Patrie, Oştire, Eroism
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
General (r) dr. General de brigadă (r) dr. Eugen BĂDĂLAN Floriean TUCĂ Colonel (r) dr. Eugen SITEANU PATRIE, OŞTIRE, EROISM Cuvinte de învăţătură - Culegere de texte româneşti şi străine - Editura ACADEMIEI OAMENILOR DE ŞTIINŢĂ DIN ROMÂNIA Bucureşti, 2010 This work has been issued under the aegis of the Military Section of the Academy of Romanian Scientists (Această carte a apărut sub egida Secţiei de Ştiinţe Militare a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România) Coordinator (Coordonator): Floriean TUCĂ, Ph.D. This work has been carried out thanks to the collaboration of: (La realizarea lucrării au colaborat:) Col. (r) dr. Benone ANDRONIC, Ph.D. Col (r) dr. Cristache GHEORGHE, Ph.D. Vasile SITEANU Mirela IONIŢĂ Anca MAVROMIHALE Lay out by (tehnoredactare) Cristina-Mariana TĂLPAN Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BĂDĂLAN, EUGEN: Patrie, oştire, eroism: cuvinte de învăţătură: culegere de texte româneşti şi străine / general (r) dr. Eugen Bădălan, general de brigadă (r) dr. Floriean Tucă, colonel (r) dr. Eugen Siteanu; coord.: dr. Floriean Tucă. Bucureşti: Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, 2010. Bibliogr. Index ISBN 978-606-92500-0-6 I. Tucă, Floriean II. Siteanu, Eugen III. Tucă, Floriean (coord.) 355 Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România Adresa: Splaiul Independenţei, nr. 54, sectorul 5 cod 050094, Bucureşti, România Şef serviciu: ing. Liviu-Mihai SIMA Redactor: prof. Andrei D. PETRESCU Documentarist: ing. Ioan BALINT „Dedicăm această carte tuturor celor care şi-au servit – precum şi celor ce îşi servesc Patria în armatele ţărilor aliate” Autorii „We dedicate this book to all those who have served their country within the allied forces.” The Authors „Nous dédions ce livre à tous ceux qui ont servi et qui serve sous les armes de la Patrie dans les Armées alliées.” Les Auteurs „Wir widmen dieses Buch all denen die dem Vaterland in den Armeen der alliierten Staaten gedient haben oder dienen.” Die Autoren 3 4 CUVÂNT ÎNAINTE PATRIE, OŞTIRE şi EROISM sunt cuvinte sau noţiuni cu înţelesuri adânci şi profunde atât pentru români, cât şi pentru aliaţi. Atunci când le auzim sau le rostim, inimile fiecărui român sau străin de bine, indiferent de vârstă, de ocupaţie sau de concepţie politică ori religioasă, trebuie să bată mai tare, pentru că acele cuvinte sunt pentru ei deosebit de dragi şi chiar sfinte. În trecutul nostru istoric mai îndepărtat sau mai apropiat, atunci când pe cerul României apăreau nori negri şi prevestitori de rele, cele trei cuvinte – PATRIE, OŞTIRE şi EROISM – au fortificat sufleteşte şi trupeşte pe români şi i-au determinat „pe toţi ca unul” să fie gata ca la chemarea Patriei s-o apere cu vrednicie. Încadrându-se fie în oastea cea mică a ţării, fie în oastea cea mare, fiii României s-au bătut cu vitejie şi eroism, întotdeauna pentru cauze drepte şi nobile. Acesta este purul adevăr, pe care trebuie să-l recunoaştem şi să-l spunem deschis, mereu şi mereu. Publicarea în anul al zecelea al secolului XXI, când România se mândreşte că se află în comunitatea europeană şi în NATO, a unei cărţi care cuprinde o selecţie riguroasă de texte româneşti şi străine privitoare la PATRIE, OŞTIRE şi EROISM, ar putea stârni o evidentă curiozitate şi poate chiar şi o mirare sau nedumerire în rândurile unor