 43. 46 Antonio Momoc, op. cit., 2012, p. 33- 35 Stere s-a înscris în 1900 în Partidul 37. Naţional Liberal împreună cu alţi 47 Ibidem, p. 34. lideri social-democraţi, aşa-numiţii

88 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

48 Henri H. Stahl, Amintiri şi gânduri 57 Lucian Boia, Suveranii României. din vechea Şcoală a „Monografiilor Monarhia, o soluţie?, Editura sociologice”, Editura Minerva, Humanitas, Bucureşti, 2014, pp. 27- Bucureşti, 1981, p. 26. 28. 49 Michel Winock, Secolul intelec- 58 Lilly Marcou, Carol al II-lea al tualilor, Editura Cartier, Chişinău, României. Regele trădat, Editura 2001, pp. 22-23. Corint, 2015, p. 87, p. 90. 50 Robert Benewick, Philip Green, 59 Ibidem, p. 88. Dicţionarul marilor gânditori 60 Keith Hitchins, Scurtă istorie a politici, Editura Artemis, 2002, p. 76. României, Polirom, Iaşi, 2015, p. 172. 51 Lucian Boia, op. cit., 2016, p. 19, p. 61 Lilly Marcou, op.cit., 2015, pp. 90- 29, p. 32. 91. 52 Istoricul Lucian Boia afirmă (op. cit. 62 Mircea Vulcănescu, „Răsboiul pentru 2016, pp. 19-20) că seamănă bine întregirea neamului”, Enciclopedia reacţia Austro-Ungariei din1914 cu României, Vol. I, 1938, p. 885. reacţia SUA de după atentatele din 11 63 Ibidem. septembrie 2001: „o încărcătură 64 Lilly Marcou , op. cit, p. 89. simbolică similară şi impulsul de a 65 Mircea Vulcănescu, op. cit., p. 885. lovi în replică la nimereală în lipsa 66 Ibidem, p. 886. unor probe concludente în vederea 67 Zoltán Rostás, O istorie orală a Şcolii obţinerii unor avantaje strategice mai Sociologice de la Bucureşti, Editura ample”. Paideia, Bucureşti, 2001, p. 27. 53 Lucian Boia, op. cit., 2016, p. 27. 68 Lucian Boia, op. cit., 2009, pp. 169- 54Ibidem, pp. 27-28. 171. 55 Ibidem. 69 Ibidem, pp. 232-234. 56 Alexandru Marghiloman, Note 70 Ibidem, pp. 361-362. politice, Editura Scripta, Bucureşti, 71 Mircea Vulcănescu, op. cit.,1938, p. 1993, p. 160: „Regele citeşte 928. declaraţia sa: Neutralitatea este o 72 Lucian Boia, op. cit., 2017, p. 13. soluţie rea care va face ca România să 73 Andreas Hillgruber, Hitler, Regele piardă înalta situaţie pe care a Carol şi Mareşalul Antonescu, câştigat-o. A merge cu Rusia ar fi Humanitas, Bucureşti, 2007, p. 43. contra sentimentelor unanime ale 74 Dimitrie Gusti, op. cit., 1995, p. 128. ţării. Să ne pronunţăm numaidecât în 75 Lucian Boia, op. cit., 2009, p. 234. favoarea Germaniei şi Austriei cu 76 Dimitrie Gusti, op.cit., 1995, pp. 98- care ne leagă un tratat. Este ceea ce 100. ne dictează interesele viitorului. [...] 77 Ibidem, pp.129-130. Carp, pornit, emoţionat: Război 78 Ibidem, p. 103. imediat, trebuie ajutat germanismul 79 Ibidem, p. 104. să zdrobească slavismul. Românii din 80 Ibidem, pp. 104-105. Transilvania ne îngrijorează puţin: au 81 Ibidem, p. 107. manifestat ei oare dorinţa de a fi 82 Ibidem, p. 108. încorporaţi? Regele a vorbit limbajul 83 Ibidem, p. 109. datoriei şi onoarei, trebuie să îl 84 Ibidem, pp. 110-111. urmăm. Avem un tratat. România 85 Ibidem, p. 111. trebuie să ştie angajamentele”. 86 Ibidem, p. 112.

89 POLIS

87 Ibidem, p. 113. ameninţa direct stabilitatea statului 88 Ibidem, p. 116. român, prin faptul că chema 89 Ibidem, p. 118. muncitorii la pace şi promitea pământ 90 Ibidem, p. 120. ţăranilor. 91 Ibidem, p. 126. 102 Ionuţ Butoi, „Enciclopedia ca putere. 92 Ibidem. Momentul unei dominaţii precare şi 93 Dimitrie Gusti, Sociologia un proiect nefinalizat: Vulcănescu şi Războiului, Bucureşti, 1915, p. 77. specificul naţional”, Transilvania, nr. 94 Idem, op. cit., 1995, pp. 123-124. 10-11, 2014, 95 Ibidem, pp. 124-125. http://www.cooperativag.ro/enciclope 96 Ibidem, p. 125. dia-romaniei-si-scoala-gustiana- 97 Ibidem, p. 125. numar-special-al-revistei- 98 Ibidem, p. 134. transilvania/. 99 Mircea Vulcănescu, op. cit., 1938, p. 103 Vladimir Solonari, Purificarea 935. naţiunii. Dislocări forţate de 100 Ibidem, p. 889. populaţie şi epurări etnice în 101 Catherine Durandin (op. cit., 1998, p. România lui Ion Antonescu, 1940- 167) observă că revoluţia rusă din 1944, Polirom, Iaşi, 2015, p. 31. 1917 trebuia contracarată de guvernul 104 Ibidem. României prin aceste măsuri deoarece

Bibliografie

ANDREANI, Gilles, HASSNER, Pierre BOIA, Lucian, Primul Război Mondial. (ed.), Justifying War? From Controverse, paradoxuri, reinter- Humanitarian Intervention to pretări, Editura Humanitas, Bucureşti, Counterterrorism, Sciences Po Series 2016. in International Relations and BOIA, Lucian, În jurul Marii Uniri de la Political Economy,Palgrave 1918. Naţiuni, frontiere, minorităţi, MacMillan, Basingstoke, 2008. Editura Humanitas, Bucureşti, 2017. ANDREANI, Gilles, HASSNER, Pierre BUCUŢA, Emanoil, „Institutul Social (ed.), Justifier la guerre? De Român, Omagiu Profesorului D. l’humanitaire au contre-terrorisme, Gusti, XXV de ani de învăţământ Les Presses de Sciences Po, Paris, universitar (1910-1935) ”, Arhiva 2013. pentru Ştiinţă şi Reformă Socială, An BENEWICK, Robert, GREEN, XIV, Editura Institutului Social Philip, Dicţionarul marilor gânditori Român, Bucureşti, 1936. politici, Editura Artemis, 2002. CONVERSI, Daniele (ed.), Ethnonatio- BOIA, Lucian, „Germanofilii”, elita nalism in the Contemporary World: intelectuală românească în anii Waker Connor and the Study of Primului Război Mondial, Editura Nationalism, Taylor&Francis Routledge, Humanitas, Bucureşti, 2009. Londra, New York, 2003. BOIA, Lucian, Suveranii României. DURANDIN, Catherine, Istoria Monarhia, o soluţie?, Editura Românilor, Institutul European, Iaşi, Humanitas, Bucureşti, 2014. 1998.

90 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

GUSTI, Dimitrie, Sociologia Războ- MARGHILOMAN, Alexandru, Note iului, Editura L. Sfetea, Bucureşti, politice, volumul I, România şi 1915. războaiele balcanice (1912-1913), GUSTI, Dimitrie, Sociologia naţiunii şi a România şi primul război mondial războiului, Editura Floarea albastră, (1914-1919), Neutralitatea (1914- Bucureşti, 1995. 1916), Editura Scripta, Bucureşti, GUSTI, Dimitrie, „Realitate, ştiinţă şi 1993. reformă socială – câteva indicaţii MOMOC, Antonio, Capcanele politice asupra metodei”, Arhiva pentru ale sociologiei interbelice. Şcoala Ştiinţă şi Reformă Socială, Institutul gustiană între carlism şi legionarism, de Editura „Reforma Socială”, An 1, Editura Curtea Veche, 2012. Nr. 1, 1 aprilie 1919. NEUMANN, Victor, Ideologie şi GUSTI, Dimitrie, „Apelul făcut în aprilie fantasmagorie, Perspective compa- 1918 cu prilejul întemeierii Asociaţiei rative asupra istoriei gândirii politice pentru Studiul şi Reforma în Europa Est-Centrală, Editura Socială”, Arhiva pentru Ştiinţă şi Polirom, Iaşi, 2001. Reformă Socială, Institutul de Editura PROST, Henri, Destinul României „Reforma Socială”, An 1, Nr. 1, 1 (1918-1954), Editura Compania, aprilie 1919. Bucureşti, 2006. HITCHINS, Keith, Scurtă istorie a RENAN, Ernest, Qu’est-ce Qu-une României, Polirom, Iaşi, 2015. Nation?, Editura Mille Et Une Nuits, HILLGRUBER, Andreas, Hitler, Regele 1997. Carol şi Mareşalul Antonescu, RENAN, Ernest, What is a Nation? And Humanitas, Bucureşti, 2007. Other Political Writing (trad. M.F.N HOBBES, Thomas, Leviathanul, Editura Giglioli), Columbia University Press, Herald, Bucureşti, 2017. New York, 2018. HOFF, Joan, A Faustian Foreign Policy ROSTÁS, Zoltán, O istorie orală a from Woodrow Wilson to George W. Şcolii Sociologice de la Bucureşti, Bush: Dreams of Perfectibility, Editura Paideia, Bucureşti, 2001. Cambridge University Press, ROSTÁS, Zoltán, Atelierul gustian, O Cambridge, New York, 2008. abordare organizatională, Editura KOHN, Hans, The Idea of Nationalism: Tritonic, Bucureşti, 2005. A Study in Its Origins and SOLONARI,Vladimir, Purificarea Background, Macmillan Company, naţiunii. Dislocări forţate de New York, 1944. populaţie şi epurări etnice în KOHN, Hans, Nationalism, its Meaning România lui Ion Antonescu, 1940- and History, Van Nostrand Reinhard 1944, Polirom, Iaşi, 2015. Company, New York, 1965. STAHL, Henri H., Amintiri şi gânduri LIVEZEANU, Irina, Cultură şi din vechea Şcoală a „Monografiilor naţionalism în România Mare, 1918- sociologice”, Editura Minerva, 1930, Editura Humanitas, Bucureşti, Bucureşti, 1981. 1998. THOMA DIN AQUINO, Summa MARCOU, Lilly, Carol al II-lea al theologiae, Textum Leoninum României. Regele trădat, Editura Romae 1895 editum, IIa IIae. Corint, 2015. THOMA DIN AQUINO, Summa theolo- gica, Polirom, Iaşi, vol. III, 2016.

91 POLIS

VULCĂNESCU, Mircea, „Răsboiul BUTOI, Ionuţ, „Enciclopedia ca putere. pentru întregirea neamului”, Momentul unei dominaţii precare şi Enciclopedia României, Vol. I, un proiect nefinalizat: Vulcănescu şi Monitorul Oficial şi Imprimeriile specificul naţional”, Transilvania, nr. Statului, Imprimeria Naţională, 10-11, 2014, http://www.cooperati- Bucureşti, 1938. vag.ro/enciclopedia-romaniei-si- WALZER Michael, Just and Unjust scoala-gustiana-numar-special-al- Wars: A Moral Argument with revistei-transilvania/. Historical Illustrations, Basic Books, CHINKIN Christine, KALDOR Mary, New York, 2006. “Self-Defence as a Justification for WALZER, Michael, Obligations, Essays War: The Geo-Political and War on on Disobedience, War and Terror Models”, International Law Citizenship, Harvard University and New Wars, Cambridge Press, Cambridge, 1970. University Press, Online publication WINOCK, Michel, Secolul intelectu- date: May 2017, pp 129- alilor, Editura Cartier, Chişinău, 174, https://doi.org/10.1017/9781316 2001. 759868.005. HASSNER, Pierre, “The United States: Resurse electronice the empire of force or the force of BOHLEN, Celestine, “Thinkers Face the empire?”, Chaillot Papers, No. 54, Limits of a Just War”, The New York EU Institute for Security Studies, Times, 22 septembrie 2001, Paris, September 2002, http://www.nytimes.com/2001/09/22/ http://www.iss-eu.org/chaillot/ arts/22JUST.html. chai54e.pdf. .

92 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Federalismul sindicalist şi socialismul juridic: două repere ale reformei sociale în România interbelică

(Syndicalist federalism and juridical socialism: two references of social reform in interwar Romania)

Victor RIZESCU

Abstract: The article surveys the various stances taken in interwar Romania towards the contemporary international - particularly French - trends of legal and political theory meant at counteracting the shortcomings manifested by the legislative patterns of Napoleonic provenance when confronted with the exigencies of expanding associational life and the need of growing state intervention in the sphere of the relations between economic factors. The crisscrossing visions of federalist syndicalism and, respectively, juridical socialism - exposed most conspicuously by the legal philosophers Léon Duguit and Emmanuel Lévy - are shown to receive various evaluations in the local milieu, from the part of authors connected with the leading journal of the Romanian Social Institute and otherwise (and always by reference to the predicament of social reform in the national space). It is highlighted that the impact of the ideas involved in the debate was broader and more diffuse than one could assume when taking into consideration only the outspoken - and partly obsolete - objectives and premises of the argumentations in question.

Keywords: syndicalism, legal theory, sociology of law, pluralist political theory, individualism.

În ciuda faptului că deja primele obiective din sfera segmentului urban două numere, din 1919, ale revistei şi industrial al lumii româneşti – deci Arhiva pentru ştiinţa şi reforma atentă la alte aspecte ale proble- socială au găzduit texte ale lui maticii decât cele, foarte particulare, Nicolae Ghiulea şi Anastasie Gusti ale societăţii agrare –, puţine articole despre reforma preconizată a legii cu aceeaşi temă au mai apărut în meseriilor din 19121 şi despre pro- revistă pe parcursul primilor săi zece blema intens dezbătută a contractului ani de existenţă3 (chiar dacă inclu- colectiv de muncă2, părând astfel să dem şi incursiunile în spaţiul unor inaugureze o preocupare susţinută a corelaţii internaţionale şi istorice4). periodicului şi a instituţiei tutelare pentru politica socială curentă cu

93 POLIS

Sindicalismul francez în România posibilitatea de a servi drept un jalon pe calea politicii generale”7. Cu toate acestea, Institutul Social Una dintre comunicări este al lui Dimitrie Gusti îşi putea datorată juristului E. A. Poulopol şi revendica, la sfârşitul acelei decade, tratează chestiunea statutului legal al un rol aparte în cadrul procesului de organismului conceput pentru a elaborare a dispozitivelor moderne de promova cauza păcii, în sistemul protecţie socială din România, Ligii Naţiunilor, prin acţiunea de organizând în 1930 una dintre mani- pacificare socială la nivel interna- festările menite să ofere un bilanţ al ţional. Arătându-se că „noile legături etapei decisive deschise, în domeniu, sociale – mult mai strânse ca înainte prin fondarea departamentului de război – între state au modificat o ministerial de profil (în 1920), ea mulţime de noţiuni şi de idei în însăşi survenită după participarea materie de drept internaţional”, că ţării la înfiinţarea (din 1919) a „asupra acestor chestiuni, […] există Organizaţiei Internaţionale a Muncii între jurişti opinii divergente” şi că (OIM), în cadrul congresului de pace „întinderea cât mai largă a com- de la Paris şi apoi al primei petenţei organizaţiei se justifică prin Conferinţe Internaţionale a Muncii de faptul că această competenţă consistă la Washington. Intersectându-se cu în a propune măsuri iar nu în a alte evenimente publice consacrate le impune”, se conchide aici că subiectului – iniţiate chiar de „Organizaţia Internaţională a Muncii Ministerul Muncii şi Ocrotirilor a fost fondată pentru realizarea unui Sociale5, respectiv de Asociaţia scop general şi nelimitat în timp”, şi Română pentru Progresul Social6 –, ca atare „despre ea se poate spune, la dar ocupându-se în exclusivitate de fel ca şi despre pace, că e o creaţie fundamentele şi evoluţia de până continuă”. atunci a OIM, seria de prelegeri în Îl putem regăsi pe autorul astfel cauză i-a oferit ocazia ministrului în angajat în proiectul de reformă funcţiune al Muncii, Ion Răducanu, socială românească în acelaşi an, cu să prezinte aşezământul local întrupat un articol din Arhiva… unde sunt pentru prima oară în 1918 sub forma rezumate „aspectele fundamentale ale Asociaţiei pentru Studiul şi Reforma doctrinei lui Léon Duguit”, influent Socială ca pe „un modest colaborator teoretician francez al dreptului cu adevărat dezinteresat al marii dispărut în 1928 şi al cărui nume era instituţii internaţionale de politică puternic asociat în epocă dezbaterilor socială, condusă de Albert Thomas”, despre cadrul juridic adecvat al cu adaosul că „ţinându-se departe de acţiunii sindicale. Purtând titlul orice preocupări de politică militantă grăitor „Federalismul sindicalist”, şi trăind în seninătatea şi obiecti- ultima secţiune a intervenţiei vorbeşte vitatea cercetărilor ştiinţifice, insti- despre felul cum concepţia comentată tutul tinde să dea ştiinţei sociale este încununată prin viziunea

94 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială restructurării politice a statelor con- Numele şi ideile lui Duguit temporane în jurul unor adunări fuseseră menţionate foarte pasager de legislative cu caracter corporatist, către D. Gusti în cunoscuta sa transformare foarte probabilă din retrospectivă a diferitelor forme moment ce sindicalismul urmează adoptate de proiectul politic socialist „să evolueze normal şi natural, pro- şi apărută tot în Arhiva…, în 1920, ducându-şi toate efectele, prin sub titlul „Comunism, socialism, reprezentarea sindicală în parlament anarhism, sindicalism şi bolşevism. şi prin constituirea, alături de camera Clasificarea sistemelor privitoare la reprezentând pe indivizi reprezentaţi societatea viitoare”. În marginea unei în partide politice, a unei camere care discuţii despre multiplele faţete, va reprezenta grupările profesionale antecedente şi derivaţii ale curentului sau mai exact vorbind clasele sociale ideologic internaţional, cu prepon- organizate şi coordonate”. După ce derenţă franceză, întemeiat pe subscrie previziunii oferite de fostul interpretarea anarhistă a dezideratului profesor al Universităţii din de reprezentare a intereselor profe- Bordeaux că „mişcarea sindicalistă sionale şi dominat de structurile […] se va coordona cu transformarea organizatorice ale Confédération regimului politic […] şi va grupa Générale du Travail – discuţie unde toate interesele tuturor claselor accentul cade asupra numelor lui sociale, legate între dânsele prin Georges Sorel, Édourad Berth, convenţii colective care stabilesc Fernand Pelloutier, Hubert relaţii de ordin juridic”, Poulopol nu Lagardelle şi Arturo Labriola10 –, se ezită să afirme că „dacă valoarea explică aici că „din principiul acţiunii oricărei observaţii a fenomenelor [sindicale] directe va decurge al sociale şi a unei construcţii ştiinţifice doilea mare principiu sindicalist, care bazate pe această observaţie e este principiul autonomiei fede- judecată după confirmarea pe care raliste”, cu precizarea că cel din urmă evenimentele istorice o aduc acestei „a fost îmbrăţişat de unul din cei mai construcţii, puţine teorii ştiinţifice au distinşi reprezentanţi ai dreptului prezentat o mai indiscutabilă exacti- public contemporan, Léon Duguit, tudine decât aceea a sindicalismului care, deşi respinge ideea grevei lui Duguit”. Aşa cum se spune în generale şi a luptei de clasă, totuşi îşi concluzie, „fie că astăzi sindicalismul însuşeşte critica sindicalistă adusă se integrează în stat, sau că statul e, statului”11. într-o formă care rămâne de Cea mai importantă prezenţă a lui determinat, cucerit de sindicalism, Duguit în paginile periodicului aceste idei şi tendinţe sunt pe cale de românesc, în afara articolului datorat realizare şi influenţează progresiv nu lui Poulopol, este însă un text din numai toate concepţiile curente 1927 având ca autor pe însuşi juristul despre stat, dar şi unele din instituţiile francez şi bazat pe o intervenţie a statului modern”9. acestuia din cuprinsul conferinţei

95 POLIS

„Viaţa socială a României după sociale organizate şi coordonate”13 război”. Sub titlul „Sindicalismul în (pledoaria prevalându-se de o descriere Franţa”, este oferită aici o departajare a societăţii franceze ca deviind în faţă de cele trei fenomene considerate mod particular de la regula marxistă a a fi pervertit procesul de dezvoltare polarizării crescânde dintre categoria pe o cale dezirabilă a asociaţio- proletariatului şi cea a marii nismului profesional din marea ţară burghezii, înfăţişând deci „o clasă de occidentală. Alături de deriva mili- mijloc preponderentă prin proporţii şi tantismului anarhist al CGT, culmi- prin forţa economică şi politică”14). nată cu tentativa de grevă generală Prezentat de Duguit şi de şcoala din mai 1920 (anticipare a episodului sa ca o reacţie amorsată de-a lungul similar românesc survenit după unei îndelungate perioade de timp câteva luni, în octombrie), precum şi faţă de combinaţia de centralism şi de discursul sorelian cristalizat ca individualism a codurilor legale na- religie politică în strânsă legătură cu poleoniene15, procesul de dezvoltare aceeaşi mişcare, este invocată perver- a sindicalismului nu trebuie identi- siunea politicianistă a revendicărilor ficat cu „o doctrină sau un partid16, ci privind dreptul de sindicalizare al văzut ca o „mişcare ce tinde să dea funcţionarilor publici şi baza sa le- un statut juridic definit diferitelor gală specifică de manifestare clase sociale, cu alte cuvinte dife- (chestiune tratată de Duguit cu ritelor grupuri de indivizi deja uniţi multiple nuanţe reţinute de istoria prin funcţiile îndeplinite în cadrul dreptului public francez ca o dero- diviziunii muncii”17. Dinamica sa gare semnificativă de la tezele sale inerentă – interpretată prin grila favorite asupra generalizării facto- sociologiei durkheimiene şi a solida- rului sindical asemeni unui instru- rismului lui Léon Bourgeois18 – ment al restructurării politice şi conduce nu către anarhism, ci către sociale12). Altminteri, este reiterată şi „noţiunea juridică a organizării cor- de această dată ideea ce avea să fie porative”19, singura capabilă să dea o reţinută peste trei ani de Poulopol ca expresie instituţională adecvată com- emblematică pentru concepţia co- plementarităţii stabiliteîntre oameni mentată, anume că „dacă s-ar fi în interiorul corpurilor profesionale, dezvoltat într-o manieră normală, precumşi între entităţile de acest fel sindicalismul ar fi evoluat în mod în ansamblul structurii sociale. Con- natural, şi foarte rapid, către repre- sacrarea descentralizării de formulă zentarea parlamentară şi constituţio- corporatistărăspunde, în plus, dezide- nală a sindicatelor”, deci la alcă- ratului de eliminare a două ficţiuni tuirea, „alături de camera unde sunt nocive cu statut metafizic, din a căror reprezentaţi indivizii, organizaţi sau conjugare decurge percepţia distor- nu în partide politice”, a unei alte sionată a naturii dreptului: cea a camere reprezentând „grupările suveranităţii statului şi cea a drep- profesionale sau, mai precis, clasele turilor individuale. Ambele se sub-

96 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială sumează noţiunii de „drepturi su- Poulopol îşi propune să explice de ce biective”, combătută în numele unei „se poate spune că va veni o zi când concepţii despre sistemul de drept ca în ştiinţa dreptului se vor considera reprezentând în totalitatea sa o două perioade: una înainte şi alta structură de relaţii sociale obiective20. după” teoreticianul pentru care Pledând cauza dreptului social, „dreptul constituţional e o parte a Duguit se declară partizan al tuturor sociologiei24. El expune funda- doctrinelor „care pornesc de la mentele doctrinare ale discursului societate pentru a ajunge la individ, impus în conştiinţa publicului larg […] de la regula socială pentru a printr-o interpretare particulară a ajunge la dreptul individual, […] care principiului asociaţionist, arătând că afirmă existenţa unei reguli ce se „atunci când ia ca bază «dreptul impune omului trăind în societate, subiectiv», orice sistem juridic se […] care afirmă că omul este în mod prezintă ca o construcţie metafizică şi natural o fiinţă socială, şi prin aceasta duce la o concepţie a statului supus unei reguli sociale ce presu- construită numai pe baze neexperi- pune obligaţii faţă de ceilalţi”, ceea mentale”. Dar, cum „experienţa nu ce înseamnă că drepturile sale nu arată că ar exista în stat o per- constituie decât „capacitatea de a-şi sonalitate, sau că ar exista o suvera- îndeplini liber şi în întregime obli- nitate, şi nici că statul şi-ar avea gaţiile sociale”21. Abordarea sociolo- originea într-un fapt transcendent sau gică îl determină totodată să argu- imanent faţă de colectivitate”, deci menteze că disciplina dreptului cum „acestea sunt simple idei public trebuie să abandoneze pre- admise a priori”, iar „simpla obser- zumţia că „în spatele indivizilor care vaţie experimentală arată că în orice deţin puterea […] există o substanţă colectivitate se produce […] o colectivă, personală şi suverană, în diferenţiere între cei tari şi cei slabi”, raport cu care ei nu sunt decât rezultă că „din punct de vedere mandatari”, în favoarea tezei că „în experimental, statul se prezintă ca un persoana guvernanţilor nu trebuie să fenomen de diferenţiere cauzat de vedem decât pe cei ce deţin, într-o forţele inegale ale indivizilor, iar ţară, forţa preponderentă, şi cărora le natura statului ca un fenomen de incumbă, în consecinţă, obligaţia de a constrângere exercitat de guvernanţi îndeplini o anumită funcţie socială: graţie puterii lor”25. Înţelegerea expe- cea de organizare a serviciilor rimentală a dreptului conduce, mai publice”22. În virtutea unui asemenea departe, către înglobarea relaţiilor raţionament, „noţiunea de serviciu juridice obiective desemnate până public trebuie să o înlocuiască pe cea acum prin categoriile drepturilor de suveranitate”23. individuale şi, respectiv, suveranităţii Convins că „prin doctrina lui statului în categoria generală a Duguit […] s-a produs în gândirea „funcţiilor sociale”, din moment ce juridică o adevărată revoluţie”, „sistemul juridic individualist se baza

97 POLIS pe concepţia subiectivă a dreptului atât mai mare cu cât asociaţia devine subiectiv”, în timp ce „sistemul mai mică”. Ca atare, „prinşi între juridic modern tinde să se clădească grupuri, […] indivizii ar căuta pe constatarea faptului de «funcţie ocrotirea unuia capabil s-o dea. S-ar socială» care se impune grupului repeta astfel fenomenul feuda- social şi indivizilor”, astfel încât, lităţii”28. Un eseu degajat din materia dacă „vechiul sistem era metafizic, lucrării menţionate şi publicat în cel nou va fi realist”26. Cum funcţiile acelaşi an cu scopul de a reliefa sociale se exercită în baza realităţii „pretenţiile şi iluziile” nutrite de toate fundamentale a solidarităţii sau inter- concepţiile avansate vreme de de- dependenţei sociale care „nu e o cenii sub eticheta „dreptului social” îi doctrină, nici un sentiment, nici un permite autorului să sublinieze că principiu de acţiune”, ci „un fapt de istoria respectivei specii intelectuale ordin real, susceptibil de constatare „din a doua jumătate a veacului al directă”, rezultă că libertatea indivi- XIX-lea şi până astăzi se confundă cu duală „e un drept” doar cu înţelesul a sindicalismului”29. Abuzurile comise că „omul are datoria să-şi dezvolte de cugetarea recentă – cu predilecţie activitatea sa individuală, aceasta sub egida pledoariei pentru extinde- fiind un factor esenţial al solidarităţii rea rolului deţinut de sindicate în prin diviziunea muncii”27. societate – sunt elucidate în cele două cărţi prin argumente convergente. Mania grupurilor şi apărarea Arătând cum „nemulţumit cu Occidentului atâtea drepturi, sindicatul vrea să treacă din dreptul privat în cel public, „Sistemul care realizează dorin- vrea să devină suveran” – deci cum ţele lui Duguit, al corporaţiilor şi partizanii doctrinei în ascensiune cer claselor profesionale care n-au ca „în profesiunea şi regiunea lui, deasupra lor nici o putere centrală, e sindicatul să fie o instituţie de drept feudalitatea”, se spune în teza de public, înzestrată cu atribuţiile suve- doctorat din 1936 a lui Nicolae ranităţii, rămânând statului rolul de Steinhardt, unde personajul citat este mare protector al republicii profe- plasat în centrul unei critici de siunilor federate”30 –, Steinhardt explică ansamblu a curentului socializant din stăruinţa unor asemenea revendicări teoria contemporană a dreptului. prin aceea că „marea idee a sociolo- Aprecierea este argumentată prin giei, şi în consecinţă a dreptului aceea că „descompunerea statului sub social, e credinţa în libertatea indi- acţiunea grupurilor economice le va vidului prin multiplicitatea cercurilor întări într-atâta încât ordinea socială sociale cărora le aparţine”31, pentru a […] nu va mai putea fi menţinută de ajunge însă la încheierea că o putere superioară, nici în interiorul „libertatea totală a asociaţiei nu duce lor libertatea individuală nu va mai la un regim liberal, ci la unul tiranic”. putea fi garantată faţă de o tiranie cu Într-adevăr, „dacă dispare cu

98 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială desăvârşire dreptul de control al sta- puterea, şi implicit creaţia juridică pe tului, dacă asociaţiile se pot constitui cale legală, că transformă dreptul în în orice fel, doctrina libertăţii sindi- simplă constatare a existenţei senti- cale nu e decât justificarea anarhiei mentelor din masa conştiinţelor, persoanelor juridice, cotropitoare şi Duguit nu confundă legea cu nemărginite32. Printre resorturile obiceiul?”35. Răspunsul afirmativ stării de anarhie aptă să se instaureze face recurs la separarea kantiană astfel trebuie indicat faptul că dintre domeniul faptelor şi cel al „grupomania nu propune [doar] normelor şi valorilor, din moment ce asociaţii bune”. Dimpotrivă, pentru „cucerirea definitivă pentru omenire campionii ei, „calitatea nu importă. a autonomiei valorilor datorită lui Le plac toate câte sunt, grupuri, Kant trebuie să fie îndreptarul pentru sindicate, camere profesionale, autonomia disciplinelor”36. societăţi pe acţiuni sau în comandită, Reliefându-se prezumţiile comune coproprietatea, autorităţile locale, ale teoriei lui Duguit şi ale altora din serviciile publice descentralizate, cor- epocă, de felul celei a lui Hans purile profesionale medievale, clasele Kelsen (şi în pofida apelului la kan- vechiului regim, colegiile electorale tianism, altminteri referinţă centrală a profesionale, cartelurile, trusturile, teoriei lui Kelsen37, ca reper al sindicatele patronale, cluburile cu demersului de departajare), se arată statutele lor, atelierele şi regula- că „drepturile subiective apar în mentele lor, […] tot ceea ce, într-un ambele teorii ca simple aspecte ale fel sau altul, are legătură cu ceea ce dreptului obiectiv întrucât a primit un nu e precis, legal, oficial […]; deci conţinut individual concret”38, fiind simpatie pentru castele indiene, dezvăluită şi corelaţia inextricabilă cluburile mondene şi asociaţiile existentă în orizontul dreptului indi- secrete muncitoreşti”33. vidualist clasic între drepturile indi- Deprecierea statului este cealaltă viduale şi suveranitatea statului. faţetă a entuziasmului asociaţionist, Steinhardt susţine, astfel, că „echiva- iar campania lui Duguit împotriva lenţa (sic!) statului cu celelalte gru- noţiunilor de personalitate a statului pări omeneşti e inexactă şi pericu- şi de suveranitate exprimă în modul loasă”39. cel mai pregnant crezul larg răspândit Statul se deosebeşte deci de că „statul nu e decât un oarecare grup celelalte entităţi din societate prin social, aşa cum sunt comunele, aso- „puterea suverană” şi, ca atare, prin ciaţiile profesionale, gintele”, deci „o „forţa materială de constrângere de formă socială de aceeaşi natură cu care dispune, […] ceea ce îi dă un toate celelalte”[34]. Afirmând că nu caracter unic”40. Amintind că „izgo- trebuie confundată sub nici un chip nirea elementului suveranitate nu e „opinia care inspiră legea cu auto- decât alungarea din noţiunea statului ritatea care o formulează”, Steinhardt a elementului putere”, iar după se întrebă dacă „prin aceea că neagă Duguit „cuvântul care ar trebui să

99 POLIS

înlocuiască acel de putere e cola- lucrările lui Duguit şi ale apropiaţilor borarea”, apărătorul român al clasi- săi „toate noţiunile sunt înlocuite prin cismului juridic îşi exprimă convin- altele vagi, manifestări stilistice ale gerea că „nu ajunge colaborarea”, unei concepţiuni anarhice şi tiranice”. pentru că „statul are nevoie de o De exemplu, „în loc de putere putere diferită de a tuturor celorlalte [Duguit] spune serviciu public sau grupuri”41. În spiritul aceleiaşi apo- funcţiune publică. În loc de libertate logii a convenţiilor fundamentale cu se vorbeşte numai de datorie, liber- caracter „metafizic” ale dreptului, el tate-funcţie sau solidaritate. Statul subliniază că „suveranitatea şi perso- cedează locul noţiunii largi, ce poate nalitatea sunt poate ficţiuni, dar atât spune şi cuprinde orice, de soli- de înrădăcinate […] încât părăsirea daritate”45. Mai important decât lor ar echivala cu dărâmarea statu- faptul că „realizările sale se reduc la lui”42. Implicaţiile autoritare ale complicate şi greoaie exprimări a demersului urmat de Duguit sunt ceea ce de mult era ştiut”46 e însă invocate ca inextricabil legate de acela că în scrierile respective abundă efectele lui anarhice, în virtutea „afirmaţiile categorice, dogmatice, faptului că „sub cuvântul înlăturării repetarea anumitor formule, valoarea suveranităţii, apare” în fapt, din ma- magică acordată unor cuvinte. tricea filosofiei legitimate ca dispo- Generalizări rapide, prezentări sub zitiv emancipator, tocmai „generali- formă de adevăruri definitive şi zarea ei. De unde era o excepţie, obiective a unor simple vederi şi încredinţată statului care o exercita în tendinţe personale”47. Decurge de aici condiţii de control solemn, rar şi o clasificare de ansamblu a noilor măsurat, stă acum la îndemâna oricui. teoreticieni ai dreptului printre „au- Individul nu mai poate opune nimic torii europeni care proclamă moartea dreptului obiectiv”43. spiritului occidental”. Rezonând cu Argumentaţia în favoarea aspecte- apologia civilizaţiei apusene formu- lor de substanţă ale viziunii juridice lată de Henri Massis, suporterul clasice este avansată de Steinhardt în român al valorilor clasice afirmă că conjuncţie cu o pledoarie pentru printre cei pasibili de o asemenea clasicismul cugetării şi al scriiturii, caracterizare intră „Duguit şi juriştii iar combinaţia de dezagregare socială care se îndoiesc de puterea noţiunilor şi îngustare a libertăţii individuale occidentale. Căci a lupta în contra percepută a decurge din noile curente conceptelor, a abstracţiunilor, nu e este asociată cu degenerarea stilistică decât a reveni la Orient, care nu le şi cu artificiul terminologic. Expri- înţelege şi nu le posedă. Sau lupta mându-şi credinţa că „procedurile contra personalităţii individuale, ce e stilistice ale noilor tendinţe juridice de nu negarea noţiunii esenţiale a sunt condamnabile”, pentru că Occidentului?”48. „deseori sub termenii noi apar tot Ofensiva demolatoare a lui lucruri vechi”44, Steinhardt arată că în Steinhardt nu reprezenta o mani-

100 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială festare izolată în mediul academic considerente sociologice. Principiile românesc al momentului. Dizertaţia kantiene sunt reiterate şi cu această sa este sprijinită de o prefaţă în limba ocazie, spunându-se că „imaginea a franceză a lui Julien Bonnecase ceea ce există sau a ceea ce facem în (membru corespondent al Academiei realitate nu conţine nici o desluşire Române, rival şi fost coleg al lui despre ceea ce trebuie să facem, ca o Duguit la Universitatea din obligaţie, sau despre ceea ce avem Bordeaux, el însuşi vechi oponent al dreptul să facem în relaţie cu alţii”50. noilor tendinţe din drept), unde Suveranitatea este definită pe această simpatia faţă de proaspătul absolvent bază ca o sumă de drepturi şi obli- este exprimată împreună cu preţuirea gaţii, pentru a se conchide: „Nu faţă de coordonatorul său din ţară, putem concepe drepturile şi obliga- Mircea Djuvara. Faptul că mai ţiile fără un subiect căruia să le vârstnicul profesor al Universităţii atribuim. Acest subiect este statul. din Bucureşti se regăseşte şi ca Orice subiect titular de drepturi şi îndrumător al tezei despre „limitele obligaţii este o persoană juridică. Nu puterii statului” susţinută în 1937 şi este deci justificat să îi negăm în cadrul aceleiaşi instituţii de către statului personalitatea juridică”51. Emanuel Neuman nu trebuie văzut doar ca un efect de circumstanţă al Instituţionalismul şi dreptul strânsei prietenii dintre cei doi tineri. obiectiv, suveranitatea legală şi Campania individualistă şi anti- cea politică etatistă a lui Neuman face incursiuni şi în domeniul mai restrâns al Unul dintre documentele din inovaţiilor juridice discutat de epocă foarte des citate pentru a se da camaradul său, pe baza unor pre- mărturie despre impactul teoriei ferinţe filosofice comune. Numele lui franceze a federalismului sindicalist Duguit apare şi aici (ca „juriscon- pe plan internaţional este articolul din sultul cu cea mai mare influenţă din 1932 al lui Harold J. Laski (militant secolul nostru”49), el făcând de fapt şi al „socialismului de ghildă” şi al obiectul unor departajări, e drept că reconstruirii statului pe baze plura- mai circumspecte, ale lui Djuvara liste din Anglia începutului de secol însuşi. Cu doar un an înaintea XX52), unde se spune că „influenţa primului dintre cele două doctorate, lui Duguit asupra generaţiei sale acesta participase la un volum poate fi asemuită cu cea exercitată omagial dedicat juristului Paul de Spiritul legilor cu două secole Negulescu printr-un articol intitulat înainte”, în ambele cazuri „discipoli grăitor „Reflecţii asupra problemei şi adversari deopotrivă fiind obligaţi suveranităţii şi a realităţii juridice a să îşi adapteze concepţiile la noua statului”, în cuprinsul căruia ambele perspectivă”53. Textul a apărut în concepte sunt validate prin opoziţie primul număr din 1932 al unei reviste faţă de revizionismul nutrit de franceze de specialitate, ca piesă a

101 POLIS unui amplu grupaj dedicat celui ce dominantă sindicalistă ale filosofului beneficiază de o asemenea compa- găzduit peste câţiva ani în paginile raţie. În acelaşi număr al perio- Arhivei… lui Gusti sunt plasate de dicului, sociologul român Dumitru această dată sub o rubrică gene- Drăghicescu figurează cu o serie de ralizatoare, dar ilustrată în modul cel reflecţii despre relaţia dintre „drept, mai nemijlocit de către Emmanuel morală şi religie”, consonante cu Lévy60, un alt reprezentant al drep- lucrările sale de anvergură din anii tului socializant, prezent şi cu o respectivi menite să realizeze o scurtă prefaţă în corpul volumului (şi fuziune între crezul socialismului asumat deci de Barasch ca principal liberal54 şi valorile creştine55 şi înche- inspirator, înainte de a se număra iate prin aserţiunea că „dreptul se printre numele invocate cu insistenţă profilează ca o modalitate empirică în retrospectivele critice ale lui sau o forţă socială care, în concurenţă Steinhardt de la 1936). cu religia, asigură, într-o manieră Caracterizat de un comentator din concretă, evoluţia umanităţii către anii 1920 ca „socialist doar prin divin”56. Este poate semnificativ că accident”61, Lévy îşi prezintă demer- intervenţia este publicată în afara sul ca oferind „o explicaţie juridică a grupajului menţionat şi nu cuprinde socialismului”, preconizat să se nici o referire la personajul omagiat instaureze treptat prin „absorbţia (altminteri caracterizat, uneori, ca un drepturilor capitalului de către drep- „pluralist de factură liberal- turile muncii”62. Procesul respectiv socialistă”57). decurge din altul, mai fundamental, Prin contrast, un important de „construcţie socială a dreptului”63, tovarăş de drum al lui Drăghicescu al cărui principal resort este repre- pe drumul politicii sociale din zentat de înrădăcinarea regulilor de România poate fi regăsit printre cei drept în convenţii sociale aflate în mai consecvenţi exponenţi ai continuă schimbare ca o consecinţă a domeniului din Europa epocii transformărilor suferite de convin- îndrituiţi să îşi revendice ideile lui gerile nutrite în legătură cu ele de cei Duguit ca fundament doctrinar al implicaţi. Rezumată prin teza potrivit activităţii practice. Este vorba despre căreia „credinţa creează dreptul”64, Marco I Barasch, jurist cu un pal- gândirea lui Lévy conduce către mares prodigios de popularizator al imaginea relaţiilor juridice ca o dreptului muncii în anii 1920 şi după juxtapunere de obligaţii reciproce sau aceea58, dar şi autor al unei dizertaţii creanţe, cu semnificaţia particulară că doctorale susţinute şi publicate la „forma pe care o adoptă în prezent Paris, în 1923, şi tratând despre capitalismul este cea a dreptului de „socialismul juridic şi influenţa sa creanţă, el prezentându-se, în plus, nu asupra dreptului public din Franţa la sub forma creanţelor individuale ci sfârşitul secolului al XIX-lea şi în sub cea a creanţelor colective ale secolul XX”59. Preocupările cu capitaliştilor”. Altfel spus, „toţi cei

102 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială care, asemeni comercianţilor sau dreptului social70, oferind în nume- oamenilor de afaceri, posedă ceva, au roasele sale lucrări o sistematizare în mod mai mult sau mai puţin consecventă a principiilor şcolii71. Cu constant datorii, ceea ce înseamnă că o carieră îndelungată (dispărut în valoarea bunurilor în cauză le 1965)72 şi ca atare angajat în dezba- aparţine în parte sau în întregime terea despre condiţionările sociale ale altora”65. Aceasta conduce la înlo- construcţiilor legale şi în orizontul cuirea treptată a drepturilor de pro- lumii postbelice, Gurvitch avea să prietate prin valori diseminate în revină în mod repetat asupra istoriei corpul social66, cu consecinţa că intelectuale a domeniului, cu depar- sistemul capitalist „se apropie de tajări corespunzătoare faţă de expo- sfârşit ca efect al evoluţiei econo- nenţii ei succesivi. O carte a sa din mice”. Aşa cum se explică, „în regi- 1947, rezultată din contactul cu me- mul burghez drepturile individuale diul academic american şi publicată pierd teren în favoarea noilor în cadrul unei colecţii consacrate instituţii ale dreptului colectiv”, şi „sociologiei şi reconstrucţiei sociale” pentru a se „putea conserva […] (ea însăşi înfiinţată de Karl avantajele dreptului individualist, se Mannheim în continuarea propriei face recurs la ficţiunea personalităţii sale abordări a aceloraşi deziderate morale, formulă ingenioasă menită să de renovare a societăţii globale73), permită unei mici minorităţi să îşi conţine judecăţi critice şi corelaţii însuşească beneficiile producţiei istorice care se suprapun parţial cu colective”67. Însă „în faţa creanţei cele schiţate mai devreme de colective a capitalului se formează Steinhardt şi de Neuman. Teoreti- creanţa colectivă a muncii”68, cu cianul federalismului sindicalist şi cel rezultatul evoluţiei spre socialism. al socialismului juridic sunt plasaţi Critica sarcastică a lui Steinhardt aici printre antecesorii disciplinei în rezumă şi ea acelaşi raţionament, curs de reconfigurare a „sociologiei pornind de la faptul că pentru Lévy dreptului”, într-o serie unde se mai „dreptul e creat de credinţa socială” inserează şi numele contemporanului şi degajând implicaţiile: „Dreptul lor Maurice Hauriou, reţinut de fiind o religie, creanţele depind de autorii români din anii 1930 ca unul credinţe. Adică dreptul tău este dintre cei mai importanţi inspiratori existenţa credinţei altuia în credinţa ai adversităţii lor faţă de orientările ta. Capitaliştii au un drept de creanţă pernicioase74. colectiv. În faţa lor stă creanţa Departajarea lui Gurvitch faţă de colectivă a muncitorilor”69. figurile dominante ale dreptului so- Nu Duguit sau Lévy, ci juristul, cial din deceniile de dinaintea celui filosoful şi sociologul francez de de-al Doilea Război Mondial sunt origine rusă Georges Gurvitch este neechivoce. În ce-l priveşte pe descoperit de Steinhardt ca cea mai Duguit, clasificat altundeva ca un completă întruchipare a tendinţelor semi-corporatist cu vederi clar

