An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

MEMORIA OLTULUI şi ROMANA ŢILOR Revistă de istorie şi cultur ă a Oltului şi Romana ţilor Anul IV, nr.6 (40), iunie 2015 Editată de Asocia ţia Cultural ă MEMORIA OLTULUI Director: Ion D. Tîlv ănoiu Comitetul de redac ţie: Dr. Aurelia Grosu, dr. Mircea Şerbu, dr. Nicolae Scurtu, Ion Andrei ţă, Dumitru Botar, Jeana P ătru, Cornel Manolescu, Floriana Tîlv ănoiu, Vasile Radian. Plan şele noastre: 1. Profesorul, colec ţionarul şi memorialistul caracalean Ilie Constantinescu (1874- 1960). 2. Din Guvernul Provizotiu constituit la Izlaz- Romana ţi la 9 iunie 1848 au f ăcut parte Radu Şapc ă, Ion Heliade-Rădulescu, Şt. Golescu, Christian Tell şi N. Ple şoianu. 3. Piatra de mormânt a lui Ion S. Floru (1864-1950) de la Bellu (fig. 99-37). 4. La 21 mai 2015 s-a inaugurat monumentul eroilor din comuna Coteana, jud. Olt. CUPRINS 1. Ion Andrei ţă- Sticla de şampanie …………………………………………………………….….../2 2. Ioan Barbu- Regimentul alb ……………………………………………………………...... /3 3. Ion D. Tîlv ănoiu- Urma şii Buzeştilor şi propriet ăţ ile lor din Romana ţi…………………………./7 4. Prof. univ. dr. Paul Rezeanu- Doi fii ai Severinului-Dimitrie şi Richard Franasovici …………./12 5. Viorel Dianu- Jurnal lapidar. Perioada sl ătinean ă (IX)……………………………………...... / 15 6. Nicolae-Paul Mihail – Buricul târgului ………………………………………………………...../23 7. Calendarul Memoriei Oltului şi Romanatilor- iunie ……………………………………………./27 8. dr. Aurelia Grosu- Inedit. Jurnalul artistic al maestrului Spiru Vergulescu (IV)………………./29 9. dr. Badea Cire şeanu- Religiunea vechilor indieni, per şi, greci şi romani …………………….…/38 10. Ilie Constantinescu- Din campania anului 1913 din Bulgaria …………………………………/44 11. Mihai Barbu- Mo şia Floru- proprietate a fra ţilor Ioan şi Constantin Massu ………………...../49 12. Jeana P ătru- Restituiri. Familia Ionl Marian- Piatra Olt …………………………………….../61 13. Ion D. Tîlv ănoiu, Vasile Radian- Drama înv ăţătorilor refugia ţi din Olt şi Romana ţi (IV)……/70 14. dr. Tudor Nedelcea- Eugen Ionescu, absolvent al Liceului ,,Carol I” din Craiova …………..../77 15. dr. Puiu Stoiculescu- Confesiunile unui fiu al Caracalului ……………………………………./79 16. Eugen Petrescu- Plurivalen ţe c ărtur ăre şti şi social-misionare ale preotului Dumitru B ăla şa.../84 17. Ion Z ăuleanu- Ple şoienii romana ţeni în revolu ţia din 1848 …………………………………..../86 18. Dumitru M. Tinu- Inaugurarea monumentului eroilor din comuna Coteana, jud. Olt ……….../89 19. Andreea Smedescu- Festivalul Na ţional de teatru şcolar ,,Ni şte ţă rani”, edi ţie jubiliar ă…...../92 20. dr. Ioan C. Popa- Aniversarea Liceului ,, Ştefan Diaconescu” din Potcoava, jud. Olt …………/95 21. Dumitru Botar- Cine a fost Toma Ru şcă?...... / 96 22. Cornel Manolescu - Dr. Ion Ţurlui, medic primar al ora şului Bal ş……………………………./98 23. dr. Nicolae Scurtu- Inscriptii. Noi contribu ţii la biografia lui Ion S. Floru …………………../102 24. Vasile Radian, Ion D. Tîlv ănoiu, Fl. Tîlv ănoiu- Monumentul eroilor din Re şca, jud. Olt /….../106 ISSN 2284 – 7766 Tiparul executat la Editura Hoffman www.EdituraHoffman.com Tel./fax: 0249 460 218; 0740 984 910 www.memoriaoltului.ro 1

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Ion Andrei ţă M-am pomenit cu el într-o sear ă – s ă fi fost în toamna anului `89 sau`88; nu mai demult – că sun ă la u şă . El, nevasta şi-o geant ă jerpelit ă, spânzurându-i de mâna stâng ă. Venise – îmi zice – s ă-mi fac ă o vizit ă. Îl cuprinsese brusc dorul de mine. Mă uit la el, se uit ă la mine – şi-mi spune c ă sunt al treilea ( şi ultimul) prieten pe la care avea de trecut. Era stingherit, de şi vroia s ă braveze normalul – şi-i plutea în jurul fiin ţei un aer de neîn ţeleas ă vin ă. Părea un animal h ăituit. I-am b ăgat în cas ă, i-am pus pe scaune, am tras o mas ă al ături. Prin minte îmi fugeau n ăluci de imagini disparate. Fusesem, scurt timp, colegi de ziar. (La „Scânteia tineretului”; acum, la ciudata întâlnire, eu eram de vreo şase ani la „România liber ă”). Blând, cuminte, sfios – coleg de ziar – şi aşa a r ămas şi mai târziu. Devenise diplomat în Ministerul de Externe. Lucrase şi în exterior: la Roma. Apoi, la întoarcerea în ţar ă, nu ştiu prin ce întâmplare – poate acea diabolic ă ma şin ărie care se chema „rotirea cadrelor”, poate altceva – a fost invitat s ă lucreze în alt ă parte: La Consiliul Culturii, de pild ă – i s-a spus. A refuzat. Absolvise (dup ă Filologie) şi Dreptul – şi-a cerut s ă lucreze în justi ţie. I s- a f ăcut repede rost de un post de judec ător. A refuzat din nou, spre stupoarea mai-marilor, care l-au îmbiat şi cu func ţia de procuror. A dat concurs pentru un post de avocat; prost pl ătit, dar cinstit, dac ă vrei s ă-ţi faci meseria cum se cuvine. Iar el şi-a f ăcut-o; ani şi ani de zile, neacceptând mita, sub orice înf ăţ işare s-ar fi ivit aceasta. Se str ăduia s ă scoat ă totdeauna la iveal ă adev ărul, s ă-l impun ă – şi nu o dat ă ( ştiam, auzisem) devenise incomod pentru unele persoane din breasl ă ori factori de ordine. Primise chiar voalate „sugestii de bine”, de care se înc ăpăţ âna s ă nu ţin ă seama. Acum st ăm în jurul mesei – şi ne privim stingher. Scoate, dezvinov ăţ indu-se, din geanta jerpelit ă, o sticl ă de şampanie – şi, m ărturisesc, gestul m ă surprinde. Îmi cere pahare. Toarn ă. „Pentru prietenia noastr ă” – închin ă. Bem. Mai schimb ăm o vorb ă-dou ă – banale, obi şnuite – într-o tensionat ă stare normal ă. Apoi se ridic ă, î şi ia nevasta la bra ţ, geanta-n stânga – şi pleac ă. În Revolu ţia ce-a urmat – şi care respir ă înc ă prin jertfe – avocatul Aurel Zamora, din Capital ă, s-a aflat, din prima zi, în primele rânduri, între cei doi copii ai s ăi: Mihaela şi Bogdan. Prezen ţi pe baricade, peste tot unde Revolu ţia i-a chemat: la Intercontinental, în Pia ţa Rosetti, pe tanc, în Pia ţa Roman ă, în Pia ţa Palatului, în sediul fostului CC; în jurul Televiziunii şi Radioului. Mă întreb – azi, când evoc aceast ă întâmplare, la 25 de ani de la eveniment: Cât de puternic trebuie s ă fie un astfel de tat ă, un astfel de om, piept lâng ă pieptul fraged al copiilor lui, în fa ţa gloan ţelor? …Apoi, fostul meu coleg de ziar, avocatul Aurel Zamora şi „înso ţitorii” s ăi în Revolu ţie s-au întors la treburile lor obi şnuite: copiii la şcoal ă, tat ăl la postul lui de ap ărare a adev ărului. www.memoriaoltului.ro 2

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Ioan Barbu

s s s s s s s s s s s s s s s sss s s s s s s s s ss

Moto O, iat ă un soldat cu spada-n mân ă:/ A câ ştigat mereu, dar azi, str ăpuns,/ Se-apleac ă-ncet şi mu şcă din ţă rân ă:/ Istoria s ă-l uite, e de-ajuns./ Iubind, iubit, m ă simt etern. E toat ă/ Averea mea, şi nu-mi va fi luat ă.

William Shakespeare: Sonetul 25

De sus, cad s ăge ţi de foc în lunca Siretului. P ământul e pârjolit de ar şiţă şi înecat în sânge. Un r ăzboi ce pare c ă nu se mai termin ă. Românii, de-o parte, nem ţii, de cealalt ă parte, î şi îngroap ă mor ţii. Stârvurile cailor r ămân zile în şir pe câmpul de lupt ă. Se fac verzi-albastre, devin mu şuroaie vii şi fetide, cu mu şte, viermi şi anofeli. – P ătrule, e şti treaz? Bag sam ă c ă e şti, c ă nu mai sfor ăi… M ă în ăbu şă mirosul de hoit. Se-ntinse pân ă-n tran şeu, la noi. www.memoriaoltului.ro 3

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

– Frati-meu, am a ţipit oleac ă şi m-am trezit… Mirosul aista mi-a mutat şi mie nasul din loc. – Eu n-am pus, m ă, gean ă pe gean ă din pricina hoiturilor. Îmi ţip ă în cap şi ăle grijuri de-acas ă. Muierea d ă s ă nasc ă pe-al doilea şi eu m ă bat cu fri ţii. Nu mai socot viet ăţile istea care îmi mi şun ă pe piele… M ă, lighioanele astea parc ă taie cu fier ăstraiele. – Zi-le, m ă Nichifore, p ăduchi sau te temi de vreo supersti ţie s ă le spui pe nume? – P ăduchi… P ăi, nu-i vezi c ă sunt lighioane, cât un vr ăbioi… Î şi g ăsir ă s ă-şi fac ă cuib taman la noi în companie. Neam de neamul meu n-a avut a şa ceva. O s ă d ăm în ezantimatic, a şa zicea şi dom’ sergent, şi-atunci s ă vezi cum belim noi ochii. – P ăi, de când nu ne-am mai îmb ăiat m ă, cu ap ă fiart ă şi s ăpun, ca tot omu’? – S ă tot fie trei luni, de nu şi mai bine… Mi-aduc aminte, frati-meu, de-o întâmplare. M ă tocmise unu taman de la Pârâul de Pripor s ă-i fac toc ăria la casa nou ă. Multe suflete, cea veche avea doar dou ă înc ăperi, din paiant ă şi-o cuhnie cât un cote ţ. M-am mutat cu toate sculele la el pentru o lun ă întreag ă. Ne-am tocmit pentru o sut ă de lei, mas ă şi cas ă. Dormeam în fânar, c ă era var ă. „Dac ă trece de-o lun ă, i-am zâs, m ă amendezi cu un leu pe zi.” Asta ne-a fost tocmeala. Dar el mi-a zâs, dup-aia: „Ne tocmir ăm cu îmb ăiatul?” „P ăi, cum devine asta?”, îi întorc eu vorba. „De câte ori te îmb ăiezi?” „O dat ă la s ăpt ămân ă, fierbi apa şi umpli albia… Ai tu p-aci un codru de s ăpun.” „Noi, ai casei, zâce el, suntem ni şte ţărănoi murdari, a şa c ă…” Am holbat ochii şi am ridicat din umeri. „Face ţi cum v ă e rostul, ce-mi pas ă mie c ă nu v ă place apa…” „Stai a şa, c ă-mi t ăia şi vorba. Noi, zâs ă el, facem baie de dou ă ori pe zi, pe timp de iarn ă…” M ăi, s ă fie! Parc ă zâsese c ă-s ni şte tărănoi murdari. Aista m ă ia peste picior. Îl întreb: „ Şi vara, ca acu’, de câte ori v ă îmb ăia ţi p ă zi?” „Numai de patru ori.” „B ă, da’ mai aveti timp de treab ă?” „Berechet.” M-am apropiat de el s ă-l strâng oleac ă de gât s ă nu-şi mai bat ă joc de mine. Şi, ce crezi, m-a tr ăsnit un miros de busuioc, c ă dintr-o dat ă mâinile mi s-au în ţepenit. „Vezi, m ă, vezi, c ă nu te mint. Dup ă fiecare îmb ăiere ne ungem pe trup cu busuioc frecat între palme. Nimeni în sat nu are miros mai dulce ca noi. Suntem cinci în cas ă, fr ăţioare, eu, muierea. trei feciori şi, cum î ţi ziceam, avem timp berechet şi de îmb ăiat şi de munc ă. Suntem tari ca piatra, vorba aia…” De trei r ăsărituri de soare regimentul nu s-a mi şcat un metru. Nici tu lupt ă, nici tu „pleca ţi fra ţilor acas ă!” Nichifor ar fi vrut s ă trag ă un pui de somn pân ă la ziu ă şi-şi propti capul pe-o mic ă ridic ătur ă de p ământ. Ta-ta-taaa, ta-ta-taaaa! Gornistul despic ă noaptea. „B ă, se ţine norocul de mine ca pulberea dup ă câine.” Lâng ă el, P ătru trase o înjur ătur ă: „Mama dracu' de r ăzboi!” Sergentul: „De şteptaareeea!... De şteptaareeea!...” P ătru îi puse mâna la gur ă. „ Taci, m ă!... Frunz ă verde viorea, ce-ai sergent cu via ţa mea? Ce te g ăsi, neiculi ţă, s ă dai de şteptarea acu’? Dup ă luna din cer, trecur ă doar dou ă ceasuri de miezul nop ţii.” Sergentul i-a dat mâna la o parte şi continu ă s ă strige: „De şteptaaaareeeea!...” Apoi, se opri: „B ă, b ăie ţi, dom’ c ăpitan avu un vis urât. Se f ăcea c ă un şarpe mare se furi şa spre p ădurea Prisaca. Şarpele avea, m ă, capul generalului neam ţ. Dar când s ă pun ă dom’ c ăpitan mâna pe sabie, în locul şarpelui ap ăru generalul Machensen şi-i zise: „Dac ă nu v ă preda ţi, o p ăţiţi ca anul trecut la Bartolomeu, când o companie de-a voastr ă a c ăzut sub focul n ăprasnic al mitralierelor noastre.” „Auzir ăţi ce zise fri ţul lu’ dom’căpitan, c ă n ăpasta î şi întinde ghearele spre noi… Pentru el suntem ni şte obiele… M ă b ăie ţi, dac ă îmi tr ăgea un glon ţ în cap şi nu m ă durea ca vorbele astea. Vis , nevis, mi s-a o ţelit mai al dracului îndârjirea. O să vad ă Machensen cine e regimentul Mircea Voievod...” www.memoriaoltului.ro 4

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Vorbele sublocotenentului Costeanu le t ăie îndoiala, dar şi spaima. Isprava acestuia f ăcuse ocolul regimentului. Într-o lupt ă corp la corp fusese încercuit de trei nem ţi, dar a reu şit s ă-i doboare. Din încle ştare a ie şit cu o mân ă lips ă. Dup ă spital, au vrut s ă-l trimit ă în spatele frontului. „Mai am o mân ă cu care pot trage în du şman. Merg la camarazii mei!” Se apropie de el Nichifor: „Dom’ sublocotenent, de visezi şarpe ce poa’să însemne?” „Viclenie, înseamn ă, m ă Nichifore. Ne coace Mackensen ceva…” „Mare pezevenchi… Ne-o coace, da, ce anume?… Merge careva s ă-l întrebe?…” Râsete. „Î ţi arde de glume, mai bine trece ţi cu to ţii la desp ăduchere, c ă avem pân ă la ziu ă ceva r ăgaz. Înainte de toate, pune ţi baionetele la pu şti şi glontu’ pe ţeav ă. S ă fi ţi preg ăti ţi!” „M ă, s ări cu o voce ap ăsat ă sergentul St ănic ă, s ă nu r ămân ă parazit viu, c ă ezantematicu ne mănânc ă…” „Oameni buni, dac ă mor, unul din voi s ă dea vorb ă şi muierii mele, c ă e tân ără, s ă ia altul de b ărbat, da bun ca mine, m ă, s ă aib ă grij ă de copii. O omor, s ă-i spune ţi, dac ă las ă copii de izbeli şte, f ără mâncare şi ad ăpost.” „Al dracului mai e şti, m ă Nichifore, şi pe lumea ailalt ă umbli cu pu şca înc ărcat ă.” „Umblu, m ă umblu… Evanghelia mamii lui de r ăzboi, c ă nu se mai sfâr şeşte…” Lui Nichifor îi murise b ătrânul în al doilea r ăzboi balcanic. R ămăsese casa pe mâna lui. S-a însurat din vreme şi s-a aciuat ca ucenic pe lâng ă un tâmplar s ă învete meserie. A prins-o repede. Nu se putea baza pe munca în câmp, c ă avea mo ştenire de la ta- su doar o jum ătate de pogon de p ământ. Nicio vorb ă, minute bune. Fiecare î şi vede de treaba lui. Întorc c ămăşile şi izmenele pe dos şi dibuie tiv dup ă tiv. Trosc, trosc între unghii. Noroc cu lumina de sus. Era lun ă plin ă. „Fra ţilor, s ări Radu al lui Pas ăre, pare c ă ducem mortu’ la ţintirim. Eu zic s ă scoat ă Dumitric ă fluierul şi s ă zic ă o s ălt ărea ţă, ca la noi la Dragod ăne şti. „N-am chef, m ă Radule, n-am chef şi gata. Moartea e la capul tran şeului şi ţie î ţi arde de s ălt ărea ţă…” „Atunci s ă v ă zic eu o poveste s ă v ă scot oleac ă r ăzboiul din cap, s ă v ă mai înveselesc… Nunt ă stra şnic ă, m ă, stropit ă cu ţuic ă d-aia bun ă de pe la noi, din prune renglote, soi domnesc. Şi am b ăut şi am jucat şi iar am b ăut pân ă am dat în limbari ţă. Ga, ga, ga unul, ga, ga, ga altul şi ne în ţelegeam ca gâ ştele la sfat cu porcul înainte de Ignat. Când, ce să vezi, pe la vreo şase seara? La poart ă trage o şaret ă şi din şaret ă coboar ă sora miresii. Venea de la ora ş, de la Mu şcel. Sâni rotunzi ca dou ă mere de Voine şti, ochi calzi, în culoarea cerului, ie înflorat ă pe câmp de borangic şi un cap de prin ţes ă, m ă fra ţilor. Năltu ţă, sub ţiric ă şi îmbujorat ă ca un leandru în floare. Noi, rândui ţi la o mas ă sub un şopron, am amu ţit. Priviri hulpave spre domni şoara Alexandrina… A şa o chema. Pân ă spre miezul nop ţii ţinu d ănţuiala. L ăsasem b ărdacele s ă se mai odihneasc ă. Eu m-am lipit de Alexandrina şi i-am ar ătat ce înseamn ă jocul de pe valea Dâmbovi ţei. Când am luat ciuleandra la b ătaie s ă fi v ăzut-o cum a ridicat mâinile… M ă predau, a zis.” Radu t ăcu deodat ă şi r ămase cu privirea în gol, ca unul pierdut în gânduri. „ Şi zi, m ă Radule, ce s-a mai întâmplat?” „Ce s ă se mai întâmple… Am intrat în postul Pa ştelui, am a şteptat s ă treac ă şi de Sânpetru am f ăcut şi eu nunt ă. Mare nunt ă! Alexandrina e nevast ă-mea. N-am apucat s ă trântim un copil, c-a venit pârlitul ăsta de r ăzboi. Acum e cu soru-sa… Cumnatu-meu, la nunta c ăruia am jucat, muri la Bartolomeu.” A trecut apoi ceva timp f ără s ă mai spun ă careva o vorb ă. Sparse t ăcerea „moldoveanul”, cum îi spuneau unii camarazi. „Io v-am ascultat cu urechile ciulite. Am bătut, fratii mei, cale lung ă pân ă aici, am trecut primejdii mari.” „De unde vii, b ăiete?” „Taman de la Soroca, de pe Nistru. N-a fost u şor s ă trec vadul şi s ă m ă strecor prin spatele muscalului. D-apoi aista îi anticristul nostru. El î şi bate joc şi de bruma de mândrie ce-o www.memoriaoltului.ro 5

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR mai p ăstr ăm, undeva, t ăinuit ă în suflete. V-am auzit c ă tare oc ărâ ţi r ăzboiul aista. Pentru mine e un r ăzboi sfânt. Am l ăsat copiii f ără înv ăţător şi am venit s ă lupt pentru România Mare.” „M ă, înv ăţătorule, crezi c ă noi nu vis ăm la România Mare? Dou ă lacrimi ca dou ă râuri fierbinti curg şi pe obrajii no ştri. Transilvania şi Basarabia sunt şi ale noastre. Eu mi-am pierdut o mân ă, mai am una s-o dau pentru ţar ă. Apa neagr ă ce ne separ ă de voi o vom sorbi cum sorbir ăm Milcovul.” „Dom’ sublocotenent, toti rumânii cântă pe la noi Psalmul Prutului. Îl ştim de la mo şii no ştri, ei de la mo şii mo şilor lor, iar mo şii mo şilor mo şilor lor îl ştiu, bag sam ă, de la Ştefan Voievod. Pe tot şcolarul l-am înv ătat s ă cânte psalmul aista. Cântecul Prutului ne tâşne şte din suflete ca dintr-un izvor: Prutule, râu blestemat! Holerele când or trece, Face-te-ai adânc şi lat Pe la mijloc s ă se-nece! Ca potopul tulburat! Du şmanii ţării de-or trece, Mal cu mal nu se z ăreasc ă, La cel mal s ă se înece. Glas cu glas nu se loveasc ă, Iar tu-n valurile tale Ochi cu ochi nu se ajung ă Să-i tot duci, s ă-i duci la vale Pe-a ta pânz ă cât de lung ă! Pân' la Dun ărea cea mare, Lăcustele când or trece, Pân' în Dun ăre şi-n mare!...” La ist mal s ă se înece!

Ascultar ă mu ţi. Era într-un sfâr şit de noapte fierbinte. Doar câ ţiva din plutonul sublocotenentului Alexandru Costeanu aveau ceva tras pe ei. Cei mai mul ţi erau în pielea goal ă. Cântecul moldoveanului le intrase în suflete.. .Era doar şi cântecul lor! „M ă, moldoveanule, ăsta e şi cântecul nostru. Turlele bisericilor noastre sunt de aceea şi în ălţime cu ale voastre, ale celor de dincolo de Prut, clopotele noastre bat ca ale voastre, berzele, când se întorc din ţările calde, ştiu fiecare locul unde trag var ă de var ă, ca şi la voi, iar du şmanii no ştri sunt şi du şmanii vo ştri…” Dup ă spusa acestui gând, sublocotenentul îl întreb ă: „Te temi, înv ăţătorule?” „Numai Dumnezeu ştie dac ă ajung întreg acas ă. M-aş lăsa s ă-mi taie o mân ă sau un picior, s ă-mi scoat ă ochii numai s ă aud c ă Basarabia noastr ă se adun ă la un loc cu m ămi ţica ei şi nu mai este pe t ărâm str ăin, sub cizm ă str ăin ă.” Sublocotenentul apuc ă s ă-i spun ă „Dumnezeu s ă te aud ă!”, c ă zorii care mijeau fur ă întâmpina ţi cu câteva bubuituri de tun. „B ăie ţi, oaspe ţi nea ştepta ţi!”, strig ă c ăpitanul companiei. „’Mnezeii t ăi, asta ne-o coceai? S ă ne iei pe nepreg ătite şi diminea ţa s ă ne trezim mor ţi. Iaca, nu! Mori tu, fri ţule, de baioneta mea…” Nichifor doar apuc ă s ă-şi trag ă izmenele , lu ă pu şca şi s ări din tran şeu. Care cu c ăma şa tras ă, care cu pieptul gol, numai în izmene, cum au apucat, s ărir ă pe inamic. „Pe ei, b ăie ţi!” striga sublocotenentul. S-au apropiat, le-au tras câteva lovituri fulger, nem ţii nici n-au apucat bine s ă se dezmeticeasc ă… Nu în ţelegeau ce se întâmpl ă cu ei. Au început s ă tremure, au luat-o la fug ă înspre tran şeele lor. Câ ţiva strigau de mama focului: Gespenster, Geister kammen… Geister, Soldaten!” În c ămăşi şi în izmene, românii izbeau ca veni ţi din cer. „Fantomele… au vinit fantomele peste voi, mama voastr ă de fri ţi… Ne-aţi m ăcel ărit la Bartolomeu, acu vă veni şi vou ă rândul…” Pân ă spre prânz lupta se ispr ăvi. Pu ţini nem ţi au r ămas vii. Au c ăzut mul ţi şi dintre români. Plutonul sublocotenentului Costeanu se înjum ătăţise. El a murit în bra ţele înv ăţătorului. „S ă nu ui ţi, s ă nu ui ţi de m ămi ţica!…” R ămase cu ochii a ţinti ţi spre înv ăţător. Acesta îl pip ăi sub veston. Un glon ţ i se înfipsese în piept. Radu al lui Pas ăre îi trase pleoapele în jos. „Dumnezeu s ă-l aib ă în paza sa!” Pe buza lui st ăruia o lacrim ă… www.memoriaoltului.ro 6

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

„Dumnezeu s ă-l tin ă aproape de el, c-a fost viteaz şi curajos…” Se propti în arm ă. În picioare, al ături de el, i se p ăru c ă o vede pe Alexandrina. Gâfâia. Sânii ei rotunzi ca merele de Voine şti s ăltau şi coborau. * …Lini ştea v ăzduhului e spulberat ă de tropote surde. Cerul a trimis sufletele celor căzu ţi pe câmpul de lupt ă din lunca Siretului s ă-mi termine povestirea. Dulci aure, pe cai nev ăzu ţi, m ă poart ă pe drumuri de sate. Din tâmple continu ă s ă-mi ias ă o înc ăierare de întreb ări. „Las ă întreb ările şi scrie finalul.” La Am ărăşti, în dreptul Monumentului Eroilor Neamului, tropotele amu ţesc. Sufletul din fruntea coloanei coboar ă de pe calul alb. E îmbr ăcat în uniform ă alb ă de parad ă. Î şi cite şte numele: „Erou locotenent post-mortem Costeanu Alexandru”. Îl privesc cum se tope şte în monument. Şi el m ă prive şte cu ochii săi de vultur şi îmi surâde. S-au oprit sufletele şi la Pârâul de Pripor, şi la Picior de Munte, şi la Andree ştii de pe Gilort… S-au oprit pân ă ce c ălăre ţii nev ăzu ţi s-au topit, to ţi, în Monumentele Eroilor. Am r ămas singur cu manuscrisul povestirii Regimentului alb* , pe care o dedic fiului meu de peste Ocean.

*Regimentul alb a existat. La M ărăşeşti, în vara anului 1917, Regimentul 32 Mircea rezist ă atacului german condus de generalul Anton Ludwig August von Mackensen. Solda ţilor români, care au luptat cu eroism şi vitejie, li s-a dus faima în lumea larg ă prin luptele la baionet ă, cu toate c ă fuseser ă surprin şi numai în c ăma şă şi izmene, la desp ăduchere. În onoarea lor, regimentul a avut o vreme uniforme de parad ă albe. Numele personajelor, ale localit ăţilor, faptele povestite sunt rodul imagina ţiei autorului. Dar duhul osta şilor Regimentului alb r ătăce şte şi ast ăzi prin satele române şti, în c ăutarea caselor.

(Din volumul de proz ă scurt ă cu acela şi titlu, aflat în preg ătire la Editura DESTINE LITERARE a Asoci ţiei Canadiene a Scriitorilor Români -Montreal).

sssss s s s s ssss s s s s s s www.memoriaoltului.ro 7

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Ramura Darvaris . Dup ă cum rezult ă din inscrip ţia funerar ă de pe mormântul de la Streje şti, Elena Buzescu-Darvaris era n ăscut ă la 1810 şi a încetat din via ţă în 1880. Ea s-a căsătorit cu c ăminarul Mihai Darvaris (1797-1854). Acesta era fiul doctorului Constantin Darvaris venit în ţar ă pe la începutul secolului al XIX-lea şi având îns ărcin ări în vremea ciumei lui Caragea. Elena şi Mihalache Darvaris sunt ctitorii bisericii Icoanei în 1834, iar pe pere ţii acestei biserici sunt portretele ctitorilor. Din documentele de arhiv ă rezult ă c ă din c ăsătoria Elenei Buzescu cu Mihai Darvaris au rezultat 6 copii şi anume: Nicolae, Maria (c ăsătorit ă G ănescu), C-tin, Alexandru (c ăsătorit cu Alexandra V ăcărescu), Ioan şi Lina (c ăsătorit ă cu C-tin Rasti). Elena Darvaris a încetat din via ţă la 14 iunie 1880. La c ăsătoria fiicei sale Lina cu Constantin Rasti, Elena Darvaris prin foaia de zestre din 26 mai 1862 îi constituie dot ă urm ătoarele: 1. Mo şia Clo şca din jude ţul Ilfov, plasa Mosti ştea; 2. P ădurea ce se afl ă pe mo şia Clo şca ,,pre ţuit ă drept galbeni 2000”; 3. Trei pr ăvălii ,,ce se afl ă situate în fa ţa bisericii Dintr-o zi, care au o fa ţad ă în uli ţă de zece stânjeni”; 4. ,,Trei mii galbeni în naht; ace şti bani îi dau nu ca epitroap ă ci dela mine şi îi voi r ăspunde din ziua cununiei peste trei ani, pl ătindu-i îns ă dobând ă pravilnic ă”; 5. Un trusou de o mie galbeni; 6. O pereche de cercei preţui ţi la 200 galbeni. Cei doi so ţi au divor ţat înainte de 1886. În iunie 1883, Ioan Darvaris vinde Alexandrinei Darvaris partea sa din mo şia Streje şti ( a VI-a parte) ,,c ăzut ă mie mo ştenire de la reposata Elena Darvaris, mum ă-mea”. La 15 mai 1884, Nicolae Darvaris , domiciliat în Bucure şti, str. Icoanei nr.18 a vândut Alexandrinei Darvaris ,,a VI-a parte a mea indivis ă din mo şia Streje şti [...] cu toate trupurile şi numirile ei, c ăzut ă mie mo ştenire de la reposata Elena Darvaris, muma mea”. Pre ţul acestei vânz ări a fost de 51 500 lei şi de la data vânz ării noul proprietar se obliga s ă pl ăteasc ă datoriile restante şi s ă respecte contractul de arendare încheiat. Referirea dintr-un act ulterior conform c ăreia ,,Nicolae Darvaris nu a ar ătat anume c ă vinde şi p ărţile ce-i r ămăsese mo ştenire de la surora sa reposata Maria G ănescu şi de la fratele s ău decedat C-tin Darvaris ” ne îndrept ăţ esc a crede c ă ace şti 2 fra ţi, deceda ţi înainte de 1884, n-au avut mo ştenitori. Şi Lina va vinde în martie 1886 c ătre dr. George Darvaris, Iosif Darvaris, Alexandrina Gr ădi şteanu şi Alexandrina Darvaris cele trei p ărţi cuvenite ei din mo şia Streje şti-Romana ţi (una din succesiunea mamei sale Elena şi dou ă de la fra ţii deceda ţi f ără mo ştenitori). Pre ţul acestei tranzac ţii a fost de 6000 lei şi achitarea unor datorii mai vechi. Jum ătate din suprafa ţa vândut ă a revenit Alexandrinei Darvaris iar ceilal ţi cump ărători împreun ă au primit cealalt ă jum ătate. Mo şia Streje şti din Romana ţi ajunge în proprietatea lui Alexandru Darvaris (n. 1837, c ăsătorit cu Alexandrina V ăcărescu , n. 1851), dup ă cum declar ă în 1886 ,,coborât ă mie mo ştenire atât de la r ăposata muma mea Elena Darvaris cât şi de la r ăposatul fratele meu C-tin Darvaris şi surora mea Maria G ănescu” . În acest an îns ă, so ţia sa Alexandrina Darvaris cere separa ţiune de patrimoniu şi fiind dator so ţiei sale cu suma de 51 000 lei, Alexandru Darvaris pentru stingerea acestei datorii cedeaz ă so ţiei sale partea sa indiviz ă din Mo şia Streje şti, plasa Oltul de Sus, Districtul Romana ţi. Mo şia de la Streje şti a fost împ ărţit ă în mai 1886. Alexandrina Darvari era atunci proprietar ă pe jum ătate din mo şia familiei pe când Alexandra Gr ădi şteanu, dr. George Darvari şi Iosif Darvari st ăpâneau cealalt ă jum ătate. Inginerul hotarnic Constantin Lupescu care a f ăcut aceast ă delimitare arat ă c ă s-a folosit de planul realizat tot de el în 27 www.memoriaoltului.ro 8

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR deptembrie 1880 când s-a f ăcut hot ărnicia mo şiei Streje şti. Mo şia avea 4705 pogoane, 16 pr ăjini şi 2 stânjeni, afar ă de pogoanele ce fuseser ă acordate dup ă Legea Rural ă din 1864 fo ştilor cl ăca şi din ambele sate (Streje şti din Deal şi Streje şti din Vale). Pentru c ă mo şia avea o form ă neregulat ă, s-au stabilit 3 trupuri: de apus, de r ăsărit şi de miaz ă-zi. 1.Partea dinspre apus în suprafa ţă de 954 pogoane se învecina cu mo şia St ăne şti a statului, cu mo şia Cârlogani a mo şnenilor, cu parte din mo şia Coliba şi a casei d-lui C-tin Târnoveanu din Craiova, cu terenurile rurale din Streje ştii din Deal şi cu partea de miaz ă- zi. Aceast ă suprafa ţă s-a împ ărţit în dou ă p ărţi a câte 477 pogoane. 2.Partea dinspre miaz ă-zi se învecina pe lungime cu parte din mo şia Coliba şi a lui C. Târnoveanu din Craiova, cu latura de miaz ă-zi a terenurilor rurale ale locuitorilor din Streje şti din Deal şi Streje şti din Vale. Aici erau 1930 pogoane. Şi aceast ă parte s-a împ ărţit în dou ă p ărţi a câte 965 pogoane. 3. Partea dinspre r ăsărit din lunca Oltului se învecina spre miaz ă-zi cu mo şia Coliba şi a aceluia şi C. Târnoveanu, cu apa Mamul, trecea Oltul pe la Gârla Buze ştilor (Oltul vechi) învecinându-se cu Tesluiul sau Curtişoara a lui Iorgu Aman din Craiova şi mai la nord cu mo şia Tesluiul sau Curti şoara a lui Dobre Cacale ţeanu, pe Olt şi pe apa Dâlga ce se vars ă în Olt, în sus pe Dâlga pân ă la mo şia Codrul Mamura a lui C. Târnoveanu, mai departe pe hotarul cu Mamura a lui Dinu Nicolae Mihail din Craiova apoi în linie dreapt ă spre nord-est pân ă la piatra din gura Dâlgii Seci, mai departe spre nord-vest pân ă la terenurile însur ăţ eilor şi fo ştilor cl ăca şi din Runcu, trece şoseaua Slatina-Dr ăgăş ani spre terenurile locuitorilor din Streje ştii din Vale. Aceast ă parte avea 1820 pogoane şi s- aîmp ărţit în dou ă p ărţi egale, fiecare cu 910 pogoane. În afara acestor 3 trupuri s-au mai m ăsurat: via boiereasc ă (40 pogoane mici); casele ,,mari boiere şti din satul Streje şti de Sus cu cealalt ă cas ă de lâng ă poart ă şi cu magaziile şi celelalte dependin ţe” care ocupau 26 pogoane mari împreun ă cu izlazul şi locul de cârcium ă ca de un pogon; p ădurea Ţecaru ca de 100 pogoane; casele mici sau hanul Buzescu din Vale ,,cu cârciuma la poart ă” cu suprafa ţa de 5 pogoane; casele ,,numite ale lui Toncescu cu dependin ţe şi p ătul” cu suprafa ţa de un pogon. Cu ocazia acestei m ăsur ători s-au pus noi pietre de hotar pentru delimitarea propriet ăţ ii. Ca toponime locale sunt amintite muchia V ăii C ălug ăru, Obregia, Ştiubeiu, Muchia Corni şorului, via lui Constantin Ho ţu, fântâna Ro şca, poiana Schitului, poiana Speriatului. Partea cuvenit ă celor 3 co-proprietari ( dr. Gh. Darvaris, Iosef Darvaris şi Grigore Emanoil Gr ădi şteanu) a fost împ ărţit ă în septembrie 1886 în 3 p ărţi egale de acela şi inginer hotarnic Constantin Lupescu domiciliat în Bucure şti, str. Stavropoleos nr. 11. Pe aceast ă parte erau casele Buze ştilor ,, şi cârciuma de la drumul mare din satul Streje şti din Vale”. Cele dou ă trupuri de mo şie primite de Alexandrina Darvaris ( 2406 pogoane din care 250 pogoane p ădure) aveau ca vecin ătăţ i: 1. La N. mo şia Streje şti a dr. G. Darvari, la S. se învecinau cu mo şia Coliba şi, la E. cu p ărţile de mo şie ale dr. G. Darvari, Iosef Darvari şi Alexandrina Gr ădi şteanu şi la V. cu mo şia Cârlogani; 2. La N. locurile cedate locuitorilor cl ăca şi şi însur ăţ eilor din mo şia Runcu şi cu mo şia Mamura, la S. cu partea din Streje şti a Alexandrinei Gr ădi şteanu, la E. cu mo şia Mamura şi la V. cu p ământul cedat fo ştilor cl ăcaşi din Streje şti. Elena Darvaris contractase în 1879 un credit ipotecar în valoare de 120 000 lei. Doctorul George Darvaris se împrumut ă în decembrie 1887 cu suma de 60 000 lei la Prima Societate de Credit Funciar Rural ipotecând mo şia sa Streje şti din Romana ţi www.memoriaoltului.ro 9

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

,,situat ă în comuna Streje şti, plasa Oltul de Sus, jude ţul Romana ţi şi trecând o mic ă parte şi în jude ţul Olt,,. El autoriza pe avocatul Mihail Pall ă s ă-l reprezinte în fa ţa Tribunalului de Romana ţi în procesele cu Creditul Funciar Rural Copiii lui Alexandru şi ai Alexandrinei Darvaris au fost Dumitru, Natalia, Alexandru şi Elena c ăsătorit ă Şuţu. În 1887 înceteaz ă din via ţă tat ăl Nataliei, Al. Darvaris, iar în 1901 şi so ţia sa. Dumitru s-a n ăscut la 27 octombrie 1870 ,,la casa p ărin ţilor s ăi din suburbia Sf. Dumitru , str. Carol I , 19” iar unul din martorii care au subscris actul de na ştere a fost Ion Darvari de 28 ani cu acela şi domiciliu. În noiembrie 1892 la c ăsătoria cu Emil Nicolae Şuţu, Elena-Nella prime şte dot ă suma de 110 000 lei ,, şi un trusou deosebit în valoare de 10 000 lei”. Suma r ămâne în păstrarea mamei Alexandrina, care se oblig ă a servi ginerelui ,,o rent ă de 5000 lei pe an”. În testamentul Alexandrinei Darvaris din 24 noiembrie 1897 scris de mâna ei, aceasta declar ă c ă ,,Fiind în deplin ă cuno ştin ţă şi cu mintea toat ă scriu dorin ţele mele şi rog pă fiii mei s ă îndeplineasc ă toate care sunt scrise în testamentul meu. Partea mea de suflet o las prea iubitei mele fete Nathalia, şi a ş dori ca aceast ă parte s ă fie casele mele din Calea Victorie 191 unde locuiesc, cum s ă afl ă, puse la Creditul Urban din Bucure şti şi cu a doua ipotec ă de 25 000 lei. Dorin ţa mea este s ă nu cumva s ă m ă expuie în biseric ă, nici s ă nu m ă îngroape în str ăin ătate, ci la Bucure şti, la cimitirul Şerban Vod ă cump ărându-mi un loc, făcând un cavou de zid, şi s ă s ă aduc ă şi resturile prea iubitului meu so ţ de la Streje şti şi s ă ne îngroape împreun ă. S ă nu cumva s ă s ă cheme vreun om de la pompele funebre, adic ă s ă nu fie nici un dricar, s ă nu s ă puie nic ăieri postav negru, ci numai un steag negru la poartă, nici în od ăi postav, nici la poart ă, nici unde voi fi expus ă. S ă m ă duc ă [...] cu doi cai, cu un arhiereu şi numai flori naturale, nici o coroan ă artificial ă s ă nu s ă puie p ă mine sau p ă mormântul meu. Las lui Ro şie [?] pentru mul ţumirea de 25 de ani de serviciu una mie lei, ca s ă i s ă cumpere sau o cas ă la Streje şti p ă locul care i l-am dat sau s ă i s ă dea pentru a s ă depune la Casa d ă Depunere [...]. Dac ă mor înainte d-a c ăsători p ă fiica mea Nathalia, rog pă fiica mea Nella [Elena] şi p ă ginerele meu Emil Şutzu s ă s ă mute în cas ă şi s ă îngrijeasc ă d ă fiica mea Nathalia ca buni p ărin ţi, în fine ca mine îms ămi. Acest testament l- am scris şi subscris d ă propria mea scriitur ă şi datat de mine ast ăzi 24 noiembrie 1897. Bucure şti, Calea Victorie 191, Alexandrina Darvary. P.S. S ă nu cumva s ă m ă îngroape f ără [...] având oroare de viermi şi toate insectele ”. Alexandrina Darvaris va mai tr ăi 2 ani. N ăscut ă în Bucure şti, aceasta înceteaz ă din via ţă la Paris în 18 mai 1899 în vârst ă de 48 de ani. P ărin ţii s ăi ca şi so ţul s ău erau deceda ţi la acest ă dat ă dup ă cum rezult ă dintr-un extras de pe actul de deces eliberat de ajutorul de primar al arondismentului al XVII-lea din Paris. În 1901 are loc procesul dintre Dumitru Darvari, Natalia Darvari şi Alexandru Darvari (reprezenta ţi de avocatul Emil Pantazi) cu so ţii Elena Şuţu şi Emil Şuţu pentru ie şirea din indiviziune în privin ţa averii r ămase de pe urma defunctei Alexandrina A.Darvari, avere compus ă din mo şia Streje şti din Romana ţi şi casele din Bucure şti, Calea Victoriei 191. La 20 septembrie 1903 are loc la Bucure şti c ăsătoria Nataliei Alexandru Darvari de 27 ani ,,n ăscut ă în comuna Streje şti-Romana ţi” cu secretarul de ambasad ă Gheorghe N. Poulieff de 32 ani. Mirele era fiul deceda ţilor Nicolae (m. 1902 la Sofia) şi Carolina Poulieff (m. 1903), era n ăscut la Odessa şi avea domiciliul în Bucure şti, str. Clemen ţei, nr.32. www.memoriaoltului.ro 10

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Aceast ă c ăsătorie s-a desf ăcut prin divor ţ la 2 decembrie 1906 prin sentin ţa Tribunalului Ilfov, Sec ţia I Civilo-Corec ţional ă la cererea so ţiei. Drept motiv al separ ării, reclamanta men ţiona o scrisoare a so ţului existent ă la dosar. Totodat ă, cerea s ă i se încredin ţeze feti ţa Sonia pentru totdeauna iar b ăiatul, George, pân ă la vârsta de 10 ani urmând ca de la acest ă dat ă s ă se încredin ţeze tat ălui. Tribunalul accept ă aceste cereri. În 1928, Eufrosina I. Darvari şi Elena I. Darvari, fiicele defunctului Iosif Darvari se împrumut ă la Prima Societate de Credit Funciar Rural din Bucure şti cu suma de 640 000 lei pe 50 de ani cu o dobând ă de 5% pe an. Creditul este garantat cu p ărţile de mo şie din Streje şti st ăpânite de proprietare. Proprietatea lor era fragmentat ă astfel: 1. Un trup de 75 hectare (vecin la N. cu proprietatea lui N. D ăbuleanu, la E. Cu delimitarea locuitorilor din Streje ştii de Sus; la S. cu lotul lui Aurel Oroveanu; la V. cu mo şia Cârlogani a mo şnenilor şi mo şia St ăne şti a Statului); 2. Alt trup de 64 ha (vecin la N. cu proprietatea N. Dăbuleanu, la E. cu lotul lui Aurel Oroveanu, la V. cu partea expropriat ă în 1920 pentru înfiin ţarea p ăş unilor comunale); 3. Un trup de 145 ha (ce se învecina la N. cu lotul 1 al acelora şi proprietare, la E. cu mo şia Cherle şti a d-lui C. Bozianu şi cu Tesluiul sau Curti şoara a lui Dobre Cacale ţeanu, la S. cu Aurel Oroveanu şi la V. cu loturile 1 şi 2 ale acelora şi şi cu delimitarea locuitorilor din Streje ştii de Jos); 4. Locul din sat în întindere de 1 ha ce se învecina la N. şi E. cu C. N. D ăbuleanu, la S. cu Ion Ghi ţa Limb ă Lat ă şi la V. cu şoseaua na ţional ă Piatra-Olt- Dr ăgăş ani. Elena I. Darvari fiind cu domiciliul în Bucure şti, str. Ştirbei Vod ă nr. 28 a fost reprezentat ă în fa ţa Tribunalului de Romana ţi de avocatul Nicolae Darvari. Neamul Darvaris care a st ăpânit mo şia Streje şti din Romana ţi se continu ă şi ast ăzi prin familiile Teodorescu şi Manu.

