Colectivul De Redacţie Al Revistei „Primul Zbor“ a Liceului De Metrologie „Traian Vuia“, Bucureşti Nr
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Colectivul Colectivul de redacţie al revistei „Primul zbor“ a Liceului de Metrologie „Traian Vuia“, Bucureşti Nr. 22 / 2008 Redactor şef: Iulia STROE Redactori: George Florin IONESCU Ana Maria TOTOROŢEA Daniel VLAD Marian Silviu PĂDURARIU Tehnoredactori: Andrei Mihăiţă MURARIU Loredana MURARIU Alexandru GRECU Coperţile 1, 4: George Mihai Ciocovenaru Coordonator: Prof. Mihai FLOAREA 2 Cuvînt de învăţătură LISTA DE CUMPĂRĂTURI În locul obişnuitului articol menit acestei rubrici, reiau un recent mesaj primit de pe e-mail. Îmi sfătuiesc cititorii să mediteze la înţelesurile sale. Prof. Mihai FLOAREA Louise Redden, o femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie. S-a apropiat de stăpînul magazinului într-un mod foarte umil şi l-a întrebat dacă nu ar putea să-i dea şi ei pe datorie cîteva alimente. I-a explicat cu glas uşor că soţul ei era foarte grav bolnav şi nu putea munci, şi că aveau şi şapte copii, care trebuiau hrăniţi. John Longhouse, băcanul, a privit-o de sus şi i-a cerut să părăsească imediat magazinul său. Avînd însă în gînd nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: – Vă rog, domnule, o să vă dau banii de îndată ce voi putea. John însă îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul său. Lîngă tejghea se mai afla încă un client, care a auzit discuţia dintre cei doi. Clientul îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa. Băcanul zise în silă: - Ai o listă de cumpărături de care ai nevoie? Louise a răspuns: - Da, domnule. - O.K, spuse băcanul, atunci pune-o pe cîntar şi eu o să-ţi dau marfă de aceeaşi greutate cu lista dumitale. Louise, ezitînd o clipă, cu privirea în jos, băgă mîna în geantă şi scoase o bucăţică de hîrtie pe care scrise ceva în grabă. Apoi puse cu grijă bileţelul pe cîntar, cu privirea tot plecată. Ochii băcanului şi ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cîntarul stătea înclinat în partea cu hîrtia. Băcanul, privind la cîntar, s-a întors uşor către client şi i-a spus mormăind: Nu-mi vine să cred! Clientul a zîmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cîntar alimente. Cîntarul tot nu se echilibra, aşa încît acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, pîna cînd pe cîntar nu a mai încăput nimic. Băcanul stătea privind cu dezgust. În fine, smulse bucăţica de hîrtie de pe cîntar şi o privi cu mare uimire. Nu era vorba de o listă de cumpărături, ci de o rugăciune care suna aşa: „Iubite Doamne, Tu îmi cunoşti nevoile, aşa că eu le pun în mîinile Tale.“ Băcanul îi dădu femeii alimentele şi privi în continuare tăcut, înmărmurit. Louise îi mulţumi şi plecă din magazin. Celălalt client îi dădu băcanului o hîrtie de 50 de dolari şi îi spuse: A meritat toţi banii! Numai Dumnezeu ştie ce greutate are o rugăciune. Rugăciunea este cel mai bun dar pe care îl putem primi pe gratis. Nu e cu nicio plată, dar aduce o mare răsplată. 3 17 martie: Ziua Liceului M.T.V! Cu ocazia aniversării a 40 de ani de la înfiinţarea Liceului de Metrologie „Traian Vuia“ am aflat de la doamna directoare, profesoara Marilena Bercea, că sunt prezenţi şi foşti profesori ai liceului care au lucrat cu noi, în diferite ateliere prezentate de fiecare clasă. Cum am primit această informaţie am fost „indiscreţi“, aşa cum le stă bine unor reporteri, să le luăm un mic interviu. Răspunsurile acestora sunt prezentate mai jos. Reporter: Bună ziua ! Sunt redactorul revistei „Primul zbor“ a Liceului „Traian Vuia“ şi aş dori să vă adresez câteva întrebări. Sunteţi de acord ? Profesor Cristian Bărăitaru (în continuare notat cu Profesor 1): Da. Profesor Dan Pârvuleţu (în continuare notat cu Profesor 2): Da, desigur. Reporter: Cum vă numiţi şi ce materie aţi predat în acest liceu şi cât timp? Profesor 1: Mă numesc Cristian Bărăitaru şi am fost profesor de matematică. Nu îmi mai aduc aminte cu exactitate cât timp am plecat din acest liceu. Profesor 2: Mă numesc Dan Pârvuleţu şi am fost profesor de limba şi literatura română. Am predat aici douăzeci şi cinci de ani. Am plecat acum patru ani, iar acum sunt profesor la „Liceul Mihai Eminescu“.În acest liceu am fost director opt ani. Eu am dat numele Liceului de Metrologie „Traian Vuia“ şi am introdus clasele de filologie şi matematică informatică. (Acum mă laud şi eu, dacă tot am ocazia de a mi se lua un mic interviu!). Reporter : Cum vi s-au părut acum elevii liceului? Profesor 1: Mi s-au părut nişte copii serioşi, interesaţi şi dornici de învăţătură, beneficiind şi de condiţii de învăţătură foarte bune. Profesor 2: Acum nu ştiu. Dar cei mai serioşi au fost cei din promoţia anilor ’80, dovadă ceea ce au ajuns astăzi şi cum au prosperat. Sper că şi cei de astăzi îi urmează... Reporter: Aţi mai dori să mai predaţi în acest liceu ? Profesor 1: Da, aş mai dori; însă starea mea de sănătate nu îmi permite acest lucru. Aş mai dori să mai predau datorită faptului că nu sunt mulţumit de ce am făcut până acum în învăţământ. Profesor 2: Da, pentru simplul fapt că am predat aici douăzeci şi cinci de ani şi am mulţi colegi, dar din păcate peste trei ani ies la pensie. Poate după ce ies la pensie... Reporter : Vă mulţumesc pentru timpul acordat . Profesor 1: La revedere şi mult succes la învăţătură! Profesor 2: Asta a fost tot?! Eu vă mulţumesc că mi-aţi dat ocazia de a mă lăuda. 