103 POLIS diferenţiate în această privinţă faţă de teoretician „capabil să reconcilieze mai proeminenta interpretare fascistă filosofia dreptului şi sociologia drep- a corporatismului75, se arată că atunci tului fără să le confunde”, edificând o când neagă „existenţa drepturilor sinteză „idealist-realistă” prin opo- subiective cu scopul de a putea ziţie cu „senzualismul realist al lui sublinia că este imposibil ca legea să Duguit şi cu idealismul subiectivist al fie abstrasă din realitatea socială, […] lui Lévy”80 şi reînnodând astfel firul este împins spre a elimina una dintre strădaniilor de aceeaşi natură ale lui cele mai importante sectoare ale chiar Durkheim (apreciere consonantă cu acelei realităţi şi ale universului legii ale altor exegeţi, înclinaţi să vadă în ce îi este ataşat: anume, sectorul opera lui Duguit o caricatură a suprastructurilor organizate”76. Cât inspiraţiei preluate de la pontiful despre Lévy, este dezvăluit felul cum sociologiei81). Din abordarea „institu- „se concentrează aproape în între- ţionalistă” a surselor dreptului ela- gime asupra problemelor legate de borată de Hauriou82, Gurvith preia geneza legii”, cu rezultatul că rudimentele concepţiei sale, constru- „descrie transformările recente sufe- ită treptat83 despre distincţia dintre rite de drept prin raportare la variaţi- „suveranitatea politică”, monopoli- ile credinţelor colective. Cu alte, zată de stat în baza monopolului său cuvinte, el analizează evoluţia pre- asupra mijloacelor de constrângere, şi zentă a psihologiei colective a „suveranitatea legală”, deţinută de dreptului”77. Iar „această preocupare stat doar în acelaşi grad ca şi de alte unilaterală pentru psihologia grupuri sociale84. colectivă, […] cu ignorarea tuturor Contrapus adesea lui Duguit în conflictelor dintre diversele niveluri epocă85 şi mai târziu86, dar şi con- ale realităţii sociale şi juridice (mai sacrat în termeni mai generali ca un ales dintre suprastructuri organizate critic al doctrinelor „obiectiviste” – în şi infrastructuri cu caracter spontan) această privinţă furnizându-le unor îl face să ignore formele complexe şi continuatori ca Steinhardt temeiurile variate de echilibru stabilite între comparaţiei dintre perspectiva lui principiile dominaţiei şi cele ale Duguit şi cea a lui Kelsen, menţio- colaborării”78. În ultimă instanţă, nată anterior87–, Hauriou a revendicat erorile provin din felul cum Lévy veracitatea unei versiuni subtile de „exagerează teza lui Durkheim şi „realism” în chestiunea relaţiei dintre Saint-Simon despre transformarea dreptul public şi stat88, aptă să con- statului într-o agenţie care admi- ducă spre distincţia dintre cele două nistrează fără să guverneze, mergând niveluri ale suveranităţii (reţinută de atât de departe încât să îl identifice cu Gurvitch) pe baza viziunii sale despre toate relaţiile sociale generatoare ale variatele tipuri de instituţii produse dreptului”79. de viaţa socială ca spaţii ale codifi- Contradicţiile celor doi sunt cării legislative în spirit cutumiar şi depăşite de Hauriou, indicat ca un despre stat ca o instituţie de rang

104 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială superior. El afirmă că „în măsura în poate fi corelat cu un episod al vieţii care o organizaţie se întregeşte şi se intelectuale româneşti din deceniul perfecţionează prin stabilirea unui anterior. La vremea când Steinhardt echilibru intern, ea devine obiectul şi Neuman pledau cauza indivi- unui asentiment, nu doar printre cei dualismului juridic şi a liberalismului din interior, dar şi în rândul celor din clasic împotriva dreptului social şi a acelaşi mediu social”, deci „în acel corelaţiilor sale etatiste,ei deveniseră moment, […] organizaţia socială colegi cu E. A. Poulopol (avocatul de devine o instituţie cutumiară”. Pro- la 1930 al doctrinei lui Duguit) pe cesul de instituţionalizare al inter- platforma tentativei de relansare a acţiunilor sociale este explicitat prin filosofiei şi practicii liberale puri- precizarea că „o organizaţie socială ficate de impurităţi şi derapaje devine durabilă, capabilă deci să îşi falsificatoare dirijată de George Strat, conserve forma specifică în ciuda din 1933, în jurul revistei Libertatea schimbării continue a materialului (unde pot fi regăsiţi cu opinii foarte uman pe care îl conţine, atunci când asemănătoare91). S-ar putea spune că, este instituită, cu alte cuvinte atunci în cazul lui Poulopol, postura când pe de o parte ideea directoare, respectivă presupunea abandonarea prezentă în cadrul ei din momentul completă a atitudinii de apărător al constituirii, îşi subordonează structu- federalismului sindicalist şi al sur- rile de putere graţie echilibrului selor sale filosofice, iar o intervenţie stabilit între organele şi forţele com- a sa din 1935 – apărută, alături de ponente, iar pe de altă parte acelaşi textul lui Mircea Djuvara citat mai sistem de idei şi de forţe este sus, cu ocazia sărbătoririi lui Paul consacrat, în forma sa specifică, prin Negulescu – pare să depună o măr- consimţământul membrilor instituţiei, turie în acest sens. Îl descoperim aici precum şi ai mediului social”89. Iar pe Poulopol cu un articol despre „dintre toate instituţiile pe care viaţa „ideea liberalismului în opera juridică socială le-a produs, cea mai eminentă a lui Maurice Hauriou”, unde perso- este a statului”, a cărui particularitate najul comentat este descris ca „un rezidă în faptul că întrupează novator intrepid în cercetările sale, „guvernământul central al unei dar în acelaşi timp un conservator naţiuni şi dezvoltă, în cadrul celei din ferm”, prin aceasta acţionând ca urmă, întreprinderile domeniului „doctrinarul a ceea ce am putea numi public”90. un «stat burghez», adică un stat echilibrat, stabil, organizat în funcţie Principiile doctrinare în de orientările politice şi de nevoile acţiunea socială economice ale cetăţenilor, şi în cadrul căruia legile asigură ordinea”. Elo- Acordul stabilit în anii 1940 între giul înclinaţiilor liberale ale lui Gurvitch şi Hauriou asupra unila- Hauriou include însă şi o critică teralităţii vederilor lui Duguit şi Lévy pasageră a rivalului său, elogiat şi el

105 POLIS cu cinci ani înainte, cu observaţia că industria în ansamblul său sau o „atunci când Duguit a scris că o întreprindere anume –, în cuprinsul populaţie amorfă, sub conducerea cărora sunt prezente ambele părţi unui mic tiran, constituie un stat, contractante”95). Avem de-a face cu Hauriou s-a indignat, căci o aseme- un discurs foarte diferit de cel al lui nea populaţie ignoră elementele Steinhardt, acesta din urmă fiind esenţiale ale statului, anume echili- predispus să sublinieze în registrul brele, separaţiile şi libertăţile”92. ororii şi deriziunii dezbaterea despre Poulopol subscrie aici implicit contractul colectiv ca pe o chin- dedicaţiei autografe de pe exemplarul tesenţă a vacuităţii şi artificialităţii din teza de doctorat a lui Steihardt dreptului social, arătând astfel cum disponibil în biblioteca Academiei respectiva formă de acord cu con- Române: „Domnului profesor G. secinţe legale este „cea mai celebră Strat, care apără cu atâta strălucire creaţie a dreptului social şi munci- proprietatea, libertatea, iniţiativa, toate toresc [şi] constă într-o explicaţie elementele civilizaţiei, împotriva bar- nouă a unui fenomen juridic curios bariei socializante”. Să constituie (valoarea obligatorie a unui acord oare aceasta – în conjuncţie cu încheiat între un grup de lucrători şi disocierile lui Gurvitch – proba un grup de patroni pentru cei ce nu decisivă pentru falimentul filosofiei l-au semnat)”96. Situate în dezacord juridice percepute ca suportul cel mai cu stăruitoarele eforturi din epocă de de nădejde al reformei sociale în adaptare românească şi de împămân- epoca de după Marele Război? tenire a formei juridice controver- În 1931, Gurvitch credea că sate97 legiferată la noi în 1929 dar „dezvoltarea convenţiilor colective sporadic aplicată (înainte de a fi [de muncă] ridică probleme ce apar implementată în versiunea comu- ca insolubile din perspectiva indivi- nismului98), astfel de aprecieri nu se dualismului juridic şi a reversului armonizează nici cu reconstituirile său, etatismul”93, adăugând că „prima istorice ale dezvoltării politicii particularitate [a lor], anume anga- sociale în spaţiul francez99 şi pe plan jarea simultană a totalităţii membrilor mondial, la cumpăna secolelor XIX [unei părţi contractante] şi a fiecăruia şi XX. din ei separat reprezintă, ea însăşi, o După ce rezumă credinţa lui dificultate insurmontabilă pentru Duguit că transformările în curs toate concepţiile bazate pe vechile trebuie desluşite prin constatarea că categorii ale dreptului roman”94 (cu „un sistem juridic de ordin realist şi explicaţia că „aplicând teoria institu- socialist se substituie unuia metafizic ţiilor-grupuri la problema alcătuirii şi individualist”, sau altfel spus convenţiilor colective, Maurice „libertăţii-drept i se substituie liberta- Hauriou a ajuns la concluzia că tea-funcţie socială”, Barasch rela- dreptul constituit astfel […] se degajă tează cum „această idee a inspirat”, din instituţiile preexistente – fie ele în contextul francez, „legea din 12

106 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială iunie 1893 pentru igiena şi securi- pentru cartea unui autor înfăţişat de el tatea muncitorilor în stabilimentele ca „un antiintervenţionist fervent”104 industriale, legile din 8 iulie 1890, 25 ne previne şi ea împotriva simplifi- martie 1901, 9 mai 1905, 23 iulie cărilor clasificatoare abuzive. Dema- 1907 şi 12 martie 1910 asupra securi- rajul românesc al statului bunăstării tăţii muncitorilor, legea Millerand din s-a nutrit din surse ideologice com- 1910 prescriind durata muncii de 10 pozite105, iar vederile unor Duguit şi ore în întreprinderile unde adulţii, Lévy, la fel ca şi ale unor Hauriou şi minorii şi femeile lucrează în comun, Gurvitch, ilustrează foarte convin- legea din 23 aprilie 1919 ce limitează gător consideraţiile lui Karl Popper durata muncii la 8 ore în întreprin- despre teoriile eronate acţionând de-a derile industriale şi comerciale”100. lungul unor îndelungate perioade de Cu siguranţă că, dacă ar fi fost timp ca factori de sprijin al unor alcătuite cu mai multă scrupulozitate idealuri binefăcătoare106. în privinţa exigenţei de clarificare a Vicisitudinile suferite de ideile relaţiei dintre teorie şi practică, din această specie atunci când retrospectivele româneşti101 ale evo- funcţionează ca simboluri şi repere luţiilor legislative şi instituţionale de istorice în orizontul unor epoci ulte- acelaşi fel ar fi fost îndrituite să rioare se aseamănă cu metamorfozele includă şi ele ideile unor Duguit sau înregistrate de ele ca actori ai Lévy, deopotrivă ca factori stimula- schimbării în propriile lor epoci. tori şi ca dispozitive legitimatoare. Federalismul sindicalist a figurat ca o Altminteri, dacă este adevărat că o nervură din evantaiul teoriilor poli- revistă de politică socială putea tice „pluraliste” (referitoare la rela- zugrăvi periodicul cu orientare libe- ţiile dintre individ, grupul social şi rală clasică al lui Strat, în 1935, ca pe stat) din spaţiul francez107, iar acestea o redută plutocratică şi o unealtă s-au interpenetrat cu şcoli de gândire antimuncitorească102 (părând să con- înrudite britanice108 şi germane109, firme, astfel, mesajul lui Steinhardt şi participând, de asemenea, la diversi- Neuman, întărit de rezervele lui ficarea investigaţiilor cu premise Djuvara şi de retractările lui Poulopol, filosofice foarte diverse şi menite să că valorile liberale apărate de ei nu descopere cele mai potrivite mijloace puteau fi conciliate cu direcţia socială de a contracara dislocările şi tensiu- a dreptului), o atât de tranşantă nile sociale asociate schimbării delimitare istorică dintre cele două economice moderne, răspândite în curente devine imposibilă atunci întreaga lume europeană şi nord- când vedem cum redactorul-şef de atlantică110 Inaugurat la momentul la Libertatea a luat parte în mod activ 1900 de către savantul jurist şi istoric la reajustarea raporturilor dintre F. W. Maitland sub influenţa concep- capital şi muncă în România103. ţiei germane despre diferenţele dintre Priveliştea lui Duguit scriind în dreptul roman universalist şi cel na- preajma morţii o prefaţă călduroasă ţional al comunităţilor autonome111,

107 POLIS episodul britanic de teoretizare venţa franceză înrudită – mai intens politică şi juridică strâns asociat cu polarizată între opţiunea anarhistă şi pledoariile lui Duguit s-a încheiat cea a autoritarismului corporatist114 – abrupt, atunci când influentul inte- posedă şi ea o relevanţă revigorată lectual public Ernest Barker a din aceleaşi motive, dar şi în relaţie subliniat complicităţile tradiţiei inte- cu dezbaterile despre administrarea lectuale importate câteva decenii mai multiculturalismului în formula drep- devreme cu ideologia nazismului turilor colective. Interferenţele şi aflat în ascensiune112. Memoria lui conexiunile româneşti ale curentelor şi-a putut însă dezvălui recent noi de gândire de acum un secol, ilustrate înţelesuri, în contextul preocupărilor şi în paginile Arhivei pentru ştiinţa şi de remodelare a structurilor sociale şi reforma socială, nu pot decât să instituţionale intermediare pe fun- participe la amplificarea unor ase- dalul globalizării neoliberale113. Sec- menea semnificaţii reînnoite.

Note

1 N. Ghiulea, „Legi pentru schimbarea 3, nos. 2-3, 1921, pp. 161-209; Albert unor articole din legea pentru Thomas, „Le Bureau International du organizarea meseriilor, creditului şi Travail”, în AŞRS, vol. 5, nos. 3-4, asigurărilor muncitoreşti”, în Arhiva 1924, pp. 281-287; D. pentru ştiinţa şi reforma socială (în Constantinescu, „Charta Muncii continuare AŞRS) vol. 1, no. 1, 1919, italiană”, în AŞRS, vol. 7, nos. 1-2, pp. 211-216 ; A. Gusti, „Reforme 1927-1928, pp. 174-179; Idem, muncitoreşti”, în AŞRS, vol. 1, nos. 2- „Conferinţa Internaţională a Muncii”, 3, 1919, pp. 449-464. în AŞRS, vol. 7, nos. 3-4, 1927-1928, 2 A. Gusti, „Aspectul social al pp. 544-557. contractului colectiv de muncă”, 5 I. Răducanu et al., Zece ani de în AŞRS, vol. 1, nos. 2-3, 1919, pp. politică socială în România, 1920- 540-546. 1930, Eminescu S. A., Bucureşti, 3 N. Ghiulea, „Politica socială”, în 1930. AŞRS, vol. 2, nos. 1-3, 1920, pp. 115- 6 G. Taşcă et al., Un deceniu de 137; Ion Dacu, „Ideea muncii politică socială românească, f. e., obligatorii”, în AŞRS, vol. 3. no. 4, Bucureşti, 1930. 1921, pp. 467-470; M. Sanielevici, 7 (Ion Răducanu în) „Sărbătorirea „Două atitudini în politica socială solemnă a primei decade de existenţă românească”, în AŞRS, vol. 3, nos. 2- şi activitate a Organizaţiei 3, 1921, pp. 302-309; N. Ghiulea, Internaţionale a Muncii”, în D. Gusti „Aplicarea duratei muncii de 8 ore în et al., Organizaţia Internaţională a România”, în AŞRS, vol. 5, nos. 3-4, Muncii. Zece ani de activitate, Ed. 1924, pp. 441-447; Institutului Social Român, Bucureşti, 4 (nesemnat) „Organizarea muncii în 1931, pp. 10-11. Rusia după revoluţie”, în AŞRS, vol.

108 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

8 E. A Poulopol, „Natura şi opera Macmillan, Basingstoke, 2000, pp. juridică a Organizaţiei Internaţionale 101-124. a Muncii”, în D. Gusti et 19 Gaston Marin, La révolte des faits al., Organizaţia Internaţională a contre le Code, Bernard Grasset, Muncii. Zece ani de activitate, Ed. Paris, 1920, pp. 163-168. Institutului Social Român, Bucureşti, 20 Léon Duguit, „Objective Law ”, 1931, în Columbia Law Review, vol. 20, no. 9 Idem, „Aspectele fundamentale ale 8, 1920, pp. 817-831. doctrinei lui Léon Duguit”, în AŞRS, 21 Idem, Traité de droit constitutionnel, vol. 9, nos. 1-3, 1930-1931, p. 302. vol. 1: Théorie générale de l’état, 10 D. Gusti, „Comunism, socialism, Fontemoing, Paris, 1911, p. 12. anarhism, sindicalism şi bolşevism. 22 Idem, Les transformations du droit Clasificarea sistemelor privitoare la public, Librairie Armand Colin, Paris, societatea viitoare”, în AŞRS, vol. 2, 1913, p. 279. nos. 1-3, 1920, pp. 329-334; Jeremy 23 Ibid., p. XIX; Idem, „The Concept of Jennings, Syndicalism in France: a Public Service”, în Yale Law Journal, Study of Ideas, Palgrave Macmillan, vol. 32, no. 5, 1923, pp. 425-435. Basingstoke, 1990, pp. 11-113. 24 Poulopol, „Aspectele fundamentale 11 Gusti, „Comunism, socialism, ale doctrinei lui Léon Duguit”, p. anarhism, sindicalism şi bolşevism”, 277-278. p. 333. 25 Ibid., pp. 279-280. 12 H. S. Jones, The French State in 26 Ibid., p. 283. Question. Public Law and Political 27 Ibid., pp. 290, 293. Argument in the Third Republic, 28 N. Steinhardt, Principiile clasice şi Cambridge University Press, noile tendinţe ale dreptului Cambridge, 1993, pp. 159-180. constituţional. Critica operei lui Léon 13 Léon Duguit, „Le syndicalisme en Duguit, Editura „Curierul Judiciar” S. France”, în AŞRS, vol. 7, nos. 1-2, A., Bucureşti, 1936, pp. 89-90. 1927, p. 7. 29 Ibid., p. 22. 14 Ibid., p. 8. 30 Idem, Dreptul social. Pretenţii şi 15 Idem, Les transformations générales iluzii, Tipografia „Caragiale”, du droit privé depuis le Code Bucureşti, 1936, pp. 35-36. Napoleon, Félix Alcan, Paris, 1912. 31 Ibid., p. 40. 16 Idem, Le droit social, le droit 32 Ibid., p. 34. individuel et la transformation de 33 Ibid., pp. 41-42. l’état, deux. ed., Félix Alcan, Paris, 34 Idem, Principiile clasice, p. 54. 1911, p. II. 35 Ibid., p. 87. 17 Ibid., p. 122. 36 Ibid., p. 57. 18 J. E. S. Hayward, „Solidarist 37 Hans Kelsen, Introduction to the Syndicalism: Durkheim and Duguit”, Problems of Legal Theory, transl. by part I, în Sociological Review, vol. 8, Bnnie Litschewski and Stanley L. no. 1, 1960, pp. 17-36; part II, Paulson, Claredon Press, Oxford, în Sociological Review, vol. 8, no. 2, 1992; Gerhard Donhauser, „The State 1960, pp. 185-202; Cécile under the Rule of Law? The Laborde, Pluralist Thought and the Relationship of State and Law in the State in Britain and France, Work of Hans Kelsen and Georg

109 POLIS

Jellinek”, in Ian Bryan et al., Société des Nations et son idéologie: eds., The Reconstruction of the le Neo-Christianisme, Marcelle Juridico-Political. Affinity and Lesage, Paris, 1929; Idem, Verité et Divergence in Hans Kelsen and Max revelation, Félix Alcan, Paris, vol. 1- Weber, Routledge, New York, 2016, 2, 1934. pp. 125-139. 56 Idem, „Droit, morale et religion”, 38 Steinhardt, Principiile clasice, p. 66- în Archives de philosophie du droit et 67. de sociologie juridique, vol. 1, no. 1- 39 Ibid., p. 54. 2, 1932, p. 245. 40 Ibid., loc. cit. 57 Hayward, „Solidarist Syndicalism: 41 Ibid., pp. 82-83. Durkheim and Duguit”, part II, p. 42 Ibid., p. 31. 185. 43 Ibid., p. 32. 58 Marco I. Barasch, „Politica socială. A 44 Ibid., p. 25. X-a conferinţă internaţională a 45 Ibid., pp. 33-34. muncii”, în Buletinul Uniunii 46 Ibid., p. 28. Camerelor de Comerţ şi de Industrie, 47 Ibid., p. 25. vol. 2, no. 7, iulie 1927, pp. 226-277; 48 Ibid., p. 98. Idem, „Legislaţia muncii în România. 49 Emanuel Neuman, Limitele puterii Mişcarea legislativă de după război”, statului. Teză de doctorat, în Gazeta meseriilor, vol. 1, no. 4, 18 Universitatea din Bucureşti, noiembrie 1929, p. 1; Idem, „Noi Facultatea de Drept, Bucureşti, 1937, orientări în politica socială p. 108. contemporană”, în Revista de studii 50 Mircea Djuvara, „Réflexions sur le sociologice şi muncitoreşti, vol. 4, no. problème de la souveraineté et sur la 14, mai 1937, pp. 13-17. réalite juridique de l’état”, în 59 Idem, Le socialisme juridique et son Mélanges Paul Negulesco, Monitorul influence sur l’évolution du droit civil Oficial şi Imprimeriile Statului, en France à la fin du XIXe siècle et Bucureşti, 1935, p. 230. au XXe siècle, Les Presses 51 Ibid., p. 237. Universitaires de France, Paris, 1923. 52 The Pluralist Theory of the State. 60 Carlos Miguel Herrera, „Le Selected Writings of G. D. H. Cole, J. socialisme juridique d’Emmanuel N. Figgis and H. J. Laski, ed. by Paul Lévy”, în Droit et société, nos. 56-57, Q. Hirst, Routledge, London, 1989. 2004, pp. 111-128. 53 Harold J. Laski, „La conception de 61 Georges Ripert, „Le socialisme l’état de Léon Duguit”, în Archives de juridique d’Emmanuel Lévy” [1928], philosophie du droit et de sociologie în Emmanuel Lévy, Les fondements juridique, vol. 1, nos. 1-2, 1932, p. du droit, Félix Alcan, Paris, 1933, p. 121. 103. 54 D. Drăghicescu, „Burghezia şi 62 Emmanuel Lévy, La vision socialiste socialismul liberal”, în Dreptatea du droit, Marcel Giard, Paris, 1926, socială, vol. 1. no. 3, 15 februarie p. 106. 1923, p. 95. 63 Idem, „Construction sociale du 55 Idem, La nouvelle cite de Dieu, vol. droit”, în Revue philosophique de la I: La Voie, ou comment la France et de l’étranger, no. 111, philosophie de l’histoire justifie la janvier-juin 1931, pp. 161-163.

110 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

64 Edouard Lambert, „Préface”, în Broderick and Mary Welling, Lévy, La vision socialiste du droit, p. Harvard University Press, VII. Cambridge, Mass., 1970. 65 Lévy, La vision socialiste du droit, p. 83 Georges Gurvitch, „The Problem of 109. Social Law”, în Ethics, vol. 52, no. 1, 66 Idem, „La transition du droit a la 1941, pp. 17-40. valeur (essai de définitions)”, 84 Idem, Sociology of Law, pp. 115, în Revue de métaphysique et de 197-224. morale, vol. 19, no. 3, 1911, pp. 412- 85 Ch. Eisenmann, „Deux théoriciens du 416. droit: Duguit et Hauriou”, în Revue 67 Barasch, Le socialisme juridique, p. philosophique de la France et de 64. l’étranger, no. 110, juillet-décembre 68 Lévy, La vision socialiste du droit, p. 1930, pp. 231-279. 109. 86 Jones, The French State in Question, 69 Steinhardt, Dreptul social, p. 14. pp. 180-204. 70 Ibid., pp. 5-10. 87 Maurice Hauriou, „Le pouvoir, 71 Georges Gurvitch, Le temps présent l’ordre, la liberté et les erreurs des et l’idée du droit social, Librairie systems objectivistes”, în Revue de Philosophique J. Vrin, Paris, 1931. métaphysique et de morale, vol. 35, 72 Pauline McDonald, „The Legal no. 2, 1928, pp. 193-206. Sociology of Georges Gurvitch”, 88 Idem, „An Interpretation of the în British Journal of Law and Society, Principles of Public Law”, în vol. 6, no. 1, 1979, pp. 24-52. Harvard Law Review, vol. 31, no. 6, 73 Karl Mannheim, Man and Society in 1918, pp. 813-821; Idem, „The Two an Age of Reconstruction. Studies in Realisms”, în The French Institu- Modern Social Structure, Kegan tionalists, pp. 45-51. Paul, London, 1940. 89 Idem, Précis de droit constitutionnel, 74 Georges Gurvitch, Sociology of Law, deux. ed., Librairie du Recueil Sirey, Routledge, London, 1953 [1947], pp. Paris, 1929, p. 73. 96-116. 90 Ibid., p. 78. 75 Idem, „Groupement social et classe 91 E. A. Poulopol, „Politica anti- sociale”, în Cahiers internationaux de umanistă şi individul”, în Libertatea, sociologie, no. 7, 1949, p. 11. vol. 1, no. 2, 20 ianuarie 1933, pp. 76 Idem, Sociology of Law, p. 99. 21-22; N. Steinhardt, „Socialiştii 77 Ibid., p. 106. apărători ai libertăţii”, în Libertatea, 78 Ibid., p. 109. vol. 5. no. 9, 5 mai 1937, pp. 161- 79 Ibid., p. 109. 163. 80 Ibid., pp. 109-110. 92 E. A. Poulopol, „L’idee de libera- 81 Evelyne Pisier-Kouchner, „La lisme dans l’oeuvre juridique de sociologie durkheimienne dans Maurice Hauriou”, în Mélanges Paul l’oeuvre de Duguit”, în L’ année Negulesco, Monitorul Oficial şi sociologique. Troisième série, no. 28, Imprimeriile Statului, Bucureşti, 1977, p. 95. 1935, p. 607. 82 The French Institutionalists: Maurice 93 Gurvitch, Le temps présent et l’idée Hauriou, Georges Renard, Joseph T. du droit social, p. 27. Delos, ed. and transl. by Albert 94 Ibid., p. 29.

111 POLIS

95 Ibid., p. 39. memoriei?”, în Polis. Revistă de 96 Steindardt, Dreptul social, p. 19. ştiinţe politice, vol. 6. no. 4 (s. n.), 97 Gusti, „Aspectul social al contractului 2018, pp. 81-94 colectiv de muncă”; Constantin E. 106 Karl Popper, Conjectures and Sion, Convenţia colectivă de muncă, Refutations. The Growth of Scientific Tipografia „Cultura Românească”, Knowledge, Routledge, London, Iaşi, 1931. 2004 [1963], p. 10. 98 Ilie Ceauşescu, Din istoria 107 Julian Wright, H.S. Jones, eds., contractului colectiv în România, Ed. Pluralism and the Idea of the Politică, Bucureşti, 1970. Republic in France, Palgrave 99 Philip Nord, „The Welfare State in Macmillan, Basingstoke, 2012. France, 1870-1914”, în French 108 Laborde, Pluralist Thought and the Historical Studies, vol. 18, no. 3, State in Britain and France. 1994, pp. 821-838; Paul V. 109 David Runciman, Pluralism and the Dutton, Origins of the French Personality of the State, Cambridge Welfare State. The Struggle for Social University Press, Cambridge, 1997. Reform in France, 1914-1947, 110 Richard Bellamy, Liberalism and Cambridge University Press, Modern Society. A Historical Cambridge, 2002. Argument, The Pennsylvania State 100 Barasch, Le socialisme juridique, pp. University Press, University Park, 7, 76-77. Penns., 1992; Marc 101 Răducanu et al., Zece ani de politică Stears, Progressives, Pluralists, and socială în România; Taşcă et al., Un the Problem of the State. Ideologies deceniu de politică socială of Reform in the United States and românească. Britain, 1909-1926, Oxford 102 (nesemnat) „Practica socială. University Press, Oxford, 2002. Regimul democratic şi legislaţia 111 F. W. Maitland, State, Trust and muncii”, în Revista de studii Corporation, ed. by David Runciman sociologice şi muncitoreşti, vol. 2, and Mangus Ryan, Cambridge nos. 6-7, iunie 1935, pp. 32-36. University Press, Cambridge, 2003. 103 G. Strat, „Evoluţia dreptului de 112 Ernest Barker, „Introduction”, în Otto asociaţie în România, în ultimii zece von Gierke, Natural Law and the ani”, în Taşcă et al., Un deceniu de Theory of Society, 1500 to 1800, politică socială românească, pp. 25- transl. by Ernest Barker, Cambridge 48. University Press, Cambridge, 1934, 104 Léon Duguit, „Préface”, în Roger p. IX-XCI; Runciman, Pluralism and Cruse, L’hypertrophie de l’état, Félix the Personality of the State, pp. 64- Alcan, Paris, 1928, p. VII. 85. 105 Victor Rizescu, „Începuturile statului 113 David Nicholls, The Pluralist State. bunăstării pe filiera românească. The Political Ideas of J. N. Figgis Scurtă retrospectivă a etapelor unei and His Contemporaries, sec. ed., reconceptualizări”, în Studia Politica. Macmillan, Basingstoke, 1994, pp. Romanian Political Science Review, IX-XX. vol. 28, no. 1, 2018, pp. 35-56; 114 Laborde, Pluralist Thought and the „Liberalismul de stânga pe filiera State in Britain and France, pp. 9-18. românească. O victimă a politicii

112 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Bibliografie

BARASCH, Marco I., Le socialisme du droit et de sociologie juridique, juridique et son influence sur vol. 1, nos 1-2, 1932, p. 229-245. l’évolution du droit civil en France à DRĂGHICESCU, D., Verité et la fin du XIXe siècle et au XXe siècle, revelation, Félix Alcan, Paris, vol. 1- Les Presses Universitaires de France, 2, 1934. Paris, 1923. DUGUIT, Léon, Le droit social, le droit BARKER, Ernest, „Introduction”, în individuel et la transformation de Otto von Gierke, Natural Law and l’état, deux. ed., Félix Alcan, Paris, the Theory of Society, 1500 to 1800, 1911. transl. by Ernest Barker, Cambridge DUGUIT, Léon, Traité de droit University Press, Cambridge, 1934, constitutionnel, vol. 1: Théorie p. IX-XCI. générale de l’état, Fontemoing, Paris, BELLAMY, Richard, Liberalism and 1911. Modern Society. A Historical DUGUIT, Léon, Les transformations Argument, The Pennsylvania State générales du droit privé depuis le University Press, University Park, Code Napoleon, Félix Alcan, Paris, Penns., 1992. 1912. CEAUŞESCU, Ilie, Din istoria DUGUIT, Léon, Les transformations du contractului colectiv în România, Ed. droit public, Librairie Armand Colin, Politică, Bucureşti, 1970. Paris, 1913. DJUVARA, Mircea, „Réflexions sur le DUGUIT, Léon, „Objective Law”, problème de la souveraineté et sur la în Columbia Law Review, vol. 20, no. réalite juridique de l’état”, în Mélanges 8, 1920, pp. 817-831. Paul Negulesco, Monitorul Oficial şi DUGUIT, Léon, „The Concept of Public Imprimeriile Statului, Bucureşti, Service”, în Yale Law Journal, vol. 1935, pp. 227-243. 32, no. 5, 1923, pp. 425-435. DONHAUSER, Gerhard, „The State DUGUIT, Léon, „Préface”, în Roger under the Rule of Law? The Cruse, L’hypertrophie de l’état, Félix Relationship of State and Law in the Alcan, Paris, 1928, pp. V-XIV. Work of Hans Kelsen and Georg DUTTON, Paul V., Origins of the Jellinek”, în Ian Bryan et al., French Welfare State. The Struggle eds., The Reconstruction of the for Social Reform in France, 1914- Juridico-Political. Affinity and 1947, Cambridge University Press, Divergence in Hans Kelsen and Max Cambridge, 2002. Weber, Routledge, New York, 2016, EISENMANN, Ch., „Deux théoriciens pp. 125-139. du droit: Duguit et Hauriou”, DRĂGHICESCU, D., La nouvelle cite în Revue philosophique de la France de Dieu, vol. I: La Voie, ou comment et de l’étranger, no. 110, juillet- la philosophie de l’histoire justifie la décembre 1930, pp. 231-279. Société des Nations et son idéologie: The French Institutionalists: Maurice le Neo-Christianisme, Marcelle Hauriou, Georges Renard, Joseph T. Lesage, Paris, 1929. Delos, ed. and transl. by Albert DRĂGHICESCU, D., „Droit, morale et Broderick and Mary Welling, religion”, în Archives de philosophie

113 POLIS

Harvard University Press, Argument in the Third Republic, Cambridge, Mass., 1970. Cambridge University Press, GURVITCH, Georges, Le temps présent Cambridge, 1993. et l’idée du droit social, Librairie KELSEN, Hans, Introduction to the Philosophique J. Vrin, Paris, 1931. Problems of Legal Theory, transl. by GURVITCH, Georges, „The Problem of Bnnie Litschewski and Stanley L. Social Law”, în Ethics , vol. 52, no. Paulson, Claredon Press, Oxford, 1, 1941, pp. 17-40. 1992. GURVITCH, Georges, „Groupement LABORDE, Cécile, Pluralist Thought social et classe sociale”, în Cahiers and the State in Britain and France, internationaux de sociologie, no. 7, Macmillan, Basingstoke, 2000. 1949. LASKI, Harold J., „La conception de GURVITCH, Georges, Sociology of l’état de Léon Duguit”, în Archives de Law, Routledge, London, 1953 philosophie du droit et de sociologie [1947]. juridique, vol. 1, nos. 1-2, 1932, pp GUSTI, D., et al., Organizaţia 121-134. Internaţională a Muncii. Zece ani de LÉVY, Emmanuel, „La transition du activitate, Ed. Institutului Social droit a la valeur (essai de Român, Bucureşti, 1931. définitions)”, în Revue de métaphy- HAURIOU, Maurice, „An Interpretation sique et de morale, vol. 19, no. 3, of the Principles of Public Law”, 1911, pp. 412-416. în Harvard Law Review, vol. 31, no. LÉVY, Emmanuel, La vision socialiste 6, 1918, pp. 813-821. du droit, Marcel Giard, Paris, 1926. HAURIOU, Maurice, „Le pouvoir, LÉVY, Emmanuel, „Construction sociale l’ordre, la liberté et les erreurs des du droit”, în Revue philosophique de systems objectivistes”, în Revue de la France et de l’étranger, no. 111, métaphysique et de morale, vol. 35, janvier-juin 1931, pp. 161-163. no. 2, 1928, pp. 193-206. LÉVY, Emmanuel, Les fondements du HAURIOU, Maurice, Précis de droit droit, Félix Alcan, Paris, 1933. constitutionnel, deux. ed., Librairie MAITLAND, F. W., State, Trust and du Recueil Sirey, Paris, 1929. Corporation, ed. by David Runciman HAYWARD, J. E. S., „Solidarist and Mangus Ryan, Cambridge Syndicalism: Durkheim and Duguit”, University Press, Cambridge, 2003. part I, în Sociological Review, vol. 8, MANNHEIM, Karl, Man and Society in no. 1, 1960, pp. 17-36; part II, an Age of Reconstruction. Studies in în Sociological Review, vol. 8, no. 2, Modern Social Structure, Kegan 1960, pp. 185-202. Paul, London, 1940. HERRERA, Carlos Miguel, „Le MARIN, Gaston, La révolte des faits socialisme juridique d’Emmanuel contre le Code, Bernard Grasset, Lévy”, în Droit et société, nos. 56-57, Paris, 1920. 2004, pp. 111-128. MCDONALD, Pauline, „The Legal JENNINGS, Jeremy, Syndicalism in Sociology of Georges Gurvitch”, France: a Study of Ideas, Palgrave în British Journal of Law and Society, Macmillan, Basingstoke, 1990. vol.6, no. 1, 1979, pp. 24-52. JONES, H. S., The French State in NEUMAN, Emanuel, Limitele puterii Question. Public Law and Political statului. Teză de doctorat,

114 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Universitatea din Bucureşti, RIZESCU, Victor, „Liberalismul de Facultatea de Drept, Bucureşti, 1937. stânga pe filiera românească. O NICHOLLS, David, The Pluralist State. victimă a politicii memoriei?”, The Political Ideas of J. N. Figgis în Polis. Revistă de ştiinţe politice, and His Contemporaries, sec. ed., vol. 6. no. 4 (s. n.), 2018, pp. 81-94. Macmillan, Basingstoke, 1994. RUNCIMAN, David, Pluralism and the NORD, Philip, „The Welfare State in Personality of the State, Cambridge France, 1870-1914”, în French University Press, Cambridge, 1997. Historical Studies, vol. 18, no. 3, SION, Constantin E., Convenţia 1994, pp. 821-838. colectivă de muncă, Tipografia PISIER-KOUCHNER, Evelyne, „La „Cultura Românească”, Iaşi, 1931. sociologie durkheimienne dans STEARS, Marc, Progressives, Pluralists, l’oeuvre de Duguit”, în L’ année and the Problem of the State. sociologique. Troisième série, no. 28, Ideologies of Reform in the United 1977. States and Britain, 1909-1926, The Pluralist Theory of the State. Oxford University Press, Oxford, Selected Writings of G. D. H. Cole, J. 2002. N. Figgis and H. J. Laski, ed. by Paul STEINHARDT, N., Principiile clasice şi Q. Hirst, Routledge, London, 1989. noile tendinţe ale dreptului POPPER, Karl, Conjectures and constituţional. Critica operei lui Léon Refutations. The Growth of Scientific Duguit, Editura „Curierul Judiciar” S. Knowledge, Routledge, London, A., Bucureşti, 1936. 2004 [1963]. STEINHARDT, N., Dreptul social. POULOPOL, E. A., „L’idee de Pretenţii şi iluzii, Tipografia liberalisme dans l’oeuvre juridique de „Caragiale”, Bucureşti, 1936. Maurice Hauriou”, în Mélanges Paul TAŞCĂ, G., et al., Un deceniu de Negulesco, Monitorul Oficial şi politică socială românească, f. e., Imprimeriile Statului, Bucureşti, Bucureşti, 1930. 1935, pp. 587-607. WRIGHT, Julian, and H.S. RĂDUCANU, I., et al., Zece ani de Jones, eds., Pluralism and the Idea of politică socială în România, 1920- the Republic in France, Palgrave 1930, Eminescu S. A., Bucureşti, Macmillan, Basingstoke, 2012. 1930. *** Arhiva pentru ştiinţa şi reforma Revista de studii sociologice şi socială (1919-1921, 1924, 1927- muncitoreşti (1935, 1937). 1928, 1930-1931). RIZESCU, Victor, „Începuturile statului *** Buletinul Uniunii Camerelor de bunăstării pe filiera românească. Comerţ şi de Industrie (1927). Scurtă retrospectivă a etapelor unei *** Dreptatea socială (1923). reconceptualizări”, în Studia Politica. *** Gazeta meseriilor (1929). Romanian Political Science Review, *** Libertatea (1933, 1937). vol. 28, no. 1, 2018, pp. 35-56.

115 POLIS

116 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Statutul epistemologic şi ideologic al sociologiei în era bipolară

(Epistemological and ideological status of sociology in the bipolar era)

Ana-Maria AMBROSĂ

Abstract: During the Cold War, the themes and the methodology of Western sociology were seriously influenced by the realities of bipolarism. The researchers in this field focused on the new social movements (proletarian revolutions, anti- colonial national movements, migration, protests generated by environmental, feminist and pacifist themes), on the condition of the individual in the industrial society, on the power to influence the mass-media, on social stratification and its reproduction through education systems, etc. After 1948, with the instatement of pro-Soviet governments in East-Central European countries, sociology became the new science non grata. Less than a decade later, when the crimes and abuse of Stalin’s regime were unearthed, sociology re-emerges as a discipline of study, but its Marxist boundaries are clearly delimited, both in its research themes and methods and in its political engagements. Tolerated by the Party, sociology starts to analyse the socio- political, economic and cultural phenomena of the socialist world (rural-urban migration, work relations in industrial and agricultural environments, religiousness levels among Soviet peoples, youth problems, etc.).

Keywords: Cold War, political engagement, socialist world, sociology.

