Revista For]Elor Terestre

revista for]elor terestre

REVISTÃ DE TEORIE MILITARÃ EDITATÃ DE STATUL MAJOR AL FOR}ELOR TERESTRE

Anul LIII Nr. 4 2007

FONDATÃ ÎN 1954 SUB TITLUL “REVISTA ARMELOR” COPYRIGHT: sunt autorizate orice reproduceri, fãrã perceperea taxelor aferente, cu condiþia indicãrii exacte a numãrului ºi a datei de apariþie a publicaþiei. GRAFICA: Locotenent-colonel Dragoº ANGHELACHE [email protected]

Responsabilitatea integralã a asumãrii intelectuale a articolelor trimise redacþiei aparþine autorilor. CUPRINS Editorial Resursele Forþelor Terestre în perspectiva transformãrii Armatei României 7 General de brigadã Ioan GRECU

Transformarea For]elor Terestre Funcþionalitatea structurilor militare ºi competenþa decizionalã a ofiþerului 21 Maior Daniel-Sorin CONSTANTIN

Noi coordonate privind reconfigurarea unitãþilor ºi subunitãþilor din forþele pentru sprijin de luptã 27 Maior Cristian DRÃGULIN

Transformarea procesului de formare ºi perfecþionare a specialiºtilor din structurile de comunicaþii ºi informaticã (2) 33 Maior Torino NUÞÃ

Asigurarea managementului calitãþii în cadrul Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“ 41 Sublocotenent Adrian DURLICIOIU

Tactic` general` Manevra – element al puterii de luptã 51 Maior Florian IANOªIU august, 2007 3 Tactic` de specialitate Grupurile de cercetare alpinã – sursã de informaþii pentru brigada de vânãtori de munte 61 Sublocotenent Cãtãlin KOSZTA

Misiunile cercetãrii batalionare în unitãþile de vânãtori de munte 65 Cãpitan Mihail ZAFIU

Cercetarea de artilerie în cadrul cercetãrii batalionare 73 Cãpitan Antonio ALEXE, locotenent Tatian DUMITRESCU

Cercetarea în cadrul batalionului de apãrare antiaerianã 79 Cãpitan Robert GODRI

Specificul instruirii subunitãþii de cercetare din organica batalionului de vânãtori de munte 87 Cãpitan Florentin LAZÃR

Metode ºi procedee de instruire a subunitãþilor de cercetare din batalioanele de vânãtori de munte 93 Locotenent Ciprian ONUÞ

Posibilitãþi privind sprijinul medical în campanie 97 Maior Dragoº SÃNDULESCU

Teatre de opera]ii Principiile acþiunii militare legale folosite ca mijloc de pedeapsã protectivã în conflictul armat 107 Maior Valentin ACHIM

Supravieþuirea în deºert 115 Locotenent Marian BÎRSAN

Riscuri CBRN în teatrele de operaþii: ameninþarea biologicã (1) 121 Maior Costel GUªTERIÞEAN

Pregãtirea pentru participarea la misiuni în teatrele de operaþii 131 Locotenent Gabriel CIOCÎNTÃ

4 www.rft.forter.ro Logistic` Manevra batalionului logistic 141 Maior ing. Valericã AVRAM

Modalitãþi ºi forme de executare a E.T.F.T.L. cu subunitãþi de transport ºi mentenanþã 147 Locotenent Petru CHIRIAC

Exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã cu subunitãþile de transport ºi mentenanþã 153 Locotenent Gabriel GUªOI

Instruc]ie [i \nv`]`m#nt Argumente pentru sintagma: ofiþer = manager 161 Cãpitan Dumitru IANCU, locotenent Alexandru BABOª

Calitate ºi dezvoltare – prioritãþi ale învãþãmântului militar în Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“ 167 Sublocotenent Adrian DURLICIOIU

Subofiþerul-instructor 175 Plutonier-adjutant Ion MARIN, plutonier-major Marius BÃLÃªOIU, plutonier-major Marius GHIÞÃ, plutonier Lucian NEACªU

Arhitectura noeticã a disciplinelor (2) 179 Profesor Laurenþiu MUREªAN, Colegiul Militar Liceal „ªtefan cel Mare“

Tendinþe în activitatea de predare-învãþare 183 Profesor Paraschiva IOSA, Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul“

Modul geografic de a privi lucrurile 187 Profesor George-Radu CIUMAªU, Colegiul Militar Liceal „ªtefan cel Mare“

Dezvoltarea competenþelor de exprimare oralã în cadrul orelor de limbã ºi literaturã românã 189 Profesor Simona SIMU, Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul“

august, 2007 5 Tehnic` militar` [i armament Sistem de protecþie colectivã COLPRO 195 Maior Costel GUªTERIÞEAN, maior Gheorghe MITRICÃ

Miniaturizarea pilelor cu combustibil, o revoluþie în domeniul bateriilor acumulatoare 201 Maior dr. Gabriel ACHIM, asist.univ. Simona RADU

Transportorul belgian Sibmas 207

Transportorul amfibiu blindat OT-64 211

Vehiculul uºor blindat VEC 215

Transportorul german Condor 219

Transportorul german Fuchs 223

Transportorul Mowag – Piranha 4 227

Transportorul de fabricaþie austriacã Pandur 231

Transportorul italian Puma 237

Vehiculul blindat pe roþi Ferret 241

6 www.rft.forter.ro Resursele For]elor Terestre \n perspectiva transform`rii Armatei Rom#niei

GENERAL DE BRIGADÃ IOAN GRECU

ransformarea ºi adaptarea Alianþei la noul context de securitate se finalizeazã, îndeosebi, prin revalorizarea factorului militar ca sur- sã principalãT de credibilitate. Transformarea Armatei României, circum- scrisã transformãrii NATO, are implicaþii majore asupra menirii ºi perspec- tivei resurselor Forþelor Terestre.

Transformarea Armatei României – circumscrisã transformãrii Alianþei

„Credibilitatea NATO – remarca fostul sãu secretar general, lordul George Robertson – este ºi va fi determinatã în viitor de capabilitãþile sale militare“1. Rostul transformãrii NATO este crearea acelor noi capabilitãþi militare, care permit forþelor sã ducã operaþii în întregul spectru de conflicte, menþinerea consensului în procesul decizional al Alianþei, chiar în contextul extinderii sale, precum ºi stabilirea unui nou tip de relaþii cu UE, Rusia, Ucraina, inclusiv cu state din spaþiul Caucaz – Asia Centralã ºi cel mediteranean. Noile concepte operaþionale, semnificative, pe care se întemeiazã procesul, au ca esenþã crearea ºi utilizarea forþelor transformate. Conceptul operaþional de creare a forþelor transformate se finalizeazã prin forþe de rãspuns întrunite, capabile sã fie introduse în timp scurt în

august, 2007 7 Editorial operaþie; sisteme informaþionale puternice pentru proiectarea ºi evaluarea dispunerii spaþiale a forþelor în reþea; sisteme de protecþie a forþelor cu des- fãºurare acceleratã în teatru; capacitatea de a asigura prezenþa forþelor în afara teritoriului ºi o mai bunã mobilitate pentru o desfãºurare rapidã; interoperabilitatea forþelor în operaþii multinaþionale. Conceptul operaþional pentru utilizarea forþelor transformate vizeazã: capacitatea de a interzice pãtrunderea adversarului în zonã; creºterea capa- citãþii de lovire în adâncime prin utilizarea evaluãrilor aeriene tactice; ope- raþii de sprijin nemijlocit ºi manevre în adâncime, decisive, prin evaluarea de la sol; operaþii planificate din timp ºi sustenabile. Reforma Armatei României se definea printr-un spectru de obiective convergente cãtre dezideratul dobândirii calitãþii de membru al Alianþei Nord-Atlantice. Statutul, odatã dobândit, impune lãrgirea gamei de obiective ºi procese, având în centru pe cele pentru pregãtirea forþelor participante la apãrarea colectivã ºi realizarea capacitãþilor necesare întregii game de operaþiuni, de la cele de management al crizelor, pânã la cele multi- naþionale de combatere a terorismului. Transformarea Armatei României porneºte de la premisele din abordarea potenþialã a noilor modalitãþi de ducere a rãzboiului, duce la schim- bãri esenþiale în conþinutul conceptelor operaþionale, în structura de forþe, precum ºi în sistemul de planificare, programare, bugetare, pentru a realiza acele forþe ºi capabilitãþi care se pot adapta ºi rãspunde rapid la noile provocãri, la circumstanþe neaºteptate, respectiv acele forþe capabile sã ac- þioneze întrunit, bazate pe reþea ºi distribuite adecvat, cu un sistem de co- mandã ºi control în mãsurã sã asigure superioritatea în luarea rapidã a deciziei ºi obþinerea efectelor maxime în câmpul de luptã. Scopul fundamental al transformãrii este realizarea interoperabilitãþii depline cu armatele statelor membre NATO în domeniul operaþiilor, în con- cepþia privind desfãºurarea ºi dislocarea forþelor, în eficientizarea susþi- nerii logistice, în pregãtirea pentru viitor, precum ºi în alte domenii. Integrarea în Alianþa Nord-Atlanticã impune transformarea armatei, dintr-o fostã instituþie de apãrare, într-una nouã, cu misiuni complexe, cu structura adaptatã la mediul de securitate actual ºi aptã sã asigure îndepli- nirea angajamentelor României ca membru NATO ºi al Uniunii Europene, în concordanþã cu fenomenele ºi procesele implicate de transformarea Ali- anþei. Transformarea Armatei României, în perioada 2007-2025, este proiec- tatã în trei etape distincte ca elemente de conþinut, ca termene solicitate de Alianþã (cerinþele din Obiectivele Forþei), precum ºi ca cerinþe ale procesului de integrare în NATO.

8 www.rft.forter.ro Resursele forþelor terestre în perspectiva transformãrii Armatei României

Prima etapã – finalizarea restructurãrilor de bazã, pânã la sfârºitul anului 2007 ºi îndeplinirea obiectivelor, pe termen scurt, ale procesului de transformare a Armatei. Etapa a doua – premisele integrãrii depline în NATO ºi UE în perioada 2008-2015, cu îndeplinirea obiectivelor, pe termen mediu, ale procesului de transformare. Cea de-a treia etapã - consolidarea integrãrii ºi armonizãrii în cadrul NATO ºi UE ºi îndeplinirea obiectivelor pe termen lung, în perioada 2016- 2025. Prin acest amplu proces, Forþele Terestre – cea mai importantã categorie de forþe – sunt circumscrise transformãrii Armatei României, iar resursele lor trebuie sã cunoascã noi direcþii de acþiune pentru a se implementa în noul demers. Printre rezultatele transformãrii Forþelor Terestre ºi resurselor lor, în poziþii centrale se situeazã realizarea unor structuri mai reduse (numeric), complet profesionalizate, moderne, cu un grad sporit de mobilitate, eficiente, structuri flexibile ºi dislocabile, capabile de a fi angajate, utilizate ºi susþinute în orice teatru de operaþii, pentru a acþiona întrunit în întregul spectru de misiuni asumate de NATO, concomitent cu adaptarea la procesul de transformare a Alianþei. Instrumentele de materializare sunt cuprinse în proiectele pe domenii ºi concretizate pe direcþii de acþiune, în ansamblul tuturor resurselor: 1. Asumarea ºi îndeplinirea obligaþiilor faþã de NATO; 2. Pregãtirea ºi participarea la misiunile UE; 3. Modernizarea managementului resurselor umane; creºterea calitãþii vieþii personalului; remodelarea ºi eficientizarea învãþãmântului militar; 4. Remodelarea structurilor de suport logistic; optimizarea sistemului de planificare, programare, bugetare, evaluare ºi modernizarea coordonatã a echipamentelor militare. Transformarea în domeniul resurselor umane

Modernizarea managementului resurselor umane este un demers centrat pe componenta fundamentalã a Forþelor Terestre – forþa umanã – dar are implicaþii majore ºi contribuþii substanþiale ºi în realizarea celorlalte proiecte, enumerate anterior. Managementul resurselor umane în Forþele Terestre este circumscris amplului proces de transformare ºi modernizare prin care trece Armata României. august, 2007 9 Editorial

Obiectivul general al transformãrii în acest domeniu vizeazã proiectarea ºi implementarea unui management eficient al carierei tuturor categoriilor de personal, conexarea sistemului de formare ºi perfecþionare a cadrelor militare la cerinþele sistemului educaþional naþional ºi punerea lui în concordanþã cu exigenþele ºi evoluþia similarã din armatele statelor membre NATO ºi ale Uniunii Europene. Printre direcþiile acþiunii pentru înfãptuirea obiectivului au prioritate: implementarea criteriilor din Convenþia de la Bologna în sistemul de transformare ºi perfecþionare a resurselor umane; modernizarea cadrului legis- lativ specific; finalizarea sistemului gestiunii informatizate a personalului; dezvoltarea motivãrii profesionale (venituri salariale, calitatea vieþii); ridicarea protecþiei sociale la condiþiile ºi standardele NATO (îndeosebi în asis- tenþa medicalã ºi refacerea capacitãþii de muncã), precum ºi a politicilor pentru cadrele militare în rezervã, în retragere ºi veteranii de rãzboi. Concomitent se acþioneazã pentru introducerea noului sistem de promovare a profesiei militare (recrutare ºi selecþionare) pe baza principiului separãrii politicilor de execuþie, la fel ca ºi a celor din managementul carierei individuale, descentralizat pe niveluri: SMG pentru toate cadrele din categoria specialiºti, precum ºi pentru cei cu grade de general, colonel, locotenent–colonel; statele-majore ale categoriilor de forþe pentru toþi ofi- þerii pânã la gradul de maior (inclusiv), toþi maiºtrii militari ºi subofiþerii. Forþele Terestre, deþinând aproximativ 2/3 din forþele active la pace ale Armatei României, trebuie sã aibã resursa umanã capabilã de a se proiecta rapid, generând atât forþele specifice ºi apte sã rãspundã la situaþii de crizã, cât ºi forþe din cadrul celor active ºi de rezervã în cazul unui conflict armat major. Implementarea gradualã a politicilor de personal în Forþele Terestre duce la modificãri importante de efective, pe etape. De la cei 65.500 militari ºi civili (7.500 ofiþeri; 14.000 maiºtri militari ºi subofiþeri; 15.000 militari angajaþi cu contract; 19.000 militari în termen; 9.000 civili) existenþi în 2003, la sfârºitul anului 2007, cifra totalã va fi de 48.000 (6.000 ofiþeri, 13.500 maiºtri militari ºi subofiþeri; 22.500 soldaþi ºi gradaþi voluntari; 2.000 de elevi ºi studenþi; 4.000 personal civil), iar în anul 2015 se preconizeazã a fi de 49.500 (mai mult cu 500 de ofiþeri; 1.500 maiºtri militari ºi subofiþeri; 2.000 de soldaþi ºi gradaþi voluntari ºi mai puþin cu 500 personal civil). În plan calitativ aceste cifre corespund proiectãrii structurilor dupã modelul piramidal de alocare a posturilor ºi aplicãrii politicilor de promovare în cariera militarã, bazatã pe competenþã, ºanse egale ºi competiþie, precum ºi prin controlarea fluxurilor de intrare, de ieºire ºi de promovare, pentru menþinerea ponderii stabilite fiecãrui grad militar.

10 www.rft.forter.ro Resursele forþelor terestre în perspectiva transformãrii Armatei României

Prin procesul de transformare se pune accent deosebit pe remodelarea structurilor Forþelor Terestre în sensul corelãrii cu capabilitãþile ºi cerinþele stabilite/asamblate, pe tipurile de structuri, precum ºi pentru asigurarea nivelurilor de completare, conform prevederilor din Catalogul de cerinþe NATO, dar ºi în concordanþã cu lecþiile învãþate în teatrele de operaþii ºi concluziile desprinse din evaluãrile structurilor destinate NATO.

Transformarea logisticii

Pentru trecerea la o logisticã modernã trebuie parcurs drumul „de la procese logistice în reþea, cãtre logistica prin centre de reþea, spre þinta de a crea o planificare ºi execuþie în cooperare a logisticii”2, respectiv trecerea de la logistica bazatã pe aprovizionare, la alta flexibilã, agilã, baza- tã pe distribuþie. Dacã în prezent logistica Forþelor Terestre rãspunde ce- rinþelor susþinerii luptãtorilor, este evidentã necesitatea asigurãrii flexibili- tãþii, agilitãþii, mobilitãþii ºi interoperabilitãþii elementelor necesare pentru suportul logistic al viitoarelor forþe proiectate. Transformarea logisticii se concretizeazã în toate componentele sale: aprovizionare, transporturi, mentenanþã, infrastructurã, asistenþã medicalã, servicii de campanie. În aprovizionare sunt vizate acele elemente care duc la eficientizarea acestui proces: reducerea timpului de aºteptare (al beneficiarului), livrarea la timpul stabilit, vizibilitatea totalã a echipamentelor. Reducerea timpului de aºteptare (al beneficiarului) înlocuieºte valoarea medie a cantitãþii asigurate (element principal pentru mãsurarea livrã- rilor), ca nou instrument care mãsoarã timpul total, din momentul docu- mentãrii cererii ºi pânã când beneficiarul primeºte materialul solicitat. Be- neficiarul apreciazã dacã lanþul de aprovizionare este eficient. Livrarea la timpul stabilit este o altã schimbare majorã pentru procesele de distribuþie. Prin simplificarea stabilirii prioritãþilor, livrarea la timpul stabilit dã beneficiarului garanþia cã va primi echipamentele conform gra- ficului, îi permite sã fixeze standarde realiste, reactive, bazate pe nivelul de încredere al luptãtorilor ºi sã adopte cele mai bune decizii. Totodatã, permite ºi mãsurarea eficienþei sprijinului logistic acordat luptãtorului. Vizibilitatea totalã a echipamentelor se asigurã prin tehnologia de identificare automatã (AIT), utilizatã în punctele critice ale sistemului logistic, pentru colectarea cu acurateþe a datelor ºi crearea unui mediu de transfer a informaþiei utile. Introducerea echipamentelor permite vizibilita-

august, 2007 11 Editorial tea, atât în staþionare ºi în tranzit, cât ºi asupra întregului proces (achiziþie, mentenanþã etc.). Totodatã, transformarea aprovizionãrii rãspunde dar ºi favorizeazã ce- rinþa de a implementa Sistemul Informatic Logistic în Forþele Terestre, ca parte componentã a Sistemului Informatic de Sprijin al Acþiunilor Militare, creând astfel premisele realizãrii managementului integrat al tuturor resurselor de apãrare. Sistemul Informatic Logistic se implementeazã, etapizat, pânã în 2009 ºi acoperã urmãtoarele arii funcþionale: cererile de materiale, achiziþia, ex- pedierea ºi recepþia produselor, gestionarea stocurilor, pe cele cinci clase de produse, gestiunea mijloacelor fixe ºi managementul financiar. Într-un context mai larg, transformarea aprovozionãrii este strâns lega- tã, chiar dependentã de implementarea noii Concepþii Logistice a Armatei României în forþele terestre, pentru care considerãm cã este necesarã transformarea sistemului de achiziþii de tehnicã, materiale ºi servicii, prin remodelarea celui actual centralizat ºi descentralizat, pe niveluri de compe- tenþã, astfel: centralizat, de cãtre Departamentul pentru Armamente, Co- mandamentul Logistic Întrunit, Direcþia Domenii ºi Infrastructuri, Coman- damentul Comunicaþiilor ºi Informaticii, Direcþia Medicalã; descentralizat, de cãtre Brigãzile Logistice/C.A.Trt., batalioanele logistice/Bg., precum ºi prin structurile cu competenþe de achiziþii din compunerea marilor unitãþi ºi unitãþi ale Forþelor Terestre. Prin mãsurile ºi direcþiile de acþiune prezentate mai sus, pentru optimizarea ºi eficientizarea fluxurilor apreciem cã va creºte ºi eficienþa lanþului de aprovizionare cu materiale atât pentru sprijinul logistic al operaþiilor pe teritoriul naþional, cât ºi al forþelor dislocate în teatrele de operaþii.