categorii de cititori, în principal a celor tineri. Unii dintre cei la care ne-am referit nu se feresc să afirme că în zilele noastre conţinutul noţiunilor de PATRIE, OŞTIRE şi EROISM s-au cam perimat, s-au cam vestejit şi chiar şi-au trăit traiul. Ca atare, potrivit viziunilor acestora, în societatea românească actuală şi în cea din alte ţări, în vorbirea curentă, în activitatea educaţională din şcoală, din familie şi chiar din armată, nu ar mai fi cazul să se insiste pe descifrarea conţinutului şi înţelesurilor acelor noţiuni. Potrivit opiniilor celor care au alcătuit cartea de faţă, ca şi al milioanelor de cetăţeni ai României, cu precădere al celor în puterea vârstei sau cu părul cărunt, astfel de puncte de vedere, astfel de viziuni, sunt cu totul greşite şi dăunătoare. Adevărul, realitatea şi viaţa, pun în lumină faptul că şi în zilele noastre noţiunile de PATRIE, OŞTIRE şi EROISM nu s-au perimat, nu şi-au trăit traiul. 5 Ele sunt pe deplin actuale şi, în consecinţă, trebuie să fie mereu şi mereu înţelese în profunzimea lor, să trăiască în vorbirea şi în conştiinţa tuturor românilor şi a cetăţenilor statelor aliate, să fie prezente în activitatea de educaţie din şcoli şi facultăţi, din armată, ca şi în activitatea cultural-educativă de la oraşe şi sate etc., aşa cum s-au petrecut lucrurile şi pe timpul străbunilor, bunilor şi părinţilor noştri. Cu înflăcăratele cuvinte de PATRIE, OŞTIRE şi EROISM pe buze s-au născut şi au trăit toate generaţiile de înaintaşi din spaţiul de vieţuire românească. În vremurile deosebit de aspre care ne-au jalonat istoria, atunci când ţara s-a aflat în pericol, ca pe vremurile lui Burebista şi Decebal, Dragoş, Bogdan I, Basarab I, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Carol I, Ferdinand I şi Ion Antonescu, fiind pătrunşi până în adâncul sufletelor lor de dragostea fierbinte faţă de Patrie, toţi bunii români şi-au lăsat plugurile şi celelalte unelte de muncă, familiile, şcoala, toate îndeletnicirile paşnice şi au plecat la oaste pentru apărarea hotarelor, a bunurilor, a credinţei, purtând în sufletele lor imaginea şi chemările Ţării. Relevând acest limpede adevăr, Nicolae Bălcescu aprecia, cu deplin temei, că în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic „tot românul se năştea cu datoria de a fi soldat şi de a apăra statul la vreme de nevoie, şi când vrăjmaşul călca pământul românesc, toată ţara trebuia să fie în arme!” Pentru a face faţă cu deplin succes armatelor cotropitoare „dese ca frunza şi ca iarba”, românii, adesea puţini la număr dar bravi patrioţi, şi-au luat ca aliaţi de nădejde şesurile, râurile, dealurile şi munţii, iar apoi s-au bătut cu duşmanii cu bărbăţie, cu vitejie şi cu un eroism exemplare, apărându-şi vatra, ogorul, limba, credinţa, obiceiurile, propria lor existenţă. Evidenţiind o atare realitate, cu pana sa plină de culoare şi de fior patriotic, Alexandru Vlahuţă scria la vremea sa: „Vijelii cumplite au trecut peste noi. La toate acestea am ţinut piept şi nu ne-am dat, ş-aici am stat. Ca trestia ne-am îndoit sub vânt, dar nu ne-am rupt. Şi-am rămas stăpâni pe moşia noastră. Ştie numai bunul Dumnezeu cu cât sânge ne-am plătit noi pământul acesta, scump tuturor românilor, scump pentru frumuseţile şi bogăţiile lui, scump pentru faptele măreţe înălţătoare care s-au petrecut pe el.” 6 În toate vremurile critice, de războaie pustiitoare şi îndelungate, înaintaşii noştri au