Ilie-Stricatu-Pe-Cararile-Destinului
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Despărţământul ASTRA ,,Vasile Moga” Sebeş Primăria Municipiului Sebeş Centrul Cultural ,,Lucian Blaga” Sebeş Ilie Stricatu Pe cărările destinului. Romanul unei vieţi trăite (1914-1918) 1 2 ILIE STRICATU Pe cărările destinului. Romanul unei vieţi trăite (1914-1918) Ediţie, studiu introductiv, note şi indici de Mihai-Octavian Groza, Gabriela-Margareta Nisipeanu, Iuliu-Marius Morariu ARGONAUT/MEGA Cluj-Napoca, 2017 3 Seria: ●ISTORIE●DOCUMENTE●MĂRTURII● Proiect finanţat de Primăria Municipiului Sebeş Centrul Cultural ,,Lucian Blaga” Sebeş COLECŢIA ,,PERSONALITĂŢI MARCANTE ALE SEBEŞULUI” Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României STRICATU, Ilie Pe cărările destinului. Romanul unei vieți trăite : 1914-1918 / Ilie Stricatu ; ediție, studiu introductiv, note de Mihai -Octavian Groza, Gabriela-Margareta Nisipeanu, Iuliu-Marius Morariu. - Cluj -Napoca : Argonaut ; Mega, 2017. - 196 p.; 21 cm. Bibliogr.; Index ISBN 978-973-109-582-0 (Argonaut) ISBN 978-606-543-855-2 (Mega) I. GROZA, Mihai-Octavian (editor) II. NISIPEANU, Gabriela-Margareta III. MORARIU, Iuliu-Marius 821.135.1-94 94(498)”1914/1918”(0:82-94) © Despărţământul ASTRA ,,Vasile Moga” Sebeş Coperta: Argonaut & Myrobiblion Despărţământul ASTRA ,,Vasile Moga” Sebeş, strada Crângului, număr 14, Sebeş, 515800, judeţ Alba, România, telefon: 0747-920019; e-mail: [email protected]. Editura Argonaut, strada Ciucaş, număr 5/15, Cluj-Napoca, 400545, judeţ Cluj, România, telefon: 0740-139984, fax: 0264-425626; e-mail: [email protected]. 4 ,,Adevăratul eroism constă în a fi superior faţă de problemele vieţii, în orice formă ne-ar provoca la luptă!” (Napoleon Bonaparte) 5 6 CUPRINS Cuvânt înainte ....................................................................................... 9 Un memorialist transilvănean mai puţin cunoscut al Primului Război Mondial: căpitanul Ilie Stricatu ........................................... 13 Notă asupra ediţiei ............................................................................. 41 Ilie Stricatu Pe cărările destinului. Romanul unei vieţi trăite (1914-1918) Introducere ....................................................................................... 46 Capitolul I: Drama de la Sarajevo, mobilizarea Austro-Ungariei în Ardeal, 1914 ................................................................................... 47 Capitolul II: În Galiţia, pe câmpul de luptă ................................. 54 Capitolul III: Din Sibiu la drum spre ţara mamă ........................ 57 Capitolul IV: Peste munţi ............................................................... 61 Capitolul V: La graniţă..................................................................... 67 Capitolul VI: De la Voineasa la Râmnicu-Vâlcea şi Bucureşti .. 71 Capitolul VII: La ,,Liga Culturală” încorporarea ca voluntari ... 75 Capitolul VIII: Firuca ...................................................................... 79 Capitolul IX: Mobilizarea 1916. Din nou pe câmpul de luptă .. 83 Capitolul X: ,,Grupul Cerna” se retrage ........................................ 91 7 Capitolul XI: În captivitate ............................................................. 96 Capitolul XII: Viaţa în lagăre ....................................................... 100 Capitolul XIII: Krefeldiştii ........................................................... 107 Capitolul XIV: Repatrierea ........................................................... 110 Capitolul XV: La conul Trifu şi întâlnirea cu prietenii la Iaşi .. 120 Capitolul XVI: În Basarabia ......................................................... 127 Capitolul XVII: Întâlnirea cu Firuca ........................................... 131 Capitolul XVIII: Cu trenul spre Ardeal şi întâlnirea cu părinţii ......................................................................................... 135 Capitolul XIX: De vorbă cu un ţăran, fost ostatic .................... 138 Capitolul XX: Un început de revoluţie în Ardeal. Gărzile Naţionale ............................................................................. 143 Capitolul XXI: O fotografie ......................................................... 147 Capitolul XXII: În gara Alba-Iulia .............................................. 149 Capitolul XXIII: O aventură ........................................................ 151 Capitolul XXIV: Un alt vis se împlineşte ................................... 155 Rezumate. ........................................................................................ 159 Bibliografie ..................................................................................... 169 Anexă fotografică .......................................................................... 