Transformarea transporturilor, la nivelul Forþelor Terestre, va asigura, în principiu, cerinþele de dislocare ºi mobilitate, prin concentrarea ºi angajarea forþelor, la timpul ºi locul corespunzãtor (capabilitate de dislocare), pentru a fi în mãsurã sã se deplaseze rapid, de îndatã ce au fost desfã- ºurate (mobilitatea). Eficientizarea întregului proces (organizare, planificare ºi executare) al transporturilor de aprovizionare ºi evacuare este o mãsurã importantã pentru realizarea deplasãrii în spaþiu a tuturor categoriilor de materiale din resursele repartizate depozitelor marilor unitãþi ºi unitãþilor ºi de la acestea la subunitãþile luptãtoare. Realizarea, în cooperare cu celelalte structuri abilitate, a capabilitã- þilor de transport strategic constituie o altã mãsurã importantã pentru

12 www.rft.forter.ro Resursele forþelor terestre în perspectiva transformãrii Armatei României transporturile pe calea feratã, pe apã ºi pe calea aerului, a tehnicii ºi materialelor atunci când marile unitãþi ºi unitãþile se deplaseazã dintr-o zonã de operaþie în alta, sau când dinspre celelalte zone de operaþii trebuie transportate tehnicã ºi materiale în folosul lor. Pentru structurile participante la operaþiuni în afara teritoriului naþio- nal, tehnica, echipamentele ºi materialele se transportã pe calea feratã sau cu mijloace de transport maritim, iar personalul pe calea aerului, în conformitate cu acordurile ºi înþelegerile încheiate. Planificarea ºi efectuarea transporturilor ºi dislocãrii forþelor are la ba- zã Sistemul Aliat de Dislocare, Miºcare ºi Transport (ADAMS), cu urmã- toarele avantaje: scurtarea timpului prin planificarea dupã proceduri standard de execuþie atât în cadrul þãrilor membre, cât ºi în comandamentele NATO; optimizarea coordonãrii utilizãrii mijloacelor ºi infrastructurilor de transport, evitând blocajele de trafic ºi aglomerarea porturilor (aeroporturilor) de debarcare/îmbarcare; scurtarea timpului de execuþie a transporturilor prin folosirea judicioasã a reþelelor de cãi de comunicaþie ºi a capaci- tãþilor porturilor (aeroporturilor) de debarcare/îmbarcare; pe timpul deru- lãrii, planificatorii au posibilitatea sã monitorizeze activitãþile planificate ºi sã le ajusteze pentru îndeplinirea obiectivelor propuse; reþea securizatã de efectuare a schimbului de date între naþiuni ºi comandamentele NATO; proceduri standard de elaborare ºi combinare a planurilor de dislocare/redislocare; instrument de analizã a planurilor de dislocare/redislocare elabo- rate. Avantajele acestui sistem, mai ales pentru interoperabilitatea cu structurile NATO, determinã continuarea procesului pentru implementarea sa într-o primã etapã, pe termen scurt, la nivelul Centrului de Coordonare a Miºcãrii (CCM) ºi Categorii de Forþe Armate (CFA), urmând ca, în etapa a doua, pe termen mediu, sã fie extins la nivelul diviziei naþionale ºi al marilor unitãþi (nivel brigadã) ce vor fi puse la dispoziþia NATO. Mãsuri specifice au fost adoptate pe linia asigurãrii de comunicaþii vi- zând îndeosebi viabilitatea acestora (întreþinerea, repararea ºi restabilirea cãilor de comunicaþii), serviciul de comenduire ºi îndrumare a circulaþiei, paza ºi apãrarea lucrãrilor de artã de pe cãile de comunicaþii ºi asigurarea pazei coloanelor ºi a convoaielor de transport materiale. Totodatã, continuã preocupãrile pentru a întãri viabilitatea structurilor ºi a ridica nivelul de dotare, pentru îndeplinirea misiunilor specifice, precum ºi pentru înfãptuirea altor mãsuri, care vizeazã, în principal: îmbunã- tãþirea legislaþiei în domeniu ºi armonizarea acesteia la cerinþele NATO ºi UE; încheierea de înþelegeri specifice (acorduri, memorandumuri, contrac- august, 2007 13 Editorial te în aºteptare) care sã faciliteze accesul ºi sã asigure resursele de transport strategic pentru completarea deficitelor; asigurarea, în cooperare, a capabi- litãþilor de transport strategic, necesare dislocãrii, susþinerii ºi redislocãrii forþelor alocate la NATO ºi UE; asigurarea capabilitãþilor necesare pentru recepþia, staþionarea ºi continuarea deplasãrii forþelor în teatrele de operaþii (RSOM), concomitent cu continuarea pregãtirii personalului destinat înca- drãrii funcþiilor specifice în Unitãþile Logistice Multinaþional Integrate (MILU) pentru Miºcare ºi Transport. Mentenanþa în Forþele Terestre va cunoaºte, de asemenea, transfor- mãri esenþiale, în deplinã concordanþã cu noua Concepþie de restructurare a sistemului de mentenanþã în Armata României ºi Dispoziþia ºefului SMG pentru aplicarea unitarã a acesteia. Creºterea eficienþei intervenþiilor de mentenanþã este o direcþie priori- tarã, de importanþã în acþiune, pentru a realiza capabilitãþi modulare compuse din materiale, manoperã ºi echipamente, un nou sistem modular cu efecte pozitive, semnificative asupra readiness-ului unei unitãþi luptãtoare. Creºterea eficienþei diagnosticãrii este o altã direcþie de acþiune în transformarea sistemului de mentenanþã al Forþelor Terestre. Sistemele de diag- nozã încorporate ºi înlocuirea simplã a elementelor defecte vor determina reducerea numãrului de persoane implicate în procesul de mentenanþã. Externalizarea gradualã a unor lucrãri de mentenanþã este o altã preocupare majorã. Externalizarea mentenanþei trebuie sã vizeze prioritar categoriile de echipamente tehnice: nou introduse în înzestrare; aflate în teatrele de operaþii; provenite din import ºi a celor a cãror fabricaþie a încetat. Pentru echipamentele tehnice nou introduse în înzestrare, la elaborarea DNM, DCO ºi a caietelor de sarcini trebuie sã se prevadã, explicit: opþiu- nea achizitorului de a contracta, concomitent, ºi pachetul ILS (Sistem Lo- gistic Integrat); intervenþiile de mentenanþã; perioada de exploatare a acestora ºi casarea la terminarea duratei de viaþã. Costurile de mentenanþã pre- vãzute a se aloca anual trebuie sã fie de circa 8-10% din valoarea produsu- lui3. În cazul tehnicii ºi tehnologiei informatice se va specifica inclusiv asigurarea constantã a nivelului tehnic, prin up-grade (modernizare). Managementul ciclului total de viaþã îºi propune, în primul rând, sã îmbunãtãþeascã suportul sistemului de armament prin stabilirea responsa- bilitãþilor ºi contabilizarea tuturor acþiunilor pentru respectivul suport cu îndeplinirea acelor cerinþe ale luptãtorului agreate în cadrul managementului superior al programului. Implementarea imediatã a acestor soluþii nece- sitã training adecvat ºi suportul complet al comandanþilor de la toate nive-

14 www.rft.forter.ro Resursele forþelor terestre în perspectiva transformãrii Armatei României lurile. Managerii de program sunt rãspunzãtori pentru întregul ciclu de via- þã al sistemului privind: respectarea termenelor de achiziþie, îndeplinirea cerinþelor de performanþã, integrarea suportului ºi a mentenabilitãþii pe timpul procesului de achiziþie, îndeplinirea sau depãºirea performanþelor pe parcursul întregului ciclu de viaþã. În mentenanþa echipamentelor tehnice din teatrele de operaþii, ple- când de la modul deficitar actual, îndeosebi la lucrãrile de nivel intermediar ºi general realizate cu agenþi economici ºi/sau structuri militare abilitate (timpul mare de intervenþie, pânã la remediere; conþinutul redus de piese, scule ºi accesorii din completele de întreþinere; condiþiile puse de agentul economic pentru efectuarea lucrãrilor; avizele de securitate ºi pro- tecþie pentru personalul agenþilor economici etc.) avem în vedere, pe termen scurt ºi mediu, creºterea capabilitãþilor structurilor (înzestrare, dotare ºi încadrare cu personal specializat) din organica forþelor destinate a acþio- na în teatrele de operaþii. Experienþa acumulatã în teatrele de operaþii a demonstrat cã numai o structurã de mentenanþã mobilã - corespunzãtor dimensionatã, bine înzes- tratã, specializatã în executarea diferitelor activitãþi specifice ºi asiguratã cu completele de piese de schimb ºi materiale necesare - este capabilã sã refacã în timp optim starea de operativitate a tehnicii - aspect esenþial, necesar continuãrii derulãrii acþiunilor. Ca un alt domeniu specific avem în vedere realizarea unei infrastructuri flexibile, indispensabilã în asigurarea unui suport logistic, de nivel ridicat, pentru realizarea operaþiunilor de transport, distribuþie ºi aprovizionare. Creºterea calitãþii condiþiilor de odihnã ºi lucru este de importanþã crucialã ºi accentul trebuie pus pe stabilirea modalitãþilor ºi posibilitãþilor de dislocare a trupelor în localitãþile din zona acþiunilor de luptã, de asigurare a cazãrii ºi odihnei acestora. Preocupãrile ºi mãsurile concrete vizeazã atât mijloacele din dotare, cât ºi oportunitãþile oferite în zonã de populaþia civilã sau de firme specializate, în funcþie de specificul misiunii, de zona acþiunilor militare, de resursele financiare la dispoziþie ºi nu în ultimul rând, de legislaþia localã sau internaþionalã în vigoare. Asigurarea facilitãþilor oferite de Forþele Terestre în calitate de gaz- dã (Sprijinul Naþiunii Gazdã - HNS) reprezintã o problematicã actualã ºi de mare importanþã. Pentru sprijinul necesar celorlalte state membre NATO a fost elaborat Catalogul de Capabilitãþi al României cu facilitãþi de cazare, hrãnire, instruire, transport, de depozitare militare sau civile, destinate sto- cãrii unor categorii de materiale ºi pentru constituirea, din timp de pace, a august, 2007 15 Editorial unor Capacitãþi de Depozitare Integrate potrivit Catalogului de Capabili- tãþi NATO.

Prin transformãrile în domeniul asistenþei medicale, o mãsurã im- portantã trebuie sã fie creºterea eficienþei acþiunilor preventive, pentru reducerea mortalitãþii pe câmpul de luptã. Aceastã evoluþie împinge suportul medical înainte, pe calea implementãrii unor tehnici moderne de stabi- lizare a rãniþilor ºi de evacuare aero-medicalã în timp util. Echipamentele medicale constituite într-un pachet complex de asistenþã în teatrul de ope- raþii se vor reduce cantitativ, dar va creºte calitativ suportul asigurat prin facilitãþi medicale modulare, containerizate, specifice misiunilor, îmbarca- te pe nave maritime de suport logistic sau asigurate în cadrul facilitãþilor suportului naþiunii-gazdã. Creºterea vitezei de rãspuns a sistemului medical este o altã direcþie de acþiune importantã pentru asistenþa medicalã de urgenþã, chiar ºi în si- tuaþia unor distanþe mari. Evacuarea medicalã cu echipele de intervenþie de urgenþã se va realiza utilizând experienþele în domeniu ale echipelor de in- tervenþie la accidente rutiere grave sau la calamitãþi. Aceasta înseamnã cã vor fi utilizate, acolo unde este posibil, soluþii viabile testate, în cooperare cu sectorul civil, creându-se premisa utilizãrii mai eficiente a capabilitãþi- lor militare, numai pentru anumite situaþii speciale. Concomitent se acþioneazã ºi pentru creºterea eficienþei asistenþei medicale la nivel brigadã ºi divizie, prin asigurarea facilitãþilor medicale ROL 2 ºi ROL 2+ ºi implementarea, pe termen mediu, la nivelul Forþelor Terestre, a sistemului medical de informare ºi coordonare (MEDICS), in- cluzând sistemul medical de management al informaþiei (MIMS). La nivelul structurilor Forþelor Terestre (atât în þarã cât ºi T.O.), asis- tenþa medicalã este de nivel ROL 1, dar la nivel brigadã ºi, în perspectivã, la nivel cadru de divizie, sunt deja luate mãsuri pentru achiziþia echipamentelor necesare unor formaþiuni medicale ROL 2 care, în conformitate cu noile state de organizare ce urmeazã a fi proiectate, vor avea funcþii de medici specialiºti (chirurg, ortoped, anestezist, infecþionist, personal sanitar mediu), precum ºi un numãr suplimentar de paturi ºi unitãþi de tratament cu aparaturã medicalã specificã. De asemenea, acestea vor fi înzes- trate cu un numãr suplimentar de autosanitare atât pentru evacuarea rãniþilor ºi bolnavilor de la ROL 1 la ROL 2, cât ºi pentru evacuãrile de la ROL 2 la ROL 3. Suportul medical al Forþelor Terestre va fi afectat de transformãrile în- tregii armate ºi se va adapta schimbãrilor structurale ºi misiunilor acesteia.

16 www.rft.forter.ro Resursele forþelor terestre în perspectiva transformãrii Armatei României

Planificarea suportului medical va fi parte integrantã a suportului logistic al operaþiilor, în funcþie de natura ºi specificul misiunii, riscuri, caracteristici epidemiologice, caracteristici geoclimatice etc. Se va dezvolta constant gradul de interoperabilitate cu structuri similare ale Alianþei, prin implementarea în continuare a standardelor operaþionale.

Rezultatele obþinute de armatele unor state membre NATO confirmã ideea cã organizaþiile care pot implementa cu succes externalizarea serviciilor drept suport pentru îndeplinirea unor misiuni, se pot orienta ºi concentra pe îndeplinirea mai eficientã a obiectivelor principale ale acestora. Din aceastã perspectivã, apreciem cã implementarea externalizãrii serviciilor suport va permite concentrarea pe îndeplinirea cerinþelor operaþio- nale la un nivel ridicat de profesionalism. Externalizarea competenþelor secundare este una din cele mai bune practici comerciale, care poate reduce costurile ºi poate facilita achiziþia unor tehnologii de vârf. Prahalad ºi Hamel4 argumenteazã cã o competiþie a viitorului este parþial o competiþie pentru a construi ºi utiliza competenþe principale. Deoarece aceste competenþe sunt atât de importante pentru evoluþia unei organizaþii, trebuie evitatã diminuarea nivelului de perfor- manþã al acestora. În concluzie, transformarea forþelor de logisticã la nivelul Forþelor Te- restre, ce are ca scop, bineînþeles, asigurarea interoperabilitãþii cu structurile similare ale celorlalte state membre NATO ºi garantarea succesului misiunilor, constituie un demers extrem de complex, care nu poate fi realizat decât gradual, prin tratarea tuturor componentelor ºi subsistemelor într-un mod integrat din punct de vedere conceptual ºi acþional.