Introducere nizată de şcolile americane ale lui Merton şi Parsons şi adaptată, în În ultimii ani ai veacului XX, România, la studiul etnografic de când începeam să cunosc lumea cătreDimitrie Gusti) trăise un progres ştiinţelor sociale, aveam impresia că continuu, fără pagini sumbre de sociologia (consacrată academic în istorie intelectuală. Ştiam că destul de prima jumătate a secolului XIX, mulţi sociologi occidentali de după al graţie lui Comte, dezvoltată prin Doilea Război Mondial fuseseră, mai contribuţiile şcolii franceze durk- ales în Franţa, adepţii paradigmei heimiste, ale relaţionismului şi com- marxiste1, lucru care îmi întărea prehensivismului german, moder- ipoteza că regimurile comuniste

117 POLIS trebuie să fi avut constant şi influenţau serios statutul sociologiei; necondiţionat o atitudine pozitivă în dar trebuie observat că disciplina şi raport cu această ştiinţă. Ca argument instituţionalizările ei nu suportau în plus pentru ipoteza mea iniţială, în vreo „prigoană” din partea guver- mărturiile postcomuniste ale inte- nelor occidentale, aşa cum se lectualilor acestui domeniu nu întâmpla în spaţiul sovietic. Dimpo- regăsisem prea multe trimiteri la trivă, date fiind nevoile şi preo- „prigoana” suferită în anii de dicta- cupările vizând planificarea econo- tură (exceptând, desigur, impunerea mică a reconstrucţiei postbelice, generalizată a paradigmei materia- nevoile de protecţie socială din partea lismului dialectic şi istoric); puţinele statului orientat de ideologia inter- povestiri de acest gen puteau fi venţionistă (Welfare State), s-a con- amestecate cu uşurinţă printre nenu- statat o susţinere serioasă a dome- măratele – plângeri tardive” ale niului sociologiei, prin măsuri de intelighenţiei colaboraţioniste, dor- politică publică. Mai ales în deceniile nică să-şi dovedească disidenţa. şapte şi opt, sociologia înregistrează Cercetând însă istoria recentă a o adevărată epocă de glorie în Franţa, ştiinţelor din fostul lagăr comunist, Olanda, Germania, Italia etc., unde am descoperit că şi sociologia trecuse numărul absolvenţilor de sociologie prin purgatoriul dictaturii: fusese mai creşte exponenţial, iar contractele lor întâi etichetată ca – burgheză”, apoi cu organizaţii de stat sau private erau interzisă (promotorii ei fiind margi- foarte numeroase. nalizaţi, arestaţi sau chiar exter- Tematica şi metodologia sociolo- minaţi), pentru a reveni în scena giei occidentale au fost influenţate publică total remodelată, aservită foarte serios de realităţile bipola- muncii de partid. rismului. Cercetătorii acestui dome- niu s-au centrat pe noile mişcări Pluralismul paradigmelor în sociale (revoluţii proletare, mişcări sociologia occidentală naţionale anticolonialiste, migraţie – în special brain drain –, mişcări În perioada postbelică, sociologia protestatare generate de temele eco- occidentală a avut în mod firesc logiste, feministe şi pacifiste), pe creşteri şi descreşteri, reaşezări teo- condiţia individului în societatea retice şi ideologice, în condiţiile în industrială, pe puterea de influenţă a care Germania şi Italia ieşiseră de mass-media, pe stratificarea socială şi puţin timp din era fascismului (iar reproducţia ei prin sistemele de rănile provocate de acesta erau încă educaţie etc. Studiile lor, bazate pe deschise)2, Franţa era tulburată de analize empirice şi metodologii conflictul cultural dintre marxişti şi cvasi-pozitiviste (de factură ameri- existenţialişti, SUA erau marcate de cană), denotau un profund angaja- spaimele induse de mccarthy-ism etc. ment civic, fapt care le aşează în Aceste zbateri culturale şi ideologice balanţă cu cele din ştiinţele sociale

118 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială sovietice – expresie a tipului de condiţia de servantă a Partidului angajament social proletar. Comunist până la finele anilor ’80, Într-o sumară trecere în revistă a când obţine „eliberarea” ideologică paradigmelor sociologiei occidentale, graţie revoluţiilor anticomuniste. putem remarca – la fel ca în cazul De ce a fost considerată socio- pluralismului concepţiilor filosofice – logia o ştiinţă burgheză, care trebuia că specialiştii din Apus au frecventat combătută cu vigoare revoluţionară? concepţii variate: funcţionalismul3, Pentru a fi riguroşi în formularea individualismul metodologic4, anali- acestei întrebări, trebuie să facem za strategică5, acţionalismul6, interac- apel la Manualul popular de ţionalismul şi etnometodologia7, sociologie marxistă al lui Buharin dinamica habitusului8 etc. La fel de (1921). În conformitate cu spusele variate au fost şi ”câmpurile socio- ideologului moscovit, doar sociologia logice”: sociologia rurală şi cea ur- burgheză era... ştiinţă burgheză: bană, sociologia muncii, a organiza- ”Clasa muncitoare are propria sa ţiilor, a dezvoltării, sociologia poli- sociologie proletară, cunoscută sub tică, sociologia familiei, a religiei şi a numele de «materialism istoric». educaţiei, sociologia devianţei, a Principiile acestei teorii au fost date culturii, sportului şi timpului liber, de Marx şi Engels. O numim, de sociologia informaţiei şi a comu- asemenea, concepţia materialistă a nicării. istoriei sau, mai simplu, «materialism economic». Această teorie genială Sociologie burgheză versus constituie instrumentul cel mai precis sociologie proletară al gândirii şi al cunoaşterii umane. Graţie ei, proletariatul ajunge să se Cum au evoluat lucrurile în recunoască în problemele cele mai Răsărit? Aici, istoria prigoanei complicate ale vieţii sociale şi ale începuse în vremea lui Lenin, prin luptei de clasă. Graţie ei, comuniştii anii ’20. După Război, odată cu au prevăzut războiul şi Revoluţia, instalarea guvernelor pro-sovietice în dictatura proletariatului şi linia de ţările Europei Est-Centrale, socio- conduită a partidelor, grupurilor şi logia a devenit ştiinţă non grata în tot diferitelor clase pe parcursul răstur- lagărul, în 1948, cu excepţia notabilă nărilor formidabile pe care le a Iugoslaviei titoiste. După mai puţin traversează actualmente omenirea”9. de un deceniu, în contextul dezvă- O asemenea definiţie apologetică luirii crimelor şi abuzurilor stali- a „sociologiei proletare” nu era foarte nismului, sociologia reapare ca utilă pentru cineva care voia să ştie disciplină de studiu, dar i se trasează ce este sociologia pur şi simplu, fără clar graniţele marxiste, atât în pri- etichete ideologice. De aceea Buharin vinţa temelor de cercetare, a meto- a realizat şi o descriere a ştiinţei delor, cât şi a angajamentelor sale sociologice în general. Demersul său politice. Sociologia va rămâne în pornea de la aserţiunea că, printre

119 POLIS numeroasele ştiinţe sociale, există aplice în raport cu alte ţări? Cum să- două care nu se opresc la un gen şi asigure dominaţia asupra clasei limitat de fenomene (precum viaţa muncitoare? Cum să aplaneze con- economică, normele de drept, mo- flictele din sânul său? Cum să-şi ravurile, religia, educaţia), ci privesc pregătească funcţionarii, poliţiştii, viaţa socială în ansamblul său: una savanţii şi clerul? Cum să organizeze este ştiinţa istoriei (care descrie viaţa învăţământul, în aşa fel încât clasa unei societăţi într-un anume interval muncitoare să nu devină una de de timp); cealaltă este sociologia. sălbatici care distrug maşinile, ci una „Cât priveşte sociologia, ea pune care să rămână supusă exploatatorilor întrebări de ordin general: Ce este săi?”11. O astfel de ştiinţă sociologică societatea? Care sunt motivele dez- era periculoasă, în viziunea autori- voltării şi ale decadenţei sale? Care tăţilor sovietice, pentru că reuşea să sunt raporturile între diverse genuri facă eficientă (şi să justifice ştiinţific) de fenomene sociale (economia, politica dominatoare a celor bogaţi, dreptul, ştiinţa etc.)? Cum le expli- întârziind mersul triumfal al Istoriei căm dezvoltarea? Care sunt formele spre emanciparea clasei muncitoare. istorice ale societăţii? Cum explicăm În Uniunea Sovietică, sociologia schimbarea lor? şi aşa mai departe. burgheză a fost interzisă încă din Sociologia este cea mai generală şi primii ani de după Revoluţia bolşe- mai abstractă dintre ştiinţele sociale. vică. Dar cercetările empirice E prezentată adesea sub alte nume: desfăşurate în tradiţie marxistă au «filosofia istoriei», «teoria dezvoltării fost lăsate să se deruleze, însuşi istorice» etc.”10. Lenin dând indicaţii cu privire la În opinia lui Buharin, sociologia domeniile demne de studiat (schim- (ca ştiinţă generală şi abstractă despre bările socio-economice, sindica- societate) pune întrebări bune şi lismul, statistica socială) şi la fina- pertinente. Dacă răspunsurile sunt litatea cercetărilor (raţionalizarea date din perspectivă proletară, sunt şi conducerii economiei). Într-un docu- ele bune; dacă sunt din perspectivă ment al UNESCO din 196612, sunt burgheză, sunt proaste! Aceasta întrucât, menţionate câteva astfel de studii prin răspunsurile sale, sociologia sociologice sovietice din anii ’20: burgheză e un instrument de domi- studiul lui A. I. Todorski (1918) naţie: „În calitate de clasă dominantă, despre schimbările socio-economice burghezia se vede obligată să rezolve din regiunea Vesegonsk după un mare număr de probleme: cum să Revoluţia din octombrie; cercetările conserve ordinea capitalistă? Cum să lui S. G. Strumilin (1920) asupra asigure aşa-zisa «dezvoltare nor- bugetului de timp, a instrucţiei şi mală» a societăţii capitaliste, adică culturii generale, în raport cu prelevarea regulată a profitului? Cum productivitatea muncii; anchetele lui să organizeze, în acest scop, insti- V. S. Nemcinov (1926-1929) asupra tuţiile economice? Ce politică să structurii sociale a ţărănimii. Acelaşi

120 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială document UNESCO precizează că, din familia socialistă, condiţia socială între anii ’30 şi ’50, lucrurile nu au a femeii etc. evoluat prea bine, întrucât cercetarea schimbărilor sociale determinate de Sociologia răsăriteană şi noile raporturi socialiste nu s-a bazat funcţiile ei ideologice, după anii pe analiza empirică, ci s-a păstrat în ’60 zona generală şi abstractă. Abia după 1955 au fost reluate Avântul cercetărilor sociale din studiile concrete, de această dată URSS, după anii ’60, era explicat de folosindu-se şi un aparat matematic faptul că autorităţile sperau ca modern. Temele abordate în această sociologia (şi psiho-sociologia) să manieră erau: mobilitatea socială, contribuie efectiv nu doar la reîn- problemele sociale şi sociopsiho- noirea ştiinţelor sociale, ci şi la aceea logice ale personalităţii, repartiţia a societăţii, a economiei şi gestiunii. timpului consacrat activităţilor re- „Astfel, economiştii, etnografii, creative, factorii sociali ai schim- demografii, planificatorii, juriştii şi bărilor în privinţa locurilor de muncă, lingviştii contau pe sociologie ca pe natura şi conţinutul muncii, viaţa un mijloc ce le-ar fi permis să resta- cotidiană, raporturile dintre naţiona- bilească contactul pierdut, în epoca lităţile din lumea sovietică, religio- precedentă, cu realitatea socială. Pe zitatea populaţiei, metodele şi tehni- de altă parte, conducătorii şi-au dat şi cile de cercetare socială. Obiectivul ei seama că, într-o societate com- cel mai important al sociologiei şi plexă, cunoaşterea dogmatică de care psiho-sociologiei sovietice din acei dispuneau nu mai era suficientă ani era acela al analizei structurii pentru a răspunde nevoilor de plani- societăţii şi omogenizării ei. În ficare şi de gestionare a resurselor interiorul acestei teme fundamentale, umane. Aşa apărură o cerere oficială exemplificăm o serie de cercetări din şi apelul privind necesitatea studierii anii ’60: Edificarea comunismului şi concrete a faptelor sociale, difuzate evoluţia raporturilor sociale (operă deopotrivă prin ziare şi reviste colectivă, 1966); Grupurile rurale ştiinţifice, ca şi prin publicaţiile primare şi influenţa lor asupra for- oficiale ale Partidului”13. În pofida mării personalităţii (V. I. Selivanov, unei producţii de lucrări sociologice 1965); Colectivismul socialist şi pe măsura cererii, trebuie observat, formarea personalităţii (G. P. totuşi, că statutul epistemologic al Francov, 1965). Alte cercetări vizau sociologiei nu s-a îmbunătăţit; dim- relaţia individului cu grupurile potrivă, disciplina s-a fragmentat în integratoare, motivaţia în muncă, nenumărate studii aplicate, fără a timpul liber şi munca, relaţia dintre reuşi, în contrapartidă, să elaboreze clasa muncitoare şi progresul tehnic, sinteze serioase, paradigme şi urbanismul, relaţia sat-oraş, relaţiile metodologii. Un alt fenomen obser- vabil în sociologia sovietică a fost şi

121 POLIS acela al „invadării” ei de către socială ajunsă la stadiul cursurilor de pretinşi specialişti, care veneau din popularizare, sociologia pierde sem- alte domenii, cu ferma convingere că nificativ din obiectivitate, asumându- dacă aplică un chestionar sau reali- şi explicit funcţia de instrument zează o observaţie succesul este ideologic. asigurat de la sine. Practic, mai toată lumea care avea educaţie superioară Sociologia românească în şi care avea vreun contact profesional comunism cu un mediu social oarecare (între- prinderi, kolhozuri, spitale, şcoli, În România erei comuniste, organizaţii profesionale sau politice) sociologia a avut aceeaşi soartă ca şi se credea aptă să emită judecăţi cea din URSS. În primii doi-trei ani sociologice. Janina Lagneau exem- după Război, disciplina a fost mar- plifică, în acest sens, cazul unui ginalizată, simţindu-se tot mai matematician cunoscut al vremii, inconfortabil în universităţile asaltate care în cadrul unui interviu a răspuns de ideologia marelui vecin de la „nu ştiu” la majoritatea întrebărilor Răsărit. Apoi, în 1948, prin reforma care i s-au pus din domeniul mate- învăţământului, a fost eliminată pur şi maticii; în schimb, a avut răspunsuri simplu din programa universitară. certe când a fost chestionat pe pro- Aşa cum arată Zoltán Rostás în bleme vizând societatea... studiul său despre reabilitarea socio- Situaţia evocată mai sus a fost logiei în anii ’60, „decapitarea” generată de faptul că, în URSS (şi în acestei discipline s-a produs prin întregul lagăr comunist), nu au existat eliminarea din Academia Română a facultăţi de sociologie. Practic, nu sociologului Dimitrie Gusti, ca şi prin exista suportul instituţional pentru arestarea membrilor Şcolii sociolo- învăţarea meseriei de sociolog. gice de la Bucureşti (patronată de Disciplina Sociologie se studia însă Gusti): Anton Galopenţia, Victor în facultăţile de filosofie (de regulă, Rădulescu-Pogoneanu, Mircea în regim opţional), în şcolile supe- Vulcănescu, Traian Herseni, Octavian rioare de partid, în cadrul „cursurilor Neamţu, Lena Constante, Harry de perfecţionare” organizate pentru Brauner şi Gheorghe Retegan14. În cadrele partidului (nomenklatura), locul catedrei de sociologie, s-a pentru conducătorii structurilor sindi- înfiinţat o catedră de materialism cale şi ai întreprinderilor economice. dialectic şi istoric, pe care a condus-o Această „coborâre” spre zona muncii un fost student al lui Gusti, Miron de partid dilua în mod cert nivelul Constantinescu. academic al disciplinei şi o reducea la Revenirea sociologiei în viaţa teoriile materialismului istoric, în ştiinţifică a României s-a realizat, în tandem cu critica superficială, nedo- contextul destalinizării de după 1953, cumentată şi ideologizată a sociolo- prin preluarea metodei monografice giei aşa-zis burgheze. Ca ştiinţă de către cercetătorii de la Direcţia

122 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Centrală de Statistică şi de la scopul apologiei capitalismului. Institutul de cercetări economice al Aceasta este caracteristica metodelor Academiei Republicii Populare cercetării burgheze şi ea se verifică Române. Monografiile economice pe deplin şi în sociologia gustistă (necesare înţelegerii schimbărilor (...). În cercetarea realităţii, indepen- produse în societatea românească dent de forma sub care aceasta are drept urmare a naţionalizării industri- loc, orientarea ştiinţifică, marxist- ilor şi a colectivizării agriculturii) nu leninistă este hotărâtoare. Pierderea puteau să nu amintească de contri- din vedere a conţinutului ideologic al buţiile şcolii gustiene, chiar dacă din metodelor de cercetare nu are nimic prudenţă ideologică se prefera să nu comun cu marxismul, împinge spre se vorbească prea laudativ despre subiectivism şi empirism, creează aceasta15 . teren teoriilor idealiste”16. Mesajul Dar deschiderea spre cercetarea ideologilor era clar: cine foloseşte de teren bazată pe metoda lui Gusti metodologia gustiană are simpatii nu a durat mult; în 1959, dogma- burgheze. O asemenea taxare ideo- tismul a lovit din nou, printr-o critică logică a atras după sine imediat virulentă la adresa metodei mono- desfiinţarea grupului de cercetare grafice „burgheze”. Iată un text de monografică. România părea să se acest gen, publicat în revista Lupta de restalinizeze, în vreme ce în URSS se clasă: „Cercetarea monografică, făceau paşi importanţi pentru reabi- având la bază concepţia marxist- litarea sociologiei. leninistă, este orientată spre analiza La începutul anilor ’60, cu prilejul acelor date şi fapte care evidenţiază aniversării a 40 de ani de la crearea mecanismul dezvoltării social-eco- Partidului Comunist Român, soţia lui nomice. Aceasta presupune o poziţie Dimitrie Gusti şi sociologul Paul consecvent-ştiinţifică din însuşi Stahl încearcă să determine con- momentul culegerii datelor, capaci- ducerea partidului să reconsidere tatea de a deosebi esenţialul de ceea contribuţia ştiinţifică a marelui savant ce este secundar şi neconcludent, de a şi, implicit, să reabiliteze sociologia. prinde sensul mişcării fenomenelor. Desigur, maniera în care s-a încercat Faptul că ideologia burgheză se acest lucru era adaptată la limbajul foloseşte de numeroase date extrase epocii şi la sensibilităţile liderilor din realitate nu este un lucru nou. comunişti. Spre exemplu, Stahl Sociologii burghezi contemporani aprecia că graţie cercetărilor socio- caută să epateze pe cititori cu un vast logice întreprinse de Gusti, chiar dacă material faptic, cu aparenţa de acesta era un exponent al ştiinţei obiectivitate. Aceasta nu înseamnă că burgheze, s-au semnalat opiniei pu- metodele folosite de ei urmăresc blice de dinainte de 1945 problemele cunoaşterea esenţei capitalismului, ci, statului capitalist (sărăcia, exploa- dimpotrivă, ele slujesc unei false tarea, lipsa educaţiei şi a serviciilor interpretări a datelor, a faptelor, în medicale), creându-se astfel o ”stare

123 POLIS de spirit anticapitalistă”. Aşadar, sului nu a fost imediat. Abia în 1964 sociologia burgheză nu fusese chiar apare primul volum de cercetări aşa de rea; ea servise cauzei proleta- sociologice empirice (coordonat de riatului, fie şi fără să-şi fi propus Mihail Cernea, cercetător la Institutul acest lucru. Ţinând seama de acest de Filosofie al Academiei RPR, lucru, Stahl propunea atât reconsi- sectorul de materialism istoric), care derarea operei lui Gusti, cât şi abordau o temă dragă partidului: reluarea cercetărilor monografice, de conştiinţa de clasă a muncitorilor de data aceasta având sociologia (şi nu la uzinele din Bucureşti şi Braşov. economia) ca ştiinţă organizatoare. După revenirea discretă a socio- Stahl încerca să-şi justifice propu- logiei de teren în rândul ştiinţelor nerile astfel: „ţara noastră va fi acceptate de regimul comunist de la prezentată pe plan internaţional într-o Bucureşti, a urmat şi recunoaşterea disciplină menită să capete o dez- politică oficială. Aceasta s-a produs voltare din ce în ce mai mare; ţara la o plenară din decembrie 1965 a noastră are o tradiţie în care se pot noii conduceri de partid. Criticând găsi elemente de sociologie progre- atitudinea vechii conduceri, noul sistă, tradiţie ce a adus faima secretar general al PCR (Nicolae sociologiei noastre în întreaga lume, Ceauşescu) spunea: „În domeniul şi acest renume trebuie folosit în ştiinţelor sociale şi-au făcut loc scopul creşterii prestigiului ştiinţei fenomene de superficialitate, de noastre socialiste; în sfârşit, cel mai îngustime de vederi şi de vulgarizare însemnat motiv este acela că prin a unor teze teoretice (...). Nu a fost reorganizarea cercetărilor sociologice înţeleasă însemnătatea sociologiei ca de teren, pe de o parte, oamenii de ştiinţă socială, negându-se rolul ei în ştiinţă din ţara noastră vor contribui societatea socialistă. Toate acestea au la dezvoltarea acestei ştiinţe atât de avut drept rezultat frânarea gândirii necesare, şi mai ales, vor contribui în ştiinţifice şi a cercetării în domeniile chip concret la opera de construire a respective, rămânerea în urmă într-o socialismului în ţara noastră. Într- serie de sectoare dintre cele mai adevăr, în reorganizarea la care ne importante ale cercetării ştiinţifice”18. gândim, credem că latura practică, de Atunci când, de la altitudinea contribuţie la construirea socialismu- politică a şefului PCR, se părea că lui, pe care o vor aduce sociologii, sociologia se vede bine ca ştiinţă, ar poate fi foarte mare”17. În atmosfera fi fost de aşteptat ca ea să evolueze care pregătea intrarea României în rapid către o instituţionalizare acade- era comunismului naţionalist, trimi- mică în consecinţă. Ar mai fi fost de terile la prestigiul internaţional al ţării aşteptat şi ca cercetarea să se orga- şi la contribuţiile în construcţia nizeze corespunzător. Totuşi, lucru- socialismului erau menite să-i con- rile s-au desfăşurat în alt mod. La vingă pe liderii comunişti să reabi- mijlocul anilor ’60, în pofida apa- liteze sociologia. Succesul demer- rentei liberalizări pe care o iniţiase

124 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială partidul şi a apropierii treptate a ambasador la Moscova; mai era României de Occident, nu se stinse- Constantin Nicuţă, fost asistent al lui seră ecourile dogmatismului marxist- Petre Andrei, devenit ministru ad- leninist; ideologii încă operau cu junct la Învăţământ, ambasador la judecăţile erei staliniste. În cazul Viena, apoi la Paris; în fine, un alt sociologiei, acest retard ideologic a discipol al lui Gusti, Miron fost motivul pentru care reabilitarea Constantinescu. Primul din cei enu- disciplinei nu a însemnat automat meraţi n-a avut nicio şansă să preia reabilitarea deplină a şcolii mono- frâiele instituţionale ale sociologiei, grafice şi a lui Gusti, nici a puţinilor pentru că nu avea susţinerea con- sociologi formaţi de el, care trecuseră ducerii de partid. Următorii doi se peste persecuţiile deceniului întune- bucurau de graţiile partidului, dar nu cat. Dimitrie Gusti a continuat să fie în aceeaşi măsura ca Miron prezentat ca un sociolog burghez Constantinescu. De aceea el a fost idealist19, căruia i se puteau recu- „alesul”. Militant comunist încă din noaşte câteva merite – precum vremea studenţiei, Miron Constantinescu fondarea Muzeului Satului (1936) şi avusese o relaţie tensionată cu crearea metodei monografice, ini- Gheorghiu-Dej, pe tema destalini- ţierea Consiliului Naţional al zării; aşa se face că, din 1957 şi până Cercetării Ştiinţifice (1946) –, dar la Congresul al IX-lea al PCR (1965), căruia i se puteau formula infinit mai Constantinescu fusese marginalizat. multe reproşuri. În acest context, de Lucrul acesta i-a servit din plin, „reparaţie parţială”, s-a produs reor- pentru că acum era tocmai bun să ganizarea catedrei de sociologie la intre în echipa lui Ceauşescu. Universitatea din Bucureşti, apoi şi la Odată instalat şef al noii disci- celelalte mari universităţi din ţară. pline, Miron Constantinescu a înce- Modul în care s-au desfăşurat put edificarea tematică şi metodo- lucrurile la Bucureşti a fost deosebit logică, dar mai ales ideologică a de important, întrucât de acolo s-a dat sociologiei. Din vremea studenţiei, ”ora exactă” pentru noua sociologie apreciase metoda monografică, aşa românească. Din articolul lui Zoltán încât acum, când era şeful sociolo- Rostás (bazat pe intervievarea unor giei, a considerat necesar să o repună martori apropiaţi ai evenimentelor), în drepturi. Dar Constantinescu era aflăm că în 1965 existau cel puţin adept al materialismului istoric. Prin patru personalităţi cărora le-ar fi urmare, credea că metoda monogra- putut reveni sarcina organizării uni- fică trebuie filtrată prin materialism versitare a sociologiei: unul era filo- istoric. Consecinţa a fost aceea că, în soful şi sociologul Tudor Bugnariu; construirea echipelor de teren, el a altul era Gheorghe Vlădescu- preferat să se bazeze doar pe filosofii Răcoasa, fost asistent al lui Gusti, marxişti, în loc să folosească oameni devenit în noul regim comunist din profesii diferite (cum cerea ministru al Naţionalităţilor şi apoi metoda lui Gusti). Eşecul era

125 POLIS previzibil. La fel a procedat şi în sociologie, dar izvorul său nu este selectarea cadrelor didactice de la dorinţa de a explica obiectiv şi critic noua catedră de sociologie: în loc să-i societatea şi formele ei. Socialismul aducă pe sociologii adevăraţi (gen este mai mult «un strigăt de durere şi Herseni, Galopenţia, Retegan, câteodată de mânie scos de oameni Neamţu, Cernea, Stahl etc.), s-a în- care simt mai mult suferinţa co- conjurat de persoane care nu ştiau lectivă», zice Durkheim. De aceea, nimic despre sociologie. Situaţia tendinţa sa se îndreaptă mai mult spre aceasta a făcut ca, până spre finele aprecierea şi diriguirea fenomenelor, anilor ’70, sociologia să navigheze în decât spre explicarea şi înţelegerea lipsă de profesionalism şi de viziune. lor. Caritatea, filantropia, precum şi Ulterior, noile generaţii de sociologi, mişcările sociale cu caracter socialist formate la facultăţile de filosofie, au au atras atenţia asupra mecanismului început să se racordeze la curentele vieţii sociale şi au putut servi drept de gândire din Occident, mai ales la fundament pentru alcătuirea unor şcolile franceze care cercetau noile planuri sistematice de acţiune, bazate mişcări sociale. Retardul era mare, pe o cercetare mai serioasă a reali- neputând fi depăşit până la căderea tăţii, dar n-au constituit sociologia comunismului. ştiinţifică, ci numai un fel de artă Ca să dăm o imagine cât mai practică, normativă. Nu vom tăgădui relevantă a stilului în care s-au între- strânsa legătură care există între prins la noi cercetările sociologice în ştiinţa socială şi acţiunea practică, dar vremea comunismului, vom face apel nu putem trece uşor cu vederea peste la o carte apărută cu un deceniu faptul că punctul de vedere al ştiinţei înainte de instalarea regimului de tip este numai explicarea fenomenelor sovietic; este vorba de Sociologia sociale, aşa cum se prezintă ele. generală a lui Petre Andrei, lucrare Sociologia nu formulează principii academică publicată prima oară în de acţiune practică20, ci aceasta o 1936. Savantul ieşean – om cu vederi face omul politic, care trebuie să ţină democratice de centru-stânga, un seamă în acţiunile sale de principiile sever critic al tuturor formelor de sociologice. De aceea sociologia îi extremism – avea încă din anii ’30 o este necesară omului politic, tot aşa perspectivă foarte clară a raportului cum medicului îi este necesară dintre ştiinţa sociologică şi ideologia cunoaşterea precisă a biologiei şi socialistă: ”... orice mişcare politică fiziologiei”21. Comparaţia este deo- şi socială are nevoie de o ideologie, sebit de inspirată: ce nivel ştiinţific de o teorie care s-o justifice şi să avea medicina antică sau cea arate interesul care o determină într-o medievală, atunci când se baza pe o lumină idealistă şi curată. Ca atare şi biologie şi o fiziologie pline de teorii socialismul, sub diferitele sale forme, false, mistice? În mod similar, ne a urmărit să dea o explicare a feno- putem întreba: ce nivel ştiinţific menelor sociale, să construiască o poate avea acţiunea politică, atunci

126 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială când foloseşte o sociologie care preceptele sociopolitice ale mar- vorbeşte în jargon marxist-leninist, xismului, aşa cum sunt ele exprimate explicând lumea exclusiv din per- în viziunea sa finalistă asupra socie- spectiva unei teorii presupus uni- tăţii socialiste. Aceste imperative ale versal valabile, a luptei de clasă? cunoaşterii au repercusiuni asupra Acest profil epistemologic al modului în care sociologii percep sociologiei din lumea comunistă funcţiile sociale ale disciplinei lor şi (intuit de Petre Andrei) este limpede propriile lor îndatoriri, adică moda- expus într-un studiu al Svetlei Koleva lităţile de intervenţie socială ale disci- (cercetătoare la Institutul de plinei lor”22. În cazul (întâmplător) în Sociologie din Sofia), în care se care realităţile sociale ar corespunde subliniază răsturnarea de perspectivă schemei de interpretare marxiste, operată de sociologii marxişti: în loc sociologia ghidată de această schemă să „interogheze” efectiv societatea, ar avea toate argumentele pentru a-şi pentru a-i afla mecanismele de afirma valabilitatea, obiectivitatea; în funcţionare (eventual „legităţile” – în cazul contrar, societatea ar fi în limbajul materialismului istoric), culpă: ea ar avea o problemă pentru aceştia nu fac altceva decât să faptul că nu se supune materia- „traducă” realitatea în termenii unor lismului istoric... legi sociale prestabilite (lupta de clasă, victoria finală a proletariatului, omogenizarea progresivă a societăţii Concluzii socialiste, eliminarea conflictelor sociale, rolul de motor social – „deta- În epoca Războiului Rece, socio- şament de avangardă” – al proleta- logia a evoluat, asemenea tuturor riatului şi rolul conducător al parti- ştiinţelor socio-umane, pe coordo- dului comunist); practic societatea natele disputelor ideologice Est-Vest este forţată să se plieze pe teoria şi ale afirmării scolastice a aşa-zisei materialismului istoric şi nu invers: „neutralităţi” ştiinţifice. În Occident, „examinarea societăţii socialiste în tematica şi metodologia sociologiei lumina «legilor ei fundamentale», au fost serios influenţate de realităţile stabilite prin interpretarea scrierilor bipolarismului. Cercetătorii acestui clasicilor marxismului, nu e nimic domeniu s-au centrat pe noile mişcări altceva decât constatarea gradului de sociale (revoluţii proletare, mişcări adecvare între legile prescrise şi naţionale anticolonialiste, migraţie – procesele în curs, punerea în evidenţă în special brain drain –, mişcări pro- a erorilor comise, prevederea dera- testatare generate de temele eco- pajelor eventuale. Nu e vorba de a logiste, feministe şi pacifiste), pe chestiona realitatea socială, şi cu atât condiţia individului în societatea mai puţin natura şi validitatea acestor industrială, pe puterea de influenţă a legi. Efortul constă deci în a face mass-media, pe stratificarea socială şi realitatea să fie conformă cu reproducţia ei prin sistemele de

127 POLIS educaţie etc. În Răsărit, sociologia a mediul industrial şi agricol, recon- devenit ştiinţă non grata în 1948. figurarea relaţiilor dintre naţionalităţi, După mai puţin de un deceniu, în nivelul de religiozitate al popoarelor contextul dezvăluirii crimelor şi sovietice, problemele tineretului etc.). abuzurilor stalinismului, sociologia În pofida unei producţii serioase de reapare ca disciplină de studiu, dar i lucrări sociologice, trebuie observat, se trasează clar graniţele marxiste, totuşi, că statutul epistemologic al atât în privinţa temelor de cercetare, a sociologiei nu s-a îmbunătăţit; dim- metodelor, cât şi a angajamentelor potrivă, disciplina s-a fragmentat în sale politice. Tolerată de Partid, nenumărate studii aplicate, fără a sociologia începe să analizeze feno- reuşi, în contrapartidă, să elaboreze menele socio-politice, economice şi sinteze serioase, paradigme şi culturale ale lumii socialiste (migraţia metodologii. rural-urban, relaţiile de muncă din

Note

1 Personaje cunoscute ale ştiinţelor vitaliste. După 1950, când vechii sociale din Franţa postbelică asu- sociologi sunt înlocuiţi de o nouă maseră, dacă nu paradigma marxistă, generaţie, observăm că se schimbă şi cel puţin angajamentul public pentru temele şi metodele sociologiei ger- emanciparea maselor. Printre ei mane: se dezvoltă mai ales o socio- găsim filosofi ca Louis Althusser sau logie de tip american, care cercetează Nicos Poulantzas, dar şi sociologi munca, familia, religia, stratificarea propriu-zişi: Henri Lefebre, Christian socială mobilitatea socială etc. Se Baudelot şi Pierre Bourdieu. remarcă în această perioadă mai Bourdieu, spre exemplu, vorbise multe centre de cercetare şi de învă- exemplar despre mecanismele de ţământ superior, ca cele din Berlin şi reproducere a claselor dominante în Freiburg, Köln, Hamburg, dar mai capitalismul occidental şi concepuse ales Frankfurt. Potrivit aprecierii lui sociologia ca pe o ştiinţă militantă, Michel Lallement, ”marcată de trau- care luptă efectiv pentru a-i învăţa pe matismul naţional-socialist, activi- oamenii simpli cum să se opună tatea noii şcoli din Frankfurt se dominaţiei celor bogaţi şi puternici. orientează acum spre o reflecţie mai 2 În Germania de după 1945, socio- generală asupra fenomenelor politice logia se zbătea să renască, sub şi socio-culturale. Prea puţin recu- impulsul savanţilor din „vechea noscătoare tradiţiei americane, ea gardă”, în special a lui Leopold von critică violent cercetarea pozitivistă şi Wiese şi Alfred Weber. Dar aceştia preferă să facă apel la Marx şi Freud aveau puţine resurse paradigmatice pentru a gândi societatea” (Istoria pentru a genera un program de re- ideilor sociologice, traducere de construcţie a sociologiei, fiind marca- Marius Conceatu, Editura Antet, f.a., ţi de vechile idei romantice şi p. 161). În Italia, unde sociologia lui

128 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Pareto fusese folosită ca suport putere create în interiorul lor, pozi- intelectual al fascismului musso- ţionarea indivizilor în cadrul siste- linian, se produce o reconstrucţie melor sociale, în care dezvoltă similară cu cea din Germania, încli- raporturi de cooperare şi de conflict. nată spre cercetarea empirică a 6 Acţionalismul este un curent socio- societăţii industriale. logic francez, conturat de lucrările lui 3 Termenul generic de funcţionalism Alain Touraine, în care este cercetat acoperă trei orientări din sociologia cu predilecţie procesul muncii în americană (funcţionaliamul ”pur” sau societatea contemporană; în acest „radical” al lui Malinowski şi context, Touraine şi adepţii săi ajung Radcliffe-Brown; funcţionalismul la investigaţii asupra conştiinţei clasei moderat al lui Merton; structuro- muncitoare, ca şi asupra mişcării funcţionalismul lui Parsons), care muncitoreşti (cu extensii asupra pornesc de la premisa că, în cadrul mişcărilor sociale, în general). societăţii, fiecare instituţie, orga- 7 „Curentul interacţionist ia naştere în nizaţie sau practică socială îndepli- Statele Unite în anii cincizeci, la neşte o anumită funcţie, în vederea Universitatea din Chicago. Se dez- satisfacerii unei trebuinţe biologice voltă pe parcursul deceniilor urmă- sau a uneia „derivate” (adică apărute toare, câştigând adepţi în universi- din tratamentul cultural al unei nevoi tăţile californiene, apoi în cele de pe biologice). coasta de Est, pentru a se diversifica 4 Individualismul metodologic poate fi în multiple tendinţe. Sociologia considerat mai mult un model comprehensivă sau fenomenologică interpretativ decât o teorie generală. din lucrările lui Schütz, modelul Acest curent sociologic, fondat de teatral al lui Goffman, etnometo- Raymond Boudon, afirmă că ”pentru dologia lui Garfinkel, analiza conser- a explica un fenomen social oarecare vaţională a lui Sacks, sociologia – fie că acesta relevă din demografie, cognitivă a lui Cicourel se înscriu mai din ştiinţele politice, din sociologie mult sau mai puţin în acest cadru de sau din oricare altă ştiinţă socială analiză, care e departe de a fi particulară –, este indispensabil să omogen” (Jean-Pierre Durand, Robert reconstruim motivaţiile indivizilor pe Weil, Sociologie contemporaine, care-i privesc fenomenele în chestiu- Editions Vigot, Paris, 1989, p. 167). ne, şi de a percepe fenomenul ca 8 Sociologia habitusului, apărută prin rezultat al agregării comportamen- anii ’60, este legată de numele fran- telor individuale dictate de acele cezului Pierre Bourdieu. Acest curent motivaţii” (Individualisme et holisme doreşte să reconcilieze problematica dans les sciences sociales, in: P. filosofiei critice a subiectului (moşte- Birnbaum, J. Leca, Sur l’individua- nită din kantianism) cu teoriile lisme, Presses de la FNSP, Paris, structuraliste, punctul de vedere 1986, p. 46). subiectivist cu cel obiectivist. 5 Promovată de Michel Crozier şi 9 Nikolai Ivanovici Buharin, La théorie Erhard Friedberg, analiza strategică du matérialisme historique. Manuel vizează organizaţiile sociale (cum ar populaire de sociologie marxiste fi sistemele birocratice, spre exmplu), (1921), version numérique par Jean- căutând să surprindă raporturile de Marie Tremblay, http://www.uqac.

129 POLIS

uquebec.ca/zone30/Classiques_des_s nr. 2/1958, apud: Zoltán Rostás, op. ciences_sociales/index.html, p. 14. cit., p. 260). 10 Ibidem, p. 13. 16 I. Bochiş, M. Părăluţă, V. 11 Ibidem, p. 11. Spiridon, Pentru orientarea ştiinţifică 12 V. Kelle şi G. Ossipov, Matérialisme în cercetarea monografică, în: Lupta historique, théorie sociologique et de clasă, nr. 11/noiembrie 1959 recherche sociale en URSS, (apud: Zoltán Rostás, op. cit., p. 261). UNESCO, Paris, 22 iulie 1966, p. 7. 17 Dimitrie Gusti, Opere. Despre cultură, 13 Janina Lagneau, Sociologie ediţie îngrijită de Ovidiu Bădina, soviétique: science ou idéologie?, in: Fundaţia ”Dimitrie Gusti”, Biblioteca Revue des études slaves, Tome 57, Judeţeană Buzău, 1996, p. 477. fascicule 2, 1985. Trois décennies de 18 Nicolae Ceauşescu, România pe sciences sociales en Union soviéti- drumul desăvârşirii construcţiei que, 1953-1983, p. 274, socialiste, vol. I, Editura Politică, http://www.persee.fr/web/revues/hom Bucureşti, 1968, pp. 228-229. e/prescript/article/slave_0080- 19 Lupta contra idealismului nu s-a 2557_1985_num_57_2_5490 încheiat, în ştiinţele sociale din lumea 14 Zoltán Rostás, Reabilitarea sociolo- comunistă, nici în deceniile urmă- giei româneşti în anii şaizeci, în: toare. Spre exemplu, într-o lucrare Mioara Anton, Bogdan Creţu şi publicată în România în 1979, putem Daniel Şandru (Coordonatori), citi următorul text: „În ceea ce Cuvintele puterii. Literatură, inte- priveşte sociologia nemarxistă, în lectuali şi ideologie în România ciuda tuturor eforturilor şi rezultatelor comunistă, Institutul European, Iaşi, parţiale obţinute în direcţia autode- 2015, pp. 255-278. finirii ei ştiinţifice, continuă să fie 15 Cu multă prudenţă, economistul întemeiată pe diferite forme ale Costin Murgescu (director adjunct concepţiei idealiste ale istoriei. Cele al Institutului de cercetări economice mai multe din căutările neîncheiate al Academiei) recunoştea, în 1957, că nici astăzi ale sociologiei privind şcoala lui Gusti a contribuit la propriul obiect se lovesc de impe- dezvoltarea metodologiei de cercetare dimentele metodologice ale concep- a realităţii sociale prin crearea ţiei idealiste a istoriei, a vieţii sociale” echipelor interdisciplinare. Un an mai (Ileana Ioanid, Societate şi cultură târziu, Gheorghe Retegan îndrăznea (Încercări metodologice), Editura să evoce aprecierile sociologului Politică, Bucureşti, 1979, p. 185). canadian de origine maghiară Denis 20 În contrast cu opinia lui Petre Andrei, Szabo la adresa metodei mono- atunci când sociologia a fost reabi- grafice, spunând că aceste aprecieri litată în spaţiul sovietic (la două înseamnă „recunoaşterea primatului decenii după apariţia cărţii filosofului pe plan internaţional a calităţilor şi sociologului ieşean), ei i s-au metodologiei de cercetare directă impus trei roluri sau funcţii elaborate de şcoala de la Bucureşti în (Cf. Martine Mespoulet, Quelle condiţiile existenţei capitalismului în sociologie derrière le ”rideau de România” (articolul O fază nouă în fer”?, in: Revue d'Histoire des cercetarea directă a realităţii, publi- Sciences Humaines, 2007/1 (n° cat în revista Probleme economice, 16), http://www.cairn.info/zen.php?I

130 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

D_ARTICLE=RHSH_016_0003): lor”) adecvate. Se poate observa că una cognitivă (aşa cum o formulse şi ultimele două funcţii sunt mai curând Petre Andrei); o funcţie ideologică, specifice politicii. ce consta în determinarea unui set de 21 Petre Andrei, Sociologie generală, valori considerat potrivit pentru o ediţia a 5-a, Editura Universităţii ”Al. societate şi necesarmente diseminabil I. Cuza”, Iaşi, 2010, pp. 66-67. în cadrul ei, prin diverse mijloace; o 22 Svetla Koleva, La sociologie et la funcţie utilitară, constând în reali- société dans les pays de l’Est: bilan zarea diagnosticelor privind proble- d’une coexistence tourmentée, in: mele cu care se confruntă statul şi Cahiers du GÉRIS, Série celelalte organizaţii, precum şi în CONFÉRENCE n˚ 5, Université du formularea soluţiilor („tratamente- Québec, 1998, p. 7.

Bibliografie

ANDREI, Petre, Sociologie generală, KELLE, V., OSSIPOV, G., Matérialisme ediţia a 5-a, Editura Universităţii ”Al. historique, théorie sociologique et I. Cuza”, Iaşi, 2010. recherche sociale en URSS, BOUDON, Raymond, Individualisme et UNESCO, Paris, 22 iulie 1966. holisme dans les sciences sociales, in: KOLEVA, Svetla, La sociologie et la P. Birnbaum, J. Leca, Sur l’indivi- société dans les pays de l’Est: bilan dualisme, d’une coexistence tourmentée, in: BUHARIN, Nikolai Ivanovici, La Cahiers du GÉRIS, Série théorie du matérialisme historique. CONFÉRENCE n˚ 5, Université du Manuel populaire de sociologie Québec, 1998. marxiste (1921), version numérique LAGNEAU, Janina, Sociologie soviéti- par Jean-Marie que: science ou idéologie?, in: Tremblay, http://www.uqac.uquebec. ”Revue des études slaves”, Tome 57, ca/zone30/Classiques_des_sciences_s fascicule 2, 1985. Trois décennies de ociales/index.html. sciences sociales en Union DURAND, Jean-Pierre, WEIL, Robert, Soviétique, 1953-1983, Sociologie contemporaine, Editions http://www.persee.fr/web/revues/home/p Vigot, Paris, 1989. rescript/article/slave_0080- CEAUŞESCU, Nicolae, România pe 2557_1985_num_57_2_5490 drumul desăvârşirii construcţiei LALLEMENT, Michel, Istoria ideilor socialiste, vol. I, Editura Politică, sociologice, traducere de Marius Bucureşti, 1968. Conceatu, Editura Antet, 1997. GUSTI, Dimitrie, Opere. Despre cultură, Martine Mespoulet, Quelle sociologie ediţie îngrijită de Ovidiu Bădina, derrière le ”rideau de fer”?, in: Fundaţia „Dimitrie Gusti”, Biblioteca Revue d’Histoire des Sciences Judeţeană Buzău, 1996. Humaines, 2007/1 (n° IOANID, Ileana, Societate şi cultură 16), http://www.cairn.info/zen.php?I (Încercări metodologice), Editura D_ARTICLE=RHSH_016_0003 Politică, Bucureşti, 1979.

131 POLIS

ROSTÁS, Zoltán, Reabilitarea Cuvintele puterii. Literatură, sociologiei româneşti în anii şaizeci, intelectuali şi ideologie în România în: Mioara Anton, Bogdan Creţu şi comunistă, Institutul European, Iaşi, Daniel Şandru (Coordonatori), 2015.

132 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

INTERVIU

Cristian Diaconescu: „România, un stat mare cu o politică externă mică”

(Cristian Diaconescu: ”Romania, a big country with a petty foreign policy”)

Interviu realizat de Georgeta CONDUR

Abstract: Interview with Cristian Diaconescu, former Romanian Foreign Affairs Minister, Minister of Justice and Presidential counsellor, on Romanian foreign policy between East and West, its stakes and opportunities, most of them being missed.

Keywords: Romania, foreign policy, EU, NATO, USA, Moldova.

Cristian DIACONESCU este Internaţionale de la Viena, adjunct al diplomat, de formaţie juridică. A fost şefului misiunii pentru domeniile ministru de Externe al României politico-militar şi de securitate ale (2008-2009, 2012), ministru al OSCE, director al Direcţiei OSCE şi Justiţiei (2004), vicepreşedinte al de Cooperare cu Structurile Subre- Senatului şi consilier prezidenţial gionale din Ministerul Afacerilor (2012-2014). Anterior a deţinut, în Externe, director general al Direcţiei perioada 1990-2000, numeroase Generale Juridice şi Consulare din funcţii în cadrul Ministerului Ministerul Afacerilor Externe, şef de Afacerilor Externe, printre care: delegaţie la reuniunile privind diplomat în Delegaţia Permanentă, Dimensiunea Umană a OSCE, ulterior Misiunea Permanentă a Comisia privind Drepturile Omului la României la OSCE, coordonator al Geneva şi Comisia Dunării. În 2000 a secţiei de cooperare în domeniul fost numit Secretar general adjunct al politico-militar al OSCE din MAE, Organizaţiei pentru Cooperare Eco- diplomat în Misiunea Permanentă a nomică la Marea Neagră (OCEMN) României pe lângă Organizaţiile şi ambasador en pied în această

133 POLIS organizaţie, iar din 2001 a fost Cristian Diaconescu: Pe de o Secretar de Stat pentru Afaceri parte, nimic din ceea ce ţine de esenţa Bilaterale în cadrul Ministerul Aface- apartenenţei la spaţiul european şi rilor Externe şi negociator şef pentru euro-atlantic nu este perceput de Tratatul privind regimul frontierei de naţiunea română ca reprezentând o stat româno-ucrainene şi pentru ameninţare la adresa suveranităţii, Tratatul Politic de bază între democraţiei sau integrităţii României. România şi Federaţia Rusă. De Pe de altă parte, este mult adevăr în asemenea, în perioada 1992-2003 a afirmaţia că românii cred în UE şi fost membru fondator al Fundaţiei NATO şi pentru că sunt sceptici în Colegiului Naţional de Apărare, legătură cu elitele politice naţionale, membru asociat al Jamestown pe care simt că nu se pot baza, astfel Foundation, secretar ştiinţific al că UE şi NATO sunt considerate de ADIRI şi profesor în cadrul Insti- mulţi singurele ”plase de protecţie” tutului de Drept şi Relaţii Interna- pe care le avem. ţionale, Universitatea Bucureşti, unde a susţinut cursuri şi programe de Suntem în pericol sau de ce am pregătire privind tematica securităţii avea nevoie de o astfel de ”plasă de europene şi euro-atlantice. În 2007 a protecţie”? obţinut titlul de doctor în dreptul comerţului internaţional la Academia Românii consideră că statul este de Studii Economice Bucureşti, în vulnerabil din cauza situării într-o 2016 Universitatea „Andrei Şaguna” regiune în care există competiţie i-a conferit titlul de Doctor Honoris geopolitică între Federaţia Rusă şi Causa şi începând cu anul 2016 a fost Occident. Şi chiar aşa şi este. Exem- profesor asociat al Universităţii plele sunt multiple şi foarte greu de Americane din Kuweit. contestat: atacuri informatice, state eşuate sau războaie civile în vecină- Georgeta Condur: Aveţi o rele- tatea României, a Uniunii Europene vantă experienţă diplomatică, politi- şi a NATO, acţiuni agresive, orga- că şi a funcţiei publice. Cum vă nizate din exterior, împotriva statului explicaţi că, în ciuda faptului că în român sau a aliaţilor săi. Sentimentul ultima vreme românilor li se toarnă de insecuritate s-a intensificat odată aproape zilnic în urechi otravă cu anexarea Crimeei, în 2014, cu legată de partenerii noştri occiden- militarizarea Mării Negre, invazia din tali, pe diferite canale, din diferite estul Ucrainei şi implicarea în surse şi în mod făţiş sau mai subtil, „conflictul îngheţat“ din Republica aceştia au în continuare încrederere Moldova. Drept consecinţă, România în UE şi NATO? Cel puţin aşa reiese continuă să ceară noi garanţii de din sondajele de opinie, dar nu sunt securitate şi sprijin din partea SUA şi întotdeauna foarte vizibile şi NATO pentru apărarea frontierei resorturile interne ale acestei estice a Alianţei, în special a regiunii încrederi. Mării Negre.

