Nr. 560 www.ateneu.info [email protected]

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • • Anul 53 (serie nouã) • aprilie 2016 • 3,00 lei •

Adrian JICU Oglinzile publicisticii lui Constantin Cãlin

pagina 3

Nicoleta POPA BLANARIU Teme cu variaþiuni • Cehov – Beckett, via Viºniec •

pagina 10

In memoriam Solomon Marcus O plecare relativã sau a patra dimensiune

pagina 13

Dan Bogdan HANU Literatura, mascã artizanalã a memoriei?

pagina 14

• Carmen Poenaru – Varã fiierbiinte • IIllustraþiia acesteii ediiþiiii a fost realliizatã cu reproducerii Vasile PRUTEANU diin expoziiþiia „Rezonanþa culloriiii“ • Gheorghe IORGA Triumful Rilke. Din avatarurile muzicii de camerã biografiei interioare pagina 19 pagina 21 breviar

Ozana KALMUSKI ZAREA Filarmonica „Mihail Jora“ – 60 de ani

Iniþiativa creãrii Filarmonicii Catedrala Catolicã „Sf. Petru ºi bind, a fost înfiinþatã de dirijorul bãcãuane a fost, înainte de Paul“, pagini din creaþia lui G. Ovidiu Bãlan în 1975, cu sco- orice, un act de credinþã. Fr. Handel, J. S. Bach, E. pul declarat de a se dedica cu Credinþa în posibilitatea consti- Elgar, A. Bruckner, M. Ravel ºi precãdere muzicii enesciene tuirii unei formaþii profesioniste; G. Mahler – au urmat con- care avea sã se cânte în ediþi- Orchestra de camerã dirijatã Elenescu, Ludovic Bacs, care credinþa în susþinerea unui ast- certele ºi recitalurile de la Sala ile succesive ale Festivalului de Valentin Doni – al doilea au inoculat colectivului artistic fel de demers de cãtre autori- „Ateneu“. Cvartetul Voces, a Enescu - Orfeul Moldav, la dirijor permanent al Filarmonicii microbul calitãþii ºi al valorii. tãþi ºi public deopotrivã; cre- interpretat trei lucrãri de Tescani. Foarte repede, for- Mihail Jora, i-a avut ca soliºti Sute de concerte, turnee în dinþa, în sfârºit, în rolul pe care Joseph Haydn, într-un recital maþia se impune în viaþa muzi- pe doi binecunoscuþi muzicieni strãinãtate, evenimente muzi- arta de oriunde trebuie sã-l In memoriam Adrian calã, aprecierile favorabile cale create cu dãruire, sunt - tatã ºi fiu: Marin ºi ªtefan joace într-un loc lipsit de tradiþii Diaconu, vioara a II-a a constituind un motiv pentru a fi imposibil de cuprins ºi enume- culturale sau muzicale. Acum, ansamblului din 1973 pânã în invitatã în 1979 la Festivalul Cazacu. rat. Ele au fãcut cartea de vizitã la împlinirea a ºase decenii, 2012. internaþional de Tineret de la Înfiinþatã în 1956, de muzi- a prestigiosului colectiv cu care putem scrie despre repertoriul Patru seri de convingãtoare Bayreuth, la Vara muzicalã din cieni preocupaþi de viitorul se mândreºte Bacãul. La finalul abordat în stagiunile tot mai densitate ºi calitate sonorã, o Obermain – Germania, artistic al urbei, Orchestra celor patru seri, Ovidiu Bãlan l- complex ºi tot mai variat al- provocare pentru publicul la Primul Festival interbalcanic a acompaniat pe Dan cãtuite, cu lucrãri din Baroc ºi meloman bãcãuan. Una dintre bãcãuanã a „crescut“ ºi a ajuns de muzicã simfonicã de la la maturitate, graþie eforturilor Atanasiu, pianist stabilit în pînã la cele contemporane ºi muzicienele prezente, ca spec- Atena în 1989. Prestaþiile sale Canada ºi a acompaniat Corul dirijorului Ovidiu Bãlan. de formaþii camerale care au tator, violonistã peste patru au întrunit sufragiile criticii de „Ateneu“, ansamblu condus dus numele Bacãului pe cele decenii la Filarmonica „George specialitate ºi ale publicului Aº aminti regretaþii profesori ani de zile de Ion Bãnicã, Gyongyver Bacs mai importante scene muzi- Enescu“ , meloman din þãrile unde de orchestrã Eugen Pricope, actualmente de Gheorghe cale. remarca calitatea sonorã a dis- orchestra a concertat. Igor Ciornei, Emanuel Gozar. Filarmonica ce poartã din cursului formaþiilor camerale: 1990 numele compozitorului ºi Duo Capriccio - pianistele excelentului profesor Mihail Mihaela Spiridon ºi Ozana Jora, a intrat în constelaþia Kalmuski, Trio-ului de coarde instituþiilor de culturã naþionalã, Ateneu: violoniºtii Alexandra si Back to DADA a colectivelor artistice de mar- Andrei Onofrei ºi violã – Mihai cã, unul dintre aceste merite Epuran, Trio Syrinx: flaut - La 120 de ani de la naºterea lui Samuel despre De la o palmã datã gustului public la depa- fiind invitaþia de a participa la Dorel Baicu, oboi - Dorin Gliga Rosenstock (Tristan Tzara), primãria municipiului razitarea creierilor, Val Mãnescu despre Hoþia de Festivalul Enescu, certificare ºi ºi fagot - Pavel Ionescu, Moineºti a organizat, în perioada 14-16 aprilie cuvinte, Adrian Jicu despre Dada & Gaga. recunoaºtere peremptorie a Cvartetul de coarde 2016, Simpozionul Internaþional „Tristan Tzara ºi Avataruri ale avangardei postbelice ºi Ioan Dãnilã calitãþii spectacolelor. Consonanþe: ªtefan Epuran, cultura Dada“, manifestare menitã sã marcheze despre Gîrceni, topos cultural. Dupã deschiderea festivã, Mãdãlina Lohan, Iulian Bolog, un secol de la apariþia miºcãrii dadaiste, care l-a Cele mai prizate de public au fost însã cei mai valoroºi instrumentiºti ºi Alexandra Elefterescu, Cvar- avut ca pãrinte spiritual (aºa cum demonstreazã ºi recitalurile dramatice. Dincolo de cele profesio- ai secþiei de alãmuri ai tetul Fagotissimo: George François Buot, în volumul Tristan Tzara, l´homme niste, care i-au avut în prim-plan pe actorii Filarmonicii „George Enescu“ Hariton, Mihai Timofti, Mihai qui inventa la revolution Dada), pe tânãrul plecat Constanþa Zmeu, Firuþa Apetrei, Daniela din Bucureºti reuniþi în ansam- Badiu, Pavel Ionescu. din Moineºti (via Bucureºti) spre Zürich ºi, apoi, Vrânceanu, Florina Gãzdaru, Geo Popa ºi Zoltan blul de suflãtori Romanian Orchestra de camerã Paris. Internaþional cu numele (singurul invitat Octavian Butuc, s-au remarcat „experimentul Brass dirijat de Adrian Tescana, prima formaþie a „strãin“ fiind basarabeanul Leo Butnaru), sim- Dada“ realizat de elevii de la ªcoala „George Petrescu – ce au cântat la Filarmonicii, cronologic vor- pozionul a fost unul dens, cu evenimente diverse, Enescu“ (coordonaþi de Alina Pistol) ºi trupele acoperind segmente artistice, culturale ºi edu- „ANONYMUS“ (coordonaþi de Adriana Cãzãnel) ºi caþionale. Programul a inclus spectacole de teatru, „In the Spot“, care au pus în scenã douã excelente expoziþii, conferinþe, prelegeri, happeniguri, spectacole: Cabaret Dada (de Matei Viºniec), dezvelirea unui bust Tristan Tzara la ºcoala din respectiv Amuzanta maºinã dialecticã a unei cân- cartierul Lucãceºti, muzicã blues etc. tãreþe fãrã pãr. Finalul i-a aparþinut lui Vali Rãcilã, Au expus Dragoº Pãtraºcu (Iaºi) – DADA cu un recital de blues tradiþional acustic. LAND, Ioan Burlacu (Bacãu) – „Alcãtuiri Dada“, Ilie O menþiune specialã pentru organizatori (Viorel Boca, Dionis Puºcuþã, Manuell Mãnãstireanu, Costea, Val Mãnescu, supervizorul manifestãrilor, Felix Aftene, Bogdan Teodorescu, Mariana Popa, ºi Viorel Ilie, primarul municipiului, discret ºi intere- Carmen Poenaru, Sorin Purcaru, Ion Mihalache, sat de fenomenul cultural-artistic). Dincolo de Dumitru Macovei, Ovidiu Marciuc, Ovidiu prezenþa uneori firavã a publicului (fenomen Ungureanu, Cristian Diaconescu ºi Florin aproape generalizat astãzi), manifestãrile prilejuite Petrachi, „Dada Characters“, iar Mircea Bujor, de acest simpozion se înscriu în efortul de Viorel Cojan, Ion Vãsâi ºi copiii DADA au realizat asumare ºi de conºtientizare a valorilor culturale, un „Tribut Tristan Tzara“. menite sã fortifice identitatea unei comunitãþi ca La capitolul prelegeri, Florin Iaru a vorbit, joi, aceea din Moineºti, moºtenitoarea unei tradiþii despre Valori clasice ale avangardei, Iulian care a fãcut istorie, schimbând, prin dadaism, faþa Tãnase despre DADA, Vasile Robciuc despre artei europene. Teatrul lui Tristan Tzara, iar vineri, Leo Butnaru A. JICU Revista de culturã ATENEU 6 Iniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI Director: Carmen MIHALACHE Redactori: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, ªtefan RADU, Violeta SAVU

• Secretariat/ culegere text: Delia GRIGORAª • Contabilitate: Alina GRIGORAª • 4 5948465000072 • Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • • e-mail: [email protected] • Materialele nepublicate nu se restituie. • • Tipãritã la Tipografia „ELENA“ Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 • • Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317

2 aprilie 2016 cronica literarã

Am scris, cu douã excepþii, despre Adrian JICU toate volumele publicate de Constantin [email protected] Cãlin. Nu e, fireºte, un titlu de glorie, ci, mai degrabã, o constatare, dublatã de un îndemn la reflecþie. Fiecare dintre ele (s-au adunat, între 1999 ºi 2015, zece) constituie un prilej de meditaþie. Oglinzile publicisticii Dincolo de câteva constante atitudinale ºi de câteva principii asumate de autor, ele sunt tot atâtea autoportrete care, lui Constantin Cãlin puse cap la cap, încheagã chipul unui cum Emilian Drehuþã ºi colaboratorii, Cãrþile din ziar III se deschide cu un intelectual autentic, ataºat de valorile Calistrat Costin, Viorel Savin, Vlad text-programatic despre provincie ºi culturii ºi ale locului. Sorianu (Vasile Sporici), Octavian provincialism, termeni ce definesc o ati- Voicu, Dorin Ciulinã etc. Autorul îi tudine ºi constituie o forma mentis: trateazã însã diferenþiat. Pe un tânãr „Pãrerea mea e cã nu ne îndreptãm muzeograf (împins în faþã de colegi) îl spre «deprovincializare», ci spre o (Auto)portret(e) dojeneºte prevenitor, trimiþându-l la «superprovincializare» a provinciei. carte. Impostorii ºtiinþifici sunt sancþio- «Provinciile» (inclusiv «provincialis- Nu altfel stau lucrurile cu Cãrþile din naþi doctoral. Când partenerul este de mul») sunt ireductibile. Tendinþa lor nu ziar (III), Bacãu, Editura „Babel“, 2015. calibru (cazul Petru Cimpoeºu), lupta este de a renunþa la caracteristicile Aºa cum se precizeazã în prefaþã, inti- se poartã altfel, cu argumente dialec- tradiþionale, ci de a adãuga câteva de tulatã simplu „Scurtã explicaþie“, tice, vizând simpatiile politico-ideolog- aceeaºi naturã. «Provinciile» nu se Acorduri ºi conflicte locale este „cartea ice ºi, implicit, poziþionãrile (a)morale. restrâng, ci, prin confluenþe, se extind. unui climat“, o „apãrare“, „un miscela- De fiecare datã însã, articolele sunt Chiar dacã avem «ºcoli de prinþese» ºi neu“ ºi „un dosar“, un autoportret al drãmãluite farmaceutic, doza de venin colegii de elitã, nivelul general al edu- ziaristului care, împãcat cu sine, con- fiind aleasã în funcþie de statutul celui caþiei nu dã semne de urcare, ci de statã cã ºi-a fãcut datoria, chiar dacã care o va primi. provincializare masivã prin grobianism asta echivaleazã cu „o victorie a la ºi vulgaritate. Mediul actual nu ne sti- Pyrrhus“. Conºtient de riscuri, muleazã sã fim critici ºi autocritici, din Constantin Cãlin ºi-a asumat misiunea contrã, ne împinge spre o toleranþã fãrã de a fi ceea ce se cheamã un gazetar Feþele provinciei exigenþe ºi fãrã limite, spre «neobar- profesionist, cu un mãrturisit orgoliu al barie».“ (p. 8) Aº fi vrut sã pot contra- Cartea lui Constantin Cãlin este, mã superioritãþii: „Tacit, mi-am fãcut slogan zice asemenea afirmaþii, dar îmi lipsesc tem, de o actualitate alarmantã. Ceea din ideea cã publiciºti suntem legiuni; argumentele. E suficient sã ne uitãm în ce nota el într-un articol din 20 septem- ne diferenþiem însã prin cuprindere ºi jurul nostru pentru a ne convinge de Într-un climat dominat de veleitari ºi brie 1969 despre „personalitatea“ acuitate.“ (p. 9) adevãrul lor, care se acutizeazã de la impostori, o asemenea voce criticã a oraºului s-a acutizat astãzi, dupã Cine spune adevãrul, nota undeva an la an. Ioan Alexandru Brãtescu-Voineºti, tre- avut un efect sanitar, avertizând asupra aproape jumãtate de veac: derapajelor, sancþionate prompt, cu buie sã fie pregãtit sã sufere. „Neîndoielnic, oraºul acesta, în vechea satisfacþie maliþioasã. Constantin Cãlin ºtie prea bine lucrul sa înfãþiºare, exprima o anumitã medi- Tonul polemicilor este profesoral, iar acesta, de vreme ce îºi refuzã confortul ocritate, îngustime ºi neglijenþã în gus- Gazetãrie demonstraþia strivitoare prin erudiþie. scrisului eufemistic sau encomiastic: turi, tipice burghezimii ºi negustorimii, „Serialul“ dedicat Istoriei Municipiului ºi literaturã „Filtrele receptãrii mele sunt obiºnuite alcãtuite, în majoritate, din comercianþi Bacãu, în care Eugen ªendrea este pur cu firme mici, efemere. O plimbare pe în regim alb-negru. N-am subtilitatea ºi simplu anulat ca istoric, constituie o fosta Stradã Mare îmi dã încã dreptate. Cãlinescianã prin substanþã ºi finali- celor pricepuþi în estetica fardurilor ºi în mostrã excelentã în acest sens. Se Dificultatea de a gãsi niºte note dis- tate, publicistica lui Constantin Cãlin cea a fotografiei publicitare. M-am con- simte în aceste pagini nu doar satis- tincte þine ºi de faptul cã în restruc- este lovinescianã prin formele de mani- siderat mereu cronicar al faptelor reale, facþie, ci ºi amãrãciune. Amãrãciunea turãrile ºi sistematizãrile de azi ale festare ºi prin limbaj. Aºa cum gaze- nu al vanitãþilor.“ (p. 12) Scriind fãrã cã o asemenea lucrare a încãput pe oraºelor, în extinderile lor, cu toatã tarul „Adevãrului literar ºi artistic“ scria mãnuºi, coordonatorul „Sintezelor“ s-a mâinile unui diletant. Dar ºi satisfacþia atenþia pe care o acordã constructorii deopotrivã despre sensul clasicismului procopsit, de-a lungul anilor, nu doar cu de a fi demonstrat cine este adevãratul criteriilor – de la cele economice pânã respectul/admiraþia unora, ci ºi cu ºi despre purici sau despre pictura fla- cunoscãtor al trecutului local. În defini- la cele estetice –, standardizarea e, se invidia/ura altora. mandã ºi despre nevoia imperioasã a tiv, execuþia (prelungitã aproape diabo- pare, inevitabilã. Dar sper cã Bacãul nu utilizãrii sãpunului, autorul Cãrþilor din Nedispus „sã-ºi înmoaie condeiul în lic) echivaleazã cu o rãzbunare a in- se poate mulþumi cu situaþia de oraº apa de trandafiri a optimismului oficial“, ziar atacã probleme dintre cele mai telectualului care ºi-a petrecut viaþa modern «corect», el are nevoie de o Constantin Cãlin a provocat suficiente diverse, mergând de la atitudinea cercetând arhivele, fãrã sã-i fie personalitate, de o identitate pregnan- nemulþumiri care, la rândul lor, con- funcþionarilor la starea bibliotecilor recunoscute întotdeauna meritele. tã.“ (p. 23) Ei bine, temerile sale s-au tribuie la întregirea portretului. comunale, de la înjurãturile pe stadion Ca polemist, Constantin Cãlin pro- adeverit cãci, de-a lungul anilor, oraºul Provincia reacþioneazã mereu. Ea are, la presa bãcãuanã interbelicã. Scrisul cedeazã a la Cassius Clay, urmãrindu- ºi-a pierdut ºi identitatea provincialã, ºtim de la Constantin Negruzzi, o sãu confirmã mai vechea mea ºi adversarul îndeaproape ºi împingân- care a putut da naºtere unei sensibilitãþi însemnatã dozã de mândrie. Iar reacþi- bãnuialã: cã are mânã de prozator. Lui du-l în colþul ringului, unde îi aplicã lovi- cum e aceea din poezia bacovianã. ile la articolele lui Constantin Cãlin nu Constantin Cãlin nu-i lipseºte, spre turi îndesate, pregãtite din timp. Cele Astãzi lucrurile stau ºi mai rãu cãci nu au fost puþine, semn cã ele au stârnit mai multe sunt croºee vizând inconsis- mai existã nici faþa interbelicã a târgului exemplu, umorul. Problema transportu- indignare, proteste, nemulþumiri etc. Un tenþa/falsul, iar, din când în când, pen- de provincie, nici aceea visatã de orân- lui public este privitã cu ochi ironic, sin- rapid inventar al „epitetelor“ care i-au tru variaþie, câte un upercut zguduie duirea comunistã. gurul, de altfel, posibil, în 1971: „Îmi fost atribuite gazetarului este elocvent bãrbia oponentului. Lista victimelor e ºi Ne place sau nu, Bacãul rãmâne un striveºte unul pantoful – îi surâd; mã pentru a înþelege o anumitã mentalitate: ea definitorie, publicistul necruþând pe oraº provincial. Nu doar la nivel edilitar, înghionteºte – sunt fericit cã-i pot „steril“, „bovaric“, „ratat“, „moftangiu“, nimeni, conform dictonului „Drag mi-e cât mai ales la nivel mentalitar. Ceea ce spune «pardon»; îndemnul casieriþei: „frustrat“, „provincial“, „bãtrân“, „fãrã pic Platon, dar mai drag mi-e adevãrul“. Pe se rãsfrânge, inevitabil, asupra tuturor «domnu´ cu cãciulã, lipeºte-te de de pudoare“, „mic bugetivor“ etc. Reale lista lui Cãlin, se regãsesc nume pre- domeniilor vieþii. Poate nu întâmplãtor duduia, cã n-o sã iei foc» îl consider sau închipuite, asemenea nemulþumiri binevenit.“ (p. 79) sunt expresia a unor stãri de fapt care Lovinescianismul se reflectã în caracterizeazã lumea localã, sensibilã portrete (memorabil rãmâne Baba) ºi în în egalã mãsurã la critici sau la elogii. moralismul infuzat permanent în aceste pagini despre o lume care dispare. Din acest unghi, Acorduri ºi conflicte locale Oglinzi polemice poate fi considerat un bastion al rezis- tenþei împotriva uitãrii. Fãrã a se intitula Incomod, colþos, uºor vindicativ, pompos „istorie“ sau „enciclopedie“, Constantin Cãlin ºi-a fãcut din scris un acest al III-lea volum al Cãrþilor din stindard ºi o reputaþie. Când a fost ziare întregeºte imaginea nefardatã a cazul, nu a ezitat sã intre în luptã. Polemicile inserate în acest volum unui Bacãu provincial, salvat uneori de demonstreazã, cu asuprã de mãsurã, la monotonie prin existenþa unor artiºti, ce vrea sã însemne cunoscuta sintag- oameni de ºtiinþã sau de culturã care se mã „riscurile meseriei“. Ele nu l-au des- împotrivesc pre-judecãþilor de tot felul. curajat, nu l-au timorat, ci, dimpotrivã, Iar Constantin Cãlin este, fãrã îndoialã, l-au stimulat, silindu-l sã þinã garda sus. • Carmen Poenaru – Amurg unul dintre ei. aprilie 2016 3 autori ºi cãrþi

Rãzvan PRICOP Mijloacele sale poetice sunt aproape universale. Pentru a realiza aceastã fraþii sãi mai mari. Spre deosebire de spartane. Nici efuziuni, nici revolte ºi serie, a fost nevoie de colaborarea din- aceºtia, lui Costache îi place sã viseze Retrovizor nici alt soi de „efecte“ lirice menite sã tre scriitorul Ioan-Mihai Cochinescu ºi ºi nu se gândeºte neapãrat la zãpãceascã un cititor mai puþin versat, artistul plastic Sidonia Cãlin. aspectele financiare ale vieþii. κi care sã-l proclame genial. ªi totuºi Când am primit volumul de poezii al Prima carte din serie a apãrut în petrece mult timp alãturi de prietenul emoþioneazã profund. Nu prin atitudine, 2014 ºi a fost lansatã la Târgul de carte sãu, Lãbuº, ºi are capacitatea rarã de a lui Rãzvan Pricop, „Retrovizor“ ci prin stare. Poemele sale au ceva din (frACTalia, 2015), mi-am spus cã e un „Gaudeamus“. Se numeºte Micul stabili corespondenþe între modelul de gingãºia unor ghiocei abia ieºiþi din veneþian ºi îl are în centrul sãu pe pe pielea viperei cu cele vãzute pe iile volum de debut. Dar apoi am vãzut, pe zãpadã. ªi din fragilitatea lor. Cred cã copilul Antonio Vivaldi. Prima grijã a româneºti, pe stâlpii porþilor þãrãneºti coperta a IV-a, câteva nume grele ce îi Rãzvan Pricop nu vrea sã-ºi arate sau pe lemnãria bisericii cioplitã de recomandau poezia: Marian Drãghici, partea întunecatã, dar ea se simte, autorului este ca acþiunea sã fie plasatã ªtefan Manasia ºi Andra Rotaru. ªi existã în unele vibraþii o anume viziune într-un spaþiu bine definit, deoarece bunicul Dinu. totuºi, e vorba de un debut, nu sunt nihilocentricã. E bine cã o are? Pentru principalul obiectiv al cãrþilor pentru În cartea anterioarã, Ioan-Mihai extrase din cronici literare, aºa cum omul Rãzvan Pricop, probabil cã nu. copii presupune dezvoltarea imagi- Cochinescu nu accentuase dorinþa crezusem, ci autorul, din câte se pare, Dar pentru poetul Rãzvan Pricop, da. naþiei ºi mai puþin fixarea acþiunii într-un copilului Antonio Vivaldi de a cânta, de le-a trimis acestor oameni manuscrisul Nu ºtiu mare poet ºi mare scriitor, care timp precis. Astfel, indicii de spaþiu sunt a se afirma. Se mulþumise sã contureze lui. Lucru firesc ºi care, de obicei, sã nu fie bântuit de spaimele non-fiinþei. esenþiali în conturarea episoadelor pe un spaþiu cultural în care s-a format rãmâne fãrã urmãri. De aceastã datã Voi transcrie o poezie integral. „Am trãit care autorul le construieºte urmãrind viitorul compozitor. De data aceasta, pe cei trei au scris rânduri elogioase... ºi mult timp/ înconjuraþi de vãluri, / rãs- capacitatea copilului de a-ºi dezvolta Costache îl animã ideea de zbor. El dense. Aºa cã Rãzvan Pricop e nãºit ca fãþaþi de infraroºii sensibile/ ºi vedere imaginaþia pornind de la repere cultu- viseazã mereu cã zboarã, adicã se poet într-un mod princiar. de noapte// un aparat de filmat în ridicã deasupra tuturor. Însã drumul pe Curând dupã ce te apuci de citit, îi rale concrete. aglomeraþie, / secvenþe de imagini, Antonio trãieºte la marginea care Costache încearcã sã ºi-l croiascã auzi vocea. Vorbeºte în surdinã, ºoptit. sunete umane, / am salvat totul cu grijã/ ªi cauþi sã alegi versuri definitorii. Ce ar Veneþiei, unde casele sunt mai rare ºi este destul de anevoios ºi Ioan-Mihai pe suporturi magnetice// din noi rãmân mai sãrãcãcioase, cãlãtoreºte deseori Cochinescu aminteºte în câteva fi poezia pentru el? „e doar un travelling câþiva biþi de frumuseþe/ ºi puritatea pe insula învecinatã, unde secerãtorii s- episoade maturizatea precoce a copi- prin straturile/ de emoþie/ de deznãde- unor momente“. Iatã spectacolul buf al jde/ de dragoste/ de neputinþã/ de vio- au întins la umbra carelor încãrcate cu ilor de la þarã nevoiþi sã munceascã lumii, din care nu sufletele oamenilor se pentru a se întreþine sau pentru a-ºi croi lenþã/ prin liniºtea nouã care umileºte desprind dupã moarte... ci amintiri pe snopi de grâu ºi unde spãlãtoresele râd un destin. peisajul industrial“. Un zbor tãcut al un suport magnetic. Uºor sã detectezi pe seama pistruilor sãi. Alte episoade interioritãþii prin lume. Dar ºi „un mijloc aici simþãmântul cioranian al non-fiinþei, ale acþiunii sunt plasate în Piaþa San Acum, acþiunea se mutã în capul de transport în comun/ care te duce în dar pus în scenã cu mijloacele poetice Marco, simbol reprezentativ al Veneþiei, podului de peste Jiu, unde Costache locurile unde nu mai poþi ajunge“. ale secolului al XXI-lea. Dar existã ba- în care au loc spectacole de circ, în descoperã lumea plinã de forfotã de la Rãzvan Pricop este un poet care nu lansul, faþeta cealaltã: „viaþa mea s-a Piaþa Campiello dell Piovan, loc de târg. Plecase din Hobiþa pentru a-ºi poate trãi fãrã poezie, dar nu fãrã îndrãgostit orbeºte/ de vieþile altora“. joacã pentru copii. Uneori, pe fundal se face un rost ºi a ajuns la o boiangerie, poezia scrisã de el, ci fãrã poezia exis- Iatã deschiderea unui adevãrat poet, mai aude cântecul lui Tino, gondolierul. un reper dispãrut azi din economia tentã în el. Încât, înþeleg ºi prezentarea cea spre valorile umane, fie ele rare (ca Copilul poartã mereu cu el o vioarã româneascã, dar plin de culoare. sa: „În timp, a dezvoltat un ataºament dragostea) sau de zi cu zi, simple, ca pe care a primit-o în dar de la Bãiatul este fascinat de mulþimea culo- pentru toate generaþiile poetice ºi bucurii, triumfuri ori înfrângeri, copilãria, Dumnezeu, dupã cum îi spunea, din rilor ºi cade uºor ºi repede în plasa oamenii lor“. Poezia scrisã a lumii a toate câte formeazã viaþa. O monedã patronului: O sã stai ucenic aici, în ajuns sã facã ºi ea parte din poezia sa când în când, bunica Margherita, afir- cu douã feþe, poezia lui Rãzvan Pricop: maþie prin care autorul subliniazã cã boiangeria noastrã. Drept simbrie îþi lãuntricã, alãturi de lumea în sine. ªi, pe o parte nimicul, pe cealaltã viaþa. dãm mâncare de trei ori pe zi, dormit ºi într-adevãr, Rãzvan Pricop reuºeºte Antonio s-a nãscut cu harul de a cânta. Altceva impresionant este faptul cã douã rânduri de haine pe an! O sã fii ceva la care e greu sã te aºtepþi. Dincolo de sunetele prin intermediul Rãzvan Pricop este conºtient de ideea cinstit ºi vrednic! O sã înveþi meseria de Transformã lumea noastrã în poezie. de „nouã sensibilitate poeticã“. Câþi cãrora autorul îºi propune sã contureze Cu toate ale ei, dintr-o datã ºi definitiv. portretul copilului Antonio Vivaldi, apare vopsitor! N-o sã-mi ieºi din cuvânt! ªi-o poeþi din tânãra generaþie ºi-au dat sã fie bine! Hai, Costache, la muncã! La Acesta sã fie pricina pentru care s-a seama de aºa ceva? Deºi e prematur prezentat ºi simþul tactil, semn cã fel ca el, muncesc în boiangerie ºi alþi scris deja elogios despre el, încã un verdict, totuºi poezia lui Rãzvan raportarea la universul înconjurãtor se copii care, în orele de rãgaz, se joacã înainte sã-ºi fi tipãrit un volum? Pricop îmi dã acea senzaþie de lume face diferit. Astfel, unchiul Agostino se Am ajuns la o vârstã, dar mã bucur vãzutã printr-o nouã sensibilitate. asigurã cã nu-l vede nimeni ºi, cu sub coroana nucului bãtrân din curte. când îmi gãsesc corespondenþe cu Dan PERªA încetinealã, îºi afundã mâinile în sacul Mama aflã unde se afla copilul ºi vine tinerii de azi. Asta îmi dã senzaþia cã cu fãinã de grâu. Închide ochii de sã-l ia. Însã nu dupã mult timp, omenirea ºi interioritatea nu sunt aºa plãcere, zâmbind. Ce catifelatã, ce Costache pleacã iar de acasã, de data fragmentate cum credeam. Cã fru- Ioan-Mihai COCHINESCU rãcoroasã e fãina! ªi copilului îi place aceasta coborând spre Râmnic, pe râul museþi valabile ieri, sunt valabile astãzi sã simtã mierea de albine. El îºi bagã Olt. Este argãþel ºi, prin folosirea ºi vor fi mereu. Cã existã un „ce“, poate Sidonia CÃLIN mâinile în borcanul cu mierea pentru diminutivului, Ioan-Mihai Cochinescu sufletul, care nu se schimbã ºi aderã turtã dulce ºi senzaþia îi face aceeaºi încearcã „sã îndulceascã“ într-un fel veºnic la aceleaºi valori, oricât s-ar „Micul veneþian“ plãcere ca jocul în mâlul din heleºteul condiþia umilã a copilului. Formarea lui schimba civilizaþia umanã ºi Costache nu se încheie aici. El ajunge chiþibuºurile ei. Am descoperit cu ºi „Oul care zboarã“ cu lotuºi ai dogelui Francesco Morosini. Oul care zboarã este a doua carte la Craiova, bãiat de prãvãlie, primeºte plãcere „cultura“ lui Rãzvan Pricop. E salariu ºi îºi face prieteni. Însã gândul cinefil aºa cum eram ºi eu, citeºte lite- Pornind de la o afirmaþie a lui din serie semnatã de aceiaºi autori ºi a la Pasãrea Mãiastrã îi va da încredere raturã, aºa cum citeam ºi eu. L-aº Antoine de Saint-Exupéry, Toþi oamenii apãrut în 2015. De data aceasta, pro- în posibilitatea de a-ºi împlini visele. putea plasa în anii 80, când îmi fãceam mari au fost cândva copii (dar puþini tagonistul este copilul Constantin eu ucenicia. Dar ce ar fi fãcut pe atunci dintre ei îºi mai aduc aminte), Editura Brâncuºi, iar preocuparea lui Ioan- Construitã pe baza temei încrederea cu poezia lui scrisã, în vremuri în care Didactica Publishing House le propune Mihai Cochinescu este de a contura un în sine ºi pe motivul visului, cartea lui nu puteai publica un volum? L-aº putea cititorilor mici o cãlãtorie imaginarã în univers tipic românesc. Costache Ioan-Mihai Cochinescu transmite plasa, de asemenea, în anii 90 sau copilãria unor personalitãþi ale culturii trãieºte mulþi ani la stânã, alãturi de mesajul cã aventura în diferite spaþii dupã 2000. Existã o atemporalitate a culturale are un efect modelator asupra culturii, a culturii adevãrate, iar Rãzvan personalitãþii, chiar dacã acest lucru Pricop a asimilat-o pe acesta, o are în poate fi pus sub semnul îndoielii: ªi el, adunatã în sensibilitatea sa poeticã nimeni, niciodatã, nu va crede toatã ºi vizionatã prin sensibilitatea sa poeti- aceastã poveste! cã – ºi ea se revarsã în poeme... Într-un La cãrþile pentru copii sunt foarte mod original, care dã o voce unicã. ªtiu importante ilustraþiile, alte perspective poeþi care cu greu ºi-au gãsit vocea. de lecturã sau de a povesti. Imaginile Rãzvan Pricop are privilegiul de fi o inspirate create de Sidonia Cãlin voce încã de la început. Poate, aºa recompun, din punct de vedere croma- cum se întâmplã cu unii poeþi, îºi va tic, lumea creatã prin cuvânt. În prima renega poeziile scrise acum. Dar, dacã carte, plasarea pe fiecare paginã a se va întâmpla, nu o va face pentru cã unor cuvinte-cheie are rolul de a sinte- lipseºte el din aceste poezii, ci din cine tiza ideea subliniatã de fragment ºi de a ºtie ce motive ce þin de expresie. Dar e fixa conþinutul narativ. În a doua carte, foarte probabil sã nu renege nimic, pentru cã se va recunoaºte în poeziile Sidonia Cãlin renunþã la procedeu ºi sale de la aceastã vârstã. Sigur, supo- creeazã doar imagini care recompun ziþia mea e doar o stratagemã pentru a universul autentic românesc, iar sugera cã ne aflãm în faþa unei poezii desenul este frumos ºi sugestiv prin care nu este doar o carcasã frumoasã, simplitatea lui. fãrã conþinut, sau, mã rog, cum se mai Micul veneþian ºi Oul care zboarã întâmplã ºi la noi ºi aiurea, niºte versuri sunt cãrþi cu mesaj profund în care ce vor doar sã epateze, dar li se (pre)dominã plãcerea de a povesti. refuzã... poezia. • Carmen Poenaru – Structurii Gabriela GÂRMACEA