Note: 1. Statul Major General, Implicaþiile transformãrii Alianþei Nord–Atlantice asupra pla- nificãrii forþei, instrucþiei, educaþiei ºi achiziþiilor în Armata României–Studiu, Bucureºti, 2004, p. 15. 2. US Defense Logistic Agency, Focused Logistics Campaign Plan, 2004, p. 19. 3. James V. Jones, Integrated Logistics Support Handbook, TAB BooksInc., USA, 1987, p. 114. 4. C.K.Prahalad and Gary Hamel, The Core Competence of a Corporation, Harvard Business Review (May-June 1990), p. 24.

august, 2007 17

TRANSFORMAREA FOR}ELOR TERESTRE

Func]ionalitatea structurilor militare [i competen]a decizional` a ofi]erului MAIOR DANIEL-SORIN CONSTANTIN

rin orientarea explicitã a manifestãrilor individuale ºi a conlucrãri- lor spre obþinerea anumitor rezultate întru îndeplinirea anumitor obiective,P oamenii genereazã condiþiile favorabile emergenþei unor procese sociale, procese în interiorul cãrora se realizeazã activitãþile concepute de oameni. Aceste procese sociale sunt implicate în particularizarea modalitã- þilor în care sunt generate, funcþioneazã ºi se reproduc anumite organizãri sociale. Dacã „fiecare dintre noi am fi invitaþi sã ne gândim atent la istoria vieþii personale ºi sã desemnãm printr-un singur cuvânt contextul ce ne-a influenþat ºi ne-a marcat întreaga existenþã, (...) cel mai nimerit cuvânt ar fi organizaþia”1. Sintagma „societatea organizaþiilor“, tot mai frecvent uti- lizatã de cercetãtorii organizãrilor sociale, atestã fãrã echivoc concluzia: „Cei mai mulþi dintre noi am fost nãscuþi în organizaþii, crescuþi, educaþi, instruiþi, modelaþi de organizaþii, într-un cuvânt, pregãtiþi de acestea sã lucrãm tot restul vieþii în interiorul sau în contextul lor”2. Aºadar, organi- zaþiile reprezintã acel gen de organizãri sociale care, datoritã caracteristicilor lor funcþionale, au proliferat în existenþa socialã, fiind particularizate atât de specializarea proceselor întru satisfacerea unor necesitãþi sociale, cât ºi de calitatea lor; ultimul aspect este influenþat de acþiunile sau nonac- þiunile oamenilor, de orientarea lor, dar ºi de intensitatea manifestãrilor acestora. În acest context, putem afirma cã oamenii sunt la originea proceselor sociale prin modalitãþile în care asumã ºi atribuie roluri, prin capacitãþile

august, 2007 21 Transformarea Forþelor Terestre de a realiza analize, prin implicarea reprezentãrilor în orientarea atitudini- lor, prin particularitãþile capacitãþilor lor de a-ºi norma manifestãrile în si- tuaþiile sociale cu care se confruntã3. Studiile realizate în ultimele decenii atestã cã s-a conºtientizat cã principala resursã a unei organizaþii sunt oamenii. Sunt relevante pentru a sus- þine aceastã concluzie, spre exemplu, afirmaþia: „Ce este o organizaþie fã- rã angajaþii sãi? Nu este nimic în absenþa resurselor umane, eventual, o mulþime de echipamente scumpe”4 sau reflecþia amiralului (US Navy) William J. Crowe Jr., care, într-o alocuþiune, preciza: „este o zicalã veche, dar, în multe privinþe, mult pilduitoare. Ea ne aminteºte un lucru: chiar atunci când epocile tehnologice ne poartã înainte în ritmuri ameþitoare, factorul uman rãmâne decisiv pentru toate capabilitãþile operatoare (...)”. Dar una din condiþiile indispensabile generãrii organizaþiilor este con- ºtientizarea necesitãþilor de gestionare explicitã a proceselor sociale care îi asigurã funcþionarea ºi satisfacerea acestora prin diferenþierea unor componente specializate în exercitarea conducerii, ce au responsabilitatea elabo- rãrii unor „reþelele de norme explicite care, cu cât sunt mai bine realizate, compatibilizeazã activitãþile oamenilor, stimuleazã conlucrãrile, sporesc conexiunile organizante ºi funcþionale între organizaþii”5. Aºadar, „orga- nizaþiile nu pot sã se constituie fãrã o componentã specializatã în gestionarea lor ºi nici componenta specializatã pentru satisfacerea necesitãþilor gestionate nu poate funcþiona dacã nu existã o organizare socialã care necesitã a fi gestionatã explicit”6. Importanþa vitalã a acestor componente specializate în luarea ºi implementarea deciziilor este susþinutã de diversitatea numeroaselor studii centrate pe explicitarea lor, studii întreprinse atunci când oamenii au sesizat cã oricare „ar fi schimbãrile ºi oricât de radicale, ele probeazã (...) cã organizarea ºi conducerea continuã a fi factori ai accelerãrii sau frânãrii transformãrilor, pentru cã împreunã dau seama de modul în care sunt concretizate ºi dezvoltate marile opþiuni instituþionale. (...) Dezvoltarea, fie ea economicã, socialã, politicã sau culturalã, este dependentã de organizare ºi conducere întrucât acestea fixeazã scopuri, mobilizeazã resurse, elaboreazã, aplicã ºi finalizeazã strategii care genereazã rezultate scon- tate”7. Dar, întrucât acþiunile sunt concepute, organizate ºi dirijate în modali- tãþi particularizate de capacitatea oamenilor în roluri de decidenþi, de a în- þelege necesitãþile de specializare funcþionalã solicitate de realizarea inter- acþiunilor ºi funcþionarea proceselor care întreþin organizaþia, dificultãþile cu care organizaþiile se confruntã sunt mai mari.

22 www.rft.forter.ro Funcþionalitatea structurilor militare ºi competenþa decizionalã a ofiþerului

Aspectele aduse în atenþie dezvãluie cã, deºi organizaþiile produc rezultate care transcend posibilitãþile individuale ale oamenilor de satisfacere a necesitãþilor, ele se constituie în condiþii precare, când oamenii nu pot sã realizeze explicaþii corecte ºi cuprinzãtoare ale caracteristicilor, ale po- sibilitãþilor lor de funcþionare ºi, nu în cele din urmã, ale necesitãþilor care se dezvoltã în interiorul lor. În aceste condiþii, oamenii se implicã în orga- nizaþii tot mai mult, pe mãsurã ce necesitãþile de intervenþie se amplificã, dar în modalitãþi particularizate de posibilitãþile lor de interpretare. În con- secinþã, putem afirma cã atât timp cât organizaþiile se constituie, organi- zeazã ºi funcþioneazã în modalitãþi puþin controlabile, întrucât nu existã explorãri sistematice ale necesitãþilor sociale constitutive ale organizaþiei ºi nici ale celor care susþin interacþiunile dintre membrii sãi, modalitãþile în care se contureazã rolurile decidenþilor în organizaþii, deciziile ºi inter- venþiile implicate de exercitarea acestor roluri cuprind erori de interpretare care afecteazã funcþionarea organizaþiilor ºi, respectiv, oamenii. Aspectele menþionate anterior devin cu atât mai importante pentru or- ganizaþia militarã, care constituie un gen de organizaþie menitã sã satisfacã necesitãþi sociale în situaþii limitã, de crizã socialã sau rãzboi. În acest context, situarea comandantului în orizontul empiric conturea- zã performanþe decizionale care depind, într-o mare mãsurã, de caracteristicile funcþionale ale propriilor analizatori ºi interpretori. Întrucât informa- þiile accesibile sunt insuficiente ºi procesate în modalitãþi spontane, sunt ine- vitabile erorile de interpretare. Astfel, obiectivele propuse nu vor fi satisfã- cãtoare întrucât necesitãþile nu pot fi „intuite” în complexitatea lor, repartizarea sarcinilor nu va þine cont de particularitãþile operatorii specifice fie- cãrui individ, explicitarea specializãrilor oamenilor bazându-se pe particu- laritãþi nerelevante, iar activitãþile de control vor urmãri doar aspecte su- perficiale, de multe ori evaluãrile realizându-se pe criterii afective, estetice sau chiar sexuale. Aºadar, în practica bazatã pe gândirea empiricã, subordonatul este receptat ca un executant al ordinelor comandantului, iar raporturile promovate vor fi de putere, de tipul „ºeful are întotdeauna dreptate”; reducând la limitã, subordonatul este vãzut ca o „unealtã“. Se contureazã astfel noi genuri de probleme decizionale ce au ca surse generatoare, pe de o parte, neacceptarea autoritãþii comandantului, pe fondul erorilor de explicitare a rolurilor atribuite celorlalþi oameni sau de coordonare a interacþiunilor, iar, pe de altã parte, atribuirea eronatã de oameni a rolurilor celorlalþi sau asumarea ºi practicarea doar parþialã a regulilor de conduitã acceptate ºi instituite în organizaþia militarã. În acest context, co- mandanþii se gãsesc în situaþia sã acþioneze pentru ca oamenii sã nu mai august, 2007 23 Transformarea Forþelor Terestre afecteze activitãþile din structurile subordonate, dar ºi pentru ca ei sã accepte a priori deciziile. Decizii care, la rândul lor, sunt afectate de limitele interpretãrilor realizate. În astfel de condiþii, ei apeleazã la constrân- geri. Acest gen de soluþie pentru remedierea eventualelor disfuncþionali- tãþi, aºa cum ele pot fi sesizate, va genera consecinþe perverse care, în ulti- mã instanþã, vor dramatiza situaþia subordonaþilor, dar ºi pe cea a coman- danþilor. Pentru a depãºi limitele procesãrii empirice, este necesarã promovarea unor atitudini explicit analitice ce pot permite distingerea raþionamentelor corecte de cele incorecte. Devine astfel utilã asimilarea unor teorii care pot facilita intervenþiile comandantului pentru realizarea genurilor de activitãþi pe care le desfãºoarã. Abordarea holistã îi permite comandantului sã proiecteze ºi sã organizeze ansambluri de activitãþi, deci sã conexeze ºi sã coordoneze acþiunile individuale specializate ale mai multor oameni. Spre deosebire de interpre- tãrile presistemice, analiza sistemicã face posibilã centrarea pe roluri sociale, nu pe „atribuþii” ºi „rãspunderi”. Proiectarea ansamblului de roluri se va raporta în mod explicit la o anu- mitã coerenþã funcþionalã a proceselor ce întreþin capacitatea organizaþiei de a îndeplini scopul proiectat, urmãrindu-se, totodatã, obþinerea acelor efecte de sinergie prin care întregul (subunitatea) devine mai mult decât suma pãrþilor. Dificultãþile comandantului care proceseazã informaþii în orizontul sistemic derivã, însã, din faptul cã acesta interpreteazã organizarea socialã ca pe o complexitate, adicã o considerã în stãri aproape de echilibru. În acest context teoretic, conducãtorul va încerca sã menþinã modalitãþi de organizare a interacþiunilor ºi proiecte considerate optime în condiþii de mediu aflate într-o permanentã schimbare. Pentru optimizarea procesului de decizie ºi, implicit, a intervenþiilor con- ducãtorilor în organizãrile ce-i înglobeazã, este necesarã situarea într-un ori- zont mai performant decât cel sistemic. Analizele realizate în orizontul procesual-organic transced posibilitã- þile interpretãrii sistemice a organizãrilor sociale pentru cã permit identificarea ºi explicarea procesãrii individuale ºi sociale a informaþiilor, funcþii- le procesãrii interogative în reconstrucþia succesivã a capacitãþilor interpretative, precum ºi alte aspecte pe care modalitãþile sistemice nu le sesi- zeazã. Din aceastã perspectivã interpretativã, apreciem cã pentru ca o struc- turã militarã sã poatã atinge un grad superior de funcþionalitate este nece-

24 www.rft.forter.ro Funcþionalitatea structurilor militare ºi competenþa decizionalã a ofiþerului sar ca decidentul militar sã fie capabil sã realizeze analize corelate ºi dife- renþieri ale: a) modalitãþilor de organizare – distingem între organizarea pirami- dalã ºi organizarea în reþea; b) explicitãrilor conþinuturilor rolurilor specializate (roluri profesionale, prin care oamenii se specializeazã întru obþinerea unor rezultate ºi roluri sociale, roluri care orienteazã oamenii spre organizãrile sociale în care funcþioneazã întru implicarea lor pozitivã în funcþionarea acestora); c) raporturilor sociale instituite (avem în vedere raporturi gen „forþã de muncã”, gen „resurse umane” ºi gen „subiect-subiect”); d) caracteristicilor maturizãrii ºi socializãrii oamenilor - concretizate în capacitãþi diferite de interpretare ºi implicare a oamenilor în între- þinerea funcþionãrii organizãrilor sociale; ne referim la posibilitatea ca aceste procese sã genereze ºi sã susþinã normalitatea omului, dar ºi devi- anþa lui; e) caracteristicilor relaþiilor ce se stabilesc între oameni în interiorul interacþiunilor în care sunt implicaþi; distingem între relaþii funcþionale, care pot genera ºi întreþine starea de comunicare (specificã, îndeosebi, or- ganizãrilor aflate în starea de echipã) ºi relaþii disfuncþionale, de genul celor conflictuale, duplicitare, agresive ºi subversive8. În concluzie, situarea comandanþilor în diferite orizonturi interpretative poate crea premise favorabile întreþinerii funcþionalitãþii organizaþiei militare sau poate amplifica decalajele în raporturile cu alte organizaþii similare, consecinþe care decurg din diferenþele dintre capacitãþile decizionale de a identifica, interpreta ºi dimensiona necesitãþile din interiorul organiza- þiilor ºi de a organiza satisfacerea lor. În acest context, susþinem cã este uti- lã dezvoltarea capacitãþii comandantului de a aprecia corect necesitãþile de gestionare ºi de a concepe intervenþiile în procese în modalitãþi nereducþio- niste. Pentru ca fiecare din genurile de intervenþii în subunitate sã fie performante, condiþia minimã este: ele sã fie identificate (delimitate) ca genuri distincte de intervenþii.

Note: 1. M.Vlãsceanu, Organizaþiile ºi cultura organizãrii, Bucureºti, Editura Trei, 1999, p.13. 2. Ibidem, p.13. 3. Gl.bg. (r) prof.univ.dr. L.Culda, Mr. D.S. Constantin, Deschiderea ofiþerilor spre teorii – o resursã care începe sã fie valorificatã, Anuar 2004/2005, nr.4, Sibiu, Editura Aca- demiei Forþelor Terestre, p.86. 4. De Cenzo, A.David, P.Robbins, Personnel/Human Resource Management, Englewood Cliffs, Prentice-Hall, 1988, p.2. august, 2007 25 Transformarea Forþelor Terestre

5. L.Culda, Organizaþiile, Bucureºti, Editura Licorna, 2000, p. 64. 6. Idem, p. 133. 7. M.Vlãsceanu, Organizaþiile ºi cultura organizãrii, Bucureºti, Editura Trei, 1999, p. 8-9. 8. D.S. Constantin, Echipa. Reconsiderãri teoretice, Bucureºti, Centrul de Studii Socia- le Procesual-Organice, 2005, p. 75-76.

26 www.rft.forter.ro Noi coordonate privind reconfigurarea unit`]ilor [i subunit`]ilor din for]ele pentru sprijin de lupt`

MAIOR CRISTIAN DRÃGULIN

a începutul secolului XXI, peisajul geostrategic – caracterizat de analiºtii politici ºi specialiºtii militari drept instabil, contradictoriu, versatilL ºi imprevizibil – a provocat în majoritatea statelor un proces complex ºi laborios de reactualizare, revizuire ºi adaptare a politicilor de apãra- re ºi de reformulare a strategiilor de securitate naþionalã, a strategiilor militare ºi doctrinelor operaþionale. Procesul de modernizare, redimensionare ºi operaþionalizare a noilor structuri de forþe având profunde implicaþii atât în domeniul teoriei, cât ºi al practicii militare, determinã trecerea la o nouã viziune asupra operaþiilor acestora ºi conduce la necesitatea adoptãrii unor noi „modele“ care sã fun- damenteze instruirea, conducerea, dotarea ºi modul de acþiune al forþelor participante. Tehnologiile prezentului ºi ale viitorului influenþeazã ºi vor continua sã influenþeze tot mai pregnant fizionomia câmpului de luptã modern ºi oferã structurilor militare, indiferent de eºalon, posibilitãþi altãdatã de neimaginat. În confruntãrile viitoare, computerele ºi sistemele informaþionale, ca ºi diversele realizãri tehnologice incluse în sisteme sofisticate, vor avea cuvân- tul hotãrâtor, posibilele consecinþe ale progresului tehnologic fiind nebãnuite. Tehnologiile înalte, integrate în sistemele moderne, vor spori invizibi- litatea mijloacelor de luptã, capacitatea de detectare a þintelor, efectul ºi precizia loviturilor, capacitatea de influenþare a moralului, stãrii de spirit ºi comportamentului individual ºi colectiv al adversarului.

august, 2007 27 Transformarea Forþelor Terestre

Pentru a putea face faþã unei game cât mai diversificate de conflicte armate, forþele pentru sprijin de luptã trebuie sã fie caracterizate prin mobilitate, dinamism, flexibilitate fãrã precedent, nivel ridicat de descentrali- zare, independenþã totalã, posibilitãþi nelimitate de coordonare ºi utilizare a sistemelor de armament cu înalt grad de tehnologizare. De asemenea, acestea trebuie sã fie capabile sã desfãºoare operaþii militare atât ziua, cât ºi noaptea, în orice condiþii de teren, climã, anotimp ºi stare a vremii, precum ºi în mediul urban. Integrarea României în structurile NATO a impus actualizarea conti- nuã a filozofiei proiectãrii, înzestrãrii ºi instruirii structurilor forþelor pentru sprijin de luptã din compunerea armatei, cu profunde implicaþii în fun- damentarea teoriei ºi practicii militare. În contextul general al cerinþelor operaþionale ale înzestrãrii, specifici- tatea fiecãrei arme din compunerea forþelor pentru sprijin de luptã, din punct de vedere al asigurãrii stabilitãþii ºi protecþiei comunicaþiilor în/între sistemele de conducere, al sporirii mobilitãþii, creºterii puterii de foc ºi pro- tecþiei tehnicii de luptã, al realizãrii modularitãþii, flexibilitãþii ºi reversibi- litãþii structurilor, delimiteazã posibilitãþile acestora ºi impune nevoia de înfãptuire a complementaritãþii lor operaþionale pentru realizarea caracterului întrunit, interarme ºi integrat al operaþiilor militare. Rãzboiul bazat pe reþea integreazã armonios întregul sistem informa- þional de comandã ºi control ºi de armament la nivelul tuturor structurilor, astfel încât forþele pentru sprijin de luptã sã participe la executarea întregii game de operaþii militare, în orice zonã ºi pe orice direcþie, independent, întrunit ºi/sau combinat (multinaþional). Modificarea structurilor militare este determinatã de doi factori esen- þiali – schimbarea strategiei ºi doctrinelor acþionale pe de-o parte, înzestra- rea cu echipamente ºi sisteme noi de armament pe de altã parte. În restruc- turarea Forþelor pentru sprijin de luptã, acestor factori li s-au alãturat ºi alte determinãri, dintre care mai relevante sunt: - imperativul încadrãrii în procesul general de reformã socialã ºi mili- tarã; - cerinþa soluþionãrii contradicþiei dintre structura militarã supradimen- sionatã ºi potenþialul economico-social subdimensionat de susþinere a acesteia; - evoluþia, pe etape, a riscurilor, pericolelor ºi ameninþãrilor la adresa securitãþii ºi apãrãrii naþionale; - imperativul compatibilitãþii ºi interoperabilitãþii cu structurile similare din armatele celorlalte þãri membre NATO;

28 www.rft.forter.ro Noi coordonate privind reconfigurarea unitãþilor ºi subunitãþilor din forþele pentru sprijin de luptã

