DOCSLIB.ORG

O Viață Dedicată Științelor Naturii: Maria Sibylla Merian

Total Page：16

File Type：pdf, Size：1020Kb

Download full-text PDF Read full-text
O Viață Dedicată Științelor Naturii: Maria Sibylla Merian SIMPOZIONUL NAȚIONAL "ECOTERRA“ – ediția a XII-a O viață dedicată Științelor Naturii: Maria Sibylla Merian Prof. Eugenia Petrescu Școala Postliceală Sanitară Carol Davila, București Maria Sibilla Merian (1647-1717) În prezent, Maria Sibylla Merian (1647-1717) este considerată unul dintre primii oameni de știință care au studiat metamorfoza insectelor, alături de naturaliștii olandezi Johannes Goedaert (1620-1668) și Jan Swammerdam (1637-1680). Ea a devenit faimoasă după publicarea volumului “Metamorphosis Insectorum Surinamensium”, rezultat al cercetărilor asupra insectelor tropicale în decursul celor aproape doi ani de ședere în Surinam. Corelarea stadiului de dezvoltare a insectei cu planta gazdă este un element de noutate pentru cercetările (https://en.wikipedia.org) entomologice din secolul al XVII-lea. a b “Metamorphosis Insectorum Surinamensium”, a – prima pagină, b – planșă reprezentând stadiile de dezvoltare ale moliei Cocytius antaeus (Drury, 1773) (molia sfinx gigantică) Într-o zi de aprilie 1647 se naște în Frankfurt am Main (Germania) Anna Maria Sibylla Merian, fiica cea mică a renumitului pictor și editor Matthäus Merian cel Bătrân (1593-1650) și a Johannei Sybilla Heyne. Tatăl moare când fetița nu are decât trei ani. Anna începe să studieze pictura sub îndrumarea tatălui său vitreg, pictorul de flori și naturi moarte, Jacob Marrel. De mică este obișnuită să adune plante, insecte și Papilio machaon, adult. alte specimene pentru lucrările tatălui vitreg. Foto: Eugenia Petrescu Așa cum povestește mai târziu în prefața cărții “Metamorphosis Insectorum Surinamensium”, creșterea viermilor de mătase și urmărirea transformării lor ar fi impulsionat interesul tinerei pentru studiul insectelor. Curiozitatea o împinge mai târziu să caute, să colecteze și să crească omizi, uimită fiind cum aceste făpturi oarecum neatractive, unele însă totuși frumos colorate, se transformă în fluturi sau molii de o frumusețe aparte. Începe să imortalizeze aceste minunății prin ilustrații ce încă de pe Papilio machaon, atunci se remarcau nu doar prin calitatea artistică, ci și prin larva. Foto: Eugenia Petrescu redarea cu precizie a particularităților micilor viețuitoare. o 1665 - Maria Sibylla se căsătorește cu Johann Andreas Graff, unul dintre elevii lui Jacob Marrel. După nașterea primei lor fiice, Johanna Helena, în 1668, familia se mută în Nürnberg. Pe toată durata șederii în Nürnberg, Maria Sibylla realizează o serie de ilustrații ale diferitelor flori. Între 1675 și 1680, aceste ilustrații vor fi publicate în volumul “Blumenbuch” (“Cartea florilor”) care ulterior a fost republicat sub numele de “Neues Blumenbuch” (“Noua carte a florilor”). o 1678 - se naște cea de-a doua fiică, Dorothea Maria. o 1679 - Maria Sibylla Merian publică primul volum al “Der Raupen Wunderbare Verwandelung, und sonderbare Blumen-nahrung” (“Omida, transformările sale uimitoare și particularitățile nutriției pe plante”. o 1683 – apare volumul al II-lea al “Der Raupen Wunderbare Verwandelung, und sonderbare Blumen-nahrung” în care descrie în detaliu metamorfoza moliilor și fluturilor. Fiecare insectă a fost prezentată pe sau lângă planta ce-i servește drept hrană, fiind însoțită și de câte un text ce descrie stadiul metamorfozei. Lucrarea a fost apreciată pentru precizia ilustrației științifice. În 1681, după moartea tatălui său vitreg, Merian, împreună cu întreaga familie se întoarce în Frankfurt pentru a-și îngriji mama. În 1685 soțul ei se întoarce în Nürnberg, orașul său de baștină. În 1686, Merian, împreună cu mama sa și cele două fiice se deplasează în Friesland, în prezent Țările de Jos, către satul Wieuwerd, unde se alătură comunității religioase întemeiată de Jean de Labadie. În această perioadă, Merian studiază limba latină, științele