134 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

„La nivel global, speranţele Mijlociu este capturat într-o criză privind o lume mai bună şi mai profundă a statalităţii şi legitimităţii dreaptă s-au disipat” politice, rivalitatea puterilor regionale blocând şi dezvoltarea economică a În prezent care sunt cei mai buni regiunii. Pe de altă parte, Estul prieteni, ca să spunem aşa, pe care-i Europei, slăbit şi instabil, este blocat avem la nivel internaţional? între politica asertivă a Rusiei şi extinderea UE. Germania, Franţa şi Marea Britanie sunt partenerii europeni cu Politica internă face inoperant viziunea cea mai apropiată de cea a demersul extern al diplomaţiei României privind ameninţările cu româneşti care se confruntă UE, iar SUA este partenerul esenţial de care se leagă În aceste condiţii, care ar fi încrederea românilor privind apărarea priorităţile noastre pe termen scurt şi ţării. Românii continuă să considere mediu, ce credeţi că ar trebui să facă Washington-ul ca fiind cel mai im- România? portant aliat în domeniul securităţii. De altfel, Strategia de Securitate În perioada imediat următoare, Naţională pe 2015-2019 stabileşte că prioritatea absolută pentru politica cei trei piloni ai politicii externe externă română este reprezentată de româneşti sunt SUA, NATO şi UE, asigurarea unei Preşedinţii profilate a având Alianţa Nord Atlantică drept României la Consiliul UE. Pentru ca garant al securităţii naţionale a acţiunea României să fie eficientă în României. La nivel global, însă, cadrul UE, aceasta trebuie să se speranţele privind o lume mai bună şi bazeze pe promovarea valorilor eu- mai dreaptă s-au disipat. ropene comune şi a consolidării proiectului european, bazat pe creştere, Să înţeleg că, parafrazând o competitivitate, conectivitate şi sigu- reclamă cunoscută, la nivel global, ranţă. Dezvoltările politice interne viitorul nu sună bine? împotriva statului de drept începând cu 2016 nu ne ajută deloc, ele au Ordinea mondială este în schim- poziţionat România în afara demer- bare, iar diminuarea rolului organi- sului pozitiv privind recâştigarea zaţiilor multilaterale în dauna înţele- identităţii europene, ceea ce face gerilor între marile puteri nu repre- aproape inoperant demersul extern al zintă o dezvoltare de politică externă diplomaţiei româneşti privind pro- favorabilă României. În statele din iecte cum ar fi Agenda Strategică, nordul Africii, deteriorarea condi- nouă Strategie Globală a UE, inte- ţiilor socio-economice va genera grarea în Zona Euro sau aderarea la permanentizarea conflictelor locale, Acordul Schengen. Delegitimarea pe o perioadă lungă de timp. Orientul României în relaţie cu ordinea

135 POLIS europeană s-a evidenţiat în „dosarul adresa partenerilor şi mai ales în ceea candidaturii Kovesi”, guvernul de la ce priveşte politicile bazate pe Bucureşti intrând într-o strategie standarde, prin care UE încearcă să-şi contraproductivă de contestare a unei relegitimeze coeziunea în faţa ascen- candidaturi româneşti, reuşind exact siunii populismului şi a radica- contrariul – polarizarea europeană în lismului anti-european. Primul discurs favoarea candidatei din România. pro-european, chiar şi numai aspira- ţional, a fost prezentat în Parlamentul Episodul de care vorbiţi vine de la Bucureşti de către Prim- după o deja prea lungă perioadă de ministru la doi ani de la preluarea sfidare a atenţionărilor venite din guvernării. În rest, reprezentanţe Europa şi SUA în ceea ce priveşte diplomatice occidentale sau instituţii corupţia, situaţia justiţiei şi a statului internaţionale independente au fost de drept. Faptul că România deţine caracterizate, repetat şi nervos, ca preşedinţia rotativă a Consiliului UE „duşmanii poporului”, structuri male- a fost până acum, mi se pare, fice care nu au altă preocupare decât folositoare într-un singur fel: acela aceea de a induce poporului român că oficialii europeni au avut şi mai un sentiment de inferioritate în multe oportunităţi de a transmite Europa. direct guvernanţilor, dar şi publi- cului din România, îngrijorările lor Reţeta comunicaţională e simplă legate de subiectele menţionate. Dar şi cunoscută, venind, din nefericire, vi se pare că autorităţile noastre au din fundături ale istoriei şi zone ideo- avut o reacţie corespunzătoare la logice nefrecventabile. Probabil cei toate aceste atenţionări, venite chiar are au vehiculat astfel de mesaje au şi din sânul familiei politice europene făcut-o cu gândul că îi va ajuta să din care fac parte? câştige puncte la imaginea pe plan intern, în rândurile electoratului Preşedinţia Consiliului UE este o propriu. oportunitate pentru interesele României, pe termen mediu şi lung, Nu ştiu câte beneficii de imagine pe care autorităţile de la Bucureşti nu au fost obţinute prin această strategie, au voie să o rateze. Totuşi, în ultimii dar, treptat, poziţionarea României ca doi ani, Coaliţia de guvernare de la punct de referinţă pentru partenerii Bucureşti, deşi se află în Troica relevanţi din UE a slăbit consi- Consiliului UE, a realizat o „per- derabil. În condiţiile în care voinţa formanţă” fără precedent în istoria politică a Bucureştiului a rămas în politică a României. Nu numai că opoziţie cu solicitările Europei reacţiile părţii române n-au fost privind independenţa justiţiei, nivelul corespunzătoare, dar orientarea pro- de conectare al României mai ales la europeană a fost înlocuită cu insulte, „nucleul dur” al UE a devenit tot mai agresivităţi şi retorică ieftină la redus, ceea ce a determinat fragi-

136 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială lizarea principalelor două instru- se înţeleagă că aici e totul perfect. mente prin care un stat poate exercita Spre exemplu, absenţa unui proiect o Preşedinţie de succes - încrederea şi de substanţă, iniţiat de statele din influenţa în blocul UE. regiunea de frontieră estică a NATO, care să reflecte interesele de secu- Ca să căutăm şi lucruri pozitive, ritate din zonă, este considerată de face România şi ceva bine în ultima către ceilalţi parteneri din Alianţa vreme? Nord Atlantică ca reprezentând un deficit de voinţă politică al Da, dosarul NATO este cel mai Bucureştiului. coerent capitol de politică externă al României. Suntem stat contributiv, „Astăzi, singurul coridor spre de substanţă, la proiectele NATO UE al viitorului guvern de la privind securitatea şi stabilitatea Chişinău este România” globală. În România se înfiinţează un Centru de Comandă Operaţional al Dacă tot aţi amintit de frontiera NATO, cu 400 de ofiţeri de stat estică a NATO, aş vrea să discutăm major, Brigada Multinaţională puţin despre raportarea României la NATO dobândeşte un statut perma- Republica Moldova. Tocmai au avut nent, România a angajat 2% din PIB loc alegeri parlamentare acolo, dar, pentru cheltuieli de apărare şi a chiar dincolo de rezultatele pe care suplimentat contingentul român din le-am văzut cu toţii, senzaţia mea Afganistan, de la 770 la 950 de neplăcută în ultima vreme este că, militari. Sigur, decizia din 2013 a din păcate, Moldova se apropie tot României de a găzdui o parte din mai mult de ceea ce se desemnează reţeaua scutului antirachetă, activat în îndeobşte prin sintagma de „stat 2016, a fost criticată puternic de eşuat”. Este şi vina României? Moscova, fiind considerată o încer- care de a afecta echilibrul strategic România continuă să nu aibă un nuclear între Est şi Vest şi, recent, un proiect realist şi de substanţă privind argument în ceea ce priveşte denun- statul din stânga Prutului, locuit de ţarea Tratatului privind Forţele români. Aspiraţiile Chişinăului privind Nucleare Intermediare. integrarea europeană s-au diminuat drastic după ce Igor Dodon a devenit Acest lucru era, totuşi, previzibil, preşedintele Republicii Moldova, în ţinând cont de stilul şi obiectivele decembrie 2016. Proiectul unionist diplomaţiei ruse, nu? este susţinut, la nivel declarativ, în România, dar, în absenţa unei voinţe Aşa e. Ca să închei răspunsul la politice majore, ideea rămâne la nivel întrebare, la categoria capitolelor generic. Situaţia este asemănătoare în coerente de politică externă putem Republica Moldova, unde „mici pune, deci, dosarul NATO. Dar să nu entităţi“ unioniste, formate din inte-

137 POLIS lectuali şi câţiva reprezentanţi locali, Statele mai mici se aliniază la reuşesc să transmită mesaje emo- aspiraţiile şi acţiunile marilor puteri, ţionale, dar care sunt imediat con- ştiind foarte bine că nu vor putea să testate de autorităţi. Educaţia şi le influenţeze în vreun fel. Astăzi, cooperarea transfrontalieră au rămas resetarea cursului politicii externe singurele proiecte de succes, care înseamnă pentru România mult mai funcţionează autonom de schimbările mult decât asumarea unor “noi re- politice din cele două ţări. Continuă, sponsabilităţi”, termen folosit de însă, să rămână într-o o zonă neclară multe ori pentru a dilua dezbaterea. perspectiva unui proiect economic Din perspectiva schimbărilor dra- major al României în Republica matice în peisajul politicii externe Moldova. Lipsesc atât voinţa politică globale, România nu îşi poate a Bucureştiului, cât şi disponibilitatea permite să rămână la nivelul vag Chişinăului de a oferi condiţii in- teoretic, fără consecinţe practice. vestiţionale favorabile pentru investi- România, un stat mare cu o politică ţii majore româneşti. externă mică, poate deveni o pro- blemă pentru ea însăşi şi pentru Cum comentaţi, din perspectivă Europa. geo-strategică, rezultatele alegerilor din Republica Moldova? Asta îmi aminteşte de acea eti- chetă celebră de „bolnavul Europei”, Alegerile au evidenţiat diluarea pusă în secolul al XIX-lea Imperiului până la dispariţie a sentimentului pro- Otoman. Într-un fel România e acum, occidental, majoritar până în 2014, aşadar, ca un bolnav care trebuie când Republica Moldova, alături de supravegheat ca să nu-şi facă rău Ucraina şi Georgia, erau cele mai sieşi sau altora? avansate state în dialogul cu UE, prin Parteneriatul Estic. Astăzi, singurul Poate că e mult spus şi mai au şi coridor spre UE al viitorului guvern alţii probleme serioase de „sănătate”, de la Chişinău este România, dacă dar cert e că ratăm ocazii importante. forţele politice vor mai dori un pro- În Europa Centrală şi de Est, con- iect de apropiere sinceră, şi nu vulsionată de crize iliberale şi politici oportunistă, de Vestul Europei. ambigue între Răsărit şi lumea occidentală, România a trecut pe „România a trecut pe lângă o lângă o oportunitate istorică. O na- oportunitate istorică” ţiune profund ataşată atât faţă de Europa cât şi de relaţia cu SUA ar fi Revenind la politica externă a fost sprijinită din toate direcţiile de României, care ar fi mizele şi la ce am Occident pentru a rămâne stabilă şi putea spera, în acest context complicat? prosperă economic, dar şi sigură din perspectiva apărării. România, „insula dedicat occidentală“ în Estul

138 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Europei, putea fi un proiect benefic de inflexiune prin care trece UE, ge- pentru generaţii. Nu a fost să fie. nerat de negocierile privind bugetul Cum suntem acum văzuţi în UE? 2021-2027 (MFF), de Brexit, dar şi de expirarea mandatului Comisiei În fapt, ca şi în cazul problemelor Europene şi al Parlamentului generate privitor la independenţa European. Aceste dezbateri ar putea sistemului judiciar, în UE nu se fi marcate, chiar istoric, de exerciţiul înţelege pe ce direcţie doreşte să se profesionist, avizat şi echilibrat al angajeze România. Ce dorim de fapt? mandatului României la conducerea Unde ne plasăm într-o Europă sufi- Europei. Încă o dată, astfel de cient de tensionată de crize interne? oportunităţi care revin după 16 ani nu La toate acestea se adaugă momentul se ratează de un stat „normal la cap”.

139 POLIS

140 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

VARIA

Identitatea cecenă între naţionalism şi Islam. Continuitate mistică şi rescrierea modernităţii

(The Chechen Identity between Nationalism and Islam. Mystical Continuity and Modern Reshaping)

Dan ALEXE

Abstract: The Chechen identity is a complex and rare blend between an assumed ethnocentrism (an isolated Caucasian people), the practice of a local Sufi-type branch of Islam, the weight of a long chain of historical catastrophes and the look of the outsiders. Chechens have always been the population with the best circumscribed identity in the Czarist Empire and the Soviet one that succeeded it. Chechen society is egalitarian, and Islamic ideology has only reinforced that. Chechens have been, and remain largely today, members of one of the numerous local Sufi brotherhoods, totally opposed to militant Islamism. They are a communal or clanic society, whose identity is defined by membership in a tribe and, simultaneously, in a mystical, non-militant brotherhood, practicing a precise set of techniques of collective trance (a kind of Muslim yoga) hidden from the outside world. Chechen Islam is thus the opposite of the militant Islam recently imported from the Gulf Arab countries. None of the features of the Chechen collective identity is particular only to them and each is shared with one or other of the neighboring populations. But they must be reunited in their entirety in order to form the Chechen identity. At the same time, this identity, already diluted and shaken by recent fantastic ideological evolutions, such as what we call “protochronism”, that found an echo even in local academic environments, received a severe blow: it is for the first time in history that Chechens have come to fight among themselves. The Kadyrov regime, enthroned with the support of Moscow, triggered a genuine intra- Chechen civil war. It is the first time in history that Chechens are so divided and can kill each other with a violence that they had so far reserved for confrontations with Russia. It can be said that this is already a strategic victory for Moscow. The consequences for the future of the Chechen collective identity remain unpredictable.

141 POLIS

Keywords: Chechnya, Islam, Caucasus, Sufism, Russia, linguistics, mysticism.

Dincolo de mitul, propagat activitatea misionarilor de tip sufi din jurnalistic, de popor criminogen, care Daghestanul vecin, unde islamul se a făcut ca cecenii să fie semnalaţi implantase încă din sec. al VIII-lea, (mai întotdeauna fără dovezi) pe practic cu aproape un mileniu mai toate meridianele şi pe toate fron- devreme. turile, în conflicte militare recente în Un cecen2 se naşte într-un clan care sunt implicaţi musulmani, ca anume (teip), vorbind un dialect nişte primejdioşi mercenari ai cre- anume, şi va fi iniţiat într-o anume dinţei, identitatea lor rămâne un confrerie sufi, cu ritual specific. El va mister în percepţia populară occiden- vorbi aşadar un dialect particular al tală1. Cine sunt cecenii? Pentru unii, limbii lui caucaziene, limbă înrudită ei ar fi doar unul din popoarele tur- de departe cu cele din Daghestanul cofone din puzderia de mici naţio- vecin, şi va purta toată viaţa anumite nalităţi exotice ale Caucazului. îndatoriri tribale de prietenie sau Pentru alţii, un fel de georgieni duşmănie cu alte clanuri, practicând musulmani, dacă nu chiar o categorie în acelaşi timp un anume tip de ritual de slavi. sufi specific clanului lui. Identitatea cecenă este un amestec Această triplă identitate, combi- complex şi rar între un etnocentrism nată cu o istorie aparte (deportarea în asumat (popor caucazian izolat), masă în al Doilea Război Mondial), islam de tip sufi (e de neconceput să formează o carapace de protecţie, fii cecen fără a fi musulman sunnit), care se dovedeşte greu de pătruns, în moştenirea unui lanţ de catastrofe faţa lumii exterioare. Cum o scrie istorice şi privirea definitorie a Mark Galeotti3, asta a făcut întot- celorlalţi. Cecenii au fost dintot- deauna extrem de dificilă, dacă nu deauna populaţia cu identitatea cea chiar imposibilă, infiltrarea grupuri- mai bine circumscrisă din spaţiul lor criminale cecene de către poliţie. Imperiului ţarist şi al celui sovietic care i-a succedat. Identitatea cecenă 1: Limba Identitatea cecenă este multiplă şi complexă, compusă din elemente Deja în timpul URSS-ului, cecenii obligatorii şi indispensabile, deşi erau naţiunea cu cel mai ridicat autonome şi de natură diferită. Ea s-a procent de folosire a limbii materne, consolidat definitiv odată cu con- sistematic peste 90% (Benningsen4). vertirea la Islam, în timpuri relativ Astăzi, procentul se apropie de recente, începând din secolele XVII- 100%. În practică, nimeni nu se poate XVIII, a acestor indigeni caucazieni, considera cecen dacă nu vorbeşte vorbind o limbă aparte, puţin stu- limba, indiferent în care din dia- diată, convertire efectuată prin lectele sale5. O scurtă trecere în

142 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială revistă a tabloului lingvistic al cel al slovenei, cu multiplele ei Caucazului de nord-est va fi necesară dialecte prin văile piemontului pentru a înţelege situaţia unică a Alpilor. cecenei. Alfabetul chirilic creat de ling- Cecena, ca şi şi limbile din viştii sovietici pentru aceste limbi Daghestanul vecin (formând caucaziene, printre care şi cecena, împreună o familie de limbi izolate, care nu s-a scris până la Revoluţia precum basca), prezintă o rară parti- bolşevică din 1917, este atât de bine cularitate: este vorba de „limbi cu gândit, atât de metodic adaptat limbii clase nominale”. Toate cuvintele prin jocul cu semnul moale ь şi cel lexicului sunt împărţite în felurite tare ъ şi prin adăugarea unui singur clase nominale ce corespund genu- semn suplimentar, I, i majuscul latin, rilor noastre gramaticale, marcate în fără niciun fel de semne diacritice, general prin prefixe. Acolo însă unde încât, în ciuda aversiunii lor pentru limbile indo-europene prezintă un Rusia, până şi ultranaţionaliştii ce- maximum de trei genuri gramaticale, ceni, ba chiar şi islamiştii din cecena posedă nu mai puţin de şase. rezistenţă continuă să scrie în Pornind de aici, întreaga sintaxă şi chirilice. Încercările recente de a morfologie sunt dominate şi deter- trece la alfabetul latin au fost un minate de sistemul claselor nominale. dezastru. Pentru a reda în script Verbele nu au, astfel, o flexiune latin extrem de bogatul fonetism al personală, ci primesc prefixul co- limbii cecene ar fi trebuit folosite atât respondent de clasă nominală. La fel de multe diacritice şi convenţii ca toate limbile din cele trei familii greoaie încât un text cecen în alfabet de limbi caucaziene indigene, cecena latin aduce cu unul vietnamez, funcţionează după un sistem ergativ. încărcat de virguliţe, căciuliţe, puncte În cazul acestor limbi, cecena şi şi bare. Aşa încât s-a rămas, din cele daghestaneze înrudite cu ea, pragmatism, la cel chirilic, folosit fărâmiţarea în familii distincte şi chiar şi de islamiştii fundamentalişti numeroase s-a datorat rămânerii, din rezistenţa opusă Moscovei şi vreme de milenii, în aceleaşi puterii actuale de la Groznîi. minuscule şi abrupte văi ale Caucazului, cei ce o vorbeau fiind Identitatea cecenă 2: Structura feriţi de contact intens cu exteriorul. clanică Relieful stimulează conserva- torismul lingvistic, lucru care explică, Cecenii (cea mai numeroasă pentru comparaţie, şi arhaismul populaţie din Caucazul de nord, ameţitor al unor limbi indo-europene aprox. 1,5 mil.) îşi spun între cum sunt cele baltice, păstrate în ei nuohci (nwokhchi = om, sg.), mlaştini izolate până în Evul Mediu, vainah fiind termenul colectiv care îi cel al islandezei pe insula sa include şi pe inguşi, rădăcina *nah- îndepărtată, sau, printre limbile slave, însemnând, la rândul ei, pur şi simplu

143 POLIS om. Cecen este un nume de împru- clanice de oameni a căror identitate mut dat lor de ruşi, pentru că aşa s-a se defineşte prin apartenenţa la un numit şi încă se numeşte principala trib şi la o confrerie mistică, nemi- aşezare din câmpie pe care au litantă, care practică o formă precisă întâlnit-o mai întâi militarii şi de tehnici colective ale extazului (ca exploratorii ţarişti: Cecen Aul. Cum o yoga musulmană) ascunse lumii din cecenii nu au avut niciodată anterior afară. Islamul cecen este astfel opusul o formaţiune statală, nu existase până islamismului militant importat recent atunci un alt nume pentru regiunea din ţările arabe. lor decât cel de Nuohcicio: locul în Deşi societatea cecenă este care trăiesc ceceni. După ocupaţia egalitară, prestigiul unora din clanuri rusă, s-au obişnuit şi ei, vreme de un (teip) îl depăşeşte pe cel al altora, fie secol, să-şi numească regiunea din raţiuni tradiţional economice, fie „Cecenia”, Чечня. pur şi simplu dintr-o veche ierarhie Venind la putere în 1992, gene- onorifică moştenită. Astfel, clanul ralul Dudaiev a impus termenul răposatului preşedinte, generalul regional Icikeria: Republica Cecenă Djohar Dudaiev, era unul de dimen- Icikeria, Чеченская Республика siuni reduse, însă dintre cele mai Ичкерия, Icikeria desemnând de fapt prestigioase istoric: clanul Orsthoi. exclusiv regiunea târgului Vedeno, Prestigiul acestui clan datează din cea din interior, care a rezistat perioada pre-islamică, ba chiar întotdeauna ruşilor. Numele a fost tradiţia spune că ar fi fost unul dintre respins, de altfel, atât de naţionalişti, ultimele clanuri care au acceptat cât şi de islamişti, pentru că este pur convertirea la islam. Legendele cu- şi simplu un adverb turcesc, din lese de etnografi6 lasă să se creadă că limbile turcofonilor de la câmpie: cei din clanul Orsthoi ar fi fost nişte icikeri = în interior. Aşa numeau Narţi, eroi mitologici. La prestigiul nogaii şi kumîcii turcofoni nomazi clanic s-au adăugat calităţile perso- zona păduroasă care urcă în munte: nale ale generalului, devenit erou înăuntru = icikeri. Cecenii autentici naţional, cu toate că se căsătorise cu nu acceptă, însă, ca ţara lor să poarte o rusoaică (Alla Dudaieva, pictoriţă un nume turcesc (şi nici unul rus), aşa mediocră şi poetesă amatoare). că cei care încearcă să fie mai corecţi Dudaiev urcase până la rangul de politic spun astăzi din nou: general de aviaţie în armata sovietică, Nuohcicio = Ţara Cecenilor. o carieră rară pentru un cecen, pro- Societatea cecenă a fost întot- venit dintr-o naţiune etern stigma- deauna egalitară, iar ideologia isla- tizată în ochii ruşilor. (O stradă din mică nu a făcut decât să întărească capitala Estoniei, Tallinn, poartă asta. Cecenii au fost – şi au rămas numele generalului Dudaiev, care, majoritar până azi – membri ai con- comandant al garnizoanei din Tartu, freriilor sufi, total opuse islamismului a refuzat, în 1990, să scoată trupele militant. Este vorba de structuri împotriva manifestanţilor, aşa cum o

144 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială ceruse Gorbaciov.) Tot gradul de au fost creştinaţi, cel puţin super- general îl primise şi succesorul lui ficial, iar creştinismul a lăsat urme Dudaiev ca preşedinte, Aslan adânci în vocabular, cum sunt Mashadov, pentru ceceni o asemenea numele zilelor săptămânii, care vin carieră în meseria armelor aducând din georgiană şi din greacă (prin un prestigiu suplimentar. georgiană), sau ciudata arhitectură a ruinelor de biserici inguşe, recon- Identitatea cecenă 3: Islamul vertite în temple păgâne după catastrofa pe care au reprezentat-o Spre deosebire de albanezi sau invaziile mongole ce au răvăşit kurzi, care nu pun mare preţ pe regatul Georgiei şi au făcut ca cecenii religie şi la care, în cadrul aceluiaşi şi inguşii, de pe versantul de nord al trib (mai ales la albanezi) o branşă a Caucazului, să iasă de sub influenţa familiei extinse poate practica Islamul, georgiană şi să se întoarcă vreme de în vreme ce o alta creştinismul cato- câteva secole la politeism. lic, ortodox sau bektaşismul, cecenii Mai mult, în ciuda rigidităţii sunt în totalitate musulmani. Cu toate structurii lor clanice, chiar şi termi- că islamul nu a ajuns în masivul nologia socială a cecenilor este de central al Caucazului decât relativ origine relativ recentă, începând recent, iar unele triburi inguşe erau cu teip (clan, de la un termen arab ce încă politeiste la Revoluţia bolşevică desemnează o grupare, o facţiune, un din 1917, astăzi ar fi de neconceput trib: ṭā'ifa), până la confederaţia tri- pentru un cecen sau un inguş (sau un bală tukhum, reuniunea mai multor daghestanez) să fie altceva decât clanuri (de la termenul persan tukhm, musulman sunnit. care înseamnă: sămânţă). Este imposibil din punct de Cecenii şi inguşii sunt astfel un vedere social ca un individ să se caz rar de populaţie care a trecut proclame cecen şi în acelaşi timp cultural, în decursul unui mileniu, altceva decât musulman. Cu toate prin succesiunea politeism – creşti- acestea, cum am menţionat, islamul a nism – politeism – islam, croindu-şi ajuns relativ recent în munţii însă, în acelaşi timp, o identitate Ceceniei. Primii misionari sufi veniţi naţională extrem de puternică. din Daghestan au predicat unei popu- Odată cu libertatea şi cu procla- laţii politeiste, cu un panteon similar marea independenţei în noiembrie cu cel al modelului antic grec şi 1991 şi dispariţia ateismului sovietic roman, sau cu cel al Georgiei pre- ca doctrină oficială, Cecenia a creştine7. cunoscut revenirea la suprafaţă a Detaliu interesant în cazul confreriilor sufi, unele din acestea, cu construirii lente a identităţii cecene un ritual aparte, confundându-se este faptul că în Evul Mediu, în practic cu un singur clan. perioada expansiunii culturale a Până în ajunul celui de-al doilea Georgiei creştine, cecenii şi inguşii război cu Rusia, care a dus la situaţia

145 POLIS actuală de vasalitate precară sub dintre care una, Qadiriya, are o conducerea sângerosului Ramzan branşă locală foarte răspândită şi pur Kadîrov, Cecenia nu a cunoscut cecenă: Kunta Haji. Kunta Haji, un fenomenul wahhabismului şi al personaj istoric, este cecenul care a salafismului, ceea ce numim funda- introdus confreria, împreună cu mentalismul islamic. Este o mare ritualul său de transă colectivă. ironie şi o întorsătură a istoriei faptul Alte două confrerii au o răspân- că actualul satrap local sprijinit de dire limitată: una este cea a clanului Moscova, Ramzan Kadîrov, pozează Gunoi din satul Avturî, cu un ritual în apărător al islamului sufi cauca- colectiv de tentă şamanistă, iar alta, zian tradiţional, ideologia care i-a Vis Haji, a fost fondată în timpul animat întotdeauna pe ceceni în faţa exilului cecenilor în Kazahstan. cuceritorilor ruşi. Astăzi, acelaşi Cele două confrerii principale, islam sufi local, cu binecuvântarea Qadiriya şi Naqshbandiya, sunt foarte Moscovei, este întors împotriva distincte prin ritual şi doctrină, fără a gherilei salafiste, fundamentaliste, de fi rivale, deşi de-a lungul nesfâr- inspiraţie islamo-universalistă, al şitelor conflicte cu Rusia una sau alta cărei scop anunţat este instaurarea a putut avea un rol mai neutru, la unui Emirat în Caucazul de Nord, în limita colaborării cu inamicul. special în Cecenia şi Daghestan. La Ambele sunt, în acelaşi timp, cele fel de ironic e faptul că după două mai răspândite confrerii din întreaga războaie distrugătoare în decurs de lume musulmană. un deceniu, care au văzut Groznîi Qadiriya este confreria cu ritualul redus în ruine prin covoare de cel mai impresionant. În funcţie de bombe, precum Dresda în al doilea clan, sat şi tradiţie, discipolii (murid), Război Mondial, Cecenia sub sub autoritatea unui şef religios local Ramzan Kadîrov se bucură de o (murşid sau imam) cad în transă, independenţă mult mai mare azi urmând un extrem de complex ritual decât în timpul naivului general care combină posturi corporale şi independentist Djohar Dudaiev sau al folosirea respiraţiei. Toate confreriile succesorului său Aslan Mashadov. Qadiriya folosesc tehnici vocale În Cecenia funcţionează două polifonice combinate cu exerciţii mari confrerii şi câteva mărunte, la fizice alternate: fuga în cercuri largi nivelul unui singur clan, cu ritualuri până la hiperventilaţie şi ameţeală, diferite şi care nu se află în com- bătut din palme şi salturi, dansuri şi petiţie, dată fiind filiaţia clanică a folosirea unor instrumente muzicale discipolilor. Cele două principale (tobe şi tamburine în satul Mairtup, şi sunt: Qadiriya şi Naqshbandiya. doar acolo, viori pentru confreria Vis Ambele sunt venite din afară, odată Haji). cu islamizarea. Mai precis, conver- Precum majoritatea confreriilor tirea lentă la islam a cecenilor s-a sufi musulmane, Qadiriya cecenă făcut prin intermediul confreriilor, întreţine memoria unei filiaţii mistice

146 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială ce urcă până la Califul Ali, vărul şi ricani, atât în literatură, cât şi în ginerele lui Mahomed, care este în conştiinţa colectivă. Americanii au acelaşi timp persoana cea mai vene- apaşii şi mohicanii, ruşii au cerchezii rată în şiismul iranian. În schimb, şi cecenii; şi la americani şi la ruşi s-a Naqshbandiya este o confrerie de cântat eroismul celor care s-au inspiraţie iraniană şi urbană al cărei războit cu localnicii şi le-au luat ritual e foarte sobru şi care, foarte pământurile; şi la americani şi la ruşi adesea, organizează ceremoniile de s-a creat o întreagă literatură colo- transă (dhikr/zikr) în tăcere, fără nială, care la rândul ei a produs o gesturi sau exerciţii corporale, prin mitologie de gradul doi. Americanii simplă meditaţie interioară. au în literatură Ultimul Mohican (J.F. Naqshbandiya este singura con- Cooper), ruşii – Hagi-Murad frerie sufi musulmană care îşi (Tolstoi), unde eroul este un răzvrătit trasează originea nu până la Ali, ci cecen, locotenent al Imamului Şamil; până la primul Calif istoric, asceticul americanii au Cântarea lui Abu Bakr, socrul lui Mahomed. Prin Haiawatha (Longfellow), ruşii – austeritatea sa şi prin severitatea Prizonierul din Caucaz (iarăşi cu regulilor impuse discipolilor, ceceni, titlul fiind folosit identic de Naqshbandiya a putut fi deseori Puşkin, Lermontov şi Tolstoi). apropiată de unele forme de funda- Încă din noaptea timpurilor, mentalism, iar discipolii ei sunt mai cecenii se arată a fi trăit întotdeauna sensibili faţă de mesajul wahhabit sau la sud de râul Sunja, care trece prin salafist, importat recent, odată cu capitală, Groznîi, o fostă fortăreaţă deschiderea spre ţările arabe din militară rusă. În momentul în care a Golf. început expansiunea rusească spre Faimosul Imam Şamil (un etnic Caucaz, câmpiile care se întindeau la avar), şeful rezistenţei împotriva ru- nord de fluviul Terek erau teritoriul şilor din secolul al XIX-lea, era un tătarilor nomazi nogai, aflaţi sub discipol Naqshbandi, iar un descen- autoritatea destul de vagă a hanilor dent direct al şeikului Uşurma care a din Astrahan. Teritoriul cuprins între introdus Naqshbandiya în Cecenia, Terek şi Sunja a fost atunci cunoscut Magomed-Hadji Dolkaev, a fost sub numele de Kabarda cea Mică (de consilier pentru afacerile spirituale pe la numele populaţiilor cerchezo-ka- lângă primul preşedinte al Ceceniei, barde, caucazieni de nord-vest, care Djohar Dudaiev8. aparţin unei alte branşe lingvistice decât cecenii şi daghestanezii). Identitatea cecenă 4: Istoria În expansiunea sa, Rusia a atins fluviul Terek pe la sfârşitul sec. XVI, S-a mai spus că pentru ruşi, iar până în sec. XIX, vreme de trei mitologia cuceririi Caucazului este veacuri, acel fluviu a format o echivalentul mitologiei cuceririi autentică frontieră între Imperiul „Vestului Sălbatic” de către ame- Ţarilor şi Munteni9. Aşezările cecene

147 POLIS

începeau atunci abia de la poalele după cucerire statuia lui Iermolov s-a muntelui. În sec. al XIX-lea, Simeon înălţat în Groznîi chiar şi după Bronevski, care relua lucrările ante- deportarea de către Stalin a întregii rioare ale etnografilor Guldenstaedt şi naţiuni cecene în Kazahstan şi Asia Pallas, nota că o bună parte a acestui centrală şi până la declararea teritoriu de câmpie, între fortăreaţa independenţei de către generalul Groznaia, de pe Sunja, şi Terek, era Dudaiev în 1991. numită pur şi simplu „Ţara fără Nume”, Zemlia Bezimennaia, sau Traumatismul deportării „ţara oricui”. Potrivit lui Bronevski10, ruşii au Pe 23 februarie 1944, o razie de intrat în contact cu cecenii, dimensiuni nemaivăzute se încheia apropiindu-se treptat de Caucaz, abia cu deportarea în masă a întregii pe la 1750. Termenii înşişi de populaţii cecene de către poliţia „inguş” şi „cecen” vin de la numele a secretă NKVD şi de importante două sate de câmpie. Bergé11, afirmă efective militare ale lui Stalin. că termenul „cecen” apare pentru Era operaţiunea care a primit prima data într-un document de la numele de cod Lintea (Чечевица) şi 1708 care atestă supunerea lui Aiuki, care astăzi, potrivit legislaţiei hanul mongolilor kalmîci din stepele internaţionale, ar fi asimilată unui Astrahanului, care se angaja să apere genocid. Totul s-a întâmplat de Ziua câmpiile din nordul fluviului Terek Armatei Roşii, rămasă şi astăzi Ziua de prădăciunile cecenilor şi ale Armatei în Rusia, una din cele mai tătarilor nogai. mari sărbători oficiale, la egalitate cu A urmat cucerirea Caucazului, 9 mai. Pentru ceceni, care fuseseră care s-a extins practic de-a lungul masacraţi şi în războaiele de cucerire întregului sec. al XIX-lea. Ocuparea a Caucazului, şi în timpul războiului Caucazului de Rusia ţaristă a fost atât civil de după Revoluţia din 1917, iar, de violentă şi distrugătoare, încât a după aceea, în cel de-al Doilea atras proteste interne, chiar şi în Război Mondial, când Stalin i-a armată. Tolstoi, tânăr ofiţer, a scris deportat în masă, aceasta rămâne cea despre asta cu dezgust. Romanul mai odioasă zi din istorie. lui, Hagi-Murad (de la personajul Începând din 23 februarie 1944, în autentic al unui senior al războiului puţine zile, întreaga naţiune cecenă a cecen), este o mărturie. fost deportată în Kazahstan, printr-o Pe fundalul revoltei liderilor sufi operaţiune de masă a armatei ruse (a locali daghestanezi (de etnie avară) cărei sărbătoare cădea chiar în acea Şeik Mansur şi Imamul Şamil, sini- zi) şi a NKVD-ului. Nu doar cecenii, strul general ţarist Aleksei Iermolov a dar şi alte mici populaţii locale au dus o campanie sistematică de exter- fost atunci deportate: inguşi, kalmîci, minare, ardere şi distrugere. Ca o balkari şi karaceai. Cu totul, circa umilire suplimentară adusă cecenilor, 700.000 de oameni. Cecenii au

148 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială format însă majoritatea. Mulţi au întorşi fără voie având loc în 1957. murit pe drum, transportaţi cu trenuri Cecenia a reapărut atunci pe hartă. de marfă şi obligaţi, după multe zile O întreagă generaţie de ceceni de drum, să se instaleze în stepele doritori de independenţă s-a născut Kazahstanului. astfel în exil. Răposaţii preşedinţi În vremea în care unele părţi ale Djohar Dudaiev şi Aslan Mashadov Europei se eliberau de sub ocupaţia s-au născut în Kazahstan şi ambii au nazistă, Stalin ştergea populaţii reuşit să ajungă înalţi ofiţeri în întregi de pe hartă şi făcea să dispară armata sovietică, la fel cum bunici entităţi ale URSS şi grupuri etnice. În de-ai lor luptaseră în Armata Roşie loc să participe la războiul împotriva împotriva Germaniei chiar în vreme lui Hitler, o parte a forţelor sovietice ce rudele şi părinţii le erau deportaţi era astfel angajată împotriva unor în Kazahstan, în intenţia lui Stalin populaţii ale Uniunii Sovietice, sub pentru totdeauna. acuzaţia unei colaborări cu Germania nazistă, ale cărei trupe nu ajunseseră „Protocronismul” cecen: niciodată până acolo. complement identitar recent Deportarea a fost masivă, totală, violentă, genocidară. În câteva zile, Precum multe alte naţiuni mici întreaga naţiune a fost luată pe sus, care îşi fabrică un trecut planetar casă cu casă, familie cu familie, într- glorios (georgienii, albanezii, mace- o operaţiune unică în lumea modernă. donenii, estonii etc.), cecenii au căzut Puţinii scăpaţi au fugit să se ascundă pradă în deceniile de după căderea prin păduri, nemaicoborând decât comunismului unor teorii fantasma- după 1955, când au început să se gorice din cele care în istoriografia întoarcă, cu încăpăţânare, supravie- română se numesc protocronism. ţuitorii din Kazahstan. Protocronismul este acel curent Deportaţi cu vagoanele de vite în (sub)cultural în care un grup – sau Kazahstan, în condiţii similare cu mai multe grupuri – de activişti cu ceea ce făceau germanii în vest, o cultură şovăielnică şi fără pregătire bună parte din aceşti oameni au murit istorică sau lingvistică se coalizează pe drum. Cifrele, greu de reconstituit, pentru a inventa o măreţie trecută, de aşa cum le dă, de pildă, Aleksandr dimensiuni cosmice, a neamului. Nekritch12, în cartea sa Popoarele Cecenii sunt prezenţi cu pedepsite, merg de la zeci de mii la protocronismul lor în primul rând în sute de mii. Rusia, printr-o organizaţie culturală, Abia în anii 1950, după moartea Daimokh, foarte activă la Moscova, lui Stalin, o bună parte a deportaţilor, unde publică reviste şi cărţi. Inguşii, în special cecenii, au reuşit să se în schimb, s-au implantat la Paris, întoarcă la casele lor şi să fie unde o inguşă, Mariel Tsaroieva, „reabilitaţi”, primul val de oameni predă la INALCO (Sorbonne Paris III) şi reuşeşte să publice cărţi

149 POLIS precum Les racines mésopota- (1998), în care este interpretată miennes des ingouches et tchètchè- Biblia, şi mai ales dinastiile nes (Riveneuve, 2005), unde a reuşit Vechiului Testament, din perspectivă să aibă o prefaţă semnată de marele „cecenă”. lingvist Claude Hagège. O altă uni- Acest protocronism cecen a fost versitară inguşă, Para Partchieva, a multă vreme încurajat oficial, lucru reuşit să publice la editura posibil şi din pricina absenţei con- L’Harmattan un volum Parlons tactului cu medii academice străine. tchétchène-ingouche, care nu e Când vine vorba de protocronism, altceva decât o gramatică inguşă. islamul recent al cecenilor îşi pierde Protocronismul cecen-inguş este importanţa, iar intelectualii de la recent. Până în 1991-1992, când Groznîi încearcă să dovedească că generalul Dudaiev a proclamat inde- până şi Isus era cecen. La fel, pendenţa ţării, ducând la două răz- sumerienii, hitiţii şi etruscii sunt văzuţi boaie distrugătoare într-un deceniu, ca nişte proto-ceceni (proto-vainah, cecenii erau doar una din multiplele nah sau vainah fiind, cum spuneam, populaţii autohtone din Caucazul de autodenumirea cecenilor şi inguşilor). nord. Odată venită scurta indepen- În cazuri extreme de derivă denţă, unii intelectuali ceceni şi-au protocronistă, cum se întâmplă la scos la iveală obsesiile protocroniste. milionarul islamist Khozh Akhmed Am păstrat documentul dactilografiat Noukhaev, se caută dovedirea faptu- prin care primul parlament cecen, în lui că Mahomed însuşi era cecen, iarna lui 1991-1992, a decis să ceară ceea ce duce la concluzia că întreaga tuturor academiilor din lume să istorie a Islamului ar fi de fapt o accepte faptul că cecenii au ca stră- istorie a cecenilor, cu dinastiile de moşi sumerienii şi hitiţii (neţinând califi scoborâtori din Mahomed cu cont de faptul că acele mari civilizaţii tot. antice vorbeau limbi total diferite una Într-un film documentar extrem de alta). de apologetic şi aproape servil al Unul dintre cei mai activi proto- regizorului olandez Jos de Putter, The cronişti ceceni a fost în ultimele două Making Of a New Empire, despre decenii Said-Hamzat Nunuev. Dintre acest milionar cecen Khozh Akhmed cărţile lui, publicate la Moscova şi Noukhaev, film despre care regizorul Iaroslavl, putem semnala un roman: a recunoscut că ar fi fost plătit de Nakhi, proroki, sudba (Nahii, proro- acesta, îl vedem pe Noukhaev expli- cii şi soarta, Moscova, 1996), scris ca când cum Mahomed a fost probabil un thriller ocultist în maniera un cecen, sau că, în orice caz, cultura Pendulului lui Foucault al lui şi limba cecenă au stat la originea Umberto Eco, întretăiat de diagrame islamului. şi fanteziste etimologii sumero- Întâmplător, în cecenă „iss lam” cecene, precum şi o carte şi mai înseamnă „nouă (iss) munţi (lam)”. fantastică, Nahii şi Istoria Sfântă Cum se poate vedea în finalul

150 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială filmului, pentru a-şi explica teoria, textând lupta împotriva islamului Noukhaev desenează trei triunghiuri radical, fundamentalist; pe care le combină ca pe un fel de - structura clanică şi teritoriul: stea a lui David, căutând să de- dincolo de limbă şi de tipul de islam monstreze că termenul Islam vine din practicat, dincolo şi de structurile cecenă, de la nouă munţi: „iss lam“. clanice, cecenii reprezintă cea mai numeroasă populaţie din Caucazul de Concluzii nord (1,5 mil.) şi cea care are, în acelaşi timp, un teritoriu propriu şi o Niciuna din trăsăturile identităţii republică, o entitate administrativă colective cecene nu le este proprie şi autonomă a Federaţiei Ruse care se fiecare e împărtăşită cu una sau alta guvernează după reguli proprii. din populaţiile vecine. Ele trebuie În acelaşi timp, această identitate, însă să coexiste cu toatele, împletin- deja diluată şi zdruncinată de teorii du-se, pentru a forma identitatea fanteziste recente, precum protocro- cecenă: nismul menţionat anterior, propagat - limba: limba cecenă, membră a chiar şi în mediile academice, a mai uneia din cele trei familii de limbi primit o lovitură: este pentru prima indigene caucaziene (caucaziene de oară în istorie că cecenii au ajuns să nord-est) este suficient de distinctă de se masacreze între ei. Instaurarea limbile din Daghestanul vecin pentru regimului lui Kadîrov, cu sprijinul a asigura o identitate aparte, Moscovei, care a ştiut să manevreze inimitabilă, vorbitorilor; foarte abil, s-a făcut pe fundalul unui - islamul: cecenii (şi inguşii) autentic război civil intra-cecen. practică acelaşi tip de islam ca şi Este prima oară în istorie când vecinii lor daghestanezii, un islam de cecenii sunt atât de divizaţi şi se luptă tip sufi, structurat în confrerii clanice între ei cu o violenţă pe care până şi săteşti. Doar în Cecenia, însă, acum o rezervau înfruntărilor cu islamul de tip sufi a furnizat o ideo- Rusia. Se poate spune ca aceasta este logie centralizată, devenită astăzi deja o victorie strategică pentru doctrina oficială a dictatorului local Moscova13. Consecinţele pentru Ramzan Kadîrov, care o foloseşte ca viitorul identităţii colective cecene justificare pentru a se menţine la sunt imprevizibile. putere, cu sprijinul Moscovei, pre-

Note

1 S-a ajuns la situaţii în care un ziar atât „informaţie şoc” care spunea că, de serios cum este, în principiu, „potrivit unor surse militare, trupele italianul La Repubblica a putut pune italiene din Irak vor fi atacate de 300 în prima pagină, în 2004, o de ceceni sosiţi din Afganistan”.

151 POLIS

Grotescul falsei informaţii nu a 6 V.I.A. Dahkinov, Mifî i legendî deranjat pe nimeni: cum ar fi putut un vainahov, Groznîi, 1991, p. 144. contingent atât de mare de luptători 7 Politeismul cecen şi cel caucazian în străini, plecaţi dintr-un Afganistan general, pre-creştin şi pre-islamic, au teoretic controlat de occidentali, să fost studiate în detaliu de Georges străbată Iranul, care e principalul Dumézil şi de elevul său, Georges duşman al Talibanilor afgani sunniţi Charachidzé (cf. Georges şi al musulmanilor ne-şiiţi în general, Dumézil, Romans de Scythie et să ajungă până în Irak şi să atace d'alentour, Paris, Payot, 1978 şi trupele italiene? Nimeni nu a pus însă Georges Charachidzé, Promethée ou la îndoială veracitatea acelor afirmaţii le Caucase. Essai de mythologie şi, desigur, „cecenii” au dispărut din contrastive, Paris, Flammarion, articolele şi ştirile următoare, chiar 1986). dacă celebrul editorialist şi 8 Am realizat mai multe filme docu- revoluţionar condamnat Adriano mentare despre funcţionarea con- Sofri a încercat un soi de mea freriilor sufi, printre altele: culpa în numele ziarului (cf. La Ghazavat (1992) prezintă ascensiu- leggenda dei 300 ceceni, nea la putere a generalului Dudaiev, https://ricerca.repubblica.it/repubblica cu sprijinul confreriilor sufi, la care /archivio/repubblica/2004/06/22/la- am fost martor în 1991-1992; Iubiţii leggenda-dei-300-ceceni.html). Domnului (1996) analizează funcţio- 2 Când spunem ceceni, e vorba de fapt narea cotidiană a unei confrerii. de ceceno-inguşi. Cele două limbi, 9 Folosim majusculă la Munteni, cecena şi inguşa, sunt foarte apro- pentru că acest termen, горцы, are o piate, aşa cum sunt olandeza semnificaţie precisă în istoriografia şi (Nederlands) şi Plattdeutsch etnografia Rusiei: Munteni/ горцы (Niederdeutsch), limba vorbită în sunt exclusiv locuitorii Caucazului de regiunile de nord ale Germaniei şi Nord. care prin multe detalii fonetice, 10 Semion Bronevski, Noveişîie geogra- fonologice şi gramaticale e mai ficeskie i istoriceskie izvestia o apropiată de olandeză decât de Kavkaze, Moscova, 1823, p. 154. oficiala Hochdeutsch. 11 A.P. Bergé, Cec’nia i cecenţi, 3 Mark Galeotti, The Vory: Russia’s Groznîi, 1991 (reproducerea ediţiei Super Mafia, Yale University Press, din Tbilisi, 1859), p. 107. 2018. 12 Aleksandr Nekrich, The Punished 4 Alexandre Bennigsen, S. Enders Peoples:The Deportation and Fate of Wimbush, Mystics and Commissars. Soviet Minorities at the End of the Sufism in the Soviet Union, Londra, Second World War,New York, W. W. Hurst & Company, 1985, p. 46. Norton, 1978 şi AVTORHANOV, 5 Cf. Alice Harris (coord.), The Aleksandr Uralov, Ubiistvo ceceno- Indigenous Languages of the inguşskogo naroda. Narodo-ubiistvo Caucasus: North-East Caucasian v SSSR, Moscova, 1991. languages, Caravan Books, 2004, 13 Interviu cu Ahmed Zakaev, ministrul care este cel mai bun studiu într-o de externe al guvernului cecen în exil limbă occidentală a limbilor cecenă şi la Londra, 2007: Dan Alexe, Interviu cele înrudite, inguşă şi baţbi. cu ministrul de Externe al guvernului

152 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

independentist al Ceceniei, Romania stiri-arhiva-1039645-interviu- Liberă, 17 august 2007, preluat ministrul-externe-guvernului- de Hotnews: https://www.hotnews.ro/ independentist-ceceniei.html.