- necesitatea realizãrii unor structuri de comandã apte sã gestioneze procesele de administraþie militarã ºi capabile sã asigure comanda-controlul în toate tipurile de operaþii în care sunt angajate forþele; - nevoia realizãrii unor structuri acþionale suple, mobile, modulare, cu mare putere combativã, care sã poatã fi utilizate în toate genurile de misiuni ce revin forþelor pentru sprijin de luptã pentru apãrarea naþionalã ºi colectivã ºi/sau pentru desfãºurarea operaþiilor de stabilitate ºi de sprijin. Ansamblul acestor caracteristici au în vedere faptul cã, în cadrul spa- þiului de luptã integrat se vor confrunta sisteme de arme sofisticate, cu un ridicat grad de manevrabilitate, dispersate în mici entitãþi autonome, ceea ce ne determinã sã cãutãm locul exact al armelor din cadrul forþelor pentru sprijin luptã. Redimensionarea rolului armelor din cadrul forþelor pentru sprijin de luptã reprezintã o consecinþã fireascã a tendinþelor evolutive ale tehnologiei militare, coroborate cu perspectiva conflictelor militare. În armatele principalelor state membre NATO, locul ºi rolul forþelor pentru sprijin de luptã nu numai cã s-a menþinut, dar în general a crescut considerabil. Noua configuraþie a forþelor pentru sprijin de luptã trebuie sã aibã în atenþie viitorul statut al acestora, din perspectiva spaþiului de luptã integrat, în care forþele dinamice ºi flexibile vor putea face faþã cu succes în- tregii game de provocãri ale inamicului. În cadrul forþelor destinate realizãrii sprijinului grupãrilor de angajare, indiferent de eºalon, unitãþile ºi subunitãþile de artilerie terestrã ºi artilerie antiaerianã vor ocupa un loc central, datoritã capacitãþilor tehnico-tactice ale acestora de a executa misiuni de foc cu eficienþã sporitã asupra unei game diverse de þinte. Structurile de geniu constituie elementul de flexibilitate al forþei ºi contribuie la sporirea caracterului dinamic al operaþiei. Unitãþile ºi subunitãþile specializate în apãrarea NBC vor continua sã asigure eficienþa conducerii ºi desfãºurãrii operaþiilor pe perioade prelun- gite în mediu CBRN. Noul profil al conflictelor militare, caracterizat printr-un trafic infor- maþional fãrã precedent, a determinat creºterea rolului armei comunicaþii ºi informaticã în direcþia gestionãrii informaþiilor la nivelul comandanþilor tuturor eºaloanelor, astfel încât sã se asigure superioritatea în domeniul informaþiei ºi deciziei. Prin armata sa, România poate contribui decisiv la apãrarea colectivã, la instaurarea stabilitãþii ºi securitãþii în zonele de crizã ºi de conflict. Este un atu cã, din grupa de nou admiºi, România este singurul stat capabil sã august, 2007 29 Transformarea Forþelor Terestre

îndeplineascã misiuni în toate cele trei medii: terestru, aerian ºi maritim. Aceasta însã nu înseamnã cã suntem în mãsurã sã îndeplinim întreaga gamã de misiuni pentru susþinerea politicii Alianþei Nord-Atlantice. Tre- buie sã fim realiºti, sã recunoaºtem cã, pânã în prezent, niciuna din unitã- þile noastre dislocate peste hotare nu a participat la acþiuni militare independent, ci numai împreunã cu partenerii ºi aliaþii noºtri de astãzi, beneficiind de experienþa ºi logistica lor. Realizarea tuturor posibilitãþilor prin care putem asigura îndeplinirea rolului asumat în cadrul Alianþei Nord-Atlantice presupune un efort susþi- nut la nivelul industriei de apãrare, în sensul sprijinului programelor de în- zestrare angajate. Stabilirea cerinþelor trebuie sã prevadã ºi sã ia în considerare tehnicile, tacticile ºi procedurile specifice forþelor pentru sprijin de luptã pentru în- deplinirea misiunilor în condiþiile unei permanente reconfigurãri a câmpu- lui de luptã. În cadrul procesului de înzestrare, demersurile de modernizare sunt determinate de câteva cerinþe imperative, dictate de specificul câmpului de luptã modern. Aceste cerinþe vizeazã: - achiziþionarea unor puncte de comandã de nivel divizie/brigadã/batalion cu echipamentul aferent, necesare conducerii în sistem integrat a for- þelor, pentru asigurarea desfãºurãrii operaþiilor militare într-o viziune uni- tarã, coordonat, bine încadrat în timp ºi spaþiu; - achiziþionarea de sisteme ºi echipamente de comandã ºi control care sã manifeste un grad ridicat de stabilitate în funcþionare în medii contaminate CBRN; - dotarea radarelor de cercetare cu sisteme de identificare amic-inamic; - achiziþionarea unor tipuri de tehnicã având un grad ridicat de manevrabilitate, autonomie, putere mare de lovire, cadenþã de tragere ºi bãtaie ridicate, sisteme de navigaþie care dispun de GPS; - asigurarea unei game variate de sisteme de lovire, care sã permitã realizarea unei apãrãri combinate ºi eficiente prin utilizarea mijloacelor cu parametri tehnico-tactici diferiþi ºi, totodatã, o colaborare superioarã între genurile de armã; - achiziþionarea de complete de cercetare-observare cu camere de ter- moviziune, capabile sã localizeze mijloacele de luptã ale inamicului; - utilizarea muniþiilor inteligente, cu mare putere de penetrare ºi efect distructiv, a focoaselor electronice multifuncþionale; - asigurarea echipamentelor de detectare, identificare, avertizare, monitorizare, raportare ºi de protecþie necesare pentru comandamente, conform standardelor NATO;

30 www.rft.forter.ro Noi coordonate privind reconfigurarea unitãþilor ºi subunitãþilor din forþele pentru sprijin de luptã

- asigurarea unui sistem de comunicaþii, pe linie CBRN, operaþional ºi integrat în managementul global al operaþiei; - personal instruit pentru a deservi sistemul de comunicaþii ºi informa- ticã din perspectiva realizãrii nivelului de comunalitate NATO; - asigurarea unei tipologii privind tehnica de luptã ºi echipamente specifice care sã permitã desfãºurarea cu succes a operaþiilor în medii cât mai variate ºi în orice condiþii de timp ºi anotimp; - asigurarea unor sisteme tehnice performante, care sã asigure bruiajul radio-electronic al mijloacelor de cercetare ºi luptã ale inamicului ºi, în paralel, protecþia funcþionãrii mijloacelor proprii; - existenþa unor echipamente hardware ºi software interoperabile cu sistemele similare ale armatelor celorlalte state membre NATO ºi cu posi- bilitãþi de îmbunãtãþire, dezvoltare; - asigurarea de simulatoare care sã ofere posibilitatea instruirii forþelor pentru sprijin de luptã în condiþii cât mai diversificate ºi cât mai apropiate de realitatea câmpului de luptã modern. Stabilirea cerinþelor trebuie sã prevadã ºi sã ia în considerare tehnicile, tacticile ºi procedurile specifice forþelor pentru sprijin de luptã pentru în- deplinirea misiunilor în condiþiile în care fizionomia conflictelor armate viitoare va fi influenþatã de implementarea unor capacitãþi militare tot mai sofisticate ale erei tehnologiei ºi informaþiei, dar ºi de reconfigurarea celor existente într-o realizare hibridã ce îmbinã focul masat al forþelor cu sisteme ºi concepte noi, mai avansate, pentru realizarea unor sisteme de luptã multifuncþionale, multimisiune. La nivelul forþelor pentru sprijin luptã, reconfigurarea va viza cu prioritate asigurarea prin achiziþii autohtone/externe ºi modernizare în concep- þie proprie/achiziþie de licenþe a structurilor de armã cu tehnicã ºi echipamente suple, flexibile, rapide, eficiente în întreg spectrul de operaþii, aflate în dotarea unor structuri cu geometrie variabilã, integrate, multinaþionale, adaptabile la contextul strategic ºi la spaþiul luptei, în concordanþã cu standardele de interoperabilitate ale Alianþei Nord-Atlantice.

august, 2007 31

Transformarea procesului de formare [i perfec]ionare a speciali[tilor din structurile de comunica]ii [i informatic` (2)

MAIOR TORINO NUÞÃ

vând în vedere transformarea evidentã a întregii Armate a României, în contextul transformãrii Alianþei, pentru a face faþã noilorA provocãri ale mileniului III, considerãm cã proiectarea unui sistem de instruire întrunitã ºi la nivelul armatei noastre trebuie sã devinã o prioritate a factorilor de decizie militarã. Acest sistem poate constitui o modalitate sigurã de a facilita comandanþilor de la toate eºaloanele identificarea ºi evaluarea nevoilor proprii de instruire, planificarea ºi programarea diferitelor tipuri de instruire. Astfel, una din propunerile de bazã ale acestui articol este integrarea, într-un sistem, a tuturor subsistemelor de instruire specifice categoriilor de forþe ºi a armelor din Armata României. Ar rezulta, în urma integrãrii, un sistem întrunit, de tip JOINT, la fel ca al unora dintre armatele membre ale Alianþei, care ar facilita, la modul general, instruirea Forþelor Armate Române (F.A.RO.) pentru atingerea obiectivelor ce le sunt stabilite, iar la nivelul planurilor particularizate, ar facilita integrarea metodelor ºi formelor de antrenament uzitate, cu misiunile primite, în condiþiile resurselor puse la dispoziþie ºi þinând cont de prioritãþile comenzii. Apreciem cã structurarea unui sistem integrat de management al infor- maþiilor referitoare la instruire (SIMIRI) trebuie sã se facã respectând obligatoriu urmãtoarele principii1: – „comandanþii sunt primii instructori“; – „documentarea asupra misiunilor de luptã“;

august, 2007 33 Transformarea Forþelor Terestre

– „instruieºte-te aºa cum vei lupta!“; – „aplicã prevederile doctrinei instruirii!“; – „planificarea centralizatã, execuþia descentralizatã“. Realitãþile actualului sistem românesc de instruire în domeniul comu- nicaþiilor ºi informaticii, în special, dar ºi la nivel general, precum ºi analiza unor tipuri de sisteme de instruire aparþinând unor armate membre ale Alianþei Nord-Atlantice ne permit sã apreciem cã o structurã posibilã a unui SIMIRI ar putea arãta ca în figura nr.3.

Identificarea Planificarea ºi capabilitãþilor programarea pentru misiune instruirii

SIMIRI

Desfãºurarea Verificarea instruirii modului de realizare a instruirii

Figura nr.3 Structura posibilã a SIMIRI

Preluând baza de date integratã a sistemului de lecþii învãþate, un astfel de sistem integrat trebuie sã poatã defini ºi identifica posibila structurã organizatoricã, cerinþele ºi obiectivele procesului întrunit de instruire. Scopul general al unui astfel de sistem integrat este de a automa- tiza ºi susþine un sistem de instruire întrunitã, în condiþiile transfor- mãrii instruirii, pentru a rãspunde cât mai bine cerinþelor Alianþei. Un astfel de sistem ar putea furniza o legãturã evidentã între cerinþele unei eventuale misiuni cu executarea pregãtirii, precum ºi cu evaluarea instruirii unitãþii, însã ar permite ºi furnizarea mijloacelor pentru evaluarea instruirii ºi eficienþei îndeplinirii unei eventuale misiuni faþã de anumite cerinþe identificate. În ceea ce priveºte o posibilã arhitecturã a unui astfel de sistem, consi- derãm cã aceasta va putea fi „pliatã“ peste structura sistemului informatic integrat al Ministerului Apãrãrii (SIIMA), beneficiind de toate facilitãþile2 pe care acesta din urmã le oferã (le va putea oferi): • interoperabilitate; • eficacitate;

34 www.rft.forter.ro Transformarea procesului de formare ºi perfecþionare a specialiºtilor din structurile de comunicaþii

• disponibilitate informaþii; • realizare a conceptului de acþiuni întrunite; • standardizare; • gestionare eficientã a resurselor necesare implementãrii, exploatãrii ºi dezvoltãrii sistemului. Astfel, odatã „desenat“, sistemul va continua sã evolueze, printr-o dezvoltare intrinsecã, în care sporirea informaþiilor intrate în sistem va putea determina intensificarea managementului datelor despre „comunitatea instruirii“, dar ºi dezvoltarea facilitãþilor de interfaþare cu alþi utilizatori ai sistemului de instruire ºi cu alte baze de date. Apreciem cã abordarea noilor forme de instruire este motivatã de toate elementele prezentate dar ºi de „cerinþele impuse sistemelor de comuni- caþii ºi informatice determinate de nevoia compatibilitãþii armatei noastre cu armatele moderne, care nu pot fi îndeplinite decât prin înlocuirea metodelor tradiþionale de conducere a comunicaþiilor ºi informaticii, bazate pe intuiþie ºi experienþã, cu altele care sã aibã un profund caracter ºtiinþific ºi sã permitã rezolvarea în timp real a funcþiilor conducerii“3. Instruirea asistatã de calculator este bazatã pe principii educaþionale moderne ºi este o platformã integratã, completã de instruire ºi gestiune a conþinutului instruirii. Instruirea asistatã de calculator considerãm cã se poate întrebuinþa cu succes în mediul militar, ea modelându-se dupã cerin- þele utilizatorului (în cazul nostru, personalul din comandamentele unitã- þilor de comunicaþii ºi informaticã sau din structurile modul de tip S(G)6). Pentru înþelegerea corectã a conceptelor, ne propunem sã prezentãm pe scurt „instruirea distribuitã avansatã“. Astfel, pe fondul creºterii interesu- lui pentru transferul tehnologiei informaþiei ºi comunicaþiilor în sistemul educaþional, în anul 1997 a fost lansat ºi sponsorizat de cãtre Biroul secre- tarului pentru Apãrare al SUA, proiectul ADL (Advanced Distributed Learning – instruirea distribuitã avansatã). Proiectul a reprezentat un efort concertat al guvernului, industriei ºi instituþiilor de învãþãmânt, cu finalitatea de a crea un nou mediu educaþional, bazat - îndeosebi în mediul militar - pe interoperabilitatea conþinutului învãþãrii la nivel global. Scopul fundamental al ADL a fost acela de a facilita accesul la toate nivelurile de educaþie ºi pregãtire în condiþii de performanþã, focalizat pe nevoile beneficiarului, oriunde ºi oricând, cu costuri reduse. ADL poate fi în mãsurã sã asigure, în domeniul instruirii profesioniºtilor ºi structurilor, o pregãtire unitarã, o mai bunã monitorizare a rezultatelor obþinute de indi- vizi ºi structuri, evaluarea metodelor de instruire ºi antrenament folosite, legãturi cu domenii conexe obiectivelor propuse, planificarea judicioasã a august, 2007 35 Transformarea Forþelor Terestre resurselor, economie de timp ºi optimizarea procesului de instruire. ADL aduce în prim-plan „instruirea formativã“ în locul celei „informative“ ºi prioritizeazã întãrirea rolului organizaþional, rezolvarea problemelor, lucrul în echipã, orientarea spre individ, confidenþialitatea ºi cãutarea infor- maþiei, precum ºi utilizarea acesteia. În concluzie, putem afirma cã utilizarea formei de instruire distribuitã avansatã, fãrã a exclude formele ºi metodele clasice de pregãtire în domeniul comunicaþiilor ºi informaticii, poate determina noi proceduri de rezol- vare a unor probleme de serviciu, indiferent de volumul de muncã cerut de o activitate. Aceastã formã modernã, relativ nouã, permite îndeplinirea unor sarcini de la distanþã, reducând nevoile de deplasare fizicã ºi întreru- perile de activitate. În analiza pe care ne-am propus-o, pentru identificarea unor forme ºi metode caracterizate de eficienþã în perfecþionarea pregãtirii specialiºtilor ºi structurilor de comunicaþii ºi informatice, considerãm cã un loc aparte trebuie sã-l deþinã simularea ºi dezvoltãrile specifice acesteia, cunoscute sub denumirea genericã de joc de rãzboi. Nevoia semnificativã de eficacitate militarã, specificã tuturor armatelor moderne, în condiþiile reducerii alocaþiilor bugetare pentru domeniul militar, determinã specialiºtii militari sã gãseascã direcþii de acþiune prin care sã se realizeze scopul dorit – efi- cienþa maximã în condiþii de austeritate bugetarã. Plecând de la adevãrul afirmaþiei cã instruirea prin simulare nu trebuie înþeleasã ca o formã care poate înlocui total instruirea consumatoare de resurse, prezentãm tipurile de simulare care pot fi aplicate cu succes în domeniul comunicaþiilor ºi informaticii. Simularea constructivã presupune existenþa unui personal simulat care acþioneazã asupra unui sistem simulat ºi urmãreºte crearea de oportu- nitãþi pentru analize, statistici ºi estimãri. Simularea virtualã presupune acþiunea unui personal real asupra unui sistem simulat ºi are drept scop instruirea individualã sau în echipã pentru îndeplinirea unor misiuni comune. Simularea realã presupune acþiunea unor subiecþi reali asupra unor sisteme reale ºi, deºi are avantajele sale, apreciem cã este mai puþin intere- santã domeniului de analizã ales, însã am hotãrât enumerarea ei pentru în- tregirea mediului de instruire analizat. Concluzionând, apreciem cã folosirea simulãrilor în instruire, la toate eºaloanele, trebuie sã devinã o realitate în perioada imediat urmãtoare, indiferent de nivelul resurselor la dispoziþie, cu beneficii imediate asupra eficacitãþii instruirii.

36 www.rft.forter.ro Transformarea procesului de formare ºi perfecþionare a specialiºtilor din structurile de comunicaþii

Scenariile de instruire clasice pot fi acele scenarii de tipul curs-exer- ciþii, fiind transpuse în e-learning din instruirea faþã în faþã. Un astfel de scenariu poate avea douã niveluri: - la primul nivel se aflã cursul propriu-zis, ce oferã cunoºtinþele fundamentale în domeniu ºi care poate fi explorat independent; - la al doilea nivel se gãsesc exerciþiile. Cele douã niveluri pot fi diferenþiate prin codul culorilor ºi mãrimea ecranelor, dar pot poseda legãturi între ele. Scenariile de instruire specifice în e-training pot fi cele de tipul hipermedia, interactive, influenþate de psi- hologia cognitivã ºi de caracteristicile învãþãrii la adult (funcþionalã, con- textualã, cu iniþiative din partea celui care se instruieºte), dar ºi de facili- tãþile IT. Având în vedere realitãþile deja prezentate ale mediului militar românesc actual, precum ºi progresul uimitor de rapid, tehnologiile ºi sistemele care se schimbã pe zi ce trece, considerãm cã ºi tehnicile, tacticile ºi procedurile folosite în sistemul de instruire trebuie sã se transforme pentru a-ºi menþine eficienþa ºi oportunitatea. Abordarea flexibilã a tuturor elementelor componente ale procesului de instruire în domeniul comunica- þiilor ºi informaticii trebuie sã constituie o preocupare a managerilor sistemului de instruire. Încurajarea tendinþei de instruire în sistem distribuit, electronic trebuie sã se constituie într-o realitate a mediului de instruire specific domeniului comunicaþiilor ºi informaticii ºi trebuie sã fie susþinut, ca demers, de un suport teoretic adecvat. În acest context, opinãm cã, pentru anumite procese de instruire adecvate domeniului supus analizei, evaluarea „online“ poate reprezenta o alter- nativã, fãrã a înlocui total evaluãrile clasice. Avantajele unui astfel de sistem de evaluare online ar putea fi: obþinerea imediatã a rezultatelor; crite- riile de administrare a testelor de evaluare sunt obiective; evaluarea permite individualizarea sarcinilor de instruire; evaluarea poate, pânã la un anumit nivel, sã þinã cont de ritmul individual de instruire al militarului; testele de evaluare sunt unice, putând fi aplicate succesiv sau simultan; permit managerului procesului de instruire sã se concentreze asupra altor prioritãþi; permit flexibilitate în aplicare.