naturii și realizează câteva lucrări. În 1690, mama ei moare, iar un an mai târziu Merian și fiicele ei pleacă în Amsterdam, iar apoi se desparte legal de soțul său. În timpul șederii în Țările de Jos, așa cum va În 1705 publică“Metamorphosis relata în prefața cărții “Metamorphosis Insectorum Surinamensium” Insectorum Surinamensium” are ocazia de a (Metamorfoza insectelor din Surinam”), un volum ce cuprinde admira uimitoarele specimene de insecte aduse 60 de ilustrații ale diferitelor stadii din Indiile Orientale și Occidentale, precum cele de dezvoltare observate la insectele ale primarului orașului Amsterdam, Nicholaas din Surinam, cu texte ce descriu Witsen și ale altor colecționari. fiecare stadiu de dezvoltare. Aceasta poate fi considerată cea În 1699, Maria Sibylla Merian și fiica ei mai mai importantă realizare a Mariei mică, Dorothea Maria, organizează o excursie în Sibylla Merian, una dintre primele America de Sud, în Surinam. Acum Maria Sibylla dovezi ilustrate ale faunei și florei are ocazia unică de a examina specii noi de din Surinam. insecte și plante. Cele două, mama și fiica s-au stabilit în Paramaribo și au colectat în vederea studiului și întocmirii unor ilustrații plante, insecte, dar și diferite alte animale. După mai puțin de 2 ani însă, deși excursia era proiectată pe o perioadă de 5 ani, Merian se îmbolnăvește neașteptat, fiind obligată să se “Metamorphosis Insectorum întoarcă în Amsterdam. Surinamensium” , ediție alb-negru din 1730 (https://en.wikipedia.org) Lucrarea “Metamorphosis Insectorum Surinamensium” este republicată postum în mai multe ediții râvnite de colecționarii de artă și de către cei interesați de studiul științelor naturii. Volumele apar în două variante, o variantă cu planșe colorate, mai scumpă, și o variantă alb negru. Textul este redactat în Latină și în limba neerlandeză. Părintele sistematicii, Carl Linnaeus (1707-1778) a folosit ilustrațiile ei pentru descrierea și clasificarea a aproximativ 100 de specii de animale, dar și a câtorva plante. [3,4] După moartea sa, lucrările ei sunt achiziționate de Țarul Petru cel Mare al Rusiei și de către alți mari colecționari. [3] Cea de-a doua fiică a sa, Dorothea Maria, în urma experienței dobândite în observarea și ilustrarea insectelor în urma călătoriei întreprinse împreună cu mama sa în Surinam, este angajată la Sankt Petersburg, ca ilustrator științific al țarului. Fiica cea mare, Johanna Helena, care în 1711 se mută împreună cu soțul său în Surinam, este și ea o pictoriță renumită. [3,4] Deși reușește să devină faimoasă, totuși nu este văzută ca un exemplu bun și nici recomandată ca model de viață pentru femeile secolului următor, așa cum se poate deduce din textul unei publicații destinată să le inițieze pe tinerele fete în studiul științelor naturale. Pentru o fată, destinul cel mai onorabil este cel de gospodină, femeia savantă fiind privită ca o ciudățenie, întrucât studiul unei astfel de științe duce, în concepția autorilor, la neglijarea absolută a treburilor gospodărești. În concluzie, conform mentalității din secolul XVIII (dar și de mai târziu), o femeie este bine sa fie inițiată în științele naturii, însă doar pentru cultura sa generală. [3] Cea mai bună dovadă a recunoașterii științifice o constituie însă diversitatea eponimelor. În prezent, o serie de taxoni ( specii, subspecii și genuri, cele mai multe identificate în America de Sud) de artropode (insecte și arahnide), vertebrate și chiar și o plantă cu flori din familia Iridaceae (Watsonia meriana), sunt denumiți în onoarea Mariei Sibylla Merian. Dintre acestea, cel puțin 4 specii sunt lepidoptere, printre care și un fluture foarte rar și deosebit, Catasticta sibyllae, identificat recent (2018) în Peru. [1, 2, 5] Lista taxonilor care au primit numele Mariei Sibylla Merian Nr. Specia/Genul clasa Ordinul Familia 1. Erinnyis merianae Grote 1865 Insecta Lepidoptera Sphingidae 2. Opsiphanes cassina merianae Insecta Lepidoptera Nymphalidae Stichel, 1902 3. Heliconius