4 Mica noastră echipă redacţională a avut prilejul să asiste şi la ziua liceului. Ne-am bucurat împreună cu ceilalţi colegi şi profesori de această aniversare . Doamna directoare, profesoara ing. doctorand Dorina Dragomir a ţinut un scurt discurs despre istoria sărbătoririi liceului. A urmat spectacolul prezentat de echipa dansatorilor şi apoi s-a trecut pe ateliere: de fizică, atelierul culinar şi al noii imagini a revistei „Primul zbor“. Vă prezentăm cîteva aspecte din această vie manifestare, pe care ne-o dorim de-acum tradiţională: Domnul profesor Dan Pârvuleţu Atelierul culinar A fost multă voie bună, iar persoanele participante la interviu au fost amabile cu noi dovadă fiind şi fotografiile realizate cu uşurinţă. Reporter: Ana-Maria Totoroţea Fotoreporter: Iulia Stroe Cl. a XI-a C Meloterapia (muzicoterapia) Manifestare a frumosului artistic, muzica a fost considerată dintotdeaua un mijloc esenţial de cultivare spirituală a omului, de edificare a unei personalităţi armonioase, complete. Napoleon Bonaparte spunea că, dintre toate artele, muzica are influenţa directă şi cea mai puternică asupra psihicului, fiind parte integranta a existenţei umane. Muzica ne însoţeşte de-a lungul întregii noastre vieţi, indiferent dacă sîntem sau nu conştienţi de această realitate. Meloterapia este o formă de tratament care vizează anumite tulburări neuro-psihice, prin intermediul audiţiilor muzicale (este considerată o ramură a psihoterapiei). Psihoterapia, implicit meloterapia, se aplică indiferent de vîrstă, atît celor sănătoşi, cît şi celor care prezintă diverse simptomatologii nevrotice, psihotice 5 ori somatice. Meloterapia a fost introdusă şi promovată de Platon, metoda curentă pe care filosoful grec o folosea pentru a reda sănătatea celor din jur. Meloterapia este cunoscută încă din antichitate, cînd era folosită pentru revigorarea persoanelor deprimate. Cu timpul, s-a constatat ca muzica modifică undele cerebrale şi frecvenţa cardiacă. Muzica este cunoscută ca făcînd parte din tradiţia magică a lumii, unul dintre cele mai eficiente şi puternice instrumente de acces, prin fenomenul de rezonanţă, la planurile subtile ale universului. Meloterapia poate avea un puternic efect contra durerilor şi oboselii, facilitează îndepărtarea pesimismului, îmbunătăţeşte calitatea somnului şi creativităţii, reducînd stările de stres şi depresie. Puterea terapeutică a muzicii este eficientă nu numai asupra fiinţelor umane, plantele şi animalele reacţionînd pozitiv, potrivit experiementelor de ultimă oră. Vă sugerăm, de aceea, să ascultaţi multă, multă muzică: vă va face bine! „Fără muzică, viaţa ar fi o eroare“, spunea filosoful german Fr. Nietzsche. (Articol realizat în colaborare cu d-na profesoară Ivanovici Cristina). Iulia Stroe Cl. a XI-a C Sursa: Enciclopedia pentru tineret LAROUSSE - Muzica 6 Psihoterapia ortodoxă este vindecarea sufletului prin suflet Ziarul „Lumina” îi ia un interviu psihiatrului rus Dmitri Avdeev care a fost recent la noi în ţară. Acesta este recunoscut drept unul din marii psihiatri care se bazează în practica medicală pe credinţa în Hristos. Metoda sa este aşa numita „psihiatrie ortodoxă”. Am extras cîteva întrebari interesante şi vi le prezentăm mai jos: Psihiatrul Dmitri Avdeev Care sunt principiile psihoterapiei ortodoxe? – Există trei principii fundamentale ale psihoterapiei ortodoxe. În primul rând, mărturisirea credinţei din partea psihoterapeutului însuşi, pe care trebuie să o aducă în demersul terapeutic pentru a se raporta la sufletul pacientului ca la chipul lui Dumnezeu. Mai apoi, bazarea activităţii sale pe temeiuri patristice, însotiţă de instruirea pacienţilor în vederea obţinerii deprinderilor duhovniceşti şi a educaţiei morale. Şi în sfârşit, să elimine din activitatea sa acele metode care coboară omul, fiinţa complexă, la nivelul unui organism văzut eminamente biologic, asemănător maşinii, să se renunţe la metodele legate de constrângerea persoanei, la psihotehnicile mistico-oculte de tip mecanic, precum programarea sau codarea, de exemplu. Care sunt cel mai des întîlnite boli psihice în societatea contemporană? – Medicina psihiatrică lucrează cu două concepte. Există marea psihiatrie care cuprinde boli ca schizofrenia, depresiile maniacale, psihozele, bolile legate de senectute, iar proporţia acestor maladii a fost aceeaşi în toate timpurile. Şi există mica psihiatrie, care ca volum este mai mare decât prima şi unde intră nevrozele, bolile psiho- somatice, dependenţa de alcool, de droguri, de jocuri pe calculator, 7 fumatul.