Editura Renaissance

FACULTATEADEARHIVISTICĂDINBUCURETI

Dr.DORINCIMPOEU

INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERII ÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Editura Renaissance Bucureti,2011 Redactor: SorinAlexandruontea Tehnoredactare&copertă: MonicaBalaban Editura Renaissance 2011 www.editurarenaissance.ro (EditurărecunoscutăC.N.C.S.I.S.) Editor:SorinAlexandruONTEA Telefon/fax:031.808.91.97 0744.652118 Email:[email protected] ©ToatedrepturileasupraacesteiediŃiisuntrezervateediturii ISBN9786068321585 DescriereaCIPaBiblioteciiNaŃionale aRomâniei: CIMPOEU,DORIN InstituŃiicontemporanealeputeriiînstatiale societăŃiiromâneti(19182011)/DorinCimpoeu.– Bucureti:Renaissance,2011 Bibliografie ISBN9786068321585

Tipar: ABSTRACT MEDIA SRL Tel/fax:031.808.91.97

CUPRINS

Introducere ……………………………………...... 5

Capitolul I - INSTITU łIILE PUTERII ÎN STAT …...... 7

1.1. REGIMUL DEMOCRA łIEI PARLAMENTARE 7 (1918-1937) …………......

1.2. REGIMUL AUTORITARO-TOTALITAR MOHARHIC 25 (1938-1940) ......

1.3. REGIMUL „NA łIONAL-LEGIONAR” I CEL 33 MILITARO-AUTORITAR (1940-1944) ………......

1.4. TRANZI łIA SPRE REGIMUL TOTALITAR 38 COMUNIST (1944-1947) ………………………......

1.5. REGIMUL TOTALITAR COMUNIST 52 (1948-1989) ………………………......

1.6. REVENIREA LA REGIMUL DEMOCRA łIEI 68 PARLAMENTARE (1990-2011) .……………......

Capitolul II - INSTITU łII ALE SOCIET Ăł II ……...... 93

2.1. COALA ………………………………………...... 93

2.2. BISERICA ………………………………………...... 111

2.3. ARMATA …………………………………………...... 134

Lista anexelor………………………………………...... 159

Bibliografie ………………………………………...... 217

INTRODUCERE

Pentru a în Ńelege natura i caracterul regimurilor politice pe care le-a cunoscut poporul român în istoria sa contemporan ă este absolut necesar s ă studiem institu Ńiile puterii în stat. Este arhicunoscut c ă, dup ă 1918, i pân ă la sfâr itul secolului al XX-lea, în România a existat o succesiune de regimuri politice, plecând de la cel democratic i mergând pân ă la cele de autoritate personal ă sau totalitar-dictatoriale. Fiec ăruia dintre acesteia i-au fost specifice institu Ńii politice de un anumit tip, create cu scopul de a asigura existen Ńa i func Ńionarea regimurilor respective. Cunoa terea acestor institu Ńii este esen Ńial ă pentru a în Ńelege evolu Ńia istoric ă a românilor în secolul al XX-lea, mecanismele care au stat la baza regimurilor men Ńionate, precum i deciziile liderilor politici, luate atât în plan intern, cât i extern. Pe de alt ă parte, cunoa terea unei perioade istorice complexe, cum este cea contemporan ă, ar fi incomplet ă, dac ă s-ar limita numai la studierea institu Ńiilor puterii în stat specifice fiec ărui regim politic în parte. Societatea în general, deci i cea româneasc ă, are trei piloni fundamentali pe care se sprijin ă i care joac ă un rol deosebit de important în via Ńa sa. Ace tia sunt: biserica, coala i armata. Dac ă încrederea în institu Ńiile puterii în stat – legislativ ă, executiv ă i judec ătoreasc ă – este deseori foarte sinuoas ă, cu sui uri i coborâ uri, uneori, foarte abrupte, cele trei institu Ńii fundamentale ale societ ăŃ ii sunt repere de încredere constant ă

5 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

în mentalul colectiv, chiar i în cadrul unor regimuri totalitare în care popula Ńia este constrâns ă s ă tr ăiasc ă. Pân ă în prezent, în literatura istoric ă de specialitate nu a fost elaborat ă o lucrare distinct ă, consacrat ă organiz ării i func Ńion ării institu Ńiilor puterii în stat i ale societ ăŃ ii româ- ne ti, în perioada contemporan ă a istoriei românilor. Un demers tiin Ńific singular 1 privind institu Ńiile statului român în perioada modern ă a fost întreprins de istoricul Grigore Chiri Ńă , care a elaborat o lucrare, în anii 1990-1992, ce reflect ă „… nivelul atins de istoriografia noastr ă în acei ani” 2. Trebuie men Ńionat, îns ă, c ă studii, capitole ale unor lucr ări colective de sintez ă i articole despre unele institu Ńii ale statului i ale societ ăŃ ii române ti din secolul XX au ap ărut, îndeosebi, dup ă 1989. Lucrarea de fa Ńă a ap ărut, mai ales, dintr-o necesitate didactic ă, autorul acesteia fiind titularul cursului „Istoria institu Ńiilor române ti contemporane” , pe care îl sus Ńine la Facultatea de Arhivistic ă din cadrul Academiei de Poli Ńie „Al. I. Cuza” din Bucure ti. De i are caracterul unui curs universitar , tematica este abordat ă sintetic i analitic, într-un mod unitar, pentru prima dat ă în istoriografia româneasc ă contemporan ă, pe baza diverselor surse documentare, multe dintre ele edite, ceea ce, consider ăm noi, reprezint ă o modest ă contribu Ńie tiin Ńific ă la cunoa terea i elucidarea problematicii în cauz ă.

Autorul

1 Grigore Chiri Ńă , Organizarea institu Ńiilor moderne ale statului român (1856-1866) , Editura Academiei Române, Bucure ti, 1999. 2 Grigore Chiri Ńă , op. cit., p. 13. 6 Capitolul I

INSTITU łIILE PUTERII ÎN STAT

1.1. REGIMUL DEMOCRA łIEI PARLAMENTARE (1918 - 1937)

Cadrul juridic general i special al regimului - Decretul-lege privind reforma electoral ă din 14 noiembrie 1918; - Constitu Ńia României întregite, publicat ă în „Moni- torul Oficial” nr. 282 din 29 martie 1923; - Legea privind unificarea judec ătoreasc ă din iunie 1924; - Legea electoral ă din 27 martie 1926; - Legea privind organizarea ministerelor din august 1929.

Principiile fundamentale ale Constitu Ńiei - suveranitatea na Ńional ă exercitat ă prin reprezentare (delega Ńiune); - separa Ńia puterilor în stat; - legalitate i descentralizare; - egalitate în fa Ńa legii a tuturor cet ăŃ enilor români, indiferent de ras ă i clas ă social ă; - dobândirea i exercitarea drepturilor civile i politice, fără deosebire de origine etnic ă i de credin Ńă religioas ă; - garantarea propriet ăŃ ii de orice natur ă; - na Ńionalizarea z ăcămintelor miniere.

7 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Puterea legislativ ă – Parlamentul

Structur ă i atribu Ńii Noua Constitu Ńie consacr ă, la art. 33, c ă „Toate puterile statului eman ă de la na Ńiune...” i acestea erau exercitate prin reprezentare, în conformitate cu principiile legii fundamentale enun Ńate mai sus. Puterea legislativ ă era exercitat ă de c ătre rege i Reprezentan Ńa na Ńional ă bicameral ă (art. 34). În ceea ce prive te structura Parlamentului, Constitu Ńia men Ńinea sistemul bicameral anterior: Senatul i Adunarea Deputa Ńilor. Diferen Ńa era f ăcut ă de modalitatea de alegere a parlamentarilor. Noul cadru juridic, care urm ărea unificarea organi- zării de stat i a legisla Ńiei, stabilea alegerea deputa Ńilor i senatorilor dintre cet ăŃ enii români prin vot universal, egal, direct, secret i obligatoriu. Spre deosebire de votul cenzitar, introdus de prima Constitu Ńie (1866), votul universal d ădea posibilitatea unei mai largi particip ări a popula Ńiei la via Ńa politic ă i public ă a Ńă rii, contribuind astfel la consolidarea regimului democra Ńiei parlamentare române ti. Cu toate acestea, existau i unele procedee nedemocratice în ceea ce prive te exercitarea dreptului de vot, care se refereau la o mare parte a cet ăŃ enilor, respectiv la femei (jum ătate din popula Ńie), acestea fiind excluse de la via Ńa politic ă. O prevedere care stabilea c ă femeile urmau s ă se bucure de drepturi politice dup ă adoptarea unor „legi speciale, votate cu majoritate de dou ă treimi”, s-a aplicat pentru prima dat ă, par Ńial, în timpul regimului autoritar monarhic. La acestea se ad ăugau militarii activi, magistra Ńii i tinerii între 18 i 21 de ani care, de asemenea, nu aveau drept de vot.

8 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Adunarea deputa Ńilor Deputa Ńii erau ale i de cet ăŃ enii cu drept de vot, în vârst ă de 21 de ani la data alegerilor. Ace tia trebuiau s ă aib ă vârsta minim ă de 25 de ani împlini Ńi i domiciliul stabil în România. Num ărul deputa Ńilor a variat de la 568, la primele alegeri din 1919, efectuate în condi Ńiile noilor norme electorale, la 367 (387), dup ă modificarea unor articole ale legii. Durata mandatului deputa Ńilor era de 4 ani. edin Ńele Camerei erau publice. Deputa Ńii aveau dreptul la ini Ńiativ ă legislativ ă, proiectele de lege fiind discutate în comisia de specialitate, apoi în comisiile reunite ale celor dou ă camere, dup ă care erau dezb ătute i votate pe articole în plen. Votul final Adunarea Deputa Ńilor, era dat prin una dintre înainte de 1916 urm ătoarele modalit ăŃ i: ridi- care i edere, prin viu grai (nominal) sau prin scrutin secret (cu bile albe i negre). Toate proiectele de lege, exceptând pe cele care priveau creditele bugetare, trebuiau s ă aib ă avizul Consiliului Legislativ. Deputa Ńii aveau dreptul de a adresa mini trilor întreb ări i interpel ări la care trebuiau s ă primeasc ă r ăspuns în mod obligatoriu. De asemenea, Adunarea Deputa Ńilor înainta mini trilor peti Ńiile primite de la cet ăŃ eni la care ace tia erau datori s ă dea explica Ńii. Deputa Ńii puteau depune mo Ńiune de cenzur ă la adresa activit ăŃ ii Consiliului de Mini tri (guvernului) sau a unora

9 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) dintre mini tri, adoptarea acesteia ducând în mod automat la demisia întregului Cabinet sau a ministrului vizat. Activitatea legislativ ă a Adun ării deputa Ńilor se desf ă ura pe perioada unei singure sesiuni anuale, care era deschis ă la 15 octombrie i dura 5 luni. Ambele Camere aveau Regulamente proprii de func Ńio- nare i erau conduse de c ătre un Birou permanent, format din pre edinte, vicepre edin Ńi i membri. Deputa Ńii beneficiau de imunitate parlamentar ă, ceea ce însemna c ă nu puteau fi urm ări Ńi sau aresta Ńi pentru opiniile lor politice, în timpul sesiunii parlamentare, decât cu aprobarea Adun ării, exceptând cazul de flagrant delict. În perioada vacan Ńei parlamentare, urm ărirea i arestarea preventiv ă nu puteau fi efectuate decât cu aprobarea Adun ării, ob Ńinut ă la deschiderea noii sesiuni. În acela i timp, deten Ńia sau urm ărirea unui deputat putea fi suspendat ă pe perioada sesiunii, la cererea Adun ării (art. 54 i 55 ale Constitu Ńiei).

Senatul Camera superioar ă a Parlamentului era format ă, ini Ńial, din 236 (254) de senatori, ulterior num ărul acestora fiind redus la 198. Dintre ace tia 113 erau ale i. Prin Legea electoral ă din 27 martie 1926, a crescut num ărul senatorilor de drept, deoarece a fost in- clus în rândul acestora i pre- edintele Consiliului Diri- gent din Ardeal. Senatorii erau împ ărŃiŃi Senatul României, apoi sediul în dou ă categorii: ale i i de C.C al P.C.R., iar acum al drept. Ministerului Administra Ńiei i Primii erau ale i de Internelor

10 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT cet ăŃ enii români care aveau vârsta de 40 de ani împlini Ńi la data alegerilor, cât i de membrii consiliilor administra Ńiei locale (jude Ńene i comunale urbane i rurale), Camerelor de Comer Ń, Industrie, Munc ă i Agricultur ă (câte unul din fiecare circumscrip Ńie i pentru fiecare categorie) i corpul didactic al Universit ăŃ ilor (câte unul de fiecare universitate, prin votul tuturor profesorilor). În cea de a doua categorie intrau: - mo tenitorul tronului în vârst ă de 18 ani împlini Ńi, cu drept de vot deliberativ, dup ă împlinirea a 25 de ani; - ierarhii (mitropoli Ńi, episcopi, capi de confesiuni) Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii Greco-Catolice i celorlalte confesiuni recunoscute de stat care reprezentau un num ăr de peste 200.000 de credincio i; - fo ti pre edin Ńi ai Consiliului de Mini tri, cu o vechime de 4 ani în func Ńie; - fo ti mini tri, cu o vechime de peste 6 ani; - pre edin Ńii celor dou ă Camere ale Parlamentului, dac ă au exercitat aceast ă func Ńie în cel pu Ńin 8 sesiuni ordinare; - fo ti senatori i deputa Ńi, ale i în cel pu Ńin 10 legislaturi; - fo ti prim-pre edin Ńi ai Înaltei Cur Ńi de Casa Ńie i Justi Ńie, care au de Ńinut aceast ă func Ńie timp de 5 ani; - generali în rezerv ă i retragere i cei care au comandat o armat ă pe front timp de cel pu Ńin 3 luni; - fo ti efi ai Marelui Stat Major sau inspectori generali de armat ă pe timp de pace, cel pu Ńin 4 ani; - fo ti pre edin Ńi ai Sfatului łă rii, Congresului Na Ńional i Marii Adun ări Na Ńionale de la Chi in ău, Cern ăuŃi i Alba- Iulia, care au declarat unirea provinciilor române ti cu România; - pre edintele Academiei Române. În ce prive te durata mandatului i a sesiunii parlamentare, conducerea Camerei i caracterul edin Ńelor, ini Ńiativa

11 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) legislativ ă, procedura de adoptare a proiectelor de lege i imunitatea parlamentar ă, senatorii se conduceau dup ă acelea i reguli ca i deputa Ńii.

Incompatibilit ăŃ i Parlamentarii aveau voie s ă exercite odat ă cu mandatul de deputat sau senator doar profesii didactice, compatibile cu statutul lor. Orice alt ă numire într-o func Ńie salarial ă atr ăgea dup ă sine pierderea calit ăŃ ii de ales al poporului. Deputa Ńii i senatorii nu aveau voie, în timpul mandatului, fie personal, fie ca mandatari sau membri delega Ńi în consiliile de administra Ńie ale unor societ ăŃ i particulare, s ă încheie contracte cu statul la nici un nivel.

Retribuirea parlamentarilor Salariul unui parlamentar, în perioada interbelic ă, nu era exagerat de mare, îns ă acesta îi permitea s ă duc ă o via Ńă decent ă. La nivelul anului 1933, un senator sau un deputat primea o retribu Ńie lunar ă de 6.000 lei, la care se ad ăuga diurna de 700 lei, ceea ce f ăcea ca, pe timpul sesiunii, venitul total s ă fie de aprox. 19.000 lei. Media lunar ă era de 13.600 lei. În timpul regimului autoritaro-totalitar monarhic, s-a stabilit o retribu Ńie fix ă de 15.000 lei pe lun ă, diurna fiind desfiin Ńat ă. Pentru compara Ńie men Ńion ăm c ă salariul unui profesor universitar era, în 1939, de 17.000 lei pe lun ă, iar a unuia de liceu cu gradul I de 8.500 lei.

Sistemul electoral interbelic La primele alegeri democratice din 1919, organizate în conformitate cu Decretul-lege din 14 noiembrie 1918, teritoriul

12 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

României întregite a fost împ ărŃit în 79 de circumscrip Ńii electorale pentru Adunarea Deputa Ńilor i 78 pentru Senat. Alegerile s-au organizat pe baz ă de scrutin de list ă, dup ă principiul reprezent ării propor Ńionale, pentru ambele camere ale Parlamentului. Constitu Ńia din 1923 (art. 64) a modificat Legea electoral ă din noiembrie 1918, introducând principiul reprezent ării minorit ăŃ ii în locul celui al reprezent ării propor Ńionale. Legea electoral ă din 27 martie 1926 a adus alte modifi- cări ale sistemului electoral interbelic, unele dintre ele nedemocratice, mai ales în ceea ce prive te centralizarea rezultatelor alegerilor i reparti Ńia mandatelor. Astfel, spre deosebire de perioada anterioar ă, centralizarea rezultatelor era f ăcut ă la nivel na Ńional, nu jude Ńean, iar mandatele erau repartizate partidelor politice i grupurilor care s-au confruntat în scrutinul electoral, cum se întâmplă i în prezent în România. În acela i timp, s-a renun Ńat la principiul reprezent ării propor Ńionale, revenindu-se la cel al minorit ăŃ ii prin scrutin pe list ă (art. 1), ceea ce a f ăcut ca unele jude Ńe cu o popula Ńie i suprafa Ńă mai mici s ă dispun ă de un num ăr mai mare de deputa Ńi. O m ăsur ă introdus ă de Legea electoral ă, total nedemocratic ă, a fost cea a primei electorale majoritare, preluat ă din legisla Ńia italian ă în materie. Aceasta se aplica numai pentru Adunarea Deputa Ńilor i presupunea c ă partidului sau grup ării politice care ob Ńinea peste 40% din totalul voturilor s ă i se atribuie 50% din num ărul mandatelor de deputat, restul de 50% fiind împ ărŃit tuturor celorlalte forma Ńiuni politice, inclusiv celei majoritare, care dep ă ise pragul electoral de 2%, în mod propor Ńional cu procentele ob Ńinute de fiecare dintre ele. În acest fel, partidul sau gruparea majoritar ă câ tiga de dou ă ori, ceea ce-i asigura o domina Ńie quasi-absolut ă (aprox. 70% din totalul mandatelor) în Adunarea Deputa Ńilor. În caz contrar,

13 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) mandatele reveneau fiec ărui partid sau forma Ńiune politic ă în func Ńie de procedeele ob Ńinute în urma alegerilor, neasigu- rându-se o majoritate parlamentar ă confortabil ă datorit ă frag- mentării e ichierului politic românesc. O astfel de situa Ńie a fost înregistrat ă doar o singur ă dat ă în perioada interbelic ă, respectiv în urma alegerilor din noiembrie 1937, când niciunul dintre partide nu a reu it s ă ob Ńin ă 40% din totalul voturilor, fiind nevoie de organizarea de noi alegeri. „Prima” electoral ă avea i o latur ă pozitiv ă, care consta în asigurarea, pe de o parte, a unei majorit ăŃ i confortabile în Adunarea Deputa Ńilor, necesar ă aplic ării în practic ă a programului de guvernare, iar, pe de alt ă parte, în evitarea unei instabilit ăŃ i politice continue. Votarea se f ăcea pe baz ă de c ărŃi de aleg ător. Procedura de votare consta în tergerea cu o linie orizon- tal ă, folosind creionul de orice culoare a numelui/numelor candida Ńilor sau a listei/listelor acestora din buletinul de stat nedorite a le vota, l ăsându-le neatinse pe cele pe care aleg ătorul dorea s ă le voteze. Neprezentarea la vot, „f ără temei legitim”, era pedepsit ă cu amend ă de la 20 la 500 de lei, apoi de la 500 de lei la 10.000 de lei pentru colegiile senatoriale (Legea din 1926 – n.n.).

Puterea executiv ă – Consiliul de Mini tri (Guvernul) Puterea executiv ă avea, potrivit Constitu Ńiei din 1923, o structur ă bicefal ă: Consiliul de Mini tri (Guvernul) i regele, de i acestuia din urm ă nu-i revenea nicio r ăspundere în ceea ce privea exercitarea acestei puteri, orice act al Pre edin Ńia Consiliului de regelui fiind contrasemnat de Mini tri, în anii ‘40

14 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT ministrul de resort (art. 87), care devenea astfel singurul răspunz ător de consecin Ńele acestuia. Răspunderea apar Ńinea în totalitate Guvernului, care „exercita puterea executiv ă în numele regelui” (art. 92). Cu alte cuvinte, regele domnea, dar nu guverna.

Guvernul De i nu prea explicit ă în Constitu Ńie, procedura de formare a Guvernului era urm ătoarea: - regele numea un pre edinte al Consiliului de Mini tri (prim-ministru) din rândul personalit ăŃ ilor politice ale momen- tului, care putea fi lider de partid sau nu, deputat sau senator ori din afara Parlamentului; - prim-ministrul desemnat avea sarcina de a alc ătui lista cu membrii Guvernului i a elabora programul de guvernare; - nu puteau fi mini tri persoanele care nu erau cet ăŃ eni români sau nu erau naturaliza Ńi, precum i membrii familiei regale (art. 94 i 95); - lista cu membrii Guvernului era apoi prezentat ă regelui, care o aproba prin decret. Singura ingerin Ńă a suveranului în procedura de formare a Guvernului era aceea privind numirea ministrului armatei, care intra în atribu Ńiile sale în calitate de „cap al puterii armate” (art. 88). Legea privind organizarea ministerelor din august 1929 a venit cu unele preciz ări suplimentare referitoare la procedura de formare a Guvernului. Astfel, decretul de numire a pre e- dintelui nou desemnat al Consiliului de Mini tri trebuia s ă fie contrasemnat fie de acesta, fie de cel demisionat sau revocat. De asemenea, decretul de numire a mini trilor era contrasemnat de noul pre edinte al Consiliului. Noul cabinet era instalat dup ă ce membrii acestuia depuneau jur ământul de credin Ńă în fa Ńa suveranului, prin care

15 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) se obligau s ă respecte Constitu Ńia i legile Ńă rii, s ă apere drepturile acesteia i s ă nu divulge secretele de stat (art.3). Parlamentul nu avea nicio atribu Ńie constitu Ńional ă privind confirmarea membrilor Guvernului i a programului de guvernare al acestuia printr-un eventual vot de încredere, ca într-o adev ărat ă democra Ńie, de i „toate puterile statului emanau de la na Ńiune” (art. 33 din Constitu Ńie). Aceast ă lege stabilea i structura Guvernului, care era format din 10 ministere, în urm ătoarea ordine: - Ministerul de Interne; - Ministerul Afacerilor Str ăine; - Ministerul de Finan Ńe; - Ministerul de Justi Ńie; - Ministerul Instruc Ńiunii Publice i al Cultelor; - Ministerul de R ăzboi (Armatei); - Ministerul Agriculturii i Domeniilor; - Ministerul Industriei i Comer Ńului; - Ministerul Muncii; - Ministerul S ănătăŃ ii i Ocrotirii Sociale. Actul normativ în cauz ă mai prevedea c ă ministerele i subsecretariatele de stat puteau fi înfiin Ńate doar prin lege, iar cele din urm ă nu trebuiau s ă dep ă easc ă num ărul ministerelor, repartizarea lor pe ministere f ăcându-se prin decret regal. În deceniul patru interbelic, s-au înfiin Ńat noi ministere i s-au scindat altele. În lunile octombrie Ministerul Afacerilor Str ăine 1930 i 1932, s-au creat (Palatul Sturdza, în 1928, demolat în 1946), în perioada func Ńiile de mini tri de stat i, interbelic ă respectiv, de vicepre edinte

16 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

(vicepremier) al Consiliului de Mini tri. Ca urmare, numai într-o perioad ă de doi ani, num ărul de mini tri i secretari de stat s-a dublat. Mini trii se bucurau de imunitate guvernamental ă, dreptul de punere sub urm ărire a acestora, în cazul unor infrac Ńiuni comise, avându-l doar cele dou ă Camere ale Parlamentului, prin votul a dou ă treimi a membrilor uneia dintre ele, precum i monarhul. De asemenea, ace tia puteau fi pu i sub acuzare numai de către Ministerul Public, iar judeca Ńi doar de Înalta Curte de Casa Ńie i Justi Ńie.

Regele (monarhul) Într-un regim monarhic- constitu Ńional, a a cum exista în România dup ă adoptarea ConstituŃiei din 1866, „puterile constitu Ńionale ereditare ale regelui” (art. 77 al Constitu- Ńiei din 1923) se manifestau atât în planul puterii executive, cât i al celei legislative. Palatul Regal, înainte de 1918 Fiind parte a puterii executive, suveranul avea unele atribu Ńii distincte de cele ale Guvernului, dup ă cum urmeaz ă: - numea i revoca mini trii; - numea i confirma în func Ńiile publice înal Ńii func Ńionari de stat; - avea dreptul de amnistie în materie politic ă i penal ă (criminal ă); - era „capul puterii armate”; - conferea grade militare i decora Ńii; - avea dreptul de a bate moned ă;

17 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

- încheia conven Ńii comerciale i de naviga Ńie, cu aprobarea Parlamentului. În ceea ce prive te puterea legislativ ă, regele avea urm ă- toarele atribu Ńii: - deschidea sesiunile ordinare ale camerelor, prin rostirea unui mesaj; - închidea sesiunile ordinare; - convoca sesiunile extraordinare ale camerelor; - dizolva ambele sau numai una dintre camere; - convoca alegeri într-o perioad ă de maximum dou ă luni i deschiderea sesiunii pân ă în trei luni; - avea drept de ini Ńiativ ă legislativ ă; - sanc Ńiona i promulga legile; - putea refuza sanc Ńionarea legilor; - nici un act al regelui „nu avea t ărie”, dac ă nu era contrasemnat de un ministru; - avea dreptul de revizuire a Constitu Ńiei, împreun ă cu cele dou ă camere.

Puterea judec ătoreasc ă - Justi Ńia

Justi Ńia reprezenta cea de a treia institu Ńie a puterii în stat, în perioada interbelic ă. Constitu Ńia din 1923 asigura independen Ńa justi- Ńiei prin statutul de inamovibilitate acordat judec ăto- rilor (art. 104), precum i prin prevederile privind Ministerul de Justi Ńie, în perioada atribu Ńiile regelui, care interbelic ă

18 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT interziceau acestuia s ă intervin ă în vreun mod în „administra Ńia justi Ńiei”, s ă modifice sau s ă suspende legile (art. 88). Desp ărŃirea net ă dintre puterea judec ătoreasc ă i cea executiv ă rezulta i din faptul c ă hot ărârile judec ătore ti se pronun Ńau în numele legii i se executau în numele efului statului. În luna iunie 1924 a intrat în vigoare Legea privind unificarea judec ătoreasc ă. Potrivit acesteia justi Ńia avea urm ătoarea structur ă: - Ministerul Public sau Parchetul (Procuratura); - Înalta Curte de Casa Ńie i Justi Ńie (Î.C.C.J); - Cur Ńi de Apel (12, în capitale de jude Ń), cu mai multe sec Ńii; - Cur Ńi de Jura Ńi, pe lâng ă fiecare tribunal, judecau crimele, delictele politice i de pres ă; în 1939, au fost desfiin Ńate i înlocuite cu secŃiile criminale în cadrul Cur Ńilor de Apel; - Judec ătorii urbane, rurale i mixte, judecau contraven- Ńiile i unele delicte de mic ă gravitate; - Tribunale, cu sediul în capitale de jude Ń, judecau delictele grave; - Consiliul Suprem al Magistraturii (C.S.M.). Î.C.C.J. judeca situa Ńiile excep Ńionale: constitu Ńionalitatea legilor, acuza Ńiile aduse mini trilor etc. Aceasta a fost înfiin Ńat ă prin Legea din 20 decembrie 1925, era unic ă i avea 1 prim- pre edinte, 3 pre edin Ńi de sec Ńie i 42 consilieri. C.S.M. aviza confirm ările, numirile i înaint ările în grad ale magistra Ńilor propuse de ministrul justi Ńiei; valida exame- nele de magistrat; confirma judec ătorii propu i s ă fie inamo- vibili. Judec ătorii erau clasifica Ńi în urm ătoarele categorii: - de instruc Ńie; - sindic; - pentru tutel ă;

19 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

- pentru infrac Ńiunile minorilor; - „cadiat” (care judeca dup ă legile i uzan Ńele musulmane rela Ńiile civile dintre mahomedani privind organizarea familiei, divor Ńul, c ăsătoria, succesiunile, puterea p ărinteasc ă – Tulcea, Constan Ńa, Silistra i Durostor. Procesele, penale i civile, parcurgeau, de regul ă, dou ă grade de jurisdic Ńie, pe care se putea avea fondul: la instan Ńele de fond i la instan Ńele de apel. C ăile de atac împotriva hot ărârilor judec ătore ti erau opozi Ńia, apelul i recursul. Statutul magistra Ńilor presupunea unele priva Ńiuni pentru ace tia, precum: - nu puteau ocupa o alt ă func Ńie public ă; - nu puteau fi ale i în Parlament sau în consiliile comunale i jude Ńene decât în situa Ńia în care renun Ńau la calitatea lor de magistrat; - nu puteau fi administratori sau cenzori în societ ăŃ ile comerciale; - excep Ńie de la cele de mai sus f ăceau cei care aveau i calitatea de profesor la Facultatea de Drept sau la o coal ă superioar ă din ora ul de re edin Ńă . Jurisdic Ńia pentru infrac Ńiunile comise de militari a fost organizat ă prin lege separat ă. Jurisdic Ńia militar ă avea urm ătoarea structur ă: - Tribunalele militare, pe lâng ă corpurile de armat ă; - Curtea Militar ă de Casa Ńie i Justi Ńie. Legea pentru organizarea judec ătoreasc ă a fost modificat ă, în repetate rânduri, iar în 1938, sub regimul lui Carol al II-lea, înlocuit ă cu una nou ă. Modific ările nu au fost esen Ńiale i nu au atins independen Ńa puterii judec ătore ti.

20 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Evolu Ńia regimului democratic parlamentar interbelic

România a cunoscut o real ă democra Ńie abia dup ă înf ăp- tuirea noului cadru politico-statal, realiza prin actele Marii Uniri, i adoptarea legilor care d ădeau posibilitatea unei largi particip ări a maselor la via Ńa politic ă a Ńă rii. Votul universal , cu toate limitele sale, a determinat o cre tere f ără precedent a num ărului de aleg ători, de la aprox. 100.000 înainte de primul r ăzboi mondial, la peste 4,5 milioane în 1937, când au avut loc ultimele alegeri libere i democratice. De acest drept constitu Ńional s-au bucurat îndeosebi Ńă ranii, care reprezentau circa 80% din popula Ńia Ńă rii. Ace tia au devenit bazinul electoral majoritar, ceea ce a f ăcut s ă creasc ă interesul partidelor pentru ob Ńinerea voturilor Ńă ranilor i s ă transfere disputa politic ă dintre acestea din mediul urban în cel rural. Concomitent, aceast ă schimbare a determinat o partici- pare mai mare a Ńă rănimii i a altor categorii sociale la via Ńa public ă i politic ă a României i, implicit, la ridicarea culturii politice a acestora. Pluralismul politic, pluripartitismul , a constituit o tr ă- sătur ă imperativ ă a regimului democratic interbelic din România. Spre deosebire de perioada anterioar ă, asist ăm acum la o cre tere semnificativ ă a num ărului de partide, care au acoperit un spectru larg al e ichierului politic, de la extrema stâng ă (Partidul Comunist din România – P. C. d. R.) la cea dreapt ă (Garda de Fier – Mi carea Legionar ă) i au reprezentat principalele curente politice ale vremii: neoliberalismul (Partidul Na Ńional Liberal – P. N. L.), Ńă rănismul (Partidul Na Ńional łă rănesc – P. N. ł.), social-democratismul (Partidul Socialist, Partidul Social-Democrat) i altele. Toate acestea aveau elaborate programe i ideologii proprii, prin care ofereau

21 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) solu Ńii, mai mult sau mai pu Ńin realiste, de dezvoltare a României în noul s ău cadru politico-statal. Trebuie, îns ă, subliniat faptul c ă via Ńa politic ă româ- neasc ă interbelic ă a fost dominat ă de P. N. L., care a condus România timp de aproape 10 ani din cei 20 ai regimului democratic parlamentar i care a fost ansa Ńă rii noastre spre unificarea intern ă i integrarea tuturor provinciilor române ti, spre dezvoltarea economico-social ă f ără precedent, spre reformarea i modernizarea statului român. Parlamentarismul a jucat un rol major în via Ńa politic ă româneasc ă, Parlamentul fiind locul unde au fost adoptate legi fundamentale pentru România, precum Constitu Ńia din 1923, legile privind reforma agrar ă (1921), noua organizare teritorial- administrativ ă (1925, 1929 i 1936), înv ăŃă mântul de toate gradele (1924, 1928 i 1932), activitatea economic ă (1924 i 1929), organizarea Bisericii Ortodoxe Române (1925) i altele. În acela i timp, acesta a fost cadrul institu Ńional unde s-au dezb ătut i analizat cele mai importante probleme de politic ă intern ă i extern ă a României. Totodat ă, fiind o putere emanat ă „de la na Ńiune”, Parlamentul i-a exercitat atribu Ńiile de control asupra activi- tăŃ ii Guvernului, prin mijloace constitu Ńionale, apelând chiar la votul de neîncredere, acordat o singur ă dat ă în perioada interbelic ă Cabinetului Take Ionescu, în ianuarie 1922. Alternan Ńa la putere , un mecanism specific regimului democratic parlamentar, a func Ńionat i în România în perioada interbelic ă, dând posibilitatea unor abord ări diferite a problemelor cu care se confrunta Ńara noastr ă, în func Ńie de platfor- mele-program ale partidelor venite la putere i de realit ăŃ ile concrete ale perioadei de guvernare. Pe lâng ă aspectele pozitive expuse mai sus, regimul democratic românesc, aflat departe de democra Ńiile occidentale avansate, a fost marcat de neajunsuri, nereguli i practici

22 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT autohtone, unele dintre ele chiar antidemocratice, cu urm ări negative asupra evolu Ńiei vie Ńii politice interne. Astfel, analizând consecin Ńele introducerii votului universal, constat ăm c ă acele categorii sociale – Ńă rani, muncitori, me te ugari, func Ńionari i mici întreprinz ători – care au beneficiat din plin de acest drept câ tigat nu erau reprezentate în mod corespunz ător în Parlament, structura social ă a acestuia fiind format ă în propor Ńie de circa 67% din exponen Ńii burghe- ziei financiar-industriale, ai mo ierimii, ai înal Ńilor func Ńionari publici i ai profesiilor liberale bine pl ătite. În plus, realitatea româneasc ă ar ăta c ă peste 40% din electoratul rural i nu numai era analfabet, ceea ce f ăcea ca ofertele programatice ale partidelor politice înscrise în cursa electoral ă s ă fie pu Ńin cunoscute sau aproape deloc, iar cultura politic ă a acestuia aproape de nivelul zero. Pe de alt ă parte, puzderia de partide mici i lipsa unei coagul ări a for Ńelor politice a f ăcut ca, în cele dou ă decenii de democra Ńie parlamentar ă, România s ă fie condus ă de 25 de guverne. Dintre acestea, doar 2 guverne, ambele formate de P. N. L. (1922-1926 i 1934-1937), i-au dus pân ă la cap ăt mandatul de 4 ani. Au fost experimentate, în lipsa unei majorit ăŃ i parlamentare i formule de guvernare de „coali Ńie” (Guvernele G-ral Arthur V ăitoianu i Alexandru Vaida-Voevod, 1919-1920) i de „uniune na Ńional ă” (Guvernul Nicolae Iorga, 1931-1932), care au e uat lamentabil. La aceast ă instabilitate guvernamental ă a contribuit în bun ă m ăsur ă i monarhul, în special Carol al II-lea, care nu i-a jucat rolul constitu Ńional de mediator între puterile în stat, ci s-a amestecat în via Ńa partidelor, alimentând intrigile i sciziunile din interiorul acestora i oferind mandatul de premier acelor lideri care îi acceptau manevrele sale de culise. De altfel, în practica politic ă româneasc ă, total antidemocratic ă, guvernul nu era rezultatul unei majorit ăŃ i parlamentare,

23 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) respectiv nu Parlamentul d ădea guvernul, ci invers. Conform acestei formule, introduse de Carol I i men Ńinut ă de to Ńi urma ii s ăi, monarhul demitea premierul i desemna un altul, dup ă care dizolva parlamentul i anun Ńa noi alegeri parlamentare. Premierul desemnat forma guvernul, din personalit ăŃ i ale partidului s ău, schimba vechile autorit ăŃ i cu altele noi i organiza scrutinul electoral, care îi asigura sprijinul parlamentar majoritar. Regele a abuzat de dreptul s ău constitu Ńional de dizolvare a parlamentului, ceea ce a f ăcut ca, în cele dou ă decenii interbelice, s ă fie organizate alegeri parlamentare de 10 ori i doar 2 corpuri legiuitoare (1922-1926 i 1933-1937) s ă-i duc ă la bun sfâr it mandatul de 4 ani. Practica nedemocratic ă a form ării majorit ăŃ ilor parlamentare, la care s-a ad ăugat, începând cu 1934, abuzul guvern ării prin decrete-legi, 46 la nivelul anului 1936 (similare ordonan- Ńelor de urgen Ńă de ast ăzi – n.n.), a dus la ignorarea i uzurparea puterii legislative i cre terea rolului celei executive, care se afla în totalitate în mâinile monarhului. Aceste grave caren Ńe, determinate de delimitarea neclar ă a atribu Ńiilor puterilor în stat, precum i de imixtiunile „regelui juc ător” în via Ńa partidelor aveau s ă duc ă, mai întâi, la degra- darea i, apoi, la decredibilizarea pluralismului politic, iar în final la falimentul regimului democratic românesc i înlocuirea acestuia cu unul autoritaro-totalitar monarhic.

24 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

1.2. REGIMUL AUTORITARO-TOTALITAR MONARHIC (1938 - 1940)

A fost instituit de regele Carol al II-lea în urma unei lovituri de stat, dat ă în noaptea de 10/11 februarie 1938, în urma c ăreia Gu- vernul condus de Octavian Goga a fost demis, punându- se astfel cap ăt regimului democra Ńiei parlamentare inter- Palatul Regal, în perioada belice. interbelic ă Într-o prim ă etap ă, suveranul a constituit un nou guvern, de autoritate personal ă, sub conducerea patriarhului Miron Cristea i format din fo ti pre edin Ńi ai Consiliului de Mini tri, apar Ńinând mai multor partide politice, exceptând P.N. ł. În acela i timp, pentru a controla situa Ńia, au fost introduse starea de asediu pe întreg teritoriul Ńă rii i cenzura, fiind totodat ă numi Ńi noi prefec Ńi din rândul ofi Ńerilor superiori. În urm ătoarea etap ă, regele a trecut la luarea unor m ăsuri vizând institu Ńionalizarea unui regim autoritar propriu i organizarea întregii societ ăŃ i potrivit concep Ńiei sale politice personale. În acest demers, institu Ńiile puterii în stat au suferit modific ări radicale fa Ńă de statutul lor din perioada democra Ńiei parlamentare, devenind simple instrumente în mâna unui monarh de tip absolutist.

Cadrul juridic general i special al regimului - Constitu Ńia din 27 februarie 1938;

25 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

- Decret-lege pentru dizolvarea asocia Ńiilor, grup ărilor i partidelor politice din 30 martie 1938; - Decret-lege pentru ap ărarea ordinii în stat din 14 aprilie 1938; - Decret-lege pentru reforma electoral ă din 9 mai 1939; - Decret-lege pentru ap ărarea ordinei politice unice i totalitare a statutului român din 22 iunie 1940; - Decret-lege pentru transformarea Frontului Rena terii Na Ńionale în Partidul Na Ńiunii („partid unic i totalitar”) din 22 iunie 1940.