Ramura Gr ădi şteanu. Cea de-a doua fiic ă a lui Constantin Buzescu, Aristia, s-a c ăsătorit cu Şerban Gr ădi şteanu. Documentele îl pomenesc şi pe Emanoil Gr ădi şteanu, pre şedinte al Cur ţii de Conturi, c ăsătorit cu Alexandrina. Ei au avut fiu pe magistratul Grigore Gr ădi şteanu şi pe Eufrosina Gr ădi şteanu, foarte frumoas ă , domni şoar ă de onoare a reginei Elisabeta în 1882 şi stabilit ă prin căsătorie în Spania. La c ăsătoria lui Grigore, în septembrie 1886 cu Zoe Zefcari (fiica generalului Alexandru Zefcari), Alexandrina i-a d ăruit ,,în mod irevocabil [...] toat ă partea mea succesoral ă ce mi se cuvine în mo şia Streje şti din districtul Romana ţi”. Zoe Zefcari a adus ca dot ă pe lâng ă trusou (14 000 lei) şi argint ărie (3350 lei) şi mo şia Podu Gros din www.memoriaoltului.ro 11

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Mehedin ţi, primit ă de mama ei Alexandrina de la p ărin ţi la c ăsătoria ei cu viitorul general, în 1854. În octombrie 1887 actul de dona ţie a fost îns ă revocat, Alexandrina Gr ădi şteanu reintrând în posesia p ărţii sale de mo şie. În iunie 1902 îns ă, pe fondul r ăcirii rela ţiilor mam ă-fiu, revocarea a fost anulat ă şi prin sentin ţa Tribunalului Romana ţi 225 din 21 martie 1903 Alexandrina (reprezentat ă în proces de avocatul Ion Brabe ţeanu) a fost obligat ă s ă lase ,,în plin ă proprietate şi posesie reclamantului Gr. Em. Gr ădi şteanu mo şia Streje şti cu tot ce se g ăse şte pe dânsa”. Gr. Em. Gr ădi şteanu a tr ăit o vreme în Fran ţa iar în martie 1910 îl g ăsim cu domiciliul în Fuenterrabia (Spania). De aici el îl mandateaz ă pe avocatul bucure ştean Michel Pall ă ,,s ă vând ă persoanelor şi pe pre ţuri ce va judeca convenabile o proprietate apar ţinând constituentului, situat ă la Streje şti de Jos în districtul Romana ţi”. Avocatul Pall ă, domiciliat în Bucure şti, str. Vasile Conta, nr. 11 a vândut tot în martie 1910 mo şia de 383 ha, constituit ă din 3 trupuri, lui Radu Iv ănescu, proprietar din Corabia-Romana ţi cu pre ţul de 285 000 lei. Radu Iv ănescu a vândut la rândul s ău mo şia sa Streje şti lui Nicolae D ăbuleanu în septembrie 1910. Noul proprietar era n ăscut în 10 februarie 1854 la Tia Mare, fiul lui Stancu D ăbuleanu, plugar şi al Mariei. În 1897 el s-a c ăsătorit cu Maria Profir Barbu, cu 4 ani mai tân ără, din aceea şi localitate ş La data c ăsătoriei aveau deja 4 copii: Elisabeta (n. 1880), Stanca (n.1883), Constantin (n. 1892) şi Ştefan (n. 1894).

ss

Prof. univ. dr. Paul Rezeanu

Cred c ă nu este severinean, mehedin ţean, sau trec ător din ţar ă sau str ăin ătate care s ă-şi fi purtat pa şii prin gr ădina public ă din Turnu Severin care s ă nu-şi opreasc ă, m ăcar pentru câteva clipe, privirea

s s www.memoriaoltului.ro 12

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR asupra Bustului lui Traian. Remarcabil ă ca oper ă de art ă, aceast ă sculptur ă re ţine, indiscutabil, privirea oricui. Nu cred, de asemenea, c ă pu ţini au fost aceia care s-au întrebat, cine a fost sculptorul şi când a fost în ălţat acest bust. Cu peste o jum ătate de secol în urm ă şi eu am fost unul dintre cei care mi-am oprit privirea asupra acestei opere de art ă şi mi-am pus aceste întreb ări. R ăspunsul l-am aflat greu, peste ani, în urma unor cercet ări îndelungate. Astfel, Bustul lui Traian este opera sculptorului Dimitrie Franasovici. Din p ăcate datele asupra vie ţii şi operei sale sunt extreme de s ărace. Totu şi am aflat c ă: Dimitrie Franasovici s-a n ăscut în anul 1880, la Severin. Familia sa, originară din Banatul Sârbesc, s-a stabilit pe aceste meleaguri în deceniul patru al secolului al XIX-lea, deci dup ă 1833. Era o familie de negustori, de cet ăţ enie austriac ă, bunicul s ău fiind la origine sârb, iar bunica sa aromânc ă, ambii de religie ortodox ă. Cu timpul, s-au românizat. Dimitrie Franasovici a f ăcut şcoala primar ă şi liceul la Turnu Severin, apoi, am aflat, a fost beneficiarul unei burse, care i-a permis s ă studieze arhitectura la Munchen, iar apoi sculptura la Darmstadt, în colonia marelui duce de Hessa. Cine i-a acordat acest ă burs ă, nu ştim. De asemenea nu de ţinem alte date despre studiile sale. Oricum, în toamna anului 1904 s-a întors la Turnu Severin şi curând dup ă aceea a primit comanda pentru Monumentul lui Traian . În anul 1906 se împlineau 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către romani. Oficialit ăţ ile locale doreau, în felul acesta, s ă marcheze momentul. Monumentul lui Traian este, se ştie, un bust. El a fost inaugurat în iunie 1906, în parcul central al ora şului şi const ă într-o coloan ă din granit, înalt ă de aproape 7 m, pe care este aşezat bustul din bronz şi capul din marmur ă de Carrara, al împ ăratului Traian. Execu ţia îngrijit ă a operei dovede şte pe lâng ă talent şi o în ţelegere remarcabil ă a calităţ ilor ce se cer unei sculpturi bune. Tot în anul 1906, Dimitrie Franasovici a primit cet ăţ enia român ă. În urm ătorii doi ani, sculptorul Dimitrie Franasovici a mai executat înc ă câteva busturi şi statui la cererea unor particulari. De asemenea se mai ştie despre el c ă a participat la concursul din ianuarie 1905 pentru executarea unei fântâni monumentale la Craiova, în fa ţa Bisericii Madona Dudu, cu care prilej a luat locul al II-lea, premiul I fiind luat de Dimitrie Paciurea şi arh. V. G. Ştef ănescu, c ă a executat statuia Fata cu ulciorul, un bust al lui Beethoven şi al unui membru al familiei regale române, c ă a participat cu dou ă lucr ări la Expozi ţia Jubiliar ă din 1906, de la Bucure şti, când a ob ţinut Medalia de Bronz cu diplom ă special ă şi c ă a decedat în 1908. Autor al unei singure opera citabile Bustul lui Traian de la Turnu Severin, Dimitrie Franasovici ss merit ă, credem, s ă fie considerat şi s ă s rămân ă ca o promisiune, o mare www.memoriaoltului.ro 13

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR promisiune a sculpturii române şti. Fratele s ău, Richard Franasovici, a fost avocat, ministru în mai multe rânduri, remarcabil om politic din prima jum ătate a secolului al XX-lea. S-a n ăscut la 8 aprilie 1883, la Turnu Severin. A urmat şcoala primar ă în ora şul natal, liceul la Bucure şti, la Sfântul Sava şi Facultatea de drept din Bucure şti, pe care a absolvit-o în 1904, când a ob ţinut şi titlul de doctor. În noiembrie 1905 a fost numit ajutor de judec ător la ocolul Bal ş, apoi, în 1906, avocat al prim ăriei din Turnu Severin şi al statului pentru jude ţul Mehedin ţi. Tot în 1906 a ob ţinut cet ăţ enia român ă. Cariera politic ă şi-a început-o ca membru al Partidului Conservator, iar în 1908 a intrat în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. Richard Franasovici a participat ca ofi ţer la Primul R ăzboi Mondial, iar dup ă Unirea cu Transilvania s-a înscris în Partidul Na ţional Liberal, aripa tânâr ă, deci opus ă aripii b ătrânilor, aflat ă sub conducerea Br ătienilor. În 1919 a fost ales deputat şi a devenit director al ziarului L Indepentence Roumaine. Din 1922 a ocupat diverse func ţii în Ministerul de Interne, când a fost şi secretr general al acestuia. Între 30 octombrie 1923- 20octombrie 1924 şi apoi între 21 ianuarie1927- 3 ianuarie 1928 a fost Secretar de Stat în acela şi minister. Richard Franasovici a fost un apropiat al lui I.G. Duca, iar în 1926 a devenit pre şedintele organiza ţiei P. N. L. Mehedin ţi. Dup ă asasinarea în 1933 a lui I. G. Duca, regele Carol al II-lea a dorit s ă-l numeasc ă Prim-Ministru, s . dar el a refuzat politicos, motivând c ă este cet ăţ ean român doar din anul 1906. Richard Franasovici a ocupat în dou ă rânduri fotoliul de Ministru al Lucr ărilor Publice şi comer ţului-14 ianuarie 1933-2 ianuarie 1934 şi 5 ianuarie 1934-18 ianuarie 1937, iar la 18 noiembrie 1938 a fost numit Ministru de Interne. A ocupat acest post pân ă la 28 decembrie acela şi an. A trecut apoi diploma ţie. A fost astfel ambasador la Viena 1938-1939, apoi de la 1 septembrie 1939, la Paris, pân ă în vara anului 1940, când capitala Fran ţei a fost ocupat ă de Germania hitlerist ă. Rechemat în ţar ă, a ocupat

s diverse func ţii în ministerul de externe. Dup ă s război, Richard Franasovici a fost numit, la 1 iunie 1945, Ministru plenipoten ţiar al guvernului s român la Berna şi apoi reprezentant politic al www.memoriaoltului.ro 14

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR guvernului român, de la 1 februarie 1946, la Londra. A fost, de asemenea, membru al delega ţiei României la Conferin ţa de Pace de la Paris. În ţelegând evolu ţia vie ţii politice române şti, la 6 noiembrie 1946, şi-a dat demisia din diploma ţie şi a luat calea exilului. La 20 februarie 1948 i s-a retras cet ăţ enia român ă. Richard Franasovici a fost toat ă via ţa un bun şi fidel fiu al Severinului şi al jude ţului Mehedin ţi. A fost profund afectat de faptul c ă la 2 mai 1944 ora şul a fost bombardat. În 1946 el a revenit în ora şul natal şi a donat Prim ăriei 50 de milioane lei pentru refacerea uzinei de ap ă şi de energie electric ă care fuseser ă bombardate. Dup ă 1947, Richard Franasovici a tr ăit în exil la Londra şi Paris, pân ă la încetarea sa din via ţă , la 24 iulie 1964

s Viorel Dianu

s s s s sssss

2000 2 ianuarie (duminic ă). Am scris finalul la povestirea Pân ă la ultimul strop , care îmi rămăsese neterminat ă de anul trecut. Cu aceasta am încheiat şi cartea, cea de-a opta, Şapte care mai de care (alc ătuit ă din şapte povestiri). 17 ianuarie (luni). La Bucure şti, cu trenul. Prima dat ă – la Editura Semne, unde duc cartea. Mi se face pe loc coperta şi mi se promite c ă în dou ă s ăpt ămâni e gata. Apoi la „Via ţa Româneasc ă”. A.T. Dumitrescu îmi arat ă ultimul num ăr ap ărut, 10-11 1999, în care mi s-a publicat şi mie povestirea David vs. Goliat & company . M ă bucur. În curând voi fi şi eu în posesia acestei reviste. De aici, la „Luceaf ărul”. Îl a ştept pu ţin şi vorbesc cu Marius Tupan. Îmi va publica povestirea pe care i-am trimis-o în septembrie, într-un num ăr viitor al revistei. În sfâr şit, la gar ă. Aici îl a ştept cu ner ăbdare pe Gabriel al meu, care vine şi… sunt atât de bucuros, atât de bucuros! Vorbim, m ă îmb ăt de dragul lui, dup ă care ne desp ărţim. El o ia spre casa lui, eu, cu trenul – spre casa mea. 24-28 ianuarie (luni-vineri). Grev ă general ă în înv ăţă mânt, datorit ă st ării precare în care tr ăim. Am mers zilnic la şcoal ă; evident, degeaba. Sentiment acut al inutilit ăţ ii! Rău a fost şi c ă nu mi-am g ăsit alt ă ss preocupare. N-am avut nici m ăcar ce s www.memoriaoltului.ro 15

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR să citesc. O s ăpt ămân ă totalmente stearp ă. 7 februarie (luni). Ar trebui s ă începem şcoala, dar relu ăm greva pe termen nelimitat. Dumnezeu ştie ce s-o alege. 10 februarie (joi). Zi deosebit ă. La Bucure şti, cu Nora, s ă lu ăm cartea Şapte, care mai de care . A ie şit frumoas ă, parc ă râde. Primele exemplare merg la scriitori: A.T. Dumitrescu, Nelu Vla şin („V.R.”), Lauren ţiu Ulici (U.S.), Dan-Silviu Boerescu („Playboy”), Marius Tupan, Horia Gârbea („Luceaf ărul”), Gabriel Dimisianu, Alex Ştef ănescu („R. l.”), dou ă la Biblioteca Academiei… Ne întâlnim apoi cu copiii, Gabriel şi Mariana, şi mergem la Mc. Donald unde cinstim evenimentul. Suntem cu to ţii bucuro şi. 7-24 februarie. Greva pare a nu se mai sfâr şi. Guvernan ţii ne batjocoresc cum le place. Acestea sunt vremurile! 23 februarie (miercuri). Num ărul 7 al revistei „Luceaf ărul” îmi anun ţă în mod festiv apari ţia c ărţii: pe ultima pagin ă, cu fotografie. Num ărul 8 va relua anun ţul, într-o pagin ă din interior (1 martie). 25 februarie (joi). Relu ăm cursurile. 29 februarie (luni). Sunt invitat la emisiunea TV Novel, „Cafeaua cu lapte”: mi se ia un scurt interviu şi îmi este prezentat ă cartea. 16 martie (joi). „Jurnalul de Olt” public ă sub semn ătura lui Petre Cazangiu un text foarte frumos despre cartea mea. 17 martie (vineri). „Olt Press” public ă sub semn ătura lui Valentin Ciurea alt ă cronic ă la Şapte care mai de care . 22 martie (miercuri). „Luceaf ărul” nr. 11 îmi public ă (un pic tardiv) povestirea Bastardul , dar frumos: pe trei pagini, cu fotografie şi pe prima pagin ă şi cu un scurt extras. În plus, la rubrica sa „Vizor”, Horia Gârbea semnaleaz ă în 6-7 rânduri cartea Şapte care mai de care. E bine, m ă bucur. 4 aprilie (mar ţi). „Jurnalul de Olt” public ă sub semn ătura lui Aurel Gagiu o frumoas ă cronic ă la cartea mea: Expansiunea talentului . 8 aprilie (sâmb ătă). „Jurnalul de Olt” public ă a treia cronic ă despre Şapte care mai de care , semnat ă de Florin Chintescu. 12 aprilie (miercuri). Întâlnire cu elevii Liceului „Tudor Vladimirescu” din Dr ăgăne şti-Olt. Activitatea este organizat ă de inimosul profesor Dumitru-Şerban Dr ăgoi. Iese frumos. Asaltat de întreb ările copiilor. 17 aprilie (luni). Lansarea c ărţii Şapte care mai de care la Liceul IPTAPA, organizat ă de D-na profesoar ă Veronica Constantin. Au participat profesori şi elevi, au vorbit colegele profesoare Maria Ionic ă şi Cecilia Romaniuc. Interviu la Radio Craiova. Expozi ţie de carte. S-a dat pe postul TV Novel. A fost frumos. Despre acest eveniment relateaz ă şi ziarul „Olt Press” de joi, 27 aprilie. 30 aprilie (duminic ă). Sfintele Pa şti. Noaptea, cu Nora la Catedral ă, la Slujba Învierii. Lume mult ă. Lu ăm lumin ă, lu ăm paşte. Ne întoarcem acas ă (ora 4.00) şi mânc ăm, dup ă care ne culc ăm. La prânz a şez ăm masa, cu copiii, s ărb ătorim Pa ştele. E frumos, dar şi cam trist (gândindu-ne la Cristian). Dup ă-amiaza mergem cu to ţii la Biserica Sf. Neculai-Coast ă unde asist ăm la vecernia primei zile de Pa şti. Oficiaz ă P.S. Irineu Sl ătineanul, dimpreun ă cu 12 preo ţi: se cite şte www.memoriaoltului.ro 16

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Evanghelia în 12 limbi. E somptuos. (E pentru prima dat ă, cred, când asist ăm la o asemenea slujb ă.) 4 iunie (duminic ă). Alegerile generale, primul tur. Sunt vicepre şedinte la Sec ţia 1 de votare „Radu Greceanu” din Slatina. Cât ă munc ă şi cât balamuc, dar merit ă – ca experien ţă de via ţă . 18 iunie (duminic ă). Alegerile generale – al doilea tur de scrutin. Mai simplu, mai pu ţin ă b ătaie de cap. 26 iunie – 5 iulie. În comisia de bacalaureat de la Colegiul Na ţional “A. I. Cuza” Corabia. 123 elevi – român ă, scris şi oral. A fost bine. 7 iulie (vineri). Trimis lui Marius Tupan, la “Luceaf ărul”, povestirea Pân ă la ultimul strop. 9 – 24 iulie. Plecat în concediu. R ămas o zi şi o noapte în Bucure şti, la Gabriel. Trecut pe la Cristian. E r ău. Luni, pornit spre mare, la Eforie Sud. Marea – rece ca ghea ţa. Plaja – bun ă. La ghiol – împachet ări cu n ămol. R ămas pân ă pe 23 iulie. În Bucure şti, iar ăş i o zi şi o noapte la Gabriel. (În acest r ăstimp a fost şi el cu Mariana la munte.) Din nou pe la Cristian. La fel. Pe 24 iulie (luni), pe la scriitori. Plec ăm în aceea şi zi spre Slatina. 14 – 25 august. Bacalaureatul, a doua sesiune. În comisie la Liceul “Ion Minulescu”, singura din jude ţ. 125 elevi (113 prezenta ţi) scris şi oral român ă, plus 4 literatur ă universal ă. 1 – 8 septembrie (vineri-vineri). Începe un nou an şcolar: 2000-2001. S ă fie cu noroc şi s ănătate! Joi şi vineri: Consf ătuirile, Instructajul de toamn ă. Ca şi anul trecut, sunt şeful Cercului Pedagogic al profesorilor de român ă de la liceele din Slatina şi împrejurimi. 14 octombrie (sâmb ătă). Întâlnirea absolven ţilor Liceului “Radu Greceanu”, promo ţia 1975. Conduc protocolul. Revederea, la liceu, diminea ţa. Masa festiv ă, seara, la restaurantul “Paradis”. E un vis. 18 octombrie (miercuri). “Oltenii şi… restul lumii”, Festivalul epigrami ştilor. Particip ă Ştefan Cazimir şi Ştefan Popa Popa’s. Sunt solicitat şi eu s ă le vorbesc la Casa de Cultur ă a Sindicatelor. Invita ţi, din toat ă ţara, plus Slatina. E frumos. 8 noiembrie (miercuri). Sfin ţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Onomastica b ăie ţilor no ştri. Nora, de diminea ţă , la biseric ă; dup ă ore merg şi eu; ne întoarcem acas ă împreun ă. Serb ăm ziua copiilor: pe şte cu vin. Revista “Luceaf ărul” nr. 39 îmi public ă (f ără început, fiind prea lung ă) povestirea Pân ă la ultimul strop , pe trei pagini. 13 noiembrie (luni) . Şedin ţa Cercului Pedagogic nr. 1, licee Slatina, la Liceul “Nicolae Titulescu”. Vin în jur de 70 de profesori. Iese bine. Se las ă cu o mic ă petrecere. 16 noiembrie (joi). Întâlnire la liceul nostru cu ambasadorul României la Paris, Dumitru Ceau şu, cu so ţia acestuia – Mihaela Mihai, cu scriitorul George Astalo ş… şi alt ă suit ă. George Astalo ş vorbe şte despre Eugen Ionescu şi cite şte din baladele sale argotice, care fac deliciul elevilor. Primesc din partea poetului, cu dedica ţie, cartea lui Pe muche de şuriu . Îi ofer şi eu Şapte care mai de care . Iese foarte frumos. 26 noiembrie (duminic ă). Alegerile preziden ţiale şi parlamentare. Sunt vicepre şedinte la Sec ţia de votare nr. 1 Slatina, de la liceul meu. Merge bine. La parlamentare ies PDSR-iştii pe linie, în toat ă ţara. La preziden ţiale r ămân pentru turul doi: Ion Iliescu şi C.V. Tudor! 10 decembrie (duminic ă). Al doilea tur de scrutin pentru preziden ţiale. Iese Ion Iliescu. www.memoriaoltului.ro 17

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

24 decembrie (duminic ă). La slujba de la Catedral ă. Ne împ ărt ăş im de Cr ăciun: Nora şi cu mine. Seara împodobim cu to ţii bradul, foarte frumos. 25 decembrie (luni). Cr ăciunul. Cu Nora la slujba de la Catedral ă. Lume mult ă, mult ă. Slujb ă frumoas ă. Acas ă, s ărb ătorim cu copiii. Mas ă bogat ă, cu de toate. Ne sim ţim bine c ă suntem împreun ă. Vizion ăm programele TV. Telefoane la rude şi de la rude, la prieteni şi de la prieteni.

2001 1 ianuarie (luni). Primul Revelion al mileniului III. Acas ă, eu cu Nora şi copiii: Gabriel cu Mariana. Diminea ţa, la slujba de Sf. Vasile, la Catedral ă, cu Nora. Rug ăciuni multe, mari. Lume. Frumos. În acest an, secol şi mileniu, s ă-şi pogoare Dumnezeu tot harul şi toat ă bun ătatea asupra noastr ă. S ă ne dea s ănătate şi s ă ne ajute s ă ne împlinim gândurile, s ă fim ferici ţi. LA MUL ŢI ANI ! 22 ianuarie (luni). Ziua de na ştere a Norei. Banchet în cas ă, ca întotdeauna, cu asemenea ocazie. Am trimis la „Luceaf ărul” povestirea Pa ştele , iar la „Via ţa Româneasc ă”, lui C.T. Dragomir: Când a zburat Bolovanu. Sper în publicarea lor. 14 februarie (miercuri). „Luceaf ărul” nr. 6 (498) îmi public ă povestirea Pa ştele . Repede! 19 martie (luni). Trimit lui Marius Tupan, la „Luceaf ărul”, povestirea Dragoste la în ălţime . 30-31 martie (vineri, sâmb ătă). Cu Nora la Bucure şti, cu trenul. La ora 17.30 ajungem la Cristian. G ăsim u şa încuiat ă. El e în cas ă cu feti ţa şi nu ne pot deschide. Îi a ştept ăm so ţia pe palier pân ă la 19.30 şi nu vine. L ăsăm coletele la o vecin ă şi plec ăm la Gabriel, unde r ămânem peste noapte. s A doua zi, din nou la Cristian. G ăsim acum u şa descuiat ă. El se afl ă imobilizat în pat, în mizerie. E doar cu feti ţa. Îi facem baie, eu îl b ărbieresc, îi dăm s ă m ănânce. E scheletic. Îi promitem c ă ne reîntoarcem s ă-l lu ăm la noi, la Slatina, miercuri 11 aprilie. 3 aprilie (mar ţi). La Bucure şti. Şedin ţa de alegeri, secţia de proz ă, a ASB. M ă întâlnesc cu scriitori, cu prieteni, mai vorbim şi noi. E pitoresc. M-am dus şi m-am întors cu o curs ă special ă. 6-9 aprilie (vineri-luni). Concursul de Limba şi literatura român ă „M. Eminescu” – faza na ţional ă, Pite şti. Fac parte din comisia de corectare. 6 aprilie – deschiderea. 7 aprilie, diminea ţa, se sus ţine lucrarea scris ă. În acest r ăstimp eu m ă reped pe la Aurelian şi-i povestesc şi lui co şmarul şi drama mea. Dup ă-amiaza (ora 16.00) şi pân ă diminea ţa (ora 4.30) corect ăm lucr ările. 8 aprilie – excursie. Eu m ă opresc la Curtea de Arge ş, la m ănăstire, şi asist la slujba de Florii. Mult ă lume.

www.memoriaoltului.ro 18

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

9 aprilie – festivitatea de premiere. Între primii zece elevi, ale c ăror lucr ări vor fi recorectate la Sibiu, se calific ă şi o elev ă a mea, de la clasa a X-a. Trec din nou pe la Aurelian, dup ă care pornesc spre cas ă. A fost instructiv şi interesant. 11 aprilie (miercuri). Cu Nora la Bucure şti, cu ma şina, s ă-l lu ăm pe Cristian. Îi g ăsim pe to ţi acas ă. Îl îmbr ăcăm şi îl ducem pe b ăiat în cârc ă la ma şin ă. Pornim degrab ă spre cas ă. Oprim la el, la serviciu, s ă explic ăm situa ţia, mai facem dou ă opriri pe drum, dar ajungem cu bine. Îl instal ăm pe Cristian în camera lui de copil. Dumnezeu s ă ne ajute, s ă ne dea puteri să-l îngrijim şi, cu credin ţă , s ă-l înzdr ăvenim. 15 aprilie (duminic ă). Sfintele Pa şti! Am fost, noaptea, la slujba învierii. Diminea ţa, dup ă ce ne scul ăm, lu ăm cu to ţii pa şte şi a şez ăm masa. Suntem cu Cristian. Îi d ăm s ă mănânce în gur ă, dar e cu noi. Se întâmpl ă totul a şa cum e în planul lui Dumnezeu. Hristos a înviat! 18 aprilie (miercuri). Simpozion dedicat lui Ion Minulescu, la Biblioteca Jude ţean ă. Sus ţin şi eu o comunicare. Mai au loc şi alte manifest ări: concurs de poezie şi recit ări, lans ări de carte, vernisaje de expozi ţii.Urmeaz ă o mas ă protocolar ă. 20 aprilie (vineri). La Bucure şti. Conferin ţa Na ţional ă a Scriitorilor, în aula Facult ăţ ii de Drept. Peste 600 de scriitori prezen ţi. M ă întâlnesc cu prietenii din Bucure şti, Constan ţa, Foc şani, Craiova etc. Mult ă fervoare, dar şi orgolii, dispute, oportunisme… Vot ăm pe pre şedintele Uniunii. Dup ă vot, plec. Ajung cu probleme acas ă, unde aflu de la televizor şi rezultatul votului: pre şedinte – Eugen Uricaru. Se pare îns ă c ă numai pentru o noapte! 1 mai (mar ţi). Criz ă Cristian. Balonat vezica urinar ă. Chemat salvarea, spital, interven ţia d-rei urolog. Îi introducem sond ă. De acum va urina artificial. Zi de co şmar! 9 mai (miercuri). Ziua de na ştere a lui Cristian. Împline şte 33 de ani. Îi preg ătim aceast ă zi a şa cum o f ăceam cu mul ţi ani în urm ă şi ne str ăduim s ă se simt ă cât se mai poate de bine. Prime şte de la to ţi ai no ştri, prin telefon, felicit ări şi ur ări de îns ănăto şire. La mul ţi ani, Cristian, şi s ă-ţi dea Dumnezeu s ănătate! 11 mai (vineri). Îmi apare în „Oltul” un interviu cu titlul: Consider literatura lucrarea cea mai aleas ă şi mai durabil ă de pe p ământ. Şi fotografie. Pag. 4; trei coloane. 16 mai (miercuri). „Luceaf ărul” nr. 19 îmi public ă povestirea Dragoste la în ălţime , cu fotografie şi text pe prima pagin ă. 18 mai (vineri). La Bucure şti. Conferin ţa Na ţional ă a US, turul II de alegere a pre şedintelui. M ă întâlnesc iar ăş i cu prietenii scriitori. Marius Tupan aduce revista „Luceaf ărul” pe care o împarte tuturor; îmi d ă, bineîn ţeles, şi mie un exemplar. Tr ăiesc o mare bucurie v ăzându-mi povestirea (cu fotografie pe prima pagin ă) şi v ăzându-mă în mâna atâtora. Primesc garan ţii c ă îmi vor apare şi ni şte cronici la cartea Şapte care mai de care . Duc tratative cu Nelu Oancea (directorul Editurii Eminescu) pentru reeditarea volumului Iubiri alese. Pre şedintele ales: Eugen Uricaru. 19 mai (sâmb ătă). La Râmnicu-Vâlcea. Invitat la s ărb ătorirea a 110 ani de la înfiin ţarea liceului meu „Alexandru Lahovari”. Lume mult ă, reîntâlnire cu fo şti colegi şi prieteni vechi, festivit ăţ i, spectacol, mas ă protocolar ă la fostul restaurant al partidului de pe Capela.. Nu sunt deosebit de încântat. Plec repede spre casă. Am fost cu ma şina. 20 mai (duminic ă). De diminea ţă , cu Nora la slujba de la Catedral ă. Dar apoi, noaptea, iar ăş i mari necazuri cu Cristian. Cu el la spital, dus în spinare. Ne culc ăm la 2.00 noaptea, istovi ţi. www.memoriaoltului.ro 19

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

21 mai (luni). Zi r ăvăş itoare. Pe la ora 17.00 are Cristian o criz ă puternică: probabil o infec ţie urinar ă. Temperatur ă de 40 grade. Î şi pierde cuno ştin ţa. E aproape de colaps. Aducem doctori ţa care, printr-o doz ă masiv ă de antibiotice, îl readuce la via ţă . Puteam s ă-l pierdem. Suntem slei ţi. Trecem din şoc în şoc cu Cristian. 14 iunie (joi). Ne pomenim cu so ţia lui Cristian, c ă a venit s ă-l ia la Bucure şti. Între timp, Cristian s-a mai ref ăcut, s-a îngr ăş at, se simte bine la noi. Nu vrea s ă plece, bineîn ţeles, şi nici noi nu vrem s ă-l d ăm. So ţia lui insist ă. Nu-i în ţelegem, pur şi simplu, planul! Pân ă la urm ă, Cristian cedeaz ă, ced ăm şi noi. Ni se rupe inima când îl urc ăm în ma şin ă. Avem sentimentul c ă nu-l vom mai vedea. Dar nu ne putem opune destinului. 15 iunie (vineri). Se încheie înc ă un an şcolar. Ultimele dou ă s ăpt ămâni au fost mai mult relache. Eu am mai dus la cap ăt o promo ţie. Cu pu ţin ă şans ă a ş fi putut ie şi chiar la pensie. Mi-au lipsit câteva luni. Dup ă o lun ă de tergivers ări, b ăiatul îmi încheie lucrul la volumul Iubiri alese: cules, tehnoredactat, listat, dischet ă, CD, copert ă… A ie şit bine. Îl voi duce curând la Bucure şti. 16 iunie (sâmb ătă). Ziua mea de na ştere. Împlinesc 57 de ani. Nora preg ăte şte totul. O zi simpl ă, dar frumoas ă. Primul care m ă felicit ă la telefon, de diminea ţă … cine a fost?... chiar Cristian. Bravo! Apoi, ceilal ţi. M ă rog lui Dumnezeu de s ănătate şi s ă-mi îndeplineasc ă toate gândurile bune. 18, 19, 20 iunie (luni, mar ţi, miercuri). Examene de capacitate – român ă. În comisia de corectare, la Bal ş. E bine. 21 iunie (joi). La Bucure şti. Duc volumul Iubiri alese la Editura Eminescu, pentru edi ţia a doua. Merge totul foarte bine, termin repede. 24, 25, 26 iunie (duminic ă, luni, mar ţi). Examene de bacalaureat – 2001. Sunt în comisie la Liceul Metalurgic. Duminic ă – biletele; luni şi mar ţi – oralul la român ă. 2, 3 iulie (luni, mar ţi). Proba scris ă la român ă – bacalaureat, sesiunea a doua. S-a corectat repede; nu se merita s ă lungim penibilul. Examenul din acest an a fost, în ce m ă prive şte, întru totul deplorabil. 11-22 iulie. Plec ăm la mare, la ora 3.40 diminea ţa; t ăiem Bucure ştiul diametral; ajungem la 10.40 în Eforie Sud. Tragem la gazda noastr ă şi ne caz ăm. Ar mai fi timp de plaj ă, de prima plaj ă, dar ezit ăm şi o rat ăm. Dup ă-amiaza se va înnora şi va ploua; ne sup ărăm. Apoi avem zile frumoase non-stop. Temperaturi ridicate: 34-36 grade în aer, 26 grade apa m ării. Eu – diminea ţa la mare; dup ă-amiaza – la ghiol, la n ămol. Nora, şi diminea ţa şi dup ă-amiaza, numai b ăi reci, cu n ămol. Suntem foarte mul ţumi ţi de timp, de toate. 23 iulie (luni). În Bucure şti. Mergem de diminea ţă la Cristian. Îl g ăsim şi pe el bini şor. E mai îngrijit ca alt ădat ă, starea s ănătăţ ii – sta ţionar ă; la el în apartament (în mod surprinz ător) nu e cald. O g ăsim şi pe so ţia lui acasă. Eu plec la Editura Eminescu. Acolo stau de vorb ă cu Dumitru Matal ă (mai mult) precum şi cu Nelu Oancea. Cartea se lucreaz ă în tipografie. Mi se arat ă şi coperta, tras ă pe calc. O vor duce zilele astea. Cu to ţii sper ăm s ă fie gata cartea în august. M ă întorc la Gabriel. Mai r ămânem pân ă se întoarce el de la serviciu, la ora 18.00. Apoi plec ăm spre Slatina. Ajungem cu bine acas ă la noi, dup ă 13 zile de absen ţă . 26 iulie (joi). Am început lucrul la un nou roman: Bucura ţi-vă şi v ă veseli ţi. Doamne, dă-mi har şi inspira ţie s ă-l scriu! 7 septembrie (vineri). Pleac ă Nora la Severin (mâine e ziua onomastic ă a mamaiei) şi mă las ă pentru câteva zile singur. Scriu, scriu mereu. www.memoriaoltului.ro 20

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

12 septembrie (miercuri). Consf ătuirile cadrelor didactice; conduc Cercul pedagogic al profesorilor din liceele sl ătinene. 29, 30 septembrie (sâmb ătă, duminic ă). La Bucure şti cu Nora, la copii. Prima dat ă mergem la Cristian. Îl g ăsim cum ne a şteptam! Apoi la Gabriel. Seara vine şi el de la serviciu şi a şeaz ă Mariana masa. Îi s ărb ătorim pe amândoi: este ziua de na ştere a lui Gabriel (pe 1 octombrie) şi a Marianei, în curând (pe 20 octombrie). 5 noiembrie (luni). Cercurile pedagogice. Activitate cu Cercul meu la Liceul Agricol. Iese bine. 8 noiembrie (joi). Sfin ţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ocrotitorii copiilor no ştri. Nora merge la Biserica de sub Gr ădi şte şi duce ofrande. Ajung şi eu mai târziu şi s ărut icoana copiilor no ştri. Apoi plec într-ale mele. 8, 9, 10 noiembrie. „Oltenii şi… restul lumii”. Asist la deschidere, joi. Vineri are loc o întâlnire a epigrami ştilor cu elevii de la liceul meu, „Radu Greceanu”, de care m ă ocup s ă ias ă bine. Reu şesc. 15 noiembrie (joi). Balul Bobocilor. Cum am şi eu clas ă de „boboci”, trebuie s ă particip la manifestarea care are loc la Casa de Cultur ă a Tineretului. Se termin ă la 12.30 noaptea. 6, 7, 8 decembrie (joi, vineri, sâmb ătă). La Bucure şti cu Nora. Mergem la Cristian la spital, la Elias. E grav, grav bolnav. O pneumonie galopant ă şi infec ţie urinar ă, pe fondul bolii lui de scleroz ă multipl ă. Suntem r ăvăş iţi cu totul. Dormim la Gabriel. La ei e bine. Sâmb ătă seara revenim la Slatina. 20-22 decembrie. Din nou la Bucure şti, de data asta cu ma şina. Întâi mergem la Editura Eminescu. A ie şit cartea, edi ţia a II-a a Iubirilor alese. E foarte frumoas ă. Lu ăm 500 de exemplare, restul r ămânând s ă ne fie expediate prin po ştă. De la editur ă, direct la Spitalul Elias, la Cristian. Îl g ăsim în aceea şi stare, grav ă, de şi doctorii spun c ă e ameliorat. Totu şi, e lucid, vorbim mult cu el. Nu mai m ănânc ă şi refuz ă să mai bea lichide. Eu plec mai devreme de la el; r ămâne Nora. Ne întâlnim seara, la Gabriel, unde dormim. 21 decembrie (vineri): Mergem de diminea ţă la Cristian, la spital. Pare mai bine. Sose şte şi nevasta lui. Fiindc ă vin s ărb ătorile, doctorii sunt de acord s ă-l externeze pentru aceast ă perioad ă. Îl îmbr ăcăm, pun frizerul s ă-l tund ă şi îl urc ăm în salvare. Ne lu ăm la revedere. R ămânem cu ochii în lacrimi. Ne ducem din nou la Gabriel, unde dormim şi în aceast ă noapte. 22 decembrie (sâmb ătă): Îl lu ăm pe Gabriel şi pornim spre cas ă. 25 Decembrie (mar ţi). Cr ăciunul. De diminea ţă , eu cu Nora mergem la slujba religioas ă de la Catedral ă. Lume mult ă. Ne împ ărt ăş im. Acas ă, punem masa, dup ă datin ă. Avem preg ătite, ca totdeauna, toate bun ătăţ ile. Suntem cu Gabriel şi Mariana. Mul ţumim lui Dumnezeu c ă ne-a ferit la aceast ă mare s ărb ătoare de întristare. 28 decembrie (vineri). Seara, pe postul local de televiziune, este anun ţat ă apari ţia c ărţii Iubiri alese , dimpreun ă cu un scurt interviu al autorului. 30 decembrie (duminic ă). Merg cu Nora la Catedral ă, la ultima slujb ă religioas ă a anului. 2002 1 ianuarie (mar ţi) Anul Nou 2002. Petrecut Revelionul eu cu Nora, noi înde noi. Masa a fost la fel de bogat ă, ca ori şicând. A avut Nora grij ă de asta. Afar ă a nins feeric. A trebuit neap ărat s ă www.memoriaoltului.ro 21

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR ie şim, s ă facem o scurt ă plimbare, s ă ne bucur ăm de aceast ă splendoare. A fost lucrul cel mai minunat din noaptea de Anul Nou. De-ar fi întregul an, în toate cele, la fel de minunat. Aşa s ă ne ajute Dumnezeu! Sfântul Vasile cel Mare. Diminea ţa, participat cu Nora la slujba religioas ă de la Catedral ă. Lume mult ă. Preo ţii se roag ă: rugi mari, puternice. Ur ări de Anul Nou pentru to ţi. 2, 3, 4 ianuarie. Ninge abundent. Ce e mult stric ă. Toat ă ţara e înz ăpezit ă. Circula ţia e paralizat ă. Noi st ăm în cas ă. Am c ăpătat şi o mic ă r ăceal ă. Ne trat ăm. Afar ă, temperaturi de -10, -20 grade. Suntem panica ţi. Ne vin şi de la Cristian ve şti proaste. A mai fost dus, pentru o zi, la spital. 13 ianuarie (duminic ă). Este internat Cristian în spital, grav de tot, la terapie intensiv ă, în stare de incon ştien ţă . 20 ianuarie (duminic ă). Moare Cristian. 22 ianuarie (mar ţi). Înmormântarea lui Cristian. 24 – 31 ianuarie. Zile de convalescen ţă sufleteasc ă. Moartea lui Cristian ne-a purificat. - Primim vizita inopinat ă a so ţiei şi feti ţei lui (sâmb ătă, 26 ian.); - Mergem la slujba religioas ă de la Catedral ă (duminic ă, 27 ian.); - Reiau şcoala, dup ă o absen ţă de o s ăpt ămân ă (luni, 28 ian.); - Mariana, so ţia lui Gabriel, a sus ţinut (luni, 28 ian.) examenul prin care devine cadru universitar; - Tot luni îmi parvine şi mie revista „Luceaf ărul” (nr. 2/23 ian.) în care mi se public ă povestirea predat ă în decembrie: Când a zburat Bolovanu . 7 martie (joi). Dup ă o lung ă şi tragic ă întrerupere, m ă reîntorc la scris. 5 mai (duminic ă). Pa ştele. Suntem la Bucure şti: s ărb ătorim cu Gabriel şi Mariana. 6 mai (luni). Mergem la cimitir, la mormântul lui Cristian. Vorbim cu un lucr ător de acolo s ă construiasc ă o bordur ă pentru mormânt şi s ă fac ă crucea. Promite c ă pân ă la sfâr şitul lunii vor fi gata. 8 mai (miercuri) . La Vitomire şti. Întâlnire între profesorii-scriitori din jude ţele Olt şi Vâlcea. Particip şi eu. Citesc povestirea Pa ştele. 18, 19 mai (sâmb ătă, duminic ă). La Pite şti. Înso ţesc dou ă fete (creatoare) la un colocviu na ţional de literatur ă „Alexandru Odobescu”, organizat de liceul care îi poart ă numele. Ob ţinem premiile speciale şi la poezie şi la proz ă. 24 mai (vineri) . Vine la Slatina Nicolae Breban: î şi lanseaz ă romanul Voin ţa de putere. Îi fac o prezentare elogioas ă, bineîn ţeles, la Biblioteca Jude ţean ă. M ă secondeaz ă Paul Aretzu, sosit de la Caracal. 14 iunie (vineri). Ultima zi de şcoal ă. S-ar putea s ă fie ultima nu doar a acestui an şcolar, ci a întregii mele activit ăţ i didactice. 17-19 iunie (luni-miercuri). În comisia de corectare a lucr ărilor scrise ale elevilor de la examenul de capacitate. Slatina – Liceul de Construc ţii. 21-22 iunie (vineri, sâmb ătă). La Bucure şti, singur. În prima zi v ăd apartamentul pe care îl vom cump ăra şi fac precontractul. A doua zi, la mormântul lui Cristian. S-a construit bordura şi s-a f ăcut crucea. Pl ătesc omului lucrarea. 23 iunie (duminic ă). Rusaliile. Pogorârea Sfântului Duh. Cu Nora la Câmpu-Mare. Suntem invita ţii protopopului de Olt. Manifestare religioas ă şi cultural ă foarte frumoas ă, la care sunt rugat şi eu s ă vorbesc. Se încheie cu masa de www.memoriaoltului.ro 22

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR ob şte. Primesc cadouri: din partea protopopului un ulcior, iar din partea femeilor satului, ulcele. Le vom p ăstra ca amintire, punându-le la loc de cinste. 24, 25 iunie (luni, mar ţi). Examen de bacalaureat, proba oral ă. În comisia de examinare de la Liceul „Ioni ţa Asan” din Caracal. 26 iunie (miercuri) . Am f ăcut cerere de pensionare şi am înmânat-o personal inspectorului-general al Inspectoratului Şcolar. 1, 2, 3 iulie (luni, mar ţi, miercuri). Examenul de bacalaureat, proba scris ă. Trag ca un salahor. 4, 5, 6 iulie (joi, vineri, sâmb ătă). Cu Nora la Bucure şti. Vineri facem actele: cump ărăm apartamentul din Rahova, Str. Cap. Preda nr. 1, Bl. 19, Sc. 2, Ap. 22. Sector 5. Devenim bucure şteni. 12, 13 iulie (sâmb ătă, duminic ă). Cu Nora la Bucure şti. Sâmb ătă – la mormântul lui Cristian. Sfin ţim crucea. Parastasul de şase luni. 17 iulie (miercuri). Ne vindem apartamentul din Slatina, în care am tr ăit 28 de ani. 22 iulie (luni). Am depus dosarul de pensionare. 5-6 august (luni, mar ţi). Schimbarea la Fa ţă . Ne mut ăm în Bucure şti.

Nicolae Paul Mihail-Nicomah

Diminea ţa, gospodinele î şi luau paporni ţele sau co şule ţele, şi o porneau la pia ţă , dup ă târguieli, în c ăutare de trufandale, uneori înso ţite de câte o servitoare neroad ă, numai bun ă s ă care proviantul cump ărat. Dup ă ce se plimbase prin mai multe locuri, Pia ţa se fixase, pe la începutul secolului, unde se afl ă şi ast ăzi, pe Pârâu, devenind pe drept cuvânt Buricul târgului. B ătrânii no ştri edili, mai mult din instinct, organizaser ă urbea ca o succesiune de cercuri: Parcul, scuarul în fa ţa Teatrului, Târgul de S ăpt ămân ă, Cadrilaterul, spa ţiile din fa ţa catedralei sau de la şcoala Filipescu şi, în sfâr şit, Pia ţa ora şului. Fiecare cerc cu func ţionalitatea lui bine precizat ă, sim ţit ă ca necesar ă de to ţi locuitorii. În fa ţa tarabelor, în zona fostelor case ale lui Amza Jianu - unde legenda spune c ă b ătea un orologiu cu ro ţi de lemn - se în ălţa hala de carne, ast ăzi d ărâmat ă, pe sub podelele c ăreia treceau apele misterioase ale pârâului Caracal. În cele 10 sau 12 boxe ale ei, m ăcelarii de înalt ă calificare te tr ăgeau de mânec ă, oferindu-ţi mu şchiule ţi, vr ăbioar ă, antricoate, mânzat sau m ăruntaie: fic ăţ ei, momi ţe, fudulii, la pre ţuri derizorii, de şi era clar c ă nimeni nu tr ăie şte din pagub ă. În ultimii ani toate aceste bun ătăţ i, provenite de la Dobrosloveni, au fost transferate abuziv la Slatina, ora ş privilegiat. S ă sper ăm c ă odat ă cu reînfiin ţarea jude ţului Romana ţi, desfacerea acestor produse va reveni la matc ă. Raionul de legume şi păsări era de o opulen ţă remarcabil ă. Zilnic veneau aici cu marf ă, ţă ranii din Stoene şti, Fărca şele, Devesel, Comanca, Redea, Dr ăghiceni, Liiceni, mai bine zis cam din tot jude ţul . În fa ţă g ăseai p ăsăret de tot felul (hr ănit cu boabe, nu cu cenu şă ), brânz ă de oaie , între care renumita brânz ă de Giuv ărăş ti, unt de cas ă învelit în frunze şi nesfâr şite cohorte de ou ă, s ă m ă scuza ţi, cât pumnul. Pl ăcerea mare era s ă te tocme şti, nu s ă cumperi. Printre precupe ţii mai activi se remarcau Dascaloff şi a şa numitul conte de Saris . Varza, lubeni ţele, cartofii şi ro şiile le cump ărai cu c ăru ţa, şi ţi le trimeteau şi acas ă, în b ătătur ă. În partea opus ă era hala de pe şte. Nu era nevoie de firm ă c ăci mirosea de la o po ştă. Pe ştele, www.memoriaoltului.ro 23

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR ca şi brânza ori m ăslinele, era mâncarea s ăracului şi se g ăsea pe toate drumurile. Fericite vremuri! Printre legumicultori deveniser ă celebri bulgarii de pe valea Oltului, cu cepele şi usturoaiele lor str ămo şeşti, dar şi cu dovlecei, conopid ă, bame, patlagele, vinete. Planta tradi ţional ă şi simbolica a acestor meleaguri: prazul, se afla la loc de cinste; nimic mai suav decât o mâncare rece de praz cu m ăsline. Printre cei mai inspira ţi gurme ţi pe care i-am cunoscut , se num ărau nea Ioni ţă Tabacu de la Administraţia Financiar ă şi nea Costic ă Florescu. Dar mai erau şi al ţii; Caracalul n-a dus niciodat ă lips ă de mânc ăi rafina ţi şi de femei cu picioare frumoase. Dup ă cum era şi de a şteptat, acest buric al târgului era împresurat de pr ăvălii şi, mai ales, de cârciumi. În col ţ cu strada ce ducea drept în Cadrilater, se afla bodega lui Culi ţă Gligor, vizavi Ghi şe cu lumân ări şi hamuri şi peste drum peste drum, spre biseric ă, farmacia lui Aiteanu şi magazinele Ro şca şi Bulbe ş. Lâng ă pesc ării era cârciuma coanei Păş ti ţa, apoi case, şi, pe aceea şi parte, în dreptul hotelului şi restaurantului Ciurescu, azi Caracal, unde într-o vreme, prin 1942, g ăseai şi dame la etajul întâi, func ţiona o alt ă bomb ă, poreclit ă La Tunelul timpului şi brut ăria Velcu. Pe partea Uzinei şi a B ăii comunale erau, ca şi ast ăzi, tot felul de dughene. Pe partea uzinei şi a b ăii comunale erau, ca şi ast ăzi, tot felul de dughene, apoi, pe strada ce ducea la Sfântul Nicolae, unde e azi o împinge tava , se afla hanul lui Ispas, al c ărui patron se cam fran ţuzise, c ăci pusese s ă se scrie pe o firm ă: La Ispasé-servé beré Grivi ţé-indiferenté de clienté . Pe strada Mieilor g ăseai cârciuma lui Pricic ă, unde beau ad ălma şul avoca ţii cu împricina ţii iar mai jos, în col ţ la Musceleni, un cuptor de pâine unde puteai cump ăra şi covrigi cu susan ori dovleac copt. În fine, tot asupra Pie ţii se deschideau şi restaurantul lui Br ăileanu, cu gr ădin ă, şi cârciuma lui Dio şteanu, peste drum, azi demolat ă. La târguieli, cocoanele se ar ătau preten ţioase şi sss făceau mofturi. Salata de l ăptuci ori c ăpşunile trebuiau s ă ţi se topeasc ă în gur ă de fragede, bamele ori fasolea ţucar ă s ă nu fi fost a ţoase, iar ro şiile, Doamne fere şte! bor şite. Într-o diminea ţă , Nea Costic ă Florescu m-a ţinut dou ă ore, pe burni ţă , în mijlocul str ăzii, în dreptul lui Culi ţă Gligor, ca s ă-mi explice ce înseamn ă sufleul de conopid ă şi de ce trebuie s ă presari în chapelure respectiv şi pu ţin parmezan. Entuziasmat, i-am dedicat atunci o od ă, intitulat ă Reverii pantagruelice , care se mai spune şi ast ăzi pe la mese împ ărăte şti. Dar nea Costic ă nu mai este cu noi s-o asculte şi s ă se bucure…

Potroseni. Localnicii numesc astfel cartierul sau mahalaua care s-a dezvoltat pe dealul cu www.memoriaoltului.ro 24

