Istoric Jilava
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Istorie modernã ºi contemporanã FORTUL 13 JILAVA M. MIHĂILESCU, RALUCA IOSIPESCU Abstract In the second half of 19th century, the European political tensions and especially the implication of Romanian Principalities in the Russian-Turkish war from 1877-1878 has demonstrated again the necessity of a unique system of fortifications. General Henri Alexis Brialmont (1821-1903), an au- thority in the field of fortifications, who designed the defending systems to Anvers (1856-1875), Namur and Liege (1872), author of many books in the field of military constructions, using the former projects he realized a statement where he proposed 5 fortifications zones, each of one with an major centre of interest. The capital of Bucharest, by its position in the middle of the country, at equal distance from various crossing points and also the principal administrative, economic and commercial town, was considered one of the 5 zones. Until the end of the 19th century, there were realized the Fortress of Bucharest and the Fortified line Focşani-Nămoloasa-Galaţi – armoured front; the Bridge Head of Cernavodă and the Passenger Fortification of Cobadin at the beginning of 20th century; the fortified counties Turtucaia and Silistra after 1914. The 13 Fort Jilava, part of the Fortress of Bucharest, represents a special case because it became from 1906 a military penitentiary, then prison of maximum security. Keywords: Bucharest fortifications, Jilava fort, XIXth century, Romania, General H. A. Brialmont Fortul 13 Jilava este amplasat în zona sudică Considerente politico-militare a Şoselei de Centură a Bucureştilor la cca 5 km E interne şi externe de intersecţia acesteia cu Şoseaua Giurgiului – DN5 În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, şi la cca 800 m de intersecţia cu str. Gării, com. Principatele Unite şi problema românească au Jilava, în incinta Penitenciarului omonim. Zona constituit sursa unor tensiuni politice europene, limitrofă la est, sud şi vest se compune din terenuri Imperiul Otoman şi cel Habsburgic cerând dez- agricole, cu trasee de drumuri săteşti. Proprietarul membrarea noului stat şi revenirea la situaţia originar a fost Ministerul de Război (1883-1948), anterioară anului 1859. iar acum el face parte din domeniul public al Alegerea în 1866 a prinţului Carol I de statului, comuna Jilava, judeţuI Ilfov. Administra- Hohenzollern-Sigmaringen, în urma unui plebiscit, tor este Ministerul Justiţiei, Direcţia Generală a a declanşat opoziţia Imperiului Otoman, dispus să Penitenciarelor, Penitenciarul Jilava. intervină militar prin desfăşurarea de trupe la * La elaborarea studiului au participat arh. M. Mihăilescu, arh. Dan D. Ionescu, arh. Raluca Iosipescu, ing. Constantin Mehedinţeanu. 74 P Revista de istorie militară P • Vedere satelitar` a Fortului 13 Jilava graniţa sudică a ţării, la Giurgiu şi Silistra. Armata împărţită în 5 mari zone şi anume Oltenia, până la română a hotărât pregătirea pentru ripostă, prin Olt, Muntenia, până la Focşani şi Galaţi, Moldova dispunerea trupelor în puncte considerate ca fiind de vest, până la Siret, Moldova de est, între Siret şi strategice la Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi şi pe râul Prut, şi Dobrogea. Împărţirea era absolut firească, Sabar. ea reprezentând în fapt atât regiunile istorice (cu În aceste împrejurări, principele Carol I a numit excepţia divizării Moldovei pe un ax longitudinal), şi însărcinat o comisie pentru studierea posibilităţii cât şi diviziunile geomorfologice ale Principatelor. de întărire a capitalei prin fortificaţii provizorii, Este de la sine înţeles că fortificarea Bucureştiului propunerea maiorului Gh. Slăniceanu şi a căpi- era socotită prioritară. tanilor Eraclie Arion şi Nicolae Dabija fiind execu- În paralel cu comisia general Manu, regele tarea unor fortificaţii pasagere în jurul Bucureş- Carol I a solicitat şi opinia unor ofiţeri din Marele tiului. Stat Major prusian care, pe baza studierii Recunoaşterea de către Poartă a lui Carol I ca configuraţiei terenului, au supus regelui câteva principe, în octombrie 1866, a detensionat relaţiile memorii conţinând propuneri de fortificare. politice şi a determinat renunţarea la propunerea Dificultăţi diplomatice au determinat însă comisiei. renunţarea la această colaborare şi au impus Ideea asigurării unui sistem defensiv al ţării căutarea unor noi soluţii. Astfel, s-a ajuns la este reluată după 1871, când generalul Ioan contactarea unui specialist dintr-o ţară neutră şi Emanoil Florescu numeşte o comisie ministerială, anume la generalul Henri Alexis Brialmont (1821- sub comanda colonelului Gh. Manu, pentru studie- 1903), o somitate în domeniul fortificaţiilor, rea posibilităţii realizării de fortificaţii permanente, realizatorul sistemelor defensive de la Anvers cu