4 aprilie 2016 autori ºi cãrþi

Cornel GALBEN cititorul grãbit, imaginarul poetic. Astfel, adecvate. Asta înseamnã cã-ºi expune proza autobiograficã are transparenþe ce însãºi critica criticii poate deveni o lec- în mod abil aversiunile. Provocate de incitã curiozitatea cititorului sã turã agreabilã. Cronica însã vibreazã cu motive ideologice, etice ºi de gust, descopere „modelele“ avute în vedere Poeþii Bacãului adevãrat când volumul cuprinde poezie „greþurile“ (antipatii, idiosincrazii, repul- de autor. O atare curiozitate m-a animat la început de mileniu autenticã, precum în cel semnat de sii) caracterizeazã cel mai pregnant ati- ºi pe mine în timpul parcurgerii celor 33 Ioana Florea, ca un titlu ce deconspirã ºi tudinea scriitorului, care abhorã promis- de capitole (însumînd 652 pagini). Cui îi – debuturi 2000-22010 maestrul ce a format-o ca elevã: Un cuitãþile, „pertractãrile mlãºtinoase“, aplicã Iancu – m-am întrebat, pentru cã Iovian feminin. Înflãcãrat de valoarea cîrdãºiile, trocurile. În galeria persona- revin des – caracterizãrile de „tîrgul Cu douãzeci ºi douã de cãrþi publicate poeticã descoperitã la fosta elevã din jelor sale, mai numeroºi sînt „negativii“: pierzãrii“, „tîrgul ratat“, „etalon al deza- în peste douã decenii, criticul bãcãuan a Buhuºi, criticul îºi oferã clipe de inºi care au fãcut rãu, au parvenit fraudu- gregãrii umane, al disoluþiei“, centrul funcþionat, ºi este încã pe poziþii, ca o delectare liricã: „Iar Ioana Florea nu e los, secãturi, cameleoni, miºei, dubioºi. unui „judeþ al pierzaniei“, în care, evi- instituþie gravã, ce se respectã pe sine ºi numai «femeia-spadã ºi femeia-de-aur / Dispreþul faþã de ei e exprimat cu inten- dent, s-a simþit ca în exil? Toate datele e politicos cu ceilalþi. Afirmându-se ca ziditã în oglindã», ci ºi un veritabil Iovian sitate, revolta luînd cel mai adesea conduc cãtre rãspunsul cã acesta e jurnalist ºi continuând ca publicist, editor feminin, ce la rândul ei ne injecteazã forma dezgustului. Vasluiul, unde a fost redactor la Vremea ºi eseist, puþini cititori ai sãi mai ºtiu cã a poezia în sânge (metafora lui Iovian), Viclenia anilor atestã nu numai liber- nouã, chiar dacã figuri politice ºi lucrãtori publicat ºi versuri. Cândva, cu ani în echilibrând «Aripa dreaptã aripa stângã tatea exterioarã a autorului, obþinutã în presã de o facturã similarã cu a celor urmã, C.G. a fost sedus de critica de ºi trupul» poeziei ivite în burgul moldav, dupã decembrie 1989, cît ºi libertatea sa de care s-a ciocnit aci va fi întîlnit ºi la întâmpinare, deºi, se ºtie, aceasta nu e unde pânã acum cei trei Ion (Iovian, interioarã, ce se manifestã prin Botoºani ºi Suceava (ba chiar ºi la Iaºi), lipsitã de riscuri, din moment ce, adesea, Fercu, Dinvale) fãceau regula“. stãpînirea de sine în relatãri, prin con- celelalte locuri în care ºi-a desfãºurat comentatorul n-are acces la repere de Cavaler al criticii de întâmpinare, trolul raþional asupra emoþiilor ºi ideilor. activitatea: inºi opaci, vanitoºi, intriganþi, interpretare auxiliare, cartea respectivã Cornel Galben a sãvârºit mereu munca Memorialist în haine de povestitor, Iancu „turnãtori“, meschini ºi, mai ales, obedi- se gãseºte greu, iar critica autorizatã încã cea meticuloasã, care cere efort ºi inspi- îºi compune textele ca pe niºte suite sau enþi, ce-i dau nu o datã „stãri infecte“ ºi-l nu ºi-a spus cuvântul. La noi îºi fãcuserã raþie, pentru a-i fi utilã autorului de sin- zigzaguri, cu înlãnþuiri dar ºi cu abateri deprimã. Cine erau ei (cu nume ºi un (re)nume în domeniu N. Manolescu ºi teze ºi de istorie literarã cândva, precum de la linia schiþatã iniþial, cu focalizãri ºi prenume) e uºor de aflat cercetînd Laurenþiu Ulici; iar dintre bãcãuani, ºi publicului iubitor de poezie. divagaþii, atent la varietate ºi la echilibru. colecþiile ziarelor judeþene din perioada inteligent ºi inspirat, Vlad Sorianu. Grigore CODRESCU Inteligenþa sa artisticã vegheazã ca mîna respectivã. Curiozitatea mea a mers ºi în C.G. aºazã la începutul cãrþii sale – sã n-o ia prea tare în direcþia în care îl direcþia recunoaºterii siluetelor de scri- Poeþii Bacãului la început de mileniu – trage patima demonstrativã sau sã itori, editori, profesori de la Universitate, debuturi 2000-2010 (Focºani, Pallas Vasile IANCU poposeascã mai mult decît trebuie în critici de artã, la care autorul face aluzii Athena, 2015), un text care sunã ca consideraþii confortabile. Cartea cînd evocã legãturile cu lumea lor. Sper bilanþ, dar ºi ca proiect întrerupt, Gânduri înfãþiºeazã oameni ºi întîmplãri din sã-i fi ghicit corect barem pe cîþiva: de rãmas bun. Aici el constatã cu tristeþe Viclenia anilor „colþul de þarã“ cuprins între Paºcani, George Bãlãiþã, Octavian Paler, Geta cã eforturile sale au dat roade modeste. Iaºi, Suceava, Botoºani, Vaslui, locuri în Dimisianu, Cornel Popescu, Constantin Nu-i vorbã ºi celebrul iluminist Denis Indiferent ce scrie, un autor care s-a desfãºurat viaþa autorului. O Georgescu, Edgar Papu, Ion Alex. Diderot – redactorul Enciclopediei, con- funcþioneazã cu toate valenþele sale. De „geografie“ micã (din care se iese Angheluº, Theodor Codreanu, Nicolae statase cã, în literaturã, dupã ce vor pildã, Vasile Iancu, despre care am mai rareori), în schimb o densitate de „istorii“ Gostar, Octav Tcaciuc, ªtefan apãrea mulþi creatori modeºti, chiar cu vorbit aci (v. Ateneu, nr. 5, mai 2014), e, (majoritatea din a doua jumãtate a se- Cuciureanu, Traian S. Diaconescu, sutele, se va ivi ºi un talent strãlucitor, cu în Viclenia anilor (Ed. TipoMoldova, colului trecut) ºi o diversitate de medii ºi George Sidorovici, Radu Negru, Vigh o operã nemuritoare. C.G. mãrturiseºte 2015), nu numai povestitor (volumul sãu biografii. István º.a. În legãturã cu acesta din eforturile fãcute pentru „a da de urmele a apãrut în seria „Prozã scurtã contem- Ziarist în partea cea mai întinsã a cari- urmã, i-aº semnala autorului o micã autorilor ºi ale volumelor publicate în poranã“), ci ºi istoric al perioadelor erei sale, Iancu, împrumutînd identitatea inadvertenþã: Vigh István (Vic Stuparu, primul deceniu al noului mileniu“. recente, eseist, filolog etc. Aceste sa personajului, dã certitudinea cã în „ªampanie ºi flori pentru tomberon“ ºi Tocmai de aceea l-am calificat ºi noi „valenþe“ funcþioneazã sinergic, încît e faptele la care participã Iustin Vãlureanu, „Mesaj de peste Ocean“) a expus la drept cavaler, cãci s-a afirmat singuratic, aproape imposibil sã le separi ºi sã le ca „actor“ ºi ca martor, þin de domeniul Paris, în 1969; atunci, recomandarea de a acþionat temerar ºi generos, redactând ierarhizezi. Din unitatea lor rezidã un realismului celui mai veridic. Atunci cînd a vizita Suceava, pentru ziaristul francez „punct de vedere“, care prezideazã cu distincþie profesionalã efigiile unor e condusã de principii ºi reguli, meseria care l-a remarcat, nu putea veni de la selecþia ºi interpretarea tuturor lucrurilor. autori, la vremea debutului, cvasine- dã sens acumulãrilor memoriei ºi ajutã la Consiliul Culturii ºi Educaþiei Socialiste, Ceea ce-l deosebeºte de alte „puncte de cunoscuþi. În cronicile apãrute în Ateneu, cristalizãri de impresii ce devin sau pot fi care se va înfiinþa în 1971. O altã „scã- vedere“ e nivelul ºi acuitatea. Iancu sau, Constelaþii diamantine, Credinþa orto- convertite în literaturã. Deºi doar un pare“ e, apoi, afirmaþia (din „Destine de dacã e sã pãstrez convenþia, Iustin doxã, Meridianul cultural românesc, ingredient (deci nu materia principalã), sanatoriu“) cã, în „ziua de 22 iunie 1940“, Vãlureanu, personajul ales sã-l repre- Oglinda literarã, 13 Plus, Plumb, ficþiunea contribuie, în asemenea cazuri, Antonescu a ordonat ostaºilor sã treacã zinte, priveºte lucid, cu distanþã, critic. la lãrgirea cîmpului de observaþii ºi poezia.ro, Vatra veche ºi altele, croni- Prutul! Personal, am regretat deseori cã Analitic, eliminã perspectivele false reflecþii, la stimularea curajului pentru carul le-a perceput ºi le-a evaluat talen- n-a fost aºa, cãci e ziua mea de naºtere. asupra unor evenimente. Observã, anumite relevãri ºi, finalmente, la tul, înzestrarea poeticã ºi cultura, celor Închipuie-ºi oricine cã ar fi þinut-o mai scruteazã. Uneori pare chiar rigorist. Tip creºterea eficienþei scrisului. Autorul vreo 90 de debutanþi. uºor minte ºi prietenii!... puþin sentimental, e îndeajuns de reuºeºte sã spunã tot ce are pe inimã, Cu tenacitate ºi cu rãbdare, cronicarul În ansamblu, însã, cartea e redactatã înþelept, totuºi, ca sã nu fie considerat dar nu cu indelicateþe ºi scandal. În nostru a separat grâul de neghinã, a ireproºabil, Iancu demonstrînd, încã o resentimentar. κi stãpîneºte bine impul- Viclenia anilor mijloacele literare servesc „descâlcit tâlcul“, a formulat evaluãri cu datã, cã-i un scriitor care-ºi suprave- sivitãþile, astfel încît nuvelele sale sã nu pe deplin acestui scop. Dar, în pofida mãsurã, încât, spre final, cititorul capãtã gheazã în permanenþã textele, posesorul semene niciunde a foiletoane. Acidul transfigurãrilor, a schimbãrilor de ono- unei sintaxe ferme ºi a unui lexic bogat, impresia cã avem în faþã un intermediar rãmas îl injecteazã punctual, în doze masticã, a localizãrilor problematice, credibil, informat ºi cu gust literar, ce ce se întinde de la cuvîntul regional su- îmbinã eleganþa cu discreþia rafinatã ºi gestiv la neologismul cel mai subtil. distincþia cu puterea de cuprindere. Uneori e niþel ostentativ, dar fãrã a irita. Pãstrând proporþiile, este un profesiona- Mi-a apãrut interesant atît în latura inci- lism ce aminteºte de Perpessicius, demn sivã, de sancþionare a mizeriilor de orice de apreciat în lumea noastrã invadatã de naturã, cît ºi în cea în care îºi manifestã mercantilism ºi confuzie a valorilor. admiraþia pentru valorile consacrate; Cercetarea listei de autori ºi de cãrþi morale ºi estetice. O idee mai vesel decît dezvãluie faptul cã se pot distinge mai el, am fost atent, între altele, la cum scrie multe categorii de autori: unii au rãmas despre vin, stimulentul multora din con- încã anonimi pentru publicul cititor; alþii fesiunile pe care le noteazã. O face fru- sunt în curs de confirmare; sunt ºi autori mos, dar ca un ins ce s-a ferit de eufori- validaþi profesional, sau chiar deja cele- ile bahice, în permanenþã treaz, selectiv, bri; douã categorii sunt mai greu de competent, mãsurat, plusînd ºi nuanþînd explicat: cei talentaþi dar prea puþin abia dupã ce constatã (prima condiþie) cunoscuþi, sau cei a cãror aureolã de cã „licoarea“ e „cinstitã“, autenticã: „vin poeþi e umbritã de alte genuri (prozã, sîngeriu, uleios ºi aromat“, „vin aspriu, o publicisticã etc.). La unii, talentul ºi noto- Zghihara galben-verzuie, cu miros de fîn rietatea merg mânã în mânã, chiar când de munte“, „vin balsamic ºi dulceag“, „vin profesia sau prestigiul sunt egale cu va- rubiniu, o cãpºunicã grozavã“ etc. loarea poeticã (Elena Bostan, V. G. Preferinþele definesc caracterele con- Puiu, Ioan-Petru Viziteu, Dan Petruºcã, sumatorilor; în general, etic, cei ce þin la Gheorghe Fifirig ºi alþii). Pentru alþii, con- calitate stau pe un plan mai sus decît solidarea prestigiului literar s-a fãcut bãutorii de trãscãu! ªi ca sã pãstrez demult. Meticulos ºi aplicat, C.G. a gãsit tonul ultimelor rînduri, i-aº aminti proza- titluri sugestive la cronicile sale, torului cã vorba „parºiv“ (pe care, alãturi cuprinzând sensuri deduse, motive poe- de „nemernic“, o foloseºte cînd vrea sã tice integrate, diverse forme textuale, fie dur, strivitor) are ºi o conotaþie pozi- natura viziunii poetice, metafore tivã, dovadã aceste douã versuri din fol- frecvente, sau note privind imaginarul clorul bucureºtean: „Paraschiv, volumului recenzat. Paraschiv,/ Te iubesc cã eºti parºiv“! Cronicarul introduce subtil ingrediente Însã Vasile Iancu, un autor dintre cei mai biografice, face inspirate citãri din serioºi, sever adesea, liric ºi cald cîteo- poeme, confruntã creaþiile actuale cu datã, trãieºte la Iaºi. • Carmen Poenaru – Reflexii modele clasice ºi reconstituie, pentru Carmen Poenaru – Reflexii Constantin CÃLIN aprilie 2016 5 ateneu

La neaºteptata despãrþire de De aceea am propus un premiu Radu Mareº, cu inima strânsã care sã-i exprime preþuirea. între cãrþile care îi poartã Astfel a luat naºtere, pentru numele ºi amintirile care ni-l Cu Radu Mareº, „Când ne vom întoarce“, aduc înapoi, aceea a prezenþei Marele Premiu Bucovina al sale la Bacãu în septembrie Societãþii Scriitorilor Bu- 2013, la ceremonia de covineni, ajuns acum la a decernare a prestigioaselor la despãrþire cincea ediþie. Premii ale revistei „Ateneu“, Finalul acestor rânduri mã apare printre primele. Poate reîntoarce însã în ziua de pentru cã radia, cu sobrietatea toamnã aurie a ceremoniei care era marca personalitãþii Radu MAREª (3 martie 1941, Frasin/Suceava – 26 martie decernãrii Premiilor revistei sale, dar radia, cel mai înalt în 2016, Cluj-Napoca). Facultatea de Filologie a Universitãþii Cluj „Ateneu“ la Bacãu, ziua în care spatele catedrei de pe podiu- (1964). Debut absolut în Tribuna, 1959. Premiul de Debut ºi Radu Mareº, acest aristocrat al mul amfiteatrului de la Colegiul Premiul pentru Prozã al Uniunii Scriitorilor, premii ale Filialei prozei noastre, avea pe chip o Naþional „Ferdinand I“, cu Radu Cluj a USR, Marele Premiu Bucovina al Societãþii Scriitorilor luminã pe care nu i-o mai Vancu, Radu Cârneci, Carmen Bucovineni, Premiul pentru Prozã al revistei „Ateneu“ Bacãu. vãzusem, generatã de Mihalache, în dreapta, ºi cu Volume: Anna sau pasãrea paradisului, roman, 1972; Vine isto- conºtiinþa vârstei ºi a calitãþii Daniel Cristea-Enache, Dan ria, reportaje, în colab., 1972; Cel iubit, 1976; Caii sãlbatici, scrisului sãu. Era ca ºi cum, în Perºa, Marius Manta ºi Violeta Pe cont propriu Anul trecut în Calabria 1981; , jurnal, 1986; , spiritul horaþianului non omnis Savu în stânga sa. Era deja roman, 2002; Manual de sinucidere, 2003; Ecluza, roman, moriar, ºtia cã nu va muri cu unul din cei mai premiaþi scri- 2006; Când ne vom întoarce, roman, 2010; Deplasarea spre totul. A ascultat surâzând lau- itori originari din Bucovina, dar roºu, roman, 2012; Sindromul Robinson, 2014. Sub tipar: datio rostitã la adresa creaþiei recunoaºterea ateneiºtilor era Bucovina. însãºi preþuirea tinereþii, aceea sale de Dan Perºa ºi a mulþu- la care tânjeºte în sinea sa poezie, „Nicolae Labiº“, ºi am ºi-a surprins cititorii cu o carte mit ateneiºtilor pentru onoarea orice scriitor septuagenar. De realizat împreunã un interviu. mare, „Când ne vom întoarce“, premiului, mãrturisindu-ºi ºi aceea a ºi vorbit, glumind cu Am trecut ºi pragul casei Editura Limes, Cluj-Napoca, satisfacþia cu care citise ultimul numãr al publicaþiei lor: „E o gravitate, despre computer ºi pãrinteºti din Botoºana, i-am 2010, prima în România dupã Ghiþescu, redactor-ºef al revistã foarte bunã, Domnule internet ca despre importante cunoscut pãrintele care îl cres- mai mult de jumãtate de secol „Memoriei, revista gândirii instrumente ale scris-cititului, cuse ºi cãruia, atunci director al cu povestea desfãºuratã în Cârneci! Urmaºii Dumnea- arestate“, prima datã aici, cu voastrã nu vã fac de râs!“ La cucerind ºi simpatia liceenilor Editurii Dacia Cluj-Napoca, i-a spaþiul Bucovinei întregi. Am Radu Mareº, pe urmele paºilor prezenþi la colocviul devenit de- lansat cartea închinatã acestei lansat-o în cadrul „Respirãrilor“ care urmaºa Carmen mamei ºi ale amintirilor ei, acum tradiþional la sãrbãtoarea aºezãri la Librãria Suceava a – preludiu la „Limba Noastrã Mihalache, directoarea revistei conduºi de ziarista Maria anualã a revistei. Uniunii Scriitorilor, proaspãt cea Românã“, o manifestare pe „Ateneu“, a replicat cu graþie: Lucrând în perioade diferite inauguratã, prilej cu care a vor- care o organizam împreunã cu Toacã de la „Zorile Bucovinei“ „Nu ne îndoim cã facem o la acelaºi cotidian din Suceava, bit ºi despre porþile larg Societatea pentru Culturã Cernãuþi. Cât priveºte cartea, revistã bunã, dar ne bucurã sã Radu Mareº era pentru mine deschise ale editurii pentru Româneascã „Mihai Eminescu“ primise Premiul pentru Prozã al auzim asta!“ Mai ales din mai mult decât lectura cãrþilor scrisul bucovinean. Þinea la Cernãuþi în capitala istoricã a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor partea scriitorului ºi publicistu- sale la ceasul în care ne-am condiþia sa de bucovinean ºi Bucovinei ºi nu am sã uit nicio- ºi apoi al Uniunii Scriitorilor din lui Radu Mareº, a fost de la întâlnit la o ediþie a celui mai când pãrea sã se simtã con- datã plimbarea îndelungã pe România, dar consideram cã sine înþeles. vechi concurs naþional de fortabil în ºirul prozatorilor buni, strãzile vechi, cu Micaela Bucovina îi rãmãsese datoare. Doina CERNICA

Chiar dacã „istoria“ ultimului volum (pseudo) raþiuni filosofice. Situaþiile în semnat de cãtre Doru Kalmuski ar care se regãsesc personajele-simbol putea fi un subiect viabil în sine, Doru Kalmuski: Conspiraþia iudaicã sunt (cel puþin la început) aparent Conspiraþia iudaicã ºi alte arãtãri banale, semnificaþiile de profunzime în- („Docucenter“, Bacãu, 2015) se înscrie cepând sã aparã odatã cu fixarea lexe- în linia paginilor de prozã autorefe- ºi alte arãtãri melor în intertextualitate. Numele unor renþialã cu care autorul ne-a obiºnuit. alchimiºti celebri sunt inteligent aduse Deºi la prima vedere titlul ar putea Pânã la acel roman, avem în faþã o sale echivaleazã cu demascarea unor cãtre nucleul volumului, traiectoria mima interesul pentru o formulã apropi- sumã de fiºe ce aduc explicit cãtre un „istorii“ ascunse, în hãþiºul cãrora chiar trasatã de toate aceste micro-poveºti atã de seria bestsellerurilor, odatã cu unic punct monstruozitãþile creierului ultima reverberaþie a Adevãrului se reinventând categoria dubitativului, lectura rãsuflãm oarecum uºuraþi! – uman. Doru Kalmuski nu este nici pe pierde, devine doar vagã amintire a ocultând convenþiile. Aº spune cã des- cãile cãrþii dezvoltã o problematicã departe un simplu cronicar al prezentu- unui trecut fatalmente cosmetizat. tinele schiþate se aflã sub efectul inteligentã ºi mai ales generoasã în lui, îmbrãcat în haina „necredinciosului Piesele acestui puzzle sunt micro bumerangului – cei care îndrãznesc sã raport cu aºteptãrile unui lector compe- de serviciu“. Mai degrabã e un vizionar, puneri-în-scenã, textele aflându-se la punã întrebãri ori sã îºi manifeste varii tent. capabil de a anunþa „din timp“ nebunia graniþa dintre speciile literare, com- curiozitãþi vor pieri topiþi în proximitatea Am avut prilejul sã scriu ºi în trecut unei apocalipse artificiale. „Arãtãrile“ binând efecte literare cu argumente ºi Rãspunsului. Textele sunt când mai despre Doru Kalmuski. Îmi aduc aminte apropiate de domeniul ºtiinþelor cã, propunând o micã ºaradã, aveam („Experimentul Inocentare“, „Somnul lui sã conchid, în legãturã cu Gara Milano, Arturo Krill“), când de formula detec- cã ceea ce „se întâmplã“ se constituie tivisticã („Lista morþilor tineri“, „Ceasul mai degrabã într-un sistem complex de zilelor lui Martin“) ori pur ºi simplu de un semne pentru ceea ce nu se întâmplã. miracol la început latent („Înregistra- Apoi, odatã cu Formula supravieþuirii torul“). Personal, am apreciat mai mult aveam sã constat cum romanul cãldura ºi umanitatea din „Misterioasa fotografiazã circul lumii dar îºi invitã în þarã a fericirii“ sau „Dilema doctorului acelaºi timp oaspetele cãtre o Riquelme“ ori pur ºi simplu artificiile nesfârºitã problematizare. Spre Vest prin Nord Est a echivalat cu un realism inteligente din „Numere raþionale“. magic aparte, un roman orwellian Aºadar, Doru Kalmuski revine fericit despre condiþia alienatului. Am decriptat cu un nou proiect aºezat în slujba apoi cum, de-a lungul celor Patru medi- demistificãrii falsitãþii, dupã cum mãr- taþii despre predestinare, autorul a turiseºte, cu texte care „sunt un descoperit cã adevãrurile ultime nu pot amestec de real ºi imaginar, de docu- fi supuse raþiunii, ci trebuie trãite, încer- mente ºi ficþiuni, de apocrif ºi oficial, de cate în drumul fiinþei cãtre propriile limi- idealism ºi raþionalism, de legendã ºi te. Evident, odatã cu lectura volumului istorie, de elevaþie ºi falsã elevaþie, de acum în discuþie, am manifestat o oare- refuz al literaturii ºi complicitate cu ea“. care prudenþã – riscam sã repet, sã mã Se impune însã necesitatea ieºirii din rãtãcesc printre propriile presupuneri/ labirint, pentru a nu ajunge la prima din constatãri/ argumente, însã graþie în Cele Zece Porunci Definitive din parte unei „noi formule“ gãsite de autor, „Societatea pefectã“: „Certitudinea este întrevãd „antecamera“ („compartiment singura cale cãtre fericirea omului. al camerei de combustie a unui motor în Omul care se îndoieºte dã dovadã de care se injecteazã combustibilul ºi instabilitate psihicã, o traumã ce trebuie începe arderea; camerã de precom- imediat eliminatã“. Orice legãturã cu bustie“) unui viitor roman soteriologic, în „realitatea imediatã“ este, evident, de spaþiul cãruia sã se producã eventual folos! demascarea tuturor utopiilor. • Carmen Poenaru – Rezonanþã Marius MANTA

6 aprilie 2016 lecturi

Marius MANTA Constantin CÃLIN Un „pãgubos“? La pas cu inima, spre Neagu: Gheorghe Neagu, Ghiþã Neagu!... Pentru maliþioºi – o sursã de zgomote, un ins bizar care, în unele momente, prin gesticulaþia dezordonatã, ca a unui dirijor ce-a încurcat foile partiturii, frizeazã caricatura. liniºtea cu miros de cetinã Pentru prieteni – un tip rebel, excentric, incitator. Neîndoielnic, „o figurã“, o „personalitate accentuatã“, în sens psihologic. De la sine ºtiut, poeþii demon- nele creativitãþii sale stabilind tuºele „Retrospectivã“ aminteºte de „bã- Principala sa aptitudine e de a teatraliza. O discuþie nor- streazã o apetenþã specialã pentru propriei fiinþãri sub spectrul poeziei. trânul dascãl“ din „Scrisoarea I“ – cu malã cu el se poate transforma, oricînd, instantaneu, într-o imagini artistice de un sincretism Constatam altãdatã cã poezia lui trupul bãtrân, aflat sub semnul mirãrii „scenã“. Vocea, pînã atunci joasã, devine dintr-odatã acutã. aparte, aducând tainic sub acelaºi Nicolae Mihai pare sã înfãþiºeze o ºi al mereu-înnoitelor descoperiri, Cu un minut înainte pãrea placid, acum se agitã, ia posturi acoperiº arte conexe. Acest aspect a poezie unitarã, care nu cautã sã poetul încearcã sã nu rãmânã singur vehemente. Nesesizîndu-i „a doua naturã“, latura artificialã a comportamentului sãu, unii l-au catalogat ca nevrotic: fost sesizat încã din Grecia anticã, demonstreze ceva, ci întreþese o ºi cautã uzând de o tainicã reþetã fãrã a uita cã adevãratele resorturi lume de un diafan ce mie personal „Neagu e nebun!...“. Iar lui i-a plãcut ºi-i place sã fie consi- mnemotehnicã „între filele unei cãrþi,/ derat aºa, pentru cã o atare „etichetã“ mai curînd îl apãrã ale acestor „întrepãtrunderi“ au avut îmi reaminteºte de „rezervaþia de o îmbrãþiºare/ uitatã, acolo, prãfuitã“. decît îl acuzã. „Nebunul“ poate sã joace cartea exasperãrii ºi cel mai probabil drept punct de îngeri“ a lui Emil Brumaru. E o lume Pentru câteva clipe pare cã din sã strige ceea ce cumintele înãbuºã adesea în sufletul sãu. început poezia epicã existentã în tihnitã, o lume patriarhalã ce pleacã paginile cãrþii se întrevede metamor- O „figurã“ se construieºte ºi se impune treptat. Neagu spaþiul tradiþiei oral-ancestrale. Chiar ºi revine dinspre/ înspre realitãþi foza Marelui Anonim care înChipuie n-a apãrut nãvîrlios, imprevizibil, turbulent de la început. Pe dacã poezia epicã era vedeta timpu- cereºti – o lume bãtutã-n icusari. misterul prezenþei: „Cineva îmi spune la sfîrºitul anilor ’60 avea gura micã, nu emitea aprecieri lui iar nume celebre precum Homer Sentimentele care circumscriu dis- mereu/ ce sã tac,/ cum sã plâng/ fãrã menite sã contrarieze ºi sã scandalizeze. A prins glas ºi a ori Hesiod celebrau bãrbãþia, erois- cursul poetic sunt decupate dintr-o sã vãrs o lacrimã;// cu mintea dese- început sã-ºi asume anumite îndrãzneli abia pe la mijlocul mul, curajul ºi mai ales forþa, treptat, umanitate autoreferenþialã. Nostalgia neazã/ vorbele nespuse,/ tristeþea din deceniului urmãtor. A fost ajutat în aceastã direcþie de legã- dinspre forme incipiente pânã la ros- îmbracã diferite accepte ºi conduce suflet,/ care dã buzna ºi nu iartã.// turile dobîndite, cît a fost corector la Ateneu, cu redactorii ºi tiri asumate la graniþa cu filosofia, colaboratorii revistei. Ele i-au creat un ascendent în rapor- lectura cãtre puncte terminus: braþele Cineva poate sã þinã în palme/ lirismul lui Arhiloh (posibil prim exem- turile cu colegii de la liceele pe unde a trecut ca profesor, pãrinteºti ale Dumnezeului (de) neînþelesul/ de nimeni vindecat.// plu!) a început sã mizeze pe valori în regãsit, locurile copilãriei, îmbrãþi- majoritatea sclavii manualului, ignoranþi în materie de „viaþã Alãturi de el, amintirile/ nu au stãpân“ parte diferite. Interesant cum într-o ºarea femeii iubite. Peste toate, vizi- literarã“. Unii/unele, aflaþi în prag de pensie, nu vãzuserã („O vorbã“). Da, suntem prinºi într-o manierã personalã, poetul în discuþie une uºor panteistã, natura pare a fi niciodatã, de aproape, „scriitori în carne ºi oase“. Or, el ºi-a anamnezã poeticã, într-o aventurã a prefigura conceptul renascentist al singura ce are forþa de a pãstra „bul- fãcut o regulã din cunoaºterea ºi popularizarea lor. Îi aducea la ºcoalã pe cei mai distinºi dintre cei ce soseau în oraº la contrariilor ce se atrag. Arhiloh cu- gãrele de foc“ care sã refacã legãtu- mai vechiului dicton „Cunoaºte-te pe manifestãri culturale, le aranja „o primire pe cinste“, memo- noºtea prin intuiþie problematica exis- ra cu Absolutul. Nu, poezia lui tine însuþi“, drumul multiplicându-se în ritmul sunetelor sfinte: „...depãr- rabilã, îi chestiona – în public ºi în particular – asupra unor tenþei umane, mizând pe împletirea Nicolae Mihai nu acapareazã prin judecãþi de valoare ºi de situare. Dupã asemenea întîlniri binelui cu rãul, a înãlþãrii cu prãbu- substantive temã, generalizante, ci tarea pornitã/ sã mã caute ºi drumul stingher/ brodat, din loc în loc, cu era, la rîndul sãu, gratificat drept „prieten“ de respectivii ºirea. În matricea acestei experieri a þinteºte sã arate acele elemente ale autori, vorbã care avea efectul unei doze de combustibil dangãte/ de clopot“ („Înserarea, mar- contradicþiilor ºi-a aflat Arhiloh pu- sacrului care de multe ori dau sens atomic, vizibil în retorica sa, la catedrã dar ºi în spaþiul pu- terea de a înfrunta greutãþile, intero- plenar vieþii. Iar aceasta devine posi- torã a privirilor obosite“). „Ziua de blic, care apãrea tot mai sonorã ºi mai sigurã. gându-ºi propriul cuget. De altfel, i se bilã tocmai datoritã gesturilor verbale mâine ºi urâtul fãrã mine“ se Comentîndu-i rolul de gazdã, nu puþini s-au întrebat „de atribuie crearea versului iambic. simple dar hotãrâte. încadreazã în formula artelor poetice, ce-o face“? N-am admis niciodatã insinuãrile pe care între- Reamintesc cã iambul este conside- „Insomnii scoase la licitaþie“ desigur cu rol testamentar. Din când barea le conþinea. Rãspunsul meu a fost mereu acelaºi: o rat a fi un metru grav, cu tonalitate (Editura „Ateneul scriitorilor“, Bacãu) în când, autorul „taie poemul“, cuvân- face din orgoliul de a se diferenþia faþã de cei din breaslã, cît joasã, scãzutã, sugerând tristeþea, e o nouã treaptã pe Scara unei poezii tul devenind artefact al unui discurs ºi din afinitate (realã) faþã de ideea de scriitor. Secret bine apãsarea, aºezate deopotrivã în sluj- sensibile ºi contemplative. Pe coper- sentenþios, rece, ce poate dizolva pãstrat: Neagu a scris versuri (curioºii îl pot gãsi la „Poºta ba meditaþiei. Din pãcate, numai ta a patra, Valeria Manta – Tãicuþu utopiile de-o clipã („Braconier“). redacþiei“ din Steagul roºu!). Pe lîngã acest „pãcat al câteva fragmente din elegiile ºi surprinde esenþialul: „Este limpede Scãparea vine dinspre echilibru, tinereþii“, a avut ºi o activitate publicisticã: a scos douã reviste ºcolare (Floarea albastrã ºi Creanga de aur; prima la „Iambii“ sãi ne-au parvenit, însã în cã ochiul ºi inima au intervenit ºi au armonie, frumos ori dinspre liniºtea puþinul material se remarcã varieta- Buhuºi, a doua la Bacãu), a scris cîteva recenzii, a cules fol- influenþat actul de creaþie, cã nu se cu miros de cetinã. clor. Last, but not least, are meritul de a-i fi susþinut, la primii tea tonurilor, abundenþa imaginilor, face risipã de cuvinte ºi cã scrisul Când mintea coboarã în inimã, lor paºi, pe Ion Tudor Iovian, Gheorghe Iorga, Carmen verva ºi forþa stilisticã. E general n-a fost urmat de muncã de bijutier descrierea sentimentului de iubire se Mihalache, Gheorghe Manolache. ªi – se ºtie – e tatãl poe- acceptat faptul cã a sa creaþie este pentru cosmetizarea imaginilor dintru realizeazã în limitele firescului tei Raluca Neagu. nepieritoare, anticipând-o pe cea a început izvodite“. Într-adevãr, meni- („Frunte îndrãgostitã“). Alteori, eroti- Momentul sãu de glorie l-a atins în prima zi a „Revoluþiei“ lui Aristofan, servind drept model rea poetului nu poate fi aceea de a cul apare diluat în veºnicia unui din decembrie 1989. Neagu a fost heraldul acesteia la poetei Sappho. survola mizeria existenþialã, chiar strigãt sihãstrit ºi în privirea ce curge Bacãu. Trecutul lui de nemulþumiri ºi insubordonãri l-a fãcut Pe de altã parte, Jean Burgos era dacã, pe alocuri, eul liric nu îºi poate cãtre o metafizicã dualã a simþurilor. credibil, între cei ce s-au perindat atunci prin balconul convins în „Pentru o poeticã a imagi- reþine „Rãzvrãtirile“ (latura socialã Mai rar, lipsa controlului are drept Comitetului Judeþean de Partid, inºi, în mare parte, fãrã narului“ de faptul cã aventura poeticã întâlnind delicateþea): „Trãiesc pentru consecinþã o reorchestrare a erosului background, periferici. Însã nici nu se stinseserã ecourile este mai întâi de toate o aventurã a ca florile/ sã nu mai fie certate/ de naufragiat în amintire: „Sânii tãi frazelor sale patetice ºi aceºtia au impus pe alþii drept con- ducãtori. Singur ºi cu principii, el n-a mai contat pentru opor- limbajului. Poezia are marele merit nimeni,// þipãtul inimii sã nu piarã/ aiureazã când mâinile/ grãbite, fãrã de a redescoperi în valorile sale atitu- îngropat undeva,// iar tu, nefericitã,/ tuniºtii ridicaþi de „valul revoluþionar“. niciun ordin, dosesc/ naufragii, întorc Înainte de 1990, Neagu îi înfrunta pe cei ce-l contestau dini/ stãri/ posturi venite dintr-un illo guralivã dreptate, trebuie/ sã ºtii cã sângele,/ împiedicându-l sã se miºte tempore ale cãrui raþiuni iau contur ameninþîndu-i cu arma dictãrii: „Dacã le dau o dictare, o sã fãrã oameni/ nu poþi exista!“ singur;// îndeamnã sã furi þipete/ cu odatã cu fiinþa ce îºi conºtientizeazã vedeþi cã nu fac faþã!“. Unii din cei vizaþi pãreau sã se sin- Democraþia nu este decât convenþia tandrã neglijenþã, în bezna/ care o ia Cuvântul dintâi, adevãrat principiu chiseascã de vorbele sale. Deºi – destui dintre ei – de o ca- unui fiasco – „Ea poate sã însemne/ razna, împletind nebunii/ de o clipã litate intelectualã mediocrã ºi submediocrã, „oamenii noi“ ordonator al vieþii. Bachelard va arãta degetul arãtãtor înãlþat/ pentru cu bâlbâieli ale inimii“ („Fantezii de o postdecembriºti le-au receptat ca pe o glumã nereuºitã. Nici cã descifrarea imaginarului artistic va fiecare murmur, pe care/ nimeni nu unuia nu-i pãsa de „dictare“ ºi nici de alte „teste“. ilustra faptul cã imaginea în literaturã clipã“). Douã poeme, dedicate lui doreºte sã-l audã;// poate fi hohotul Sterian Vicol ºi lui Ignatie Grecu Deposedat de autoritate, cu un repertoriu de „înþepãturi“ este un „sens în stare nãscândã“. O de râs/ dindãrãtul josniciilor,/ pentru echivaleazã cu substanþiale declaraþii uºor de sfidat, Neagu, în ciuda neastîmpãrului continuu, n-a atare înþelegere va iradia sensuri noi fiecare inimã/ ce atârnã în funii,// dar mai reuºit sã se menþinã în prim-planul vieþii politice locale, de iubire (preluând formula de la dar ºi formule-liant în plan artistic. ºi mâinile înfipte/ în gâtlejul celui ocupînd poziþii de micã influenþã. Evoluþia sa a fost o succe- binecunoscutul volum – Gabriel Cert este cã urmând lui Arhiloh, nedumerit,/ care nu ºtie sau nu vrea/ siune de cãderi ºi eºecuri: asocieri nepotrivite, zbateri inutile, descoperind continuu „sensuri nãs- sã înþeleagã/ desãvârºirile prezentu- Liiceanu), în timp ce alte poezii sunt pierderi financiare. Una – demnã de povestit – chiar din cânde“, limbajul revine acasã, dând lui“ („Câte ceva despre democraþie“). doar feþele contrastante ale aceleiaºi cauza unei iniþiative culturale. Descoperind un bust al lui formã cuvenitã trãirilor autentice, Sufletul însuºi se zbate - este când realitãþi: „Rãsãrit de soare“/ „Strigãt Tudor Arghezi (operã de Ion Irimescu) în holul Direcþiei pen- unui lirism subiectiv, netrucat, dezin- manifest prin urâþenia provocatã de fãrã identitate“. tru Culturã, a avut ideea sã-l cearã pentru a-l monta în faþa teresat de avataruri îndoielnice ori de acelaºi social meschin, când latent, Lãsându-ºi arcul ºi scutul la o ºcolii din cartierul unde locuieºte. Lucrãrile l-au costat 8.000 convenþii literare. Textul aflat sub parte, descoperindu-ºi propriul polis, de lei, sumã pe care o þinea – mi-a mãrturisit – pentru îngrãmãdit în taina firii („Despre repararea danturii sau, în varianta sumbrã, pentru înmor- semnul confesiunii reclamã cumva moarte, numai de bine“). Lepãdarea poemele lui Nicolae Mihai amintesc din partea „raþiunii critice“ o aventurã de Arhiloh, el însuºi interesat de mîntare. În plus, s-a dat peste cap ºi i-a procurat Mitzurei un de tot ceea ce stã sub semnul artifi- titlu de „Cetãþean de Onoare“ al Bacãului!... detectivisticã – poetul trebuie sur- echilibrul sinceritãþii: „Dacã-nvingi sã cialului devine semn al maturizãrii. Cumulate, isprãvile de acest gen i-au creat reputaþia de prins în propria-i interioritate, însem- Refuzul kitsch-ului într-o societate nu-þi arãþi/ Prea vãditã bucuria, iar „pãgubos“, unul de ale cãrui „naivitãþi“ poþi, eventual, zîmbi. fãrã repere conduce cãtre solitudine: învins nu te lãsa/ La pãmânt cu glas „Pãgubos“, mai cu seamã, în comparaþie cu tovarãºii sãi de „mã lepãd de cei uitaþi cu nume/ de de vaier. Nu te veseli prea mult./ Nici la „Revoluþie“, care au înºfãcat pãmînturi, indemnizaþii, împrumut, fugãriþi de tagmele somnu- la rãu sã nu te mânii! Vieþii cumpãnã funcþii. Însã – lucru deloc paradoxal – „pãgubosul“ (datoritã lui,/ pânã la groapa în care strigãtul sã-i dai…“ – traducere Simina Noica. onestitãþii ºi „idealismului“) continuã sã întruneascã simpatia devine/ capcanã a întunericului, iar „Licitaþia insomniilor“ lui Nicolae noastrã (am fost printre cei ce l-au sãrbãtorit, joi, 20 martie uitarea, o ispravã,/ a nevãzutului, pe Mihai, plusul de luciditate conduc a.c., la împlinirea vîrstei de 75 de ani), în schimb pentru drumul de întoarcere“ („Un mort deopotrivã cãtre sincoparea unui ceilalþi, numai cît le pomenim numele, nu ne putem opri sar- bãtrân“). prezent aflat sub semnul absurdului. casmele. aprilie 2016 7 poesis