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR acela şi nume, în jurul re şedin ţei lui Mihai Viteazul, din care ast ăzi a mai r ămas decât biserica domneasc ă, numit ă şi Intrarea în biseric ă, un fragment din zidul de incint ă de deasupra propriet ăţ ii Calamata, şi câteva din vestigiile de temelie aflate în curtea şcolii primare Nr. 1, numit ă şi Şcoala din Deal. În unele documente toponimul apare şi sub forma de potro şeni . Dup ă unii filologi amatori, cuvântul s-ar explica din gr. Protos-prim şi ieni-în grece şte mahala, deci ar fi vorba de mahalaua principal ă a târgului, solu ţie posibil ă, dac ă ţinem seama c ă aici se afla curtea domneasc ă. Acest scaun domnesc este îns ă anterior lui Mihai Viteazul, c ăci în ianuarie 1589, Mihnea Vod ă emite un document scris în scaunul Carac ăl , iar în 9 sept. acela şi an, un altul scrisu în mijlocul Carac ălului . Nu ne vom referi aici la istoria întregului ora ş, mul ţumindu-ne, deocamdat ă, s ă extragem numai datele care intereseaz ă exclusiv mahalaua Potroseni. Un document din 26 oct. 1609 informeaz ă c ă în aceast ă zon ă erau vii domne şti. În 1657, Paul de Alep noteaz ă c ă în Caracal exista un palat mare cl ădit de Matei Basarab, cuprinzând o vie întins ă şi o biseric ă de piatr ă, la care duce o c ărare deschis ă care porne şte de la case . Episcopul catolic Petre Bogdan Baksik noteaz ă în 1640 c ă ora şul e a şezat într-o mic ă vâlcea şi este înconjurat tot de câmpii şi p ădure. Într-un document din 1627, g ăsim printre martorii unui proces mul ţi greci: Caranica, Iacomi, Iuvan, Dumitru Grecu, etc. Nou ă ni se par mai mult aromâne şti, în orice caz, amestecate, c ăci Dumitru Grecu ar fi venit din comuna Greci, dup ă cum cei din Ungureni sunt români veni ţi din Ardeal. Dar, numele acestea pot fi re ţinute într-o discu ţie despre în ţelesul cuvântului Potroseni. S ă ne întreb ăm mai întâi de ce a fost ales Potrosenii ca loc pentru re şedin ţa domneasc ă? S-ar putea spune c ă este vorba de o mo şie mo ştenit ă sau primit ă ca zestre, unde proprietarul şi-a f ăcut un conac, ca s ă aib ă unde sta, când vine s ă fac ă socotelile; iar dac ă a devenit domn, conacul a luat înf ăţ işarea ce se potrivea cu rangul proprietarului, a şa cum s-a întâmplat la multe alte mo şii. Dar trebuie s ă ne gândim şi la faptul c ă domnitorul nu era o persoan ă oarecare. El avea destui du şmani şi oricum trebuia p ăzit. Aici, la Caracal, era o antic ă r ăscruce de drumuri, toate ducând la Romula Malva fost ă capital ă de provincie dac ă şi roman ă. Întodeauna conduc ătorii de ţar ă şi o şti şi-au ales locul de s ăla ş acolo unde se puteau ap ăra mai bine; este o datorie tactic ă elementar ă. Alegerea Potrosenilor ca re şedin ţă domneasc ă putea fi determinat ă şi de faptul c ă târgul vechi, aflat pe locul Teatrului Na ţional, se ţinea miercurea, deci în ziua închinat ă lui Mercur, zeul comer ţului. Dar s ă nu r ătăcim prea mult în desi şul acestor date arhaice. În Romana ţi, domnitorii de mai târziu, urma şi ai Basarabilor şi ai Craiove ştilor, au avut mo şii întinse: lui Mihai Viteazul numai doamna Stanca i-a adus zestre 26 de mo şii, majoritatea în acest jude ţ. Caracalul era locul cel mai potrivit pentru a le administra, c ăci era la mijloc. Dar, Domnitorul era şi c ăpitan de o şti şi garnizoana lui nu putea fi decât o pozi ţie strategic ă. Pentru a ne da seama de asta, s ă reconstituim în minte vechea topografie a ora şului, corectat ă ast ăzi de ni şte neispr ăvi ţi, care nici m ăcar nu au întrebat localnicii. Curtea Domneasc ă se afla pe o în ălţime u şor de ap ărat, c ăci spre Vest şi spre Sud era un lung lan ţ de b ălţi şi mla ştini, între care mai apropiate: ele şteul Obogeanu, balta şi mla ştina Parcului de azi, care ocupa şi aleea Bibian şi terenul fostului liceu de fete şi se continua cu pârâul Gologan, nu prea adânc, dar mocirlos şi constituind, cât de cât, un obstacol natural de teren. Faptul c ă pe dealul Cerg ăne ştilor, pe strada Libert ăţ ii s-au aflat multe propriet ăţ i boiere şti- Jieni, Zaman, Br ătăş anu- şi a ţii, ne permite s ă deducem c ă acolo au fost împropriet ări ţi oameni de arme, care prin edificii corespunz ătoare împlineau www.memoriaoltului.ro 25

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR sistemul de ap ărare al re şedin ţei domne şti: spre r ăsărit şi nord era Oltul, aflat la circa 12 km şi un codru des ce permitea destr ămarea unor eventuale atacuri. Trebuie spus totu şi că ap ărarea scaunului din Potroseni s-a dovedit relativ ă, c ăci pe la 1800 cârjalii au ars Caracalul pân ă-n p ământ, iar în 1802 au n ăvălit pazvangii, omorând mul ţi caracaleni sau t ăindu-le nasul şi urechile, asta pentru a le spune unde au ascuns banii. Prin aceast ă topografie, ast ăzi în mod nefericit retu şat ă, se poate explica şi denumirea cartierului Târgul din L ăuntru, din jurul Cadrilaterului, care se afla în afara Cur ţii Domne şti, dar în interiorul sistemului de ap ărare al acesteia. Protosenii (proto-ienii dup ă etimologi ştii improviza ţi) erau deci prima mahala a ora şului din punctul de vedere al domnitorului. Ar p ărea normal ca denumirea ei s ă fie de sorginte greac ă, mai ales ţinând cont c ă Mihai Viteazul , exponent al unei mi şcări balcanice de eliberare, avea mul ţi demnitari şi creditori greci. Îns ă grecii au fost inspiratorii multor r ăscoale antiotomane. Unchiul lui Mihai Viteazul era grecul Iani, iar şeful lui de stat major, grecul Mihalcea, care era mare ban dar nu ştia o boab ă române şte. Cee ce nu l-a împiedicat s ă aib ă o moarte de martir pe Câmpia Turzii. Dar, m ărturisim c ă ipoteza cu proto-ienii nu ni se pare satisf ăcătoare. Mai întâi c ă în vechime, Potrosenii nu erau un cartier propriu-zis, ci o imens ă vie domneasc ă, p ăzit ă şi împrejmuit ă. A şa se explic ă de ce por ţiuni mari au rezistat pân ă-n zilele noastre f ără cl ădiri pe ele. Exemplu: târgul de s ăpt ămân ă din deal, şcoala şi biserica şi pia ţa toate dezvoltate pe locuri apar ţinând satatului, deci Domnului. A şa se explic ă şi de ce boierii au primit locuri tocmai pe dealul Cerg ăne ştilor. Dac ă interpret ăm cum trebuie cele scrise de Paul de Alep: “un palat cl ădit de Matei Basarab, cuprinzând o vie întins ă şi o biseric ă de piatr ă la care duce o c ărare” (ce porne şte de la case), vedem c ă nu mai este loc pentru nici o protos- mahala, nici pe grece şte, nici pe române şte. Nicomah îns ă, filolog amator cum am mai spus, propune o alt ă solu ţie pe care desigur amatorii de formule anchilozante o vor respinge cu dispre ţ preferând s ă-şi însu şeasc ă o teorie gata f ăcut ă şi destul de veche, nesemnat ă de altfel de nimeni, în loc s ă încerce o verificare cât de cât am ănun ţit ă. Mai întâi c ă aceast ă desfacere a unui cuvânt mi se pare arbitrar ă. Nu po ţi sus ţine, de exemplu c ă troglodi ţii vine de la trou (groap ă în francez ă) şi glod, adic ă noroi, chiar dac ă te bazezi pe faptul c ă indivizii respectivi tr ăiau în gropi noroioase. Trecând peste glum ă, s ă ne întreb ăm despre ce mahala poate fi vorba când vorbim despre munteni, olteni, moldoveni şi altele, cuvinte care se termin ă tot în – eni sau –ieni? P ărăsind etimologia greceasc ă, lu ăm în considera ţie faptul c ă pe t ăpşanul Târgului de S ăpt ămân ă erau vii întinse, exploatate de oameni având aceeaşi ocupa ţie, adic ă www.memoriaoltului.ro 26

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR viticultura, muncitori adu şi de Domnitor în acela şi scop, având şi misiuni de ap ărare dinspre Nord şi Est a re şedin ţei Protoseni (sau Proto şeni, cum am v ăzut) putând fi un substantive colectiv , ca de exemplu, boldeni, cergăne şti, olteni, moldoveni, etc. C ăutând să epuiz ăm o ipotez ă, bun ă sau rea, g ăsim o nou ă posibil ă sugestie în DEX (p. 745) la termenul de a pritoci (cu varianta local ă a pitroci ). Semnifica ţia verbului este: a turna vinul dintr-un butoi într-altul spre a-l limpezi de drojdie. La figurat: a muta dintr-un loc în altul; vine de la bg. petrocea , s. cr. pretociti. De la aceste etimoane se ajunge u şor la pretosi şi prin metatez ă a petrosi , protosi . În consecin ţă , cei ce executau opera ţia de pitrocire (care trimite şi la potroac ă, se puteau numi protoceni sau potrocen . Acesa şi balansare a prefixului o întâlnim şi în familia verbului a potrivi ( potriveal ă, potrivnic, pretivnic ) având ca etinom bg. protiva . S ă re ţinem că potrivit înseamn ă : aranjat, a şezat, adic ă a şa cum este vinul dup ă ce se pitroce şte (pritoce şte sau protose şte?). Tot la acest capitol mai semnal ăm, sub beneficiu de inventar, informa ţia din revista lui Sextil Pu şcariu, Dacoromanica II , unde, citat ă fiind revista Păcal ă (p. 139) editat ă la R ăş inari la începutul secolului, ni se ofer ă termenul dialectal împotrosu , cu sensul de asem ănător, întrucâtva: “care vine împotrosu ieluia”. Coroborând informa ţiile de mai sus, se poate formula ipoteza c ă potrosenii erau oameni adu şi din alte p ărţi, poate chiar din zona R ăş inarilor, ca speciali şti, spre a se ocupa de viile domne şti din Târgul de S ăpt ămân ă şi din jude ţ, având, la nevoie, şi misiunea de a se împotrivi (împotrosi) unui eventual atac, deci cu misiuni militare în schimbul unor privilegii. Pentru tradi ţionali şti, solu ţia greceasc ă pare a fi cea mai comod ă şi mai clar ă, dar e bine s ă se observe c ă nu e semnat ă de nimeni, deci poate fi explica ţia unui amator local. Dar, aten ţi la alte diverse confluen ţe lingvistice aleatorii, nu putem totu şi respinge de plano , explica ţia c ă presupu şii viticultori-războinici din Târgul de S ăpt ămân ă ar fi putut influen ţa într-o oarecare m ăsur ă alegerea denumirii cartierului despre care am vorbit. Cu atât mai mult cu cât, o explica ţie asem ănătore ne poate furniza şi mahalaua Bold, c ăci putem presupune c ă boldenii erau de asemenea lupt ători, ocupan ţi ai unui avanpost şi c ă, în consecin ţă locuiau în corturi. Argumente pentru boldeni alt ă dat ă.

.10 iunie 1475, prima atestare documentar ă a satului F ăge ţel-Olt. .30 iunie 1477, prima atestare documentar ă a satului Mierle şti. .11 iunie 1535, este asasinat Vlad Vintil ă de la Slatina, domnul Ţă rii Românesti. .8 iunie 1588, conform pisaniei este gata zidirea mănăstirii C ălui, ctitoria Buze ştilor. .14 iunie 1625, m-rea Clocociov de lâng ă Slatina este închinat ă la Muntele Athos. .ante 23 iunie 1653, m.vistierul Ghinea Ţucala Br ătăş anu. Este ctitorul vechii biserici din Şopârli ţa- Romana ţi şi al bisericii Sf. Treime din Slatina unde este şi înmormântat. .8 iunie 1668, jupâneasa Stanca Cantacuzino pune pietrele mormântale de la Brâncoveni pe mormintele lui Preda şi Papa Brâncoveanu. .9 iunie 1709, C-tin Brâncoveanu începe zidirea m-rii Brâncoveni- Romana ţi. .13 iunie 1746, Matei Morunglav termin ă zidirea bisericii din Şerb ăne şti-Vâlcea. .24 iunie 1793, C. Filipescu vistier doneaz ă Caracalului 14000 ha teren. www.memoriaoltului.ro 27

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

.20 iunie 1801,vel vornicul Radu Sl ătineanu şi Safta termin ă zidirea bisericii S ăftica. . 14 iunie 1816, averea lui Iancu Jianu este vândută la mezat. .22 iunie 1818, conform pisaniei începe zidirea bisericii ,,To ţi Sfin ţii” din Caracal. .28 iunie 1842, n.Grigore Sl ătineanu, fiul lui Barbu. .9 iunie 1848, izbucne şte revolu ţia la Izlaz- Romana ţi. .9 iunie 1865, n. Marin Dimitrescu, istoric, la Z ănoaga-Romana ţi. .iunie 1866, P.S.Aurelian scoate revista ,,Ateneul Român”. .3 iunie 1876, m. preotul Radu Şapc ă. Înmormântat la Brâncoveni. . 22 iunie 1879, se c ăsătoresc la Slatina Teodor Minulescu şi Alexandrina Ciuc ă, p ărin ţii poetului Ion Minulescu. .15 iunie 1881, n. la Slatina scriitorul Anton Ionescu –Andreas (m. 1938). .vara 1882, Gh. Chi ţu e prim ministru ad- interim în absen ţa lui I. C. Br ătianu. .29 iunie 1885, la finele primului an şcolar la Gimnaziul din Slatina, August Crainic scoate un ,,Indice de elevii premian ţi”. Între premian ţi este şi G. Poboran. .23 iunie 1887, n. la Grop şani-Romana ţi avocatul, literatul şi omul politic Şt. Mardaloescu. .27 iunie 1888, n.Th. Dobrescu. .14 iunie 1892, într-o mare întrunire la Slatina, reprezentan ţii Ligii pentru Unitatea Românilor adreseaz ă o mo ţine în sprijinul memorandi ştilor aresta ţi în Ardeal. Scrisoarea de 5 m lungime este opera profesorului sl ătinean Witold Rola Pieckarski. .10 iunie 1896 n. Al. Busuioceanu la Slatina. .7 iunie 1899, ,,Atentatele de la Slatina”, prilejuite de candidatura lui Al. Bogdan Pite şti. .Iunie 1900, Al.Bogdan Pite şti scoate revista ,,Ileana”. .16 iunie 1900, n. Ştefan Voitec (lider P.S.D. , apoi P.C.R.) la Corabia (m.5 dec. 1984). .26 iunie 1900, n .Marin Popescu Spineni, istoric. .9 iunie 1901, n. preotul şi scriitorul Emil P ăsculescu-Orlea. .22 iunie 1902, n. aviatorul Octav Oculeanu (m. 25 oct. 1931). .26 iunie 1904, n. Petre Pandrea , filozof. .1 iunie 1909, n. la Slatina Ionel Marinescu, scriitor şi traduc ător. .iunie 1910, Dr. Badea Cire şeanu public ă ,,Tezaurul Liturgic”. .17 iunie 1913, începe Conferin ţa de Pace de la Bucure şti.C-tin Dissescu era ministru. .21 iunie 1913 M.S.Andreian las ă prin testament ora şului Slatina casa şi biblioteca personal ă pentru înfiin ţarea unei biblioteci publice. .24 iunie 1913 se na şte tenorul Ionel Tudoran. .20 iunie 1914, n. geograful Petre Cote ţ în com. Fărca şele- Romana ţi. .22 iunie 1919, se na şte la Lipcani-Basarabia poetul-erou Florin Dumitrana . .1 iunie 1922, apare la Caracal ,, Făclia ”, revista corpului didactic. .5 iunie 1924, este inaugurat monumentul eroilor din comuna Nicolae Titulescu. .23-24 iunie 1925, este asasinat ă la M ărg ărite şti-R-ţi înv ăţă toarea Ştefania Georgescu. .4 iunie 1927, Barbu Ştirbei devine prim- ministru (pân ă la 21 iunie 1927). .25 iunie 1930, n. la Caracal C-tin D-tru Alexandrescu, antrenor emerit, vice-pre şedinte al Federa ţiei Române de Atletism. .26 iunie 1931,Octav Oculeanu (n.Brastav ăţ u-Romana ţi) zboar ă Bucure şti-Var şovia- Bucure şti. . 5 iunie 1932 apare ,, Steaua ”, organ al Partidului Poporului din Romana ţi. .17 iunie 1932 , n. pictorul Sabin B ăla şa la Dobriceni-Romana ţi. .3 iunie 1934 este inaugurat monumentul eroilor din Cirea şov-Olt. www.memoriaoltului.ro 28

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

. 11 iunie 1939, n. la Perie ţi poetul şi gazetarul Ion Andrei ţă . .15 iunie 1939, este înmormântat la mo şia Grozăve şti-Romana ţi g-ralul N. M. Condiescu . . 15 iunie 1939, la initia ţiva g-ralului Georgescu Pion, osta şii diviziei 20 în semn de omagiu la 50 de ani de la moartea lui Eminescu ,,scriu” cu brazi numele poetului pe un deal. .4 iunie 1941, n. Virgil Dumitrescu (poet şi gazetar) la Stoene şti-Romana ţi. .6 iunie 1943 , primesc numele înv ăţă torilor eroi din Romana ţi 28 de c ămine şi str ăzi . .16 iunie 1944, n. scriitorul Viorel Dianu (a desf ăş urat o rodnic ă activitate la Slatina). .21 iunie 1947, n. la Caracal pictorul Sorin Chirimbu. . 6 iunie 1948, m. Mircea Damian, scriitor şi ziarist (n. Izvoru- Romana ţi). .m. D.G.C ăpăţ ineanu, fost lider al P.N. Ţ.Olt, fost deputat. . 25 iunie 1957, n. la Caracal scriitorul Paul Sârbu. .5 iunie 1959, m. Neda Marinescu, fizician (n. Gr ădinile- Romana ţi la 21 oct. 1900). .2 iunie 1964, m. prof. univ. D. Caracostea (n.10 martie 1879 la Slatina). .30 iunie 1965, la Uzina de Aluminiu din Slatina se produce prima şarj ă. .14 iunie 1970, m.Nifon Criveanu, primul mitropolit al Olteniei (n.la Sl ătioara-Romana ţi la 20 februarie 1889). Înmormântat la Cernica. .5 iunie 1972, m. actri ţa Victoria Dinu (n. 1930 la Hot ărani-Romana ţi). .22 iunie 1974 m. Ion Conea geograf, fondatorul toponimiei române şti. Înmormântat la Coteana-Olt. .iun. 1992, apare la Slatina revista ,,Meteor”. .22 iunie 1995, m. Gabriel Eliescu, publicist (n. la Z ănoaga-Romana ţi). .23 iunie 2000, m. Ion Nijloveanu, folclorist (n.R ădesti-Olt). .9 iunie 2002, se inaugureaz ă la Slatina Monumentul Eroilor Revolu ţiei. .14 iunie 2005, este inaugurat monumentul eroilor din Doanca. . iunie 2008, m. poetul Ilie Bobescu (n. Gr ădi ştea –Găneasa , jud. Olt). .20 iunie 2013, m.generalul Mihai Popescu, fost şef al Marelui Stat Major al Armatei (n. la Cârlogani-Romana ţi).

s s s s s ss ss ss s s s ssss s ss sss s s Revelion Gunka, La mul ţi ani! S ă fim s ănăto şi! Spiru ( scris în bulg ăre şte) 1 ianuarie 1968 . Sunt de gard ă la liceul ,,D. Cantemir” şi privesc în ni şte albume. www.memoriaoltului.ro 29

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Continui s ă desenez pentru viitoarele lucr ări pe care mi le doresc. Oh! De-aş reu şi s ă mă smulg din lâncezeala aceasta. 2 ianuarie 1968. În vizit ă la pictori ţa Elena Vavilyna. 6 ianuarie 1968 . Sala mare a Palatului: ,,Visul unei nop ţi de iarn ă” de T. Mu şatescu cu colectivul giuleştean. Mi-a pl ăcut nespus de mult. Finalul a fost pe fond de colinde vechi. 7 ianuarie 1968 . M ă gândesc cum s ă-mi fac mai frumos atelierul. Ve şnica preocupare.

10 IANUARIE PRIMA EXPOZI ŢIE PERSONAL Ă LA DOMICILIU PENTRU PRIETENI Am expus scene suprarealiste- flori, multe desene. A fost o sear ă deosebit de pl ăcut ă. Pentru aceast ă expozi ţie am lucrat îndârjit de pe la 25 dec. `67 pân ă pe la 8-9 ianuarie `68. Expozi ţia a ap ărut la insisten ţele Gunk ăi şi ale lui Titu, prietenul nostru, care a fixat şi data de 10 ianuarie, indiferent în ce zi va c ădea. Cu condi ţia s ă expun numai lucr ări noi. A fost o reu şit ă. A venit mult ă lume. A fost frumos. 15 I `68. Crochiuri la Liceul de Arte Plastice ,,N. Tonitza”. Voi da ceva şi la expozi ţia tineretului din iunie `68. Predarea pân ă la 30 mai. 18 I `68- Şedin ţă de cenaclu la Uniune. N. Argintescu-Amza: ,,Orice viziune aleas ă cu anumite justific ări, poate fi fecund ă, dar o schimbare de manier ă nu poate schimba nimic ci duce numai la superficialitate, la improviza ţie”. N. Argintescu-Amza: ,, Diversitatea nu este creatoare”.

Caietul XIV 1 febr. `68.Expozi ţia retrospectiv ă Lucian Grigorescu la Palatul R.S.R. Este magnific. Îmi place mult perioada de început, cea strict decorativ ă. 26 II `68. Crochiuri la Liceul de Art ă. 28 II `68. H. Perruchot: ,, Via ţa lui Toulouse- Lautrec”. 29 II `68. La Radio (Sala de Concerte) îl ascult pe pianistul italian Fausto Zadra. Azi 3 martie 1968 , orele 12:00, s-a deschis la Sala Dalles, jos şi sus în dreapta, expozi ţia Cenaclului Tineretului de pe lâng ă U.A.P. şi Fondul Plastic din R.S.R. A vorbit Ion Frunzetti. În aceast ă expozi ţie figurez cu un tablou ,,Flori”(46/52). Sunt mul ţumit c ă iau parte la aceast ă expozi ţie care înseamn ă a treia mea manifestare public ă. s 6 martie `68 . O manifesta ţie a şteptat ă cu viu s interes [ Festivalul Cerbul de Aur de la Bra şov]. 8 III`68. Numai pete, pe suprafe ţe mari, numai pete armonizate Şi cu u şor desen peste. (Pete de lumin ă şi umbr ă). Raporturi de cald şi rece. A şa m ă gândesc s ă încerc s ă lucrez. 14 III `68 La Sala Radio- Concert dirijat de M. Brediceanu.

www.memoriaoltului.ro 30

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Caietul XV

23 Martie `68. La Atheneu-concert dirijat de Antoniu Ciolan. B ătrânul este foarte echilibrat Şi st ăpân pe el şi mai ales pe orchestr ă. 26 Martie `68. Îmi umbl ă o idee în cap. Caut continuu s ă m ă găsesc, s ă-mi fac un stil şi când ajung la un rezultat constat imediat c ă nu-s eu şi nu-l simt al meu. M ă gândesc s ă-mi pun în valoare sim ţul meu de desenator. 28 III `68. Henry Mavrodin m-a invitat s ă deschid o personal ă pe linie de cenaclu la Dalles în holul Universit ăţ ii Populare. Fac tot felul de proiecte. Vreau s ă ias ă totul bine. Foarte bine.

2 APRILIE 1968 Holul U.P.B. Complexul DALES PRIMA EXPOZI ŢIE PERSONAL Ă Aceast ă expozi ţie am organizat-o în urma solicit ării din partea lui Henry Mavrodin. Eram bolnav de grip ă şi în acest timp am primit un telefon prin care H. Mavrodin m ă întreba dac ă doresc s ă fac o expozi ţie la U.P.B.-Dalles, în holul s ălii de conferin ţe. Nebun aş fi fost s ă refuz sau s ă spun c ă a ş mai vrea s ă m ă gândesc. Imediat am r ăspuns c ă sunt de acord şi m-am a şezat serios pe munc ă. Timpul îmi era m ăsurat. Ţineam leg ătura cu el şi lucram. Nu ştiam nimic în afar ă de faptul c ă voi deschide expozi ţia. Am lucrat urm ătoarele tablouri: ,,Garoafe”, ,,Flori de toamn ă cu coco ş”, ,,Turcoaice la Balcik”, ,,P ădure”, ,,Iconari”, ,,Gunka”(în ie româneasc ă), ,, Ţă ranc ă” (cea care a ap ărut şi pe afi ş şi care e la Goran Gatev), ,,R ăzoare cu flori”. Dintre lucr ări mai vechi am prezentat ,,Bunica” (colec ţia comp. Al. Hrisanide), ,,C ălinesciana”, ,,Iarna pe Lutheran ă” (pe care i-am dat-o lui H. Hor şia), ,,Iarna” (care a fost expus ă la Casa Studen ţilor), ,,Portret de b ărbat” (a fost expus la Her ăstr ău), ,,Balcic”, ,,Lectur ă”, ,,Autoportret”, ,,Flori şi mere”, ,,Peisaj la Floreasca” (expus la Casa Studen ţilor); ,,Natur ă static ă”. Expozi ţia am organizat-o singur. Nu mi-a v ăzut nimeni lucr ările. Nici m ăcar Mavrodin. Vernisajul a avut loc în seara zilei de 2 aprilie, orele 18. În fa ţa unui public numeros a vorbit Horia Hor şia, un om minunat, care a primit invita ţia mea cu cea mai mare dragoste. M-a descris ca pe ,,un poet al culorii, cu real ă sensibilitate în fa ţa naturii, realizând o pictur ă sănătoas ă, în afara oric ăror influen ţe”. Printre cei prezen ţi au fost: D-na Georgeta G. Rotic ă, prima mea profesoar ă de desen (V-VII), cea care m-a descoperit; pictorul Aurel Vlad, prietenul meu profesor de pictur ă la Liceul de Arte Plastice (anii III-IV), Mioara Minulescu (fiica lui Ion Minulescu) cu care am lucrat ca audient înainte de a deveni elev al Liceului de Arte Plastice şi cu care am dat şi examen de admitere; Mihail www.memoriaoltului.ro 31

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Arn ăutu, d-na Maria Hrisanide, mama compozitului şi fiica bunicii din tablou, compozitul Liviu Dandara, pictorul Foppas cu so ţia. Dup ă vernisaj am închinat un pahar de vin cu Gunka.

Eu despre şi pentru mine 24 X `68- Palat. Expozi ţia de art ă sovietic ă 1 XI Colec ţia Severeanu. 2 XI `68 Teatrul Na ţional- ,, Ziarul adev ărului” de Sidonia Dr ăgu şanu. Roxana : ,, Ap ărând cauza altora, ţi-o po ţi pierde pe-a ta”. 6 XI `68. La Na ţional- ,,Becket” cu Cozorici şi Crî şmaru. 7 XI `68. La Simu- Colec ţia Dr. A. I. Siligeanu. F. bogat ă şi deosebit de frumoas ă. La Atheneu, un artist contemporan care-mi place foarte, foarte mult: Emeric Marcier. Sunt încântat că-i v ăd opera. 10 NOIEMBRIE 1968. CENTENARUL LICEULUI ,,D. CANTEMIR” Bucure şti. O festivitate reu şit ă şi mult entuziasm. 24 noiembrie 1968. Pe urmele copil ăriei mele. Merg pe Colentina şi în cartierul Plumbuita unde mi-am petrecut primii 10 ani ai copil ăriei. În luna noiembrie am dat, la cerere, lucr ări în vederea rediscut ării mele pentru a fi primit membru stagiar al Uniunii Arti ştilor Plastici, sec ţia Pictur ă: 1. Dublu portret (Gunka şi eu) 2. Prin ţesa (figur ă în alb pe fond ro şu) 3. Flori şi coco ş de ceramic ă 4. Ţă ranc ă 5. Pe Mihai Bravu Toate picturi în ulei pe pânz ă. s 28 XI `68 În caietul acesta apare un desen cu casa alb ă de pe Calea Victoriei, 202. Oare acum, pentru prima dat ă, mi-am pus serios în gând s ă pictez aceast ă cas ă? Îmi atr ăgea aten ţia înc ă de pe când eram elev şi treceam prin dreptul ei, plecând de pe str. Lct. Lemnea ( şcoala de Coregrafie) la al c ărei internat stam, spre şcoala de Arte Plastice unde înv ăţ am în anul I, respectiv clasa VIII-a ( ciclul II era de 7 clase). 2 XII `68 Încep s ă lucrez la Institutul de Ştiin ţe Pedagogice, plecând prin transfer de la Liceul ,,D. Cantemir”. 4 XII `68 Muzeul R.S.R. – Expozi ţia ,,Pagini de Art ă închinate Transilvaniei”. Pe lâng ă picturile de icoane, deosebit de frumoase, s mi-au pl ăcut ancadramentele de o frumuse ţe s extraordinar ă. www.memoriaoltului.ro 32

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

8 XII `68 . Sala Mic ă a Palatului- Muzic ă de camer ă cu Emilia Petrescu. 13 XII `68 .Primesc o adres ă din partea U.A.P. prin care m ă anun ţă c ă am fost numit membru stagiar al ei la sec ţia de pictur ă. 17 XII `68 . La Muzeul Simu - ,,Luchian-înnoitorul” 1890- Catalogul la expozi ţia unde a luat parte pentru prima dat ă Şt. Luchian: Pag. 6. Luchian ( Şt.) 58. Oi la p ăş une. Pag. 7. 59.Un pavilion 60. Gâ şte 61. Vi ţei 62. La ţar ă (Desigur c ă este vorba despre perioada de influen ţă grigorescian ă). Fac cuno ştin ţă cu dou ă căni pe care le-a pictat Luchian. La Muzeul R.S.R. Şt. Luchian. Peisaj şi compozi ţii în plein air. Sala Mic ă a Palatului . Simpozion Şt. Luchian cu prilejul centenarului na şterii pictorului.Trist. Este ora începerii (orele 18) iar în sal ă se afl ă numai în jur de 35 persoane. A şteptând începerea simpozionului, s-a n ăscut aceast ă idee de portret pentru a o reprezenta pe Gunka [al ături schi ţat portretul Gunk ăi]. Şirato despre Luchian: ,,A iubit tot ce-a v ăzut şi de aceea i-a pl ăcut totul.” 18 XII `68 . Azi dis de diminea ţă , pictorul Tanassis Foppas m-a anun ţat c ă ieri sear ă, la Uniunea Arti ştilor Plastici, la plenara sec ţiei pictur ă, pictorul Camilian Demetrescu a citit lista noilor membri ai sec ţiei pictur ă printre care s-a rostit şi numele meu. M-a felicitat şi mi-a urat succes. Lucr ările prezentate comisiei: ,,Dublu portret”, ,, Ţă ranc ă în profil” ,,Figur ă în alb”, ,, Flori şi coco ş de ceramic ă”, ,,Peisaj de pe Mihai Bravul” . 19 XII `68. ,,Cultura mare se face cu cartea în mână, subliniind” (nu numai privind imagini f ără a citi textul referitor la ele )- Petru Comarnescu. Aceast ă pozi ţie o are şi Dan H ăulic ă. Bienala de pictur ă şi sculptur ă `68 O parte din lucr ări au fost expuse la Dalles iar o alt ă parte la Alba-Iulia. La Alba-Iulia a fost expus ă şi lucrarea mea ,,Portret”(Gunka în ie româneasc ă, s dup ă lucrarea expus ă la Dalles, U.P B). Lucrarea ss a fost achizi ţionat ă de Muzeul de la Alba-Iulia ( o sum ă simbolic ă- 3000 lei, pentru un portret, ulei pe pânz ă 80x100 cm). În pragul anului nou 1969 m-am hot ărât subit s ă-mi las barb ă. A fost o hot ărâre care n-a avut nicio opozi ţie din partea Gunk ăi şi le-am pl ăcut şi prietenilor.

Caietul XIX, 1968 anul minunat, Revelion 1969 Doresc ca acest an nou s ă fie la fel de minunat ca cel care a plecat. www.memoriaoltului.ro 33

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

10 ianuarie `69 – a II-a expozi ţie în cas ă pentru prieteni. 12 ianuarie `69 . Fac studii dup ă casa din Calea Victoriei 202 cu scopul de-a o picta. Şi încep s-o pictez. 18 ianuarie `69 .Îmi scrie D-na Wendy Muston (fosta D-nă Noica, prin c ăsătoria d-sale cu filozoful C-tin Noica) care-mi aminte şte de anii copil ăriei, de vremea când m ă-ncuraja s ă devin artist plastic şi se str ăduia s ă-i conving ă pe ai mei s ă m ă dea la şcoal ă. La Uniune s-au dat contracte cu U .T.C. Eu am contractat un peisaj. Este vorba de ,,Automatica”. La Şcoala de Arte Plastice se proiecteaz ă filmele: Matisse, Cezanne, Chagall, Courbet. 19 I `69 Dalles: Arta Contemporan ă American ă. 29 I` 69 Doream s ă plec prin demisie, de la Institutul de Ştiin ţe Pedagogice. Nu m ă în ţelegeam cu şefa, Valentina Filipescu, care era cum era. 3 II `69 Desenez ,,Automatica” la fa ţa locului. 6 II `69 Cenaclu la U.A.P. 16 II `69 .Note asupra colecţiei Dr. Corneliu Wolfohant în care figurez şi eu al ături de frumoase nume. Str. Schitu M ăgureanu nr. 56 B- Bucure şti, sector VI Colec ţia cuprinde lucr ări de Iser, Al. Steriadi Şt. Popescu, A. B ăie şu, R. Schweitzer- Cump ăna, Pan Ioanid, Gr. Bo ţan, N . Milord, C. Ressu, G. Petra şcu, L. Zuaf, J. Perahim, Mattis T., S. Hen ţia, Emanuel Arnet, Iorgulescu Yor, Pejin, Mironescu (Bra şov), Corneliu Petrescu, Lazinski, Petrescu G ăin ă, R. Mayol, E Modâlc ă, Nicolae- Virgil Ghinea, miniaturi persane, stampe japoneze, miniaturi de por ţelan. Lucr ări ale mele: 1. ,,Autoportret în vest ă verde”, ulei pe carton, 1959 2. ,,B ărăţ ia de la Câmpulung-Muscel”, acuarel ă, 1957 3. ,, Biserica mic ă de la Negru Vod ă”, Câmpulung- Muscel, ulei pe carton, 1957 4. ,, Nud din spate”, desen în tu ş, 1957 5. ,, Lucia Sturza- Bulandra”, potret, ulei pe carton, 1961 ( cump ărat ă cu 300 lei) 6. ,, Peisaj la Vama- Bucovina”, tempera pe hârtie, 1957 7. ,,Corup ătorul” (,,Corup ţie”), ulei pe carton, 1968 ( din prima expozi ţie personal ă în cas ă pentru prieteni de la 10 ianuarie 1968.) 8. ,,Poarta veche de la Plovdiv”, ulei pe hârtie, 1960 9. 6 desene pentru cartea ,, Darul omului de lemn” şi coperta, 1972 [volum de CostinVilsu]. 10. Desen în creion: ,,Podul Louis Philippe-Paris”, 1972, cump ărat cu 300 lei din expozi ţia de desene 1973, ,,Galateea”) şi alte desene neidentificate. Aflu c ă lucrarea care-mi place nespus de mult: ,,B ăiatul cu tichie albastr ă” de Pinturicchio ( 1455-1513) are dimensiunile de 50/35,5 cm. este o lucrare extraordinar de frumoas ă, de delicat ă, de bine f ăcut ă. 17 II `69 . Sunt la Biblioteca Academiei Române. ,,Studiez” pentru Institutul de Ştiin ţe Pedagogice. Adev ărul e c ă n-o puteam suferi pe şef ă şi mergeam la bibliotec ă unde c ăutam ziare vechi. Directorul Institutului era George V ăideanu. 26 II `69 Atheneu: Exp. pictura contemporan ă Israel Jean David, Irena Snarska (Polonia)- Peisajul românesc, pictur ă. 5 III `69 – Al II-lea festival de muzic ă u şoar ă ,,Cerbul de Aur”, transmisiuni prin televizor de la Bra şov: Cliff Richard, Mihaela Mihai, Tereza Kesovia, Udo Yurgens. www.memoriaoltului.ro 34

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

7 III `69 .S-au împlinit 10 ani de când am cunoscut-o pe Gunka. Matu şka la Bra şov. La fel – Gigliola Cinquetti (,,La anii mei”). 9 III `69. Juliette Greco la Bra şov. Referindu-se prealabil, la Juliette Greco, T. Mu şatescu a spus: ,,Femeia n-are act de na ştere.” 10 III `69 . Prim plan la televizor: prof. G. Oprescu. 12 III `69. Dalles: Anuala de art ă decorativ ă. Mă atrage un mobilier de lemn în stil popular. 16 III `69 (Duminic ă). Expozi ţia de grup: Gh. Buc ătaru- pictur ă Radus Jugaurs - grafic ă Victor Postelnicu-sculptur ă La Kalindru a vorbit Adrian Petringenaru . Dup ă vernisaj i-am vândut cinci icoane pe sticl ă pe care le-a luat cu el în Germania. Dup ă plecarea lui, nevast ă-sa mi-a dat 400 lei. La restul de 800 le-am pus cruce. Ei se fac c ă nimic nu s-a întâmplat. Şi eu la fel, din motive de strategie. Cu o anumit ă categorie de oameni e bine s ă nu te pui. 23 III `69 . Dalles:- Expozi ţia H.H.Catargi -Expozi ţia filialelor Ia şi, Bra şov, Sibiu.

Caietul XX 24 III `69 . Yehudi Menuhin la Bucure şti. 28 III `69 . Sunt la B.A.R. Şi, chipurile, studiez pentru Institut. În schimb eu fac schi ţe de compozi ţii. Acum s-a n ăscut portretul Gunk ăi cu p ălărie, guler alb şi şeal cu buline, Lucia Sturza-Bulandra (expus la Atheneul Tineretului). Din nou m ă preocup ă aranjarea camerei mele unde gândesc, scriu şi pictez. 2 IV `69 - La Muzeul R.S.R. admir un Hristos realizat în 1723 de iconarul râ şnovean, Leon Popp. -Tot la Muzeul R.S.R. vizitez Exp. Desenul napolitan sec.17-18. 11 IV `69 . Tot la B.A.R.- continui s ă fac schi ţe de compozi ţii, de portrete şi altele. 17 aprilie `69 . Se împlinesc 13 ani de când am înmormântat-o pe mama Aglaia. Este deja reînhumat ă la Cernica şi m ă gândesc s ă-i fac un monument. 19 IV `69 . Se apropie expozi ţia de grup de la Atheneul Tineretului şi m ă preg ătesc asiduu. 23 IV `69 .Dalles: Expozi ţia anual ă de grafic ă 27 IV `69 . Teatrul Na ţional- Sala Comedia. Spectacol festiv: ,,O scrisoare pierdut ă”, într-o distribu ţie excelent ă. 2 MAI 1969, orele 11 Atheneul Tineretului, Aleea Alexandru, nr. 38. Expozi ţia de grup: -( 2 IV- 16 IV `69) Valeriu Ciumacu- sculptur ă Dinu Petre- pictur ă Costin Neam ţu- pictur ă www.memoriaoltului.ro 35

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Spiru Vergulescu- pictur ă A vorbit Adrian Petringenaru. Expozi ţia a avut foarte mult succes. Costin Neam ţu s-a prezentat ca un artist sublim cu o gam ă deosebit de interesant ă. Sobr ă şi armonic rezolvat ă. Un decorativ deloc ostentativ. Eu am prezentat: 1. ,,Figur ă în alb”( pe fond ro şu şi scaun negru); - Gunka prin ţesa: 2. ,,Peisaj la Poian ă” ( peste care cu timpul am pictat). 3. ,, Flori şi coco ş de ceramic ă” 4. ,,Portret cu vest ă ro şie” (cu Brandemburguri. Gunka) 5. ,,Cactus II”( cu ghiveci maro. Peste care cu timpul am pictat) cred B ărăţ ia de la Cîmp.[ulung] M.[uscel] 6. ,,Calea Victoriei 202”( prima variant ă) 7. ,,Cactus I”( cu pata de galben pe ghiveci) s 8. ,,Dublu portret”( noi doi. Transpunerea celui mare) ss 9. ,, Ţă ranc ă în profil”(Gunka) s 10. ,,Automatica”( comanda U.T.C.) 11. ,,Lucia Sturza- Bulandra” (peste care, cu timpul am pictat). Nr. 1, 3, 8, 9 mi-au servit la comisie pentru numirea mea ca membru stagiar al U.A.P. Dup ă vernisaj, la care am primit foarte multe flori, am mers cu aproape 40 de persoane la Restaurantul de la Arcul de triumf, unde, de şi ploua, am petrecut în gr ădin ă aproape trei ore. Dup ă deschidere am p ăstrat forma expozi ţiei pân ă în 5 mai inclusiv când am scos trei lucr ări pe care le-am prezentat juriului pentru expozi ţia bienal ă a tineretului: 1. ,,Calea Victoriei 202”, 2. ,,Portret cu vest ă ro şie” 3. ,,Automatica”- comand ă U.T.C. Alt ădat ă nu voi mai proceda a şa. Critica a venit dup ă ce-am f ăcut schimbarea iar lucr ările de rezisten ţă lipsind, n-am fost prezentat a şa cum ar fi trebuit. Deci nu e bine s ă strici compozi ţia ini ţial ă a expozi ţiei. Am pus în loc: ,,Maternitatea”, ,,Peisaj din Plovdiv” (?) şi ,, Peisaj de pe Mihai Bravu” (cu care am fost numit membru stagiar al U.A.P.). 20 IV `69. ,,S ăpt ămâna Cultural ă a Capitalei” Radu Rupea: ,, Trei pictori şi un sculptor”. Despre mine scrie: ,,Pictorul Spiru Vergulescu singurul care a mai expus dintre colegii s ăi de sal ă, se afl ă, www.memoriaoltului.ro 36

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR prin cele 10 pânze pe care le va prezenta, pe un drum ascendent. Evoluând c ătre o concep ţie decorativ ă a picturii, a început s ă întrebuin ţeze pata ampl ă de culoare, mai pu ţin vibrat ă, pre ţioas ă în sine, dându-şi mai cu seam ă m ăsura în lucr ări precum ,,Cactus I şi II”, ,, Ţă ranc ă”. La Radio, în 4 mai 1969 , orele 16:30 în cadrul emisiunii ,,Antena Tineretului, Radio- Cenaclu A.T.”, Iulian Mereu ţă a spus despre mine: ,,Spiru Vergulescu- tatoneaz ă. Î şi caut ă gesturile de curaj pictural. Al ătur ă un galben strident unei armonii lini ştite şi rezultatul e bun. Recunosc în preocup ările de lecturi, peste care nu poate trece înc ă, din post-impresioni şti- un Lautrec sau Van Gogh- dar dac ă reala sa înzestrare pentru culoare va câ ştiga în temeritate, poate c ă Spiru Vergulescu se va apropia mai mult şi mai direct de sine. Un peisaj din Plovdiv şi un portret de femeie îmbr ăcat ă în rochie ro şie (este vorba de portretul sau mai precis figur ă = alb pe fond ro şu) sunt lucr ări de la care poate pleca şi nu tratarea vag folcloric ă, vag naiv ă din compozi ţiile sale.” (Text copiat în 12 V `69 din dosarul redac ţiei.) 16 mai 1969- ,,Contemporanul” Adrian Petringenaru scrie despre mine: ,,Spiru Vergulescu este în primul rând un portretist cu mân ă sigur ă, capabil de reduc ţie, de renun ţare la am ănuntul naturalist în favoarea unei figuri luminoase, robuste, cu o înclina ţie spre distins şi decorativ care valorific ă ceva din viziunea şi din sentimentul artei populare române şti. Cele dou ă tablouri cu cactu şi sau peisajele urbane mai pu ţin semnificative decât portretele şi personajele în interior- se situeaz ă pe linia aceleia şi evolu ţii stilistice, marcând un bun început de drum. Pericolul este u şurin ţa, iar ţinta trebuie s ă fie înc ărcarea de substan ţă , un plus de vitalitate a imaginii.” Titlul: ,,Parada debuturilor continu ă”. Da, dar în cazul meu nu este un debut. 22 mai `69 . În ,,România Literar ă” sub titlul: ,,Cenaclul tineretului: Valeriu Ciumacu, Dinu Petre, Costin Neam ţu, Spiru Vergulescu”, Mihai Dri şcu scrie despre mine: ,,Spiru Vergulescu are o asem ănătoare predilec ţie pentru arabesc, decorativ, ornamental, cu o vivacitate aproape fov ă a culorilor. www.memoriaoltului.ro 37

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Fără interven ţii- digresiune, î şi compune tabloul ca fiind o organizare de analogii. Naturile statice (ca Flori cu coco ş de ceramic ă) sunt reconstruc ţii în suprafa ţă , emancipate de preocuparea pentru tonul local. Dublul portret e de o inten ţionat ă şi amuzant ă poz ă ,,naiv ă”. Aerul metafizic c ăpătat de un ,,portret” de cas ă (Calea Victoriei 202) este datorat mai mult motivului transcris.” mai `69 (vernisajul a avut loc la 17 mai orele 12). Salonul de prim ăvar ă al pictorilor din Bucure şti –La Muzeul Partidului Nr . 142 din Catalog- Vergulescu Spiru- ,,Portret”. În ,,Contemporanul”din 23 mai `69 scrie articolul: Salonul de prim ăvar ă al pictorilor bucure şteni Quod erat demonstrandum… ,, … Pe un drum foarte bun, în evident ă ascensiune, sunt şi tineri arti şti ca Nicolae Groza ( care reu şeşte o foarte delicat ă îmbinare între fantastic şi haz în ,,Pasărea”), Romeliu Copila ş, Spiru Vergulescu”.