Bibliografie

AVTORHANOV, Aleksandr Uralov, Second World War, New York, W. Ubiistvo ceceno-inguşskogo naroda. W. Norton, 1978. Narodo-ubiistvo v SSSR, Moscova, 1991. Surse Internet BENNIGSEN, Alexandre, WIMBUSH, La leggenda dei 300 ceceni, S. Enders, Mystics and Commissars. https://ricerca.repubblica.it/repubblic Sufism in the Soviet Union, Londra, a/archivio/repubblica/2004/06/22/la- Hurst & Company, 1985. leggenda-dei-300-ceceni.html. BERGÉ, A.P., Cec’nia i cecenţi, Groznîi, ALEXE, Dan, Interviu cu ministrul de 1991 (reproducerea ediţiei din Tbilisi, Externe al guvernului independentist 1859). al Ceceniei, Romania Liberă, 17 BRONEVSKIJ, Semion, Noveişîie august 2007, preluat de geograficeski i istoriceskie izvestia o Hotnews: https://www.hotnews.ro/stir Kavkaze, Moscova 1823. i-arhiva-1039645-interviu-ministrul- DAHKINOV, V.I.A., Mifî i legendî externe-guvernului-independentist- vainahov, Groznîi, 1991. ceceniei.html. CHARACHIDZÉ, Georges, Promethée ou le Caucase. Essai de mythologie Documente video contrastive, Paris, Flammarion, 1986. ALEXE, Dan, Ghazavat: une promesse DUMÉZIL, Georges, Romans de Scythie de guerre, Byzance films, 1992, et d'alentour, Paris, Payot, 1978. difuzat de France 3. GALEOTTI, Mark, The Vory: Russia’s ALEXE, Dan şi DUMON, Dirk, Ik ben Super Mafia, Yale University Press, een soefi, ik ben een moslim, BRTN 2018. (télévision belge néerlandophone), HARRIS Alice (coord.), The Indigenous 1993. Languages of the Caucasus: North- ALEXE, Dan, Howling for God, East Caucasian languages, Caravan Franţa/Belgia, 1998. Books, 2004. DE PUTTER, Jos, The Making Of a New NEKRICH, Aleksandr, The Punished Empire, Stichting Jura Filmpro Peoples: The Deportation and Fate ductions, 1999. ]. of Soviet Minorities at the End of the

153 POLIS

154 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Secularizare, modernitate politică şi consecinţa lor excesivă, corectitudinea politică

(Secularisation, political modernity and their excessive consequence, the political correctness)

Constantin ILAŞ

Abstract: Desacralisation as eviction of magic and sacral from nature and existence led to secularisation, namely to the abandon of the God and reference to divinity as source of authority and legitimacy of laws, the later one getting into exclusive assignment of the man. The political modernization means the change of the source of authority and legitimacy of laws. Also secularisation means the separation of Church and State regarding politics, public policies and decisions. One of the excessive consequences of the political modern age, as ”progress into equalisation of conditions”, is the ideology of political correctness. This exploits the development of the public consent, meaning authority, in a liberal democracy, with the purpose of improving and changing the institutions and self identities spread in social reality. But it turns the offences of opinion into social justice through taboos which in fact inhibit critical thinking and social critique.

Keywords: desacralisation, secularisation, political modernity, modernization, political correctness.

Putem considera dezvoltarea mijloacelor de producţie şi capitalul tehnologică fără precedent din epoca financiar sunt doar consecinţe ale actuală ca pe o dovadă a faptului că adevăratului capital, adică libertatea Marx s-a înşelat total glorificând şi cunoaşterea? Cred că nişte clasa muncitoare drept avangardă răspunsuri provizorii şi schematice ni istorică a umanităţii? Că, adică, le poate furniza istoria recentă. Lenin muncitorii rămân doar simpli exe- a văzut comunismul ca pe o cutanţi ai proiectelor celor care sunt combinaţie dintre modernizarea de fapt cu adevărat producătorii tehnică (electrificarea) şi un nou „plus-valorii” pentru că deţin „know- tribalism politic (puterea sovietelor). how”-ul, adică cercetarea şi cu- Pe urmele lui Lenin, soluţia aceasta a noaşterea? Şi că proprietatea asupra părut firească pentru o serie întreagă

155 POLIS de naţiuni care au proclamat mari prietatea statului se finanţează doar salturi înainte1, încercând să ceea ce ideologic se crede că ar putea introducă modernizarea tehnică/teh- avantaja şi spori puterea politică şi nu nologică sărind peste etape şi fără ceea ce ar fi realmente util tuturor ceea ce comuniştii consideră a fi indivizilor din societate. Cu alte originea tuturor maladiilor din socie- cuvinte, modernizarea tehnică nu este tăţile liberal-capitaliste: libertatea, posibilă fără condiţiile esenţiale ale proprietatea privată şi piaţa liberă. Pe modernizării politice şi economice. scurt, şi-au dorit şi au crezut că De ce afirmăm toate acestea? modernizarea tehnologică poate fi Pentru că în occident pare să apară o dobândită fără o modernizare politică nouă ideologie, corectitudinea poli- şi economică. tică, ce atacă chiar la rădăcină ceea ce O vreme soluţia lui Lenin a părut a constituit avantajul decisiv al regi- că dă roade, iar sovieticii au reuşit să murilor liberal-democratice în com- trimită primul satelit, primul câine şi petiţia lor cu cele antidemocratice şi primul om în spaţiu. Însă inexistenţa antimoderne: libertatea de exprimare, pieţii libere sau controlul centralizat de gândire şi de credinţă. Este o de către stat al economiei n-a permis ideologie pentru care delictul de încorporarea pe scară largă în so- opinie este ridicat la rang de justiţie cietate a produselor tehnice rezultate socială. Nu este fireşte o ideologie din cercetarea ştiinţifică, fapt care s-a instituţionalizată, oficială, precum în tradus printr-o finanţare a cercetării regimurile totalitare, dar pentru că exclusiv din resursele insuficiente ale acţionează la nivelul formării con- statului. Cine nu-şi aminteşte faptul sensului, adică al constituirii auto- că în regimurile comuniste existau rităţii în modernitatea politică, a liste de aşteptare pentru autoturisme, reuşit deja să impună statului decizii frigidere, mobilă şi chiar instalarea precum căsătoria persoanelor de unui post telefonic, pe când toate acelaşi sex sau, mai recent, încer- acestea şi multe altele erau livrate din carea de redenumire aşa-zis nediscri- abundenţă consumatorilor de pe piaţa minatorie a părinţilor2. liberă a regimurilor liberal-demo- Am acorda, totuşi, un prea mare cratice? În cele din urmă, imperiul credit socialismului şi marxismului sovietic a pierdut războiul rece dacă am considera corectitudinea po- tocmai pentru că n-a putut ţine pasul litică drept un „comunism ameri- cu avansul cercetării şi cunoaşterii can”3 sau ca marxism cultural menit ştiinţifice din occident. Or, concluzia subminării capitalului prin modelarea pe care o extragem este că, deşi conştiinţelor şi a gândirii. De cercetarea ştiinţifică propriu-zisă este asemenea, nu cred că putem s-o neutră din punct de vedere ideologic, trecem în categoria religiilor politice finanţarea acesteia nu este deloc sau s-o considerăm o nouă religie imună la ideologie, iar când resursele seculară, aşa cum face Nicu sunt concentrate exclusiv în pro- Gavriluţă în recenta sa carte4.

156 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Convingerea noastră, în favoarea contemporane, pe cât ne-a interesat căreia vom încerca să aducem câteva faptul că acestea se petrec pe fundalul argumente, este că această corecti- secularizării ca fenomen fundamental tudine politică este o consecinţă modernităţii politice. Or, şi aceasta excesivă a ceea ce Toqueville numea trebuie s-o rostim din capul locului, „progres în egalizarea condiţiilor”. credem că Nicu Gavriluţă îşi desfă- Sintagma „noile religii seculare” şoară întregul demers în orizontul din titlul cărţii lui Nicu Gavriluţă este modernităţii, dacă e s-o definim pe menită să reliefeze, pe lângă eşecul aceasta cu expresia lui Mircea Eliade, ideologiilor totalitare (comunism, şi anume că în modernitate „omul fascism, nazism) pe care Eric este în măsura în care se creează pe Voegelin le-a caracterizat paradoxal sine însuşi în sânul istoriei”9. De ce sau cel puţin oximoronic drept religii spun acestea? Voind să ofere „o altă seculare, şi faptul că acest eşec nu perspectivă epistemologică asupra lasă locul gol5. Şi aceasta pentru că religiilor seculare”, Nicu Gavriluţă sacrul, drept „element consubstanţial propune în introducere o analogie cu naturii umane”6, îşi găseşte noi principiul incertitudinii din fizica forme, noi metamorfoze, noi ipostaze cuantică. Rezultatul este cel puţin în care se manifestă camuflat. De- echivoc, pentru că se fac câteva mersul expres al lui Nicu Gavriluţă afirmaţii care sunt perfect moderne în este să identifice şi să evidenţieze substanţa lor, ortodox moderne ca să aceste camuflări în ceea ce, la o spunem aşa: „observatorul face posi- primă vedere, ar părea total lipsit de bilă existenţa electronului..., electro- sacralitate: corectitudinea politică, nul, lumea (inclusiv cea socială), tehnologiile viitorului şi transuma- universul există în măsura în care eu nismul. Însă demersul ni s-a părut le percep. Ele există tocmai ca eu să relativ ambiguu, pentru că readucerea le percep (I. P. Culianu) ... În viaţa la ordinea sacralităţii autentice a socială noi suntem cei care aducem la acestor noi religii seculare, prin prezenţă mai multe realităţi, cum este critica lor drept „ipostaze ale sacrului şi cea a religiilor seculare”10. Cred că second-hand”7, depăşeşte în an- se poate lesne observa faptul că samblu, prin pondere şi întindere, metoda şi perspectiva epistemologică tentativa de a le integra unui model generică din care este conceput spiritual, sacru, sau intenţia „de a da ansamblul cărţii pune accentul pe un sens mitologic şi religios ştiinţelor observator, pe om şi umanitate. Nu tehnologice contemporane”8, de a le putem însă să nu exprimăm totuşi reintegra unui scenariu sacru, reli- rezerva, kantiană în fond, conform gios, divin şi astfel de a le salva. căreia intelectul uman nu este La drept vorbind, ne-a interesat arhetipal, adică unul care înfiinţează mai puţin relevanţa acestui demers de realitatea unui lucru atunci când îl a evidenţia sacralitatea şi miturile gândeşte. Este ca şi cum ai spune, cu camuflate în/sub aceste preocupări alte cuvinte, că de fapt Dumnezeu nu

157 POLIS există, ci doar cel care crede îi face nu este în fond a nimănui. Spre posibilă existenţa tocmai în actul exemplu, poate că vreun microbist credinţei. Însă observatorul este doar dezamăgit renunţă să mai participe la o condiţie de metodă, nu de existenţă, meciurile echipei favorite, să mai adică nu înfiinţează în realitatea sa vizioneze vreo partidă de fotbal la electronul. Consecinţa este că dacă televizor sau chiar să mai joace fotbal noi, oamenii, suntem cei care în viaţa el însuşi pe vreun maidan. Dar prin socială aducem la prezenţă realitatea acesta instituţia fotbalului, cu religiilor seculare, atunci acelaşi regulamentele sale, cu organizaţiile, lucru se poate afirma şi despre cu eroii şi actorii, cu jucătorii, cu religiile autentice. Or, ce autoritate legendele şi suporterii, cu publica- vor mai avea acestea de vreme ce ţiile, emisiunile, simbolurile şi întâm- sunt rezultate ale relativismului, plările simbolice, cu campionatele finitudinii şi condiţionării existenţei sale, nu-şi încetează existenţa peste umane? noapte, nici măcar printr-un eventual Considerăm totuşi destul de fertilă decret, fie acesta chiar şi politic. ideea că „în viaţa socială noi suntem Poate să dureze la fel de mult cât au cei care aducem la prezenţă mai durat luptele cu gladiatori şi animale, multe realităţi”, pentru că aceasta adică până când Colloseum-ul a identifică în mod propriu natura devenit doar ruina şi vestigiul istoric realităţii sociale sau a libertăţii. Este al lumii şi credinţelor care au generat de ajuns să ne gândim la jocul de practicile sociale în vederea cărora a fotbal, la sporturi şi la jocuri în fost construit. Modernitatea politică, general, la căsătorie, la bani şi religiile autentice, cele seculare, sisteme economice, la state, naţiuni, pelerinajele religioase, tradiţiile de religii, corporaţii, drepturi ale omului, Crăciun, regimurile politice totalitare, legi, educaţie, reguli de circulaţie, ideologiile etc. nu au o altă natură sau regimuri politice, ideologii, mode, esenţă: sunt la fel de intersubiective tradiţii şi obiceiuri, instituţii etc. şi interpersonale pe cât sunt totodată Toate acestea nu sunt necesităţi natu- impersonale, reificate şi obiectivate. rale, fatale şi la fel de inevitabile Realitatea socială este impersonal precum atracţia gravitaţională ori împărtăşită, interactivă, adică luăm electromagnetismul. Ceea ce nu parte la ea împreună cu toţi ceilalţi, înseamnă că realitatea lor nu are o vrând-nevrând. Ideile regulative, materialitate şi o obiectivitate reduta- narativele care constituie şi mode- bilă. Realitatea socială, ne învaţă lează consensul public şi realitatea sociologia cunoaşterii şi psihologia socială nu pot fi confirmate sau socială, ba chiar şi Heidegger, pe cât infirmate prin teste ştiinţifice ime- este de interpersonală şi împărtăşită diate şi de aceea nu sunt nici (mit-sein) într-atât este totodată şi adevărate şi nici false, întrucât ţin impersonală (das Man), obiectivată şi mai curând de capacitatea noastră de reificată, adică, deşi aparţine tuturor, a ne imagina sublimurile sociale,

158 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială dezirabilităţile, adică felul în care ne că schiţarea schematică a câtorva dorim să trăim împreună cu ceilalţi. etape esenţiale ale acestei genealogii, Valoarea ideilor, credinţelor, convin- mai ales în perspectiva religioasă, ar gerilor, narativelor nu constă în fi relevantă şi ar aduce şi o clarificare adevărul lor, ci în capacitatea lor de a pentru distincţia conceptuală cu constitui, modela, orienta şi organiza privire la desacralizare, secularizare raportul la sine şi la ceilalţi într-o şi laicizare. manieră sau modalitate optimă ori Desacralizarea o înţelegem drept profitabilă. De aceea valabilitatea lor proces al evacuării treptate a sacrului poate fi aflată numai prin valoarea şi a diferitelor tipuri de transcendenţe consecinţelor punerii lor în practică. din existenţă. Desacralizarea (dezvră- În ce constă adevărul regulilor de jirea?) existenţei a avut loc în mai circulaţie, spre exemplu? În nimic multe valuri: revoluţia descoperirii altceva decât în credinţa socialmente agriculturii a eliminat toate ani- împărtăşită şi instituită conform mismele locale ale unui homo căreia respectarea regulilor este bene- sapiens vânător-culegător în favoarea fică circulaţiei pe drumurile publice unor politeisme răspândite pe arii şi consecinţele practice optime care populaţionale şi geografice mai largi. rezultă din această credinţă. Agricultorii au făcut contracte (legă- Or, repet, această înţelegere a minte) cu Zeii pentru a putea controla realităţii sociale drept construct prin animalele, recoltele şi fenomenele naraţiuni legitimatoare este specific meteo. Apoi, în al doilea val, mono- modernă. Cele ce altădată treceau teismele denunţă la rândul lor poli- drept adevăruri incontestabile sunt teismele drept idolatrii care vene- înţelese în modernitate drept simple rează creaturi şi făpturi particulare în valori, narative condiţionate la o locul Creatorului. Mircea Eliade epocă, la o comunitate, la nişte afirmă că deja pentru profeţii iudei indivizi şi interesele acestora şi la vetero-testamentari natura încetează ceea ce, şi cum anume, aceştia au să mai fie o hierofanie, adică o considerat a fi extrem de important manifestare a sacrului. Or, abia în pentru existenţa lor. Acest proces de intimitatea monoteismelor, sau cel reducere a adevărurilor la a fi puţin în cadrul monoteismului iudeo- considerate doar valori, narative, creştin, apare ceea ce numim astăzi constructe sociale relative la o epocă, secularizare, adică o orientare către la anumite comunităţi şi la anumiţi valorizarea exclusivă a lumii şi vieţii indivizi şi nevoile lor specifice a fost de aici, imanentă, adică cea cu care numit de către Nietzsche devalorizare rămânem în urma evacuării transcen- a valorilor supreme sau nihilism. denţelor. Trebuie, însă, remarcat Devalorizarea valorilor supreme până faptul că orientarea către saeculum la momentul în care acestea sunt este în primă instanţă una încă considerate valori, şi nu adevăruri, religioasă: secularizarea este mai are o îndelungată genealogie. Credem întâi legitimată simbolic chiar în

159 POLIS intimitatea codului creştin prin de orice atribut spiritual, o imanenţă separaţia, platonică în fond, dintre neutră, amorfă şi neînsufleţită (nu lumea Cezarului şi lumea lui poţi vorbi despre conştiinţa sau Dumnezeu; mai apoi, revoluţia voinţa şi intenţiile unui atom), numai Reformei protestante revalorizează bună pentru a fi disecată, manipulată, religios căsnicia în locul celibatului, manevrată, calculată în vederea avuţia în defavoarea sărăciei şi dobândirii experimentale, controlate, libertatea în dauna supunerii11. În a calităţilor şi raporturilor intrinseci plus, odată cu protestantismul a mai ale imanenţei. Newton mai căuta încă avut loc un val al desacralizării prin legile naturii ca fiind fixate de eliminarea imaginilor, simbolurilor şi divinitate în mod uniform şi simetric ritualurilor sacre creştine în favoarea pentru întregul univers, însă Laplace unui contact nemijlocit cu divinul, de deja nu mai avea nevoie de această facto mijlocit doar prin credinţă, ipoteză. Poate de aceea, un alt punct scripturi şi graţia divină. Nu mai final al desacralizării îl are drept vorbim aici, din lipsa spaţiului, şi autor pe Nietzsche şi felul în care despre democratizarea credinţei acesta înţelege natura drept necesitate (egalitatea tuturor oamenilor în faţa a haosului în care legea şi raţiunea nu lui Dumnezeu; fiecare trebuie să fie sunt altceva decât organizări şi ordini propriul său preot!), care ar putea fi relative, cu o durată provizorie, con- luată ca model pentru uriaşa ofensivă textuale şi cu stabilitate punctuală, modernă împotriva elitelor şi a auto- rezultate ale jocului şi raporturilor de rităţii tradiţiilor, dar care este forţe. echivalentă, în fond, cu o vulgarizare Consecinţele evacuării sacrului a creştinismului. din ceea ce există de la sine, existenţă În sfârşit, unul din punctele finale şi natură, dar, atenţie, nu încă şi din ale desacralizării existenţei sau ale lume, adică din realitatea socială, au naturii îl constituie gândirea înteme- fost resimţite şi exprimate în plan ietoare a ştiinţei moderne a lui personal şi existenţial în mod exem- Descartes. Cumva în mod analog plar de către Blaise Pascal. Acesta protestantismului, Descartes exprimă, constată că adevărurile pe care le în regula a III-a de îndrumare a aşteptăm de la ştiinţă nu sunt defel gândirii, exigenţa unui raport ori a edificatoare, iar întreaga existenţă a unui contact nemijlocit, de/prin omului se regăseşte aruncată în autoritate şi tradiţie, cu lucrul. Nu tăcerea unor spaţii infinite fără sens. poţi afla raporturile raţionale dintre Gândirea lui Pascal ar putea fi forţe şi lucruri, adică legile, dacă înţeleasă astfel drept sesizare pentru natura este în vreun fel „însufleţită”, prima dată a începutului erodării „însfinţită”, şi astfel înţesată de credibilităţii scenariului creştin. Într- interdicţii şi tabu-uri. Natura trebuie adevăr, prezenţa unei preocupări de curăţată până la a deveni pură res la care aşteptăm adevărul, ştiinţa extensa, o întindere cantitativă lipsită modernă, alături de o religie auto-

160 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială proclamată ca fiind „calea, adevărul trebuit să se retragă în zona privată a şi viaţa”, are darul de a relativiza vieţii, întrucât în modernitate căuta- pretenţiile absolute ale religiei. Şi, rea fericirii şi a mântuirii nu mai este atâta vreme cât scenariul creştin era o afacere comună, colectivă, publică. persuasiv şi credibil, viaţa fiecărui Laicizarea nu înseamnă altceva decât individ conta la modul absolut, la faptul că atunci când este vizată viaţa rang cosmic, pentru că însuşi publică, în comun, referinţele la Creatorul veghea la ceea ce se Dumnezeu nu mai trebuie invocate petrece în şi cu sufletul fiecărui drept sursă de autoritate şi legiti- muritor, iar viaţa fiecăruia se desfă- mitate pentru o decizie sau alta, şura conform unui plan, unui sce- pentru vreo lege sau alta: construcţia nariu prescris din eternitate de unei autostrăzi nu se face în vedea Creator. Or, de când cosmosul, mântuirii! Or, ca să închidem această universul, natura a început, ştiinţific, scurtă genealogie am putea conchide, să devină încetul cu încetul un definind schematic şi rapid: moder- nesfârşit haos stăpânit doar de nitate înseamnă faptul că orice sursă propria necesitate imanentă, viaţa de autoritate se află exclusiv în om, omului devine la rândul ei nesemnifi- secularizare înseamnă că Divinitatea cativă, insignifiantă. Milan Kundera şi sacrul sunt abandonate ca sursă de are, într-unul dintre romanele sale, o autoritate, iar modernizare înseamnă imagine plastică12 pe care o putem schimbarea sursei de autoritate şi plasa drept emblemă a modernităţii: legitimitate a legilor. omul intră pe o scenă necunoscută, Dimensiunile secularizării ar fi nu ştie că este actor, nu cunoaşte nici aşadar desacralizarea, evacuarea sa- rolul pe care-l are de jucat şi nici crului, apoi accentul pus pe imanenţa piesa în care trebuie, totuşi, să joace. lumii de aici şi acum, pe veac, Scenă, actor, rol, jocul, piesa – toate saeculum, precum şi abandonul acestea fie se fac din mers, fie există divinului drept sursă a autorităţii. dorinţa şi mândria de a le determina Aceast ultim aspect este fireşte fiecare dintre noi în parte, pentru că corelat, ba chiar co-substanţial cu desigur nu există nicio scenă dinainte transformarea şi devenirea omului în aranjată, niciun rol şi niciun scenariu unic centru şi sursă exclusivă a deja scrise de dinainte de cineva, autorităţii. De aceea, ni s-a părut eventual de Cineva. interesantă, în special pentru sugestia Mai târziu, gestul eliminării co-substanţialităţii dintre secularizare sacrului şi din lume a venit odată cu şi modernitate, teza lui Teodor Iluminismul şi Revoluţia Franceză, Baconschi, pe care Nicu Gavriluţă o prin instituirea laicităţii sau a laici- citează în finalul capitolului despre zării ca separare a deciziilor reli- secularizare: „Baconschi vede secula- gioase de cele politice în ceea ce rizarea pe linia Revelaţiei dinamice priveşte viaţa publică. Credinţa, ca fiind «produsul dezvoltării biserica şi religia, în general, au creştinismului însuşi. Ea nu înlo-

161 POLIS cuieşte creştinismul, ci îl încunu- măsura în care-şi dă singur legea nează paradoxal, prin aceea că pune conform căreia vrea să trăiască fie pe umerii omului Crucea propriilor singur, fie împreună cu ceilalţi. Aici aspiraţii înspre o autodeterminare se află sursa autorităţii şi legitimităţii mereu mai întinsă şi mai lipsită de legii. Regimul politic al democraţiei sens» ... adică, drept asumare a reprezentative este cel care promite autodeterminării”13. Cu alte cuvinte, sublim, cel puţin la nivel teoretic, totul s-ar petrece în modernitate ca şi ideal, formal şi principial, posibi- cum chiar Dumnezeu însuşi l-ar lăsa litatea ca fiecare dintre noi să ne dăm baltă de capul lui pe om să singuri, în mod autonom, raţional şi experimenteze până la capăt iluzia prin reprezentanţi, legea. Iar procesul propriei autodeterminări. Baconschi modernizării politice nu ar consta în reformulează în fond ideea lui Mircea altceva decât schimbarea sursei de Eliade, şi anume că modernitatea autoritate şi legitimitate a legilor. „descoperă «omul istoric», omul Laicizarea, de asemenea, presupune care este în măsura în care se creează faptul că pentru viaţa publică pe sine însuşi în sânul istoriei”. Dar referinţa la Dumnezeu nu mai trebuie dacă suntem atenţi măcar minimal invocată ca sursă de autoritate pentru putem observa că această idee a o decizie sau alta. omului care se creează pe sine însuşi Ideea lui Baconschi mai conţine în sânul istoriei este mai curând încă o sugestie semnificativă şi antireligioasă, de vreme ce orice anume aceea că secularizarea şi religie susţine ideea că existenţa laicizarea ar fi procese ce aparţin omului şi a lumii se datorează, îşi au exclusiv creştinismului şi probabil originea într-un Zeu Creator. acesta ar fi motivul pentru care Cel puţin în orizontul modernităţii modernizarea politică este imposibilă politice, „asumarea autodeterminării” lumii islamice. Islamul, spre exem- este esenţială. Kant afirma că lumi- plu, nu poate distinge între o lume a narea înseamnă ieşirea umanităţii din lui Mahomed şi una a lui Alah: totul minorat prin îndrăzneala de a te se supune voinţei lui Alah, iar ceea ce folosi de propria raţiune, ceea ce pare să experimenteze riguros lumea presupune nu numai eliminarea islamică este faptul că orice religie prejudecăţilor, ci şi emanciparea de este deopotrivă şi o politică[14], de sub tutela protectoare a autorităţii vreme ce acreditează legitimând la unui Creator, Stăpân absolut, trans- modul absolut mai curând anumite cendent, suprauman, care guvernează conduite decât altele, pe care le natura şi lumea, cât şi ieşirea de sub anatemizează. tutela şi puterea celor care cred că-L În acest punct, adică în invocarea slujesc. În acest sens, al autode- Zeului drept sursă de autoritate a terminării, am putea reformula politic legii, se află şi principala diferenţă a expresia critică a lui Mircea Eliade: modernităţii politice faţă de lumea şi omul este liber, autonom numai în comunităţile tradiţionale. Desigur

162 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială există şi alte diferenţe mai ales în Într-un cuvânt, cel al lui Nietzsche: maniera în care se raportează la „Venirea împărăţiei lui Dumnezeu a normă, regulă, lege. De exemplu, fost proiectată în viitor, pe pământ, în într-o comunitate de tip tradiţional, plan uman”. Adică, soluţia cea mai la precum comunităţile de romi, există îndemână este să devii un „bine- deţinători privilegiaţi ai legii, buli- făcător” al întregii umanităţi fie prin başa şi cei care fac parte din sobor, politică şi ideologie (Stalin, Mao şi dar aceştia sunt acolo doar să aplice alţi dictatori erau prezentaţi de legea, să interpreteze o situaţie sau propaganda oficială ca binefăcători ai alta prin raportare la normă, însă: nu popoarelor), fie prin cunoaştere şi ştiu cine a făcut legea, nu pot reveni ştiinţă (premiile Nobel) sau prin asupra ei, n-o pot schimba sau tehnică şi tehnologie (Steve Jobs, Bill modifica după bunul plac sau con- Gates, Mark Zuckerberg). form unor necesităţi sau realităţi Nu altceva pretinde şi promite curente, n-o pun în discuţie, n-o ideologia corectitudinii politice: eli- contestă, nu pot institui alte reguli şi, minarea discriminărilor, instaurarea cel mai important, nu există deloc egalităţii şi a libertăţii, ameliorarea şi conştiinţa că legile ar putea fi un progresul umanităţii. Dar înainte de a produs al voinţei, cunoaşterii şi ne referi la ideologia corectitudinii gândirii noastre. politice ca exces al modernităţii şi al Schimbarea sursei de autoritate s- „progresului în egalizarea condi- a dovedit a fi deopotrivă cea mai ţiilor”, trebuie să mai reliefăm un mare forţă a dezvoltării pentru aspect decisiv al modernităţii politice societăţile occidentale, dar şi izvorul fără de care ar fi incompletă con- unei semnificative vulnerabilităţi. textualizarea acestei maladii sau Aceasta din urmă constă în riscul patologii a egalităţii cu orice preţ în dizolvării, disoluţiei şi relativizării toate aspectele vieţii sociale, nu oricărei autorităţi: când totul revine numai în ceea ce priveşte legea şi sferei omului, cine mai poate pretinde şansele. Asumarea autodeterminării, că poate spune sau ar avea dreptul să emanciparea, ieşirea din minorat, spună cuiva ori societăţii întregi ce creaţia de sine în sânul istoriei, a-ţi da anume ar trebui să facă, cum anume singur legea – toate acestea pot fi ar trebui să se comporte sau cum să rezumate cu un singur cuvânt: se raporteze la sine şi la ceilalţi? Ce libertatea. Dorinţa de autodetermi- autoritate mai poate avea o valoare nare este într-atât de mare în despre care ştim că este exclusiv modernitate încât, în mod absurd, se umană şi ce sarcină s-ar mai putea cere nici mai mult nici mai puţin imagina ca fiind demnă de a conferi decât dreptul de a fi întrebat, de a ţi valoare, adică sens, vieţii fiecăruia se cere acordul înainte de a te dintre noi, mai ales că o comparăm naşte15 sau chiar „dreptul de a instinctiv cu măreţia sarcinii deja dispune de propriul trup chiar şi după apuse, mântuirea într-un dincolo? moarte”16. Or, în numele libertăţii, a

163 POLIS emancipării, modernii au declanşat o proletară, clasele politice în genere, gigantică operaţiune de demascare, totalitarismele (fascism, nazism, co- de dare în vileag a dominării şi a munism), naţionalismele, teocraţiile; dominaţiilor, a stăpânilor şi stăpâ- alienările, servituţile, autorităţile, nirilor de orice fel ar fi aceştia şi puterile de orice fel, orice aspect acestea şi oricât de subtile ori mai asupra căruia nu ni s-a cerut acordul, grosolane ar putea fi, operaţie care consimţământul; dominaţia colonială, este departe de a fi încheiată. Chiar şi imperială, corporaţiile şi big-busi- o sumară inventariere, fără o ordine ness, imperialismul hollywoodian şi anumită şi desigur non-exhaustivă, a soft-power-ul acestuia, corporaţiile stăpânilor şi stăpânirilor poate da informatice de tip Google, Facebook, seama de dimensiunile dorinţei de Twitter, Microsoft, Apple; mass- libertate şi de egalitate ale moder- media, propaganda, manipulările, fake- nităţii. Astfel, au fost identificaţi şi news-urile; tradiţiile, cutumele, denunţaţi/denunţate rând pe rând: obişnuinţele instituţionalizate, obice- regii, împăraţii, regalitatea, regimu- iurile; istoria, legile istoriei şi ale rile politice monarhice şi imperiale; societăţii, istoriografia, versiunile isto- aristocraţia, rangurile nobiliare, riografice ale învingătorilor, epoca, ierarhia nobiliară şi regală, toţi tribul, comunitatea, tradiţiile de orice deţinătorii de bogăţie, de statut şi fel, societatea, cultura, idolii tribului, ascendenţele asupra altora de orice ierarhiile valorice, societatea de masă, fel ar fi acestea; Dumnezeu, clerul, de consum, a spectacolului; natura, biserica, ierarhiile bisericeşti, regulile meteorologia, geografia, „biologia”, morale ale codurilor religioase; eli- corpul, fiziologia, instinctele, dorin- tele de orice fel: de sânge, ereditare, ţele, nevoile şi căile mediate de rasiale, religioase (sfinţii), financiare, satisfacere a lor, sexul, afectele, si- economice, intelectuale, aristocratice, nele, psihicul, subconştientul, incon- naţionaliste, tehnico-ştiinţifice (ex- ştientul, inconştientul colectiv... etc. perţii), juridice, ideologice, politice, Am lăsat deliberat la sfârşitul artistice;burghezia, capitalul, deţine- enumerării „dictatura” limbii şi a rea mijloacelor de producţie, legiti- ideologiilor (drept maniere de a ţine marea ideologică a anumitor relaţii captive minţile oamenilor pentru ca de producţie; statul, instituţiile sta- promotorii şi propagatorii lor să se tului, aparatele, mecanismele şi pro- menţină în poziţii de putere, de cedurile de represiune (armată, poli- dominaţie), tocmai pentru că însăşi ţie, jandarmerie, sistemele punitive, corectitudinea politică excelează în închisorile, lagărele de concentrare aceste zone. Pentru ideologia corecti- naziste şi comuniste, sistemele juri- tudinii politice, anumiţi termeni ai dice, poliţiile politice, serviciile de limbii în care gândim şi în care ne informaţii), dictaturile de orice fel, anticipăm acţiunile nu reprezintă aparatul birocratic şi birocraţia, altceva decât succesul dominator, nomenclatura comunistă, burghezia imperialist, colonizator al minţii de

164 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială către vreo religie, filosofie, ideologie dominare, care şi-au organizat şi şi- promovată insistent şi repetat de cei au exercitat dominaţia asupra altor care profitau de pe urma acestora. grupuri, că adică autoritatea este Pentru a elimina dominarea, limba rezultatul dominării unor oameni trebuie epurată, curăţată de aceste asupra altora pe parcursul istoriei. vestigii ale dominaţiei, care mai Caracterul dominator s-ar manifesta produc încă efecte discriminatorii şi în special prin termenii limbii prin de excludere în cadrul societăţii, care ne identificăm şi ne gândim pe acţionând împotriva egalităţii mult noi înşine şi pe alţii, dar care au fost dorite. Calculul este relativ străveziu, şi sunt impuşi ca dezirabili de către transparent: epurând limba de puternici şi sunt moşteniţi ca tradiţie. termeni discriminatori, gândirea va fi Corectitudinea politică înţelege că eliberată de tendinţe de dominare, iar realitatea socială (credinţe, tradiţii, în consecinţă acţiunile din cadrul instituţii) are o natură interpersonală, vieţii sociale nu vor mai produce împărtăşită, că această natură a lumii inegalitate. Dar credem că efectul are un caracter istoric, nu este o acestei operaţii de epurare este invers fatalitate naturală şi că aceasta poate şi opus unei intenţii onorabile în fi schimbată şi ameliorată. Cum fond: când operezi epurarea limbii de anume? Prin epurarea limbii şi a cuvinte sau concepte „nefaste” nu termenilor prin care gândim şi faci altceva decât să lipseşti gândirea acţionăm în realitatea socială. Or, şi acţiunea de dimensiunile unor ideologia corectitudinii politice experienţe şi a unor tradiţii de care ar exploatează tocmai vulnerabilitatea trebui să se ţină cont pentru a putea fi modernităţii politice şi anume for- evitate şi nu să te comporţi ca şi cum marea consensului şi a autorităţii prin acestea nu ar exista. consimţământ şi acord: atâta vreme Corectitudinea politică desfăşoară cât legile sunt rezultatul consimţă- de facto o manieră de gândire mântului cetăţenilor, iar acesta din antidemocratică şi antimodernă. Cum urmă poate fi manipulat, schimbat, anume? Principiul modernităţii poli- influenţat, atunci se forţează şi se tice este acesta: omul se ştie, se vrea încearcă modelarea consensului şi a şi este creator al propriilor legi pentru opiniilor majorităţii, căci, nu-i aşa, domeniul vieţii publice (government cine controlează opinia publică deţine of the people, by the people, for the puterea. Radicalitatea revoluţionară a people). Înţelegând faptul că nu corectitudinii politice constă în aceea există altă autoritate decât cea a că vrea să schimbe total consensul omului, că nu există nicio autoritate public cu unul construit peste noapte, mai presus de om, se ajunge la con- bulversând achiziţiile îndelung cluzia că tot ceea ce a avut altădată verificate practic. Căci dacă admitem sau are acum vreo autoritate este că realitatea socială este un construct produsul unor grupuri de oameni, istoric, atunci acesta este „construit” aflaţi istoric în poziţii de putere şi printr-o îndelungată verificare practi-

165 POLIS că a consecinţelor benefice sau pretinde, totuşi, că se revendică, prin dăunătoare în plan social şi care au instituirea de tabu-uri pentru fost încorporate ca instituţii, practici, libertatea de expresie, de conştiinţă şi norme etc., care într-un cuvânt se de gândire, adică tocmai aspectele numeşte tradiţie. care au constituit cea mai mare forţă Corectitudinea politică este o a modernităţii politice. Or, gândirea consecinţă excesivă din substanţa critică şi critica liberă a aspectelor politică a modernităţii şi anume ca dăunătoare realităţii sociale sunt exces al „progresului în egalizarea indispensabile ameliorării. condiţiilor”. Sub pretextul legitim şi Considerăm totuşi că este prea incontestabil al egalităţii de şanse şi mult spus religie seculară referitor la al egalităţii în faţa legilor, corecti- corectitudinea politică, pentru că, tudinea politică duce însă la extrem dacă o comparăm cu fascismul, na- ideea de egalitate ca patologie sau zismul şi comunismul ca religii secu- maladie egalitaristă asupra tuturor lare, acestea din urmă au „beneficiat” aspectelor vieţii sociale. Egalitatea în de scrieri şi autori canonici, de faţa legii şi egalitatea de şanse sunt „ritualuri şi rituri”, de „preoţi” care pervertite şi denaturate într-un ega- oficiază, de „mărturisitori de credinţă litarism uniformizator, nivelator – nici şi eroi”, de „martiri”, de instituţii, de un stăpân, nimeni mai presus, nimeni „demoni”, dogme ori fapte exemplare mai prejos! Nicio ofensă, nicio umi- celebrate. Corectitudinea politică, lire ori batjocură, căci toate acestea deşi nu este instituţionalizată, repre- presupun denunţul a ceva ca fiind zintă totuşi o ideologie difuză care josnic, fapt care contravine egalităţii. bântuie mai ales la nivelul opiniei Când râzi de cineva sau de comporta- publice ca tiranie, sperăm temporară, mentul lui ca fiind indezirabil social, a opiniei majoritare. Victimele sale implicit te manifeşti critic şi îl critici nu sunt, totuşi, eliminate fizic în ca fiind demn de a fi exclus, dar lagăre de concentrare, ci din nefe- astfel îţi arogi o ilegitimă poziţie de ricire trebuie doar să se retragă, superioritate (inexistentă de vreme ce stigmatizate, din prim-planul vieţii orice autoritate revine exclusiv publice, ca persoane social sau public omului). Consecinţa nedorită la care indezirabile, cel mai adesea vina lor se ajunge este aceea că se perverteşte fiind doar vreo opinie, şi nu vreo şi se emasculează, se castrează şi se faptă sau acţiune, în delict faţă de atrofiază tocmai gândirea critică, de curentul de opinie majoritar corect la care corectitudinea politică politic.

166 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Note

1 Mao a decretat Marele Salt Înainte iar Ştiinţifică, Bucureşti 1991, din cuvânt printre primele decizii a fost şi înainte la Mitul Eternei Reîntoarceri, exterminarea vrăbiilor care, în opinia p. 11. lui, dăunau recoltelor, dar decizia s-a 10 Nicu Gavriluţă, op. cit., pp. 10-11. întors împotrivă prin proliferarea 11 G. W. F. Hegel, Prelegeri de istoria peste măsură a insectelor filosofiei, vol II, trad. D. D. Roşca, dăunătoare. https://en.wikipedia.org/ Ed. Academiei Republicii Populare wiki/Four_Pests_Campaign,https://w Romîne, 1964, pp. 340-341. ww.mnn.com/earth- 12 Milan Kundera, Insuportabila matters/animals/stories/the-great- uşurătate a fiinţei, trad. Jean Grosu, sparrow-campaign-was-the-start-of- Ed. Univers, 1996, p. 12: „Omul the-greatest-mass, accesat trăieşte totul pe loc, pentru întâia oară 15.02.2019. şi fără niciun fel de pregătire ca un 2https://stirileprotv.ro/stiri/international/ actor care ar intra în scenă şi ar juca mama-si-tata-inlocuiti-cu-parinte-1- fără să fi repetat vreodată”. si-parinte-2-reactie-in-urma- 13 Nicu Gavriluţă, op.cit., pp. 70-73. hotararii.html, https://www.hotnews.r 14 Pentru natura hibridă politico- o/stiri-international-22971980- religioasă a Islamului în acest parinte-1-parinte-2-inlocuieste- moment al evoluţiei sale, vezi şi mama-tata-formularele-scolare-din- termenul de ”relideologie”, propus în franta-proiect.htm, accesat Georgeta Condur în ”Islamizarea 20.02.2019. generaţiei a doua. De la Europa all- 3 H.-R Patapievici, Politice, Ed. inclusive la jihad”, Polis, Volum III, Humanitas, 1996, pp. 125-132 Nr. 4(10), Serie nouă, septembrie- 4 Nicu Gavriluţă, Noile Religii noiembrie 2015, pp. 337-353: Seculare. Corectitudinea politică, ”Islamul este din wa dawla, adică tehnologiile viitorului şi transu- religie şi stat. (…) Nu e nici doar manismul, Editura Polirom, Iaşi, religie, nici doar ideologie, ci un 2018. Încercarea de faţă se doreşte a hibrid: Islamul este o ‘relideologie’”. fi o pseudorecenzie sau un eseu- 15https://www.digi24.ro/stiri/externe/map recenzie, adică o reflecţie relativ amond/un-tanar-din-india-isi-da- independentă pornind de la câteva parintii-in-judecata-pentru-ca-nu-i- teme expuse în cartea de mai jos şi nu au-cerut-acordul-inainte-sa-l-aduca- o recenzie propriu-zisă. pe-lume-1076973; 5 Idem, p. 25. https://www.mirror.co.uk/news/worl 6 Idem, cf. Mircea Eliade, p. 30 şi p. d-news/man-27-plans-to-sue- 122. 13950715#ICID=OffSiteVideo, 7 Idem, p. 88. accesat 23.02.2019 8 Idem, p. 202. 16 Nicu Gavriluţă, op. cit., p. 40. 9 Mircea Eliade, Eseuri, trad. Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Ed.

167 POLIS

Bibliografie

CONDUR, Georgeta, ”Islamizarea Resurse online generaţiei a doua. De la Europa all- https://en.wikipedia.org/wiki/Four_Pests inclusive la jihad”, Polis, Volum III, _Campaign. Nr. 4(10), Serie nouă, 2015. https://www.mnn.com/earth- ELIADE, Mircea, Eseuri, trad. Maria matters/animals/stories/the-great- Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Ed. sparrow-campaign-was-the-start-of- Ştiinţifică, Bucureşti 1991. the-greatest-mass. GAVRILUŢĂ, Nicu, Noile Religii https://stirileprotv.ro/stiri/international/m Seculare. Corectitudinea politică, ama-si-tata-inlocuiti-cu-parinte-1-si- tehnologiile viitorului şi parinte-2-reactie-in-urma- transumanismul, Editura Polirom, hotararii.html. Iaşi, 2018. https://www.hotnews.ro/stiri- HEGEL G. W. F., Prelegeri de istoria international-22971980-parinte-1- filosofiei, vol II, trad. D. D. Roşca, parinte-2-inlocuieste-mama-tata- Ed.Academiei Republicii Populare formularele-scolare-din-franta- Romîne, 1964. proiect.htm. KUNDERA, Milan, Insuportabila https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapa uşurătate a fiinţei, trad. Jean Grosu, mond/un-tanar-din-india-isi-da- Ed. Univers, 1996. parintii-in-judecata-pentru-ca-nu-i- PATAPIEVICI, Horia-Roman, Politice, au-cerut-acordul-inainte-sa-l-aduca- Ed. Humanitas, 1996. pe-lume-1076973; https://www.mirror.co.uk/news/world- news/man-27-plans-to-sue- 3950715#ICID=OffSiteVideo.

168 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Cooperarea regională la Marea Neagră - un potenţial care încă nu este valorificat pe deplin

(Regional cooperation at the Black Sea - a not fully exploited potential)

Radu CARP

Abstract: Until 2007, the European Union did not have a border at the Black Sea. The accession of Bulgaria and Romania generated a reflection process regarding the necessity of boosting regional cooperation, an aspect that has been taken into account by the Black Sea Synergy, a European Commission document. After 2007 the initiatives related to the Black Sea have stagnated, with the exception of Black Sea NGOs Forum and BSEC. 2016 witnessed the emergence of initiatives with a possible impact for the region (common naval Romania - Bulgaria - Turkey initiative) or having an impact that is hard to estimate (the Three Seas Initiative). The potential of Black Sea regional cooperation has to be better exploited by commercial exchanges, environment protection, the development of the energy infrastructure, solving the frozen conflicts and studying the ethnical and religious aspects of the region.

Keywords: Black Sea, regional cooperation, EU, potential.

