Gala Galaction Nuvele Şi Povestiri
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
GALA GALACTION NUVELE ŞI POVESTIRI GALA GALACTION NUVELE ŞI POVESTIRI prefaţa şi antologie de ANA-MARIA BOARIU EDITURA DACIA CLUJ-NAPOCA, 1985 Coperta de MIRCEA BACIU Antologia de faţă reproduce textul dupăOpere Alese, I, II, ed. îngrijită de Teodor Vârgolici, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1959, 1961, colecţia „Scriitori români". PREFAŢĂ „Am crescut între fiii plugarilor şi fiii micilor tîrgoveţi. Aceasta nu avea să rămînă fără importanţă în viaţa mea. Pentru că, deşi făceam parte dintr-o familie mai înaintată în vederi şi umană în relaţiile cu ţăranii sau cu ceilalţi, anu mite nedreptăţi şi anumite deosebiri izbitoare nu puteau să nu fie dezvăluite ochilor mei." — mărturisea Gala Galactica in ,,Contemporanul“ din 14 mai 1948 (între revoltă şi con templaţie). Se născuse in Dideşti-T eleorman, la 16 aprilie 1879, in tr-o familie de proprietari agricoli şi copilăria, cu poveştile şi legendele spuse de tatăl său, cu viaţa la ţară care decurgea conform anotimpurilor şi greutăţilor, atit de mari pentru cei săraci, avea să lase urme neşterse in sufletul viitorului scriitor. In 1890 intră la liceul, foarte cunoscut pe atunci, Sf. Sava din Bucureşti unde, printre alţi colegi, îi întîlni pe Tudor Ar- ghezi şi N. D. Cocea, cu care legă prietenie trainică, pe via ţă. Cei trei literaţi ai liceului, Pisc (Gala Galaction se nu mea de fapt Grigore Pişculescu), Theo (Arghezi) şi Nelly (N. D. Cocea), se însufleţiră pentru ideile socialiste care atunci se aflau în plin avîni. Iniţierea literară şi-a făcut-o în casa „extraordinarului Macedonski", ceea ce nu avea să ră mînă fără urmări pentru întreaga sa operă. Cunoştinţa cu Macedonski o datora unui articol despre acesta tipărit în re vista „Zig-Zag“, scoasă la poligraf de Galaction şi cîţiva alţi colegi de liceu în 1896, articol care i-a atras stima poetului. Articole bătăioase în „Facla", schiţele sentimentale Pe terasă publicată în ,,Adevărul ilustrat" din 6 oct. 1896 şi Harpistul Dionis, apărută în 9 decembrie 1896 în aceeaşi revistă, con stituie debutul scriitorului. In 1897 liceul luă sfîrşit şi Gala Galaction se înscrise la fa cultatea de litere şi filosofie. Suflet frămîntat şi atent la co mandamentele morale, chinuit de întrebări, vizita straniului 5 Sar-Peladan care venea ,,în Bucureştii desfătărilor şi ai ne credinţei" ("Mărturisire Literară, R.F.R., sept. 1942) ca scriitor şi mistic, impresionară puternic pe tînărul Galaction care-i dedică o odă şi în 1899 se înscrie la facultatea de teologie. Nouă ani va sta ,,la marginea holdelor literare“ mun cind ca să-şi ia doctoratul în teologie. Aceasta se va întîmpla în 1909, fiind numit defensor ecleziastic, adi că un fel de procuror bisericesc pentru episcopia Ol teniei şi a Curţii de Argeş. Astfel avu ocazia să ia con tact nemijlocit cu realitatea, ceea ce îi folosi, căci, după cum mărturiseşte în bucata amintită mai sus, „ ... această slujbă a mea, care mă îndatora să străbat ţara în lung şi în lat, să mă reîntîlnesc cu holdele din copilărie, să urc plaiu rile Meh dinţului, să înnoptez lîngă Olt, lîngă Jiu şi lîngă Dunăre, să răzbat pădurile Argeşului şi ale Vîlcii, a făcut să izbucnească în inima mea de sub frunzele scuturate a zece ani de teologie, pare căun popor năvalnic de