Concluzii4 Procesul de instruire este proiectat ºi se desfãºoarã pe baze riguroase, fiind corelat foarte precis cu cerinþele instruirii ºi urmãrind îndeaproape ºi continuu ieºirile sistemului – capabilitãþile operaþionale.

august, 2007 37 Transformarea Forþelor Terestre

Întrunirea tuturor datelor referitoare la exerciþii – cu scopul de bazã de a asigura un forum informaþional de schimb – se poate constitui într-o etapã preliminarã a realizãrii unui sistem întrunit de management a informaþiei referitoare la instruire (SIMIRI). Automatizarea celor patru faze ale procesului de instruire (stabilire a cerinþelor, planificare, execuþie ºi evaluare) cu integrarea acestora într-un singur pachet software va facilita realizarea unui sistem întrunit de management a informaþiei referitoare la instruire, care va influenþa semnificativ modul de proiectare, organizare ºi desfãºurare a instruirii în domeniul co- municaþiilor ºi informaticii. Resursei ºi metodelor de instruire trebuie sã li se acorde, de asemenea, o mare importanþã, având în vedere locul lor important în cadrul sistemului de instruire. Întrebuinþarea sistemului de lecþii învãþate va permite o standardizare conceptualã ºi acþionalã care, împreunã, vor crea premisele realizãrii inter- operabilitãþii în sfera exerciþiilor ºi antrenamentelor ºi vor facilita apariþia conceptului de instruire întrunitã, care poate fi folosit cu succes ºi în Armata României. Verificarea nivelului iniþial de pregãtire ºi perfecþionare a deprinderilor acestui tip de specialiºti se va face folosind metode moderne de instruire ºi antrenament: jocurile de rãzboi, exerciþiile asistate de calculator, instruirea prin simulare etc. „Deplasarea“ instruirii, de la varianta ei clasicã, cãtre instruirea inter- activã, cu tehnologiile ei de training ºi învãþare specifice, corelate cu o lo- gisticã a instruirii adecvate, modernã ºi performantã, trebuie sã devinã o realitate imediatã a mediului militar românesc actual, în general, ºi cu atât mai mult a domeniului comunicaþiilor ºi informaticii, în particular. Apreciem cã folosirea simulãrilor în instruire, la toate eºaloanele, trebuie sã devinã o realitate în perioada imediat urmãtoare, indiferent de nivelul resurselor la dispoziþie, cu beneficii imediate asupra eficacitãþii instruirii. Efectele instruirii prin simulare reflectã, într-o mãsurã considera- bilã, rezultatele obþinute la exerciþiile în teren ºi oferã comunicaþiilor ºi statelor-majore posibilitatea înregistrãrii ºi reanalizãrii evenimentelor în suc- cesiunea derulãrii lor. Pregãtirea viitoare trebuie sã presupunã însumarea celor douã componente – individualã ºi colectivã, instituþionalizate sau nu, care au un rol esenþial în atingerea standardelor de performanþã cerute.

38 www.rft.forter.ro Transformarea procesului de formare ºi perfecþionare a specialiºtilor din structurile de comunicaþii

Matricea selecþiei metodelor de instruire instituþionalizatã pentru domeniul c.i.s.

Metodã Nivel Avantaje Dezavantaje de participare Broºuri text ofiþeri specialiºti Flexibilitate. Lacune în interacþiune ºi remediere. Mobilitate. Solicitã antrenament ºi experienþã în Vitezã de lucru adaptabilã subiectului. instruirea structurilor. Prezintã conceptele de bazã ºi relaþiile dintre ele. Platforme de instrucþie ofiþeri de comandã, Ideale pentru prezentarea noilor infor- Cerinþe ºi spaþiu pentru a desfãºura (lecturi ºi seminarii) ofiþeri specialiºti maþii ºi concepte. instruirea. Experienþa trebuie generalizatã. Poate solicita studiu individual suplimentar. Poate solicita lucrul cu instructor, chiar dacã nu din interiorul structurii. Furnizeazã oportunitãþi minime pentru aplicarea învãþãrii. Facilitãþi de instruire ofiþeri de comandã, Instrucþiuni optim ghidate (puse la dis- Presupun facilitãþi în instruire. (ateliere lucru ºi semi- ofiþeri specialiºti poziþie). Presupun managementul timpului de narii) Instruire inductivã. cãtre participanþi. Ateliere de lucru pentru ofiþeri de Pot necesita costuri pentru cãlãtorii. comandã superiori. Instruire bazatã pe ofiþeri specialiºti Costuri scãzute. Costuri înalte pentru metodele instituþio- calculator Potenþial ridicat pentru centralizarea nalizate. ºi datelor. Costuri iniþiale mari (investiþii mari). instruire distribuitã Facilitãþi pentru managementul lecþiilor Interacþiune individualã scãzutã. avansatã anterioare. Necesitã accesul cursantului la computer Facilitãþi pentru analiza tendinþelor instru- ºi software. irii.

Note: 1. *** Force XXI, Signal Army Training and Evaluation Program, Washington, 1998. 2. C.Dumitru, Sisteme C4I, Editura Militarã, Bucureºti, 2005, p.101–133. 3. Gh.Boaru, Perfecþionarea conducerii comunicaþiilor ºi informaticii la marile unitãþi operative ºi tactice din forþele terestre, Bucureºti, 2002, p.40, 119. 4. Gh.Dincã, Tezã de doctorat, Perfecþionarea pregãtirii specialiºtilor în domeniul comunicaþiilor ºi informaticii pentru îndeplinirea misiunilor în mediul naþional ºi multi- naþional, Bucureºti, 2007, p.167-172.

august, 2007 39

Asigurarea managementului calit`]ii în cadrul Centrului de Preg`tire pentru Artilerie Antiaerian` „General Gheorghe POPESCU“

SUBLOCOTENENT ADRIAN DURLICIOIU

„Prima sarcinã a vieþii noastre publice este de a servi speranþa valorilor mai curând decât certitudinea distrugerii ºi pentru a începe, trebuie sã apãrãm ºansele pãcii, refuzând a da ajutor forþelor rãzboiului, indiferent care ar fi culoarea în care ele se deghizeazã.“ (Albert Camus)

Evoluþiile recente de la nivel naþional ºi internaþional au scos în evi- denþã necesitatea constituirii unui sistem naþional de management ºi de asigurare a calitãþii. Simpla creºtere cantitativã, „extensivã“, a ofertei edu- caþionale nu mai poate satisface nevoile unei societãþi a cunoaºterii. Luarea unei asemenea decizii la nivelul instituþiilor militare de învãþãmânt a fost determinatã de noul statut al þãrii noastre, de membru al Uniunii Europene ºi membru al NATO, de necesitatea realizãrii interoperabilitãþii cu armatele statelor aliate ca un prim pas spre realizarea unei compatibilitãþi totale cu acestea. Pentru ca dezvoltarea sistemului educaþional sã devinã „intensivã“ ºi orientatã spre calitate, este nevoie ca toate elementele legate de asigurarea calitãþii – criterii, indicatori, standarde sau descriptori – sã fie înþelese ºi utilizate în mod unitar. Asigurarea calitãþii înseamnã crearea încrederii, în rândul beneficiarilor, cã sistemul militar de învãþãmânt rãspunde aºteptãrilor. Asigurarea calitãþii face parte din managementul calitãþii, prin urmare, pentru a se crea un sistem de asigurare a calitãþii trebuie introdus mai întâi august, 2007 41 Transformarea Forþelor Terestre un sistem de management al acesteia – sarcinã complexã având în vedere profundele transformãri suferite de structurile militare. Managementul calitãþii porneºte de la standardele stabilite de instituþia de învãþãmânt, Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“, pentru a asigura aplicarea celor mai bune practici ºi comparaþia între diferitele standarde existente pe plan internaþional la nivelul instituþiilor de învãþãmânt militar similare. Este necesar ca un asemenea proiect, care reprezintã un adevãrat plan strategic, sã se realizeze în condiþii de performanþã, cu instructori erudiþi, cu elevi/cursanþi motivaþi, iar mãsura realizãrii sã fie documentatã. Aceas- tã documentare nu înseamnã o simplã raportare a unor indicatori, ci dimpo- trivã, o analizã SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats – puncte tari, puncte slabe, oportunitãþi, ameninþãri) a activitãþii instituþiei, plecând de la obiectivele stabilite pentru aceasta, modul de îndeplinire a acestora, identificarea punctelor slabe, a punctelor tari, propunerea de re- medii, aplicarea acestora, reanalizarea activitãþii ºi stabilirea nivelului în care remediile stabilite au avut efectul scontat ºi ce este de îmbunãtãþit mai departe. Este nevoie ca personalul cu funcþii de rãspundere sã orienteze centrul de pregãtire spre rezultate, spre elevi/cursanþi, spre îmbunãtãþire continuã. Este necesarã o acþiune concertatã ºi coordonatã, având drept scop calitatea, adicã satisfacerea nevoilor implicite ºi explicite ale elevilor/cursanþilor, în calitate de clienþi, ºi a unitãþilor/subunitãþilor de armã, în calitate de beneficiari ai actului educativ. Învãþarea nu este o transmitere a ceva obiectiv, de la un deþinãtor la un beneficiar, ci o devenire împreunã, o transformare concertatã a unui profesor/instructor specialist care se confirmã ca atare, lãsând elevii/cursanþii sã-ºi afirme valoarea, ºi a unui elev/cursant care doreºte sã devinã la rân- dul sãu profesor/instructor. Privind astfel lucrurile, învãþarea nu mai este un schimb de servicii, ci o evoluþie în destinul celor implicaþi. Prin urmare, învãþãmântul militar nu este un serviciu ca oricare altul, pentru cã misiunea lui este legatã de formarea, specializarea ºi perfecþio- narea pregãtirii militarilor, de producerea de idei noi, de cunoºtinþe noi. Asemenea tuturor instituþiilor de învãþãmânt, ºi instituþiile militare de învãþãmânt au nevoie de competitivitate. Competitivitatea instituþiei militare de învãþãmânt este datã de capacitatea ei de adaptare la nevoile în con- tinuã schimbare ale mediului militar. Misiunea învãþãmântului militar este în primul rând aceea de a rãspun- de nevoilor specifice de educaþie ºi de formare profesionalã a individului, precum ºi nevoilor dezvoltãrii structurilor de armã din cadrul forþelor teres-

42 www.rft.forter.ro Asigurarea managementului calitãþii în cadrul Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã tre. Instituþia de învãþãmânt îºi îndeplineºte acest scop în mãsura în care satisface aceste trebuinþe la un standard de calitate care permite atât individului cât ºi structurii din care face parte sã devinã performanþi într-un mediu globalizat, caracterizat prin competiþie ºi dinamism. Menþinerea standardului este posibilã numai în condiþiile orientãrii spre performanþã a activitãþii educaþionale, prin îmbunãtãþirea continuã a ofertei ºi a rezultatelor, un management performant, o politicã financiarã adecvatã utilizãrii raþionale a resurselor alocate ºi atragerii de noi resurse, prin angajarea unei atitudini responsabile a întregului personal. Aderarea României la UE ºi la NATO impune integrarea în domeniul educaþiei ºi cercetãrii a programelor educaþionale pentru armonizarea insti- tuþionalã ºi curricularã, contribuind astfel la modernizarea învãþãmântului militar sub urmãtoarele aspecte: oferta educaþionalã, cultura instituþionalã, practicile manageriale, mentalitatea personalului, dezvoltarea ºi modernizarea logisticii didactice. Introducerea managementului calitãþii într-o organizaþie constituie o schimbare majorã în cultura acesteia ºi se loveºte de obicei de rezistenþa personalului ºi a structurilor existente. Rezistenþa la schimbare nu constituie o particularitate a instituþiilor de învãþãmânt superior, ea fiind prezen- tã în orice organizaþie. Specific Centrului de Pregãtire Pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“ este succesul cu care acest tip de organizaþie rezistã la schimbare. Structura ºi sistemele acestor instituþii birocratice, dezvoltate de-a lungul secolelor, constituie principala sursã generatoare de rezistenþã. Acest conservatorism are o conotaþie pozitivã, cen- trele de pregãtire ale armelor având ºi misiunea de a pãstra valorile perene ale unei naþiuni. Conotaþia negativã a atitudinii conservatoare derivã însã din necesitatea ca aceste instituþii sã genereze noul ºi sã se integreze dina- mismului societãþii. Particularitãþile aplicãrii managementului calitãþii în Centrul de Pregã- tire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“ pot fi legate de: - Imposibilitatea de a diferenþia ºi a cuantifica contribuþia elementelor ºi activitãþilor care au impact asupra sistemului calitãþii. Aºa se explicã re- plica unora dintre profesori/instructori: „dacã nu suntem siguri de rezultatele schimbãrii, atunci de ce pledãm pentru schimbare?“. - Procesele formative din Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Anti- aerianã „General Gheorghe POPESCU“ nu sunt simple, liniare, secven- þiale sau independente, ca ºi în alte organizaþii, având un singur scop – pro- fitul. Mai mult, anumite persoane ºi programe din acelaºi compartiment august, 2007 43 Transformarea Forþelor Terestre funcþional ar putea fi în competiþie pentru acelaºi client, ceea ce complicã ºi mai mult administrarea resurselor, ideilor sau informaþiilor. - Modul rigid în care are loc delegarea de autoritate în Centrul de Pre- gãtire Pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“. Prac- tic, delegarea prerogativelor în cadrul catedrelor este inviolabilã când este vorba de predare sau cercetare. De exemplu, munca profesorului/instructo- rului în clasã este dificil de argumentat, deoarece datele despre performan- þa trecutã ºi prezentã sunt sumare. Natura managementului calitãþii ºi modul în care sunt luate deciziile diferã de la o structurã la alta. Se practicã deopotrivã stilurile de conducere autocratic, birocratic, anarhic, colegial. Acestor stiluri de conducere le corespund structuri specifice, care diferã de la un centru de pregãtire la altul. Profesorii/instructorii sunt oameni speciali, preþioºi ºi unici. Profeso- rii/instructorii care simt cã reprezintã instituþia de învãþãmânt superior sunt de fapt bariere redutabile în calea schimbãrii. De la începutul carierei au fost educaþi sã nu accepte adevãruri absolute, ci sã caute adevãrul cu orice preþ. Cei care propun schimbarea ºi deleagã autoritatea unui astfel de grup vor întâmpina o rezistenþã deosebitã. Pentru succesul schimbãrii trebuie gãsite metode adaptate la stilul fiecãrui grup, în vederea diminuãrii rezis- tenþei la schimbare, fãrã a reduce aptitudinile specifice acestor tipuri de in- divizi (creativitate, originalitate etc). Asigurarea ºi implementarea managementului calitãþii ridicã o serie de probleme conceptuale ºi practice, inclusiv în Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“, cum ar fi: - care este produsul instituþiei militare de învãþãmânt? - cine sunt clienþii unei astfel de organizaþii? - ce înseamnã calitatea pentru învãþãmântul militar? - ce semnificaþie au în acest context conceptele asociate obþinerii cali- tãþii cum sunt: asigurarea, managementul, îmbunãtãþirea calitãþii ºi cum acþioneazã acestea pe principalele dimensiuni ale activitãþii de instruire, formare ºi perfecþionare? - ce trebuie fãcut pentru a introduce managementul calitãþii într-o insti- tuþie militarã de învãþãmînt superior? În cazul Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“, managementul calitãþii se referã la principalele componente ale activitãþii: - calitatea procesului de învãþãmânt; - calitatea cercetãrii ºtiinþifico-aplicative; - calitatea ca dimensiune a propriei organizaþii.

44 www.rft.forter.ro Asigurarea managementului calitãþii în cadrul Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã

În ceea ce priveºte calitatea procesului de învãþãmânt, aspectele care primeazã sunt urmãtoarele: 1. Definirea unui profil coerent de pregãtire pentru fiecare specialitate ºi armonizarea acestor profiluri în cadrul ofertei Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“; 2. Identificarea oportunitãþii programelor de studii (specializãrilor) ºi adaptarea structuralã a ofertei Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Anti- aerianã „General Gheorghe POPESCU“; 3. Identificarea cerinþelor ºi aºteptãrilor reale ale mediului socio- economic privind competenþele absolvenþilor fiecãrui program de studiu (specializãri); 4. Întocmirea unor planuri de învãþãmânt ºi programe analitice adecvate; 5. Identificarea ºi aplicarea celor mai bune practici de þinere sub control ºi îmbunãtãþire continuã a procesului de învãþãmânt (predare-învãþare, urmãrire ºi sprijinire a progresului realizat de elevi/cursanþi ºi evaluare a cunoºtinþelor ºi abilitãþilor dobândite de aceºtia); 6. Introducerea unor criterii ºi proceduri de evaluare a calitãþii pe toate segmentele procesului de învãþãmânt; 7. Introducerea unui feed-back de la elevi/cursanþi, absolvenþi ºi beneficiari, privind structura ºi calitatea prestaþiei educaþionale ºi îmbunãtãþi- rea acesteia în consecinþã. Privind calitatea cercetãrii ºtiinþifice, sunt de urmãrit urmãtoarele aspecte: - Stabilirea unor criterii ºi proceduri de evaluare a rezultatelor cercetã- rii care sã motiveze performanþa; - Identificarea unor direcþii strategice de dezvoltare a cercetãrii ºtiinþi- fico-aplicative ºi încurajarea dezvoltãrii de centre de excelenþã pe aceste direcþii prin care sã se întãreascã atât cercetarea fundamentalã, cât ºi capacitatea universitãþii de a colabora în programe naþionale ºi internaþionale. Privind calitatea, ca dimensiune a propriei organizaþii, sunt de luat în considerare: - Identificarea ºi implementarea unei structuri organizatorice optime pentru sistemul calitãþii. - Politica privind resursele umane, ale cãrei coordonate posibile sunt: – definirea clarã a standardelor de performanþã, a criteriilor de evaluare ºi recunoaºtere a activitãþii individuale ºi de grup; – crearea unui climat care sã încurajeze responsabilitatea ºi iniþiativa; august, 2007 45 Transformarea Forþelor Terestre

– promovarea instruirii ºi perfecþionãrii continue; – evaluarea periodicã a contribuþiei individuale la realizarea obiectivelor instituþiei. - Crearea ºi dezvoltarea unui sistem informaþional de sprijin pentru sistemul calitãþii. Îmbunãtãþirea calitãþii actului didactic este o parte a managementului calitãþii, concentratã pe creºterea abilitãþii de a îndeplini cerinþele calitãþii. Performanþele referitoare la calitate pot fi îmbunãtãþite pe douã cãi. Una dintre acestea este îmbunãtãþirea calitãþii în cadrul limitelor prescrise de standardul de calitate existent. Acest lucru presupune un proces de îm- bunãtãþire a activitãþilor ºi proceselor legate de calitate, având ca instrument un control mai eficient al calitãþii, iar ca rezultat, reducerea variaþiei. Exemple: - Îmbunãtãþirea metodologiei de predare/evaluare pentru reducerea variaþiilor privind rezultatele studenþilor la examene (încurajarea studiului pe parcursul semestrului prin introducerea de lucrãri de verificare ºi refera- te de sintezã); - Revizuirea programelor analitice pentru o mai bunã corelare a acestora în cadrul planurilor de învãþãmânt ºi evitarea unor suprapuneri nejus- tificate a cunoºtinþelor predate; - Controlul prezenþei studenþilor ºi cadrelor didactice la activitãþile din orar.

