FACULTATEA DE ARHIVISTICĂ DIN BUCUREŞTI Dr. DORIN CIMPOEŞU INSTITUłII CONTEMPORANE ALE PUTERII ÎN STAT ŞI ALE SOCIETĂłII ROMÂNEŞTI (1918-2011) Editura Renaissance Bucureşti, 2011 Redactor: Sorin Alexandru Şontea Tehnoredactare & copertă: Monica Balaban Editura Renaissance 2011 www.editurarenaissance.ro (Editură recunoscută C.N.C.S.I.S.) Editor: Sorin Alexandru ŞONTEA Telefon/fax: 031.808.91.97 0744.652118 E-mail: [email protected] ©Toate drepturile asupra acestei ediŃii sunt rezervate editurii ISBN 978-606-8321-58-5 Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României: CIMPOEŞU, DORIN InstituŃii contemporane ale puterii în stat şi ale societăŃii româneşti (1918-2011) /Dorin Cimpoeşu. – Bucureşti: Renaissance, 2011 Bibliografie ISBN 978-606-8321-58-5 Tipar: ABSTRACT MEDIA SRL Tel/fax: 031.808.91.97 CUPRINS Introducere …………………………………….................... 5 Capitolul I - INSTITU łIILE PUTERII ÎN STAT …........ 7 1.1. REGIMUL DEMOCRA łIEI PARLAMENTARE 7 (1918-1937) ………….................................................... 1.2. REGIMUL AUTORITARO-TOTALITAR MOHARHIC 25 (1938-1940) ................................................................... 1.3. REGIMUL „NA łIONAL-LEGIONAR” ŞI CEL 33 MILITARO-AUTORITAR (1940-1944) ……….......... 1.4. TRANZI łIA SPRE REGIMUL TOTALITAR 38 COMUNIST (1944-1947) ……………………….......... 1.5. REGIMUL TOTALITAR COMUNIST 52 (1948-1989) ………………………............................... 1.6. REVENIREA LA REGIMUL DEMOCRA łIEI 68 PARLAMENTARE (1990-2011) .……………........... Capitolul II - INSTITU łII ALE SOCIET Ăł II ……........ 93 2.1. ŞCOALA ………………………………………............... 93 2.2. BISERICA ………………………………………............. 111 2.3. ARMATA ………………………………………….......... 134 Lista anexelor……………………………………….............. 159 Bibliografie ………………………………………................ 217 INTRODUCERE Pentru a în Ńelege natura şi caracterul regimurilor poli- tice pe care le-a cunoscut poporul român în istoria sa contem- poran ă este absolut necesar s ă studiem institu Ńiile puterii în stat. Este arhicunoscut c ă, dup ă 1918, şi pân ă la sfâr şitul secolului al XX-lea, în România a existat o succesiune de regimuri politice, plecând de la cel democratic şi mergând pân ă la cele de autoritate personal ă sau totalitar-dictatoriale. Fiec ăruia dintre acesteia i-au fost specifice institu Ńii politice de un anumit tip, create cu scopul de a asigura existen Ńa şi func Ńionarea regimurilor respective. Cunoa şterea acestor institu Ńii este esen Ńial ă pentru a în Ńelege evolu Ńia istoric ă a românilor în secolul al XX-lea, mecanismele care au stat la baza regimurilor men Ńionate, precum şi deciziile liderilor politici, luate atât în plan intern, cât şi extern. Pe de alt ă parte, cunoa şterea unei perioade istorice complexe, cum este cea contemporan ă, ar fi incomplet ă, dac ă s-ar limita numai la studierea institu Ńiilor puterii în stat specifice fiec ărui regim politic în parte. Societatea în general, deci şi cea româneasc ă, are trei piloni fundamentali pe care se sprijin ă şi care joac ă un rol deosebit de important în via Ńa sa. Ace ştia sunt: biserica, şcoala şi armata. Dac ă încrederea în institu Ńiile puterii în stat – legislativ ă, executiv ă şi judec ătoreasc ă – este deseori foarte sinuoas ă, cu sui şuri şi coborâ şuri, uneori, foarte abrupte, cele