Adevãr

Cãzuse un ac Liviu DÃNCEANU peste o patã de sânge strigând Maggio Musicale Diana Adriana aºa au luat naºtere Fiorentino trandafirii MATEI (File de jurnal – 1) 26 februarie, Firenze. Cu siguranþã, Domul este cea mai Oglindã vizibilã clãdire a Florenþei. Cu toate astea, mãreþia lui face imposibilã, dintr-o zonã mai apropiatã, o vedere de ansam- Sfârºitul va porni din lumea mea Te duci cum n-ai sã vii curând blu. Poate adãposti douãzeci de mii de oameni, adicã un atunci când voi începe cu mine-n gând ºi în cuvânt, întreg oraº renascentist. De altfel, mare parte din Florenþa a sã-mi numãr celulele mã-ntorc cum nu ai fost nicicând fost construitã sau reconstruitã în timpul Renaºterii, chiar în numãrãtoarea inversã mai viu ca-n mine, pe pãmânt dacã partea esticã a oraºului pãstreazã un aer medieval a unei alte lumi curat ºi tare. Alãturi de Domul lui Brunelleschi, stã þanþoº numãrându-mã ªi-atunci mã lepãd de auz Baptisteriul, una dintre cele mai vechi clãdiri, datând proba- cum rãsãritul de apus bil din secolul 4, celebrã prin uºile sale lucrate de Lorenzo ºi-n picurii ferestrei ploi Ghilberti. La fel de impresionantã este Campanila, proiectatã scurgându-se din doi în doi în 1334 de Giotto, în calitatea lui de arhitect al urbei, dar ºi Din acel vãz-duhul crãpând în amiezi Palatul Bargello, care în 1225 era Primãrie, iar din 1865 este bolta luceferilor verzi muzeul ce gãzduieºte o superbã colecþie de sculpturã flo- neînteles rentinã, cu sãli consacrate lui Michelangelo, Donatello, Verrocchio ori Cellini. Parcã-l vãd pe Dante, citindu-ºi ver- Noroiul îmi curgea surile, la porþile paradisului. prin vene Primãvarã ºi-n alb curat, lent 27 februarie. Mã furiºez printre bijutierii de pe Ponte douã pene Ca ºi când m-ar Vecchio, încercând sã adulmec mirosurile mãcelãriilor, absorbi aleile de paºi tãbãcãriilor ºi fierãriilor care au iscat vreme de douã secole Purtam în mine toþi ºi ar lãsa în urmã ºi jumãtate (1345-1593) zgomote ºi duhori mult prea vâr- oamenii pe care-aveam toate bãtãile inimii toase pentru simþurile fine ale ducelui Ferdinando I, cel care sã îi cunosc ce or sã se desfacã-n crengi i-a evacuat pe sordizii meºteºugari. Nu ºtiu de ce, dar am laolaltã-ntr-o singurã ca un strigãt de câmp impresia cã izurile pestilenþiale de odinioarã au þinut la dis- piele pe unde-ai sã treci cândva tanþã bombele celui de-al doilea rãzboi mondial, podul exprimându-mã scãpând teafãr, strãjuind ºi acum, ca o santinelã de cuvintele lor încredere, Arno-ul. Aºa cum de veghe stã Palazzo Vecchio, se aruncau în îngeri în timp ce încã eu cu al sãu clopot uriaº, care veacuri de-a rândul a chemat ca niºte aripi scrise te inspir cetãþenii la întâlniri sau a vestit primejdiile de tot felul. ªi pe-acel aer de vânt acum convoacã, parcã, iubitorii de frumos sã pofteascã la de vaier frescele lui Vasari, ce îl glorificã pe Cosimo, fãuritorul Marelui Noapte Ducat al Toscanei. Seara, în noul templu al lui Maggio Numai tu ºtiai Musicale Fiorentino am constatat încã o datã cã Bizet este în s-asculþi pe rând la prima vedere Pescuitorul de perle mult mai francez decât în Carmen când ei vorbeau toþi (ambele opere fixându-ºi acþiunile pe teritorii din afara hexa- deodatã Pânã sã devinã gonului). Însãºi vocile soliºtilor sunt într-un registru propriu praf de sare emisiei de tip galic: calde, edulcorate, cu reflexe uºor estom- numai þie, cuvintele albul mi-a fost pate. Am stat sus la galerie, fãrã a fi vãduvit de o vizibilitate þi-au devenit cândva întâi trup nesperat de limpede ºi, mai ales, de o acusticã generoasã, limbã curatã. Un teatru liric construit recent, a cãrui politicã reper- negru curgând un mormânt torialã þine de prosperitatea unor reþete de tip sold out, chiar catifea în piatrã spartã dacã preþul este piperat. Alegerea unui titlu este o scânteiere ciob, în strãlucire matã a inteligenþei. Se ºovãie cumva în ordine managerialã?... S-a Strigãt zis, s-au pãcãlit! Gustul nu are douã inspiraþii. Nici dirijorii Pân’ sã mi se scurgã-n vene douã baghete. E suficient ca sã se investeascã seriozitate ºi Te strigam din vremuri dulci cioplite-n glezne competenþã pentru ca orchestra ºi corul sã poatã aborda ce în ce mai des mã fãcusem rând în cântec oricând nu numai titluri de opere dintre cele mai complexe, ci mai îmbrâncit gând de fluture în pântec ºi partituri simfonice încãrcate cu o intensã polivalenþã. pânã când nici eu când susururile-nalte Opera s-a nãscut la Florenþa ºi continuã sã trãiascã, bine nu m-am mai auzit ziua-mi tremurau pe ape mersi, tot aici. La Trattoria Dall’oste am mâncat un biftec tar- tar: poate când am sã vãd roºu în faþa ochilor, am sã mã Te coborai ca o durere cãci de stâncã, împietrisem domesticesc; altfel risc sã mã trezesc cu câteva sãgeþi înfipte cânt al strigãtelor mele de roz mã ºi înroºisem în rãnile sufletului. în piept bãtându-mi bolduri de galben mult mã însorisem în inimi, patru colþuri iar de ochii tai, orbisem 28 februarie. La Palazzo Medici Riccardo expoziþia „musi- ca e cinema nel‘900 italiano“ sugereazã simbioza dintre Cândva, mã tem imaginea mobilã ºi sunetul static: muzica se naºte din film ºi cã am sã-þi fiu filmul din muzicã. Mai sus, în Piazza delle Belle arti, doar viu pustiu Asemãnarea Conservatorio Musicale Luigi Cherubini e închis. Se vede într-un sicriu dintre noi treaba cã duminica Eutherpe doarme. Mânãstirea San c-ai sã-mi devii ºi tu Marco, întemeiatã încã din secolul XIII, ne dezvãluie printre târziu Când mamele noastre colonade ºi chilii simple o serie remarcabilã de fresce se asemãnau în devoþionale, pictate între 1438 ºi 1445 de cãtre Fra Angelico. c-or sã-mi absoarbã tot aceleaºi rãcnete Astãzi, San Marco Museum adãposteºte o importantã sumã codrii din desime nu cumva noi de capodopere aparþinând lui Fra Bartolomeo, Fiorentino, ºi pe astãzi ne-am nãscut Fra Paolino, Ghirlandaio, Albertinelli ori Scola di Saglioni. O din mâine privindu-ne? altã fostã mãnãstire, Santa Maria Maddalena dei Pazzi, a fost serios afectatã de inundaþiile din 1966. Deþinutã iniþial de ordinul cistercian, preluatã apoi de carmelite, ºi-a încheiat misiunea monasticã sub patronajul augustinienilor. Peste Despãrþindu-nne Marea Neagrã toate aceste tutele au vegheat neîntrerupt, pe de o parte fresca lui Perugino (Rãstignirea ºi Sfinþii), pe numele sãu Aud cum creºte-un fir de pãr Locul în care mã-nseram adevãrat Pietro Vanucci, unul dintre întemeietorii ªcolii din de cum se coloreazã-un mãr pânã când luna Umbria, iar pe de altã parte capela principalã, decoratã cu ºi picuri de ferestre-n ploi îmi bãtea soarele-n stele marmurã coloratã de cãtre Ciro Ferri, un exemplu de baroc scurgându-se din doi în doi ºi mã crãpam de ziuã-apoi la apogeu, într-o bisericã florentinã. Câtã inocenþã ºi câtã strivind sub scoarþele cãprui ca un înnoptãtor onestitate se aflã în forþa clocotitoare, provocatoare! lumina ochilor, gutui profesionist

8 aprilie 2016 poesis

ResemN

În colþul de dupã dulap stã o fetiþã. Elena CIOBANU Numãrã în gând, Mirela numãrãtoare inversã, în joaca degetelor BÃLAN îºi ispãºeºte pedeapsa.

O cunosc. Despre smerenie, O recunosc. opinie ºi alþi demoni În tãcere deplinã, timpul redevine timpuriu. Într-un volum scris în 1942, C. S. Lewis (autorul Þipãt faimoaselor Cronici din Narnia, printre altele) îºi imagineazã Murakami fumeazã Short Hope* un dialog epistolar între doi demoni. Cel mai bãtrân, surdo-mmut deºi bomba atomicã Sfredelin, îl sfãtuieºte îndeaproape pe ucenicul lui mai tânãr, doarme de ani de zile. Amãrel, pentru a-l ajuta sã corupã un anume om (numit Femeia stã pe scaunul stomatologic. „pacientul“), ale cãrui fapte ºi atitudini îi dau prilejul tartorului Cu gura larg deschisã, Fetiþa a crescut. mai experimentat sã-ºi exprime pãrerile despre o serie pare cã strigã din toþi rãrunchii. Citeºte Murakami. întreagã de subiecte legate de lupta eternã cu Dumnezeul Citeºte chiar acum Short Hope, creºtin („Duºmanul“) pentru câºtigarea sufletelor omeneºti. ªi mai pare cã soldatul-fãrã-þarã sânul se fãcuse de piatrã Când „pacientul“ se converteºte ºi începe sã frecventeze o îi striveºte cu bocancul în noaptea eternã a versului orb. anumitã bisericã, dar de care nu se simte pe deplin mulþumit, pântecul a fãta. Sfredelin îl admonesteazã pe Amãrel: „Nu pricepi cã, doar O vreme se opresc amândoi. dacã nu cumva e vorba de indiferenþã, fidelitatea lui nu e Bjork ºâºâie, κi ridicã privirea. bunã deloc? ªtii ºi tu foarte bine, sper, cã, dacã un om nu fâsâie, poate fi vindecat de mersul la bisericã, cel mai bine e sã-l þipã: Profeþia nu se lasã aºteptatã. facem sã batã tot cartierul în cãutarea bisericii care «i se Liniºteeeeeeeeeee!!! potriveºte», pânã când ne alegem cu un bun degustãtor ori *Slabe Speranþe cunoscãtor de biserici.“ Lumile se ating. Mi-am adus aminte de asta cu ocazia disputei legate de Þipãtul nu are limbã. videoclipul trupei Taxi, Despre Smerenie. Mulþi dintre cei Inspirã care apãrã vehement producþia folosesc diminutivul Clipesc. „poezioarã“ în special pentru a sublinia cã micimea este o Se aude freza. un praf anecdotic garanþie a inofensivitãþii ei. Toate bune, însã tocmai faptul cã ªlefuieºte peretele dintelui. aceastã poezioarã (de ce mai mult poezioarã ºi mai puþin Peretele despãrþitor. Toate ceasurile sunt închise cântec?) a stârnit atâtea îndârjite reacþii este un indiciu al în camera întunecoasã. faptului cã lucrurile nu stau chiar aºa. În primul rând, subiec- (Sub fustã, Rãzboiul nu iese la numãrãtoare. tul este unul provocator în sine, venind pe o disputã socialã sângele picurã Nici la spãlat. aprinsã deja, foarte sensibilã, astfel încât orice spui, într-o istovitor.) Rãzboiul intrã în sânge. direcþie sau alta, îþi poate aduce injurii (ceea ce nu ar trebui Rãzboiul e viaþã. sã te mire). Aºa cã atât apãrãtorii, cât ºi detractorii clipului se Viaþa e drog. ascund cu capul în nisip, preferând sã rezolve nodul gordian Second-hhand prin tãiere: de vreme ce e vorba despre o preferinþã particu- Niciun rãzboinic nu i-a supravieþuit. larã a unei persoane care nu are responsabilitãþi politice sau 2014 administrative, nu are rost sã ne inflamãm, iar cei care se inflameazã dau dovadã de lipsã de liberalism ºi culturã E ora 5.45. civicã, de obscurantism. Beau cafea din ceºcuþa bavarezã. Harta sinelui. ªi totuºi, problema persistã, colcãind pe dedesubt. Nu Teatru de operaþiuni este vorba despre lipsa de smerenie a celor care vorbesc în 1944 clip (abia aceea ar fi o chestiune strict personalã): la urma Glontele sparge oglinda. urmelor, e un drept câºtigat al modernitãþii sã poþi vorbi E ora 5.45. despre smerenie fãrã sã fii smerit, chiar dacã asta contravine Heinrich bea cafea din ceºcuþa cea nouã. Mai multe linii divergente sunt razele dogmei creºtine. ªi la fel de justificat este, din perspectiva unui soare al cãrui nucleu, modernitãþii, sã faci dintr-o idee nucleul unei culturi urbane, Nu sesizeazã locul geometric al punctelor atinse de glonte, al unui stil de viaþã, numai cã atunci nu mai poþi pretinde cã ºi nici timp de gânduri nu are. fierbe. este doar o opþiune privatã, singularã. Mai mult, modul de concepere al clipului mult discutat nu este unul smerit, în Îmbracã uniforma ºi iese. Vârful creionului are iniþiativa unui trãgaci; ciuda cheii minore în care se prezintã stilistic. Rãmâne cool: apasã ochind inima semnului. chiar dacã foloseºte verbe mai puþin tari (a crede, a prefera), Zi de zaþ. Sensul curge. le aºazã în imediata vecinãtate a detaliilor despre catedrala neamului, care sunt de-a dreptul megalomanice prin com- Imaginea celui ce armeazã paraþie cu vorbele scurte, percutante, hipnotice ale artistului Darul nu va mai fi niciodatã aceeaºi. (pe care, altfel, îl apreciez foarte mult). Aduce cu sine, spre susþinere, un numãr consistent de celebritãþi, „formatoare de subconºtientului În oglindã, oraºul îºi spalã rãniþii. opinie“, ceea ce evident cã nu face decât sã îi sporeascã Nimeni nu i-a revendicat vreodatã. aderenþa la un public imens. „Visul“ lui Dan Teodorescu, pe În fiecare noapte sub aparenþa de joc nevinovat artistic, este de fapt un ade- vuiesc vagoanele vãrat manifest, structurat de o ironie atât de bine deghizatã ticsite cu refugiaþi. cã nu mai ajunge sã se recunoascã pe ea însãºi. Fosforescent Biserica rãmâne ºi ea confortabil în aceeaºi evitare a aceleaºi întrebãri fãrã o þarã anume problemei, spunând cã este vorba despre preferinþa unor Mitraliera nu mai latrã. artiºti pentru o anume arhitecturã ºi cã nu poate sã dea un Trec de sute de ani Firul de viaþã încã susurã. rãspuns oficial la aºa ceva. Însã pune punctul pe i atunci prin aceleaºi staþii când recunoaºte cã toatã nebunia asta vine din lipsa de dia- neuronale. Mitraliera e câinoasã. log social, iar din acest punct de vedere sarcina ei este extrem de dificilã, chiar ºi într-o þarã în care religia este încã Din pricina lor, am deprins Potriveºte firul cu limba. activã ca practicã. Dificultatea vine dintr-o încâlciturã pe care automatismul empatiei. ne-o lãmureºte acelaºi Sfredelin care ºtie cã omul trebuie „sã ªi dormim în paturi 2x2 . Îl rupe cu dinþii. înceapã prin a preþui dreptatea socialã fiindcã aºa-i cere Duºmanul, pentru ca apoi sã-l aducem în situaþia de a culti- Doi deasupra. Sufletul se deºirã. va creºtinismul în vederea dreptãþii sociale“. Distincþia este Doi dedesubt. ªi iubeºte haotic. atât de subtilã încât ar putea uºor deveni periculoasã, pentru cã este extrem de caduc sã mai crezi azi în Dumnezeu pen- Sub fiecare pat dublu, Eu mã prefac a privi în depãrtare. Fix. tru El însuºi, cum fãceau marii mistici (mai ales atunci când sunt doi refugiaþi. Iar când mã dezbrac. unii dintre propovãduitorii Lui se fac vinovaþi de multe Deºi e întuneric. alunecãri strãine de misiunea lor...). Situaþia nu este deloc Dimineaþa, la cafea, tãcerea tace cu numele. Mã întorc cu spatele. simplã, iar fenomenul din jurul videoclipului Despre smerenie Aºa pare. Sã nu se vadã. Fãgaºul vieþii. o dovedeºte din plin. Dar sã ne-o asumãm. aprilie 2016 9 eseu

Anton Pavlovici Cehov ºi Matei Cehov – Beckett, via Viºniec pul. Îl pareazã proustian, cãutând sã Viºniec par sã aibã mai multe de refacã din þãndãri trecutul, sã închipuie împãrþit decât o simplã coincidenþã chiar un viitor în trecut. Frenezia cu biograficã – aceeaºi zi de naºtere, 29 care aprobã revoluþia, plãnuind sã ia ianuarie, pe stil nou. Viºniec însuºi nu parte grabnic la ea, este o curã de lasã neobservatã legãtura. Dovadã, Teme cu variaþiuni prezent, un supliment vital, un remediu „Scrisoarea cãtre Cehov“ care-i pre- contra spaimei de timp, prea mult în faþeazã unul dintre volume, Maºinãria urmã, prea puþin înainte. Cehov. Nina sau despre fragilitatea Viºniec scrie Nina ºi Maºinãria pescãruºilor împãiaþi (2008). „Maestrul“ de nãluci din muzeul literaturii. Viaþa a strãbat trenul dintr-un capãt în celãlalt. Cehov cumva în felul în care s-a apucat s-a lãsat câtãva vreme disputat între trecut în ficþiune, iar personajele – ecou Discret, Trecãtorul abia îºi face simþitã Unamuno sã refacã lãmuritor „viaþa lui „un mare medic“ ºi un „mare bolnav“, imaginar al vieþii –, în istoria literarã; prezenþa în scena în care trei medici Don Quijote ºi Sancho“: rememorând pânã i-a dat câºtig de cauzã celui din viaþa a devenit text, iar textul, praf de din organigrama lui Cehov (Astrov, din ea pasaje care i-au mers la suflet ori urmã ºi s-a retras din scenã. Dupã un arhivã. Vii pentru totdeauna în poveste, Cebutîkin ºi Lvov) se reunesc pentru a-i l-au pus pe gânduri, din perspectiva secol de absenþã, Viºniec îl recheamã personajele încremenesc înºelãtor, ca constata decesul. (O marotã a teoriei unui povestitor în care cititorul „naiv“ ºi la rampã ºi-i amestecã vorbele ºi tãce- la fotograf, în vitrina muzeului literaturii, literare de suºã barthesianã – „moartea pasionat e mai mereu tras de mânecã rile cu cele ale personajelor. Viºniec preschimbat într-un fel de capsulã a autorului“ – în traducerea liberã a lui de profesorul de greacã ºi rectorul din deschide graniþele dramaturgiei con- timpului. Mircea Ghiþulescu era de Viºniec.) De la Ana Petrovna, suferindã Salamanca. Personajele lui Viºniec – fratelui, iar personajele ultimului trec pãrere cã astfel, „Viºniec ne duce pe de ftizie ºi de inimã rea, Cehov învaþã cele împrumutate, resuscitate ºi redis- nestânjenite dintr-o piesã în alta, lumea cealaltã, unde se aflã Cehov ºi sã moarã. Chemaþi sã-i constate dece- tribuite dupã mai bine de un secol – au pomenindu-se cã locuiesc în acelaºi personajele sale“, „morþii îndrãgostiþi sul, cei trei medici se lanseazã în obiceiul de a-ºi interpela autorul, ba text, Maºinãria Cehov, confecþionat de (Kostia, Nina, Trigorin)“; mai mult, prim- judecãþi de un umor negru, cu privire la chiar de a-l amenda sever. „Ultimul Viºniec din materiale cehoviene luate ii doi „vor sã pãrãseascã aceastã casã meritele literare ale defunctului: „pentru Godot“ demisioneazã din rolul de cu împrumut. Unul în care fãpturile cu stafii ºi sã schimbe lumea“. a rezuma, cadavrul lui Cehov face absent docil pe care i l-a rezervat ficþionale ale scriitorului rus dau ochi în Interpretare seducãtoare, dar poate cã parte din seria celor mari...“; „regele Beckett ºi într-un tete-a-tete furtunos, îi ochi cu acesta ºi îi adnoteazã din mers „lumea cealaltã“ nu este chiar meleagul sufletului slav e mort. Trãiascã regele!“. cere sã fie repus în drepturile lui de biografia. Grijulii sau doar familiare, ele strigoilor rechemaþi la viaþã, ci acela al Pe neaºteptate, Cehov îºi iese din rolul fiinþã de hârtie, una emblematicã pentru nu ºovãie sã-i facã program: „mai aveþi ficþiunii din care personajele ar evada de mort, „trage cearºaful de pe el ºi se tagma dramatis personae: înainte de ºi dumneavoastrã vreo câteva zile de pentru a salva lumea de amnezie, iar aºazã brusc în capul oaselor“, toate, dreptul inalienabil de a fi întrupat trãit ºi vã daþi jos din pat imediat ce pe ele înseºi de inutilitate. Sindromul e spovedindu-se deloc pravoslavnic, pe scândurã ºi de a deschide gura pen- aþipesc“, se cainã a reproº cãtre Anton vechi, îl avea ºi Alonso Quijano care s- aproape cioranian: „pe Dumnezeu îl tru mãcar o replicã prin care sã-ºi Pavlovici bãtrâna bonã Anfisa, detaºatã a (re)inventat ca personaj sub numele urãsc pentru cã nu existã“. salveze condiþia de personaj. Se temporar, în interesul literaturii, din Trei Don Quijote, pornit apoi sã salveze În rezidenþã permanentã la moºia lui petrece astfel mult aºteptata epifanie a surori în Maºinãria lui Viºniec. Ultima, lumea cu puterea închipuirii. Odatã cu Sorin – vãzutã mai degrabã ca un lui Godot. Ea e dublatã de o alta, cea a un fel de cub Rubik din frânturi de reîntoarcerea Ninei ºi ºuierul rece al domiciliu forþat – Treplev al lui Cehov îºi lui Samuel Beckett la care Godot se teatru cehovian. Maestrul îºi lasã per- Revoluþiei, Viºniec alungã aerul de percepe condiþia de scriitor ca pe o rãsteºte dupã voie, rãcorindu-se în sonajele sã-ºi vadã de ale lor ºi se resemnare stãtutã din casa lui Treplev. ucenicie descurajantã, fãrã capãt ºi sfârºit: „Aºa se scrie? De ce nu te uiþi ºi învârte cu tact ºi delicateþe printre ele, The wind of change o ia pe sus pe Nina fãrã perspectivã. El devine la Viºniec tu puþin în jur? Sã vezi cum se scrie? pânã la ultimul fluierat al trenului care îl grãbitã iar sã joace, sã trãiascã pe discipolul prin excelenþã. Pentru el þin Unde ai mai vãzut tu personaj care sã scoate din nou din scenã. scenã, cãci teatrul, cum spunea Peter Trigorin în Nina ºi Cehov în Maºinãria nu aparã? Unde?“, „Uitã-te la Precedate de epistola începutã afec- Brook, e de aceeaºi naturã cu viaþa de un fel de atelier de creative writing. Shakespeare! Toate personajele apar. tuos cu „Dragã Anton Pavlovici“, piese- care diferã numai prin concentrare. Ambii îl iniþiazã în fundamentele poeticii Pânã ºi stafia apare!“. le Maºinãria Cehov, Nina sau despre Entuziasmul revoluþionar al Ninei este cehoviene: concizie, naturaleþe, „simpli- Îndrãgostiþi amândoi de teatru, pro- fragilitatea pescãruºilor împãiaþi ies din molipsitor, Treplev îi cade pe loc vic- tatea ºi adevãrul care emoþioneazã pe hodindu-l cu furie ºi deznãdejede, cei „pãlãria“ ºi „mantaua“ pe care care i le timã: „Da, Nina, mâine mergem sã toatã lumea“ – adevãrul amestecat al doi îl salveazã fãrã a-ºi dea seama. întinde Bobik „Maestrului“ în scena facem revoluþie“. (Scena aminteºte vieþii, cu tragedie ºi ridicol, nobleþe ºi Prin bâlciul pe care îl fac la drumul despãrþirii la peron, din finalul primeia. cumva de discuþiile Efimiþei cu Conu meschinãrie. Neapãrat, obiectivitate, mare, îi mai oferã o ºansã. De nu se Nu e Mantaua lui Gogol, din care, cum Leonida, pe aceeaºi temã.) „obiectivitatea absolutã“ a „martorului ºtie unde, din pustietatea dezolantã a vedea Dostoievski, s-ar fi ivit marii Maºinãria Cehov e o retrospectivã imparþial“, la care aspira mãrturisit dra- strãzilor, de dincolo de ferestrele prozatori ruºi ai secolului al XIX-lea. cehovianã, etalatã într-un fel de piesã- maturgul rus. În opinia lui Cehov, ultima închise, cu perdelele trase, s-a strâns o Nobil scãpãtat ºi, din câte ºtie Viºniec, vagon – o înlãnþuire de scene inspirate nu exclude solidarizarea empaticã, mulþime dornicã sã asiste la ºaradele fost portar la un hotel de lux din Nisa, fiecare de câte o piesã a dramaturgului „tandreþea“ cum spunea el însuºi, faþã celor doi. Dat afarã din teatre, teatrul dupã revoluþia bolºevicã, Bobik nu le-ar ºi de biografia lui. Legãtura o fac douã de oameni ºi de personajele în care se renaºte acolo unde a copilãrit – pe fi putut încurca. „Mantaua“ lui Cehov personaje, Cehov ºi Trecãtorul – ulti- reflectã ei. Efluvii de tandreþe îl leagã stradã, din oful artiºtilor ºi din curiozi- fluturã lung în urma lui – în „scrisoare“, mul, împrumutat din Livada cu viºini ºi pe Cehov al lui Viºniec de personajele tatea mulþimii de amatori ºi gurã-cascã Viºniec dã argumente convingãtoare aflat, de când îl ºtim, în cãutarea Gãrii sale, a cãror gingaºã realitate o poate veniþi sã-l vadã, sã-l asculte, sã-l acla- pentru aceasta –, pe deasupra experi- Nicola. Cei doi trec prin fiecare scenã ºi constata pe viu, dincolo de corpul lor de me ori sã-l fluiere nemulþumiþi. Prea târ- mentelor avangardiste din teatrul euro- de la una la alta, ca niºte cãlãtori care literã ºi cernealã: cu „o anumitã tan- ziu pentru a mai face pasul amânat de pean de la mijlocul secolului XX, pe dreþe“, „smulge pansamentul de pe Vladimir ºi Estragon – „s-o ºtergem“ –, deasupra lui Ionesco, Beckett ºi a tutu- coasta lui Treplev“ ºi îi spalã rana cãpã- Samuel Beckett ºi Godot le iau locul în ror pãrinþilor fondatori ºi mãrunþilor tatã la prima tentativã de suicid; „cu o piesa lui Viºniec. Pentru a compensa epigoni ai „teatrului absurdului“. mânã uºoarã ºi cu o anumitã graþie“ îi deficitul de personal ºi lipsa de expe- Argumentele lui Viºniec – fragilizarea desface „pansamentul care înconjoarã rienþã a partenerului de scenã, Beckett personajului, acþiunii, conversaþiei, totul bustul“. Înainte de a i-l încredinþa pe e omul-orchestrã – scenarist, regizor, într-o atmosferã de rutinã ºi crepuscul – Treplev, Arkadina „îl sãrutã cu tandreþe actor ºi sufleur : le regãsim la exegeþii lui Cehov ºi ai pe frunte, pe Cehov“. teatrului modern. De la Cehov la La Cehov, se ºtie, timpul e un „Godot (privind înspãimântat în jur, la Pirandello, apoi la Ionesco ºi Beckett, „suprapersonaj“, cu prezentul lui per- mulþimea care s-a aºezat pe caldarâm): „maºinãria“ teatrului îºi pierde aplombul manent ocultat de perspectiva trecutu- Doamne, ce sã spun? eroic al epocii clasice ºi al piesei „bine lui – a amintirilor – ºi de cea a unui viitor Samuel Beckett: Întreabã-mã dacã întocmite“ ibseniene. În schimb, se nesigur, în care aºteptãrile se m-au bãtut… Între timp, eu îmi scot instaleazã acolo omul fantoºã, proiecteazã ca o despãgubire de frus- gheata ºi mã uit la gheatã. Dup-aceea aºteptarea sine die în locul acþiunii ºi, în trãrile cotidianului. Nina lui Viºniec e mã întrebi ce fac eu aici. (κi scoate fine, dialogul surzilor sau vorbãria într-un conflict fãrã capãt cu tot ceea ce gheata.) despre nimic, apatie asurzitoare. îi restituie urma timpului – în primul Godot (cu glas hotãrât): Ce faci Teatru despre teatru – Viºniec des- rând, oglinda ºi ticãitul înnebunitor al acolo? pre Cehov, sub toate mãºtile piesei –, ceasornicului. Când cerneala îngheaþã Samuel Beckett: Mã descalþ. Þie nu þi ºotia meta- ºi intertextualã a primului îºi în cãlimarã, iar pana rãmâne înþepenitã s-a întâmplat niciodatã?“ gãseºte un precedent la cel de-al în cubul negru, Treplev renunþã sã mai doilea, în Pescãruºul, de pildã. Nina lui scrie. „E semn cã lumea nu mai are Matei Viºniec scrie, se pare, pe gus- Viºniec iese de sub aripa Pescãruºului nevoie de cuvinte“, cã „totul s-a spus“, tul spectatorului „global“, din trei sau cehovian ºi se lanseazã în direcþia cã Dumnezeu „a încremenit“ vorbele ºi chiar patru colþuri ale lumii, deºi autoreferenþialã – a teatrului în ºi e gata sã le concedieze. Bref, „c'est Pãmântul, din câte se spune, ar fi despre teatru –, pe care ultimul o mani- fini“. Tocmai atunci se apucã de scris rotund. Cititorul (sau spectatorul) festã ceva mai discret. Niºte copii – Nina. Scrie în van, cãci „cuvintele recent, care nu începe nici cu însoþiþi de pãrinþi ºi profesori – dau pe scrise cu cernealã care a îngheþat ºi s- Shakespeare, nici cu Cehov, nici cu neaºteptate peste trioul sentimental din a dezgheþat se ºterg practic pe mãsurã Beckett et comp. îi poate totuºi Pescãruºul, strãmutat de Viºniec în ce le scrii…“. Îi scrie însã imperturbabi- descoperi pe aceºtia prin intermediul lui zilele Revoluþiei bolºevice, la cincis- lã, în neºtire lui Kostea, rãspunzându-i Viºniec ºi-i poate aprofunda apoi pe prezece ani distanþã de finalul ceho- la rãvaºe primite cu cincisprezece ani cont propriu. Vivat intertextul! vian. Copiii fac ochii mari, ca la un joc • Carmen Poenaru – Armoniiii callde în urmã. E modul ei de a îmblânzi tim- Nicoleta POPA BLANARIU