melpomene meriana Insecta Lepidoptera Nymphalidae (Turner, 1967) 4. Catasticta sibyllae (Nakahara, Insecta Lepidoptera Pieridae Padron & MacDonald, 1918) 5. Plisthenes merianae (Fabricius, Insecta Hemiptera Tessaratomidae 1775) Catasticta sibyllae 6. Eulaema meriana (Olivier,1789) Insecta Hymenoptera Apidae (https://en.wikipedia.org) 7. Sibylla (Stal, 1856) Insecta Mantodea Hymenopodidae 8. Avicularia merianae (Fukushima Arachnida Araneae Theraphosidae &Bertani, 2017) 9. Metellina merianae (Scopoli, Arachnida Araneae Tetragnathidae 1763) 10. Coquandiella meriana (Pictet & Gastropoda Campiche) 11. Rhinella merianae Amphibia Anura Bufonidae (Gallardo, 1965) 12. Salvator merianae ( A.M.C. Reptilia Squamata Teiidae Salvator merianae Dumeril &Bibron, 1839) 13. Saxicola torquatus sibilla Aves Passeriformes Muscicapidae (https://en.wikipedia.org 14. Watsonia meriana Monocotiledonatae Asparagales Iridaceae BIBLIOGRAFIA • https://www.floridamuseum.ufl.edu/science/butterfly-species-maria-sibylla- merian/2018, Van Hoose Natalie, New butterfly named for pioneering 17th- century entomologist Maria Sibylla Merian, 5 decembrie 2018. • Nakahara Shinichi, MacDonald John R., Delgado Francisco, Padron Pablo Sebastian, Discovery of a rare and strinkink new pierid butterfly from Panama (Lepidoptera: Pieridae), Zootaxa 4527 (2): 281-291, 2018, Magnolia Press (doi: 10.11646/zootaxa.4527.2.9). • Pieters F.J.M. Florence, Diny Winthagen , Maria Sibylla Merian, naturalist and artist (1647-1717): a commemoration on the occasion of the 350th anniversary of her birth, Archives of Natural History (1999) 26 (1): 1-18, Amsterdam. • https://www.britannica.com/biography/Maria-Sibylla-Merian, contributor Kara Rogers, Encyclopaedia Britannica, 31 martie 2020. • https://en.wikipedia.org/wiki/Maria_Sibylla_Merian, 8 October 2020..
Load more

Recommended publications
  • (Pentatomidae) DISSERTATION Presented
    Genome Evolution During Development of Symbiosis in Extracellular Mutualists of Stink Bugs (Pentatomidae) DISSERTATION Presented in Partial Fulfillment of the Requirements for the Degree Doctor of Philosophy in the Graduate School of The Ohio State University By Alejandro Otero-Bravo Graduate Program in Evolution, Ecology and Organismal Biology The Ohio State University 2020 Dissertation Committee: Zakee L. Sabree, Advisor Rachelle Adams Norman Johnson Laura Kubatko Copyrighted by Alejandro Otero-Bravo 2020 Abstract Nutritional symbioses between bacteria and insects are prevalent, diverse, and have allowed insects to expand their feeding strategies and niches. It has been well characterized that long-term insect-bacterial mutualisms cause genome reduction resulting in extremely small genomes, some even approaching sizes more similar to organelles than bacteria. While several symbioses have been described, each provides a limited view of a single or few stages of the process of reduction and the minority of these are of extracellular symbionts. This dissertation aims to address the knowledge gap in the genome evolution of extracellular insect symbionts using the stink bug – Pantoea system. Specifically, how do these symbionts genomes evolve and differ from their free- living or intracellular counterparts? In the introduction, we review the literature on extracellular symbionts of stink bugs and explore the characteristics of this system that make it valuable for the study of symbiosis. We find that stink bug symbiont genomes are very valuable for the study of genome evolution due not only to their biphasic lifestyle, but also to the degree of coevolution with their hosts. i In Chapter 1 we investigate one of the traits associated with genome reduction, high mutation rates, for Candidatus ‘Pantoea carbekii’ the symbiont of the economically important pest insect Halyomorpha halys, the brown marmorated stink bug, and evaluate its potential for elucidating host distribution, an analysis which has been successfully used with other intracellular symbionts.