Îmbunãtãþirea calitãþii prin schimbarea standardului de calitate existent, cu un altul superior

Aceasta are un caracter inovativ ºi presupune un salt de tip treaptã în ceea ce priveºte performanþele de calitate. Spre deosebire de situaþia ante- rioarã, care presupunea o restrângere a variaþiilor în cadrul unui nivel de calitate existent, aceastã situaþie corespunde cu ridicarea nivelului însuºi. Un astfel de efort este justificat dacã se identificã necesitatea de schimbare (eventual în urma unui studiu de „piaþã“) ºi se aºteaptã efecte consistente (eventual prezise de un studiu de fezabilitate). Exemple: - Introducerea sistemului de management al calitãþii în instituþie constituie o îmbunãtãþire de tip salt cãtre un nou standard de calitate al activi- tãþii în Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“; - Introducerea unor mecanisme de identificare a cerinþelor ºi aºteptãri- lor mediului economic privind competenþele absolvenþilor, corelarea aces-

46 www.rft.forter.ro Asigurarea managementului calitãþii în cadrul Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã tora cu experienþa universitãþii ºi cu practica internaþionalã în întocmirea unor planuri de învãþãmânt ºi programe analitice adecvate. Expunerea câtorva din modelele relevante existente în domeniul asigu- rãrii managementului calitãþii în Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“ pune în evidenþã atât dife- renþe, cât ºi similitudini semnificative. Diferenþele au generat abordãri contradictorii, atât între sistemele naþio- nale ale þãrilor europene, cât ºi între instituþii aparþinând aceluiaºi sistem. În principiile ºi direcþiile de acþiune ale documentului „Orientãri strategice pentru învãþãmântul superior“, prezentat la Conferinþa Naþionalã a În- vãþãmântului din noiembrie 2003, se menþioneazã ca prioritar pentru asigurarea calitãþii învãþãrii ºi a serviciilor educaþionale: „creºterea exigenþei în promovarea personalului didactic (...). Exigenþa realã induce o ierarhie a valorilor în învãþãmânt, o emulaþie a procesului de cercetare ºtiinþificã ºi de predare didacticã. Se impune stabilirea unor criterii de calitate general valabile ºi specifice, care sã permitã o reconsiderare a valorilor în învãþã- mântul românesc. (...) O scãdere a standardelor determinã promovarea în masã a cadrelor didactice ºi promovarea unui spirit egalitarist ºi puþin inovativ“. Evaluarea periodicã a activitãþii cadrelor este o componentã de bazã a sistemului de management a calitãþii în învãþãmântul superior, nefiind deloc un proces uºor ºi, datoritã specificului învãþãmântului militar, este încãrcatã de subiectivism. Instituþiile militare de învãþãmânt trebuie sã devinã componente principale în construcþia ºi afirmarea armatei în cadrul societãþii cunoaºterii. Un sistem de evaluare a activitãþii cadrelor didactice se impune tot mai mult ca o necesitate care-i dã specialistului posibilitatea de a se alinia permanent schimbãrilor rapide ce intervin în domeniul sãu de competenþã, dar ºi de a lua în considerare ideea unei reorientãri profesionale. În multe cazuri poate fi util sau chiar necesar sã ne pãrãsim domeniul iniþial de specializare pentru un altul, mai interesant ºi mai dinamic, adaptându-ne în acest fel schimbãrilor tot mai rapide datorate progresului ºtiinþific ºi tehnic. Calitatea activitãþii didactice ar putea fi definitã ca ansamblul tuturor însuºirilor ºi caracteristicilor procesului didactic, care îi conferã capacitatea de a satisface anumite necesitãþi curente ºi viitoare ale beneficiarilor actului educaþional în ceea ce priveºte formarea abilitãþilor ºi performan- þelor, crearea ºi reevaluarea cunoºtinþelor. august, 2007 47 Transformarea Forþelor Terestre

Calitatea activitãþii didactice (proces didactic ºi cercetare ºtiinþificã) este, alãturi de calitatea managementului educaþional, una din componentele cele mai semnificative, care oferã indicii atât asupra unei bune orga- nizãri a centrelor de pregãtire ale armelor, cât ºi asupra orientãrii ei spre rezultate performante ºi spre excelenþã. Un act didactic de calitate înseamnã cã se asigurã un nivel de educare ºi instruire înalt, conceput pe termen mediu ºi lung care, în final, sã asigure satisfacþia beneficiarilor. Calitatea actului didactic depinde de mai mulþi factori care se intercondiþioneazã reciproc, ºi anume: calitatea intrãrilor în sistem, calitatea formatorilor, calitatea suportului tehnic al actului didactic. Problema managementului calitãþii actului educaþional este mereu în atenþia cercetãtorilor în domeniul managementului educaþional, fiind mereu o resursã inepuizabilã de cercetare ºi implementare.

Referiri bibliografice: 1. Institutul de ªtiinþe ale Educaþiei. Asigurarea calitãþii. Ghid pentru unitãþile ºcolare- partea I. Concept ºi cadru metodologic, Bucureºti, 2005. 2. Asociaþia de Standardizare din România ASRO SR EN ISO9001/2001, Sisteme de management al calitãþii. 3. Ghidul calitãþii în învãþãmântul superior, Prioiectul CALISRO, Editura Universitãþii Bucureºti, Bucureºti, 2004. 4. Ordonanþa de Urgenþã nr.75 din 12 iulie 2005 privind asigurarea calitãþii educaþiei. 5. ISO-9000 Sisteme de Management al Calitãþii- Fundament ºi Vocabular. 6. ISO-9001 Sisteme de Management al Calitãþii- Cerinþe. 7. C.Oprean, Managementul calitãþii, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, Sibiu, 2004.

48 www.rft.forter.ro TACTIC~ GENERAL~

Manevra – element al puterii de lupt`

MAIOR FLORIAN IANOªIU

ãzboiul este un efort uman. Câºtigãtorul este cel care îºi impune voinþa. Pentru a înþelege cum un comandant þinteºte dorinþa altuia, esteR important sã se înþeleagã motivele ce conduc un comandant la realizarea faptului cã a fost învins. Studiile recente au arãtat cã nu victimele, pierderile de echipament sau distrugerile sunt factorii determinanþi în mintea celor care pierd. Acestea concretizeazã statisticile din trecut, ceea ce s-a întâmplat deja. Ceea ce a convins învinsul cã a pierdut nu au fost evenimentele din trecut, ci evenimentele potenþiale viitoare. Generalul Depuy a revãzut 80 de lupte care au avut loc în cel de-al Doi- lea Rãzboi Mondial ºi în conflictele arabo-israeliene. El a confruntat toate datele ºi a încercat sã determine o corelare a pierderilor cu realizarea în- frângerii. S-a uitat la pierderile totale, rata pierderilor, pierderile relative pentru inamic ºi altele ºi a descoperit cã „învinsul“ a pãrãsit câmpul de luptã cu pierderi mai mici de 10%. Pierderile relative nu au fost cu mult mai rele. De fapt, studiul sãu nu a putut identifica o cauzã clarã ºi nicio re- laþie între pierderi ºi realizarea înfrângerii. El a sfârºit cerând supravie- þuitorilor sã dea soluþia. Descoperirile lui au fost surprinzãtoare pentru cel învins, dar nu ºi pentru rãzboinicul de manevrã. Pierderile ºi problemele legate de provizii au determinat mai puþin de 30% din învinºi sã accepte înfrângerea. Aproximativ 10% renunþã datoritã ordinelor, tratatelor ºi altor cauze externe. Mai mult de 60% din învinºi au

august, 2007 51 Tacticã generalã recunoscut înfrângerea bazatã pe impresia cã inamicul l-a depãºit prin ma- nevrã, deci au fost în pericolul încercuirii, învãluirii sau al penetrãrii. Cei învinºi ºi-au pierdut dorinþa de a rezista cu mult înainte de pierderea capacitãþii de a rezista. Ciclul decizional a fost depãºit de ameninþarea unei potenþiale acþiuni inamice dusã dintr-o poziþie avantajoasã în spatele sau în flancul trupelor lor. Dacã un duºman este atacat direct, putere contra putere, ce altã ºansã are decât de a lupta? Dacã poziþia lui poate fi des- coperitã, fãcutã irelevantã sau separatã de liniile lui de comunicare, mora- lul poate fi afectat. Doctrina asigurã cadrul general pentru rezolvarea problemelor câmpu- lui de luptã. Liderul militar trebuie sã înþeleagã, de asemenea, rolurile subordonate ale subsistemelor doctrinei: ale tacticilor, tehnicilor ºi procedurilor. A înþelege ce sunt acestea ºi cum pot fi folosite permite comandantului sã fie imaginativ, creativ ºi curajos. Puterea de luptã maximã a forþelor terestre în operaþie se realizeazã prin integrarea tuturor tipurilor de forþe din compunere, într-un tot unitar, în cadrul unor grupãri interarme, interca- tegorii de forþe sau multinaþionale. Forþele Terestre cuprind urmãtoarele tipuri de forþe: a) forþe luptãtoare, din care fac parte: unitãþile blindate (mecanizate, de tancuri, de vânãtori de munte); unitãþile fãrã blindate (de infanterie, de vânãtori de munte, de paraºutiºti (aeropurtate) ºi de forþe speciale; b) forþe de sprijin de luptã (unitãþi de artilerie; de artilerie ºi rachete antiblindate; de artilerie ºi rachete antiaeriene; de geniu; de rãzboi electronic; de apãrare nuclearã, biologicã ºi chimicã – NBC; de cercetare; de comunicaþii ºi informaticã; de poliþie militarã). c) forþe de sprijin logistic (unitãþi de aprovizionare ºi transport, de mentenanþã, medicale, sanitar-veterinare, de comenduire ºi îndrumare a circulaþiei, bancare de campanie). Misiunile generale ale forþelor sunt stabilite în strânsã concordanþã cu posibilitãþile tehnico-tactice ale armamentului, tehnicii ºi echipamentului pe care îl au în dotare. În funcþie de tipul ºi forma operaþiei, precum ºi de condiþiile concrete ale acesteia, comandantul trebuie sã cunoascã ºi sã ex- ploateze la maximum posibilitãþile diferitelor tipuri de unitãþi din subordine. De regulã, în scopul integrãrii ºi întrebuinþãrii adecvate a unitãþilor din compunerea forþelor luptãtoare, comandantul le întãreºte sau nu, dupã caz, cu unitãþi din forþele de sprijin de luptã ºi din cele logistice ºi le grupeazã (în funcþie de eºalon ºi condiþiile concrete) în gruparea de angajare (forþe de angajare imediatã ºi forþe de angajare ulterioarã) sau în rezervã.

52 www.rft.forter.ro Manevra – element al puterii de luptã

Fiecare din aceste grupãri de forþe are, în principal, o destinaþie ºi misiuni generale bine delimitate, de care comandantul trebuie sã þinã cont la stabilirea misiunilor concrete ale unitãþilor luptãtoare din subordine. Puterea de luptã reprezintã capacitatea, posibilitatea fizicã, moralã, intelectualã a unei structuri tactice de a acþiona ºi îndeplini misiunea de luptã primitã. Mai pe larg, puterea de luptã reprezintã capacitatea, posibilitatea unei forþe în orice moment de a obþine rezultate în dezvoltarea unei misiuni specifice asupra unui anumit inamic, într-un mediu specific de luptã. Deci, puterea de luptã este agentul de acþiune cu care o forþã poate ob- þine scopul, conducând lupta la un rezultat dorit. Energia, în forma de func- þii de luptã, este aplicatã de fiecare parte propriilor forþe pentru îndeplinirea misiunilor ºi eliminarea (reducerea) în mod simultan, a opoziþiei adversarului. Puterea de luptã este determinatã de combinaþia dintre acþiunea unei forþe, interacþiunea cu cea adversã ºi mediul înconjurãtor al luptei, mai exact, datã de acþiunea unilateralã a forþei. De aceea, rezultatele puterii de luptã nu sunt neapãrat cele planificate de fiecare parte. În schimb, sunt rezultatele reale ale unei acþiuni, în care ambele forþe îºi exercitã puterea de luptã în scopul îndeplinirii cu rezultate maxime a misiunii. Elementele constitutive ale puterii de luptã sunt reprezentate de: informaþii, manevrã, protecþie, factorii luptei ºi de mediu, conducere. Manevra determinã creºterea puterii de luptã prin avantajul poziþional obþinut ca urmare a dispunerii forþelor în punctele decisive pentru executarea sau ameninþarea cu executarea focului prin ochire directã sau din po- ziþii de tragere acoperite, masarea efectelor acþiunilor proprii, realizarea surprinderii, ºocului psihologic ºi prezenþei fizice ºi pentru obþinerea domi- naþiei morale asupra inamicului. O manevrã reuºitã cere din partea comandanþilor atât anticipare ºi agi- litate mentalã, cât ºi o îmbinare judicioasã a miºcãrii cu puterea de lovire ºi protecþia forþelor care o executã. Creºterea puterii de luptã proprii se poate obþine ºi fãrã deplasare, prin obligarea inamicului de a intra într-o poziþie dezavantajantã, efectul fiind similar celui obþinut prin manevrã. Deplasarea ºi dispunerea unitãþilor pe timpul dislocãrii acestora în zona de responsabilitate, înaintea declanºãrii operaþiei, reprezintã elemente de manevrã dacã, prin acestea, se obþine un avantaj poziþional ºi se poate influenþa rezultatul final al operaþiei. august, 2007 53 Tacticã generalã

Prin manevrã, comandantul pune în mod continuu probleme inamicului, fãcând ineficiente reacþiile acestuia ºi determinându-i înfrângerea. Obþinute doar prin manevrã, avantajul poziþional ºi tãria, date de prezenþa fizicã a componentei terestre a forþelor armate, sunt unice ºi nu pot fi sub- stituite cu alte elemente.

Teorii despre manevrã

Teoria manevrei nu este nouã. Poate cã ea nu a fost redactatã oficial, dar a fost cu siguranþã utilizatã în ofensiva germanã din 1918 ºi, mai recent, în operaþiunea „Furtunã în deºert“. În fiecare dintre aceste exemple, forþele învingãtoare s-au deplasat pe poziþii avantajoase în raport cu inamicul, pentru a-i da lovitura decisivã. Puterea a fost opusã slãbiciunii. Înfrân- gerea a fost vãzutã ca opusã distrugerii totale. Victoria era costisitoare în vieþi ºi echipament pentru ambele pãrþi. Sunt mai multe teorii asupra manevrei. Prima teorie este cea oferitã de colonelul John Boyd. O întrebare im- portantã la finalul luptelor manevriere este: „De ce au avut succes?“. Colo- nelul John Boyd a primit misiunea sã stabileascã de ce piloþii americani au realizat o ratã a victoriilor de 10:1 împotriva piloþilor nord-coreeni ºi chi- nezi. Ei au realizat aceasta cu avionul F-86, inferior MIG-15. Boyd a concluzionat cã lupta era un concurs al timpului. Pãrþile opuse trebuiau sã se mãsoare prin ciclul deciziei, cel mai rapid putea dicta regulile luptei ºi astfel câºtiga. Ciclul luãrii deciziei a fost intitulat ciclul Boyd ºi este compus din: observare, orientare, decizie ºi acþiune, fiind numitã ºi bucla OODA. Conflictul începe cu observarea proprie a terenului ºi a inamicului. Pe baza observãrii se face orientarea ºi se face un plan mental asupra situaþiei. Apoi se ia decizia privind modul de acþiune.