10 aprilie 2016 interviu

– Sunetele Madrigalului îmi sunt Anna Ungureanu, cunoscute din perioada copilãriei, atunci am avut privilegiul de a asculta în dirijoare a Corului Naþional de Camerã Madrigal: condiþii oarecum precare un disc format vinil, apãrut la Electrecord. Þin minte cã, treptat, aveam sã îl ascult din ce în ce mai des. Prima întrebare va fi dar una dificilã prin chiar puerilitatea ei: de „Cãutarea de sensuri noi, unde vine misterul/inefabilul acestui palier sonor, marca Madrigalului? atât individual – Maestrul Marin Constantin a visat ºi a urmãrit mereu obþinerea unor sonoritãþi pure ºi clare. A combinat cât ºi în echipã, vocile angelice ale tinerelor fete cu cele bogate în armonice ale bãrbaþilor. Geniul sãu s-a tradus mereu prin in- este o provocare flexiunile vocilor non-vibrato, sensibile, care, prin combinaþia coloristicã vocalã, ajungeau direct în sufletele ascultãto- ce ne motiveazã puternic...“ – Spuneþi-ne câteva cuvinte despre rilor. Astãzi, continuãm aceastã linie cu un proiect drag dumneavoastrã, Cantus ajutorul tehnicilor vocale specific madri- Mundi. galeºti, prin antrenamentul constant al proiecte care implicã publicul din ce în ticant permanent al muzicii. Ideal ar fi sensibilului colectiv. ce mai activ în desfãºurãtorul specta- sã cunoascã cel puþin un instrument – Cantus Mundi este astãzi Program colelor. muzical, sã cânte în orchestrã/cor, sã National sprijinit de cãtre Guvernul – Schimbând registrul, la spectacolul cunoascã din interiorul formaþiei nevoile României. Iniþiat în anul 2011 de cãtre dirijorul de talie internaþionalã Ion Marin din Bacãu ne-aþi oferit un recital de co- – De fapt, frumosul muzical este mai ºi capacitãþile profesionale ale mem- linde. Datoritã mijloacelor media, v-am greu definibil, noþiunile fiind de cele mai ºi susþinut de Corul Madrigal, acest pro- brilor, gândirea colectivã a acestora, vãzut în urmãtoarele zile concertând în multe ori insuficiente pentru a pãtrunde gram de integrare socialã prin cântul pentru a putea colabora apoi cu ei din diferite alte locuri, la acelaºi nivel al esenþa acestei arte, situatã parcã în coral susþine mai multe sute de coruri excelenþei cu care ne-aþi obiºnuit. afara timpului. Care ar fi secretul ar- postura de dirijor. Este vorba despre pe întreg teritoriul þãrii. Scopul progra- Asiguraþi-ne cã emblema Madrigalului moniei depline? înþelegerea fenomenului din interiorul mului este formarea ºi susþinerea unui rãmâne viabilã ºi pentru viitor. Care lui, despre o cunoaºtere a „instrumen- numãr cât mai mare de coruri de copii sunt proiectele mai apropiate sau mai – Dincolo de explicaþiile tehnice, tului“ sau sub aspecte tehnice, interpre- ºi de dirijori de cor. Pentru asta, spe- îndepãrtate? Eventuale înregistrãri noi? muzicale ºi acustice, armonia deplinã tative ºi umane. C. Trãsãturile de per- cialiºtii Corului Madrigal au definitivat Deºi e o problemã de manageriat, v-aº poate fi asemuitã fericirii depline. Ea se sonalitate ale dirijorului, caracterul ºi un program de workshop pentru dirijori ruga sa transmiteþi mai departe gândul realizeazã pentru scurte momente cu educaþia sa, fac diferenþa între un dirijor de cor ºi îl susþin peste tot în þarã. Tot cã ne-am dori Madrigalul ºi pe suport toate cã este cãutatã în permanenþã. ºi altul: pregãtirea psiho-pedagogicã, programul este gratuit. Mii de copii au cântat deja în cadrul programului în video. Vã aduceþi aminte, la Bacãu cel Pentru atingerea acelui moment, filozofia de viaþã, capacitatea de a fi un puþin, sala s-a dovedit neîncãpãtoare... diferite evenimente de þinutã pe scene socotesc cã este nevoie de o sin- bun lider pe mai multe planuri (pãrinte, cronizare aproape de perfecþiune a importante, alãturi de Corul Madrigal, educator, conducãtor), calitãþile de – Corul Madrigal s-a dovedit a fi cel sensibilitãþilor, aptitudinilor, perfor- apãrând la TVR, care este partenerul mai activ ansamblu coral cameral din manþei ºi participãrii tuturor artiºtilor. strateg ºi cele analitice, abilitatea de a nostru de nãdejde ºi care ne pro- Romania din perspectiva înregistrãrilor recepta feed-back-ul ºi a se adapta moveazã. Ideea este cã, respirând sub bagheta Maestrului Marin – Filozofia culturii vorbeºte în rapid. Foarte important este sã fie împreunã în timpul cântatului, copiii Constantin. Ne-am propus ca în viitor prezent despre o semioticã a golului… îndrãgostit de meseria sa ºi de muzicã realizeazã cã sunt egali, indiferent de sã producem spectacole noi, cu diverse Câtã determinare ºi câtã indeterminare în general. locul ºi mediul social din care provin tematici, cu regie ºi costume special existã de-a lungul procesului artistic? sau de starea lor de sãnãtate. Muzica îi create, pe care sã le prezentãm în toatã Cum aratã „interioarele“ Madrigalului, – Familia celor care au avut bucuria învaþã beneficiile cooperãrii. þara ºi în turneele noastre din strãinã- cum aratã „interioarele“ Annei de a þine bagheta Madrigalului – Vã rog sã ne vorbiþi puþin despre tate. Anul acesta, proiecte ambiþioase Ungureanu? echivaleazã cu un club select. Ce sem- ºi foarte îndrãgite de cãtre formaþia rezistenþa prin muzicã într-o societate nificã o asemenea posturã în cariera pe noastrã, cum ar fi muzica nordicã, mu- – Curiozitatea noastrã, a madriga- care pare sã îºi fi pierdut reperele. care v-aþi propus-o? zica româneascã contemporanã ºi reli- liºtilor, este declanºatorul tuturor Vocea a fost „primul instrument“ pe gioasã, precum ºi colinde, vor apãrea ºi demersurilor artistice. Cãutarea de sen- care omul l-a folosit în încercarea de pe suport cd sau dvd. suri noi, atât individual cât ºi în echipã, – Sã þii bagheta celui mai important ºi a-ºi recupera starea arhetipalã... este o provocare ce ne motiveazã pu- mai titrat cor cameral românesc din – Cu eleganþã, aþi transmis cãldura ternic, mai ales pentru faptul cã, în pro- toate timpurile este ceea ce cred cã ºi-ar – Societatea se schimbã în general. sunetelor dinspre cor spre salã. În ce cesul creaþiei, noi avem ºansa dori orice dirijor. Ce mã face ºi mai Este normal. Legea cererii ºi ofertei mãsurã publicul poate deveni parte îmbogãþirii spirituale. Acest drum mândrã este faptul cã timp de 9 ani am este prezentã în toate domeniile, iar activã într-un concert? înseamnã deopotrivã eliberare ºi avut ocazia sã învãþ, sã cânt ºi sã diri- arta nu face excepþie. Cei mai mari artiºti au gãsit întotdeauna modalitatea împlinire artisticã umanã. jez sub îndrumarea directã a Geniului, – „O salã bunã“ se referã în primul de a îmbina cerinþele societãþii, con- în atelierul sãu numit „Madrigal“. rând la un spaþiu adecvat din punct de struindu-ºi simultan un stil interpretativ – Care consideraþi cã ar fi cele mai Comunicând aproape zilnic cu Marin vedere acustic, în care artiºtii se simt importante trei atuuri pe care ar trebui care sã promoveze valori autentice ºi Constantin, am putut sã fur din energia, confortabil pe scenã, însã „cãldura sãlii“ sã le aibã un tânãr dirijor? V-aº ruga sã care sã respecte, în acelaºi timp, per- depinde în mare mãsurã de public. În detaliaþi! cunoºtinþele, pasiunea sa ºi sã mã sonalitatea lor artisticã. Ne gãsim într-o primul rând, când urcãm pe scenã ºi ne „molipsesc“ de neliniºtea cu care perioadã de confuzie, în care soci- întâmpinã o salã plinã de spectatori, – A. Pregãtirea profesionalã Maestrul a cãutat mereu perfecþiunea etatea îºi cautã reperele. Ca artiºti, ne confortul psihic al artiºtilor atinge cote temeinicã stã la baza carierei oricãrui sonorã. Este o onoare cã sunt membru adaptãm ºi încercãm ca, prin pro- optime. Dirijorul comunicã prin formaþia dirijor ºi include studii muzicale de înalt al acelui club select despre care vor- movarea cât mai directã ºi clarã a sa cu publicul, stând cu spatele la aces- nivel. B. Dirijorul trebuie sã fie un prac- beaþi dumneavoastrã. mesajului nostru muzical, sã oferim ta. Însã energia sãlii vibreazã continuu modele reale ºi valoroase pentru înspre scenã iar noi, artiºtii, simþim din români. plin acest lucru. Entuziasmul aplau- zelor, sensibilitatea ochilor, uneori – Vã mulþumesc pentru amabilitatea înlãcrimaþi, comunicã foarte clar starea de a fi purtat aceastã discuþie! Am pãs- interioarã a publicului, este reacþia trat pentru final o curiozitate aproape acestuia la comuniunea prin frec- personalã: la ce concerte o regãsim pe venþele muzicii. Dacã reuºim sã sensi- Anna Ungureanu, atunci când nu se bilizãm spectatorii, ei ne rãspund imedi- aflã în postura de dirijor? at. Acest lucru ne încurajeazã sã cãutãm noi orizonturi ºi profunzimi ale – Îmi plac teatrul, dansul contempo- sufletului uman. Pot afirma cã este un ran, jazzul, folclorul autentic. Îmi plac schimb de energie ºi experienþã cu toate trupele, formaþiile, cântãreþii care valenþe multiple ale sensibilului. Au exi- au reuºit ca prin hiturile ºi ºlagãrele lor stat multe momente în care am invitat sã transmitã emoþie de-a lungul timpu- publicul sã cânte alãturi de noi. Au lui. Rãmân însã îndrãgostitã de muzica acceptat cu timiditate dar ºi cu bucurie clasicã instrumentalã ºi vocalã. provocarea, s-au simþit parte din Interviu realizat de Madrigal pentru câteva clipe. Cred în • Carmen Poenaru – Oazã Marius MANTA aprilie 2016 11 in memoriam

Maria GRIGORIU Ce-aþi mai citit?

pea ºirul lecturilor, epatând cu De câte ori era invitat la vreo bibliografice: Umberto Eco, vreun paradox surprinzãtor televiziune, îºi relua discursul lui Jacques Derrida, Alberto inclus într-o altã întrebare: Ce favorit despre învãþãmântul Manguel cu „O istorie a lecturii“ pãrere aveþi despre „frumoasele actual, tarele acestuia: învãþatul ºi alþii. Dar evenimentul era infidele“ – adicã traducerile, pe de rost, accentul pe cantitate, prezenþa lui Eco în amfiteatru, capitol unde S. Marcus era concursul de manuale, de fapt, un fel de auditorium imens, cu imbatabil. În ce mã priveºte, un concurs între edituri. Spunea douã mii de locuri. eram mai didacticã, mai aproape adevãruri în care credea mai – Sã nu vã rãtãciþi prin oraº! de lingvisticã. Deci, nu era punc- mult ca oricine. A ocolit întot- La ora 20 începe. L-am urmãrit tul meu forte. deauna limbajul „confortabil“, atent pe Eco. Citisem deja Se întâmpla, la Bacãu, dupã o care place multora. Celebrele romanul sãu „L’Ile du jour d’a- expunere despre metaforã ºi tra- „commodités“ ale dialogului. vant“ apãrut la Grasset în 1996. ducere. Era foarte clar, Meritã sã amintesc întâlnirea Toate marile teme din narato- convingãtor. Nu este o noutate! de la Dresda. Eram la un con- logie, hermeneuticã, mit, iubire În pauzã, deschide „Ateneul“ ºi gres. În holul de la Politehnicã le-am regãsit în aceastã carte. descoperã o traducere în (totul avea dimensiuni mari aici) Vorbea despre semiotica cotidi- francezã, din G. Bacovia. aud o voce care întreba de zor: anului. Nu se îndepãrta de foaia Traducerea era de departe, lite- Cine este doamna de la Bacãu? scrisã, nu uza de stilul retoric. ralã. Cântecul bacovian nu se Ne-am regãsit: Ce-aþi mai citit? Respectul faþã de manuscris m-a Trebuie sã spun, de la bun Marcus mã întâmpina totdeauna auzea. Muzica lui Bacovia Despre ce vorbiþi? În acea impresionat. Îi lipsea umorul. început, cã ne unea o istorie de cu un aer de surprizã ºãgalnicã, lipsea. Poezia era povestitã. vreme eram interesatã de rapor- Însã aveam sã aflu mult mai familie comunã. Solomon întrebându-mã, ca de obicei: Ce- Urmeazã un excurs rapid despre tul între lecturã ºi cititor, Marcus ºi fratele lui, Marius aþi mai citit? arta traducerii: „o bibliotecã de bineînþeles tot la M. Tournier. târziu dintr-un articol comemora- Mircu, coleg de bancã al tatei, Începeau de-o parte ºi de traduceri se aseamãnã cu o I-am trimis cartea mea, Michel tiv al lui Solomon Marcus, publi- erau foºti elevi ai Liceului de alta, rapide evocãri, titluri, galerie de tablouri care nu sunt Tournier. L’Ecriture et son cat în „România literarã“, cã bãieþi. Tatãl meu, fratele lui, apoi comentarii scurte. Un parcurs, decât niºte copii“. Mi-am amintit: double. Peste o sãptãmânã Eco ºtia totuºi sã treacã peste fraþii mei, amândoi au învãþat la de la structuralismul lui R. este din „Paradoxul“ (Albatros, primesc telefon. Era profesorul situaþii neconvenabile cu un acelaºi liceu. Ce mai, o ade- Barthes, la biblioteca lui Borges 1984). Desigur, sinonimie per- Solomon Marcus: „Sã trimiteþi umor nedezminþit. Era complet vãratã dinastie! ºi, bineînþeles M. Tournier, apoi fectã nu existã, dupã cum nu cartea în strãinãtate, la univer- altul. Invitat în Italia, la un sim- Fie cã ne întâlneam la Antoine Compagnon, M. existã nici traducere perfectã. sitãþi.“ A contat mult pentru mine. pozion, Marcus nu a primit vizã. Colegiul Ferdinand I, la un sim- Kundera etc. Nu s-a sfiit, ca întotdeauna, de – ªtiþi care este paradoxul A fost învãþat sã spunã cã este pozion, la o conferinþã la Totul risca sã devinã un ade- altfel, sã-ºi spunã în mod decis, lecturii? „Concurenþa între textul bolnav. Eco a remarcat absenþa Universitate, sau chiar în strã- vãrat Babel, o plãcutã rãtãcire, punctul de vedere. Era finit ºi prelungirea infinitã a citi- colegului din România, ºi a spus: inãtate, profesorul Solomon dacã domnul profesor nu întreru- admirabil! Nu supãra pe nimeni. torului“. Era rândul referinþelor „Marcus e bolnav de paºaport“.

L-am întâlnit pe Solomon Marcus la Adrian JICU adresa de e-mail. Venirea la Bacãu îl Slãnic Moldova, în toamna lui 2006, cu prinsese între o conferinþã la Tokio ºi o prilejul unui congres de semioticã orga- alta la Budapesta, de unde aºtepta nizat de Facultatea de Litere a veºti. Last but not least, undeva dupã Universitãþii „Vasile Alecsandri“ din miezul nopþii, când l-aº fi crezut obosit Bacãu ºi de Asociaþia Românã de Cinci lecþii ºi dornic sã se retragã în camerã pen- Studii Semiotice. Scund, cu ochi tru a se odihni, mi-a cerut sã îl însoþesc, cercetãtori, purta pantaloni de stofã ºi pe jos, pânã la hotel, mãrturisindu-mi un pulover de modã veche, gri, împletit cu Solomon Marcus cã vrea sã profite de ocazia de a „punct-stea“, care îi dãdea aerul unui revedea locurile unde copilãrise. Multe om dintr-o altã epocã. Impresia avea sã euclidianã, respectiv poezie neeuclidi- bãrilor moderatorului ºi ale telespecta- dintre ele nu mai existã, însã, în plim- se confirme în momentul când a con- anã. La festivitatea de premiere, unde i torilor. Cu aceeaºi amabilitate, barea noastrã nocturnã, le-a readus la ferenþiat, uºor graseiat, într-un ritm s-a decernat Premiul „George Bacovia“ Solomon Marcus a gãsit resurse pentru viaþã cu o însufleþire uimitoare, fãcân- alert, surprinzãtor pentru un octogenar. al revistei „Ateneu“, spectacolul a con- a vorbi, din nou, dar dintr-o altã per- du-mã sã îi urmãresc, fascinat, recon- A acceptat sã îmi acorde un interviu, tinuat, cu un Solomon Marcus conviv spectivã, despre matematicã, despre stiturea geograficã, prin care Bacãul se fãrã prea multe fasoane. Ne-am aºezat desãvârºit, îmbinând discursul înalt cu culturã ºi artã, despre Bacãul natal etc. contura drept un teritoriu mitico-labirin- pe o bãncuþã, în faþa hotelului, remar- interesul nedisimulat pentru evoluþia A fost o emisiune memorabilã, care s-a tic, de care îl legau fire nevãzute. când lipsa de morgã ºi dezinvoltura scorului în meciul de fotbal România- prelungit pânã spre ora 23.30, spre Lecþia cu numãrul patru a fost, poate, savantului, care trecea sprinten de la Grecia, în desfãºurare la acea orã. mirarea realizatorilor, care abia fãceau ºi cea mai instructivã. Lecþia didacticã. ludic la semiotica matematicã sau de la Cea de-a treia lecþie, a disponibili- faþã telefoanelor primite la redacþie. În amfiteatrul colegiului unde, cu tãþii, a venit în aceeaºi searã, când neo- Surprizele nu s-au oprit însã aici, cãci provocãrile internetului la teatrul con- decenii în urmã, fusese elev. La temporan ºi prefacerile sale. Fãrã bositul octogenar a fost invitat la o emi- primul lucru pe care l-a dorit dupã Colegiul Naþional „Ferdinand I“, pedanterie, într-un limbaj care fãcea siune la televiziunea localã, unde a ieºirea din studio a fost un calculator Solomon Marcus a vorbit despre pro- erudiþia uºor digerabilã, îmbinând-o cu acceptat cu bucurie sã rãspundã între- conectat la internet pentru a-ºi verifica blemele ºcolii româneºti contempora- mãrturisiri despre copilãrie ºi ado- ne, sintetizându-le, memorabil, într-un lescenþã, despre Bacãul interbelic ºi despre atmosfera sa culturalã. A fost decalog de o rigoare cartezianã. Luãrile prima lecþie a lui Solomon Marcus: sale de poziþie în privinþa educaþiei nu aceea a erudiþiei umaniza(n)te. îmi erau chiar strãine (le ºtiam din volu- Cea de-a doua a fost lecþia interdis- mul Rãni deschise), dar logica argu- ciplinaritãþii ºi am primit-o în amfiteatrul mentaþiei s-a dovedit (ºi acum) impeca- „Dumitru Alistar“ al Facultãþii de Litere, bilã, academicianul insistând, aºa cum în octombrie 2011, când, în cadrul îmi amintesc, pe ideea cã totul pleacã proiectului „Bacãu, capitala poeziei de la un tipar rigid, în care creativitatea româneºti“, Solomon Marcus a vorbit elevului este amputatã, iar relaþia profe- despre Alecsandri ºi Bacovia, intitulân- sor-elev una de forþã, bazatã pe du-ºi prelegerea „De la poezia euclidi- sancþionarea greºelii. anã la poezia neeuclidianã“. A fost Lecþia supremã rãmâne însã extraor- ceea ce se cheamã, cu un cliºeu, un dinara lecþie a libertãþii spirituale. Poate veritabil spectacol de idei, în care au cã nu întâmplãtor una dintre cãrþile sale primat asocierile surprinzãtoare între se numeºte Jocul ca libertate, titlu sensibilitatea paºoptistã a lui definitoriu pentru un spirit ca Solomon Alecsandri ºi sensibilitatea existenþia- Marcus, plecat dintre noi sã se joace. listã a lui Bacovia. Dupã o demonstraþie Prin ieºirea sa din scenã, rãmân, savuroasã, distanþa poeticã între cei doi deopotrivã, „un gol istoric“, dar ºi un autori bãcãuani a fost fixatã printr-o for- • Collocviiiille Reviisteii „Ateneu“ – 2011 model intelectual inegalabil, modelul mulã memorabilã, matematicã: poezie Marcus.

12 aprilie 2016 in memoriam

Ioan DÃNILà Nicoleta Popa BLANARIU Fie-i amintirea Restul e tãcere În comunitatea semioticienilor, primã- vara lui 2016 a venit îndoliatã, poate ca niciodatã. Acum câteva sãptãmâni, s-a binecuvântatã! stins Umberto Eco, iar astãzi, la numai câteva zile dupã aniversarea celor 91 de ani, Solomon Marcus. Membru titular al Îl ºtiam din paginile sufleteascã“, în „ipoteza Academiei Române, vicepreºedinte al „Vieþii studenþeºti“ (anii ’70- unei vieþi medii de 75 de ’80) tratând despre para- ani“. Recalculare: S. Asociaþiei Internaþionale de Semioticã, doc- doxuri. L-am vizitat la Marcus a trãit 91 de ani, iar tor honoris causa al Universitãþii „Vasile Facultatea de Matematicã vorbele i le-am înregistrat Alecsandri“ din Bacãu, bucurându-se de o prin 1980, discutând în 1984. În anii ’80, la „România literarã“. Anul odatã faþa ºi a rãspuns: recunoaºtere mondialã prin contribuþiile despre jocurile de spirit, ºi Bacãu se derula un con- trecut, mi-a trimis un text al Viu!“ (Aceasta era uneori sale în domenii pe care tradiþia epistemo- mi i-a recomandat pe Gh. curs anual de comunicãri acad. Valeriu D. Cotea varianta oralã a lui vin în logicã le vedea mai degrabã disjuncte – Pãun (acum, academician) ºtiinþifice ale elevilor. L-am („Solomon Marcus – 90“), limbajul academicianului.) matematicã ºi informaticã, lingvisticã, poet- ºi pe Mihai Dinu, cu cãrþi în întâlnit acolo ascultând propunându-l pentru De altfel în cele douã ore icã ºi semioticã –, academicianul Solomon „Ateneu“. I-a bucurat pe cât a durat procesiunea de domeniu. În 1984, l-am atent ºi pânã la capãt totul: Marcus a fost cu adevãrat un „cetãþean de amândoi apariþia în revistã. la Cimitirul „Filantropia“ nu avut invitat – cei de la de la reuºite inovatoare onoare“ al Bacãului, unul dintre cei mai Societatea Cultural-ªtiinþi- am vãzut lacrimi. „Sã le ªcoala „Al. I. Cuza“ Bacãu pânã la banalitãþi. credibili ºi prestigioºi ambasadori ai sãi. ficã „Vasile Alecsandri“ a spui tuturor cã-i iubesc“, au –, împreunã cu fraþii sãi, κi punea mereu mintea Ambasador al Bacãului ºi al ºcolii propus în 2015 acordarea fost ultimele lui cuvinte. Marius Mircu ºi Marcel la contribuþie, iar dacã te bãcãuane, cãtre care s-a întors în atâtea titlului de Cetãþean de Rãmâne sã-i împlinim rânduri, cu o solicitudine ºi un firesc prin Marcian, la 125 de ani de la aflai în preajmã, aveai parte onoare al judeþului Bacãu. dorinþele, în primul rând ca care ataºamentul sãu faþã de oraºul natal înfiinþare. Fuseserã elevi de aceeaºi stare. La Slãnic- I-am expediat recoman- ºcoala sã fie ºcoalã. aici, în ciclul primar. Mi-a Moldova, în anii 2000, ne-a darea, pe care mi-a restitu- Amprentele puse pe fron- îºi sporeºte valoarea ºi devine cu atât mai încredinþat fotografia cu invitat la o plimbare prin it-o cu completãri. În tispiciul unor evenimente impresionant. Mai multe ediþii ale mani- învãþãtoarea lui, Aurora staþiune, înainte cu câteva august, la ºedinþa CJ, acest (Gala Învãþãmântului festãrilor ºtiinþifice organizate de-a lungul Davidescu, pe care am ore de a conferenþia pe o punct a durat un minut: era Bãcãuan, Simpozionul anilor, la Facultatea de Litere ºi Facultatea publicat-o în „Mugur alb“, temã de semioticã. Împre- prea cunoscut pentru a fi Naþional al Colegiului de ªtiinþe, l-au avut drept invitat de onoare. revista ªcolii, cu un text al unã cu douã colege de la nevoie de portretizãri. „Ferdinand I“) sau al unor Cred cã i-a plãcut, mai ales în ultimii ani, viitorului academician. Stã- Litere, am strãbãtut oraºul Format dupã programele puncte amintind de sã fie Profesorul ºi Înþeleptul, iar ambele tea în banca a treia, în rân- la pas domol, aºteptând gândite de Spiru Haret, a biografia sa localã (sala de roluri i se potriveau. Pe de altã parte, deri- dul de la mijloc, cu singura propunerea unui subiect de luptat pânã în ultima zi pen- clasã „Acad. S. Marcus“, la va sistemului de educaþie din ultima vreme fatã din clasã (fiica învãþã- discuþie. A fãcut cu noi un tru binele ºcolii. Duminicã, ªcoala „Al. I. Cuza“, din cerea personalitãþi în mãsurã sã atragã toarei – deºi era ªcoala de concurs ad-hoc: cine ºtie 20 martie, la catafalc, mini- 2015) ori un crez ca acesta: atenþia opiniei publice asupra adevãratelor Bã(i)eþi Nr. 2 din Bacãu). A cui îi aparþin versurile pe strul Educaþiei – Adrian „Înainte de orice, eu mã probleme ale ºcolii ºi s-o orienteze înspre avut de ales, în acel noiem- care el le reproducea cu Curaj – a spus cam aºa: consider profesor“ sunt nu cãutarea unor soluþii. Academicianul n-a brie 1984, între o sesiune fidelitate. Au fost vreo „Când l-am vizitat în elemente formale, ci obli- rãmas indiferent ºi s-a considerat dator sã de matematicã ºi sãrbã- douãzeci de provocãri, nu Spitalul „Elias“, i-am zis: gaþii implicite. Ce-ar fi ca se implice, susþinând necesitatea unui toarea ºcolii sale. A ales-o toate rezolvate de noi. Era Domnule profesor, faceþi-vã ªcoala Nr. 10 din Bacãu proiect de regândire a învãþãmântului pe a doua, mãrturisind: curios de orice: când a aflat bine, cã avem treabã. E sã-i poarte numele? solo- românesc. „Mi-am trãit la Bacãu primii subiectul tezei mele de musai sã ducem la capãt marcus, e-mailul lui, avea Cariera i s-a construit, aº spune, pe 19 ani ai vieþii“, ceea ce doctorat – limba românã în proiectul de plan-cadru zece litere, iar educaþia coerenþa eterogenului. Vedea legãturi înseamnã „mai mult de graiul ceangãilor din pentru învãþãmântul preuni- visatã de el purta emblema acolo unde tradiþia ºtiinþelor ºi a uman- jumãtate din viaþa noastrã Moldova –, a prezentat-o în versitar. I s-a luminat dintr- notei maxime. ioarelor aºezase între discipline graniþe peste care nu se putea trece decât cu riscul rândul lui, în încercarea de a schimba Mihaela CHIRIBÃU-ALBU pierderii credibilitãþii în comunitatea ºtiinþi- ceva. Mereu mi-a mulþumit pentru ficã. Solomon Marcus a încurajat, ba chiar bucuria pe care i-a provocat-o iniþierea acestui concurs. legitimat acest dialog interdisciplinar, prin O plecare relativã Îmi amintesc cu emoþie momentul care domenii de studiu se susþin reciproc. când mulþumirea a luat formã con- Prin ochii lui, lumea cãpãta sens, iar viaþa cretã – un dar neaºteptat ºi nepreþuit: avea rost. Privirea lui albastrã patina pe sau a patra dimensiune douã volume pe care Mircea Eliade i deasupra lucrurilor, pãrea cã vede tot, pri- le-a dãruit la Paris, în august 1983. cepe tot, dar se opreºte numai asupra a Nu voi uita nici cuvintele care le-au ceea ce meritã. De aceea, probabil, ºtia 7 octombrie 2011 – Universitatea conferinþei. Aºa cum, cred, nu a reuºit însoþit: „Cred cã tu eºti cea mai potrivi- atât de multe lucruri interesante – despre „Vasile Alecsandri“ din Bacãu. sã spunã TOT ce avea de spus nici tã persoanã pentru a le pãstra“. A numere, poezie, semne ºi sensuri – pe Informaþii captivante, inedite, prezen- aici, pe pãmânt... fiindcã Solomon apreciat teza de doctorat pe care am care le aºeza fascinant în relaþii lãmuri- tate exemplar din perspectiva re- Marcus avea enorm de spus ºi în scris-o despre viaþa ºi opera lui toare, insolite. gulilor „de aur“ ale discursului, cu o foarte multe paliere ale vieþii. De Mircea Eliade, a citit-o, fãcând ºi Cu ani în urmã înainte de '90, pe vremea fineþe îmbinatã cu patos – Solomon aceea, cred, a devenit un pionier al comentarii pe marginea ei. Pãstrez cu când spaþiul Schengen nici nu putea fi visat Marcus vorbeºte despre George interdisciplinaritãþii, intuind ºansa de drag acest exemplar al tezei pe care din România, i s-a refuzat, la un moment Bacovia ºi Vasile Alecsandri din per- cuprindere a întregului prin conexi- mi l-a înapoiat în primãvara lui 2015 dat, viza de ieºire din þarã în vederea par- spectiva geometriei neeuclidiene. unea disciplinelor. pentru publicarea în volum. Un volum ticipãrii la o conferinþã în Vest. ªi atunci – Este foarte grãbit pentru cã sunt Ziua aceea s-a dovedit „provi- pe care din pãcate nu a reuºit sã îl povestea Solomon Marcus amuzat – multe de spus, iar timpul ce i-a fost denþialã“ pentru mine ºi pentru ferdi- vadã ieºit de sub tipar, dar despre Umberto Eco a anunþat în plenul conferinþei alocat se dovedeºte prea „mic“ pentru nandiºti, deoarece Profesorul ºi-a dat care a scris câteva cuvinte înainte de cã invitatul român nu este prezent la cât de „mari“ sunt ideile. Imposibil de atunci acordul pentru a organiza un a-l trimite cãtre editurã ºi despre care lucrãri, deoarece „este bolnav de terminat într-o orã, pentru cã discur- Concurs interdisciplinar la Colegiul voia sã vorbeascã la Târgul de carte paºaport“. Astãzi s-au dus amândoi ºi am sul, deºi extrem de bine articulat la unde fusese elev cândva. Astfel a Gaudeamus, din Bucureºti, în luna sentimentul cã o lume – ceva mai aºezatã nivel structural, aleargã de la poezia început o corespondenþã constructivã mai, când urma sã ne revedem... ºi mai iubitoare de carte – se duce odatã celor doi poeþi, spre „Fraþii pentru mine din multiple perspective. Dar uneori viaþa are planurile ei ºi cu ei. Ne rãmân amintirea ºi opera lor drept Karamazov“ sau spre postulatul 5 al Am învãþat, învãþ ºi voi învãþa mereu probabil Solomon Marcus a simþit mãrturie despre o lume care a fost ºi paralelelor, de la arta Renaºterii cãtre din dialogul cu una dintre cele mai acea „nevoie de libertate a unei a despre doi oameni trecuþi, încã din timpul Gaston de Pawlowski ºi cãlãtoria lui strãlucite minþi din spaþiul românesc. patra dimensiuni“ ºi ne priveºte acum vieþii, în poveste. Solomon Marcus este spre a patra dimensiune, încercând Concursul ºi seria de conferinþe prile- din una dintre cele ºapte dimensiuni eroul unei asemenea biografii extraor- sã ne convingã de faptul cã „there is juite de organizarea acestuia l-au despre care atât de frumos, metaforic dinare: copil dintr-un cartier al Bacãului no sharp distinction between the adus pe Solomon Marcus în oraºul ºi persuasiv a vorbit în 2011. Va fi interbelic, trecut prin oroarea dictaturii macroscopic universe and what is natal în câteva rânduri ºi, foarte fiind cea în care condiþia umanã tre- beyond it“... Uimitor, îmi spuneam, important, l-au fãcut fericit pentru cã buie sã-ºi deschidã un cont în care sã legionare din anii '40, reuºind sã rãzbeascã cum poate trece de la o idee la alta, i-au oferit prilejul de a fi în mijlocul aibã curajul de a visa cã douã linii ºi sã ierte – ba, mai mult, sã dãruiascã. Un de la românã la englezã pentru a elevilor, de a discuta cu ei ºi de a paralele se pot întâlni undeva în om care a iubit sã cunoascã ºi, la fel de spune TOT ce ar fi vrut sã spunã. investiga sistemul de învãþãmânt de infinit? („dare to dream that two paral- mult, sã împãrtãºeascã din ceea ce ºtie. Desigur, nu a reuºit, pentru cã, final- jos în sus, de la cei mai mici, cãrora le lel lines may meet somewhere in the Un om rar, dintr-un aliaj special. Marcus mente, organizatorii au anunþat finalul punea întrebãri ºi le rãspundea la infinity“ – Solomon Marcus). forever. aprilie 2016 13 comentarii