Principiile de baz ă ale Constitu Ńiei - suveranitatea na Ńional ă; - responsabilitatea ministerial ă; - recunoa terea unor drepturi i libert ăŃ i democratice limitate; - egalitatea în fa Ńa legii; - inviolabilitatea i garantarea propriet ăŃ ii.

Puterea legislativ ă - Parlamentul

Odat ă cu lovitura de stat, regele a renun Ńat la organizarea de noi alegeri, dup ă e ecul celor din 20 decembrie 1937, când, pentru prima dat ă în istoria democra Ńiei parlamentare, niciunul dintre partide nu a ob Ńinut cel pu Ńin 40% din voturi, care s ă-i permit ă ob Ńinerea majorit ăŃ ii. Timp de aproape un an si jum ătate (11 februarie 1938 – 7 iunie 1939), regele a avut puterea absolut ă conducând prin decrete-legi, în absen Ńa unui Parlament ceea ce era o nou ă premier ă politic ă în România. Parlamentul rezultat în urma singurelor alegeri (din 1-2 iunie 1939 – n.n.) din timpul regimului autoritaro-totalitar

26 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT monarhic a avut, de asemenea, o via Ńă foarte scurt ă, fiind dizolvat de însu i Carol al II-lea prin Decretul regal nr. 3053 din 5 septembrie 1940, care suspenda i Constitu Ńia din 1938. Ulterior, pân ă în luna noiembrie 1946, în România nu a mai existat o via Ńă parlamentar ă, Ńara noastr ă intrând într-o perioad ă de regimuri totalitare de tip na Ńional-legionar i militar.

Structura i atribu Ńiile Parlamentului Constitu Ńia (art. 29) stabilea c ă „Toate puterile eman ă de la na Ńiunea român ă”, iar puterea legislativ ă se exercita de rege prin Reprezentan Ńa na Ńional ă (art. 31). Era men Ńinut sistemul bicameral, Senatul i Adunarea Deputa Ńilor, care îns ă erau deposedate de multe dintre atribu- Ńiunile lor anterioare, fiind transformate, practic, în ni te institu Ńii pur decorative, menite s ă mimeze caracterul „democratic” al regimului.

Adunarea deputa Ńilor Avea o structur ă corporatist ă, de tip fascist, preluat ă de rege dup ă model italian, care deriva din împ ărŃirea corpului electoral (aleg ătorilor) în trei categorii: - agricultur ă i munc ă manual ă; - comer Ń i industrie; - ocupa Ńii intelectuale. Puteau deveni deputa Ńi numai persoanele de gen masculin, în vârst ă de 30 de ani, cet ăŃ eni români, cu domiciliul stabil în România i care f ăceau parte din cele Adunarea Deputa Ńilor, trei categorii. în perioada interbelic ă Alegerea deputa Ńilor se 27 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) făcea prin vot secret i obligatoriu. Dreptul de a alege a fost restrâns, acesta putând fi exercitat doar de cet ăŃ enii români, b ărba Ńi i femei, în vârst ă de 30 de ani împlini Ńi, tiutori de carte (art. 5 din Decretul-lege pentru reforma electoral ă). Femeile nu erau eligibile pentru Adunarea Deputa Ńilor. Durata mandatului deputa Ńilor a fost extins ă la 6 ani, fa Ńă de 4 în perioada anterioar ă. Pe de alt ă parte, a fost redus num ărul deputa Ńilor de la 387 la 258, câte 86 pentru fiecare categorie de îndeletniciri.

Senatul Era format dintr-un num ăr egal (88) de senatori de drept i ale i. Pe lâng ă senatorii de drept recunoscu Ńi pân ă la adoptarea Constitu Ńiei din 27 februarie 1938, pe baza Legii electorale din 27 martie 1926, în categoria acestora intrau, pentru prima dat ă, „To Ńi principii familiei regale, majori” (art. 8 din Decretul-lege pentru reforma electoral ă). Senatorii din cea de a doua categorie, erau ale i prin vot obligatoriu i secret de c ătre to Ńi cet ăŃ enii români în vârst ă de 30 de ani împlini Ńi, tiutori de carte, care f ăceau parte din cele trei categorii de ocupa Ńii (îndeletniciri). Pentru Senat erau eligibili cet ăŃ enii români, deci i femeile (pentru prima dat ă), în vârst ă de 40 de ani împlini Ńi, cu domiciliul în România, având „exerci Ńiul drepturilor civile” i care f ăceau parte din categoriile de îndeletniciri men Ńionate. Durata mandatelor acestora a fost m ărit ă la 9 ani, de la 4, iar pentru cei ale i reînnoite odat ă la 3 ani, în propor Ńie de o treime. Alegerile pentru ambele camere ale Parlamentului erau organizate pe circumscrip Ńii. Pentru Adunarea Deputa Ńilor existau 11 circumscrip Ńii electorale corespunz ătoare celor 11

28 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Ńinuturi, rezultate dup ă noua împ ărŃire administrativ-teritorial ă, efectuat ă prin Decretul-lege din 14 august 1938. În ceea ce prive te Senatul, alegerile se f ăceau într-o singur ă circumscrip- Ńie electoral ă la nivelul Ńă rii, al c ărui sediu se afla la Curtea de Apel din Bucure ti. Sistemul electoral avea la baz ă scrutinul uninominal, atât pentru alegerile pentru Adunarea Deputa Ńilor, cât i pentru cele pentru Senat. Dreptul de a depune candidaturi pentru alegerile parlamentare îl avea numai Frontul Rena terii Na Ńionale (art. VI din Decretul-lege pentru înfiin Ńarea Frontului Rena terii Na Ńionale din 15 decembrie 1938), celelalte partide politice fiind dizolvate. Membrii Parlamentului aveau obliga Ńia s ă poarte la edin Ńe i solemnit ăŃ i uniforma alb ă a membrilor Frontului Rena terii Na Ńionale. În dorin Ńa de a introduce un regim personal, Carol al II-lea a deposedat, prin legisla Ńia impus ă personal, Parlamentul de unele dintre cele mai importante atribu Ńii subordonându-l în totalitate intereselor sale, astfel: - deputa Ńii i senatorii erau obliga Ńi s ă depun ă jur ământ de credin Ńă fa Ńă de monarh; - validarea mandatelor nu mai revenea celor dou ă camere, ci Înaltei Cur Ńi de Casa Ńie i Justi Ńie; - activitatea legislativ ă a fost redus ă doar la adoptarea legilor de „interes ob tesc al statului”, care puteau fi nesanc Ńio- nate de rege; - ini Ńiativa legislativ ă era dat ă numai regelui (art. 31 din Constitu Ńie); - responsabilitatea guvernului a fost desfiin Ńat ă, camerele nemaiavând dreptul de a acorda vot de neîncredere unui minister sau executivului în întregul s ău;

29 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

- în perioada vacan Ńelor parlamentare sau în cazul dizol- vării camerelor, suveranul conducea prin decrete-legi vizând orice domeniu; - neadoptarea bugetului „în timp util” priva Parlamentul de o pârghie important ă privind orientarea politicii economice a Ńă rii, aprobarea acestuia revenind guvernului, respectiv regelui.

Puterea executiv ă - Guvernul

Potrivit Constitu Ńiei (art. 34), puterea executiv ă era încredin Ńat ă doar regelui, care de Ńinea, spre deosebire de perioada anterioar ă, i calitatea de „cap al statului”. Ca urmare, guvernul nu exercita puterea executiv ă în numele regelui, ci era un instrument în mâna acestuia. S-au introdus unele restric Ńii i în ceea ce prive te desemnarea mini trilor, aceast ă calitate fiind atribuit ă numai persoanelor care erau cet ăŃ eni români de cel pu Ńin trei genera Ńii (art. 67), prevedere ce avea un caracter discriminatoriu. S-a men Ńinut responsabilitatea ministerial ă, prin contra- semnarea actelor de stat ale regelui de c ătre un ministru, excep- tând numirea primului ministru, care nu mai avea nevoie de contrasemn ătur ă, ca în timpul regimului democratic parlamentar. Mini trii, numi Ńi i revoca Ńi de suveran r ăspundeau de activitatea lor numai în fa Ńa regelui. Erau men Ńinute toate celelalte prerogative ale regelui, stabilite prin Constitu Ńia din 1923. La acestea se ad ăugau altele noi de foarte mare importan Ńă , precum: - dreptul de a declara r ăzboiul i a încheia pacea;

30 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

- dreptul de a încheia cu alte state tratate politice i militare (art. 46 din Constitu Ńie). Toate acestea f ăceau ca, în ciuda principiilor proclamate ale eman ării i separa Ńiei puterilor în stat, acestea s ă fie concentrate în mâna unui singur om, respectiv a regelui, în detrimentul Parlamentului, f ăcând din Carol al II-lea cel mai puternic juc ător politic, singurul de altfel, din România anilor 1938-1940. Tabloul regimului autoritaro-totalitar monarhic, introdus de Carol al II-lea, ar fi incomplet, dac ă nu am prezenta i alte elemente definitorii ale acestuia, cum ar fi: - demolarea sistemului pluripartitismului politic, prin scoaterea în afara legii a tuturor asocia Ńiilor, grup ărilor i partidelor politice; - instituirea, pentru prima dat ă în România, a partidului „unic i totalitar”, sub „conducerea suprem ă a Maiest ăŃ ii Sale regelui” (art. I din Decretul-lege pentru transformarea Frontului Rena terii Na Ńionale în Partidul Na Ńiunii din 22 iunie 1940); - înregimentarea obligatorie a întregii popula Ńii a României, de la 7 ani în sus, în structuri totalitare de tip hitleristo-fascist sau comunist, precum Straja łă rii (Decretul- lege de înfiin Ńare din 15 decembrie 1938), Frontul Na Ńional Studen Ńesc (Decretul-lege de înfiin Ńare din 19 octombrie 1939) i Frontul Rena terii Na Ńionale (Decretul-lege de constituire din 16 decembrie 1938); - restrângerea unor drepturi i libert ăŃ i democratice i, în consecin Ńă , excluderea unei p ărŃi importante a popula Ńiei de la via Ńa politic ă a Ńă rii, îndeosebi prin ridicarea limitei minime de vârst ă de la 21 la 30 de ani i a obligativit ăŃ ii tiin Ńei de carte în exprimarea votului universal, ceea ce a f ăcut ca num ărul aleg ătorilor s ă scad ă vertiginos, de la 4.649.163, cât s-au înregistrat la alegerile din decembrie 1937, la 2.025.123, câ Ńi

31 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) au participat la singurul scrutin electoral al perioadei, desf ă urat la 1-2 iunie 1939; - introducerea unor m ăsuri excep Ńionale privind „ap ărarea ordinei publice unice i totalitare a statului român”, prin care erau aspru pedepsite persoanele care se pronun Ńau pentru „schimbarea organiz ării politice a łă rii”, care constituiau sau organizau „asocia Ńiuni secrete” sau care „reconstituiau asocia- Ńiuni dizolvate” cu „activitate potrivnic ă intereselor Partidului Na Ńiunii” (Decret-lege din 22 iunie 1940).

Puterea Judec ătoreasc ă

Constitu Ńia autoritar ă din 1938 p ăstra, în general, structura puterii judec ătore ti din perioada democra Ńiei parlamentare. Noutatea introdus ă de aceasta a fost desfiin Ńarea Cur Ńilor de Jura Ńi; De asemenea, erau men Ńinute inamovibilitatea judec ăto- rilor i interdic Ńia cre ării de comisii i tribunale extraordinare (art. 73). Inamovibilitatea urma s ă fie statornicit ă printr-o lege special ă, în termen de 6 luni de la promulgarea Constitu Ńiei. Legea fundamental ă (art. 77) prevedea organizarea justi- Ńiei militare printr-o lege, de asemenea, special ă, care urma să judece delicte comise de militari, deoarece acestea nu intrau sub inciden Ńa puterii Palatul de Justi Ńie, în perioada judec ătore ti civile. interbelic ă

32 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

1.3. REGIMUL „NA łIONAL-LEGIONAR” I CEL MILITARO-AUTORITAR (1940 - 1944)

Dup ă abdicarea constrâns ă de împrejur ări a regelui Carol al II-lea, produs ă la 6 septembrie 1940, România a intrat într-o nou ă perioad ă de guvernare autoritaro-totalitar ă, care a durat pân ă la lovitura de stat din 23 august 1944. Aceasta poate fi împ ărŃit ă în dou ă etape: - prima, i cea mai scurt ă, de la 14 septembrie 1940 la 14 februarie 1941, este cunoscut ă ca etapa regimului „na Ńional- legionar”, de factur ă totalitar ă; - cea de-a doua, de circa trei ani i jum ătate, care s-a încheiat cu lovitura de stat de la 23 august 1944, este caracterizat ă ca regim militaro-totalitar. Într-o astfel de perioad ă, institu Ńiile puterii de stat au avut o situa Ńie deosebit ă.

Cadrul juridic general al regimului - Decret regal privind învestirea generalului Ion Antonescu, pre edintele Consiliului de Mini tri, cu puteri depline pentru conducerea statului român din 6 septembrie 1940; - Decret regal prin care statul român a fost proclamat stat na Ńional-legionar din 14 septembrie 1940;

Parlamentul , care func Ńiona pe baza Constitu Ńiei din 1938, a fost dizolvat odat ă cu abdicarea lui Carol al II-lea, iar Legea fundamental ă carlist ă suspendat ă. În absen Ńa acestora, puterea legislativ ă a revenit în totalitate lui Ion Antonescu, dup ă preluarea „deplinelor puteri” i învestirea lui în calitate de „conduc ător al statului”. Astfel, acesta avea dreptul de a emite decrete-legi, f ără a fi necesar ă promulgarea lor de c ătre rege. Prerogativele suveranului au fost restrânse foarte mult fa Ńă de perioada democra Ńiei parlamentare, acesta având un rol

33 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) mai mult decorativ în via Ńa politic ă a României. Atributul cel mai important p ăstrat de rege a fost acela de numire a „primului-ministru îns ărcinat cu depline puteri”. Singura putere în stat, care s-a înt ărit în aceast ă perioad ă, cum era i normal, având în vedere caracterul regimului, a fost cea executiv ă. În scurta perioad ă „na Ńional-legionar ă”, România a cunoscut o dualitate a puterii executive, aceasta fiind împ ărŃit ă între conduc ătorul statului i Legiune. În consecin Ńă , primul guvern, format la 14 septembrie 1940, cuprindea cinci mini tri civili, reprezentând Legiunea i cinci mini tri, plus un subse- cretar de stat, militari. Mi carea legionar ă de Ńinea dou ă ministere cheie în noul executiv, respectiv Internele i Externele, precum i pozi Ńia de vicepre edinte al Consiliului de Mini tri, care a revenit liderului acesteia, Horia Sima. Ion Antonescu se intitula „conduc ătorul statului legionar i eful regimului legionar”, (art. 2 din Decretul regal prin care statul român a fost proclamat stat na Ńional-legionar din 14 septembrie 1940), deci i al guvernului. În concep Ńia generalului, politicul apar Ńinea Legiunii, aceasta fiind „singura mi care (partid – n.n.) recunoscut ă în noul stat” (art.2), în condi Ńiile inexisten Ńei unui pluralism politic. Dup ă înl ăturarea de la putere a Legiunii i desfiin Ńarea statului na Ńional-legionar, la 14 februarie 1941, întreaga putere executiv ă a fost concentrat ă în mâinile lui Ion Antonescu. Din acest moment, dou ă dintre cele trei puteri în stat, respectiv cea legislativ ă i cea executiv ă, s-au aflat la cheremul generalului. Singurul guvern, format de Ion Antonescu, la 27 februarie 1941 i remaniat în numeroase rânduri, pân ă la 23 august 1944, a avut o structur ă preponderent militar ă, doar patru dintre demnitarii civili având apartenen Ńă politic ă, f ără a fi îns ă membri marcan Ńi, restul fiind tehnocra Ńi.

34 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Nici cea de-a treia institu Ńie a puterii în stat , cea judec ătoreasc ă, nu a avut o situa Ńie mai bun ă. Aceasta a continuat s ă func Ńioneze în componentele i cu întreaga legisla Ńie din perioada democra Ńiei parlamentare, de i, în condi Ńiile unui regim militaro-totalitar, nu se putea manifesta ca o adev ărat ă „putere” în stat. În viziunea mare alului, adversar declarat al democra Ńiei parlamentare, la baza „regimului (s ău – n.n.) autoritar”, cum îi pl ăcea s ă îl defineasc ă se aflau cinci institu Ńii fundamentale : familia, coala, biserica, magistratura i, în special, armata, care „este celula cea mai s ănătoas ă a acestui popor i mai ales a na Ńiei noastre”. Fa Ńă de institu Ńia monarhic ă, Ion Antonescu a avut o pozi Ńie de desconsiderare consecvent ă pe toat ă perioada regimului s ău. Rela Ńiile sale cu regele Mihai I au fost destul de reci i protocolare. De Ńinând în mâinile sale toate institu Ńiile puterii, mare alul nu a permis acestuia niciun amestec în problemele statului, chiar i informarea regelui privind evolu Ńia evenimentelor importante pentru România f ăcându-se numai pe căi indirecte. Pentru mare al, suveranul avea exclusiv valoarea unui simbol i l-a tratat ca atare. În timpul regimului antonescian militaro-totalitar, celelalte institu Ńii importante ale societ ăŃ ii române ti – Armata, coala i Biserica – i-au continuat activitatea în cadrul juridic, institu Ńional i principial configurat i stabilit în perioada democra Ńiei parlamentare interbelice.

Caracteristicile regimurilor autoritare din perioada 1938-1944

Regimului democratic parlamentar, care a func Ńionat în România pân ă în 1937, i-au urmat succesiv dou ă regimuri

35 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) politice cu un pronun Ńat caracter autoritar personal „de mân ă forte” . În pofida naturii lor, acestea au recurs în practic ă i la unele metode de conducere specifice regimului democratic parlamentar. Sunt avute în vedere, în context, implicarea în guvernarea Ńă rii, precum i consultarea în probleme de interes na Ńional a unor lideri i tehnicieni ai partidelor politice interzise, ac Ńiuni de politic ă intern ă i extern ă ale celor dou ă regimuri autoritare întreprinse în paralel cu demersuri similare ale forma Ńiunilor politice tolerate, aprobarea prin plebiscite, ce-i drept formale, a unor programe de guvernare etc. Este drept c ă activitatea legislativ ă era exercitat ă, în condi Ńiile unui Parlament „ra Ńionalizat” i marginalizat, de scurt ă durat ă (iunie 1939 – septembrie 1940) sau în lipsa acestuia, de monarh i de conduc ătorul statului prin decrete- legi, dar acestea reglementau domenii sociale i economice de larg interes. Concomitent, în cadrul regimurilor respective, se punea accentul pe principiul legalit ăŃ ii i suprema Ńiei legilor, care, deseori, aveau un caracter restrictiv. Conducătorul statului, generalul Ion Antonescu, afirma c ă drepturile i liber- tăŃ ile cet ăŃ ene ti erau „ocrotite” de Constitu Ńie, de i aceasta fusese suspendat ă în septembrie 1940. Tr ăsătura esen Ńial ă a acestor regimuri a constat în înves- tirea efului puterii executive – monarhul sau conduc ătorul statului – cu atribu Ńii foarte largi, discre Ńionare, în gestionarea guvern ării. Asupra caracterului regimurilor politice din perioada 1938-1944 exist ă o disput ă aprins ă, unii considerându-le regimuri de autoritate personal ă, al Ńii veritabile dictaturi. Cei din prima categorie aduc ca argumente o anumit ă toleran Ńă a celor doi efi ai puterilor executive fa Ńă de activitatea liderilor partidelor politice istorice i contactul direct i permanent al unora dintre ace tia cu factorii de putere,

36 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

în condi Ńiile desfiin Ńă rii pluralismului politic (Decretul-lege nr. 1422 din 31 martie 1938) i ale dizolv ării Parlamentului (Decretul-Regal nr. 3052 din 5 septembrie 1940). Aceea i sus Ńin ători ai caracterului autoritar al regimurilor respective invoc ă pericolul ascensiunii G ărzii de Fier, rapturile teritoriale din 1940 i plebiscitele formale pentru a justifica guvern ările forte ale perioadei i m ăsurile severe ale acestora de restrângere semnificativ ă a drepturilor i libert ăŃ ilor cet ăŃ ene ti.

37 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

1.4. TRANZI łIA SPRE REGIMUL TOTALITAR COMUNIST (1944 - 1947)

Cadrul juridic general i special al regimului - Decretul regal din 31 august 1944, publicat în „Monitorul oficial” nr. 202 din 2 septembrie 1944, prin care erau repuse în vigoare 37 de articole din cele 138 ale Constitu Ńiei din 1923; - Legea nr. 50 din 21 ianuarie 1945 privind urmărirea i pedepsirea criminalilor i profitorilor de r ăzboi; - Legea nr. 51 din 21 ianuarie 1945 privind urm ărirea i pedepsirea celor vinova Ńi de dezastrul Ńă rii; - Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945 privind înfiin Ńarea Tribunalului Poporului, cu sediul în Bucure ti; - Legea nr. 527 din 11 iulie 1945 privind înfiin Ńarea Tribunalului Poporului, cu sediul în Cluj; - Legea electoral ă din 13 iulie 1946; - Legea pentru organizarea Adun ărilor Deputa Ńilor din 13 iulie 1946.

Dup ă cum se poate observa, de i a constituit baza juridic ă a noului regim, Decretul constitu Ńional din 31 august 1944 nu repunea în drepturi in integrum Constitu Ńia din 1923, ceea ce avea s ă aib ă urm ări negative asupra evolu Ńiei ulterioare a evenimentelor politice interne. În baza acestui Decret, prerogativele constitu Ńionale ale monarhului au fost restabilite, partidele politice i-au reluat activitatea, iar principiul separa Ńiei puterilor statului a fost reintrodus, acestea urmând s ă fie exercitate „dup ă regulile aezate în Constitu Ńia din 29 martie 1923” (art. II din Decret). Potrivit aceluia i document, printr-un Decret al Consiliului de Mini tri urma s ă fie organizat ă Reprezentan Ńa Na Ńional ă – Parlamentul (art. III).

38 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

În ciuda acestei perspective date prin Decretul regal, evolu Ńia evenimentelor avea s ă fie cu totul alta, iar func Ńionarea puterilor în stat s ă ias ă din tiparul unui regim democrat parlamentar.

Puterea legislativ ă – Parlamentul

Conform Decretului regal „puterea legislativ ă se exercit ă de c ătre rege la propunerea Consiliului de Mini tri” (art. III). Ca urmare, pân ă la organizarea noului Parlament, doar guvernul avea drept de ini Ńiativ ă legislativ ă, decretele-legi emise de acesta trebuind s ă fie sanc Ńionate i promulgate de către suveran, ceea ce s-a i întâmplat. Acest mecanism legislativ, impropriu unui regim parlamentar democratic veritabil, a func Ńionat cu unele sincope, cum a fost „greva regal ă” din august 1945 – ianuarie 1946, timp de aproape doi ani, pân ă la singurele alegeri parlamentare (din 19 noiembrie 1946) organizate în aceast ă perioad ă i câ tigate prin fraud ă de Partidul Comunist i alia Ńii s ăi politici, grupat ă în Blocul Partidelor Democratice (B.P.D.) În vara anului 1946, înainte de alegeri, au fost elaborate de c ătre guvernul precomunist Legea electoral ă i Legea privind organizarea Adun ării Deputa Ńilor. Acestea au fost sanc Ńio- nate i promulgate de rege sub presiunea P.C.d.R. i a oficia- lilor sovietici, care aveau în spate sprijinul Armatei Ro ii de ocupa Ńie. Prin cele dou ă legi s-au adus schimb ări importante Constitu Ńiei din 1923 în corespundere cu interesele noii alian Ńe politice, care urm ăreau preg ătirea condi Ńiilor pentru comuni- zarea total ă a României. Acestea vizau:

39 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

- introducerea, pentru prima dat ă în istoria parlamentaris- mului românesc, a sistemului unicameral în locul celui bicameral, prin desfiin Ńarea Senatului; - eliminarea dreptului suveranului de a dizolva Adunarea Deputa Ńilor; - suprimarea prerogativei privind autodizolvarea Adunării i convocarea de alegeri anticipate; - extinderea duratei sesiunii Adun ării de la cinci la opt luni; - coborârea limitei de vârst ă de la 25 la 23 de ani pentru cei ale i deputa Ńi; - renun Ńarea la obligativitatea votului; - excluderea de la vot a persoanelor epurate din aparatul administrativ; - înfiin Ńarea de sec Ńii de votare în institu Ńii, întreprinderi i caz ărmi; - înregistrarea aleg ătorilor pân ă în ultima zi a campaniei electorale. Dup ă cum lesne se poate observa în cea mai mare parte modific ările impuse de guvernan Ńii comuni ti au avut un caracter antidemocratic, înc ălcând grav Constitu Ńia din 1923, lucru sanc Ńionat de Partidul Na Ńional Liberal, Partidul Na Ńional łă rănesc i Partidul Social Democrat Independent prin protes- tele exprimate public, imediat dup ă introducerea acestora. Neavând de ales i cu sprijinul doar moral al alia Ńilor american i britanic, suveranul s-a v ăzut nevoit s ă deschid ă lucr ările noului Parlament unicameral, la 1 decembrie 1946, prin rostirea Mesajului Tronului. În anul care a urmat, regele a fost constrâns s ă coabiteze cu aceea i majoritate comunist ă, care, la 30 decembrie 1947, întrunit ă în edin Ńă extraordinar ă, avea s ă adopte în unanimitate, f ără dezbateri i doar în 45 de minute, hot ărârile privind abdicarea silit ă a monarhului,

40 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT precum i legea privind transformarea României în republic ă popular ă.

Puterea executivă – Guvernul

În condi Ńiile impuse de lovitura de stat din 23 august 1944 i pân ă la adoptarea Decretului regal din 31 august 1944 privind noul cadru juridico-constitu Ńional al Ńă rii, regele Mihai I a f ăcut uz de prerogativele sale i l-a numit prim-ministru pe generalul Constantin S ănătescu, eful Casei Militare Regale, îns ărcinat cu formarea noului guvern. Primul guvern S ănătescu, care a func Ńionat pân ă în 4 noiembrie 1944, a avut o structur ă preponderent militar ă, fiind format din 12 militari i 11 civili. În ultima categorie intrau i 4 lideri politici – Iuliu Maniu, Constantin I. C. Br ătianu, Constantin-Titel Petrescu, Consiliul de Mini tri, cl ădire Lucre Ńiu P ătr ă canu – care construit ă între 1937 i 1944, aici de Ńineau func Ńiile de mini tri înainte de demolarea Palatului secretari de stat, f ără porto- Sturdza (unde se afla sediul Ministerului Afacerilor Str ăine) foliu, ultimul fiind ad interim la Justi Ńie. În urm ătoarele ase luni, scena politic ă româneasc ă a cunoscut confrunt ări ample i dure între Partidul Comunist din România (P.C.d.R) care, ca instrument al Kremlinului, ac Ńiona pentru preluarea puterii i impunerea unui sistem social-politic totalitar i partidele istorice (P.N.L. i P.N. ł. – n.n.), care

41 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) militau pentru revenirea i men Ńinerea regimului demo-cratic parlamentar interbelic. Aceast ă lupt ă politic ă aprig ă a avut drept consecin Ńă principal ă o instabilitate guvernamental ă, concretizat ă în schimbarea a patru guverne în doar ase luni. Sub presiunea P.C.d.R. i a str ăzii, precum i a interven- Ńiei directe a reprezentantului Moscovei în Comisia Aliat ă de Control, generalul V.P. Vinogradov, care a adresat o not ă regelui Mihai, Guvernul S ănătescu I a fost demis. În nota oficialului sovietic, emis ă în numele organismului respectiv, fără consultarea reprezentan Ńilor american i britanic, se cerea formarea unui guvern de coali Ńie, tot sub conducerea lui Constantin S ănătescu, avându-l ca vicepre edinte pe dr. Petru Groza, iar la Justi Ńie pe Lucre Ńiu P ătr ă canu. De asemenea, se solicita înl ăturarea din noul Cabinet a liderilor partidelor democratice Iuliu Maniu i Constantin I. C. Br ătianu, ceea ce avea s ă se i întâmple. În acest fel s-a format guvernul S ănătescu II de coali Ńie, de data aceasta cu caracter politic. Acesta a depus jur ământul la 4 noiembrie 1944. Portofoliile au fost împ ărŃite între P.N.L. i P.N. ł., care, pe lâng ă func Ńia de prim-ministru, de Ńineau 9 ministere i coali Ńia Frontului Na Ńional Democrat (F.N.D.), căruia i-a revenit pozi Ńia de vicepre edinte al Consiliului de Mini tri, acordat ă dr. Petru Groza i 8 ministere. Raportul de for Ńe în cadrul Cabinetului era destul de echilibrat, constituirea guvernului S ănătescu II marcând o etap ă importantă în drumul P.C.d.R. c ătre controlul total al puterii. Chiar i în aceste condi Ńii, comuni tii nu au fost satisf ăcu Ńi din punct de vedere politic, deoarece nu au ob Ńinut ministerele de Interne i de R ăzboi, a a cum îi sf ătuiser ă st ăpânii lor de la Moscova. Ca urmare, în perioada imediat urm ătoare, ace tia au continuat campania de strad ă împotriva guvernului din care ei

42 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

în ii f ăceau parte i au trecut la schimbarea for Ńat ă a administra Ńiei locale. Ac Ńiunea lor a fost sus Ńinut ă de sovietici, care au adus în România trei noi divizii i au notificat guvernului de reducerea efectivelor poli Ńiei din Bucure ti, precum i a Jandarmeriei la nivel na Ńional. În fa Ńa noii situa Ńii create, liderii P.N.L. i P.N. ł. au renun Ńat, la 2 decembrie 1944, la sprijinul acordat Cabinetului Sănătescu II, prin retragerea propriilor mini tri, determinând o nou ă criz ă politic ă. Regele Mihai l-a desemnat prim-ministru pe generalul Nicolae R ădescu i a organizat consult ări cu liderii partidelor democratice tradi Ńionale i cu reprezentantul P.C.d.R., Lucre Ńiu Pătr ă canu. Guvernul R ădescu a depus jur ământul în fa Ńa suveranului la 6 decembrie 1944, structura acestuia i reparti Ńia portofo- liilor între P.N.L. – P.N. ł. i „coali Ńia” F.N.D., condus ă de P.C.d.R., r ămânând neschimbate. Cu alte cuvinte, comuni tii nu au ob Ńinut nimic din ceea ce i-au propus prin declan area crizei guvernamentale. i acest guvern de a a-zis ă coali Ńie avea s ă aib ă o via Ńă scurt ă ca i primele cabinete S ănătescu i s ă reprezinte doar un intermezzo pân ă la impunerea unui executiv total aservit intereselor sovietice în România. Pentru aceasta, comuni tii aveau nevoie de o nou ă criz ă politic ă, declan at ă în mod artificial. Pretextul l-a constituit programul de guvernare în 9 puncte al F.N.D., dat publicit ăŃ ii la 28 ianuarie 1945. Printre altele, acesta prevedea reforma agrar ă, pedepsirea sabotorilor i speculan Ńilor, reorganizarea armatei „în spirit democratic”, epurarea aparatului de stat de „elementele fasciste i profasciste” i judecarea criminalilor de război. În vedere sus Ńinerii acestui program de guvernare, comuni tii au organizat ample mitinguri i demonstra Ńii de

43 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) strad ă, menite s ă arate largul sprijin „popular” pentru F.N.D. Mai mult, cu ocazia mitingului de protest din 24 februarie 1945, organizat în Pia Ńa NaŃiunii, i a mar ului spre Pia Ńa Palatului, elemente extremiste s-au dedat la provocări i diversiuni violente, tr ăgând focuri de arm ă asupra demons- tran Ńilor, pentru a înt ărâta mul Ńimea împotriva Guvernului i a determina c ăderea acestuia. Întrucât dezordinea creat ă nu a dat rezultatele scontate, a intrat în scen ă guvernul sovietic, care l-a trimis la Bucure ti, la 27 februarie 1945, pe comisarul adjunct pentru Afaceri Externe, Andrei Vî inski. Acesta a cerut s ă fie primit de c ătre rege în aceea i zi i, în cadrul audien Ńei, sub pretextul c ă Guvernul R ădescu era „incapabil de a men Ńine ordinea intern ă”, a solicitat demiterea Cabinetului i „formarea unui guvern din reprezentan Ńii partidelor democratice” (P.C.d.R. i alia Ńii acestuia – n.n.). În urma ultimatului dat de sovietici, suveranul s-a v ăzut constrâns s ă cear ă, la 28 februarie 1945, demisia Guvernului Rădescu i s ă-l desemneze pe Barbu tirbei pentru formarea unui nou cabinet de coali Ńie. Acesta, îns ă, nu a reu it s ă ob Ńin ă sprijinul coali Ńiei F.N.D., fapt pentru care, la 1 martie 1945, a intervenit din nou Vî inski, care a precizat regelui c ă omul de încredere al Moscovei era dr. Petru Groza. Sub presiunea Moscovei i f ără sprijinul alia Ńilor american i britanic, regele s-a v ăzut nevoit s ă-l desemneze pe Petru Groza, la 2 martie 1945, prim-ministru i s ă-i cear ă începerea consult ărilor cu toate partidele pentru formarea noului guvern. Pentru a dezavua orice tentativ ă de rezisten Ńă i a sprijini instalarea unui guvern pro-comunist, autorit ăŃ ile de ocupa Ńie sovietice au trecut, dup ă 28 februarie 1945, la neutralizarea i dezarmarea complet ă a unit ăŃ ilor române din interior, precum

44 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

i la preluarea controlului re Ńelei de transmisiuni i telecomunica Ńii a armatei. Pe acest fond deosebit de tensionat, s-a constituit Guvernul pro-comunist dr. Petru Groza, din componenŃa c ăruia (17 mini tri i 13 subsecretari de stat) comuni tii i alia Ńii lor de Ńineau 86,6% dintre titularii de portofolii. Partidele democratice tradi Ńionale erau reprezentate de aripa social-democrat ă pro-comunist ă, cu 4 portofolii i disiden Ńa liberal ă colabora Ńio- nist ă a lui Gheorghe T ătărescu, tot cu 4 func Ńii guvernamentale, între care i cea de vicepre edinte al Consiliului de Mini tri. La ace tia se ad ăugau 3 militari cu func Ńii tehnice. Primul guvern pro-comunist din istoria României, impus de ocupan Ńii sovietici, a fost instalat la 6 martie 1945, dată care avea s ă marcheze începutul procesului de comunizare/ sovietizare a Ńă rii noastre. Guvernul Petru Groza s-a men Ńinut în formula ini Ńial ă, cu unele remanieri neînsemnate, pân ă în luna aprilie 1948, când, dup ă adoptarea primei Constitu Ńii comuniste i organizarea de alegeri pentru Marea Adunare Na Ńional ă, s-a format un nou guvern, condus tot de dr. Petru Groza. Remanierile au vizat: introducerea în structura guvernului (la 7 ianuarie 1946) a doi reprezentan Ńi ai P.N.L. (Mihail Romniceanu) i P.N. ł. (dr. Emil Ha Ńieganu), în urma „grevei regale”, prin crearea a dou ă func Ńii de ministru secretar de stat (f ără portofoliu), care au fost retra i, la 29 noiembrie 1946, imediat dup ă „câ tigarea” alegerilor de c ătre comuni ti i alia Ńii lor; preluarea de la liberalii t ătărescieni (Petru Bejan) a portofoliului Economiei Na Ńionale de c ătre P. C. d. R. (Gheorghe Gheorghiu Dej) la 29 noiembrie 1946 i, înl ăturarea din guvern a lui Gheorghe Tătărescu i a celorlal Ńi 3 liberali, printr-o mo Ńiune de neîncredere a Adun ării Deputa Ńilor, votat ă la 5 noiembrie 1947.

45 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Puterea judec ătoreasc ă – Justi Ńia

Puterea judec ătoreasc ă a suportat schimb ări esen Ńiale, care anun Ńau instituirea unei justi Ńii politice de tip totalitar. Acestea s-au produs, îndeosebi, pe parcursul anului 1945, când s-a constituit cadrul juridic al puterii judec ătore ti. Acesta î i avea originea în Conven Ńia de Armisti Ńiu din 12 septembrie 1944, care recuno tea dreptul de jurisdic Ńie al p ărŃii sovietice asupra cet ăŃ enilor români, care au fost l ăsa Ńi la discre Ńia Moscovei. Noul cadru juridic a fost format din urm ătoarele acte normative: - Legea nr. 50 din 21 ianuarie 1945 privind urm ărirea i pedepsirea criminalilor i profitorilor de r ăzboi; - Legea nr. 51 din 21 ianuarie 1945 privind urm ărirea i pedepsirea celor vinova Ńi de dezastrul Ńă rii; - Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945 privind înfiin Ńarea Tribunalului Poporului, cu sediul în Bucure ti; - Legea nr. 527 din 11 iulie 1945 privind înfiin Ńarea Tribunalului Poporului, cu sediul în Cluj. Noutatea, cu consecin Ńe destul de grave pentru sistemul judec ătoresc românesc, a fost reprezentat ă de instituirea instan Ńelor speciale de judecat ă, cunoscute sub numele de „tribunalul poporului”. Pe lâng ă acestea, ministerul justi Ńiei a numit un num ăr de acuzatori publici, care aveau sarcina de a cerceta toate cauzele cu care erau învesti Ńi de Consiliul de Mini tri. Completul de judecat ă al Tribunalului poporului avea urm ătoarea structur ă: 2 magistra Ńi de carier ă, desemna Ńi de Ministerul Justi Ńiei i 7 „judec ători ai poporului”, persoane civile române, membre ale grup ărilor politice aflate la putere (P.C.d.R. i alia Ńii lor . n.n.).

46 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Cadrul juridic, cu un pronun Ńat caracter politic, r ăsturna principiile de baz ă ale justi Ńiei române ti, introducând altele specifice unui regim totalitar, cum ar fi: - eliminarea prezum Ńiei de nevinov ăŃ ie; - transformarea dreptului de ap ărare într-o simpl ă forma- litate; - stabilirea sentin Ńei înaintea procesului, în func Ńie de interese politice i conjunctur ă; - introducerea retroactivit ăŃ ii legii penale; - desfiin Ńarea recursului în anulare pentru procesele politice; - renun Ńarea la principiul legal al eliber ării înainte de termen, dup ă efectuarea a 2/3 din pedeaps ă i comportament adecvat în timpul deten Ńiei. Aceste principii de justi Ńie totalitar ă au stat la baza tuturor proceselor politice, instrumentate de primul guvern procomu- nist dr. Petru Groza, prin „Tribunalul Poporului”, în perioada 1945-1947, c ăruia i-au c ăzut victime 15 loturi de inculpa Ńi, precum: lotul generalului Nicole Macici; lotul ziari tilor i publici tilor acuza Ńi de propagand ă „fascist ă sau hitlerist ă” i de sus Ńinere a „unui regim odios”; lotul comandan Ńilor i personalului lag ărelor de concentrare din Transnistria; lotul fo tilor angaja Ńi ai Siguran Ńei Statului; lotul mare alului Antonescu; lotul „tr ădătorilor mani ti”. Mecanismul sistemului juridic pro-comunist avea s ă fie completat procedural, începând cu anul 1948, când comuni tii au acaparat întreaga putere în stat i au trecut la instituirea regimului totalitar comunist.