    [Show full text]
  • Data-Driven Identification of Potential Zika Virus Vectors Michelle V Evans1,2*, Tad a Dallas1,3, Barbara a Han4, Courtney C Murdock1,2,5,6,7,8, John M Drake1,2,8
    RESEARCH ARTICLE Data-driven identification of potential Zika virus vectors Michelle V Evans1,2*, Tad A Dallas1,3, Barbara A Han4, Courtney C Murdock1,2,5,6,7,8, John M Drake1,2,8 1Odum School of Ecology, University of Georgia, Athens, United States; 2Center for the Ecology of Infectious Diseases, University of Georgia, Athens, United States; 3Department of Environmental Science and Policy, University of California-Davis, Davis, United States; 4Cary Institute of Ecosystem Studies, Millbrook, United States; 5Department of Infectious Disease, University of Georgia, Athens, United States; 6Center for Tropical Emerging Global Diseases, University of Georgia, Athens, United States; 7Center for Vaccines and Immunology, University of Georgia, Athens, United States; 8River Basin Center, University of Georgia, Athens, United States Abstract Zika is an emerging virus whose rapid spread is of great public health concern. Knowledge about transmission remains incomplete, especially concerning potential transmission in geographic areas in which it has not yet been introduced. To identify unknown vectors of Zika, we developed a data-driven model linking vector species and the Zika virus via vector-virus trait combinations that confer a propensity toward associations in an ecological network connecting flaviviruses and their mosquito vectors. Our model predicts that thirty-five species may be able to transmit the virus, seven of which are found in the continental United States, including Culex quinquefasciatus and Cx. pipiens. We suggest that empirical studies prioritize these species to confirm predictions of vector competence, enabling the correct identification of populations at risk for transmission within the United States. *For correspondence: mvevans@ DOI: 10.7554/eLife.22053.001 uga.edu Competing interests: The authors declare that no competing interests exist.
    [Show full text]
  • Description of Two New Species of Pygoplatys Dallas, 1851, with a Key to the Species of the Genus (Hemiptera: Heteroptera: Tessaratomidae)
    Heteropterus Revista de Entomología 2011 Heteropterus Rev. Entomol. 11(2): 287-297 ISSN: 1579-0681 Description of two new species of Pygoplatys Dallas, 1851, with a key to the species of the genus (Hemiptera: Heteroptera: Tessaratomidae) PH. MAGNIEN Département Systématique et Évolution (Entomologie); Muséum National d’Histoire Naturelle; CP 50; 45 rue Buffon; F-75005 Paris; E-mail: [email protected] Abstract Two new species are described: Pygoplatys (s. str.) jordii n. sp. from Borneo, and P. (Odontoteuchus) berendi n. sp. from Sulawesi. The first key to the species of the genus Pygoplatys is given. A lectotype for P. bovillus Stål, 1871 is designated. Key words: Tessaratomidae,Tessaratominae, Pygoplatys, jordii n. sp., berendi n. sp., bovillus, key to species. Resumen Descripción de dos nuevas especies de Pygoplatys Dallas, 1851 y clave de las especies del género (Hemiptera: Heteroptera: Tessaratomidae) Se describen dos nuevas especies: Pygoplatys (s. str.) jordii n. sp., de Borneo, y P. (Odontoteuchus) berendi n. sp., de Célebes. Se presenta la primera clave de especies del género Pygoplatys. Se designa lectotipo de P. bovillus Stål, 1871. Palabras clave: Tessaratomidae,Tessaratominae, Pygoplatys, jordii n. sp., berendi n. sp., bovillus, clave de especies. Laburpena Pygoplatys Dallas, 1851 bi espezieren deskribapena eta generoaren espezie-klabe bat (Hemiptera: Heteroptera: Tessaratomidae) Bi espezie berri deskribatzen dira: Pygoplatys (s. str.) jordii n. sp., Borneokoa, eta P. (Odontoteuchus) berendi n. sp., Zele- besekoa. Pygoplatys generoko lehenengo espezie-klabea aurkezten da. Lektotipoa izendatzen da P. bovillus Stål, 1871 espezierako. Gako-hitzak: Tessaratomidae,Tessaratominae, Pygoplatys, jordii n. sp., berendi n. sp., bovillus, espezie-klabea. Introduction With twenty-nine described species, the genus Pygo- platys is the largest genus in the family Tessaratomidae.