E aproape predestinat ca Dan Bogdan HANU rezistentã a duratei lãuntrice, un text aºa zis eseistic sã þinã de timbru propriu, cu timpul în spate un alai întreg, o concret, scris de evenimente. pleiadã de fantasme – altfel, Nerezumîndu-se a fi o simplã deloc nevinovate – iþite din bol- reacþie la memoria individualã, giile unei anchete. Aliniate sub Literatura, mascã artizanalã vãd, totuºi, literatura ca pe o flamura urgenþei, subiective artã a amintirii. uneori pînã în pragul fãr’ de Este identitatea cataliza- alean al solipsismului. Care va a memoriei? torul, agentul de contrast care sã zicã te supui, periodic ºi dã contur reliefului memoriei benevol, la tot soiul de anchete ºi-l aduce la forme definite, ca sã verifici dacã mai eºti viu. Tripartitismul acesta inhibã relaþiei organice memorie – li- cristalizate artist(ic), cu habi- Presiunea acestor anchete – fãrã recurs, este, aºa zicînd, teraturã. Dacã literatura poate unul dat, subînþeles, într-atît fi privitã – ºi existã! – ca insti- tusuri, la rîndul lor, memora- u u nu atît clandestine, cît, de re- n n încît sã nu ajungã supralicitat, tuþie, în filigranul ei se strãvede bile? Pînã la urmã literatura nu a

a gulã anonime – lasã urme, se i i are cum sãri peste un cerc al

o nicidecum specios. Cine mai un ºantier cu materialul de o întrezãreºte în filigranul scrii- z z pune la îndoialã legãturile, construcþie al memoriei ºi precondiþionãrii al cãrui centru e e turii, iar fantasmele mandatate r r nebãnuite mai degrabã decît logistica identitarã. B viu este memoria, dar ale cãrui B aspirã cu perseverentã apli-

a a caþie, arzãtoare de etape, la primejdioase dintre memorie, Ce-i drept, nu poþi sã nu dai raze sînt trasate de identitate, n n

o identitate ºi literaturã, face memoriei ce e al ei, al ei în o un cerc poietic. Pînã la urmã l l perverserenþa ºi autoritatea I I

figura unui schismatic necre- primul rînd, de unde specta-

• literatura e – nu doar atît, dar • obsesiilor. O vreme sînt cît p’aci, iar dupã o vreme sînt ditabil, cu certã vocaþie de colul se vede în integralitatea în efigie – masca artizanalã a deja mai mult decît au fost, in- saltimbanc. Triada s-a consoli- detaliilor, este baza de date, memoriei, plãsmuitã cu mai stalate în jilþurile (anan)castei, dat în milenii ºi e configuratã tezaurul de resurse, depozi- micã ori mai mare forþã de Laureaþii Festivalului aureolate de complexitãþi te- pe suma (seama) acestor tarul fiinþei ºi experienþelor tre- convingere, în retorta iden- legãturi uimitore prin ofertanþa cerii sale prin lume, dar tot de matice. titãþii. Totul e ca acest dren, fil- lor, prin posibilitãþile lor flexio- aici, din organul polivalent al Nu mi-e foarte clar de ce, tru ºi mult mai mult decît atît, Internaþional nare. Pot fi oare privite ca niºte memoriei, sînt activate funcþiile însã a încerca sã urci (cu) identitatea, sã nu sfîrºeascã în rãspunsurile pe scara între- vase comunicante, adicã, la datoriei, modelãrii, regenerãrii, al Recitalurilor Dramatice multã memorie revine puþinã cu relevanþã esteticã mini- manie de satrap, încît, prin bãrilor unei anchete mi-a pãrut natura stãrilor de lucruri ºi a aproape întotdeauna un handi- literaturã, privilegiaþilor surîzîn- malã. Ar fi însã contraproduc- du-le situaþia rãsturnatã? Am tiv sã restrîngem doar la atît experienþei individuale, sã „Valentin Silvestru“ – 2016 cap. De fapt, poate cu o încor- treacã în cealaltã extremã, dare nu tocmai sisificã, aº amintit asta, pentru cã, într-o universul memoriei, al memo- discuþie lejerã, de terasã, un riei ce fixeazã cu cea mai înãbuºind o memorie home- Cea de-a XXII-a ediþie a Festivalului putea explica de ce, dacã asta prozator nu ºtiu cît de impor- arahnoidã acurateþe ºi dezin- ricã într-o literaturã himericã. Internaþional al Recitalurilor Dramatice nu ar declanºa o altã anchetã tant, însã deþinãtor autoritar al volturã. Ea este nu doar Precumpãnitor ar fi ca scrip- „Valentin Silvestru“, organizat de Teatrul în sine ºi dacã ar evita cu unei debordante stilistici, a dat vehicolul ºi furnizorul totemic, torul sã fie preocupat continuu nonºalanþã capcanele fastidi- Municipal „Bacovia“ din Bacãu, s-a o cot(itur)ã – pentru mine imaginal, al viziunilor, ci ºi sub- ozitãþii. Anchetele sînt, fie ele de natura fragilã a graniþei din- desfãºurat în perioada 8-14 aprilie. neaºteptatã – mãrturisirii sale: stanþa intimã a acestora, este breºe ori ranforsuri în actuali- tre cele douã tendinþe ale iden- Publicãm acum laureaþii ediþiei, pentru a cheia intempestiei sale imagis- especia de bazã a ecosis- tate, alerte. ªi asta, cît se titãþii: cea de ordonator (de reveni cu o cronicã a evenimentului în tice (aº îndrãzni sã adaog, ºi temului ºi, în absenþa ei, toate poate de substantival. credite?) al memoriei ºi aceea numãrul urmãtor al revistei. fluenþei vizionare) ar fi numele ar fi unul singur: Cît din memorie este identi- de cenzor, mai adesea, de Juriul, format din criticul de teatru Torok carenþele memoriei care îl extincþie. O identitate puternic tate ºi cît din memorie poate preferat, vigilent decît drastic. Acos (Budapesta) - preºedinte, Octavian obligã sã inoveze infatigabil! E conturatã va nutri literatura deveni literaturã? Este identi- Poate, în treacãt, ar trebui Saiu, critic de teatru ºi Miklos Bacs, actor, drept cã tîrîº-grãpiºul cu burta doar cu ce îi este necesar din amintitã corporalitatea ritualicã tatea un filtru inconturnabil lipitã pe curbele de nivel ale imensul inventar al memoriei, profesor de teatru, a acordat urmãtoarele pe care memoria o insuflã pentru memoria care trece în memoriei poate predispune pentru a-i asigura ºi menþine premii: literaturã? Cum, în ce fel, identitãþii, felul în care o mode- Marele Premiu s-a acordat ex-aequo spre un prozaism pãgubos, supleþea, pulsaþia, cãci lite- lucreazã fiecare pentru cele- prea îndatorat biografismului ºi ratura e încãlcarea regulilor, leazã prin recurenþe, recursiu- actriþelor Ilona Brezoianu, (Godot Cafe lalte, pînã cînd ºi de unde autoreferenþialitãþii fãrã ecou ºi aºa au evoluat (nu au progre- ni, retorsiuni, obsesii, echiva- Teatru), pentru spectacolul „Fata din începînd întorc armele? Între- atunci identitatea face dife- sat) formele sale, tot astfel se lentul unor pelerinaje la topo- curcubeu“, text ºi regie Lia Bugnar ºi bãri impunãtoare/ cuprinzã- renþa, cu rolul ei de a rãsfrînge va fi sãvîrºit trecerea (nu suri formatoare, imprimîndu-i Ofelia Popii (Teatrul „Radu Stanca“ Sibiu), toare pe cît orizontul ºi bolta la lumina alteritãþii, dar, evident, saltul!) de la oarece curente ºi un anume stimmung, o am- pentru creaþia din spectacolul „Felii“, text ºi un loc, ceea ce face riscant, ba nu memorialistica boantã e în perioade onor altele. ªi, datã prentã care este a unei stãri regie Lia Bugnar. chiar improbabil, s-o urneºti pe chestiune! Despre ce vorbim, fiind precizarea liminarã ºi dominante sau avatarilor ei, erudiþie, cãci te-ai trezi de- totuºi, este o dominantã a lite- experienþa celui de faþã, care pregãtind-o sã-ºi înþeleagã Premiul pentru creaþie femininã, Eliza grabã prins fãrã busolã, împins raturii aceea de a suplini este una a închiderii peste predestinarea pentru un anu- sã gravitezi pe orbite inco- Noemi Judeu, Teatrul Municipal „Bacovia“, decompensarea survenitã ca sine, a carapacei, dacã se mit limbaj. Un limbaj, o afirm mode, rãtãcind prin luxurianþa pentru creaþia din spectacolul Ich Bin urmare a memoriei lacunare? insistã suficient se poate precum Iona din vintrele unor referinþelor, pînã ce te vei fi Sã fie asta regula care face cocheta cel puþin cu sfidarea ani întinºi de tãcere (nu ºi de Ofelia, regia Sorin Militaru. pierdut (de tine însuþi), de nu Premiul pentru creaþie masculinã, Lung norma în relaþia literaturii cu supremã, Tãcerea! Tãcerea, liniºte), centrat pe miezul/ te vei fi îngropat de-a binelea memoria? Dar identitatea, nucleu irepresibil al misterului, Laszlo Szlot (Compania Aradi nucleul sacru al unor topoi în hãþiºuri teoretizante. Nu e clepsidra prin care o parte a în jurul cãruia, în cercuri nu atît Kamarasznhaz), pentru creaþia din specta- care alcãtuiesc firmamentul recomandabil sã te laºi anga- memoriei trece în literaturã de creºtere, cît de iniþiere, ale colul „Infidelitãþi“, regia Tapaszto Erno. jat într-un ocol al lumii, cu memoriei, detaºaþi pe un cum ar trebui privitã, dacã nu aprehendãrii, se încheagã ºi ocean rezidual, aºa cum, cu Premiul pentru explorarea mijloacelor merinde ºi recuzitã cît pentru ca fiind mult mai selectivã se instituie identitatea. Mai poeticeascã ºi înaltã îndrituire de expresie din limbajul animaþiei, un week-end, fie ºi prelungit decît însãºi memoria, de care curînd ori mai tîrziu, se ajunge Petronela Purima (Compania PurAnima - (unde mai pui cã ºi com- este modelatã, dar pe care o la un punct, dupã care se spune ne lumineazã ºi Pound: Bucureºti ). bustibilul – aka numãrul de gestioneazã?! Identitatea, sin- poate trãi fãrã sã se mai poatã „ceea ce iubeºti cu adevãrat Premiul onorific „ªtefan Iordache“, semne – e pe raþie strictã!). A tezã a experienþelor, poate spune, asta neînsemnînd cã rãmîne/ zgurã-i restul“. În jurul Cãtãlin Babliuc, (Casa Artelor Bucureºti), pãstra însã matca experienþei juca mai mult sau mai puþin memoria e mai scurtã ori iden- acestor topoi actul reconsti- acordat de juriul elevilor din liceele proprii, e, nu atît profitabil, cît fidel pe cartea (cãrþile titatea neîncãpãtoare. Pot, tuirii e reverenþa fãcutã de li- învigorant ºi avîntului i se municipiului Bacãu, pentru spectacolul Box nescrise, latente) memoriei, foarte lesne, privi literatura ca teraturã memoriei, e travaliul poate îngãdui mãcar îndrep- depus spre alcãtuirea unui FM, text-regie Radu Iacoban. partitura ei, iar dacã duce spre autenticã ºi singularã în felul ei tãþirea, deºi nu poate duce puzzle imaginal ideal. Însã Premiul „Actori pentru Actor – Dinu literaturã, este de cele mai cale de acces spre tãcere, vis prea departe un temei, datã multe ori înrolatã tocmai în ser- al autonomiei depline. Indi- ceea ce asigurã coeziunea Apetrei“, Ofelia Popii, acordat de actorii din fiind apertura de neoprit a viciul acelor nivele (etaje) cibilul e acel liman al literatoru- imaginalã poartã însemnele ºi Teatrul Municipal „Bacovia“. temei. Atunci, însã, ar fi corect underground ale memoriei, lui mai puþin uman, într-ale livreazã cauza celei mai înzes- sã atenþionãm asupra faptului unde miºcãrile sinelui sînt sale cu precãdere, indiferent trate ficþiuni, fiindcã obiectul Premiile pentru Dramaturgie – cã tot ce este trecut aici nu tre- neîngrãdite de þinute diploma- de foaia de parcurs. A nu se nostalgiei (la care se poate Monodramã buie luat cu valoare de tice sau obscurizate în înþelege acum cã, potrivit cine ataºa, dupã caz, ºi un bemol Premiul I, Ada Lupu, pentru piesa de rãspuns – ar fi ºi destul de (pen)umbra concesiilor, poate ºtie cãrei iconomii pe con- pios) nu e nicidecum (vre)o greu! – ci de insectar de teatru „Povestea pãsãrii fãrã cuib“. chiar neutralizate în formolul trasens, i-ar reveni literaturii sã materie primã, ci un distilat, un dileme, fãrã detentã taxono- Premiul II, Victor Nicolae Ciobanu, pen- acestora. O identitate conºti- desãvîrºeascã reducerea me- artefact sinestezic. micã. Voi pune, aºadar, cele entizatã va rãscoli straturile moriei la tãcere! tru piesa „E-urile din iubire“. Existã, foarte probabil, lite- cîteva gînduri în formatul unor memoriei pînã ce va depista Prin funcþia ei de cãpãtîi, Premiul III, Violeta Savu, pentru piesa ratura egalã memoriei, cea de teatru „Clara ºi Robert. Hârtie cu porta- observaþii minimale, de fiºã pînza de tensiuni capabile sã care îmi pare a rãmîne, totuºi, dintr-o agendã rãmasã des- egalã identitãþii, dupã cum ºi tive“. amorseze poietica vitalã unei aceea a reconstituirii (evident chisã. La ambele capete, cãci literaturi. Altfel spus, cum cã nu cu metodã împrumutatã aceea care le transcende, nu unde este memorie, e ºi reuºeºti sã te distribui continuu din arheologie sau paleontolo- artã pentru artã, ci aceea în Juriul la aceastã secþiune a fost alcãtuit (re)întoarcere, nostalgie. O ºi eficace între ceea ce te gie!), literatura întoarce servi- care cele douã coexistã subli- din Crista Bilciu, dramaturg, laureatul foaie pentru minte (memorie), reprezintã ºi ceea ce îþi este ciul memoriei, lucreazã pentru mate, ontografic contopite, ºi ediþiei a II-a (2015) a Concursului de inimã (identitate) ºi - aici orice dat. Revine identitãþii misia aceasta fãrã a o face progra- care e ºi cea mai rarã, fiind fer- Dramaturgie – Monodramã, Monica acoperire e oþioasã, vremea extragerii experienþelor revela- matic, e ºi ea, la rîndul ei, un voarea unei mistici a viziunii. Andronescu, critic de teatru, redactor ºef al domnului Jourdain pare a se fi toare ºi relevante din contin- depozitar, cel mai viu, poate, al Însã asta, doar cititorului îi va fi revistei Yorick, Doru Mareº, critic de teatru. casat – literaturã. genþã ºi arbitrar, medierea memoriei, cãci e împletiturã dat sã ºtie…

14 aprilie 2016 restituiri

Biografia poetului George Nicolae SCURTU Se înscrie la Facultatea de Bacovia, deloc linearã, elaboratã Drept din Buc[ureºti], în anul cu rigoare de profesoara ºi pu- 1903, unde urmeazã cursurile blicistã Agatha Grigorescu- pânã la 1905, când se transferã Bacovia, surprinde prin claritate, la Iaºi, cu unele întreruperi, ter- obiectivitate ºi, fireºte, printr-o O biografie necunoscutã minã Facult[atea] în anul 1911, detaºare specificã autenticilor obþinând Licenþa în Drept cu bile cercetãtori. roºii. E necesar sã precizez cã Îndatã dupã bacalaureat a su- autoarea acestei biografii a între- a lui George Bacovia [IV] plinit în cursul primar câtva timp. prins investigaþii minuþioase în Intrã funcþionar la Serv[iciul] arhivele locale, precum ºi în cele judeþean Bacãu, stã aici doi ani, ale familiei, relevând, întotdeau- pleacã pentru studiile univer- na, evoluþia spiritualã ºi fizicã a sitare la Buc[ureºti]. celui care se va impune în lirica Între anii 1905–1907 e la naþionalã drept cel mai însemnat Bacãu, ºef de birou tot la ºi valoros poet simbolist. Serv[iciul] jud[eþean], iar în 1907 În acest episod, deloc uºor de pãrãseºte din nou postul pentru elaborat, Agatha Grigorescu- a continua la Iaºi Dreptul. Anul al Bacovia evocã, cu o dezarmantã II-lea ºi al III-lea îi absolvã la Iaºi, obiectivitate, anii de ºcoalã, anii subvenþionat de pãrinþi. care i-au format ºi i-au determi- Întorcându-se licenþiat în nat profilul intelectual al adoles- Drept, se înscrie în Baroul din centului George Bacovia. Bacãu, dar nu profeseazã avo- Apelul, constant, la memoria catura, ci e din nou numit ºef de familiei, la amintirile ºi mãrturiile birou la Ser[viciul] jud[eþean], poetului, precum ºi la unele 1912–1914, când cerând sã fie transferat la Buc[ureºti] i se citate elocvente din opera sa, de lânã ai bunicii cu grãunþe ºi-i miat, dar lipsa de metodã ºi simþ (criticul de la Iaºi), D.D. refuzã transferarea. contribuie la decriptarea ºi clarifi- spânzurau de „bagdadia“ ham- pedagogic, cum ºi avalanºa de Pãtrãºcanu (senatorul), D. Nanu Demisioneazã, vine în carea unor momente de biogra- barului. materii ce trebuiau învãþate pe (poetul). Buc[ureºti], cautã o slujbã. Prin fia ºcolarã a celui care a scris tul- Iar dânsa îºi fãcea cruce când de rost, îl oboseau, îl surme- De Chiru s-a simþit cel mai intervenþia lui C. Banu, directorul burãtoarea poezie Liceu. vedea ce le trece prin minte nãz- neazã, încât are intervale de ataºat ºi mai înþeles. Despre toþi Flacãrei, care-l recomandã cãl- Remarcabil e faptul cã poetul drãvanilor de „copchii“. întreruperi. Se distinge la partea ceilalþi profesori a avut o certã duros lui I.G. Duca, pe atunci evocã, cu simpatie, pe unii dintre Nopþi întregi mi-a povestit literarã, la muzicã (devine ºef de impresie de „pedanþi“. Vezi ministru la Depart[amentul] profesorii sãi de emoþii estetice, poetul de vacanþele de la orchestrã), la desen, e trimis sã poezia Liceu („Pedanþi profesori Instrucþiei, acesta îi dã un post printre care aminteºte pe Grigore Bogdãneºti. Mult i-au fermecat reprezinte liceul la concursul ºi examene grele“). de impegat al II-lea. Aici stã Haralamb Grandea, G. copilãria ºi rare ºi dulci bucurii îi Tinerimei Române, este medali- Erau rigizi, intransigenþi, me- patru ani. Ibrãileanu, Dimitrie Nanu, D.D. hãrãzea bunica ºi dragostea ei. at ºi distins pe þarã; la gimnasticã canizanþi. Dacã nu le repetai Când d[omnu]l Trancu-Iaºi e Pãtrãºcanu ºi I. Chiru. Aceasta iubea ºi pe ceilalþi copii e printre primii. La Matematici, lecþia cuvânt cu cuvânt din carte, ministru la Muncã, poetul trece la E absolut necesar sã dar nu ca pe el. Fizicã, Naturale ºi Chimie se nu ºtiai nimic, ceea ce era o tor- acest departament în calit[ate] menþionez cã, în toþi anii de Într-o varã era la dânsa împre- împotmoleºte. turã pentru memoria poetului. de ªef de birou cl[asa] I, asta din ºcoalã, accentul a cãzut pe lec- unã cu surioara cea micã, O amintire a acestuia, ne admiraþia d[omnu]lui Trancu tura, «acest viciu nepedepsit», Virginia, fire aprigã, bãieþoasã ºi poate lãmuri cã George încerca pentru talentul poetului. Ghini- parþialã sau integralã, a unor arþãgoasã, de necãjea rãu pe sã reacþioneze uneori dârz onul îl paºte. mare opere ºi scriitori români ºi bãtrânã. ªcoli. Liceul împotriva nepregãtirii pedago- Se îmbolnãveºte, cere un strãini, care i-au deschis orizon- Aceasta fu influenþatã de gice a dascãlilor de pe atunci. concediu, nu avea încã anul. În turile cunoaºterii ºi, mai ales, ale doftoroaia satului, o babã, care Din cursul primar devenea un În cl[asa] I licealã, profesorii loc de concediu e pus în disponi- creaþiei. descânta ºi da leacuri, cã fata pasionat cititor, care citeºte mai are „hachiþã“ ºi, povesteºte poe- toate cãrþile din casã, de la surori se succedau, hãrþuiþi de politicã bilitate. (Tot din admiraþie, se tul, se apucase într-o zi amân- ºi, pe deasupra, cumpãrate de ºi cancanuri provinciale. George, vede). * abia venit din cursul primar, pre- În timpul marelui rãzboi douã sã o lecuiascã cu urmãtorul el. miant, f[oarte] distins la conduitã, rãmâne în Bucureºti pânã în Trebuind sã schimbe aerul, procedeu: „cu o mãturã aprinsã În primele clase de liceu nu putea îndura obiceiul noilor 1919, slujbaº tot la Ministerul de pãrinþii îl trimiteau vara la bunica la vârf, îi aplicarã pe fese mai uimeºte la partea literarã prin dascãli de a-i pune pentru cea Instrucþie. Pachia la Bogdãneºti de pe multe atingeri în chip de puncte cunoaºterea mai tuturor operelor mai micã vinã „în genunchi“. De la 1919, bolnav de o ec- Siret. Dar ºi aci era paludism. de foc.“ de seamã din lit[eratura] românã Într-o zi, când acest canon se zemã chinuitoare ce-l demorali- Frigurile nu-l slãbeau ºi biata bu- Dar copila tot cu „hachiþã“ a ºi strãinã clasicã, romanticã, repeta pentru a treia oarã, pentru zeazã pânã la abulie, cu nervii nicã nu mai ºtia ce leacuri sã-i rãmas, aºa cã în alte veri, bunica simbolistã-decadentã. nu o mai voia la Bogdãneºti. toatã clasa, dintr-o toanã a unui zdruncinaþi, amãrât ºi fãrã nici un administreze. Citea în original ºi în traduceri. De la ºase ani ºi ºase luni, profesor, poetul rãmâne în mijloc de trai, îl gãsim la bãtrânii Moºia ei era acum arendatã Cãrþile ºi revistele franceze cele sãi pãrinþi pânã în 1923. unui învãþãtor Popovici. Acesta mama, care þinea sã-i facã picioare. feciorului ei cel mare aleasã edu- mai noi ºi le procura direct de la Mirat, profesorul rãcneºte la el În tot acest interval vine o sin- le furniza chininã, ºi George Paris prin corespondenþã. gurã datã în Capitalã pentru a deveni prieten cu fiii lui. Unul din caþie, îl trimise la grãdina de sã îngenuncheze. Micul elev copii a soþilor germani Marthel, Sora sa Ana comandase la gãsi vreo ocupaþie în vederea ei, cel mai mare e azi general. rãspunde: – „Nu mã ºtiu vinovat de unde copilul prinse biniºor a Paris pentru biblioteca ei operele cãsãtoriei. Dar Capitala îi refuzã Multe amintiri plãcute are poe- cu nimic ºi sunt slab de vorbi nemþeºte. complete ale lui Balzac, Daudet, orice posibilitate de trai ºi nu-l tul din Bogdãneºti cu bãtrâna lui genunchi, îmi tremurã, mã dor! Fiind tot mai debilitat de friguri Guy de Maupassant, Victor vom mai regãsi în Buc[ureºti] bunicã, vãduvã pentru a doua Nu pot sta aºa“. Urmare! George nu putu fi înscris la cursul primar Hugo, în vol[ume] splendid pânã în 1928. oarã. fu bruscat, nu se supusese. decât la vârsta de 8 ani, ºi acum legate, precum ºi diverºi autori Patru la conduitã, dat în confe- Din 1923–1928 ocupã postul Cu copiii Popovici alergau de suplinitor la Desen ºi numai ca preparant, urmând „en vogue“ dintre anii rinþã, lãsat corigent. cãlãri pe moºie, se duceau la Caligrafie la ªc[oala] Comercialã cursurile doar dupã amiazã. 1900–1910, poeþi ºi prozatori. În asemenea atmosferã ºi cu câmp pe caii fãrã ºea ºi-l luau ºi Dupã ce împlini 8 ani, în anul Autori germani, flamanzi, de Bãieþi din Bacãu ºi la ªcoala pe sfiosul George, cutreierând groaznica metodã mecanicistã, 1889, e înscris la cursul primar, autori ruºi figureazã în bibliote- Normalã de Bãieþi. luncile Siretului din zori în noapte poetul, deºi de o surprinzãtoare regulat, la ªcoala Domneascã cile surorilor ºi în bibl[ioteca] per- Prin stãruinþele rudei ºi spre grija bietei bunici. inteligenþã, nu putu face faþã bunului sãu prieten ºi mare de Bãieþi, nr. 1, din Bacãu. sonalã a poetului, astfel cã din tuturor claselor de liceu. Apoi, noaptea, zgâlþâit de fri- Are ca institutor chiar pe admirator, Gr[igore] Tabacaru, e guri, în odaia cu laviþe acoperite acest punct de vedere George În cl[asele] a III-a ºi a IV-a se directorul ºcolii, N. Biberi; el a devanseazã chiar pe profesorii menþinut în acest post. Apoi scot cu lãicere înflorite de alesãturi, retrage, le preparã în particular, Ateneul cul- remarcat firea particularã a lui lui ºi nu e de mirare cã încã din împreunã o revistã – nu putea dormi. Uneori privea se reînscrie în liceu ºi cu toatã tural. George. clasa a V-a – a VI-a licealã e chipul ei bãtrân, zbârcit sub lumi- sãnãtatea lui delicatã, absolvi 7 Oarecare reviriment se pro- ªi elevul a reþinut cu drag ºi atras sã scrie în genul lui na opaiþului care nu se stingea, interes figura primului sãu clase în anul 1903, deci cu o duce în sufletul ºi fizicul poetului. Rollinat, Mallarme, Verlaine, ºi i se pãrea ca o arãtare de dascãl, din primii ani de carte, întârziere de doi ani. E locul sã vorbim neapãrat Edgar Poe, Rimbaud, Péladan basm. ceea ce nu va fi la fel cu profe- Dupã absolvirea celor patru despre cãsãtoria poetului care a Avea vedenii copilul ºi se sorii din liceu. etc., (de la acesta are ºi azi un clase gimnaziale se prezintã la însemnat o etapã plinã de impor- furiºa afarã din odaie, ca în zori În cl[asa] I pr[imarã] obþine vol[um] cu autograf). ªcoala Militarã, la concurs e tanþã în viaþa sa. sã surprindã sulurile de aburi ce premiul I ºi e f[oarte] bine notat la De aceea ºi poezia lui antici- admis, dar se rãzgândeºte deºi ______se înãlþau de pe apa Siretului. atenþie, conduitã, silinþã. pa, de acum 35 de ani, curentele ar fi voit sã aleagã cariera mili- „Când aurora matinalã varsã În cl[asa] II e mai slãbuþ, simbolist-decadente la noi. tarã. Notã rouã de culori“. capãtã menþiune; în cl[asele] III În liceu, ca profesori de partea Cum avea mult talent la desen Dacã frigurile îl mai cruþau, se ºi IV obþine premiul al II-lea. literarã are pe I. Chiru mai con- ºi muzicã se gândi sã se înscrie • Originalul acestei biografii, furiºau în hambarele cu porumb În anul 1894, 25 august, se stant ºi alþii care se schimbã la Belle Arte sau la Conservator. necunoscute, se aflã în bibliote- ºi grâu. Împreunã cu Eugen ºi înscrie la gimnaziul din Bacãu. f[oarte] des, sunt: Grigore Dar mama þinea sã-ºi ia o ca profesorului Nicolae Scurtu bãieþii Popovici umpleau ciorapii Aci nu numai cã nu mai este pre- Grandea (poetul), G. Ibrãileanu licenþã. din Bucureºti. aprilie 2016 15 ateneu