47 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Particularit ăŃ ile regimului de tranzi Ńie spre sistemul totalitar-comunist

În perioada 23 august 1944 – 30 decembrie 1947, România a parcurs un proces de involu Ńie democratic ă i de degradare accentuat ă a vie Ńii politice, care s-a încheiat prin înlocuirea mecanismelor democra Ńiei parlamentare cu cele ale „democra Ńiei populare” de tip totalitar-comunist. Dup ă înl ăturarea regimului autoritaro-dictatorial al lui Ion Antonescu, s-a pus problema cre ării unui nou cadru constitu- Ńional, în vederea organiz ării i exercit ării puterii. Partidele politice care au intrat în componen Ńa Guvernului Sănătescu I, format la 23 august 1944, au convenit asupra revenirii la un regim „democratic în care libert ăŃ ile publice i drepturile cet ăŃ ene ti vor fi garantate i respectate” . În condi Ńiile în care Parlamentul fusese dizolvat de Carol al II-lea în 1940, s-a recurs la o formul ă inedit ă: repunerea în vigoare a unor dispozi Ńii constitu Ńionale, care i acestea fuseser ă abrogate în februarie 1938. Pân ă la votarea noii Constitu Ńii, Guvernul urma s ă lucreze pe baz ă de decrete-legi. Astfel, a fost emis Decretul-Lege nr. 1626 din 31 august 1944, care a repus în vigoare, cu unele rezerve, Constitu Ńia din 1923. Primul articol al acestuia stipula c ă „Drepturile româ- nilor sunt cele recunoscute de Constitu Ńiunea din 1866, cu modific ările ce ulterior i-au fost aduse i de Constitu Ńiunea din 29 martie 1923.” Rezervele priveau puterea legislativ ă, care era exercitat ă de Rege la propunerea Consiliului de Mini tri, ceea ce-i conferea acestuia o putere considerabil ă mai ales în reglementarea rela Ńiilor sociale. Parlamentul urma s ă fie constituit pe baza unui decret, aprobat în urma unei hot ărâri a Executivului. Acela i decret-lege prevedea elaborarea unei legi speciale care s ă stabileasc ă condi Ńiile inamovibilit ăŃ ii magistra Ńilor.

48 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Decretul-lege crea o ambiguitate i, în acela i timp, o ilegalitate, deoarece se referea, concomitent, la dou ă constitu Ńii (1866 i 1923 – n.n.), repunea în vigoare o constitu Ńie, în condi Ńiile în care nici Regele, nici Guvernul nu reprezentau organisme cu puteri constituante, iar o lege fundamental ă abrogat ă nu putea fi reintrodus ă în vigoare. Pe de alt ă parte, România era obligat ă s ă respecte prevederile Conven Ńiei de Armisti Ńiu, care contraveneau Constitu Ńiei repuse în vigoare. Aceste prevederi se refereau, îndeosebi, la procedura de urm ărire judiciar ă a criminalilor de r ăzboi i la confiscarea averilor acestora, prin înfiin Ńarea tribunalelor extraordinare (ale poporului – n.n.). Sub presiunea regimului de ocupa Ńie militar ă sovietic, regele a fost constrâns ă s ă semneze Decretul nr. 1849 din 11 octombrie 1944, care stipula posibilitatea adopt ării legilor speciale de pedepsire a criminalilor de r ăzboi i confiscarea averilor acestora, precum i Decretul nr. 2443 din 18 decembrie 1944, prin care inamovibilitatea judec ătorilor era suspendat ă pentru patru luni, acte normative ce revizuiau Constitu Ńia fără respectarea prevederii legale. Modific ările respective deschideau drumul amestecului politicului în activitatea puterii judec ătore ti. În ceea ce prive te organizarea politic ă a Ńă rii, ini Ńiativa a fost luat ă de comuni ti, sprijini Ńi de alia Ńii s ăi politici (P.S.D. – n.n.) i de Moscova, dup ă impunerea Guvernului pro-sovietic dr. Petru Groza. Ace tia i-au anun Ńat inten Ńia pentru un parlament unicameral, mai u or de controlat, înc ă de la Conferin Ńa Na Ńional ă a P.C.d.R. din octombrie 1945. La 31 mai 1946, Cabinetul Groza a publicat anteproiec- tele pentru organizarea Reprezentan Ńei Na Ńionale, care prevedeau: „Reprezentan Ńa Na Ńional ă este emana Ńia na Ńiunii cu delega Ńie de a exercita puterea legiuitoare. Membrii

49 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Reprezentan Ńei Na Ńionale constituiesc un singur corp legiuitor: Adunarea Deputa Ńilor” . La 31 iulie 1946, au fost adoptate de Guvern Decretele nr. 2218 i 2219 privind organizarea Reprezentan Ńei Na Ńionale i, respectiv, alegerilor pentru Adunarea Deputa Ńilor. Ambele decrete contraveneau Constitu Ńiei din 1923 i Decretului-Lege nr. 1626/1944, deoarece nu respectau procedura legal ă de revizuire a legii fundamentale. În semn de protest, reprezentan Ńii partidelor istorice în Guvern (Emil Ha Ńieganu i Mihai Romniceanu – n.n.) au refuzat s ă semneze proiectele celor dou ă decrete i au p ărăsit edin Ńa Consiliului de Mini tri. Moscova a folosit toate pârghiile, inclusiv cele financiare, punând la dispozi Ńia comuni tilor români 1.000.000 de dolari S.U.A. pentru acoperirea costurilor campaniei electorale, în vederea asigur ării victoriei P.C.d.R. în alegerile din 19 noiembrie 1946. Cea mai eficient ă i sigur ă pârghie s-a dovedit a fi, îns ă, fraudarea masiv ă a alegerilor, verificându-se i în acest caz sloganul lui Stalin c ă alegerile sunt câ tigate de cei care num ără voturile. Dup ă „câ tigarea” singurelor alegeri organizate în aceast ă perioad ă, P.C.d.R. a preluat aproape în totalitate puterea în România, monarhul v ăzându-se nevoit, în ciuda apelurilor liderilor politici democra Ńi, s ă legitimizeze majoritatea parlamentar ă prin deschiderea lucr ărilor Parlamentului cu Mesajul Tronului. Un refuz al regelui n-ar fi schimbat lucrurile, în mod radical, întrucât soarta României fusese deja pecetluit ă la masa tratativelor dintre S.U.A., Marea Britanei i Uniunea Sovietic ă. Pe parcursul anului 1947, planul de comunizare/ sovietizare a României s-a accelerat foarte mult, partidele politice democratice fie s-au dizolvat (P.N.L.) sau au fost dizolvate (P.N. ł.), prin Jurnal al Consiliului de Mini tri, fie au fost

50 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT absorbite de P.C.d.R., cum a fost cazul P.S.D. Ultimul stâlp al rezisten Ńei anticomuniste, monarhul, a fost silit s ă abdice, sub amenin Ńarea for Ńei. Într-o singur ă zi, 30 decembrie 1947, regimul constitu- Ńional tranzitoriu din România a fost schimbat cu „republica popular ă”, prin adoptarea de c ătre Adunarea Deputa Ńilor a Legii ordinare nr. 363, care revizuia Constitu Ńia din 1923, f ără respectarea procedurii legale. Atribu Ńiile efului statului au fost încredin Ńate Prezidiului Republicii Populare Române, un organism executiv colegial – format din cinci persoane – care a fost înfiin Ńat prin Decretul nr. 3 din 8 ianuarie 1948.

51 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

1.5. REGIMUL TOTALITAR COMUNIST (1948 - 1989)

Cadrul juridic general al regimului - Legea electoral ă din 23 ianuarie 1948; - Constitu Ńia din 13 aprilie 1948; - Constitu Ńia din 27 septembrie 1952; - Legea nr. 1/1957 privind organizarea Consiliului de Mini tri; - Constitu Ńia din 21 august 1965, care a suferit zece modific ări, ultima fiind la 27 octombrie 1986; - Legea nr. 1/1974 privind instituirea func Ńiei de pre edinte al Republicii Socialiste România.

Principiile de baz ă ale celor trei constitu Ńii - înlocuirea regimului democra Ńiei parlamentare cu cel al „democra Ńiei populare”; - desfiin Ńarea pluralismului politic i înlocuirea acestuia cu partidul unic; - renun Ńarea la principiul democratic al separa Ńiei puterilor în stat, Marea Adunare Na Ńional ă fiind singurul de Ńin ător al puterii supreme în stat; - lichidarea propriet ăŃ ii private, prin na Ńionalizarea i substituirea acesteia cu proprietatea socialist ă de stat generalizat ă la nivel na Ńional; - introducerea economiei de comand ă, planificate, în locul celei de pia Ńă concuren Ńiale; - transformarea comer Ńului exterior în monopol de stat; - stipulate urm ătoarele func Ńii ale statului „democrat- popular”: de reprimare în interiorul Ńă rii a claselor doborâte de la putere; de ap ărare a Ńă rii împotriva agresiunii externe; economico-organizatoric ă i cultural-educativ ă (art. 17 din Constitu Ńia din 1952).

52 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Puterea legislativ ă – Parlamentul

Structur ă i atribu Ńii Potrivit prevederilor primei Constitu Ńii totalitare comuniste (art. 37 i 38), reluate apoi i în celelalte dou ă legi fundamentale ale perioadei, puterea suprem ă în stat apar Ńinea parlamentului unicameral, cunoscut sub numele de Marea Adunare Na Ńional ă (M.A.N.), care era „singurul organ legislativ al Republicii Populare Române” (R.P.R.). Primul parlament comunist a rezultat în urma alegerilor din 28 martie 1948, la care au participat Frontul Democra Ńiei Populare (F.D.P.), o coali Ńie preelectoral ă, format ă din Partidul Muncitoresc Român (P.M.R.), creat la congresul de unificare a P.C.d.R. cu Partidul Social-Democrat (aripa Lothar R ădăceanu), desf ă urat în zilele de 21-23 februarie 1948 i alia Ńii acestuia (Frontul Plugarilor, Partidul Na Ńional-Popular i Uniunea Popular ă Maghiar ă), la care s-au ad ăugat Partidul Na Ńional Liberal (Petru Bejan) i Partidul łă rănesc-Democrat (dr. N. Lupu). Alegerile, ultimele din primii ani ai noului regim totalitar, la care au participat i alte partide politice, au fost câ tigate de F.D.P., cu un procent de 93,2% din voturi, căruia i- au revenit 405 mandate, celelalte dou ă partide ob Ńinând 7, respectiv, 2 mandate. M.A.N. a jucat i rolul de Constituant ă, adoptând prima Constitu Ńie a regimului totalitar, aflat în proces de edificare. Aceasta reprezenta în mare m ăsur ă o copie a Constitu Ńiei sovietice din 1936 i crea cadrul juridic general de imple- mentare a noului regim totalitar de factur ă stalinist ă. Constitu Ńia din aprilie 1948 i, apoi, celelalte dou ă ulterioare, învesteau M.A.N. cu largi atribu Ńii i competen Ńe, precum:

53 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

- alegerea i revocarea, în totalitate sau numai par Ńial, a Prezidiului M.A.N. (ulterior Consiliul de Stat), organ cu activitate permanent ă întru sesiunile forului legislativ; - formarea i revocarea Consiliului de Mini tri (Guvernului); - adoptarea i modificarea Constitu Ńiei; - stabilirea structurii Executivului, atribu Ńiilor i denumi- rilor ministerelor, desfiin Ńarea sau comasarea acestora; - adoptarea Bugetului statului; încheierea exerci Ńiilor bugetare; - fixarea impozitelor i a modului de colectare a acestora; - adoptarea hot ărârilor în chestiunile r ăzboiului i ale p ăcii; - organizarea referendumului; - reglementarea sistemului electoral; - stabilirea planurilor economice na Ńionale; - acordarea amnistiei; - reglementarea organiz ării judec ătore ti i a Procuraturii; - organizarea i func Ńionarea sfaturilor populare; - organizarea administrativ-teritorial ă a Ńă rii; - ratificarea i denun Ńarea tratatelor interna Ńionale; - alegerea i revocarea Tribunalului Suprem i a Procuro- rului general; - exercitarea controlului general al aplic ării Constitu Ńiei (constitu Ńionalit ăŃ ii legilor – n.n.); - stabilirea liniei generale a politicii externe; - proclamarea st ării de necesitate; - declararea mobiliz ării par Ńiale sau generale, precum i a st ării de r ăzboi. Aflându-se într-un regim totalitar, timp de peste patru decenii, România nu a avut o via Ńă parlamentar ă autentic ă i veritabil ă. Rolul M.A.N. era formal, întrucât aceasta se întrunea în sesiuni ordinare de cel pu Ńin dou ă ori pe an, a c ăror durat ă era doar de câteva zile, iar proiectele de lege i decretele erau

54 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT elaborate sau inspirate de conducerea de partid i de stat, f ără a fi supuse dezbaterilor parlamentare de fond i, eventual, amend ărilor. Durata mandatului M.A.N. i, implicit, a deputa Ńilor „poporului” era de 4 ani, dup ă 1965 aceasta fiind de 5 ani. Ace tia erau ale i prin vot universal, direct i secret de c ătre to Ńi cet ăŃ enii României, indiferent de sex, na Ńionalitate i religie, care aveau 18 ani împlini Ńi la data alegerilor. Limita de vârst ă pentru a putea fi ales era de 23 de ani împlini Ńi. În prima perioad ă a regimului erau lipsi Ńi de drepturi civile i politice, inclusiv de dreptul de vot, to Ńi adversarii comuni tilor, care fuseser ă condamna Ńi de organele judec ăto- re ti totalitare pentru activitate cu caracter fascist, hitlerist sau ostil Uniunii Sovietice. În lipsa pluralismului politic, aveau dreptul de a înainta candida Ńi pentru alegerile parlamentare doar partidul unic i organiza Ńiile sale ob te ti, constituite în structuri electorale de genul Frontului Democra Ńiei Populare (1948), Frontului Unit ăŃ ii Socialiste (1968) sau Frontului Democra Ńiei i Unit ăŃ ii Socialiste (1980). De regul ă, acestea ob Ńineau circa 99% din totalul voturilor exprimate i al mandatelor de deputat. Deputa Ńii valida Ńi depuneau un jur ământ de credin Ńă în fa Ńa M.A.N., introdus pentru prima dat ă de Constitu Ńia din 1938, deci tot de un regim autoritaro-totalitar, ceea ce însemna, practic, c ă li se impunea obliga Ńia de a se supune regimului existent, de i ei ar fi trebuit s ă reprezinte poporul suveran. Mai mult, deputa Ńii nu aveau voie s ă exprime alte opinii decât cele ale partidului unic de guvern ământ, ceea ce însemna c ă M.A.N. era doar un instrument sau o pârghie de realizare a politicii acestuia. Dreptul la ini Ńiativ ă legislativ ă apar Ńinea, în primul rând, guvernului i apoi deputa Ńilor, în propor Ńie de 1/5 din totalul acestora.

55 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

M.A.N. nu putea fi dizolvat ă, ci se autodizolva dup ă expirarea mandatului sau o singur ă dat ă înaintea termenului de 4 ani. Prelungirea mandatului era posibil ă doar în caz de r ăzboi sau pe timpul st ării excep Ńionale. Revizuirea Constitu Ńiei reprezenta un drept exclusiv al deputa Ńilor i se realiza prin votul a 2/3 din totalul acestora. Num ărul deputa Ńilor a oscilat de la 414, în 1948, la 465, dup ă 1965, în ultima faz ă a regimului num ărul acestora ajungând la 369. Deputa Ńii se bucurau de imunitate parlamentar ă i puteau fi re Ńinu Ńi, aresta Ńi i trimi i în judecat ă penal ă, f ără aprobarea M.A.N. sau a Consiliului de Stat, doar în situa Ńia de infrac Ńiune flagrant ă. Într-o republic ă popular ă parlamentar ă, cum a devenit România dup ă înl ăturarea monarhiei constitu Ńionale, atribu Ńiile de ef al statului erau exercitate de un organism colectiv cu activitate permanent ă, cunoscut sub numele de Prezidiu . Primul organ de acest fel a fost constituit la 30 decembrie 1947 i purta numele de Prezidiul R.P.R. Acesta a fost format din cinci persoane (C. I. Parhon, M. Sadoveanu, t. Voitec, Gh. Stere i I. Niculi) i a exercitat puterea executiv ă conferit ă efului statului, pân ă la adoptarea Constitu Ńiei din 1948, f ără s ă fi avut statutul de organ suprem al puterii de stat. Dup ă adoptarea primei Constitu Ńii comuniste, s-a creat Prezidiul M.A.N., care avea caracter de organ suprem al puterii în stat, era subordonat acesteia, avea un mandat de 4 ani, era ales cu votul a jum ătate din num ărul total al deputa Ńilor i răspundea de activitatea sa numai în fa Ńa M.A.N. Structura acestuia era urm ătoarea: - pre edinte; - 2 vicepre edin Ńi; - secretar; - 15 membri.

56 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

În atribu Ńiile Prezidiului intrau: - convocarea M.A.N. în sesiuni ordinare i extraordinare; - emiterea de decrete; - interpretarea legilor votate de M.A.N.; - stabilirea datei alegerilor pentru M.A.N.; - numirea i revocarea mini trilor, la propunerea primului-ministru; - organizarea referendumului; - anularea unor hot ărâri i dispozi Ńii ale guvernului, care erau contrare legilor; - conferirea de decora Ńii, medalii i titluri onorifice; - stabilirea gradelor militare, rangurilor diplomatice i a altor titluri speciale; - numirea i revocarea comandantului suprem al for Ńelor armate; - declararea st ării de război în cazul unei agresiuni externe; - declararea mobiliz ării par Ńiale sau generale; - exercitarea dreptului de gra Ńiere i de comutare a pedepselor; - ratificarea i denun Ńarea tratatelor interna Ńionale la care România era parte; - acreditarea i rechemarea reprezentan Ńilor diplomatici ai României; - primirea scrisorilor de acreditare i rechemare a reprezentan Ńilor diplomatici str ăini; - introducerea st ării excep Ńionale în unele localit ăŃ i sau pe întreg teritoriul României. În anul 1961, Prezidiul M.A.N. a fost desfiin Ńat i înlocuit cu un organism similar, denumit Consiliul de Stat al R.P.R. Acesta era, de asemenea, subordonat M.A.N. i p ăstra în mare parte atribu Ńiile celui dintâi. Se ad ăugau unele noi, de genul:

57 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

- numea i revoca pe conduc ătorii organelor centrale ale administra Ńiei de stat, al Ńii decât membrii Consiliului de Mini tri; - acorda gradele de general, amiral i mare al; - autoriza purtarea decora Ńiilor conferite de alte state unor cet ăŃ eni români; - acorda cet ăŃ enia român ă, aproba renun Ńarea sau retragerea cet ăŃ eniei române; - acorda dreptul de azil; - reprezenta România, prin pre edintele s ău, în rela Ńiile interna Ńionale; - numea i revoca pe pre edintele i pe membrii Tribunalului Suprem i Procurorul general, controla activitatea acestora. Aceste atribu Ńii au fost reduse foarte mult, dup ă modificarea Constitu Ńiei, prin Legea nr. 1 din 1974 i instituirea func Ńiei de „pre edinte al Republicii Socialiste România”. Acestuia i-au fost transferate majoritatea atribu Ńiilor Consiliului de Stat. În noile condi Ńii, rolul Consiliului de Stat a fost diminuat foarte mult, prerogativele sale fiind restrânse doar la: - stabilirea datei alegerilor; - organizarea i desf ă urarea referendumului; - organizarea ministerelor i a celorlalte organe centrale de stat; - ratificarea i denun Ńarea tratatelor interna Ńionale la care România era parte, altele decât cele ratificate de M.A.N; - stabilirea gradelor militare; - instituirea decora Ńiilor i a titlurilor onorifice. Pre edin Ńii Prezidiului (Consiliului de Stat) M. A. N.: - Dr. Constantin I. Parhon (13 aprilie 1948 – 12 iunie 1952); - Dr. Petru Groza (12 iunie 1952 – 07 ianuarie 1958); - Ion Gheorghe Maurer (11 ianuarie 1958 – 21 martie 1961);

58 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

- Gheorghe Gheorghiu-Dej (21 martie 1961 – 19 martie 1965); - Chivu Stoica (24 martie 1965 – 9 decembrie 1967); - Nicolae Ceau escu (9 decembrie 1967 – 28 martie 1974).

Puterea executiv ă – Consiliul de Mini tri

În perioada regimului totalitar comunist s-a renun Ńat la principiul separa Ńiei puterilor în stat, ceea ce a f ăcut ca atribu Ńiile acestora s ă nu fie clar delimitate. Astfel, multe dintre atribu Ńiile Consiliului de Mini tri (Guvernului) erau exercitate de institu Ńia puterii legislative, respectiv de Prezidiul M.A.N. sau Consiliul de Stat. În 1974, odat ă cu instituirea func Ńiei de pre edinte, majoritatea atribu Ńiilor Consiliului de Stat au fost transferate efului statului. Cu alte cuvinte, puterea executiv ă era împ ărŃit ă între pre edintele Ńă rii i Guvern, primul având rolul principal, întrucât cumula i alte pârghii importante în stat, cum erau cele de secretar general al partidului unic de guvern ământ, comandant suprem al for Ńelor armate i pre edinte al Consiliului Ap ărării. Privind lucrurile din aceast ă perspectiv ă, rezult ă c ă Guvernul, ca i Parlamentul, era doar un instrument în mâna politicului, învestit îndeosebi cu atribu Ńii tehnice, menit s ă pun ă în practic ă politica partidului unic.

Atribu Ńiile pre edintelui Legea nr. 1/1974 modifica Constitu Ńia din 1965 i consacra institu Ńia preziden Ńial ă în Titlul III acesteia, conferindu-i statutul de „organ suprem al puterii de stat”, al ături de M.A.N. Pre edintele era „ eful statului” i reprezenta „puterea de stat în rela Ńiile interne i interna Ńionale ale Ńă rii”, de i era ales

59 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

de M.A.N., nu direct de c ătre popor, în fa Ńa c ăreia depunea un jur ământ. Principalele atribu Ńii ale acestuia erau urm ătoarele: - prezida Consiliul de Stat i edin Ńele Consiliului de Mini tri, când era necesar; Palatul Cotroceni vechi - stabilea m ăsurile ce priveau interesele supreme ale Ńă rii, care urmau s ă fac ă obiectul referendumului, organizat de M.A.N.; - numea i revoca, la propunerea primului-ministru, vice-mini trii, mini trii i pre edin Ńii altor organe ale administra Ńiei centrale de stat, care f ăceau sau nu parte din Consiliul de Mini tri; - numea i revoca pe pre edinte i membrii Tribunalului Suprem, pe procurorul general; - acorda gradele de general, amiral i mare al; - conferea decora Ńii i titluri onorifice; - autoriza purtarea decora Ńiilor conferite de alte state unor cet ăŃ eni români; - acorda gra Ńierea; - acorda cet ăŃ enia, aproba renun Ńarea sau retragerea cet ă- Ńeniei române; - acorda dreptul de azil; - stabilea rangul misiunilor diplomatice, acredita i rechema reprezentan Ńii diplomatici ai României. - primea scrisorile de acreditare i de rechemare ale reprezentan Ńilor diplomatici str ăini; - încheia tratate interna Ńionale în numele României; - proclama, în caz de urgen Ńă , starea de necesitate; - emitea decrete preziden Ńiale i decizii.

60 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Consiliul de Mini tri – Guvernul Potrivit Constitu Ńiei din 1965, Consiliul de Mini tri era „organul suprem al administra Ńiei de stat”, care organiza gestiunea general ă a activit ăŃ ii executive. În concep Ńia legiuitorului (partidului unic prin M.A.N. – n.n.), acesta nu intra în categoria puterilor în stat, având doar o func Ńie tehnic ă, de execu Ńie. Prin Legea nr. 1/1957, privind organizarea Consiliului de Mini tri, ale c ărei prevederi au fost reluate în Constitu Ńia din 1965, Guvernul avea urm ătoarea structur ă: - pre edinte; - vicepre edin Ńi, dintre care unul sau mai mul Ńi puteau fi numi Ńi prim-vicepre edin Ńi; - mini tri; - conduc ători ai unor organe centrale ale administra Ńiei de stat (pre edintele Comitetului de Stat al Planific ării, pre edintele Comisiei Controlului de Stat i al Ńii). Guvernul î i desf ă ura activitatea conform „principiului conducerii colective” i avea urm ătoarele atribu Ńii: - emiterea de hot ărâri i dispozi Ńii vizând aplicarea legilor i controlul execu Ńiei acestora; - elaborarea proiectului planului de stat i al bugetului de stat; controlul realiz ării acestora; - întocmirea contului general de încheiere a execu Ńiei bugetare; - înfiin Ńarea de întreprinderi, organiza Ńii economice i institu Ńii de stat; - exercitarea conducerii generale în domeniul rela Ńiilor cu alte state; - conducerea, îndrumarea i controlul activit ăŃ ii comite- telor executive ale tuturor sfaturilor/consiliilor populare. În perioada regimului totalitar comunist (1948-1989), România a avut 7 guverne.

61 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Dup ă alegerile din 28 martie 1948, s-a format un nou guvern, condus de Dr. Petru Groza, care a fost învestit la 13 aprilie acela i an. Secretarul general al C.C. al P.M.R., Gh. Gheorghiu-Dej a devenit prim-vicepre edinte al Consiliului de Mini tri, func Ńie nou înfiin Ńat ă. Acesta a fost urmat de guvernele: - Gheorghe Gheorghiu-Dej (2 iunie 1952 – 3 octombrie 1955); - Chivu Stoica (3 octombrie 1955 – 21 martie 1961); - Ion Gheorghe Maurer (21 martie 1961 – 28 martie 1974); - Manea M ănescu (28 martie 1974 – 30 martie 1979); - Ilie Verde Ń (30 martie 1979 – 21 mai 1982); - Constantin D ăsc ălescu (21 mai 1982 – 22 decembrie 1989). Toate cele 7 guverne au suferit una sau mai multe remanieri, de-a lungul existenŃei lor. Cel mai longeviv dintre acestea a fost Guvernul Maurer, care a condus România timp de 13 ani, urmat de Cabinetul D ăsc ălescu, cu 7 ani. Formarea doar a apte guverne într-o perioad ă de peste 40 de ani, dintre care dou ă au guvernat timp de dou ăzeci de ani, semnific ă marea stabilitate politic ă a regimului, care, ce-i drept, este specific ă mai ales sistemelor totalitare.

Puterea judec ătoreasc ă – Justi Ńia

Organizarea institu Ńiei judec ătore ti a cunoscut mai multe etape în evolu Ńia ei, fiind legat ă de modific ările cadrului juridic general (adoptarea celor trei legi fundamentale – n.n.), precum i de parcursul edific ării i Palatul Justi Ńiei, în perioada consolid ării regimului tota- comunismului

62 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT litar comunist. Trebuie f ăcut ă o precizare foarte important ă legat ă de independen Ńa justi Ńiei i anume c ă aceasta, ca i celelalte institu Ńii ale puterii, era un instrument în mâna politicului, a partidului unic i nu servea decât interesele acestuia. Dup ă preluarea întregii puteri, comuni tii au emis mai multe acte normative privind reglementarea puterii judec ăto- re ti. Astfel, prin Decretul nr. 341 din 5 decembrie 1947, au fost introdu i asesorii populari la toate instan Ńele, iar în materie civil ă numai la judec ătoriile rurale. Participarea acestora în materie civil ă a fost extins ă i la celelalte instanŃe, prin Decretul nr. 375 din 11 decembrie 1948. De asemenea, prin Decretele nr. 1 i 2 din 22 aprilie 1948, a fost înlocuit ă Î.C.C.J. cu Curtea Suprem ă i a fost organizat Parchetul. Decretul nr. 132 din 2 aprilie 1949 stabilea urm ătoarea structur ă a puterii judec ătore ti: - Judec ătorii populare; - Tribunale; - Cur Ńi de Apel; - Curtea Suprem ă. În categoria instan Ńe speciale intrau:. - Instan Ńe militare; - Tribunale speciale feroviare (Decretul nr. 292/1949; - Tribunale maritime i fluviale (Decretul nr. 40/1950). Prima organizare complet ă i substan Ńial ă, diferit ă de sistemele anterioare, a fost realizat ă prin Legile nr. 5 i 6 din 1952 privind organizarea institu Ńiei judec ătore ti, înfiin Ńarea i organizarea procuraturii. Organizarea era dup ă modelul sovietic, care pleca de la ideea c ă nu exista o separa Ńie a puterilor în stat, ci doar o diviziune a organiz ării statului dup ă atribu Ńiile pe care institu Ńiile respective le îndeplinesc.

63 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Conform celor dou ă legi, puterea judec ătoreasc ă avea urm ătoarea structur ă: - Tribunale populare, câte unul în fiecare raion (177 de raioane – n.n.), care constituiau primele instanŃe de judecat ă i constituiau veriga de baz ă a sistemului judec ătoresc; - Tribunale regionale, câte unul în re edin Ńele acestora (ini Ńial 28, apoi 17 – n.n.); - Tribunale militare de mari unit ăŃ i de regiuni militare civil - Tribunalul Suprem, cu 3 colegii penal militar judec ătorii fiind ale i de Marea Adunare Na Ńional ă (M.A.N.) pentru un mandat de 5 ani. În 1968 a fost adoptat ă o nou ă Lege de organizare judec ătoreasc ă, nr. 58, adaptat ă la noua organizare administrativ-teritorial ă a României. Ca i cele din 1952, noua lege reflecta politizarea excesiv ă a puterii judec ătore ti. Potrivit acesteia, a rezultat o nou ă structur ă: - Judec ătorii - Tribunale jude Ńene - Tribunale militare de mari unit ăŃ i teritoriale - Tribunalul Suprem Legea nu aducea nout ăŃ i semnificative în structura i componen Ńa acestor instan Ńe în raport cu cele anterioare. Judec ătoriile luau locul tribunalelor populare, iar tribunalele jude Ńene continuau activitatea fostelor tribunale regionale. Se stabilea o anumit ă dependen Ńă de organele puterii i ale administra Ńiei, prin reglementarea alegerii i revoc ării judec ătoriilor de c ătre consiliile populare jude Ńene i la propunerea Ministerului Justi Ńiei.

64 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

În practic ă, aceast ă dependen Ńă a avut mai mult un caracter formal, judec ătorii bucurându-se de o cvasi(semi) inamovibilitate. Astfel, conform art. 61 alin. 2 din lege, ace tia nu puteau fi revoca Ńi din func Ńie decât pentru abateri grave i la propunerea Ministerului Justi Ńiei. Primul pre edinte, pre edin Ńii i membrii Cur Ńii Supreme erau numi Ńi de Prezidiul M.A.N., la propunerea guvernului. Rolul Parchetului era de a pedepsi „crimele împotriva ordinii i libert ăŃ ii democratice, a intereselor economice, a independen Ńei na Ńionale i a suveranit ăŃ ii statului român”. Judec ătorii Tribunalului Suprem i procurorul general erau ale i de M.A.N. pe un termen de 5 ani i r ăspundeau în fa Ńa acesteia, a Prezidiului (Consiliului de Stat) între sesiuni, precum i în fa Ńa Consiliului de Mini tri. Sarcina acestor tribunale, indiferent de nivel, era de a ap ăra „regimul de democra Ńie popular ă i cuceririle poporului muncitor, precum i de a asigura legalitatea popular ă, proprietatea ob teasc ă i drepturile cet ăŃ enilor (art. 65)”. Procedura judiciar ă se desf ă ura în limba român ă, minorit ăŃ ile na Ńionale având posibilitatea de a folosi limba maternă în regiunile i raioanele locuite de acestea. Puterea judec ătoreasc ă a mai suferit unele modific ări prin Constitu Ńia din 1965, ce prevedea înfiin Ńarea tribunalelor militare printr-o lege special ă (art. 94) i stabilea ca obiectiv principal al tribunalelor ap ărarea orânduirii socialiste i a drepturilor persoanelor (art. 95). De asemenea, aceasta limita mandatul procurorului general la 4 ani, pe durata legislaturii M.A.N., în fa Ńa c ăreia r ăspundea de activitatea procuraturii.

65 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Particularit ăŃ ile regimului totalitar comunist

Regimul totalitar comunist nu a fost o op Ńiune liber asumat ă de poporul român, ci a fost impus din exterior, de c ătre Moscova, prin intermediul Partidului Comunist din România (P.C.d.R.), sprijinit de armata ro ie de ocupa Ńie. Acesta a avut tr ăsăturile unui sistem totalitar de guvernare de tip marxist-leninist, c ăruia i s-a imprimat o form ă constitu Ńional ă, în conformitate cu condi Ńiile istorice i realit ă- Ńile politice specifice etapelor de evolu Ńie a statului român. Aceste tr ăsături au fost urm ătoarele: - înlocuirea principiului separa Ńiei puterilor în stat cu cel a unicit ăŃ ii i deplin ătăŃ ii puterii; - introducerea monopolului partidului unic în locul pluralismului politic; - subordonarea întregului aparat de stat partidului unic; - concentrarea puterii de decizie în mâinile unui grup restrâns, ceea ce echivala cu dictatura proletariatului; - subordonarea puterii judec ătore ti celei politice; - restrângerea unor drepturi i libert ăŃ i cet ăŃ ene ti, concomitent cu înc ălcarea grav ă a acestora; - extinderea luptei de clas ă la to Ńi oponen Ńii partidului unic; - impunerea intereselor unui grup politic minoritar asupra intereselor întregii societ ăŃ i; - controlul i interven Ńia statului asupra întregii vie Ńi economice, social-politice i culturale i cre terea caracterului represiv al acestuia, mai ales în primele etape de impunere a regimului totalitar; - construc Ńia unui nou tip de democra Ńie, „democra Ńia popular ă”, catalogat în mod eronat ca fiind superior celei parlamentare.

66 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Caracteristicile respective au fost o constant ă a întregului regim comunist totalitar, îns ă nu toate au fost reflectate de c ătre cele 3 constitu Ńii din perioada respectiv ă. Astfel, dictatura proletariatului, caracterul represiv al statului, lichidarea, inclusiv fizic ă, a adversarilor politici sunt întâlnite în prevederile primelor 2 constitu Ńii. Ceea ce a unit cele trei acte fundamentale comuniste au fost tr ăsăturile privind monopolul partidului unic, lichidarea oric ărei opozi Ńii politice, caracterul formal al drepturilor i libert ăŃ ilor cet ăŃ ene ti, impunerea unei ideologii, având la baz ă concentrarea puterii în mâinile unui grup politic minoritar i exercitarea ei în mod discre Ńionar. Instrumentele pe care le-a folosit acesta, principiile i me- todele de guvernare au avut amprenta condi Ńiilor i realit ăŃ ilor social-istorice concrete din România.

67 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

1.6. REVENIREA LA REGIMUL DEMOCRA łIEI PARLAMENTARE (1990 - 2011)

Cadrul juridic general al regimului - Decretul Consiliului Frontului Salv ării Na Ńionale (C.F.S.N.) nr. 8/31 decembrie 1989; - Legea electoral ă din 14 martie 1990; - Legea Consiliului Provizoriu de Uniune Na Ńional ă (C.P.U.N.) din 18 martie 1990; - Constitu Ńia din 8 decembrie 1991; - Legea nr. 22/1992, republicat ă cu nr. 304/2004 privind organizarea judec ătoreasc ă.

Dup ă r ăsturnarea regimului totalitar comunist, în urma revoltei maselor populare din decembrie 1989, România a parcurs, timp de doi ani, o perioad ă de tranzi Ńie politic ă spre revenirea la democra Ńia parlamentar ă contemporan ă. Constitu Ńia din 1991 a pus cap ăt „provizoratului politic”, stabilind cadrul juridic general de construc Ńie a noilor institu Ńii democratice ale puterii în stat, definite ca „autorit ăŃ i publice”.

Principii constitu Ńionale generale - pluripartitismul sau pluralismul politic; - separa Ńia puterilor în stat; - forma de guvern ământ republica; - garantarea drepturilor i libert ăŃ ilor cet ăŃ ene ti; - inviolabilitatea i garantarea dreptului de proprietate.

68 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Puterea legislativ ă – Parlamentul

Structur ă i atribu Ńii Potrivit noii Constitu Ńii „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului i unica autoritate legiuitoare a Ńă rii” (art. 58). Constitu Ńia a restabilit sistemul bicameral din perioada interbelic ă, f ără îns ă ca Senatul s ă-i mai p ăstreze statutul de camer ă superioar ă. Cu alte cuvinte, cele dou ă camere, Senatul i Camera Deputa Ńilor, au atribu Ńii egale, fiind în realitate dou ă organisme paralele ale Parlamentul României (Senatul i Camera Deputa Ńilor), în 2010 Parlamentului. De asemenea, a disp ă- rut i categoria senatorilor de drept, to Ńi parlamentarii fiind ale i prin vot universal, direct, egal, secret i liber exprimat de către cet ăŃ enii români în vârst ă de 18 ani împlini Ńi la data alegerilor, f ără nicio restric Ńie. Sunt eligibili pentru Camera Deputa Ńilor to Ńi cet ăŃ enii români cu domiciliul în Ńar ă, care au vârsta minim ă de 21 de ani, iar pentru Senat cei care au împlinit 30 de ani. Au interdic Ńii debilii mintali i persoanele care au comis abuzuri în func Ńii politice, juridice, administrative etc. Ini Ńial, Legea electoral ă a stabilit sistemul de repartizare propor Ńional ă a mandatelor rezultate în urma vot ării. Ulterior, legea a fost modificat ă i, din 2008, s-a adoptat sistemul uninominal, pe baz ă de liste. Candida Ńii sunt propu i de partidele i forma Ńiunile politice constituite potrivit legii. Se pot prezenta, îns ă, i candidaturi independente sau liste de

69 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) candida Ńi independen Ńi. Parlamentarii sunt ale i pe circumscrip- Ńii/ colegii electorale, fiecare jude Ń i municipiul Bucure ti formând câte o circumscrip Ńie. Num ărul deputa Ńilor a fost stabilit prin lege la 328, iar al senatorilor la 143. Durata mandatului deputa Ńilor i senatorilor este de 4 ani, cu posibilitatea de a fi prelungit, prin lege organic ă, numai în caz de r ăzboi sau de catastrof ă (art. 60). Organizarea i func Ńionarea celor dou ă camere sunt reglementate prin regulamente proprii. Acestea î i desf ă oar ă activitatea în edin Ńe separate i în edin Ńe comune, întrunindu-se în dou ă sesiuni ordinare pe an: februarie-iunie i septembrie-decembrie. De asemenea, pot fi convocate i în sesiuni extraordinare la cererea pre edintelui României, a unuia dintre Birourile permanente, precum i a unei treimi din num ărul deputa Ńilor i al senatorilor. Cele dou ă camere sunt conduse de Birouri permanente, formate dintr-un pre edinte, vicepre edin Ńi i mai mul Ńi membri. Pre edintele este ales pe durata întregului mandat, în timp ce vicepre edin Ńii i membrii acestora la începutul fiec ărei sesiuni. Parlamentul adopt ă legi constitu Ńionale, legi organice, legi ordinare, hot ărâri i mo Ńiuni (simple i de cenzur ă) cu votul majorit ăŃ ii membrilor lui. Ini Ńiativa legislativ ă este exercitat ă de Guvern, deputa Ńi, senatori, precum i de cel pu Ńin 250.000 de cet ăŃ eni cu drept de vot. Pentru adoptarea proiectelor de lege aflate în disputa celor dou ă camere exist ă o procedur ă de mediere, care este îndeplinit ă de o comisie paritar ă. În situa Ńia în care în comisia de mediere nu se ajunge la un acord, textul în divergen Ńă este supus dezbaterii i adopt ării definitive în edin Ńă comun ă a celor dou ă camere.