(va urma)

ss s

s s s s s ’’ s ssss s s ’’ ss ss

1. Cu 3000 de ani înainte de Hristos, str ăvechii Indieni ca monotei şti adorar ă o zeitate Dev sau Div; când devenir ă îns ă politei şti, vedem în fruntea zeilor indici pe Djaus/Pitar (tat ăl cerului) numit şi Varuna (1800-1400 a Chr.) iar mai târziu (1400-1000 a Chr.) zeul principal fu Indra. Rig-Veda, cea mai veche culegere de imnuri religioase în versuri, procur ă preo ţilor indieni un material foarte bogat de binecuvânt ări, blesteme şi diferite forme relative la ceremonii şi s ărb ători. www.memoriaoltului.ro 38

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Rig-Veda avu mai târziu 3 colec ţiuni succesive: Yadjur-Veda în care se cuprindeau rug ăciuni în proz ă; Sama-Veda ale c ărei rug ăciuni (mantras)erau destinate a fi cantata şi Atharva-Veda compus ă din formele de cur ăţ iri şi jur ăminte. Fiecare din aceste Vede se compune din două p ărţi deosebite; mantras sau rug ăciunile şi bramanas sau preceptele religioase. Mai în urm ă se formar ă la aceste patru colec ţiuni comentarii religioase, filosofice şi teologice (Sutras), care se bucurau de o autoritate aproape sfânt ă. Apoi prin secolul IV a. Chr. Vyasa a compus un extras din cele patru Vede cu un con ţinut filosofic numit Vedanta. Vedele de şi sunt compuse în limba sanscrit ă, cu toate acestea s-a f ăcut o traducere scurt ă în limba persan ă prin osteneala lui Aureng-Zeyb. Versiunea aceasta s-a tradus în limba latin ă. În limbile moderne europene sunt traduse numai unele p ărţi din Veda. Preo ţii indieni numi ţi Brahmani sau Brahmi adeseori şi Bramini sau rug ători se ocupau cu explica ţiunea Vedelor şi formau prima clas ă între cele patru caste. Se pare c ă brahmanii erau în vechime o clas ă care pe lâng ă înv ăţ area legii se ocupau şi cu agricultura şi p ăstoritul oilor. Mai târziu, ei p ărăsind aceast ă nevinovat ă ocupa ţiune şi încredin ţând-o claselor inferioare, s-au dedat studiului scrierilor cuprinse în Veda. Brahmanii se deosebeau printr-un costum special şi se ab ţineau în hrana lor de la tot ce este viu, mâncând numai legume, orez şi lapte. Pentru a câ ştiga r ăsplata vie ţii viitoare, cea mai mare parte din ei se supuneau de bun ă voie la cele mai mari chinuri, spre exemplu se hot ărau a sta în toat ă via ţa nemi şca ţi sau în pozi ţiuni chinuitoare; unii umblau în tot timpul goi, şi de aceea fur ă numi ţi de greci gymnozofi şti. Ace şti slujitori ai templelor înc ă din vechime formar ă idea c ă planeaz ă asupra zeilor o putere mai mare adic ă puterea rug ăciunii (brahma) pe care o pesonificar ă în zeul Brahma, de unde religia indian ă cu 1000 de ani înainte de Hristos se numi Brahmanism; iar zeul principal fu acum Brahma numit şi Avyaka (invizibilul), Nirrikalpa (necreatul) şi Svayambhu (absolutul), care juc ă în acest period rolul principal al vechilor zei Dev, Varuna şi Indra. Părta şii acestei religiuni credeau în nemurirea sufletului şi în metempsichos ă sau trecerea sufletelor în alte corpuri omene şti sau de animale, şi se împ ărţeau în patru caste: Brahmanii sau preo ţii şi înv ăţă torii legii care formau prima cast ă; b) Satria sau vitejii care ap ărau ţara cu puterea armelor; c) Waischia (Banians) cu negu ţă torii şi agricultorii şi în fine d) Sudra sau lucr ătorii de rând. Tradi ţiunile indiene sus ţin s ă aceste patru caste descend din cei patru fii ai lui Brahma, iar a şa numita cast ă inferioar ă Parias (neferici ţii) fiind exclus ă din aceste caste, era condamnat ă a tr ăi în locuri retrase şi a se supune la lucr ările cele mai dezgust ătoare. Cultul brahman era plin de supersti ţiuni ridicule şi revolt ătoare. A şa de exemplu la sărb ătoarea Djaggernath pe când un car privit ca zeesc zdrobea sub roatele sale victimele care se gr ăbeau la aceast ă moarte legat ă cu fericirea lor eternal, al ţi fanatici se supuneau în temple de bun ăvoie la felurite torturi. Cam prin secolul al VI-lea a. Chr. Buda (Buddha), fiul unei familii regale Sakya (Sakyamuni), reform ă religiunea brahman ă şi-i aduse noi modific ări. Noua religiune www.memoriaoltului.ro 39

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR format ă şi întocmit ă dup ă principiile filosofice ale lui Buda se numi Budism şi se întinse în China, Coreea, Japonia, Tibet şi în cele mai multe p ărţi ale Asiei, a şa c ă ast ăzi Budismul num ără de la 300-500 milioane de credincio şi sau aproape a patra parte a omenirii. Budismul recomand ă asceza pân ă la nimicirea corpului (Nirvana), ferirea de a face r ău şi sus ţine metempsichosa. Cultul degener ă în aceast ă religiune budist ă pân ă la formarea ma şinilor de rug ăciuni şi întocmirea diferitelor formule ceremonial seci şi lipsite de spirit. Preo ţii budi şti numi ţi Lama au în Tibet un pontifice numit Dalailama (Dalai-Lama), care se crede a fi o încorporare inferioar ă a lui Buda şi un reprezentant al acestuia. Dalai-Lama î şi are re şedin ţa în palatal-mănăstire zidit în form ă de cetate şi numit ,,Potala” sau ,,Putala” ori ,,Budala”. El se afl ă în ora şul Lassa, capital Tibetului. În acest ora ş sunt vreo 20 000 de asce ţi budi şti. A şeza ţi în valea râului sfânt Dzang-Bo, ora şul Lassa are aspectul unei cet ăţ i originale, cu mul ţime mare de m ănăstiri, temple şi tot felul de lucruri budiste. Palatul Potala cl ădit pe o colin ă înalt ă e v ăzut din orice parte a ora şului. Cre ştinul sau orice credincios din alt ă religiune cu greu se poate strecura în Lassa-Meca budismului, şi cu atât mai mult în Potala, ca s ă nu profaneze, dup ă cum cred budi ştii , acest loc, centru al budismului. Dalailama cu mult ă dreutate prime şte pe cei ce voiesc s ă-l vad ă. El atunci şade pe un altar de aur , cu mâinile întinse, având pe cap o coroan ă de aur şi îmbr ăcat într-o hlamid ă ro şie. Fa ţa lui, de şi pare blând ă şi lini ştit ă, totu şi tr ădeaz ă chinurile la care el se supune de bun ă voie ca s ă intre în Nirvana. În Lassa fanatismul asce ţilor budi şti merge pân ă acolo încât mul ţi dintre ei pentru a se împ ăca cu Buda î şi petrec via ţa în pu ţuri adânci din propria lor voin ţă . ,,Am fost dus- zice un scriitor care acum tr ăie şte- printr-o curte strâmt ă, înconjurat ă cu ziduri. Lâng ă zid pe p ământ se aflau deschiz ături mici, strâmte şi acoperite cu pietre. Conduc ătorul meu lovi de 3 ori într-una din aceste pietre şi atunci v ăzui un lucru îngrozitor: încet şi cu p ărere de rău se depart ă piatra de pe deschiz ătur ă; o pr ăpastie neagr ă se deschide înaintea mea. O mân ă ca un schelet se ar ătă… dup ă o pip ăial ă mai lung ă, mâna, obosit ă c ăzu f ără putere la pământ. Dup ă câteva momente mâna se ar ătă iar ăş i la nivelul deschiz ăturii. În fiecare zi se aduce acestor nenoroci ţi pu ţin ă ap ă şi o bucat ă de pâine uscat ă . Aduc ătorul bate de trei ori în piatr ă şi atunci cel îngropat întinde mâna şi ia hrana”. Ace şti ascetic îngropa ţi astfel de vii, petrec toat ă via ţa f ără a ie şi vreodat ă într-o noapte întunecoas ă. Ei petrec acolo 15, 20 şi 30 de ani. Când unul din ei nu mai r ăspunde la b ătaia înrijitorului, se ştie c ă ascetul a murit. Se scoate cadavrul şi în locul lui vine altul. Budismul î şi are scrierile sale sfinte depuse în Purana (tradiţia veche), Mahabaratha şi Ramayana, iar zeul principal este tot Brahma (creatorul) care împreun ă cu Vi şnu (în ţelepciunea) şi Siva (distractorul) formeaz ă un ,,trimurti” indian într-un singur zeu, care îşi exercit ă puterea în omenire prin al ţi zei mai mici. Cam pe la începerea secolului al VIII-lea d. Chr. se n ăscur ă din budism o mul ţime de secte sub diferite numiri, care au acelea şi principii esen ţiale şi nu se dep ărteaz ă de mama comun ă a tuturor sectelor- religiunea budist ă- în ceea ce prive şte credin ţele generale. Cele patru caste s-au înmul ţit în timpurile moderne în zecimi şi poate sutimi de caste mai mici. 2. Popoarele iraniene la care se num ără bactrii, mezii şi per şii fur ă în timpurile vechi monoteiste. Sub influen ţa altor popoare, acest monotheism degener ă în politeism. Medul Zoroastru (Zaratustra sau Zerdust), venind în Bactria pe timpul unui rege Histaspe, cur ăţ i aceast ă religiune de elementele politeiste pe cât fu cu putin ţă , f ără îns ă s ă o aduc ă la www.memoriaoltului.ro 40

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR puritatea vehe monoteist ă. Acum divinitatea suprem ă Bhaga, dobândi numele de Ormuzdsau Ahura-Mazda, adic ă ,,Domnul cel prea în ţelept” iar religiunea reformat ă de Zoroastru se numi ,,Mazdalism” sau ,,Mazdaism”. Ormuzd îns ă avu 6 zei mai mici, de treapta prim ădar ascult ători de dânsul (Ame şa-Cpenta): Vohu-mano (spiritul cel bun), A şa- Vahista (cur ăţ enia deplin ă), K şatra-Vairya (împ ărăţ ia deplin ă), Spenda- Armaidi (în ţelepciunea curat ă), Haurvatat (perfec ţiunea) şi Ameretat (nemurirea). Mai sunt şi al ţi zei de treapta a II-a ascult ători tot de ordinele lui Ormuzd: Atar (spiritul focului), Hvare (zeul soarelui), Mao (zeul lunii), Crao şa (zeul auzului), Anahita (zei ţa roadelor), ş.a. iar în treapta a III-a erau spiritele p ăzitoare ale omenirii. Lui Ormuzd îns ă i se opune în lucr ările sale cele bune o zeitate r ăutăcioas ă Ahriman (Angro-Manyus) care are spiritele rele servitoare. Unul din cele mai rele spirite este Ae şma-Daeva (spiritual r ăului). Evreii îl adoptar ă în captivitatea babilonic ă sub numele de Asmodeu, de care se vorbe şte în cartea lui Tobie. Ahriman a creat tot ce este mai r ău, spre exemplu şerpii, crocodilii, viperele, şobolanii şi toate reptilele fioroase, împreun ă cu animalele v ătămătoare omului. Timpul îns ă când a tr ăit acest Zoroastru şi cine ar fi acest rege Histaspe (Vistaspe sau Gustasp) formeaz ă o întrebare asupra c ăreia nu se în ţeleg istoricii. Unii cred c ă acest Histaspe ar fi tat ăl lui Dariu Histaspe; iar al ţii zic c ă ar fi o persoan ă preistoric ă deoarece cu multe secole înainte de era cre ştin ă, religia lui Zoroastru era bine întemeiat ă. Mul ţimea scriitorilor îns ă pun na şterea acestui reformator între secolul VI şi al-III-lea înainte de era cre ştin ă. Zoroastru î şi a şterne înv ăţă turile sale culese din gura lui Ormudz în 21 de c ărţi (Nostes)din care s-a format cartea Zend-Avesta. Literatura religiunii vechi persane este foarte bogat ă. Zend-Avesta (cartea descoperirii) ne arat ă cosmogonia şi cântecele cele vechi religioase ale per şilor. Zend- Avesta se compune din dou ă p ărţi principale: Zend-Avesta veche şi Zend-Avesta mic ă. Zend-Avesta veche se împarte în trei p ărţi: a) Vedidad-Sade, cu rug ăciuni cetite de preo ţii parsi şti înainte de r ăsăritul soarelui. Dar Vendidat-Sade se mai împ ărţea şi ea în trei părţi mici : Vendidad , cu blesteme în contra lui Ahriman ; Izechne sau Yasna cu rug ăciuni pentru în ălţarea sufletului ; Vispered cu rug ăciuni c ătre fiin ţele domnitoare. b) Iecht-Sade cu rug ăciuni felurite. c) Siruze , un fel de calendar parsist. Zend-Avesta mic ă (Bundehec) este un fel de enciclopedie persan ă în care se afl ă no ţiuni asupra cosmogoniei acestei religiuni, asupra cultului persan, institu ţiunilor civile, astronomiei, agriculturii, etc. Cei care p ăstraser ă înv ăţă turile lui Zoroastru, dup ă cum ne spune Herodot, formar ă o cast ă preo ţeasc ă numit ă a ,,Magilor’’, care se ocupau cu aducerea de sacrificii, cu aprinderea focului sacru, cu astronomia, astrologia şi cu ştiin ţele oculte, ceea ce îi f ăcea s ă fie crezu ţi ca înzestra ţi cu o putere supranatural ă. Cur ăţ enia de p ăcate a acestor popoare iranice se f ăcea mai cu seam ă prin uciderea reptilelor veninoase create de Ahriman, prin ap ărarea drept ăţ ii şi pedepsirea r ăut ăţ ii. La început, acestui cult îi lipsir ă templele şi idolii. Sacrificiile se f ăceau pe p ământ curat, preparându-se pe o vatr ă pe care se aprindea focul sacru. Sacrificiile popoarelor iranice nu sunt fioroase ca la babiloneni, chanaani ţi şi fenicieni. Carnea de animale curate, pâinea şi b ăutura ,,haoma’’ erau sacrificiile cele mai alese.

3. Grecii în timpurile str ăvechi, ca şi alte popoare de pe atunci, adorar ă o zeitate suprem ă căreia nu i se ridicau nici temple, nici statui şi nu i se da decât un nume apelativ Zeus, care se g ăse şte în toate limbile arice. Cu trecerea timpului însă, grecii începur ă a ridica temple www.memoriaoltului.ro 41

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR acestui mare zeu. În zilele apostolului Pavel afl ăm în Atena un templu f ăcut în cinstea acestui zeu necunoscut (Faptele Apostolilor 17, 23). Monoteismul degenerând înc ă din vechime în politeism, Zeus (Joe) d ădu na ştere la o mul ţime de zei cere şti cu re şedin ţa în Olimp, precum şi la un mare num ăr de zei p ământe şti cu re şedin ţa în adâncurile pământului. Nici o religiune nu a avut o teogonie mai complicat ă decât cea greceasc ă. La aceasta au contribuit multe cauze: clima, p ădurile, mun ţii cei râpo şi, apele m ării de care e înconjurat ă Grecia, ş.a. Toate acestea au avut o înrâurire direct ă asupra fanteziri pelasgice, din care izvorî personificarea atât de bogat ă a elementelor naturale, cu diferite atribute ciudate. Totu şi ideea de o fiin ţă înalt ă de care atârn ă zeii, oamenii, toate viet ăţ ile şi elementele, r ămase ne ştears ă în cugetul poporului grec. Dup ă zeii principali, urma o nou ă serie de zei secundari, m ărgini ţi în activitatea lor. Aici se num ărau nimfele v ăilor, pe şterilor şi p ădurilor, ocrotitoare ale cântecelor, me şte şugurilor, şi a tot ce era frumos. Mai era şi clasa a III-a a zeilor. Din aceasta f ăceau parte semizeii sau eroii care înf ăţ işau pe b ărba ţii vesti ţi prin vitejia lor în timpurile mitice. Spiritul libert ăţ ii ce domnea între greci, tendin ţa c ătre egalitate, lipsa despotismului monarhic,f ăcur ă ca preo ţii s ă nu-şi creeze o cast ă deosebit ă. Chiar religiunea greceasc ă în sine îns ăş i a fost mult mai liber ă şi îng ăduitoare, când o asem ănăm cu budismul şi religiunea persan ă. Pentru aceea nu g ăsim în Olimp un fanatism excentric, dar nici în Elada o literatur ă religioas ă care s ă se asemene cu Veda şi Zend-Avesta. Unii dintre scriitorii greci cutezau a-şi bate joc şi de atributele zeilor; la indieni şi popoarele arice nu vedem aceast ă libertate. Preo ţii se ocupau cu citirea rug ăciunilor, cu îngrijirea templelor şi cu administrarea bog ăţ iilor sacre. Ei nu aveau o ierarhie sistematic ă şi nu se preparau prea mult pentru aceast ă carier ă, ci se alegeau adesea ori prin sor ţi pentru tot timpul vie ţii sau pentru anumite momente şi împrejur ări; în unele familii îns ă se mo ştenea preo ţia pentru totdeauna. De şi vedem, dup ă cum am zis, o mare libertatereligioas ă la greci, totu şi voin ţa zeilor a fost cu stricte ţe cercetat ă. De aceea existau oracolele de unde izvorau numeroase sentin ţe, viziuni şi semne explicate de preo ţi şi preotese. În vechime, jertfele constau din sacrificii de oameni şi de animale; cu timpul îns ă se înl ăturar ă fioroasele jertfe de felul întâi.

4. Romanii avur ă o religiune mai simpl ă şi mai ra ţional ă. Într-însa nu întâlnim evolu ţiuni teogonice ca la egipteni, indieni, per şi, babiloneni. A şez ămintele religioase ale lui Numa nu erau decât o reform ă a celor grece şti, cu pu ţine schimb ări şi potriviri pentru locuitorii pa şnici ai Italiei. Dar dac ă religiunea roman ă seam ănă mult celei grece şti, are cu toate acestea întocmirile sale deosebite. În teogonia roman ă nu vedem zei cu însu şiri ridicole ori batjocoritoare; formele cultului fur ă mai reci dar serioase; ceremoniile avur ă mai pu ţin ă str ălucire, statuile lipsir ă cu totul la început. Zeul cel mai însemnat la romani era Jupiter sau Joe, adic ă zeul cerului şi al temperaturii, c ăruia i se atribuiau fenomenele atmosferice: ploaia, fulgerul, tunetul, tr ăznetul, etc. El era ocrotitorul confedera ţiei latine, patronul Romei, şi pentru aceea aveacultul său pe muntele Capitoliu. În teogonia roman ă avea destul ă însemn ătate şi zeul Marte, privit de latini în vechime ca protector al agriculturii, al animalelor domestice, dat mai ales al r ăzboiului. Nu trecem cu vederea nici pe zeul Ianus, simbolul schimb ărilor şi al începutului cu bine al tuturor lucrurilor. El avea în Roma un templu ce se închidea în timp de pace şi se deschidea în timp de r ăzboi. Agricultura, fructele cele delicioase ale Italiei, www.memoriaoltului.ro 42

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR seceri şul grâului, î şi avur ă de protector pe zeul Saturn. Vestit ă prin frumuse ţe şi bel şug de poame era în vechime la romani s ărb ătoarea ,,saturnalia”, r ămas ă şi pân ă ast ăzi sub diferite numiri la italieni, francezi, germani, etc. Când aceast ă s ărb ătoare se afla în m ăre ţia ei la romani, era ,,epoca de aur” a acelui mare şi viteaz popor. Dar şi p ăstorii cu turmele lor aveau de ap ărător pe zeul Faun, care dep ărta fiarele cele s ălbatice de nevinovatele animale. Mai erau la romani şi zei ţe feminine, ocrotiroare ale diferitelor produse şi împrejur ări ale Italiei. Aici ne aducem aminte de zei ţa Tellus, protectoare a p ământului; Vestaîn al c ărui templu se p ăstra focul sacru p ăzit de vestale; Fortuna, care aducea noroc statului roman şi fiec ărui individ în parte; Iuno sub a c ărei supraveghere era toat ă via ţa femeii, de la na ştere pân ă la ultima suflare. Înc ă din timpurile cele mai vechi începur ă a se înmul ţi zeit ăţ ile romane. M ărindu-se cerin ţele şi nevoile traiului, se înmul ţir ă şi zeit ăţ ile, sub ad ăpostul c ărora se supuneau toate aceste nevoi. Se mai adaug ă şi împrejurarea c ă în timpurile vechi se str ămutau la Roma şi zeit ăţ ile locurilor cucerite şi se continua cultul lor propriu şi în patria cea nou ă. Pentru aceea vedem în cercul zeilor romani zei sosi ţi de aiurea, de la etrusci, greci, din Asia şi Africa. Mai târziu cucerindu-se întreaga Italie şi apoi statele grece şti, se eleniz ă cu totul religiunea roman ă. Acum se identificar ă zeit ăţ ile romane cu cele grece şti şi se îmbr ăcar ă zeii romani cu mitologia greac ă. Cum am zis mai sus, se aduser ă în cetatea Tibrului prin atingerea cu neamuri str ăine, şi culte asiatice şi egiptene, cu toate încerc ările senatului de a le pune piedic ă. Cu c ăderea republicii, sl ăbi şi religiunea roman ă. Preo ţii romani nu atârnau de autorit ăţ ile civile. Ei erau pe via ţă în demnitatea lor iar preotese erau numai vestalele. C ăpetenia preo ţilor era Pontificele cel mai mare (Pontifex maximus). Acesta supraveghea cultul public şi privat, precum şi toate lucrurile ce stau în leg ătur ă cu el. Avea grij ă ca fiecare lucrare religioas ă s ă se îndeplineasc ă la timpul s ău. În leg ătur ă cu cultul era şi cercetarea voin ţei zeilor. Cu aceasta se ocupau o seam ă de oameni numi ţi ,,auguri” (augures). Mai erau şi a şa zi şii ,,haruspici” (haruspices)care se aduceau din Etruria, vesti ţi prin ştiin ţa lor misterioas ă.Ace ştia c ăutau în intestinele animalelor aduse ca jertf ă şi de aici preziceau întâmpl ările poporului roman. Cultul roman consta în formule de rug ăciuni îndreptate de obicei c ătre Joe şi apoi c ătre zeii supu şi lui , în aduceri de jertfee, ş.a. Jertfele îns ă în vechime se aduceau din oameni , şi mai ales din prizonieri; mai târziu acestea se suplinir ă prin jertfe de animale, fructe, copturi de f ăin ă, semin ţe, etc. La îngroparea romanilor de frunte se întocmeau lupte gladiatorice şi cu animale s ălbatice. * Din privirile generale asupra unora din cultele p ăgâne am în ţeles c ă în cea mai adânc ă vechime omul s-a închinat unei fiin ţe atotputernice de care atârna via ţa şi fericirea lui. Dar acest monoteism degenerând mai târziu în politeism şi nemaicunoscându-se prin urmare adev ăratul Dumnezeu, omul în teama lui de puterile naturale, de elemente, reptile şi tot felul de viet ăţ i fioroase începu a zeifica pe unele din acestea şi a invoca în contra celorlalte protec ţiunea altor zei închipui ţi de fantezia lui vioaie. De aceea vedem la popoarele vechi, p ăgâne, o mul ţime de culte, unele mai excentrice decât altele. În studiile arheologice şi în dezgrop ările ştiin ţifice ce se fac zilnic prin p ărţile locuite în vechime de popoarele idolatre se descoper ă nu numai tot felul de statui ale zeilor, dar şi o mul ţime de obiecte care erau de nevoie la practicarea cultelor din acele timpuri.Muzeele cele bogate din ţă rile europene ănc ă p ăstreaz ă numero şi zei ciopli ţi din lemn, piatr ă, bronz, fier şi alte materiale, cum şi diferite lucruri privitoare la cultele popoarelor vechi. Toate acestea sunt www.memoriaoltului.ro 43

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR adunate din s ăpăturile f ăcute la templele p ăgâne din Teba, Persepole, Susa, Ecbatana (azi Hamadon), Palmira, Ninive, Acropole, din ruinele palatelor regilor care domnir ă odinioar ă înb lume şi din resturile cet ăţ ilor vechi. Pe când neamul omenesc se afla în noianul acestor r ătăciri, s-au propov ăduit înv ăţă turile mesianice de c ătre Domnul Nostru Iisus Hristos şi s-au stabilit de el principiile pentru înfiin ţarea unui cult cu menirea de a se practica totdeauna în biserica cre ştin ă. Din acest cult fur ă înl ăturate cuget ările materiale ale religiunilor p ăgâne cum şi sacrificiile sângeroase obi şnuite în templele presîrate în vechime prin Siria, Egipt, Grecia, Italia, Vechiul Mexic şi alte ţă ri acoperite oarecând de cea ţa p ăgânismului. În locurile pe unde se sem ănar ă cuvintele Mântuitorului încet ă fumega ţia sacrificiilor de la altarele zeilor şi în locul zgomotului de la serb ările p ăgâne se stabili acum pream ărirea lui Dumnezeu în spirit şi în adev ăr. Nu avem decât s ă ne aducem aminte de cultul zeilor Isis, Venus, Afrodita, Diana din Efes şi al Cibelei la a c ăror venera ţiune se f ăceau cele mai neauzite desfrân ări, şi ne vom face idee de cultele p ăgâne. Abia începu îns ă a înflori cultul în cre ştinism şi îndat ă r ăsărir ă o mul ţime de persecutori ai acestui cult. Temni ţele se deschiser ă acum pentru martirii cre ştinismului, săbiile se ascu ţir ă, fiarele s ălbatice se preg ătir ă pentru a sfâ şia cu l ăcomie mii de cre ştini şi rugurile se aprinser ă pentru a arde de vii pe m ărturisitorii credin ţei. Chinurile cele mai înfior ătoare se urzir ă pentru sprijinitorii cultului cre ştin. Biserica cre ştin ă îns ă birui pe du şmanii ei şi ast ăzi sfânta cruce str ăluce şte în toat ă lumea.

Ilie Constantinescu

s ss s sssss s s s s s s s s s s s ss s Floriana Tîlv ănoiu

Mobilizarea armatei la Caracal în iunie 1913 1. Ştirile de mobilizare: jurnale (la Osica 50); Svonuri; Anun ţ- vineri 21 iun. Orele 4 d.a. la Dio şti. P ărăsirea câmpului. Anun ţ Caracal, orele 12-14. 2. Vineri 21 iunie. Se a ştepta ieri c ă în noaptea de 20/21 va fi sunarea. Lumea pe strade. Steaguri. Închiderea cârciumilor. Jurnalele. Starea conflict balcanic. La Dio şti au p ărăsit to ţi câmpul. Tata. Unii tri şti.Unele femei jeleau. 3. Sâmb ătă 22 iunie. C ătre sear ă încep s ă vin ă ţă ranii. Sunt smul şi cam cu regret de acas ă, nu e entuziasm dar nici vreo fric ă; sunt numai regrete de familie. Vin cu tr ăiştile cu demâncare în tot felul de costume. M ănânc ă pe trotuare. Vor s-arate c ă nu le e nicio fric ă, www.memoriaoltului.ro 44

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR spun numai c ă le pare r ău de acas ă. Unul din Orlea: ,,Eu o s ă cer s ă-mi dea cartu şe îndoit cât la ăilal ţi”. Unii cam tri şti, cu regrete: Gh. Eftimescu. El spune c ă Vl ădescu de la Banca Agricol ă şi advocatul G. Marinescu tremurau de fric ă. C. Popovici- (trece în clasa a VIII a la Craiova)- dorea s ă fie voluntar. Asemenea Garaiac. Eu i-am oprit. Institutorul Velea a cerut voluntar- neadmis […] 4. Noaptea 22/23 iun. (sâmb ătă spre duminic ă), era anun ţat ă alarma. La 12 noaptea au început goarnele, clopotele şi cu ele l ătratul câinilor. Au trecut şi pe strada noastr ă 10-12 gorni şti sunând alarma […] 5. Duminic ă 23 iunie, sculat la 5 dimineata. Fotografiat pe toţi dio ştenii. La gar ă şi Regiment la orele 7,30 diminea ţa. Cea mai mare zi din via ţa mea. S-au v ărsat satele. F ără entuziasm, cu regrete de acas ă. Erau cu ei şi multe femei şi b ătrâni pentru a le lua hainele. Din sute de femei numai vreo 2-3 am v ăzut schincind; restul triste dar resemnate. Solda ţii idem, nu entuzia şti dar resemna ţi; mai rar când fac glume. Un tren pleac ă la Corabia pentru paza liniei; fiecare (din 1895-1900) în hainele lui cu câte 300 de cartu şe, pu şti 1879, mul ţi cu ele în sân; unul zicea c ă are cire şe; unii cu pâinile înfipte în baioneta din vârful armei. Aproape to ţi dispre ţuiesc pe bulgari. O c ăru ţă cu un bulgar trece în fa ţa caz ărmii; gr ămad ă în juru-i. Unul vioi: ,,Unde e m ă, f. pa ştele m. s ă-i ar ăt eu”.Un ţigan, şi el zeflemist: ,, Dar mor şi eu cu un bulgar de gât!” Zvon de un bulgar t ăiat la un pod; c ă celui ce l-a t ăiat, unul zicea c ă i-a dat 7 medalii iar altul imediat c ă i-a dat 7000 de lei. To ţi socot c ă merg la r ăzboi şi nu e numai mobilizare. Un ţigan refuz ă ou ă date de ţiganc ă: ,,S ă le m ănânci tu cu tac-tu c ă numai acu îmi dai ou ă”. Nunta doctorului Andronescu contramandat ă.To ţi vor s ă mearg ă cu de-a sila cu trenurile în alte p ărţi. Dio ştenii cu sila s-au suit, zic c ă nu por a ştepta. Plec pe la 11,30, nu i-am sărutat. Unii suie pe vagoane. Eu la Pepinier ă,

ss adunare general ă. Toat ă lumea fierbe la gar ă trenuri de persoane f. mari fiind 1 pe zi; seara vine la 7,30 (în loc de 4,30) cu jurnale smulse cu for ţa. Mul ţi ţă rani în curent precis cu situa ţia intervenit ă. În elevii de liceu mare entuziasm. Eu admir. Zice c ă eu cu [contingentul] 1897 să merg . To ţi cer mereu informa ţiuni şi nu vor s ă plece. Au lipsit numai 1% la apel; în schimb, au venit poate 20-30% contingente vechi, scuti ţi. 5 fra ţi Nicolau au plecat to ţi. E o fraternitate f ără vedere de grad. Revizorul R ădulescu e c ăprar, profesorul Grecescu idem, unii ofi ţeri. În trenul care a venit de la Corabia la orele 9 diminea ţa, un grad inferior, bulgar fudul vorbea fran ţuzeşte şi bulg ăre şte cu un elev român din şcoala de ofi ţeri (Stoicescu), c ă a dezertat c ăci nu se mai ispr ăvea r ăzboiul. Unii solda ţi contingentul 1895 şi 1896 care plecau pe linia ferat ă pentru paz ă pusese baioneta la brâu ca pe un cu ţit. Alde Ion spune c ă la Dio şti lumea cam auzise mai dinainte c ă o s ă se fac ă r ăzboi şi cam era în aşteptare, c ă vineri 21 iunie (pe la chindie) când au început s ă trag ă clopotele de la biserici în sat au priceput despre ce e vorba şi au p ărăsit to ţi câmpul, chiar cei b ătrâni, c ă nu le mai venea deloc s ă fac ă ceva. C ă unele femei se jeleau pe drum în gura mare (a lui Dumitru Şerban care f ăcuse nunt ă în mai) striga: ,,Dumitreee, unde te duci?” Cel mai trist zice c ă www.memoriaoltului.ro 45

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR era înv ăţă torul Şt. C. Ionescu care spunea c ătre ei c ă are presim ţirea c-o s ă moar ă şi c ă plângea ca copiii, c ă-şi f ăcuse testament l ăsând averea soru-sii. La cazarm ă vin mult mai mul ţi decât trebuie şi întreab ă mereu dac ă şi ei sunt chema ţi. Ofi ţerii şi gradele inferioare le dau mereu l ămuriri pân ă au r ăgu şit ca s ă vie când i-o chema, dar ei nu vor deloc s ă plece şi întreab ă mereu. De aceea chiar i-a mai lovit cu o nuia Zaharia (sergent plutonier) şi au mai şi înjurat cu oarecare rezerv ă. Ai no ştri de la Dio şti erau cam nesiguri de ce-o fi. Ion era cel mai vesel şi bine dispus spunând c ă ce-o fi o fi, barim s ă vad ă şi el r ăzboiul. Gheorghe a lui nea Grigore zicea c ă-i pare r ău s ă moar ă şi că-i e fric ă de moarte; asemenea Zaharia Niculin Iliescu. Frate-meu Gheorghe şi Zaharia St ănu ţ Voiculescu cam cu regrete de acas ă, mai t ăcu ţi, silindu-se a fi veseli. Eu le spuneam că n-o s ă fie poate deloc r ăzboi c ăci or ceda bulgarii la ce cerem sau în cel mai r ău caz o s ă cuprind ă bucata cerut ă din Dobrogea şi o s ă fie ceva lupte acolo cu câteva regimente. Mătu şa Ioana din Bold (cum îi plecau 2 b ăie ţi din 3) a venit diminea ţa la noi şi când i-a văzut pe cei 5 înal ţi şi tineri gata de plecare, i-a venit un fel de sl ăbiciune şi c ăuta scaun s ă şad ă şi neg ăsind (era în coridor la intrarea din curte) a şezut jos, plângătoare, ne ştiind ce s ă mai zic ă şi întrebând ce f ăcea mama când au plecat ei. La plecare i-a pupat cu foc, urându-le s ă se întoarc ă s ănăto şi. La gar ă, ai no ştri au vrut s ă plece la Craiova unde erau repartiza ţi, dar la gar ă li s-a spus c ă nu sunt trenuri decât luni sau mar ţi şi s ă vie atunci. Ei îns ă n-au vrut cu nici un chip s ă se întoarc ă acas ă zicând c ă nu au acolo nici un rost, c ă odat ă ce au plecat, gândul le e s ă mearg ă odat ă nu s ă-şi ia mereu r ămas bun. S-au suit în tren f ără voia celor cu trenul, cu gând c ă dac ă n-or avea încotro, s ă pl ăteasc ă (luaser ă fiecare câte 70-80 de lei cu ei). La gar ă şi cazarma infanteriei lume imens ă: femei triste, bărba ţi cu oarecare întristare-voio şie, tineri nesolda ţi entuzia şti. 6. Luni 24 iunie. Stau acas ă, pe la şcoal ă, în a şteptare.Citesc jurnalele cu nesa ţ. To ţi sunt azi mai calmi, s-au mai obi şnuit cu atmosfera r ăzboiului. 7. Mar ţi 25 iunie. Ca şi ieri forfoteal ă cu îmbarcarea. Goan ă dup ă jurnale. Ţiganca sp ălătoreas ă, Mari ţa a lui Tru ţă , cere şi ea bani pe o sp ălătur ă înainte, s ă dea b ăiatului care pleac ă şi el. 8. Miercuri 26 iunie. Cumnatul Tudor şi cu servitorul Ştefan Bica au venit de la Priseaca pentru mobilizare. Au stat acolo ţinu ţi de socru ca s ă termine seceratul (tot au mai r ămas 15 pogoane de secerat). Socrul a întrebat la Slatina pe maiorul Obogeanu cât ar mai putea să-i ţin ă pe cei 2 ca s ă nu-i dea dezertori. De aceea au venit mai târziu. În sate nu-i las ă jandarmii s ă mai stea şi nici lor nu le mai vine, le e team ă c ă-i d ă lips ă şi c ă-i împu şcă. Orele 8-10,30 diminea ţa m ă mai duc pe la Regiment s ă v ăz ce mai e. Aici m ă întâlnesc cu Grecescu care e caporal, pus la aprovizionare (ca şi revizorul Marin R ădulescu). Grecescu mă duce pe la buc ătării unde admir ăm marmitele de nichel de care eu nu mai v ăzusem; ele au un perete r ău conduc ător de c ăldur ă ceea ce face c ă se pot închide ermetic şi pot continua s ă fiarb ă f ără foc, p ăstrându-şi c ăldura. Pe la orele 3-4 dup ă amiaza bate toba şi pe strada noastr ă ca contingentul 1897 s ă vie diminea ţă la regiment pentru mobilizare. Îmi cump ăr dril pentru un costum de haine sold ăţ eşti. Îmi cump ăr şi oarecari medicamente. M ă gătesc pentru necunoscut. 9. Iunie 27, joi. M-am dus la cazarm ă la 6,30 diminea ţa. Ne-au dat arme model 1897 mai ca scoase din fabric ă, cu baionete lungi, cartu şier ă. Îmbr ăcăminte cam veche, ce a r ămas de la ceilal ţi solda ţi. Aleg şi eu din gr ămada din curte manta, tunic ă, c ăciul ă. Umblu îmbr ăcat

www.memoriaoltului.ro 46

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

în tunic ă, pantaloni mai lungi, ghetele mele, c ăciul ă cazon ă, încins cu baionet ă lung ă. Ai no ştri spun c ă nu-mi st ă bine a şa. F ănic ă îmi zice ,,sold ăţ oi”. Totu şi, eu m ă simt parc ă altfel, mai întinerit în costum milit ăresc şi m ă fotografiez cu cumnatul Tudor cu aparatul meu 18X24 pe la ora 1 d.a. Au venit pe aici azi de la Dio şti tata cu frate-meu Nicolae, de la Rede socrul. Mânc ăm şi st ăm de vorb ă împreun ă despre r ăzboi. Eu n-am team ă, c ăci bulgarii sunt în

sss s lupt ă cu sârbii şi grecii şi sunt pr ăpădi ţi iar ai no ştri care s ă se lupte mai întâi cu ei? Poate c ă bulgarii vor ceda şi atunci nici nu trecem Dun ărea, ci ne mul ţumim c ă ne dau bulgarii o parte din Cadrilater şi s ă înceteze r ăzboiul şi cu sârbii şi grecii, ca s ă nu se înt ăreasc ă prea r ău, în care caz ar amenin ţa pe români la o eventual ă cucerire a Transilvaniei. Tata n-are nici el team ă c-o s ă fie cine ştie ce, c ăci bulgarii nu ştiu cu cine s ă se lupte mai întâi. Ne e oarecare team ă de încurc ături cu Rusia şi Austro- Ungaria. Dar nici ai no ştri n-or pleca a şa f ără rost la război f ără s ă se fi asigurat de spatele ţă rii. Tata n-a ss făcut armata. Nicolae care seam ănă perfect cu el a fost reformat. Plec ăm ceilal ţi 3 îns ă în locul lor. Dup ă amiaz ă, orele 2-8 am stat mereu degeaba la cazarm ă. Mereu sergen ţii şi sergen ţii majori, îmbr ăca ţi acum în uniforme, fac apeluri c ăutând s ă se obi şnuiasc ă cu hainele şi disciplina cu care nu veniser ă de mult în contact. Eu privesc, citesc jurnale, stau de vorb ă cu solda ţii şi cu unii ofi ţeri de rezerv ă (c ăpitanul Demetrian- comandantul batalionului nostru; locot. Ilie G. Voitescu- judec ător, comandantul Companiei a IV-a), etc. Zic c ă de ce n-am st ăruit s ă m ă înainteze ofi ţer. Eu le spun c ă la timp, 1899-1902 m-am interesat de înaintare, dar v ăzând c ă din cauza actului de na ştere nu m ă înainteaz ă, am l ăsat şi eu lucrurile încurcate. Acum mi-e cam greu. Ştefan, servitorul, s-a dus şi el la regiment iar cumnatul Tudor a plecat la Craiova cu bicicleta mea, ca biciclist în compania de pe lâng ă corpul I de armat ă. Iunie 28, vineri. Orele 6-10,30 şi 2-8 la cazarm ă. Se fac mereu repartiz ări de oameni şi alt nimic. Eu trec ca furier al companiei. St ăm mult de vorb ă r ăspândi ţi prin curtea caz ărmii. În compania noastr ă sunt şi solda ţi din Stoene şti, bulgari de origin ă, care în cas ă vorbesc bulg ăre şte (oamenii zic ,,sârbe şte”) dar care acum se cam jeneaz ă c ă sunt sârbi. Unul din ei, Naidin Ion, de la care am cump ărat c ărămida pentru cas ă şi care civil se isc ăle şte Ion Totea. Un altul, Dumitru Ştefan (slab, cu must ăţ i mai de loc) întrebat de mine dac ă-l las ă inima s ă trag ă în bulgari a r ăspuns (trânti ţi jos la trapezul din curte): ,, … Pa ştile mă-sii ; www.memoriaoltului.ro 47

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR păi de-aia am plecat de acas ă ca s ă-l las când el nu m ă las ă pe mine s ă-mi v ăz de cas ă şi de munc ă?” Cântece. În companie e şi Petric ă Zl ătaru, frunta ş, ţigan l ăutar din strada Carpa ţi ( şoseaua Cimitirului) care a cântat mai multe veri şi la mai multe nun ţi în Dio şti dup ă moartea lui Oaie (de pe la 1900-1902). E un porc de câine şiret şi obraznic care caut ă s ă-şi dea aere. L-a pus sergentul major Laz ăr Ion s ă cânte. Cânt ă cam cu mofturi, nu dup ă porunc ă ci dup ă cheful lui. Solda ţii se obi şnuiesc şi cu cazarma, ,,oameni b ătrâni” cum î şi zic ei. Cântecul le mai ss . aminte şte de cei de-acas ă, îi face s ă se cam resemneze: ,,Ce-o fi s ă fie!” Ştirea despre intrarea Românilor în Bulgaria. Când vine trenul, trimitem pe câte un soldat s ă ia jurnale sau m ă duc eu, c ăci e o îmbulzeal ă grozav ă la ele, sunt cu adevărat smulse din mâna vânz ătorilor. Cu trenul de dup ă-amiaz ă (spre sear ă, trenul de 4,30, dar e întârziat) veni Epoca cu o veste extraordinar ă, c ă românii au intrat în Bulgaria pe la Silistra şi c ă bulgarii nu le-au opus rezisten ţă . Solda ţilor le pare foarte bine, căci aceasta însemneaz ă c ă n-o s ă fie lupte, deci sc ăpăm de gloan ţe. Eu le spuneam înainte că România, dup ă ce o mobiliza toat ă armata pe malul Dun ării le va trimite un ultimatum să înceteze r ăzboiul cu grecii şi sârbii şi s ă ne dea linia Turtucaia-Cavarna, şi dac ă nu vor, atunci intr ăm peste ei. Prind mare curaj şi înjur ă pe bulgari. Eu caut s ă m ă echipez cu m ărun ţişuri: capel ă, gulere, briceag, ace, a ţă ; nevasta îmi face un sac de dril pentru bagaj, îmi pun buzunare pe din ăuntru la tunic ă pentru noti ţe, etc. Prin ora ş ies în capel ă particular ă, tunic ă, pantaloni civili, ghete civile, neîncins cu baioneta. Nici nu prea se salut ă ofi ţerii pe strad ă, disciplina grea a c ăzut. Plecarea regimentului spre Dun ăre. Dimineata, la orele 5,45 când m ă duceam spre cazarm ă, când dau din str. Negru Vod ă în Bulevard, venea Regimentul 19 spre ora ş (contingentele 1901-1913) probabil spre Bechet, pe jos, cu mare alai. Lumea privea mirat ă, femeile plângeau pe înfundate. Emo ţie mai ales la femei. S-au aruncat şi ceva flori de la Ecaterina Demetrian ai c ărei 2 sau 3 b ăie ţi sunt deja mobiliza ţi ca ofi ţeri (Jean, Camil, Mimu mi se pare la automobil, Vasile nu ştiu). Unii strig ă ,,Ura!”. Vorbesc şi eu în treac ăt câteva vorbe, cu ur ări de biruin ţă şi de întoarcere acas ă s ănăto şi cu Jean Demetrian (locotenent în rezerv ă), şi cu fo ştii mei elevi, acum înv ăţă tori, ca solda ţi la tr ăsurile sanitare, Mateescu şi Florea Rădulescu. www.memoriaoltului.ro 48

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Iunie 29 sâmb ătă. [Nici o însemnare]. Iulie 5 , vineri. Instruc ţie la câmp, la orele 6-9 (r ăspândirea în tr ăgători, etc, la bâlci). Eu venit târziu, am stat la cazarm ă citind jurnale. Orele 10,30-12 la gar ă; vorbit cu solda ţii artileri şti din Bac ău (cu tren cu creta: ,,Bac ău-Sofia”), simpatici, vorbesc corect române şte, blânzi, f ără team ă, citind despre r ăzboi, le-am dat un jurnal de citit. La 11-11,45 de vorb ă cu Saftu ( ţine locul lui Cristide), Cristide (sublocotenent de tren), Radovici (soldat la compania sedentar ă), etc. Orele 11,45 vine trenul regal, stând câteva minute. Are vreo 10 vagoane, cu 6-7 automobile, vagon cu buc ătari, 2 locomotive, regele Carol singur într-un vagon; Nu e lăsat ă lumea pe peron. Noi pe linia 2 în trenul venit de la Corabia. Regele era la fereastra coridorului , spre linia 2 (unde era trenul cel ălalt); l-am salutat cu entuziasm, ridicând capela în sus (neregulamentar) de pe

s scara vagonului. Era cu barba peste tot alb ă, t ăiat ă mai ss mărunt, verde la fa ţă , privirea ca întotdeauna cu energie dulce; a fost ca o icoan ă în cadrul vagonului. Pu ţini au ştiut de el, călător incognito. Diminea ţa, ora 6 merg la cazarm ă, mi-am luat r ămas bun de la voluntaraul Iliescu V. Ion c-a plecat cu bicicleta înflorat ă la activi spre Dun ăre. Orele 4-7 la cazarm ă. La 4-6 teorie de cine comand ă batalionul, grade, etc. Cer stra şanic s ă umble îmbr ăca ţi bine (stau în tunici şi cu c ăciuli în cap).

sss Prof. Mihai Barbu

ss sssss s ss sss ss s s s s s www.memoriaoltului.ro 49

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

ss s ssss sss s s s s ss

Dup ă 1803 mo şiile Floru şi Momiceni au fost cump ărate de ,,negu ţă torii” Gheorghe B ălan (Ioan), Hristodor Gheorghiu şi Gheorghe Costazotul (I. Iona şcu, Biserici, chipuri şi documente din Olt, pagina 217). Gheorghe Ioan (B ălan) cu fratele s ău Costache Ioan au cump ărat între anii 1808- 1816 o mare parte din mo şiile Perie ţi şi Mierle şti. Cei doi fii ai lui Constantin Ioan (Caracostea) – Gheorghe şi Hristodul – st ăpânind multe mo şii în zon ă ( Şerb ăne şti, Stoic ăne şti, Perie ţi, Mo şteni, Floru, Buta, Boian, Jarcale ţ, Mierle şti, B ălteni) se adreseaz ă la 13 februarie 1840 Pre şedintelui Tribunalului Olt pentru ,,a împ ărţi periosia noastr ă mi şcătoare şi nemi şcătoare în felul urm ător”: Domnul Gheorghe Caracostea s ă primeasc ă: Mo şia Negreni ce-i zice şi Şerb ăne şti cu toate împrejurimile şi ,, calităţ ile dup ă dânsa pân ă în drumul pietri şului ce intr ă în Hotarului Cre ţulescului dreptu pe lâng ă casele cele mari (care r ămân pe mo şia Floru) dreptu pe drum pe la peri şoru totu drumul pân ă în hotarul Tâmpenilor pân ă în valea Iv ănesii, care aceste semne de acum înainte s ă fac ă capul mo şii Negrenilor şi hotarul desp ărţitor între mo şia Floru şi a Negrenilor, fiind-că se taie capul Negrenilor cel despre r ăsăritu şi s ă întrupea ţă de acum înainte cu mo şia Floru”. 1. Mo şia Momiceni dup ă sineturile ei întregi. 2. Mo şia Bacea dup ă sineturile ei întregi. 3. Mo şia Buta – toat ă dup ă sineturile ei întregi cu toate cl ădirile şi îmbun ătăţ irile de pe dânsa. 4. Casele din dealul Slatinei. 5. Via de la Z ănoaga. 6. Via Cali ţii ce este lâng ă via răposatei Costichii Ceoflândia. Domnul Hristodor Caracostea s ă primeasc ă: MO ŞIA FLORU dup ă sineturile ei, cu cl ădirile şi calit ăţ ile ei dup ă dânsa şi ni şte stânjeni din mo şia Dumbr ăvi ţa ce se termin ă la z ăgazul morii precum şi capul mo şiei Negreni dinspre Răsărit “ ce se tae şi se întrupeaz ă “ cu mo şia Floru pân ă în drumul ce vine de la Pietri ş.