    [Show full text]
  • Recolecta De Artrópodos Para Prospección De La Biodiversidad En El Área De Conservación Guanacaste, Costa Rica
    Rev. Biol. Trop. 52(1): 119-132, 2004 www.ucr.ac.cr www.ots.ac.cr www.ots.duke.edu Recolecta de artrópodos para prospección de la biodiversidad en el Área de Conservación Guanacaste, Costa Rica Vanessa Nielsen 1,2, Priscilla Hurtado1, Daniel H. Janzen3, Giselle Tamayo1 & Ana Sittenfeld1,4 1 Instituto Nacional de Biodiversidad (INBio), Santo Domingo de Heredia, Costa Rica. 2 Dirección actual: Escuela de Biología, Universidad de Costa Rica, 2060 San José, Costa Rica. 3 Department of Biology, University of Pennsylvania, Philadelphia, USA. 4 Dirección actual: Centro de Investigación en Biología Celular y Molecular, Universidad de Costa Rica. [email protected], [email protected], [email protected], [email protected], [email protected] Recibido 21-I-2003. Corregido 19-I-2004. Aceptado 04-II-2004. Abstract: This study describes the results and collection practices for obtaining arthropod samples to be stud- ied as potential sources of new medicines in a bioprospecting effort. From 1994 to 1998, 1800 arthropod sam- ples of 6-10 g were collected in 21 sites of the Área de Conservación Guancaste (A.C.G) in Northwestern Costa Rica. The samples corresponded to 642 species distributed in 21 orders and 95 families. Most of the collections were obtained in the rainy season and in the tropical rainforest and dry forest of the ACG. Samples were obtained from a diversity of arthropod orders: 49.72% of the samples collected corresponded to Lepidoptera, 15.75% to Coleoptera, 13.33% to Hymenoptera, 11.43% to Orthoptera, 6.75% to Hemiptera, 3.20% to Homoptera and 7.89% to other groups.
    [Show full text]
  • Final Report for the University of Nottingham / Operation Wallacea Forest Projects, Honduras 2004
    FINAL REPORT for the University of Nottingham / Operation Wallacea forest projects, Honduras 2004 TABLE OF CONTENTS FINAL REPORT FOR THE UNIVERSITY OF NOTTINGHAM / OPERATION WALLACEA FOREST PROJECTS, HONDURAS 2004 .....................................................................................................................................................1 INTRODUCTION AND OVERVIEW ..............................................................................................................................3 List of the projects undertaken in 2004, with scientists’ names .........................................................................4 Forest structure and composition ..................................................................................................................................... 4 Bat diversity and abundance ............................................................................................................................................ 4 Bird diversity, abundance and ecology ............................................................................................................................ 4 Herpetofaunal diversity, abundance and ecology............................................................................................................. 4 Invertebrate diversity, abundance and ecology ................................................................................................................ 4 Primate behaviour...........................................................................................................................................................
    [Show full text]
  • Nymphalidae, Brassolinae) from Panama, with Remarks on Larval Food Plants for the Subfamily
    Journal of the Lepidopterists' Society 5,3 (4), 1999, 142- 152 EARLY STAGES OF CALICO ILLIONEUS AND C. lDOMENEUS (NYMPHALIDAE, BRASSOLINAE) FROM PANAMA, WITH REMARKS ON LARVAL FOOD PLANTS FOR THE SUBFAMILY. CARLA M. PENZ Department of Invertebrate Zoology, Milwaukee Public Museum, 800 West Wells Street, Milwaukee, Wisconsin 53233, USA , and Curso de P6s-Gradua9ao em Biocicncias, Pontiffcia Universidade Cat61ica do Rio Grande do SuI, Av. Ipiranga 6681, FOlto Alegre, RS 90619-900, BRAZIL ANNETTE AIELLO Smithsonian Tropical Research Institute, Apdo. 2072, Balboa, Ancon, HEPUBLIC OF PANAMA AND ROBERT B. SRYGLEY Smithsonian Tropical Research Institute, Apdo. 2072, Balboa, Ancon, REPUBLIC OF PANAMA, and Department of Zoology, University of Oxford, South Parks Road, Oxford, OX13PS, ENGLAND ABSTRACT, Here we describe the complete life cycle of Galigo illioneus oberon Butler and the mature larva and pupa of C. idomeneus (L.). The mature larva and pupa of each species are illustrated. We also provide a compilation of host records for members of the Brassolinae and briefly address the interaction between these butterflies and their larval food plants, Additional key words: Central America, host records, monocotyledonous plants, larval food plants. The nymphalid subfamily Brassolinae includes METHODS Neotropical species of large body size and crepuscular habits, both as caterpillars and adults (Harrison 1963, Between 25 May and .31 December, 1994 we Casagrande 1979, DeVries 1987, Slygley 1994). Larvae searched for ovipositing female butterflies along generally consume large quantities of plant material to Pipeline Road, Soberania National Park, Panama, mo­ reach maturity, a behavior that may be related as much tivated by a study on Caligo mating behavior (Srygley to the low nutrient content of their larval food plants & Penz 1999).