70 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Orice proiect de lege este avizat de Consiliul Legislativ, organ consultativ, de specialitate, al Parlamentului, prin care se urm ăre te sintetizarea, unificarea i coordonarea întregii legisla Ńii (art. 79). Legile adoptate sunt trimise pre edintelui pentru promulgare, acesta având obliga Ńia s ă îndeplineasc ă procedura respectiv ă în cel mult 20 de zile de la primire. eful statului poate cere Parlamentului o singur ă dat ă reexaminarea legii sau verifi- carea constitu Ńionalit ăŃ ii (de Palatul Regal, ast ăzi Muzeul către Curtea Constitu Ńional ă Na Ńional de Art ă a României – n.n.) textului acesteia. În acest caz, promulgarea este f ăcut ă în cel mult 10 zile de la reprimirea legii sau a confirm ării constitu Ńionalit ăŃ ii. Atât deputa Ńii, cât i senatorii beneficiaz ă de imunitate parlamentar ă pentru opiniile politice exprimate. Imunitatea nu este absolut ă, aceasta putând fi ridicat ă în urma încuviin Ńă rii măsurilor juridice de c ătre camera din care face parte parla- mentarul. Este interzis ă re Ńinerea, arestarea, perchezi Ńionarea sau trimiterea în judecat ă a parlamentarilor f ără aprobarea uneia dintre cele dou ă camere. Constitu Ńia prevede incompatibilitatea între mandatul de parlamentar i exercitarea unei func Ńii publice, cu excep Ńia celei de membru al guvernului i de rector al unei institu Ńii universitare. Raporturile dintre Parlament i pre edintele României se rezum ă la chestiuni privind: promulgarea alegerilor, adresarea unor mesaje în probleme politice vitale ale na Ńiunii, organizarea referendumului, ratificarea unor tratate interna Ńionale

71 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

încheiate de eful statului, instituirea st ării de asediu sau de urgen Ńă , declararea mobiliz ării par Ńiale sau generale, suspendarea din func Ńie a efului statului, precum i dizolvarea Legislativului în condi Ńiile respingerii a cel pu Ńin dou ă solicit ări de învestitur ă a Guvernului (art. 89). În ceea ce prive te raporturile Parlamentului cu Guvernul, Constitu Ńia prevede controlul parlamentar al activit ăŃ ii acestuia, Executivul având obligaŃia s ă r ăspund ă in integrum i fiecare dintre membrii s ăi la întreb ările i interpel ările parlamentarilor. Esen Ńa raporturilor dintre cele dou ă puteri o reprezint ă, îns ă, votul (mandatul) de încredere acordat Guvernului, singurul în baza c ăruia poate func Ńiona acesta în mod normal. Cele dou ă camere pot retrage încrederea acordat ă Guvernului prin adoptarea unei mo Ńiuni de cenzur ă, cu votul majorit ăŃ ii parlamentarilor. Exist ă, de asemenea, i posibilitatea angaj ării r ăspunderii politice a Guvernului, în fa Ńa camerelor reunite în edin Ńă comun ă, asupra unui program, a unei declara Ńii de politic ă general ă sau a unui proiect de lege, care modific ă sau completeaz ă programul de guvernare de la învestire (art. 113). În anumite condi Ńii, Guvernul are i o func Ńie legislativ ă. Aceasta poate fi îndeplinit ă numai printr-o lege special ă a Parlamentului de abilitare a Executivului pentru a emite, îndeosebi pe perioada vacan Ńei parlamentare, a unor ordonan Ńe doar în domenii care fac obiectul legilor ordinare. În alt ă ordine de idei, Parlamentul are i atribu Ńii privind revizuirea Constitu Ńiei, aceast ă procedur ă putând fi ini Ńiat ă de cel pu Ńin o p ătrime din num ărul deputa Ńilor sau al senatorilor (art. 147).

72 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Puterea executiv ă – Guvernul

Potrivit Constitu Ńiei puterea executiv ă este exercitat ă de dou ă dintre „autorit ăŃ ile publice”, respectiv de c ătre Guvern i pre edintele României. Guvernul asigur ă realizarea politicii interne i externe a Ńă rii i asigur ă conducerea general ă a administra Ńiei publice (art. 101). Actele guvernului, hot ărâri i ordonan Ńe, sunt semnate de primul ministru i contrasemnate de mini tri, care au obliga Ńia urm ăririi aplic ării prevederilor lor. Acestea sunt publicate în „Monitorul Oficial”, cu excep Ńia celor cu caracter militar, care sunt transmise direct institu Ńiilor interesate. Guvernul r ăspunde, politic, doar în fa Ńa Parlamen- tului pentru activitatea sa, iar fiecare membru al acestuia solidar cu ceilal Ńi membri ai Executivului. Guvernul României, dup ă 1989 Anumite atribu Ńii ale institu Ńiei puterii executive revin pre edintelui României. În primul rând, acesta joac ă un rol important în formarea i remanierea Guvernului. Astfel, pre edintele desemneaz ă un candidat la func Ńia de prim-ministru din rândul coali Ńiei majoritare i nume te Guvernul dup ă ce acesta prime te votul de încredere din partea Parlamentului. Primul ministru i membrii Executivului depun jur ământ individual în fa Ńa pre edintelui. În al doilea rând, pre edintele are atribu Ńii importante în domeniile politicii externe i al ap ărării: încheie tratate interna Ńionale, negociate de Guvern; asigur ă leg ăturile diplomatice

73 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) ale României cu alte state; în calitate de comandant al for Ńelor armate i pre edinte al Consiliului Suprem de Ap ărare a łă rii (C.S.A.T.) este r ăspunz ător de ap ărarea Ńă rii i de asigurarea măsurilor vizând garantarea independen Ńei, integrit ăŃ ii i unit ăŃ ii teritoriale a României. În plus, eful statului vegheaz ă la respectarea Constitu Ńiei i la buna func Ńionare a autorit ăŃ ilor publice, executând func Ńia de mediere între puterile statului, precum i între stat i societate (art. 80, alin. 2).

În ceea ce prive te alegerea pre edintelui, Constitu Ńia prevede (art. 81) c ă acesta este ales prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat, în dou ă tururi de scrutin, i poate îndeplini func Ńia de înalt ă r ăspundere pentru cel mult dou ă mandate conse- cutive sau nu. Pre edintele ales depune jur ământul în fa Ńa camerelor Parlamen- Palatul Cotroceni, re edin Ńa Pre edintelui României tului, reunite în edin Ńă comun ă. Mandatul pre edintelui a fost, ini Ńial, de 4 ani, ulterior, în urma revizuirii Constitu Ńiei, prin referendumul din 2003, acesta fiind extins la 5 ani. Acesta se bucur ă de imunitate, îns ă exist ă dou ă situa Ńii prev ăzute de Constitu Ńie când poate fi demis: - în cazul punerii sub acuzare pentru înalt ă tr ădare, fiind necesar votul a dou ă treimi din num ărul deputa Ńilor i al senatorilor;

74 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

- în situa Ńia comiterii unor fapte grave prin care încalc ă Constitu Ńia, procedura cunoscând dou ă etape, respectiv, suspendarea cu votul majorit ăŃ ii parlamentarilor, iar, apoi, organizarea, în cel mult 30 de zile, a unui referendum vizând aprobarea sau nu a demiterii. În istoria post-decembrist ă a României, singurul pre e- dinte care s-a aflat, pân ă în prezent, în situa Ńia demiterii pentru înc ălcarea Constitu Ńiei a fost Traian B ăsescu, în primul s ău mandat (2004-2008). Acesta a fost salvat de votul exprimat la referendumul din 2007, în cadrul c ăruia aleg ătorii s-au pronun- Ńat împotriva demiterii efului statului.

Puterea judec ătoreasc ă – autoritatea judec ătoreasc ă

În Constitu Ńia actual ă nu este folosit termenul de „putere judec ătoreasc ă”, ci sintagma de „autoritate judec ătoreasc ă”. În schimb, Legea nr. 22/1992 (art. 1) precizeaz ă c ă „Puterea judec ătoreasc ă este separat ă de celelalte puteri ale statului...”. Inconsecven Ńa în ter- meni a rezultat din faptul c ă în Constitu Ńia din 1991 nu s-a introdus sintagma „separa Ńia puterilor în stat”, acest lucru producându-se abia în 2003, prin revizuirea textului Legii fundamentale (art. 1, alin. 4), unde s-a stipulat expres principiul separa Ńiei puterilor în Ministerul Justi Ńiei, dup ă 1989 stat. Cu toate acestea, la revizuire, legiuitorul a omis s ă coreleze modificarea f ăcut ă cu titulatura Capitolului IV din

75 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Constitu Ńie, care a r ămas, în continuare, cu denumirea de „Autoritatea judec ătoreasc ă”. Principiile organiz ării i func Ńion ării puterii judec ăto- re ti: - egalitatea în fa Ńa justi Ńiei; - accesul liber la justi Ńie; - independen Ńa judec ătorilor; - colegialitatea instan Ńelor de judecat ă; - publicitatea i oralitatea activit ăŃ ii de judecat ă; - regula triplului grad de jurisdic Ńie; - interzicerea înfiin Ńă rii de instan Ńe extraordinare. Potrivit Constitu Ńiei i legii proprii de organizare, puterea judec ătoreasc ă are trei componente: 1. Instan Ńele judec ătore ti: - judec ătorii; - tribunale; - cur Ńi de apel; - instan Ńe militare. Judec ătoriile func Ńioneaz ă în fiecare jude Ń i în municipiul Bucure ti. Num ărul acestora variaz ă între 3 i 5 la nivel de jude Ń, cu excep Ńia Bucure tiului, unde sunt 6, una pentru fiecare sector, i a jude Ńului Ilfov, unde func Ńioneaz ă 2. Tribunalele sunt câte unul în fiecare localitate de re edin Ńă a jude Ńului i în municipiul Bucure ti. Sub jurisdic Ńia tribunalelor intr ă toate judec ătoriile de jude Ń i din municipiul Bucure ti. De regul ă, tribunalele au sec Ńii penale i civile i func Ńioneaz ă fie ca prim ă instan Ńă , fie ca instan Ńe de apel sau instan Ńe de recurs. La unele tribunale, stabilite de Ministerul Justi Ńiei, exist ă sec Ńii maritime i fluviale, comerciale i de contencios administrativ. Cur Ńile de apel , ca i tribunalele, au sediul în localitatea de re edin Ńă a fiec ărui jude Ń i a municipiului Bucure ti, în circumscrip Ńiile lor intrând mai multe tribunale. Acestea judecă

76 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

în prim ă instan Ńă cauzele stabilite de lege, precum i apelurile i recursurile declarate împotriva hot ărârilor tribunalelor. Acestea au mai multe sec Ńii ca i tribunalele. Instan Ńele militare au statut de unitate militar ă. Acestea sunt: tribunalele militare din Bucure ti, Cluj-Napoca, Ia i i Timi oara; Curtea Militar ă de Apel Bucure ti. În prezent, în România, func Ńioneaz ă 179 de judec ătorii, 41 de tribunale i 15 Cur Ńi de Apel. De asemenea, exist ă o singur ă Înalt ă Curte de Casa Ńie si Justi Ńie (Î.C.C.J.), cu sediul în Bucure ti. Aceasta este format ă din: pre edinte, vicepre edinte, 5 pre edin Ńi de sec Ńii i cel mult 80 de judec ători. Ca structur ă, Î.C.C.J. cuprinde 5 sec Ńii: civil ă, penal ă, comercial ă, contencios administrativ i militar ă. Jude- cătorii acesteia sunt numi Ńi prin decret al efului statului, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii (C.S.M.). Atribu Ńiile Î.C.C.J. sunt urm ătoarele: - de prim ă instan Ńă ; - de control judiciar; - de instan Ńă de casa Ńie (interpretarea i aplicarea unitar ă a legii de c ătre celelalte instan Ńe judec ătore ti); - de sesizare a Cur Ńii Constitu Ńionale (privind controlul constitu Ńionalit ăŃ ii legilor – n.n.); - de sesizare a ministrului justi Ńiei (în cazurile în care se impune îmbun ătăŃ irea legisla Ńiei – n.n.). 2. Ministerul Public Acesta constituie un corp executiv al procurorilor, care reprezint ă interesele generale ale societ ăŃ ii i ap ără ordinea de drept, drepturile i libert ăŃ ile cet ăŃ enilor. Îi exercit ă atribuŃiile prin parchetele de pe lâng ă instan Ńele de judecat ă. La baza organiz ării i func Ńion ării Ministerului Public stau principiile legalit ăŃ ii, impar Ńialit ăŃ ii i controlului ierarhic,

77 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) sub autoritatea ministrului justi Ńiei (art. 132, al. 1 al Constitu Ńiei). De i este definit de Constitu Ńie ca o component ă a autori- tăŃ ii (puterii) judec ătore ti, Ministerul Public apar Ńine de fapt puterii executive. În acest sens, speciali tii în materie aduc urm ătoarele argumente: - procurorii nu desf ă oar ă activit ăŃ i propriu-zise de justi Ńie, întrucât nu fac parte din completele de judecată; - justi Ńia se realizeaz ă prin Î.C.C.J. i celelalte instan Ńe judec ătore ti din rândul c ărora Ministerul Public nu face parte; - îi exercit ă atribu Ńiile sub autoritatea Ministrului Justi Ńiei, care este parte a puterii executive (art. 131-132 din Constitu Ńie); - Ministerul Justi Ńiei controleaz ă activitatea tuturor procurorilor i, deci, ace tia nu au asigurat ă independen Ńa; - procurorii se bucur ă doar de stabilitate în func Ńie, în timp ce judec ătorii de inamovibilitate. 3. Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.) C.S.M. a fost reînfiin Ńat prin Constitu Ńia din 1991. În actuala organizare i func Ńionare, C.S.M. este un organ interpus între puterea executiv ă i puterea judec ătoreasc ă. Acesta este format din 19 membrii, dup ă cum urmeaz ă: - 14 ale i în adun ările generale ale magistra Ńilor i valida Ńi de Senat, 9 de c ătre sec Ńia pentru judec ători i 5 de către sec Ńia pentru procurori. - 2 reprezentan Ńi ai societ ăŃ ii civile, speciali ti în drept, cu o înalt ă reputa Ńie profesional ă i moral ă, ale i de Senat i care particip ă numai la lucr ările în plen. - ministrul justi Ńiei, pre edintele Î.C.C.J. i procurorul general. C.S.M. este condus de un pre edinte, ales din cadrul magistra Ńilor precum un mandat de un an, care nu poate fi reînnoit. Mandatul membrilor C.S.M. este de 6 ani. Hot ărârile

78 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT acestuia se iau prin vot secret, acestea fiind definitive i irevocabile. C.S.M. îndepline te i rolul de instan Ńă de judecat ă, prin cele dou ă sec Ńii ale sale în domeniul r ăspunderii disciplinare a judec ătorilor i procurorilor. Pre edintele României prezideaz ă lucr ările C.S.M. la care particip ă. Senatul are doar drept de validare a celor 14 membri ale i de adun ările generale ale magistra Ńilor, neputând modifica lista propus ă, ceea ce elimin ă imixtiunile politice în desemnarea acestora. Atribu Ńiile C.S.M.: - propune pre edintelui României numirea în func Ńie a judec ătorilor i procurorilor, exceptându-i pe stagiari; - îndepline te rolul de instan Ńă de judecat ă în domeniul jurisdic Ńiei disciplinare a judec ătorilor i procurorilor; - hot ărârile C.S.M. în materie disciplinar ă pot fi atacate în Î.C.C.J. (art. 134 al. 3 din Constitu Ńie); - îndepline te i alte atribu Ńii stabilite de legea sa de organizare, în realizarea rolului de garant al independen Ńei justi Ńiei. Includerea C.S.M. în autoritatea (puterea) judec ătoreasc ă nu este justificat ă. Modul de constituire, organizarea i func Ńio- narea, precum i atribu Ńiile C.S.M. arat ă c ă acesta, ca i Minis- terul Public, are o dubl ă natur ă: executiv ă i judec ătoreasc ă. Dup ă prezentarea celor de mai sus, se pune întrebarea fireasc ă: este puterea judec ătoreasc ă din România cu adev ărat independent ă de orice imixtiune a politicului? Din punct de vedere legal i institu Ńional, s-au creat condi Ńii importante pentru garantarea independen Ńei justi Ńiei, cum ar fi: - consacrarea principiului inamovibilit ăŃ ii; - interdic Ńia pentru judec ători de a face politic ă;

79 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

- regimul incompatibilit ăŃ ilor magistra Ńilor; - imposibilitatea revizuirii Constitu Ńiei în privin Ńa independen Ńei justi Ńiei; - numirea judec ătorilor, inclusiv a celor de la Î.C.C.J., pe o perioad ă nedeterminat ă, moment din care ei devin inamo- vibili. Cu toate acestea, exist ă unele reglement ări legale care afecteaz ă independen Ńa justi Ńiei i permit exercitarea influen Ńei politicului asupra acesteia: - calitatea de membru de drept a ministrului justi Ńiei în C.S.M.; - dreptul ministrului justi Ńiei, om politic i membru al Guvernului, de a face recomand ări C.S.M. privind numirea, transferarea i suspendarea din func Ńie a judec ătorilor din conducerea Î.C.C.J., precum i a celorlal Ńi judec ători i procurori, exceptându-i pe stagiari. - posibilitatea comisiei juridice a Senatului de a respinge, fără motive întemeiate i criterii stabilite prin lege, pe unii magistra Ńi propu i pentru C.S.M. de c ătre adun ările generale ale acestora (cazuri care deja s-au întâmplat în aprilie 2003 i decembrie 2010, cu ocazia audierilor pentru noul C.S.M. – n.n.).

Tr ăsăturile regimului democratic parlamentar post-decembrist

Dup ă înl ăturarea regimului comunist totalitar, în urma Revolu Ńiei din decembrie 1989, în România s-a creat un vid de putere. În absen Ńa unei for Ńe politice de orientare democratic ă i a inexisten Ńei unei societ ăŃ i civile organizate, vidul de putere creat a fost ocupat, într-un timp foarte scurt, de c ătre „e alonul doi” al fostei nomenclaturi comuniste.

80 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Activi tii fostului partid unic s-au regrupat imediat într-o mi care larg ă, tot de sorginte comunist ă, cunoscut ă sub numele de Frontul Salv ării Na Ńionale (F.S.N.), condus de Ion Iliescu, un nomenclaturist cu state vechi, repudiat de dictatorul N. Ceau escu. Din F.S.N. f ăceau parte reprezentan Ńi ai tuturor categoriilor sociale, inclusiv ai fostelor partide istorice, care aveau s ă reapar ă pe noua scen ă politic ă din România. Dominat, îns ă, de activi tii P.C.R., care s-a autodizolvat, F.S.N. a impus un guvern chipurile de „uniune na Ńional ă”, condus de Petre Roman, fiul unui fost ilegalist sovietic. În perspectiva organiz ării primelor alegeri libere de dup ă căderea comunismului i a alegerii unei puteri legitime, neocomuni tii din F.S.N. au hot ărât, la 5 februarie 1990, transformarea acestei mi cări în partid politic. Noua forma Ńiune politic ă s-a organizat într-un timp record, folosindu-se de structurile teritoriale ale fostului partid comunist (comitetele de partid jude Ńene), precum i de cele din întreprinderi i alte institu Ńii centrale i locale. Fiind un succesor direct al partidului unic, F.S.N.-ul a adoptat doctrina social-democrat ă, precum i o platform ă-program, adresându-se „oamenilor muncii, celor mai largi categorii sociale”, care constituise, de altfel, baza de mas ă a fostului partid comunist. Leg ătura de continuitate cu fostul partid unic, preluarea structurilor teritoriale ale acestuia i largul sprijin al fo tilor membri de partid sunt trei dintre avantajele pe care F.S.N. le-a avut fa Ńă de celelalte for Ńe politice nou înfiin Ńate în prima confruntare electoral ă post-decembrist ă, care a avut loc la 20 mai 1990. Acestea au f ăcut ca F.S.N. s ă ob Ńin ă o victorie zdro- bitoare, concretizat ă în peste 2/3 din num ărul mandatelor de deputat, iar candidatul s ău pentru func Ńia de pre edinte, Ion Iliescu, s ă ob Ńin ă peste 85% din voturi. Asemenea rezultate la alegerile parlamentare i preziden Ńiale, care au avut loc în

81 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

România, în urm ătorii douăzeci de ani, aveau s ă nu fie egalate de niciun partid sau personalitate politic ă. Urm ărind evolu Ńia politic ă a F.S.N., se impun a fi preci- zate cele mai importante momente din via Ńa acestui partid. În primul rând, avem în vedere Conven Ńia F.S.N. din 27- 29 martie 1992, care a dus la „ruperea” acestei forma Ńiuni politice în dou ă partide. Cauza a constituit-o pozi Ńiile ireconciliabile ale celor doi lideri, Ion Iliescu i Petre Roman, în probleme privind reformarea societ ăŃ ii române ti i, mai ales, a transform ărilor economice pe care trebuia s ă le suporte popula Ńia României, în trecerea de la o economie de comandă la una de pia Ńă , capitalist ă. Linia dur ă a F.S.N., hardline , reprezentat ă de Ion Iliescu i adep Ńii s ăi, majoritari, au constituit, ini Ńial, F.S.N. – 22 decembrie, denumit apoi Frontul Democrat al Salv ării Na Ńionale (F.D.S.N.). Simpatizan Ńii lui Petre Roman, minoritari numeric, l-au reales pe liderul lor pre edinte al F.S.N., p ăstrând vechea denumire a partidului. Cu toate c ă aveau o origine comun ă i o doctrin ă similar ă, social-democrat ă, cele dou ă partide au avut, în principiu, o evolu Ńie diferit ă pe scena politic ă. Astfel, F.D.S.N. i-a schimbat, în 1993, titulatura în Partidul Democra Ńiei Sociale din România (P.D.S.R.). Dup ă ie irea de la guvernare, în 1996, a suferit o puternică criz ă intern ă, cauzat ă de sciziunea adep Ńilor lui Teodor Mele canu, care au format un nou partid, cunoscut sub numele de Alian Ńa pentru România (A.P.R.). În iunie 2001, în urma fuziunii cu P.S.D.R., i-a luat numele de Partidul Social-Democrat (P.S.D.) i a devenit cea mai important ă for Ńă politic ă din România, recunoscut ă i pe plan interna Ńional, în urma primirii ca membru cu drepturi depline în Interna Ńionala Socialist ă. Aceasta i-a permis s ă asigure guvernarea Ńă rii, pentru a treia

82 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT oar ă, în perioada 2000-2004, având sprijinul politic al altor for Ńe. În anul 2009, P.S.D. a participat, pentru circa nou ă luni, într-o formul ă de guvernare, al ături de Partidul Democrat (P.D.), dup ă care s-a retras în opozi Ńie. În 2011, a constituit, împreun ă cu Partidul Na Ńional Liberal (P.N.L.) i Partidul Conservator (P.C.), Uniunea Social Liberal ă (U.S.L.), asigu- rându-i toate ansele s ă revin ă la putere în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2012. La conducerea P.S.D. s-au succedat, pân ă în prezent, Adrian N ăstase, Mircea Geoan ă i Victor Ponta. Liderul fondator i spiritual al partidului, Ion Iliescu, a ob Ńinut un nou mandat de pre edinte al României (2000-2004) i este înc ă activ în via Ńa politic ă româneasc ă. La rândul s ău, F.S.N.-ul lui Petre Roman a fuzionat, în mai 1993, cu Partidul Democrat, o forma Ńiune neînsemnat ă, luând numele de Partidul Democrat – F.S.N. Ulterior, a renun Ńat la sigla F.S.N., r ămânând cu denumirea de Partidul Democrat (P.D.). Pentru a accede mai u or în Interna Ńionala Socialist ă, lucru care s-a produs în 1996, P.D. a încheiat un acord de colaborare cu P.S.D.R. Urm ărind s ă se diferen Ńieze de fratele s ău geam ăn (P.S.D.) i s ă se distan Ńeze de fosta nomenclatur ă comunist ă, P.D. a început s ă se prezinte ca un „partid social-democrat modern”, reformator, fiind dispus spre o colaborare cu cele mai importante for Ńe de pe e ichierul politic. Cota sa electoral ă, îns ă, nu dep ă ea procentajul de 10%, lucru confirmat de alegerile din 1992, 1996 i 2000. Pân ă în anul 2004, a participat o singur ă dat ă la guvernare (1996-2000), într-o coali Ńie politic ă al ături de Conven Ńia Democrat ă din România (C.D.R.). În luna mai 2001, Conven Ńia Na Ńional ă a P.D. a ales un nou lider al acestuia în persoana lui Traian B ăsescu, primarul general al Capitalei în acel moment.

83 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

În perspectiva alegerilor parlamentare i preziden Ńiale din anul 2004, P.D. a creat o alian Ńă politic ă cu P.N.L., intitulat ă Alian Ńa „Dreptate i Adev ăr” (D.A.) Confruntarea electoral ă principal ă a avut loc între P.S.D. i aliatul s ău mai mic, Partidul Umanist (P.U.R.), pe de o parte, i Alian Ńa „D.A.”, pe de alt ă parte. Alegerile au fost câ tigate de P.S.D. cu 36,64% din voturi, în timp ce adversarul s ău politic a ob Ńinut 31,26%. La preziden Ńiale, îns ă, a câ tigat candidatul alian Ńei „D.A.”, Traian B ăsescu, în detrimentul celui social-democrat, Adrian N ăstase. În condi Ńiile în care niciuna dintre cele dou ă for Ńe politice nu a reu it s ă ob Ńin ă num ărul de mandate necesar pentru a forma o majoritate parlamentar ă, noul pre edinte ales nu a dat dreptul câ tig ătorului de a forma guvernul i a constitui o coali Ńie politic ă, ci a deturnat votul majorit ăŃ ii aleg ătorilor spre propria sa alian Ńă . Totodat ă, în urma unor manevre politice de culise, a reu it s ă desprind ă P.U.R. de P.S.D., considerat de el însu i „solu Ńia imoral ă”, i s ă încropeasc ă o majoritate fragil ă, oferindu-i postul de prim-ministru lui C ălin Popescu- Tăriceanu, liderul P.N.L., conform în Ńelegerii anterioare. Fragilitatea majorit ăŃ ii parlamentare rezultate i neîncre- derea în P.U.R. au pus problema în cadrul Alian Ńei a organi- zării unor alegeri parlamentare anticipate. Acest lucru a dus la tensionarea rela Ńiilor dintre P.N.L. i P.D. i, implicit, dintre pre edinte i prim-ministru. Raporturile dintre cele dou ă partide au devenit ireconciliabile, dup ă retragerea P.U.R. de la guvernare, la sfâr itul anului 2006 i desprinderea din P.N.L. a aripii Theodor Stolojan, care a format Partidul Liberal Democrat (P.L.D.). Criza politic ă s-a încheiat prin p ărăsirea Alian Ńei „D.A.” de c ătre P.D. i ie irea acestuia de la guvernare. În continuare, P.D., fiind izolat politic i neavând loc pe segmentul de centru-stânga al e ichierului politic, ocupat de P.S.D., i-a schimbat peste noapte culoarea politic ă i doctrina

84 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT social-democrat ă, declarându-se un partid de dreapta, „liberal”. Pentru a fi mai conving ător fa Ńă de popularii europeni, P.D. a fuzionat cu P.L.D., în decembrie 2007, schimbându-i denumirea în Partidul Democrat Liberal (P.D.L.). Ulterior, a p ărăsit i Interna Ńionala Socialist ă. Aceast ă mi care i-a dorit a fi o desprindere definitiv ă de trecutul s ău comunist, precum i o delimitare net ă de P.S.D., din care a f ăcut principala sa Ńint ă de atac politic. La alegerile parlamentare din noiembrie 2008, decalate pentru prima dat ă de cele preziden Ńiale, datorit ă extinderii mandatului preziden Ńial la 5 ani, P.D.L. a ob Ńinut un scor aproape egal (în jur de 33% - n.n.) cu cel al P.S.D., principalul său adversar politic. Având sprijinul politic al pre edintelui Traian B ăsescu, care a ac Ńionat ca factor electoral în campanie, înc ălcându-i atribu Ńiile sale constitu Ńionale, P.D.L. a fost desemnat s ă dea postul de prim-ministru i s ă formeze noul guvern. Pentru a forma majoritatea parlamentar ă necesar ă, acesta a purtat tratative tocmai cu P.S.D., cel mai de temut inamic al s ău. Spre surprinderea tuturor, P.S.D. a acceptat s ă participe la guvernare împreun ă cu P.D.L. Cu toate acestea, vechile adversit ăŃ i politice dintre cele dou ă partide nu au disp ărut, iar confrunt ările dintre ele pe tema alegerilor preziden Ńiale din noiembrie 2009 au f ăcut ca acest mariaj politic for Ńat s ă nu dureze decât nou ă luni. Dup ă retragerea de la guvernare a P.S.D., în septembrie 2009, i câ tigarea celui de-al doilea mandat de pre edinte de c ătre Traian B ăsescu, P.D.L. a reu it s ă se men Ńin ă la putere i s ă formeze o nou ă coali Ńie majoritar ă, cu sprijinul U.D.M.R., al deputa Ńilor celorlalte minorit ăŃ i i al circa 30 de parlamentari transfugi din P.S.D. i P.N.L., care, fie antaja Ńi, fie din motive oportuniste, i-au p ărăsit propriile partide. Aceast ă analiz ă succint ă a evolu Ńiei politice a F.S.N. relev ă c ă principala caracteristic ă a regimului democrat post-

85 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) decembrist const ă în preluarea noii puteri de c ătre urma ii fostului partid totalitar-comunist care, dând dovadă de o mare abilitate i fler politic, s-au regrupat, mai întâi într-un front larg popular iar, apoi, în cele dou ă partide (P.S.D. i P.D.L.) desprinse din acesta, reu ind s ă guverneze România, în mod alternativ, de peste dou ăzeci de ani. O alt ă tr ăsătur ă a noului regim democratic din România a fost reapari Ńia pe scena politic ă a partidelor istorice i infla Ńia de forma Ńiuni politice, înregistrat ă odat ă cu revenirea la pluralismul politic. Vechile partide istorice, P.N. ł., P.N.L. i P.S.D.R., interzise înc ă din anul 1947, au fost înregistrate pe parcursul lunii ianuarie 1990. Liderii acestora, cum ar fi Corneliu Coposu, Ion Diaconescu (P.N. ł.), Radu Câmpeanu, I.V. S ăndulescu, Dan Amadeo L ăzărescu (P.N.L.), Sergiu Cunescu (P.S.D.R.) i al Ńii, fie au supravie Ńuit închisorilor comuniste, dup ă care au activat în ilegalitate, fie i-au desf ă urat activitatea politic ă în cadrul exilului românesc, repatriindu-se dup ă c ăderea regimului totalitar comunist. i unii i al Ńii au fost victime ale sistemului totalitar comunist i, pe bun ă dreptate, s-au considerat îndrept ăŃ iŃi s ă preia puterea i s ă readuc ă în România regimul democra Ńiei parlamentare interbelic. În realizarea acestui obiectiv politic fundamental pentru evolu Ńia poporului român, ace tia aveau s ă întâmpine o rezisten Ńă foarte puternic ă din partea urma ilor fostului partid unic, care deja puseser ă mâna pe putere. Încle tarea dintre aceste for Ńe a fost atât de dur ă încât, în primii ani (1990-1991), a luat forme violente, de genul mineriadelor, care s-au soldat cu mor Ńi i r ăni Ńi de ambele p ărŃi. Concilierea dintre acestea a survenit abia dup ă stabilirea noului cadru juridic fundamental al Ńă rii (adoptarea Constitu Ńiei din 1991 – n.n.), organizarea alegerilor libere i democratice i constituirea institu Ńiilor legitime ale noului regim al democra- Ńiei parlamentare române ti.

86 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Cele trei partide istorice au avut o evolu Ńie politic ă separat ă. În momentul reapari Ńiei lor, s-au aflat într-o situa Ńie foarte dificil ă, fiind slabe din punct de vedere organizatoric i având o influen Ńă foarte redus ă în rândul popula Ńiei. În plus, adversarii lor politici, neocomuni tii, au utilizat toate mijloa- cele pentru a le discredita i a le crea imaginea unor „corpuri str ăine” în societatea româneasc ă. La acestea se ad ăugau luptele interne, scizioniste, pe care le-a cunoscut mai ales P.N.L. Ca urmare, rezultatele acestora la primele alegeri parlamentare libere (20 mai 1990 – n.n.) au fost foarte modeste: P.N.L. – 6,41%; P.N. ł. – 2,56% i P.S.D.R. – 0,53%. În aceast ă situa Ńie, singura lor ans ă de accedere la putere era formarea unei alian Ńe politice, la care s ă participe i alte partide nou înfiin Ńate. Acest lucru s-a produs la 20 noiembrie 1991, când a fost înfiin Ńat ă de c ătre cele trei partide Conven Ńia Democrat ă (C.D.). La 24 iunie 1992, aceasta i-a luat titulatura de Conven Ńia Democrat ă din România (C.D.R.), la care, ulterior, au aderat alte trei partide de diferite orient ări politice. În noua formul ă, C.D.R. nu a reu it s ă ob Ńin ă decât 20% din voturi la alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992, devenind, totui, cea de-a doua for Ńă politic ă ca pondere din Parlament. Abia la alegerile parlamentare i preziden Ńiale din 3 noiembrie 1996, pe fondul unui vot negativ dat guvern ării P.D.S.R., C.D.R. a reu it s ă preia puterea, cele trei partide fondatoare aflându-se pentru prima dat ă dup ă 1989 la conducerea României. Guvernarea C.D.R. a fost un e ec i a nemul Ńumit în foarte mare m ăsur ă popula Ńia, datorit ă rezultatelor deosebit de slabe ob Ńinute în redresarea economiei, precum i afacerilor scandaloase în care au fost amesteca Ńi unii dintre demnitarii s ăi. Ca urmare, la alegerile din noiembrie 2000, electoratul a sanc Ńionat drastic C.D.R., aceasta nereu ind s ă dep ă easc ă

87 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) pragul electoral. Mai mult, dou ă dintre cele trei partide istorice componente (P.N. ł. i P.S.D.R.) nu au reu it s ă intre în noul Parlament, singurul care a dep ă it pragul electoral fiind P.N.L. Ulterior, P.N. ł., m ăcinat de disensiuni intestine, s-a scindat în dou ă, ceea ce a f ăcut ca, la urm ătoarele dou ă rânduri de alegeri parlamentare (2004 i 2009), s ă ob Ńin ă circa 1% din voturi i s ă rămân ă doar o amintire în via Ńa politic ă româneasc ă post- decembrist ă. O soart ă similar ă a avut i P.S.D.R. care, în urma fuziunii cu P.D.S.R., în iunie 2001, a disp ărut de pe scena politic ă. Singurul dintre cele trei partide istorice care a avut capacitatea, ca i dup ă 1918, de a se adapta noilor condi Ńii din România i a cre te politic a fost P.N.L. Acesta a reu it s ă-i refac ă unitatea, s ă se consolideze în plan teritorial i s ă devin ă cea de a treia for Ńă politic ă important ă, dup ă alegerile parlamentare din noiembrie 2008, când a ob Ńinut 18,5% din voturile valabil exprimate. În ceea ce prive te infla Ńia de partide, cel de-al doilea aspect al pluralismului politic post-decembrist, trebuie precizat că aceasta s-a datorat îndeosebi unei legisla Ńii permisive privind înfiin Ńarea partidelor. Potrivit acesteia, orice persoan ă care aduna 251 de semn ături i prezenta un statut i un program putea s ă înregistreze o forma Ńiune politic ă. A a s-a făcut c ă, de la 25 ianuarie 1990 i pân ă la primele alegeri libere din 20 mai 1990, au fost înregistrate 80 de partide. Ce-i drept, cei mai mul Ńi dintre liderii acestora nu aveau experien Ńă politic ă, programele partidelor lor erau incoerente i confuze, influen Ńa acestora în rândul electoratului era foarte sc ăzut ă, singura dorin Ńă a lor fiind s ă ajung ă la putere. Pe de alt ă parte, inexisten Ńa unui prag electoral a f ăcut ca în primul Parlament democratic al României s ă accead ă aprox. 40 de partide, impunându-i acestuia o structur ă foarte eterogen ă i atomizat ă.

88 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT

Adoptarea Constitu Ńiei în 1991, schimbarea legisla Ńiei electorale i a celei privind înfiin Ńarea partidelor politice au făcut ca, în anii urm ători, s ă se produc ă o coagulare a for Ńelor politice, majoritatea dintre forma Ńiuni disp ărând pe parcursul anilor. Astfel, la alegerile parlamentare din 2000 au participat doar 34 de partide, iar în parlament au intrat numai 5 partide, în compara Ńie cu scrutinul din 1996, când au avut acces 13. La urm ătoarele dou ă scrutine electorale num ărul partidelor care au intrat în parlament s-a men Ńinut la 5, inclusiv în situa Ńia în care unele dintre acestea au f ăcut parte din alian Ńe electorale cu un partid mai mare, cum este cazul Partidului Umanist (P.U.R.), devenit ulterior Partidul Conservator (P.C.). A treia caracteristic ă a regimului democratic parlamentar actual este c ă, exceptând primele alegeri libere, niciunul dintre partidele importante nu a reu it s ă mai câ tige alegerile parlamentare într-o manier ă care s ă-i permit ă s ă formeze singur majoritatea simpl ă. La scrutinul din 20 mai 1990, F.S.N. a ob Ńinut peste 66% din voturi. La alegerile ulterioare, partidul sau alian Ńa electoral ă câ tig ător/câ tig ătoare a ob Ńinut în jur de 30% din voturi, fiind nevoit/ ă fie s ă constituie un guvern minoritar, sprijinit de alte partide parlamentare, fie s ă formeze o coali Ńie majoritar ă împreun ă cu alte forma Ńiuni, astfel:

1992 - F.D.S.N. câ tig ător cu 28,73% (C.D.), respectiv 27,7% (S.) - Guvern minoritar F.D.S.N. - Sprijinit de o majoritate parlamentar ă, format ă din P.S.M., P.U.N.R. i P.R.M., denumit ă de opozi Ńie „parlamentul ro u” 1996 - C.D.R. câ tig ătoare cu 30,17% (C.D.), respectiv 30,7% (S.)

