Democraţia Între Realitate Şi Mit VINCENT VAN GOGH
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Director: Doru STRÎMBULESCU / Mentor: Gheorghe GRIGURCU Anul II m NR. 16 m 32 pagini m aprilie 2014 Democraţia între realitate şi mit VINCENT VAN GOGH În categoria conceptelor mitice se înscrie și democrația. Definiția ei formală este: suveranitatea poporului, egalitate și libertate. Arhetipul, democrația ateniană exercitată în mod direct, era departe de a fi fost o democrație adevărată. Deciziile erau luate de un număr destul de redus de cetățeni (sclavii, femeile, metecii neavând drept de vot), iar manipulările erau relativ ușor de exercitat. Deficitare erau, de bună seamă, și drepturile individului. Absolutismul regal era transferat absolutismului național. Statul democratic centraliza întreaga construcție națională. Paul ARETZU 16 Acest număr este ilustrat cu lucrări de ,,Morala este religia frumosului." NR. 16, aprilie / 2014 CUPRINS: Constantin TRANDAFIR / Revistele de cultură şi incultura / 2 Constantin TRANDAFIR / Revistele de cultură şi incultura Gheorghe GRIGURCU / Însemnări / 3 Barbu CIOCULESCU / Balade, versete, refrene / 4 ntr-o societate modernă, revistele de cultură (şi pun accent public oarecum specializat. Pe de altă parte, unii afirmă că dacă au Dumitru UNGUREANU / Biblioteca uitată. Istorisire pescărească / 4 pe reviste literare importante) au o greutate apreciabilă, ca televizor (şi încă au calculator), de ce să mai umble după publica- Îadevărate instituţii ce reprezintă mişcarea ei însufleţitoare. ţii, iar majoritate întreabă cu nonşalanţă: cine mai citeşte astăzi Nicolae COANDE / Constantin Brâncuși povestit de Petre Pandrea (I) / 5 Nu mai ştiu cine a spus că revistele sunt inima organismului reviste culturale? Lăsând la o parte că e vorba, totuşi, de cultură, Aurel PANTEA / Poeme / 6 numit cultură. Aici e locul unde se dezbat idei, se imprimă direcţii există şi o categorie (restrânsă) de asemenea consumatori. E ca şi noi şi fertile şi se infirmă cele depăşite şi păgubitoare, aici se cum ai întreba: cine mai are timp de meditaţie în era comunicării? Paul ARETZU / Democrația între realitate și mit / 7 fierbe lava prezentului fără de care mersul înainte nu-i cu putinţă. Un fapt care aduce prejudicii unor reviste literare, chiar dintre Sună a clişee? Adevărurile au această rezonanţă decisivă. Să ne cele cu prestigiu, este infiltrarea politicii partizane. Se ştie cu Adrian Dinu RACHIERU / Marin Sorescu sau spiritul parodic (II) / 8 reamintim, foarte pe scurt: Curierul românesc (8 aprilie 1829 – 19 destulă precizie ce „formaţiune” preferă cutare publicaţie, după Petru URSACHE / Stilul unei naraţiuni: Povestea lui Harap Alb (III) / 9 aprilie 1848, cu suplimentul Curierul de ambe sexe), Albina autorii grupării sau după cei preferaţi, cunoscuţi după culoarea şi românească (Alăuta românească), Dacia literară, Convorbiri activitatea lor extraliterare. Numai pentru astfel de obiceiuri pro Magda URSACHE / „Ţărănuşul”/ 10 literare, Contemporanul, Sămănătorul, Viaţa românească, domo, acele reviste ar trebui să se sufoce în suc propriu. Politicul Familia, Astra, Sburătorul, Revista Fundaţiilor Regale ş.a.m.d. De poate fi temă literară şi de confruntare publicistică, dar nu de Grigore SMEU / O Transilvanie eternă / 11 aceste reviste şi-au legat numele marile evenimente socio-cultura- propagandă părtinitoare, adeseori fanatică, în publicaţii care se Mihail GĂLĂŢANU @ Nicolae TZONE / Cioplitorii de măşti / 12 le, numele unor autori de seamă ai literaturii române, precum şi adresează unor cititori, poate, de orientări politice diverse ori, pur numele revistelor de aceste valori de rang superior. şi simplu, „apolitici” ori interesaţi ca într-o revistă literară să Viorica GLIGOR / Jurnalul unei conștiințe exemplare / 13 Acum, cultura şi civilizaţia au crescut în aşa măsură, încât nu găsească scriitori buni interesaţi de domeniul artistic, nu de luptele Victor ŞTIR / Postscriptum la „Portretul lui M“ sau sensul suferinţei / 14 mai e nevoie de publicaţiile cultural/literare. Se aude, se simte şi electorale. Şi mai sunt pagube pe care şi le fac revistele cu mâna se plânge tot mai mult şi mai intens de starea precară a publicisti- lor. Aureliu GOCI / Lecturi amânate, aniversări uitate, personalităţi cii noastre culturale în vreme de tranziţie şi spre capitalismul de Pentru că de multă vreme preocupare scrisului (cartea, revista) ignorate: Bolintineanu după Bolintineanu / 15 piaţă totală şi aculturală, căruia i se mai spune şi „sălbatic”. „Anul a imprimat o notă de oarecare distincţie faţă de aceste îndeletni- 2014 începe, însă, cu o mare ameninţare pentru cultura română: ciri, sunt destui papirofagi. E greu de spus dacă e rău sau bine că Alexandru ZOTTA / Oli a mai tradus o carte / 16 cea a dispariţiei revistelor de cultură” (în Cultura); „Sunt