găsit în ei şi prin ei izvoarele de tărie, rezistenţă, de vitejie şi de eroism. Între aceste izvoare s-au numărat, fără nici-un dubiu, dragostea lor fierbinte faţă de Patrie, caldele şi permanentele lor sentimente de autentic patriotism. Cuvintele PATRIE, PATRIOTISM, OŞTIRE, EROU şi EROISM au însemnat totul pentru luptătorii români şi Aliaţi în timpurile de războaie. Iar după trecerea acestora, cei care au mai apucat să se întoarcă acasă, la vetre, şi-au reluat îndeletnicirile lor paşnice tradiţionale, ocupându-se cu vrednicie de treburile lor cotidiene. Din cele consemnate pe scurt până aici, rezultă cu deplină claritate, zicem noi, următorul adevăr: în toate epocile şi vremurile prin care a trecut ţara noastră şi statele aliate, fie în cele din timp de război, fie în cele din timp de pace, înţelesurile cuvintelor sau noţiunilor de PATRIE, OŞTIRE şi EROISM au trăit în permanenţă în sufletele şi în conştiinţele nu numai a românilor, ci şi a aliaţilor. Faptul avea să fie oglindit în continuu şi pe larg prin vibrante cuvinte vorbite sau în scris de către marile personalităţi statale şi culturale ale vremurilor trecute şi chiar de către simpli cetăţeni români. Dar, din păcate, multe din gândurile acestora, scrise sau rostite în diferite împrejurări, aveau să fie date uitării, parţial sau total, după evenimentele din decembrie 1989 şi în special în ultimii ani. Prin cartea de faţă, îngrijitorii de ediţie au dorit să le aducă pe toate în actualitate. În mod concret, prin textele selectate şi publicate s-a urmărit să se scoată din negura uitării doar o mică parte din cuvintele rostite sau scrise în decursul timpului, cu precădere în epocile modernă şi contemporană, de un mare număr de personalităţi ilustre, de foşti şefi de stat, de revoluţionari, de istorici, de scriitori şi poeţi şi de alţi oameni de cultură, ca şi de unii cetăţeni simpli, din popor, cu privire la PATRIE, OŞTIRE şi EROISM. Unele texte selectate şi incluse în carte sunt atât de clare, de concise, de semnificative şi de mişcătoare pentru sufletele noastre încât ele s-ar putea aşeza ca motto-uri pentru cei care scriu în zilele noastre lucrări pe teme istorice, patriotice şi eroice. Iată doar câteva astfel de texte privitoare la PATRIE şi la PATRIOTISM: 7 „Trăiască Patria cât soarele ceresc” (Vasile Alecsandri); „Timpul trece, omul piere, dar a Patriei iubire,/ E averea cea mai rară, cea mai scumpă moştenire,/ Ce de la părinţi de merit, nobilii fiii o primesc” (Grigore Alexandrescu); „Sentimentele de patriotism ... sunt puterea şi nervul unei naţii” (Gheorghe Asachi); „Viitor de aur Ţara noastră are,/ Şi prevăd prin secoli a ei înălţare” (Dimitrie Bolintineanu); „Patriot este acela care îşi iubeşte Patria” (George Călinescu); „Noi prin vremuri ce ne-ncearcă,/ Altă armă n-am avut,/ Numai dragostea de Ţară,/ Ce strămoşii ne-o lăsară,/ Şi pe sfântul Domn de Scut” (George Coşbuc); „Dragostea faţă de Patrie înseamnă, înainte de toate, împlinirea datoriilor faţă de ţară şi de poporul tău” (Emil Condurache); „Ce-ţi doresc eu ţie, Dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, Ţara mea de dor?/ Braţele vânjoase, arma de tărie,/ La trecutul mare, mare viitor” (Mihai Eminescu); „Să fim vrednici de ceea ce avem: o Ţară frumoasă ca o floare şi un popor mândru şi viteaz” (Nicolae Iorga); „Patria este gata a îmbrăţişa şi a răsplăti pe toţi fiii ţării după merit şi vrednicie” (Mihail Kogălniceanu).