1. Mo şia Mo şteni dup ă sineturile ei întregi. 2. Mo şia B ălteni întreag ă dup ă sineturile ei întregi. 3. Locul din pia ţa Slatinei ce se învecineaz ă cu Nic ă Cazan şi este cump ărat de la Gavril ă prin mezat. 4. Locul din dealul Slatinei ce este lâng ă polcovniceasa Stanca G ăgirdin. 5. Dou ă r ăzoare de vie, din via Caselor ce sunt spre drumul şoselei, iar vitele şi celelalte mi şcătoare au fost împ ărţite între ei fr ăţ eşte şi au luat fiecare partea cuvenit ă.

www.memoriaoltului.ro 50

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Cei doi fra ţi f ăgăduiesc s ă fac ă biserica de zid pe mo şia Şerb ăne ştilor cu toate cele trebuincioase şi s ă dea pentru sufletele p ărin ţilor lor” pe la rudele s ărace şi al ţi s ăraci, cărora le suntem datori pentru aceast ă periosie. Iar ă care din noi nu va urma acest daru s ă fie anatema asupra lui”. Gheorghe Caracostea adeverez cele de sus. Hristodor Caracostea tot asemenea. (1842 februarie 13 – ora şul Slatina) Martori – Alexe Romanov şi Iona şcu R ăducu. Documentul întocmit este autentificat de Judec ătoria jude ţului Olt: ,, Judec ătoria luându în băgare de seam ă şi v ăzându-i urmare cu mul ţumire de amândou ă p ărţile în pova ţa Q 20 cap. A de la partea VI din pravila ţă rii se adevereaz ă dup ă orânduial ă trecând-o şi în condic ă a-şi avea urmarea credin ţei. (ss) Prezidentu – Ionu Deleanu (locul pece ţii) 1842 februarie 14

Andrei Cu ţaridu, grafia Ionu Fântâneanu”

Hristodor Caracostea ob ţine în anul 1854 o copie de pe acest document, autentificat ă de Pre şedintele Cur ţii apelative civile sec ţia a doua – I. Golescu. Men ţion ăm c ă cei doi fra ţi Gheorghe şi Hristodor, zugr ăviser ă în anul 1836 biserica din Floru, construit ă de p ărin ţii lor a şa cum reiese din pisania bisericii şi care are urm ătorul con ţinut: ”Doamne cela ce cu puterea ta prosl ăve şti pre ceea (!) ce iubesc podoaba casii tale şi locul l ăca şului m ăriri sfin ţirii tale, priime şte şi acest sfânt l ăca şi al t ău, care întru cinstea şi slava sfin ţiloru împ ăra ţi Constantin şi Elena şi a marelui mucenic Dimitrie, s-au zidit din temelie de dumnealui jupan Constantin Ioan i de dumnealui jupan Gheorghe Ioan amândoi fra ţi şi este zidit ă din leatu 1814; ear ă la leat 1836 s-au zugr ăvit de feciorii răposatului jupan Constantin Ioan: jupan Gheorghie şi jupan Hristodor Constantin Caracostea, fiind obl ăduitori, popa Radu sin popii Vi şan, în zilele prea în ălţatului domn Alexsandru Dimitrie Ghica voevod, fiind episcop prea o sfin ţiea sa chiriu chir, Elarion Arge şăn, 1836, octomvre, 24 ” (Ion Iona şcu, Biserici, chipuri şi documente din Olt, pag. 221). Între cei doi fra ţi Gheorghe şi Hristodor Caracostea se pare c ă au mai fost neîn ţelegeri în leg ătur ă cu ,,împ ărţeala bunurilor mobile şi imobile “ şi la 21 iunie 1844 – se înf ăţ işeaz ă din nou la judecat ă şi mai fac unele complet ări. Gheorghe Caracostea arat ă că: ,, fiind pov ăţ uit de domnii cinsti ţi şi dreg ători de pace c ă pornirile unuia împotriva celuilalt nu aduce bine şi niciun folos “ au hot ărât urm ătoarele : ,, Învoiala civil ă din 14 februarie 1842 s ă r ămâie bune şi nestr ămutate întru toat ă întinderea lor ca ni şte s ăvâr şite şi pravolnice temeiuri. Mo şia Mierle şti cump ărat ă de Gheorghe de la Hristodor se va împ ărţi pe din dou ă. Acareturile p ărinte şti ce se afl ă în ţara turceasc ă a satului Negodi se vor împ ărţi. Cheresteaua cea trebuincioas ă pentru biseric ă s ă se taie din p ădurea ce se afl ă pe mo şia lui Gheorghe Caracostea, f ără a pretinde de la Hristodor niciun ban. Zapisul de 3000 de lei ce l-a dat Hristodor c ătre fratele s ău Gheorghe, pentru schimbul caselor din Slatina şi pentru care s-a deschis judecat ă la cinstita Judec ătorie de Oltu, va r ămâne d ăruit ă şi dup ă înt ărirea acestei învoieli se va socoti desf ăcut ă. www.memoriaoltului.ro 51

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Veniturile mo şiilor Floru, Mo şteni şi B ălteni se vor da de c ătre Gheorghe, fratelui său Hristodor – cât mai f ără z ăbav ă- îndatorindu-se de asemenea ca Hristodor, a pl ăti datoria c ătre domnul Ionu Theodoru. […] Nimeni s ă nu mai pricinuiasc ă unul asupra altuia necazuri cu jalbe”. Înscrisurile de învoire au fost isc ălite ,,de noi şi adeverite de c ătre Cinstitul Divanu Civilu sec ţia a II-a şi s-au datu unul la mâna altuia” . (ss) Gheorghe Caracostea m ă f ăgăduiesc Hristodor Caracostea asemenea 1844 iunie 21, Bucure şti . Cele dou ă hot ărâri ale Judec ătoriei Olt sunt înt ărite de Divanul Civil din Bucure şti Sec ţia a II-a la 11 mai 1845. Pre şeden ţia Cur ţii apelative Civile Sec ţia a II-a a întocmit o copie dup ă original, în urma unei cereri f ăcut ă de Hristodor Caracostea la 20 februarie 1854, prezidentul Cur ţii fiind Ion Golescu. La 2 ianuarie 1868, Hristodor Caracostea vinde toată mo şia Floru lui Ianache Constandinidi prin urm ătoarea declara ţie de vânzare: ”Prin acest act declar c ă am vândut de bun ă voia mea Domnului Ianache Constandinidi din Bucure şti, dou ă mii pogoane mo şie din hotarul propriet ăţ ii mele Floru, din Jude ţul Olt, cu toate îmbun ătăţ irile, case şi alte acareturi ce se afl ă pe acea mo şie afar ă c ă Dl. Cump ărătoru s ă respecte Contractul, prin care am dat în t ăere p ădurea aflat ă pe acea proprietate, pân ă la expirarea lui de doi ani. În cazul de a nu se putea completa acele dou ă mii pogoane din hotaru Floru, măsurandu-se dup ă actele şi hot ărnicii din matca Vedi despre R ăsărit spre apusu, dup ă movilele desp ărţitoare de c ătre vecini f ără nicio judecat ă. Sunt dator a da num ărul de pogoane de mai sus, din al ăturata proprietate ce rămâne pe seam ămi numit ă Şerb ăne şti, îns ă acele pogoane al ături şi în linie dreapt ă cu mosia Floru. În acest modu de pogoane este bine în ţeles c ă p ământul dat locuitorilor dup ă legi, nu intr ă la aceast ă m ăsur ătoare a pogoanelor şi numai de cele ce sânt libere pe seama mea. Pre ţul total al acestor pogoane în sum ă de 12.000 galbeni socotit pogonu câte 6 galbeni şease, le-am primit de la Domnul Cump ărător ast ădi în natur ă spre a pl ăti datoriile c ătre Casa epitropului Panaitu Triandafilidi şi D-lui. Gheorghe Cateluda; asfelu fiind terminat ă vândarea c ătre Dl. Ianache Constandinidi va st ăpâni aceast ă proprietate nesup ărat dumnealui şi urma şii domniei sale spre care sfâr şit i-am predat şi documentele doveditoare titlului meu de proprietate, şi pentru a avea temei şi încredere amu isc ălitu chear însumi cu mâna mea adeverindu-se şi de Onor Tribunalu de Olt”. 1868, ghenarie, 2 dile. Bucure şti. [Semn ătura lui Hristodor Caracostea]. Grefierul Tribunalului Olt - Ştefan Nicolescu . Deoarece au existat unele nemul ţumiri din partea cump ărătorului, la 26 martie 1869 se încheie o hot ărnicie semnat ă de inginer hotarnic G. Cateluda şi Horn, apoi o alt ă hot ărnicie la 25 septembrie 1871, care este vizat ă de Comisiunea nr. 16 şi semnat ă de N. Opreanu, D. Mavrodin şi C.D. G ăbunea la 19 mai 1875, în baza jurnalului ,,dresat” de Completul Tribunalului Olt cu nr. 6808, precizându-se c ă aceast ă Hot ărnicie nu atinge drepturile celorlal ţi vecini. www.memoriaoltului.ro 52

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Mo şia Floru ste vândut ă de Ianache Constandinidi – domnilor Constantin Guva şi Gheorghe Massu – încheindu-se urm ătorul act de transcrip ţiune: ”Între subsemna ţii pe de o parte I. Constandinidi domiciliat în Floru, Jude ţul Olt şi de cealalt ă parte noi C. Guva şi Gh. Massu domicilia ţi tot în aceast ă comun ă […] pentru mo şia Floru de 2.000 pogoane cump ărat ă de mine Constandinidi de la Hristodor Caracoste […] ca s ă curm ăm judec ăţ ile ne-am împ ărţitu în felul urm ător: I. Mo şia Floru din acestu jude ţu Oltu cu toate cl ădirile şi s ădirile aflate pe dânsa va trece în posesiunea Dl. Constantin Guva şi Dl. Gh. Massu şi se va poseda de dumnealori de timpu ce D-lor mi-au r ăspunsu la cump ărătoarea pre ţului ce am datu pe dânsa[…] II. Fiindc ă pe expresa mo şie Floru, eu Constandinidi am făcutu îmbun ătăţ iri, dreptu aceasta, Dl. Guva şi Dl. Massu se oblig ă am responde pe câtu eu Constandinidi şi consoarta mea Elenca vom tr ăi, galbeni 400 pe fiecare anu, care se va num ăra jum ătate la Sf. Gheorghe şi jum ătate la Sf. Dumitru din fiecare anu, iar dup ă moartea unuia din noi, aceast ă cifr ă se va reduce la 200 galbeni precum şi dup ă moartea amândorura va înceta orice r ăspundere”. sss Semneaz ă, I. Constandinidi, C. H. Guva, Gh. Massu ,, 1872, iulie, 8, ora şul Slatina”. Grefa Tribunalului Olt atest ă c ă acest act s-a trecut în registrul de transcrip ţiuni nr. 124 din 10 iulie 1872. C.H. Guva neavând mo ştenitori las ă partea sa de mo şie (1.000 pogoane) nepo ţilor săi. Testamentul lui C. Guva este autentificat de Tribunalul Olt prin procesul verbal de autentificare întocmit de avocatul Z ăgănescu, cu nr. 374/10 februarie 1895 şi Grefa Tribunalului Olt din Dosarul 3/1895 din 28 mai 1920. Guva instituie pe nepoata sa Maria ca legatar universal, care fiind minor ă împuternice şte pe tat ăl s ău Gh. Massu – nepotul lui C.H. Guva spre a-i reprezenta interesele.

Averea lui C.H. Guva cuprindea: 1.000 pogoane ce valorau 100.000 lei ; ½ din casele vechi ce valorau 1.500 lei ; 2 ochiuri de magazie ce valorau 600 lei ; 2 p ătule ce valorau 1.500 lei ; ½ din hanul de zid vechi ce valorau700 lei ; ½ din grajdul de cai ce valorau 600 lei ; 1 cazan de 30 cai putere – scos din ssss serviciu ce valora 300 lei ; 1 batoz ă s ruinat ă ce valora 200 lei; Total www.memoriaoltului.ro 53

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

105.400 lei Mai las ă prin testament fiec ăruia din cei 6 nepo ţi câte 5.000 lei, instrumentele de strung ărie şi biblioteca sa greceasc ă. Testamentul este autentificat de Tribunalul Olt cu nr. 3711din 10 iulie 1895. C. Hristodor Guva înceteaz ă din via ţă la 12 iulie 1895, precizîndu-se în ,,Extractul de moarte” c ă C.H. Guva este proprietar nec ăsătorit, din comuna Floru, plasa Mijlocu, jude ţul Olt. Martori la deces au fost C-tin Niculescu de 50 ani proprietar în comuna Buze şti şi Sigismud Coldeanu de 30 ani doctor de plas ă. Actul de deces este semnat de primar Marin Ilie şi notar R. Com ănescu. Gheorghe Massu ( n ăscut 1836- m. 23 sept.1907) s-a c ăsătorit la 7 aprilie 1863 cu Tarsi ţa (Si ţa, născut ă 1848 – decedat ă 19 mai 1878) – fiica lui Ianache Constandinidi zis şi Arenda şu. Na şi au fost Constantin Guvas şi Anica Massu. Ei au avut 6 copii şi anume: Ioan, Constantin, Florica, Ecaterina, Elena şi Maria. sss Ioan Gh. Massu (n. 6 oct.1868-1936) s-a căsătorit la Perie ţi, cu Lucre ţia (1872-1949) fiica lui Gheorghe Missail. Constantin Gh. Massu (1 octombrie 1875 – 12 decembrie 1918) s-a c ăsătorit cu Zoe Paleologu. Martori la c ăsătoria lui Constantin cu Zoe au fost: 1. Anghel D. Anghelopolu (42 ani) comersant din suburbia Doamna B ăla şa, Calea Craiovei, nr. 7 Bucure şti. 2. Theodor Temeli (27 ani) arenda ş din suburbia R ăzvan, Calea Mo şilor, nr. 36, Bucure şti. Ofi ţer de stare civil ă – Ion Barbu Vl ădoianu. Au avut 2 copii – Constantin (n ăscut 26 iulie 1907) şi Elena-Maria (n ăscut ă 13 august 1916). Florica (n ăscut ă 1872) s-a c ăsătorit în 1889 cu inginerul Ion C. Mario ţeanu din Pite şti (1862-1899). Elena (n ăscut ă 1872) s-a c ăsătorit la 11 iunie 1898 cu Nicolae Popescu Rikman, de 34 ani, contabil, născut în comuna Cioroiu, jude ţul Romana ţi. Ecaterina (n ăscut ă 1873) s-a c ăsătorit la 1martie 1909 cu func ţionarul Alexandru Protopopescu, de 37 ani, strada Cometa, nr. 30, Bucure şti. Maria (n ăscut ă 1876) s-a c ăsătorit cu arhitectul Dimitrie Giurgea ( n ăscut 14 aprilie 1871 în jude ţul Tutova, urbea Odobe şti). Surorile Florica, Ecaterina şi Elena vând partea lor de mo ştenire din mo şia Floru dup ă cum urmeaz ă: Ecaterina Protopopescu încheie un act de vânzare-cump ărare prin care vinde domnului arhitect s Dimitrie G. Giurgea: 1. 166 pogoane şi 232 stânjeni adic ă 1/6 din 1.000 ss pogoane din trupul de 2.000 pogoane al mo şiei Floru care www.memoriaoltului.ro 54

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

îi apar ţineau în baza actului de învoial ă autentificat de Tribunalul Olt cu nr. 5036/11 septembrie 1900 şi trecut în registrul de transcrip ţiuni la nr. 1116/11 septembrie 1900 în executarea testamentului defunctului unchi C. Guva autentificat la Tribunalul Olt sub nr. 3711/10 iulie 1895. 2. Întreaga parte de mo şie, în indiviziune, din mo şia Floru ce i se cuvenea ca mo ştenire de la defunctul s ău tat ă Gheorghe Massu încetat din via ţă f ără testament. 3. Toate celelalte drepturi succesorale ce ar fi avut din mo ştenirea tat ălui s ău Gh. Massu, cuprinzând universalitatea lor, trecând asupra cump ărătorului, atât drepturile cât şi datoriile nemairezervându-şi niciun drept. Bunurile ce i se cuvin dim mo ştenirea tat ălui Gh. Massu le posed ă în indiviziune cu fra ţii şi surorile: Ioan Gh. Massu, Constantin Massu, Florica Mario ţeanu, Elena Popescu Rikman şi Maria Giurgea. Sarcinile ce greveaz ă imobilele şi care trec asupra cump ărătorului toate propor ţionale indiviziunii sunt: 1. Ipoteca Creditului funciar rural din Bucure şti de 110.000 lei lua ţi asupra a 1.000 pogoane al lui C. Guva şi 700 pogoane ale lui Gh. Massu din tot trupul de 2.000 pogoane al mo şiei Floru cu actul înscris la Tribunalul Olt cu nr. 20/14 mai 1884. Men ţion ăm c ă 300 pogoane ale mo şiei Floru, proprietatea lui Gh. Massu – fuseser ă ipotecate în 1873 cu nr. 35 ipoteca fiind înscris ă în registrul de popriri al Tribunalului Olt, garan ţie pentru 5.000 de galbeni ce a primit ca zestre de la so ţia sa Si ţa Constandinidi. 2. Ipoteca Creditului rural din Bucure şti de 4.000 s lei cu actul înscris la Tribunalul Olt din 12 iunie 1893 pe aceea şi întindere. 3. Ipoteca Creditului rural din Bucure şti de 27.000 lei cu actul nr. 8/21 ianuarie 1898. 4. Ipoteca surorii sale Elena Popescu Rikman pentru suma de 60.000 lei grevând cele 1.000 pogoane apar ţinând tat ălui s ău. Pre ţul vânz ării – 60.000 lei – achitat chiar acum, 14 mai 1910 Bucure şti. Celelalte vânz ări s-au încheiat aproximativ în acelea şi condi ţii. Astfel: Elena Popescu Rikman vinde lui Constantin Gh. Massu – partea sa de mo ştenire la pre ţul de 48.600 lei din care a primit la întocmirea actului 25.000 lei şi restul de 23.600 lei îi va primi pân ă la 15 octombrie 1911 cu o dobând ă de 7% pe an. Florica Mario ţeanu vinde lui Constantin Gh. Massu partea sa de moştenire, adic ă 333 pogoane la pre ţul de 94.000 lei din care s-au primit la întocmirea actului 4.000 lei, iar restul se vor pl ăti în 10 ani pân ă la achitare. Plata va fi garantat ă cu terenul ce se vinde, care r ămâne ipotecat. De şi schimb ările de proprietari se fac în interiorul aceleea şi familii, au existat procese între ace ştia atât pentru ie şirea din indiviziune cât şi pentru rezolvarea unor probleme financiare datorate faptului c ă, mare parte din mo şie fusese ipotecat ă. Transcriem aici o parte din documentele procesului de la Curtea de Apel Craiova care a început la 14 august 1908, important prin participarea ca avocat la acest proces a lui Nicolae Titulescu. www.memoriaoltului.ro 55

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

”Curtea de Apel Sec ţia I-a din Craiova Nr. 104 – Deciziune Civil ă Pre şeden ţia Domnului D. Gârle şteanu Prim Pre şedinte Consiliu prezen ţi – Domnii – M. Paraschivescu - P. Nea ţu luat de la Sec ţia a II-a a Cur ţii prin tragere la sor ţi. La 14 august 1908 s-a primit de la Dl. Pre şedinte al Tribunalului Oltu adresa nr. 26085 cu care înainteaz ă apelul f ăcut cu plata de timbru de c ătre I. G. Massu şi al ţii contra sentin ţei civile a acelui Tribunal nr. 207/908 dat ă în procesul cu Maria I. Giurgea pentru bani - şi nefiind taxele cur ţilor pl ătite apelul s-a l ăsat în nelucrare. La 28 octombrie 1908 apelan ţii cu peti ţia registrat ă la nr. 13285 pl ătind taxele cita ţiilor a cerut s ă se dea curs apelului şi s-au citat p ărţile pentru ziua de 13 martie 1909 şi dup ă mai multe simple amân ări în care a avut loc aplica ţia articolului 151 procedur ă civilă fa ţă de apelan ţi şi amânare dup ă cererea ambelor p ărţi şi din cauza orelor înaintate s-a amânat procestul pentru ziua de 3 iunie 1911, când Atât la prima cât şi la a doua strigare f ăcut ă pricinei în ş edin ţa public ă şi potrivit articolului 91 din procedură civil ă s-a prezentat: apelantul C. G. Massu în persoan ă şi asistat de advoca ţii Domnii Nicolae Titulescu şi I. A. Milescu . Reprezentând Domnii advoca ţi Titulescu şi Milescu şi pe apelantul I.G. Massu pe baza declara ţiunii ce acesta a f ăcut-o în şedin ţa de la 9 noiembrie 1909, c ă-i declar ă ca advoca ţi din parte-i pân ă la terminarea procesului şi cu dreptul de a lua cuno ştin ţă de termen. S-a mai prezentat asemenea Domnul Titulescu şi ca avocat din partea apelantei Florica I. Mario ţeanu n ăscut ă G. Massu care de şi nu a fost citat ă pentru azi ca celelalte părţi, îns ă Domnul Titulescu pe baza procurii ce are din partea numitei cu dreptul de a lua cuno ştin ţă de termene şi men ţionat ă în jurnalul acestei Cur ţi nr. 749/4 martie 1910 a pl ătit azi la port ărei taxa unei cita ţiuni în persoana numitei apelante pe care primind-o, D-sa. a dat adeverin ţa de primire care s-a ata şat la dosar şi pentru care partea advers ă a declarat că prime şte aceasta nef ăcând nicio obiec ţiune. Intimata Maria D. Giurgea şi so ţul s ău Dimitrie Giurgea, acesta din urm ă citat ca so ţ pentru autorizare mandatat ă şi ca parte în proces, fiind cump ărător al drepturilor succesorale ale apelantei Ecaterina Protopopescu n ăscut ă G. Massu, în persoan ă şi asista ţi de advocat Domnul Cancicof. S-a procedat în cercetarea pricinei şi constatându-se c ă apelul este f ăcut în termen, s-a citit Sentin ţa apelat ă a Tribunalului Oltu cu nr. 207/908 – dispozitivul care cuprinde: respinge ca nefondat ă opozi ţiunea făcut ă de G. I. Massu, actualmente decedat şi reprezentat prin mo ştenitorii s ăi: Ioan G. Massu, Constantin G. Massu, Florica Mario ţeanu şi Ecaterina G. Massu contra sentin ţei acestui Tribunal cu ss ss nr. 500/906 pe care o men ţine. ss Oblig ă pe numi ţii s ă www.memoriaoltului.ro 56

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR pl ăteasc ă intimatei Maria Giurgea, lei una sut ă spes ă de instan ţă [..]. Peti ţia de apel. Domnul Titulescu unul din advoca ţii apelan ţilor luând cuvântul zise c ă voe şte s ă propun ă doamnei Maria Giurgea un interogator asupa unor puncte care sunt referitoare la acel proces. Domnul Cancicof advocatul intima ţilor nu a f ăcut nicio obiec ţiune. Domnul Prim Pre şedinte punând aceasta în vederea intimatei Maria D. Giurgea şi făcându-i întreb ări asupra punctelor propuse de Domnul Titulescu, numita intimat ă a declarat dup ă cum se constat ă prin interogatorul ce i s-a luat, care s-a ata şat la dosar, semnat de dânsa, de domnul Prim Pre şedinte şi Grefier şi care are urm ătoarea cuprindere[…].”. Procesul s-a judecat pe 18 iunie 1911, iar hot ărârea final ă s-a dat pe 23 iunie 1911 care are urm ătorul con ţinut: ”Curtea decide: Respinge ca nefondat apelul Domnilor Constantin Massu, Ioan Massu şi Florica Mario ţeanu contra Sentin ţei civile a Tribunalului Oltu nr. 207/1908 şi oblig ă pe numi ţii apelan ţi s ă pl ăteasc ă intimatei Maria Giurgea suma de 21.000 lei cu procentele legale. Admite apelul f ăcut de Ecaterina Massu acum Protopopescu în contra citatei sentin ţe; reformuleaz ă sentin ţa apelat ă în ceea ce prive şte pe dânsa şi Respinge ac ţiunea doamnei Giurgea ca nefondat ă fa ţă de numita apelant ă. Aceast ă deciziune este definitiv ă şi supus ă recursului în Casa ţie conform legii. Dat ă şi citit ă în şedin ţă public ă azi la 23 iunie 1911 în Palatul Justi ţiei din Craiova. Dosar 1178/1908. La 6 iunie 1912, Tribunalul Ilfov, sec ţia Notariat cu nr. 1036, autentific ă urm ătorul act de partaj:

”Relativ la succesiuna p ărin ţilor no ştri subsemna ţii: Ioan Gh. Massu – proprietar din Perie ţi, Olt; Constantin Gh. Massu – proprietar din Floru, Olt, atât personal cât ca şi reprezentant al drepturilor surorii mele – Elena Popescu Rikman, pe care le-am cump ărat prin act autentificat la Tribunalul Ilfov cu nr. 8906/3 august 1910, transcris la Tribunalul Olt cu nr. 2140/4 august 1910, cât şi ca reprezentant al drepturilor surorii mele Florica Mario ţeanu pe care le-am cump ărat prin actul autentificat de Tribunalul Ilfov cu nr. 8907/3 august 1910 şi transcris la Tribunalul Olt, la nr. 2141/4 august 1910. Maria Giurgea – proprietar din Bucure şti, Str. Negustori nr. 11 Dimitrie Giurgea – arhitect, ca so ţ pentru autorizare cât ca şi reprezentant al drepturilor cumnatei mele Ecaterina Protopopescu, drepturi ce am s . www.memoriaoltului.ro 57

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR cump ărat prin act autentificat de Tribunalul Ilfov la nr. 5631/14 mai 1910. Am hot ărât a face un act de partaj pentu ca stipula ţiunile lui s ă aib ă între noi puterea lucrului judecat. 1. Eu Maria Giurgea, cu autoriza ţiunea soţului meu D. Giurgea declar c ă socotesc nul ă şi neavenit ă renun ţarea ce am f ăcut la succesiunea p ărintelui meu Gheorghe Massu, trecut ă în registrul de succesiune al Tribunalului Olt la nr. 10/24 octombrie 1907 şi convin c ă e inoperant ă, întrucât recursul a fost f ăcut înaintea ei cu acte de accepta ţie tacit ă, care mi-au dat în mod irevocabil calitatea de mo ştenitor. 2. Noi ceilal ţi – consider ăm pe doamna Maria Giurgea, mo ştenitoare deopotriv ă cu noi. 3. Eu Constantin Massu care am intentat ac ţiunea de ieşire din indiviziune, pendinte la Tribunalul Olt – dosar 1249/908 prin care ceream între altele şi reduc ţiunea înzestr ării surorii mele Elena Popescu Rikman, autentificat la Tibunalul Ilfov cu nr. 6849/908 pe motiv c ă-mi atinge rezerva, declar c ă renun ţ în aceast ă privin ţă la ac ţiunea mea, consimt ca doamna Elena Popescu Rikman s ă fie scoas ă din proces şi c ă recunosc c ă suspomenita înzestrare nu-mi atinge rezerva. 4. Noi ceilal ţi accept ăm cele declarate de Constantin Massu c ă înzestrarea doamnei Popescu Rikman nu atinge rezerva niciunuia din noi. 5. Noi ceilal ţi luând act de renun ţare la succesiune, a surorii noastre Elena Popescu Rikman, recunoa ştem c ă Elena Popescu Rikman e str ăin ă de mo ştenirea p ărintelui nostru Gh. Massu şi c ă e o simpl ă creditoare ipotecar ă a succesiunii pentru suma de 60.000 lei cu care a fost înzestrat ă. 6. Eu Maria Giurgea declar c ă raportez în natur ă la mas ă dona ţiunea ce mi s-a f ăcut cu ocazia c ăsătoriei mele a 143 pogoane şi 1064 stânjeni din cele 1.000 pogoane ce p ărintele meu avea în mo şia Floru, dona ţiune cuprins ă în actul autentificat la Tribunalul Ilfov cu nr. 6287/26 iulie 1903. 7. Noi ceilal ţi mo ştenitori declar ăm c ă primim raportul în natur ă al celor 143 pogoane 1064 stânjeni f ăcut de doamna Maria Giurgea. 8. Rezult ă c ă din cele 2.000 pogoane (1.000 C. Guva şi 1.000 Gh. Massu) urmeaz ă a fi împ ărţite numai între: Ioan Gh. Massu, Constantin Gh. Massu, Maria şi Dimitrie Giurgea. Fiecare din noi are drept în indiviziune în proporţia urm ătoare:

Ioan Gh. Massu – 233 pogoane Constantin Gh. Massu – 1. 000 pogoane Maria Giurgea – 434 pogoane Dimitrie Giurgea – 333 pogoane ______Total - 2.000 pogoane

9. Noi subsemna ţii, luând act de datoriile l ăsate de defunctul nostru p ărinte Gh. Massu, declar ăm şi recunoa ştem c ă pasivul succesiunii ce împ ărţim se urc ă la suma de 218.450 lei […] Consider ăm a ie şi din indiviziune prin facerea a patru loturi, dou ă în natur ă intrând în posesiune şi exploatare imediat şi dou ă prin echivalent, cu cuprinderea şi atribuirea urm ătoare www.memoriaoltului.ro 58

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Lotul I Activ – atribuit domnului Ioan Gh. Massu cu consim ţă mântul tuturor cuprinzând 1.000 pogoane din mosia Floru în partea dinspre Tâmpeni, m ărginindu-se: la N cu Dumbr ăvi ţa ( mo şia Florica l ăsat ă bisericii din Floru); S - Şerb ăne şti – Momiceni ( proprietatea doamnei Blaremberg); E – lotul lui Constantin Massu şi V – Negrenii - Şerb ăne şti ( Jarcale ţi).

- casele cu curtea lor; - moara cu curtea şi toate dependin ţele; - por ţiunea de vie din fa ţa caselor din gr ădina de la mo şie de la locuitorul Gheorghe Pitoc la Sud şi pân ă în linia ce se va trage în continuarea gardului cu uluci din fa ţa caselor de jos de la moar ă pân ă în gr ădina şi curtea de sus a lui Gh. Massu. Această por ţiune va cuprinde poteca ce coboar ă din canacul de sus în gr ădina din vale. - hanul cu curtea lui şi locurile din sat; - drumurile sunt şi vor r ămâne comune.

Pasiv – 75.000 lei – din datoria Creditului ipotecar pe care eu Ioan Gh. Massu le voi lua asupra mea. – 4.225 lei – din datoria de 5.450 lei la Banca Oltul. – 170.000 lei – c ătre doamna Maria Giurgea – ce le depun pe numele doamnei la Casa de depuneri şi Consemna ţiuni – azi la autentificarea actului. – 137.480 lei – c ătre domnul Dimitrie Giurgea ce le voi v ărsa azi la autentificarea actului (total 386.705 lei). ”

Lotul II -atribuit lui Constantin Massu Activ a)1000 pogoane din mo şia Floru în partea de la R ăsărit înspre comun ă, m ărginit ă: la Nord cu Dumbr ăvi ţa; Sud – Şerb ăneşti – Momiceni şi comuna locuitorilor Floreni; Est – comuna Floru şi râul Vedea care desparte mo şia Floru de mo şiile: Tufeni, Moz ăceni şi B ăde şti, jude ţul Teleorman; Vest – lotul lui Ioan Gh. Massu. b) casele de sus ale conacului şi grajdul şi curtea lor. c) aria unde este sem ănat ă lucerna şi por ţiunea de gr ădin ă din fa ţa prim ăriei. D )por ţiunea de vie ce este în fa ţa hanului din şoseaua ce merge la prim ărie şi pân ă în linia ce se va trage în aceea şi direc ţiune de la Est la Vest în continuarea gardului cu uluci din fa ţa caselor de jos de la moar ă. Terenurile pe care sunt p ădurile vor r ămâne în proprietatea aceluia în al c ărui lot vor c ădea, iar materialul lemnos se va împ ărţi în dou ă p ărţi egale prin bun ă în ţelegere între ambii fra ţi. Pasiv 75.000 lei din datoria ipotecar ă Creditul ipotecar Bucure şti. 60.000 lei – dat ă Elenei Popescu Rikman. 1225 lei – datoria la Banca Oltul din datoria Cambial ă de 5450 lei. 3000 lei – datoria Cambial ă la Banca Dr ăgoe şti din Dr ăgăş ani. Total 139.225 lei www.memoriaoltului.ro 59

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Lotul III- 170.000 lei – Mariei Giurgea, sum ă ce am primit-o de la Ioan Gh. Massu, azi la autentificarea acestui act. Lotul IV- Atribuit domnului Dimitrie Giurgea – 137.480 lei ce am primit azi de la ioan G. Massu. Tribunalul Ilfov, sec ţia notariat. Nr. 1036, 1912, iunie, 6. Grefa Tribunalului Olt Se atest ă de noi c ă acest act de partaj s-a transcris în registrul de transcrip ţiuni sub nr. 564/13 februarie 1913. Grefier [s.s] ”

La 30 octombrie 1912, Administra ţia Financiar ă Olt, elibereaz ă cu nr. 14047, un certificat de sumele ce se pl ătesc statului de c ătre mo ştenitorii lui Gheorghe Massu: Cercetând matricole de contribu ţiuni ale comunei Floru pe 1911/1912 s-au g ăsit înscri şi mo ştenitorii Gheorghe Massu la articolul 116 cu 760 ha arabil, 20 ha fâne ţe, 100 ha p ăş une, 40 ha p ădure neexploatat ă, 60 ha râpe şi drumuri şi una moar ă cu dou ă perechi pietre cu un venit anual de 34.000 lei pl ătind impozit financiar 2210 lei plus zecimile aferente, în total 4530 lei şi 50 bani. Administrator financiar, Şeful sec ţiei, Ni ţescu C. Protopopescu

La 12 decembrie 1918 Constantin G. Massu înceteaz ă din via ţă şi mo şia Floru r ămâne în proprietatea lui Ioan G. Massu (1000 pogoane) şi 1000 pogoane - doamnei Zoe Massu (so ţia lui Constantin Massu) împreun ă cu copiii ei minori Constantin şi Elena – Maria. La 22 martie 1919, Comisia Jude ţean ă de expropriere, Circa 1 Slatina, încheie un proces verbal de expropriere pentru cauz ă de utilitate na ţional ă a suprafe ţei de 258 ha şi 6 a – arabil din totalul de 500 ha (497 ha arabil şi 3 ha loc de curte şi gr ădin ă) a proprietarului Ioan G. Massu – situat în comuna Floru, jude ţul Olt; comisia apreciaz ă ca 2/3 din suprafa ţa terenului valoreaz ă 1320 lei/ ha şi 1/3 la pre ţul de 1120 lei/ ha. Comisia Jude ţean ă de expropriere, Circa 1 Slatina avea urm ătoarea componen ţă : Emil Râureanu – judec ător – Pre şedinte al Judec ătoriei Ocolul rural Slatina – Pre şedinte al comisiei, domnul C. G. Caracostea – membru, C. Dobroneanu - supleant, delegat din partea proprietarilor, Radu Popescu – membru şi Ion F. Popescu – supleant- delega ţi din partea s ătenilor şi domnul consilier agricol la jude ţului Olt – Eugeniu Colib ăş anu delegat al Casei Centrale a Coopera ţiei şi împropriet ăririi. Proprietarul Ioan Gh. Massu nu este mul ţumit de hot ărârea Comisiei Jude ţene Olt şi la 29 februarie 1924 se adreseaz ă Cur ţii de Apel din Bucure şti, sec ţia a II-a, care d ă urm ătoarea hot ărâre: “ Având în vedere c ă din tabela Ministerului Agriculturii trimis ă Cur ţii privitoare la ss . www.memoriaoltului.ro 60

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR clasificarea regiunilor şi determinarea pre ţului regional şi din celelalte acte din dosarul cauzei se constat ă c ă mo şia Floru este situat ă în Regiunea a II-a cu un p ământ de cultur ă foarte fertil […] admite în parte apelul f ăcut de Casa Central ă a Împropriet ăririi s ătenilor contra Deciziunii nr 207/1921 a Comisiunii Centrale de expropriere a Jude ţului Olt pe care o reformeaz ă în parte şi în consecin ţă : Fixeaz ă pre ţul de 2240 lei / ha din mo;ia Floru proprietatea Domnului Ioan G. Massu. Pre şedinte, consilier I. Coand ă Sp. Popescu şi I. Botez, membri ” Terenul expropriat în suprafa ţă de 258 ha şi 6 a avea urm ătoarele vecin ătăţ i: R ăsărit – mo şia mo ştenitorilor defunctului Constantin Gh. Massu: Vest – restul propriet ăţ ii r ămase proprietarului, determinat prin m ăguri f ăcute pe teren; Sud – şoseaua Şerb ăne şti – Domne şti; Nord – locuitorii B ăde şti, Teleorman. La 22 martie 1919 Comisia Jude ţean ă de expropriere hot ărăş te şi exproprierea mo şiei aflat ă în indiviziune a minorilor Constantin C. Massu şi Elena C. Massu – succesori ai defunctului Constantin Massu l ăsându-le numai câte 100 ha de fiecare copil. Hot ărârea este contestat ă de Zoe Massu, mam ă şi tutore legal a minorilor, la 30 noiembrie 1923, care solicit ă a i se l ăsa şi loc de izlaz pentru cele 30 de vite mari pe care le posed ă. Comisia alege şi determin ă în mod definitiv terenul ales şi declarat expropriat în suprafa ţă de 102 ha si 50 a cu urm ătoarele vecin ătăţ i: 1. Locul de ar ătur ă vecin: la R ăsărit cu hotarul locuitorilor împropriet ări ţi, din satul Floru; la Apus cu mo şia Şerb ăne şti, şoseaua Floru – Şerb ăne şti şi mo şia Floru a domnului Ioan G. Massu; la Miaz ănoapte cu restul mo şiei ce se expropriaz ă, determinat ă prin m ăgura f ăcut ă pe teren; la Miaz ăzi cu mo şia Şerb ăne şti şi şoseaua. 2. Locul de izlaz vecin: la R ăsărit cu p ădurea de pe malul râului Vedea; la Apus cu delimitarea locuitorilor şi şoseaua; la Miaz ănoapte cu mo şia Floru şi la Miaz ăzi cu delimitarea Floru şi fixeaz ă pre ţul de 2240 lei/ ha pentru terenul expropriat.

s Profesor P ătru Jeana, Colegiul Na ţional Ioni ţă Asan , Caracal

Motto: [...] Îns ă, uite, m ă-nsp ăimânt ă întunericul de veci, Ne-ntreruperea acestei lini şti împietrite, reci: Să nu mai revin în via ţă niciodat ă?... Niciodat ă?... E grozav ă vorba asta!... Limb ă nemaidezghe ţat ă, Hum ă, nemaiînc ălzit ă de sim ţiri şi de idei! Nu de moarte m ă cutremur, ci de ve şnicia ei.[…] (Din prag , Alexandru Vlahu ţă )

Nu întâmpl ător am ales versurile lui Alexandru Vlahu ţă drept motto al articolului din acest num ăr al revistei Memoria Oltului şi Romana ţilor , şi nu pentru a transmite cititorului nostalgia timpului pierdut, ci, mai degrab ă, pentru a risipi voalul amneziei temporare - www.memoriaoltului.ro 61

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR impus de un regim care nu a avut nimic sfânt - voal coborât, pe nedrept, asupra unora dintre oamenii cu care jude ţul Romana ţi s-a mândrit. Nu este drept ca personalit ăţ ile care au ctitorit biserici, au construit şcoli, case, adev ărate monumente arhitecturale, au între ţinut, pe cheltuial ă proprie, copii s ăraci la şcoli, au ajutat tineri însur ăţ ei cu cele necesare unei familii la început de drum, azi s ă fie uitate, de c ătre noi to ţi. Câ ţi deveseleni î şi mai aduc aminte cine a fost Maria Coloni, cea care le-a d ăruit biserica şi şcoala din sat, a înzestrat numero şi tineri însur ăţ ei cu animale şi a l ăsat, la moartea sa, întreaga avere comunit ăţ ii locale? 1 Dar în Caracal, câ ţi dintre noi cunoa ştem c ă Protoieria este, de fapt, casa Alexie Russan , c ă vis-a-vis este casa Nicu Betulescu , ambele na ţionalizate, iar proprietarii da ţi afar ă din ele? Şi exemplele ar putea continua... În încercarea, temerar ă, de a restitui memoriei celor de azi faptele celor de ieri, m ă voi apropia de personalitatea celui care a fost ION MARIAN, şi el, pe nedrept, uitat. Nu a fost u şor s ă adun informa ţii despre această personalitate, cu atât mai mult cu cât, în Piatra Olt, cei întreba ţi despre boierul Ion Marian au ridicat din umeri. Pu ţini cunosc istoria familiei celui care, for ţat de autorit ăţ ile comuniste, s-a v ăzut deposedat, abuziv, de propriet ăţ ile avute. Şi mai trist este faptul c ă acei pasiona ţi de istoria local ă au fost vitregi ţi de posibilitatea de a descoperi, întru folosul celor de azi, o fotografie a boierului Ion Marian. Argumentele pentru care aceast ă personalitate trebuie a şezat ă la locul, şi rostul, ei sunt cel pu ţin patru:

1. Ion Marian este o personalitate marcant ă a Romana ţilor, îndeplinind mai multe func ţii administrative la nivel de jude ţ. A fost proprietarul unei case în Caracal; 2. rela ţiile familiei Marian cu alte, multe, familii de mari proprietari: Marincu (Poiana Mare, Dolj) – şi prin intermediul acesteia cu familia princiar ă sârbeasc ă Obrenovici-, Alim ăne ştianu s s (Alim ăne şti, Olt – fratele ss . său, Emil, a fost c ăsătorit cu Amalia Alim ăne ştianu), Miric ă (Maglavit, Dolj – un frate al mamei sale, Ştefan Marincu, a fost c ăsătorit cu Maria Miric ă); 3. ferma agricol ă de la Piatra Olt, model de organizare a agriculturii pe baze ra ţionale şi intensive, comparabil ă cu cele din vestul Europei; 4. sacrificiul suprem, dat în temni ţele comuniste, pentru vina de a fi condus destinele Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, în calitate de tehnocrat, într-unul din guvernele Ion Antonescu.

www.memoriaoltului.ro 62

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Ion Marian – omul Ionel (Ion) Marian s-a n ăscut pe 7 ianuarie 1883 în ora şul Calafat, Dolj şi a decedat în ianuarie 1954, la Aiud. Şcoala primar ă a urmat-o în localitatea în care s-a n ăscut; ca şi fratele s ău, Emil, Ionel va face primii ani de liceu la Liceul internat din Ia şi, mutându-se, apoi, la Liceul Carol I 2 din Craiova. Studiile universitare au fost absolvite la Leipzig, încununate cu titlul de doctor în ştiin ţe economice, 1906, Berlin 3. A participat la luptele din al doilea război balcanic şi la cele din primul r ăzboi mondial, fiind avansat la gradul de c ăpitan, Regimentul 3 Infanterie. A fost c ăsătorit cu o nem ţoaic ă din Koln – Elisabeta, cei doi având dou ă fete: Elena (Ena) şi Ilse. Familia Marian – Ionel şi Emil- a fost cl ădit ă pe un fundament rezistent, asemenea stâncilor din munte. Dup ă moartea tat ălui lor, Ilariu (1924), cei doi fra ţi, împreun ă cu mama lor, Elena, au r ămas s ă administreze împreun ă propriet ăţ ile familiei, f ără a face ie şirea din indiviziune. Nu au mai construit, ci s doar au între ţinut cl ădirile mo ştenite de la tat ăl s lor, cu o excep ţie: Ionel Marian a construit, în 1929, la Piatra Olt, o cas ă pe o teras ă care domina lunca Oltului, motivul acestei investi ţii ţinând de starea de s ănătate a proprietarului. Dumitru Marian, unul dintre cei doi fii ai lui Emil Marian, în interviul dat lui Cosmin Budeanc ă, prin anii 2000-2003, vorbe şte despre copil ăria fericit ă de care s-a bucurat, nu atât din cauza situa ţiei materiale, excep ţionale, a familiei, cât mai ales din cauza bunei în ţelegeri, a armoniei, a temperamentului fericit, de extrem ă blânde ţe, modestie şi seriozitate care domnea în familie şi în cas ă. În timpul întregii noastre copil ării şi adolescen ţe, n-am auzit o ceart ă, un cuvânt spus pe un ton mai ridicat, un semn de dezaprobare, nici din partea bunicii şi nici din partea mamei, care a tr ăit toat ă via ţa în aceea şi cas ă cu soacra ei. Cele dou ă familii Marian (Ionel şi Emil) petreceau împreun ă evenimentele religioase şi pe cele particulare, fie la Piatra Olt, fie în diverse locuri din ţar ă - Stâna de Vale, P ăltini ş. Dintre toate s ărb ătorile, laice sau religioase, cea închinat ă Împ ăra ţilor Constantin şi Elena (21 mai) reprezenta un moment de mare bucurie în familia Marian, deoarece, în anii ’30, Piatra Olt devenise locul de întâlnire al celor care purtau numele Marian: cei cinci de la Bârca-Craiova (Elena, v ăduva lui Ilariu, Emil, Amalia - so ţia, Dumitru şi Nicolae – copiii) şi cei şase de la Piatra – Ionel şi Elisabeta, Elena/Ena şi Ilse (fetele) şi cei doi gineri ai familiei Ionel Marian, plus cei din Slatina – Paulina/Polina şi so ţul acesteia, Nicolae Marinescu-Bircii. Se ad ăugau prietenii lui Ionel Marian. În familie erau s ărb ătorite trei Elene: Elena Ilariu Marian – mam ă, soacr ă, bunic ă-, Elena/Ena, fata lui Ionel Marian şi Elena-Maria, nepo ţica lui Ionel Marian (fata Elenei/Ena), n ăscut ă în 1942. În parcul din fa ţa conacului se juca tenis, iar în gârlele Oltului, b ăie ţii pescuiau. Dac ă vremea era frumoas ă, se mergea la P ădurea Sarului, proprietatea familiei. Se f ăceau preg ătiri mari. Se închiria vesel ă, pahare, l ăzi întregi cu sticle de sifon sau ap ă mineral ă, vin pelin, ţuic ă- scufundate în ni şte butoaie mari cu ghea ţă de râu (care se p ăstrau în ghe ţă rii, la 3-4 metri www.memoriaoltului.ro 63

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR adâncime). Pe frig ărui mari erau pr ăji ţi miei, h ălci întregi de vi ţel, m ăruntaie de vac ă sau de porc, legume, salate- produse în gospod ăria proprie, ca şi b ăutura. Un taraf de l ăutari, foarte cunoscut, din Slatina, între ţinea atmosfera. Petrecerea începea la ora 12 şi se încheia la ora 5 dup ă-amiaza, când fiecare pleca spre cas ă. Sentin ţa

În ziua de 2 septembrie 1944 a fost promulgat ă Legea nr. 443 4, privind regimul bunurilor supu şilor cu care România se g ăsea în stare de r ăzboi. To ţi cei declara ţi criminali de război urmau, potrivit acestei legi, s ă-şi piard ă propriet ăţ ile, acestea trecând în proprietatea statului. Întrucât Constitu ţia din 1923 garanta dreptul la proprietate, exproprierea fiind acceptat ă doar în situa ţii de „utilitate public ă şi numai dup ă o dreapt ă şi prealabil ă desp ăgubire stabilit ă de justi ţie” (art. 17), pe 11 octombrie 1944 a fost adoptat Decretul-lege nr. 488 5, privitor la măsurile de privare de libertate

împotriva celor vinova ţi de dezastrul ţă rii şi la m ăsurile asiguratorii asupra bunurilor acestor persoane . Astfel, Consiliul de mini ştri era îndrept ăţ it de lege s ă stabileasc ă responsabilitatea politic ă şi penal ă pentru persoanele, considerate autoare sau complice, morale şi materiale, la dezastrul ţă rii, în special în leg ătur ă cu r ăzboiul purtat, al ături de Germania hitlerist ă, împotriva Na ţiunilor Unite, urmând ca aceea şi autoritate s ă stabileasc ă măsuri şi asupra bunurilor acestor persoane. Între partidele politice, îns ă, existau inadverten ţe în privin ţa stabilirii categoriilor de persoane care urmau s ă se încadreze în prevederile acestor legi; astfel, reprezentan ţii PCR îi considerau criminali de r ăzboi pe to ţi cei care au fost în func ţii publice şi politice în perioada colabor ării României cu Germania, dar şi pe cei care au sus ţinut moral – ziari şti, oameni de cultur ă, magistra ţi – şi material colaborarea cu şi participarea ţă rii al ături de Germania în r ăzboiul antisovietic. Aceste persoane trebuiau internate în lag ărele de munc ă recent eliberate, deoarece, l ăsate în libertate, puteau deveni periculoase. Partidele istorice, în privin ţa sanc ţion ării criminalilor de r ăzboi, erau intransigente, propunând sanc ţiuni foarte severe; în schimb, erau rezervate în privin ţa criteriilor dup ă care s ă se stabileasc ă gradul de vinov ăţ ie şi încadrarea în rândul criminalilor de r ăzboi, ori, în concep ţia liderilor ţă răni şti 6 şi liberali, acest lucru îl puteau stabili numai instan ţele de judecat ă. Propriet ăţ ile persoanelor declarate vinovate de dezastrul României trebuiau confiscate în totalitate, iar desp ăgubirile de r ăzboi trebuiau sus ţinute de aceast ă categorie. Pe 6 noiembrie 1944, în Jurnalul Consiliului de mini ştri a fost publicat Regulamentul pentru înfiin ţarea şi func ţionarea centrelor de internare 7. Pân ă la acea dat ă, comisii locale, organizate ad-hoc, trecuser ă la arestarea mai multor persoane etichetate drept criminali de r ăzboi, f ără ca o autoritate a statului s ă fi definit aceast ă sintagm ă. Acesta este şi principalul motiv al inadverten ţelor ivite ulterior, când au fost arestate www.memoriaoltului.ro 64

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR persoane nevinovate şi au fost l ăsate în libertate persoane vinovate sau când persoanele vinovate arestate au fost eliberate, în schimbul unor sume de bani. În 1945, au fost aduse complet ări şi clarific ări în privin ţa re ţinerii celor vinova ţi. Astfel, în ziua de 21 ianuarie 8 au fost promulgate dou ă legi: Legea nr. 50 – decretul-lege pentru urm ărirea şi pedepsirea criminalilor şi profitorilor de r ăzboi- şi Legea nr. 51 – decretul-lege pentru urm ărirea şi pedepsirea celor vinova ţi de dezastrul ţă rii. Printr-un decret-lege – Legea nr. 312 –, publicat în Monitorul Oficial în ziua de 24 aprilie 1945, era înfiin ţat Tribunalul Poporului, desemnat ca fiind singura autoritate juridic ă, competent ă s ă judece şi s ă dea sentin ţe persoanelor considerate vinovate. Mecanismul de judecare a criminalilor de r ăzboi reflecta ingerin ţa puterii executive şi a intereselor politice ale partidului comunist: acuzarea se f ăcea de c ătre acuzatori publici , şi nu de c ătre Ministerul Public (care juca un rol pur tehnic), actul de acuzare fiind ini ţiat şi confirmat de Consiliul de Mini ştri, acela şi care opera şi arest ările. În art. 5 se ar ăta c ă acuzatorii publici vor fi numi ţi şi din rândurile func ţionarilor publici, în concluzie oameni f ără nici o competen ţă în materie. În schimb, autoritatea acestora era deosebit de mare: puteau face investiga ţii, culege probe, uzând de toate drepturile şi puterile acordate de codul de procedur ă penal ă Ministerului public şi judec ătorului de instruc ţie. De asemenea, puteau cere ca dispozi ţiile lor s ă fie executate, atât de organele puterii judec ătore şti, cât şi de cele ale puterii executive, de orice categorie . Puteau face descinderi, perchezi ţii, puteau ridica orice corp delict de la persoane particulare sau de la autorităţ ile civile şi militare. Parchetele militare şi comandamentele garnizoanelor erau obligate s ă pun ă la dispozi ţia acuzatorilor publici pe militarii şi pe cadrele active ale armatei. Pentru ofi ţerii superiori gradului de c ăpitan, urma să se cear ă, în prealabil, autoriza ţia Ministerului de R ăzboi (n.n. g-ral Constantin Vasiliu- Răş canu). Judecata era rapid ă, sumar ă, în afara martorilor propu şi de acuzare nu erau audia ţi, de regul ă, în faza de judecat ă, al ţi martori propu şi de ap ărare. Ap ărarea era drastic limitat ă, motivele de casare de asemenea, climatul în care se judecau aceste procese era unul de lin şaj mediatic. S ălile unde Tribunalul Poporului îşi desf ăş ura activitatea erau pline cu oameni care în timpul şedin ţelor strigau lozinci acuzatoare la adresa celor din boxe. Ziarele comuniste în frunte cu “Scânteia” şi “Romania liber ă” au sus ţinut printr-o campanie agresiv ă spectacolul din s ălile de judecat ă – sentin ţele, pentru cei judeca ţi, erau fixate dinainte, procesul constituind, în fapt, un simulacru în fa ţa Occidentului-, inserând articole, semnate de Leonte R ăutu şi Silviu Brucan, acuzatoare la adresa celor care erau judecaţi.