Mefientã faþã de teoria expre- întâmplãri cu tâlc deschis; sivitãþii involuntare, a lui Eugen întoarcerea refulatului, poetul Negrici, Irina Petraº crede în îndrãgostit, printr-o recuperare a intenþionalitatea actului creator, relaþiei romantice, delicatã, care i se pare a fi evidentã încã Vasile SPIRIDON jucãuºã, liber-fantasmatã, în din subtext. Se adaugã convin- seama progeniturilor; o «pre- gerea cã, în cãutarea orien- cocitate a þinerii morþii sub ochi» tãrilor provizorii în timp, eul în absenþa unei «discipline a poetic improvizeazã locuiri con- finitudinii» accesibilã vârstelor fortabile în circumstanþele date. crepusculare (sintagmele în Este motivul pentru care orice ghilimele sunt împrumutate de gând al eului devine prospectiv Locuri lecuite la Gabriel Liiceanu)“ (p. 128). În atunci când are de ales între concluzia autoarei, poezia de mai multele drumuri posibile, azi, pusã sub acelaºi semn al alegere fatal dirijatã de tentaþia trinomului vedere-viziune-vede- retrospecþiei. Astfel, desfãºu- nie, nu mai este descriere ori rarea poemului ajunge sã imite distopicã a fiinþei, iar Liviu Ioan aceasta întrucât cioraniana ameninþare. ªi adaugã cã nu plãsmuire, ci colaj de vedenii. fidel gesticulaþia existenþialã a Stoiciu „Se (pe)trece prin mai „coasta-boacii“ rimeazã în fun- doar distanþa înstrãineazã, ci ºi Dar aceste sinteze, care îi creatorului sãu. multe locuri (nici unul apropriat!) dal ca emblemã a apartenenþei simpla, inexorabila trecere a plac Irinei Petraº, sunt conside- Fie cã este vorba despre de studii ori de muncã ºi prin ficþiona(n)te. ªi totuºi, în anilor, înstrãinatul descoperind rate, cu o dozã substanþialã de teme sau motive ale plecãrii, felurite «meserii», intersecteazã diferitele incursiunile vagante o lume lãuntricã ce a încetat sã îndoialã, drept niºte „poveºti“. exiluri, întoarceri, recuperãri sau violent boema ºi numãrã calm ale reveriei spaþio-temporale, existe pentru cei dispãruþi. Autoarea pariazã mai curând pe locuiri definitive, Irina Petraº mai multe «tentative de sinu- este mai important factorul tem- Veritabila cunoaºtere a morþii ar inventare (aºa cum am vãzut în aduce, de-a lungul cãrþii cidere» în întreaga þarã. Omul- poral decât spaþializarea, coincide cu extincþia ºi de aceea citatul de mai sus), pe de-o „Vitraliul ºi fereastra. Poeþi fãrã-loc pe care îl adãposteºte întrucât deplasarea coreleazã iniþierea supremã nu mai lasã parte, ºi, pe de altã parte, pe români contemporani“ (Ed. cu oarecare încãpãþânare îºi odatã cu ea profunde planuri mãrturii de la faþa locului. Dar schiþe de portret individual ºi, la ªcoala Ardeleanã, 2015), argu- descrie destinul «prãpãstios», psihologice sau biologice ce þin spaima de moarte poate fi deta- rigoare, de grup, dar de grup mente convingãtoare pentru a-i vinovat de culorile sumbre rãs- de dimensiunea temporalã: liatã, deoarece este trãitã prin care transcende limitãrile gene- socoti drept poeþi exemplari ai frânte asupra lumii“ (p. 281). „Poþi marca/însemna un loc, nu acute stãri, încercate de martori raþioniste („optzeciºtii (noºtri) spaþiului pe cei cãrora la ana- Într-un demers de un aseme- un timp al tãu. Locul suportã credibili, în nuanþe, culori ºi per- sunt mai apropiaþi de ºaizeciºti, lizeazã volumele apãrute în... nea calibru, cum este acela al proprietari, oricât de vremelnici spective diferite. Astfel, Marcel de ºaptezeciºti, de nouãzeciºti, timp. Pentru oricare dintre ei, prezentei cãrþi, Irina Petraº se ºi superficiali, dar timpul, nu. Mureºeanu poate fi catalogat chiar de douãmiiºti, decât de limba maternã are un rol indis- confruntã inevitabil ºi cu Timpul subiectiv e o simplã drept un poet al singularitãþii orice altceva pe lume.“ – p. 10). pensabil în definirea ºi recu- prejudecãþi ale criticii noastre: culoare a trecerii, pe care n-o asumate, „varianta de catifea“, Abordarea diferã, de la comen- noaºterea de sine a individului, „Nu contest ºi nu minimalizez pot descrie ºi nici înregistra ca el fiind „unul dintre cei mai tariul axat pe una sau mai multe deoarece ea furnizeazã imaginii nicidecum valoarea de docu- proprietate. Deºi numit în ter- expresivi poeþi ai drumului fiinþei cãrþi ale unui poet la schiþele de despre lume un cadru viu, în ment a acestor poezii (ale meni ai proprietãþii – am/n-am spre moarte“ (p. 220). ªi Radu portret, dintre care am reþinut plinã miºcare. Prin urmare, fiinþa Florenþei Albu – n.m., V.S.), dar timp sã/pentru a –, timpul nu se Florescu este „un grefier al spre ilustrare citarea a doar trei: se naºte în lume de îndatã ce se simt cã, citite în alt colþ de lume, lasã avut decât sub forma me- spaimei de moarte“: „De mult „În 1965, în primul meu an de situeazã în limba maternã, care ele ar numi Angoasa ºi ar moriei, a urmelor pe care tre- n-am mai citit o carte («Negru studenþie, Ana Blandiana era asigurã contactul, regula, dar ºi dobândi eternitate“ (p. 87). Sau: cerea prin locuri ºi vârste le transparent» – n.m., V.S.) atât deja o legendã. Trecea pe cori- libertatea de a nuanþa expresia „Întâmplarea locuirii sale [...] la lasã“ (p. 37). de rotundã ºi bine articulatã pe doarele Facultãþii de Litere poeticã. Drept exemplu, Bacãu impune invocarea Deºi iubeºte apartenenþele tema omului în faþa morþii“ (p. zveltã ºi încordatã ca o mânzã autoarea observã cã, într-o automatã a lui Bacovia ºi a secrete, Irina Petraº doreºte sã 163). de rasã. Ameþitor de frumoasã parte a poeziei lui Mircea «moldovenitãþii» caracteriale ºi i se garanteze diferenþa (despre Este clar cã Irinei Petraº îi ºi de elegantã – mi-o amintesc Petean, limba maternã îi oferã verbale [...]. Aº deschide, în care cred cã îi este asiguratã în plac sintezele. Drept dovadã, într-o rochie de un mov intens, eului poetic un cadru al imaginii aceste rânduri, un experiment: critica literarã contemporanã) apariþia cãrþii de faþã – canaliza- un pic putred, cu capul zvâcnind despre lume: copilul – care îºi cum se poate scrie despre sau proba singularitãþii. Ei nu-i tã cu preponderenþã asupra par- în sus, nestãpânit, cu o miºcare are înscrisã simbolic aparte- Sergiu Adam dacã nu ºtii cã e plac înregimentãrile, nerecu- cursurilor poetice începute mândrã a umerilor, ieºind pe nenþa biologicã, afectivã ºi moldovean, nici cã e din Bacãul noscându-se înrolatã decât în înainte de 1989, dar ºi asupra poarta facultãþii, invadând stra- miticã la o comunitate – se lui Bacovia (las’ cã nici nu e, comunitatea vastã a muritorilor. spaþiului scriptural contempo- deschide comunicãrii într-o nãscut fiind într-o comunã din O comunitate în cadrul cãreia se ran. Reproduc o lungã frazã, da ºi oraºul, care pãreau sã nu lume deja organizatã de limba judeþul Galaþi!)“ (p. 84). Unui alt simte foarte apropiatã de poeþii probatoare pentru forþa de aºtepte altceva decât sã i se comunitãþii ºi deprinde, odatã cu experiment este supus un care abordeazã cea mai expre- panoramare, despre câteva supunã. [...] O vedeam astfel ºi limba, ºi aceastã organizare în oltean precum Marin Sorescu, sivã ºi mai adâncã dintre stãrile semne ale poeziei tinere con- fiindcã supuºi pãreau ºi cei doi- limbaj. care ar putea sã facã parte din omeneºti: moartea (o expe- temporane: „translarea privirii trei flãcãiandri care o însoþeau, În alte ilustrãri, un poet pre- familia de spirite, rarã, a lui rienþã la mâna a doua, întâm- poetice dinspre vedere spre tropotind în jurul ei ca niºte fauni cum Nicolae Prelipceanu, nevoit George Bacovia. Fãrã a pune la platã doar altora). Irina Petraº vedenie, cu secretarea natura- timizi“ (p. 94). Ion Mureºan „nu sã plece în lume, va fi cu rãdãci- îndoialã în vreun fel originali- reia în volumul de faþã o schiþã a list-oniricã a propriilor date citeºte poezie, ci propovã- ni înfipte în trei provincii tatea celor doi poeþi din gene- abordãrilor morþii în literatura biografice/existenþiale în chiar duieºte, neobosit, o atitudine româneºti, de unde – este de raþii diferite ºi lãsându-le neatin- noastrã pe care o propunea ºi în miezul viziunilor strãine; con- poeticã, o stare liricã, o neliniºte pãrere Irina Petraº –, ºi echili- sã retorica proprie, individuantã, cartea „Oglinda ºi drumul“, com- statarea hard (nu soft, ca la tradusã în vers memorabil. Cãci brul care îi caracterizeazã autoarea identificã atitudini con- pletând-o cu alte exemple, optzeciºti) cã totul s-a scris ºi tot operã înseamnã ºi prezenþa excursul poetic. Locuirea se gruente, miºcãri lirice asemãnã- aduse dinspre toate generaþiile inventarierea abulicã a invaziei sa fizicã, vibraþia pe care o petrece în timp, în vârste poet- toare. Apropierea dintre ei poate de poeþi, deoarece ea nu crede pe care o suportã/degustã; mini- stârneºte ºi o întreþine în jurul ice, iar nu în locuri. Aceasta sã parã insolitã ºi de aceea Irina în rupturile generaþioniste. malismul (în ambele lui sensuri: sãu, trãirea lucid aburitã a pro- înseamnã cã respectivele vârste Petraº ne propune o micã expe- Tripticul ar fi urmãtorul: 1. situ- de fixare îngustatã pe lumi priei poezii ºi buna conducere a traversate sunt oricând prof- rienþã prin care ne convinge de area meditativ-filosoficã – sau mãrunte ºi de utilizare a unui textelor proprii“ (pp. 210–211). itabile desfãºurãrii poemului, cã cele afirmate. Ea citeazã strofe moartea cugetatã (textul îºi alã- instrumentar minimal, auster) ca O manierã asemãnãtoare este ele se vãd – dimpreunã cu din opera ambilor poeþi, fãrã a turã perspectiva detaºatã a gân- recuperare în eprubetã a sesizatã ºi la Gabriel Chifu, locurile amintirii – sublimate ºi indica expres care sunt versurile dului activ ºi tentaþia sistemului, mãreþiei pierdute a «omului care care, „când îºi citeºte poemul cu desprinse de determinãri unuia ºi care ale celuilalt, fiind, moartea înscriindu-se firesc în se micºoreazã»; intonarea voce tare, în public, între el ºi geografice. Dacã Dinu Flãmând pe bunã dreptate, sigurã cã ne circuitul cosmic); 2. situarea în poemului în vãzul lumii cel text nu e nicio distanþã, probeazã cã sintagma „casa- putem înºela în identificare. „privilegiul de a fi disperat“ – indiferent, apatic, istovit, cu înaintarea lor în timpul exis- acasã“ rãmâne una nealteratã, Împrumutând un relansator moartea degustatã („Bacovia ºi neruºinare ºi fãrã rest; eºuarea tenþial ºi în spaþiul scriptural se cea la care revii, chiar atunci terminologic despre miºcarea Cioran secretã moartea ca pe comunicãrii autentice ºi repli- petrece umãr la umãr, cu o per- când te poþi simþi în largul tãu în de la viziune la vedenie, aflat un dublu al vieþii. Moartea e erea autistã sub luminile scenei; manentã contaminare prin atin- multe locuri ºi adãposturi provi- într-o carte a Ioanei Em. extravitalã, construitã anume dispariþia cuvântului ºi a corpu- gere“ (p. 129). zorii, pentru Andrei Zamca, exi- Petrescu („Eminescu ºi mutaþiile pentru a fi contemplatã insis- lui «în spatele propriei vizibi- Joncþiunea ansamblului de latul sau drumeþul este cel fãrã poeziei româneºti“), cercetã- tent, monoton, monocord“ – p. litãþi» (vezi Aurel Codoban, analize din cartea „Vitraliul ºi „a-casã“. Din aceeaºi perspec- toarea clujeanã afirmã cã saltul 65); 3. instalarea în trecere sau «Imperiul comunicãrii»); apelul fereastra. Poeþi români contem- tivã, dacã Ioan Moldovan se aflã de la vedere la viziune ºi apoi la moartea adulmecatã („Legatã la recuzita resuscitatã a porani“ este impecabilã ºi într-un exod asumat ca marcã vedenie se petrece simfonic, cu de senectute, de crepuscular, suprarealismului de diverse provoacã, în acelaºi timp, o posibilã a înrãdãcinãrii, întrucât înaintãri ºi retrageri de imagini ºi aceastã literaturã a morþii e o nuanþe, cu ingrediente onirice deschidere în evantai a temati- locurile biografiei sale au fost sonoritãþi la mulþi poeþi ai noºtri. experimentare nu neapãrat ori intermediari etilici, ºi chiar la cilor avute în vedere. Ca de obi- sistematic amânate cu promisiu- Prin apelul ludic la etimologii mentalã a morþii, cât una senti- un misticism extenuat, ca un cei, Irina Petraº gândeºte diso- ni de revenire, Ion Horea poartã inventate, Irinei Petraº i se pare mentalã“ – p. 66). scâncet; o abordare mai ciativ ºi adecvat, fixând discuþia cu sine rãdãcinile ardeleneºti, cã obsesia locului ºi a copilãriei Autoarea cãrþii insistã pe degrabã autoficþionalã decât la obiect, nelãsând deloc impre- ca fundament existenþial formatoare este mai mult decât ideea cã locul nu înseamnã autobiograficã a existenþei; sia unei aglomerãri de elemente predilect. În schimb, Marta fireascã la un „costoboc“ pre- niciodatã departele, care va reabilitarea ocazionalului în strãine în comentarea volumelor Petreu practicã incizii în zona cum George Vulturescu, ºi rãmâne mereu o teribilã inventare suspendate de mici unor poeþi atât de diferiþi.

16 aprilie 2016 comentarii

Criticul ºi istoricul literar G. ªtefan MUNTEANU descopãr numai o asociaþie de Bogdan-Duicã s-a nãscut la 21 idei în sufletul poetului: el a decembrie 1865, în Braºov. cetit povestea, care nici cã Parcurge clasele primare la vizeazã despre vreo astfel de ºcoala din Scheii Braºovului, G. Bogdan-Duicã despre alegorie apoi «i s-a pãrut» cã dupã care urmeazã clasele soarta luceafãrului este iden- gimnaziale ºi medii la Liceul ticã cu soarta geniului; atunci „Andrei ªaguna“ din Braºov, pe filosofia lui Eminescu (I) vechea sa experienþã literarã ºi care le finalizeazã în anul personalã – soarta geniului – 1885. Studiile superioare le îmbracã haina experienþei începe la Universitatea din dând revendicãrilor politice Eminescu. Treizeci dintre ele lui este un factor metafizic pro- nouã literare; iar vechea expe- Budapesta, dar le continuã romaneºti temeiuri mai solide au fost selectate, de cãtre ductiv, care-l presupunem, rienþã îi împrumutã celei nouã serios la Universitatea din prin motivarea lor istoricã, lite- Ecaterina Vaum, în volumul care nu-l cunoaºtem decât prin toatã valoarea ce-o are acum, Jena, unde deprinde rigurozi- rarã ºi culturalã“ (I. Mateiu, antologic G. Bogdan-Duicã, rodul sãu, la care psihologia nu numai ca poveste, ci ºi ca tatea mentalitãþii germane ºi, Gheorghe Bogdan Duicã, în Eminescu. Studii ºi articole, limbii nu a ajuns ºi nu va înþeles filosofic, ca conþinut liric, mai apoi, la Universitatea din „Renaºterea“, Organ naþional- apãrut la Editura Junimea, Iaºi, ajunge. În Eminescu factorul ca colorit descriptiv. Puþin i-a Viena. Audiazã, cu precãdere, bisericesc sãptãmânal, Nr. 39, 1981, fiind a douãzeci ºi patra acela luptã sã-nlãture influenþe dat lui Eminescu basmul; mult, cursuri de logicã ºi filologie, dar 30 septembrie, 1934, Cluj). lucrare din prima serie a stranii, sã asimileze afinitãþi aproape tot, i-a dat el basmului“ s-a dovedit interesat ºi de filo- În domeniul literaturii, G. colecþiei „Eminesciana“. Tot stilistice, sã producã fapta ori- (p. 89). Pentru a-ºi explica po- zofie, pedagogie, literaturã, Bogdan-Duicã se încearcã mai Ecaterina Vaum semneazã ginalã, sã ne dea creaþiunea sa ziþia, Duicã comparã basmul istorie ºi politicã. Se întoarce în întâi în creaþia poeticã însã, prefaþa volumului, de unde voi finalã, permanentã, perfectã“ popular (tradus de D. Braºov, fãrã licenþã, pentru a pânã la urmã, se consacrã în reþine doar douã fragmente. (p. 85-86). Ideea privind impor- Caracostea în Adevãrul literar ocupa, o perioadã scurtã, un istoria ºi critica literarã, pe o Primul, aflat pe la mijlocul tex- tanþa metodei istorice, în cerc- ºi artistic, din 15 nov. 1924) cu post de profesor suplinitor la direcþie pozitivistã. El considera tului prefaþator, îmi dã curajul etarea operei eminesciene, basmul Luceafãrului emines- Liceul „Andrei ªaguna“. cã, pentru a putea fi realizatã o necesar pentru a-mi continua este reluatã de Bogdan-Duicã cian. Referirile sunt fãcute, mai Renunþã la catedrã, fiind con- istorie a literaturii, trebuie investigaþia: „Meritul lui G. ºi în articolul „Metodologie emi- întâi, la basmul popular. ªi, strâns de contextul politic din adunate ºi verificate toate infor- Bogdan-Duicã este de a fi nescianã“, publicat în anul dupã ce expune prima parte a Transilvania ºi se stabileºte la maþiile domeniului. În viziunea încercat printre primii o aplicare 1931, ca atitudine criticã faþã poveºtii, observã: „Pânã aici ur- Cernãuþi. Aici, în anii 1893 ºi sa, istoria literaturii trebuia sã endogenã a metodei compara- de lucrarea „Poezia lui mãrim pe un zmeu (în poveste 1894, va ocupa poziþia de ofere imaginea complexã a tiste, de studiere a unei opere Eminescu“, semnatã de Tudor nedeterminat mai de-aproape), director al revistei „Gazeta epocii pe care o reflectã. Sextil pe baza fazelor de elaborare ºi Vianu. „Repet aºadar: Datã care ia patru feþe din naturã Bucovinei“. Pleacã ºi de la Puºcariu încearcã, în mod a încrengãturii ideatice din care fiind particularitatea surprinzã- (vânt, stea, ploaie ºi curcubeu), decent, sã explice opþiunea face parte; basmul lui Kunisch - toare a lui Eminescu ºi unici- Cernãuþi ºi se opreºte la pentru ca sã se poatã apropia criticului: „Dacã Bogdan-Duicã Fata în grãdina de aur – Miron tatea lui în literatura româ- Bucureºti, unde terminã de fatã. Toate elementele a fost în toate concepþiile sale ºi frumoasa fãrã corp – neascã, noi, istoricii literari, Facultatea de Litere, luându-ºi acestea Eminescu le-a înlãtu- licenþa în anul 1897. Revine în un realist, cu o repulsiune pen- Luceafãrul – Cezara ºi Glossa. cerem ca tot procesul devenirii rat; steaua incertã a prefãcut-o învãþãmânt, prin mai multe tru misticism, dacã în Compararea basmului lui lui sufleteºti sã fie studiat în în luceafãr ºi a pãstrat numai licee din þarã, fiind numit, dupã cercetãrile sale a fost un Kunisch cu prelucrarea emi- toate amãnuntele sale ºi con- ideile de a duce fata în cer ºi în scurt timp, director la Liceul pasionat scrutãtor al amãnun- nescianã Fata în grãdina de cretizat în studii de inducþie mare ºi de-a-ºi pãrãsi „Mihai Viteazu“ din Bucureºti. telor ºi al documentãrii cât mai aur sau a variantelor analiticã, baze ale viitoarei sin- nemurirea, fiindcã aºa vrea În 1919, dupã înfiinþarea complete ºi multilaterale, Luceafãrului între ele pentru teze perfecte, pe care nici d-l T. fata“ (p. 91). Urmeazã partea a Universitãþii din Cluj, devine aceasta se datoreºte direcþiei relevarea concepþiei despre V. nu ne-a dat-o.“ (p. 163). doua, dupã care exegetul con- profesor de literaturã romanã la pozitiviste a ºtiinþei germane în geniu, surprinderea viziunii pla- Dar studiul cel mai impor- tinuã: „Din acest al doilea Facultatea de Litere ºi a doua jumãtate a veacului al tonice din Miron ºi frumoasa tant, sub aspectul întinderii ºi al pasaj, Luceafãrul lui Eminescu Filologie, în cadrul acestei uni- XIX-lea, care urmase ca un fel fãrã corp sunt câºtiguri ale conþinutului, rãmas de la G. a pãstrat ideea scenei dintre versitãþi, unde a predat pânã la de reacþiune împotriva roman- acestei metode, pentru o mai Bogdan-Duicã, se intituleazã zmeu ºi Dumnezeu, care nu-i capãtul vieþii. A ocupat funcþia tismului în ºtiinþã“. Mai mult, tot bunã cunoaºtere a operei lui „Despre «Luceafãrul» lui admite pãrãsirea nemurirei ºi-i de decan, iar pentru o perioadã el, mai departe, justificã ºi Eminescu“ (p. 13). Cãtre final Eminescu“ ºi a fost publicat în întoarce privirea spre fugari; ºi a fost ºi rector. Tot în 1919 a apreciazã orientarea lui însã, încep sã intru la bãnuieli, 1925, în Anuarul-Almanah fost ales membru titular al Bogdan-Duicã: „Mai ales la noi, întrucât autoarea, poate cu jubiliar al Liceului A. ªaguna, a-nlãturat tot restul“ (p. 92). Academiei Române, pe fotoliul unde istoria literarã s-a fãcut ºi prea mare severitate, noteazã: Braºov. Aici gãsim ºi princi- De mare importanþã, crede rãmas vacant dupã moartea lui se face încã în parte ºi azi în „G. Bogdan-Duicã, cãutãtorul palele observaþii, pe care le for- Bogdan-Duicã, cu îndreptãþire, Titu Maiorescu. S-a stins din mod impresionist, repetându- «certitudinilor definitive», înse- muleazã cercetãtorul, în legã- este trecerea pe care viaþã la 20 septembrie 1934, la se în fiecare manual nou cliºee rat mitologiei literare, ar fi un turã cu filosofia lui Eminescu. Eminescu o face de la zmeu la Braºov, unde prezida o comisie vechi, fãrã criticã ºi fãrã recti- avatar modern al lui Sancho Este adevãrat cã, încã înainte luceafãr. Referindu-se la de bacalaureat, dar a fost ficãri ºi perpetuându-se erori Panza cel refuzat de himere ºi de a publica acest studiu, aceastã trecere, el noteazã: înmormântat la Sibiu. de fapt, strãduinþele lui refuzându-le consecvent, de- Bogdan-Duicã, pornind de la „Înlocuirea zmeului cu G. Bogdan-Duicã a dus o Bogdan-Duicã de a merge la pãºindu-ºi prototipul prin lecturi mãrturisirile lui I. L. Caragiale, luceafãrul trebuie sã fi fost o viaþã de cãrturar ºi de om al izvor, de a cerceta fiecare amã- pozitiviste ce-i fortificã probi- noteazã: „În septembrie- scânteiere nouã a unui motiv cetãþii. De aceea a acþionat pe nunt biografic ºi bibliografic, au tatea poziþiei“ (p. 18). octombrie 1868 Eminescu vechi“ (p. 93). Altfel spus, multiple planuri publicistice ºi însemnat o adevãratã înviorare Mi-am continuat lectura ºi, cunoºtea India anticã! Era exegetul crede cã Eminescu culturale, ca un autentic apos- a istoriografiei literare“ (Sextil spre bucuria mea, am constatat atunci tânãr de 19 ani ºi câteva deþinea motivul vechi al tol al panromânismului. Nu este Puºcariu, Gheorghe Bogdan- cã textele de care aveam luni. ªi cunoºtea India anticã, luceafãrului, încã din 1862, întâmplãtor faptul cã, o bunã Duicã, în Revista Fundaþiilor nevoie pentru a-mi proba despre care-i vorbi lui când, la Cernãuþi, citea pove- bucatã de timp, a îndeplinit ºi Regale, februarie 1935, p. 334- ipoteza din titlul prezentelor Caragiale! Aºadar la India stirile lui E. T. A. Hoffman. Dar funcþia de secretar general la 348). Deºi mai reþinut, cuvinte însemnãri sunt cuprinse în anticã el ajunsese înainte de a nu avea încã acea conºtiinþã Liga culturalã. De altfel, la o de apreciere a rostit ºi G. aceastã antologie. Ceea ce cunoaºte pe Schopenhauer, în privind alegoria luceafãrului, sãptãmânã de la moartea cãr- Cãlinescu: „În materie de înseamnã cã trimiterile care care, citindu-l, a regãsit o Indie nici când a versificat Fata în turarului, I. Mateiu îi schiþa cercetãri strict istorico-literare, urmeazã sunt îndreptate cãtre cunoscutã“ (p. 56, articolul grãdina de aur, rãmasã în ma- urmãtorul portret: „Dar Bogdan- d. Bogdan-Duicã este o autori- acest volum. „Multe ºi mãrunte despre nuscris. Aduce ca argumente Duicã n-a fost numai academi- tate ºi observaþiile sale de amã- Se ºtie cã, în anul 1924, G. Eminescu). în acest sens ºi însemnãrile pe cianul plin de ºtiinþã, scrutãtorul nunt – nu pot fi decât utile Bogdan-Duicã dã publicitãþii un Studiul „Despre Luceafãrul care Eminescu le-a fãcut în fãrã odihnã de manuscrise ºi oricui“ (G. Cãlinescu, art. volum cu titlul Poeziile lui Mihail lui Eminescu“ subliniazã, mai manuscrisele 2255 ºi 2256., biblioteci, sau profesorul „Eminescologi“, în vol. M. Eminescu. Ca introducere la întâi, necesitatea curajului dupã care exclamã: „De aceea, deschizãtor de perspective, Eminescu – Studii ºi articole, acest volum alãturã textul „M. fiecãrui cercetãtor, de a îmbina când ideea din basmul-Kunisch respectat de colegi ºi iubit de Ed. Junimea, Iaºi, 1978, pp. Eminescu“. Aici poate fi operaþiile analitice de investi- i-aprinse iarãºi mintea – cine studenþi. Temperament viu, 44-45). descoperitã o declaraþie de gare cu cele de sintezã. Este ºtie când anume? A câta oarã? sensibil ºi activ, el s-a simþit Cu aceeaºi viziune, hotãrâre principiu asupra felului în care asumat, apoi, ca punct de ple- – elementele focurilor vechi deopotrivã de bine ºi afarã în ºi pornire polemicã, G. trebuie cercetatã opera care, cunoscuta însemnare se-nflãcãrarã, poetul înlãturã larg, unde se frãmântã viaþa Bogdan-Duicã se apleacã ºi genialului poet-cugetãtor: „Sti- fãcutã de Eminescu, rãmasã în zmeul ºi puse în locu-i naþiunii cu toate valurile ei coti- asupra creaþiei lui Eminescu. lul lui Eminescu, forma limbii manuscrisul 2275, f. 56, în luceafãrul ºi tot ce se putea diene. Nu s-a mulþumit sã fie Prin diferite publicaþii ale timpu- sale, muzica ei este minunea legãturã cu povestea lui lega de luceafãr! Blagoslovit numai un spectator filosofic al lui, au fost identificate peste eminescianã, care, oricât am Kunisch. Comentând acele moment!“ (p. 94). Dar adevãra- acestui zbucium colectiv, ci s-a nouãzeci de titluri ale unor cerceta-o filologiceºte ºi fone- însemnãri, Bogdan-Duicã no- ta demonstraþie, continuatã de angajat printre cei dintâi luptã- texte, semnate de marele cãr- ticeºte, nu va putea sã fie teazã: „În procesul de formare Bogdan-Duicã, abia cum tori de elitã ai neamului nostru, turar, cu referire la opera lui explicabilã fãrã rest; în cântecul al Luceafãrului, ºtirile citate ne începe. aprilie 2016 17 arte Pentru limba noastrã Expoziþie Despre o nouã ºi simpozion limbã latinã În sfârºit, bãtãlia s-a încheiat, dificil, cu Aurel Bãeºu victoria limbii latine. A fost dat publicitãþii planul-cadru pentru gimnaziu, unde în aria curricularã „Limbã ºi comunicare“ apare o Neamþ, adicã zona în care Aurel Bãeºu Prezentarea muzeografului Lucian disciplinã nouã: „Elemente de limbã latinã ºi-a petrecut ultimii, ºi cei mai fructuoºi, Corneliu Agãleanu, însoþitã de imagini ºi de culturã romanicã“. zece ani de viaþã. Totodatã, prima video, a abordat o temã incitantã pentru Mai întâi se impune o corecþie: nu limbã monografie, album dedicatã vieþii ºi iubitorii de artã: drumul pe care îl par- latinã, ci limba latinã. Dezarticularea com- operei lui Aurel Bãeºu, prezentatã par- curge creaþia unui artist de la simpla pusului, prin preluarea unei rostiri greºite, ticipanþilor la simpozion, a fost editatã schiþã pregãtitoare pânã la lucrarea aruncã în generalitatea cea mai de muzeul bãcãuan, în anul 1966, cînd finitã, bunã de expus, întregind astfel, pãguboasã bietul obiect de învãþãmânt sal- se împlineau 70 de ani de la naºterea virtual, realizarea unui tablou. O vat de pe marginea prãpastiei. Apoi sintag- La Muzeul de Artã din cadrul artistului. Expoziþia amplã organizatã în scrisoare adresatã de Nicolae Tonitza ma „culturã romanicã“ nu cred cã e bine- Complexului Muzeal „Iulian Antonescu“ acel an cuprindea 120 de lucrãri, multe lui Aurel Bãeºu, prin care acesta îl încu- venitã în ansamblul denumirii: mã tem cã Bacãu s-a desfãºurat miercuri, 30 mar- dintre ele împrumutate de la 11 muzee raja pe tânãrul pictor, a emoþionat ºi a programa va acorda spaþiu altor „ele- tie 2016, atât simpozionul Aurel de artã din þarã ºi de la peste 15 transpus auditoriul în 1927, cu un an mente“, care vor minimaliza conþinutul de Bãeºu, cât ºi vernisajul unei expoziþii colecþionari particulari. Având ca punct înainte ca pictorul sã se stingã. Vorbind de plecare apariþia editorialã din anul drept al limbii latine. Pare inspiratã cu lucrãri ale artistului. despre realizarea albumului, care „a 1966, remarcabilã pentru acele timpuri, plasarea noului/vechiului obiect la clasa a Punctul principal al evenimentului a presupus o intensã ºi dificilã muncã de VII-a: acum se încheie învãþarea morfolo- scriitorul Emil Nicolae a vorbit despre fost lansarea, la Bacãu, a lucrãrii Aurel cercetare în arhive, în presã, corespon- giei, iar latina îl ajutã substanþial pe elev Bãeºu – Album documentar, realiza- specificul noului album, acela de a denþe private“, autorul ºi-a exprimat sã-ºi însuºeascã termenii respectivi, tã în anul 2015, avîndu-i ca autori pe „aduce în atenþia publicului viaþa artis- speranþa ca, în ceea ce ºi-a propus, „sã scutindu-l de definiþii. cunoscutul scriitor nemþean Emil tului, dar, mai ales, povestea din fi reuºit, însã, ca intotdeauna, verdictul Printre motivele pentru care unii profe- Nicolae ºi pe muzeograful Lucian spatele principalelor opere, poveºti sori au preferat sã o înlocuiascã la clasa a Corneliu Agãleanu, în cadrul proiectului adevãrate, despre un artist care meritã aparþine publicului, criticilor de artã.“ VIII-a cu limba ºi literatura românã (gest cu acelaºi nume, derulat de Asociaþia cunoscut mai bine de contemporani. Simpozionul, desfãºurat în prezenþa imoral) se aflã ºi cel legat de manuale. Aºa Lions Club Piatra-Neamþ, dedicat vieþii (...) Am realizat acest album documen- unui auditoriu format din artiºti plastici, cum au fost concepute, dupã 1990, ºi operei pictorului Aurel Bãeºu (1896, tar tocmai pentru a lumina direct rolul oameni de culturã, ziariºti, elevi ºi stu- întruchipau agresiunea (cuvântul, în con- Fãlticeni – 1928, Piatra-Neamþ). jucat de anumite elemente presupus denþi, s-a încheiat cu vernisajul expo- text, îi aparþine lui Solomon Marcus) cea În deschiderea simpozionului, particulare/ marginale, în configurarea ziþiei retrospective Aurel Bãeºu, mai clarã asupra elevului, prin abundenþa gazdele – Dionis Octavian Puºcuþã, operei lui Aurel Bãeºu. (...) Dacã se va deschisã publicului pânã la sfârºitul informaþiei ºi prin structurarea didacticã ºeful Muzeului de Artã ºi Marcela observa ºi proporþia de inedit pe care lunii aprilie. deficitarã. Apoi abordarea instituþionalã a Gavrilã, muzeografã – au vorbit despre am adus-o, cu atât mai bine“. Marcela GAVRILà disciplinei este suferindã: lipsesc îndru- legãtura dintre Muzeul de Artã din marele pentru profesor, auxiliarul pentru Bacãu ºi Aurel Bãeºu. Deºi muzeul elev (deºi acesta ar putea fi suplinit de o bãcãuan are în patrimoniu 123 de organizare adecvatã a conþinutului manu- lucrãri semnate de artist, aparent, Aurel alelor), dar ºi dirijarea din partea organis- Bãeºu nu este legat în mod special de melor specializate. Nu am auzit pânã acum despre o lucrare metodico-ºtiinþificã pentru Bacãu. Cu toate acestea, specialiºtii obþinerea gradului didactic I centratã mãcar muzeului au organizat de-a lungul tim- pe relaþia limba românã – limba latinã, pului trei mari expoziþii retrospective cu dacã nu chiar pe disciplina aflatã pânã în lucrãri ale artistului, în anii: 1966 (coor- 2019 în direcþia clasei a VIII-a. Nu am asi- donator expoziþie - Eugenia Antonescu, stat niciodatã la o lecþie demonstrativã la ºef secþie artã), 1987 (coordonator obiectul numit ºi nu am auzit vreo temã de expoziþie - Geta Barbu, ºef secþie artã) perfecþionare didacticã derivatã din exi- ºi 2005 (coordonator expoziþie - genþele acestuia. Cã au existat ºi existã Carmen Murariu, muzeografã). profesori talentaþi este o realitate. Aceºtia Explicaþia constã în aceea cã, în fac ca limba latinã sã fie „logicã, fascinan- perioada 1950 - 1968, împãrþirea tã, ordonatoare, dar ºi distractivã“ (Iaromira administrativ-teritorialã a vremii îngloba Popovici, în Dilema veche, 21,01.2016, p. în regiunea Bacãu ºi actualul judeþ 13). „Mai multã muncã sau mai multã joacã în învãþãmântul preuniversitar?“ a fost tema de la „Avocatul diavolului“ (Europa FM, 12.02.2016), în plinã dezbatere a Salonul de Primãvarã al Artei Naive proiectului de plan-cadru. ªi una, ºi alta, Ce-a de-a XXV-a ediþie a Salonului de Primãvarã al Artei Premiul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi s-a conchis. „Latina este importantã pentru Naive, organizatã de Centrul Judeþean pentru Conservarea Promovarea Culturii Tradiþionale Bacãu a afla istoria limbii ºi a poporului nostru. Eu ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bacãu, în parteneriat cu cred cã nu este predatã pe înþelesul ºi în Gheorghe Ciobanu (Iaºi) – Primãvara în Eden Centrul de Culturã „George Apostu“ Bacãu, ºi-a desemnat folosul elevilor“ (Forum, 2007-2010). Opinii Premiul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi premianþii, cu ocazia unei Gale, care a avut loc joi, 31 mar- apropiate am obþinut de la filologii din anul I Promovarea Culturii Tradiþionale Bacãu tie, la Muzeul de Artã Contemporanã al Centrului de Culturã (2015-2016): e necesarã mai multã apli- Tamara Lungu (Bacãu) – Primele zile „George Apostu“. caþie, prin tehnici inductive. Premiul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi La vernisaj, douã tinere talentate, Sabina Lupu ºi În anii ’80, a existat un moment când Promovarea Culturii Tradiþionale Bacãu iarãºi era pusã la îndoialã originea romanã Andreea Dionisie de la clasa de nai a ªcolii Populare de Arte ºi Meserii din Bacãu, coordonatã de profesorul Laurenþiu Rãzvan Lãcãtuºu (Bacãu) – Cafeneaua a populaþiei din Transilvania. „România li- pisicilor terarã“ a publicat douã pagini (de mijloc), Constantin Drãghici, au încântat publicul. Premiul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi care discutau despre romanitatea noastrã Juriul alcãtuit din Ilie Boca, Olguþa Pâþu ºi Mari Bucur a cu cel puþin aceeaºi forþã de convingere hotãrât acordarea urmãtoarelor premii: Promovarea Culturii Tradiþionale Bacãu practicatã de istorici. Argumentele erau Valeria Tofan (Bucureºti) – Tradiþii din Moldova exclusiv filologice, ducând mai departe Premiul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi ceea ce S. Micu ºi Gh. ªincai doar Promovarea Culturii Tradiþionale Bacãu enunþaserã în 1780: e.g. mola>moarã. Aurica Boboescu (Caraº Severin) – Nostalgie de toamnã Lingviºtii noºtri au arãtat cum diftongarea Premiul Sif Moldova condiþionatã (o>oa), rotacizarea (-l->-r-), Camelia Maftei (Bacãu) – Toamnã bogatã închiderea vocalicã (a neaccentuat>ã) ºi Premiul pentru excelenþã – Centrul Judeþean pentru cãderea consoanei finale (molam) sunt Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bacãu câteva legi fonetice valabile pentru foarte multe cuvinte. Constantina Voicu (Bacãu) E nevoie de o reconsiderare a disci- Gheorghe Clit (Bacãu) plinei, pentru a evita momente de crizã ca Premiul Centrului de Culturã „George Apostu“ Bacãu acela din iarna-primãvara acestui an. Profira Mihai (Iaºi) – Bunicii ºi nepoata dupã gard Ioan DÃNILà privesc

18 aprilie 2016 arte

Pe bunã dreptate, Heinrich Vasile PRUTEANU conferit o sensibilã poezie Heine scria cã „în muzicã sonorã, de nobilã ºi profundã existã ceva care ne minu- simþire. neazã, ne tulburã adânc emoþi- Asumarea în repertoriu a ile ºi ne transportã în sfere Sonatei a II-a în Fa Major de J. astrale de o puritate ºi o Triumful Brahms a însemnat pentru cei limpezime etericã, transparen- doi artiºti un triumfal prilej de tã. Muzica se situeazã între idei interpretare ºi manifestare. ºi întruchipare... e spirit, e Muzica lui Brahms pare a fi fost nevoia de mãsurã a timpului, e muzicii de camerã materie care se poate lipsi de creatã anume pentru a defini spaþiu, cãtre care emite noþiunea de sublim. În aceastã superbe ºi încântãtoare unde sensibile, atent ºlefuite, întot- impunãtoare partiturã intensi- sonore.“ Din lumea cuceritoare deauna de o rar întâlnitã cali- tatea sonorã specificã lui a muzicii pare a se fi desprins tate. Dan Cavassi ºi Viniciu Brahms apare cu netãgãduitã întro existenþã proprie, cu o fru- Moroianu ºi-au asumat un pro- pregnanþã ºi forþã. Captivaþi ei museþe reconfortantã ºi mereu gram variat, stenic, atestând o înºiºi de curentul muzicii, persistentã, muzica de camerã, ardentã pasiune pentru muzica pianist ºi violoncelist au scos recitalul în duet, trio cvartet etc. sonatelor, a compoziþiilor mai din instrumentele lor accente Lucrãri camerale au scris mai scurte ºi mai consistente în de o plasticitate uimitoare, toþi compozitorii lumii, acestea idei, culoare, ritm. Cei doi artiºti sonata brahmsianã fiind magis- fiind adevãrate simfonii nu „executã“ la pian ºi violoncel tral redatã în toatã amploarea esenþializate. Interpretarea partiturile asumate, ci farmecã, ºi forþa ei expresivã. Jocul unor asemenea „bijuterii“ electrizeazã, copleºesc. Cu o instrumental al celor doi artiºti a fireascã mãiestrie izbutesc cele revendicã rare calitãþi artistice, fost susþinut de un tempera- simþul cel mai pãtrunzãtor, mai pure realizãri ale ideilor ment de vie vibraþie. Sunentul cugetarea cea mai adâncã ºi o muzicale ºi, în consecinþã, cele înaltã viziune a frumosului. mai larg dãruitoare tãlmãciri. le este bogat ºi strãbãtãtor, cu Pentru a atinge aceste valori Astfel pot obþine, fiecare de la neobiºnuite resurse de culoare. cuplul Dan Cavassi (violoncel) instrumentul sãu, mãrturisiri ºi Ei au fãcut sã se aºtearnã în ºi Viniciu Moroianu (pian) au daruri sonore aparþinând doar generaþii întregi de compozitori În restituirea acestei partituri caldã densitate aceastã muzicã demonstrat – într-un concert pe talentului unor mari privilegiaþi. ºi interpreþi. Structura bogatã, sunetul generos, plin ºi limpede atât de mlãdioasã ºi învãlui- podiumul Ateneului din Bacãu Remarcabilã mi s-a pãrut incisivitatea ºi vigoarea ideilor al violoncelului lui Dan Cavassi toare pe cât este ea de impu- – cã sunt talente autentice, însãºi selecþia repertoriului, înscriu aceastã partiturã enes- a dat interpretãrii sale o pres- nãtoare în construcþia ei. Este o care posedã toate calitãþile început cu „Andantino cianã între cele mai luminoase tanþã ºi o rezonanþã profund operã de rarã înãlþime de con- experienþei, ale înzestrãrilor cantabile“ din Sonata a II-a în ºi mai autentice lucrãri româ- rãsplãtitoare. De altfel, cali- cepþie ºi cugetare, de o adâncã naturale ºi acel farmec aparte a Do Major de George Enescu, neºti, cãreia interpreþii i-au tatea înaltã a instrumentului s-a profunzime ºi diafanitate. naturii lor vibrantã, delicatã ºi continuat cu „Siciliana“ de C.C. asigurat delicate pastelãri ºi fãcut simþitã pe tot parcursul Acest concert a fost o ade- sensibilã. Cu o lejeritate de Nottara, „Cântec vechi“ de P. convingãtoare nuanþe. Muzi- concertului. În aceste prime trei vãratã sãrbãtoare a spiritului, în invidiat, cu un timbru pãtrunzã- Constantinescu, cu fantezia calitatea, profunzimea ºi lucrãri am asistat la o continuã care succesul a îmbrãcat tor ºi deosebit de cald, cei doi „Fantasiestucke“ de R. prestanþa tonului s-au dezvãluit emanare de cãldurã ºi tradiþie diverse forme: un repertoriu Schumann ºi încheiat cu firesc ºi în abordarea româneascã, fãrã a cãdea în artiºti ne-au oferit clipe de realã distins ºi raþional, o muzicã pro- încântare. În interpretarea lor Sonata a II-a în Fa Major de J. „Sicilienei“ lui C.C Nottara, pre- sentimentalism ºi fãrã a fund emoþionalã, doi muzicieni se simte o statornicã fervoare, Brahms. Ascultând acel cum ºi în „Cântecul vechi“ de exagera inspiraþia lor folcloricã. o acþiune dinamicã intensã, o „Andantino cantabile“ am con- P. Constantinescu – o lucrare Înscrisã în programul serii, de cel mai înalt nivel ºi un audi- circumscrie totalã în vibraþiile siderat cã nu mulþi compozitori de marcat accent al melosului fantezia „Fantasiestuke“ de R. toriu select ºi participativ. muzicii, care încãlzesc ºi dau o au putut sã gândeascã în popular ºi de o autenticã Schumann a fost realizatã cu o Astãzi, când lumea devine tot energie lãuntricã ºi un nerv sunete, sã reflecteze atât de savoare. Interpreþii au înzestrat intensitate de expresie, o mai cerebralã, asemenea excepþional jocului lor de o vir- adânc asupra sensului vieþii ca partitura cu un ritm ºi o colo- prezenþã de elan, o siguranþã a infuzii de suflet sunt tot mai tuozitate aparte. Uneori acest George Enescu – corifeu a raturã proaspãtã ºi evocatoare, valorilor dinamice ºi stilistice necesare, iar artiºtii care le joc capãtã nuanþe patetice, cãrei magnificã personalitate a cu o putere de tâlc ºi atmosferã remarcabile. Romantismului poartã ºi produc meritã elogii redãri mai impetuoase sau mai inspirat decenii de-a rândul poeticã, densã ºi cuceritoare. schumannian interpreþii i-au unanime.