Observare

Acþiune OODA Orientare

Decizie

54 www.rft.forter.ro Manevra – element al puterii de luptã

Pentru a depãºi inamicul în „OODA“, trebuie sã pãtrunzi în ciclul deciziei acestuia. Dacã poþi ajunge la locul acþiunii primul, îi poþi modifica posibilitatea de observare, fãcându-i astfel decizia irelevantã ºi sprijinitã pe informaþii depãºite. Un oponent care îºi are inamicul în propriul ciclu al deciziei va avea de înfruntat prea multe opþiuni ºi poate intra în panicã sau poate fi surprins în activitate. Pentru a realiza aceasta, teoreticianul rãzboiului manevrier trebuie sã accepte un mai mare grad de confuzie ºi dezordine. El trebuie sã descen- tralizeze ºi sã fie capabil sã acþioneze cu informaþii incomplete. Ritmul înalt va realiza de fapt confuzie ºi panicã la punerea în practicã. Herman Balk a susþinut cã un comandant nu trebuie sã se sprijine pe liste de sarcini, el trebuie sã fie în mãsurã sã „citeascã“ câmpul de luptã. Acesta trebuie sã urmãreascã sesizarea punctelor slabe ale inamicului ºi exploatarea rapidã a acestor slãbiciuni. Nu trebuie sã existe scheme rigide, iar comandantul nu trebuie sã facã acelaºi lucru de douã ori. Acest aspect al rãzboiu- lui manevrier pune în valoare comanda ca artã ºi nu ca ºtiinþã. Liddell Hart a prezentat un al doilea model util pentru teoria manevrei. El a utilizat modelul torentului ca exemplu. Apa ce curge la vale va curge din ce în ce mai repede pânã va întâlni un obstacol în calea sa. Lovind obstacolul, va curge în jurul sãu pânã ce va gãsi o gaurã sau un punct slab. Va începe apoi sã dea ocoale punctului slab pânã îl va depãºi. Apa va în- cepe astfel sã curgã rapid, de vreme ce curentul este dirijat spre punctul slab. Fisura se va lãrgi pe mãsurã ce apa va pãtrunde. Acesta este modelul rãzboiului manevrier modern, cu blindate. Se va cãuta punctul slab, se va penetra, ancora de acesta ºi lãrgi punctul pãtrunderii ºi se va continua în adâncime. A treia teorie este oferitã de ºcoala britanicã, prin „transformarea“ câmpului de luptã într-un spaþiu cu suprafeþe ºi goluri. Pentru a ataca o su- prafaþã, se va concentra asupra punctelor tari ale inamicului. O pungã de foc sau o zonã de contact este o suprafaþã ºi trebuie sã fie evitatã ca fiind un punct forte al inamicului. O limitã între subunitãþi sau un flanc descoperit este un gol ºi o slãbiciune ce trebuie exploatatã. Pentru a ataca golurile, se va utiliza apropierea indirectã de inamic. Se va analiza unde nu se aflã acesta ºi unde a acceptat riscurile ºi se va concentra asupra acelui loc. Golurile pot fi create, dar este preferabil sã gãseºti unele deja existente. Pentru a gãsi aceste goluri ne vom baza pe informaþii, pentru a ne retrage forþele, ºi nu pe comandã pentru a le împinge înainte. Subunitãþile de recunoaºtere ºi supraveghere primesc, în general, instrucþiuni asupra a august, 2007 55 Tacticã generalã ceea ce trebuie sã urmãreascã, precum ºi o zonã de acþiune, iar acestea ur- mãresc golurile pentru a putea fi exploatate de forþele din adâncime. Dacã nu existã un punct slab, va trebui creat unul, în cel mai sensibil punct ce poate fi gãsit, utilizând infiltrarea. Aceasta reprezintã o pãtrundere cu sub- unitãþi mici prin copleºire, atac ºi exploatare. Dupã ce a fost creat golul, forþele din spate pãtrund ºi avanseazã ca un torent. Un alt mod de a realiza un gol sunt atacurile de sprijin, care distrug puterea de luptã de la punctul actual al atacului principal. Inducerea în eroare ºi alte mijloace pot fi utilizate deoarece pot determina inamicul sã-ºi retra- gã puterea de luptã din golul propus a fi realizat. Costul atacului golurilor îl reprezintã pericolul comandantului de a pierde contactul cu forþele sale pentru o perioadã de timp. Pentru a trece printr-un gol, forþele trebuie sã atace ºi sã se înlocuiascã unele pe altele. O parte din forþe vor continua pãtrunderea, în timp ce altele vor angaja flancurile nou expuse. A patra teorie este oferitã de ºcoala germanã prin efortul principal. Germanii folosesc termenul „schwerpunkt“ (punct decisiv). Acesta se aflã acolo unde sau când sau ce acþiune trebuie materializatã pentru a impune o decizie. Punctul decisiv este o concentrare asupra ordinului misiunii ºi coincide cu golurile identificate sau anticipate. Toate forþele vor fi concentrate aici sau vor sprijini acþiunile aici. Dupã cum s-a vãzut, acþiunile în goluri vor fi purtate probabil de sub- unitãþi mici, iar succesul acestora va fi exploatat succesiv de subunitãþi mai mari. Pentru a se concentra asupra forþei, direcþia de atac trebuie sã fie pro- iectatã ºi analizatã. Toate celelalte subunitãþi ºi eforturi vor sprijini reuºita efortului principal. Acþiunile vor fi irelevante dacã nu sprijinã efortul principal. Efortul principal este precizat la toate nivelurile ºi toate subunitãþile trebuie sã cunoascã acest „schwerpunkt“. Mai mult decât atât, toþi trebuie sã sprijine efortul principal. La nivel tactic se concentreazã asupra unui punct slab, un gol, ºi asupra unei zone în care inamicul se aºteaptã mai puþin. Efortul principal nu trebuie niciodatã sã fie surprins. Acesta oferã comandantului vitezã, ritm ºi fluiditate ºi previne dispersarea puterii de luptã asupra unor eforturi secundare nefolositoare. Întreaga forþã trebuie concentratã. Obiectivul este o altã piatrã de temelie a rãzboiului manevrier, iar defi- niþia sa în principiile rãzboiului este adecvatã explicãrii importanþei sale. Nicio luptã nu poate sã nu aibã obiectiv. Rezerva este esenþialã ºi trebuie asiguratã la toate nivelurile de cãtre toþi comandanþii. Rezerva este mijlocul prin care comandantul intenþionea- zã sã dea o loviturã decisivã la momentul oportun, pentru a obþine victoria.

56 www.rft.forter.ro Manevra – element al puterii de luptã

La nivel companie, poate fi utilizatã o subunitate mai puþin angajatã în ac- þiuni, dar doar o rezervã numeroasã este mijlocul prin care comandantul preia iniþiativa de la inamic ºi îl nimiceºte. Atacul poate fi îndreptat împotriva frontului, flancului sau spatelui ºi poate fi executat de pe uscat, din aer, de pe mare sau combinat. Alegerea unei forme specifice de manevrã este influenþatã de scop, misiune, inamic, teren, climã, forþe la dispoziþie, nivel de comandã, timp ºi spaþiu. Formele de manevrã ofensive sunt: z frontalã; z strãpungerea (pãtrunderea); z învãluirea; z manevra de întoarcere; z infiltrarea. Teoria manevrei în ºcoala sovieticã este a cincea teorie. Punctul de vedere al ruºilor în ceea ce priveºte manevra este asemãnã- tor cu cel al statelor occidentale, dar cu câteva excepþii semnificative. Ma- nevra este vãzutã ca o miºcare organizatã a trupelor în timpul luptei pentru a obþine o poziþie avantajoasã în raport cu inamicul. Manevra singurã, nu atinge scopul general. Doctrina de tip sovietic presupune cã succesul este posibil prin câºtigarea luptei bazatã pe lovituri cu razã lungã. Exploatarea totalã a cercetãrii de artilerie ºi a cercetãrii mijloacelor de foc reprezintã cheia pentru lupta cu lovituri de adâncime. Sistemul de ma- nevrã sovietic are patru forme de bazã: învãluirea apropiatã, învãluirea în adâncime, dubla învãluire ºi retragerea. Am aruncat o privire asupra bazelor teoriei manevrei, deoarece repre- zintã o preocupare majorã a forþelor terestre de pe glob de la începutul anilor ‘80. Teoria manevrei a jucat un rol important în dezvoltarea doctrinei luptei aero-terestre, ediþia 1986 a FM 100-5. Aceastã doctrinã a cãlãuzit forþele terestre în timpul „Cauzei drepte“ ºi „Furtunii în deºert“. Spiritul rãzboiului manevrier îºi face simþitã prezenþa ºi în actualul manual de operaþii al Forþelor Terestre ale SUA, FM 3-0, ediþia 2001.

august, 2007 57

TACTIC~ DE SPECIALITATE

Grupurile de cercetare alpin` – surs` de informa]ii pentru brigada de vân`tori de munte SUBLOCOTENENT CÃTÃLIN KOSZTA

„Gutta cavat lapidem non vi sed saepe cadento“

ând i-am spus unuia dintre colegii mai mari – cu care nu mã vãzu- sem de multiºor ºi de care mã lega o lungã prietenie – cã sunt co- mandantulC unui grup de cercetare alpinã, acesta mi-a replicat hâtru: „ºi cum ai bereta, jumãtate verde, jumãtate bordo, ca ying ºi yang?“. Într-adevãr, cele douã specialitãþi trebuie sã se îmbine perfect – la nivelul elementelor de cercetare alpinã – pentru a duce cu succes acþiunile de luptã în teren muntos-împãdurit. Particularitãþile specifice acestui tip de zonã îºi pun am- prenta definitoriu atât în structura ºi dotarea grupului de cercetare, cât – mai ales – în pregãtirea ºi ducerea acþiunilor acestuia. Coeziunea, dãruirea, profesionalismul ºi rezistenþa fizico-psihicã devin, în cadrul acestor sub- unitãþi, din lozinci – mod de viaþã. Instrucþia se face simulând, pe cât posibil, duritatea ºi vicisitudinile, de diferitã naturã, ale câmpului de luptã real. Din punct de vedere structural, grupul de cercetare se compune din cinci militari, specialiºti în domeniile acþionale. Specificul instrucþiei grupului apare ºi din faptul cã, pentru a fi îndeplinite sarcinile specifice ale acestuia, fiecare membru al sãu trebuie sã fie în mãsurã sã execute atribuþi- ile funcþionale ale celuilalt, pentru toate misiunile primite, în cazul în care un membru din compunerea grupului este angrenat pentru o perioadã înde- lungatã de timp, într-o altã activitate (sau este scos din luptã). Ipostaza în care grupul de cercetare devine important vector al planifi- cãrii acþiunilor marii unitãþi rezidã din misiunea sa principalã: analizarea

august, 2007 61 Tacticã de specialitate situaþiei, prin studierea caracteristicilor zonelor ºi raioanelor de acþiune, culegerea ºi procurarea de date ºi informaþii care influenþeazã acþiunile inamicului ºi ale forþelor proprii. Modalitãþile de realizare a acestor cerinþe se materializeazã în cercetarea câmpului de luptã, folosind sursele de obþine- re a informaþiilor aflate la dispoziþie iar, la nevoie, atunci când acestea nu fac faþã misiunilor, se poate solicita sprijinul eºalonului superior. Coman- dantul de grup eficientizeazã acþiunile grupului, planificând forþele ºi elementele de cercetare din compunerea subunitãþii în vederea culegerii de date ºi informaþii necesare ºi pentru executarea de misiuni specifice acestora. De facto, instruirea grupurilor trebuie sã surprindã trei piloni acþionali definitorii: pãtrunderea, acþiunea în dispozitivul inamicului ºi exfiltrarea (revenirea în dispozitivul propriu). În ceea ce priveºte infiltrarea – atunci când ea se realizeazã pe jos –, instrucþia urmãreºte perfecþionarea deprinderilor pentru realizarea elementelor structural-acþionale: stabilirea contactului cu forþele proprii aflate la contact ºi realizarea trecerii prin dispozitivul acestora, ulterior identificarea punctelor de regrupare (RP), cãile de apropiere ale inamicului, precum ºi rutele de pãrãsire a zonei în caz de urgenþã. În cazul în care grupul a fost descoperit de cãtre inamic, se realizeazã ruperea luptei, zeroizarea sau distrugerea mijloacelor de comunicaþii, dacã existã riscul sã fie capturate. Legãtura permanentã, la orele stabilite, cu eºalonul superior, este esenþialã. În cadrul exfiltrãrii, trebuie perfecþionate deprinderi care sã vizeze ur- mãtoarele activitãþi: deplasarea grupului spre punctul de recuperare; identificarea, amenajarea, mascarea ºi ocuparea acestuia; stabilirea siguranþei apropiate a locului de recuperare; stabilirea contactului cu forþele proprii destinate realizãrii exfiltrãrii (când este cazul), grupul reluându-ºi locul în dispozitiv. Documentele specifice de organizare ºi conducere a instruirii acestor subunitãþi analizeazã ºi orienteazã, perfecþioneazã în amãnunt fiecare ipos- tazã ºi particularitate care poate apãrea, în funcþie de misiunea primitã, pe timpul realizãrii acþiunilor în dispozitivul inamic. De aici ºi polivalenþa ne- cesarã fiecãrui membru al grupului de cercetare. Acþiunea în dispozitivul inamicului presupune nu numai o excelentã pregãtire de specialitate (în care observarea, supravieþuirea, traiul în condiþii de izolare, acþiunile speciale la obiectiv ocupã un loc central), ci ºi un psihic de fier, dat fiind faptul cã riscul de a fi reperat de inamic este constant mare, iar sprijinul acordat de forþele proprii este, dacã nu imposibil, foarte greu de realizat. Practic, eºti „pe cont propriu“ o mare bucatã de timp – iar necesitatea strin-

62 www.rft.forter.ro Grupurile de cercetare alpinã – sursã de informaþii pentru brigada de vânãtori de munte gentã a unei coeziuni puternice între membrii grupului de cercetare devine vizibil evidentã. Din punct de vedere al resursei umane, personalul care încadreazã grupurile de cercetare trebuie sã fie format din buni specialiºti, cunoscãtori de limbã strãinã, având calitãþi fizice ºi psihice foarte bune ºi, poate cel mai important, volubilitate ºi spirit de muncã în echipã. De asemenea, trebuie sã fie oameni inimoºi, care sã treacã peste problemele de dotare specificã din punct de vedere logistic ºi sã se instruiascã la nivel superior.

august, 2007 63

Misiunile cercet`rii batalionare în unit`]ile de vân`tori de munte

CÃPITAN MIHAIL ZAFIU

formã principalã a asigurãrii ºi protecþiei trupelor, cercetarea cuprinde totalitatea mãsurilor ºi acþiunilor ce se întreprind pentru procurarea,Ca centralizarea, analiza ºi exploatarea datelor ºi informaþiilor despre adversar, teren, populaþie, situaþie nuclearã, biologicã, chimicã ºi sanitaro-epidemicã, condiþii geoclimatice, starea telecomunicaþiilor, comu- nicaþiilor ºi resurselor materiale din zona de acþiune. Cercetarea este o specialitate militarã de mare diversitate din compunerea forþelor terestre, capabilã sã asigure specialiºti pentru desfãºurarea de acþiuni în timp scurt ºi prin surprindere, ziua ºi noaptea, în orice condi- þii meteo, la pace, crizã ºi rãzboi. Cercetarea are un rol decisiv în asigurarea securitãþii ºi protecþiei for- þelor pentru realizarea unei planificãri temeinice a acþiunilor ºi inducerii în eroare a adversarului. Prin acþiuni de cercetare specifice fiecãrui eºalon, comandanþii obþin ºi analizeazã datele ºi informaþiile privind adversarul ºi mediul de desfãºura- re a acþiunilor. Misiuni generale ale plutonului de cercetare din organica batalioanelor din forþele terestre

Principalele misiuni de cercetare ce le poate îndeplini plutonul cercetare din organica unitãþilor ºi marilor unitãþi se grupeazã în: misiuni pe timp de pace, în situaþii de crizã ºi în timp de rãzboi. august, 2007 65 Tacticã de specialitate

În timp de pace executã (participã la) urmãtoarele misiuni: pregãtirea militarilor pentru realizarea unei capacitãþi de ripostã la nivel planificat; culegerea de informaþii despre un potenþial inamic; supravegherea zonei de interes în scopul prevenirii surprinderii ºi planificãrii mãsurilor adecvate; intervenþia la unele obiective militare ºi civile pentru limitarea ºi înlãtura- rea urmãrilor unor dezastre. În situaþii de crizã executã (participã la) urmãtoarele misiuni: intensificarea acþiunilor de cercetare; participarea la asigurarea informaþiilor pentru trecerea forþelor principa1e ºi de rezervã de la starea de pace la starea de rãzboi; intervenþia la unele obiective militare ºi civile pentru limitarea ºi înlãturarea urmãrilor unor dezastre sau intervenþia în alte situaþii, prevã- zute prin Constituþia României sau legile organice; pregãtirea unor acþiuni cu caracter deosebit prevãzute a fi executate la ordin, în dispozitivul inamicului. Pe timp de rãzboi executã (participã la) misiuni în dispozitivul propriu, la contact ºi în dispozitivul inamicului. În dispozitivul propriu executã (participã la) urmãtoarele misiuni: furnizarea de informaþii privind populaþia din zona de responsabilitate (atitudinea acesteia faþã de acþiunile care se întreprind, structura etnicã ºi religi- oasã, starea psihicã); descoperirea, urmãrirea ºi capturarea elementelor teroriste ºi de cercetare-diversiune ale inamicului (în raionul acþiunilor de luptã); supravegherea activitãþii în raioanele unor obiective importante, descoperirea ºi zãdãrnicirea acþiunilor persoanelor suspecte; cercetarea trupelor de desant aerian sau aeromobile folosite de cãtre inamic în adân- cimea dispozitivului forþelor proprii; supravegherea unor puncte obligatorii de trecere în scopul descoperirii ºi zãdãrnicirii acþiunii elementelor de cercetare-diversiune ale inamicului; alte misiuni ordonate în funcþie de situa- þia concretã. La contact asigurã procurarea informaþiilor despre: forþele de angajare imediatã ale adversarului; traseul real ºi gradul de amenajare genisticã a poziþiilor ºi raioanelor, a altor lucrãri; existenþa flancurilor, intervalelor ºi a spaþiilor neocupate în dipozitivul de luptã; locul ºi natura barajelor ºi obsta- colelor amenajate în faþa limitei dinainte a apãrãrii, la flancuri, la intervale ºi în adâncimea dispozitivului de luptã; acþiunile de regrupare ºi înlocuire a trupelor ºi noile raioane (poziþii) ocupate de acestea; modificãrile privind detaliile de planimetrie din teren faþã de reprezentarea lor pe hãrþile militare; starea de practicabilitate a comunicaþiilor ºi terenului; caracteristicile cursurilor de apã ºi a lucrãrilor hidrotehnice, cãile de acces cãtre acestea, existenþa ºi natura trecerilor, precum ºi a mijloacelor ce pot fi folosite pen-

66 www.rft.forter.ro Misiunile cercetãrii batalionare în unitãþile de vânãtori de munte tru traversare; raioanele în care s-au produs sau se pot produce dislocãri de stânci, avalanºe, inundaþii ºi incendii; posibilitãþile de ocolire a acestora; momentul începerii retragerii adversarului din diferite raioane, direcþiile de retragere ºi raioanele (aliniamentele) pe care le ocupã în adâncime; raioanele în care existã resurse alimentare ºi materiale, natura, volumul ºi posibilitãþi1e de folosire a acestora. În dispozitivul inamicului executã misiuni de procurare de date ºi in- formaþii sau executã acþiuni cu caracter deosebit.

Misiuni specifice ale plutonului de cercetare din organica batalionului de vânãtori de munte

Batalionul de vânãtori de munte desfãºoarã operaþiile, în general, în condiþii meteo des schimbãtoare ºi cu vizibilitate redusã. Prin folosirea condiþiilor meteorologice se cautã obþinerea de avantaje faþã de tehnologie sau pregãtirea forþelor din conflict. Întunericul, ceaþa, ploile abundente ºi ninsorile impun pregãtirea pentru acþiuni în condiþii cu vizibilitate redusã. Combinarea capacitãþilor tehnologice, folosirea aparaturii de vedere pe timp de noapte ºi tactice, a calitãþilor de cãþãrãtori, dobândite prin instruire, permit batalionului de vânãtori de munte sã ducã cu succes acþiuni în aceste condiþii. În pofida tuturor avantajelor oferite de tehnologia militarã, de nivelul de performanþã al armamentului ºi tehnicii militare, factorul determinant în îndeplinirea cu succes a misiunilor în teren montan rãmâne luptãtorul, cel care, prin profesionalismul acþiunilor sale, în cadrul subunitãþii asigurã eficacitatea structurii de luptã. Vânãtorii de munte dominã în conflictele de intensitate micã datoritã posibilitãþilor de dislocare rapidã ºi angajãrii cu succes a unui inamic cu valoare egalã. Conflictele de medie ºi mare intensitate pot fi haotice, intense ºi dis- tructive; acest fel de operaþii au rareori un caracter liniar. Viteza cu care forþele sunt concentrate ºi puterea mare de foc de care dispun fac aproape inevitabilã distrugerea adversarului. Cercetarea batalionului de vânãtori de munte este asiguratã de plutonul cercetare din organicã. Misiunea plutonului de cercetare este de a executa recunoaºteri ºi su- pravegheri, de a realiza siguranþa ºi a sprijini controlul deplasãrii batalionului sau a elementelor acestuia. august, 2007 67 Tacticã de specialitate

Plutonul cercetare se aflã de obicei sub controlul batalionului de vânã- tori de munte. Pentru operaþii specifice, el se ataºeazã unei alte subunitãþi din cadrul batalionului. Cercetaºii sunt cãutãtori, nu luptãtori; ei sunt ochii ºi urechile batalionului, nu pumnii acestuia. În teren muntos sunt îngreu- nate drastic toate misiunile plutonului, de aceea cercetaºii trebuie sã fie printre cei mai buni cãþãrãtori ºi cei mai rezistenþi soldaþi ai batalionului.

