Libia – Studiu De Caz 21/02 - 23/10/2011 Theophyle Materialul Acestei Colectii Este Pus La Dispozita Cititorului Gratuit
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Libia – Studiu de Caz 21/02 - 23/10/2011 Theophyle Materialul acestei colectii este pus la dispozita cititorului gratuit. Orice reproducere, totala sau partiala fara acordul in scris al autorului, este strict interzisa si se pedepseste conform Legii dreptului de autor. © Theophyle Politeia 2008 - 2011 Libia – un studiu de caz O mica introducere Prolog si epilog; Gaddafi - sfârşitul unui Politeia- Contributors - Hotnews 23/10/2011 bufon şi tragedia unui popor Orientul Mijlociu: al doilea val – Libia Politeia 21/02/2011 Libia – O întoarcere în istorie Politeia- Contributors - Hotnews 2/03/2011 Mic indreptar de diplomaţie prin cătarea Politeia 18/03/2011 puştii Conflictul libian spre epilog – înainte de Politeia 19/03/2011 intervenţie Razboi în Libia – 1 Politeia 20/03/2011 Razboi în Libia – 2 / situaţia tactică Politeia 20/03/2011 Razboi în Libia – 3 / sfârşitul primei faze Politeia 21/03/2011 Clausewitz moare din nou! Politeia 21/03/2011 NATO: Un pod prea departe Politeia 25/03/2011 Sindromul libian Politeia 31/03/2011 Show me the money! Politeia 1/04/2011 Libia după 100 de zile Politeia 1/04/2011 Moartea unui general Politeia- Contributors - Hotnews 31/07/2011 Un Ramadan sângeros – Libia Politeia- Contributors - Hotnews 21/08/2011 Libia: lupte de stradă în Tripoli Politeia- Contributors - Hotnews 6/2/2011 De la Homer până la Gaddafi Contributors - Hotnews 23/08/2011 Petrolul ca preţ al libertăţii Politeia-Contributors – Hotnews 26-28/08/2011 Fără panică, despre războaiele petrolului Politeia 28/08/2011 Cucerirea oraşului Tripoli – Operaţiunea Politeia-Contributors – Hotnews 28/08/2011 “Zorii Sirenei” Libia – un studiu de caz O mica introducere Brosura de fata este o culegere de articole, publicate de mine cu ocazia evenimentelor din Libia de la inceputul lor si pana la deznodamantul tragic al fostului dictator. Culegerea este de fapt inceputul unei carti scrisa in aceste zile, una din primele in limba romana si una din primele care cuprind evenimentele in desfasurare. Brosura este in format PDF. Va sugerez sa mariti la 130-150% daca doriti sa vedeti pozele sau hartiile care insotesc articolele. Sper ca le veti citi si astept prin mail comentariile voastre. Libia – un studiu de caz Prolog si epilog Gaddafi - sfârşitul unui bufon şi tragedia unui popor Acum doi ani, in 2009, in cadrul Adunarii Generale ale “Ligii Arabe,” Muammar Gaddafi dictatorul absolut al Libiei spunea: “Eu sunt un lider international, decanul liderilor lumii arabe, regele regilor Africii si imamul musulmanilor de pretutindeni. Statutul meu international nu-mi permite sa ma cobor la un nivel inferior” . Se referea la faptul ca nu a primit suficienta atentie in acel summit. Acum trei zile, scos de rebelii care cucereau Sirte, dintr-un tub de beton unde se refugiase din cauza unor atacuri aeriene ale fortelor NATO intreba: “Unde ma aflu si cine sunteti voi”? Omul nici macar nu intelegea ce se intampla cu el. Am publicat mai mult de 25 de articole in limba romana legate de insurgenta libiana, conflictul iscat de interventia NATO, petrol, dizidenta si jocurile intre puterile lumii in “cazul libian”. Articolele sunt postate pe Politeia si partial pe HotNews / Contributors. Astazi inchei acest “periplu” publicistic, convins fiind ca voi avea inca sansa sa mai scriu despre ceea ce s-a petrecut, se petrece si se va petrece in Libia. Comparatiile dintre Ceausescu si Gaddafi sunt simpliste si in majoritatea lor neadevarate. Sunt insa trei puncte de convergenta: primul ar fi o reconfigurare geopolitica profunda, care a dat posibilitatea unor reasezari regionale. Al doilea ar fi impopularitatea si lipsa de sprijin intern pe care il aveau cei doi, care reusisera sa-si erodeze sustinerea chiar fata de beneficiarii regimului – intr-un cuvant - posibile tradari ale “garzilor pretoriene.” Al treilea ar fi faptul ca “jucatorii internationali” nu mai aveau incredere in cei doi. Pur si simplu cei doi dictatori o luasara razna! Ambii nu mai intelegeau schimbarile aduse de reasezarile geopolitice. Circul facut de Gaddafi care se plimba cu cortul prin lume nu deranja mai mult decat faptul ca nici una din firmele globale care exploatau petrolul libian nu avea certitudine ca acest colonel nebun nu va rezilia contractele abia semnate. As dori ca cititorul sa inteleaga ca Gaddafi nu a fost un dictator mai malefic decat membrii familiei Ibn Saud, care guverneaza de mai mult de doua secole teritoriul numit astazi Arabia Saudita, dar care intodeauna au respectat contractele avute cu “beneficiarii vestici.” Ca paranteza - pentru a demonstra de ce nu se intampla Libia – un studiu de caz 1 nimic acolo, dar s-a putut intampla in Libia, trebuie de stiut ca familia Ibn Saud are protectie contractuala cu “beneficiarii occidentali” pe baza a trei contracte care mentioneaza ca atata timp cat petrolul forat va ajunge la beneficiarii contractuali Casa Ibn Saud este ferita de “neplaceri”. Primul contract semnat in 1931 