În viziunea criticului de artã Erwin Kessler auto-portretistica este fiecare Autoportret, expoziþie tematicã tuºã a pictorului, fiecare urmã de daltã a sculptorului, indiferent de subiectul reprezentat. Autoportretistica este la Galeriile Karo Gioconda faþã de Leonardo aºa cum este Moise faþã de Michelangelo, dar ºi Muntele Sainte-Victoire faþã de Cezanne sau cutiile de supã Campbell pentru Warholl. Auto-portretistica este însã ºi tuºa frântã ºi supra-încãrcatã, isterizatã cromatic a ultimului Van Gogh, la fel ca ºi picãturile de culoare împrãºtiate de Jackson Pollock sau polisarea atentã a suprafeþelor sculp- tate de cãtre Brâncuºi. Auto-portretisti- ca este ºi înclinaþia de a picta ori sculp- ta lucruri mari sau, dimpotrivã, mici, puþine sau multe, violente sau echili- brate, bogate sau modeste, colorate • Miihaii Sârbullescu – Autoportret sau monocrome, închise sau deschise, Expoziþia „Autoportret“ îºi datoreazã • Miihaii Chiiuaru – Autoportret simple sau complicate. Fiecare ele- existenþa pictorului Mihai Sârbulescu, ment sau caracteristicã a operei prieten ºi partener al Galeriilor Karo. Cristina Ciobanu, Vasile Crãiþã- douã autoportrete de Horia Bernea ºi funcþioneazã autoportretistic, respirã ºi Domnia sa a fãcut posibilã aducerea, în Mândrã, Marius Crãiþã-Mândrã, Mihai Horea. De asemenea ºi domnul îºi deconspirã prin toþi porii creatorul, spaþiul expoziþional al Galeriilor Karo Cristian Diþoiu, Constantin Flondor, Octav Olaru a înscris în aceastã expo- dându-i în vileag ambiþiile, ºtiinþa ºi din Bacãu, lucrãri ale unor artiºti Horea Paºtina, Ana Petrovici-Popescu, ziþie douã lucrãri din colecþia personalã, neºtiinþa, dar ºi – adesea – vârsta, reprezentativi pentru arta contempo- ªtefan Pristavu, Sorin Purcaru, Dionis de Nicu Enea ºi, respectiv, Dan sexul, starea de sãnãtate fizicã sau psi- Puºcuþã, Mircea Roman, Ion hicã. ranã româneascã. La fel de important a Hatmanu. fost aportul artiºtilor expozanþi care au Grigorescu, Geanina Iustina Ivu, Matei Pentru Ion Grigorescu tema auto- Tema autoportretului este una com- contribuit cu lucrãri reprezentative din Lãzãrescu, Andrei Rosetti, Mihai portretului este clarã: „Dacã mã uit la plexã ºi cu interpretãri diferite. Pentru creaþia personalã: Ilie Boca, Ioan Sârbulescu, Silvia Tiperciuc, Bogdan mine, la artist, nu vãd nimic, eventual Burlacu, Dragoº Burlacu, Mihai Vlãduþã, Florentina Voichi, Gheorghe unii este reflexia din oglindã, pentru alþii roºul de mercur al oglinzii, dacã mã uit Chiuaru, Dumitru Macovei, Ovidiu Zãrnescu. imaginea sufletului. Nu puþini cred cã la om vãd creaþia lui Dumnezeu ºi pot Marciuc, Georgian Mazerschi, Ion Domnul Sorin Costina a avut ama- de fapt tot ceea ce facem, clipã de studia la nesfârºit.“ Mihalache, Vasile Mureºan Murivale, bilitatea de a împrumuta din colecþia sa clipã, este în acelaþi timp ºi autoportret. Carmen ÞINTEANU aprilie 2016 19 ateneu

În ziua de miercuri, 30 mar- Anton COªA de cercetare genealogicã, tie 2016, Complexul Muzeal privindu-i pe purtãtorii numelui „Iulian Antonescu“ a organizat Gorovei, vom putea avea ima- (cu prilejul împlinirii a 470 de ginea completã a destinului ani de la sfârºitul celei de a istoric al acestei importante doua domnii a lui Petru vodã Un istoric de elitã: familii care a lãsat urme dura- Rareº) conferinþa ºtiinþificã: bile în cultura ºi ºtiinþa româ- „Petru Rareº. Din viaþa unui neascã, în istoria Moldovei în principe al Moldovei“. Prele- general. gerea a fost susþinutã de cãtre ªtefan S. GOROVEI Prezenþa profesorului distinsul istoric ieºean, prof. univ. dr. ªtefan S. Gorovei, de ªtefan S. Gorovei la Muzeul la Facultatea de Istorie din de Istorie din Bacãu ne-a ofer- cadrul Universitãþii „Alexandru Profesorul ªtefan S. în revista Muzeului de Istorie it prilejul de a constata ºi o altã Ioan Cuza“ Iaºi. Gorovei a fost ºi este membru din Bacãu („Carpica“) un interesantã legãturã, de data Publicul participant la acest în echipele de cercetare ale interesant studiu, sugestiv inti- aceasta între tema conferinþei eveniment cultural-ºtiinþific de unor importante proiecte deru- tulat: La începuturile oraºului (principele Moldovei – Petru excepþie a fost format din pro- late de-a lungul vremii de Bacãu. Bazate pe o riguroasã Rareº), ascendenþii confer- fesori, cercetãtori, muzeografi, prestigioase instituþii acade- analizã a izvoarelor istorice, enþiarului ºi patrimoniul insti- arhiviºti, studenþi, elevi, jur- mice. A fost iniþiatorul (în punctele de vedere emise, tuþiei muzeale bãcãuane unde naliºti, iubitori de culturã în 1989), organizatorul ºi coordo- argumentele dezvoltate ºi se pãstreazã, printre altele, o general. natorul Simpozioanelor de implicit concluziile de atunci serie de documente istorice În deschiderea manifestãrii, Studii Genealogice de la Iaºi au rãmas valabile pânã în originale. Unul dintre ele (în dupã câteva gânduri de devenite, începând cu anul zilele noastre. limba slavonã), datând din deschidere rostite de prof. 1997, Congrese de Gene- În ultimii ani, domnia sa vremea lui Petru vodã Rareº Mariana Popa (managerul dezvoltã în revista „Carpica“ (29 martie 1546), confirmã Complexului Muzeal „Iulian alogie ºi Heraldicã. A organi- pagini interesante legate de nepoþilor lui Ion Odobã Antonescu“), prof.dr. Anton zat ºi coordonat la Iaºi, în luna loare a fost repede recunos- Mobilitatea populaþiei reflec- Coºa (fost student al prof. mai 2007, cel de al V-lea stãpânirea asupra satului cutã, fãcând dealtfel ºi subiec- univ. dr. ªtefan S. Gorovei) a Colocviu Internaþional de tatã în istoria unei familii: Vereºani, din vechea zonã a tul unei comunicãri ºtiinþifice prezentat un cuvânt de Genealogie sub egida purtãtorii numelui Gorovei Cobâlelor de la nord-est de prezentate de autor la cel de- întâmpinare, punctând mo- Academiei Internaþionale de (sec. XVI-XXI). De aici am Bacãu. Satul, cumpãrat în vre- al XII-lea Congres Interna- mente importante din remar- Genealogie ºi a Institutului putut afla cã neamul profe- mea lui ªtefan cel Mare de Ion þional de Genealogie ºi cabila carierã ºtiinþificã ºi uni- Român de Genealogie ºi sorului Gorovei (care adunã, Odobã, s-a numit mai târziu Heraldicã de la München din versitarã a invitatului, precum Heraldicã „Sever Zotta“. „în sângele sãu, moºtenirea Odobeºti. Un alt document ºi legãturile sale genealogice anul 1974. marilor dregãtori ai augustei (emis la Iaºi de domnul Dupã absolvirea facultãþii Istoricul ªtefan S. Gorovei a cu zona Bacãului. Moldove medievale – ca Moldovei, Mihai Grigorie va lucra (între anii 1971-1977) contribuit la reapariþia (la Iaºi) În continuare, profesorul logofãtul Ioan Tãutu ºi hat- Sturdza, la 28 februarie 1840) în redacþia revistei Magazin noii serii a publicaþilor „Revue ªtefan S. Gorovei ºi-a susþinut des Études Roumaines“ ºi manul Luca Arbore“) îºi are face referire la urmaºii conferinþa propriu-zisã legatã istoric, desfãºurând mai apoi „Arhiva Genealogicã“, a iniþiat rãdãcini documentate în sudul nepoþilor lui Ion Odobã, care de domnia lui Petru Rareº, ºi o prodigioasã activitate ºtiinþificã în calitate de revista „HERB. Revista Moldovei, inclusiv în sate din îºi disputã pãrþi din moºia aducând în atenþia auditoriului judeþul Bacãu. Astfel, ºtim Odobeºti în instanþele de jude- sugestive evenimente din cercetãtor la Institutul de Românã de Heraldicã“, fiind în deja cã unul dintre Goroveii catã ale vremii. În acest docu- viaþa acestui important prin- Istorie „A. D. Xenopol“ din Iaºi. acelaºi timp ºi membru în „statorniciþi în sudul Moldovei“ ment (de la mijlocul veacului al cipe al Moldovei medievale. Din anul 2003 activeazã ºi ca colegiile de redacþie ale altor a fost credincerul Constantin, XIX-lea) se face un istoric al Din impresionanta biografie cercetãtor ºtiinþific în cadrul importante reviste de speciali- pomenit în veacul al XVIII-lea a profesorului ªtefan S. Centrului de Istorie ºi tate: „Anuarul Institutului de proprietãþii ºi al judecãþilor în satul Radomireºti din actu- Gorovei, reþinem aici cã s-a Civilizaþie Europeanã al Filialei Istorie A. D. Xenopol anterioare, iar printre cei care alul judeþ Bacãu. Acest nãscut la 28 iulie 1948 în Iaºi a Academiei Române. Iaºi“„Analele Putnei“, „Europa în trecut cercetaserã deja Cariera universitarã o Constantin este strã-strã-strã- localitatea Fãlticeni, judeþul XXI“, „Analele ªtiinþifice ale cazul, îi gãsim pe cãminarul începe la Facultatea de Istorie bunicul profesorului Gorovei. Suceava, ca fiu al Elizei ºi al Universitãþii Alexandru Ioan Teodor Gorovei ºi vornicul în anul 1990, pentru ca în Fiul mai mare al credincerului lui Sorin Gorovei. Tatãl era Cuza (seria istorie)“, „Revista Ioan Tãutul (ascendenþi ai pro- 1996 sã devinã profesor titu- Constantin (pe nume Ioan) va profesor de matematicã la de Istorie Socialã“ etc. fesorului ªtefan S. Gorovei). Liceul „Nicu Gane“ fiind, în lar. În anul 1993 ªtefan S. pleca în nordul þãrii, oprindu-se La sfârºitul acestui scurt acelaºi timp, un pasionat al Gorovei devine doctor în isto- Distinsul istoric ieºean este la Dorohoi. El este bunicul medalion, menþionãm faptul muzicii de camerã pe care o rie al aceleiaºi universitãþi autor a numeroase articole, patern al folcloristului Artur cã prof.univ.dr. ªtefan S. ieºene, susþinând teza: Înte- promova în chiar casa pãrin- studii ºi cãrþi, fiecare dintre ele Gorovei (la rândul sãu bunic al Gorovei se bucurã astãzi de meierea Moldovei. Probleme teascã. Autoritãþile comuniste fiind contribuþii ºtiinþifice apre- profesorului ªtefan S. un prestigiu deosebit (deopo- îl vor înlãtura însã de la cate- controversate, lucrare apreci- ciate ca atare de specialiºti. Gorovei). atã pentru contribuþia deose- trivã pe plan naþional ºi inter- drã, trimiþându-l spre „reedu- Menþionãm aici faptul cã în Cu siguranþã, în momentul naþional), iar activitatea sa care la Canal“. Dupã revenirea bitã adusã la cunoaºterea urmã cu trei decenii, cercetã- în care profesorul ªtefan S. este apreciatã ca atare. În din acest „exil“, îºi va câºtiga subiectului, fiind publicatã torul ªtefan S. Gorovei publica Gorovei îºi va finaliza proiectul acest sens, o dovadã în plus o existenþa ca violoncelist la ulterior, în anul 1997. Filarmonica din Botoºani. Istoricul, genealogistul, he- constituie ºi cooptarea în Casa pãrinteascã din raldistul ªtefan Sorin Gorovei diferite organizaþii, domnia sa Fãlticeni a fost vizitatã de-a este astãzi una dintre perso- fiind, printre altele: membru al lungul vremii de o seamã de nalitãþile recunoscute în mate- Societãþii Internaþionale personalitãþi precum: G. T. rie de genealogie ºi istorie „Majestas“ pentru promovarea Kirileanu, Gustav Weigand, medievalã ºi una dintre foarte studiului suveranitãþii; membru Barbu ªefãnescu Delavrancea, puþinele voci autorizate în al Asociaþiei Istoricilor Teodor V. Stefanelli, Gheorghe ceea ce priveºte ºtiinþa ºi arta Europeni; membru-fondator al Ghibãnescu etc., alãturi de alþi heraldicã din România. Comisiei Naþionale de colaboratori la revista „ªezã- Principalele direcþii de cer- Heraldicã, Genealogie ºi toarea“ – prima revistã de fol- cetare promovate de cãtre Sigilografie a Academiei clor din România, editatã de domnia sa sunt consacrate Române; preºedinte al cãtre Artur Gorovei (bunicul istoriei evului mediu românesc Comisiei de Heraldicã, ºi epocii premoderne (istorie profesorului ªtefan S. Genealogie ºi Sigilografie – Gorovei). politicã, socialã, culturalã; Filiala Iaºi; membru fondator Între anii 1966-1971, ªtefan genealogie; heraldicã; istoria al Institutului Român de S. Gorovei a fost student la oraºelor; istorie eclesiasticã; Facultatea de Istorie din istoriografie; istoria puterii), în Genealogie ºi Heraldicã cadrul Universitãþii „Alexandru timp ce cursurile sale univer- „Sever Zotta“; administrator- Ioan Cuza“ din Iaºi. Lucrarea sitare vizeazã cercetarea delegat al Institutului Român de licenþã a abordat un subiect izvoarelor medievale; ºtiinþele de Genealogie ºi Heraldicã de genealogie medievalã: auxiliare ale istoriei; istoria „Sever Zotta“; membru-fonda- Ioan Tãutu, mare logofãt al medievalã; istoria Bisericii; tor (membre académicien) al Academiei Internaþionale de Moldovei. Studiu monografic, structurile puterii în evul mediu • Carmen Poenaru – Viibraþiiii îînallte o tezã deosebitã, a cãrei va- românesc. Genealogie etc.

20 aprilie 2016 eseu

I.Înãuntrul unei Rainer Maria Rilke – 90 de ani de la moarte Benvenuta), Rilke a lãsat sã transparã, în modul cel mai misterios ºi mai vio- roze. Spaþiul lent, orice umbrã ce îl separa de iubire, dupã cum a recunoscut el însuºi într-o angelic (4) Rilke. Din avatarurile scrisoare cãtre Lou Andreas-Salomé, în legãturã cu acest text, din 20 iunie Dupã lectura primelor douã „Elegii 1914: „...oare nu-i înspãimântãtor sã duineze“, în care descifrãm, mai întâi, scrii aºa ceva fãrã sã te îndoieºte de sentimentul intens al irealitãþii umane, o biografiei interioare întrebare esenþialã, obsedantã, ne vine nimic, sub pretextul de a vorbi despre o în minte: cine sunt cei ce au acces la amintire a celei mai originare intimitãþi, acest spaþiu unde îngerii trãiesc într-o piciune de fatalitate între noi ºi nici asta)... Magda, poate vei simþi, abia mã ºi, apoi, sã laºi pana în graba de a retrãi familiaritate absolutã? „Pe ei, însã, mãcar n-am cãutat sã determin în ce vei fi atins, cã ruptura e totuºi ireparabi- din nou fantomalul, dar într-o manierã care-s frumoºi,/ o, cine-i reþine? Pe chip mãsurã exact fiinþele acelea fuseserã lã, – sau cã o sumbrã mânã strãinã s-a nelimitatã, ca niciodatã înainte; încât, ne-ncetat li se-nalþã/ aparenþa ºi piere. indispensabile ca sã ia naºtere ceea ce pus undeva pe galbul clopotului – umplut [...] cu câlþi acest trup de mari- Ca roua, în zori, de pe ierburi,/ sau ca lua naºtere într-adevãr; nu existã deloc împiedicând pura izbiturã sã rãsune...“ onetã care ai devenit tu însuþi, sã ai dintr-o mâncare fierbinte cãldura, din nume pentru a desemna asta; dar în Temerile acestea filtreazã semnificativ gura uscatã...“ Într-adevãr, se pare cã, noi se ridicã/ ce-i al nostru“ (ed.cit.). acelaºi timp, eram aproape sã constat ultimele rânduri ale corespondenþei în pãpuºã, copilul s-a putut ciocni pen- Dacã în „Malte“ sunt sfinþii, în primele mistica susþinere a Cinei celei de Tainã; chiar înainte de întâlnire. Însã motivele tru prima datã cu distanþa ce-l separã douã „Elegii duineze“ sunt tinerii morþi, câtã vreme exista asta, ºtiam cã de aici profunde, Rilke le cãutase deja în de celãlalt ºi cã acest corp opac, fãrã amantele pãrãsite. Dar numai pasiunea îmi trag forþele, iar mai târziu, înãuntrul scrisorile precedente (ce sunt o veri- suflet, absolut pasiv, s-a încãrcat puþin nefericitã e substanþa relaþiei posibile a penibilei mele singurãtãþi, distingea, tabilã urmare a „Însemnãrilor lui Malte câte puþin de toatã oroarea ce bãrbatului cu femeia? La sfârºitul celei aceste forþe printre toate celelalte. Laurids Brigge“, unde visul, confidenþa, strãpunsese deja finalul „Însemnãrilor de-a doua „Elegii“, descoperim un Lucru neobiºnuit, chiar ele avuseserã amintirile, meditaþia se leagã unele de lui Malte Laurids Brigge“, în faþa model al acestui raport în stelele atice: plusul de persistenþã...“ altele cu aceeaºi libertate, cu aceeaºi deziluziilor iubirii: „Dacã am avea toate „Nu v-a uimit pe vreo aticã stelã pru- „Una-i sã cânþi iubita. Alta, vai,/ acel forþã ºi unde nu lipseºte nici scena astea în minte (bunãtatea lucrurilor, denþa/ umanului gest? Nu erau iubirea vinovat ºi ascuns Zeu-Fluviu al sân- parizianã, descrierea precisã a unui cele mai mici obiecte uzuale, n.n) ºi ºi despãrþirea/ atât de lin aºezate pe gelui“ (ed.cit.). Cu aceste versuri se birou de poºtã, umorul, profunzimea – dacã, în aceeaºi clipã, scoþând-o din umeri, de parcã-ar fi fost dintr-o altã/ deschide „A treia elegie“, începutã la analogii cu romanul), mergând mai grãmada de lucruri mai animate de sim- plãmadã fãcute, decât sunt la noi? Duino, în 1912, terminatã la Paris, în departe în aceastã „sãpãturã“ interioarã Amintiþi-vã mâinile/ care, fãrã s-apese, toamna lui 1913, unde intuim o exor- pe care n-o mai fãcuse niciodatã. Dacã patia pentru noi, am gãsi una dintre se lasã, deºi e putere în torsuri./ cizare a impulsului dorinþei. Una e sã se îndoieºte cã s-ar putea smulge vreo- pãpuºile noastre: ea ne-ar indigna Stãpâni pe ei înºiºi, aceºtia ºtiau: pân- visezi la acest raport delicat, imaterial, datã din singurãtate e cã se simte abã- aproape prin teribila, prin greoaia sa aici suntem noi,/acesta-i al nostru, aºa ce permite intrarea în spaþiul angelic, ºi tut de la calea dreaptã, denaturat: „...ªi lipsã de memorie; ura ce, fãrã ºtirea sã ne-atingem; mai tare/ ne strâng zeii. alta e sã reprimi puterile obscure venite dacã aº fi fost o piatrã atunci, totul ar fi noastrã, a creat mereu, pentru o parte, Dar asta-i priveºte pe zei“ (ed.cit.). din strãfundul nostru, din strãfundul fost bine. Totuºi, cum nu eram o piatrã, relaþiile noastre, ar apãrea; demascatã, De la Duino îi scrie prietenei sale Lou vârstelor. Tot în corespondenþa cu ci doar ceva omenesc zãcând acolo, ea ar fi, în faþa noastrã, ca înfricoºãtorul Andreas-Salomé cu foarte puþin timp Benvenuta, în drama pe care scrisorile marile puteri pe care aº fi putut altãdatã corp strãin peste care am fi împrãºtiat înainte de a-ºi elabora poemul: „... dar o actualizeazã, putem percepe mai bine sã le antrenez s-au jucat cu mine în cãldura noastrã cea mai curatã; precum am ºi alte amintiri oarecare, în domeni- ce problemã constituia, pentru Rilke, mizeria mea, precum coºmarurile cu cel cadavrul înecatului, superficial voalat, ul umanului, amintiri particulare la care iubirea. Întrucât calea sfinþeniei îi era care doarme. Forþele copilãriei mele s-au ce s-a lãsat ridicat ºi purtat de marile þin, – de îndatã ce le exprimi, ele sunt interzisã, arta sa neputând sã se dis- jucat cu mine; amintirile s-au jucat cu ape ale duioºiei noastre pânã ce noi ne perfect invizibile în privinþa conþinutului; penseze de uman, iar excesul de sin- mine, sângele meu nu ºtia ce sã facã ºi uscãm ºi îl uitãm în vreun tufiº [...] Cine – ºi totuºi, ai crede, în lunga ºi dificila gurãtate îl arunca în deºert, pradã ten- se amuza cu mine – ºi cum se întâmplã ºtie dacã unii, mai târziu în viaþã, n-au mea singurãtate, uneori împinsã la li- taþiilor acestuia, marele poet nu-ºi cu jucãriile: asta nu m-a fãcut mai fru- cules din asemenea amintiri îndoiala mitã, în timpul cãreia a fost scris „Malte putea reprima visul de a se dãrui unei mos ca o armã purtatã mult timp, ci mai cã, poate, nimeni nu le putea iubi? Dacã Laurids“, aveam absoluta certitudine cã relaþii simple, inocente: „Dragule, dragu- rãu, asta m-a uzat, chiar aºa, ca pe o pentru unul sau altul, pãpuºa sa de forþa cu care îl tratam provenea, pentru le copil, sã-mi fie dat sã te iubesc fãrã jucãrie.“ odinioarã nu-ºi duce mai departe rava- o parte considerabilã, din unele seri la limitã, fãrã efort. Între mâinile tale sã mã Tocmai meditând asupra jucãriilor, Capri, în cursul cãrora nimic nu se pãrãseascã, precum o veche durere, într-una dintre prozele sale cele mai giile fãrã leac e pentru cã nu cautã vagi petrecea, mã gãseam doar în compania obiceiul de a crede cã trebuie sã reali- dense, „Pãpuºi“, inspiratã de o expozi- mulþumiri decât ca sã contrarieze acest a douã femei mai în vârstã ºi a unei zez iubirea...“ Dar el ºtia, dinainte, cã þie de pãpuºi de cearã organizatã de sentiment de insatisfacþie perpetuã prin tinere ºi le priveam lucrând la broderiile asta ar fi cu neputinþã: „Eu nu þin, cãtre artistul german pãpuºar, care ea ºi-a compromis starea lor, iar uneori una dintre ele, îmi oferea mâinile mele ºi-au promis de foarte, designerul de costume ºi graficianul sufleteascã“ („Pãpuºi“). un mãr, dupã ce avea grijã sã-l cureþe foarte multã vreme sã nu þinã nicicând Lotte Pritzel, la 1 februarie 1914 (chiar „Cum era din ce în ce mai evident cã de coajã. Nu era nici cea mai micã sus- (ºi Dumnezeu nu le-a fãcut deloc pentru înainte de revãrsarea scrisorilor cãtre nu puteam sã iubesc, iubirea, puþin câte puþin, s-a retras din toate...“ Mãrturisirea Cinema (într-o scrisoare cãtre Benvenuta) se regãseºte, aproape în aceeaºi termeni, într-un poem scris în 20 iunie 1914, Spotlight adicã dupã sfârºitul aventurii cu Magda Spotlight von Hattingberg intitulat „Cotiturã“: „Spotlight“ este ultima producþie care a câºtigat premiul bârfe ºi de tabloide fãrã substanþã. Filmul subliniazã corupþia „atunci în aer fu sfat,/ sfat insesizabil/ Oscar pentru cel mai bun film ºi cel mai bun scenariu. din instituþiile religioase care acoperã faptele membrilor sãi, despre sensibila-i inimã,/ despre-a lui, Regizat de Tom McCarthy („The Wire“, „Good Night, and însã nu sugereazã faptul cã toþi sunt croiþi din aceeaºi hainã. într-un trup prãbuºit dureros,/ totuºi Good Luck“) ºi scris de acesta alãturi de Josh Singer („The De asemenea, „Spotlight“ este, în multe privinþe, ºi o sensibilã inimã/ fu sfat, ºi sentinþa West Wing“, „Law and Order: Special Victims Unit“), filmul declaraþie pentru jurnalismul de calitate. Acesta ilustreazã cãzu:/ cã-i lipsit de iubire.// (ªi-i fu este gândit dupã o serie de reportaje realizate de echipa de modul în care se investigheazã ºi în care se pun întrebãri iniþierea-ntreruptã.)// [...]// Opera chipu- jurnaliºti de investigaþie de la ziarul „The Boston Globe“. pentru a afla mai multe informaþii sau pãreri (un talent care lui e-nfãptuitã,/ înfãptuieºte-acum opera Reportajele conþin informaþii despre abuzurile sexuale pe lipseºte cu desãvârºire în presa actualã), dar ºi modul în inimii/ din cele imagini þinute în tine. care un numãr de preoþi din statul Massachusetts le-a comis care se scriu articole de calitate, unde informaþia preluatã cu Cãci tu/ le-ai învins, dar acum nu le ºtii./ asupra copiilor din zonã ºi care a fost acoperit de sursele necesare ºi fãrã a exploata supravieþuitorii abuzurilor Iatã, lãuntric bãrbat, lãuntrica-þi fatã,/ Arhidieceza Catolicã din Boston. preoþilor pentru senzaþii. Este uimitor sã urmãreºti modul în cea cuceritã din/ mii de naturi, cea/ de- Echipa de jurnaliºti (numitã, evident, „Spotlight Team“) care aceºti jurnaliºti au reuºit sã îºi ducã la bun sfârºit inves- este interpretatã de o serie de actori cunoscuþi pentru talen- abia cuceritã, nicicând/ încã iubitã fãp- tigaþia în ciuda dificultãþilor. tul lor precum Mark Ruffalo, Michael Keaton, Rachel turã“ (ed.cit.). „Spotlight“ este un film care meritã vãzut. Este respectu- McAdams ºi Liev Schreiber, care încep în anul 2001 sã Dar sã exprimi necesitatea „cotiturii“, investigheze un preot mutat de mai multe ori în diverse insti- os, inteligent, bine jucat, scris ºi regizat. De fapt, aº reco- trecerea de la viziune la iubire, nu tuþii. Deºi la început aceºtia cred cã urmãresc un caz izolat, manda chiar douã vizualizãri pentru a înþelege toate detaliile însemna nicidecum s-o împlineºti. ªi, în mai târziu descoperã o serie de tipare unde mai mulþi preoþi ºi a procesa toate evenimentele prezentate. Echipa de jur- pragul rãzboiului iminent, un alt munte implicaþi în abuzuri sexuale sunt protejaþi de instituþii reli- naliºti care a fãcut aceastã investigaþie în viaþa realã a prim- ostil de trecut, poezia nu poate fi un imn gioase influente. În urma acestei descoperiri, echipa începe it în anul 2003 Premiul Pulitzer, iar impactul cercetãrii lor s-a înãlþãtor, ci încã o elegie: „Însã acum sã caute informaþii ºi sã intervieveze cât mai multe persoane. fãcut simþit în toatã lumea. În zilele noastre, unde volumul de (inimã!,n.n.) sfarmã-mi copacul de Filmul este, în primul rând, conceput într-o manierã informaþii la care avem acces este atât de imens, încât nu ne bucurie,/ sfarmã-mi în furtunã târziul putem concentra asupra unui lucru pentru mult timp, respectuoasã faþã de supravieþuitorii abuzurilor. În niciun meu/ copac de bucurie./ Cel mai fru- „Spotlight“ ne aratã de ce este nevoie sã ne îndreptãm privir- moment nu ai impresia cã aceºtia exploateazã cazul pentru mos, în nevãzutul meu/ peisaj, cel ce ile asupra jurnalismului de calitate ºi a puterii acestuia de a a avea un film de succes la box-office. În spatele lor, se vede mã fãcea mai luminos/ îngerilor, dorinþa de a atrage atenþia asupra unor poveºti care au ecou pãtrunde în locurile unde nedreptatea predominã. nevãzuþi.“ pe o scarã globalã, dar sunt eclipsate în zilele noastre de Antonia GÎRMACEA Gheorghe IORGA aprilie 2016 21 ateneu Ecouri blematicã – minunea e cã toc- mai aceste probleme dau viaþã dostoievskiene fiecãrui personagiu, ar trebui sã spunem, cã trãesc pe în revista Ion FERCU socoteala fiecãrui personagiu „Gândirea“ (3) – ºi aceste probleme se cioc- nesc, se luptã ºi se humani- zeazã, pentru a agoniza sau a Numãrul 19/1922, 1 februa- Prin subteranele triumfa înaintea noastrã. Nu rie, al revistei „Gândirea“ debu- este nici o problemã înaltã pe teazã cu eseul lui Mihai D. care Dostoevschi sã nu o abor- Ralea, „Europa ºi Rusia“. ªcolit dostoievskiene (46) deze. Dar imediat ce am ºi în Franþa, unde obþine titlul recunoscut aceasta, trebue sã adãogãm; cã nu le abordeazã de doctor în Litere, cu teza „Nu este nici o problemã înaltã pe care în funcþie de individ... De aceia oricât de „Ideea de revoluþie în doc- niciodatã într'o manierã ab- Dostoevschi sã nu o abordeze. Dar imediat ce reprezentative ar fi personagiile sale, niciodatã stractã, ideile nu existã trinele socialiste“, Mihai D. am recunoscut aceasta, trebue sã adãogãm; nu le vedem pãrãsind humanitatea pentru a Ralea, eseist, filosof, sociolog, niciodatã la el decât în funcþie cã nu le abordeazã niciodatã într'o manierã deveni simbolice.“ psiholog, diplomat, este un bun de individ... De aceia oricât de cunoscãtor al literaturii, dar ºi abstractã, ideile nu existã niciodatã la el decât André Gide reprezentative ar fi personagi- ile sale, niciodatã nu le vedem al realitãþilor social-politice ºtiinþei europene la religia rusã. Bruhl, care susþine „legea par- Din neantul perfecþiunii nu europene. Eseul are ca punct pãrãsind humanitatea pentru a Un critic literar ca N. Strakhov, ticipaþiei“ tuturor lucrurilor ºi poate ieºi nicio creaþie“. deveni simbolice. Nu sunt tipuri de sprijin centenarul naºterii lui prieten intim al lui L. Tolstoi, fiinþelor la o reprezentare Gândul cã Europa ar putea Dostoievski, „sãrbãtorit sobru ca în comedia clasicã, rãmân într’o carte, «Lupta contra colectivã. Pentru primitivi, as- izbuti în aceastã disputã cultu- indivizi, tot atât de speciali ca ºi modest la teatrul «Vieux occidentului în literatura noas- pecte precum incertitudinea ori ralã cu Rusia nu este unul Colombier» la Paris ºi poate cele mai particulare personagii trã», vrea sã demonstreze cã îndoiala erau inexistente. (Vezi favorabil Europei, crede Ralea: ale lui Dichens“. ceva mai fastuos în restul Eu- întreaga evoluþie a literaturei ºi Lucien Lévy-Bruhl, Les fonc- „Poate cã suntem aproape de ropei“. El crede cã acest eveni- În acelaºi numãr al revistei ruseºti n’a avut decât uni scop: tions mentales dans les soci- agonia spiritului logic ºi tot aºa (pag. 402), „Cãrþi ºi reviste“, ment european a adus din nou abjurarea Europei. Gogol pe étés inférieures (1910), p.54, de aproape de afirmarea unei rubrica obiºnuitã, prezintã o în prim-plan problematica patul de moarte condamnã http://classiques.uqac.ca/- noi religii. Un Tolstoi sau un sintezã a revistei „Napkelet“, raporturilor intelectuale ºi operile sale satirice, opiniunile classiques/levy_bruhl/fonc- Dostoewski, care au fãcut februarie 1922. Între altele, politice dintre Rusia ºi Europa, literare ºi invitã intelectuali- tions_mentales/fonctions_men posibil Romain Rolland chiar în amintind despre articolul lui ªt. context în care reaminteºte de tatea rusã sã se prosterneze în tales_1_2.pdf). Portretul este sânul þãrii celei mai europene Borbely cu privire la literatura profeþia dostoievskianã cu faþa þarismului. Dostoewski completat apoi din perspectivã din Europa, pot cuceri bãtrânul ungureascã ardeleanã este privire la faptul cã, mai merge mai departe. El afirmã filosofico-sociologicã: „Dar continent mai uºor decât toate inseratã ideea acestuia con- devreme sau mai târziu, cã niciodatã poporul nu va dacã logica ca facultate de armatele oricãrui imperialism“. form cãreia „Ardealul n'ar Europa va devora Rusia. Nu recunoaºte ca pe unul din ai cunoaºtere le lipseºte, ei au în „Cronica mãruntã“, rubrica putea nici când crea un întâmplãtor, pornind poate de sãi, pe un rus europenizat sau: abundenþã altele. În primul, din „Gândirea“ nr. 21/5 martie Dostoiewsky, sau un psiholog la aceastã profeþie, C.S.T. se „Rusia e o þarã care nu rând sentimentul ºi intuiþia. 1922 (pag. 404 ), reia problem- ca Balzac, ori un Gogol care sã întreba în articolul „Cu prilejul samãnã întru nimic Europei. Acolo unde raþiunea se opreºte atica manifestãrilor prilejuite de plângã sublim“ . morþii lui Korolienko“ („Gândi- Cum vreþi ca Rusia sã se fiindcã nu mai poate stabili ra- centenarul dostoievskian (Paris, 1923 este un an sãrac în rea“ nr. 18/ ianuarie,1922, pag. pasioneze pentru o civilizaþie?“ porturi, sentimentul întrevede Teatrul Vieux-Colomber). Cu ecouri dostoievkiene reflectate 342-343), dacã Rusia nu se va Pânã ºi disidenþii ruºi, explicã posibilitãþi infinite, nuanþe frag- acest prilej, André Gide a în „Gândirea“. În ianuarie (nr. orienta cãtre cubism, futurism, Ralea, par a fi seduºi de ile, momente delicate ºi fugare. susþinut ºase expuneri la 11-12, anul II), februarie (nr. dadaism… Mihai D. Ralea nu aceastã atmosferã creatã în Cunoºtinþa misticã depãºeºte ºcoala lui Jaques Copeau, iar 13-14, anul II ), martie (nr. 15, crede cã politicul este cel care Rusia: „La recenta sãrbãtorire pacea logicã, cãci ea se La Nouveue Revue Francaise anul II ), aprilie (nr. 16-17, anul ar alimenta substanþial antago- a lui Dostoewski la Paris, exercitã deasupra ei, dupã a dedicat întreg numãrul sãu II), mai (nr. 1-2, an III ), iunie nismul ruso-eoropean: „Anta- romancierul D. Merejkowski a hotarele ei. În plus ea nu din ianuarie lui Dostoievski. (nr. 3-4, an III ) ºi noiembrie gonismul între misticismul declarat cam aceleaºi lucruri, cunoaºte critica ori analiza „Din scurta vorbire a lui André (nr. 6, an III) nu gãsim nicio scoborât din stepele Asiei ºi înfãºurate doar într’o serie de dizolvantã. Prin aceasta, Gide – noteazã cronicarul care trimitere la Dostoievski. între felul greco-latin de a con- eufemisme literare. Când ar- entuziasmul nelimitat de criticã nu semneazã rubrica tipãritã în Trimiterile cãtre Dostoievski cepe viaþa al apusului e mai matele bolºevice invadaserã urcã vertiginos culmile ado- fruntea numãrului – reþinem sunt doar în nr. 5, anul III, din 1 vechi decât se crede. El nu e Polonia, în vara trecutã, toatã raþiei, lãsând departe în urmã aceastã caracterizare a lui noiembrie, ºi în numãrul 6, numai de ordin politic ci mai nobleþea rusã exilatã la Paris, calculele meschine ale cân- Dostoievschi ºi a secretului anul III, din 20 decembrie. În ales de ordin intelectual“. uitând duºmania ei contra tãrelii logice. Iubirea, adoraþia care a fãcut sã triumfe romanul nr. 5 al lunii noiembrie, Nichifor Perspectiva acestui antago- guvernului sovietic,– cerea infinitã iatã ce nu cunoaºte sãu: „În toatã literatura occi- Crainic publicã un amplu nism este schiþatã cu nuanþe providenþei, înainte de toate, individualismul european. dentalã – ºi nu e vorba numai studiu , „Politicã ºi ortodoxie“ filosofice ºi sociologice: „Nu e triumful Rusiei“. Fireºte, nici Ruºii n’au critici literari ori filo- de cea francezã, – romanul, în (pag. 77-83). El aminteºte de numai vorba de aspiraþiile „de ceaielaltã parte, simpatiile zofici; au în schimb apostoli. afarã de rari excepþiuni, nu se faptul cã, din pãcate, clerul ba- geografice ori politice ale unui nu sunt nici acolo prea mari. Astfel ei nu cunosc epicureis- ocupã de cât de relaþiunile sarabean a fost încorporat bise- popor tânãr care îºi revarsã Dupã entuziasmul unui mul situaþiilor comode. Nici o oamenilor între ei, raporturi ricii pravoslavnice pentru care hordele peste grãdinile manier- Melchior de Vogüé, gustul pen- þarã din lume, nu cunoaºte pasionale sau intelectuale, „þarul era Cesar–Mare–Preot“, at cultivate ale Europei. E tru literatura rusã a scãzut. uriaºa hecatombã de sacrificii raporturi de familie, de soci- adãugând: „Þelurile spirituale vorba mai ales, de o profundã Scriitorii francezi de azi se benevole a Rusiei de o sutã de etate, de clase sociale dar ale ortodoxiei se fãcurã una cu sciziune logicã, de un hotar apãrã cât pot de invaziunea ani încoace. Singurul epi- niciodatã, aproape niciodatã þelurile imperialiste ale auto- mental ºi moral care desparte obscuritãþei nordice ori a cureism al rusului superior e de raporturile dintre individ cu cratismului,– lucru pe care douã interpretãri contradictorii sentimentalismului slav care voluptatea sacrificiului. Ceace el însuºi sau cu Dumnezeu, Dostoiewschi îl admitea, lucru ale lumii ºi ale vieþei. Între tulburã claritatea viziunei lor pentru noi e o corvoadã, pentru raporturi ce primeazã aici pe pentru care Mereºcowschi are Rusia ºi Europa e o chestie de latine“. el e o fericire ºi o onoare. Gân- toate celelalte... Minunea real- un cuvânt trãsnet: biserica teoria cunoaºterei“. Relaþiile Pornind de la personajul dos- direa ºi acþiunea lor e obscurã izatã de Dostoievschi, e cã þaristã a «confundat trupul lui politice otrãvesc însã zona cul- toievskian Dmitri Karamazov, ºi absurdã. Spiritul lor religios e fiecare din personagiile sale – Cristos cu trupul dobitocului». turii: „Primele influenþe euro- Ralea întrezãreºte minunat inform: se cautã încã. De aici ºi a creiat un popor – existã Crainic, un admirator al lui pene asupra lumii slave furã aspecte ale portretului psiho- absurditatea generoasã a acþi- mai întãi în funcþie de ele Dostoievski, devine în acest bine primite. Se ºtie soliciti- logic al rusului: „Privind carac- unii lor, de aici stupiditatea su- însãºi, cã fiecare din aceste caz un nedrept acuzator. E tudinea Caterinei II pentru terul rus al eroilor celor mai blimã & sinuciderii lor colec- fiinþe intime, cu secretele sale drept cã dupã eliberarea din enciclopediºtii francezi ºi rolul caracteristici din literatura lor, tive. Nu trebuie uitat însã cã particulare ni se prezintã în ocnã vocea lui Dostoievski n-a „voltairianetz“-ilor la curtea ei. al unui Dimitri de pildã din numai obscuritatea e fecundã. toatã complexitatea lor pro- mai avut accente antiþariste, Îndatã dupã marea revoluþie «Fraþii Caramazov», ajungem dar a susþine cã acestea raporturile se rãcesc. Caterina la aceiaºi concluzie. Rusul admitea ca þelurile spirituale II începe sã înþeleagã pericolul poate urî ºi iubi, crede ºi se ale ortodoxiei sã fie contopite pãtrunderii ideilor democratice îndoeºte, neagã ºi afirmã în cu þelurile imperialiste ale auto- în imperiul slav. Bustul lui acelaº timp. Fiecare din cratismului este o exagerare. Voltaire e sfãrâmat, «enciclo- Europeni conþine în el atâta Fireºte, pe aceastã temã se pedia ars㻓. Filosofi, critici li- contradicþie câtã e firesc sã poate specula, dar tãcerea terari ºi scriitori ruºi celebri, aibã orice suflet. Contradicþia dostoievskianã raportatã la brodând în fel ºi chip pe tema lor e însã succesivã, ea se þarism nu poate fi confundatã conflictului Rusia-Europa, ofe- observã în timp, de la moment cu admiterea invocatã în exces rã subiectivismului lor accente la moment. La Ruºi con- de cãtre Crainic. Ar fi fost care astãzi sunt cel puþin ciu- tradicþia e simultanã. Prin interesant de aflat cum argu- date. Din acest concert al aceasta ei intrã în legea partici- menteazã Crainic aceastã vocilor ruse nu lipseºte paþiei a lui Levy Brühl“. Ralea acuzaþie. Din pãcate, el emite Dostoievski: „Un filozof ca trimite la concepþia antropo- o sentinþã, fãrã s-o argu- Saloviev va cere subjugarea logului francez Lucien Lévy- • Carmen Poenaru – Peiisajj compoziiþiionall menteze sau s-o nuanþeze.