În momentul aderării României şi Otoman/Turciei. Prin aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană, României şi Bulgariei la Uniunea actorii importanţi de la Bruxelles au Europeană, statele din regiunea Mării realizat că va exista o nouă graniţă, Negre doritoare de o mai mare aproape complet necunoscută în afara apropiere de instituţiile euro-atlan- ţărilor riverane: Marea Neagră. Până tice, precum Georgia sau Ucraina, se la momentul 2007, UE nu s-a înve- vedeau mai aproape de graniţele UE. cinat cu Marea Neagră. Erau astfel La acel moment, UE nu avea deschise noi oportunităţi, într-o instrumentele necesare, în afară de regiune marcată timp de secole de Politica de Vecinătate, concept care a influenţa decisivă a Imperiului fost pus în circulaţie în 2004 şi căruia Rus/Federaţiei Ruse şi Imperiului i s-au ataşat instrumente financiare

169 POLIS modeste. UE nu avea dexteritatea de instrumentele UE, dacă nu sunt bine a gândi strategic propria vecinătate, definite, pot duce la lipsa unor trecerea de la un proiect pur modalităţi de reacţie care să refacă economic la unul politic fiind mult echilibrul regional. mai anevoiasă decât se anticipa la De ce este importantă pentru UE începutul anilor 1990. Abia ulterior, regiunea Mării Negre ca atare, odată cu etapa finală a negocierilor dincolo de statele care sunt riverane? de aderare, s-a realizat că influenţa Este vorba de o regiune în care UE se poate extinde dincolo de converg interesele Turciei, Federaţiei graniţele fizice ale acestei organizaţii. Ruse, Ucrainei, statelor din Balcani şi Lipsa gândirii strategice a marcat din Caucaz. Regiunea se confruntă cu prima etapă de raportare a UE la migraţie ilegală, degradarea me- regiunea Mării Negre. Liderii UE nu diului, problema coridoarelor energe- au abordat direct omologii lor din tice, conflicte îngheţate, trafic ilicit Turcia sau Federaţia Rusă pentru a de droguri şi arme. Regiunea Mării găsi cele mai bune metode de a Negre reprezintă o intersecţie a mai aborda această regiune. S-a crezut că multor religii, în special Ortodoxia şi democratizarea statelor non-UE din Islamul, dar şi a mai multor modele regiune este doar o chestiune de timp, de civilizaţie - modelul occidental se iar instrumentele financiare adecvate află la graniţele sale, dar atracţia pe pot ţine loc statutului de stat membru. care o exercită în regiune este mare, S-a acordat României şi Bulgariei chiar şi în contextul reculului demo- rolul de furnizori de idei referitoare la cratizării în Turcia sau Federaţia felul în care trebuie abordată de la Rusă. Bruxelles regiunea Mării Negre, dar Cooperarea regională la Marea bilanţul de un deceniu arată mai Neagră a fost întotdeauna limitată în degrabă descurajator. epoca modernă, actorii statali şi non- Nu a fost anticipat faptul că statali de la Marea Neagră fiind dorinţa de europenizare a Ucrainei va preocupaţi de problemele lor naţio- duce în cele din urmă la alipirea nale şi mai puţin de cele regionale. Crimeii la Federaţia Rusă. Nu s-a Aceste relaţii nu au fost şi nu sunt crezut în momentul lansării foarte dezvoltate, Turcia fiind pe iniţiativelor de cooperare la Marea poziţii diametral opuse Armeniei din Neagră că Ucraina va fi măcinată de cauza genocidului din 1915, iar un clivaj profund între elitele pro- Federaţia Rusă este resimţită în europene şi pro-ruse, cea din urmă continuare ca o ameninţare, în cali- aflată la putere chiar în momentul tate de continuator al supremaţiei decisiv al semnării Acordului de sovietice, de către statele care au Asociere la UE. Alipirea Crimeii de făcut parte din URSS (Ucraina, către Federaţia Rusă a schimbat Republica Moldova, statele riverane echilibrul de putere la Marea Neagră. Mării Negre din Caucaz). n acest Federaţia Rusă a arătat că climat de neîncredere generalizată,

170 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială faptul că Organizaţia de Cooperare nu au prea existat, din cauza lipsei Economică la Marea Neagră unui cadru financiar, iar acest cadru (OCEMN) a sărbătorit, în 2017, 25 nu a putut fi dezvoltat, din cauza de ani de funcţionare neîntreruptă lipsei unor iniţiative. Cu toate reprezintă o performanţă remarcabilă. acestea, au existat iniţiative finanţate Secretul OCEMN a fost acela că nu de la Bruxelles care au avut un scop şi-a propus să fie altceva decât ar limitat şi care au reuşit să pună putea să fie. Deficienţele sale de laolaltă actori statali şi non-statali din funcţionare, supra-birocratizarea şi ţările riverane Mării Negre. De pildă, relaţiile uneori foarte reci dintre Forumul ONG-urilor de la Marea statele membre nu au împiedicat Neagră, care acţionează în domeniul cooperarea pe proiecte limitate. promovării democraţiei, societăţii ci- Deocamdată, este singura organizaţie vile şi drepturilor omului, este dat ca regională care are în vedere statele exemplu de Comisia Europeană şi riverane Mării Negre. Desigur, există SEAE ca fiind un succes al iniţiativei numeroase iniţiative bilaterale, dar din 2007, într-o evaluare din 20154. foarte puţine au rezistat probei tim- Alipirea Crimeii la Federaţia Rusă pului. Raţiunea este aceea că proble- şi punerea în prim-planul discuţiilor mele Mării Negre sunt transnaţionale de la Bruxelles a agendei energetice şi nu pot fi rezolvate prin mecanisme au readus în atenţie necesitatea de a bilaterale1, limitate în cea mai mare consolida cooperarea regională la măsură. Abundenţa de iniţiative re- Marea Neagră. În 2016 a existat o gionale a dus la dispersarea resurse- iniţiativă de a crea o flotă NATO la lor şi chiar la refuzul de a privi Marea Neagră, iniţiativă la care ar fi regiunea Mării Negre ca un tot unitar. trebuit să se ralieze România, Comisia Europeană a lansat docu- Bulgaria şi Turcia5. Lovitura de stat mentul intitulat Sinergia Mării eşuată din Turcia şi reticenţele Negre2 în aprilie 2007. Potrivit Bulgariei au făcut ca acest proiect să acestui document, erau identificate nu poată fi pus deocamdată în 13 teme care ar putea face obiectul aplicare. Tot în 2016 a fost demarată unor iniţiative regionale, contrar şi Iniţiativa celor Trei Mări (ITM), recomandărilor CEPS în favoarea printr-un summit la Dubrovnik, unei agende limitate şi a stabilirii urmat de un al doilea la Varşovia în unei ierarhii de priorităţi3. Din acest 2017, România urmând să găz- motiv, precum şi din cauza altora, duiască cel de-al treilea Summit la iniţiativa a rămas doar la stadiul de Bucureşti în 2018. ITM nu a produs, proiect. Sinergia Mării Negre nu a deocamdată, nicio organizaţie regio- fost niciodată abandonată oficial, însă nală, dar are meritul de a fi pus din resursele financiare nu au sprijinit nou în prim plan regiunea Mării iniţiative bilaterale sau multilaterale Negre. De observat că cele două ale statelor membre din regiune. S-a iniţiative regionale demarate în 2016 creat astfel un cerc vicios: iniţiative au fost încurajate mai degrabă de

171 POLIS

SUA, iar Uniunea Europeană a avut non-statali terţi, care pot avea un mai curând o atitudine pasivă, ba interes specific în această regiune. chiar de respingere tacită a ITM, care Cooperarea regională nu şi-a atins ar oferi SUA mai multă putere în apogeul în perioada 2006-2007, Europa, adâncind astfel indirect atunci când extinderea UE părea a clivajul între Franţa şi Germania, pe avea implicaţii majore şi pentru de o parte, şi statele membre ale această regiune. Există un potenţial al Grupului de la Vişegrad, de cealaltă acestui tip de cooperare care este în parte (Polonia vede în ITM o prezent subestimat. Accentul pus pe oportunitate de a intensifica dialogul tot ceea ce exclude abordarea stra- cu ţări precum România sau Croaţia). tegică de tip hard (dar care o Regiunea Mării Negre este domi- potenţează pe termen lung), cum ar fi nată în continuare de Turcia şi schimburile comerciale, protecţia Federaţia Rusă. O coordonare a celor mediului, dezvoltarea infrastructurii două ţări în dosarul sirian face ca şi energetice, rezolvarea conflictelor premisele unei colaborări în chestiuni îngheţate prin implicarea mai mare a care privesc Marea Neagră să fie mai actorilor din regiune, studierea parti- bune în acest moment. O coalizare a cularităţilor etnice şi confesionale din celor două ţări poate avea efecte regiune, nu poate decât să aducă o benefice, dar şi mai puţin benefice în cooperare mai bună la nivelul întregii regiunea Mării Negre. Efectul mai regiuni şi pe plan politic. Regiunea puţin benefic ar fi crearea de coaliţii Mării Negre poate deveni un pol de împotriva tandemului ruso-turc şi dezvoltare prin implicarea tuturor crearea unor dezechilibre prin apa- statelor riverane - excluderea unuia riţia a două blocuri cu o capacitate de dintre acestea nu face decât să impunere a propriilor agende vizibil slăbească regiunea în ansamblul ei. inegală. Potenţialul foarte ridicat de cooperare Viitorul regiunii Mării Negre trebuie valorificat pe deplin, iar constă în realizarea unui cadru mai divergenţele dintre statele riverane ar bun de cooperare în cadrul OCEMN, trebui soluţionate pe cale paşnică cu dar şi printr-o mai mare implicare a ajutorul instrumentelor existente, cu UE. Marea Neagră este importantă scopul de a transforma acest potenţial pentru resursele pe care le posedă. într-o valoare adăugată a regiunii Niciun stat riveran Mării Negre nu Mării Negre, nu numai pentru poate pune în valoare aceste resurse Uniunea Europeană, ci şi la nivel decât prin reunirea eforturilor, dar şi internaţional. cu implicarea unor actori statali şi

172 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Note

1 Fabrizio Tassinari, A synergy for Union for Foreign Affairs and Black Sea regional cooperation: Security Policy, joint staff working guidelines for an EU initiative, CEPS document, Black Sea synergy: review Policy Brief, No. 105/June 2006. of a regional cooperation initiative, 2 Communication from the Brussels, 20.1.2015, SWD (2015) 6 Commission to the Council and the final. European Parliament, Black Sea 5 Despre această iniţiativă, vezi Radu Synergy - a new regional cooperation Carp, Ascensiunea şi căderea unui initiative, Brussels, 11.04.2007, COM concept deocamdată abstract: (2007) 160 final. gruparea comună navală la Marea 3 Michael Emerson, The EU’s new Neagră, în Mai are politica vreun Black Sea policy - what kind of sens? Instrumentele democraţiei şi regionalism is this?, CEPS Working povara populismului, Humanitas, Document No. 297/July 2008. Bucureşti, 2018, pp. 120 – 125. 4 European Commission, High Representative of the European

Bibliografie

CARP, Radu, Mai are politica vreun European Parliament, Black Sea sens? Instrumentele democraţiei şi Synergy - a new regional cooperation povara populismului, Humanitas, initiative, Brussels, 11.04.2007, COM Bucureşti, 2018. (2007) 160 final. EMERSON, Michael, The EU’s new *** European Commission, High Black Sea policy - what kind of Representative of the European regionalism is this?, CEPS Working Union for Foreign Affairs and Document No. 297/July 2008. Security Policy, joint staff working TASSINARI, Fabrizio, A synergy for document, Black Sea synergy: review Black Sea regional cooperation: of a regional cooperation initiative, guidelines for an EU initiative, CEPS Brussels, 20.1.2015, SWD (2015) 6 Policy Brief, No. 105/June 2006. final. *** Communication from the Commission to the Council and the

173 POLIS

174 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Why European values matter? A cross-sectional study on the attitudes and preferences of the Romanian citizens towards 2019 EU elections1

Ciprian NEGOIŢĂ Vladimir-Adrian COSTEA

Abstract: The general objective that we propose through this research is to identify the main attitudes and preferences on the European citizens’ agenda (especially on the Romanian citizens’ agenda) for the 2019 EU elections. We aim to illustrate and interpret the main trends at European and national level, providing a better understanding of how citizens relate to the main challenges faced by the European Union. The secondary objective of the research is to test the citizens’ belonging to European liberal values in this region to identify the main changes to traditional political cleavages as a result of the emergence of new parties.

Keywords: European elections, Eurobarometer Survey, Romanian citizens, European values, attitudes and preferences.

Introduction many of the EU member states3. Perhaps the most convincing theory The EU seen both as a political regarding the declining role of the and as an economic construct is traditional parties in Europe is facing a multidimensional crisis. The intellectually constructed around the traditional European parties are in dissolution of the traditional political crisis. The identity and the role of the cleavages (e.g. centre versus EU citizens are in crisis2. The periphery, state versus church, owner European liberal values which versus worker, land versus industry)4. consolidated the democracy in this Italy (Five Star Movement and to a region are challenged on the one certain extent Lega Nord), Austria hand by the decline of the role of the (Freedom Party of Austria), France traditional political parties and on the (National Front), United Kingdom other hand, by the rise of populism in (UK Independence Party),

175 POLIS

Netherlands (Party for Freedom), the political foundations of the EU. Hungary and Poland are countries In times of crisis in the EU6, the where the vacuum (void) of the debate on the future of the European dissolution of the political cleavages Union and the European Parliament was filled by populist messages is in the process7, will culminate in easily accepted and integrated in their the Sibiu Summit of May 9, 2019, societies. when the leaders of the member Europe is witnessing a massive states will discuss the future of the migration phenomenon that adds to a European project. An important phenomenon of internal mobility5. In aspect is the organization of 2019 many countries, the flow of immi- Presidential elections in five Member grants from the two major sources States (Ireland, Slovakia, Lithuania, overlaps. Relevant in this respect is Romania and Croatia) and legislative the example of the distribution of elections in eleven Member States refugee quotas, which has generated (Slovenia, Sweden, Latvia, numerous discussions within the EU Luxembourg, Denmark, Greece, at both national and regional levels. Poland and Portugal), which is why Also, the large number of migrations the campaign for the European present in central and western elections will be strongly anchored in European countries has been used as the domestic political landscape8. a political opportunity to increase At European level, according to populist or even extremist polls in the last Eurobarometer of the polls. At the last European Par- European Parliament9, the dominant liamentary election, this effect was trend is in favor of recognizing the highlighted by the entrance to the importance of the European European Parliament of a wave of construction: for the first time, more extremist politicians whose electoral than two-thirds of respondents campaign was based on nationalist appreciate the affiliation with the and radical policies. These extremist European project, while the “majority political actors, which, in support of of Europeans think their voice counts the electoral campaign, have a in the EU”10. These results confirm reactive attitude towards the new that the UK referendum has been a groups that enter society, do not “wakeup call” for citizens of other distinguish emigrants with the legi- EU Member States since the second timate right to work in the respective half of 201611. The Spitzenkandidaten states of the refugees who are there process is perceived by 61% of the for safety reasons, in order to save respondents as “as important corner- life and family. stone of democratic life in the EU”12, The Brexit referendum, the while security and the issue of struggle to secure Eastern border, immigration are the main topics that terrorism, the economic crisis are European citizens are interested in13. other new challenges that are shaking The citizens’ agenda also includes

176 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială issues of prosperity and well-being, elections will be held in 2019, even if the fight against terrorism and the 50% said that they are interested in fight against youth unemployment14. these elections)18. Looking at these Instead, only 32% of respondents results, we wonder how much believe that the promotion of human Eurobarometer Survey remains a tool rights and democracy, together with that faithfully identifies respondents’ EU social protection, should be opinions and attitudes. We must not among the issues debated in the neglect the underlying causes of the European elections campaign, which spiral of silence, a phenomenon that will take place from 23rd to 26th causes respondents not to express May 2019 in the 27 EU Member their dissatisfaction19. States15. Reporting the citizens of the Despite the challenges that have Member States to European elections made the EU resilience difficult, the will be influenced, first of all, by results of the Eurobarometer reflect their perception of the democratic the attachment of European citizens mechanisms that the EU offers. In to the political and economic model countries like Denmark, Sweden, that is the foundation of the European Netherlands or Germany, the high construction16. However, 38% of level of confidence in participation in respondents believe that the emer- the decision-making process is a gence of new parties could pose a major premise for participating in threat to democracy (between 2013 European elections. With the and 2018 more than 70 new parties exception of Netherlands, the other and alliances have appeared in EU three states had a 50% voting rate in Member States)17. Another worrying 2014 at the European elections aspect is the low level of political (average European level of knowledge for respondents (only 42.61%)20. 32% of them know that European

177 POLIS

Figure 1. European public opinion regarding the European Union

At the level of the Member discussed during the election cam- States, the citizens’ agenda for paign combating youth un- European elections differs according employment21. However, we draw to national context, predominantly attention to the fact that the fight those issues that have had a direct against terrorism is the main concern impact on the standard of living. of citizens from Czech Republic and Thus, in countries such as Hungary, Finland, while fighting climate Malta or Italy, the main theme of change and protecting the envi- interest is immigration, while for ronment is the main team of interest respondents in Croatia, Greece and for respondents in Denmark, Sweden Cyprus, the issue that should be and Netherlands22.

178 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Figure 2. Campaign topics in the eyes of European citizens

The citizens’ agenda is also interested in the elections to the influenced by the level of infor- European Parliament23. A special mation available to people. The case is represented by Czech relevant example is that in countries Republic, where 79% of respondents such as France, Latvia or Portugal the declare themselves totally “not share of respondents who correctly interested” to take part in European indicated the date of the European elections, which is why the voting elections was below 25%, although rate is expected to be still very low between 32% and 47% of the citizens (in May 2014, the level of of these countries declared to be very participation was 18.20%)24.

179 POLIS

Figure 3. Interest in the 2019 European elections

Figure 4. Knowledge of the date of the next European elections

180 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

This study employed 163 citizens dimensions of the liberal messages. from different social and professional Through hands-on participation backgrounds divided in 8 focus provided by module, structured groups. Each focus group typically reflection provided by the second had between 14 - 35 participants. The module, each focus group offered the diversity of participants and their participants an opportunity to different interpretations and inter- experience and reflect on the liberal ventions contributed a lot both in priorities advanced. identifying and explaining new

Table 1. Social and professional backgrounds of participants NO. OF CITY SOCIAL AND PROFESSIONAL PARTICIPANTS BACKGROUNDS OF PARTICIPANTS 17 TIMIŞOARA Students, sales agents, administrators, entrepreneurs, teachers, civil servants 35 PLOIEŞTI Economists, administrators, engineers, students, veterinary physicians, teachers, IT technicians, legal advisors, logistic specialists 18 BUCUREŞTI Students, advisors to the ministers, security guards, local entrepreneurs 20 CONSTANŢA Legal advisors, lawyers, vice president of the district Council of Constanţa, students, economists, ship commander, cultural managers, project managers 25 CLUJ High-school teachers and students, entrepreneurs, civil servants, engineers, veterinarians, managers, retired persons, legal advisers, foresters 14 CHIŞINĂU Experts on renewable energy, mangers, IT technicians, fiscal advisers (pro-European, with Romanian and Moldovan citizenship, in favor of liberal values) 15 IAŞI Economists, students, engineers, high- school teachers and retirees 19 ROME Artists, journalists, medical doctors, construction workers and important entrepreneurs 163 From different social, professional and cultural backgrounds, PARTICIPANTS possible liberal voters.

181 POLIS

In terms of methodology, this National dimension study was employed as a challenging cross-national survey and as a lati- The empirical data extracted from tudinal research (cross-section study) the all the focus groups offered both on how Romanian citizens from a proper understanding of the different social and professional challenges faced by EU and potential backgrounds think about the sig- liberal solutions to approach them. nificance of the European liberal The answers to the questions regar- values and about the liberal priorities. ding the problems in Romania that In other words, using a qualitative can be solved with the help of the method (especially during the EU and its role as a fully fledged debates) and a quantitative method member had specific implications in (after the discussions ended and the understanding the citizen’s expecta- participants presented their personal tions from the EU in managing the perspective), all the answers and challenges on the national level. interventions of the participants were There were a few voices that extracted and quantified. called into question the problems of fundamental topics such as acceding Results to the Schengen area (6%) and the national euro changeover The ongoing challenges faced by (3%). Romania has met all the the EU keep pushing the national and technical criteria for its accession in European stakeholders to take action an area that guarantees freedom of and to explore new solutions to the movement to more than 400 million societal political and economic people and where the borders are problems. Brexit, migration and the abolished and the Romanian citizens refugee crises, the new sensitive could travel free and unrestricted, phase between the EU-US relations however due to several political and and the volatility of the political strategic objections the final decision scenes across Europe due to the rise was postponed by the European of populist movements continue to leaders since 2011. Still, it was not so cripple the democratic liberal values popular among the Romanian on which the Union was constructed participants during the study. To a and to destabilize traditional parties. certain extent, the same thing Consequently, after the 2019 happened with the topic of the European Parliament elections, the changeover to euro currency. For liberals across Europe have both the now, Romania is not politically and duty and the privilege to steer the economically prepared for such a Union back on the normal democratic profound change. There is still a long track. road ahead and strategies to adopt, directions to follow and discussions to mediate.

182 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

The majority of the participants trustworthy ally and European desired that Romania should have partner, contributing to the whole “have a greater say in European Euro-Atlantic security and stability. affairs” and equally to have valuable In this regard, Romania respects all contributions. Commitment to its engagements as an EU and NATO European values (26%) constitutes a member state. One major debate social need and a message that topic was represented by the Romanian citizens want to send. allocation of 2% of the GDP to the Dignity, freedom, human rights, defense budget. 2019 is the second equality, and non-discrimination are year in a row with this allocation and values of high importance, more the intention is to maintain this trend important than Schengen and euro until 2026. The participants were currency changeover. To be respected, very favorable to all investments in considered, equally treated, with full defense, taking into account all risks rights and liberties both as Romanian and threats we confront with in this citizens and as European citizens. region, such as hybrid war and cyber It is clear that Romanian economy threats, massive disinformation has substantially increased since it campaigns and all of the frozen joined the EU in 2007. However, to conflicts in the Black Sea area with ensure a stable and predictable direct implications on the stability of economic environment that could the entire region. continue to boost economic deve- Other citizen’s expectations from lopment (17%), liberals should the EU were: infrastructure develop- support small and medium-sized ment (5%), accession to the enterprises, help in attracting new Schengen area (6%), environmental economic investors and continue to policies (6%), rule of law (6%), provide support for the corporate education (5%), internal reforms sector. (5%), social services (4%), high Maintaining a secure and safe performing healthcare system (3%), regional situation is also considered a product quality standards (3%), priority for Romanian citizens (8%). migration (3%), national euro This way, the country will continue changeover (3%) to be considered a solid and

183 POLIS

Figure 5. Romanian citizen’s expectations from the EU

European dimension foundations have to strengthen their cooperation in order to reduce the For some years, EU is facing role of the populist movements. serious internal and external Articulating better the voices of the challenges which caused difficulties citizens should be taken seriously to its institutional architecture and into consideration. Consequently, political disagreements between its Human rights, EU budget and member states. A profound skepti- Transport, Infrastructure and Mobility cism towards the EU’s role in solving were identified as potentially sen- these challenges is evident. In this sitive European topics. All three regard, the Romanian citizens topics enjoyed a high degree of consider that all the European liberal centrality during the debates parties and the liberal political

184 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Figure 6. Romanian citizen’s potentially sensitive European topics

Conclusions with the Western European counter parts should be considered. It is Giving to European citizens a evident that the economies of CEE greater role in the policy-making countries have improved in the last process should be a major priority for decade, however many of them are ALDE. By doing so, the participants still below EU economic average. considered that ALDE could help the Therefore, ALDE should send a EU to cope better with the demo- message in this regard stressing that cratic deficit established by the equal opportunities for all the CEE populist parties who seem to ignore countries could economically, insti- important values. Human rights have tutionally and infrastructurally become an increasingly politicized increase the development of this topic as institutions, parties and even region limiting in the same time the some political actors tend to disparity to its Western countries. disregard its importance. Liberals A healthy economic development should draw their attention to the fact of every society relies on transport, that the rights and freedoms of the infrastructure and the mobility of the citizens are not questionable. No citizens. European liberals should act political action should justify reluctantly and pragmatically in ignoring the rights and freedoms of developing a regional strategy in this the citizens. sector. A balance between public and Advancing the proposal for private investments could solve all creating equal budgetary conditions the challenges and difficulties in for CEE countries in comparison transport and infrastructure domain.

185 POLIS

Note

1 This study was financed and orga- regarding the migration and internal nised by the European Liberal Forum mobility see the following studies: (ELF), the Institute of Liberal Studies Mary M. Kritz, Lin Lean Lim and (ISL) and the Friedrich Naumann Hania Zlotnik, International Foundation for Freedom (FNF) Migration Systems: A Global employed a complex and challenging Approach, Oxford University Press, cross-national survey and latitudinal New York şi Oxford, 1992; George J. research (cross-section study) on how Borjas, Friends or Strangers: The Romanian citizens from different Impact of Immigration on the US social and professional backgrounds Economy, Basic Books, New York, think about the significance of the 1990; Joseph H. Carens, “Aliens and European liberal values and about the citizens: The case for open borders”, liberal priorities. Review of Politics, 1987, 49(2), pp. 2 Desmond Dinan, Neill Nugent and 251-273; Bimal Gosh (ed.), William E. Paterson (eds.), The Managing Migration: Time for a New European Union in Crisis, Palgrave, International Regime?, Oxford London, 2017, pp. 1-16. University Press, Oxford, 2000. 3 Jan-Werner Müller, What Is 6 Olivier Costa (ed.), The European Populism?, University of Parliament in times of EU crisis. Pennsylvania Press, Philadelphia, Dynamics and Transformation, 2016, pp. 9-25; Cas Mudde and Palgrave Macmillian, 2019. Cristobal Rovira Kaltwasser, 7 See Rainer Bauböck (ed.), Debating “Populismul: remediu şi ameninţare European Citizenship, IMISCOE pentru democraţie” in Cas Mudde Research Series, Springer, Cham, and Cristobal Rovira Kaltwasser 2019; Helena Carrapico, Antonia (eds.), Populismul în Europa şi în Niehuss and Chloé Berthélémy (eds.), cele doua Americi, Editura Institutul Brexit and Internal Security. Political European, Iaşi, 2015, pp. 329-355. and Legal Concerns on the Future 4 For more details regarding the role of UK-EU Relationship, Palgrave the political cleavages in the Macmillian, 2019; François Foret and construction of the European parties Oriane Calligaro (eds.), European see Seymour Martin Lipset and Stein Values. Challenges and Rokkan, Party Systems and Voter Opportunities for EU Governance, Alignments: Cross-national Routledge, London and New York, Perspectives, Free Press, 1967. 2018; Antonina Bakardjieva 5 Migration is also an international Engelbrekt, Niklas Bremberg, Anna exchange of people whose Michalski and Lars Oxelheim (eds.), complexity is developed by political, Trust in the European Union in economic, social and demographic Challenging Times. Interdisciplinary contexts. The intellectual corpus European Studies, Palgrave constructed arround the theories of Macmillian, 2019. international migration seize the 8 See “Daybook: Future International complexity and amplitude of this and National Events 2019”, available social phenomenon. For more details at:

186 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

http://www.theinternationalobserver.c 16 Ibidem. om/wdaybook.htm (accesed January 17 Ibidem. 1, 2019), Pascale Joannin, “European 18 Idem, p. 9. Elections 2019: what will the new 19 See Elisabeth Noelle-Neumann, “The Parliament's composition be?”, Policy Spiral of Silence a Theory of Public Paper, Fondation Robert Schuman, Opinion”, Journal of European issues no. 491, 6th Communication, Vol. 24, Issue 2, 1 November 2018, pp. 1-9; Kevin June 1974, pp. 43–51; Elisabeth Koerner, “The next ‘battle for Noelle-Neumann, The spiral of Europe’?, European Parliament silence: public opinion - our social elections 2019”, Deutsche Bank, DB skin, University of Chicago Press, Research, October 24, 2018, pp. 1-16. Chicago, 1986. 9 European Parliament, “Democracy on 20 European Parliament, “Democracy on the move. European elections one the move. European elections one year to go”, Eurobarometer Survey year to go”, Eurobarometer Survey 89.2 of the European Parliament. A 89.2, p. 64. Public Opinion Monitoring Study, ed. 21 Idem, p. 35. Philipp Schulmeister, Bruxelles, May 22 Ibidem. 2018. 23 Idem, p. 67. 10 Idem, p. 7. 24 Idem, p. 64. See European 11 Ibidem. Parliament, “Results of the 2014 12 Ibidem. European elections”, available at: 13 Idem, p. 8. http://www.europarl.europa.eu/electio 14 Ibidem. ns2014-results/en/turnout.html 15 Ibidem. (accesed January 1, 2019).

Bibliografie

BAKARDJIEVA ENGELBREKT, Review of Politics, 1987, 49(2), pp. Antonina and Niklas BREMBERG, 251-273. Anna MICHALSKI, Lars CARRAPICO, Helena and Antonia OXELHEIM (eds.), Trust in the NIEHUSS, Chloé BERTHÉLÉMY European Union in Challenging (eds.), Brexit and Internal Security. Times. Interdisciplinary European Political and Legal Concerns on the Studies, Palgrave Macmillian, 2019. Future UK-EU Relationship, BAUBÖCK, Rainer (ed.), Debating Palgrave Macmillian, 2019. European Citizenship, IMISCOE COSTA, Olivier (ed.), The European Research Series, Springer, Cham, Parliament in times of EU crisis. 2019. Dynamics and Transformation, BORJAS, George J., Friends or Palgrave Macmillian, 2019. Strangers: The Impact of DINAN, Desmond and Neill NUGENT, Immigration on the US Economy, William E. PATERSON (eds.), The Basic Books, New York, 1990. European Union in Crisis, Palgrave, CARENS, Joseph H., “Aliens and London, 2017. citizens: The case for open borders”,

187 POLIS

FORET, François and Oriane Alignments: Cross-national CALLIGARO (eds.), European Perspectives, Free Press, 1967. Values. Challenges and MUDDE, Cas and Cristobal Rovira Opportunities for EU Governance, KALTWASSER (eds.), Populismul Routledge, London and New York, în Europa şi în cele două Americi, 2018. Institutul European, Iaşi, 2015. GOSH, Bimal (ed.), Managing MÜLLER, Jan-Werner, What Is Migration: Time for a New Populism?, University of International Regime?, Oxford Pennsylvania Press, Philadelphia, University Press, Oxford, 2000. 2016. JOANNIN, Pascale, “European Elections NOELLE-NEUMANN, Elisabeth, “The 2019: what will the new Parliament’s Spiral of Silence a Theory of Public composition be?”, Policy Paper, Opinion”, Journal of Fondation Robert Schuman, Communication, Vol. 24, Issue 2, 1 European issues no. 491, 6th June 1974, pp. 43–51. November 2018, pp. 1-9. NOELLE-NEUMANN, Elisabeth, The KOERNER, Kevin, “The next ‘battle for spiral of silence: public opinion - our Europe’?, European Parliament social skin, University of Chicago elections 2019”, Deutsche Bank, DB Press, Chicago, 1986. Research, October 24, 2018, pp. 1-16. *** European Parliament, “Democracy KRITZ, Mary M. and Lin Lean LIM, on the move. European elections one Hania ZLOTNIK, International year to go”, Eurobarometer Survey Migration Systems: A Global 89.2 of the European Parliament. A Approach, Oxford University Press, Public Opinion Monitoring Study, ed. New York şi Oxford, 1992. Philipp Schulmeister, Bruxelles, May LIPSET, Seymour Martin and Stein 2018. ROKKAN, Party Systems and Voter

188 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

RECENZII

Şcoala sociologică de la Bucureşti şi problema migraţiei

(The Sociological School of Bucharest and the topic of migration)

Cosmina TIMOCE-MOCANU

Alcătuită de Zoltán Rostás şi Florentina Ţone şi publicată la editura bucureşteană Paideia în anul 2018, antologia Despre migraţie şi emigraţie la români restituie un număr de douăzeci şi cinci de texte, care, dincolo de tematica generală sintetizată în titlul volumului, au în comun faptul de a fi fost produse sub cupola Şcolii sociologice a lui Dimitrie Gusti şi, majoritatea, tipărite iniţial în periodicele „Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială” şi „Sociologie Românească”, în intervalul 1933-1939. Abordarea fenomenului migraţiei Zoltán Rostás (coord.), Despre e făcută prin lentile extrem de migraţie şi emigraţie la români. Studii şi diverse, fiindcă cei nouăsprezece articole. Antologie de Zoltán Rostás şi autori, formaţi de şcoli, bibliografii, Florentina Ţone, Editura Paideia, metodologii şi experienţe de Bucureşti, 2018, 366 p. cercetare diferite, scriu din poziţia de

189 POLIS participanţi permanenţi (H.H. Stahl) siuni pregnante ale fenomenului sau ocazionali la campaniile mono- migraţiei din interbelicul românesc, grafice (P. Ştefănucă, I. Measnicov, care au determinat structurarea volu- Adrian Gh. Negrea, Romulus Cotaru) mului în patru părţi. ori la cele de intervenţie socială, Intitulată Emigraţie tur-retur, desfăşurate prin Echipele Fundaţiei partea întâi conţine şase studii pe Culturale „Principele Carol” şi, apoi, tema migraţiei ţăranilor români în prin Serviciul Social (Florea America în primele trei decenii ale Florescu, Gh. Retegan, Mircea secolului XX. Particularităţile gene- Tiriung). Unii sunt specialişti consa- rale ale acestui proces sunt relevate craţi, iar alţii, studenţi care au de Andrei Popovici, într-o manieră frecventat, în anii universitari accesibilă publicului larg, pentru 1936/37 şi 1937/38, Seminarul de care, de altfel, în primăvara anului Monografie sociologică (Viorel D. 1937, a fost gândită şi itinerată, în Trifa, Gh.I. Ciorănescu, Ion I. Berca, mai multe oraşe din Ardeal, pre- Cornelia M. Ionescu), respectiv zentarea Americanii de origine Seminarul de Tehnică a cercetărilor română (pp. 129-148). Pe lângă monografice (Ion M. Iovescu, I. informaţiile de ordin statistic, con- Rădulescu), ambele conduse de H.H. sulul propune, într-o viziune uşor Stahl. Dacă aceştia din urmă au fost, simplistă şi romanţată, un posibil de regulă, insideri ai comunităţilor traiect al emigrantului, accentuând investigate, ceilalţi le-au observat asupra unor momente precum: pentru perioade mai scurte de timp, părăsirea satului de baştină, călătoria uneori, cum e cazul istoricului şi peste ocean, acomodarea cu noul stil sociologului american Philip Mosely, de viaţă şi cu locul de muncă, inte- chiar uzând de „privirea îndepărtată” grarea în societăţi de întrajutorare a celui străin nu doar de cultura create după model american şi în rurală, ci de cea românească în comunităţi ecleziale, acestea având, ansamblu. Aceste câteva precizări alături de presa românească înfiinţată făcute în privinţa vocilor auctoriale pe noul continent, o funcţie identitară explică foarte bine varietatea pregnantă. generică a textelor antologate: studii Secţiunea cea mai conturată a ample, care trec subiectul prin filtrul acestei părţi, dar şi a antologiei în teoriei sociologice gustiene sau al ansamblu, o alcătuiesc materialele altor curente la modă în aceeaşi despre emigraţia ţăranilor din Drăguş disciplină, stau alături de articole cu în America de Nord, rezultate în un caracter descriptiv mai pronunţat, urma campaniei monografice din de analize statistice, de note de teren, vara anului 1929 şi atent comentate de transcrieri ale unor conferinţe în postfaţa semnată de Florentina publice sau ale convorbirilor purtate Ţone (pp. 351-360). Mai exact, în cu sătenii. În cuprinsul acestora, studiul Procesul de emigrare a editorii au identificat patru dimen- drăguşenilor în America (pp. 11-53),

190 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Adrian Gh. Negrea urmăreşte feno- de-a lungul anului 1914, dau mărturie menul pentru perioada 1901-1929, iar despre felul în care experienţa mi- pe baza sistemului sociologic al lui graţiei era trăită de chiar actorii ei, Dimitrie Gusti îi identifică factorii pusă în practică în beneficiul celor catalizatori: situaţia economică pre- rămaşi acasă sau povestită pe cară, generată de slaba productivitate înţelesul lor. agricolă şi pulverizarea loturilor În partea a doua, dedicată odată cu creşterea populaţiei, dar şi Migraţiei solitare, aflăm, din notele spiritul întreprinzător şi aventuros al de teren stenografiate de H.H. Stahl, localnicilor, accentuat de „o ade- Cum a fugit Ion Popard din Drăguş, vărată psihoză a emigrărilor”, declan- iarna, peste munţi, în ţară, de frica şată, la începutul secolului XX, în jandarmilor unguri (pp. 151-155), rândul tuturor comunităţilor etnice dar şi câteva comentarii sumare din Imperiul Austro-Ungar. Totodată, făcute de Mircea Tiriung despre Un autorul oferă statistici ale emigrării, basarabean în căutare de lucru (pp. descrie îndeletnicirile şi viaţa coti- 157-160). Celelalte şapte studii diană a drăguşenilor în Statele Unite, focalizează asupra unor exemple în analizează cauzele repatrierilor, care practicarea anumitor meşte- precum şi influenţele asupra satului şuguri, în sate în care agricultura nu de baştină, evidenţiind „spiritul s-a putut dezvolta, a impus locuito- conservator” al acestor ţărani, care, rilor să se deplaseze de unii singuri, odată întorşi acasă, şi-au reluat portul sezonier, pentru a-şi asigura/su- şi vechile îndeletniciri, dar au impus plimenta venitul economic. Astfel, în rândul consătenilor „un cult al regiunea cea mai cunoscută pentru legilor” (p. 46), „un gust deosebit în migranţii de acest tip este Ţara estetica locuinţelor şi înclinaţia spre Moţilor, ai cărei locuitori se ocupau confort” (p. 45) şi acţiunile de pe scară largă cu comerţul ambulant asistenţă socială desfăşurate prin cu scânduri, şindrilă şi obiecte de uz „Fondul de ajutor şi cultură al casnic confecţionate din lemn, cu Drăguşenilor Americani” (p. 45). dulgheritul, dogăritul sau „holon- Materialele semnate de Romulus găritul”. Spre exemplu, conform sta- Cotaru şi Ion Altenliu reuşesc să-i tisticilor realizate de Florea Florescu facă cititorului mai transparente cu prilejul cercetărilor efectuate de nuanţele fenomenului analizat de Echipele Regale în localitatea Vidra, Negrea, şi prin aceea că acordă 83,67% dintre bărbaţi au călătorit atenţie unei categorii speciale de prin ţară, în anul 1936, pentru a-şi documente ale migraţiei, scrierile câştiga existenţa, fapt cu consecinţe ţărăneşti. Procesul verbal al şedinţei sociale grave, care, în opinia auto- de înfiinţare a „Fondului de ajutor şi rului, nu puteau fi ignorate de către cultură al Drăguşenilor Americani” conducerea statului, de unde ple- (Ohio, 2 iunie 1918), statutul acestei doaria pentru aplicarea unor politici societăţi, scrisorile expediate în sat, de intervenţie care să ducă la: „a.

191 POLIS sistarea delictelor silvice al căror petrolieră, ca hamali în Gara de Nord număr este revoltător; b. Reglemen- sau ospătari în localurile capitalei, tarea vieţii prin îndrumarea locui- dar şi înspre alte localităţi rurale, ca torilor către îndeletniciri părăsite: în cazul secerătoarelor din Cuhea pomicultura şi zootehnia” (p. 184). (Maramureş), al grădinarilor români Într-o altă localitate dintr-o zonă din Slobozia-Clinceni (Ilfov) sau al montană cercetată de echipieri, celor bulgari din Huşi, dar şi al Căianul Mic de pe Valea Ţibleşului, muncitorilor agricoli basarabeni. Cu s-au dezvoltat ocupaţii itinerante ocazia unei concentrări din primăvara specializate pe gen: voştinăritul, a anului 1939, Petre Ştefănucă a cărui practică e descrisă de Gh. întâlnit numeroase asemenea exem- Bucurescu (pp. 217-224), respectiv ple în Dobrogea, de unde argumen- „mersul după brânză” şi „strânsul de taţia sa pentru necesitatea adoptării lână”, îndeletniciri proprii femeilor, unor politici statale care să le permită studiate de Gh. Retegan. Alte două un trai decent în judeţele din sudul studii au în vedere deplasările fabri- Basarabiei, încât, „prin prezenţa şi canţilor şi vânzătorilor de velniţe şi raporturile cu celelalte naţionalităţi, preşuri din Lunca-Dâmboviţa, ei să devină agenţi vii de naţiona- respectiv ale marchitanilor din lizare a acestui ţinut” (p. 263). Spineni-Olt (comercianţii de păr de Ultima parte a volumului restituie porc, achiziţionat din gospodăriile articole subsumabile temei Migraţiei ţăranilor în schimbul unor podoabe, „descălecare”, adică deplasărilor co- oglinzi şi obiecte mărunte), autorii lective de populaţie soldate cu acestora, Gh. I. Ciorănescu şi Ion M. stabilirea definitivă în altă localitate. Iovescu, insistând în mod deosebit Astfel, Cornelia M. Ionescu scrie asupra influenţelor pozitive şi nega- despre Ungurenii de la Vaideeni- tive pe care această categorie de Vâlcea (pp. 287-294), iar I. migranţi sezonieri le exercită în Measnicov analizează factorii care au localităţile de baştină. influenţat Schimbul de populaţie între Textele grupate în partea a treia a sate la Leşu-Năsăud (pp. 345-350). antologiei analizează, aşa cum indică Despre unităţile de organizare socială şi titlul, tot Migraţia pentru muncă, şi economică ale aromânilor nomazi însă, de această dată, cea a grupurilor şi dinamica acestora, găsim infor- de ţărani care se deplasează din satele maţii sintetice în studiul lui lor pentru o anumită perioadă de Constantin Nae, Celnicii şi fâlcarea, timp, spre a-şi oferi serviciile contra o instituţie milenară a aromânilor unor sume de bani şi, mai rar, a unor nomazi (p. 337-344). În sfârşit, pe produse agricole sau alimentare. baza cercetărilor de teren făcute la Aceste mişcări sezoniere de populaţie Cusuiul din Vale, o colonie de s-au produs înspre centrele urbane, ca români timoceni din Cadrilater, şi la în situaţia gorjenilor din Arcani, Coloniştii din jurul Capului angajaţi ca lucrători în industria Caliacra, Florea Florescu şi Sergiu

192 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Ludescu critică dur abuzurile făcute mentarul tehnic folosit, de pildă, în de autorităţi în aplicarea legii din 17 lemnărit şi albinărit, despre practici iulie 1930, privitoare la regimul agricole, arhitectură ţărănească etc. acestui tip de migranţi, primul subli- Folcloriştii vor descoperi, la rându-le, niind „necesitatea unui plan nou în că mulţi dintre autorii textelor politica colonizării, bine susţinut şi antologate au realizat descrieri ale pe un timp limitat” (p. 321). obiceiurilor şi au consemnat o gamă Încheind şirul consideraţiilor de largă de specii folclorice – cântece ordin structural, nu pot să nu observ rituale de seceriş, descântece, balade, că, dincolo de importanţa sa deose- lirică de dragoste, lirică de înstrăi- bită pentru o posibilă istorie socială nare, strigături, proverbe –, insistând interbelică şi de interesul pe care, aşa asupra modalităţilor de transmitere şi cum observa Zoltán Rostás, l-ar a contextelor în care funcţionau. putea suscita mai multor „sociologii Parcurgând volumul, şi unii, şi de ramură, precum sociologia rurală, ceilalţi îşi creează o imagine nuanţată sociologia economică, sociologia a satelor româneşti, prezentate aici în regională, sociologia colonială” (p. continuă transformare, deschise la 6), Despre migraţie şi emigraţie la nou şi extrem de mobile, ceea ce le români constituie, deopotrivă, o permite o distanţare faţă de viziunea lectură fascinantă pentru cercetătorii idilică, atemporală şi statică pe care o din câmpul disciplinelor etnologice. promova clişeistic o parte a literaturii Etnografii vor afla informaţii despre de specialitate dintre cele două meşteşuguri uitate, despre instru- Războaie Mondiale.