    [Show full text]
  • The Isolation and Identification of Pathogenic Fungi from Tessaratoma Papillosa Drury (Hemiptera: Tessaratomidae)
    The isolation and identification of pathogenic fungi from Tessaratoma papillosa Drury (Hemiptera: Tessaratomidae) Xiang Meng1, Junjie Hu2 and Gecheng Ouyang1 1 Guangdong Key Laboratory of Animal Conservation and Resource Utilization, Guangdong Public Laboratory of Wild Animal Conservation and Utilization, Guangdong Institute of Applied Biological Resources, Guangzhou, Guangdong, China 2 College of Life Science, Guangzhou University, Guangzhou, Guangdong, China ABSTRACT Background. Litchi stink-bug, Tessaratoma papillosa Drury (Hemiptera: Tessarato- midae), is one of the most widespread and destructive pest species on Litchi chinensis Sonn and Dimocarpus longan Lour in Southern China. Inappropriate use of chemical pesticides has resulted in serious environmental problems and food pollution. Generating an improved Integrated Pest Management (IPM) strategy for litchi stink- bug in orchard farming requires development of an effective biological control agent. Entomopathogenic fungi are regarded as a vital ecological factor in the suppression of pest populations under field conditions. With few effective fungi and pathogenic strains available to control litchi stink-bug, exploration of natural resources for promising entomopathogenic fungi is warranted. Methods & Results. In this study, two pathogenic fungi were isolated from cadavers of adult T. papillosa. They were identified as Paecilomyces lilacinus and Beauveria bassiana by morphological identification and rDNA-ITS homogeneous analysis. Infection of T. papillosa with B. bassiana and P. lilacinus occurred initially from the antennae, metameres, and inter-segmental membranes. Biological tests showed that the two entomopathogenic fungi induced high mortality in 2nd and 5th instar nymphs of Submitted 1 March 2017 nd Accepted 13 September 2017 T. papillosa. B. bassiana was highly virulent on 2 instar nymphs of T.
    [Show full text]
  • INSECTA: LEPIDOPTERA) DE GUATEMALA CON UNA RESEÑA HISTÓRICA Towards a Synthesis of the Papilionoidea (Insecta: Lepidoptera) from Guatemala with a Historical Sketch
    ZOOLOGÍA-TAXONOMÍA www.unal.edu.co/icn/publicaciones/caldasia.htm Caldasia 31(2):407-440. 2009 HACIA UNA SÍNTESIS DE LOS PAPILIONOIDEA (INSECTA: LEPIDOPTERA) DE GUATEMALA CON UNA RESEÑA HISTÓRICA Towards a synthesis of the Papilionoidea (Insecta: Lepidoptera) from Guatemala with a historical sketch JOSÉ LUIS SALINAS-GUTIÉRREZ El Colegio de la Frontera Sur (ECOSUR). Unidad Chetumal. Av. Centenario km. 5.5, A. P. 424, C. P. 77900. Chetumal, Quintana Roo, México, México. [email protected] CLAUDIO MÉNDEZ Escuela de Biología, Universidad de San Carlos, Ciudad Universitaria, Campus Central USAC, Zona 12. Guatemala, Guatemala. [email protected] MERCEDES BARRIOS Centro de Estudios Conservacionistas (CECON), Universidad de San Carlos, Avenida La Reforma 0-53, Zona 10, Guatemala, Guatemala. [email protected] CARMEN POZO El Colegio de la Frontera Sur (ECOSUR). Unidad Chetumal. Av. Centenario km. 5.5, A. P. 424, C. P. 77900. Chetumal, Quintana Roo, México, México. [email protected] JORGE LLORENTE-BOUSQUETS Museo de Zoología, Facultad de Ciencias, UNAM. Apartado Postal 70-399, México D.F. 04510; México. [email protected]. Autor responsable. RESUMEN La riqueza biológica de Mesoamérica es enorme. Dentro de esta gran área geográfi ca se encuentran algunos de los ecosistemas más diversos del planeta (selvas tropicales), así como varios de los principales centros de endemismo en el mundo (bosques nublados). Países como Guatemala, en esta gran área biogeográfi ca, tiene grandes zonas de bosque húmedo tropical y bosque mesófi lo, por esta razón es muy importante para analizar la diversidad en la región. Lamentablemente, la fauna de mariposas de Guatemala es poco conocida y por lo tanto, es necesario llevar a cabo un estudio y análisis de la composición y la diversidad de las mariposas (Lepidoptera: Papilionoidea) en Guatemala.