trei institu Ńii fundamentale ale societ ăŃ ii sunt repere de încredere constant ă 5 INSTITUłII CONTEMPORANE ALE PUTERII ÎN STAT ŞI ALE SOCIETĂłII ROMÂNEŞTI (1918-2011) în mentalul colectiv, chiar şi în cadrul unor regimuri totalitare în care popula Ńia este constrâns ă s ă tr ăiasc ă. Pân ă în prezent, în literatura istoric ă de specialitate nu a fost elaborat ă o lucrare distinct ă, consacrat ă organiz ării şi func Ńion ării institu Ńiilor puterii în stat şi ale societ ăŃ ii româ- ne şti, în perioada contemporan ă a istoriei românilor. Un demers ştiin Ńific singular 1 privind institu Ńiile statului român în perioada modern ă a fost întreprins de istoricul Grigore Chiri Ńă , care a elaborat o lucrare, în anii 1990-1992, ce reflect ă „… nivelul atins de istoriografia noastr ă în acei ani” 2. Trebuie men Ńionat, îns ă, c ă studii, capitole ale unor lucr ări colective de sintez ă şi articole despre unele institu Ńii ale statului şi ale societ ăŃ ii române şti din secolul XX au ap ărut, îndeosebi, dup ă 1989. Lucrarea de fa Ńă a ap ărut, mai ales, dintr-o necesitate didactic ă, autorul acesteia fiind titularul cursului „Istoria institu Ńiilor române şti contemporane” , pe care îl sus Ńine la Facultatea de Arhivistic ă din cadrul Academiei de Poli Ńie „Al. I. Cuza” din Bucure şti. De şi are caracterul unui curs universitar , tematica este abordat ă sintetic şi analitic, într-un mod unitar, pentru prima dat ă în istoriografia româneasc ă contemporan ă, pe baza diverselor surse documentare, multe dintre ele edite, ceea ce, consider ăm noi, reprezint ă o modest ă contribu Ńie ştiin Ńific ă la cunoa şterea şi elucidarea problematicii în cauz ă. Autorul 1 Grigore Chiri Ńă , Organizarea institu Ńiilor moderne ale statului român (1856-1866) , Editura Academiei Române, Bucure şti, 1999. 2 Grigore Chiri Ńă , op. cit., p. 13. 6 Capitolul I INSTITU łIILE PUTERII ÎN STAT 1.1. REGIMUL DEMOCRA łIEI PARLAMENTARE (1918 - 1937) Cadrul juridic general şi special al regimului - Decretul-lege privind reforma electoral ă din 14 no- iembrie 1918; - Constitu Ńia României întregite, publicat ă în „Moni- torul Oficial” nr. 282 din 29 martie 1923; - Legea privind unificarea judec ătoreasc ă din iunie 1924; - Legea electoral ă din 27 martie 1926; - Legea privind organizarea ministerelor din august 1929. Principiile fundamentale ale Constitu Ńiei - suveranitatea na Ńional ă exercitat ă prin reprezentare (delega Ńiune); - separa Ńia puterilor în stat; - legalitate şi descentralizare; - egalitate în fa Ńa legii a tuturor cet ăŃ enilor români, indiferent de ras ă şi clas ă social ă; - dobândirea şi exercitarea drepturilor civile şi politice, fără deosebire de origine etnic ă şi de credin Ńă religioas ă; - garantarea propriet ăŃ ii de orice natur ă; - na Ńionalizarea z ăcămintelor miniere. 