Memoria Oltului Şi Romana Tilor
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR MEMORIA OLTULUI şi ROMANA ŢILOR Revistă de istorie şi cultur ă a Oltului şi Romana ţilor Anul IV, nr.6 (40), iunie 2015 Editată de Asocia ţia Cultural ă MEMORIA OLTULUI Director: Ion D. Tîlv ănoiu Comitetul de redac ţie: Dr. Aurelia Grosu, dr. Mircea Şerbu, dr. Nicolae Scurtu, Ion Andrei ţă, Dumitru Botar, Jeana P ătru, Cornel Manolescu, Floriana Tîlv ănoiu, Vasile Radian. Plan şele noastre: 1. Profesorul, colec ţionarul şi memorialistul caracalean Ilie Constantinescu (1874- 1960). 2. Din Guvernul Provizotiu constituit la Izlaz- Romana ţi la 9 iunie 1848 au f ăcut parte Radu Şapc ă, Ion Heliade-Rădulescu, Şt. Golescu, Christian Tell şi N. Ple şoianu. 3. Piatra de mormânt a lui Ion S. Floru (1864-1950) de la Bellu (fig. 99-37). 4. La 21 mai 2015 s-a inaugurat monumentul eroilor din comuna Coteana, jud. Olt. CUPRINS 1. Ion Andrei ţă- Sticla de şampanie …………………………………………………………….….../2 2. Ioan Barbu- Regimentul alb ……………………………………………………………................./3 3. Ion D. Tîlv ănoiu- Urma şii Buzeştilor şi propriet ăţ ile lor din Romana ţi…………………………./7 4. Prof. univ. dr. Paul Rezeanu- Doi fii ai Severinului-Dimitrie şi Richard Franasovici …………./12 5. Viorel Dianu- Jurnal lapidar. Perioada sl ătinean ă (IX)……………………………………....../ 15 6. Nicolae-Paul Mihail – Buricul târgului ………………………………………………………...../23 7. Calendarul Memoriei Oltului şi Romanatilor- iunie ……………………………………………./27 8. dr. Aurelia Grosu- Inedit. Jurnalul artistic al maestrului Spiru Vergulescu (IV)………………./29 9. dr. Badea Cire şeanu- Religiunea vechilor indieni, per şi, greci şi romani …………………….…/38 10. Ilie Constantinescu- Din campania anului 1913 din Bulgaria …………………………………/44 11. Mihai Barbu- Mo şia Floru- proprietate a fra ţilor Ioan şi Constantin Massu ………………...../49 12. Jeana P ătru- Restituiri. Familia Ionl Marian- Piatra Olt …………………………………….../61 13. Ion D. Tîlv ănoiu, Vasile Radian- Drama înv ăţătorilor refugia ţi din Olt şi Romana ţi (IV)……/70 14. dr. Tudor Nedelcea- Eugen Ionescu, absolvent al Liceului ,,Carol I” din Craiova …………..../77 15. dr. Puiu Stoiculescu- Confesiunile unui fiu al Caracalului ……………………………………./79 16. Eugen Petrescu- Plurivalen ţe c ărtur ăre şti şi social-misionare ale preotului Dumitru B ăla şa.../84 17. Ion Z ăuleanu- Ple şoienii romana ţeni în revolu ţia din 1848 …………………………………..../86 18. Dumitru M. Tinu- Inaugurarea monumentului eroilor din comuna Coteana, jud. Olt ……….../89 19. Andreea Smedescu- Festivalul Na ţional de teatru şcolar ,,Ni şte ţă rani”, edi ţie jubiliar ă…...../92 20. dr. Ioan C. Popa- Aniversarea Liceului ,, Ştefan Diaconescu” din Potcoava, jud. Olt …………/95 21. Dumitru Botar- Cine a fost Toma Ru şcă?................................................................................ .../ 96 22. Cornel Manolescu - Dr. Ion Ţurlui, medic primar al ora şului Bal ş……………………………./98 23. dr. Nicolae Scurtu- Inscriptii. Noi contribu ţii la biografia lui Ion S. Floru …………………../102 24. Vasile Radian, Ion D. Tîlv ănoiu, Fl. Tîlv ănoiu- Monumentul eroilor din Re şca, jud. Olt /….../106 ISSN 2284 – 7766 Tiparul executat la Editura Hoffman www.EdituraHoffman.com Tel./fax: 0249 460 218; 0740 984 910 www.memoriaoltului.ro 1 An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR Sticla de şampanie Ion Andrei ţă M-am pomenit cu el într-o sear ă – s ă fi fost în toamna anului `89 sau`88; nu mai demult – că sun ă la u şă . El, nevasta şi-o geant ă jerpelit ă, spânzurându-i de mâna stâng ă. Venise – îmi zice – s ă-mi fac ă o vizit ă. Îl cuprinsese brusc dorul de mine. Mă uit la el, se uit ă la mine – şi-mi spune c ă sunt al treilea ( şi ultimul) prieten pe la care avea de trecut. Era stingherit, de şi vroia s ă braveze normalul – şi-i plutea în jurul fiin ţei un aer de neîn ţeleas ă vin ă. Părea un animal h ăituit. I-am b ăgat în cas ă, i-am pus pe scaune, am tras o mas ă al ături. Prin minte îmi fugeau n ăluci de imagini disparate. Fusesem, scurt timp, colegi de ziar. (La „Scânteia tineretului”; acum, la ciudata întâlnire, eu eram de vreo şase ani la „România liber ă”). Blând, cuminte, sfios – coleg de ziar – şi aşa a r ămas şi mai târziu. Devenise diplomat în Ministerul de Externe. Lucrase şi în exterior: la Roma. Apoi, la întoarcerea în ţar ă, nu ştiu prin ce întâmplare – poate acea diabolic ă ma şin ărie care se chema „rotirea cadrelor”, poate altceva – a fost Ion Andreiţă. invitat s ă lucreze în alt ă parte: La Consiliul Culturii, de pild ă – i s-a spus. A refuzat. Absolvise (dup ă Filologie) şi Dreptul – şi-a cerut s ă lucreze în justi ţie. I s- a f ăcut repede rost de un post de judec ător. A refuzat din nou, spre stupoarea mai-marilor, care l-au îmbiat şi cu func ţia de procuror. A dat concurs pentru un post de avocat; prost pl ătit, dar cinstit, dac ă vrei s ă-ţi faci meseria cum se cuvine. Iar el şi-a f ăcut-o; ani şi ani de zile, neacceptând mita, sub orice înf ăţ işare s-ar fi ivit aceasta. Se str ăduia s ă scoat ă totdeauna la iveal ă adev ărul, s ă-l impun ă – şi nu o dat ă ( ştiam, auzisem) devenise incomod pentru unele persoane din breasl ă ori factori de ordine. Primise chiar voalate „sugestii de bine”, de care se înc ăpăţ âna s ă nu ţin ă seama. Acum st ăm în jurul mesei – şi ne privim stingher. Scoate, dezvinov ăţ indu-se, din geanta jerpelit ă, o sticl ă de şampanie – şi, m ărturisesc, gestul m ă surprinde. Îmi cere pahare. Toarn ă. „Pentru prietenia noastr ă” – închin ă. Bem. Mai schimb ăm o vorb ă-dou ă – banale, obi şnuite – într-o tensionat ă stare normal ă. Apoi se ridic ă, î şi ia nevasta la bra ţ, geanta-n stânga – şi pleac ă. În Revolu ţia ce-a urmat – şi care respir ă înc ă prin jertfe – avocatul Aurel Zamora, din Capital ă, s-a aflat, din prima zi, în primele rânduri, între cei doi copii ai s ăi: Mihaela şi Bogdan. Prezen ţi pe baricade, peste tot unde Revolu ţia i-a chemat: la Intercontinental, în Pia ţa Rosetti, pe tanc, în Pia ţa Roman ă, în Pia ţa Palatului, în sediul fostului CC; în jurul Televiziunii şi Radioului. Mă