193 POLIS

194 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Şcoala Sociologică de la Bucureşti. Perspective asupra dimensiunii de gen

(The Bucharest Sociological School. Perspectives on Gender Dimension)

Alina BRANDA

Volumul intitutulat „Personajele acestea de a doua mână”1 (preluând ironic-amar modalitatea în care Henri H. Stahl a ales să caracterizeze acti- vitatea cercetătoarelor din campaniile de teren organizate în contextul Şcolii Sociologice de la Bucureşti) este o antologie de texte publicate de cercetătoare şi activiste în revistele „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” şi, respectiv, „Sociologie românească”, alcătuită de Theodora- Eliza Văcărescu. Volumul debutează cu un ex- celent studiu al autoarei acestei antologii, intitulat „Femei în cer- cetarea sociologică din România interbelică”, în care sunt explicate modalităţile în care cercetătoarele au ajuns să se formeze în cadrul Seminarului de sociologie (din care o Antologie de Theodora-Eliza parte a fost transformată în Asociaţia Văcărescu, „Personajele acestea de a monografiştilor în 1928 şi inclusă în doua mână”. Din publicaţiile membrelor Secţia sociologică a Institutului Şcolii Sociologice de la Bucureşti, Editura Eikon, 2018, 661 p. Social Român în 1929) sau au participat în campaniile de cercetare de teren, organizate în contextul

195 POLIS

Şcolii Sociologice de la Bucureşti. studenţeşti dacă admitem că în Este, în egală măsură, subliniată con- fiecare dintre acestea au fost cel puţin tribuţia profesoarelor şi elevelor două tinere – o medicinistă şi o Şcolii Superioare de Asistenţă maestră de gospodărie”4. Socială Principesa Ileana, înfiinţată Intenţia de adâncime a studiului în toamna lui 1929, ilustrându-se introductiv semnat de Theodora-Eliza faptul că acestea au participat nu doar Văcărescu este, după cum mărtu- la cercetări în mediul urban, ci, în riseşte autoarea, pe de-o parte de a bună măsură, şi la monografiile înţelege cum anume a fost posibilă sociologice din sate2. implicarea acestor cercetătoare în Autoarea subliniază, mai apoi, campaniile organizate în perioadă, implicarea efectivă, sistematică a date fiind prejudecăţile de gen, femeilor în activităţile tuturor acestor relaţiile de putere pe acest palier, atât organizaţii, „cunoscute sub denu- de prezente în perioadă, la nivel mirea de Şcoala Sociologică de la macro-social, dar şi instituţional, Bucureşti (....), lucru aparent puţin academic. Care erau mecanismele obişnuit pentru România anilor 1920- implicite şi explicite de aparentă 1930”3. implicare şi promovare a lor, mizele Implicarea femeilor în comitetul acestora şi ce limitari şi consecinţe au de patronaj al Institutului Social avut, care erau câmpurile de cu- Român, participarea a 10 studente la noaştere adesea prescrise de Campania de cercetare din Nerej, „maeştrii” erijaţi în unice entităţi în Vrancea, din iulie-august 1927, a 17 măsură să circumscrie teme, să femei în Campania de cercetare din elaboreze teorii, să prescrie metode Fundul Moldovei, la Campania de la de urmat cu fidelitate de aceste Drăguş (Făgăraş), 1929, 17 studente „personaje de mâna a doua”, cerce- şi cercetătoare, la Runcu (Gorj), 1930 tătoarele – sunt interogaţii funda- şi a 14 femei la Cornova, 1931 sunt mentale ale studiului introductiv. De documentate cu acribie de autoarea asemenea, în mod subtil şi nu studiului introductiv. Contribuţia neapărat explicit sunt subliniate acestor cercetătoare este reliefată în modalităţile prin care o parte a contextul ariilor tematice specifice ce cercetătoarelor recurgeau la anumite urmau a fi cercetate, dar şi a su- strategii, prin care, aparent, se sub- biectelor particulare spre care, ordonau prescrierilor venite dinspre adesea, erau îndrumate. iniţiatorii şi promotorii de Şcoală şi În egală măsură, activitatea mono- găseau modalităţi prin care reuşeau grafistelor în cadrul Şcolii Superioare să se ocupe de teme alese de ele, cu de asistenţă socială este menţionată, un suport teoretic absolut solid, deşi, în acest caz, după cum mărtu- consistent, cu metodologie fin apli- riseşte autoarea studiului introductiv, cată şi mai ales cu puteri analitice şi „se poate aproxima numărul minim sintetice (cel puţin în anumite cazuri) de femei implicate în echipele ce răstoarnă, la o analiză de bun simţ,

196 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială stereotipurile şi prejudecăţile de gen mod sistematic cu fete. M-am înţeles ale acelei perioade şi, din păcate, nu foarte bine cu ele (...) N-a fost nici numai. una strălucită, dar erau foarte utile pe Mecanismele acestea de inclu- teren. (....) Însă în materie de ziune aparentă şi, în fapt, subtilele sociologie, fără îndoială că nu aveau modalităţi de marginalizare şi exclu- o viziune, o concepţie sau o pro- dere din ceea ce se numeşte munca blemă. (...) Ai nevoie de personajele de concepţie, teoretizarea şi recu- acestea de a doua mână”5. noaşterea ca personaje de primă Extrem de fină cunoscătoare a mână, cu imagine promovată public problematicii de gen în socio-istoria şi mai facil acces la posteritate (ceea ştiinţelor, Theodora-Eliza Văcărescu ce s-a şi întâmplat) sunt atent de- pune în lumină principalele per- construite de autoarea studiului spective asupra dinamicii de gen a introductiv şi de cea care alcătuieşte ştiinţelor: modalitatea în care „cate- atât de necesara antologie. Mai apoi, goria genului influenţează partici- textele adunate din cele două reviste, parea, poziţia şi recunoaşterea în Arhiva pentru ştiinţa şi reforma ştiinţe”6, eliminarea şi chiar detur- socială şi Sociologie românească, narea muncii şi a contribuţiilor vorbesc de la sine. femeilor de către bărbaţi7, în diferite Întrucât, aşa cum subliniază domenii, aşa cum au fost acestea autoarea, aceste perspective lipsesc analizate în bibliografia interna- categoric din discursul istoriografic ţională produsă pe această temă. dominant, sursele care ajută în recu- Demascarea mecanismelor prin care perările – restituiri atât de necesare munca femeilor de ştiinţă a fost nu ale contribuţiior cercetătoarelor doar nerecunoscută, ci, de foarte epocii, dar mai ales în înţelegerea multe ori, ştearsă din memoria posturii lor în cadrul campaniilor de publică este, de asemenea, o preo- cercetare socială, a felului în care cupare în studiul introductiv semnat munca lor era percepută în perioadă de Theodora Eliza Văcărescu. şi adesea folosită, sunt sursele orale, Reconstituind temeinic contextul de tipul interviurilor, istoriilor de românesc academic al perioadei in- viaţă, memoriilor, corespondenţei. terbelice şi, în mod specific, al De pildă, una din perspectivele ce ştiinţelor sociale (aşa cum se dau cel mai bine seama de moda- configurau acestea în cadrul temporal lităţile în care erau privite cerce- respectiv), Theodora-Eliza Văcărescu, tătoarele, iar activitatea lor percepută autoarea antologiei şi respectiv a inadecvat, distorsionat, după cum studiului introductiv substanţial, indică, obiectiv, textele de o con- Femei în cercetarea sociologică sistenţă ştiinţifică neîndoielnică, e românească, analizează sistematic redată într-o mărturisire a lui Stahl: mecanismele instituţionale şi disci- „au fost multe (femei în monografii). plinare de includere-excludere din S-a lucrat bine cu ele. Eu am lucrat în zona cercetării şi a reprezentării

197 POLIS publice a acestora, printr-o lectură în substanţial studiu introductiv, în care problematica genului social şi a contextul dinamicilor academice ale relaţiilor de putere instituite la acest epocii, al relaţiilor de putere, al nivel sunt atent reliefate. urmării de către un număr foarte Aceste dinamici sunt evidenţiate restrâns de femei a unor forme de în mod particular la nivelul cerce- învăţământ superior, al strategiilor tătoarelor mature, al cercetătoarelor prin care accesul acestora în zona sociale formate şi al acelora în cercetării era profund controlat şi formare. Activitatea acestora este cenzurat, fără niciun argument realist atent reconstitută, fiind punctate ele- şi meritocratic obiectiv. mente din parcursul lor profesional, După o refacere mai generală a atât cât este posibil, întrucât, în contextului epocii şi a mecanismelor câteva situaţii, aceste necesare detalii prin care munca acestor cercetătoare sunt foarte dificil de identificat. De nu a fost valorizată suficient sau a pildă, despre Carmen Anghelide nu fost adesea confiscată, Theodora- ştim decât ceea ce ne oferă, într-o Eliza Văcărescu propune o analiză a mărturie orală, Henri H. Stahl. trei situaţii particulare în care Savantul reproduce şi aici stere- strategiile de excludere a cerce- otipurile despre alte câteva cerce- tătoarelor şi de deturnare a muncii lor tătoare ale Şcolii: „era cumsecade au luat forme specifice, diferite de la femeie, serioasă, bună şi la treabă, în un caz la altul: e vorba despre cercetări, dar mai ales pe teren”8. Ştefania Cristescu, Lena Constante şi În ceea ce priveşte cercetătoarele Paula Gusty. În mod sistematic, sunt sociale formate, autoarea se opreşte refăcute parcursurile profesionale ale asupra activităţii Veturiei Manuilă şi acestora, contribuţiile lor în anali- a Christinei Galitzi. Studiile cuprinse zarea unor teme specifice, precum şi în volum ale Christinei Galitzi au, în mecanismele prin care contribuţiile mod special, o forţă analitică remar- lor substanţiale au fost marginalizate, cabilă şi, puse în raport cu alţi autori minimizate, confiscate. De asemenea, interbelici, analizele sale despre anu- strategiile de rezistenţă şi meca- mite aspecte ale societăţii americane nismele de auto-apărare dezvoltate în sunt cel puţin în egală măsură aceste circumstanţe de cercetătoare profunde. Acesteia, spre exemplu, nu sunt analizate în special în cazul i s-a putut repera nici măcar anul Ştefaniei Cristescu. decesului, fapt grăitor în ceea ce În alt registru, cazul Paulei Gusty priveşte strategiile de minimizare şi e unul discutat, pornind de la o nepopularizarea corespunzătoare a relatare a Marcelei Focşa9, prietena lucrărilor sale, a personalităţii sale acesteia. Fragmentul vorbeşte despre remarcabile. relaţia Paulei Gusty cu Traian Contribuţiile şi (ne)recunoaşterea Herseni, înainte şi după căsătoria lor sunt atent studiate de Theodora- acestora. „Şi cât a umblat el după Eliza Văcărescu, autoarea acestui Paula… Era extraordinar, avea aşa un

198 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială instinct de conservare. Dintre toate cercetare socială organizate în inter- fetele câte eram acolo, Paula era cea belic, în jurul Şcolii Sociologice de la mai… nu docilă propriu-zis, cea mai Bucureşti. feminină. Adică genul acela de Cu atât mai mult, demersul femeie care e în stare să servească, să Theodorei-Eliza Văcărescu are me- ajute, cum zic preoţii, bărbatul ei nirea de a restitui-recupera unele până la moarte. Şi el a dibuit-o, pe ea texte şi autoare, pe nedrept mai puţin i-au căzut ochii şi până nu s-a cunoscute publicului larg, dar chiar şi căsătorit cu ea nu s-a lăsat… (...) şi acelora care activează în domeniul după ce s-a căsătorit, ce crezi? Paula ştiinţelor sociale. a devenit un fel de secretară, îi bătea Textele adunate în această anto- la maşină toate textele, îi făcea toată logie sunt grupate, în primul rând, treaba asta, bucătăria asta a lucrărilor după locul în care au fost publicate: lui”10. dacă o primă parte a lor a fost Interesant şi ingenios totodată în recuperată din Arhiva pentru ştiinţa acest studiu introductiv al antologiei şi reforma socială, celelalte sunt este modul în care autoarea reconsti- publicate în Sociologie românească, tuie specificul perioadei, meca- ambele reviste fiind conduse în nismele de organizare şi funcţionare perioadă de către Dimitrie Gusti. Un ale lumii academice, maniera în care al doilea criteriu de organizare- se construiau relaţiile de putere în sistematizare a acestor texte este interiorul grupului de cercetători şi, acela cronologic, studiile şi articolele în egală măsură, mecanismele de fiind, în ansamblul lor, publicate între excluziune ale cercetătoarelor, de 1920 şi respectiv 1942. Era necesară folosire sau confiscare a muncii lor. identificarea acestui criteriu de Metoda care se dovedeşte funcţională organizare a acestora, dat fiind faptul în ceea ce priveşte recompunerea şi că tematicile acoperite sunt destul de redarea adecvată a atmosferei epocii vaste, demonstrând interese de e utilizarea unor surse alternative cercetare diferite, tematici particulare discursului istoriografic oficial, a şi metodologii diferite. Există, de interviurilor sau convorbirilor simple asemenea, destul de multe elemente cu cercetători care au trăit şi lucrat în comune tuturor acestor demersuri, pe perioadă, a corespondenţei, memo- care vom încerca să le identificăm în riilor etc. cele ce urmează. Lectura aceasta este, după cum În ceea ce priveşte textele spuneam, în cazul de faţă în principal desprinse din Arhiva pentru ştiinţa şi axată pe problematica relaţiilor de reforma socială, trebuie subliniat gen, de putere, pe consecinţele pe faptul că o parte a lor sunt rezultatul care le-au avut mecanismele de cercetărilor de echipă din Runcu excluziune, marginalizare sau con- (Dochia Ioanovici, Consideraţii fiscare a muncii şi a unor lucrări ale statistice asupra vrăjitoriei satului participantelor în campaniile de Runcu), Cornova (Ştefania Cristescu,

199 POLIS

Practica magică a descântatului de respectiv, Agentul magic în satul ‘strâns’, în satul Cornova, Agentul Cornova, primul studiu abordând magic în satul Cornova; Domnica I. acele „Acte ale căror scop este vinde- Păun, Ţiganii în viaţa satului carea de boală, pe care cornoveanul a Cornova), Fundul Moldovei (Floria botezat-o, poate plastic, strânsul”12, Capsali, Jocurile din Comuna Fundul subliniind că „Practicile descrise Moldovei, Bucovina), Nerej până acum corespund, în mod (Caracterul devălmaş al familiei natural, unor idei şi credinţe proprii nerejene, semnat de Xenia Costa- satului cornovean. Chiar dacă puterea Foru şi Henri H. Stahl). Acestea lui de înţelegere nu reuşeşte să discută teme particulare, mai mult îmbrăţişeze ritualul în toate amă- sau mai puţin impuse de cei care nuntele sale, ea introduce, totuşi, o „gândeau” aceste campanii, „le linie de lumină în complexul acesta concepeau” din punct de vedere de acte. Cea dintâi reprezentare clară „teoretic, metodologic, tematic”. pe care o are cornoveanul e cea a Oricum, autoarele acestor studii dau forţei – cauză a bolii”13. Cel de-al seama de o excelentă pregatire doilea studiu menţionat al Ştefaniei teoretică şi metodologică, de o fineţe Cristescu, Agentul magic în satul a analizei, de o preocupare susţinută Cornova, aduce informaţii despre 87 pentru a înţelege faptul social studiat, de persoane care cunosc practica în contextul mai larg al comunităţii descântatului şi analizează sistematic satului. E cazul, de pildă, al studiilor acele condiţii fixe de realizare a semnate de Dochia Ioanovici, mar- practicilor magice prin agenţi spe- cată de perspective funcţionaliste în cializaţi. Remarcabilă este, în această interpretarea sa asupra vrăjitoriei, analiză, problematizarea şi neliniştea implicit preocupată să repereze, într- metodologică a autoarei, preocupată o primă instanţă, acele elemente de găsirea modalităţilor optime de utilizate în practica vrăjitoriei (unel- accesare a temei, conştientă fiind că tele vrăjitoreşti, scopurile urmărite în „Faptul social ar fi stingherit , iar cel operaţiile vrăjitoreşti, persoanele care care ar încerca-o ar fi considerat îndeplinesc riturile magice, locul inoportun“14. unde se practică ritul, timpul când se Este remarcabil, în egală măsură, săvârşeşte ritul). Rezultat al cerce- studiul Floriei Capsali, Jocurile din tărilor sale din satul Runc, autoarea Comuna Fundul Moldovei explică, contextual şi perfect argu- (Bucovina)15, publicat în Arhiva mentat teoretic şi empiric, că pentru ştiinţa şi reforma socială, în „importanţa femeilor ca deţinătoare cadrul secţiunii Arhiva monografică - ale vechilor tradiţii e covârşitoare”11. Manifestări spirituale, o descriere La fel de profunde analize sunt acelea minuţioasă a Jocului cel mare bă- publicate de Ştefania Cristescu: trânesc şi a altora precum: Ursăreasa, Practica magică a descântatului de Corobasca, jocuri vechi, considerate ‘strâns’, în satul Cornova şi, autentice, în timp ce Arcanul,

200 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Leuşteanca, Brâuşorul, Raţa, Bătuta Costa–Foru, autoarea propune au o importanţă recentă în regiune şi clarificări ale problematicii abordate, nu sunt descrise sub nicio formă, demonstrând ordine şi rigoare ştiin- probabil în baza preconcepţiei că nu ţifică. Între temele particulare, siste- sunt „autentice”. matic abordate în studiu, ar trebui La rândul său, Caracterul amintite „Un sistem de organizare a devălmaş al familiei nerejene – satului după modelul familial, Un studiu semnat de Xenia Costa-Foru şi sistem de organizare a mai multor Henri H. Stahl – analizează rolul, grupuri familiale aparţinând unei funcţiile şi istoria cetei răzeşeşti, singure linii de înrudire numite neam, propunând:„înţelegerea chipului în Organizarea unui grup familial ce care grupul familial, păstrând parte trăieşte în cadrul unei gospodării, din elementele sale de organizare, a problema organizării pământului, a ştiut să se adapteze noilor împre- zestrei”19. jurări, creând noi forme de viaţă În studiul Problemele psihologice familială, sau, dimpotrivă, a intrat în în sociologie, Mathilde Ionescu- criză”16. Printre subiectele abordate Siseşti propune o sistematizare a pro- în mod specific în acest studiu sunt, blemelor psihologice ale sociologiei, cu certitudine, de menţionat: împăr- utilizând, după cum ea însăşi măr- ţirea averii familiale, problema turiseşte, sistemul Prof. D Gusti, care familiiilor fără copii, problema ţine seama de multiple direcţii socio- neînzestrării fetelor cu pământ17. logice şi care cercetează o multi- Ulterior, studiul semnat de Domnica tudine de probleme: opinia publică, I. Păun, Ţiganii în viaţa satului cercurile psihologice, fenomenele Cornova, propune să analizeze sufleteşti colective, relaţia dintre contextual problema etnicităţii, în individ şi societate20, făcând referire profundă relaţie cu problema sta- la materialul empiric adunat în tutului social şi economic al acestei Campania din Fundul Moldovei. comunităţi: „După cele trei clase În acest bloc de texte, există, în sociale din Cornova, de dvoreni, mod cert, suficiente puncte comune, mazili şi ţărani, ţiganii formează un aşa cum trebuie remarcată, în egală fel de a patra clasă. Vom căuta să măsură, o diversitate a tematicii şi precizăm mai departe locul şi rolul pe perspectivelor. În primul rând trebuie care îl au în mijlocul societăţii subliniat faptul că întreaga tematică româneşti din Cornova, după ma- abordată şi configurarea cadrelor terialul strâns în decursul campaniei metodologice şi teoretice ţin de ru- de monografie sociologică rurală, ralitate şi sunt oarecum construite şi întreprinsă de Seminarul de subordonate acesteia. Există, fără Sociologie din Bucureşti în vara îndoială, o anumită coerenţă la acest anului 1931, în acest sat”18. nivel. De asemenea, trebuie să remar- În textul Câteva aspecte ale vieţii căm o preocupare susţinută pentru de familie în România al Xeniei anumite fapte sociale produse,

201 POLIS construite, configurate, reproduse în dalităţi prin care problematica inega- special de femei sau, în anumite lităţilor de gen să fie expusă adecvat cazuri, de familie, dar şi aici accentul şi soluţionată sau, în cele mai multe este pus, în special, pe rolul femeii în din textele de această factură, caută această unitate socială. Cel mai modele funcţionale pentru economia adesea se explică aceste preocupări în şi societatea românească. Pentru baza „docilităţii” cercetătoarelor, care găsirea unor căi proprii de evoluţie şi nu ar fi făcut altceva decât să se dezvoltare, era atât de necesară „conformeze” prescrierilor celor care aducerea în discuţie a unor modele de organizau campaniile de cercetare şi bune practici din alte contexte socio- care le-ar fi orientat înspre astfel de culturale, pornind de la premisa că teme. „În ultimul timp, femeia română a În baza perspectivelor noi în făcut progrese uimitoare în ce pri- cercetarea calitativă, se afirmă şi se veşte pătrunderea ei în activitatea subliniază tot mai mult faptul că socială. De aceasta ne dăm seama genul social, clasa socială, formarea numai când ne întoarcem privirile profesională etc. orientează cercetă- spre trecut şi facem comparaţie între toarea/cercetătorul înspre alegerea punctul prizărit al importanţei sociale anumitor teme. Ne putem, aşadar, de la care am plecat şi faza de întreba dacă nu cumva aceste autoare astăzi”. au folosit această îndrumare/orientare Aşa înţeleasă, intrarea femeii în impusă pentru a putea, în fapt, derula viaţa de conducere a Statului apare ca cercetări ale unor teme care le ajutau ceva firesc. Lupta femeii pentru să-şi lămurească propriile dileme realizarea acestui drept – feminismul existenţiale, locul, rolul, funcţiile lor – încetează de a mai fi privită ca o sociale ca individualităţi. Cred că „glumă intelectuală” sau ca o „insu- acest subiect ar merita în sine o recţie”21. Calypso Corneliu Botez, în discuţie separată. analiza sa Problema feminismului – Un alt bloc de texte publicate în O sistematizare a elementelor ei, aceeaşi revistă, Arhiva pentru Ştiinţa abordează teme precum: participarea şi reforma socială, are un profil de femeii la viaţa publică şi războiul altă natură: sunt analize la nivel mondial, punctul de vedere din care macro-social şi discută o tematică se poate trata chestiunea femeii, vastă, diferită, dar denotă o preo- principiul naţionalităţilor libere şi cupare comună pentru înlăturarea noua concepţie a statului şi rolul vulnerabilităţilor, pentru identificarea social al femeii în noua formaţiune a nevralgiilor societăţii româneşti inter- statelor. În esenţă, textul său este o belice, pentru găsirea unor soluţii analiză la rece, diacronică, a eficiente pentru modernizare. Sunt Codurilor civile din Ţările Române, autoare care, având experienţa destul ilustrând prin trimiteri specifice la de îndelungată a mediilor occidentale anumite articole, modalitatea în care europene şi americane, caută mo- femeile au fost private de drepturi, în

202 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială mod obiectiv menţionând şi prece- Manuilă invocă necesitatea asistenţei dentele coduri autohtone, ale lui sociale ca „o concepţie de viaţă ce Calimach, Caragea sau Donici, care trebuie să învingă individualismul şi au fost brusc părăsite, din păcate, să construiască o nouă lume pe prin- întrucât „Sub Codul Calimach, cipii sociale de egalitate”25, citând-o femeia măritată avea aproape aceeaşi pe Alice Solomon – modernizatoarea capacitate ca bărbatul”22. asistenţei sociale în Germania. Textul Noua orientare a educaţiei În egală măsură util e textul americane, al Christinei Galitzi, ce Răspuns la chestionarul biroului in- remarcă „interdependenţa constantă ternaţional al muncii privind con- între filosofia politică şi orientarea diţiile de muncă ale femeilor din educaţiei în SUA” analizează lucid România, semnat de Calypso Botez, mecanismele de funcţionare ale ce aduce în analiză precariatul, sistemului universitar american: diferenţele salariale între bărbaţi şi „Educaţia americană în ansamblul femei în mediul privat, menţionând său este departe de a constitui un că „singurele instituţii care le asigură sistem omogen, un organism coor- o situaţie mai bună – egalitate a donat, a cărui funcţionare uniformă în remunerării – sunt industriile, manu- fiecare dintre ramurile sale să facturile etatizate, ale statului, de amintească de sistemele europene de tutun şi chibrituri, precum şi munca educaţie, mai standardizate decât cele portuară”26, propunând un studiu în din Statele Unite ale Americii”23. care a implicat 130 lucrătoare, La rândul său, Alexandrina Gr. coafeze şi manichiuriste, urmărindu- Cantacuzino discută, în Convenţiile le starea civilă, mijloacele de trai, internaţionale pentru ocrotirea mun- îndatoririle familiale, cuantumul cii femeii şi a copilului, transfor- acestor îndatoriri. mările survenite în urma Marelui De asemenea, textul Influenţa Război-cataclism, ca moment/prag de muncii femeii asupra vieţii de familie, trecere, care a impus reglementări al Nataliei Popovici, e rezultatul unui pentru protecţia mamei şi a copilului. studiu derulat în cartierul Tei, redând Astfel, la Conferinţa de la sistematic condiţiile de muncă şi de Washington sunt atinse cinci puncte viaţă ale femeilor din acest cartier de căpetenie: vârsta minimală de bucureştean, insistând totodată asupra admitere a copiilor la muncă, inter- urmărilor implicării în muncă a zicerea muncii noaptea la copii şi femeilor, rezultat al industrializării şi tineret, interzicerea anumitor munci urbanizării şi abordând impactul periculoase pentru copii şi ado- acestora asupra vieţii de familie. lescenţi, învăţământul profesional şi tehnic, asigurările sociale24. Sunt date Aş spune că, spre deosebire de exemple de bune practici în acest primul grupaj de texte pe care le-am sens în cazul Ungariei. discutat anterior, acest al doilea bloc La fel, în textul Asistenţa socială de studii se remarcă printr-o perspec- ca factor de politică socială, Veturia tivă ce promovează mai degrabă

203 POLIS analiza macro-socială şi economică, socială, documentând şi punând în printr-o mai puţin accentuată punere context elemente de cultură mate- în evidenţă a analizei empirice. E, cel rială. Apoi, Frecvenţa formulei puţin în anumite texte din această magice în satul Cornova, strălucită parte, o demonstrare a capacităţii analiză a Ştefaniei Cristescu, ce remarcabile de analiză şi sinteză pe dezvoltă imaginea agentului magic care o au autoarele, un gust exprimat, din satul Cornova, în fapt text al unei asumat, pentru construirea unor cadre comunicări susţinute la Congresul de comparative, toate acestea atât de Sociologie de la Bruxelles, din 1935. necesare în perioadă, când acţiunea Analiza sa se concentrează pe socială era imperios necesară, iar practica magică ca limbaj de semne deficienţele sistemice se cereau şi gesturi, rămăşiţă a primei încercări ameliorate sau corectate. Dimensiu- de exprimare a omenirii, autoarea nea naţională sau naţional orientată, identificând 31 forme tip de entuziastă, a tuturor analizelor este de descântat. Demonstrând rigurozitatea netăgătuit, ceea ce face sens, cu cercetărilor sale, extraordinarul simţ certitudine, în contextul interbelic. pentru teorie şi metodă, Chestionarul În ceea ce priveşte textele resti- pentru studiul credinţelor, practicilor tuite de autoarea antologiei, şi agenţilor magici în satul româ- Theodora-Eliza Văcărescu, din nesc, construit în urma experienţei de Revista Sociologie Românească, ele teren, merită o atenţie deosebită, în sunt publicate între 1936-1942 şi special pentru acei specialişti care sunt, ca şi în celălalt caz, organizate vor fi, eventual, interesaţi să docu- după criteriul cronologic. menteze încercările de perfectare ale În cele ce urmează, voi încerca să metodologiei calitative în cercetarea grupez tematic şi metodologic aceste românească. texte, propunând într-o primă instanţă În egală măsură, studiul Cum o analiză a acelora care sunt rezul- descântă de întors Ana Dănilă din tatul direct al terenului şi valorifică satul Şanţ, semnat de Ştefania un material empiric extrem de bogat Cristescu, valorifică rolul şi funcţiile şi dens. În al doilea rând, voi siste- în sat ale unei interlocutoare-cheie. matiza analizele cu un mai pronunţat Totodată, autoarea promite un studiu caracter sistemic, ce abordează ulterior asupra personalităţii Anei macro-socialul şi identifică probleme Dănilă în contextul mai larg, al şi vulnerabilităţi cum spuneam, de satului. La rândul său, Dialectologia ansamblu social. Aşadar, textul Lenei geografică, morfologia culturală şi Constante, Varvara Guşe, Suşiţa din ştiinţa neamului în Germania este o Şanţ redă „povestea pieptarului”, analiză teoretică, profundă, a ace- inserând ingenios în text „povestea” leeaşi autoare şi explică importanţa aceleia care le face după tipar; o implicării acestor domenii în analiza istorie de viaţă în cel mai modern socio-culturală de orice fel, autoarea sens al acestei metode de cercetare studiului demonstrând o preocupare

204 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială sistematică pentru identificarea unui istorie de viaţă a unui interlocutor, mecanism mai larg de înţelegere a trecut prin anii de final de secol al funcţionării culturii. XIX-lea, prin experienţa războiului şi De asemenea, o prezentare revenirea în sat: „În sat am trăit bine. succintă a Primului Congres Numai atâta e rău că mi-o murit Internaţional de Folclor e făcută de baba. Să nu bată Dumnezeu pe ni- Ştefania Cristescu. Autoarea invocă meni să-i moară muerea, că fiecare necesitatea punerii în cadru compa- om nu şcie să preţue muerea aşa cum rativ a folclorului, marcând tenta- ar trebui, numai dacă o ie tivele de organizare a unor Asociaţii Dumnezeu”27. Textul Ungurenii de la Internaţionale de studiere a acestuia: Vaideeni-Vâlcea al Corneliei M. Berlin – Asociaţia Internaţională a Ionescu se constituie într-o analiză Folclorului European, crearea acestei geografică şi istorică a comunităţii de organizaţii fiind urmată de organi- transilvăneni stabiliţi aici, luând în zarea primului Congres Internaţional considerare, în egală măsură, migra- de Folclor, în 1937, la Paris. ţia temporară în America ( SUA). Textul Oltenii de la Bălceşti– Alte texte, de factură similară, Vâlcea, al Magdalenei Livezeanu, recuperate de autoarea antologiei, abordează problema migraţiei in- Theodora-Eliza Văcărescu, din re- terne, dinspre sat înspre câteva oraşe: vista Sociologie Românească, sunt: Bucureşti, Brăila, Galaţi, Ploieşti, cu Familia şi copilul într-un sat din specificităţile acesteia. Neamţ (Holda), semnat de Nataşa Următoarele analize vizează: Ce- Popovici-Raiski, care e o evaluare tele de colindători de la Luptători – sistematică a modalităţii în care e Ilfov (Ana Vultureanu), Cetele de structurată familia, explicând con- colindători la Diţeşti-Prahova textual necesitatea de a avea copii la (Valeria C. Stănciulescu), Cetele de sat, maternitatea şi prima copilărie, colindători. La Văleni- Muşcel. Anul credinţe în legătură cu sarcina, Nou al unei familii din burghezia moşitul, botezul, perioada de după rurală (Lucia Chirulescu). Aceste naştere. abordări focalizează, pe rând: orga- Problema apei la Oarja e nizarea cetei de colindători, când abordată de Maura şi N.M. Dunăre, colindă şi cum se colindă, ritualul iar Căprăria de Treierat la Rociu, de colindatului de către fete, petrecerea Teodora Niculescu. Textul abordează de An Nou din casa unui viticultor, organizaţia de muncă asociată, for- Leonida Drăguşoiu, subliniindu-se mată din cete de 5 până la 20 de configurarea unor forme ritualice oameni şi înregistrează schimbările hibride (rurale, tradiţionale şi forme survenite cu modernizarea şi apariţia noi burgheze). Mai apoi, studiul unor noi categorii sociale, exempli- Viaţa unui ţăran din Banat. Povestea ficând treieratul la unul din marii lui Moş Pelea din Fibiş, semnat de proprietari de pământuri, avocatul Ecaterina Botez, e, în mod efectiv, o Corneliu Belea, în 22 iulie 1939.

205 POLIS

Costumul din Rociu, text semnat de În Sociologia americană şi rolul Teodora Niculescu, e o analiză de ei în organizarea Statelor Unite, factură predominant etnografică, dar aceeaşi strălucită analistă, propune, în egală măsură discută aspecte nu doar în urma lecturilor, ci şi a legate de organizare/ierarhie socială, experienţei americane pe care a avut- în raport cu portul costumului. o, identificarea problemelor sociale Celălalt calup de texte, inspirat din SUA, a maladiilor contempo- adunate de autoarea antologiei, raneităţii şi a modului în care acestea Theodora-Eliza Văcărescu, se consti- ar trebui abordate. Printre temele tuie din următoarele analize siste- abordate se numără: problemele mice, pe nivel macro- societal: astfel, educaţiei în general şi ale educaţiei Importanţa cunoaşterii factorilor de specialitate, delictele săvârşite de sociali şi biologici criminogeni în minori şi modalitatea în care acestea asistenţa delincvenţilor minori, al trebuie abordate, problemele imi- Veturiei Manuilă, contestă teoriile graţiei şi cele ale adaptării la con- care pun doar pe seama pauperităţii diţiile de viaţă americană, antago- criminalitatea şi propune o analiză nismele de rasă, reeducarea şi mai complexă a motivelor ce angre- reabilitarea criminalilor, dezorgani- nează criminalitatea, luând în discuţie zarea şi dezintegrarea individuală pri- factori psihologici, psiho-patologici cinuită de narcotici, alcoolici, proble- şi endocrinologici şi, mai ales, mele sociale ale sănătăţii publice, importanţa refacerii morale integrale asistenţei sociale şi ocrotirii copiilor29 a criminalului Problema mai generală – toate acestea în atenţia sociologiei a patologiei sociale şi a modalităţilor din SUA a vremii (şi abordate co- în care aceasta poate fi combătută respunzător în curiculele facultăţilor este, de asemenea, atent documen- de sociologie din respectivul spaţiu tată. academic). În Studii americane În Sugestii pentru organizarea despre sociologia Şcolii de la unei facultăţi de ştiinţe sociale de tip Bucureşti, al aceleeaşi autoare, se american în România, Christina arată cum Philip Mosely elogiază Galitzi analizează rolul şi rostul modalitatea în care aceasta îşi deru- ştiinţelor sociale în societatea con- lează activitatea, analizând demer- temporană, locul sociologiei între surile propuse în contextul acesteia. celelalte ştiinţe sociale, subliniind Economia dirijată în regiunile poziţia sa precară în raport cu eco- rurale ale Statelor Unite (Christina nomia şi, de asemenea, cu istoria. Ea Galitzi) propune, la rândul său, o propune o analiză curiculară foarte analiză a necesităţii acesteia în minuţioasă – grupare a cursurilor –, contextul SUA şi al modalităţii în model la care ar trebui să se uite care politica rooseveltiană derulată în aceia care doresc să configureze o acest sens intenţionează să restabi- astfel de Facultate în România28. lească echilibrul rural-urban.

206 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Serviciul social în Chile prin adoptarea unor politici adecvate (Christina Galitzi) propune o şi potrivite acestui spaţiu. Exempli- abordare diacronică şi sincronică a ficările de bune practici din zone serviciului social, fondat într-o occidentale (Germania, Franţa, anume formă în 1541, în Chile, SUA), configurările cadrelor compa- atunci când Carlos al V-lea a impus rative aceste mize le au, cu tuturor viceregilor îndatorirea de a certitudine. crea spitale, dar accentuând mai cu Pentru a reda cât mai fidel cu seamă evoluţia serviciului social în putinţă ceea ce se întâmplă în labo- modernitate. Din seria de texte sem- ratoarele acestor cercetări, derulate în nate de Christina Galitzi-Brătescu ar perioada interbelică, pentru a reda trebui amintit şi Plasa model atmosfera vie, dinamică a cercetărilor economico-socială din Bulgaria, care socio-culturale din contextul Şcolii dezvoltă un proiect pus în aplicare în Sociologice de la Bucureşti şi, mai Bulgaria, în colaborare cu Clayton ales, pentru a reface-restitui, oarecum Whipple, specialist american în din interior, ceea ce s-a produs în sociologie rurală şi economie agrară, perioadă în cercetarea socială şi, mai şi prof. Dwight Sanderson; proiectul larg, în câmp intelectual, sunt incluse avea în vedere identificarea unui câteva planuri de cercetare în această model optim de funcţionare economi- antologie: ale Silviei Dumitrescu, co-socială în zonele rurale bulgăreşti. Paulei Herseni, Ştefaniei Golopenţia, Pauperismul şi criza familială Marcelei Focşa, Xeniei Costa-Foru şi într-un cartier mărginaş al Elizei Retezeanu. Planurile vizau, pe Bucureştilor (Tei), studiu al Veturiei rând, cercetarea fruntaşilor din sat, Manuilă, reia preocupările mani- industria casnică, credinţele şi riturile festate anterior de autoare, analizând domestice, portul ţărănesc, cercetarea în special factorii care generează familiei, a relaţiilor sociale. pauperitatea şi consecinţele acesteia Aceasta este, la nivel schematic, asupra stării de igienă a celor ce succint, tematica abordată de cerce- locuiesc în cartierul Tei. tătoarele incluse în Antologie. Cu La o analiză lucidă, aşa cum certitudine, fiecare din aceste texte menţionam anterior, se observă, şi în merită analize detaliate, sistematice, cazul acestui calup de texte, aceeaşi fiind contributive în câmpuri spe- preocupare pentru identificarea pro- cifice de analiză socio-culturală. blemelor sociale cele mai acute şi Apreciez întru totul demersul nevralgice ale României, ca nou stat- propus de Theodora Eliza Văcărescu, naţional, creat în urma Marelui pe care îl consider extrem de com- Război. Acestea aveau ca miză adop- plex, extrem de dificil, asumat cu tarea unor soluţii concrete, menite să pasiune, curaj, forţă analitică, evident îmbunătăţească şi, pe cât posibil, să susţinute de o pregătire teoretică, corecteze aceste deficienţe socio- metodologică în zona ştiinţelor so- economice, prin acţiune socială şi ciale, a studiilor de gen, de o

207 POLIS cunoaştere a perioadei discutate, continuare, stupid, nefondat, nerealist profund şi fin interiorizate. şi nemeritocratic, strategii de mini- Recomand această carte publi- mizare, marginalizare şi/sau exclu- cului larg şi publicului specializat dere ale unor cercetătoare cu mesaj deopotrivă, dar mai ales acelora din ştiinţific profund articulat, în baza mediul academic românesc actual, unor prejudecăţi de gen. care construiesc sau perpetuează în

Note

1 Antologie de Theodora-Eliza 13 Ibidem, p. 178. Văcărescu, „Personajele acestea de a 14 Ibidem, publicat în Arhiva pentru doua mână”. Din publicaţiile ştiinţa şi reforma socială, Anul X, membrelor Şcolii Sociologice de la volumele 1-4, 1932, pp. 413- 427. Bucureşti, Editura Eikon, 2018. 15 Ibidem, p. 242. 2 Ibidem, p. 10. 16 Ibidem, p. 203. 3 Ibidem, p. 11. 17 Ibidem, pp. 219-222. 4 Ibidem, p. 13. 18 Ibidem, p. 223. 5 Ibidem, fragment dintr-un interviu cu 19 Ibidem, p. 234. Henri H. Stahl în Rostas, Monografia 20 Ibidem, p. 296. ca utopie, pp. 245-246. 21 Ibidem, p. 79. 6 Ibidem, p. 30. 22 Ibidem, p .119. 7 Ibidem, p. 31. 23 Ibidem, p. 268. 8 Ibidem, p. 37. 24 Ibidem, pp. 300-301. 9 Ibidem, referindu-se la un interviu cu 25 Ibidem, p. 310. Marcela Focşa în Rostas, Sala 26 Ibidem, p. 314. luminoasă, pp. 186-187. 27 Ibidem, pp. 439-449. 10 Ibidem, p. 63. 28 Ibidem. 11 Ibidem, p. 167. 29 Ibidem, p. 45. 12 Ibidem, p. 171.

208 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

O relaţie indisolubilă: cultura şi propaganda. Institutul Român din Berlin (1940-1945)

(An indissoluble relationship: culture and propaganda. The Romanian Institute in Berlin (1940-1945))

Dumitru-Cătălin ROGOJANU

binecunoscuta editură Mega din Cluj- Napoca. Lucrarea este semnată de tânăra Irina Matei, asistent univer- sitar doctor în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, şi deja consacratul istoric Lucian Nastasă-Kovács, cercetător ştiinţific I la Institutul „George Bariţiu” din Cluj-Napoca. Acest demers ştiinţific se înca- drează perfect în sfera de cercetare a celor doi autori, Irina Matei având preocupări intense asupra feno- menului migraţiei studenţilor români în diverse centre universitare străine (peregrinatio academica), teza sa de doctorat cu titlul: Educaţie, Politică şi Propagandă. Studenţi români în Irina Matei, Lucian Nastasă-Kovács, Germania nazistă fiind publicată în Cultură şi propagandă. Institutul Român anul 2016 la editura Eikon din Cluj- din Berlin (1940-1945), Editura Mega, Napoca; Lucian Nastasă, ale cărui Cluj-Napoca, 2018, 718 p. domenii de cercetare sunt istoria Un eveniment editorial important modenă şi contemporană, sociologia care mi-a atras atenţia în anul 2018 l- culturii şi educaţiei şi diversitate a reprezentat apariţia cărţii Cultură şi etnoculturală, a reuşit să publice în propagandă. Institutul Român din 2014, tot la editura Mega din Cluj- Berlin (1940-1945), apărută la Napoca, o carte de excepţie:

209 POLIS

Intelectualii din România. Confi- evenimente istorice din trecut care au guraţii culturale. Studii şi documente. determinat apropierea lor. În cazul Practic, background-ul intelectual al nostru, spre sfârşitul secolului al celor doi, experienţa în cercetare în XIX-lea şi începutul secolului al XX- diversele arhive şi biblioteci din lea, autorii reliefează o pendulare România şi alte ţări, precum şi inter- înspre Franţa şi Germania. În acest sectarea unor subiecte de cercetare cu context, „Franţa însă se bucura de cel tratat în cartea de faţă, au dus la mai multă vreme de o însemnată realizarea unei lucrări masive de 718 influenţă îndeosebi în Europa de sud- pagini. est, făcând de altfel figură de leader Tratând în principal o instituţie de european, atât în baza principiilor cultură şi propagandă, Institutul izvorâte din Revoluţia Franceză şi Român din Berlin (1940-1945), organizarea napoleoniană, funda- pentru o mai bună înţelegere a felului mentată pe meritocraţie, fără preju- în care a apărut acest aşezământ, isto- decăţi în ce priveşte religia şi ori- ricii se opresc, în cele 6 subcapitole, ginea socială, cât şi prin prestigiul şi asupra altor aspecte, cum ar cultural dobândit în temeiul bogăţiei fi: Contextualizările preliminare; şi monumentelor sale, prin publicaţii Primul Război Mondial şi schim- şi tipărituri, prin manifestările ar- bările paradigmatice; Diplomaţia tistice şi literare de avangardă, prin culturală a Republicii de la Weimar şi mondenităţi, prin numărul şi diver- a celui de-al Treilea Reich; Institutul sitatea geografică a admiratorilor German pentru Ştiinţă din Bucureşti; non-francezi care-şi îndreptau seju- Diplomaţia culturală a României; rurile preponderent spre Hexagon” Proiecte şi instituţionalizări efemere. (p. 9) şi urmărea o expansiune Totuşi, ideile fundamentale pe care le „pacifistă” prin cultură (p. 11). Pe expune această carte sunt cultura şi de altă parte, odată cu victoria asupra propaganda sau, mai bine spus, Franţei din 1870-1871, Germania a maniera în care cele două se între- „adoptat o altă strategie în extinde- pătrund, în special în regimurile rea influenţei sale asupra celorlalte dictatoriale, cum a fost şi cel nazist. spaţii, mobilizând un program prin Propaganda şi persuasiunea sunt care se încerca captarea şi influ- apanajul statelor, al puterii care, prin enţarea elitelor educate ale altor diferite mijloace, cum este şi dome- naţiuni, în felul acesta valorificând niul culturii, doresc să influenţeze, să mai ales după 1890 conceptul «diplo- manipuleze sau să domine alte ţări. maţiei culturale», care va căpăta un În orice caz, în relaţiile inter- deplin contur în perioada Republicii naţionale un stat mic, fără o cultură şi de la Weimar” (p. 12). De aceea, fără o elită intelectuală bine contu- „influenţa germană nu a fost deloc rată, are tendinţa de se apropia de insignifiantă şi fără urmări notabile cultura altor state puternice, datorită în ceea ce priveşte formarea elitelor afinităţilor variate sau a unor intelectuale româneşti şi propăşirea

210 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială noastră statală” (p. 15), dar şi cea conducerea Şcolii din capitala franceză a fost hotărâtoare. Cifrele Hexagonului. „Micile bârfe” despre oferite de autori privind numărul Nicolae Iorga, pe care le introduc studenţilor români prezenţi la autorii lucrării, uzitând de memoriile universităţile prusace din 1860/1861 lui Sextil Puşcariu, unde se eviden- până în 1914 arată o deplasare din ce ţiază că „istoricul nu se interesa de în ce mai mare spre universităţile din Şcoală, iar când ajungea la Paris era Prusia, cu un model pedagogic mai preocupat de conferinţele sale, de a bine pus la punct în comparaţie cu întreţine relaţii cu intelectualii Franţa. francezi, de a-şi publica texte, «încât După Primul Război Mondial, nu găsea vreme să se ocupe de cum bine constată autorii, Germania Institut şi elevii săi»; în plus, suferă un regres substanţial atât în biblioteca Şcolii nu era catalogată, ceea ce priveşte prezenţa studenţilor nimeni nu se ocupa de îndrumarea români în această ţară, cât şi a bursierilor etc. (p. 24)1, el transfor- scăderii gradului de simpatie faţă de mând Şcoala de la Paris într- această naţiune; spre deosebire de o „afacere personală” (p. 26), nu pot Franţa, care „strălucea”, aceasta de- decât să-l încânte pe cel care venind un adevărat catalizator al lecturează cartea. educaţiei universitare. Pentru Perspectiva comparativă între cele România, susţin autorii, Franţa a două aşezăminte, Şcoala de la Paris şi arătat o atitudine de bunăvoinţă în cea de la Roma, pe care ne-o oferă mediul educaţional, permiţându-le, lucrarea, precum şi diferenţele de spre exemplu, românilor echivalarea manageriat între cei doi directori, bacalaureatului obţinut în ţară cu cel Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan, ca şi francez sau dreptul de a obţine un descrierea succintă a acestor instituţii, doctorat în medicină. alcătuiesc un spectru interesant al Apropierea României de Franţa atmosferei educaţionale a vremii, al este reflectată şi prin crearea după personalităţilor culturale şi intelec- Primul Război Mondial a Şcolii tuale de atunci, cu toate calităţile şi Române de la Paris, instituţie înte- defectele lor. Analiza comparativă nu meiată, alături de Şcoala de la Roma, se face doar asupra unor ţări, precum prin legea votată de Parlament în Franţa sau Germania, privind poli- august 1920 şi prin Decretul Regal ticile culturale şi sistemul de propa- nr. 4285 din 22 octombrie 1920, „ca gandă, ci şi asupra unor perioade de simbol al legăturilor noastre cu timp, contexte istorice interne şi latinitatea şi francofonia” (pp. 23- externe. 24). Directorii acestor şcoli erau După Marele Război, Germania, numiţi pe viaţă, ceea ce a determinat deşi părea distrusă din punct de formarea unui sistem de conducere vedere politic, militar, social şi eco- autoritar şi discreţionar, cum a fost nomic, prin intermediul „vechii cazul lui Nicolae Iorga, plasat la auswärtige Kulturpolitik, va încerca