    [Show full text]
  • 1 CORRELACIÓN DE LARVAS DE Opsiphanes Cassina, EN HOJA 9 Y 17 DE PALMA DE ACEITE
    CORRELACIÓN DE LARVAS DE Opsiphanes cassina, EN HOJA 9 Y 17 DE PALMA DE ACEITE. CARLOS ALEXANDER DAZA PÉREZ UNIVERSIDAD NACIONAL DE COLOMBIA FACULTAD DE AGRONOMIA ESPECIALIZACIÓN EN CULTIVOS PERENNES INDUSTRIALES 2010 1 CORRELACIÓN DE LARVAS DE Opsiphanes cassina, EN HOJA 9 Y 17 DE PALMA DE ACEITE. CARLOS ALEXANDER DAZA PÉREZ Ingeniero Agrónomo Trabajo de investigación presentado como requisito para optar el título de Especialista en Cultivos Perennes Industriales Director AUGUSTO RAMIREZ GODOY UNIVERSIDAD NACIONAL DE COLOMBIA FACULTAD DE AGRONOMIA ESPECIALIZACIÓN EN CULTIVOS PERENNES INDUSTRIALES 2010 2 TABLA DE CONTENIDO Pág. INTRODUCCIÓN 8 1. JUSTIFICACION Y PLANTEAMIENTO DEL PROBLEMA 10 2. OBJETIVOS 12 2.1 OBJETIVO GENERAL 12 2.2 OBJETIVOS ESPECÍFICOS 12 3. MARCO TEÓRICO 13 3.1 LA PALMA DE ACEITE 13 3.2 PLAGAS DE LA PALMA DE ACEITE 14 3.2.1 Opsiphanes cassina Felder 14 4. METODOLOGÍA 19 4.1 MARCO GEOGRÁFICO (LOCALIZACIÓN) 19 4.2 POBLACIÓN Y MUESTRA 21 4.3 TOMA DE LA INFORMACIÓN 22 4.3.1 Selección de la línea y palma 22 4.3.2 Conteo de larvas 22 4.4 ANÁLISIS DE RESULTADOS 23 5. RESULTADOS Y DISCUSIÓN 24 6. CONCLUSIONES 27 BIBLIOGRAFIA 28 ANEXOS 30 3 LISTA DE FIGURAS Pág. Figura 1. Localización del área de estudio 19 Figura 2. Vista aérea de la plantación 20 Figura 3. Precipitación mensual Hacienda Tucuy 21 Figura 4. Temperatura media mensual. Fuente Hacienda Tucuy 21 Figura 5. Numeración de hojas en orden según filotaxia de la palma 23 Figura 6. Promedio de larvas por mes y año en hojas 9 y 17.
    [Show full text]
  • Chapter 12. Estimating the Host Range of the Tachinid Trichopoda Giacomellii, Introduced Into Australia for Biological Control of the Green Vegetable Bug
    __________________________________ ASSESSING HOST RANGES OF PARASITOIDS AND PREDATORS CHAPTER 12. ESTIMATING THE HOST RANGE OF THE TACHINID TRICHOPODA GIACOMELLII, INTRODUCED INTO AUSTRALIA FOR BIOLOGICAL CONTROL OF THE GREEN VEGETABLE BUG M. Coombs CSIRO Entomology, 120 Meiers Road, Indooroopilly, Queensland, Australia 4068 [email protected] BACKGROUND DESCRIPTION OF PEST INVASION AND PROBLEM Nezara viridula (L.) is a cosmopolitan pest of fruit, vegetables, and field crops (Todd, 1989). The native geographic range of N. viridula is thought to include Ethiopia, southern Europe, and the Mediterranean region (Hokkanen, 1986; Jones, 1988). Other species in the genus occur in Africa and Asia (Freeman, 1940). First recorded in Australia in 1916, N. viridula soon be- came a widespread and serious pest of most legume crops, curcubits, potatoes, tomatoes, pas- sion fruit, sorghum, sunflower, tobacco, maize, crucifers, spinach, grapes, citrus, rice, and mac- adamia nuts (Hely et al., 1982; Waterhouse and Norris, 1987). In northern Victoria, central New South Wales, and southern Queensland, N. viridula is a serious pest of soybeans and pecans (Clarke, 1992; Coombs, 2000). Immature and adult bugs feed on vegetative buds, devel- oping and mature fruits, and seeds, causing reductions in crop quality and yield. The pest status of N. viridula in Australia is assumed to be partly due to the absence of parasitoids of the nymphs and adults. No native Australian tachinids have been found to parasitize N viridula effectively, although occasional oviposition and development of some species may occur (Cantrell, 1984; Coombs and Khan, 1997). Previous introductions of biological control agents to Australia for control of N. viridula include Trichopoda pennipes (Fabricius) and Trichopoda pilipes (Fabricius) (Diptera: Tachinidae), which are important parasitoids of N.