întreb – azi, când evoc aceast ă întâmplare, la 25 de ani de la eveniment: Cât de puternic trebuie s ă fie un astfel de tat ă, un astfel de om, piept lâng ă pieptul fraged al copiilor lui, în fa ţa gloan ţelor? …Apoi, fostul meu coleg de ziar, avocatul Aurel Zamora şi „înso ţitorii” s ăi în Revolu ţie s-au întors la treburile lor obi şnuite: copiii la şcoal ă, tat ăl la postul lui de ap ărare a adev ărului. www.memoriaoltului.ro 2 An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR Regimentul alb Ioan Barbu Dl. Ioan Barbu, profesor, jurnalist şi scriitor s-a născut la 15 mai 1938 în comuna Corbu din judeţul Olt. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, Membru de Onoare al Asociaţiei Scriitorilor Români din Canada şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Este Cetăţean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea şi al comunei natale, Corbu – Olt. Ioan Barbu este absolvent al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Filologie, secţia Română – Istorie şi al Cursului postuniversitar de Jurnalism, cu durata de un an. Este căsătorit (soţia Silvia) şi are doi fii: Ioan Barbu. Leonid Florian şi Sorin Alexandru. Locuieşte în municipiul Râmnicu Vâlcea. Ioan Barbu este directorul Editurii „Antim Ivireanul” şi preşedinte-fondator al Asociaţiei Culturale „Curierul de Vâlcea” - ACCV, ambele cu arii de activitate în România şi peste hotare. Fragmentul încredinţat redacţiei noastre face parte din volumul de povestiri ,, REGIMENTUL ALB ”, în curs de apariţie la editura canadiană Destine Literare. Moto O, iat ă un soldat cu spada-n mân ă:/ A câ ştigat mereu, dar azi, str ăpuns,/ Se-apleac ă-ncet şi mu şcă din ţă rân ă:/ Istoria s ă-l uite, e de-ajuns./ Iubind, iubit, m ă simt etern. E toat ă/ Averea mea, şi nu-mi va fi luat ă. William Shakespeare: Sonetul 25 De sus, cad s ăge ţi de foc în lunca Siretului. P ământul e pârjolit de ar şiţă şi înecat în sânge. Un r ăzboi ce pare c ă nu se mai termin ă. Românii, de-o parte, nem ţii, de cealalt ă parte, î şi îngroap ă mor ţii. Stârvurile cailor r ămân zile în şir pe câmpul de lupt ă. Se fac verzi-albastre, devin mu şuroaie vii şi fetide, cu mu şte, viermi şi anofeli. – P ătrule, e şti treaz? Bag sam ă c ă e şti, c ă nu mai sfor ăi… M ă în ăbu şă mirosul de hoit. Se-ntinse pân ă-n tran şeu, la noi. www.memoriaoltului.ro 3 An. IV, nr.6 (40), IUNIE 2015 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANA TILOR – Frati-meu, am a ţipit oleac ă şi m-am trezit… Mirosul aista mi-a mutat şi mie nasul din loc. – Eu n-am pus, m ă, gean ă pe gean ă din pricina hoiturilor. Îmi ţip ă în cap şi ăle grijuri de-acas ă. Muierea d ă s ă nasc ă pe-al doilea şi eu m ă bat cu fri ţii. Nu mai socot viet ăţile istea care îmi mi şun ă pe piele… M ă, lighioanele astea parc ă taie cu fier ăstraiele. – Zi-le, m ă Nichifore, p ăduchi sau te temi de vreo supersti ţie s ă le spui pe nume? – P ăduchi… P ăi, nu-i vezi c ă sunt lighioane, cât un vr ăbioi… Î şi g ăsir ă s ă-şi fac ă cuib taman la noi în companie.