89 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

- Guvern de coali Ńie – C.D.R. + U.S.D. + U.D.M.R. 2000 - P.D.S.R. câ tig ător cu 36,61% (C.D.), respectiv 37,09% (S.) - Guvern minoritar P.D.S.R. - Sprijinit de P.N.L. i U.D.M.R., dup ă încheierea unor protocoale de colaborare parlamentar ă; ulterior, P.N.L. i-a retras sprijinul. 2004 - Alian Ńa P. S. D. + P.U.R. câ tig ătoare cu 36,64% - Guvern Alian Ńa „D.A:” (P.N.L. + P.D.), care a ob Ńinut 31,26% - Sus Ńinut de U.D.M.R., minorit ăŃ i i P.U.R., care a p ărăsit alian Ńa cu P.S.D. - Guvern P.N.L. (2007-2008), dup ă retragerea P.D. de la guvernare. - Sprijinit de minorit ăŃ i, P.S.D. i P.U.R. în mod tacit. 2008 - Alian Ńa P.S.D.+P.C. câ tig ătoare cu 33% (C.D.), respectiv 34% (S.) - Guvern de coali Ńie P.S.D./P.C. + P.D.L. (pân ă în septembrie 2009). - Guvern de coali Ńie P.D.L. + U.D.M.R. - Sus Ńinut de minorit ăŃ i i transfugi („independen Ńi”), constitui Ńi în Uniunea Na Ńional ă pentru Progresul României (U.N.P.R.). Trebuie precizat c ă, exceptând primele alegeri libere, din mai 1990, toate celelalte confrunt ări electorale, care au urmat pân ă în prezent, nu au fost câ tigate de organizatorul acestora, respectiv partidul de guvern ământ. Mai mult, chiar, câ tig ătorii

90 CapitolulI. INSTITUłIILEPUTERIIÎNSTAT alegerilor au venit la putere pe un vot negativ , acordat de electorat fostei guvern ări, decât pe o dezbatere pe programe i proiecte fezabile i atractive, menite s ă aduc ă voturile scontate. În general, în cei peste dou ăzeci de ani ai actualului regim democratic, a existat o stabilitate politic ă. În context, avem în vedere c ă, în perioada respectiv ă, au fost organizate 5 rânduri de alegeri parlamentare i preziden Ńiale, toate la termen. În ceea ce prive te stabilitatea guvernamental ă, lucrurile au fost pu Ńin diferite, întrucât doar 4 guverne i-au dus mandatul pân ă la cap ăt: Nicolae V ăcăroiu (1992-1996), Adrian N ăstase (2000- 2004), C ălin Popescu-Tăriceanu (2004-2008) i Emil Boc (2008-2012). În perioada „puterii revolu Ńionare” (1989-1992) au existat 3 guverne (dou ă Petre Roman – decembrie 1989/ septembrie 1991 i unul Theodor Stolojan – octombrie 1991/ noiembrie 1992), iar în timpul guvern ării C.D.R. (1996-2000), de asemenea, 3 guverne: Victor Ciorbea, Radu Vasile i Mugur Is ărescu. Alte tr ăsături ale regimului democratic actual se refer ă la: - fenomenul migra Ńiei deputa Ńilor i senatorilor dinspre opozi Ńie spre putere i invers, în func Ńie de interesele oportuniste ale acestora sau de antajul exercitat asupra lor de c ătre partidul de guvernământ, proces cunoscut de toate partidele parlamentare; - abuzul de ordonan Ńe de urgen Ńă practicat, îndeosebi, de guvernele de dup ă anul 2000, cu scopul de a impune anumite proiecte de lege i de a evita dezbaterile parlamentare; - excesul de asum ări de r ăspundere pe anumite pachete de legi i, ca urmare, ignorarea Parlamentului ca for legislativ suprem, practic ă folosit ă în mod exagerat de Guvernul Emil Boc, în primii doi ani i jum ătate de guvernare (2009-2011), când a uzitat de acest instrument de adoptare impus ă a proiectelor de lege de circa 13 ori;

91 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

- rolul de „pre edinte juc ător” pe care i l-a asumat Traian B ăsescu, înc ă de la primul s ău mandat, ceea ce a f ăcut ca acesta s ă se amestece în treburile puterilor executiv ă, legislativ ă i judec ătoreasc ă mai mult decât i-o permitea atribu Ńiile constitu Ńionale, intrând astfel într-un conflict institu- Ńional cu acestea; - suspendarea pre edintelui Ńă rii de c ătre Parlament, la 19 aprilie 2007, pentru prima dat ă în istoria post-decembrist ă a României, ca urmare a repetatelor înc ălc ări ale prevederilor Constitu Ńiei de c ătre Traian B ăsescu; - comportamentul autoritaro-totalitar al pre edintelui Traian B ăsescu în raporturile cu opozi Ńia parlamentar ă, concretizat în renun Ńarea la rolul de mediator i în încercarea de a le impune liderilor acesteia unele m ăsuri guvernamentale cu dureroase costuri sociale, f ără a le accepta m ăcar unele dintre propuneri, mimând doar consult ările i dialogul cu ace tia; - cre terea, f ără precedent, a num ărului de mo Ńiuni de cenzur ă (8) împotriva unui guvern, respectiv a Cabinetului Emil Boc, i demiterea, pentru prima dat ă în istoria recent ă a României, a unui Guvern pe aceast ă cale (13 octombrie 2009); - corup Ńia aproape generalizat ă la nivelul administra Ńiei centrale i locale de stat i „neputin Ńa” structurilor specializate de a finaliza dosarele marilor corup Ńi (mini tri, parlamentari etc.), singurul „câ tig” fiind transformarea justi Ńiei în show mediatic.

92 Capitolul II

INSTITU łII ALE SOCIET Ăł II

2.1. COALA

1. PERIOADA INTERBELIC Ă

Cadrul juridic general i special - Constitu Ńia din martie 1923 - Legea pentru înv ăŃă mântul primar al statului i înv ăŃă mântul normal-primar, din 26 iulie 1924; - Legea privind înv ăŃă mântul secundar, promulgat ă la 15 mai 1928; - Legea privind organizarea înv ăŃă mântului universitar, adoptat ă în 22 aprilie 1932.

Potrivit Constitu Ńiei din 1923, înv ăŃă mântul de toate gradele din România era liber, iar cel primar obligatoriu, gratuit i unitar pe tot cuprinsul Ńă rii.

Înv ăŃă mântul primar A fost reglementat printr-o lege special ă, intrat ă în vigoare în luna iulie 1924. Conform acesteia, înv ăŃă mântul primar avea urm ătoarea structur ă: - coala de copii mici, similar ă gr ădini Ńei; - coala primar ă de 4 ani; - colile i cursurile pentru adul Ńi; - colile i clasele speciale pentru copii handicapa Ńi.

93 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Exista, de asemenea, un înv ăŃă mânt primar particular, predat în institu Ńiile private autorizate de stat sau în familie. Materiile predate erau: - instruc Ńiunea (educa Ńia – n.n.) religioas ă i moral ă; - limba român ă: citire, scriere, exerci Ńii gramaticale; - aritmetic ă practic ă i no Ńiuni de geometrie; - no Ńiuni de istorie, geografie i de drept civic; - no Ńiuni de igien ă; - desen, cânt, educa Ńie fizic ă; - lucrul manual i lucr ări practice agricole (în mediul rural) pentru b ăie Ńi i lucrul manual de mân ă i gospod ărie pentru fete. Cele 4 clase primare obligatorii pentru toat ă lumea erau urmate de un ciclu de 3 clase, în cursul c ărora se punea accentul pe înv ăŃă mântul practic utilitar: agricultura i anexele ei; meserie i comer Ń, în func Ńie de cerin Ńele pie Ńei muncii locale. Întregul ciclu de 7 clase se încheia cu un examen final, concretizat într-un certificat de absolvire. Cei ce urmau doar 4 clase ob Ńineau, f ără examen final, un certificat de absolvire a colii primare. Înv ăŃă torii, în majoritate femei, proveneau dintre absolven Ńii colilor normale (pedagogice de mai târziu – n.n.), care promovau examenul de capacitate. Înv ăŃă mântul primar se afla sub îndrumarea i supravegherea Ministerului Instruc Ńiei Publice, care aproba programele colare, aviza manualele alternative, asigura numirea i plata cadrelor didactice.

Înv ăŃă mântul secundar Legea special ă, intrat ă în vigoare în luna mai 1928, reglementa structura i func Ńionarea înv ăŃă mântului secundar.

94 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

Conform acesteia, cel de-al doilea grad de înv ăŃă mânt avea urm ătoarea structur ă: - teoretic; - normal (pedagogic); - teologic; - industrial; - comercial; - agricol; - militar. La aceste forme de înv ăŃă mânt aveau acces to Ńi absolven Ńii ciclului I al înv ăŃă mântului primar (cele 4 clase – n.n.). i aceast ă form ă de înv ăŃă mânt avea două cicluri, fiecare de câte 4 ani de studiu: gimnaziul i liceul. Liceele nu erau mixte, fetele fiind desp ărŃite de b ăie Ńi. În colile voca Ńionale (normale, teologice i militare), prima treapt ă consta în formarea unei culturi specifice gimnaziului, iar cea de-a doua în asigurarea unei preg ătiri profesionale în domeniile respective. Pentru înv ăŃă mântul agricol, industrial i comercial, Legea în cauz ă prevedea doar principiile de baz ă de organizare a acestuia. Reglementarea complet ă a acestei forme de înv ăŃă mânt s- a f ăcut printr-o nou ă Lege, adoptat ă la 30 aprilie 1936. În conformitate cu aceasta, înv ăŃă mântul industrial cuprindea gimnazii i licee industriale, de câte 4 ani de studiu, precum i coli industriale speciale, cu durata de 2 ani. Înv ăŃă - mântul comercial era structurat pe gimnazii i licee comerciale, de câte 4 ani fiecare, iar cel agricol gimnazial, colile agricole i cele de ucenici agricoli. De regul ă, pu Ńini copii, mai ales din mediul rural, urmau liceul, deoarece taxele erau foarte mari, la cele de prestigiu acestea putând ajunge pân ă la 20.000 lei pe an.

95 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Exista i un sistem al burselor pentru copiii performan Ńi, de la Ńar ă, dar acesta era foarte selectiv. Absolven Ńii de coli secundare primeau un „certificat de studii liceale”. Pentru a accede în înv ăŃă mântul universitar, absolven Ńii de liceu trebuiau s ă sus Ńin ă examenul de bacalaureat, atestat cu o „diplom ă de bacalaureat”. Bacalaureatul, reintrodus în 1925, era un examen foarte greu i complicat, candida Ńii fiind examina Ńi de o comisie format ă din profesori de la alte licee, condus ă de un pre edinte care era profesor universitar. Examinarea oral ă se f ăcea la apte obiecte în aceea i zi i era public ă. Proba scris ă se d ădea numai la român ă i matematic ă.

Înv ăŃă mântul universitar Înv ăŃă mântul superior a cunoscut o perioad ă de legiferare mai îndelungat ă, ultima lege privind organizarea acestuia fiind adoptat ă în luna aprilie 1932. Potrivit acesteia, „Uni- versit ăŃ ile sunt institu Ńiuni de stat autonome, în ceea ce prive te organizarea studiilor i conducerea”. Legea stipula c ă în cadrul acestora se preda un „în- văŃă mânt teoretic i aplicat”, având i o latur ă de cercetare Universitatea din Bucure ti, în „pentru progresul tiin Ńei i jurul anului 1900 răspândirea culturii”. Universit ăŃ ile erau conduse de rector, ajutat de un prorector i de Senatul universitar, iar facult ăŃ ile de decan, cu sprijinul prodecanului i al Consiliului facult ăŃ ii.

96 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

Rectorul era ales de „Marele colegiu universitar” dintre profesorii titulari pentru un mandat de 5 ani, iar decanul de Consiliul facult ăŃ ii pentru un termen de 3 ani. Senatul universitar era format din: rector, decanii facul- tăŃ ilor i câte un delegat al fiec ărei facult ăŃ i, ales pe timp de 2 ani de Consiliul facult ăŃ ii dintre profesorii titulari. Consiliul facult ăŃ ii era compus din „to Ńi profesorii titulari i profesorii agrega Ńi (asocia Ńi – n.n.) ai facult ăŃ ii. Cele dou ă structuri aveau o serie de atribu Ńii specifice fiec ăreia în parte, care rezulta din lege, precum i din regulamentele universitare. Admiterea la diferite facult ăŃ i se f ăcea pe baza diplomei de bacalaureat. Dac ă num ărul cererilor de înscriere dep ă ea num ărul locurilor, fixat de conducerea facult ăŃ ilor, selec Ńia candida Ńilor se f ăcea fie pe baza mediei la examenul de bacalaureat i a mediilor ob Ńinute în cursul liceului la obiectele legate de specialitatea aleas ă, fie prin concurs, în func Ńie de hot ărârea Consiliului facult ăŃ ii. Înscrierile în primul an aveau titlu provizoriu (art. 68). Durata cursurilor universitare era de patru ani i se finalizau cu ob Ńinerea „diplomei de licen Ńiat” sau de „inginer universitar”. Cursurile postuniversitare doctorale aveau o durat ă de unul sau doi ani, în func Ńie de regulamentele facult ăŃ ilor. La medicin ă i medicin ă veterinar ă durata studiilor era de 6, respectiv 5 ani. Studen Ńii pl ăteau o serie de taxe, fixate de Consiliile facult ăŃ ilor, cum ar fi: - de înscriere; - de bibliotec ă; - de examen, doctorat i de diplom ă; - de laborator i de institute. Cei s ăraci i meritorii puteau fi scuti Ńi de taxe colare în parte sau total de c ătre Consiliul facult ăŃ ii.

97 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

În perioada interbelic ă, în România existau patru centre universitare: Bucure ti, Ia i, Cluj i Cern ăuŃi. De asemenea, exista o Facultate de Drept la Oradea, subordonat ă juridic Universit ăŃ ii din Bucure ti. În acest context, trebuie ar ătat c ă Universit ăŃ ile maghiar ă din Cluj i german ă din Cern ăuŃi au fost transformate, prin decretele regelui Ferdinand, în universi- tăŃ i române ti, începând cu 1 octombrie 1919. Suveranul a făcut o dona Ńie de 400.000 lei Universit ăŃ ii din Cluj pe baza căreia s-a creat un fond pentru înfiinŃarea, pe lâng ă aceasta, a unui institut pentru studierea istoriei românilor. În acela i timp, familia regal ă (regele Ferdinand, regina Maria i prin Ńul mo tenitor Carol) a participat la deschiderea Universit ăŃ ii din Cern ăuŃi, produs ă la 24 octombrie 1920. Cu aceast ă ocazie, a oferit suma de 200.000 lei, pentru constituirea unui fond destinat ajutor ării studen Ńilor merituo i, cu posibili- tăŃ i materiale reduse. Pe lâng ă cele patru universit ăŃ i au fost înfiin Ńate noi institu Ńii de înv ăŃă mânt superior, precum: Academia de Înalte Studii Comerciale i Industriale din Cluj (1920), Academia de Arhitectur ă (Bucure ti), Academii Agronomice (Bucure ti i Cluj), colile Politehnice (Bucure ti i Timi oara), coala Superioar ă de R ăzboi, Facultatea de Agricultur ă din Chiin ău (1933), Academii de Arte Frumoase (Bucure ti i Ia i), Academia de Muzic ă i Art ă Dramatic ă (Bucure ti, Ia i, Cluj i Cern ăuŃi), Institutul de Educa Ńie Fizic ă (Bucure ti). În politica lor de dup ă 1918, guvernele României au urm ărit în domeniul înv ăŃământului urm ătoarele obiective fundamentale: - crearea unui sistem de înv ăŃă mânt unitar la nivelul întregii Ńă ri; - reducerea analfabetismului, care, în unele provincii române ti, cum ar fi Basarabia, atingea procentul de circa 80% din popula Ńie;

98 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

- refacerea colilor distruse în timpul r ăzboiului, num ărul acestora în vechiul Regat fiind de aprox. 50%; - asigurarea accesului la înv ăŃă mânt pentru to Ńi copiii, mai ales din mediul rural, unde se aflau majoritatea, iar familiile acestora aveau condi Ńii materiale precare. Progresul înv ăŃă mântului în perioada interbelic ă a fost evident, lucru reflectat îndeosebi de evolu Ńia num ărului tiutorilor de carte, a a dup ă cum rezult ă din datele recens ământului din 1930:

Teritoriul Anul 1914 (%) Anul 1930 (%) Regatul României 39,3 55,8 Transilvania 51,1 67,3 Bucovina 45,2 65,7 Basarabia 19,4 38,1 ______MEDIA TOTAL Ă 38,7 57,0

În compara Ńie cu alte Ńă ri din regiune, România se situa doar înaintea Greciei, unde procentajul tiutorilor de carte era de 56,7%, dar în urma Bulgariei (60,3%), Poloniei (67,3%), Ungariei (84,8%) i Cehoslovaciei (92,6%). La aceasta se ad ăuga programul de construc Ńie de coli, ini Ńiat i condus de dr. Constantin Angelescu, care a fost ministru al Instruc Ńiunii Publice, timp de peste zece ani, în toate guvernele liberale. În mentalitatea colectiv ă a r ămas imprimat „tipul Angelescu” de coli primare, care aveau patru s ăli de clas ă, biroul directorului i cancelaria. Acest tip de coli a fost construit în majoritatea comunelor, cât i în unele sate, num ărul lor fiind de peste 7.000. De asemenea, au fost înfiin Ńate coli normale (pedagogice) în fiecare capital ă de jude Ń.

99 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Unele licee renumite, cum ar fi „Sfîntu Sava”, „Mihai Viteazul”, „Gheorghe incai” i „Spiru Haret”, toate din Bucure ti, au fost modernizate i extinse, iar altele noi au fost construite în marile ora e. În ceea ce prive te resursele financiare alocate înv ăŃă - mântului din Bugetul na Ńional, acestea au variat între 12 i 18%, fiind comparabile cu cele din Ńă rile vecine (Bulgaria, Ungaria, Polonia). Gradul de exigen Ńă a cadrelor didactice era foarte ridicat i recunoscut pe plan na Ńional, ceea ce f ăcea ca procentajul de promovare în înv ăŃă mântul primar s ă fie de circa 62,2%. Abandonul colar era ridicat, din cauza condi Ńiilor materiale reduse i a mentalit ăŃ ii p ărin Ńilor care îi foloseau pe copii la lucratul p ământului. Din motivele expuse, doar 5,4% dintre absolven Ńii colii primare urmau liceul i numai 1,5% înv ăŃă mântul universitar. În înv ăŃă mântul secundar, gradul de promovabilitate era mai sc ăzut ca în cel primar, situându-se la circa 40%. Num ărul studen Ńilor din România, conform Recens ămân- tului din 1930, era de 25.766, ceea ce reprezenta 0,14% din întreaga popula Ńie a Ńă rii, dintre ace tia aprox. 43% fiind înscri i la Facultatea de Drept. Facult ăŃ ile cu profil tehnic i economic erau mai pu Ńin c ăutate. În perioada interbelic ă, exista un num ăr redus de tineri din România care urmau studii în str ăin ătate. Unii dintre absolven Ńii înv ăŃă mântului universitar puteau frecventa cursurile colilor române ti de la Roma (înfiin Ńat ă de Vasile Pârvan) i Fonteneau aux Roses (întemeiat ă de Nicolae Iorga). De asemenea, unii sus Ńineau doctoratul, fie în Ńar ă, fie în str ăin ătate. În România studiau pu Ńini studen Ńi str ăini, care proveneau, îndeosebi, din unele Ńă ri vecine, precum Grecia, Iugoslavia, Polonia i Bulgaria.

100 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

Cu toate c ă înv ăŃă mântul de toate gradele din perioada interbelic ă a cunoscut o perioad ă de dezvoltare apreciabil ă, atât cantitativ ă, cât i calitativ ă, au continuat s ă coexiste i o serie de dificult ăŃ i, unele de ordin material, iar altele Ńinând de gradul de alfabetizare, de mentalitatea românilor privind educarea propriilor copii etc.

2. PERIOADA REGIMULUI TOTALITAR COMUNIST (1948 - 1989)

Cadrul juridic general i special - Constitu Ńiile comuniste din 1948, 1952 i 1965; - Legea înv ăŃă mântului din 1948; - Legea înv ăŃă mântului din 13 mai 1968; - Legea educa Ńiei din 1978.

Toate cele trei constitu Ńii comuniste garantau „Dreptul la înv ăŃă tur ă, asigurat prin înv ăŃă mântul elementar general, obligatoriu, prin gratuitatea înv ăŃă mântului de toate gradele, precum i prin sistemul burselor de stat” (art. 22 al Constitu Ńiei din 1948, art. 79 al Constitu Ńiei din 1952 i art. 21 al Constitu- Ńiei din 1965). Organizarea i func Ńionarea acestuia au fost asigurate prin cele trei legi speciale. În evolu Ńia sistemului de înv ăŃă mânt au existat dou ă perioade, una sovieto-stalinist ă, iar cealalt ă na Ńional-comunist ă, delimitate în timp între 1948-1963, respectiv, 1963-1989. Caracteristica primei perioade a constituit-o modelul sovietic/stalinist de organizare i desf ă urare a înv ăŃă mântului românesc. Astfel, acesta avea dou ă trepte: înv ăŃă mântul elementar (în loc de primar, dup ă tradi Ńia româneasc ă), cu o durat ă de 4 ani, care cuprindea to Ńi copiii între 7 i 11 ani; înv ăŃă - mântul mediu (cursurile gimnaziale i liceale – n.n.), cu o

101 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) durat ă de 8 ani,ulterior, cursurile liceale fiind reduse succesiv la 4, 3 i 2 ani, prin Decretul nr. 56/1951. Organizarea stalinist ă a înv ăŃă mântului a fost însoŃit ă de măsuri severe privind epurarea corpului didactic liceal i universitar de elementele „du mănoase” regimului comunist aflat în plin ă ascensiune. În acest sens, începând cu anul colar 1948/1949, au fost reziliate contractele de angajare ale personalului didactic. Au fost afectate peste 13.000 de cadre didactice, în înv ăŃă mântul universitar epurarea atingând un procentaj cuprins între 40% la matematic ă-fizic ă i 96,5% la facultatea de filosofie. Odat ă cu epurarea, a fost desfiin Ńat i înv ăŃă mântul particular, laic i confesional, fiind trecute în proprietatea statului 1553 de coli, cu 1856 de imobile i tot inventarul lor mobil. Nu au fost uita Ńi nici elevii i studen Ńii proveni Ńi din familii cu o stare material ă bun ă, considerate reac Ńionare, pentru care au fost introduse taxe prohibitive, cu scopul de a schimba procentajul în favoarea fiilor de muncitori i Ńă rani, cu origini „s ănătoase”, categorii sociale pe care se sprijinea noul regim totalitar. În ceea ce prive te manualele i programele colare, acestea au fost preluate în întregime din Uniunea Sovietic ă, primele fiind unice i reprezentând traduceri ale celor sovietice, iar cele din urm ă elaborate întocmai dup ă modelul rus. Limba rus ă a devenit obligatorie în întreg înv ăŃă mântul, celelalte limbi de circula Ńie interna Ńional ă fiind excluse din programa colar ă. Din tradi Ńia înv ăŃă mântului românesc interbelic nu mai rămăsese nimic, pân ă i clasicii literaturii române fiind înl ătu- ra Ńi din manualele colare. Singurele aspecte pozitive ale înv ăŃă mântului românesc din aceast ă perioad ă au fost cre terea bugetului alocat educa Ńiei, construirea a numeroase coli, colarizarea integral ă a tuturor copiilor i lichidarea, pân ă în 1956, a analfabetismului.

102 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

Începând cu anul 1964, înv ăŃă mântul românesc a intrat într-o nou ă perioad ă, cea na Ńional-comunist ă, educa Ńia fiind desovietizat ă/destalinizat ă. Reglementarea propriu-zis ă, îns ă, a fost stabilit ă prin legile speciale din 1968 i 1978. Potrivit acestora, înv ăŃă mântul avea urm ătoarea structur ă: - pre colar (gr ădini Ńe de copii de la 3 la 6 ani); - primar, cu durata de 4 ani (clasele I-IV); - gimnazial, cu durata de 4 ani (clasele V-VIII); - liceal, cu durata de 4 ani (clasele (IX-XII); - universitar, cu durata de 4, 5 i 6 ani, în func Ńie de specialitate. Înv ăŃă mântul obligatoriu de cultur ă general ă avea o durat ă de zece ani, clasele IX i X fiind, în acela i timp, anii I i II de liceu. Existau dou ă tipuri de licee: de cultur ă general ă, cu sec Ńiile real i umanistic i de specialitate (4-5 ani). În contextul acceler ării procesului de industrializare a României, a crescut ponderea colilor i liceelor industriale i agricole, de la 519 în 1960 la 700 la mijlocul anilor ’80. Concomitent, s-a înregistrat i o cre tere apreciabil ă a absolven Ńilor liceelor de specialitate de la 170.000 în 1975 la 200.000 în 1985, iar a colilor profesionale de la 80.000 la 161.000, în aceea i perioad ă. În acela i timp, odat ă cu anul colar 1977/1978, liceele „real-umaniste” au fost desfiin Ńate, fiind înlo- cuite cu cele de matematic ă- fizic ă. În înv ăŃă mântul superior a crescut importan Ńa facult ăŃ ilor tehnice, cu un Universitatea din Bucure ti, în 1959 procent de cca. 65%, iar

103 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) num ărul absolven Ńilor pe întregul înv ăŃă mânt universitar de la 14.269 în 1964 la 39.049 în 1982. Ulterior, pân ă în 1989, a avut loc o sc ădere a num ărului absolven Ńilor înv ăŃă mântului superior cu aprox. 30%, ajungând la 27.620. Cauza a fost criza de sistem, care a dus la falimentul regimului comunist. Făcând o analiz ă comparat ă între înv ăŃă mântul românesc interbelic i cel din perioada regimului totalitarist-comunist, constat ăm c ă, din punct de vedere cantitativ, cel din urm ă este net superior celui dintâi. Astfel, dac ă în 1938, România avea o popula Ńie colar ă de 1.664.014 elevi, în 1989 aceasta era de 4.544.251 elevi. Situa Ńia era similar ă i în înv ăŃă mântul universitar: 26.489 studen Ńi în 1938, 164.507 în 1989. Cu toate acestea, România se situa pe locul 22 din 24 de Ńă ri europene (capitaliste i comuniste) la num ărul de elevi la 10.000 de locuitori i pe ultimul loc la num ărul de studen Ńi. În ceea ce prive te calitatea, înv ăŃă mântul românesc avea caren Ńe semnificative determinate de politizarea accentuat ă, înc ărc ătura ridicat ă pe elev (6 ore pe zi i num ărul mare de no Ńiuni i informa Ńii asimilate), memorizarea ca metod ă principal ă de înv ăŃ are, obligativitatea promov ării i, ca urmare, sc ăderea semnificativ ă a exigen Ńei cadrelor didactice, infla Ńia de absolven Ńi etc.

3. PERIOADA POST-DECEMBRIST Ă

Cadrul juridic general i special - Constitu Ńia din 8 decembrie 1991; - Legea înv ăŃă mântului nr. 84 din 1995; - Legea nr. 268 din 13 iunie 2003 privind modificarea i completarea Legii nr. 84/1995; - Legea nr. 288 din 24 iunie 2004 privind organizarea studiilor universitare; - Legea educa Ńiei na Ńionale nr. 1/2011.

104 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

Structura sistemului de înv ăŃă mânt din România cuprinde: 1. înv ăŃă mântul pre colar 2. înv ăŃă mântul general obligatoriu - înv ăŃă mântul primar - înv ăŃă mântul secundar inferior 3. înv ăŃă mântul secundar superior 4. colile de arte i meserii 5. înv ăŃă mântul post-liceal 6. înv ăŃă mântul superior

Dup ă 1989, înv ăŃă mân- tul românesc a înregistrat unele progrese în contextul unor condi Ńii economice dificile i al schimb ărilor din via Ńa social ă. În acela i timp, au fost experimentate diverse reforme în educa Ńie, proces neîncheiat pân ă în prezent, ca rezultat al democratiz ării Ministerul Educa Ńiei, Cercet ării, Tineretului i Sportului treptate i al infuziei de fonduri europene i ale Băncii Mondiale.

Înv ăŃă mântul pre colar Legea înv ăŃă mântului nr. 84/1995 prevedea generalizarea treptat ă a grupei preg ătitoare pentru coal ă, astfel încât rata de înscriere a copiilor la gr ădini Ńă a crescut anual. Anul 2000 a adus o nou ă viziune despre educa Ńia pre colar ă, prev ăzut ă în cadrul programului educa Ńional „Organizarea înv ăŃă mântului primar”, iar în anul 2002 a fost ini Ńiat programul „Generali- zarea grupei mari preg ătitoare în înv ăŃă mântul pre colar

105 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) românesc”. În perioada 2005-2006, a fost elaborat ă Strategia Ministerului Educa Ńiei i Cercet ării în domeniul educa Ńiei timpurii, cu sprijinul UNICEF. În înv ăŃă mântul pre colar sunt inclu i copii cu vârste cuprinse între 3 i 6-7 ani. Activit ăŃ ile se desf ă oar ă în gr ădi- ni Ńe cu program normal, prelungit sau s ăpt ămânal. Înv ăŃă mân- tul pre colar este structurat pe dou ă niveluri: nivelul I, ce urm ăre te socializarea copiilor cu vârste cuprinse între 3 i 5 ani i nivelul II, care urm ăre te preg ătirea pentru coal ă a copiilor cu vârste cuprinse între 5 i 7 ani.

5-6 ani Grupa mare 4-5 ani Grupa mijlocie Educa Ńie 3-4 ani Grupa mic ă timpurie Înv ăŃă mânt pre colar Antepre colar

Potrivit noii legi a educa Ńiei, intrat ă în vigoare la 10 februarie 2011, clasa preg ătitoare de la gr ădini Ńă se va muta la înv ăŃă mântul primar. În vederea asigur ării calit ăŃ ii educa Ńiei i a optimiz ării gestion ării resurselor, unit ăŃ ile de înv ăŃă mânt i autorit ăŃ ile administra Ńiei publice locale pot decide înfiin Ńarea consor Ńiilor colare care sunt parteneriate contractuale dintre unit ăŃ ile de înv ăŃă mânt.

Înv ăŃă mântul general obligatoriu Înv ăŃă mântul general obligatoriu este de zece clase, vârsta de debut a colarit ăŃ ii fiind de 7 ani, sau de 6 ani la cererea părin Ńilor. Teoretic, vârsta de încheiere a înv ăŃă mântului general obligatoriu este de 16-17 ani. Din anul colar 2003- 2004, clasele a IX-a i a X-a sunt finalizate cu certificat de absolvire.

106 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

Înv ăŃă mântul primar Înv ăŃă mântul primar cuprinde clasele I-IV i func Ńioneaz ă numai ca înv ăŃă mânt cu form ă de zi, de regul ă, cu program de diminea Ńă . Vârsta de încheiere a înv ăŃă mântului primar este de 10-11 ani.

Înv ăŃă mântul secundar inferior Înv ăŃă mântul secundar inferior sau gimnaziul cuprinde clasele V-VIII i func Ńioneaz ă în general ca înv ăŃă mânt cu form ă de zi. Se finalizeaz ă cu sus Ńinerea unor teze cu subiect unic în clasele a VII-a i a VIII-a. Vârsta de încheiere a gimnaziului este de 14-15 ani.

15-16 Clasa a IX-a ani 14-15 Clasa a VIII-a ani 13-14 Clasa a VII-a ani 12-13 Clasa a VI-a ani Înv ăŃă mânt 11-12 Clasa a V-a obligatoriu ani Înv ăŃă mânt gimnazial 10-11 Clasa a IV-a ani 9-10 ani Clasa a III-a 8-9 ani Clasa a II-a 7-8 ani Clasa a I-a 6-7 ani Clasa preg ătitoare Înv ăŃă mânt primar

107 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Înv ăŃă mântul secundar superior Înv ăŃă mântul secundar superior cuprinde liceele, care organizeaz ă cursuri de zi, cu durata de patru ani (clasele IX- XII) i cursuri serale sau f ără frecven Ńă . Liceul este structurat pe trei filiere: filiera teoretic ă – cu profilurile: real i umanist; filiera tehnologic ă – cu profilurile: exploatarea resurselor naturale, protec Ńia mediului, servicii i tehnic i filiera voca Ńio- nal ă – cu profilurile: artistic, sportiv i teologic. Studiile liceale se încheie cu un examen na Ńional de bacalaureat. Potrivit noii legi a educa Ńiei, din 2013 clasa a IX-a se va muta la gimnaziu, liceul având o durat ă de 3 ani.

Examen de certificare a calificării Înv ăŃă mânt postliceal BAC Clasa a XIII-a BAC Clasa a XII-a Clasa a XII-a Examen de certificare a calific ării Clasa a XI-a Clasa a XI-a Clasa a XI-a Clasa a X-a Clasa a X-a Clasa a X-a Examen de Teoretic Teologic Voca Ńional certificare a calific ării coal ă Înv ăŃă mânt liceal profesional ă

colile da arte i meserii În func Ńie de profilul i complexitatea preg ătirii, colile de arte i meserii organizeaz ă cursuri de zi i serale cu durata de doi pân ă la patru ani pentru absolven Ńi de gimnaziu, care au ob Ńinut certificat de absolvire. Studiile se încheie cu un examen de absolvire în urma c ăruia se ob Ńine o diplom ă ce atest ă 108 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII preg ătirea ca muncitor calificat în meseria aleas ă. Absolven Ńii colilor de arte i meserii au posibilitatea de a frecventa înv ăŃă mântul liceal la forma seral ă. colile de ucenici func Ńioneaz ă în cadrul colilor de arte i meserii, iar studiile sunt preponderent practice i au o durat ă de 1-3 ani, în func Ńie de complexitatea meseriilor. Se pot înscrie absolven Ńi de gimnaziu cu sau f ără certificat de absolvire. Studiile se încheie cu un examen de absolvire în urma c ăruia se ob Ńine o diplom ă ce atest ă preg ătirea ca muncitor calificat în meseria aleas ă.

Înv ăŃă mântul post-liceal Înv ăŃă mântul post-liceal este organizat din ini Ńiativa Ministerului Educa Ńiei i Cercet ării sau la cererea agen Ńilor economici. Studiile au o durat ă de 1-3 ani, în func Ńie de complexitatea profesiilor. În înv ăŃă mântul post-liceal admiterea se face prin concurs.

Înv ăŃă mântul superior Înv ăŃă mântul superior se organizeaz ă în trei cicluri, conform Legii nr. 288 din 24 iunie 2004 privind organizarea studiilor universitare, respectiv studii universitare de licen Ńă , studii universitare de masterat i studii universitare de doctorat. Conform Articolului 4, ciclul I cuprinde studii universitare de licen Ńă , corespunz ător unui num ăr cuprins între minimum 180 de credite (licen Ńă 3 ani) i maximum 240 de credite (licen Ńă 4 ani), conform Sistemului European de Credite de Studiu Transferabile (ECTS). Potrivit Articolului 8, ciclul II cuprinde studii universitare de masterat, care corespund unui num ăr de credite de studiu transferabile cuprins, de regul ă, între 90 i 120. La înv ăŃă mântul de zi, durata normal ă a studiilor universitare de masterat este de 1 pân ă la 2 ani. Ciclul III cuprinde

109 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) studiile universitare de doctorat care au, de regulă, o durat ă de 3 ani. Înv ăŃă mântul superior de scurt ă durat ă, care s-a desf ă urat în colegiile universitare existente la data public ării Legii nr. 288 din 24 iunie 2004, s-a reorganizat în studii universitare de licen Ńă , în domeniile existente sau apropiate, iar absolven Ńilor cu diplom ă de înv ăŃă mânt superior de scurt ă durat ă li s-a dat posibilitatea de a continua studiile pentru a ob Ńine licen Ńa în cadrul ciclului I.

110 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

2.2. BISERICA

1. PERIOADA 1918 - 1948

Cadrul juridic general i special - Constitu Ńiile din 1923 i 1938; - Legea pentru înfiin Ńarea Patriarhiei ortodoxe române din 25 februarie 1925; - Legea i Statutul de organizare a B.O.R. din 6 mai 1925; - Legea privind regimul general al cultelor din 1928.

Constitu Ńia din 1923 (art. 22) prevedea c ă „Statul garanteaz ă tuturor cultelor o deopotriv ă libertate i protec Ńiune, întrucât exerci Ńiul lor nu aduce atingere ordinii publice, bunelor moravuri i legilor de organizare a Statului”. Legea fundamental ă din 1938 (art. 19), de i era emana Ńia unui regim autoritar monarhic, reitera garantarea libert ăŃ ii i protec Ńiei tuturor cultelor, specificând, totoda- tă, c ă „Religia cre tin ortodox ă fiind religia marii majorit ăŃ i a românilor, biserica Sediul administrativ al Patriarhiei ortodox ă este biserica domi- Române nant ă în statul român, iar cea greco-catolic ă are întâietate fa Ńă de celelalte culte”. Potrivit legii speciale, în România erau recunoscute 9 culte: - ortodox; - greco-catolic (unit); - catolic (de rit latin, greco-rutean i armean); - reformat (calvin);

111 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

- evanghelic-luteran; - unitarian; - armeano-gregorian; - mozaic; - mahomedan. Conform recens ământului din 1930, ortodoc ii reprezentau 72,6% din întreaga popula Ńie a României, Biserica Ortodox ă Român ă dispunând de 8.279 biserici, 8.257 preo Ńi i diaconi, 8.2790 cânt ăre Ńi, 75 m ănăstiri i schituri, cu 2.842 persoane. Pentru preg ătirea clerului ortodox func Ńionau 10 seminarii, 3 facult ăŃ i i 5 academii de teologie. Actul Unirii Transilvaniei, Basarabiei i Bucovinei cu România în 1918 – prin care s-a creat statul român unitar – a dus i la o serie de prefaceri în via Ńa Bisericii. Ierarhii din Ńinuturile reunite la Patria-mam ă au intrat în componen Ńa Sfântului Sinod al B.O.R., iar la 31 decembrie 1919, în scaunul de mitropolit primat a fost ales Miron Cristea, episcop de Caransebe , unul dintre marii lupt ători pentru Unire. Apoi, au început demersurile de unificare bisericeasc ă, încheiate la 6 mai 1925. La 4 februarie 1925, Sfântul Sinod a hot ărât s ă înfiin Ńeze Patriarhia Ortodox ă Român ă, iar mitropolitul primat s ă fie ridicat la rangul de patriarh. Legea pentru înfiin Ńarea Patriarhiei a fost promulgat ă la 25 februarie 1925, iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc învestitura i însc ăunarea primului patriarh, Miron Cristea (1925-1939). Urma ul s ău a fost patriarhul Nicodim Munteanu (1939-1948), autor a numeroase lucr ări teologice originale i traduc ător din literatura teologic ă rus ă. Sub ace ti doi patriarhi s-au înfiin Ńat câteva eparhii noi: Oradea, Cluj, Constan Ńa, Maramure , Timi oara i Episcopia misionar ă pentru românii ortodoc i din America.

112 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

În perioada interbelic ă, Patriarhia Român ă avea urm ă- toarea organizare administrativ-teritorial ă: - Mitropolia Ungrovlahiei cu urm ătoarele eparhii sufragane: Bucure ti, Râmnic-Noul Severin, Buz ău, Arge , Tomis (Constan Ńa); - Mitropolia Moldovei i Sucevei , cu eparhiile Ia i, Roman, Hu i, Dun ărea de Jos (Gala Ńi); - Mitropolia Ardealului , cu eparhiile Sibiu, Arad, Caransebe , Oradea, Cluj; - Mitropolia Bucovinei , cu eparhiile Cern ăuŃi, Hotin (B ălŃi), iar din 1938 i Maramure (Sighet); - Mitropolia Basarabiei , cu eparhiile Chi in ău i Cetatea Alb ă (Ismail); - Episcopia Armatei , din 1921 (cu sediul în Alba-Iulia); - Episcopia Misionar ă pentru românii din America (cu sediul în Detroit) din 1934. Conducerea B.O.R. se realiza prin organele sale centrale: Sfântul Sinod , care avea atribu Ńii în probleme spirituale i canonice i cuprindea mitropoli Ńii, episcopii i arhiereii-vicari; Congresul Na Ńional Bisericesc , care se ocupa de probleme religioase, culturale i epitrope ti, constituit din câte 2 clerici i 4 mireni pentru fiecare eparhie, la care se ad ăugau membrii Sfântului Sinod; Consiliul Cultural Bisericesc , compus din câte 3 reprezentan Ńi (1 cleric i 2 mireni) ai fiec ărei motropolii. Sub jurisdic Ńia canonic ă a B.O.R. intrau i comunit ăŃ ile de români ortodoc i din diaspor ă, precum cele de la Paris, Viena, Ierusalim i Sofia, ale c ăror biserici erau sus Ńinute financiar de statul român. Dintre ierarhii mai importan Ńi ai acestei perioade men Ńion ăm pe Nicolae B ălan, mitropolitul Ardealului (1920- 1955), unul dintre militan Ńii de seam ă pentru realizarea statului na Ńional unitar, pentru organizarea unitar ă a Bisericii Române, pentru promovarea ecumenismului cre tin, reorganizatorul

113 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

colii teologice sibiene, ridicat ă la rang de Academie. În Moldova, Irineu Mih ălcescu (1939-1947), fost profesor la Facultatea de Teologie din Bucure ti (1904-1939), autor a sute de lucr ări de teologie. În Bucovina s-a remarcat mitropolitul Nectarie Cotlarciuc (1924-1935), fost profesor la Facultatea de Teologie din Cern ăuŃi, participant la congrese i întruniri ecumenice, iar în Basarabia mitropolitul Gurie Grosu (1920-1937). În aceast ă perioad ă s-a dezvoltat înv ăŃă mântul teologic înfiin Ńându-se: facult ăŃ i de teologie în Bucure ti (1881), Cern ăuŃi (1875) i Chi in ău (1927); academii teologice în Sibiu, Arad, Caransebe , Cluj i Oradea i o serie de seminarii cu 8 clase. Dintre profesorii acestor facult ăŃ i s-au remarcat o seam ă de teologi de prestigiu, ca: Ioan Irineu Mih ălcescu, Nichifor Crainic, Teodor Popescu, Niculae Popescu, Haralambie Roventa, erban Ionescu, Petre Vintilescu, Grigorie Cristescu, Vasile Ispir la Bucure ti; Vasile Tarnavschi, Vasile Gheorghiu, Nicoale Cotos, Vasile Loichi Ńa, Valerian esan, Simion Reli la Cern ăuŃi; Grigorie Pi culescu (cu numele de scriitor Gala Galaction), Vasile Radu, Iuliu Scriban, Ioan Savin, Toma Bula, fra Ńii Valeriu i Cicerone Iord ăchescu la Chi in ău; Nicolae Colan, Dumitru St ăniloae, Nicolae Terchil ă la Sibiu; Ilarion Felea la Arad, Liviu Galaction Munteanu la Cluj, tefan Lup a la Oradea etc. Majoritatea dintre ei au publicat lucr ări deosebit de valoroase în domeniul teologic. Unii teologi au fost prezen Ńi i în via Ńa cultural ă a Ńă rii, precum: prozatorii Gala Galaction i Ion Agârbiceanu, arheologul Constantin M ătas ă, întemeietorul Muzeului din Piatra Neam Ń, istoricii Gheorghe Ciuhandu, Candid Muslea, Constantin Bobulescu, Dumitru Furtuna .a., folclori tii Teodor B ălă el din Vâlcea, Gheorghe Dumitrescu din Bistri Ńa-Mehedin Ńi, specialistul în muzic ă bizantin ă Ioan Petrescu de la biserica Visarion din Bucure ti i al Ńii.