211 POLIS cucerirea spiritelor educate ale altor tineri cu potenţial în domeniul afa- naţiuni” (p. 33). Apar în acest con- cerilor, ingineri, studenţi şi universi- text instituţii care nu doar că întăresc tari din sud-estul Europei pentru a dezvoltarea culturii germane, ci o studia sau a se specializa în promoveză şi în rândul altor state (p. instituţiile de învăţământ superior şi 33). Autorii enumeră şi descriu mai şcolile tehnice germane, promovân- multe astfel de instituţii: Academia du-şi pe această filieră şi ideologia Germană (1925), Institut zur naţional-socialistă, creaţiile artistice Erforschung des Volksbodens im şi literare, tehnologiile etc., dar în Süden und Südosten (1929), la mijlocul acelaşi timp diplomaţia culturală anilor ’20 apare Akademischer capătă şi o dimensiune economică, Austauschdienst (AAD), devenind pentru că în programele educaţio- apoi, în 1931, Deutscher Akademi- nale era vizat deja şi acest aspect” scher Austauschdienst (DAAD), (p. 38)3. Fundaţia Alexander von Humboldt De remarcat că lucrarea surprinde (1925), Deutsche Akademische foarte bine direcţiile diplomaţiei Auslandstelle (1927), se reactivează culturale ale celui de-al Treilea Reich Amerika-Institut (fondat încă din şi le raportează şi asupra intereselor 1911), Amerika Werkstudentendienst României în acest domeniu, con- (1926), iar la New York Deutsches ceptul de „soft power”, enunţat Haus (1929), Deutsche Kommision pentru prima dată de profesorul für geistige Zusammenarbeit Joseph Nye, funcţionând destul de sau Deutsch-Akademisches Institut eficient pentru Germania. für Studienreisen (ambele din 1928), Autorii radiografiază excelent Fundaţia Caritas für Akademiker, contextul internaţional, dar şi pe cel Mitteleuropa-Institut (1927), Institut intern pentru ţara noastră, înainte şi la für Mittel- und Südosteuropäische momentul în care, la 6 aprilie 1940, Wirtschaftsforschung der Universität apare Institutul German de Ştiinţă Leipzig (1928) ş.a.2. (Institutul de Cultură Germană sau Din anul 1933 se produce o Institutul German), condus de Ernst schimbare de paradigmă în politica Gamillscheg (1887–1971). Scurtele externă a Germaniei în ceea ce pri- biografii creionate de autori într-o veşte diplomaţia culturală, în direcţia manieră caldă şi detaşată, cum este unei mai mari aplecări spre Balcani şi cea a celebrului filolog german Ernst Europa de Sud-Est, având un interes Gamillscheg, profesor la economic şi agricol. Aici este Universitatea din Berlin, a filologului importantă observaţia fină făcută de Mario Roques (1875–1961), sau autori, citându-l pe Stephen G. Gross, descrierea, în mare, a traseului politic că:”Asistăm de fapt la o mişcare în al lui Gheorghe Tătărescu, „un dublu sens, diplomaţia culturală a prim-ministru versatil, lipsit cu totul celui de-al Treilea Reich susţinând de caracter (…)” – p. 49, cu „o anu- programe prin care au fost aduşi mită doză de perfid ataşament şi

212 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială susţinere a extremismului de dreapta teolog, „care era un incapabil, o (…) – p.49, incită cititorul să afle cât «canalie» după unii, avid de sinecuri mai multe informaţii despre oameni, şi câştiguri financiare facile, fără cel personalităţi şi evenimente istorice. mai mic apetit pentru «simţul dato- În subcapitolul referitor la Institutul riei», al lucrului bine făcut”(p. 63)4 German de Ştiinţă se trec în revistă şi O observaţie pertinentă a autorilor personalităţile culturale şi ştiinţifice este aceea că propaganda internă străine şi române care au vorbit în românească nu avea posibilităţile cadrul unor conferinţe la acest necesare pentru a fi eficientă în con- aşezământ: Franz Dölger (1891– solidarea regimului autoritar anto- 1968), Wilhelm Pindar (1878–1947), nescian, iar în plan extern, în pe- Fritz Knoll (1883–1981), Walter von rioada 1940-1944, aceasta s-a aplecat Brunn (1876–1952), Hugo Hassinger asupra „problemei” Ardealului. De (1877–1952), Ritter von Wettstein asemenea, aceştia relevă lipsa de (1895–1945), Rudolf Egger (1882– consistenţă şi coerenţă a propagandei 1969), Adolf Butenandt (1903–1995), româneşti în competiţie cu cea Hans Uebersberger (1877–1962), Ion maghiară, mai bine închegată, cu Sân-Giorgiu, Teofil Sauciuc-Săveanu, un „accent deosebit, insidios şi Alexandru Otetelişanu, Gh.I. persuasiv, pe aspectele ce ţineau de Brătianu etc. cultura acestei naţiuni, promovată Diplomaţia culturală a României abil şi aproape că fără restricţii este un alt subiect cercetat, dar pentru financiare” (p. 66). înţelegerea sa autorii oferă o definiţie Benefice în angrenajul cărţii şi al edificatoare a termenului de propa- contextului în care apare Institutul gandă, care este un „proces sistema- Român din Germania în vara anului tic de a gestiona informaţia în 1940 sunt şi cele câteva „proiecte şi direcţia promovării unui obiectiv instituţionalizări efemere” pe care le anume într-o asemenea măsură încât expun autorii. Pe această linie, reacţia maselor să fie cea preconi- începând cu 1893, Gustav Weigand zată de promotorul ştirilor” (p. 59). pune bazele unui „Institut für Desigur, diplomaţia culturală este Rumänische Sprache”, cunoscut şi strâns legată de mecanismele propa- sub numele de „Weigand Institut”, în gandei, fiind un mijloc de aplicare a perioada interbelică se insistă asupra acesteia în plan extern, în România creării Institutului Român în putându-se discuta despre un Minister Germania, iar „înfiinţarea în 1932 a al Propagandei doar de la 3 septem- unui seminar de romanistică în ca- brie 1939, acesta rezistând până pe 14 drul Universităţii „Friedrich-Wilhelm” septembrie 1940, avându-l în frunte din Berlin, sub conducerea lui Ernst pe Nichifor Crainic, ca mai apoi să Gamillscheg, a jucat un rol major în fie reorganizat, iar între 1 aprilie-26 apropierea culturală româno-ger- mai 1941 să aibă aceeaşi denumire şi mană” (pp. 75-76), precum şi fon- să fie ocupat de acelaşi universitar darea în 1932 de către Simion

213 POLIS

Mândrescu a „Societăţii Germa- Puşcariu. Se redau uneori în detaliu niştilor Români”. Alte proiecte intitu- lucruri ce ţin de traseul biografic al ţionale culturale româno-germane au lui Puşcariu, care avea o latură duală, fost: „Institutul Cultural Româno- promovând un „cult al nepotismului, German” (Bucureşti, mai 1933), dar şi al prieteniei” (p. 92). Toto- „Asociaţia Academică Româno- dată, susţin autorii, acesta era „un Germană” (Bucureşti, 21 noiembrie veritabil cumulard, deţinând şi alte 1935), Ministerul german de Externe posturi sau funcţii ce constituiau fie înfiinţează la Bucureşti o filială a pârghii de putere, fie surse financiare Deutscher Akademischer (prin cumulul de indemnizaţii), fie Austauschdienst (DAAD) în septem- gratificaţii simbolice (prestigiu per- brie 1938, iar la München, tot în sonal), fie toate la un loc. De aceea, 1938, se creează Institutul Cultural cumulul nu este doar semnul unei Germano-Român5. reuşite şi al unei promovări sociale, Toate aceste mici iniţiative de ci şi un stimul pentru alte ascensiuni instituţii, colaborări intelectuale şi şi privilegii, care vin aproape de la culturale ale României cu Germania sine” (p. 89). Diferenţa pe care o fac conduc aşadar spre conturarea şi autorii între Sextil Puşcariu la 1919, înfiinţarea, prin Decretul-Lege nr. când devine Rector al Universităţii 2756 din 16 august 1940, a unui din Cluj, şi cel din 1940, când preia Institut Român la Berlin, ce „urma să aceeaşi funcţie la Universitate, funcţioneze pe lângă Legaţia transferată la Sibiu, este o analiză României din Germania, începând cu lucidă şi obiectivă. Dacă la 1919 1 septembrie 1940 şi având titulatura acesta dovedeşte „calităţi de bun „Rumänisches Institut in Deutschland”, organizator” şi „i se datorează o al cărui „scop principal (...) este de a bună parte din cooptările merituoase conduce, coordona şi intensifica de profesori universitari” (p. 87), în legăturile culturale dintre România şi 1940 el devine un cumulard şi al Treilea Reich, stabilindu-se tot- „îmbracă cămaşa verde” (p. 89) a odată direcţiile de acţiune, în primul legionarilor, dar toate acestea nu rând prin studierea şi promovarea la împietează cu nimic activitatea sa noi a instituţiilor naziste” (p. 82) şi a ştiinţifică prodigioasă. În nenumărate cărui funcţie era „de mediator rânduri i s-a reproşat de autorităţile cultural între cele două ţări” (p. 83), de la Bucureşti sau de alte persoane având totodată şi „calitatea de centru că pentru el Institutul Român din de documentare” (p.83). Berlin este „o vacă de muls” bani (p. Trecând peste istoricul Institutului 142). Întrucât Puşcariu avea liber- Român din Berlin şi al obiectivelor tatea de a-şi alege colaboratorii, sale, Irina Matei şi Lucian Nastasă se nepotismul a caracterizat politica sa opresc asupra componenţei acestui managerială referitoare la angajarea aşezământ, în special asupra condu- personalului la Institutul Român din cătorului său, celebrul filolog Sextil Berlin, un caz elocvent fiind ginerele

214 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială său, Grigore Manoilescu, care devine amintim doar pe Grigore Manoilescu „preşedintele” Institutului, iar Lia, sau Gheorghe Vinulescu, dar şi alte fiica filologului, va deveni „lector” persoane, precum academicianul de limba română în cadrul aceluiaşi Alexandru Vulpe (1931-2016), căsă- Institut. Cu toate că majoritatea erau torit cu Magdalena Manoilescu, fiica bine pregătiţi profesional, se insistă şi lui Grigore Manoilescu şi a Liei. asupra portretizării celorlalţi angajaţi Aşadar, scris într-un mod alert şi ai aşezământului cultural, a angajării precis, elaboratul demers ştiinţific al lor în Institut, având la bază deciziile autorilor Irina Matei şi Lucian nepotiste ale conducătorului ori ade- Nastasă-Kovács poate fi greu de ziunea sau simpatia lor la mişcarea combătut în peisajul academic şi legionară. Aceste sinecuri, compli- intelectual românesc şi occidental. În cităţi „relaţionale”, cum le numesc egală măsură, „blindarea” cu diverse autorii (p. 114), ale perioadei investi- surse documentare din arhivele din gate, sunt poate şi mai acute în zilele România şi Germania6, dar şi utili- noastre, afectând dramatic societatea zarea unor lucrări de specialitate în românească în ansamblu, iar cerce- limbi de circulaţie internaţională, a tarea şi învăţământul universitar în memorialisticii, precum şi a altor particular. studii şi articole relevante, îi conferă Insistenţa autorilor se îndreaptă cărţii credibilitatea unei cercetări asupra activităţilor ştiinţifice ale dificile, dar laborios întocmite. Pot să Institutului Român din Berlin, a spun fără echivoc că avem în faţă un legăturilor Institutului cu studenţii volum deopotrivă adresat specia- români din Germania, asupra vizibi- liştilor care au sau vor avea preocu- lităţii şi promovării sale acolo, dar şi pări spre astfel de subiecte de a numeroaselor probleme financiare cercetare, dar totodată aceasta este şi întâmpinate de acesta din anul 1941 o „carte spumoasă” adresată şi altor şi până la desfiinţarea sa de facto la categorii de public cititor. 23 august 1944. Finalul cărţii completează cu multe „picanterii” biografiile foştilor angajaţi după anul 1943, ca să

Note

1 Vezi nota 56 din carte. 5 Mai multe detalii despre proiecte 2 Aceste instituţii sunt prezentate amă- instituţionale româno-germane la pp. nunţit la pp. 33-36. 80-82. 3 Vezi nota 105 din carte. 6 Se poate observa Anexa documentară 4 Vezi nota 188 din carte. de la finalul cărţii, care cuprinde o listă cu 218 documente şi o listă cu ilustraţii scanate.

215 POLIS

216 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Social Sciences in the Other Europe since 1945

Maria CERNAT

more nuanced and better documented account on the way sociology as a science, as a method of research and as an ideological tool, evolved in the Eastern Block during the communist regimes. This volume brings in the perspective of the ”Other Europe”. It contributes a series of ”peripheral observations”, on and from the margins of the field, which reflect on the condition of knowledge and research on what is perceived as the (semi-)periphery by the observers themselves. (Adela Hîncu, p. 3) Adela Hîncu and Victor Karády, the editors of this ambitious volume both by its scope and by its scientific complexity, have attempted to map a different story of the South Eastern Adela Hîncu, Victor Karády, Social sociology than the mainstream Sciences in the Other Europe since 1945, Pasts Inc., Central European University, narrative served to us by the Cold Budapest, 2018, 526 p. War rhetoric – there was the ”good” sociology, the ”professional” socio- What we can find under this title logy, that is the sociological research is a 521 pages book that gathers conducted in the Western countries, sociologists from Poland, Slovakia, and the ”Stalinist”, ”censured” The Czech Republic, Hungary, sociology mainly done in Eastern Greece, Portugal, Bulgaria and Europe. Romania, which tries to offer us a

217 POLIS

This extensive volume has four regarding the way sociology and parts. In the first part, Agata Zydiak, sociologists were conducting their Zoltán Ginelli, Ana Birkás, Zoltán research in late socialism. Ágnes Rostás and Eva Laiferková discuss Gagyi, Aliki Angelidou, Emese the political status of sociology as an Cselényi, Zsuzsanna Hanna Biró and independent discipline and research Kinga Pétervári discuss the late program and the way it was influ- socialist times and the post socialist enced after the Second World War by period in terms of the sociological challenging the common narrative of research. a homogenous process. The Stalini- The volume is important for zation and the reverse of its effects several reasons. First of all, as stated had been entirely different in Poland, earlier, it challenges a very simplistic Hungary, Yugoslavia or Romania. narrative regarding the process of The second part of the Stalinization and the influence of the volume, Sociology in the Long 1960s political regimes on sociological and the 1970s, Matthias Duller, research. Secondly, it helps us Jaroslaw Killias, Adela Hîncu and become more aware of important Bruno Monteiro debate the inte- sociologists that worked in the resting power and research relations nearby countries. In some sort of between Polish and Czechoslovak self-colonizing reflex, we tend to Sociology, the very interesting case look up to the western sociology with of Yugoslav sociology which, con- almost no critical stance, while trary to most Eastern countries, had a disregarding important sociological remarkable development during the schools and research conducted so socialist rule, the common project of close to us. Thirdly, it shows just Eastern countries of developing their how uneven and sometimes even own research methodology, and the difficult were the relations between way Portuguese sociology evolved. the sociologists across the Soviet Part three of the volume is Block since there are so important composed of texts analyzing the disparities between their institutional, relations of sociological research and economic and political status. And, the relation between sociologist in finally, the volume is important in Eastern countries and their peers in itself since it is a courageous act in the West. Eszter Berényi, Lászlo the power struggle of knowledge Gergely Szücs, Jan Levchenko, production giving a necessary voice Corina Doboş and Bogdan Iacob try to the researchers that are far too to pinpoint the intricate ways and easily thrown together in a single loopholes of the knowledge circu- basket case of ”Stalinist sociology”. I lated between the Eastern and shall develop these ideas in the Western Block. following sections of my review. Finally, part four of the volume The Cold War narrative has puts forward interesting aspects imposed a clear cut divide between

218 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

East and West in terms of scientific were far more reluctant in accepting research. The arms race as well as the this naïve perspective. However, in economic and political competitions contrast to this general perspective made it impossible to have a nuanced that all sociologists suffered under and balanced perspective and debate. socialist ruling, we have the While Western sciences, sociology remarkable case of Yugoslavia. included, always faced the risk of Mathias Duller puts forward being labeled as ”bourgeois” and courageous and original arguments therefore prone to censorship and that help us develop a far more even involve exclusion form the nuanced perspective on this East- academia – such was the case of West artificial dichotomy. He has Romanian sociology in the seventies, thought up some criteria by which we the Eastern sciences were considered could analyze the autonomy of a ”underdeveloped”, ”lacking research field. First of all, there is the maturity”. criterion of institutional stability. As has already been shown, a Secondly there is the possibility of severe dichotomization of socialist researchers of pursuing their own and capitalist countries characte- intellectual interests and research rized the first phase of the journal’s objectives. According to these international relations, and socialist criteria the sociology could become countries were consistently referred some sort of social conscience and a to as potentially fruitful terrains that vehicle of change and progress since would play a key role in sociology’s it would have the ability to challenge future as a discipline. On one hand, political power. But is it true that this conceptualization helped sociology has developed into a legitimize sociology as an important critical voice, touching on the most and useful science. On the other it crucial and sensitive issued of social affirmed the discipline’s lack of and political life in a distant but professionalization and maturity in engaged relationship with political socialist countries. However, these power in all democracies? And debates overlapped with the conversely, is it true that all sometimes hidden, sometimes explicit authoritarian regimes have prevented acknowledgement of the advanced sociologists from exerting these level of sociology in the United functions altogether? As we can States. (Eszter Berényi, ”«Good» and easily imagine looking at Europe in «Bad» sociology?”, p. 272) the first decades after the Second The political parties encouraged World War, the answer to both and even imposed a triumphalist questions is no. (Mattias Duller, perspective attempting to mask the ”Yugoslav Sociology: Political fact that sociologists were often the Autonomy under Single Party victims of censorship and even impri- Regime”, p. 161). He offers the sonment, but sociologists themselves examples of Austria and Ireland,

219 POLIS where important resistance toward Second World War. Measured by the sociology made it a marginal disci- relative number of university students pline. At the same time, Poland and in the thirty countries in the twentieth Yugoslavia saw a very important century, Yugoslavia rose form one sociological development during the lowest ranking countries (twenty socialist regimes. six) in 1921 with ninety-three The reason I think it is important students per 100,000 inhabitants, to to talk about the efforts of Duller of eighth rank in 1971 (1,272 per challenging the dominant narrative is 100,000). (…) social sciences and that far too little attention is being humanities accounting for almost paid to the way the secret services of half (forty-six percent) of the student Western countries got involved in population. (Duller, 173) censoring critical voices: Intervention The situation in Poland was also a and control are not only exercised by good example of challenging the non-democracies but by democratic Cold War narrative. By focusing on governments as well. The FBI the work and professional achieve- watched over many of the most ments of Jósef Chatashiski, the one prominent sociologists in the United who ended up being called a socio- States for decades during the Cold logist from a barn for writing about War, helping to create an atmo- Polish peasants, Agata Zysiak is sphere that was, at times, showing how the University of Lódsź extraordinarily hostile to all versions in Poland was truly a model of of the Marxist sociological tradition, socialists ideas put in place to the but we would refrain from characte- benefit of the citizens. rizing the US sociology as essentially The case of Romania was, unfor- conditioned by intelligence agencies. tunately, far worse. As Zoltán Rostás (Duller, 165) is showing, the Romanian socio- By focusing on the remarkable logists formed by Dimitrie Gusti achievements of Rubi Supek (1913- were subject to prosecution and 1993) and on the evolution of an imprisonment: Among the former important sociological academic members of the Bucharest school of journal (Sociologija), and on the way sociology, many were arrested with one of the most important sociolo- or without any pretext, including gical summer schools evolved, Duller Anton Golopenţia, Victor Rădulescu- is proving that the case of Yugoslavia Pogoreanu, Mircea Vulcănescu, is a very interesting case where Traian Herseni, Octavian Neamţu, socialist ruling was not necessarily Lena Constante, Harry Brauner and linked to the death of the discipline. Gheorghe Retegan. (Rostas, 117). And this was true for the whole Sadly enough, at least three of them scientific research and academia. found their death due to prison Higher education saw a massive conditions. expansion in Yugoslavia after the

220 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Zoltán Rostás is showing two Romania had the very difficult task important aspects: the process of of presenting quality research and not rehabilitation cannot be attributed to offending its partners. This proved a a single person or to a single very difficult task, since funds for moment. And, secondly, the process sociological research were almost of rehabilitation of the Romanian non-existent since the early 1970. sociology as a legitimate discipline Nonetheless, interesting relations and that of Dimitrie Gusti as a key have been developed not only among figure of Romanian sociological the member states of the ex-Soviet research have proved to be two Block, but also between western and different things. eastern sociologists since, as Corina These three cases show just how Doboş cogently shows, ever since de- difficult it is to judge what happened mography became a very interesting behind the Iron Curtain with a single research subject in the seventies. conceptual tool. The sociological As stated earlier, I consider this landscape is diverse form the point of volume of very high academic and view of institutional evolution as well intellectual importance, because it as the agency of researchers. helps us question the current ideo- These extremely different paths logical perspective, increase our the sociological research took during awareness of the nuanced sociolo- socialist ruling are proved also by gical research field, keep us more Adela Hîncu. She highlights the way connected to researchers from Romania was forced after 1974 to neighboring countries and, last but take part in a common research not least, develop important basis of program meant to prepare the Eastern knowledge that is critical to the countries sociologists for an inter- mainstream narrative. national congress in Toronto.

221 POLIS

222 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Note despre autori

Dan ALEXE este lingvist, scriitor şi autor de filme documentare antropologice. Studiile postuniversitare le-a urmat la Ecole des Hautes Etudes din Paris (1994-1995), unde a obţinut un Master's Degree în istoria mentalităţilor, cu specializare în Islamul contemporan. A publicat studii culturale în Poetica Renaşterii, Bucureşti, 1984; Géopolitique du Caucase, Ed. La Découverte, Paris 1996; Religion, Magic, Fiction, and Politics, Bucureşti, 2001 (capitolul despre relaţiile dintre limbile română şi albaneză). Este autorul volumului Dacopatia şi alte rătăciri româneşti, Humanitas, Bucureşti, 2015, o carte de studii şi eseuri despre identitatea română contemporană. A predat jurnalismul în Afganistan şi colaborează cu mai multe publicaţii internaţionale, printre care Charlie Hebdo. Filmele lui documentare au obţinut câteva dintre cele mai importante distincţii internaţionale. A realizat Ghazavat (1992, primul documentar despre Cecenia), Howling for God (1997, Iubiţii Domnului, despre viaţa în confreriile mistice sufi) şi Cabală la Kabul (2007, despre Afganistanul de azi văzut prin duşmănia dintre ultimii doi evrei din Kabul). Howling for God a primit premiul FIPRESCI la festivalul IDFA din Amsterdam (1998). Cabală la Kabul a obţinut, printre altele, premiul Nanook al Festivalului de Film Etnografic din Paris (2007) şi marele premiu al festivalului Astra din Sibiu (2008). Cea mai recentă carte a sa, Pantere parfumate (Polirom, 2017), un roman picaresc erudit, are ca decor Caucazul, Cecenia şi permanenta ei înfruntare cu Rusia.

Ana-Maria AMBROSĂ este licenţiată în Ştiinţe Politice (2004) şi Psihologie (2014). A urmat masteratul în domeniile: Relaţii internaţionale şi integrare europeană (SNSPA Bucureşti), Administraţie publică (Universitatea Bucureşti), Psihologie politică şi leadership şi Management educaţional (Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi). În anul 2016, a obţinut titlul de Doctor în Filosofie (specializarea Epistemologie şi Filosofia Ştiinţei) la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, sub îndrumarea Academicianului Teodor DIMA. Din anul 2006, este cadru didactic la Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi.

Alina BRANDA este conf. univ.dr. habil. la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Printre temele sale de interes se numără: antropologia postsocialismului, intercultu- ralism şi relaţii interculturale în Transilvania, migraţia transnaţională, identităţi culturale europene. Studiile postuniversitare şi stagiile de cercetare le-a urmat la Universitatea din Utrecht (2004, 2005), University College London, School of Slavonic and East European Studies (SSEES), unde a fost Honorary Research Assistant in Social Anthropology şi Teacher Fellow in Romanian Studies (septembrie 1999 iunie 2000). A susţinut cursuri şi seminarii, în cadrul unor programe de colaborare, la Universităţile din Rovaniemi, Bordeaux, Regensburg. Este membră în

223 POLIS diverse asociaţii şi societăţi ştiinţifice naţionale şi internaţionale: SIEF, Asociaţia pentru Antropologia Sud-Estulului Europei, EASA – Asociaţia Europeană pentru Antropologie Socială. A participat la numeroase colocvii, conferinţe şi congrese internaţionale de specialitate. Predă cursuri şi seminarii de Antropologia Europei, Politici culturale în EU, Istoria gândirii etnologice.

Ionuţ BUTOI este doctor în sociologie, lector la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi editor al platformei electro- nice www.cooperativag.ro. Domeniile sale de interes sunt: istoria socială a României interbelice, istoria Şcolii Gustiene, istoria sociologiei. A publicat volumele Canonizare, demitizare şi realism ştiinţific. Studii despre Mircea Vulcănescu, Editura Eikon, 2017; Mircea Vulcănescu. O microistorie a interbelicului românesc, Editura Eikon, Bucureşti, 2015. Alături de Zoltán Rostás, a coordonat numere speciale dedicate Şcolii Gustiene ale revistelor Transilvania, Sociologie Românească, Revista Română de Sociologie.

Radu CARP este profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti, Director al Şcolii Doctorale de Ştiinţe Politice. Doctor în drept al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene şi relaţii internaţionale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-06-1718 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin, coordonator al echipei Universităţii Bucureşti în reţeaua ştiinţifică Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille, membru al Comitetului Executiv al E.MA – European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al EIUC – European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia, membru al Consiliului de Conducere al ICR. A ocupat funcţiile de director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010) şi secretar ştiinţific (2010-2012) la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti. Colaborări şi stagii de predare: Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florenţa (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internaţional 156171-LLP-1-2009-1- IT-ERASMUS JUSTMEN, „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006-2008); Institutul European din România

224 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

(2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, Bucureşti (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 15 cărţi în calitate de autor şi coautor. Ultima carte publicată: Mai are politica vreun sens? Instrumentele democraţiei şi povara populismului – Humanitas, 2018. Capitole de cărţi şi articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Maria CERNAT este absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (2001) şi a Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti (2004). În anul 2002 a absolvit studiile masterale în cadrul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Din anul 2008 este doctor în filosofie. În prezent este lector univ.dr. la Facultatea de Stiinţele Comunicării şi Relaţii Internaţionale, departamentul de Comunicare şi Relaţii Publice, Universitatea Titu Maiorescu. Pe parcursul carierei sale academice a predat Studii Critice în Mass-Media, Analiza de Discurs, Introducere în Ştiinţele Comunicării, Etică şi Deontologie Profesională. De asemenea, este autoare a numeroase articole indexate în baze de date internaţionale cum ar fi ISI, Ebsco, ProQuest etc. Din anul 2009 este membră în comitetul redacţional al revistei Journal for Politics and Law, editată de Canadian Center for Higher Education. Din anul 2011 este autoare de articole publicate pe site-ul de dezbatere politică CriticAtac.ro şi este colaboratoare a publicaţiilor Baricada.org, Prăvălia Culturală, Adevărul.ro. De asemenea, este vicepreşedintă a Institutului pentru Solidaritate Socială şi din anul 2019 este membră asociată a Centrului de Acţiune, Resurse şi Formare în Integritatea Academică (CARFIA) din cadrul Universităţii din Bucureşti.

Georgeta CONDUR este licenţiată în Ştiinţe Politice (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj) şi în Medicină Generală (Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Gr. T. Popa” Iaşi), absolventă a unui Master de Sisteme şi politici publice locale (Universitatea Al. I. Cuza Iaşi) şi, din 2010, doctor în Ştiinţe Politice. În prezent este lector universitar şi Prorector comunicare, programe comunitare şi cooperare academică al Universităţii ”Petre Andrei” din Iaşi. Predă cursuri de Comunicare politică, Marketing politic, Introducere în publicitate şi Etică politică la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative. A publicat volumul Comunicare politică – Mijloace şi sisteme (2009), mai multe studii în volume colective, pe teme diverse, cum ar fi: „Un conflict ideologic transformat în conflict lingvistic: refugiaţi sau migranţi?” (2016), „Modificarea prevederilor constituţionale referitoare la referendum” (2013), „Aspecte etice ale publicării sondajelor de opinie” (2013), „Avatarurile Omului Nou – din comunism în postcomunism” (2011) şi „Democratizare şi demagogie în România postcomunistă” (2001), precum şi articole în revistele „Polis”, „Sfera Politicii”, „Timpul” ş.a. A fost observator de lungă durată al OSCE-ODIHR în Ucraina, este absolventă a programului de schimburi profesionale International Visitor Leadership Program (2018, SUA), a coordonat cercetări de marketing politic, s-a implicat în sectorul ONG (preşedinte Asociaţia Pro Democraţia – Club Iaşi) şi în jurnalism, fiind, din 2008 până în prezent, realizator şi prezentator TV (la Tele M Iaşi şi ulterior la Tele Moldova) de emisiuni pe teme politice şi de interes comunitar.

225 POLIS

Vladimir-Adrian COSTEA este doctorand la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Politice, cu o teză despre traiectoriile de evoluţie ale instituţionalizării graţierii şi liberării condiţionate în România postcomunistă, coordonată de către Prof. Univ. Dr. Georgeta Ghebrea. A publicat articole despre acordarea măsurilor de clemenţă şi dinamica nivelului de ocupare al penitenciarelor în spaţiul românesc, în Studia. Romanian Political Science Review, Revista de drept constituţional, Revista Română de Sociologie, Revista Dreptul şi Revista Polis.

Dana COSTIN este doctorand în domeniul Sociologie la Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi cu teza „Istorie socială şi sociologie istorică în România postdecembristă”. Membru al grupului şi colaborator al platformei electronice www.cooperativag.ro. A participat la diferite conferinţe naţionale şi internaţionale şi a publicat mai multe recenzii şi lucrări ştiinţifice, printre care: Realismul critic: o luptă pe două fronturi. Ştiinţele sociale şi câmpul puterii în sociologia lui George Steinmetz, Substratul filosofic al sociologiei lui Henri H. Stahl sau Jurnalul şi memoriile de război ca surse ”legitime” de documentare ale istoriei de zi cu zi din timpul primului război mondial. În prezent predă seminarul de Istorie Socială în cadrul Facultăţii de Sociologie a Universităţii din Bucureşti.

Constantin ILAŞ is a PhD lecturer at School of Political and Administrative Science of „Petre Andrei” University of Iasi. Being a BA in philosophy at University „Al. I. Cuza” of Iasi in 1996, he obtained a Master Diploma for Paradigms of Modern European Philosophy in 2000 at University „Al. I. Cuza” of Iasi and the PhD Diploma with the thesis ”Friedrich Nietzsche and Modern Metaphysics” (2009). He coordinated, in 2015, Exile in your own country, Institutul European, Iasi; he wrote the following articles and studies: ”About several significations of a symbolic crime”, in Sorin Bocancea (ed.), Je suis Charlie? Rethinking of freedom in a multicultural Europe, Adenium, Iasi, 2015; ”From the great politics to Nazism. The ideological exploitation of Friedrich Nietzsche’s philosophy”, in Totalitarianism. From beginnings to consequences (ed. by Sorin Bocancea & Daniel Şandru), Institutul European, Iasi, 2011; „Essay for the Configuration of the Concept of Power according to Niccolo Machiavelli”, in Diana Mărgărit & Ioan-Alexandru Tofan (eds.), Bestiary of Power, ”Alexandru Ioan Cuza” University Publishing House, 2014.

Antonio MOMOC is an Associate Professor at the Faculty of Journalism and Communication Sciences, Dept. of Cultural Anthropology and Communication, University of Bucharest. Since 2008 he has a PhD in Sociology from the University of Bucharest. In 2000 he graduated the Faculty of Journalism and Communication Sciences. At FJSC he graduated a master in Communication Sciences. He also has a degree from the Faculty of Political Sciences, University of Bucharest, since 2002. In 2005 he graduated a master in Political Sciences at National School of Political Sciences. During October 2010 – March 2013, he had an EU postdoctoral research scholarship studying in Rome the relationship between neo-populism and new media. During July 2013 – August 2013, he had a Summer United States Institute scholarship on Journalism and Media in Athens, Ohio. The host of the Institute was Ohio

226 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

University’s Scripps College of Communication, Ohio University. Selected publications include: The political traps of interwar sociology. Gusti’s School between Monarchy and Legionary Movement, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2012; Petty activists. Life-stories (with Zoltán Rostás), Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2007; The black marketers, the ones who managed, and the survivors (ed. with Zoltán Rostás), Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2013; Web 2.0 Communication. New media, participation and populism, Ed. Adenium, Iaşi, 2014. He also published articles on political sciences and political communication in international data-base indexed reviews.

Ciprian NEGOIŢĂ este doctor în ştiinţe politice la Universitatea din Bucureşti şi fost cercetător la Academia Română, Filiala Iaşi. A publicat mai multe studii în reviste de specialitate naţionale şi internaţionale, printre care: “Immunity. A Conceptual Analysis for France and Romania”, Contributions to History of Concepts, 2015, Vol. 10(1), 2015, New York şi Oxford; “From the Concept to the Practice of Parliamentary Immunity”, Polish Political Science Review, Vol. 2(2), 2014, Wroclaw; “Imunitatea (parlamentară), puterea politică şi guvernarea. Schimbări conceptuale din Evul Mediu şi până în epoca modernă” în Ruxandra Ivan şi Vasile Pleşca (Eds.), A guverna/a fi guvernat. Ipostaze ale raportului dintre stat şi cetăţean, ProUniversitaria, Bucureşti, 2015.

Dumitru-Cătălin ROGOJANU este cercetător ştiinţific III habilitat în cadrul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. În anul 2012 a obţinut titlul de doctor în istorie la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu lucrarea Imaginea torţionarului comunist reflectată în memorialistica universului concentraţionar românesc (1947-1989) (cu distincţia Magna Cum Laude). În perioada 1 iulie 2014 - 15 decembrie 2015 a fost cercetător postdoctoral al Universităţii „Petru Maior” din Târgu-Mureş. A coordonat 9 volume colective (singur sau în colaborare), a publicat 2 cărţi de autor unic şi peste 50 de articole de specialitate/recenzii în reviste sau volume ştiinţifice. A organizat 7 conferinţe naţionale şi internaţionale, a participat la peste 90 de simpozioane/conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale şi a efectuat două stagii de cercetare transnaţională la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta.

Victor RIZESCU is associate professor at the Department of Political Science of the University of Bucharest, with studies in History and in Philosophy at the University of Bucharest, at the Central European University and at Oxford University and holding a Ph.D. in History from the Central European University. Former deputy chief-editor of the journal Cuvântul. His publications include the books Ideologii româneşti şi est- europene, Ed. Cuvântul, Bucureşti, 2008 (editor); Tranziţii discursive. Despre agende culturale, istorie intelectuală şi onorabilitate ideologică după comunism, Corint, Bucureşti, 2012; Ideology, Nation and Modernization: Romanian Developments in Theoretical Frameworks, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2013; Canonul şi vocile uitate. Secvenţe dintr-o tipologie a gândirii politice româneşti, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2015; Development, Left and Right: Ideological Entanglements of Reformist Projects in Pre-communist Romania, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2018.

227 POLIS

Zoltán ROSTÁS este profesor de sociologie la Universitatea din Bucureşti. În 1968, ca student, a participat la fondarea revistei Echinox, după care a lucrat în presa maghiară din Bucureşti. În 1990 a devenit cadru didactic la Universitatea din Bucureşti, din 2005 este conducător de doctorat în domeniul istoriei sociale şi al istoriei sociologiei la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială. În anii 1980 a demarat cercetări de istorie orală şi de istoria sociologiei româneşti şi est-europene pe care le continuă şi acum în cadrul grupului independent numit „Cooperativa Gusti”. A publicat numeroase studii în ţară şi peste hotare şi peste 36 de volume, ca unic autor sau cu colaboratori din cadrul grupului amintit.

Cosmina TIMOCE-MOCANU este cercetător ştiinţific principal III la Institutul „Arhiva de Folclor a Academiei Române” din Cluj Napoca, departamentul de Folclor literar şi studierea ritualurilor tradiţionale. Domenii de interes: istoria disciplinelor etnologice româneşti, arhivele de folclor şi statutul epistemologic al documentelor etnografice, culturile tradiţionale şi dinamica lor, povestitul în contemporaneitate. A publicat Antropologia ritualului funerar. Trei perspective (2013), ediţia critică de documente inedite Ion Muşlea. Schimburi epistolare cu respondenţii la Chestionarele Arhivei de Folklor a Academiei Române (Vol. I: A-L, 2014; Vol. II: M-Z, 2015) ş.a.

Theodora-Eliza VĂCĂRESCU este socioloagă şi membră fondatoare a grupului Cooperativa Gusti; interesele ei de cercetare sunt studiile de gen, istoria de gen şi istoria femeilor, istorie socială, istorie orală, mass-media şi publicitate. A publicat volume de studii şi antologii: „Personajele acestea de a doua mână”. Din publicaţiile membrelor Şcolii Sociologice de la Bucureşti (Bucureşti: Eikon, 2018), Universitatea interbelică a sociologilor gustieni (co-autoare cu Zoltán Rostás, coord., Ionuţ Butoi, Dragoş Sdrobiş; Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2014), Cealaltă jumătate a istoriei. Femei povestind (coordonat cu Zoltán Rostás; Bucureşti: Curtea Veche, 2008), Cartea neagră a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în România (co-autoare cu Laura Grünberg şi Ioana Borza; Bucureşti: Editura AnA, 2006), Gender and the (Post) East-West Divide (coordonat cu Mihaela Frunză; Cluj-Napoca: Limes, 2004).

228 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Instrucţiuni pentru autori

Revista Polis acceptă manuscrise originale, nepublicate anterior şi neaflate în faza de evaluare preliminară a altor publicaţii ştiinţifice. Manuscrisele primite vor fi anonimizate şi supuse evaluării critice a recenzorilor de specialitate ai revistei. Fişa de evaluare, cu menţiunea de acceptare/modificare /respingere a articolului propus, vă va fi remisă într-un interval de 2 - 5 săptămâni de la confirmarea primirii manuscrisului. Adresa la care ne puteţi trimite manuscrisele dumneavoastră în format electronic (.doc sau .docx) este: [email protected] La redactarea articolelor, vă rugăm să ţineţi cont de instrucţiunile de mai jos. Revista Polis îşi rezervă dreptul de a refuza publicarea articolelor care nu respectă aceste instrucţiuni.

STRUCTURA GENERALĂ A TEXTULUI

Revista Polis publică studii redactate în limbile română şi engleză. Toate articolele în limba română trebuie însoţite, obligatoriu, şi de traducerea integrală în limba engleză. Articolele trebuie să respecte normele general valabile pentru redactarea lucrărilor ştiinţifice, conţinând în mod obligatoriu o parte introductivă, capitole / secţiuni distincte şi concluzii, având dimensiuni cuprinse între 20.000 – 40.000 de caractere cu spaţii (10-20 de pagini standard). Articolele vor fi redactate utilizând paginarea standard a programului Microsoft Word, folosind fontul Times New Roman, 12 pct, cu spaţii de 1,5, fără a lăsa spaţii libere între paragrafe. Prima pagină a lucrării va conţine, obligatoriu, următoarele informaţii: titlu, autor (afiliere instituţională şi adresă de corespondenţă), rezumat de 200-350 de cuvinte şi 4-6 cuvinte cheie.

Pentru redactarea lucrării, vă rugăm să folosiţi modelul de mai jos. TITLUL ARTICOLULUI Prenume NUME Afiliere instituţională Adresa de mail

Rezumat Rezumat în limba engleză, 200-350 de cuvinte. Rezumatul va prezenta, pe scurt, conţinutul lucrării, menţionând metologia utilizată în cercetare, principalele premise, argumentele folosite şi concluziile articolului. Vă rugăm să verificaţi corectitudinea gramaticală şi lexicală a rezumatelor în limbi străine şi să evitaţi folosirea programelor de traduceri automate. Ne rezervăm dreptul de a refuza rezumatele cu greşeli flagrante de traducere.

Cuvinte-cheie: 4-6 cuvinte în limba engleză

229 POLIS

Fiecare articol trebuie să includă, în mod obligatoriu, o parte introductivă, o secţiune de cuprins împărţită în capitole şi subcapitole, în care ideile, ipotezele de cercetare menţionate în partea introductivă să fie demonstrate sau infirmate, şi o secţiune de concluzii.

Bibliografie CARPINSCHI, Anton, BOCANCEA, Cristian, Ştiinţa politicului. Tratat, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1998 PETREU, Marta, De la Junimea la Noica. Studii de cultură românească, Editura Polirom, Iaşi, 2011 ŞANDRU, Daniel, „Ideological aspects in Petre Andrei’s political sociology”, Transilvania, Nr. 11, 2011

Resurse electronice STAN, Liliana, „Elemente ale metafizicii idealului la Petre Andrei”, Transilvania, Nr. 11, 2011, http://www.revistatransilvania.ro/nou/ro/anul-editorial- 2012/cat_view/45-anul-editorial-2011.html, p. 60 (accesat pe 23 februarie 2013)

_____ NOTĂ: Tabelele şi figurile vor fi incluse în textul articolului şi numerotate în ordinea apariţiei, după modelul de mai jos. Vă rugăm să nu folosiţi tabelele şi figurile în mod excesiv.

Tabelul 1: Model de tabel

SISTEMUL DE REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Revista Polis foloseşte sistemul de referinţe bibliografice recomandat de Academia Română. În acest sistem, sursele bibliografice la care se face referire în text sunt citate cu ajutorul notelor de subsol. Exemplu: […] Este o chestiune pe care politologul român Mattei Dogan o prezintă atât în studiile sale interbelice, cât şi în lucrările recente1 . […] _____

1 Mattei Dogan, Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi în sociologie, Editura Institutul European, Iaşi, 2010, pp. 241-261.

Bibliografia finală a lucrării reuneşte toate sursele citate în notele de subsol, listate în ordine alfabetică. Resursele bibliografice consultate de pe

230 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Internet vor fi menţionate într-o secţiune separată. Citarea acestor resurse va respecta regulile generale privind citarea surselor electronice, precizând data la care documentul electronic a fost accesat de către autorul articolului.

Redactarea notelor de subsol

Pentru redactarea notelor de subsol, vă rugăm să folosiţi opţiunea „Footnote” din programul Word, fontul Times New Roman, 10 pct, spaţiere la 1 rând. La prima menţiune a autorului / lucrării, nota de subsol va menţiona toate detaliile sursei bibliografice, inclusiv pagina-paginile, dacă este cazul (utilizaţi prescurtarea „p.” pentru o singură pagină şi „pp.” pentru pagini multiple). Menţiunile ulterioare ale aceleiaşi surse bibliografice vor utiliza prescurtările latine (ibid., op. cit. etc.).

231 POLIS

Instructions to Authors

The Polis Journal of Political Science welcomes original manuscripts which have not been published elsewhere and are not under review by other scientific journals. Once submitted, the manuscripts are made anonymous and sent to our reviewers for evaluation. You should receive the reviewing form, with the decision to accept / change / reject your article, within 2 - 5 weeks from our initial confirmation of receipt. Please use the following address to send us your manuscripts in electronic form (.doc or .docx):[email protected] Before sending us your work, please use the following guidelines to write your paper. Polis reserves the right to reject the articles which do not comply with these instructions.

GENERAL STRUCTURE

The Polis Journal of Political Science publishes articles and studies written in Romanian and English. All articles should comply with the general standards of academic and scientific writing, and they must comprise an introductory part, distinct chapters / sections, and conclusions. The texts should have 20.000 to 40.000 characters with spaces (10 to 20 standard pages). Articles should be written using the default page layout in Microsoft Word, with Times New Roman, 12 pt, 1.5 line spacing, and no additional spaces before and after paragraphs. The first page of your article should include the following information: article title, author(s) name(s) (institutional affiliation and e-mail), an abstract of 200- 350 words, and 4-6 keywords. Please use the following template to format your paper.

ARTICLE TITLE First name(s) SURNAME Institutional affiliation E-mail address

Abstract Abstract in English, 200-350 words. The abstract should summarize the paper’s content, mentioning: the research methodology used, the main hypotheses, the main arguments developed and the paper’s conclusions. Please check the grammar and lexis of articles written in English if you are not a native speaker of

232 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială this language and avoid using programs for automatic translation. We reserve the right to reject articles with flagrant translation mistakes.

Keywords: 4-6 keywords in English

All articles must comprise an introductory part, a section devoted to the paper’s content, divided into chapters and subchapters - in which the research hypothesesmentioned in the introduction should be argued for or against -, and a section of conclusions.

Bibliography BELL, Daniel, The End of Ideology. On the Exhaustion of Political Ideas in the Fifties, Harvard University Press, Cambridge Mass., 2001 FREEDEN, Michael, Ideologies and Political Theory: A Conceptual Approach, Claredon Press, Oxford, 1996 ŞANDRU, Daniel, “Ideological aspects in Petre Andrei’s political sociology”, Transilvania, No. 11, 2011

Electronic resources STAN, Liliana, “Elemente ale metafizicii idealului la Petre Andrei”, Transilvania, No. 11, 2011, http://www.revistatransilvania.ro/nou/ro/anul-editorial- 2012/cat_view/45-anul-editorial-2011.html, (accessed on 23 February 2013)

_____ NOTE: Tables and figures should be inserted in the text and numbered in order of appearance, according to the model below. Please do not use tables and figures in excess.

Table 1: Table model

CITATION STYLE

The Polis Journal uses the reference style recommended by the Romanian Academy. In this system, the bibliographical resources quoted in the text are cited in footnotes. Example: […] In is a matter that the Romanian political science scholar Mattei Dogan describes both in his interwar studies and in his recent works 1 . […] _____

1 Mattei Dogan, Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi în sociologie, Editura Institutul European, Iaşi, 2010, pp. 241-261.

233 POLIS

The paper’s final bibliography assembles all the sources cited in footnotes, listed in alphabetical order. The bibliographical resources consulted on the Internet are to be listed ina separate section. These resources should be cited in agreement with the general rules relative to the citation of electronic bibliography by mentioning the day on which the electronic document was accessed by the author.

Footnote format

In order to insert footnotes into your article, please use the “Footnote” option available in Word, using Times New Roman, 10 pt, 1 line spacing. The first time an author / a work is cited, the footnote must provide full bibliographical details, including the page-pages (use the abbreviation “p.” for one page and “pp.” for multiple pages). The footnotes for subsequent references to the same author / work should use Latin shortened forms (ibid., op. cit., etc.)

234 Centenarul Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

235 POLIS

Bun de tipar: 2019 • Apărut: 2019 • Format 16 × 24 cm Iaşi, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 Tel. Dif.: 0788.319462; Fax: 0232/230197 [email protected]; www.euroinst.ro

236