În aceste condi ţii, nu este surprinz ător faptul c ă nu a existat, nici m ăcar, o achitare în cazul proceselor Tribunalului Poporului, tribunal care a ini ţiat seria proceselor politice prin care partidul comunist a lichidat opozi ţia burghezo-democratic ă. Practic, Legea nr. 312/1945 înc ălca toate garan ţiile, privind non-ingerin ţa, s independen ţa, egalitatea în fa ţa legii, prev ăzute de legisla ţia în vigoare, la momentul de referin ţă (” Art. 15- www.memoriaoltului.ro 65

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Dispozitiunile din codul de procedura penala, cu privire la judecata şi executare în materie criminal ă, sunt aplicabile înaintea Tribunalului Poporului ori de cate ori nu sunt contrarii prevederilor prezentei legi. ”). Înc ălca, de asemenea în mod esen ţial, Codul Penal, elaborat sub regele Carol al II-lea, în 1936, şi Codul de procedur ă penal ă, principiile legalit ăţ ii incrimin ării şi principiul neretroactivit ăţ ii legii penale (” Art. 1. - Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o faptã, care, în timpul când a fost sãvâr şitã, nu era prevãzutã de lege ca infrac ţiune şi nici condamnat la alte pedepse sau supus la alte mãsuri de siguran ţã, decât acelea pe care le prevede legea .”). Legea 312 din 1945 a fost înso ţit ă după sentin ţele de condamnare de confiscarea bunurilor întregii familii şi descenden ţilor ei, dobândite dup ă 6 septembrie 1940. Terenurile confiscate au r ămas în patrimoniul Ministerului de Justi ţie pân ă în 1948, când, prin Legea nr. 10 din 27 ianuarie au trecut din proprietatea statului, în “patrimoniul comunelor pe teritoriul c ărora se g ăsesc” (art. 1); atribu ţiile pe care le avusese Ministerul Justi ţiei, conform Legii nr. 647 din 14 august 1945, erau transferate Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, în cazul bunurilor agricole şi asupra Ministerului Industriei şi Comer ţului, în cazul bunurilor industriale şi comerciale (art. 5). Dintre cazurile de mari “criminali de r ăzboi” judeca ţi şi condamna ţi în perioada în care a func ţionat Tribunalul Poporului, menţion ăm pe Ion Marian şi pe generalul Nicolae N. Macici. Dou ă personalit ăţ i diferite ca domenii de activitate, dar unite prin acela şi destin tragic. Ionel Marian a fost numit ministru al agriculturii, ss de c ătre Ion Antonescu, în urma unui mic şantaj de care îşi amintea nepotul s ău, Dumitru, care se afla la Piatra Olt atunci când unchiul s ău, abia întors de la Bucure şti, a comunicat familiei propunerea mare şalului: func ţia de ministru sau deten ţia în penitenciarul de la Târgu Jiu. R ăspunsul trebuia dat în termen de opt zile. Fetele l-au sf ătuit s ă nu primeasc ă, şi totu şi decizia care avea s ă-i marcheze destinul a fost luat ă: acceptarea înaltei demnit ăţ i9. Activitatea ministerial ă desf ăş urat ă de Ion Marian, a şa cum reiese din stenogramele Consiliului de Mini ştri, a constat în inform ări asupra situa ţiei agricole generale, politica de aprovizionare şi pre ţuri, situa ţia drumurilor comunale, diverse m ăsuri legislative. Departe de marile decizii politice, şi mai ales militare, Ion Marian a c ăzut victim ă noului regim politic, pe cale s ă se instaureze. Mai întâi, a fost internat în lag ărul de la Caracal; pe 20 mai 1946, a făcut parte din cel de-al doilea lot, format din 27 de persoane, în mare parte din aparatul economic şi militar al cabinetelor Ion Antonescu: Gh. Leon (Educa ţia Na ţional ă, cab. I), I. Petrovici (Cultura Na ţional ă şi Cultele, cab. II), g-ral G. Georgescu (Lucr ările publice, cab. II), g-ral N. Stoenescu (Finan ţe, cab. II), P. Nemoianu (Agricultur ă şi Domenii, cab. III), Gheron Netta (Finan ţe, cab. III), Eric Otetele şanu (Educa ţia Na ţional ă, Culte şi Arte, cab. II), g-ral Gh. Jienescu (Ap ărarea Na ţional ă, Aer şi Marin ă, cab. II), g-ral Victor Iliescu (Cultur ă Na ţional ă şi Culte, cab. IV), A Pan ă (Agricultur ă, cab. III), g-ral N. Şova (Marin ă, cab.III), Horia Cosmovici , I. N. Fin ţescu www.memoriaoltului.ro 66

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

(Educa ţia Na ţional ă, cab. IV), Gh. Cre ţianu (Finan ţe, cab I), Mircea Vulc ănescu (Finan ţe), I. D. Enescu (Munc ă, S ănătate şi Ocrotiri, cab. IV) , Al. Neagu (Finan ţe, cab. IV), g-ral I. Iacobici (Ap ărărea Na ţional ă, cab. II), g-ral E. Zwiedenek (Românizare, Colonizarea şi Inventarul, pe lâng ă preşedinţia guvernului), N.Petra (Economie Na ţional ă), cmd. N. P ăiş (Ministerul Ap ărării Na ţionale, Marin ă), Petre Strihan , amir. Gh. Coslinschi . Lor li s-au mai ad ăugat, în urm ătoarele zile, I. Marian (Agricultur ă), g - ral I. R. Arbore (Aprovizionare), I. Sandu (Culte) şi Radu Rosetti (Ed.Na ţional ă). Pe 3 octombrie 1946, la Sec ţia a VIII-a a Cur ţii Criminale (Bucure şti) a început judecarea “ lotului de mini ştri antonescieni, autori ai aservirii României la carul imperialismului fascist german” ; pre şedintele completului de judecat ă a fost desemnat Damian Ştef ănescu şi procurori generali, Octav Vasiliu şi N. St ăvrescu. Au fost inculpate 18 persoane : Mircea Cancicov (Economie Na ţional ă, cab. 1), Ion Fin ţescu (Economie Na ţional ă, cab. 2), g-ral Grigore Georgescu (Lucr ări Publice,cab.1) , g-ral Sichitiu (Agricultur ă şi Domenii, cab. 2), Ion Marian (Agriculur ă şi Domenii, cab. 3), Mircea Vulc ănescu şi Gheron Netta (subsecretar la Finan ţe, cab. 1-3), Alex. Marcu (subsecretar la Propagand ă , cab.1-3), Gh. Jienescu (subsecretar la Ap ărare Na ţional ă, cab.1 -3), Stavri Ghiolu (subsecretar la Economie Na ţional ă, cab. 1-3), g-ral Constantin I. Constantin , g-ral Ion Arbore, g-ral N. Şova (subsecretar la Ap ărare Na ţional ă), I. Petrescu, I. D. Enescu, Petre Strihan (subsecretar la Educa ţie Na ţional ă/Munc ă / Interne), Ovidiu Vl ădescu (în contumacie, subsecretar la Ministerul Româniz ării). Pe 6 octombrie 1946, majoritatea avoca ţilor ap ărării au cerut achitarea acuza ţilor , considerându-i "speciali şti" şi "tehnicieni" . Pe 9 octombrie 1946, s-a s ss pronun ţat sentin ţa pentru: s Ov .Vl ădescu (lips ă, munc ă silnic ă pe via ţă ); Mircea Cancicov şi Gheorghe Jienescu - 20 de ani temni ţă grea; Marcu şi Enescu -12 ani; Georgescu , Sichitiu, Iliescu, Şova, Constantin, Ion Marian , Strihan , Netta, Arbore -10 ani; Fin ţescu, Ghiolu, Mircea Vulc ănescu, I. Petrescu - 8 ani. Ac ţiunile de recurs, intentate de avoca ţii celor condamna ţi, au fost judecate de Curtea de Casa ţie pe 4 iulie 1947, fiind respinse. Pe 8 iulie, tuturor condamna ţilor li s-au respins recursurile. Mul ţi dintre ei au murit în pu şcăriile comuniste. Potrivit Actului de acuzare al Parchetului General al Cur ţii de Apel din 24 septembrie 1946, aprobat de Consiliul de Mini ştri prin jurnal (proces-verbal nr. 81 din 24 septembrie 1946), Ion Marian ”a fost trimis în judecat ă pentru faptul c ă a func ţionat ca Ministru al Agriculturii şi Domeniilor în guvernul Ion Antonescu de la 3 iulie 1943 pân ă la 24 aprilie 1944 şi în aceast ă calitate s-a solidarizat cu politica dus ă de acest guvern pentru www.memoriaoltului.ro 67

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR continuarea r ăzboiului împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice şi Na ţiunilor Unite”. În motivarea Deciziunii criminale nr. 27, şedin ţa public ă din 6 februarie 1948 a Cur ţii de Apel Bucure şti, Sec ţia a IX-a, se re ţin urm ătoarele: ”Având în vedere c ă din actele de la dosar şi din recunoa şterea acuzatului se constat ă c ă numitul a func ţionat ca Ministru al Agriculturii şi Domeniilor între datele sus ar ătate; având în vedere c ă acuzatul se ap ără sus ţinând c ă nu şi-a asumat nici o r ăspundere politic ă, întrucât a intrat în Guvern numai ca tehnician şi într-un moment în care se începuser ă tratativele de pace pentru ie şirea din r ăzboi a României; având în vedere c ă din moment ce acuzatul a acceptat s ă fac ă parte dintr-un guvern care declarase şi continua r ăzboiul în contra Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice şi Na ţiunilor Unite, f ără a fi obligat la aceasta, rezult ă c ă el s-a solidarizat cu ac ţiunea politic ă întreprins ă de acest guvern pentru continuarea războiului; c ă, pentru ca aceast ă solidarizare s ă existe, nu este nevoie ca ea s ă fie unit ă cu fapte proprii şi concrete, ci ea se desprinde în mod neîndoios din participarea la opera de guvernare care se manifest ă în voin ţa de continuare a r ăzboiului; c ă prin urmare acuzatul a achiesat la aceast ă ac ţiune şi şi-a asumat întreaga r ăspundere, f ăcându-se astfel vinovat de infrac ţiunea prev ăzut ă de art. 2 lit. a din Legea nr. 312/1945; având în vedere c ă ap ărarea invocat ă de acuzat este lipsit ă de eficien ţă în cauz ă, deoarece responsabilitatea ce se degajeaz ă în cadrul acestui text din participarea la guvernare nu este în func ţie de calitatea în virtutea c ăreia i s-a încredin ţat demnitatea de ministru şi nici de momentul intr ării în guvern, ci este legat ă exclusiv de acceptarea acestei demnit ăţ i; c ă aceasta rezult ă neîndoielnic din art. 2 lit. a din Legea nr. 312/1945 care incrimineaz ă atât hot ărârea de declarare a r ăzboiului, cât şi hot ărârea de continuarea a r ăzboiului, şi în fapt este dovedit c ă războiul a continuat şi dup ă ce acuzatul a primit demnitatea de ministru...”. Sunt re ţinute totodat ă ca şi circumstan ţe atenuante urm ătoarele împrejur ări: ”... având în vedere c ă din depozi ţiile martorilor audia ţi în ap ărare reiese c ă acuzatul era socotit un excelent cunosc ător şi conduc ător al agriculturii şi c ă s-a hot ărât cu mult ă greutate s ă primeasc ă demnitatea de ministru (decl. mart. profesor universitar Gh. Ionescu- Sise şti); c ă era socotit în guvern ca specialist (decl. mart. Ion Petrovici); având în vedere c ă aceste împrejur ări, ca de asemenea şi demisia din guvern motivat ă pe cauz ă de boal ă constituie în favoarea acuzatului circumstan ţe atenuante ce pot avea prin urmare mic şorarea pedepsei...”. s s Procesul lui ION MARIAN, finalizat prin Deciziunea nr. 27, şedin ţa public ă din 6 februarie 1948, a Cur ţii de Apel Bucure şti, Sec ţia www.memoriaoltului.ro 68

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR a IX-a (dosar 1921/1947), s-a încheiat cu sentin ţa definitiv ă de 10 ani; în 1954, fostul proprietar al fermei model de la Piatra a încetat din via ţă , în închisoarea de la Aiud, în vârst ă de 71 de ani 10 , dup ă ce trecuse prin penitenciarele de la V ăcăre şti şi Jilava. Nepotul său de frate – Dumitru- a descoperit o singur ă men ţiune în leg ătur ă cu unchiul s ău, Ion Marian, din perioada deten ţiei, în arhiva asocia ţiei fo ştilor de ţinu ţi politici, din documentele Rezisten ţei nr. 8/1993, pag. 125, declara ţie în care preotul Ionescu N. Florian, care în 1991 avea 80 de ani şi locuia în satul Ote şti, jude ţul Olt, a m ărturisit urm ătoarele: “Privind în urm ă, îmi amintesc c ă în sec ţia a 2-a [făcea referire la închisoarea Aiud, n.n.] am cunoscut câteva personalit ăţ i: Marian Ion, din Piatra Olt, proprietar, fost ministru al agriculturii în timpul lui Antonescu, mort în Aiud, dus la morg ă de mine şi de preotul Pâslaru Nicolae. Iar gardianul Alexe, care ne înso ţea, când am intrat în morg ă a închis u şa şi ne-a zis: sta ţi aici şi face ţi o slujb ă c ă am auzit c ă a fost un om bun!” Pe lâng ă aceast ă scurt ă amintire din închisoarea de la Aiud, despre cel care a fost Ionel Marian aducem o alta, care i-a apar ţinut generalului Gheorghe D. Marinescu 11 . “[...] dup ă vreo doi ani, la Aiud, fiind înghesui ţi vreo 50 de oameni într-o înc ăpere şi izbucnind o puternic ă epidemie de grip ă, aproape to ţi ne-am îmboln ăvit. Din camera noastr ă au murit, atunci, Ion Marian, fost ministru al agriculturii şi domeniilor în timpul lui Antonescu, precum şi generalul Mardare, fost aghiotant regal [...]” 12 . Nu putem încheia capitolul amintirilor, din închisoarea de la Aiud, f ără cea mai autorizat ă voce, cea a lui Mircea Vulc ănescu: “M ă impresioneaz ă [...] D-l Marian, cel mai olimpian dintre membrii acestui lot, totdeauna senin şi îmb ărb ător pentru al ţii, cu care am avut o lung ă convorbire. A mai fost în lag ăr şi a în ţeles c ă numai rezisten ţa moral ă te face să birui adversitatea celor care te-au închis, tocmai ca s ă te demoralizeze. Trebuie creat ă o via ţă prieteneasc ă, care instituie o atmosfer ă ca de club. Îmi poveste şte împrejurarea din războiul trecut care l-a f ăcut a şa senin: o bomb ă a explodat în ad ăpostul grupului s ău de prieteni (n.n. primul r ăzboi mondial), ucigându-i to ţi prietenii. Ar fi fost sigur printre ei dac ă nu-l salva o întâmplare: cu câteva zile înainte, generalul Averescu care luase comanda Armatei a III-a, îl chemase la cartierul s ău. De atunci consider ă orice zi de la Dumnezeu ca un dar. Seam ănă judecata lui cu a mea, c ă dac ă nu eram ministru, a ş fi fost la Stalingrad cu Divizia a XX-a Alba Iulia. De atunci şi eu socotesc fiecare zi în plus ca un dar.” 13

(Va urma)

Note:

1 La moartea Mariei Coloni (1923), averea a mo ştenit-o Ion (Jean) Mihail, nepotul de sor ă, cu men ţiunea ca acesta s ă ajute la împropriet ărirea celor s ăraci. Nepotul a respectat dorin ţa m ătu şii sale, astfel c ă, dup ă moartea lui, 1936, toat ă averea a fost l ăsat ă prin testament statului (Funda ţia cultural ă „Jean C. Mihail”) (Tudor NICOLA, Monografia comunei Deveselu , Editura Hoffman, Caracal, 2014, p. 191-192). 2 Cosmin BUDEANC Ă, art. Boierul Emil Marian de la Bârca (Dolj) în memoria colectiv ă, în Anuarul de Istorie Oral ă, IV, Presa Universitar ă Clujan ă, Cluj Napoca, 2003, p. 271. 3 Ştefan RICMAN, Monografia jude ţului Romana ţi, Editura M ăiastra, Târgu Jiu, 2011, p. 261. 4 M.O. nr. 202 din 2 septembrie 1944, p. 6.234 5 M.O . nr. 235 din 11 octombrie 1944, p. 6. 580 6 Partidul Na ţional Ţă rănesc, Manifestul Program. Octombrie 1944 , Bucure şti, 1944, p. 8

www.memoriaoltului.ro 69

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

7 M.O. nr. 258 din 6 noiembrie 1944, p. 7.196 – 7.199. 8 M.O. nr. 113 din 21 ianuarie 1945, p. 415-519. 9 Ionel Marian i-a succedat unui alt mare fermier: Aurelian Pan ă, unul dintre cei mai mari mo şieri din B ărăgan, proprietarul uneia dintre cele mai moderne ferme agricole din ţar ă. A fost ucis în temni ţele comuniste. Dup ă ce a demisionat, la 24 aprilie 1944, Ionel Marian a fost urmat de Petre Nemoianu (Stelian NEAGOE, Istoria guvernelor României , Editura Machiavelli, Bucure şti, 1999, p. 148-149). 10 Începând din 1948, odat ă cu militarizarea sistemului penitenciar şi trecerea acestuia în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, la Aiud încep s ă fie adu şi de ţinu ţi politici acuza ţi de delicte politice grave, cei eticheta ţi drept „criminali de r ăzboi”, intelectuali. Potrivit datelor publicate pe site-ul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, între 1945- 1948 num ărul de ţinu ţilor politici din închisoarea de la Aiud a variat: de la 163 de persoane, la începutul perioadei, la 2.158, la sfâr şitul ei. Între 1950-1964, num ărul de ţinu ţilor politici a fost de 14.193. Din 1948, de ţinu ţii politici vor fi izola ţi de cei de drept comun. Schimbarea se va sim ţi radical în privin ţa politicii fa ţă de de ţinu ţii politici, ea având ca obiectiv final exterminarea lent ă a celor închi şi. Documentele care fac referire la decesele din penitenciarul Aiud pentru perioada 1950–1964 men ţioneaz ă urm ătoarele cauze: tuberculoz ă, pneumonie, congestie pulmonar ă, ca şexie, cancer (intestinal, duodenal, pulmonar, prostatic), ocluzie intestinal ă, septicemie, paralizie cardiac ă, insuficien ţă hepatic ă, cardiac ă, renal ă, distrofie, hemoragie cerebral ă, meningit ă, ciroz ă. Evident, aceste afec ţiuni au fost cauzate de relele tratamente la care au fost supu şi de ţinu ţii: torturile fizice şi psihice aplicate, înfometarea accentuat ă, frigul excesiv, precum şi absen ţa asisten ţei medicale. În intervalul 1948–1964 aici au decedat 437 de persoane, îns ă dup ă unele estim ări neoficiale cifra deceselor ar fi de circa 700. 11 Gheorghe D. Marinescu (poreclit Gic ă Contra ). General de divizie, Şef de Stat Major, comandantul Ap ărării Teritoriului. Porecla sub care era cunoscut se datora faptului c ă obi şnuia s ă se opun ă ordinelor pe care le considera nepotrivite. Du şman declarat al comunismului, şi-a retras solda ţii de la defilarea din 23 august 1945, nemul ţumit de neparticiparea regelui Mihai la festivitate. A fost îndep ărtat din cadrul armatei la ordinul lui Emil Bodn ăra ş, iar în 1950 arestat şi condamnat la munc ă silnic ă pe via ţă , pentru “înalt ă tr ădare”. A fost eliberat în 1964. (http: //www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/dictionar_m/m/dictionarm_12.pdf ) 12 , G-ral. Lt. Gheorghe D. MARINESCU, Din iadul închisorilor comuniste , p. 45, în Magazin Istoric, nr. 11, serie nou ă, 1991. 13 Mircea VULC ĂNESCU, Ultimul cuvânt , Editura Crater, Bucure şti, 2000, p. 54.

s

s s s ssss s s s s s s s s ssss ssssss s s s s www.memoriaoltului.ro 70

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Nicolae M. Vlad . A fost înv ăţă tor cu titlul definitiv la şcoala primar ă din satul Nastradin, comuna Bzibei, jud. Caliacra. Dup ă cedarea acestui teritoriu Bulgariei, înv. Nicolae M. Vlad a r ămas f ără post şi ruga ministerul educa ţiei în cererea din 13 septembrie 1940 s ă fie numit în comuna Preajba de P ădure, jude ţul Romana ţi în postul r ămas vacant în urma decesului inv ăţă torului Ion Stoian pe data de 2 sept. 1940. Solicita acest post deoarece în aceast ă comun ă se aflau p ărin ţii s ăi şi gospod ăria. So ţia sa era tot înv ăţă toare şi aveau un copil de 3 ani. Din rezolu ţia ministrului rezult ă c ă a fost repartizat la Bo şoteni-Preajba. Ana I. Vasile , înv ăţă toare cu titlul provizoriu, numit ă la 15 noiembrie 1935 şi absolvent ă în anul 1933, a func ţionat la şcoala din comuna Balabâular, jud. Durostor. Solicita Ministerului Educa ţiei Na ţionale în cererea din 12 septembrie 1940 s ă fie utilizat ă în anul şcolar 1940-1941 la una din şcolile primare din comunele, în ordinea preferin ţei cerut ă şi de so ţul s ău, Ion M. Vasile, înv. definitiv: 1. Comuna G ăneasa, jud. Romana ţi, locul de na ştere al so ţului; 2. Comunele: Piatra, Dranov ăţ , Sl ătioara şi Ple şoi, comune învecinate cu Găneasa; 3. Ora şul Slatina, jud. Olt; 4. Comuna C ăzăne şti, jud. Ialomi ţa, comun ă de na ştere, unde poseda gospod ărie şi se g ăseau p ărin ţii b ătrâni. So ţul acesteia, Ion M. Vasile a func ţionat ca înv ăţă tor definitiv, seria 1936, la şcoala primar ă din comuna Suiuciuc, jud Durostor. A fost numit în înv ăţă mânt 1 sept. 1934, ca titular, anterior func ţionând ca suplinitor din 10 oct. 1932. Definitivatul îl ob ţine în anul 1936. Avea gradul de sergent T.R. în cadrul Regimentului 71 Inf. Băile şti. Dumitru Târn ă, înv ăţă tor cu titlul definitiv, dou ă grada ţii şi cu o vechime de 10 ani, a avut post la şcoala primar ă din satul Carasinau, comuna Ezibei, jud. Caliacra, localitate evacuat ă. Solicita în cererea din 12 septembrie 1940 adresat ă Inspectoratului şcolalar al Ţinutului Marea Neagr ă, numirea sa într-un post de înv ăţă tor la şcoala primar ă din comuna Ţepe ş-Vod ă, jud. Constan ţa, comuna de na ştere a so ţiei sale Ana D. Târn ă, ,,înv ăţă toare de gr ădin ă-copii micii”, în care localitate se aflau mama şi fra ţii so ţiei sale sau la şcoala din comuna Redea, jud. Romana ţi, unde înv. Dumitru Târn ă se n ăscuse şi avea ,,familia p ărinteasc ă”. A fost concentrat f ără întrerupere de la 10 august 1939 pân ă la 17 august 1940. Mihail Turbatu , înv ăţă tor titular cu gradul definitiv la şcoala primar ă din satul şi comuna Cpancea, jud. Caliacra, r ămânând f ără post solicita în cererea din 5 septembrie 1940 un post la şcoala primar ă din comuna Redea, jud. Romana ţi. Dorea s ă fie utilizat ca înv ăţă tor în jud. Romana ţi deoarece era originar din acest jude ţ, iar în comuna Studina avea cas ă de locuit şi copiii îi avea înscri şi la liceele din Caracal. So ţia sa era tot înv ăţă toare, avea 3 copii dintre care unul la şcoala primar ă şi doi la şcolile secundare. Zamfirescu I. Mihail , înv ăţă tor gradul II, a fost numit în înv ăţă mânt cu ord. nr. 121293 în comuna Balagea, jud. Caliacra. Era c ăsătorit, f ără copii, so ţia fiind casnic ă. În cererea din 9 sept. 1940 solicita un post de înv ăţă tor în comuna T ărţă l, jud. Romana ţi, fiind satul natal unde avea gospod ăria sau în unul din satele: Vii şoara, Bro şteni, Dr ăgote şti, Preajba, Zănoaga din Jud. Romana ţi, acestea fiind mai apropiate de satul T ărţă l. Dac ă nu se g ăsea un post în localit ăţ ile men ţionate, era de preferat comuna Ghimb ăş eni, jud. Ialomi ţa unde era repartizat ă comuna Balagea prin evacuare. A fost repartizat la Dr ăgote şti. Dumitru Zâmbrea . A func ţionat ca înv ăţă tor în satul Simionova, com. Spasova, jud. Caliacra. Rămânând f ără post în urma evacu ării Cadrilaterului, în anul 1940 trimite o cerere rezidentului regal al Ţinutului Marea Neagr ă rugându-l: ,,să binevoi ţi a dispune s ă fiu înv ăţă tor în unul din posturile din Romana ţi, fiind originar din comuna Redea, jud. www.memoriaoltului.ro 71

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Romana ţi. În aceast ă comun ă îmi sunt p ărin ţii şi dreptul meu de mo ştenire. Am servit ca înv ăţă tor Ţara timp de 15 ani în jude ţul Caliacra şi voiesc Domnule Rezident Regal s ă pot să-mi refac din nou gospod ăria, dar în locul meu natal şi s ă-mi servesc cu aceeaşi credin ţă Neamul meu”. În cazul în care în jude ţul Romana ţi nu erau posturi, înv. Dumitru Zâmbrea dorea s ă fie numit în alte jude ţe, de preferin ţă jude ţele Dolj, Olt sau Teleorman. Maria V. Ştef ănescu , înv ăţă toare definitiv ă, seria 1931, media 8,33, a fost titular ă în comuna L ăzarea, jud. Ciuc. În cererea din 13 sept 1940 ruga ministerul educa ţiei s ă fie încadrat ă la una din şcolile primare din localit ăţ ile: Hot ărani, F ărca şele sau în orice alt ă comun ă din Jud. Romana ţi. Era originar ă din comuna Hot ărani, jud. Romana ţi. Iosif I. Sasu. Originar din ora şul Caracal, înv ăţă tor definitiv cu trei grada ţii şi statutul personal nr. 10705, I. Lascu a fost numit în înv ăţă mânt la data de 1 noiembrie 1925 prin Ord. nr. 120004/1925 în satul Hasarlâc, comuna Orman, jud. Caliacra, unde a func ţionat pân ă în vara anului 1940. R ămas f ără post, ruga a fi utilizat ca înv ăţă tor în anul şcolar 1940-1941 în ora şul Caracal, ,,ora şul natal unde am rude şi care s ă-mi dea ajutor, având chiar întreaga gospodărie şi familia evacuat ă pe strada Mihai Bravu Nr. 38 la un unchi al meu”. De asemenea, în cazul în care nu se g ăseau posturi în ora şul Caracal, înv. Iosif Lascu opta pentru orice post din satele situate în apropierea Caracalului: Deveselu, Comanca, Vl ădila sau Traian. Situa ţia militar ă: serg. TR contingent 1927, Regimentul 40 Infanterie Medgidia. A fost repartizat la Vl ădila Nou ă. Stoian P. Dumitru . Pân ă la cedarea Cadrilaterului a func ţionat ca înv ăţă tor cu titlul provizoriu la şcoala din comuna Vulture şti, jud. Caliacra. În cererea din 22 septembrie 1940 adresat ă Ministerului Educa ţiei solicita un post de înv ăţă tor într-una din localit ăţ ile: St ăvaru, Urzica, Obâr şia, Grojdibod sau Comanca, toate în jude ţul Romana ţi. A fost repartizat la Vi şina Veche. Ion I. R ădulescu. A fost înv ăţă tor pân ă în anul 1940 la şcoala primar ă de stat din comuna Rogna, jud. Some ş. Rămas f ără post, solicita într-o cerere înregistrat ă pe 8 sept. 1940 şi adresat ă Inspectoratului şcolar al jud. Mure ş s ă fie utilizat la şcoala primar ă mixt ă din comuna Baldovine şti, satul Pietri ş, jud. Romana ţi unde avea cas ă proprie şi teren de cultur ă. De asemenea, men ţiona faptul că şcoala Baldovine şti avea la acea dat ă suficien ţi copii şi s ăli de clas ă satisfăcătoare pentru a se înfiin ţa un al III-lea post. Rezolu ţia arat ă c ă a fost numit acolo. Grigore R. Popescu . A func ţionat ca înv ăţă tor definitiv, seria 1926 în comuna Deke, satul Alaclisi, jud. Caliacra. Fiind evacuat din aceste ţinuturi, în cererea din 5 septembrie 1940 către Ministerul Educa ţiei ruga a fi numit înv ăţă tor în comuna Osica de Sus, jud. Romana ţi. Solicita un post în aceast ă localitate pentru c ă aici avea cas ă de locuit pus ă la dispozi ţie de soacra sa, b ătrână şi v ăduv ă, având obliga ţia de a o îngriji şi nu î şi permitea să pl ăteasc ă chirie în cazul în care era numit într-o alt ă localitate, având datorii mari de www.memoriaoltului.ro 72

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR pl ătit. I-a r ămas în Cadrilater casa şi întreaga gospod ărie, nou f ăcut ă, în urma c ăreia a contractat datorii mari. Într-o alt ă cerere men ţioneaz ă c ă dac ă nu va putea fi utilizat la Osica, accept ă şi la Vl ăduleni. Popescu D. F ănica . Înv ăţă toare în comuna Gargalâc, jud. Caliacra, a fost numit ă în înv ăţă mânt la 15 septembrie 1935, cu titlul definitiv din anul 1938. Dup ă tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940, sub presiunea Germaniei naziste, guvernul României cedeaz ă Cadrilaterul Bulgariei. R ămânând f ără post, înv. Popescu D. F ănica adreseaz ă o cerere Ministerului Educa ţiei în data de 18 septembrie 1940 prin care solicita s ă fie numit ă ca înv ăţă toare la şcoala primar ă mixt ă din satul şi comuna F ălcoiu Jud. Romana ţi sau la şcoala din satul Chilii, com. F ălcoiu, Jud. Romana ţi, la aceast ă ultim ă şcoal ă func ţiona şi so ţul s ău, înv. Dumitru R. Popescu. Petre M. Ioan . A fost pân ă în anul 1940 înv ăţă tor definitiv cu trei grada ţii la şcoala primar ă de stat din comuna Ghepiu, jud. Bihor, teritoriu cedat Ungariei. În cererea adresat ă Ministerului Educa ţiei trimis ă din Beiu ş pe 15 septembrie şi înregistrat ă pe 18 septembrie 1940, solicita un post de înv ăţă tor la şcoala din comuna Castranova, jud. Romana ţi, localitatea natal ă, unde avea casa p ărinteasc ă şi fra ţi sau într-o alt ă comun ă din imediata apropiere, de preferat comuna Bratovoie şti, jud. Dolj, unde avea o sor ă c ăsătorit ă. Avea domiciliul provizoriu la Craiova, strada Domnul Tudor, nr. 47. A fost repartizat la Castranova.

Ioan C. Popa , înv ăţă tor definitiv cu o grada ţie, titular la şcoala primar ă mixt ă din comuna Preselen ţi, sat Velicova, jud. Caliacra, a r ămas f ără post în urma ced ării Dobrogei meridionale Bulgariei în 1940. În cererea adresat ă Ministerului Educa ţiei Na ţionale din 10 septembrie 1940 men ţiona: „… cu respect v ă rog s ă binevoi ţi a interveni locului în drept pentru a fi utilizat în cursul anului 1940-1941 la şcoala primar ă mixt ă din comuna Streje ştii-de-Sus, jud. Romana ţi în postul devenit vacant prin ie şirea la pensie a d-lui înv ăţă tor Tudor B ădescu pe data de 1 septembrie 1940 sau în alt post ce eventual s-ar înfiin ţa la aceast ă şcoal ă, num ărul elevilor fiind destul de mare. Solicit aceast ă utilizare în sus numita comun ă fiind satul natal, unde am cas ă proprie şi de ajutat p ărin ţii care sunt bătrâni şi cu 4 copii minori. Dac ă acest post nu-l pot ocupa, solicit oricare alt post la şcolile din vecin ătatea comunei. Sunt nec ăsătorit. Media ob ţinut ă la examenul de definitivat din sesiunea anului 1936 este de 8,50. Procesele verbale de inspec ţie în gradul ce-l am încheiate de d-nii subinspectori: Ioan Dovlete şi D-tru Girip sunt notate toate cu Foarte bine”. Se g ăsea la şcoala de ofi ţeri de rezerv ă nr. 2 Bac ău, urmând aceste cursuri pân ă la 1 octombrie 1940.

www.memoriaoltului.ro 73

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Petrache Stelian . A func ţionat ca înv ăţă tor titular f ără grada ţie la şcoala primar ă de stat din comuna C ăline şti, c ătunul Intrenice, Jude ţul Satu Mare. R ămas f ără post din cauza evenimentelor anului 1940, în cererea adresat ă Ministerului Educa ţiei solicita un post în comuna Re şca, jud. Romana ţi, localitatea natal ă, unde avea gospod ărie şi o mam ă v ăduv ă de r ăzboi. În cazul în care nu exista post în com. Re şca, înv. Petrache Stelian cerea oricare alt post din jude ţul Romana ţi. Într-o alt ă cerere înregistrat ă pe 10 octombrie 1940 şi adresat ă Inspectoratului Şcolar al Ţinutului Mure ş, aducea la cuno ştin ţă urm ătoarele: “Solicit postul al IV- lea de la şcoala primar ă din comuna Re şca din jud. Romana ţi care de şi neînfiin ţat, cer cu insisten ţă s ă fie înfiin ţat, întrucât susnumita şcoal ă are înscri şi 204 copii şi în prezent func ţioneaz ă numai trei înv ăţă tori. Solicit acest post având urm ătoarele motive: s s îmi este comun ă natal ă, sunt orfan de r ăzboi, am cas ă proprie, gospod ărie, vie, precum şi teren de cultur ă, toate r ămase ca mo ştenire. Sunt singurul fiu între ţin ător de mam ă v ăduv ă de r ăzboi, b ătrân ă, greu suferind ă şi mai presus de toate lipsit ă şi de vederea ochiului stâng. Toate acestea le poate adeveri prim ăria comunei Re şca, jud. Romana ţi. Totodat ă mai solicit salariul pe luna august a.c., pe care nu l-am primit pân ă în prezent”. Gheorghe Pâsl ă, înv ăţă tor gradul I, refugiat din comuna Ro şiori, jud. Bihor solicita în cererea adresat ă la data de 14 septembrie 1940 Inspectoratul Şcolar al Ţinutului Mure ş un post de înv ăţător în comuna Corabia sau V ădăstri ţa din jude ţul Romana ţi. Fiind din jude ţul Romana ţi în susnumitele comune avea interese materiale şi dorea s ă se stabileasc ă într-una din ele, de preferin ţă Corabia. Era c ăsătorit, so ţia casnic ă şi avea în între ţinere un nepot orfan de ambii p ărin ţi, elev în clasa a VIII-a Normal ă din Oradea care ca şi p ărin ţii s ăi adoptivi se afla în refugiu în jud. Romana ţi. Adresa sa: Preotul Hristea Pâsl ă, com. V ădăstri ţa, jud. Romana ţi.

Ştefan Pietricic ă, înv ăţă tor cu titlul definitiv şi o grada ţie în comuna Feleag, jud. Odorhei, într-o cerere din 13 septembrie 1940 c ătre Inspectoratul şcolar al Ţinutului Mure ş roag ă „ca în cazul în care şi comuna Feleag este ocupat ă de unguri” s ă i se dea numirea pentru utilizarea în una din comunele: în satul St ăvaru, jud. Romana ţi, satul s ău natal şi unde avea casa p ărinteasc ă, p ărin ţii şi un ha teren www.memoriaoltului.ro 74

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR mo ştenire sau în comunele Urzica, V ădăstri ţa, V ădastra, Vi şina - Nou ă şi Vi şina-Veche, toate în jud. Romana ţi. Înv ăţă torul Şt. Petricic ă în 1940 avea 9 ani vechime în înv ăţă mânt şi î şi stabilise domiciliul în comuna Urzica, jud. Romana ţi. Popescu N. Florea . A func ţionat ca înv ăţă tor definitiv în comuna Remetea, jud. Ciuc. În urma evenimentelor ce au avut loc în Ardeal, înv. Popescu N. Florea se refugiase în comuna Apele Vii, jud. Romana ţi împreun ă cu so ţia sa, tot înv ăţă toare, Popescu Constan ţa. În septembrie 1940 solicita un post de înv ăţă tor la şcoala din com. Apele Vii sau în oricare alt ă localitate din jude ţul Romana ţi la un loc cu so ţia. Se pare c ă a fost repartizat la Castranova. Constantin M. M ădularu , înv ăţă tor definitiv cu o grada ţie la şcoala primar ă din comuna Rogojina, jud. Caliacra, în cererea din 16 sept. 1940 solicita un post de înv ăţă tor la şcolile din Streje ştii de Sus sau Streje ştii de Jos. So ţia sa era înv ăţă toare, a fost repartizat la şcoala Streje ştii de sus. Marin Şt. Ioan , fost înv ăţă tor cu titlul provizoriu în comuna Bei Bunar, satul Cairac, jude ţul Durostor, în cererea din 9 sept 1940 ruga Ministerul Educa ţiei s ă fie repartizat la una din şcolile din jude ţele Romana ţi, Dolj, Teleorman sau Constan ţa. Prefera jude ţul Romana ţi, comuna Soreni, unde avea mama bolnav ă şi care avea nevoie de sprijinul s ău, el fiind cel mai mare dintre fra ţi. A fost repartizat în localitatea M ărg ărite şti. Men ţiona c ă, pân ă la repartizarea sa pe post se va stabili în comuna natal ă. Dumitra G. Mironescu . A func ţionat ca înv ăţă toare definitiv ă cu dou ă grada ţii la şcoala din comuna Avdula, jud. Durostor, localitate evacuat ă. Dumitra Mironescu, conform unui extras din actele st ării civile, s-a n ăscut pe 30 iulie 1910, în comuna Gr ădinile, jud. Romana ţi. Era c ăsătorit ă, avea 2 copii, so ţul fiind func ţionar în Ministerul Finan ţelor şi transferat ca perceptor de agen ţie în jud. Romana ţi. În cererea din 13 septembrie 1940, solicita un post la o şcoal ă din jud. Romana ţi (Studina sau Gr ădinile), de preferin ţă şcoala din com. Gr ădinile, unde se g ăseau p ărin ţii acesteia şi care aveau posibilitatea s ă o ajute. A fost repartizat ă în comuna Gr ădinile, jud. Romana ţi. Eufrosina Mih. Neac şu, înv ăţă toare cu titlul provizoriu, seria 1937, a func ţionat ca înv ăţă toare în comuna M ăriu ş, jud. Satu-Mare de la 1 sept. 1939 pân ă la cedarea Ardealului. În urma acestui eveniment trist pentru na ţiunea român ă, înv. Eufrosina Neac şu a r ămas f ără post şi ruga Ministerul Educa ţiei în cererea din 16 septembrie 1940 s ă fie utilizat ă ca înv ăţă toare în jude ţul Romana ţi, în aceea şi comun ă cu so ţul s ău, Mihalache Neac şu, fost înv ăţă tor în comuna Elciu, jud. Some ş. În cazul în care nu se g ăsea o şcoal ă în jud. Romana ţi la care s ă func ţioneze cu so ţul s ău, solicita ca la repartizare s ă fie numit ă într-o localitate apropiat ă de cea în care se va fi so ţul. Avea un copil în vârst ă de 8 ani şi so ţul concentrat la Regimentul 43 infanterie de la data de 18 dec. 1939. Într-o alt ă cerere, anterioar ă celei de mai sus, din 4 septembrie 1940, solicita un post în apropiere de ora şul Bal ş. Repartizat ă în localitatea Buzduc, jud. Romana ţi, unde avea cas ă. www.memoriaoltului.ro 75

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Ilarie I. Olteanu , înv ăţă tor refugiat din jude ţul Odorhei, com. Corund, unde a func ţionat cu titlul provizoriu, în urma evacu ării ţinutului unde a avut post, solicita în cererea adresat ă Inspectoratului Şcolar al Ţinutului Mure ş din 13 sept. 1940 numirea sa la şcoala din comuna Cezieni, jud. Romana ţi. În comuna Cezieni avea cas ă, p ărin ţii b ătrâni şi teren arabil, fiind comuna natal ă. În aceea şi cerere men ţiona faptul c ă a fost utilizat ca înv ăţă tor în comuna Cezieni un înv ăţă tor refugiat din Basarabia, Gavril ă Marin, care nu avea nici o leg ătur ă material ă sau familial ă cu com. Cezieni. A fost repartizat la Corl ăte şti-Romana ţi. Marin C. Ene . A func ţionat ca înv ăţă tor suplinitor la şcoala primar ă mixt ă din com. Teke, jud. Caliacra, având statutul personal cu nr. 40864 şi numit în înv ăţă mânt la 1 sept. 1934. Rămas f ără post, în cererea adresat ă Ministerului Educa ţiei na ţionale din 19 sept. 1940 solicita numirea sa la una din şcolile din comunele Osica de Sus, Bârza, Vl ăduleni sau Greci, jud. Romana ţi. Era sergent T.R. la arma cavalerie şi activa la preg ătirea premilitar ă din 1935 ca şi comandant de subcentru. Avea un copil de un an. A fost repartizat la Osica de sus. Maria O. Dinu , originar ă din ora şul Caracal, a fost înv ăţă toare gr. II cu dou ă grada ţii la şcoala primar ă nr. 1 din ora şul Bazargic. R ămas ă f ără post, în cererea din 6 septembrie 1940 ruga Ministerul Educa ţiei s ă fie utilizat ă în înv ăţă mântul primar la una din şcolile din Caracal, unde se stabilise şi avea cas ă proprie situat ă pe Bulevardul Regina Elisabeta Nr. 22. Repartizat ă în comuna Bucini ş, jud. Romana ţi. So ţul s ău, înv ăţă torul Oprea Dinu ceruse de asemnea s ă fie utilizat la o şcoal ă din Caracal. Paul I. Dinc ă. A fost înv ăţă tor cu titlul provizoriu la şcoala primar ă din satul Vâltoarea, comuna R ăcari, jud. Caliacra. În cererea din 5 septembrie 1940, solicita un post de înv ăţă tor la una din şcolile din jud. Romana ţi, Ţinutul Olt sau din jurul ora şului Mangaliei. Avea gospod ărie şi teren în comuna Gura-Padinii, jud. Romana ţi. Era c ăsătorit, având doi copii. A primit post în comuna Giuv ărăş ti, jud. Romana ţi. Ioan C. Vasile Gârd. În cererea adresat ă Inspectoratului Şcolar al Ţinutului Mure ş la data de 13 sept. 1940 men ţiona c ă a func ţionat ca ”înv ăţă tor gr. II în com. Chi şlaz, jud. Bihor şi am fost nevoit s ă m ă refugiez din aceast ă comun ă din cauza evenimentelor petrecute în ultimul timp. Cu respect v ă rog s ă binevoi ţi a dispune s ă fiu utilizat în Ţinutul Olt, deoarece acolo mi s-a a şezat familia având 5 iug ăre de p ământ propriu în comuna Redea- Romana ţi şi tot acolo sunt p ărin ţii so ţiei mele care i-ar putea veni în ajutor în cazuri de for ţă major ă. Totodat ă D-le Inspector de 15 ani sunt în înv ăţă mânt şi func ţionez numai la grani ţa de vest”. Pe 15 septembrie 1940 revine cu o alt ă cerere în care sunt trecute şi altre comune unde ar dori s ă fie repartizat: Redea, Celaru, Soreni, Ghimpa ţi, Dale ş-Romana ţi- sau în oricare alt ă comun ă din Plasa Ocolu sau Plasa Câmpul, pentru c ă: „acum fiindc ă am avut pierdere mare în gospod ăria ce mi-o înfiripasem, s ă am posibilitatea s ă reîncep pe pământul mo ştenit de la p ărin ţi în com. Celaru, jud. Romana ţi sau pe cel mo ştenit de so ţie în com. Redea tot în acest jude ţ. Am trei copii între un an şi şase ani pe care i-am aranjat în com. Redea împreun ă cu bagajul adus. Pentru ocrotirea acestor copii, vă rod D-le inspector a fi utilizat în una din comunele cerute”. So ţia sa, Eliza Gârd, înv ăţă toare la aceea şi şcoal ă cerea un post al ături de so ţ sau în comuna Redea unde avea cas ă p ărinteasc ă şi p ământ.

www.memoriaoltului.ro 76

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

ss TUDOR NEDELCEA

s s s s s s s ss s s ss ss sss sss sss

Recent, Dic ţionarul General al Literaturii Române (lit. E/K, Bucure şti, Editura Univers Enciclopedic, 2005, p. 618-629), prin Dan Grigorescu, îi consacr ă un amplu articol, iar recent, Eugen Simion (coordonatorul susnumitului Dic ţionar ) scoate o nou ă edi ţie a pertinentei monografii, Tân ărul Eugen Ionescu (Bucure şti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2009), dup ă ce anterior, publicase pagini însemnate despre autorul lui Nu (Sfidarea retoricii , 1985; Timpul tr ăirii, timpul m ărturisirii, 1986.) Un aspect al biografiei sale a fost discutabil: unde şi-a sus ţinut viitorul scriitor bacalaureatul? Atât D.G.L.R., cât şi valoroasa monografie a lui Eugen Simion, Tân ărul Eugen Ionescu (edi ţia I la Funda ţia Na ţional ă pentru Ştiin ţă şi Art ă, în 2006, a doua edi ţie peste trei ani) sus ţin c ă la Craiova şi-a promovat examenul. Însu şi scriitorul m ărturise şte: „Mi-au f ăcut bine profesorii de la Liceul «Sf. Sava» din Capital ă care m-au gonit ss din liceu, ceea ce m-a determinat s ă-mi iau bacalaureatul într-un liceu din provincie, ocrotit de sora so ţiei mele, Angela, care ţinea acolo o pensiune pentru liceeni” (Apud Nicolae A. Andrei, Memoria inimii , vol. I, Craiova, Editura Alma, 2006, p. 345). Filiala craiovean ă a Arhivelor Na ţionale p ăstreaz ă dovada absolvirii bacalaureatului la Liceul „Carol I” din Craiova. (Arhivele Na ţionale, filiala Craiova, Fond Liceul „Carol I”, dos. 5/1928, f. 574-576). Primul document este o cerere olograf ă a elevului E. Ionescu din 6 noiembrie 1928, prin care solicit ă eliberarea diplomei sale de bacalaureat. Pe aceea şi cerere este semn ătur ă sa, care confirm ă primirea Diplomei nr. 15.516/1064-302. Al doilea document este chitan ţa de achitare a taxei de 100 lei pentru eliberarea diplomei sale. Al treilea document prezint ă o importan ţă mai mare. Este vorba despre o copie dup ă Matricola şcolară a Liceului «Sf. Sava» din Bucure şti din anul şcolar 1926-1927 a www.memoriaoltului.ro 77

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

şcolarului „Ionescu E. Eugen-Dumitru”, n ăscut la 13 noiembrie 1909, la Slatina, fiul avocatului român, de religie ortodox ă, Eugen Ionescu, şi a mamei sale ( al c ărei nume nu e men ţionat) de religie ortodox ă, ca şi fiul lor, înscris în clasa a VI-a clasic ă. Din foaia matricol ă reiese c ă şcolarul avea probleme la istorie (media 5), matematic ă (media 5) desen (media 5), gimnastic ă (media 5), religie (media 5,33) muzicala vocal ă (media 5,67), strălucind la limba francez ă (media 9), limba român ă (media 8,17), limba german ă (media 7). Limbile latin ă şi elen ă pesemne c ă nu i-au pl ăcut de vreme ce a r ămas corigent, a promovat îns ă în septembrie. În anul şcolar anterior, clasa a V-a clasic ă, anul şcolar 1925/1926, situa ţia sa şcolar ă este u şor modificat ă. La limbile francez ă şi român ă ob ţine medii mari (9, respectiv 8,67), la german ă coboar ă media 5, ca şi la gimnastic ă şi elen ă. Purtarea este doar de nota 6, frecventarea cursurilor este regulat ă, iar forma exterioar ă este îngrijit ă. În concluzie, elevul este promovat. Dar, în foaia matricol ă a clasei urm ătoare, a VI-a clasic ă, directorul Liceului „Sf. Sava” din Bucure şti, G. Botea, şi secretarul Ion Popescu, fac o men ţiune în care specific ă faptul c ă în anul şcolar 1927/1928 a fost înscris în clasa a VII-a clasic ă, dar a fost „eliminat pentru absen ţe nemotivate la 27 martie 1928. Este motivul pentru care şcolarul Ionescu E. Eugen- Dumitru î şi trece bacalaureatul la renumitul liceu craiovean, îmbog ăţ ind galeria marilor personalit ăţ i de talie mondial ă, absolven ţi ai acestui prestigios lăca ş de înv ăţă tur ă (N. Titulescu, Gogu Constantinescu, Nicolae Vasilescu-Carpen, Gh. Ţiţeica, Nicolae Coculescu, Simion Stoilow, Grigore Gabrielescu, Ludovic Mrazec, Al. Macedonski etc.). Absolv ă, deci, liceul la Craiova, acolo unde, de fapt, a şi debutat editoral cu placheta de versuri Elegii pentru fiin ţe mici , în 1931. „Nu-i un elev str ălucit, noteaz ă Eugen Simion ( op. cit., p. 201), oricum, este mai degrab ă în coada clasei şi genialitatea de care se suspecteaz ă este, deocamdat ă, neîntemeiat ă... Exist ă, totu şi, semne c ă adolescentul corigent la elen ă şi latin ă are, totu şi, o voca ţie intelectual ă autentic ă într-un domeniu care nu se pred ă în şcoal ă: literatura eseistic ă”. În drumul s ău spre gloria mondial ă, ca şi în cazul lui Constantin Brâncu şi, Craiova reprezint ă o mic ă, dar onorant ă halt ă.

www.memoriaoltului.ro 78

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

s Puiu Stoiculescu

s s s s s s’’sssss sss s s s

(Pe scen ă dou ă mese mari cu un portret mare al meu de la 7 luni cu 9,2 kg. F ăcut de fotograful caracalean V. Zamfirescu, 25 10. 1925, plus un microfon. R ăspuns posibil la lauda ţiile spuse de prof. Florian Petrescu şi ing. V. V. V ătămanu, pre şedintele Asocia ţiei „Fiii şi prietenii Caracalului”).