7 INSTITUłII CONTEMPORANE ALE PUTERII ÎN STAT ŞI ALE SOCIETĂłII ROMÂNEŞTI (1918-2011) Puterea legislativ ă – Parlamentul Structur ă şi atribu Ńii Noua Constitu Ńie consacr ă, la art. 33, c ă „Toate puterile statului eman ă de la na Ńiune...” şi acestea erau exercitate prin reprezentare, în conformitate cu principiile legii fundamentale enun Ńate mai sus. Puterea legislativ ă era exercitat ă de c ătre rege şi Reprezentan Ńa na Ńional ă bicameral ă (art. 34). În ceea ce prive şte structura Parlamentului, Constitu Ńia men Ńinea sistemul bicameral anterior: Senatul şi Adunarea Deputa Ńilor. Diferen Ńa era f ăcut ă de modalitatea de alegere a parla- mentarilor. Noul cadru juridic, care urm ărea unificarea organi- zării de stat şi a legisla Ńiei, stabilea alegerea deputa Ńilor şi senatorilor dintre cet ăŃ enii români prin vot universal, egal, direct, secret şi obligatoriu. Spre deosebire de votul cenzitar, introdus de prima Constitu Ńie (1866), votul universal d ădea posibilitatea unei mai largi particip ări a popula Ńiei la via Ńa politic ă şi public ă a Ńă rii, contribuind astfel la consolidarea regimului democra Ńiei parla- mentare române şti. Cu toate acestea, existau şi unele procedee nedemocratice în ceea ce prive şte exercitarea dreptului de vot, care se refereau la o mare parte a cet ăŃ enilor, respectiv la femei (jum ătate din popula Ńie), acestea fiind excluse de la via Ńa politic ă. O prevedere care stabilea c ă femeile urmau s ă se bucure de drepturi politice dup ă adoptarea unor „legi speciale, votate cu majoritate de dou ă treimi”, s-a aplicat pentru prima dat ă, par Ńial, în timpul regimului autoritar monarhic. La acestea se ad ăugau militarii activi, magistra Ńii şi tinerii între 18 şi 21 de ani care, de asemenea, nu aveau drept de vot. 8 Capitolul I. INSTITUłIILE PUTERII ÎN STAT Adunarea deputa Ńilor Deputa Ńii erau ale şi de cet ăŃ enii cu drept de vot, în vârst ă de 21 de ani la data alegerilor. Ace ştia trebuiau s ă aib ă vârsta minim ă de 25 de ani împlini Ńi şi domiciliul stabil în România. Num ărul deputa Ńilor a variat de la 568, la primele alegeri din 1919, efectuate în condi Ńiile noilor norme electorale, la 367 (387), dup ă modificarea unor articole ale legii. Durata mandatului deputa Ńilor era de 4 ani. Şedin Ńele Camerei erau publice. Deputa Ńii aveau dreptul la ini Ńiativ ă legislativ ă, pro- iectele de lege fiind discutate în comisia de specialitate, apoi în comisiile reunite ale celor dou ă camere, dup ă care erau dezb ătute şi votate pe articole în plen. Votul final Adunarea Deputa Ńilor, era dat prin una dintre înainte de 1916 urm ătoarele modalit ăŃ i: ridi- care şi şedere, prin viu grai (nominal) sau prin scrutin secret (cu bile albe şi negre). Toate proiectele de lege, exceptând pe cele care priveau creditele bugetare, trebuiau s ă aib ă avizul Consiliului Legislativ. Deputa Ńii aveau dreptul de a adresa mini ştrilor întreb ări şi interpel ări la care trebuiau s ă primeasc ă r ăspuns în mod obligatoriu. De asemenea, Adunarea Deputa Ńilor înainta mini ştrilor peti Ńiile primite de la cet ăŃ eni la care ace ştia erau datori s ă dea explica Ńii. Deputa Ńii puteau depune mo Ńiune de cenzur ă la adresa activit ăŃ ii Consiliului de Mini ştri (guvernului) sau a unora 9 INSTITUłII CONTEMPORANE ALE PUTERII ÎN STAT ŞI ALE SOCIETĂłII ROMÂNEŞTI (1918-2011) dintre mini ştri, adoptarea acesteia ducând în mod automat la demisia întregului Cabinet sau a ministrului vizat. Activitatea legislativ ă a Adun ării deputa Ńilor se desf ăş ura pe perioada unei singure sesiuni anuale, care era deschis ă la 15 octombrie şi dura 5 luni. Ambele Camere aveau Regulamente proprii de func Ńio- nare şi erau conduse de c ătre un Birou permanent, format din pre şedinte, vicepre şedin Ńi şi membri.