22 aprilie 2016 ateneu

N. 4 aprilie 1941, în satul Personalitãþi bãcãuane într-o serie nouã, revista de Bogdana, comuna Borzeºti, culturã Cartea (2001-2003), la judeþul Bacãu. Profesor, poet, care a colaborat cu editoriale, prozator, dramaturg, eseist, note ºi articole de opinie. Tot în publicist, editor, întreprinzã- sfera mass-mediei înfiinþeazã tor. Este fiul învãþãtorilor Sofia Viorel Savin STAR B, primul post de radio (n. Bibire) ºi Emil Savin, care din zonã (1992-1995) ºi, au cãutat sã-i cãlãuzeascã împreunã cu un grup de între- paºii spre ºtiinþa de carte ºi o prinzãtori, TV Satba-Symbol, profesie liberalã. A copilãrit Teatrul Popular din Slãnic multe tomuri, publicate de primul post TV din zonã cu peregrinând alãturi de pãrinþi, Moldova (octombrie 1973, Editura Casa Scriitorilor, pe emitere în eter (1992-1995). la ªcoala Bibireºti începând regia Gh. Teacºã), care îi va care a înfiinþat-o: 1. Teatru. De-a lungul timpului are ºi alte studiile (1948-1952), în clasa a mai aduce la rampã Fratele Comedii triste; 2. Teatru. iniþiative, între care amintim IV-a avându-l învãþãtor pe tatãl meu mut (1975, r. Val Doamne, fã ca Schnauzer sã doar cele legate de aniver- sãu. Mereu cu premiul I în Mãnescu), spectacol distins în câºtige!; 3. Teatru. Drame ciclul primar, a continuat la 1978 cu Diploma ATM, Jocul istorice; 4. Teatru. Comédia sarea Centenarului Ion Luca ºcolile Parincea (1952-1953) ºi de dincolo de ploaie (1977, r. schimbãrilor; 5. Teatru. (1994), sporirea zestrei de cãrþi Chiseta (1953-1955). Admis la V. Perciun), piesã inclusã în Închisoarea de sunete - cu autograf ºi a bibliografiilor Liceul Nr. 1 din Bacãu (1955- antologia Inscripþii la Comédia schimbãrilor 2; 6. scriitorilor bãcãuani ale 1958), se plictisea la ore, aºa Cântarea României (1978), ºi Roman (în versuri). Bibliotecii Judeþene „C. cã a intrat în conflict cu profe- Ginere de import (1984, r. R. Evanghelia ereticã sau Sturdza“, înfiinþarea Asociaþiei sorii, iar dupã o trãsnaie s-a Bãrbosu). Saltul de la scena de Istoria lui Melec Purtãtorul Culturale „Pavel Savin“ retras, angajându-se la SUT amatori la cea profesionistã l-a de Nucã ºi de Nývas în (Bibireºti, 1996), a Fundaþiei Bacãu, ca strungar. Deºi fãcut cu Bãtrâna ºi hoþul, Cretinozauria; 7. Jurnal. Culturale „Stele Româneºti“ renunþase la studii, revine ºi, în adusã în faþa publicului de Acorduri pentru urechi (2001), a Editurii Casa 1960, absolvã ultimul an la actorii Teatrului Dramatic oferitã de Teatrul „Pygmalion“ surde. Tot revizuind ºi adãu- Scriitorilor (2004) ºi, nu în Liceul Teoretic Târgu Ocna. A Bacovia (1984-1988, r. Mircea din Viena (2006, r. G. Þino). gind, a promovat încã o selec- ultimul rând, a Filialei Bacãu a reuºit la Facultatea de Filologie Marin), piesã ce a captat apoi Începutã timid, cu includerea în þie, de data aceasta în Colecþia Uniunii Scriitorilor (2002), pe a Universitãþii „Al. I. Cuza“, dar atenþia spectatorilor Teatrului antologia amintitã ºi în volumul „Opera omnia“ a Editurii Tipo care a ºi condus-o, în calitate în anul II a fost exmatriculat. Mic Bucureºti (1987-1989, colectiv Teatru (cu piesa Moldova, dar în patru volume: de preºedinte. Membru al Reprimit, a fost lãsat repetent 1991-1992, r. C. Hadjiculea), Ovidiu la Tomis, Editura Evanghelia ereticã sau U.S.R. din 1990, a fost nomi- ºi trimis „în producþie“, lucrând teatrelor „Al. Davila“ Piteºti Eminescu, 1979), adevãrata Istoria lui Melec Purtãtorul nalizat la premiile acesteia în la Hidrocentrala Vidraru (1963- (1990-1991, r. Al. Zãrnescu) ºi aventurã editorialã debuteazã de Nucã ºi de Nyvas în 1998 (pentru „Greºeala“ ºi 1964), apoi ca suplinitor la cu volumul de teatru Jocul de „Ovidiu“ Constanþa (1991- Cretinozauria (2011), Teatru „Funia sau Comèdia supune- ºcolile din Viforeni (1964-1965) 1992, r. Dan Alecsandrescu), dincolo de ploaie (Editura (texte pentru lecturã ºi rii, un alt rezumat al Secolului ºi Dragomireºti (1965-1966). Teatrului „M. Eminescu“ Junimea, 1985) ºi continuã, în înscenãri) - 2012, Acorduri XX“) ºi distins cu Premiul „I. L. Înainte de a deveni directorul Botoºani (1997-1998, r. M. aceeaºi gamã, cu Lucruri ºi pentru urechi surde (2012) ºi cãminelor culturale din Filipeni Rogojinschi, înregistrat în fiinþe (Editura Cartea Impostorul. Arta înfrângerii Caragiale“ la Colocviile (1968-1969) ºi Rãchitoasa aprilie ºi pus în undã de Radio Româneascã, 1987), Cãderea de sine (2013). A fost, de Naþionale de Dramaturgie (1969-1971) a fost bibliotecar Iaºi), Teatrul Valah Giurgiu – trei moduri de sinucidere asemenea, inclus cu poezie în (2003, pentru piesa „Bustul“), la Biblioteca Regionalã Bacãu (2004-2005, r. M. Creþu), (Editura Gamma, 1993), antologiile Visând o corabie activitatea sa scriitoriceascã (1967), interval în care a Teatrul de Vest Reºiþa (2009- Greºeala (Editura Cartea (Bacãu, 1983), Icoana mamei mai fiind rãsplãtitã cu Premiul I absolvit Facultatea de Limba ºi 2010, r. I. Prisecaru), Teatrul Româneascã, 1997), Ginere (Editura Amurg sentimental, ºi Medalia de aur pentru sce- Literaturã Românã a Naþional de Televiziune (r. de import (Editura Expansion- 1999), Poezia pãdurii (Editura nariul, regia ºi scenografia Institutului Pedagogic din Iaºi. Olimpia Arghir), preluat ºi Armonia, 1997), Pagini alese Orion, 1999), Creatori din spectacolului „Lecþie de istorie“ În 1971 a devenit director al difuzat de TVR Cultural ºi TVR (Editura Plumb, 2000), Moldova de Mijloc (Editura (1974, preluat de TVR), Casei de Culturã din Slãnic Internaþional, în mai multe rân- Tragedii în fond (Editura Casa Scriitorilor, 2005), pe Premiul I ºi medaliile de aur ale Moldova, pânã în 1980 revigo- duri. Pe scena bãcãuanã au Princeps Edit, 2002), ªtefan care a coordonat-o, ºi Sub Festivalului Naþional „Cântarea rând întreaga viaþã culturalã a mai fost montate piesele dupã-amiaza (Editura Casa semnul lui Bacovia (Editura României“ (1979 - tragedia staþiunii. ªi dacã la Rãchitoasa Colegii (1987-1988, r. Nae Scriitorilor, 2004), Poarta – Art Book, 2015), a scris prefeþe „Ovidiu la Tomis“ ºi 1985 - iniþiase „Festivalul de datini ºi Cosmescu), Te urãsc iubitule The Gate (Editura Psyhelp, la volumele Scriitori bãcãuani I comedia „Ginere de import“), obiceiuri ale Vãii Zeletinului“, (1993-1994, r. Dan 2007), Doamne, fã ca de Eugen Budãu ºi Un om. Premiul ziarului „Deºteptarea“ aici lanseazã, în 1978, Alecsandrescu), Ginere de Schnauzer sã câºtige! Preotul Pavel Savin de Victor pentru întreaga activitate „Festivalul de creaþie ºi inter- import (1999-2003, r. C. (Editura Valman, 2010), The Mitocaru, studiile introductive teatralã (1993, de care s-a pretare teatralã“, manifestare Dinischiotu), Tu nu eºti trupul Old Lady and The Thief la volumele Despre starea dezis ulterior), Diploma ce a cunoscut încã 15 ediþii. tãu (2003-2005, r. F. (idem, 2010) ºi Hotel „Far autografului. Cãrþi cu olo- Ministerului Culturii la Din 1980 e conservator la Zãncescu), Doamne, fã ca East“ (un caragialâc), Editura grafe (Editura Studion, 2001) Concursul Naþional de Muzeul de Artã din Bacãu, ca- Schnauzer sã câºtige! (2005, Princeps Edit, 2012. Acestora ºi Nicu Enea (Viaþa alcãtuitã Dramaturgie „Camil Petrescu“ litate în care, împreunã cu r. A. Gãzdaru), Logodnicul li se alãturã volumele de proze din scrisori, articole, poze) – Ovidiu Genaru, reorganizeazã din ciorap (2006-2007, r. Geo teatrale Funia sau Comèdia Editura Ateneul Scriitorilor (1995, piesa „Greºeala“), Casa Memorialã „G. Bacovia“, Balint) ºi Hotel „Far East“ supunerii (Editura Viitorul (2015), precum ºi la albumele Premiul „Bacovia“ al revistei iar alãturi de un grup de (2013-2014, r. D. Zotincã). În românesc, 1997) ºi Jocuri (de de artã Ion Mãric (Editura „Ateneu“ pentru dramaturgie muzeografi ºi ingineri, ambien- calitate de regizor, F. unu, de doi…), Editura Vicovia, 2008) ºi Nicu Enea. (1997), Premiul „Opera omnia“ teazã Casa Muzeu „N. Enea“. Zãncescu a transpus scenic Junimea, 1998, volumele de Album monografic (Editura (2006) ºi premiile pentru volu- Evenimentele din 1989 îl aceeaºi piesã (1999-2001), versuri Lamentaþia fructelor Babel, 2015, ediþia a II-a, mul „Tragedii în fond“ (2003) ºi propulseazã în funcþia de precum ºi Ginere de import la (Editura Plumb, 1994) ºi Exilat Editura Ateneul Scriitorilor, romanul „Gresia albastrã – vicepreºedinte al Consiliului Teatrul „Fantasio“ din în strigãt (Editura Valman, 2015). A avut, totodatã, o acti- Arta înfrângerii de sine“ (2010) Judeþean al F.S.N. ºi al Constanþa (1995-1997), în 2011; ediþia bilingvã Exilat în vitate publicisticã bogatã, co- ale Filialei Bacãu a U.S.R. ºi C.J.P.U.N. Bacãu, din care se timp ce A. Ancuþa ºi T. strigãt / Exiled in a scream, laborând cu articole ºi creaþii Premiul de Excelenþã „Liviu retrage în mai 1990, aven- Tudoran au montat Doamne, Editura Ateneul Scriitorilor, literare la ziarele Deºteptarea, Rebreanu“ al Asociaþiei turându-se în economia de fã ca Schnauzer sã câºtige! 2014), cel de publicisticã Monitorul de Bacãu (în 2003, Culturale Diallog (2011, pentru piaþã ca întreprinzãtor. În 1997 la Teatrul „A. Mureºanu“ din Acorduri pentru urechi redactor-ºef), Pur ºi simplu, romanul „Impostorul. Arta redevine salariat, activând pâ- Sfântu Gheorghe (2000), iar surde – din însemnãrile unui Steagul roºu ºi Viaþa înfrângerii de sine“). Munca sa nã în 2001 ca referent literar, regizorul O. Lazãr a oferit naiv (Editura Plumb, 1999), bãcãuanã, la suplimentele de o viaþã pe tãrâmul culturii a director ºi consultant artistic la ieºenilor, pe scena Teatrului romanul în versuri Evanghelia Symposion ºi Sinteze, la fost încununatã, de asemenea, Teatrul Bacovia, iar în interva- Naþional „V. Alecsandri“ (2001- ereticã sau Melec, purtãtorul revistele Ateneu, Baadul cu Ordinul „Meritul Cultural“ în lul 2001-2003, ca director al 2003), un spectacol incitant cu de nucã ºi de nývas (Editura literar, Carpica, Conta, grad de Cavaler (2004), Bibliotecii Judeþene „C. Funia sau Comèdia supuner- Junimea, 2000; ediþia a II-a, Contemporanul, Convorbiri Premiul de Excelenþã al Sturdza“. Întreaga activitate e ii. Urmãrite au fost ºi specta- revãzutã ºi întregitã, Editura literare, Cronica veche, Consiliului Judeþean Bacãu legatã însã de lecturã ºi de colele difuzate de Teatrul Princeps Edit, 2003) ºi roma- Cultura, Feed back, Îndrumã- (2011) ºi Titlul de Cetãþean de scris, la 17 ani creând prima Naþional de Televiziune (Te nul Gresia albastrã. Arta torul cultural, Oglinda lite- Onoare al Oraºului Slãnic poezie, iar la 21 debutând cu urãsc iubitule, 1994, r. E. înfrângerii de sine, vol. 1-2 rarã, Plumb, 13 Plus, schiþa Sticla în paginile ziarului Todoran) ºi Teatrul Naþional al (Editura Raluca, 2009), reedi- ProSaeculum, Revista Moldova, dar cele mai dragi Flacãra Iaºului, distinsã cu Radiodifuziunii Române tat, în colecþia „Romanele isto- muzeelor, Spaþii culturale, omagii au rãmas în sufletul sãu Premiul I al Casei Centrale a (Greºeala, 1999, r. C. riei“ a Editurii Dacia XXI Vitraliu º.a. Ca editor, a fondat aplauzele spectatorilor ºi opini- Creaþiei din Bucureºti. A rede- Dinischiotu; Bucuria de a fi (2011), sub titlul Impostorul. gazetele sãptãmânale ile unor critici prestigioºi ce i-au butat, cu schiþa Contrapunct, îndurerat la Tomis, 1997, r. C. Arta înfrângerii de sine. Moldova (1990) ºi Opinia recenzat opera, incluzându-l în în Ateneu, unde va publica Munteanu), impresionanta Constatând cã „fiecare se bãcãuanã (1992), revista de dicþionare ºi în cãrþile lor. Din ulterior fragmente de teatru ºi suitã a reprezentaþiilor închein- îngrijeºte cu disperare de sine divertisment Cabaret (1990, partea noastrã, la ceas aniver- alte articole. S-a impus ca dra- du-se cu spectacolul lecturã în ºi de ai sãi“, n-a vrut sã împreunã cu C. Isac ºi C. sar, toate cele bune ºi noi maturg, debutând cu piesa germanã a piesei Doamne, fã rãmânã mai prejos ºi, în 2004- Rotaru), revista Teatrul româ- izbânzi în plan literar! Proprietatea dv., montatã la ca Schnauzer sã câºtige!, 2005, ºi-a reunit creaþiile în mai nesc (1997-1998) ºi a reluat, Cornel GALBEN aprilie 2016 23 meridiane FRANÞA MMaaggiiaa ccuuvviinntteelloorr

subiect de film, pentru care a obþinut premiul Goncourt în 1970. Absurditatea formalis- mului birocratic a transformat hârtia, actele într-un simbol al identitãþii noastre civile, un fel de mit al dublului fãrã de care am spus, se dovedeºte a fi o cãror inocenþã rãscumpãrã nu eºti nimic. Suntem incapa- descoperire. „Lectura literarã crimele comise de el. Gilles bili sã trãim fãrã documente. – afirma Adrian Marino - , de Rais suportã botezul focu- Argumentul decisiv care devine însãºi literaturã (...), li- lui, simbol al renaºterii spiri- dovedeºte, în cele din urmã, teratura constituie doar un tuale (Gilles et Jeanne, cã eºti tu însuþi ºi nu un altul. fapt de lecturã. Nu este o 1983), o rescriere a istoriei lui Revolta lui Jean (Meteorii) în cauzã, ci un efect direct al lec- Jeanne d’Arc. faþa oglinzii, ca obiect al turii.“ („Biografia ideii de li- Cititorul lui Tournier este, dedublãrii, nu simbolizeazã teraturã“, vol. III Dacia, 1994, dupã pãrerea noastrã, fratele altceva decât revolta împotri- p.214) geamãn pe care l-a pierdut ºi va alteritãþii. Putem vorbi de Câtã dreptate avea regãsit, cel care l-a ajutat sã un singur caz în care M. Tournier când susþinea cã îºi refacã voiajul iniþiatic al cãrui Tournier acceptã dedublarea: doreºte sã fie recitit o singurã sfârºit presupune totdeauna actele, fotografiile noastre, datã! S-a jucat, s-a amuzat metamorfoza. Trãim cu impre- cartea de identitate. O con- serios cu lectorii sãi, plasân- sia cã rescrierea poveºtilor Impresia noastrã este cã M. Tiffanges). Scriitorul se joacã statare pe cât de amarã, pe du-se între acelaºi ºi altul, relevã dorinþele noastre Tournier (n. 19 decembrie cu cititorii sãi, situându-se atât de realã: pierzându-ne între repetiþie ºi diferenþã. Ne-a secrete, care ne unesc ºi ne 2004 – m. 18 ianuarie 2016), între pastiºã ºi/sau parodie, aceste hârtii administrative, convins cã de-a lungul operei adunã oricât de (in)diferenþi în ultimele sale cãrþi mai cu între déja dit ºi noutate. simbol al singularitãþii, al uni- sale, ce conþine romane, po- am fi. Ce exemplu mai bun seamã, este înclinat spre „André Gide spunea cã nu citãþii, suntem pe punctul de a vestiri, nuvele, eseuri, întoar- decât dialogul dintre Nadege autocomentariu. Este vorba scrie pentru a fi citit, ci recitit. ne pierde într-o mulþime „indif- cerea la „acelaºi“ semnificã, ºi Goudalle, unicele personaje despre reluarea, rescrierea Eu scriu de asemenea ca sã férenciée“. Ironia soartei: des- în realitate, întoarcerea la din Les Amants taciturnes! unor simboluri sau mituri pre- fiu recitit, dar mai puþin exi- tinul sau societatea ne-au Cuvintele, dialogurile, dineul cum: pãdurea, gemelitatea, gent ca Gide, nu cer decât o transformat în hârtie. Con- „altceva“, la ceea ce este îndrãgostiþilor, paradoxal, pe cãpcãunul, insula, cãlãtoria singurã lecturã. Cãrþile mele cluzia: suntem oameni de hâr- diferit. cale sã se despartã, clãdesc o iniþiaticã în jurul cãrora trebuie sã fie recunoscute – tie. O dovadã în plus cã Când l-am vizitat în 2005, la casã de cuvinte, fãcutã din gloseazã cu o pasiune recitite – încã de la prima lec- miturile sunt aduse cu dibãcie Choisel, lângã Paris, unde povestea lor, creeazã „lite- neostoitã: Le Vent Paraclet turã (Le Vent Paraclet, în lumea contemporanã, rein- locuia din 1957, m-a întrebat ratura“ ca panaceu pentru (1978), o savuroasã autobi- p.189). Ce dovadã mai clarã, ventate, recreate tocmai pen- dacã l-am citit pe filosoful cuplurile în pericol. ografie cu eseuri filosofice ºi mai frumoasã decât Vineri tru a traduce melancoliile, Gilles Deleuze. Sigur, citisem Este limpede, M. Tournier literare; Le Vol du Vampire, sau Limbile Pacificului, o dramele, visele, obsesiile „Différence et répétition“ iubea cuvintele, fanteziile lexi- Petites proses, Picãtura de rescriere a lui Robinson noastre. M. Tournier se trans- (P.U.F., 1985 ). M-a privit lung, cale, ca nimeni altul. Mi-a vor- aur La Goutte d’or Crusoe de Daniel Defoe! Sau formã într-un prim cititor al drept în ochi, cu nostalgie ºi ( , 1985). bit despre arta traducerii – Vendredi sau viaþa în sãl- poveºtilor sale, ne invitã sã-i tandreþe, confesându-se: „A Conºtient cã orice recreere „trebuie sã renunþãm la bãticie, o altã versiune cititã recitim creaþia. Ne ajutã sã nu fost prietenul meu, ani de-a implicã diferenþa, romancierul analogii, la perifraze, la obi- cu pasiune de elevi. ne rãtãcim în aceastã bibli- rândul. Différence et répéti- nu-ºi propune sã rescrie ceiurile lingvistice din limba Suntem în spaþiul hârtiei otecã a lui Borges, în care tion este o carte frumoasã, povestirea în integritatea sa. noastrã. Traducerile din scrise plinã de semne, dar ºi a aceleaºi personaje, dar ºi unicã. Numai el putea sã o Nu dublul perfect îl obse- Flaubert, în special, poveºtile unei societãþi invadate de aceleaºi teme circulã de la o scrie. Pãcat! S-a sinucis...“ deazã, ci ineditul (Vineri sau – Les trois contes, ºi Zola imagini, devorate de fotografii, carte la alta. În fond, refacem, Metamorfozele persona- Limbile Pacificului, 1967) – sunt adevãrate modele de afiºe, panouri publicitare. jelor sale sunt surprinzãtoare. roman încununat cu premiul ca ºi eroii sãi, o cãlãtorie iniþi- limbã francezã“. Tiffauges, din „Regele Academiei franceze. „Ca Oamenii înºiºi par sã fie din aticã la capãtul cãreia con- Eu am vorbit cu emoþie, cu Arinilor“, cãpcãunul, cel care romancier, afirma adesea hârtie. Tournier a vorbit statãm cã legendele, miturile expresii voit alese. Asculta fura copii, devine în cele din Tournier, citesc întotdeauna despre asta în Regele modernizate nu mai coincid. atent. Era ca un monolog. despre subiectul care mã Arinilor, roman de succes, Senzaþia lui déjá connu, cum urmã, cel care îi salveazã, ºi a Dintr-odatã mã opreºte ºi-mi intereseazã (...) tot ceea ce spune: „Ce frumoasã fran- este document: istorie, ºtiinþã, cezã aveþi!“ Nu se putea un alt geografie“. compliment! Îmi vorbea un René Zazzo, un cunoscut membru al Academiei filosof ºi psiholog, a publicat Goncourt, un filosof de for- în 1960 o carte monumentalã: maþie, un fost jurnalist al emi- „Gemenii, cuplul ºi per- siunilor de radio, ºi asta, soana“. Prozatorul a citit-o, a înainte de a publica, la 42 de recitit-o, a avut un interviu ani, primul sãu roman, Vineri publicat cu acesta, ca ºi cum sau Limbile Pacificului, ar fi vrut sã demonstreze cã 1967, pentru care a primit pre- marile lui romane trateazã miul Academiei franceze. tema dublului în diverse Tournier este un adevãrat ipoteze: drama gemenilor, model de scriiturã, are dicþi- spre exemplu (Les Météores, onarul lui. Era îndrãgostit de 1975), care odatã despãrþiþi, cuvinte. S-ar putea face un întrerup jurnalul scris la patru dicþionar comentat al po- mâini, pe care îl þineau cei doi veºtilor sale. Descifra, copil fraþi Jean-Paul. Însã, adevãra- fiind, etichetele lipite pe bor- ta dramã constã, în schilodi- cãnelele din farmacia bunicu- rea lui Paul în timpul rãzboiu- lui sãu. lui. Va resimþi de acum înainte „Cuvinte erau peste tot, pe mâna ºi piciorul care-i lipseau, etichete, pe borcane, pe sti- îºi va resimþi fratele pierdut, cle. Aici am învãþat sã citesc. un dublu dureros al geamãnu- ªi ce cuvinte!“ (Le Vent lui. De altfel, figurile dublului Paraclet, Gallimard, 1983, sunt o monedã curentã a p.14) scrierilor sale (Robinson, Maria GRIGORIU