privite, există. Se vede cu ochiul liber că unii au plăcerea scrisului dar nu Olimpia IACOB / Carolyn Mary Kleefeld / 17 adeseori ca nişte Cenuşărese. Ori şi mai şi, ca nişte ambarcaţiuni şi a cititului. Se împuţinează sau dispar revistele cu greutate, apar, inutile, bune de tras la mal. Metafore care rezumă statutul acestor trecând prin mari dificultăţi, unele care vor să suplinească nevoia Flori BĂLĂNESCU / Basarabia – povestea patriei furate / 18 reviste, sugerând marginalitatea, fragilitatea şi chiar umilitatea de propagare a faptului cultural. De-ar rezista măcar aşa, ar fi spre Mariana FILIMON / Subînţelesuri / 18 condiţiei lor” (România literară). Şi instituţiile propriu-zise onoarea bunul instinct al românului. Din păcate, în condiţiile (teatru, muzică, muzee, şcoli, cinematografe etc.) sunt în suferinţă, actuale, sigur sunt osândite efemerităţii. Dar se mai pot identifica Ion POPESCU-BRĂDICENI / Cogitoul transmodern şi critica deşi ele se pare că nu funcţionează după legea cererii şi ofertei. ciudăţenii revuistice. O fiţuică (aşa arată la chip) poartă numele de direcţie: VASILE SPIRIDON şi dicţiunea ideilor (II) / 19 Cu editurile e ceva despre care cei interesaţi ştiu că nu e bine. cercului literar din urbea cu pricina, nume care nu se găseşte în István TURCZI / Poeme / 20 Personal, care sunt destul de ageamiu în materie, observ că situaţia nici un dicţionar, nu-l recunoaşte nici o altă sursă informativă. E cărţii e din ce în ce mai îngrijorătoare, în sensul că editurile cu dreptul dumnealor, întrebarea e cui se adresează? Probabil numai Nicolae CIOBANU / Paşcani... / 21 „ştaif” au devenit proprietăţi interdictive pentru cele obişnuite care autorilor care, nici ei, nu prea se bucură de reputaţie măcar în duc lupte grele să supravieţuiască. Nu intră în discuţie aşa-zisele familiile dumnealor. Viorica RĂDUŢĂ / Un „fantastikon” liric / 22 edituri, improvizaţii pe lângă tipografii pentru afaceri şi de acest Repet, despre cultură s-au scris cărţi impunătoare, s-au spus Dan CULCER / Cenzura și literatură în România după 1945 (II) / 23 fel, „elevat” şi cam oneros. De aceea pare că producţia de carte cele mai înălţătoare şi mai juste cuvinte, de la Simion Bărnuţiu prosperă, când de fapt s-a umplut lumea de maculatură şi asociaţii- („măsura fericirii şi securităţii” unui popor) la G. Călinescu („al Lucian GRUIA / Brâncuşi, Calea desăvârşirii / 24 le literare de pretendenţi la „Uniune”. Despre difuzare, silenţium doilea şi cel mai solid teritoriu al patriei”), de la Nicolae Iorga lugubru. O vorbă nostimă, românească, circulă în ultimul timp: (fără cultură, „orice alcătuire economică, orice formă politică n-au Sorana GEORGESCU-GORJAN / Brâncuși la Photo-Secession – prima expoziție personală / 25 „Ai, nu ai treabă, scrii versuri, proză, ba şi eseuri cu nemiluita, nici o valoare”) la Mihail Sadoveanu („Nu cunosc altă libertate şi-ţi pregăteşti locul pentru USR”. pentru oameni decât cultura”). Ca să mă refer numai la români. Sorin BULIGA / Poarta Sărutului. Istoric şi interpretări / 26 - 28 Dar despre revistele de cultură e vorba. Ele să treacă pe suport Iar revistele de cultură au fost şi trebuie să fie imaginea vie a electronic, spun internauţii cei mai isteţi. Suntem într-o lume a atmosferei culturale. Nici vorbă, ele definesc şi conferă identitate Doru STRÎMBULESCU / Cartea începuturilor / 29 profitului, să trăiască „produsul” din vânzarea lui. Dar indicatorii unui spaţiu, ele sunt semnul sănătăţii unei culturi, ale unei socie- Mălina CONŢU / Faţă în faţă cu modernitatea de piaţă n-au relevanţă în acest domeniu, ele se adresează unui tăţi. - Portretul vienez la 1900 / 30 Ion TRANCĂU / Breviar publicistic . Simple şi oneste confesiuni / 31 ISSN 2285 – 9020 Publicaţie de literatură și artă Editor: Centrul Municipal de Cultură „Constantin Brâncuşi” Târgu Jiu Director: DORU STRÎMBULESCU B-dul C. Brâncuși, nr. 12 A Telefon/Fax: 0253.217.570 E-mail: [email protected] www.centrulbrancusi.ro Corectură: Ion POPESCU-BRĂDICENI Tehnoredactare: Rodica TEIȘI Tiparul: Tipografia PROD COM SRL Târgu Jiu Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolului aparţine autorului. În cazul unor agenţii de presă şi personalităţi citate, responsabilitatea juridică le aparţine. 2 www.centrulbrancusi.ro NR. 16, aprilie / 2014 ,,Simplitatea este complexitatea rezolvată.” Gheorghe GRIGURCU / Însemnări e ce mă atrage strada? Privesc cu nesaţ chipurile Îmi spune A. E. : “O fi justiţia legată la ochi, dar banul îi redă escalada cu îndrăzneală o stîncă sau a plonja din vîrful ei în apă, au trecătorilor, autocenzurîndu-mi discret atenţia pentru a văzul”. îndrăzneala să prefere violetul verdelui nostru favorit, într-atît încît Dnu părea un ciudat. Frînturi de destin îmi apar fulgurant “Dacă omul are o credinţă puternică, se poate deda şi desfrîului ne devin aproape duşmani. Şi încă