ghiocei şi vio rele ... Aşa se face că în anul 1910 zăgazurile teologiei mele s-au frînt şi un năboi de poveşti şi epopee s-au revărsat în cîmpia literaturii româneşti. In acest an am scris De la noi, la Cladova, Gloria Constantini, Lîngă apa Vodislavei,In pă durea Cotoşmanei şi altele .. Scriitorul redeveni activ şi pe tărîmul publicisticii fiind un colaborator consecvent al revistelor ,,Viafa socială", „Via ta românească", „Flacăra", „Cronica“ şi altele. Rolul artistului şi al artei în societate ("Pentru slavă — pentru bani, publicat în „Flacăra“ în 1911, cu ocazia înfiinţării Societăţii Scriitorilor Români), protestul împotriva scriitorilor care înfăpşau fals viata ţărănimii ("Siluete de o clipă VIII, publicată în ,,Socialistul" în 1919), chemările pentru făurirea unei literaturi noi, legate de lupta proletariatului ("„Fiecare artist ar trebui să ştie, să asculte, să priceapă şi să se încăl zească de idealul mulţimilor, entuziaste şi nerăbdătoare", scria Galaction în articolul Literatură pentru cei mulţi şi dornici publicat în „Socialismul" în 1919), critica societăţii din trecut pe care o face în cartea sa O lume nouă (1919) „O lume nouă se ridică uriaşă şi temeinică, mai bună, mai dreaptă, din profunzimile sociale".),toate aceste acţiuni do vedesc conştiinţa de scriitor şi cetăţean a lui Gala Galaction , umanitarismul său. Crezînd cu sinceritate că un „creştinism viu şi închinat durerilor populare" poate ajuta la instaurarea dreptăţii şi adevărului, Gala Galaction se preoţeşte la vîrsta de patru- 6 zeci şi trei de ani, in 1922. Opera sa in întregind reflectă acest dualism al sufletului scriitorului, creator şi preot care-şi influenţează scrisul, de multe ori în detrimentul acestuia, cre- zînd însă sincer că morala creştină este destinată să propo văduiască o lume mai bună. Perioada de după 1910 pînă la întîiul război mondial este cea mai fecundă din viaţa scriitorului. Ca şi pentru Arghezi, drumul consacrării pe plan literar este consemnat de pagi nile revistei „Viaţa socială", editată de N. D. Cocea în 1910— 1911. Aici apar De la noi, la Cladova, In pădurea Cotoşmanei, Gloria Constantini, Lîngă apa Vodislavei, Dionis grecoteiul, Andrei hoţul, Viteazul Jap. Aici şi-a retipărit şi Moara lui Călifar (apărută prima oară în 1902 în „Literatură şi artă ro mână"), Adamova şi Copca Rădvanului. Apariţia talentatului prozator este salutată cu entuziasm îndeosebi de „Viaţa românească", revista lui G. Ibrăileanu, care scria în 1914: „D. Galaction, în ce priveşte natura ta lentului său, e un subiectiv, un liric, în ce priveşte tema pre dilectă e un cîntăreţ al pasiunii amoroase şi al naturii; are asupra vieţii o concepţie de creştin ortodox; un ţărănist în subiecte, un democrat în sentimente; un impresionabil fin, deci un stilist de mîna întîia. Şi fiind toate acestea la un loc, d. Galaction rămîne un scriitor foarte original, capabil să satisfacă multe exigenţe, şi pe care-1 putem clasa de pe acum printre puţinii scriitori buni ai ţării şi ai deceniului în care trăim." Aceste cuvinte le scria Ibrăileanu la apariţia primului vo lum de schiţe şi nuvele intitulat Bisericuţa din Răzoare(1914, editura Vieţii româneşti) şi apărut mai mult din zelul şi grija colegilor literari căci Galaction arăta o stranie pasivitate cînd era vorba să-şi adune scrierile în volum. „Cititorul pri mei mele cărţi