Asist ăm la un eveniment unic pentru mine. La aniversarea. Şi nu la una oarecare ci la… 90 de ani de existen ţă . S ă v ă spun un secret. Eu nu mi-am serbat niciodat ă ziua de na ştere, nici de p ărin ţi nici de mine. Sincer vorbind, am considerat o asemenea manifestare nemeritat ă. Întâmplarea a f ăcut ca ziua mea de na ştere s ă fie imediat dup ă aceea a so ţiei. Ea şi-a serbat-o! Atunci se strecura uneori şi vestea c ă şi eu sunt pe aproape şi atunci intram şi eu în hor ă fără voia mea. Ce se întâmpl ă aici acum în teatru şi ce a precedat ce va urma dep ăş eşte capacitatea mea de în ţelegere şi de asta singura solu ţie de încadrare logica este s ă o consider ca un vis frumos. Eu nu m-am considerat şi nu m ă consider c ă am f ăcut fapte bune. A face fapte bune s înseamn ă s să a ştep ţi măcar o simpl ă mul ţumire, dou ă cuvinte: ,,V ă mul ţumesc!” . Am vindecat mii de cazuri, f ără s ă am con ştiin ţa c ă am f ăcut o fapt ă bun ă, deci n-am aşteptat mul ţumiri. Pacien ţii ştiau c ă şi cât îi iubesc şi ajunseser ă să îmi cer ă chiar fapte incredibile. Unul din Moldova, foarte s ărac şi foarte bolnav mi-a cerut s ă îl duc cu ma şina mea acas ă la el! Chiar hot ărâsem s ă îl duc, dar m-au impiedicat o sem ă de factori, independen ţi de voin ţa mea s ă realizez acest act bun. Aceste fapte le f ăceam a şa cum respiram, mi se p ărea c ă este ceva firesc, îmi uitam de ele, îmi aminteam de ele doar când ferici ţii îmi pomeneau de ele. s www.memoriaoltului.ro 79

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

O singur ă dat ă am avut con ştiin ţa c ă am f ăcut o fapt ă bun ă. Eram pe Moldoveanu, vârful de munte cel mai înalt din F ăgăra ş şi din ţar ă 2544 m, la prânz. Era situat pe traseul cel mai lung şi arid din F ăgăra ş, peste 8 ore f ără nici o surs ă de ap ă, izvor, lac glaciar. M ă întâlnesc cu o pereche de tineri, ea deshidratat ă total, f ăcuser ă 5 ore de la cabana Sâmb ăta, mai aveau vreo 4 ore pân ă la cabana Podragu înc ălţaţi în sandale (!), istovi ţi. Pentru acest traseu lung şi f ără ap ă îmi luasem 3 bidoane cu ap ă, fiecare de 750 ml. Ii dau ei un bidon pe care îl bea pe ner ăsuflate. Incepe s ă î şi revin ă. Reînvie în fa ţa mea. Ce vor face mai departe pân ă la Podragu înc ă vreo 4 ore? Le mai dau înc ă un bidon plin ca s ă îl aib ă pe drum. Eu r ămân doar cu unul. Ne desp ărţim, eu la dreapta ei la stânga. Imi mul ţumesc profund recunoscatori. Atunci a fost singura dat ă când mi-am dat seama c ă am f ăcut un bine! In rest binele f ăcut la mii de cazuri facut (pacienti), m ă repet a fost ca respira ţia. Deci de asta sunt uimit de ce se întâmpl ă azi în jurul meu. In fond nu ghici ţi cine este de vin ă c ă dumneavoastr ă şi eu suntem aici. Pariez. Dup ă ce v ă spun v ă ve ţi convinge. De vin ă sunt…. indienii!!! Nu v ă speria ţi, nu este vreo agresiune indian ă asupra poporului român cum se poart ă acum. Ei au inventat… sistemul zecimal! Ei au creat aristrocra ţia numerelor! Cu cât este mai cu mo ţ cifra zece decât 9 sau 11? Sau 20 sau 30? Ce mai spun de 100? Este nobil sadea iar 1000 este de-a dreptul lord. Eu ast ăzi la 90 de ani, cu cât sunt mai vedet ă decât acum un an? Eu sunt s ărb ătorit aici ca şi cel mai b ătrân absolvent în via ţă al colegiului Ioni ţă Asan, ca apropiat al Caracalului şi altele. Dar nu cumva totul este impostur ă, evaziune, în realitate fiind n ăscut la Babadag, f ăcut şcoala la Mizil iar facultatea la f ără frecven ţă ? Trebuie s ă fac deci şi dovada leg ăturii mele cu Caracalul. Realitatea este dup ă cum voi ar ăta c ă rela ţia mea cu Caracalul este veche de 89 de ani şi cinci luni. Nu crede ţi? Vede ţi fotografia de pe masa de pe scena. Acolo este poza unui bebelu ş pe spatele c ăreia tata a scris: Puiu Th. Stoiculescu, şapte luni, de 9,20 kg greutate, fotografie f ăcut ă la Caracal la fotograful V. Zamfirescu la data de 25 octombrie 1925! Este o demonstra ţie f ără drept de apel. Un alt fapt impresionant, pe care nu-l b ănui ţi, este c ă în acea zi de 25 oct. 1925, Puiu Stoiculescu a trecut de dou ă ori prin fa ţa acestui Teatru Na ţional în care st ăm acum cu to ţii. Cum? Puiu Stoiculescu şi cu p ărin ţii lui veneau de la Cioc ăne şti, satul natal cu c ăru ţa cu cai, prin Groz ăve şti, prin Dr ăghiceni, Liiceni, Caracal. Drumul în Caracal era prin Potroseni, în fa ţa teatrului la dreapta pân ă la restaurantul Opri ş, situate peste drum de prefectur ă, azi prim ărie, unde acum este cinematograf. Acest restaurant avea şi loc de ,,parcare” pentru c ăru ţele, tr ăsurile, şaretele cu cai care erau desh ăma ţi şi a şeza ţi la o iesle foarte lung ă unde mâncau fân sau ov ăz. Venitorii erau din jude ţ din afara Caracalului. Lâng ă restaurantul Opri ş mai era restaurantul Mu şat (spre teatru) dar care nu avea mul ţi clien ţi deoarece n-avea nici loc de parcare. La restaurantul Opri ş am v ăzut şi figuri alese ale ora şului precum prefectul Veleanu. Acesta fiind traseul, din 1925 pân ă în 1940 când p ărin ţii s-au mutat împreun ă cu mine la Caracal, am trecut de sute de ori prin fa ţa Teatrului Na ţional în care ne afl ăm acum. Satul meu natal, Cioc ăne şti, situat la 15 km vest de Caracal, a fost un sat mic, s ărac şi total izolat de lume. Alte sate au fost situate pe artere rutiere circulate, ca de exemplu Radomir, Z ănoaga, pe şoseaua Caracal-Craiova. Satul meu avea o singur ă leg ătur ă cu exteriorul: un drum nepietruit de 4 km nord de Radomir. S ătenii din Cioc ăne şti nu ie şeau din sat, n-aveau cuno ştin ţe sau rude la satele din jur, repet, ie şeau din sat doar la Rusalii, mergând cu carele cu boi cu viteza cosmic ă de 3 km/h prin Groz ăve şti, Dr ăghiceni, Liiceni, Caracal la bâlciul anual de unde î şi procurau tot ce se producea în sat: unelte www.memoriaoltului.ro 80

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR agricole în primul rând, câte o scurteic ă ( ţă ranii mai boga ţi) poate un bou, în rest ei aveau o independen ţă economic ă total ă, de la alimente pân ă la îmbr ăcăminte. Hainele se f ăceau din dimie, produs ă de r ăzboiul de ţesut din cas ă, cojoacele şi hainele se faceau în sat, ilicele, ciorapii, toate din lân ă, se coseau în cas ă, mai ales iarna, când ţă ranii şi nevestele nu mai aveau de lucru pe câmp. În tot satul fiecare s ătean avea carul cu boii s ăi. Mijloacele cele mai rapide erau dou ă c ăru ţe cu cai, una a unui ţă ran înst ărit, alta care era a lui Doroban ţu, căruia eu, mic fiind îi spuneam Bantu, care f ăcea c ărăuşie dar era şi taximetristul tatii. Spre deosebire de ţă rani care nu ie şeau din sat decât odat ă pe an, drumul p ănă la Caracal de 15 km f ăcându-l în 5 ore mergând cu 3 km pe or ă, tata mergea lunar la Caracal pentru diverse cump ărături pentru şcoal ă (era şi directorul şcolii) cât şi pentru familie, făcut haine, cump ărat c ărţi, papet ărie, înc ălţă minte şi multe altele. Satul Cioc ăne şti era atât de înapoiat încât pe lâng ă faptul c ă nu avea lumin ă electric, n-avea c ămin cultural, punct sanitar, punct farmaceutic şi, fapt unic, culmea culmilor, cred unic în România n-aveau … cârcium ă! Întâlnirile între fl ăcăi şi fetele mari se f ăceau duminic ă seara, în alte seri fiind ocupa ţi şi obosi ţi de lucrul agricol. Întâlnirea se ,,planifica” duminica dup ă amiaza, la hor ă, când se întâlneau în poiana din spatele şcolii. Cum noaptea era întuneric bezn ă ( lumina de pe strad ă venea prin dou ă mecanisme. 1. Luminile str ăzii. 2. Luminile indirect din casele oamenilor) . La Cioc ăne şti nu erau lumini ale str ăzilor, iar cele din case erau practic absente, doar o lamp ă cu gaz nr. 5, care deabia lumina buc ătaria. Pentru recunoa ştere fiecare fl ăcău avea un sistem propriu de semnalizare, caval, fluier, solz de pe şte sau frunze.

Eu şi lumina electric ă. P ărin ţii mei aveau şi la Caracal prieteni. Unii locuiau într-o cas ă chiar la terminarea str ăzii Cuza Vod ă în strada Potroseni, pe col ţ dreapta, cum vii de la Liiceni. La întoarcerea de la Caracal spre Cioc ăne şti se opreau uneori la ace şti prieteni. Uneori mai întârziau la ,,tain ă” pân ă spre amurg atunci când se f ăcea semiobscuritate în camer ă. Aprinderea lămpii cu gaz la Cioc ăne şti era un adev ărat ritual care dura câteva minute. La Caracal, într-o zi, când s-a întunecat cineva din cas ă s-a dus la un perete şi a învârtit un comutator. Dintr-o dat ă, câteva secunde, s-a aprins soarele! Pentru mine a fost un şoc ! Nu ştiu dac ă pl ăcut sau nepl ăcut. Rev ăd şi acum momentul, casa, cât şi altele din Potroseni. Îmi amintesc de una care era jumatate tencuit ă în exterior. Când am mers special pe acolo în 1988 era la fel ca în 1930! Pepi a fost un personaj legendar al Caracalului. Avea frizerie, coafur ă. În acea perioada (1930-1935) Caracalul nu avea curent electric permanent, ci doar noaptea. Pepi avea grup electrogen personal, astfel c ă în frizeria lui erau tot timpul becurile aprinse, mai ales c ă înc ăperea era lung ă, lumina natural ă venea de la nord, niciodat ă cu soare. În partea de la intrare erau doamnele cu c ăş tile cosmonautice pe cap iar frizeria era în fund. Acolo m-a dus tata s ă m ă tund ă, în Cioc ăne şti nici vorb ă de frizerie. Cred c ă n-aveam 7 ani când am venit în contact pentru prima data cu ma şina de www.memoriaoltului.ro 81

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR tuns electric ă. Eu am fost în general copil cuminte (nu ma laud), neanxios, ner ăsf ăţ at, ca şi parin ţii mei neanxio şi, astfel c ă atunci când mi-a pus ma şina de tuns electric ape ceaf ă n-am sarit în sus, n-am urlat, n-am fost D-nul Goe, nu m-am v ăietat, totu şi era ceva neobi şnuit, m ă şi gâdila, bâzâia, îmi era şi fric ă şi îmi f ăcea şi pl ăcere, o stare aparte, o excita ţie mic ă, total neobi şnuita, f ăcut ă chiar de Pepi! Tata era un foarte bun psiholog şi observator, foarte apropiat de copii, îi iubeau grozav, m ă studia, apreciind, coportarea mea demn ă, nesperiat ă. La sfâr şitul tunsului m-a dus la cea mai mare cofet ărie a ora şului, al ături de frizeria lui Pepi, cu o înc ăpere înalt ă şi mare ca suprafa ţă unde mi-a dat o pr ăjitur ă de ciocolat ă foarte fin ă (mi-a pl ăcut întotdeauna ciocolata, chiar şi acum) servit ă de o domni şoar ă foarte pl ăcut ă, nesulemenit ă, dr ăgu ţ îmbr ăcat ă, o fiic ă a cofetarului. Atunci am venit în contact cu linguri ţele în form ă de lop ăţ ic ă, diferite de cele ovoidale, obi şnuite, mai târziu mi-am dat seama c ă cele sub forma de lop ăţ ic ă sunt mai eficiente în tăiatul şi prinsul buc ăţ ii de pr ăjitur ă decât cele ovoidale, bune pentru alte ac ţiuni.

Tobele, timpanii . Tot ce povestesc are rostul de a v ă convinge de leg ăturile mele cu Caracalul, c ă nu sunt de la Babadag şi am facut şcoala la Mizil. Taxiul nostru, c ăru ţa lui Ban ţu, merge spre Caracal pe traseul Cioc ăne şti, Groz ăve şti, Dr ăghiceni, Liiceni, Caracal. Drumul nu era pietruit, merge printre tarlale, pe pământ pur, ceva mai larg în sate şi de la Liiceni. În rest p ământ, p ământ. Cele 8 copite şi 8 potcoave loveau ritmic p ământul moale, producând un sunet precum timpanii ba şi dintr-o orchestr ă simfonic ă. Mult ă lume considera c ă tobo şarii (timpani ştii) sunt ni şte instrumenti şti de mâna a doua. Este o gre şeal ă. Ei trebuie s ă aib ă o ureche muzical ă mult mai fin ă decât a unui pianist. Cum? Chiar a şa? Da, chiar a şa! Sunetul produs de o tob ă (timpan) este difuz, greu delimitat şi deci de acordat, spre deosebire de pian unde pianistul n-are nici o grij ă, pentru el nota fa nu este un produs de el ca de un violonist care trebuie s ă pun ă degetul precis pe locul în coarda unde este nota fa. O deviere cu numai doi milimetri îi d ă alt sunet în timp ce pianistului i se d ă nota fa chiar de clapa ap ăsat ă. Deci acordarea timpanilor este mult mai dificil ă cu atat mai mult c ă în timpul unei execu ţii compozitorul a produs o modula ţie, adic ă a schimbat tonica, iar el, timpanistul, trebuie s ă racordeze timpanul în sunetele întregii orchestre, în timp ce ceilal ţi instrumenti şti (violoni şti şi sufl ători), nu trebuie s ă fac ă acest lucru. Am f ăcut aceast ă parantez ă c ă mergând pe drum de lut, potcoavele scoteau sunete de tipul timpanilor ba şi asem ănători cu timpani din Simfonia I-a de Mendelssohn. M ă încânta ritmicitatea în acest fel. De la cimitirul Evreesc timpani d ădeau o sonoritate de timpani tenori. Ce se intamplase? ( Şi Haydn-compozitor şi Furtwangler – dirijor – au acordat o mare atentie timpani ştilor. Ultimul, în apogeul p ărţii I a simfoniei a V-a de Beethoven face atât de tare să sune timpani încât te scoal ă din mor ţi, ce s ă mai spun din somn!). Revin la schimbarea www.memoriaoltului.ro 82

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR sonorit ăţ ii timpanilor. Potcoavele nu mai loveau p ământul, lutul ci pietrele de râu care începeau s ă paveze strada. Intram în Caracal. Acest moment m ă fascina, îl a şteptam cu ochii închi şi. În curând ajungeam la restaurantul Opri ş, asezat chiar în centru peste drum de prefectur ă, acum primarie, care avea un loc de parcare foarte mare şi foarte adecvat, un grajd cu o iesle foarte lung ă şi unde se desh ămau caii şi mâncau fân uscat, eventual ov ăz. Şi calitatea restaurantului şi locul erau foarte avatajoase pentru provinciali – cei din afara Caracalului, deoarece aveau aproape prefectura, primaria, toate institu ţiile, magazinele din jurul Cadrilaterului şi Strada Mare inclusiv pia ţa, putând rezolva totul foarte repede. La acest restaurant am mâncat pentru prima dat ă jimbl ă, o pâine alb ă, diferit ă de cea brunet ă, f ăcut ă la ţă st, ca şi cea de la Cioc ăne şti. Situa ţia sonor ă s-a schimbat când părin ţii mei şi-au cump ărat şareta, având ro ţi pe cauciuc, nu mai producea sunete. În loc de 8 potcoave ram ăseser ă doar 4, astfel c ă acum aveam doar recital (f ără orchestr ă- c ăru ţa) de patru timpani (potcoave). Probleme!

Bâlciul . De Rusalii a fost un vestit bâlci care oficial era doar în Duminica şi Lunea Rusaliilor, în realitate durând o s ăpt ămân ă. Nedeile aveau o tradi ţie secular ă în România, de la Târgul de Fete de pe Gâina, de Târgul de la Tite şti şi Pe şti şani ( Ţara Lovi ştei), la Curtea de Arge ş şi în multe alte locuri unde oamenii se întâlneau centripet, din toate punctele cardinale, distan ţă de peste 50 kilometri, venind fiecare cu produsele şi obiceiurile lor cu horele cu l ăutari, chiar şi cu preo ţi adep ţi pentru a face cununie. La V ăliug în Banat era şi o biseric ă în acest scop. A şa era şi la Caracal. Ini ţial a fost plasat în nordul ora şului, cred c ă pe terenul de instruc ţie al Regimentului 19 infanterie, un teren imens, cât un sat cu firme de înc ălţă minte, îmbr ăcăminte, de la Oradea, Cluj şi altele, cu b ărci înalte, mari, restaurante cu muzic ă şi dansatorii ru şi, cu cazacioc şi alte dansuri ruse şti. Aici g ăseai absolut toate produsele utile de cump ărat, plus distrac ţie. Nu mai spun de tiribombe, aici am v ăzut singura dat ă Zidul Mor ţii, o construc ţie cilindric ă, înalt ă de 5-6 metri, care jos se termina pu ţin oblic. În interior un motociclist începea s ă se învârt ă pân ă căpăta o vitez ă încât se urca pe pere ţii verticali ai cilindrului, el ajungând cu motocicleta la orizontal ă, mergând cu vitez ă mare care-l putea ţine antigravita ţional, î ţi producea mari emo ţii. La bâlci ţă ranii veneau de peste tot din jude ţ cu mijlocul lor clasic de circula ţie, carul cu boi. Cioc ănarii f ăceau 5 ore pân ă la Caracal cu 3 km pe or ă, plecau de la mizeul nop ţii, ajungeau diminea ţa, st ăteau pân ă la pranz, dup ă care plecau şi ajungeau seara acas ă. Veneau cu ,,căţ el şi purcel”. Ei considerau aceast ă mare s ărb ătoare, Rusaliile, şi acest eveniment cel mai important din an, ca eveniment şi practic şi festiv, venind îmbr ăca ţi cu cele mai frumoase costume de s ărb ătoare, ca la Pa şte. Era un spectacol uluitor datorit ă bog ăţ iei, polimorfismului, variet ăţ ii uria şe de realit ăţ i, de la oameni la vestimenta ţie. Se bea în general bere, copiii beau limonad ă din sticle cu bil ă din sticl ă, cu lichid colorat. Se mânca turt ă dulce. Eu eram deja la şcoala primar ă. Am fost impresionat la un moment dat www.memoriaoltului.ro 83

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR când doi copii de vârsta mea, cu pantaloni lungi, fără p ărin ţi au luat limonad ă. Unul din ei a scos din buzunarul din spate (!) şi a pl ătit. Şocul a fost ca eu aveam pantaloni scur ţi, niciodat ă nu avusesem bani, ce s ă cump ăr de la Cioc ăne şti? Nici portofel sau buzunar la spate. L-am reîntâlnit la liceu. L-am cunoscut şi pe tat ăl lui care fusese viceprimar. Cum Caracalul are un num ăr interminabil de minuni, povestesc una care trebuie trecut ă printre ele. O persoan ă respectabil ă î şi face o carte de vizit ă, pe ea trece profesia şi eventual ce a fost: senator, aviator, guvernator, etc. Acesta şi-a pus ceva anticipativ, deci pe cartea lui de vizit ă sub nume scria: viitor viceprimar. Nici NASA nu poate face asemenea prevederi cu atâta precizie.

Liceul . F ăcut şcoala primara la Cioc ăne şti, înv ăţ at la lampa cu gaz, prezentat dup ă clasele primare la concurs la Ioni ţă Asan din Caracal (nu din Mizil cum ar fi putut s ă fie un impostor). Intrat cu nota 10, este adev ărat c ă nu singurul ci impreun ă cu al ţi 3 care au luat nota 10. Ace ştia s-au pierdut pe drum. În acel moment era director marele profesor de matematic ă şi mare om, distinsul N.N. Ionescu (aşa isc ălea) persoan ă înalt ă, impresionant ă, calm ă, corect ă, îmbr ăcat ă constant cu costum la dou ă rânduri de nasturi de culoare gri spre deschis (nu l-am v ăzut niciodata cu p ălărie), locuind într-o cas ă u şor bizar ă, în form ă de cetate despre care am auzit c ă ar fi proiectat ă chiar de el, având ca so ţie o minunat ă fiin ţă , scund ă, profesoar ă de stiin ţe naturale. Pe el l-am avut Director şi în clasa a VII – a (XI-a) 1944, isc ălitura descoperit ă pe o foaie a mea de absolvire a clasei a VII - a, pe care scria: calasificat I-iul. Toat ă perioada liceului a cuprins perioadele cele mai importante din via ţa unei fiin ţe umane: pubertatea şi adolescen ţa. Tr ăite sub observa ţia şi educa ţia profesorilor. (Va urma).

Plurivalen ţele c ărtur ăre şti şi social-misionare ale preotului Dumitru B ăla şa Eugen Petrescu

Dumitru B ăla şa ( Memoria Oltului nr. 26/2014) s-a născut la 1 august 1911, în satul Dealu Mare, com. Gu şoeni, jud. Vâlcea – decedat la 22 decembrie 2002, în municipiul Dr ăgăş ani, jud. Vâlcea. A fost elev al Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae”, Râmnicu-Vâlcea (1923-1931), student al Facult ăţ ii de Teologie din Bucure şti (1932-1936); hirotonit preot, în 1934, pe seama Parohiei B ăleasa din fostul jude ţ Romana ţi (ast ăzi jude ţul Olt), preot paroh la Parohia Băleasa (1934-1938), preot slujitor la bisericile: Ungureni, Craiovi ţa şi Hagi Enu ş din Craiova (1939- 1941; 1944-1948), preot la biserica Târ şeşti, sat Cre ţeni, comuna Cre ţeni, jude ţul Vâlcea (1948-1959), la Zăvideni-Prundeni (1964-1967), preot la Catedrala Mitropolitan ă din Craiova şi îndrum ător al bibliotecii şi al colec ţiei muzeistice eparhiale (1967-1974); distins cărturar, istoric tracolog, dacist şi slavist; editor şi publicist, îngrijitor al Monografiei Jude ţului Dolj, www.memoriaoltului.ro 84

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR lucrare tip ărit ă în 9 volume (1939-1945), autor şi coautor a peste 20 de volume publicate sau în manuscris, autor a zeci de studii ştiin ţifice şi articole de istorie religioas ă şi laic ă; secretar de redac ţie al revistei Oltenia – publica ţie a Institutului de Istorie Na ţional ă, filiala Craiova (1940-1946), redactor al revistei Mitropolia Olteniei (1967-1974), co-fondator şi director al Funda ţiei Culturale „Dokiana”, Sute şti, al editurii şi revistei Dokiana; participant pe frontul de r ăsărit al celui de-Al Doilea R ăzboi Mondial (1941-1944), decorat cu Ordinul „Steaua României” cu spade şi panglic ă de „Virtutea Militar ă” în grad de ofi ţer; opozant al regimurilor totalitare din România: carlist, antonescian şi communist. Prima arestare a avut loc pe când era elev la seminar, contactul cu Siguran ţa Statului datorându-se poeziei sale de debut publicat ă în ziarul socialist „Curierul Muncii”, o form ă de manifestare împotriva Dinastiei Regale. Dornic s ă aib ă o publica ţie proprie, în anul 1930, ultimul an la seminar, fondeaz ă revista „Foi literare”, publica ţie în care, printre altele, înc ă din primul num ăr critic ă lipsurile unei alte reviste patronat ă de profesorul s ău de limba român ă, situa ţie ce determin ă conducerea şcolii s ă-l exmatriculeze; învinuit de activitate legionar ă a fost arestat (vorbim de a doua arestare) în gara din Balş, în anul 1938, şi condamnat la trei luni şi o zi de închisoare; a urmat a treia arestare, închis la Vaslui, transferat ulterior la Sadaclia în Basarabia; la sfâr şitul anului 1940 a fost arestat pentru a patra oar ă, ulterior fiind reabilitat şi trimis pe frontul de Est; dup ă 23 august 1944, a fost arestat la Craiova din ordinul lui Vî şinski, fiind eliberat la scurt ă vreme la interven ţia bunului său prieten C.S. Nicol ăescu-Plop şor. La 16 septembrie 1959, a fost arestat şi condamnat de regimul comunist la cinci ani de temni ţă , pedeapsă executat ă între anii 1959-1964, „sub pretextul c ă ar fi inten ţionat să-l împu şte pe Gheorghiu-Dej” , în lag ărele de exterminare fizic ă şi psihic ă ale regimului comunist: Pite şti, Jilava, Aiud, Ostrov şi Salcia (1959-1964), în timpul deten ţiei fiindu-i confiscate casa şi mai multe bunuri cu valoare istoric ă; a fost membru în mai multe asocia ţii şi societ ăţ i culturale şi profesionale: Societatea Scriitorilor Olteni, Asocia ţia Slavi ştilor din România, Societatea de Studii Istorice din România, Societatea Prietenii Muzeului Nicolae B ălcescu – Vâlcea, Societatea Cultural ă „Luceafărul din Flore şti” – Gorj, Funda ţia „Academia Dacoromân ă”, Bucure şti, membru de onoare al Asocia ţiei Na ţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Jude ţean ă Vâlcea, membru fondator al Funda ţiei Culturale „Sfântul Antim Ivireanul”, Râmnicu-Vâlcea. Pentru valorizarea şi eternizarea numelui s ău, câ ţiva dintre discipolii s ăi au fondat la Sute şti, Memorialul „Pr. Dumitru B ăla şa”, ajuns la edi ţia a 10-a şi au realizat în 2001 un volum intitulat Preotul Dumitru B ăla şa „Patriarhul de Dr ăgăş ani” (edi ţie îngrijit ă de prof. Ioan St. Laz ăr); în 2005, artistul plastic vâlcean www.memoriaoltului.ro 85

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Constantin Nicolin, a ciopolit în piatr ă chipul p ărintelui, opera, denumit ă „Preotul Zalmoxian Dumitru B ăla şa”, fiind achizi ţionat ă ulterior de c ătre pr. Nicolae State-Burlu şi şi donat ă Centrului Eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului. De asemenea, subsemnatul, Eugen Petrescu, în calitatea de pre şedinte al Asocia ţiei Na ţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Judeţean ă „Matei Basarab” Vâlcea, am fondat în august 2010 Centrul de Cercet ări Istorice „Pr. Dumitru B ăla şa”, al c ărui coordonator ştiin ţific este prof. univ. dr. Dinic ă Ciobotea; am ini ţiat şi organizat la Dr ăgăş ani în 2011, Centenarul „Pr. Dumitru B ăla şa (1911-2011) şi am realizat cu acest prilej o medalie şi o diplom ă omagial ă; am realizat dou ă volume: Părintele Dumitru Băla şa – o via ţă în slujba crucii şi a neamului DacoRomân (Ed. Petrescu, 2009) şi Centenar Pr. Dumitru B ăla şa (1911-2011) – m ărturii inedite (Ed. Petrescu, 2011), ambele îngrijite de subsemnatul.

Ion Z ăuleanu Caracal La 167 de ani de la ceea ce N. B ălceascu, entuziasmat, numea ,,minunata revolu ţie ce va schimba fa ţa lumii”, luminii noi proiectate asupra itinerariilor ei, scot la iveal ă fapte şi personalit ăţ i care dau m ăsura procesului de regenerare na ţional ă ce a cuprins societatea româneasc ă în ,,prim ăvara popoarelor”. Destinul şi istoria au f ăcut ca în acest proces s ă se integreze şi ţinutul Romana ţiului unde, între mul ţi al ţii şi-au f ăurit un nume, c ăruia prin revolu ţia din 1848 i-au ad ăugat noi semnifica ţii culturale şi politice, şi Ple şoienii romana ţeni. Avându-şi obâr şia între Olt şi Antica ,,via Traiani”, Ple şoienii romana ţeni sunt atesta ţi înc ă la începutul sec. al XVII –lea prin popa Ciochin ă mo ştenitor al unei mo şii str ăbune, apoi prin nepo ţii acestuia care î şi continu ă ascensiunea în ierarhia social ă şi încep să foloseasc ă patronimul – Ple şoianu [1] . Dup ă ce în sec al XVIII –lea noi genera ţii de Ple şoieni romana ţeni preiau ştafeta, desf ăş urând activit ăţ i administrative şi de ţinând slujbe militare, în sec al XIX – lea se disting Alexandrina Magheru – Ple şoianu, Grigore şi Nicolae Ple şoianu. Adep ţi ai ideilor noi, moderne, ei se angajeaz ă în mi şcarea de regenerare na ţional ă şi numele lor va figura în lista ,, adev ăra ţilor români”. www.memoriaoltului.ro 86

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Alexandrina era fiica mai mare a Ancu ţei Magheru, n ăscut ă Ple şoianu, prima so ţie a generalului Gheorghe Magheru. Cea dintâi traduc ătoare în limba român ă[2], Alexandrina Magheru – Ple şoianu şi-a petrecut o mare parte din via ţă şi activitate la Caracal, în Romana ţi. De aici a între ţinut o vie coresponden ţă cu şoţia lui Cristian Tell, membru al societ ăţ ii secrete ,, Fr ăţ ia” şi frunta ş al revolu ţiei din 1848. Din cuprinsul epistolelor rezult ă limpede participarea ei la preg ătirea izbucnirii revolu ţiei în Romana ţi. În aceste condi ţii nu este întâmpl ător ca atunci când, la 11/23 iunie, Guvernul provizoriu instituit la Islaz a sosit la Caracal, Alexandrina Magheru – Ple şoianu a fost cea care într-un mic discurs a exprimat calda simpatie şi entuziasmul mul ţimii fa ţă de revolu ţie, oferind tricolorul şi e şarfe tricolore membrilor guvernului [3] . Ulterior, în cele 105 zile în care ,, cârma obl ăduirii” s-a aflat în mâinile Guvernului provizoriu, Alexandrina Magheru – Ple şoianu a sprijinit activitatea pentru realizarea principiilor enun ţate în ,, Constitu ţie”, ac ţionând în Romana ţi şi în alte jude ţe ale Olteniei pentru ca ,, adev ăratul spirit al programului revolu ţionar s ă fie în ţeles deplin”[4] . Anii de grea restri şte ivi ţi dup ă înfrângerea revolu ţiei, o g ăsesc pe Alexandrina Magheru – Ple şoianu la Viena. ,, Iubirea şi dorul ţă rii erau a şa de mari în inima ei – se sublinia într-o bro şur ă semnat ă de dr. I. C. Dr ăgescu – c ă în timpul exilului a purtat doliu”[5] . Era convins ă c ă ,, românismul va triumfa prin virtute şi prin ştiin ţă ”, credea ,, în marele viitor al românilor” şi chiar dac ă presim ţea c ă nu va tr ăi s ă vad ă acea zi frumoas ă ac ţiona pentru strângerea leg ăturilor dintre fra ţii exila ţi ,, ca to ţi s ă lucreze la sacra noastr ă cauz ă”[6] . Om deosebit, al c ărui ideal – a şa cum sublinia în 1915 profesorul Nicolae Bănescu - ,, era de a sluji cu toate puterile sale, patria “ [7] , Grigore Ple şoianu, unchiul Alexandrinei Magheru – Ple şoianu, a fost ,, un distins membru al familiei din Romana ţi”[8] . Numit şi ,, c ărturarul”, Grigore Ple şoianu în ţelegea să-şi afirme deschis opiniile. Atitudinea sa pornea din spiritul de dreptate şi echitate ce-l anima, ca şi din convingerea c ă în epoca de rena ştere pe care o tr ăiau principatele dup ă revolu ţia lui Tudor Vladimirescu, se impuneau transform ări radicale în via ţa societ ăţ ii [9] . Ideile sale cuprinse în manuale şcolare şi scrieri istorice, dintre care o men ţiune special ă merit ă ,, Idee repede despre Istoria românilor” cap ătă o circula ţie mai mare în epoc ă şi sunt reg ăsite în programele pa şoptiste. De şi nu îl afl ăm printre frunta şii revolu ţiei, este cert c ă prin deosebit de fructuoasa activitate educativ ă şi editorial ă, Grigore Ple şoianu a contribuit la preg ătirea ,,furtunii mântuirii” românilor. . www.memoriaoltului.ro 87

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Din rândul Ple şoienilor romana ţeni anima ţi de suflul de înnoire ce se f ăcea sim ţit în sânul societ ăţ ii române şti în prima jum ătate a sec al XIX –lea, s-a desprins în chip deosebit figura lui Nicolae Ple şoianu. N ăscut în anul 1815, Nicolae a îmbr ăţ işat, ca mul ţi tineri ai vremii, cariera militar ă – profesiune stimulat ă de înfiin ţarea mili ţiilor na ţionale şi de n ădejdile ce se puneau tot mai st ăruitor în posibilit ăţ ile de dobândire a libert ăţ ii şi independen ţei patriei. La începutul anului 1848, c ăpitanul N. Ple şoianu comanda compania I din Polcul I Infanterie ( companie dislocat ă la Islaz ), fiind câ ştigat prin intermediul mentorului şi superiorului lui pe linie ierarhic ă – Cristian Tell, de partea ideilor revolu ţionare. Ca urmare, N. Ple şoianu este acela care în luna martie 1848, la întoarcerea în ţar ă de la Paris a lui N. B ălcescu şi Al. G. Golescu, îi întâmpin ă, în lipsa generalului Gheorghe Magheru de la Caracal, pe cei doi frunta şi revolu ţionari. În întrevederea avut ă, dup ă cum va consemna Ion Ghica, Plesoianu a exprimat ,, c ă păstreaz ă acelea şi sentimente şi c ă este gata şi c ă are încrederea solda ţilor...Chiar în ziua aceea...Ple şoianu începu a face propagand ă solda ţilor, aruncându- le vorbe împotriva ciocoilor”[10] . În memoriile sale ( redactate dup ă 1850 ), N. Ple şoianu nota c ă pe ziua de 2 iunie 1848 a primit la Caracal o scrisoare de la Tell prin care acesta îl anun ţa ,, c ă s- a întors de la Bucure şti şi c ă p ărin ţii demoazelei au primit cererea mea şi c ă s ă vie cu mireasa la Islaz pentru a se face nunta. Pe dat ă – conchidea Ple şoianu – îmi închipui c ă nunta mea e revolu ţia şi p ărin ţii miresei sunt colegii. Sunt gata, mi-am zis de la întâia vorb ă, şi-n adev ăr, totul este gata”[11] . Miercuri 9 iunie, N. Ple şoianu al ături de al ţi frunta şi ai revolu ţiei de la 1848, a participat la Adunarea de la Islaz, care a marcat începutul revolu ţiei în Ţara Româneasc ă, num ărându-se printre semnatarii Proclama ţiei adoptate şi printre membrii Guvernului revolutionar format aici. Îndeosebi cu C.Tell şi cu Gh. Magheru, c ăpitanul N. Ple şoianu [12] a contribuit la organizarea sistemului de supraveghere a frontierelor Dun ării, apoi la înt ărirea taberei de la Troian – Rîureni. Din păcate în condi ţiile determinate de interven ţia militar ă str ăin ă, la cererea insistent ă a consulului britanic de la Bucure şti, la 28 septembrie 1848 tab ăra de la Rîureni se dizolv ă. N. Ple şoianu al ături de mul ţi al ţi ofi ţeri ai taberei, a trecut mun ţii în Transilvania. Anii grei de exil nu i-au r ăpit nici lui N. Ple şoianu credin ţa c ă ,,poporul român va dep ăş i torentele de rele ab ătute asupra lui” şi va realiza România modern ă, spre ,, onoarea revolu ţiei şi a viitorului na ţiunii”[13] . Evenimentele revolu ţionare din 1848 au reliefat contribu ţia remarcabil ă a celor trei Ple şoieni romana ţeni la mi şcarea de regenerare na ţional ă, via ţa şi faptele www.memoriaoltului.ro 88

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR lor exemplare se constituie într-o pild ă vie de sacrificiu pentru ţar ă şi de nepieritor patriotism.

NOTE: 1. Ple şoianu, Dan- Ple şoienii- origini controversate în Magazin Istoric, nr.7(nr.340)/1995, p.53. 2. Alexandrina Maghieru- Ple şoianu este autoarea unei istorii a lui ,,Belizarie”, dup ă romanul scriitorului francez Marmontel, traducere elogiat ă la vremea ei de Heliade R ădulescu, Cf. Iliescu, Gabriel, Ple şoienii – c ărturari şi o şteni, în Magazin Istoric, nr.12(213)/1984, p.40. 3. Colescu- Varctic, C. 1848. Zile revolu ţionare, Buc. 1898, p.156-157. 4. * * *, Anul 1848 în Principatele Române. Acte şi documente, vol. III, Buc., 1902. P.188 5. Apud, Cernovodeanu, P., Magherii, în : Magazin Istoric, nr. 9 ( 126 )/1977, p. 31. 6. Ibidem 7. Iliescu, G., art. cit., p.38. 8. Ple şoianu, D., art. cit., P. 54. 9. Iliescu, G., art. cit., p. 39 10. Ghica, I., Opere, vol. I, Buc., 1967, p. 458. 11. Bodea, Cornelia, Memoriile colonelului N. Ple şoianu , în : Studia et. Acta Musei N. Bălcescu, II, 1970, P. 394 – 395. 12. Căpitanul N. Ple şoianu a fost ridicat la 20 iunie 1848 la gradul de maior şi apoi de colonel. Decrete ale guvernului provizoriu nr. 50 şi 51, în : Anul 1848 …, vol. I, Buc., 1902, p. 688. 13. Cf., Stan, Apostol, Gheorghe Magheru, Ed. Ştiin ţific ă, Buc., 1969, p. 187.

Prof. Dumitru M. Tinu

Scurt Istoric . Problema ridic ării unui monument închinat eroilor din localitatea noastr ă a fost o preocupare mai veche a locuitorilor comunei. Astfel, la 24 aprilie 1931, prim ăria din comuna Coteana trimitea Prefecturii Olt o adres ă şi o copie dup ă procesul verbal întocmit cu ocazia constituirii Comitetului pentru ridicarea unui Monument al Eroilor campaniei 1916-1918. Se cerea cuvenita aprobare pentru strângerea de sume şi ofrande în acest scop. Comitetul era format din 24 de membri, între care şi primarul Constantin Vidu. Sumele încasate erau depuse la Banca Popular ă din www.memoriaoltului.ro 89

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR localitate. Nu se cunosc motivele pentru care monumentul nu a fost realizat, dar ideea nu a fost abandonat ă. La 14 septembrie 1941 Pretura Pl ăş ii Slatina trimitea Prefecturii o adres ă prin care se ar ăta c ă în comuna Ion I. C. Br ătianu (numele de atunci al comunei n.n.) s-a constituit un Comitet pentru ridicarea unui monument în cinstea eroilor neamului pentru care se cerea aprobarea. Se înaintau şi trei copii ale proceselor verbale. În primul, datat 17 august 1947, se ar ăta c ă 300 de locuitori ai comunei aduna ţi în sala C ăminului Cultural, în prezen ţa primarului Constantin B ădi ţă au stabilit locul de amplasare al monumentului: intersec ţia şoselei jude ţene Slatina-Dr ăgăne şti cu şoseaua comunal ă Coteana-Ipote şti. Marele geograf, profesorul universitar Ion Conea (1902-1974, fiu al satului, profesor la Şcoala Palatin ă înfiin ţat ă de regele Carol al II-lea pentru fiul s ău Mihai), era desemnat pre şedinte de onoare al Comitetului. Cel de-al doilea proces verbal consemna c ă locuitorii întruni ţi la şcoal ă au hot ărât s ă înceap ă lucrările pentru a ridica monumentul eroilor coteneni. La 9 septembrie 1947, data celui de-al treilea proces-verbal se discuta începerea colectei benevole de ridicare a monumentului, colecte benevole de cereale ce vor fi puse la dispozi ţia cooperativei Înfr ăţ irea. Foarte curând ideea a fost abandonat ă datorit ă împrejur ărilor istorice de atunci. Abia în 1949 vechiul comitet constituit cu doi ani în urm ă a insistat pe lâng ă primar, acesta fiind un ţă ran cu dou ă clase primare şi el participant la al Doilea R ăzboi Mondial , având numele de Marin T ănăsescu zis Celaru, şi au reu şit s ă ridice o cruce de lemn cu în ălţimea de circa 2,5 m, în partea de SE a cimitirului. Aceast ă crucea avea o inscrip ţie: CRUCEA EROILOR. Genera ţii de elevi în frunte cu înv ăţă torii şi profesorii lor au omagiat eroii în fiecare an de ziua VICTORIEI- 9MAI, ducând flori şi ţinând mici spectacole la aceast ă cruce. Iat ă c ă lupta pentru ridicarea unui monument a avut o finalitate, de şi mic ă, totu şi onorant ă. Odat ă cu modernizarea cimitirului şi extinderea lui la sfâr şitul anilor 90 ai secolului trecut, din cauza neglijen ţei noastre, a tuturor, a disp ărut şi acest simbol al cinstirii eroilor no ştri. Au mai fost încerc ări de ridicare a unui monument şi dup ă anul 1989, promisiuni de tot felul, dar atât. În luna ianuarie a acestui an- 2015 la ini ţiativa locuitorului Florea N. P ătru în vârst ă de 72 ani s-a format un comitet de ini ţiativ ă format din primarul comunei Vasile Costea, profesorul pensionar Dumitru M. Tinu, preotul Eugen-Ştefan Gheorghi ţă , profesorul Ene Marin- directorul şcolii, tân ărul Petre Fulgan, muncitor constructor, bineîn ţeles şi ini ţiatorul Florea N. P ătru, cu sprijinul direct şi necondi ţionat al lt. colonel Victor Epure - pre şedintele Filialei jud. Olt Cultul Eroilor ,,Regina Maria”. Acest comitet a hot ărât în unanimitate s ă delege pe primar s ă prevad ă în buget o sum ă de bani şi s ă ss supun ă aprob ării Consiliului www.memoriaoltului.ro 90

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Local pentru demararea lucr ărilor cât mai repede. S-a apelat la cet ăţ enii comunei s ă contribuie benevol cu diferite sume de bani şi prin muncă. S-a fixat termen de finalizare a lucr ărilor pentru ziua de 21 Mai. Cu tot scepticismul unora şi altora, prin ambi ţia acestui comitet şi în special a inimosului primar Vasile Costea în dou ă luni de la începerea primelor s ăpături Monumentul a fost gata pentru inaugurare. Desf ăş urarea ceremoniei . Dubla Sfânt ă zi de s ărb ătoare din 21 Mai a.c., În ălţarea Domnului şi Sfin ţii Împ ăra ţi Constantin şi Elena, va r ămâne o zi memorabil ă pentru comuna Coteana, jude ţul Olt, zi ce merit ă un loc de cinste în Cartea de Aur a localit ăţ ii. Cet ăţ enii comunei noastre au tr ăit momente de adânc ă emo ţie cu prilejul dezvelirii şi sfin ţirii Monumentului ridicat în memoria şi pentru cinstirea celor aproape 200 de eroi coteneni care s-au jertfit pentru ap ărarea gliei str ăbune în cele dou ă r ăzboaie mondiale ce au marcat secolul al XX-lea. La eveniment , pentru c ă într-adev ăr a fost un eveniment pentru via ţa satului nostru, au fost prezente oficialit ăţ i distinse din partea institu ţiilor jude ţene: Profesorul Silviu Neac şu, prefectul jude ţului; Emil Albot ă, Ministrul secretar de stat în Ministerul Educa ţiei; Emanuel Oproiu, subprefectul jude ţului; Pavel Belinski, vicepre şedintele al Consiliului jude ţean Olt; Colonel Neac şu Ion, comandantul C.M.J. Olt; Lt. col. Adrian Turlea, şef birou informare recrutare; Lt. col. rezerv ă Victor Epure, pre şedintele Filialei jud. Olt Cultul Eroilor „Regina Maria”; Lauren ţiu Gu ţic ă, directorul Muzeului jude ţean Olt; Marin Smarandache, directorul Centrului cultural „Eugen Ionescu”. Au fost de fa ţă reprezentan ţi ai presei locale şi centrale. Au luat parte la ceremonie sute de locuitori din comuna Coteana, începând de la cei mai tineri pân ă la cei mai în vârst ă. O bun ă parte dintre ei au fost îmbr ăca ţi cu frumoase costume na ţionale, în special elevii Şcolii gimnaziale, dar şi vârstnici. Au amintit de portul popular în special săteanca Floarea Ivan şi Valerica Tinu- prof. pensionar, care a şi primit oficialit ăţ ile cu pâine şi sare. Desf ăş urarea ceremoniei a fost impecabil ă şi emo ţionant ă.