de Presedintele american Herbert Hoover si Casa Ibn Saud aducea beneficii de nu mai putin de 50 de mii de lire sterline pentru dreptul de exploatare petroliera, al doilea semnat de Presedintele Roosevelt in 1945 (ultimul contract semnat de el) la bordul vasului de razboi USS Quincy si ratificat de Harry Truman in 1951 si care facea imparteala 50-50% intre Ibn Saud si firma de exploatare petroliera CASOC (mai tarziu Aramco) si in sfarsit al treilea contract din 1988 care fonda Saudi Aramco. Bineinteles ca au fost idei de razgandire a sauditilor, care nu au dorit sa impartaseasca soarta sahului Iranian. Noile vremuri si evenimentele generate i-au facut sa se razgandeasca. Daca Saudia a respectat cu strictete intelegerile cu “beneficiarii,” Gaddafi nu a facut-o nici macar pe departe. In 40 de ani de guvernare, colonelul Gaddafi a reziliat mai mult de 250 de contracte, inclusiv cu tari prietene (spre exemplu Romania) creand datorii neplatite si penalitati de zeci de miliarde de dolari. Dupa o sustinere (intensa) a terorismului international, incercari de a-si procura arme de distrugere in masa, Gaddafi a incercat sa schimbe directia aratand o penitenta limitata, dar complet nesatisfacatoare pentru “beneficiarii occidentali”. Constructia africana a lui Gaddafi si miliardele investite in Africa nu au fost de ajuns. Africanii si-au pastrat loialitaea fata de Gaddafi, fara insa prea mare efect. Prea putin si prea ineficient. Gaddafi si-a distrus cu propria mana armata bazandu-se numai pe cateva unitati Kataeb al Amn (Batalioane ale Securitatii) si Al Haras Assauri (Gardieni ai Revolutiei), ambele conduse de fiii sai, nu mai mult de 5-600 de oameni si cateva zeci de tancuri. Sute de tancuri si avioane cumparate pe bani grei au zacut la “conservare” pana cand rebelii au pus mana pe ele. Cu toate astea, revolta a fost aproape inabusita cand la sfarsitul lui martie a.c., trupele lui Gaddafi erau deja in suburbiile orasului Bengazi, singurul in care mai Libia – un studiu de caz 2 exista o rezistenta armata impotriva lui Gaddafi. Intrarea rapida a francezilor si a britanicilor in conflict pe baza unei rezolutii ONU complet nesatisfacatoare (vezi articolul meu - Mic indreptar de diplomaţie prin cătarea puştii) a schimbat echilibrul si a produs intrarea intr-un conflict de uzura, care pana la urma a distrus toata infrastructura civila construita in zeci de ani si a ucis sau ranit grav aproape 10-12.000 oameni. NATO, fara americani (sau cu o prezenta simbolica), s-a dovedit ineficient si nepregatit pentru un conflict armat, chiar minor, cand in fata lui se prezenta o ramata prost comandata si dezorganizata de mai putin de 10 mii de oameni. Lucrurile s- au rezolvat nu prin instruirea si eficientizarea fortelor rebele, ci prin introducerea unor forte proxi de sorginte islamica (vezi articolul meu “Cucerirea oraşului Tripoli – Operaţiunea “Zorii Sirenei”). Sa fie foarte clar - cucerirea capitalei rapida a fost facuta sub comanda unor forte din statele arabe – Jordan’s Royal Special Forces, care sunt specializate in lupte urbane si cucerirea instalatiilor fortificate si unitati ale fortelor speciale ale Qatarului care au preluat paza oficialilor civili si militari din Consiliul de Tranzitie Libian. Felul in care a fost linsat Gaddafi nu aduce multa speranta pentru viitoarea democratie libiana si nici multa onoare NATO, care a facilitat prinderea si masacrul prin bombardarea si distrugerea coloanei lui Gaddafi care se retragea din Sirte. Cateva date si concluzii posibile dupa Gaddafi si perioada de tranzitie care o va trece Libia. 1. Libia este o societate tribala, alcatuita din aproape 300 de triburi, conduse de cateva zeci de triburi mai mari care concureaza la banii si resursele libiene, aflate in aliante schimbatoare sau in conflicte din negura istoriei lor. Se poate vorbi de un popor libian numai cand discutam despre locuitorii oraselor principale, care la randul lor sunt membrii acelorasi triburi, dar cu un nivel mai ridicat de constiinta civica dobandita de zecile de ani de urbanizare. 2. Despre oamenii “prezentului libian” am scris in articolul “Petrolul ca preţ al libertăţii” . Consiliului de Tranzitie a Libiei (CTL) arata ca un CA al viitorilor beneficiari ai contractelor de reconstructie si explorare al petrolului libian. Era si de asteptat – nu se putea altfel! 3. Din nefericire, acest CTL contine elemente islamiste radicale, veterani ai conflictelor din Afganistan, Irak, Cecenia si Bosnia. Cred ca am reusit sa-i Libia – un studiu de caz 3 descriu foarte bine in articolul “Moartea unui general”. Subiect bineinteles pus sub presul evenimentelor pentru a nu dauna efortului de lichidare a dictatorului. Cred ca din nefericire vom mai auzi despre Obaida Ibn Jarrah Brigade, ucigasii generalului Abdel Fattah Younes si de puternicul trib Obeidi care domina toata Cirenaica (Cyrenaica). 4. Majoritatea membrilor CTL au fost colaboratorii lui Gaddafi, nici mcar nu in linia a doua. Mi-e greu sa cred in metamorfoze subite, desi o alta parte a acestui consiliu sunt cu adevarat dizidenti ai regimului persecutati si schingiuiti ani de zile.