este amicul şi colegul Mihai Carp care în anul 1914 era administratorul revistei ieşene. El m-a îndem nat să-i alcătuiesc un volum din nuvelele mele de pînă aici şi el a avut toată grija tipăritului, departe de amestecul şi de ochii mei.", mărturisea scriitorul într-un articol din ciclul Povestea cărţilor mele, publicat în „Ultima oră", nov. 1945. Primul volum a avut neşansa ca partea cea mai ma re a tirajului să ardă odată cu depozitul „Vieţii româ neşti"; în circulaţie au rămas puţine exemplare, pînă la edi ţia a doua din 1919. Dar apoi, volumul declanşă comentariile admirative ale lui Ibrăileanu şi Caracostea. Depus spre pre miere la Academia Română, Bisericuţa din Răzoare a fost 7 1 Încununat cu premiul ,,Ion Heliade Rădulescu“ în urma ra portului elogios Înaintat de B, Şt. Delavrancea care scria, printre altele: „Viaţa la acest scriitor pare aidoma cu cea reală-complexă, bine urzită şi bine bătută, aci veselă, aci trudită... El nu caută situaţiunile comice, nici pe cele dra matice ci, urmărind realitatea, ajunge în chip firesc la o deplină echipolentă a ei. E un meşter de seamă — păstrînd proporţii în construcţiuni —, un literat stăpîn pe mijloacele de producţiune, un artist în toată puterea cuvîntului...“, analizlnd apoi De la noi la Cladova care, arată Delavrancea, ,, ... oglindeşte, în toată lumina, talentul excepţional al d-lui Galaction." Singura notă discordantă in privinţa primului volum al scriitorului a fost intervenţia lui F. Lovinescu a cărui acuză principală era Îndreptată împotriva stilului lui Galaction ca re, scria criticul de la ,,Sburâtorul“, „siluieşte cu tenacitate limba" prin introducerea neologismelor şi este „fără simţul limbii". Scriitorului i-a luat apărarea Tudor Arghezi. Lovi nescu recunoştea însă că G. Galaction „ne-a dat şi pagini patetice, izbutind mai ales în poezia fantastică..."Mai tîr- ziu, în compendiul de Istoria literaturii române contemporane din 1931, criticul şi-a revizuit opiniile precizînd că în M oara lui Călifar, Copca Rădvanului şi De la noi la Cladova „sunt pagini de o mare vigoare stilistică şi într-o pură limbă ro mânească." Despre cel de al doilea volum al lui Gala Galaction, Clo potele din Mănăstirea Neamţu, apărut în 1916, sub egida re vistei „Facla", să-l lăsăm iarăşi pe scriitor să se confeseze („Ultima oră", 2 dec. 1945): „A apărut în anul dramatic 1916, cu cîteva luni mai înainte de intrarea României în primul război mondial. Şi s-a pierdut în haosul evenimentelor ca un cuib de rîndunele în incendiul care mistuieşte casa de adă p o s t..." Volumul nu s-a bucurat de nici un comentariu cri tic, asupra lui revenindu-se mai tîrziu în studiile de sinteză consacrate scriitorului. Din 1920 Gala Galaction se dedică muncii de traducere a Bibliei iar rezultatul va fi crearea unui adevărat monument de limbă românească. începe însă şi un declin al preocupărilor scriitoriceşti. Preotul şi profesorul de teologie Gala Galaction se risipeşte într-un hăţiş de preocupări care n-au nimic comun cu lite ratura. „Timp de aproape un deceniu, pînă prin 1930, cînd începe să se afirme ca romancier, creaţia sa beletristică nu 8 numai că nu înregistrează nici un progres valoric, dar cunoaş te fenomenul invers, se diminuează şi din punct de vedere cantitativ şi din punct de vedere calitativ",scrie un pasionat exeget al scriitorului, Teodor Vârgolici.