Ora 14,00 p.m. Dup ă s tradi ţionalul onor prezentat de un deta şament de osta şi din garnizoana Caracal, s-a intonat Imnul de stat. Apoi în b ătaia clopotelor bisericii a fost dezvelit Monumentul de c ătre primarul Vasile Costea. În cuvântul s ău domnul primar î şi exprima satisfac ţia şi onoarea de a inaugura m ăre ţul monument, în acela şi timp mul ţumind tuturor celor care s-au implicat în finalizarea lui. Se trece apoi la unul dintre cele mai emo ţionante momente: primarul Vasile Costea face Apelul Eroilor. Se strig ă fiecare din cei 184 de eroi, iar dup ă fiecare un grup de tineri -fete şi b ăie ţi- r ăspund: C ĂZUT LA DATORIE. Unul din amicii mei, directorul revistei Memoria Oltului şi Romana ţilor- profesorul Ion D. Tîlv ănoiu îmi şopte şte discret: „V ăd oameni cu lacrimi în ochi”. Am dat www.memoriaoltului.ro 91

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR afirmativ din cap neputând s ă-i zic nimic pentru c ă şi eu eram unul din acei oameni, care cu greu m ă ab ţineam s ă-mi st ăpânesc emo ţiile.

Dup ă terminarea apelului, a urmat un alt moment impresionant, domnul primar anun ţă c ă în localitatea noastr ă mai exist ă un singur veteran de război-sergentul CAMEN VASILE, în vârst ă de 92 ani. Este ţintuit la pat şi nu poate participa la aceast ă ceremonie. El este reprezentat de str ămo şul s ău ss Gabriel Vatu, elev în clasa a V-a. I se înmâneaz ă o frumoas ă decora ţie şi o diplom ă din partea Asocia ţiei veteranilor de r ăzboi Cultul Eroilor „Regina Maria” şi o diplom ă din partea Prim ăriei şi a Consiliului Local Coteana. Str ănepotul Gabi are un discurs de mul ţumire şi la obiect. Se trece la sfin ţirea monumentului de c ătre cei trei preo ţi ai celor dou ă biserici: Eugen-Ştefan Gheorghi ţă , Rare ş-Lauren ţiu Gheorghi ţă şi Cristi Alexe. La terminarea ritualului de sfin ţire sunt invita ţi to ţi cei prezen ţi la ridicarea colivei pentru Ve şnica pomenire. Au urmat alocu ţiunile rostite de:

1. Silviu Neac şu- prefectul jude ţului; 2. Emil Albot ă- ministru secretar de stat; 3. Dumitru M. Tinu- profesor pensionar; 4. Lt. col. Dumitru Epure- pre şedintele Filialei jude ţului Olt Cultul Eroilor; 5. Gigel Ştirbu- deputat în Parlamentul României.

To ţi vorbitorii au subliniat importan ţa acestui eveniment din via ţa comunei noastre, au adresat felicit ări acelora care s-au ocupat de ridicarea acestui impozant monument, cineva amintind c ă şi fostul primar al comunei, Victor Dima a c ăzut la datorie pentru binele localit ăţ ii. Din alocu ţiunile acestora a reie şit îndemnul pentru genera ţiile de ast ăzi şi cele care vor veni s ă aib ă în grij ă acest monument, s ă-l pre ţuiasc ă şi s ă-l respecte în numele acelora jertfi ţi pentru ţar ă. Şi zicea unul dintre vorbitori: „Înc ă mai exist ă şi ast ăzi în unele p ărţi ale lumii evenimente conflictuale la care şi ţara noastr ă este parte la men ţinerea păcii. S ă ne rug ăm Sfântului Dumnezeu s ă lumineze min ţile conduc ătorilor actuali ai statelor lumii s ă aplaneze orice conflict atât intern cât şi interna ţional din zonele respective”. Momentul . urm ător a fost depunerea de www.memoriaoltului.ro 92

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR coroane de flori din partea Prefecturii, Consiliului Jude ţean, Prim ăriei locale, Consiliului comunal, Şcolii gimnaziale din localitate, Filialei jude ţene Olt Cultul Eroilor Regina Maria. Programul artistic a atins apogeul ceremoniei. Mai întâi poeta local ă Margareta Simac a recitat dou ă din poeziile sale patriotice. A urmat apoi un moment de poezie patriotic ă din folclorul local, cu elevii: R ăzvan Scarlat – clasa a VIII-a, Bala şiu Alina şi Dinu Cerasela din clasa a V-a şi Andreea Trifu din clasa a VI-a. Montajul literar-artistic preg ătit cu grij ă de înv ăţă torul Marin Stan a ţinut aten ţia celor de fa ţă pân ă la final, când au primit minute în şir aplauzele celor prezen ţi. La final, în acordurile fanfarei militare, osta şii garnizoanei Caracal s-au retras. Şi ca s ă ias ă festivitatea cât mai bine, organizatorii au avut grij ă s ă dea dovad ă de ospitalitate prin distribuirea pentru cei prezen ţi a celor aproape 2000 de sarmale cu mămăligu ţă , miel la ceaun, friptur ă de porc sau pas ăre la gr ătar. Astfel s-a scris o pagin ă de istorie pentru Comuna Coteana, jude ţul Olt.

s Prof. Andreea Smedescu

Nu ştim dac ă ini ţiatorii acestui festival , so ţii Fifoiu, înv ăţă tori la şcoala din comun ă, s-au aşteptat la atâta emula ţie, la efervescen ţa pe care o va genera aceast ă idee, dar sigur este c ă festivalul a devenit o manifestare de tradi ţie pe care locuitorii, cadrele didactice şi autorit ăţ ile din comuna V ăleni o cinstesc în fiecare an. Faptul c ă edi ţia din acest an, a X-a, a venit imediat dup ă Ziua Eroilor nu este deloc lipsit de semnifica ţie, organizatorii având în vedere c ă festivalul este închinat de asemenea unor eroi – pur şi simplu, ni şte ţă rani care, precum Atlas, eroul din mitologie, ţin pe umerii lor întreg p ământul neamului românesc.

Într-adev ăr, sărb ătoarea anual ă din comuna V ăleni a str ăpuns, prin reverbera ţiile sale, perimetrul unei recunoa şteri locale, ajungând s ă se vorbeasc ă de ea la nivel na ţional. Prin urmare, nu a surprins pe nimeni c ă în ziua de 23 mai, cu ocazia acestei manifest ări devenite tradi ţionale, C ăminul Cultural din centrul comunei, practic, a fost luat cu asalt de 42 de trupe de teatru şcolar, reprezentând 11 jude ţe din ţar ă. Peste 200 de elevi www.memoriaoltului.ro 93

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR de toate vârstele, de la cei din clasele primare pân ă la cei de clasa a XII-a, s-au întrecut pe ei în şişi în a-şi demonstra talentul şi pasiunea pentru aceast ă form ă de art ă - teatrul – care ne d ă tuturor posibilitatea de a ne transpune eul propriu în alte tipare şi de a ne reevalua în unit ăţ ile de m ăsur ă ale universalit ăţ ii. Un juriu exigent şi competent, avându-l ca pre şedinte pe reputatul regizor oltean Nae Cosmescu, a trebuit s ă delibereze îndelung pentru a se decide încotro s ă îndrepte premiile. La sec ţiunea înv ăţă mânt primar - monolog, premiul I a fost ob ţinut de Daria Rucsanda, de la Centrul Educa ţional „Keyko”, Câmpulung-Muscel. Tot la monolog, dar la sec ţiunea înv ăţă mânt gimnazial, premiul I a fost decernat elevei Maria Bianca Bolboa şă , de la Liceul Tehnologic V ăleni, îndrumat ă de Nicu Ion Popa şi înv. Elena Bolboa şă . La liceu, premiul I a fost câ ştigat de Ştefan Iancu, de la C.N. „Zinca Golescu”-Pite şti La sec ţiunea înv ăţă mânt primar- teatru, remarc ăm verva deosebit ă, îngem ănat ă cu talentul şi ging ăş ia prin care au str ălucit pe scen ă toate trupele, în special „ Ţă ranul Român”, de la Şcoala Gimnazial ă Stobor ăş ti -Olt, îndrum ător Paulica Ursu, care a ob ţinut premiul I, trup ă urmat ă de „ Ştrumfii”, de la Şcoala Gimnazial ă Odobe şti – Dâmbovi ţa, premiul II, şi de „Piticii şi voinicii”, de la Şcoala Gimnazial ă nr.1 Schitu Gole şti – Arge ş, premiul al III-lea. Am remarcat, de asemenea, trupele de teatru din sec ţiunea înv ăţă mânt gimnazial, în opinia noastr ă toate meritând premiul I. S-au deta şat, totu şi, cei din trupa „Gigan ţii”, de la Şcoala Gimnazial ă nr-1, C ălăra şi, îndrum ător Niculina Cosmescu. Premiul II a revenit trupei „Eden”, Şcoala Gimnazial ă Bughea de Jos, Arge ş, iar premiul

III, celor din „Ceata lui Mitic ă”, îndrum ători prof. Elena Mihaela Lulea şi prof. Andreea Smedescu. La liceu, premiul I a revenit trupei „Opt”, îndrumat ă de prof. Bogdan Băbărelu. S-au acordat şi alte premii precum: pentru cel mai bun interpret (Andrei Barbu, din trupa „Hyperion”, de la Şcoala Popular ă de Arte şi Meserii, Pite şti); cea ss www.memoriaoltului.ro 94

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR mai bun ă interpret ă, Mihaela Staiu, din trupa „Arthesium” – C.N. „Ion Minulescu”- Slatina; cel mai bun scenariu (Daniel Grecu ţu, elev la Liceul Teoretic „Tudor Vladimirescu”, Dr ăgăne şti Olt); cea mai bun ă regie (Niculina Com ănescu, de la Şcoala Gimnazial ă nr.1 Cuza Vod ă, C ălăra şi). Marele premiu al edi ţiei a X-a a Festivalului a fost acordat elevei de înv ăţă mânt primar Ştefania Dr ăgan, de la Clubul Copiilor Sector 6, Bucure şti, îndrumat ă de prof. Mariana Sinca. Un premiu binemeritat, de fapt, marele premiu al întregului Festival Na ţional de Teatru Şcolar „Ni şte Ţă rani”, a fost decernat, cum era şi firesc, celui care a creat funda ţia şi întreaga structur ă de rezisten ţă a festivalului, domnului Alexandru Fifoiu, omul care, de la prima edi ţie, din 2006 şi pân ă la aceast ă a X-a edi ţie, jubiliar ă, din anul de gra ţie 2015, a fost sufletul festivalului, transferându-i acestuia partea cea mai frumoas ă şi mai vie din propria-i nemurire.

ss Dr. Ioan C. Popa (promo ţia a treia de absolven ţi)

21 mai, ziua ora şului Potcoava din jude ţul Olt, a c ăpătat în acest an o not ă în plus de sensibilitate şi culoare, datorit ă prezen ţei în localitate a numero şi reprezentan ţi ai primelor genera ţii care au absolvit Liceul ce poart ă numele unuia dintre directorii s ăi, profesorul de limba român ă Ştefan Diaconescu. Un moment emo ţionant, deoarece în 2015 se împlinesc 50 de ani de la prima promo ţie de absolven ţi ai Liceului. O vârst ă frumoas ă, un minunat prilej pentru rememorarea unor clipe şi episoade fericite din acei ani. Întrebat cândva care a fost cea mai frumoas ă perioad ă din via ţa sa, scriitorul Victor Ion Popa r ăspundea: „Anii 1920”. Dar de ce tocmai acei ani grei, de dup ă r ăzboi? „Pentru c ă atunci eram foarte tân ăr”, r ăspundea maestrul. Unul dintre participan ţi şi-a reamintit c ă o adunare lunar ă organizat ă de fosta clas ă a IX-a A acum 50 de ani avea urm ătoarea tem ă: „Pre ţuie şte anii de şcoal ă, cu ei nu te întâlne şti decât o singur ă dat ă în via ţă”. Poate c ă titlul nu era întrutotul original, dar cu siguran ţă el exprima sim ţămintele unor tineri în 1965 şi, mai ales, con ştiin ţa faptului c ă adolescen ţa şi anii de liceu reprezint ă o perioad ă unic ă şi irepetabil ă, decisiv ă în formarea personalit ăţ ii. Anii au trecut, fiecare şi-a urmat drumul, şi-a g ăsit rostul s ău. Cele 50 de genera ţii de absolven ţi ai Liceului din Potcoava num ără în rândurile lor un num ăr important de profesori universitari şi doctori în ştiin ţe, profesori de liceu pe diverse profile, medici şi farmaci şti, ingineri şi economi şti, juri şti şi sociologi, agronomi şi tehnicieni, ziari şti, diploma ţi, preo ţi, militari de carier ă care au ajuns la gradul de colonel şi general. Iar lista ar putea continua. Numai şi simpla în şiruire a acestor profesii arat ă c ă liceul a devenit un reper definitoriu pentru localitate. În acela şi timp, diversitatea de profesii şi calific ări arat ă cât de în ţeleapt ă a fost decizia celor care au ini ţiat demersurile şi au f ăcut toate diligen ţele necesare pentru ca în fosta comun ă Potcoava, ast ăzi ora ş, s ă fie înfiin ţat, în anul 1961, un liceu. Sute şi mii de copii de s ăteni din zon ă şi din împrejurimi au putut astfel parcurge un ciclu şcolar care le-a deschis calea în via ţă. „Iat ă de ce - a men ţionat semnatarul acestor rânduri - gândurile noastre de azi se îndreapt ă, cu profund ă recuno ştin ţă şi cel mai adânc respect, în primul rând c ătre scumpii no ştri p ărin ţi şi dasc ăli care ne-au transmis cu www.memoriaoltului.ro 95

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR generozitate nu doar ştiin ţă de carte, dar şi principii s ănătoase de conduit ă care ne-au călăuzit pa şii în via ţă. Tocmai de aceea, mesajul nostru c ătre liceenii de acum este acela de a-şi însu şi, pe lâng ă cuno ştin ţe temeinice, şi principiile morale ale p ărin ţilor şi dasc ălilor no ştri, principii s ănătoase care îi vor ajuta s ă înfrunte multiplele provoc ări ale vie ţii”. Momentul aniversar a debutat diminea ţa cu o depunere de coroane de flori la monumentul eroilor ridicat în cinstea celor c ăzu ţi în r ăzboaiele din anii 1913 şi 1916-1918. Numele unui num ăr de 172 de eroi sunt inscrip ţionate pe placa comemorativ ă, dup ă cum ne informeaz ă o monografie a localit ăţii Potcoava realizat ă de unul dintre profesorii şi directorii liceului, Florea Cârjan. Sacrificiile celor r ăma şi pe câmpurile de lupt ă pentru ap ărarea şi reîntregirea p ământului Ţării au alimentat un bogat folclor local, pres ărat cu multe tânguiri de jale, dup ă cum scrie acela şi inimos autor: „S ărmanii copiii mei,/ Cine o- ngriji de ei./ Întreab ă mereu de mine:/ Mam ă, tata când mai vine?”. Ceremonia s-a desf ăş urat în prezen ţa primarului ora şului, Emanoil En ăchioaia şi a unora dintre absolven ţii şi profesorii Liceului. Întâlnirea absolven ţilor de liceu s-a încheiat cu un frumos program artistic oferit de copii care înva ţă în şcolile din localitate. A şadar, la mul ţi ani şi la cât mai multe anivers ări!

s

Era originar din comuna Redea dar prin c ăsătorie se stabilise la V ădăstri ţa, unde pân ă la moartea sa a militat pentru îmbun ătăţ irea situa ţiei ţă rănimii prin intermediul coopera ţiei. De profesie înv ăţă tor, absolvent al Şcolii Normale din Craiova promo ţia 1898, a fost cel dintâi martir pe altarul generoasei mi şcări cooperatiste din România al c ărei principal ţel era emanciparea ţă rănimii. Condi ţiile grele în care se zb ătea aceasta în perioada de început a veacului nostru l-au determinat pe Toma Ru şcă s ă înfiin ţeze în Vădăstri ţa o ob şte de arendare (1902) pentru a proteja astfel o mo şie care se afla în apropierea comunei, dorit ă de unii proprietari care atr ăseser ă de partea lor şi câ ţiva ţă rani. Pentru a face faţă tuturor situa ţiilor ce ap ăreau ca urmare a arend ării acestei mo şii (garan ţie b ăneasc ă, inventar www.memoriaoltului.ro 96

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR agricol) împreun ă cu s ătenii, Toma Ru şcă a înfiin ţat o banc ă popular ă, „Fr ăţ ia” în 1904. Îns ă ob ştea ţă ranilor, împreun ă cu bravul înv ăţă tor a fost legalizată de-abia în 1907 în urma unui greu proces cu ob ştea proprietarilor, fapt ce a f ăcut ca ura împotriva lui Toma Ru şcă s ă fie şi mai mare, ace ştia hot ărându-i pieirea. Dar momentul care a declan şat ac ţiunea criminal ă împotriva înv ăţă torului din Vădăstri ţa a fost înfiin ţarea în comun ă ca urmare a legisla ţiei ini ţiate de guvernele care s-au succedat dup ă 1907, a ob ştii „Cozia” în anul 1909 care a încheiat cu statul un nou contract de arendare. Pentru a-l elimina fizic, arenda şii Marin Dragomir şi Ion Istrate au aranjat cu doi ciobani care l-au pândit pe Toma Ru şcă în noaptea de Cr ăciun a anului 1909 când acesta se întorcea acas ă de la sediul b ăncii populare „Fr ăţ ia”, lovindu-l cu cu ţitul în pântec. A ajuns totu şi acas ă spunându-i so ţiei cine era asasinul pentru c ă îl recunoscuse, apoi a murit l ăsând în urm ă o v ăduv ă şi trei copii mici. Moartea lui a fost regretat ă de tot satul, de to ţi înv ăţă torii din ţar ă, precum şi de to ţi cooperatorii din jude ţul Romana ţi care au deschis o list ă de subscrip ţie pentru ridicarea unui monument în memoria marelui disp ărut. Monumentul-bust a fost instalat în anul 1946 în curtea Federalei „Dacia” din Caracal şi a fost executat de sculptorul Mihai Onofrei. Pe soclu se afl ă urm ătoarea inscrip ţie: „Coopera ţia recunoscătoare lui Toma Ru şcă, asasinat în noaptea de Cr ăciun a anului 1909 pentru ap ărarea drepturilor ţă răne şti”. Dezvelirea bustului a avut loc în prezen ţa Ministrului Coopera ţiei, Anton Alexandrescu (la data de 28 aprilie 1946), care a subliniat meritele înv ăţă torului martir în ac ţiunea de îmbun ătăţ ire prin coopera ţie a condi ţiilor de via ţă ale ţă rănimii. În prezent, monumentul-bust al lui Toma Ru şcă se afl ă lâng ă Teatrul Na ţional în partea dreapt ă, iar o strad ă din ora şul Caracal cândva îi purta numele. Deoarece în asasinat erau implicate şi unele persoane influente din Bucure şti, s-a încercat mu şamalizarea ac ţiunii criminale, dar la interven ţia lui Spiru Haret uciga şii şi-au primit pedeapsa cuvenit ă, el chemând pe cei mai de seam ă avoca ţi ai Baroului de Ilfov care au pledat gratuit cauza v ăduvei şi a copiilor lui Toma Ru şcă. Din Caracal, al ături de cauza celui disp ărut a mai fost şi P.R. Tudoran care a sus ţinut pedepsirea uciga şilor precum şi a celor care i-au pus s ă fac ă acest gest www.memoriaoltului.ro 97

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR odios. Procesul a avut mare ecou în întrega ţar ă şi s-a judecat la Teatrul din Caracal care s-a dovedit neînc ăpător. Deoarece se derula favorabil achit ării celor vinova ţi care au fost ap ăra ţi de avocatul caracalean Tudor Oroveanu, s-a reu şit prin interven ţii s ă fie mutat la Craiova. Aici dup ă o lupt ă titanic ă cei vinova ţi şi-au primit pedeapsa: Marin Dragomir şi Ion Istrate, autorii morali, cât şi cei doi ciobani fiind condamna ţi la munc ă silnic ă pe via ţă. Impresiona ţi de tot ceea ce a f ăcut Spiru Haret, Ministrul Instruc ţiunii Publice, pentru ca dreptatea s ă triumfe în acest proces, s ătenii din V ădăstri ţa i-au adresat o scrisoare de mul ţumire iar Domnica Ru şcă, so ţia celui ucis, în semn de recuno ştin ţă i-a scris printre altele: „Voi deprinde copiii mei s ă rosteasc ă cu evlavie numele dumneavoastr ă.”

Prof. Cornel Manolescu

Originar din comuna Isverna, jude ţul Mehedin ţi, medicul Ion Ţurlui s-a n ăscut pe la 1889 1. A sus ţinut teza de doctor în medicin ă la 7 decembrie 1911, cu titlul: ,, Coinciden ţa fibroamelor corpului uterului cu cancerul colului uterin’’. Tez ă pentru doctorat în Medicin ă şi Chirurgie sus ţinut ă la….Decembrie 1911 , de Ioan Ţurlui. Bucure şti ( Speran ţa, Inst.de Arte Grafice ),1911 ( 23X15,5). 46 p. ( Facultatea de medicin ă din Bucure şti, nr.1208 , II.24916 ). 2 Men ţion ăm c ă dup ă anul 1888 nu se mai dau la facultatea de medicin ă diplome de licen ţia ţi, ci numai de doctor ( în medicin ă ). 3 În iulie 1915 era medic definitiv al spitalului Pogone şti – Crive şti , din jude ţul Tutova, iar de la 1 August 1915 este deta şat în aceea şi func ţie la spitalul din Bal ş: ,,Prin decizia ministrului de interne cu No.42.636 din 27 Iulie 1915, d. dr. Alexiu Ştefan, actual medic definitiv al spitalului Bal ş, din jude ţul Romana ţi şi d.dr.I. Ţurlui , actual medic definitiv al spitalului Pogone şti – Crive şti din jude şul Tutova, se deta şeaz ă,

1 S.J.A.N. Olt, Fondul Prefecturii jude ţului Romana ţi, ds. 17/1934. 2 Gomoiu Victor- Catalogul tezelor de doctorat la Facultatea de medicin ă din Bucure şti, 1911. Oltenia – monografie local ă, 1943, pag. 173. 3 Anuarul Universit ăţ ii din Bucure şti pe anul 1911 – 1912. www.memoriaoltului.ro 98

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR pe ziua de 1 August 1915, unul în locul celuilalt, pân ă la pronun ţarea comisiunei administrative şi de disciplin ă, primind fiecare lefurile şi diurnile posturilor unde fac serviciul’’. 4 Prin decizia ministrului de interne cu No. 20.620, ,dat ă în Bucure şti la 17 august st.n. 1918, d.dr. Ioan Ţurlui, medicul spitalului Bal ş, din jude ţul Romana ţi, fiind demobilizat, este reconfirmat în postul de medic al spitalului şi circumscrip ţiei I. Bal ş, pe ziua prezent ării sale la serviciu’’. 5 Prin ,, decretul regal No.656, dat în Bucure şti, la 21 Fevruarie 1920, se aprob ă instituirea unor comisiuni interimare la comunele rurale: La comuna Bal şu Dr. Ţurlui, pre şedinte cu delega ţie ; Ilie Barbu şi Grigore Popescu membrii.’’ 6 În anul 1927 , Ioan Ţurlui era membru în Consiliul de Administra ţie al B ăncii Populare ,,Asigurarea Viitorului” din Bal ş înfiin ţat ă la 16 martie 1902, de c ătre comerciantul Ni ţă Ştef ănescu. Prin decizia nr.99, din 1 iulie 1936 se instituie la comuna urban ă nere şedin ţă Bal ş o nou ă comisie interimar ă , cu dr. Ion Ţurlui , ca pre şedinte. 7

PREFECTURA JUDE ŢULUI ROMANA ŢI D E C I Z I U N E No. 99 1936, Iulie 1. Noi, Prefectul jude ţului Romana ţi.- În virtutea art.137 din legea administrativ ă, D E C I D E M: Art.I.- La comuna urban ă nere şedin ţă Bal ş se institute o nou ă comisie interimar ă în locul actualei al c ărui mandat înceteaz ă, -comisie compus ă din urm ătoarele persoane:- 1.- Dr. I. Ţurlui ca Pre şedinte , 2 ) Mihalache Ro şca, Vice – Pre şedinte; 3 ) G. Popa, 4 ) I. Neac şu şi 5) Marin M ăinescu ca membrii.- Art.II. Prezenta decizie se va executa prin serviciile respective. PREFECT I.Veleanu. Şeful serviciului s.s. indescifrabil. În 3 martie 1937, prin decizia prefectului jude ţului Romana ţi, I. Ţurlui este numit din nou pre şedinte al unei Comisii Interimare. 8 No. 28 1937, Martie 3 D E C I Z I E Noi, Prefectul jude ţului Romana ţi Având în vedere compunerea comisiei interimare prin decizia noastr ă No.179/ 936

4 Monitorul Oficial, No. 97, din 30 Iulie 1915, pag. 4409.. 5 Monitorul Oficial, No. 128, din 39 August 1918, pag. 2068. 6 Monitorul Oficial, No. 26, din 23 Martie 1920, pag. 13.158. 7 S.J.A.N. Olt, Fondul Prefecturii jude ţului Romana ţi, ds. 64/1936, pag. 22 8 S.J.A.N. Olt. Fondul Prefecturii jude ţului Romanaţi, ds.58/ 1937, pag. 7. www.memoriaoltului.ro 99

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Ţinând seama şi de dispozi ţiunile art.137 din legea ad-tiv ă D E C I D E M Art. I. În locul actualei comisii interimare de la comuna urban ă nere şedin ţă Bal ş, se institue o nou ă comisie compus ă din urm ătoarele persoane. Dr. I. Ţurlui ca pre şedinte, Dl. Mihalache Ro şca Vicepre şedinte şi D-nii: Ion M.V.Popa, Marin M ăinescu şi Grigore Stoica ca membrii. Art. II. Prezenta decizie se va executa prin serviciile respective. Prefect, I.Veleanu Şeful serviciului, s.s. indescifrabil. Dup ă câteva luni comisiei Interimare, instituit ă la 3 martie 1937 i se prelunge şte termenul de func ţionare. 9 No. 222 1937, Iulie 3 D e c i z i e Noi Prefectul jude ţului Romana ţi Având în vedere decizia noastr ă No. 28/ 937 şi În virtutea art. 137 din legea Ad-tiv ă D e c i d e m Art. I. Se prelunge şte termenul pentru func ţionarea a comisiei interimare a ora şului Bal ş, în forma ţia actual ă şi anume: D-l I. Ţurlui ca pre şrdinte, D.Mihalache Ro şca Vice-Pre şedinte, Ion M.N. Popa, Marin Măinescu şi Gr.Stoica ca membri. Art.II. Prezenta decizie se va executa prin serviciile respective. PREFECT, I.Veleanu Şeful serviciului s.s. indescifrabil Dup ă alte 4 luni acestei comisii interimare i se prelunge şte din nou mandatul de func ţionare. 10 No. 307 1937, Noembrie 2.

D E C I Z I E Noi Prefectul jude ţului Romana ţi În virtutea art. 137 din legea ad-tiv ă D E C I D E M

9 S.J.A.N. Olt . Ibidem . Ds. 58/ 1937, pag. 29 v. 10 S.J.A.N. Olt. Ibidem. Ds. 58/ 1937, pag. 47. www.memoriaoltului.ro 100

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Art.I. Se prelunge şte mandatul actualei comisii interimare dela comuna nere şedin ţă Bal ş, a c ărei compunere este în felul urm ător: D-nii Dr.I. Ţurlui ca pre şedinte, Mihalache Ro şca vicepre şedinte,Ion M.V.Popa, Marin I.M ăinescu şi Grigore Stoica membri. Prelungirea va fi în conformitate cu legea ad-tiv ă. Art.II. Prezenta decizie se va executa prin serviciile respective PREFECT, I.Veleanu Şeful serviciului, s.s. indescifrabil Aceast ă comisie func ţioneaz ă pân ă la începutul lunii decembrie 1937 , când este înlocuit ă cu alt ă comisie interimar ă, condus ă de MIHALACHE M. RO ŞCA, ca pre şedinte În num ărul 21, din 15 iunie 1938, ziarul ,,Romana ţul’’, care ap ărea la Caracal publica un articol intitulat: ,, O vizit ă la spitalul Bal ş’’ Autorul articolului prezenta spitalul din ora şul Bal ş condus de medicul Ioan Ţurlui , dar şi realiz ările acestuia în tratarea bolnavilor de pelagr ă din întreaga ţar ă. Cit ăm din articol: ,, Spitalul din Bal ş condus de d-l Ţurlui, medic primar , este singura Pelagrozerie din jude ţ şi prime şte bolnavi de pelagr ă din întreaga ţar ă. Cl ădit în anul 1889, spitalul din Bal ş este o cl ădire, care a suferit câteva transform ări în decursul anilor. Dupe terminarea r ăzboiului d-l dr. Ţurlui reia din nou conducerea dărăpănăturilor ce se numeau atunci spitalul Bal ş. . Cu perseveren ţă , cu munc ă uria şe domnia sa reface complet cl ădirile şi îi d ă un aspect civilizat. În 1930 se face la spital instala ţia de lumin ă, ap ă şi canal. Ast ăzi spitalul are 80 de paturi şi cu un pavilion pentru contagio şi. D-l dr. Ţurlui a devenit cu timpul specialist în combaterea pelagrei şi se ocup ă intens cu studiul acestei boli. În curând d-sa va da la iveal ă un studiu asupra pelagrei. Spitalul posed ă prin grija d-lui dr. Ţurlui o farmacie bine aprovizionat ă. D-l dr. Ţurlui afar ă de spital mai d ă consulta ţii gratuite la dispensarul de puericultur ă. D-sa urm ăre şte ereditatea copiilor , mul ţi din ei n ăscu ţi din p ărin ţi pelagro şi. Se urm ăre şte dac ă pelagra are vreo influen ţă asupra noilor n ăscu ţi’’.

www.memoriaoltului.ro 101

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Tot ziarul ,,Romana ţul’’, în num ărul s ău din 6 octombrie 1938 public ă sub semn ătura ,,Jean’’, un articol despre activitatea doctorului Ţurlui, în calitatea de edil al ora şului Bal ş: Colindând jude ţul nostru. O VIZIT Ă LA BAL Ş La nordul jude ţului nostru, la jum ătatea drumului dintre Caracal şi Craiova, situat pe şoseaua na ţional ă se afl ă a şezat or ăş elul Bal ş. Neglijat mult timp, acest orăş el, sub ultimii primari a început s ă îmbrace haina civiliza ţiei. Sub primariatul harnicului şi energicului Dr. Ţurlui Bal şul se îmbog ăţ eşte cu câteva opere edilitare de mare însemn ătate. Sub primariatul d-lui Dr. Ţurlui se termin ă marea hal ă de carne şi se pune bazele unei pie ţe mai civilizate. Se repar ă uzina electric ă şi se complecteaz ă cu un nou grup electrogen de 70 H.P. Ast ăzi Bal şul are lumin ă electric ă frumoas ă. Tot sub primariatul d-lui Dr. Ţurlui , prefectura construe şte la Bal ş s un frumos palat administrativ care este o . podoab ă pentru ora ş. Se mai construe şte un dig pe Olte ţ pentru ap ărarea ora şului de inunda ţii şi se construe şte o cas ă la cimitirul ora şului. A decedat în anul 1946.

s

Biografia şi bibliografia profesorului, istoricului şi publicistului Ion S. Floru (1864–1950, Memoria Oltului nr.15, 19, 22/2013) se impun a fi cercetate, cu r ăbdare şi meticulozitate, întrucât acest dasc ăl excep ţional de Istoria Românilor de la Colegiul Na ţional „Sfântul Sava“ din Bucure şti s-a deta şat, în chip evident, de ceilal ţi colegi de genera ţie. Născut la Floru şi copil ărind la Ursoaia- Olt, înc ă din timpul studiilor universitare a fost remarcat de Titu Maiorescu, care l-a apreciat şi publicat în prestigioasa revist ă Convorbiri literare , în paginile c ăreia a semnat câteva articole şi recenzii ce au stârnit interesul amfitrionului , cât şi al celorlal ţi colegi şi colaboratori. În perioada 1 ianuarie 1895–1899 a f ăcut parte din comitetul de conducere al revistei Convorbiri literare al ături de Teohari Antonescu, I. Al. Br ătescu-Voine şti, Mihail Dragomirescu, Const. R ădulescu-Motru, I.A. R ădulescu, P. P. Negulescu şi D. Evolceanu. www.memoriaoltului.ro 102

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

La venirea unei noi conduceri a revistei Convorbiri literare, delicatul şi instruitul dasc ăl şi c ărturar I.S. Floru se retrage, contribuind, astfel, la impunerea definitiv ă a lui Nicolae Iorga, Ioan Bogdan, Dimitrie Onciul şi a altora. Epistolele, inedite, pe care le trimite prietenului său, Mihail Dragomirescu (1868–1942), sunt elocvente şi demonstreaz ă, în timp, în ţelegerea unor momente din istoria revistei înfiin ţate de Titu Maiorescu. Unele informa ţii literare şi culturale privitoare la Iacob Negruzzi. Dimitrie Onciul, Ioan Bogdan, Nicolae Iorga şi Igena Floru contribuie la în ţelegerea exact ă a unei epoci şi a unui anume climat spiritual. *

[Bucure şti], 7 decembrie 1898 Drag ă Mil, Îţi propun un mijloc de a te asigura de colaborarea la Convorbiri a domnilor Onciul, Bogdan şi Iorga, acela de a suprima de la ianuar[ie] numele membrilor din Comitetul de redac ţie. Ce zici? Probabil c ă ceea ce împiedic ă pe ace şti vechi colaboratori ai Convorbirilor de a veni la revist ă este numai susceptibilitatea de a lucra sub un comitet de tineri, f ără sau nu cu îndestul ă notorietate, c ă dorin ţa de a avea o revist ă au ar ătat-o anul trecut când voiau s ă întemeieze una. Ar fi bine, dar, ca tu s ă începi trat ările. Poate c ă f ăcându-le şi oarecare concesiuni în chestiunea ortografiei să ajunge ţi şi la ad ălma ş. Văz, îns ă, o piedic ă în prezen ţa mea în mijlocul vostru, c ăci oricât de neînsemnat sunt eu şi oricât de m ăgulit sunt c ă nu sunt indiferent pentru d[omnul] Iorga, totu şi este adev ărat c ă d[omnul] Iorga n-ar veni la revist ă dacă a ş r ămâne eu, prob ă c ă la revista pe care voiau s ă o fac ă, a declarat c ă nu st ă dac ă a ş fi şi eu printre cei ce ar dirija-o. Eu dar m ă voi retrage în culise şi, desigur, c ă nu se va sim ţi absen ţa mea, cum nu mi s-a sim ţit prezen ţa.

Voi înceta de a veni la seratele literare şi dac ă voi avea ceva de publicat voi conveni cu tine asupra articolului şi asupra unui nume str ăin. Îmi pare foarte r ău c ă nu mi-a venit aceasta în minte de ast ă prim ăvar ă, când se pusese în discu ţiune admiterea d[umnea]lor în capul revistei şi când eu f ără s ă ştiu c ă m ă ap ăr pe mine, credeam c ă ap ăr vechea direc ţiune şi pe d[omnul] Maiorescu – „ce ne trebuie alt cap, ziceam, când avem pe d[omnul] Maiorescu?“ D[omnul] Maiorescu, îns ă, este capul nu numai al nostru ci şi al d[umnea]lor, şi nu se va sup ăra, dac ă tu s vei câ ştiga colabor ări a şa de pre ţioase, pentru modestia mea de a sta ceva mai la o parte, unde, îns ă, voi fi tot acela şi de pân ă acum. www.memoriaoltului.ro 103

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Poate c ă va mai fi vreo piedic ă, direc ţiunea, sunt îns ă de p ărere s ă o p ăstrezi tot tu cu nume oricât de modest, fie şi de corector. Ia gânde şte-te serios la toate acestea, f ără s ă-mi presupui nici o alt ă inten ţie, nici o alt ă dorin ţă, decât dorul de a vedea revista împuternicindu-se şi dac ă crezi de cuviin ţă scrie-mi. Gânde şte-te ce pu ţin ced ăm şi ce mult câ ştig ăm, dac ă-i vom atrage. Al t ău, I. Floru *

[Bucure şti], 5 iulie 1899

Drag ă Mil, Să ne întâlnim mâine, la 11, la acelea şi locuri, unde ţi-am scris azi, c ă n-am putut veni. Doar nu vei pleca mâine, în acest caz scrie-mi unde s ă-ţi scriu şi pân ă când e nevoie de Târgu Jiu. I. Floru

[Domnului Mihail Dragomirescu, Profesor, Strada Sfin ţii Apostoli, nr. 22, Loco]. *

[Bucure şti], 5 iulie 1899 Drag ă Mil, Dac ă prime şti aceast ă carte po ştal ă, vin s ă ne întâlnim la ber ăria Gambrinus sau la Cooperativ ă. Eu te-am a şteptat pe acolo multe zile şi credeam c ă ai plecat din Bucure şti, de nu te vezi pe nic ăieri. Acum suntem cu to ţi mai bine, dar numai ni ţel şi nu putem face vizite. Sărut ări de mâini doamnei, Floru

[Domnului Mihail Dragomirescu, Profesor, Strada Sfin ţii Apostoli, nr. 22, Loco]. *

[Bucure şti], 30 dec[embrie] 1899

Drag ă Miclu ş, Ast ăzi veni şi şi începusei s ă-mi spui ceva despre d[omnul] Negru ţi1, dar nu mi-ai spus nimic. Po ţi a-mi răspunde pe o carte po ştal ă? Tuns, Floru

[Domnului Mihail Dragomirescu, Strada Sfin ţii www.memoriaoltului.ro 104

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Apostoli, nr. 22, Loco]. *

[Bucure şti], 30 dec[embrie] 1899 Drag ă Mielu ş, Voi fi urm ător. Şi eu am văzut gre şeala ce am f ăcut, c ă ţi-am luat vorba şi ţi-am trimis şi o carte po ştal ă, pe care o vei primi ast ă sear ă: Tuns Floru

[Ion S. Floru, Profesor]. Carte de vizit ă. *

[Bucure şti], 4 ianuar[ie] 1906 Drag ă Mihalache,

Aş vrea s ă ne întrunim la un ceai, vineri, 6 ianuar[ie], ora 9. Vin cu doamna şi crez c ă vom petrece o sear ă pl ăcut ă, g ăsindu-ne numai într-ai no ştri. Tuns, Floru

[Domnului Mihail Dragomirescu, Strada Gramont, nr. 11, Loco]. *

Î ţi mul ţumesc pentru bilet foarte c ălduros c ăci unele p ărţi mi-au pl ăcut mult.

[Ion S. Floru, Profesor secundar, Strada Viitor, nr. 21]. Carte de vizit ă. *

[Bucure şti, 20 iunie 1926]

Drag ă Mihalache,

Îţi trimit nuvelele pe care scumpa noastr ă Igena le detese la tipar. S- au cules cu câteva erori, dar sunt prezentabile. Nu uit ăm, şi ea recuno ştea, cât de mult a fost încurajat ă de tine 2. Soarta nu i-a permis, îns ă, nici s ă m ăreasc ă opera, nici s ă-şi arate recuno ştin ţa c ătre tine, scumpul meu, care ai v ăzut-o de când abia se ridica pe picioru şe. Cu dragoste, Floru

[Doamna şi domnul Ion S. Floru, Strada Aurel Vlaicu, nr. 115, Bucure şti]. www.memoriaoltului.ro 105

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Note

• Originalele acestor epistole, necunoscute, se afl ă la Biblioteca Academiei Române. 19(1− 8) Cota . ∫ VI

1. Iacob Negruzzi (1842–1932), prozator şi memorialist. A fost redactor al revistei Convorbiri literare din 1867 pân ă în 1885. 2. Mihail Dragomirescu – Un nou talent nuvelistic [– Igena Floru ] în Românimea cultural ă, 1, nr. 10-13, 15 iulie – 1 septembrie 1919, p. 37. [ Public ăm în num ărul de fa ţă schi ţa „Pe linie“ asupra c ăreia atragem aten ţia cu tot dinadinsul cititorilor no ştri iubitori de literatur ă. E în felul ei o capodoper ă şi relev ă un mare talent ce merit ă s ă fie încurajat ].

Vasile Radian, Ion D. Tîlv ănoiu, Floriana Tîlv ănoiu

În satul Re şca jud. Olt a fost în ălţat un monument în cinstea eroilor din primul război mondial. Este amplasat în imediata vecin ătate a terenului rezervat cet ăţ ii Romula, în partea sud-estic ă, în apropierea drumului jude ţean 642 (strada Ştefan cel Mare), pe un promontoriu care domin ă valea râului Teslui. Monumentul este un obelisc, m ărginit la baz ă de doi contrafor ţi pe care au fost fixate dou ă jardiniere. În vârful piramidei troneaz ă un vultur de bronz, a şezat pe o sfer ă. Sfera pe care se g ăse şte vulturul poart ă o inscrip ţie “Fabrica V.V. R ăş canu, Bucure şti-1923”. Sculptura vulturului impresioneaz ă prin bog ăţ ia detaliilor, propor ţia elementelor şi patina sa remarcabil ă pentru c ă fabrica lui Vasile V. R ăş canu din Bucure şti era la vremea aceea cea mai important ă turn ătorie în bronz din România (Vasile V. R ăş canu a fost unul dintre absolven ţii Şcolii Superioare de Meserii din Bucure şti, înfiin ţat ă în anul 1901 de c ătre ministrul Spiru Haret şi condus ă de printre al ţii şi de inginerul P. N. Panaitescu). La scurt timp dup ă absolvirea şcolii, Vasile V. R ăş canu înfiin ţeaz ă între anii 1905-1906 prima turn ătorie de art ă în bronz din România, devenit ă în timp Fabrica şi Turn ătoria V.V. R ăş canu. Dup ă înfiin ţarea Şcolii Superioare de Meserii de către Spiru Haret, pân ă în anul 1911 fuseser ă deja înfiin ţate 22 de ateliere, printre care s-au remarcat de-a lungul vremii cele înfiin ţate de V.V. R ăş canu, C-tin Malciu din Caracal (tâmpl ărie) şi C. Mih ăilescu din Bucure şti (tâmpl ărie). La fabrica şi turn ătoria lui V. V. www.memoriaoltului.ro 106

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

Răş canu au fost turnate, finisate, patinate şi uneori montate, creaţii ale unor sculptori celebri în arta româneasc ă: Spiridon Georgescu (Statuile Leului şi Infanteristului din Bucure şti), Lidia Kotzeube, (Monumentul eroilor aerului), Teodor Burc ă, Dimitrie Paciurea, Ion Iord ănescu, Savu Savargin, etc). Pe frontispiciul monumentului din Re şca se afl ă o serie de inscrip ţii şi decora ţiuni: Comuna Re şca recunosc ătoare eroilor s ăi mor ţi în campania 1916-1918 , iar deasupra pl ăcii de marmur ă pe care se afl ă acest înscris se afl ă sculptat ă o casc ă militar ă înconjurat ă de o cunun ă de lauri şi mai jos de tabloul cu numele a 18 eroi, pe al doilea segment de la baz ă se g ăse şte sculptura unei alte cununi de lauri cu tricolorul. Capitelul deasupra c ăruia troneaz ă vulturul prezint ă într-un medalion o cruce. Incinta monumentului este închis ă cu 8 stâlpi de beton, lega ţi între ei prin dou ă rânduri de bare de fier. Tot în incint ă au fost fixate lâng ă monument în cele patru col ţuri, câte un obuz din metal de 1 m în ălţime având fiecare o cruce în vârf. Edificiul a fost ridicat la ini ţiativa unui comitet alc ătuit din: Ion B ădescu- pre şedinte, P. Niculescu-vicepre şedinte, D. Niculescu-secretar şi M.Z. Gongea, P. Popescu, D-tru A. Mitu, Ion I. Costea, Florea Năstase, M. D. Ştef ănache, Gh. D. Ştef., N. Popescu, D. C. Scarlat, Ion A. Petcu, D. St. Gongea, N. Gh. Coastea, I. I. Popa, Gh. Bădescu, Zu ţă Jianu, D. I. St. Florea, C-tin N. Popa-membri. Pe fe ţele laterale ale monumentului sunt trecute numele eroilor din Primul R ăzboi Mondial, din campania de la 1913 şi din al doilea r ăzboi mondial, placa de marmur ă cu eroii din ultimul r ăzboi fiind ata şat ă mai târziu. În ziarul Romana ţul, nr. 10-15 mai 1943, Victoria Pâr şoag ă, anun ţa c ă în ziua de vineri 21 mai 1943 va face parastasul de un an de zile de la moartea so ţului s ău plutonier Vasile Pâr şoag ă, încetat din via ţă în curtea unui regiment de vân ători. Ceremonialul s-a desf ăş urat mai întâi la biserica din satul Re şca şi apoi la locul de veci din cimitir. s

Eroii înscri şi pe monument: 10. Radu Florea 11. Cârjan Marin 1916-1918 12. Ilin Ilie 13. Vijulie Ilie 1. Popescu Petre Serg. 14. Butu şin ă Ilie 2. Tudor Marin caporal 15. Barbu Ion 3. Dinu Marin caporal 16. Nica Ion 4. Cojocaru Ion caporal 17. Voicu Ştefan 5. Mătrea ţă Ilie caporal 18. Incrosnatu Ion 6. Petcu M- Lache caporal 7. Pescaru Ion soldat 1941-1945 8. Ioni ţă Mihai 9. Dun ăreanu D-tru 1. Toma Paul www.memoriaoltului.ro 107

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

2. Florea Gheorghe 7. Ştef ănache Ion 3. Buzneru Nicolae 8. Toma Petrache 4. Marin Ilie 9. Scarlat Ion 5. Culi ţă Ilie 10. Pârvu Marin 6. Ilin Marin 11. Fieraru Petre 7. Gongea Ilie 12. Cochin ţu Ion 8. Gongea Ion 13. Mihai Ştefan 9. Nica Ghe. 14. Butu şin ă Ghe. 10. Dinu D-tru 15. Gongea Ion 11. Tucmeanu Loante 16. Rusu Marin 12. Ştefanache Marin 17. Năstase vasile 13. Popescu Marin 18. Florea P-che 14. Paraschiv Ilie 19. Tudoric ă Ion 15. Ţenea Pantelie 20. Pescaru Marin 16. Mihai Ion 21. Tudor Marin 17. Nica Marin 22. Barbu Ion 18. Nica Ion 19. Gongea D-tru Partea de la miaz ă noapte 20. Ilin Antonie 1916-1918 21. Manoiu D-tru 22. Marin Nicolae 1. Benga Dinc ă soldat 23. Gongea Traian 2. Gun ă Ion 24. Gongea Marin 3. Duinea Ion 25. Ţenea Pamil 4. Bolnavu D-tru 26. Florea C-tin 5. Gheorghe C-din 27. Petcu Iancu 6. Diculescu Ghe. 28. Pătru Victor 7. Ilie Gu ţă 29. Cârstea Ilie 8. Ştefanache D-tru 30. Bugeac Ghe. 9. Năstase Ilie 10. Iancu Marin Partea de la r ăsărit 11. Bolnavu Ilie 1916-1918 12. F-ricel D-tru

1. Florea Marin soldat Mor ţi în campania din 1913 2. Ioni ţă Ion 1. Stancu N-lae 3. Nicolae Ion 2. Năstase Marin 4. Buc ătaru Marin 3. Nicolae C-din 5. Cochin ţu Ilie 4. Ştef ănache Marin 6. Mihai Alecs. s ’’ ss s’’ss www.memoriaoltului.ro 108

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

www.memoriaoltului.ro 109

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

www.memoriaoltului.ro 110

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

www.memoriaoltului.ro 111

An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR

www.memoriaoltului.ro 112