114 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

Totodat ă, au fost înfiin Ńate noi periodice biserice ti, pe lâng ă cele vechi, cum ar fi: Biserica Ortodox ă Român ă i Studii Teologice la Bucure ti, Candela la Cern ăuŃi, Revista Teologic ă la Sibiu, Lumin ătorul i Misionarul la Chi in ău, precum i buletine eparhiale pentru fiecare eparhie. De asemenea, s-a dezvoltat arta bisericeasc ă cu toate ramurile ei, îndeosebi arhitectura i pictura, prin bisericile monumentale ridicate într-o serie de ora e, mai ales în Transilvania (catedralele din Alba Iulia, Cluj i Timi oara, bisericile din Târgu Mure , Sighi oara, Turda, Re iŃa, Satu Mare, Zal ău, Craiova, Buz ău, Constan Ńa, Gala Ńi, Piatra Neam Ń, BălŃi etc.); s-au ref ăcut ori s-au ridicat din temelie câteva mănăstiri. Pe de alt ă parte, s-au înt ărit leg ăturile cu celelalte biserici ortodoxe i cu alte biserici cre tine. În acest sens, B.O.R. i-a trimis delega Ńi la Conferin Ńele panortodoxe de la Constantinopol (1923), M ănăstirea Vatoped de la Muntele Athos (1930), la prima Conferin Ńă a profesorilor de teologie din Balcani, Ńinut ă la Sinaia (1924), la primul Congres al profesorilor de teologie ortodox ă la Atena (1936). Patriarhul Miron Cristea a f ăcut câteva vizite unor ierarhi ortodoc i de peste hotare i a primit vizite la Bucure ti, B.O.R. a participat i la câteva congrese ale celor trei mari ramuri ale mi cării ecumenice care au activat în perioada interbelic ă: Cre tinism practic (Stockholm 1925, Berna 1926), Credin Ńă i organizare (Lausanne 1927) i Alian Ńa Mondial ă pentru înfr ăŃ irea popoa- relor prin Biseric ă (Praga 1928, Faris Bad Larvik în Norvegia 1938). A organizat mai multe conferin Ńe regionale, unele chiar în România (Sinaia 1924, Bucure ti 1933, Râmnicu-Vâlcea 1936). S-au încheiat leg ături strânse cu Biserica anglican ă, mai ales dup ă recunoa terea hirotoniilor anglicane de c ătre Sfântul Sinod de la Bucure ti, în anul 1935.

115 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Biserica Greco-Catolic ă (Unit ă) Un loc aparte între cultele recunoscute îl ocupa Biserica greco-catolic ă, a doua ca pondere numeric ă, reprezentând 7,9% din popula Ńia total ă a României, care dispunea de 1.725 de biserici, 1.594 preo Ńi, circa 150 canonici i al Ńi func Ńionari administrativi. Personalul teologic cu studii superioare era preg ătit în 3 academii de specialitate. Cu toate c ă a jucat un rol deosebit de important în istoria românilor, mai ales al celor din Transilvania, aflat ă sub ocupa Ńie habsburgic ă, Biserica greco-catolic ă a fost supus ă unor constrângeri nemeritate din partea autorit ăŃ ilor române ale timpului, care, de abia în 1927, au semnat Concordatul cu Vaticanul, în contextul agrav ării st ării de s ănătate a regelui Ferdinand I i apropierii sfâr itului acestuia. Aceea i pozi Ńie a făcut ca acesta s ă fie ratificat în 1929, dup ă doi ani de discu Ńii controversate în Parlamentul României i a rezisten Ńei opuse de Biserica ortodox ă dominant ă. Aceasta din urm ă a exercitat presiuni constante asupra Bisericii greco-catolice, în toat ă perioada interbelic ă, pentru a determina unificarea celor dou ă culte, dar f ără succes. Biserica greco-catolică martir ă a fost condus ă de mari personalit ăŃ i, precum Valeriu Traian Feren Ńiu, Ioan Suciu, Iuliu Hossu, Ioan B ălan, Alexandru Rusu i al Ńii, dintre care unii i- au g ăsit mai târziu sfâr itul în închisorile comuniste.

2. BISERICA ÎN TIMPUL REGIMULUI TOTALITAR COMUNIST (1948-1989)

Cadrul juridic general i special - Constitu Ńiile din 1948, 1952 i 1965; - Decretul nr. 177 pentru regimul general al cultelor religioase, din 4 august 1948;

116 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

- Statutul privind organizarea Bisericii Ortodoxe Române, din 20 octombrie 1949.

Toate cele trei constitu Ńii comuniste (1948 – art. 27, 1952 – art. 84 i 1965 – art. 30) asigurau libertatea con tiin Ńei i cea religioas ă, precizând: „Cultele religioase sunt libere s ă se organi- zeze i pot func Ńiona liber, dac ă ritualul i practica lor nu Patriarhia Român ă sunt contrare Constitu Ńiei, securit ăŃ ii publice sau bunelor moravuri”. De asemenea, acestea aveau dreptul s ă deschid ă i s ă între Ńin ă „ coli speciale pentru preg ătirea cultului sub controlul statului”. Odat ă cu procesul de comunizare/sovietizare a României, Biserica a fost înl ăturat ă treptat din via Ńa statului. În 1948 a fost scos înv ăŃă mântul religios din coli; s-au interzis slujbele în spitale, azile i caz ărmi; au fost suprimate periodicele biserice ti ale eparhiilor; au fost desfiin Ńate Facultatea de Teologie din Suceava (fost ă la Cern ăuŃi), patru academii teologice din Transilvania i Banat, precum i seminariile teologice ale eparhiilor din Muntenia i Moldova; s-a oprit catehizarea tineretului. Peste o mie de preo Ńi ortodoc i (la care s-au ad ăugat i cei romano-catolici, greco-catolici i protes- tan Ńi) au fost aresta Ńi, arunca Ńi în închisori, trimi i s ă lucreze la canalul Dun ăre-Marea Neagr ă, al Ńii fiind deporta Ńi chiar în Siberia (unii au murit acolo, iar cei mai mul Ńi au fost elibera Ńi abia în 1964). Între cei arunca Ńi în închisori au fost i teologi de mare prestigiu, precum Nichifor Crainic, Ioan Savin, Dumitru St ăniloae, Liviu G. Munteanu, Ilarion Felea, Ion V. Georgescu (deportat în Siberia) i mul Ńi al Ńii; câ Ńiva preo Ńi ortodoc i au

117 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) fost împu ca Ńi. Fostul mitropolit al Bucovinei, Visarion Puiu, a fost condamnat la moarte, în contumacie (a decedat în 1964, în Fran Ńa). În 1959 au fost desfiin Ńate mai multe schituri i m ănăstiri, iar sute de c ălug ări i c ălug ări Ńe au fost sco i din ele în mod brutal i trimi i în familiile lor sau în fabrici de c ătre organele de stat. În ultimii ani ai dictaturii comuniste, au fost demolate peste 20 de l ăca uri de cult din Bucure ti: m ănăstirile Cotroceni, V ăcăre ti, Pantelimon ; bisericile Sfânta Vineri, Sfântul Spiridon Vechi, Alba-Post ăvari, Enei, Spirea Nou ă Izvor, Sfânta Treime Dude ti etc.). Autoriza Ńiile pentru ridicarea sau repararea unor biserici se ob Ńineau cu mult ă greutate. Preo Ńimea ortodox ă, în totali- tatea ei, era supravegheat ă i controlat ă în permanen Ńă , prin aa-numi Ńii „inspectori de culte” i ofi Ńeri de securitate, infiltra Ńi în toate institu Ńiile biserice ti. Legea pentru regimul general al cultelor recuno tea 14 confesiuni: ortodox, romano-catolic, armeano-gregorian, cre tin de rit vechi (lipovean), reformat (calvin), evanghelic-luteran C.A., sinodo-prezbiterian, unitarian, mozaic, musulman, baptist, adventist de ziua a aptea, penticostal i cre tin dup ă Evanghelie, toate având organizarea lor specific ă i l ăca uri de cult. Potrivit Statutului pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române , elaborat de Sfântul Sinod i aprobat i de Ministerul Cultelor (care avea la baz ă principiile Statutului Organic al lui Andrei aguna), num ărul de eparhii a fost redus în compara Ńie cu perioada precedent ă, structura acesteia fiind urm ătoarea: - Mitropolia Ungrovlahiei , cu eparhiile: Arhiepiscopia Bucure tilor, Arhiepiscopia Tomisului i Dun ării de Jos (cu sediul la Gala Ńi), Episcopia Buz ăului;

118 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

- Mitropolia Moldovei i Sucevei , cu Arhiepiscopia Ia ilor, Episcopia Romanului i Hu ilor; - Mitropolia Ardealului , cu Arhiepiscopia Sibiului, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului i Clujului, Episcopia Albei- Iulia (înfiin Ńat ă în 1975), Episcopia Oradei; - Mitropolia Olteniei , cu Arhiepiscopia Craiovei i Episcopia Râmnicului i Arge ului; - Mitropolia Banatului , cu Arhiepiscopia Timi oarei i Caransebe ului i Episcopia Aradului; - Arhiepiscopia Misionar ă Ortodox ă Român ă din Statele Unite i Canada , cu sediul la Detroit, care n-a mai păstrat leg ăturile cu Ńara i cu Patriarhia Român ă; - Episcopia Misionar ă Ortodox ă Român ă pentru Europa Central ă i Occidental ă, cu sediul la Paris. Statutul prevedea participarea laicilor la conducerea Bisericii, în Adun ările i Consiliile parohiale i eparhiale i în Adunarea Na Ńional ă Bisericeasc ă (pentru întreaga Patriarhie), într-o propor Ńie de 1/3 clerici i 2/3 mireni. Între ierarhii cei mai semnificativi ai perioadei s-au remarcat: patriarhul Justinian Marina (1949-1977), bun organi- zator i îndrum ător al vie Ńii biserice ti în condi Ńiile crate de instalarea regimului totalitar; patriarhul Iustin Moisescu (1977- 1986), profesor la Facult ăŃ ile de teologie din Var ovia, Cern ăuŃi i Bucure ti; mitropolit al Ardealului (1956-1957) i al Moldovei (1957-1977). Din 1986 i pân ă în 2007 B.O.R. a fost condus ă de Teoctist Ar ăpa u, fost episcop-vicar patriarhal, episcop al Aradului, mitropolit al Olteniei, apoi al Moldovei. Dintre ceilal Ńi ierarhi, men Ńion ăm pe mitropoli Ńii Ardealului, Nicolae Colan (1957-1967), Nicolae Mladin (1967-1981) i Antonie Pl ămădeal ă (din 1982, episcop-vicar patriarhal, apoi episcop al Buz ăului), Firmilian Marin (1947-1972) i Nestor Vornicescu al Olteniei (din 1978), Vasile L ăzărescu (1934- 1961) i Nicolae Corneanu al Banatului (din 1962), cei mai

119 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) mul Ńi dintre ei autori de lucr ări teologice i istorice, participan Ńi la numeroase congrese i întruniri interna Ńionale. Între evenimentele mai importante din via Ńa bisericeasc ă re Ńinem „revenirea” la ortodoxie a majorit ăŃ ii covâr itoare a clerului i credincio ilor uni Ńi (greco-catolici), impus ă de regimul totalitar, prin Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948, precum i prima canonizare oficial ă a unor sfin Ńi i m ărturi- sitori de neam român (1955). Pentru preg ătirea personalului de cult au fost men Ńinute în func Ńiune ase seminarii teologice, cu durat ă de cinci ani (Bucure ti, Buz ău, M ănăstirea Neam Ń, Cluj-Napoca, Craiova i Caransebe ) i dou ă institute teologice de grad universitar, cu durat ă de patru ani, la Bucure ti i Sibiu. Patriarhia Român ă a continuat s ă editeze doar câteva publica Ńii periodice: Biserica Ortodox ă Român ă (înfiin Ńat ă în 1874), Buletinul oficial al Patriarhiei Române, Studii Teologice, revista institutelor teologice; Ortodoxia , revista Patriarhiei (fiecare cu un tiraj de 10.000 ex., cu 4-6 apari Ńii pe an). Toate cele cinci mitropolii editau câte o revist ă, cu 4-6 apari Ńii pe an: Glasul Bisericii (Mitropolia Ungrovlahiei), Mitropolia Moldovei i Sucevei, Mitropolia Ardealului i Mitropolia Banatului. La Sibiu, i-a men Ńinut apari Ńia foaia bisericeasc ă, bilunar ă, Telegraful Român , cel mai vechi periodic românesc, cu apari Ńie neîntrerupt ă din 1853. În Editura i Tipografia Institutului Biblic i de Misiune Ortodox ă din Bucure ti s-au tip ărit: Biblia (patru edi Ńii, în 1968, 1975, 1982, 1988), c ărŃi de cult, manuale pentru învă- Ńă mântul teologic universitar i seminarial, lucr ări teologice, cărŃi pentru credincio i, c ărŃi de rug ăciuni, calendare .a. Acela i lucru l-au f ăcut i tipografiile eparhiale de la Mănăstirea Neam Ń, Sibiu i Timi oara. Dup ă 1948 au fost restaurate, pictate sau reparate, prin daniile credincio ilor, majoritatea celor peste 12.000 de

120 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII lăca uri de cult ortodox (biserici, m ănăstiri, schituri, paraclise) de pe tot cuprinsul Ńă rii. Au fost restaurate cele mai multe dintre bisericile i m ănăstirile monumente istorice. În acela i timp, s-au construit peste 500 de biserici noi, pe tot cuprinsul Patriarhiei, unele dintre ele fiind adev ărate monumente de art ă. Biserica Ortodox ă Român ă a între Ńinut leg ături de prietenie i colaborare cu toate celelalte Biserici ortodoxe autocefale. Aceste rela Ńii au fost marcate, îndeosebi, de vizitele oficiale f ăcute Bisericii Ortodoxe Române de patriarhii Constantinopolului, Alexandriei, Ierusalimului, Serbiei, Bulgariei i Armeniei sovietice, precum i cele de r ăspuns, f ăcute de reprezentan Ńii B.O.R. acestora, în ultimele decenii. S-au stabilit rela Ńii cu Bisericile vechi Orientale (Patriarhia Etiopiei, Patriarhia armean ă din Etchimiadzin, Patriarhia copt ă din Egipt i Biserica sirian ă iacobit ă din Kerala-India), Biserica romano-catolic ă (mai ales din Austria, Germania i Belgia), Biserica veche catolic ă, Biserica anglican ă, cu o serie de biserici protestante. B.O.R. a activat în Consiliul Mondial al Bisericilor din anul 1961. A trimis delega Ńi la Adun ările generale de la New Delhi (1961), Uppsala (1968), Nairobi (1975), toate conduse de mitropolitul de atunci al Moldovei i Sucevei, Iustin Moisescu (fost membru în Comitetul Central al P.C.R. pân ă în 1977) i Vancouver (1983), condus ă de mitropolitul Ardealului, Antonie Pl ămădeal ă. Al Ńi ierarhi i teologi ortodoc i români au activat în diferite comisii ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor . Patriarhii Justinian i Iustin au f ăcut vizite la sediul Consiliului Mondial de la Geneva (1966-1981). La rândul lor, numero i conduc ători ai acestei mari organiza Ńii intercre tine au f ăcut vizite în România cu diferite ocazii, purtând discu Ńii cu patriarhii români, cu al Ńi conduc ători de culte, ierarhi i profesori de teologie. Biserica i-a adus contribu Ńia i la promovarea dialogului intercre tin i în cadrul Conferin Ńei

121 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Bisericilor Europene , cu sediul la Geneva (câteva sesiuni ale acestor dou ă mari organiza Ńii s-au Ńinut în România).

3. BISERICA DUP Ă 1989

Cadrul juridic general i special - Constitu Ńia din 8 decembrie 1991; - Legea nr. 489 privind libertatea religioas ă i regimul general al cultelor, din 8 ianuarie 2007.

Constitu Ńia din 1991 (art. 29) stipuleaz ă c ă „… libertatea credin Ńelor religioase nu poate fi îngr ădit ă sub nicio form ă”. „Cultele religioase sunt libere i se organizeaz ă potrivit statutelor proprii, în condi Ńiile legii. Cultele religioase sunt autonome fa Ńă de stat i se bucur ă de sprijinul acestuia, Palatul Patriarhiei Române inclusiv prin înlesnirea asisten Ńei religioase în armat ă, în spitale, în penitenciare, în azile i în orfelinate.” Potrivit Legii nr. 489 (art. 7) „Statul român recunoa te rolul important al Bisericii Ortodoxe Române i al celorlalte biserici i culte recunoscute în istoria na Ńional ă a României i în via Ńa societ ăŃ ii române ti”. Prin aceea i lege, statul asigur ă predarea religiei în înv ăŃă mântul de stat i particular. Conform legii speciale, în România func Ńioneaz ă 18 culte recunoscute:

122 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

- BISERICA ORTODOX Ă ROMÂN Ă; - EPISCOPIA ORTODOX Ă SÂRB Ă DE LA TIMI OARA; - BISERICA ROMANO-CATOLIC Ă; - BISERICA ROMÂN Ă UNIT Ă CU ROMA, GRECO- CATOLIC Ă; - ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE; - BISERICA CRE TIN Ă RUS Ă DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA; - BISERICA REFORMAT Ă DIN ROMÂNIA; - BISERICA EVANGHELIC Ă C.A. DIN ROMÂNIA; - BISERICA EVANGHELIC Ă LUTERAN Ă DIN ROMÂNIA; - BISERICA UNITARIAN Ă DIN TRANSILVANIA; - UNIUNEA BISERICILOR CRE TINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA; - BISERICA CRE TIN Ă DUP Ă EVANGHELIILE DIN ROMÂNIA - UNIUNEA BISERICILOR CRE TINE DUP Ă EVANGHELIE DIN ROMÂNIA; - BISERICA EVANGHELIC Ă ROMÂN Ă; - UNIUNEA PENTICOSTAL Ă – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLIC Ă DIN ROMÂNIA; - BISERICA CRE TIN Ă ADVENTIST Ă DE ZIUA A APTEA DIN ROMÂNIA; - FEDERA łIA COMUNIT Ăł ILOR EVREIE TI DIN ROMÂNIA; - CULTUL MUSULMAN; - ORGANIZA łIA RELIGIOAS Ă MARTORII LUI IEHOVA. Evenimentele din Decembrie 1989 au adus o serie de schimb ări, nu numai în via Ńa politic ă i social ă a Ńă rii, ci i în cea confesional ă. Configura Ńia religioas ă din România, potrivit recens ă- mântului din 2002, arat ă astfel: dintr-un total de 21.698.181 locuitori, 86,7% sunt ortodoc i, 4,7% romano-catolici, 3,2% reforma Ńi, 0,9% catolici de rit bizantin (greco-catolici), 1,5% penticostali, 0,6% bapti ti, restul cultelor având sub 0,5% (ateii reprezint ă sub 0,1%). Între evenimentele importante de dup ă 1989, men Ńion ăm reînfiin Ńarea unor eparhii desfiin Ńate în 1948, cum ar fi: Arhie- piscopia Tomisului, Arhiepiscopia Sucevei, Arhiepiscopia Târgovi tei, Episcopia Arge ului, Episcopia Maramure ului i

123 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Sătmarului, Episcopia Caransebe ului, Episcopia Hu ilor. De asemenea, s-au înfiin Ńat eparhii noi: Slobozia i C ălăra i, Harghita i Covasna, Alexandria, Giurgiu, Tulcea, Slatina, Sălaj .a. În acela i timp, au fost ridicate la ranguri superioare unele structuri ortodoxe române ti din diaspora, precum Arhiepiscopia Ortodox ă Român ă a Europei Occidentale i Meridionale, ridicat ă la rang de Mitropolie. S-au înfiin Ńat noi structuri ortodoxe române, ca: Mitropolia Ortodox ă Român ă a Germaniei, Europei Centrale i de Nord, Episcopia Ortodox ă Român ă din Ungaria, Episcopia „Dacia Felix”, Episcopia Ortodox ă Român ă din Italia, Episcopia Ortodox ă Român ă din Spania i Portugalia, Episcopia Ortodox ă Român ă a Europei de Nord, Episcopia Ortodox ă Român ă a Australiei i Noii Zeelande. În decembrie 1992, a fost reactivat ă Mitropolia Basarabiei, cu sediul la Chi in ău, subordonat ă canonic Patriarhiei Române. Structura actual ă a Bisericii Ortodoxe Române: - 6 mitropolii în Ńar ă, cu 13.527 de parohii, deservite de 14.513 preo Ńi i diaconi, care slujesc în 15.218 l ăca uri de cult; - 3 mitropolii, 1 arhiepiscopie, reprezentan Ńe i alte unit ăŃ i ortodoxe române în diaspora. În sectorul vie Ńii culturale, s-a înregistrat înfiin Ńarea unor noi institu Ńii de înv ăŃă mânt teologic, atât la nivel liceal, cât i la cel universitar. Întregul înv ăŃă mânt teologic superior a fost încadrat în universit ăŃ ile din ora ele respective i reorganizat pe diferite sec Ńii. Au ap ărut o serie de noi publica Ńii periodice, precum: ziarul Lumina i Vestitorul ortodoxiei la Bucure ti, Candela Moldovei la Ia i, Învierea la Timi oara, Rena terea la Cluj, Tomisul ortodox la Constan Ńa, Credin Ńa str ăbun ă la Alba-Iulia, Credin Ńa româneasc ă la Baia Mare, Legea româneasc ă la

124 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

Oradea, Biserica i coala la Arad, Foaie diecezan ă la Caransebe , Călăuza ortodox ă la Gala Ńi, Lumin ă lin ă la Arge . Organizarea administrativ ă a Bisericii Ortodoxe Române este urm ătoarea: - PATRIARHIA ROMÂN Ă Conduc ătorul B.O.R. este Patriarhul DANIEL , ales la 12 septembrie 2007 i întronizat ca cel de al aselea Patriarh la data de 30 septembrie 2007. Acesta este i arhiepiscop al Bucure tilor i Mitropolit al Munteniei i Proiectul viitoarei Catedrale a Dobrogei. Titulatura sa este: Neamului „Preafericirea Sa, Preafericitul P ărinte DANIEL, arhiepiscopul Bucure tilor, mitropolitul Munteniei i Dobrogei, loc Ńiilor al tronului Cezareei Capadociei i patriarhul Bisericii Ortodoxe Române sau Patriarhul României”. - MITROPOLIA MUNTENIEI I DOBROGEI: Arhiepiscopia Bucure tilor , cu sediul în municipiul Bucure ti; Arhiepiscopia Tomisului , cu sediul în municipiul Constan Ńa; Arhiepiscopia Târgovi tei , cu sediul în municipiul Târgovi te; Arhiepiscopia Arge ului i Muscelului , cu sediul în municipiul Curtea de Arge ; Arhiepiscopia Buz ăului i Vrancei , cu sediul în municipiul Buz ău; Arhiepiscopia Dun ării de Jos , cu sediul în municipiul Gala Ńi;

125 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Episcopia Sloboziei i C ălăra ilor , cu sediul în municipiul Slobozia; Episcopia Alexandriei i Teleormanului , cu sediul în municipiul Alexandria; Episcopia Giurgiului , cu sediul în municipiul Giurgiu; Episcopia Tulcea , cu sediul în municipiul Tulcea. - MITROPOLIA MOLDOVEI I BUCOVINEI: Arhiepiscopia Ia ilor , cu sediul în municipiul Ia i; Arhiepiscopia Sucevei i R ădăuŃilor , cu sediul în municipiul Suceava; Arhiepiscopia Romanului i Bac ăului , cu sediul în municipiul Roman; Episcopia Hu ilor , cu sediul în municipiul Curtea de Arge . - MITROPOLIA ARDEALULUI: Arhiepiscopia Sibiului , cu sediul în municipiul Sibiu; Episcopia Covasnei i Harghitei , cu sediul în municipiul Miercurea Ciuc. - MITROPOLIA CLUJULUI, ALBEI, CRI ANEI I MARAMURE ULUI: Arhiepiscopia Vadului, Feleacului i Clujului , cu sediul în municipiul Cluj-Napoca; Arhiepiscopia Alba Iuliei , cu sediul în municipiul Alba Iulia; Episcopia Oradiei , cu sediul în municipiul Oradea; Episcopia Maramure ului i S ătmarului , cu sediul în municipiul Baia Mare; Episcopia S ălajului , cu sediul în municipiul Zal ău

126 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

- MITROPOLIA OLTENIEI: Arhiepiscopia Craiovei , cu sediul în municipiul Craiova; Arhiepiscopia Râmnicului , cu sediul în municipiul Râmnicu Vâlcea; Episcopia Severinului i Strehaiei , cu sediul în municipiul Slobozia; Episcopia Alexandriei i Teleormanului , cu sediul în municipiul Drobeta-Turnu Severin; Episcopia Slatinei i Romana Ńilor , cu sediul în municipiul Slatina. - MITROPOLIA BANATULUI: Arhiepiscopia Timi oarei , cu sediul în municipiul Timi oara; Arhiepiscopia Aradului , cu sediul în municipiul Arad; Arhiepiscopia Caransebe ului , cu sediul în municipiul Caransebe ; Arhiepiscopia Devei i Hunedoarei , cu sediul în Deva. - UNIT Ăł I DEPENDENTE DIRECT DE PATRIAR- HIA ROMÂN Ă: Vicariatul Ortodox Urainean , cu sediul în municipiul Sighetul Marma Ńiei.

STRUCTURI DIASPORALE (în afara grani Ńelor Ńă rii) - MITROPOLIA BASARABIEI: Arhiepiscopia Chi in ăului , cu sediul în municipiul Chi in ău. - MITROPOLIA ORTODOX Ă ROMÂN Ă A EUROPEI OCCIDENTALE I MERIDIONALE:

127 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Arhiepiscopia Ortodox ă Român ă a Europei Occidentale , cu sediul la Paris; Episcopia Ortodox ă Român ă a Italiei , cu sediul la Roma; Episcopia Ortodox ă Român ă a Spaniei i Portugaliei , cu sediul la Madrid. - MITROPOLIA ORTODOX Ă ROMÂN Ă A GERMANIEI, EUROPEI CENTRALE I DE NORD: Arhiepiscopia Ortodox ă Român ă a Germaniei, Austriei i Luxembourgului , cu sediul la Nürnberg; Episcopia Ortodox ă Român ă a Europei de Nord , cu sediul la Stockholm. - ARHIEPISCOPIA ORTODOX Ă ROMÂN Ă A CELOR DOU Ă AMERICI , cu sediul la Chicago; - EPISCOPIA DACIA FELIX, cu sediul administrativ în Vâr eŃ; - EPISCOPIA ORTODOX Ă ROMÂN Ă DIN UNGARIA , cu sediul în Gyula; - EPISCOPIA ORTODOX Ă ROMÂN Ă A AUSTRALIEI I NOII ZEELANDE , cu sediul în Melbourne; - REPREZENTAN łE ALE PATRIARHIEI ROMÂNE Aez ămintele române ti de la Locurile Sfinte (Ierusalim, Iordan i Ierihon); Parohia ortodox ă român ă de la Sofia (Bulgaria); Reprezentan Ńa Patriarhiei Române pe lâng ă institu Ńiile europene (Bruxelles) . - UNIT Ăł ILE ORTODOXE ROMÂNE CARE PĂSTREAZ Ă LEG ĂTURI SPIRITUALE I CULTU- RALE CU PATRIARHIA ROMÂN Ă

128 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

Aez ămintele române ti de la Sfântul Munte Athos (Prodromu, Lacu i altele).

Organizarea central ă Cea mai înalt ă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române în toate domeniile ei de activitate este Sfântul Sinod , format din Patriarh, ca pre edinte i din to Ńi mitropoli Ńii, arhiepiscopii, episcopii, eparhio Ńii, episcopii vicari-patriarhali, episcopii- vicari i arhiereii-vicari în func Ńiune. Organismul central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române, pentru toate problemele administrative, sociale, culturale, economice i patrimoniale este Adunarea Na Ńional ă Bisericeasc ă, format ă din câte trei reprezentan Ńi ai fiec ărei eparhii (un cleric i doi laici), desemna Ńi de adun ările eparhiale respective pe termen de patru ani. Membrii Sfântului Sinod particip ă cu vot deliberativ la lucr ările Adun ării Na Ńionale Biserice ti. Organismul central executiv al Sfântului Sinod i al Adun ării Na Ńionale Biserice ti este Consiliul Na Ńional Bisericesc , alc ătuit din doisprezece membri ai Adun ării Na Ńionale Biserice ti (câte un cleric i câte un laic reprezentând fiecare mitropolie din Ńar ă, desemna Ńi pe o perioad ă de patru ani). Membrii Sfântului Sinod pot participa cu vot deliberativ la edin Ńele Consiliului Na Ńional Bisericesc. Organizarea local ă Unit ăŃ ile componente ale Bisericii Ortodoxe Române sunt: • parohia; • mănăstirea; • protopopiatul; • vicariatul; • eparhia (arhiepiscopia i episcopia) • mitropolia.

129 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Via Ńa monahal ă S-au redeschis toate m ănăstirile i schiturile, desfiin Ńate în mod abuziv în 1959 i s-au înfiin Ńat noi a ez ăminte monahale, mai ales în Ardeal. În acela i timp – în pofida greut ăŃ ilor financiare cu care se confrunt ă Biserica – s-au pus funda Ńiile a sute de biserici, mai ales în mediul urban. Biserica Ortodox ă Român ă are 637 de m ănăstiri i schituri, cu peste 8.000 de monahi i monahii.

Înv ăŃă mântul teologic Biserica Ortodox ă Român ă dispune de: • 33 de seminarii teologice liceale; • 11 facult ăŃ i de teologie i 4 departamente de teologie, incluse în cadrul altor facult ăŃ i, care fac parte din înv ăŃă mântul superior de stat, având înscri i 9.365 de studen Ńi, la mai multe specializ ări. Peste 10.000 de cadre didactice predau religia în colile publice. Facult ăŃ ile de teologie au încheiat „parteneriate” cu institu Ńii similare din afara hotarelor, îndeosebi catolice i protestante.

Asisten Ńă religioas ă Pe lâng ă activitatea curent ă din parohii, asisten Ńa religioas ă este asigurat i în: • armat ă, jandarmerie i penitenciare, de c ătre 143 de preo Ńi; • spitale, centre sociale i unit ăŃ i de înv ăŃă mânt, de către 364 de preo Ńi.

130 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

Asisten Ńă social ă Biserica i-a reluat într-o alt ă perspectiv ă activitatea de ordin social-filantropic, prin înfiin Ńarea unor asocia Ńii caritabile în vederea ajutor ării orfanilor, a b ătrânilor i persoanelor cu dizabilit ăŃ i, prin asisten Ńă religioas ă în spitale, orfelinate i aziluri de b ătrâni. Institu Ńii sociale aflate sub directa îndrumare a Bisericii Ortodoxe Române: • 121 de centre pentru copii; • 35 de centre pentru vârstnici; • 106 cantine sociale i brut ării; • 52 de centre de diagnostic i tratament, cabinete medicale i farmacii sociale; • 23 de centre de consiliere i asisten Ńă a familiilor în dificultate; • 2 centre pentru victimele traficului de fiin Ńe umane. Biserica Ortodox ă Român ă asigur ă asisten Ńă social ă permanent ă pentru aproximativ 270.000 de persoane. În situa Ńii de calamit ăŃ i naturale, Biserica Ortodox ă Român ă desf ă oar ă campanii umanitare la nivel na Ńional, pentru sprijinul imediat al celor afecta Ńi. De asemenea, în parteneriat cu autorit ăŃ ile centrale i locale i cu organiza Ńii non-guvernamentale, atât interne, cât i interna Ńionale, Biserica Ortodox ă Român ă este implicat ă în derularea unor programe na Ńionale privind: • combaterea violen Ńei domestice; • prevenirea traficului de persoane; • prevenirea consumului de droguri; • prevenirea r ăspândirii HIV-SIDA; • integrarea i incluziunea social ă a categoriilor defavorizate (persoane cu dizabilit ăŃ i, omeri .a.).

131 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Institu Ńii biserice ti cu scop misionar În Biserica Ortodox ă Român ă func Ńioneaz ă: • Institutul Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; • Institu Ńia media la nivelul Patriarhiei Române i al eparhiilor. Din ini Ńiativa patriarhului Daniel, la data de 27 octombrie 2007, a luat fiin Ńă Centrul de Pres ă „BASILICA” al Patriarhiei Române, din care fac parte: postul de radio TRINITAS ; postul de televiziune TRINITAS TV ; publica Ńiile Ziarul Lumina, Lumina de duminic ă i Vestitorul Ortodoxiei ; Agen Ńia de tiri „BASILICA” i Biroul de Pres ă i Comunica Ńii al Patriarhiei Române.

Rela Ńii biserice ti i inter-religioase În cadrul rela Ńiilor dintre bisericile cre tine un moment istoric i ecumenic l-a constituit vizita Papei Ioan Paul II în România, la 8 mai 1999, prima de altfel în România i într-o Ńar ă majoritar ortodox ă din istoria Vaticanului, ceea ce a deschis calea unor eventuale noi întâlniri la acest nivel în alte Ńă ri de tradi Ńie ortodox ă. Biserica Ortodox ă Român ă este membr ă a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) din 1961 i membr ă a Confe- rin Ńei Bisericilor Europene (KEK) din 1964. Ea particip ă, împreun ă cu celelalte biserici ortodoxe, la dialogurile teologice interna Ńionale cu Biserica Romano-Catolic ă, Bisericile Protes- tante, Biserica Anglican ă etc. Biserica Ortodox ă Român ă are un Birou de Reprezentare pe lâng ă Uniunea European ă i celelalte institu Ńii politice europene, la Bruxelles. Biserica Ortodox ă Român ă a fost vizitat ă, în repetate rânduri, de delega Ńii ortodoxe, conduse patriarhul ecumenic

132 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

Bartolomeu, Partenie III i Petros VII , patriarhi ai Alexandriei, Ignatie VI, patriarhul Antiohiei , patriarhul Pavle al Serbiei, Maxim , patriarhul Bulgariei i al Ńii. La rândul lor, delega Ńii ale Bisericii Ortodoxe Române au vizitat alte biserici ortodoxe surori. Colec Ńii muzeale pentru conservarea c ărŃilor vechi i a obiectelor religioase În cadrul Bisericii Ortodoxe Române func Ńioneaz ă 275 de muzee i colec Ńii muzeale, precum i 42 de centre zonale de depozitare.

133 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

2.3. ARMATA

1. PERIOADA INTERBELIC Ă (1918-1941)

Cadrul juridic general i special - Constitu Ńia din 28 martie 1923; - Legea relativ ă la organizarea armatei, din 23 iunie 1924, modificat ă prin legile din 30 aprilie 1930 i 28 aprilie 1932; - Legea privind înfiin Ńarea „Fondului Na Ńional al Avia Ńiei”, din 1 mai 1931; - Legea privind organizarea Aeronauticii i înfiin Ńarea Subsecretariatului de Stat al Aerului; - Legea privind organizarea na Ńiunii i teritoriului pentru timp de r ăzboi, din aprilie 1933; - Legea nr. 83 pentru preg ătirea premilitar ă a tineretului, din 11 mai 1934; - Legea pentru înfiin Ńarea „Fondului Na Ńional al Marinei”, din 24 septembrie 1938.

Odat ă cu întregirea teritorial ă a României, ap ărarea na Ńional ă a impus noi va- len Ńe, determinate de noul cadru politico-statal, integrarea provinciilor române ti revenite la Patria-mam ă, modificarea statutului geopo- litic, experien Ńa militar ă a primului r ăzboi mondial, dezvoltarea tehnologiei militare, Ministerul de R ăzboi, în perioada noua ordine mondial ă i interbelic ă sistemul de alian Ńe instituit în

134 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII anii imediat urm ători. Legea fundamental ă a stabilit coordonatele politicii militare române ti, structura puterii armate, obligativitatea serviciului militar pentru to Ńi cet ăŃ enii i altele. Conform Titlului V al Constitu Ńiei, monarhul era „capul puterii armate”, revenindu-i i alte atribu Ńii privind numirea ministrului de r ăzboi i conferirea gradelor i ordinelor militare. Perfec Ńionarea structurilor militare a preocupat autorit ă- Ńile române ti înc ă de la sfâr itul primei conflagra Ńii mondiale. Astfel, în iunie 1919, a fost înfiin Ńat Consiliul Superior al Armatei, având atribu Ńii în domeniile organiz ării, preg ătirii de război i conducerii operative a armatei. Acesta era format din exper Ńi i teoreticieni militari i avea drept obiectiv principal armonizarea armatei române cu noile exigen Ńe ale purt ării războiului modern. Ulterior, plecând de la prevederile constitu Ńionale, au fost elaborate mai multe acte normative pentru reglementarea institu Ńiei armatei, prezentate mai sus. Pe baza acestora, în 1924, a fost constituit Consiliul Superior de Ap ărare a Ńă rii (C.S.A.T.), organism politico- militar cu atribu Ńii în conducerea întregului sistem de ap ărare a României. Structura acestuia era urm ătoarea: - pre edinte - primul ministru; - membri - ministrul de r ăzboi (ap ărării na Ńionale); - ministrul de interne; - ministrul de externe; - ministrul finan Ńelor; - ministrul lucr ărilor publice; - ministrul industriei i comer Ńului; - ministrul agriculturii i domeniilor; - ministrul muncii; - ministrul s ănătăŃ ii i ocrotirilor sociale;

135 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

- secretar - eful Marelui Stat Major (M.S.M.); - secretariat permanent - condus de un ofi Ńer numit prin decret regal (acesta era cuprins în organigrama M.S.M.). Deciziile C.S.A.T. erau obligatorii, iar de îndeplinirea lor răspundeau în mod direct titularii de portofolii vizaŃi. Acest organism a jucat un rol important în gestionarea problemelor armatei române, inclusiv a celor privind înt ărirea capacit ăŃ ii de ap ărare a Ńă rii. Cu toate acestea, în activitatea C.S.A.T. s-au înregistrat i unele neajunsuri, cauzate de: - suprapunerea aproape simetric ă a structurii sale cu cea a Guvernului, exceptând ministerele instruc Ńiunii publice, cultelor i justi Ńiei; - sincope în continuitate, impuse de remanierile guvernamentale succesive, ceea ce a dus la abandonarea multor proiecte; - reprezentarea minoritar ă a armatei, titularul portofoliului putând fi i o persoan ă civil ă. Preciz ăm c ă odat ă cu înfiin Ńarea C.S.A.T., Consiliul Superior al Armatei, de i a continuat s ă fiin Ńeze, avea doar un rol consultativ. La baza sistemului militar interbelic s-a aflat Legea privind organizarea armatei, care deriva din Constitu Ńie. Legea fundamental ă stipula c ă cet ăŃ enii români, f ără deosebire de origine etnic ă, limb ă sau religie aveau obliga Ńia s ă efectueze serviciul militar obligatoriu. Actul normativ special preciza c ă ace tia trebuiau s ă fie de sex masculin i s ă aib ă vârsta de 21 de ani. Durata serviciului militar era de 29 de ani, împ ărŃit ă în trei mari perioade (vezi tabelul de mai jos – n.n.): - activitate; - rezerv ă; - mili Ńie.