    [Show full text]
  • Download PDF (Inglês)
    Biota Neotropica 20(4): e20201045, 2020 www.scielo.br/bn ISSN 1676-0611 (online edition) Article Anatomy of male and female reproductive organs of stink bugs pests (Pentatomidae: Heteroptera) from soybean and rice crops Vinícius Albano Araújo1* , Tito Bacca2 & Lucimar Gomes Dias3,4 1Universidade Federal do Rio de Janeiro, Instituto de Biodiversidade e Sustentabilidade, Macaé, RJ, Brasil. 2Universidad del Tolima, Facultad de Ingeniería Agronómica, Ibagué, Tolima, Colombia. 3Universidad de Caldas, Caldas, Facultad de Ciencias Exactas y Naturales, Departamento de Ciencias Biológicas, Colombia. 4Universidad de Caldas, Grupo de investigación Bionat, Caldas, Colombia. *Corresponding author: Vinícius Albano Araújo, e-mail: [email protected] ARAÚJO, V., BACCA, T., DIAS, L. Anatomy of male and female reproductive organs of stink bugs pests (Pentatomidae: Heteroptera) from soybean and rice crops. Biota Neotropica 20(4): e20201045. https://doi.org/10.1590/1676-0611-BN-2020-1045 Abstract: Pentatomidae comprises a diverse group of stink bugs widely distributed in the Neotropical region. Many species are phytophagous and cause injuries to plants, and can thus be defined as agricultural pests. In this study, the anatomy of the female and male reproductive tracts of three important agricultural pests in Colombia is described: Piezodorus guildinii Westwood, 1837 and Chinavia ubica Rolston 1983, found on soybeans, and Oebalus insularis Stål, 1872, found in rice crops. For that, light microscopy techniques were used. The anatomy of the reproductive tract of sexually mature males of the three species studied consisted of a pair of testes, vas deferens, seminal vesicles, ejaculatory bulb, an ejaculatory duct that opens into an aedeagus, and paired accessory glands.
    [Show full text]
  • Extreme Diversity of Tropical Parasitoid Wasps Exposed by Iterative Integration of Natural History, DNA Barcoding, Morphology, and Collections
    Extreme diversity of tropical parasitoid wasps exposed by iterative integration of natural history, DNA barcoding, morphology, and collections M. Alex Smith*†, Josephine J. Rodriguez‡, James B. Whitfield‡, Andrew R. Deans§, Daniel H. Janzen†¶, Winnie Hallwachs¶, and Paul D. N. Hebert* *The Biodiversity Institute of Ontario, University of Guelph, Guelph Ontario, N1G 2W1 Canada; ‡Department of Entomology, 320 Morrill Hall, University of Illinois, 505 S. Goodwin Avenue, Urbana, IL 61801; §Department of Entomology, North Carolina State University, Campus Box 7613, 2301 Gardner Hall, Raleigh, NC 27695-7613; and ¶Department of Biology, University of Pennsylvania, Philadelphia, PA 19104-6018 Contributed by Daniel H. Janzen, May 31, 2008 (sent for review April 18, 2008) We DNA barcoded 2,597 parasitoid wasps belonging to 6 microgas- A detailed recognition of species in parasitoid communities is trine braconid genera reared from parapatric tropical dry forest, cloud necessary because of the pivotal role parasitoids play in food web forest, and rain forest in Area de Conservacio´ n Guanacaste (ACG) in structure and dynamics. While generalizations about the effects of northwestern Costa Rica and combined these data with records of parasitoids on community diversity are complex (7), a common- caterpillar hosts and morphological analyses. We asked whether place predictor of the impact of a parasitoid species on local host barcoding and morphology discover the same provisional species and dynamics is whether the parasitoid is a generalist or specialist. A whether the biological entities revealed by our analysis are congruent generalist, especially a mobile one, is viewed as stabilizing food webs with wasp host specificity. Morphological analysis revealed 171 (see ref.
    [Show full text]