184 Indice de nume .............................................................................. 189 8 CUVÂNT ÎNAINTE Era în mod imperios necesar ca doar una dintre ,,cărările destinului” să străbată câteva decenii sau aproape un secol pentru a readuce în faţa noastră, a celor de astăzi, memoria figurii emblematice a căpitanului erou Ilie Stricatu. Există, neîndoielnic, o predestinare în toate cele ale lumii acesteia, dar nimic nu este posibil fără implicarea factorului uman, a unor oameni de bună credinţă, animaţi de dorinţa firească de-a investiga şi de-a scoate la suprafaţă oameni, fapte, evenimente memorabile, fără de care istoria ar pierde mult din rosturile ei statornice. Aşa se face că un grup de tineri cercetători într-ale trecutului mai mult sau mai puţin îndepărtat, s-au angajat să readucă, în spirit constructiv şi deopotrivă obiectiv, viaţa şi activitatea unor personalităţi de marcă din arealul sebeşean. Unii dintre aceşti oameni au lăsat posterităţii scrieri cu caracter autobiografic, studii şi articole în unele publicaţii ale vremii lor sau tomuri consistente pe lângă acele mărturii care s-au păstrat în memoria colectivă. În cartea de faţă, într-o nouă ediţie Pe cărările destinului. Romanul unei vieţi trăite, editorii ne dezvăluie o veritabilă odisee a căpitanului Ilie Stricatu şi a altor milioane de oameni, trăită nemijlocit în perioada de tristă amintire a Primului Război Mondial. Chiar dacă această conflagraţie s-a soldat cu jertfe inimaginabile, cu imense pierderi umane şi materiale, cum obişnuieşte să se spună în limbaj statistic, a produs o schimbare la faţă a Europei. Ilie Stricatu surprinde şi redă o gamă largă de stări dramatice, trăiri neobişnuite cu un real simţ al realităţii atât de apăsătoare, oferind o imagine terifiantă a acelei confruntări. Absurdul apare când promotorii măcelului şi executorii acestuia realizează că totul este o încleştare zadarnică ce pare fără sorţi de izbândă de o parte şi de alta, 9 dar nu se mai dovedesc capabili să se oprească. Este o disperare malefică, generată de un fanatism morbid. Putem accepta ideea că Ilie Stricatu a avut calitatea de memorialist, dar nu suntem siguri că a aspirat, în mod voluntar, la această ipostază. A urmărit, bănuim, să aştearnă pe hârtie nu numai calvarul existenţei sale pe cele două fronturi şi în prizonieratul cu acel tratament inuman din acea Germanie bântuită de orgolii prusace, ci şi acel final fericit al eliberării. Scriptura sa rămâne, însă, pe lângă unele efuziuni lirice, redate cu un incontestabil talent literar, o carte-document şi nu numai. Această calitate se datorează contribuţiei lăudabile a celor trei editori, care s-au preocupat de întocmirea unui studiu introductiv consistent şi unui aparat critic pertinent în cadrul acestei binevenite reeditări. Cititorul neavizat, dornic doar de o lectură de factură literară, se va vedea asaltat, în mod benefic, de informaţii certe din varii domenii. Se întrevede o osmoză între un ,,roman al unei vieţi trăite” şi un studiu adiacent acestuia, prin notele explicative de la subsolul paginilor care oferă cărţii o valoare documentară debordantă. Se va dobândi un dublu profit spiritual. Singurul handicap, în calea afirmării şi popularităţii, nu va fi cartea în sine, în esenţa ei, ci scăderea dramatică a interesului pentru lectură, oricare ar fi domeniile abordate. Ni se va permite, credem, să dezvăluim, succint, în acest spaţiu, câteva secvenţe privind relaţiile dintre familiile Stricatu şi Limbeanu, după ce, cea dintâi, a devenit vecina noastră, în cocioaba de peste drum, prin decizia acelor autorităţi comuniste infame. Aveau multe de împărtăşit. Printr-o ciudată coincidenţă, tatăl subsemnatului a fost şi el încorporat în armata austro-ungară odată cu începutul Primului Război Mondial. Avea doar 17 ani, dar numai bun, ca şi alte mii de tineri ardeleni, drept carne de tun pentru cauza monarhiei austro- ungare. Ilie Stricatu a fost dus pe frontul din Galiţia, iar tânărul recrut Gheorghe Limbeanu pe frontul din Tirol. După un an, împreună cu 10 alţi camarazi, a căzut prizonier la italieni, unde a stat în lagăr până la sfârşitul războiului. Italienii au manifestat un comportament mai omenos, dacă nu mai tolerant, faţă de români, probabil în virtutea apartenenţei comune la ginta latină. Prea multe facilităţi nu le puteau oferi în timp ce şi ţara lor se confruntă cu o cumplită criză alimentară şi nu numai. Cei doi foşti combatanţi făceau schimb de impresii, cu privire la stările trăite, la necazurile trecute şi prezente. Iarnă, vară, în lagărul din nordul Italiei, timp de peste doi ani trăiţi în cort, frig, mizerie, păduchi. După o malarie cumplită a contractat şi un reumatism care avea să-l suporte întreaga sa viaţă. ,,Domnul Stricatu”, cum i se spunea pe strada noastră, era marcat de starea cumplită de dezmoştenire şi de abuzurile la care a fost supus