136 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

ARME AVIA łIE, DURATA SERVICIULUI GR ĂNICERI, ALTE MILITAR MARIN Ă, ARME JANDARMI ACTIVITATE SUB ARME 3 ANI 2 ANI (5 ANI) COMPLETARE 2 ANI 3 ANI REZERV Ă 15ANI MILI łIE 9 ANI TOTAL 29 ANI

Armata activ ă, cea care ac Ńiona pe front, era format ă din militarii afla Ńi sub arme, completare i rezerv ă, în vârst ă de pân ă la 41 de ani. Mili Ńiile asigurau ordinea public ă în Ńar ă în timp de pace, iar în timp de r ăzboi primeau misiuni vizând siguran Ńa spatelui armatei de opera Ńii. Armata român ă avea urm ătoarea structur ă: - comandamente; - unit ăŃ i; - forma Ńiuni; - servicii. Prin organizarea respectiv ă se urm ărea formarea unei armate având la baz ă mari unit ăŃ i de infanterie capabile s ă resping ă eventuale amenin Ńă ri, venite pe direc Ńiile Est, Vest i Sud. „Problemul strategic românesc” , elaborat dup ă marea conflagra Ńie mondial ă, a reprezentat o prim ă component ă a proiectului celei dintâi doctrine militare române ti. De la început trebuie precizat, îns ă, c ă exper Ńii i teoreticienii militari români nu au fost originali în fundamentarea acestei doctrine. La baza ei s-a aflat doctrina militar ă francez ă, „adaptat ă la condi Ńiile noastre speciale”. În ceea ce prive te organizarea

137 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) militar ă, armata român ă a r ămas fidel ă modelului francez din primul r ăzboi mondial. Astfel, Regulamentul francez pentru lupta marilor unit ăŃ i a constituit, de altfel, documentul principal pentru organizarea i preg ătirea for Ńelor militare române ti. „Problemul” avea în vedere noile realit ăŃ i geopolitice rezultate în urma marilor evenimente politice din 1918, precum: - sporirea suprafe Ńei noului stat român, de la 138.000 km 2, în 1915, la 295.049 km 2, în 1918, ocupând locul 10 în Europa; - cre terea semnificativ ă a popula Ńiei, de la 7,9 milioane locuitori, în 1915, la 14,7 milioane în 1919, respectiv 20 milioane, în 1939; - amplificarea f ără precedent a poten Ńialului economic al României întregite; - extinderea lungimii frontierelor la circa 3.400 km, dintre care 213 naturale; - forma relativ oval ă a României dup ă Unire, cu axele Est-Vest i Nord-Sud aproape egale (650 km – 550 km), ceea ce crea condi Ńii pentru organizarea unui sistem defensiv solid i desf ă urarea unor manevre complexe pe direc Ńiile respective; - modificarea structurii vecin ătăŃ ilor, prin apari Ńia unor noi entit ăŃ i politico-statale, dintre care unele (Ungaria i Bulgaria) cu preten Ńii teritoriale asupra României; - schimbarea regimului politic în Rusia Ńarist ă i pericolul extinderii revolu Ńiei bol evice pentru sud-estul i centrul Europei. łinând cont de aceste aspecte, planificarea strategic ă a autorit ăŃ ilor militare lua în calcul o eventual ă agresiune împotriva României din trei direc Ńii – Est, Vest i Sud. Ca urmare, teritoriul a fost împ ărŃit, ipotetic, în urm ătoarele „fronturi”: - Frontul de Est, între Carpa Ńii Orientali i Nistru;

138 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

- Frontul de Vest, între Carpa Ńii Occidentali i frontiera cu Ungaria; - Frontul de Sud, între Carpa Ńii Meridionali i Dun ăre. Podi ul intracarpatic reprezenta zona central ă, unde erau localizate rezervele Marelui Cartier General. În func Ńie de aceste poten Ńiale pericole, opera Ńiunile strategice vizau Frontul de Vest, considerat cel mai expus, urmat de cel de Est. Cel de Sud era apreciat ca fiind de importan Ńă secundar ă. Nu era exclus ă nici ipoteza unui conflict generalizat, respectiv atacarea României, simultan sau succesiv, la intervale de timp mici din toate cele trei direc Ńii. La prima vedere, sistemul defensiv românesc era conceput i organizat perfect, îns ă, în contextul raporturilor teritoriale de la sfâr itul anilor ’40, acesta s-a dovedit a nu fi viabil. Destr ămarea sistemului de alian Ńe al României i existen Ńa unor for Ńe militare insuficiente au f ăcut ca „problemul strategic românesc” s ă nu ofere o solu Ńie militar ă agresiunilor i, în consecin Ńă , s ă falimenteze. Cea de-a doua component ă a primei doctrine militare române ti avea la baz ă principiul sau concep Ńia „na Ńiunii armate” . Aceasta pleca de la faptul c ă purtarea unui r ăzboi, fie el i defensiv, nu mai constituia o sarcin ă exclusiv ă a armatei, ci a întregii na Ńiuni. Ca urmare, era necesar ă preg ătirea complex ă i din vreme a popula Ńiei, a economiei i a teritoriului pentru ap ărare. În aceast ă perspectiv ă, Parlamentul a adoptat, în aprilie 1933, Legea asupra organiz ării na Ńiunii i a teritoriului pentru timp de r ăzboi , care prevedea: organizarea for Ńelor armate; preg ătirea opiniei publice; dezvoltarea industriei de apărare, agriculturii i comer Ńului în zonele legate de ap ărare; organizarea i dezvoltarea mijloacelor de comunica Ńii i transport; amenajarea defensiv ă a teritoriului; preg ătirea premilitar ă a tinerilor de la 19 la 21 de ani.

139 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Multe dintre aceste obiective au r ămas la stadiul de deziderat sau în faza de proiect, elaborat de diverse structuri militare. Preg ătirea premilitar ă a fost printre pu Ńinele care au fost materializate. Aceasta a intrat în sarcina Ministerului Ap ărării na Ńionale i a constat în cuprinderea tinerilor de 18, 19 i 20 de ani într-un program de instruire cu durata de 40-50 de edin Ńe anual, desf ă urate în special în zilele de s ărb ătoare. La aceasta se ad ăuga o concentrare, tot o singur ă dat ă pe an, coala Superioar ă de R ăzboi, de 4-7 zile. Trainingul era Academia Militar ă, Universitatea asigurat de instructori prove- Na Ńional ă de Ap ărare ni Ńi din rândul ofi Ńerilor i al subofi Ńerilor activi i de rezerv ă. Fundamentarea doctrinei militare f ără punerea în oper ă a obiectivelor concrete pe care le presupuneau cele dou ă componente de baz ă a f ăcut ca aceasta s ă r ămân ă, în principal, o contribu Ńie teoretic ă a gândirii militare române ti interbelice. În consecin Ńă , în a doua jum ătate a deceniului patru, starea armatei române era deplorabil ă. Resursele financiare alocate de la Buget, destul de modeste, au fost îndreptate îndeosebi spre crearea unei structuri birocratice stufoase i mai pu Ńin spre instruirea, dotarea i realizarea planurilor de echipare operativ ă a teritoriului na Ńional. De asemenea, armamentul i muni Ńia din dotarea armatei erau în mare parte uzate fizic i moral, ca s ă nu mai vorbim de o ampl ă varietate de modele i tipuri, ceea ce f ăceau din acestea „un muzeu demn de a rivaliza cu o expozi Ńie perfect organizat ă”.

140 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

În acela i timp, echiparea unit ăŃ ilor era destul de deficitar ă, situându-se la 25-75% din necesar pentru micul echipament, 40-50% pentru îmbr ăcăminte, 25-60% pentru marele echipament i 8-37% pentru obiecte de cazarmament. Lipsurile au avut consecin Ńe negative în privin Ńa preg ătirii cadrelor i instruirii militarilor, num ărul ofi Ńerilor inferiori fiind insuficient. Criza economic ă din 1929-1933 a afectat i situa Ńia material ă a militarilor, care au trebuit s ă suporte „curbele de sacrificiu” , plata cu o întârziere de pân ă la trei luni a soldelor, „concediile bugetare” etc. Crearea cadrului legislativ pentru înfiin Ńarea unei industrii na Ńionale de ap ărare nu a dat rezultatele a teptate. Astfel, societatea mixt ă româno-britanic ă „Cop a Mic ă – Cugir – Vickers Armstrong Ltd.” i I.A.R. Bra ov, cu capital par Ńial francez, nu au rezolvat problema dot ării cu armament a armatei române. Chiar dac ă la acest program au concurat i sectoare din uzinele „Malaxa”, „Astra”, „Domeniile Re iŃa S.A.”, „Societatea Titan – N ădlag – C ălan”, „Voina”, „Concordia” i altele situa Ńia nu s-a îmbun ătăŃ it. Cauza acestei st ări de lucruri a fost determinat ă de faptul că autorit ăŃ ile au apelat la achizi Ńionarea armamentului din str ăin ătate, întreprinderile române ti fiind lipsite de comenzi. Contractele de armament cu firme str ăine aduceau comisioane grase aparatului administrativ al statului corupt, inclusiv regelui Carol al II-lea i camarilei sale, fiind arhicunoscute în epoc ă scandalurile cu „afacerile” „Fokker”, „Skoda”, „Ferochimica” etc. Cu toate c ă dotarea armatei române s-a mai îmbun ătăŃ it spre sfâr itul deceniului al patrulea, în urma înfiin Ńă rii Fondurilor Na Ńionale ale Avia Ńiei i Marinei i a planului general C.S.A.T. de înzestrare a Ńă rii, lipsurile au fost doar par Ńial lichidate.

141 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

În 1939, România putea mobiliza patru armate. Poten Ńialul mobilizabil era evaluat la circa 3,5 milioane de oameni, în realitate, îns ă, în documentele de mobilizare fuseser ă înscri i doar 1.550.000. Din situa Ńia prezentat ă rezult ă clar c ă, la nivelul anului 1940, armata român ă nu era preg ătit ă s ă reziste unui atac pe cele trei direc Ńii stabilite de „problemul strategic românesc” . Inegalitatea raportului de for Ńe, înzestrarea i dotarea necorespunz ătoare a armatei i izolarea diplomatic ă a Ńă rii au făcut ca România s ă cedeze în fa Ńa mutil ărilor sale teritoriale i să nu schi Ńeze nici m ăcar un gest pentru descurajarea demersurilor revizionist-agresive sovietice, maghiare i bulgare din vara anului 1940.

2. PERIOADA REGIMULUI TOTALITAR-COMUNIST (1945-1989 )

Cadrul juridic general i special - Constitu Ńiile comuniste din 1948, 1952 i 1965; - Conven Ńia de Armisti Ńiu din 12 septembrie 1944; - Protocolul militar sovietic din 26 octombrie 1944; - Decretul regal nr. 2530 din 13 august 1945; - Legea nr. 205 privind organizarea i func Ńionarea Ministerului Ap ărării Na Ńionale din 21 iunie 1947; - Legea nr. 206 privind organizarea armatei, promulgat ă la 21 iunie 1947; - Legea nr. 14/1972 privind ap ărarea na Ńional ă a Republicii Socialiste România.

Cele trei constitu Ńii din perioada totalitar ă comunist ă stabileau ap ărarea patriei ca pe o datorie de onoare a tuturor cet ăŃ enilor, serviciul militar obligatoriu, iar „tr ădarea de patrie” 142 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII drept crima cea mai grav ă fa Ńă de popor, care se pedepsea cu toat ă asprimea legii (art.36 din Constitu Ńia din 1948). Pentru realizarea func Ńiei de ap ărare contra oric ărei agresiuni externe „statul organizeaz ă ap ărarea republicii de du manii externi i conduce for Ńele armate ale Ńă rii” (art. 17 din Constitu Ńia din 1952). În perioada 1945-1955, armata român ă a fost supus ă unui proces de destructurare i sovietizare conform prevederilor Conven Ńiei de Armisti Ńiu din septembrie 1944. Măsurile de reorganizare a armatei au fost întreprinse de Marele Stat Major sub presiunea Protocolului militar, impus de Comisia Aliat ă de Control, controlat ă de reprezentantul sovietic. Acestea vizau, în principal, reducerea efectivelor militare neimplicate în ac Ńiuni pe front i desfiin Ńarea bazelor de înzestrare, astfel: - 7 comandamente de mari unit ăŃ i; - 12 divizii; - 23 batalioane; - 12 divizioane independente; - 10 centre de instruc Ńie. Concomitent cu diminuarea efectivelor armatei române a fost sporit num ărul trupelor sovietice sta Ńionate „temporar” pe teritoriul României. În plus, la 15 august 1945, au fost incluse în noua structur ă a armatei române diviziile de voluntari „Tudor Vladimirescu” i „Horia, Cloca i Cri an”, care au fost constituite pe teritoriul sovietic, ca o component ă a armatei sovietice, membrii acestora fiind instrui Ńi i îndoctrina Ńi în spiritul ideologiei bol evice. În urma m ăsurilor respective, noua structur ă a armatei române cuprindea, la 13 august 1945, urm ătoarele efective: - 17.500 ofi Ńeri;

143 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

- 22.500 subofi Ńeri; - 4.500 mai tri militari; - 135.500 solda Ńi (trup ă). Din punct de vedere organizatoric, aceasta avea în componen Ńă Armata de uscat , Aeronautica militar ă i Marina militar ă, ultima fiind în totalitate sub pavilion i cu echipaje sovietice. De asemenea, România a fost deposedat ă de sovietici i de flota fluvial ă (de pe Dun ăre – n.n.), precum i de cea maritim ă comercial ă. Prin Tratatul de Pace de la Paris, din 10 februarie 1947, efectivele impuse României se ridicau la 138.000 de oameni, în urm ătoarea structur ă: - 100.000 armata de uscat; - 20.000 gr ăniceri; - 5.000 artilerie antiaerian ă; - 5.000 marin ă; - 8.000 avia Ńie. Ace tia puteau constitui doar 5 divizii, care nu erau suficiente nici m ăcar pentru ap ărarea grani Ńelor Ńă rii. La mijlocul anului 1947, armata român ă a fost supus ă unei noi organiz ări, dup ă adoptarea Legilor nr. 205 i 206 privind organizarea i func Ńionarea Ministerului Ap ărării Na Ńionale i a armatei, ambele avizate în stadiul de proiect de către generalul sovietic I. Z. Susaikov, vicepre edinte al Comisiei Aliate de Control. Odat ă cu adoptarea Legii nr. 206, s-a renun Ńat la tradi Ńia româneasc ă în organizarea armatei, aceasta fiind înlocuit ă cu modelul sovietic, care avea la baz ă „regiunea militar ă”. Astfel, la 1 iulie 1947, au fost create patru regiuni militare: - Regiunea 1 Militar ă, cu re edin Ńa la Timi oara; - Regiunea 2 Militar ă, cu re edin Ńa la Bucure ti; - Regiunea 3 Militar ă, cu re edin Ńa la Cluj; - Regiunea 4 Militar ă, cu re edin Ńa la Ia i.

144 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

Conform prevederilor Legii nr. 205, Ministerul de Război i-a schimbat titulatura în Ministerul Ap ărării Na Ńionale, iar noile organe de conducere a armatei erau urm ătoarele: - Subsecretariatul de Stat al Armatei; - Consiliul Superior al O tirii; - Marele Stat Major; - Inspectoratele generale de armat ă; - Inspectoratul General al Armatei pentru Educa Ńie, Cultur ă i Propagand ă; - Secretariatele generale. Acelea i acte normative stabileau durata obliga Ńiilor militare la 30 de ani, în urm ătoarea structur ă: - 2, respectiv, 3 ani pentru armele gr ăniceri, marin ă, jandarmi, tancuri; - 18 luni serviciul militar pentru celelalte arme; - 6 luni în completare; - 15 ani în rezerv ă; - 10 ani în mili Ńii. În paralel cu transform ările respective, armata român ă a fost supus ă unui proces accentuat de politizare, care urm ărea, de fapt, crearea unei „armate de tip nou” , devotat ă regimului „democrat-popular” în deplin ă ascensiune i cur ăŃ at ă de „elementele reac Ńionare i retrograde”. Pentru a atinge acest obiectiv major, P.C.R. a introdus în armat ă, dup ă modelul celei Ro ii de ocupa Ńie, aparatul politic, în scopul educ ării comuniste i al îndoctrin ării cadrelor tinere i, mai ales, a trupei. Aceasta a luat forma instituŃional ă, mai întâi, de aparat pentru Educa Ńie, Cultur ă i Propagand ă (E.C.P.), înfiin Ńat la 8 mai 1945, dup ă care, la numai o lun ă, este transformat în Direc Ńia Superioar ă pentru Educa Ńie, Cultur ă i Propagand ă (D.S.E.C.P.), pentru ca, la 2 octombrie 1945, s ă fie denumit Inspectoratul General al Armatei pentru Educa Ńie, Cultur ă i Propagand ă (I.G.A.E.C.P.). Dup ă

145 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) preluarea puterii în întregime de c ătre P.M.R., Inspectoratul a devenit, în octombrie 1948, Direc Ńia Superioar ă Politic ă a Armatei (D.S.P.A.), sec Ńie a Comitetului Central, a c ărei conducere a fost încredin Ńat ă, în 1950 pentru trei ani, lui Nicolae Ceau escu, la acel moment membru supleant al C.C. al P.M.R. i ministru adjunct al for Ńelor armate. La început, în aparatul politic au fost încadra Ńi 1.000 de lucr ători, din necesarul de 6.000 estimat de liderii comuni ti, to Ńi proveni Ńi din rândul ofi Ńerilor i subofi Ńerilor Diviziei de voluntari „Tudor Vladimirescu”. Pentru a suplini aceast ă lips ă, în perioada 1948-1950, au fost deta aŃi în armat ă circa 2.000 de activi ti ai partidului unic. Pentru asigurarea nu- mărului de „lucr ători politici” pentru armat ă, au fost înfiin Ńate 3 coli militare politice, la Ineu, Beiu i Breaza, cu durata de studii de 2 ani, ini Ńial, dup ă care, în 1953, aceasta a fost extins ă la 3 ani. Casa Central ă a Armatei, ast ăzi Pe de alt ă parte, pentru Cercul Militar a înt ări controlul partidului în armat ă, s-a hot ărât înfiin Ńarea organiza Ńiilor de partid i U.T.M., începând cu 1949, ceea ce a dus i la cre terea num ărului membrilor de partid militari. În 1953, num ărul acestora ajunseser ă la peste 70% în rândul cadrelor militare, în timp ce organiza Ńiile U.T.M. aveau o pondere de 43% din efective. În ceea ce prive te înv ăŃă mântul militar, colile au fost reorganizate, Ńinând cont de specificul fiec ărei arme, cursurile de preg ătire militar ă fiind completate cu cele politico- ideologice în cadrul c ărora accentul se punea pe marxism-

146 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII leninism, Istoria R.P.R. a lui Mihail Roller, istoria U.R.S.S i a P.C.U.S. coala Superioar ă de R ăzboi a fost înlocuit ă cu Academia Militar ă General ă, în structura c ăreia intrau Academia Militar ă Politic ă, Academia Tehnic ă i Academia Spatelui Armatei, la care disciplinele politico-ideologice aveau o pondere semnificativ ă în planurile de înv ăŃă mânt. Se poate lesne observa c ă „armata român ă de tip nou” a cunoscut acela i proces de sovietizare/comunizare ca întreaga Ńar ă. La 14 mai 1955, a luat fiin Ńă Tratatul de la Var ovia, o alian Ńă politico-militar ă a Ńă rilor din cadrul sistemului comunist, înfiin Ńat ă ca o contrapondere la crearea NATO, în 1949. Armata român ă a fost nevoit ă s ă se integreze strategic, operativ i tactic în aceast ă structur ă militar ă, dominat ă de U.R.S.S. i s ă r ămân ă un aliat loial Pactului, cel pu Ńin pân ă în 1958, când a avut loc retragerea trupelor sovietice de ocupa Ńie de pe teritoriul României. Ulterior, România a avut o pozi Ńie mai nuan Ńat ă în cadrul Tratatului, aceasta devenind independent ă i distinct ă în contextul invad ării Cehoslovaciei. Criza cehoslovac ă a determinat o preocupare accentuat ă din partea liderilor comuni ti români pentru elaborarea unei doctrine militare na Ńionale, care s ă r ăspund ă noii situa Ńii i, eventual, unei poten Ńiale evolu Ńii nefavorabile României în cadrul Pactului. Plecând de la faptul c ă în cadrul unei confrunt ări cu o for Ńă superioar ă în efective i tehnic ă militar ă numai armata regulat ă nu ar fi f ăcut fa Ńă , conducerea comunist ă a hot ărât înfiin Ńarea unor structuri paramilitare, cunoscute sub numele de „g ărzi patriotice” , care au fost constituite chiar în zilele invad ării Cehoslovaciei. Acestea reprezentau un element al noii concep Ńii a doctrinei militare a României comuniste, denumit ă „r ăzboiul

147 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

întregului popor” . Nou ă este mult spus, întrucât ideea era veche i ea a apar Ńinut teoreticienilor i strategilor militari din perioada interbelic ă, când purta numele de „na Ńiunea armat ă”, care presupunea acela i lucru ca i „r ăzboiul întregului popor” . i acum, ca i atunci, s-a hot ărât crearea unei industrii proprii de ap ărare (Plenara C.C. al P.C.R. din 25-27 aprilie 1968 – n.n.), care, în 15-20 de ani, urma s ă furnizeze 70-80% din nevoile de înzestrare a armatei române. De asemenea, se avea în vedere i folosirea tuturor resurselor Ńă rii pentru respingerea unei eventuale agresiuni din partea unui stat sau a vreunui grup de state (trimitere la alian Ńa Tratatului de la Var ovia – n.n.). Potrivit strategilor militari români, „r ăzboiul întregului popor” presupunea „riposta hot ărât ă militar ă, economic ă, politic ă, ideologic ă, diplomatic ă i de alt ă natur ă, dat ă oric ărui agresor … i în care vor fi angajate, într-un efort unitar, toate resursele umane, materiale i spirituale ale Ńă rii…”. Toate aceste elemente ale strategiei militare comuniste, de i aceasta nu a fost elaborat ă ca un document unitar, de sine st ătător, au fost stabilite prin prevederile Legii nr.14/1972 privind ap ărarea na Ńional ă a R.S.R. , care stipula angajarea întregului popor în lupt ă, to Ńi cet ăŃ enii Ńă rii urmând s ă participe la o form ă de preg ătire militar ă i s ă lupte pân ă la sacrificiul suprem pentru ap ărarea României. Conform aceleia i legi, preg ătirea popula Ńiei, a teritoriului i a economiei pentru sus Ńinerea r ăzboiului popular era completat ă de sistemul na Ńional de ap ărare, care includea urm ătoarele for Ńe: - armata; - trupele M.A.I.;

148 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

- forma Ńiunile populare de ap ărare gărzile patriotice deta amentele de preg ătire a tineretului ap ărarea civil ă forma Ńiunile de rezisten Ńă Gărzile patriotice erau formate din b ărba Ńi i femei pân ă la vârsta de 60 de ani, respectiv, 55 de ani, efectivele acestora ridicându-se la aprox. 1,5 milioane de oameni. Ace tia nu erau chema Ńi la mobilizare, iar înzestrarea lor cu armament, tehnic ă de lupt ă i echipament era asigurat ă de stat. Aveau o structur ă militar ă pân ă la nivel de brigad ă. Din punct de vedere al comenzii, g ărzile erau subordonate organelor locale ale partidului unic. Deta amentele de preg ătire a tineretului erau constituite din tineri f ără stagiu militar, care aveau misiuni de a sprijini unit ăŃ ile armatei, g ărzile patriotice sau forma Ńiunile de rezisten Ńă , prin amenajarea genistic ă a localit ăŃ ilor, executarea barajelor, paza sistemului de telecomunica Ńii, a obiectivelor importante sau supravegherea punctelor obligatorii de trecere. Prin concep Ńie i structur ă, doctrina militar ă a României comuniste avea un caracter defensiv, de lupt ă de rezisten Ńă , în „teritoriul vremelnic ocupat” de inamic, obiectivul fundamental fiind atacarea i lovirea spatelui for Ńei sau for Ńelor agresoare. Din fericire pentru poporul român, aceast ă doctrin ă militar ă avea s ă nu fie aplicat ă niciodat ă în practic ă, în timpul regimului totalitar comunist, r ămânând doar pe hârtie. Mai mult, falimentul economic i politic al sistemului totalitar a avut consecin Ńe dezastruoase i asupra doctrinei

149 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) militare comuniste i a conceptului de „r ăzboi al întregului popor” , care au fost abandonate pentru totdeauna.

3. PERIOADA POST-DECEMBRIST Ă

Cadrul juridic general i special - Constitu Ńia din 8 decembrie 1991; - Legea nr. 41/1990 privind organizarea i func Ńionarea Ministerului Apărării Na Ńionale; - Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, modificat ă prin O.U.G. nr. 90/2001 i Hot ărârea Guvernului nr. 582/2001, devenind „Ghidul carierei militare”; - Legea nr. 63 de planificare a ap ărării; - Legea statutului cadrelor militare i Ghidul carierei militare din 2003.

Potrivit Constitu Ńiei din 1991 (art. 52, 92, 117 i 118), „Cet ăŃ enii au dreptul i obliga Ńia s ă apere România”. „Armata este subordonat ă exclusiv voin Ńei poporului pentru garantarea suverani- tăŃ ii, a independen Ńei i a unit ăŃ ii statului, a integrit ăŃ ii Ministerul Ap ărării Na Ńionale, teritoriale a Ńă rii i a dup ă 1989 democra Ńiei constitu Ńionale”. „Consiliul Suprem de Ap ărare a łă rii organizeaz ă i coordoneaz ă unitar activit ăŃ ile care privesc ap ărarea Ńă rii i siguran Ńa na Ńional ă”. „Pre edintele României este comandantul for Ńelor armate i îndepline te func Ńia de pre edinte al Consiliului Suprem de Ap ărare a łă rii”.

150 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

* * * În zilele Revolu Ńiei din decembrie 1989, armata român ă, prin conduc ătorii ei, a avut un comportament cel pu Ńin contro- versat, fiind implicat ă, mai întâi, în reprimarea revolu Ńionarilor la Timi oara, Bucure ti i în alte centre ale revoltei populare, pentru ca, apoi, s ă se solidarizeze cu masele r ăsculate i s ă joace un rol important în arestarea cuplului Ceau escu, preluarea puterii i transferului acesteia c ătre o for Ńă politic ă constituit ă ad-hoc . Având în vedere aceste aspecte, dup ă victoria Revolu Ńiei i constituirea institu Ńiilor puterii în stat ale regimului democratic parlamentar, reformarea armatei de tip comunist a devenit o necesitate stringent ă. Înf ăptuirea reformei presupunea realizarea urm ătoarelor obiective: - un nou cadru juridic; - simplificarea comenzii; - controlul civil asupra; - modernizarea înzestr ării; - îmbun ătăŃ irea înv ăŃă mântului militar i, în general, a preg ătirii cadrelor militare; - stabilirea pe noi baze a rela Ńiilor de colaborare cu celelalte armate. Atingerea acestora era în concordan Ńă cu înf ăptuirea celor dou ă obiective na Ńionale fundamentale ale României din perioada respectiv ă: integrarea în NATO i accederea în Uniunea European ă (U.E.). Ca urmare, reforma armatei avea s ă devin ă un proces etapizat, în strâns ă leg ătur ă cu stadiile de preg ătire parcurse de România pentru integrarea în cele dou ă structuri euro-atlantice, obiectivul final fiind crearea unei armate de m ărime optim ă, capabil ă s ă apere interesele na Ńionale ale Ńă rii i s ă se implice în

151 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011) mod eficient în eforturile de securitate colectiv ă ale statelor alian Ńei Nord-Atlantice. Etapele procesului de reformare a armatei: - decomunizarea i depolitizarea armatei (1990-1994); - finalizarea restructur ării armatei (1994-1999); - preg ătirea ader ării la NATO (1999-2004); - integrarea în Alian Ńă i transformarea armatei într-un organism de securitate (2004-2015).

1. Decomunizarea i depolitizarea armatei În prima etap ă a reformei armatei s-a urm ărit decomunizarea i depolitizarea acesteia, prin desfiin Ńarea organelor i organiza Ńiilor de partid, a structurilor Securit ăŃ ii din armat ă, precum i a marilor unit ăŃ i i unit ăŃ ilor de lucru din economia na Ńional ă. Dup ă dispari Ńia Tratatului de la Var ovia (iulie 1991), au fost dizolvate i organismele care Ńineau de aceast ă alian Ńă militar ă. Concomitent, s-au adoptat o serie de acte normative, care aveau drept scop instituirea controlului civil asupra armatei i schimbarea structurii organizatorice a acesteia. Odat ă cu reorganizarea armatei, s-a recurs i la reducerea armamentelor i for Ńelor conven Ńionale, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Paris (octombrie 1990). În context, trebuie subliniat c ă reducerea efectivelor militare a fost de mic ă amploare, întrucât nu era înc ă cert ă orientarea României spre NATO. Alte m ăsuri de restructurare a armatei au vizat desfiin- Ńarea Marelui Stat Major i înlocuirea acestuia cu Statul Major General i statele majore ale diverselor categorii de arme, renun Ńarea la divizii i revenirea la corpuri de armat ă, reducerea num ărului de armate de la 4 la 3, precum i unificarea comandamentelor avia Ńiei civile cu cele ale ap ărării antiaeriene.

152 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

Pentru preg ătirea unor exper Ńi civili în problemele securit ăŃ ii, în 1992, a fost înfiin Ńat Colegiul Na Ńional de Ap ărare.

2. Finalizarea restructur ării armatei A doua etap ă a reform ării armatei române a avut ca obiective principale finalizarea restructur ării armatei, opera Ńio- nalizarea i interoperabilitatea cu statele membre NATO, modernizarea înzestr ării, definitivarea structurilor destinate ac Ńiunilor de men Ńinere a p ăcii i reorganizarea înv ăŃă mântului militar. În iulie 1994, România a înaintat NATO un Plan Individual de Parteneriat (Individual Partnership Plan – I.P.P.), care cuprindea activit ăŃ i concrete menite s ă duc ă la reforma armatei române conform standardelor Alian Ńei. Aceasta a propus României un num ăr de 19 obiective vizând reorganizarea înv ăŃă mântului militar i opera Ńionalizarea structurilor pentru exerci Ńii i misiuni de men Ńinere a p ăcii. Dintre acestea, România i-a asumat 18, care îns ă au fost realizate par Ńial din lips ă de fonduri pentru procurarea de echipamente din import. Pentru cea de-a doua faz ă a cooper ării în cadrul PfP (Parteneriatului pentru Pace – Partnership for Peace), Ńara noastr ă i-a luat r ăspunderea pentru 44 de obiective de interoperabilitate în sprijinul p ăcii. În vederea îndeplinirii acestora, începând cu anul 1996, s- a ac Ńionat pentru înfiin Ńarea unor structuri de for Ńă suple i mobile, înzestrate cu tehnic ă avansat ă capabil ă s ă îndeplineasc ă misiuni complexe, în afara grani Ńelor, într-un cadru interaliat. De asemenea, pân ă la sfâr itul anului 1998, s-au reorganizat, în sistem modular, Statul Major General i statele majore de arme; s-au desfiin Ńat 150 de structuri militare; s-a restructurat sistemul logistic; au fost constituite sec Ńiunea militar ă a

153 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Misiunii României la NATO i o Reprezentan Ńă Permanent ă a Statului Major General pe lâng ă Alian Ńă . În procesul de restructurare a armatei române a jucat un rol important Parteneriatul Strategic România – S.U.A. , stabilit în 1997, în cadrul c ăruia, cu sprijin i finan Ńare american ă, au fost elaborate 3 variante de dimensionare a structurii militare: 140.000, 112.000 i 85.000 de oameni pân ă în 2004. Pe de alt ă parte, în scopul cre terii interoperabilit ăŃ ii cu NATO, s-a accelerat realizarea programelor privind înzestrarea armatei la standarde înalte, prin: - conectarea la Sistemul de Management al Inform- aŃiilor din cadrul PfP; - achizi Ńionarea i instalarea sistemului ASOC – conectarea la NATO a 20% din re Ńeaua de ap ărare aerian ă i de comunica Ńii strategice; - instalarea noului sistem strategic de supraveghere radar FPS-117; - modernizarea avionului de lupt ă MIG-21 Lancer. În paralel, în 1997, a început reforma în sistemul de resurse umane, prin elaborarea unei noi concep Ńii privind selec Ńionarea, formarea, evaluarea i promovarea ofi Ńerilor, subofi Ńerilor i a civililor din armat ă. În acest sens, în 1999, a fost aprobat, pentru prima dat ă, „Ghidul carierei ofi Ńerului” , având drept consecin Ńă imediat ă reducerea semnificativ ă a ofi Ńerilor cu grade superioare.

3. Preg ătirea ader ării la NATO A treia etap ă a reform ării armatei române a început în anul 1999, odat ă cu Membership Action Plan (MAP) oferit de NATO României, care deschidea perspectiva clar ă a ader ării Ńă rii noastre la Alian Ńă . Acesta s-a încheiat în 2004, când România a devenit Ńar ă membr ă NATO.

154 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

În aceast ă perioad ă, România a îndeplinit condi Ńiile impuse de NATO i asumate de conducerea politic ă de la Bucure ti, care presupuneau realizarea a 84 de obiective de parteneriat. Realizarea MAP includea i „op Ńiunea 112” , respectiv dimensionarea armatei române la 112.000 de oameni, repartiza Ńi pe diverse structuri de for Ńe, dintre care unele dislocabile în afara grani Ńelor României. Consiliul Suprem de Ap ărare a łă rii (C.S.A.T.) a hot ărât, la 18 iunie 1999, ca armata român ă s ă fie restructurat ă la 112.000 de militari i 28.000 de civili. În anul 2000, în urma adopt ării Legii nr. 63 de planificare a ap ărării , a fost întocmit ă i aprobat ă „Directiva de Plani- ficare a Ap ărării” , care a introdus „Sistemul de Planificare, Programare, Bugetare i Evaluare” , dup ă model NATO. În perioada 2002-2003, procesul de reform ă a continuat, punându-se accept pe: - reorganizarea structurilor organelor centrale ale armatei; - restructurarea i resubordonarea organelor militare teritoriale; - înfiin Ńarea Comandamentului Garnizoanei Bucure ti i a altor 21 de structuri; - transferul Statului Major al For Ńelor Navale de la Constan Ńa la Bucure ti; - reducerea masiv ă a ofi Ńerilor cu grade superioare; - cre terea num ărului de subofi Ńeri i militari angaja Ńi pe baz ă de contract; - sc ăderea semnificativ ă a militarilor cu serviciu obligatoriu i a civililor; - reconversia personalului concediat, care a cuprins, pân ă la sfâr itul anului 2003, 10.686 persoane.

155 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

4. Integrarea în NATO În 2004, România a devenit membru cu drepturi depline al NATO, iar reforma organismului militar român se amplific ă în noile condi Ńii. Măsurile de reform ă întreprinse aveau ca obiectiv principal, de data aceasta, transformarea armatei române dintr-o structur ă defensiv ă, de ap ărare, într-una de securitate, orientat ă spre integrarea în eforturile colective ale Alian Ńei. Potrivit planific ării ap ărării, for Ńele armate au început s ă fie preg ătite pentru a participa la ac Ńiuni sus Ńinute în teatrele de opera Ńii, pentru o perioad ă mai mare de doi ani. În acest scop, în anul 2005, au fost transformate, înfiin Ńate, reorganizate i redislocate 145 de structuri. Pentru cre terea opera Ńionaliz ării, pân ă în 2007, au fost transformate i resubordonate 92 de structuri. Modernizarea înzestr ării la standarde NATO a devenit prioritatea priorit ăŃ ilor pentru armata român ă i a constat în: - achizi Ńia de mijloace de comunica Ńii digitale; - implementarea sistemului de comunica Ńii al armatei – STAR 2000; - îmbun ătăŃ irea puterii de foc, a mobilit ăŃ ii i a preciziei; - cre terea puterii de foc i a folosirii în lupt ă a aerona- velor; - îmbun ătăŃ irea sistemelor de naviga Ńie, de comunica Ńii i de conducere automat ă a focului, precum i a autonomiei navale; - achizi Ńionarea de mijloace de protec Ńie individual ă i colectiv ă; - optimizarea sistemului logistic la toate e aloanele. Dup ă aderarea la NATO, reforma armatei române a cunoscut un proces permanent de reevaluare i adaptare, care se afl ă în curs de desf ă urare i în prezent, finalitatea acestuia fiind prev ăzut ă pentru anul 2015.

156 CapitolulII. INSTITUłIIALESOCIETĂłII

Pân ă în 2007, efectivele armatei române au continuat s ă fie restructurate, atingând o dimensiune de 90.000 de persoane, dou ă brig ăzi dintre structurile acestora fiind preg ătite s ă ac Ńioneze pentru ap ărarea colectiv ă a NATO. Concomitent, s-a trecut la profesionalizarea în totalitate a armatei, serviciul militar obligatoriu fiind desfiin Ńat în 2007, în locul acestuia introducându-se recrutarea pe baz ă de voluntariat. Ministerul Ap ărării a elaborat 13 proiecte care vizeaz ă transformarea for Ńelor armate române pân ă în anul 2015, al căror obiectiv principal îl constituie crearea unei structuri militare redus ă numeric, complet profesionalizată, mobil ă, eficient ă i rapid dislocabil ă în teatrele de opera Ńii, capabil ă s ă execute o gam ă larg ă de misiuni NATO. La sfâr itul acestui proces, noua structur ă militar ă rezultat ă va asigura descurajarea unei eventuale agresiuni armate împotriva României i va fi capabil ă s ă apere teritoriul Ńă rii, aducându-i, totodat ă, i o contribu Ńie notabil ă la ap ărarea colectiv ă a Alian Ńei. „Reforma ap ărării” în perioada post-decembrist ă a pus accentul, îndeosebi, pe transformarea structurii militare, dintr- una de ap ărare într-una de securitate. Îns ă, în condi Ńiile recentelor conflicte militare din Irak, Afganistan i Georgia (7- 12 august 2008), r ămân deschise o serie de probleme, precum: serviciul militar obligatoriu (par Ńial sau specializat), ap ărarea teritorial ă i sus Ńinerea bugetar ă.