precădere în jurul capitalei. În 1872, maiorul Eraclie Arion reia ideea şi publică în „Monitorul Oastei” un studiu dedicat necesităţii întăririi sistemului de apărare al ţării enunţând principiile sistemului defensiv ce trebuia adoptat conform configuraţiei terenului, reliefului şi graniţelor României. Implicarea României în războiul ruso-turc din 1877-1878 a demonstrat din nou necesitatea conceperii şi realizării unui sistem unitar de fortificaţii, cu atât mai mult cu cât apărarea inde- pendenţei câştigate şi atitudinea ofensivă a Rusiei o impuneau. În aceste condiţii în 1882, regele Carol I numeşte o comisie condusă de acelaşi Gheorghe Manu, ajuns între timp la rangul de general, care, reluând mai vechile studii de teren, a realizat primul proiect complet de fortificare a ţării. România era • Henri Alexis Brialmont P Revista de istorie militară P 75 (1856-1875), Namur şi Liège (1872) şi autor al unor Silistra, după 1914. lucrări de referinţă în domeniul construcţiilor militare. Dezvoltarea tehnicii militare în ritm rapid, Sosit în România, într-o vizită privată, în octom- apariţia unor noi tipuri de armamente de atac, mai brie 1882, generalul Henri Alexis Brialmont a fost puternice, au determinat pe parcursul execuţiei însoţit în scurta vizită efectuată prin ţară de căpi- lucrărilor reluarea repetată şi modificări succesive tanul Ioan Culcer din Regimentul de Geniu. Ca ale proiectelor iniţiale, ceea ce a condus la ridicarea material documentar, generalului belgian i s-a pus costurilor şi, implicit, a efortului financiar. la dispoziţie şi proiectul întocmit de comisia gen- Începutul secolului XX, marcat de o puternică eral Manu. Proiectul a fost în mare parte adoptat, criză economică şi de Primul Război Mondial, a completat şi îmbunătăţit. afectat continuarea lucrărilor de fortificaţii, astfel În decembrie 1882, generalul Brialmont a remis încât, în 1914, s-a constatat că lucrările de organi- regelui Carol I un memoriu care susţinea realizarea zare erau neterminate şi lipsea, fie era dislocat, în a 5 zone fortificate, fiecare având un centru de mare parte, armamentul greu. În perioada de neutralitate a României, între interes major. Bucureştiul, prin situarea sa în 1914-1916, pe baza Planului de completare, transfor- mijlocul ţării, la egală distanţă de diversele puncte mare şi reformare a armamentului, muniţiilor şi de trecere, reprezentând centrul administrativ, eco- materialului de război, adoptat în august 1914, ca nomic şi comercial, era socotit una din cele cinci urmare a reanalizării stării sistemului de fortificare, zone. Celelalte patru zone, şi anume un cap de pod s-a decis dezarmarea Cetăţii Bucureşti şi a Liniei pe Siret, Galaţiul, principalul port pe Dunăre, FNG. Piesele de artilerie din cupole şi cazemate au Cernavodă, cap de pod pentru Dobrogea şi fost montate pe afete şi repartizate altor unităţi de Constanţa, principalul port la Marea Neagră, indică însoţire a infanteriei, antiaeriene şi de munte şi au direcţia din care România se temea că va fi atacată. constituit primele trei regimente de artilerie grea, Concentrarea zonelor fortificate spre estul şi sudul începând din anul 1915. ţării este semnificativă. În acelaşi timp este Un caz deosebit este constituit de Fortul 13 Jilava, remarcabilă intuiţia militară şi strategică a gene- componentă a centurii de fortificaţii a Cetăţii Bucureşti, ralului Brialmont privitoare la fortificarea căilor care a devenit la începutul secolului XX (1906) navigabile, a Dunării în mai multe puncte şi în spe- penitenciar militar, ulterior penitenciar de maximă cial a litoralului Mării Negre, zone sensibile şi uşor siguranţă, în administrarea Ministerului Afacerilor de cucerit în condiţiile deschiderii circulaţiei mari- Interne, actualmente a Ministerului de Justiţie. time. Din cele 5 sisteme de fortificare a Principatelor Evoluţie istorică, etape constructive Unite s-au realizat până la sfârşitul secolului XIX: Memoriul generalului H. A. Brialmont, prezen- Cetatea Bucureşti – cetate cu forturi şi Linia tat regelui Carol I în decembrie 1882, a cuprins un Focşani-Nămoloasa-Galaţi (linia FNG) – front plan general al sistemului de apărare a ţării, sprijinit cuirasat; la începutul secolului XX Capul de pod în special pe câmpul retranşat din Bucureşti, ca Cernavodă – cetate cu grup de lucrări şi fortificaţia punct central, pivot strategic şi centru de rezervă, pasageră Cobadin, raioanele fortificate Turtucaia, ceea ce conducea la creşterea importanţei sale în 76 P Revista de istorie militară P sistemul general al forţelor Europei. Au urmat alte stabilite în raport cu lungimile de bătaie ale pieselor două memorii, în iunie şi iulie 1883, de detaliere şi de artilerie din epocă. estimare a costurilor de organizare a celor 5 poziţii Linia centurii a fost organizată în trei sectoare, întărite, analizate şi dezbătute de o comisie