157

LISTA ANEXELOR

Anexa 1 – efii de stat ai României

Anexa 2 – Pre edin Ńii Senatului

Anexa 3 – Pre edin Ńii Adun ării Deputa Ńilor

Anexa 4 – Prim-mini trii României

Anexa 5 – Mini trii Justi Ńiei

Anexa 6 – Patriarhii României

Anexa 7 – Mini trii Educa Ńiei

Anexa 8 – Mini trii Ap ărării

Anexa nr. 1

efii de stat ai României

Data urc ării/ Data abdic ării/ Numele i Foto prelu ării pred ării Titlul oficial prenumele mandatului mandatului

Ferdinand I 27 septembrie 1914 20 iulie 1927 Regele României (n. 24 august 1865 - d. 20 iulie 1927 ) Principele Nicolae Miron Cristea 20 iulie 1927 7 octombrie 1929 Gheorghe Regen Ńă Buzdugan Mihai I este minor Principele Nicolae 9 octombrie 1929 8 iunie 1930 Miron Cristea Constantin

161 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

SărăŃ eanu

Carol al II-lea 8 iunie 1930 6 septembrie 1940 Regele României (n. 3 octombrie 1893 - d. 3 aprilie 1953 )

6 septembrie 1940 30 decembrie 1947 Regele României Mihai I (n. 25 octombrie 1921 )

Pre edintele Constantin Ion 9 ianuarie 1948 12 aprilie 1948 Prezidiului Parhon provizoriu al RPR (n. 28 octombrie 1874 - Pre edintele d. 9 august 1969 ) 13 aprilie 1948 12 iunie 1952 Prezidiului MAN a RPR

162 Anexa1.EFIIDESTATAI ROMÂNIEI

Petru Groza Pre edintele (n. 7 decembrie 1884 - 12 iunie 1952 7 ianuarie 1958 Prezidiului d. 7 ianuarie 1958 ) MAN a RPR

Ion Gheorghe Pre edintele Maurer 11 ianuarie 1958 21 martie 1961 Prezidiului (n. 23 septembrie 1902 MAN a RPR - d. 8 februarie 2000 )

Gheorghe Pre edintele Gheorghiu-Dej 21 martie 1961 19 martie 1965 (n. 8 noiembrie 1901 - Consiliului de Stat d. 19 martie 1965 )

163 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Chivu Stoica Pre edintele (n. 8 august 1908 - 24 martie 1965 9 decembrie 1967 Consiliului de Stat d. 16 februarie 1975 )

Pre edintele 9 decembrie 1967 22 decembrie 1989 Consiliului de Stat Nicolae Ceau escu (n. 26 ianuarie 1918 - Pre edintele Republicii d. 25 decembrie 1989 ) 28 martie 1974 22 decembrie 1989 Socialiste România 27 decembrie 1989 9 februarie 1990 Pre edintele CFSN 13 februarie 1990 18 iunie 1990 Pre edintele CPUN Ion Iliescu Pre edintele 18 iunie 1990 30 octombrie 1992 (n. 3 martie 1930 ) României Pre edintele 30 octombrie 1992 29 noiembrie 1996 României

164 Anexa1.EFIIDESTATAI ROMÂNIEI

Emil Pre edintele Constantinescu 29 noiembrie 1996 20 decembrie 2000 României (n. 19 noiembrie 1939 )

Ion Iliescu Pre edintele 20 decembrie 2000 20 decembrie 2004 (n. 3 martie 1930 ) României

Pre edintele României Traian B ăsescu 20 decembrie 2004 20 aprilie 2007 suspendat de (n. 4 noiembrie 1951 ) Parlamentul României pe 19 aprilie 2007

165 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Nicolae V c roiu Pre edinte interimar ă ă 20 aprilie 2007 23 mai 2007 (n. 5 decembrie 1943 ) al României

Pre edintele României confirmat în func Ńie 23 mai 2007 21 decembrie 2009 Traian B ăsescu în urma (n. 4 noiembrie 1951 ) Referendumului din 19 mai 2007 Pre edintele 21 decembrie 2009 prezent României

166 Anexa nr. 2

Pre edin Ńii Senatului României

Numele i Data prelu ării Data pred ării Foto Apartenen Ńa politic ă prenumele mandatului mandatului

Paul Bujor (n. 20 iulie 1862 - 28 noiembrie 1918 26 martie 1920 Pł d. 17 mai 1952 )

Constantin Coand ă (n. 4 martie 1857 – 22 iunie 1920 22 ianuarie 1922 PP d. 30 septembrie 1932 )

167 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Mihail Pherekyde (n. 14 noiembrie 1842 - 31 martie 1922 24 ianuarie 1926 PNL d. 24 ianuarie 1926 )

Constantin I. Nicolaescu 3 februarie 1926 27 martie 1926 PNL (n. 3 februarie 1861 - d. 20 mai 1945 )

Constantin Coand ă (n. 4 martie 1857 – 8 iulie 1926 5 iunie 1927 PP d. 30 septembrie 1932 )

168 Anexa2.PREEDINłII SENATULUIROMÂNIEI

Constantin I. Nicolaescu 18 iulie 1927 10 noiembrie 1928 PNL (n. 3 februarie 1861 - d. 20 mai 1945 )

Traian Bratu (n. 25 octombrie 1880 - 23 decembrie 1928 30 aprilie 1931 PN ł d. 21 iulie 1940 )

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880 - 18 iunie 1931 10 iunie 1932 independent d. 19 octombrie 1961 )

169 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Nicolae Cost ăchescu 4 august 1932 18 noiembrie 1933 PN ł (n. 18 februarie 1876 - d .14 iulie 1939 )

Leonte Moldovan (n. 18 februarie 1865 - 10 februarie 1934 15 noiembrie 1935 PNL d. 18 septembrie 1943 )

Constantin Dimitriu-Dovlecel 15 noiembrie 1935 15 noiembrie 1936 PNL (n. 9 decembrie 1872 - d. 27 octombrie 1945 )

170 Anexa2.PREEDINłII SENATULUIROMÂNIEI

Alexandru Lapedatu 16 noiembrie 1936 20 martie 1937 PNL (n. 14 septembrie 1876 - d. 30 august 1950 )

Nicolae Iorga (n. 5 iunie 1871 - 9 iunie 1939 13 iunie 1939 independent d. 27 noiembrie 1940 )

Constantin FRN Argetoianu 15 iunie 1939 5 septembrie 1940 (PN din 22 iunie (n. 3 martie 1871 - 1940) d. 6 februarie 1955)

171 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Alexandru Bârl ădeanu 18 iunie 1990 16 octombrie 1992 FSN (n. 25 ianuarie 1911 - d. 13 noiembrie 1997 )

FDSN Oliviu Gherman 22 octombrie 1992 22 noiembrie 1996 (PDSR din 10 iulie (n. 26 aprilie 1930 ) 1993)

Petre Roman 27 noiembrie 1996 22 decembrie 1999 PD (n. 22 iulie 1946 )

172 Anexa2.PREEDINłII SENATULUIROMÂNIEI

Mircea Ionescu- Quintus 4 februarie 2000 30 noiembrie 2000 PNL (n. 18 martie 1917 )

PDSR Nicolae V c roiu ă ă 15 decembrie 2000 20 octombrie 2008 (PSD din 16 iunie (n. 5 decembrie 1943 ) 2001)

ad-int. Ilie Sârbu 28 octombrie 2008 13 decembrie 2008 PSD (n. 26 mai 1950 )

173 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Mircea Geoan ă 19 decembrie 2008 prezent PSD (n. 14 iulie 1958 )

174 Anexa nr. 3

Pre edin Ńii Adun ării Deputa Ńilor

Pre edin Ńii Adun ării Deputa Ńilor, Marii Adun ări Na Ńionale i ai Camerei Deputa Ńilor.

Adunarea Deputa Ńilor

Numele i Data prelu ării Data pred ării Apartenen Ńa Photo prenumele mandatului mandatului politic ă

Alexandru Vaida- Voevod 28 noiembrie 1919 1 decembrie 1919 PNR (n. 27 februarie 1872 - d. 19 martie 1950 )

175 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Nicolae Iorga (n. 5 iunie 1871 - d. 9 decembrie 1919 26 martie 1920 PND 27 noiembrie 1940 )

Duiliu Zamfirescu (n. 30 octombrie 1858 - 30 iunie 1920 22 ianuarie 1922 PD d. 25 februarie 1922 )

Mihail Orleanu (n. 20 noiembrie 1859 - 6 aprilie 1922 27 martie 1926 PNL d. 31 ianuarie 1942 )

176 Anexa3.PREEDINłII ADUNĂRII DEPUTAłILOR ,MARII ADUNĂRI NAłIONALEIAI CAMEREI DEPUTAłILOR

Petre P. Negulescu (n. 14 octombrie 1872 - 10 iulie 1926 5 iunie 1927 PP d. aprilie 1951 )

Nicolae S ăveanu (n. 11 octombrie 1866 - 30 iulie 1927 10 noiembrie 1928 PNL d. 7 mai 1952 )

tefan Cicio Pop (n. 10 aprilie 1865 - d. 23 decembrie 1928 30 aprilie 1931 PN ł 16 februarie 1934 )

177 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Dimitrie Pompeiu (n. 22 septembrie 1873 - 20 iunie 1931 10 iunie 1932 PND d. 7 octombrie 1954 )

tefan Cicio Pop (n. 10 aprilie 1865 - 10 august 1932 18 noiembrie 1933 PN ł d. 16 februarie 1934 )

Nicolae S ăveanu (n. 11 octombrie 1866 - 10 februarie 1934 19 noiembrie 1937 PNL d. 7 mai 1952 )

178 Anexa3.PREEDINłII ADUNĂRII DEPUTAłILOR ,MARII ADUNĂRI NAłIONALEIAI CAMEREI DEPUTAłILOR

Alexandru Vaida- FRN Voevod 9 iunie 1939 5 septembrie 1940 (PN din 22 iunie (n. 27 februarie 1872 - 1940) d. 19 martie 1950 )

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880 - 5 decembrie 1946 24 februarie 1948 BPD d. 19 octombrie 1961 )

179 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Marea Adunare Na Ńional ă

Gheorghe Apostol (n. 16 mai 1913 - 7 aprilie 1948 11 iunie 1948 PMR d. 21 august 2010 )

Constantin Agiu (n. 5 noiembrie 1891 - 11 iunie 1948 27 decembrie 1948 PMR d. 19 februarie 1961 )

180 Anexa3.PREEDINłII ADUNĂRII DEPUTAłILOR ,MARII ADUNĂRI NAłIONALEIAI CAMEREI DEPUTAłILOR

Constantin Pârvulescu 27 decembrie 1948 5 iulie 1949 PMR (n. 10 noiembrie 1895 - d. 11 iulie 1992 )

Dumitru Petrescu (n. 10 mai 1906 - 5 iulie 1949 28 decembrie 1949 PMR d. 13 septembrie 1969 )

Alexandru Dr ăghici (n. 26 septembrie 1913 - 28 decembrie 1949 26 ianuarie 1950 PMR d. 12 decembrie 1993 )

181 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Dumitru Petrescu (n. 10 mai 1906 - 26 ianuarie 1950 29 mai 1950 PMR d. 13 septembrie 1969 )

Constantin Doncea (n. 26 septembrie 1904 - 29 mai 1950 6 septembrie 1950 PMR d. 3 noiembrie 1973 )

Gheorghe Apostol (n. 16 mai 1913 - 6 septembrie 1950 5 aprilie 1951 PMR d. 21 august 2010 )

182 Anexa3.PREEDINłII ADUNĂRII DEPUTAłILOR ,MARII ADUNĂRI NAłIONALEIAI CAMEREI DEPUTAłILOR

Ioan Vin Ńe (n. 1 septembrie 1910 - 5 aprilie 1951 26 martie 1952 PMR d. 3 martie 1996 )

Gheorghe Apostol (n. 16 mai 1913 - 26 martie 1952 2 iunie 1952 PMR d. 21 august 2010 )

Gheorghe Stoica (n. 20 iulie 1900 - d. 10 2 iunie 1952 30 noiembrie 1952 PMR august 1976 )

183 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Constantin Pârvulescu 23 ianuarie 1953 5 martie 1961 PMR (n. 10 noiembrie 1895 - d. 11 iulie 1992 )

tefan Voitec PMR (PCR din (n. 19 iunie 1900 - d. 5 20 martie 1961 28 martie 1974 19.07.1965) decembrie 1984 )

Miron Constantinescu 28 martie 1974 18 iulie 1974 PCR (n. 13 decembrie 1917 - d. 18 iulie 1974 )

184 Anexa3.PREEDINłII ADUNĂRII DEPUTAłILOR ,MARII ADUNĂRI NAłIONALEIAI CAMEREI DEPUTAłILOR

Nicolae Giosan (n. 30 decembrie 1931 - 26 iulie 1974 22 decembrie 1989 PCR d. 30 iulie 1990 )

Camera Deputa Ńilor

Dan Mar Ńian (n. 23 noiembrie 1935 - 19 iunie 1990 16 octombrie 1992 FSN d. 8 martie 2002 )

185 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Adrian N stase FDSN (PDSR din ă 28 octombrie 1992 22 noiembrie 1996 (n. 22 iunie 1950 ) 10.07.1993)

Ion Diaconescu 27 noiembrie 1996 30 noiembrie 2000 PN ł-CD (n. 25 august 1917 )

Valer Dorneanu PDSR (PSD din 15 decembrie 2000 30 noiembrie 2004 (n. 21 noiembrie 1944 ) 16.06.2001)

186 Anexa3.PREEDINłII ADUNĂRII DEPUTAłILOR ,MARII ADUNĂRI NAłIONALEIAI CAMEREI DEPUTAłILOR

Adrian N stase ă 19 decembrie 2004 16 martie 2006 PSD (n. 22 iunie 1950 )

Bogdan Olteanu 20 martie 2006 13 decembrie 2008 PNL (n. 29 octombrie 1971 )

Roberta Anastase 19 decembrie 2008 prezent PD-L (n. 27 martie 1976 )

187 Anexa nr. 4

Prim-mini trii României Ace tia au purtat titulatura de pre edinte al Consiliului de Mini tri pân ă în 28 martie 1974, dup ă care s-a adoptat titulatura de prim-ministru al Guvernului.

Data prelu ării Data pred ării Apartenen Ńa Foto Numele i prenumele mandatului mandatului politic ă

Ion I. C. Br ătianu 29 noiembrie 1918 a.v. / (n. 20 august 1864 - d. 12 decembrie 1918 a.n. 12 septembrie 1919 PNL 24 noiembrie 1927 )

188 Anexa4.PRIM MINITRII ROMÂNIEI

Arthur V ăitoianu (n. 14 aprilie 1864 - d. 27 septembrie 1919 28 noiembrie 1919 PNL 17 iunie 1956 )

Alexandru Vaida- Voevod 1 decembrie 1919 12 martie 1920 PNR (n. 27 februarie 1872 - d. 19 martie 1950 )

Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859 - 13 martie 1920 13 decembrie 1921 PP d. 3 octombrie 1938 )

189 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Take Ionescu (n. 13 octombrie 1858 - 17 decembrie 1921 17 ianuarie 1922 PD d. 21 iunie 1922 )

Ion I. C. Br ătianu (n. 20 august 1864 - d. 19 ianuarie 1922 27 martie 1926 PNL 24 noiembrie 1927 )

Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859 - d. 30 martie 1926 4 iunie 1927 PP 3 octombrie 1938 )

190 Anexa4.PRIM MINITRII ROMÂNIEI

Barbu tirbey (n. 4 noiembrie 1872 - 4 iunie 1927 20 iunie 1927 independent d. 24 martie 1946 )

Ion I. C. Br ătianu (n. 20 august 1864 - 22 iunie 1927 24 noiembrie 1927 PNL d. 24 noiembrie 1927 )

Vintil ă I. C. Br ătianu 24 noiembrie 1927 3 noiembrie 1928 PNL (n. 16 septembrie 1867 - d. 22 decembrie 1930 )

191 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873 - 10 noiembrie 1928 7 iunie 1930 PN ł d. 5 februarie 1953 )

Gheorghe Mironescu (n. 29 ianuarie 1874 - 7 iunie 1930 8 iunie 1930 PN ł d. 9 octombrie 1949 )

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873 - d. 5 13 iunie 1930 8 octombrie 1930 PN ł februarie 1953 )

192 Anexa4.PRIM MINITRII ROMÂNIEI

Gheorghe Mironescu (n. 29 ianuarie 1874 - 10 octombrie 1930 4 aprilie 1931 PN ł d. 9 octombrie 1949 )

Nicolae Iorga (n. 5 iunie 1871 - 18 aprilie 1931 31 mai 1932 PND d. 27 noiembrie 1940 )

Alexandru Vaida- Voevod 6 iunie 1932 17 octombrie 1932 PN ł (n. 27 februarie 1872 - d. 19 martie 1950 )

193 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873 - 20 octombrie 1932 12 ianuarie 1933 PN ł d. 5 februarie 1953 )

Alexandru Vaida- Voevod 14 ianuarie 1933 9 noiembrie 1933 PN ł (n. 27 februarie 1872 - d. 19 martie 1950 )

Ion Gheorghe Duca (n. 20 decembrie 1879 - 14 noiembrie 1933 29 decembrie 1933 PNL d. 29 decembrie 1933 )

194 Anexa4.PRIM MINITRII ROMÂNIEI

Constantin Angelescu 30 decembrie 1933 3 ianuarie 1934 PNL (n. 10 iunie 1869 - d. 14 septembrie 1948 )

Gheorghe T ătărescu (n. 21 decembrie 1886 - 5 ianuarie 1934 28 decembrie 1937 PNL d. 28 martie 1957 )

Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881 - 28 decembrie 1937 10 februarie 1938 PNC d. 7 mai 1938 )

195 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Patriarhul Miron Cristea 10 februarie 1938 6 martie 1939 independent (n. 20 iulie 1868 - d. 6 martie 1939 )

Armand C ălinescu (n. 4 iunie 1893 - 7 martie 1939 21 septembrie 1939 FRN d. 21 septembrie 1939 )

Gheorghe Arge eanu (n. 28 februarie 1883 - 21 septembrie 1939 28 septembrie 1939 FRN d. 26 noiembrie 1940 )

196 Anexa4.PRIM MINITRII ROMÂNIEI

Constantin Argetoianu 28 septembrie 1939 23 noiembrie 1939 FRN (n. 3 martie 1871 - d. 6 februarie 1955 )

Gheorghe T ătărescu FRN (PN din (n. 21 decembrie 1886 - 24 noiembrie 1939 4 iulie 1939 22.06.1940) d. 28 martie 1957 )

Ion Gigurtu (n. 24 iunie 1886 - 4 iulie 1940 4 septembrie 1940 PN d. 24 noiembrie 1959 )

197 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Ion Antonescu (n. 2 iunie 1882 - 4 septembrie 1940 23 august 1944 independent d. 1 iunie 1946 )

Constantin Sănătescu 23 august 1944 6 decembrie 1944 independent (n. 14 ianuarie 1885 - d. 8 noiembrie 1947 )

Nicolae R ădescu (n. 30 martie 1874 - 6 decembrie 1944 28 februarie 1945 independent d. 16 mai 1953 )

198 Anexa4.PRIM MINITRII ROMÂNIEI

Petru Groza (n. 7 decembrie 1884 - 6 martie 1945 2 iunie 1952 FP d. 7 ianuarie 1958 )

Gheorghe Gheorghiu-Dej 2 iunie 1952 3 octombrie 1955 PMR (n. 8 noiembrie 1901 - d. 19 martie 1965 )

Chivu Stoica (n. 8 august 1908 - 3 octombrie 1955 21 martie 1961 PMR d. 16 februarie 1975 )

199 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Ion Gheorghe 21 martie 1961 21 august 1965 PMR Maurer (n. 23 septembrie 1902 - d. 8 februarie 2000 ) 21 august 1965 27 februarie 1974 PCR

Manea M ănescu (n. 9 august 1916 - d. 27 27 februarie 1974 30 martie 1979 PCR februarie 2009 )

Ilie Verde Ń (n. 10 mai 1925 - 30 martie 1979 21 mai 1982 PCR d. 20 martie 2001 )

200 Anexa4.PRIM MINITRII ROMÂNIEI

Constantin Dăsc ălescu 21 mai 1982 22 decembrie 1989 PCR (n. 2 iulie 1923 - d. 15 mai 2003 )

Petre Roman 27 decembrie 1989 26 septembrie 1991 FSN (n. 22 iulie 1946 )

Theodor Stolojan 1 octombrie 1991 20 noiembrie 1992 independent (n. 24 octombrie 1943 )

201 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Nicolae V c roiu ă ă 20 noiembrie 1992 12 decembrie 1996 independent (n. 5 decembrie 1943 )

Victor Ciorbea 12 decembrie 1996 30 martie 1998 PN ł-CD (n. 26 octombrie 1954 )

ad-int. Gavril Dejeu 30 martie 1998 17 aprilie 1998 PN ł-CD (n. 11 septembrie 1932 )

202 Anexa4.PRIM MINITRII ROMÂNIEI

Radu Vasile 17 aprilie 1998 13 decembrie 1999 PN ł-CD (n. 10 octombrie 1942 )

ad-int. Alexandru Athanasiu 13 decembrie 1999 22 decembrie 1999 PSDR (n. 1 ianuarie 1955 )

Mugur Is rescu ă 22 decembrie 1999 28 decembrie 2000 independent (n. 1 august 1949 )

203 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłIIROMÂNETI (19182011)

Adrian N stase ă 28 decembrie 2000 21 decembrie 2004 PSD (n. 22 iunie 1950 )

ad-int. Eugen Bejinariu 21 decembrie 2004 29 decembrie 2004 PSD (n. 28 ianuarie 1959 )

Călin Popescu- Tăriceanu 29 decembrie 2004 22 decembrie 2008 PNL (n. 14 ianuarie 1952 )

204 Anexa4.PRIM MINITRII ROMÂNIEI

Emil Boc 22 decembrie 2008 prezent PD-L (n. 6 septembrie 1966 )

205 Anexa nr. 5

Mini trii români de justi Ńie

Regatul României (1918 - 1947)

• D. Buzdugan - 28 octombrie 1918 • Em. Miclescu - 27 septembrie 1919 • Ioan Pelivan - 5 decembrie 1919 (nu a func Ńionat, fiind delegat în Comisia de pace de la Paris; interimatul a fost Ńinut de St. C. Pop ministru de stat) • Matei Cantacuzino - 31 martie 1920 • Dim. A. Grecianu - 27 august 1920 (ad-interim), 16 noiembrie 1920 • Take Ionescu - 9 decembrie 1920 (ad-interim) • Mihail Antonescu - 1 ianuarie 1921 • Stelian Popescu - 17 decembrie 1921, 4 iunie 1927 • J. Th. Florescu - 19 ianuarie 1922 • G. G. Mârzescu - 29 octombrie 1923 • Teodor Cudalbu - 30 martie 1926 • Grigore Iunian - 10 noiembrie 1928, 13 iunie 1930, 10 octombrie 1930 • Voicu Ni Ńescu - 7 martie 1930, 7 iunie 1930, 6 decembrie 1930 • G. G. Mironescu - 7 iunie 1930 (ad-interim) • Constantin Hamangiu - 18 aprilie 1931 • V. Vâlcovici - 7 ianuarie 1932 • Valeriu Pop - 9 ianuarie 1932, 1 februarie 1935 • Virgil Potârc ă - 6 iunie 1932 • Mihai Popovici - 11 august 1932, 20 octombrie 1932, 14 ianuarie 1933, 22 septembrie 1933 • Em. Ha Ńieganu - 22 iulie 1933 (ad-interim) • Mircea Djuvara - 29 august 1936 • Vasile P. Sassu - 23 februarie 1937

206 Anexa5.MINITRIIROMÂNIDEJUSTIłIE

• Vasile R ădulescu Mehedin Ńi - 29 decembrie 1937 • Mircea Canciov - 11 februarie 1938 (ad-interim) • Victor Iamandi - 30 martie 1938 • Istrate Micescu - 24 noiembrie 1939 • Aurelian Bentoiu - 11 mai 1940 • Ion V. Gruia - 4 iulie 1940 • Mihai A. Antonescu - 14 septembrie 1940 • Gheorghe Popescu-Docan - 27 ianuarie 1941 • Constantin I. Stoicescu - 15 februarie 1941 • Ion C. Marinescu - 14 august 1942 • Lucre Ńiu P ătr ăcanu - 23 august 1944 (ad-interim), 4 noiembrie 1944 • General Ion Bal Ńeanu - 1 septembrie 1944 (ad-interim) • Aureliu C ăpăŃân ă - 7 septembrie 1944 (în locul lui Lucre Ńiu P ătr ăcanu, demisionat) • Dimitrie D. Negel - 4 octombrie 1944 (ad-interim, Aureliu C ăpăŃân ă demisionând)

România comunist ă (1948-1989)

• Avram Bunaciu - 15 aprilie 1948, 31 decembrie 1957 • Stelian Ni Ńulescu - 24 septembrie 1949 • Anton Tatu Jianu - 28 ianuarie 1953 • Gheorghe Diaconescu - 31 mai 1954, 23 ianuarie 1958 • Ion Constantin Manoliu - 21 martie 1961 • Adrian Dumitriu - 18 martie 1965 • Teodor Vasiliu - 28 noiembrie 1970 • Emil Nicolcioiu - 18 martie 1975 • Constantin St ătescu - 26 ianuarie 1977 • Justin Grigora - 24 octombrie 1979 • Ioan Ceterechi - 29 martie 1980 • Gheorghe Chivulescu - 23 ianuarie 1982 • Maria Bobu - 3 octombrie 1987

207 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

România postcomunist ă (1989 - prezent)

• Teofil Pop - 3 ianuarie 1990 • Victor Babiuc - 28 iunie 1990 • Mircea Ionescu Quintus - 16 octombrie 1991 • Petre Ninosu - 19 noiembrie 1992 • Iosif Gavril Chiuzbaian - 6 martie 1994 • Ion Predescu - 3 septembrie 1996 • Valeriu Stoica - 12 decembrie 1996 • Rodica St ănoiu - 28 decembrie 2000 • Cristian Diaconescu - 10 martie 2004 • Monica Macovei - 29 decembrie 2004 • Tudor Chiuariu - 5 aprilie 2007 • Teodor Mele canu - 15 ianuarie 2008 (ministru interimar) • Cătălin Predoiu - 29 februarie 2008 - 3 octombrie 2009 • Cătălin Predoiu (interimar) - 3 octombrie 2009 - 23 decembrie 2009 • Cătălin Predoiu - 23 decembrie 2009 - prezent

208 Anexa6.PATRIARHIIROMÂNIEI

Anexa nr. 6

Patriarhii României

• Miron Cristea (1925-1939)

• Nicodim Munteanu (1939-1948)

• Justinian Marina (1948-1977)

• Iustin Moisescu (1977-1986)

• Teoctist Ar ăpa u (1986-2007)

• Daniel Ciobotea (2007- prezent)

209 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

Anexa nr. 7

MINI TRII EDUCA łIEI

• Ion G. Duca, 29 nov. – 12 dec. 1918 • Constantin Angelescu, 12 dec. 1918 – 12 sept. 1919 • G-ral Alexandru Lupescu, 27 sept – 28 nov. 1919 • Octavian Goga, 5-16 dec. 1919 • Ion Borcea, 16 dec. 1919 – 13 mart. 1920 • Petre P. Negulescu, 13 mart. 1920 – 13 dec. 1921 • Gheorghe Gh. Mironescu, 17 dec. 1921 – 17 ian. 1922 • Dr. Constantin Angelescu, 19 ian. 1922 – 27 mart. 1926 • Petre P. Panaitescu, 30 mart. – 8 iul. 1926 • Ad.-int. g-ral Alexandru Averescu, 8-14 iul. 1926 • Ion Petrovici, 14 iul 1926 – 4 iun. 1927 • Dr. Nicolae Lupu, 4-20 iun. 1927 • Dr. Constantin Angelescu, 22 iun. – 22 nov. 1927, 24 nov. 1927 – 3 nov. 1928 • Nicolae Cost ăchescu, 10 nov. 1928 – 14 nov. 1929, 14 nov. 1929 – 7 iun. 1930 • Ion Lugo ianu, 7-8 iun. 1930 • Nicolae Cost ăchescu, 13 iun. – 8 oct. 1930, 10 oct. 1930 – 4 apr. 1931 • Nicolae Iorga, 18 apr. 1931 – 31 mai 1932 • Ad.-int. Ion Lugo ianu, 6-9 iun. 1932 • Dimitrie Gusti, 9 iun – 10 aug. 1932, 11 aug. – 17 oct 1932, 20 oct. 1932 – 12 ian. 1933, 14 ian. – 9 nov. 1933 • Dr. Constantin Angelescu, 14 nov. 1933 – 3 ian. 1934, 5 ian – 10 oct. 1934, 2 oct. 1934 – 29 aug. 1936, 29 aug. 1936 – 14 nov. 1937, 17 nov. – 28 dec. 1937 • Ion Petrovici, 28 dec. 1937 – 10 feb. 1938 • Victor Iamandi, 10 feb. – 30 mart. 1938

210 Anexa7.MINITRIIEDUCAłIEI

• Ad.-int. Nicolae Colan, 30 mart. – 20 iun. 1938 • Ad.-int. Armand C ălinescu, 20 iun. – 5 dec. 1938 • Petre Andrei, 5 dec. 1938 – 1 feb. 1939, 1 feb. – 28 sept. 1939, 28 sept. – 23 nov. 1939, 24 nov. 1939- 11 mai 1940, 11 mai – 4 iul. 1940 • Dumitru Caracostea, 4 iul. – 4 sept. 1940, 4-14 sept. 1940 • Traian Br ăiloiu, 14 sept. 1940 – 21 ian. 1941 • G-ral Radu Rosetti, 27 ian. – 10 nov. 1941 • Ad.-int. Ion Antonescu, 11 nov. – 5 dec. 1941 • Ion Petrovici, 5 dec. 1941 – 23 aug. 1944 • G-ral Ion Boi Ńeanu, 23 aug. – 4 nov. 1944 • tefan Voitec, 4 nov. – 6 dec. 1944, 6 dec. 1944 – 28 feb. 1945, 6 mart. 1945 – 30 dec. 1947 • Ad.-int. Lothar R ădăceanu, 30 dec. 1947 – 13 apr. 1948 • Gheorghe Vasilichi, 13 apr. 1948 – 23 apr. 1949 • Nicolae Popescu-Doreanu, 23 apr. 1949 – 27 sept. 1952 • Ion Nistor, 27 sept. 1952 – 24 ian. 1953, 24 ian. – 28 oct. 1953 • Ilie Murgulescu, 28 oct. 1953 – 3 oct. 1955, 3 oct. 1955 – 24 nov. 1956 • Miron Constantinescu, 24 nov. 1956. – 19 mart. 1957, 19 mart – 16 iul. 1957 • Atanasie Joja, 16 iul. 1957 – 16 ian. 1960 • Ilie Murgulescu, 16 ian. 1960 – 21 mart. 1961, 21 mart. 1961 – 9 iun. 1962, 9 iun. 1962 – 16 apr. 1963 • tefan B ălan, 16 apr. 1963 – 18 mart. 1965, 18 mart. – 21 aug. 1965, 21 aug. 1965 – 9 dec. 1967, 9 dec. 1967 – 13 mart. 1969, 13 mart. – 19 aug. 1969 • Miron Constantinescu,19 aug. 1969 – 28 feb. 1970 • Mircea Mali Ńa, 28 feb. 1970 – 13 oct. 1972

211 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

• Paul Niculescu-Mizil, 13 oct. 1972 – 28 mart. 1974, 28 mart. 1974 – 18 mart. 1975, 18 mart. 1975 – 19 iun. 1976 • Suzana Gâdea, 19 iun. 1976 – 30 mart. 1979, 30 mart. – 1 sept. 1979 • Aneta Spornic, 1 sept. 1979 – 29 mart. 1980, 29 mart. 1980 – 29 apr. 1982 • Ion Teoreanu, 29 apr. 1982 – 21 mai 1982, 21 mai 1982 – 28 mart. 1985, 28 mart. 1985 – 22 dec. 1989 • Mihai ora, 30 dec. 1989 – 28 iun. 1990 • Gheorghe tefan, 28 iun. 1990 – 16 oct. 1991 • Mihai Golu, 16 oct. 1991 – 19 nov. 1992 • Liviu Maior, 19 nov. 1992 – 11 dec. 1996 • Virgil Petrescu, 12 dec. 1996 – 5 dec. 1997 • Andrei Marga, 5 dec. 1997 – 17 apr. 1998, 17 apr. 1998 – 21 dec. 1999, 22 dec. 1999 – 28 dec. 2000 • Ecaterina Andronescu, 28 dec. 2000 – 19 iun. 2003 • Alexandru Athanasiu, 19 iun. 2003 – 29 dec. 2004 • Mircea Miclea, 29 dec. 2004 -10 nov. 2005 • Mihail Hârd ău, 10 nov. 2005 – 5 apr. 2007 • Cristian Adomni Ńei, 5 apr. 2007 – 7 oct. 2008 • Anton Anton, 7 oct. 2008 – 22 dec. 2008 • Ecaterina Andronescu, 22 dec. 2008 – 1 oct. 2009 • Daniel Funeriu, 1 oct. 2009 – prezent

212

Anexa nr. 8

Mini trii ap ărării na Ńionale ai României

Acest minister a purtat diferite denumiri: Ministerul de Război (22 ianuarie 1862), Ministerul Armatei (7 iunie 1930), Ministerul Ap ărării Na Ńionale (6 iunie 1932), Ministerul de Război (1 septembrie 1944), Ministerul Ap ărării Na Ńionale (30 decembrie 1947), Ministerul For Ńelor Armate (24 martie 1950), Ministerul Ap ărării Na Ńionale (21 noiembrie 1972).

Regatul României (1918 - 1947 )

• Gen. Artur V ăitoianu - 29 noiembrie 1918 - 26 septembrie 1919 • Gen. Ioan R ăcanu - 27 septembrie 1919 - 1 martie 1920; 12 martie 1920 - 15 decembrie 1921 • Gen. Traian Mo oiu - 2 martie 1920 - 12 martie 1920 • Gen. tefan Holban 17 decembrie 1921 18 ianuarie 1922 • Gen. Gheorghe M ărd ărescu - 20 aprilie 1922 - 29 martie 1926 • Gen. Ludovic Mircescu - 30 martie 1926 - 3 iunie 1927 • Gen. Paul Angelescu - 4 iunie 1927 - 9 noiembrie 1928; 27 aprilie 1934 - 8 august 1937 • Gen. Henri Cihoski - 10 noiembrie 1928 - 4 aprilie 1930 • Iuliu Maniu - 5 aprilie 1930 - 13 aprilie 1930 ad-interim • Gen. Nicolae Condeescu - 14 aprilie 1930 - 18 aprilie 1931

213 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

• Gen.ConstantintefănescuAmza19aprilie 1931 - 11 august 1932 • Gen. Nicolae Samsonovici - 11 august 1932 - 14 noiembrie 1933 • Gen. Nicolae Uic ă - 14 noiembrie 1933 - 1 iunie 1934 • Gheorghe T ătărăscu - 1 iunie 1934 - 26 iulie 1934 • Gen. comandor Radu Irimescu - 28 august 1937 - 4 septembrie 1937 • Gen. Constantin Ilasievici - 4 septembrie 1937 - 27 decembrie 1937 • Gen. Mare al Ion Antonescu - 28 decembrie 1937 - 30 martie 1938; 6 septembrie 1940 - 27 ianuarie 1941; 22 septembrie 1941 - 23 ianuarie 1942 • Gen. Gheorghe Arge anu - 30 martie 1938 - 13 octombrie 1938 • Gen. Nicolae Ciuperc ă - 13 octombrie 1938 - 1 februarie 1939 • Armand C ălinescu - 1 februarie 1939 - 21 septembrie 1939 • Gen. Ioan Ilcu u - 21 septembrie 1939 - 4 iulie 1940 • Gen. Constantin Nicolaescu - 4 iulie 1940 - 6 septembrie 1940 • Gen. Iosif Iacobici - 27 ianuarie 1941 - 22 septembrie 1941 • Gen. Constantin Pantazi - 23 ianuarie 1942 - 23 august 1944 • Gen. Ioan Mihail Racovi Ńă - 24 august 1944 - 5 noiembrie 1944 • Gen. Constantin S ănătescu - 6 noiembrie 1944 - 6 decembrie 1944 • Gen. C. P. Ion Negulescu - 7 decembrie 1944 – 6 martie 1945

214 Anexa8.MINITRIIAPĂRĂRIINAłIONALEAI ROMÂNIEI

• Gen. Vasile Constantin Vasiliu Ra canu - 7 martie 1945 - 29 noiembrie 1946 • Gen. Mihail Lasc ăr - 29 noiembrie 1946 - 5 noiembrie 1947

România comunist ă (1947-1989)

• Gen. Emil Bodn ăra - 5 noiembrie 1947 - 3 octombrie 1955 • Gen. Leontin S ălăjan - 3 octombrie 1955 - 28 august 1966 • Gen. Ioan Ioni Ńă - 29 august 1966 - 16 iunie 1976 • Gen. Ion Coman - 16 iunie 1976 - 29 martie 1980 • Gen. Constantin Olteanu - 29 martie 1980 - 16 decembrie 1985 • Gen. Vasile Milea - 16 decembrie 1985 - 22 decembrie 1989

România postcomunist ă (1989 - prezent)

• Gen. Nicolae Militaru - 26 decembrie 1989 - 16 februarie 1990 • Gen. Victor Atanasie St ănculescu - 16 februarie 1990 - 29 aprilie 1991 • Gen. Niculae Spiroiu - 30 aprilie 1991 - 6 martie 1994 • Gheorghe Tinca - 6 martie 1994 - 12 decembrie 1996 • Victor Babiuc - 12 decembrie 1996 - 11 februarie 1998; 17 aprilie 1998 - 13 martie 2000 • Constantin Dudu Ionescu - 12 februarie 1998 - 16 aprilie 1998 • Sorin Frunz ăverde - 1 martie - 13 martie 2000 - 28 decembrie 2000

215 INSTITUłIICONTEMPORANEALEPUTERIIÎNSTATIALESOCIETĂłII ROMÂNETI (19182011)

• Ioan Mircea Pa cu - 28 decembrie 2000 - 28 decembrie 2004 • Teodor Athanasiu - 28 decembrie 2004 - 25 octombrie 2006 [1] • Corneliu Dobri Ńoiu - 12 septembrie 2006 - 25 octombrie 2006 [2] • Sorin Frunz ăverde - 25 octombrie 2006 - 5 aprilie 2007 • Teodor Mele canu - 5 aprilie 2007 - 22 decembrie 2008 • Mihai St ăni oar ă - 22 decembrie 2008 - 3 octombrie 2009 • Mihai St ăni oar ă (interimar) - 3 octombrie 2009 - 23 decembrie 2009 • Gabriel Oprea - 23 decembrie 2009 - prezent

216

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

DOCUMENTE

BERINDEI, Mihnea, DOBRINCU, Dorin, GO U, Armand, editori, coordonator, Istoria comunismului din România , Documente perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945- 1965), Editura Humanitas, Bucure ti, 2009. SCURTU, Ioan, coordonator, Istoria românilor între anii 1918-1940 , Documente i materiale, Editura Universit ăŃ ii din Bucure ti, Bucure ti, 2001. SCURTU, Ioan, coordonator, România. Via Ńa politic ă în documente. 1946 , Arhivele Statului din România, Bucure ti, 1996.

LUCR ĂRI

COCHINESCU, Nicolae, Organizarea puterii judec ătore ti în România , Editura Lumina Lex, Bucure ti, 1997. GIURESCU, C. Dinu, coordonator, Istoria românilor , vol. IX, Editura Enciclopedic ă, Bucure ti, 2008. GIURESCU C. Dinu, Înv ăŃă mântul din România între anii 1948 i 1989 . IONESCU, Cristian, Drept constitu Ńional i institu Ńiile politice , vol. I-II, Editura Lumina Lex, Bucure ti, 1997. OTU, Petre, coordonator, Reforma militar ă i societatea în România (1878-2008) , Editura Militar ă, Bucure ti, 2009. SCURTU, Ioan, coordonator, Istoria românilor , vol. VIII, Editura Enciclopedic ă, Bucure ti, 2003.

217

SCURTU, Ioan, Istoria contemporan ă a României (1918- 2001) , Editura Funda Ńiei România de Mâine , Bucure ti, 2002. SCURTU, Ioan, ALEXANDRESCU Ion, BULEI, Ion, MAMINA Ion, Enciclopedia de istorie a României , Editura Meronia, Bucure ti, 2001.

SURSE INTERNET

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Index : , ultima accesare la 7 august 2011

http://www.patriarhia.ro/structura_bor/organizarea_adminstrativa.ht ml , ultima accesare la 7 august 2011 http://ro.wikipwdia.org./wiki/Lista_sefilor_de_stat_ai_Romaniei , ultima accesare la 7 august 2011

218