Recunoaºterea

Una dintre misiunile de bazã este recunoaºterea. Se coordoneazã soli- citãrile privind recunoaºterile împreunã cu S2, care supervizeazã plutonul de cercetare în timpul executãrii operaþiilor, iar informaþiile obþinute de elementele plutonului pot fi raportate direct comandantului batalionului. Indiferent de natura lor, recunoaºterile solicitã aceeaºi pregãtire ºi lucru în secret ca orice altã operaþie. Cercetaºilor trebuie sã li se asigure timp pentru îndeplinirea misiunii. Folosirea tehnicilor similare solicitã trei tipuri de operaþii de recunoaºtere, dar misiunea stabileºte tipul de informaþie solicitat. Recunoaºterea/cercetarea drumurilor/potecilor este executatã pentru a obþine informaþii detaliate despre rutele specifice, de exemplu clasificarea drumurilor ºi podurilor, obstacolele, contaminarea chimicã sau radioactivã, proximitatea inamicului ºi terenul, dacã acestea sunt controlate ºi ocupate de inamic, sau ar putea influenþa deplasarea batalionului. Dezvoltarea redusã a reþelei de drumuri ºi poteci de munte, precum ºi faptul cã sunt deschise ºi oferã puþine posibilitãþi de mascare, fac deplasarea uºor de detectat pe munte ºi creeazã greutãþi în planificarea ºi executarea misiunilor de recunoaºtere a acestora. Numãrul drumurilor/potecilor alpine ce urmeazã a fi cercetate de cãtre plutonul de cercetare depinde de altitudine, lungimea lor, precum ºi de si- tuaþia inamicului. Când este probabil contactul cu inamicul sau când drumul este lung ºi trece printr-un teren dificil, plutonul de cercetare acþioneazã întrunit. Dacã drumurile sunt scurte ºi contactul cu inamicul nu este probabil, plutonul de cercetare poate cerceta trei drumuri situate pe vãi diferite, câte unul pentru fiecare echipã, dar nu mai mult. Scopul recunoaºterii/cercetãrii zonale implicã o cercetare detaliatã a întregii zone stabilite prin OPORD ºi este acela de a obþine informaþii detaliate despre toate drumurile, potecile ºi terenul inamic din cadrul zonei batalionului de vânãtori de munte.

68 www.rft.forter.ro Misiunile cercetãrii batalionare în unitãþile de vânãtori de munte

Comandantul poate stabili intenþia sa pentru cercetare în scopul deter- minãrii celor mai bune drumuri sau poteci, pentru deplasarea în cadrul zonei, sau pentru a localiza o forþã inamicã. Misiunea cercetãrii zonale este stabilitã când situaþia inamicului este îndoielnicã sau când existã informaþii privind traversarea zonei. Mãrimea unei zone în care plutonul de cercetare opereazã depinde de valoarea forþei inamice ºi de teren; în terenul montan, aceste zone pot varia de la dimensiuni foarte mici, la zone foarte întinse, ele putând avea diferenþe mari de nivel între ele. Zona ce urmeazã sã fie cercetatã este stabilitã de graniþele laterale, o linie de plecare ºi un obiectiv; obiectivul asigurã un punct termi- nus pentru misiune ºi poate fi ocupat de inamic. Recunoaºterea/cercetarea unui obiectiv se executã în scopul de a obþine informaþii despre acesta, cum ar fi o înãlþime importantã, o potecã, o creas- tã, o coastã împãduritã, un grup de cabane sau alte caracteristici critice pentru o operaþie. Plutonului trebuie sã i se precizeze clar ce trebuie sã caute ºi de ce. Cercetarea unui obiectiv diferã de cercetarea unei zone prin faptul cã subunitatea se deplaseazã cãtre acesta pe drumurile cele mai directe, evitând contactul cu inamicul ºi raportând orice efectiv al acestuia. Odatã ajuns în apropiere, plutonul cerceteazã obiectivul în detaliu, folosind tehnicile de recunoaºtere ale unei zone.

Siguranþa operaþiilor

O altã misiune importantã a plutonului cercetare este siguranþa opera- þiilor, prin care se protejeazã batalionul împotriva surprizei tactice. Forþele de siguranþã trebuie sã descopere inamicul înainte ca acesta sã identifice batalionul. Condusã corespunzãtor, operaþia de siguranþã oferã comandantului batalionului timpul de a reacþiona împotriva forþei inamice. Plutonul de cercetare executã operaþiile de siguranþã pentru a realiza avertizarea timpurie privind manevrele inamicului ºi pentru a induce în eroare inamicul în pri- vinþa dispunerii sau a deplasãrilor batalionului. Cele douã tipuri de operaþii sunt: observarea/monitorizarea ºi paza. Observarea oferã o avertizare timpurie privind inamicul ºi identificã poziþionarea unui atac inamic. Forþele de monitorizare sunt implicate de obicei în cadrul unei zone întinse. Ele sunt prea dispersate pentru a întârzia inamicul, de aceea luptã numai pentru a se proteja pe sine. Observarea este

august, 2007 69 Tacticã de specialitate constituitã dintr-o serie de operaþii prin care se observã cãile de apropiere ale inamicului ºi zonele dintre acestea. Patrulele acoperã spaþiul mort ºi realizeazã contactul dintre PO; odatã aflatã în contact cu inamicul, forþa de observare se retrage la ordin. Ea menþine contactul vizual ºi electronic cu inamicul ºi raporteazã deplasãrile acestuia. Plutonul de cercetare ce acþioneazã ca forþã de observare poate ocupa 3 PO pentru perioade mai lungi sau 6 PO pentru perioade mai scurte. Da- toritã terenului dificil ºi vizibilitãþii limitate, plutonul de cercetare trebuie sã fie întãrit ºi numãrul PO mãrit. Paza se executã în scopul avertizãrii timpurii a unitãþii ºi pentru întâr- zierea inamicului, oferind forþelor principale timpul necesar pentru a reac- þiona la ameninþarea inamicã. Datoritã faptului cã operaþiunile de pazã so- licitã forþe numeroase, cu mai mare putere de foc decât cele de observare, plutonul de cercetare participã în misiunile de pazã numai ca o parte a unei forþe mai mari sau când în prealabil este întãrit.

Alte misiuni pe care le poate executa plutonul de cercetare

Plutonul de cercetare poate fi folosit pentru o perioadã scurtã de timp în asigurarea controlului deplasãrii batalionului. Acesta poate opera când elementele batalionului sunt separate sau sunt condiþii de vizibilitate redusã. Plutonul de cercetare poate fi folosit pentru stabilirea legãturii, contactului sau pentru încartiruire. În timpul executãrii unei misiuni de siguranþã, plutonul de cercetare poate executa lucrãri de pionieri ºi de demolãri limitate, poate executa pa- trule ºi poate înfiinþa blocaje ale drumurilor. Plutonul de cercetare poate executa misiuni de cercetare NBC, monitorizare ºi supraveghere radiologi- cã ºi chimicã. Putem concluziona cã, în condiþiile câmpului de luptã modern, cercetarea este de o importanþã capitalã. Datoritã actualului stat de organizare (batalionul de vânãtori de munte are în organicã un pluton cercetare ca for- þã specializatã), terenului puternic frãmântat ºi compartimentat, acoperiri- lor mari, diferenþelor mari de altitudine dintre diferite puncte, schimbãrilor frecvente ºi bruºte ale vremii pentru îndeplinirea cu succes a tuturor misiunilor, cercetaºii trebuie sã fie foarte bine antrenaþi, pregãtiþi ºi dotaþi, atât fizic, dar mai ales psihic. Componenþa plutonului (grupã cercetare, grupã cercetare-decontaminare, grupã cercetare de geniu, echipã tacticã de con-

70 www.rft.forter.ro Misiunile cercetãrii batalionare în unitãþile de vânãtori de munte trol aerian) implicã o dotare tehnicã, o pregãtire specificã ºi o coordonare specialã. Dacã toate variabilele vor fi îndeplinite, atunci cu siguranþã for- þele batalionului vor avea informaþiile necesare, vor fi protejate ºi vor putea sã-ºi îndeplineascã misiunile primite.

august, 2007 71

Cercetarea de artilerie în cadrul cercet`rii batalionare

CÃPITAN ANTONIO ALEXE LOCOTENENT TATIAN DUMITRESCU

ercetarea de artilerie este acea componentã a activitãþilor desfãºu- rate de batalionul de artilerie pentru executarea misiunilor de lup- tã, responsabilãC cu achiziþia þintelor pe câmpul de luptã ºi deservirea tragerilor de artilerie. O simplã enumerare a misiunilor specifice cercetãrii de artilerie batalionare ne-ar putea face sã credem pentru un scurt moment, cã reuºita acesteia este cheia succesului îndeplinirii misiunilor atribuite uni- tãþii înglobante. Total fals, deoarece aºa cum arta militarã stipuleazã, ºi istoria acþiunilor militare ne-a dovedit de nenumãrate ori, cã nu existã armã, specialitate militarã sau categorie de forþe care sã-ºi poatã atribui meritele depline ale succesului pe câmpul de luptã. Numai acþiunea uni- tarã, coerentã ºi coordonatã a acestor structuri poate conduce spre atingerea þelului suprem: victoria. Misiunile cercetãrii de artilerie sunt deziderate ale cãror atingere duce la posibilitatea îndeplinirii cu succes a misiunilor subunitãþilor de tragere. Nu trebuie sã vedem însã în cercetarea de artilerie numai ºi numai un mijloc de conducere a tragerilor de artilerie aºa cum au fost considerate pânã în acest moment (probabil datoritã preponderenþei acestui tip de misiuni executate pe timp de pace), ci trebuie sã le încadrãm într-un context mai amplu, în care îºi regãsesc rostul în fiecare moment al luptei, devenind un instrument prin care comanda batalionului de artilerie este la curent cu si- tuaþia realã de pe câmpul de luptã prin desfãºurarea setului de operaþiuni: culegere, determinare, diseminare, transmitere, procesare ºi valorificare a datelor ºi informaþiilor despre inamic ºi forþele proprii. august, 2007 73 Tacticã de specialitate

În acest context, cercetarea de artilerie trebuie sã rãspundã unor provo- cãri din ce în ce mai complexe, iar din acest punct de vedere, evoluþia ei este obligatorie pentru ca misiunile destinate sã fie îndeplinite în mod co- respunzãtor ºi sã serveascã atingerii scopurilor propuse. Cercetarea de artilerie se integreazã într-un mod diferit în structurile de informaþii militare, datoritã mijloacelor specifice pe care le adoptã, respectiv prelevarea acestora de la sursã, în contact direct cu subiectul supus analizei, ceea ce-i conferã un rol important în sistemul de culegere al informa- þiilor. Datoritã faptului cã momentul preponderent de acþiune al acesteia este de obicei în situaþii de rãzboi ºi mult mai puþin în cele de crizã sau chiar aproape inexistent pe timp de pace (decât eventual ca mijloc de procesare ºi analizã al informaþiilor primite de la alte structuri), cercetarea de artilerie se erijeazã în principala sursã de informaþii a statului-major al batalionului de artilerie despre acþiunile de luptã ale inamicului, dispunerea exactã a acestuia, starea sa, evoluþia acþiunilor lui, în general informaþii cu caracter dinamic, de real folos pentru a crea o imagine clarã despre succesul sau insuccesul acþiunilor proprii sau ale inamicului. Misiunile de bazã ale cercetãrii de artilerie trebuie sã satisfacã nevoile de informaþii ale comenzii batalionului, structurilor destinate sã execute prelucrarea ºi diseminarea informaþiilor, subunitãþilor de tragere deservite, unitãþilor sprijinite. Pentru a satisface aceste nevoi de informaþii, structurile de cercetare de artilerie acþioneazã în cea mai mare parte a timpului în condiþii de risc ridicat datoritã nevoii de a respecta o condiþie de bazã pentru ca acþiunile ei sã aibã succes: asigurarea unei vizibilitãþi directe asupra dispozitivului inamicului (la contact ºi în adâncime) ºi trupelor proprii aflate la contact. De obicei, acest deziderat trebuie atins indiferent de dispunerea subunitãþilor de cercetare din punct de vedere tactic (la contact sau în adâncimea dispozitivului propriu), ceea ce implicã riscuri majore. Din aceastã perspectivã, nu se doreºte elogierea situaþiilor dificile în care se gã- seºte cercetarea de artilerie în comparaþie cu alte arme sau structuri militare, ci punctarea asupra faptului cã rolul ºi modul de acþiune al acestora nu este acela de a angaja lupta, ci de a cerceta (înþelegând prin aceasta observare, ascultare) pentru a deveni, metaforic spus, ochii ºi urechile eºaloa- nelor decidente, avide de informaþii proaspete, veridice ºi oportune. De cele mai multe ori, normele tactice ºi standardele de operare ale subunitã- þilor de cerecetare de artilerie sunt contrazise de situaþia realã existentã în teren, care impune adoptarea unor mãsuri ºi acþiuni care intrã în contra- dicþie cu acestea (uneori cel mai înalt punct din teren nu este neapãrat ºi cel mai potrivit loc pentru dispunerea subunitãþilor, datoritã restricþiilor

74 www.rft.forter.ro Cercetarea de artilerie în cadrul cercetãrii batalionare generate de relief ºi vegetaþie sau distanþei mari de observare faþã de zona de responsabilitate, iar un loc ales foarte aproape de dispozitivul inamicului nu este neapãrat unul avantajos). În acest sens putem concluziona cã o subunitate de cercetare de artilerie gãsitã într-o poziþie bunã de observare dar neutralizatã de inamic este absolut nefolositoare, iar una aflatã în con- diþii de siguranþã dar dezavantajatã în ceea ce priveºte cercetarea este ine- ficientã. Se impune în acest sens o analizã amanunþitã a situaþiilor de cãtre comandanþii de subunitãþi pentru dispunerea eficientã ºi în siguranþã a sub- unitãþilor comandate. Sintetizat, misiunea de bazã a subunitãþilor de cercetare de artilerie este aceea de a asigura cu date ºi informaþii cu specific de artilerie comanda batalionului pentru îndeplinirea misiunilor de sprijin încredinþate; în acest sens putem împãrþi tipul de misiuni încredinþate în douã categorii: culegerea de date ºi informaþii despre inamic ºi deservirea subunitãþilor de tragere proprii. În ceea ce priveºte prima sarcinã încredinþatã, din analiza misiunilor specifice, punctuale, ale subunitãþilor de cercetare de artilerie, putem rele- va câteva aspecte cel puþin interesante. Deºi se precizeazã cã în primul rând cercetarea are sarcina de a descoperi mijloacele inamicului cu un grad înalt de pericol pentru trupele proprii (mijloace purtãtoare de lovituri nucleare, biologice, chimice, mijloace de cercetare ºi lovire de înaltã precizie) ºi elementele sistemului C4ISR al inamicului, prin modul de acþiune actual al cercetãrii de artilerie ºi dotarea stabilitã pentru eºalonul batalion, prin normele de înzestrare, aceasta este oarecum în imposibilitatea înde- plinirii acestei misiuni tocmai datoritã nivelului de importanþã crescutã pe care inamicul o acordã acestor mijloace ºi sisteme (se pune un accent ridicat pe protecþie ºi mascare) ºi modului acestora de acþiune (de la distanþe foarte mari, dincolo de vizibilitatea aparaturii proprii din dotare). Singura condiþie care se poate respecta în privinþa acestor mijloace de importanþã deosebitã este prioritatea raportãrii descoperirii acestora în eventualitatea în care ele ar putea fi demascate. În ceea ce priveºte celelate misiuni de cercetare ale artileriei (descoperirea ºi determinarea coordonatelor dispozitivului inamicului, determinarea caracterului acþiunilor inamicului ºi inten- þiilor acestuia), ele sunt realizabile, indiferent de forma de luptã în care se gãsesc subunitãþile, cu condiþia respectãrii unor norme minime de timp necesare ocupãrii dispozitivului de luptã ºi executãrii cercetãrii. În ceea ce priveºte al doilea tip de misiuni încredinþate, respectiv deservirea tragerilor subunitãþilor proprii, putem declara fãrã echivoc cã acest aspect este unul care a suferit cele mai mari schimbãri din punctul de august, 2007 75 Tacticã de specialitate vedere al organizãrii subunitãþilor ºi modului de acþiune al acestora. Dato- ritã trecerii de la organizarea mixtã (în care subunitãþile de cercetare erau integrate în cele de tragere), la organizarea diferenþiatã (în care subuni- tãþile de cercetare de artilerie din cadrul batalionului de artilerie au o struc- turã proprie, „bateria asigurare date”, organizatã generic în plutoane asigurare date/posturi de observare mobile), modul de acþiune al acestora a cã- pãtat valenþe total noi. Pânã acum câþiva ani, bateriile de tragere puteau executa foc numai deservite de plutonul comandã din structura proprie; în acest moment, o baterie de tragere poate fi deservitã de oricare din pos- turile de observare ale bateriei asigurare date. Este evidentã multitudinea de posibilitãþi care apare o datã cu trecerea la aceastã structurã, flexibili- tatea ºi oportunitatea unei asemenea organizãri dar ºi, de ce nu, multitudinea de probleme ºi provocãri care apar ca urmare a necesitãþii unui nou set de reguli, proceduri ºi standarde de operare, care sã vinã în întâmpinarea necesitãþii de coordonare a unui numãr atât de mare de subunitãþi, pentru îndeplinirea eficientã a misiunilor în aºa fel, încât þintele sã fie angajate cu rapiditate de cãtre postul de observare cel mai bine dispus ºi subunitatea de tragere cel mai bine plasatã faþã de þintã, cu eficacitate maximã ºi un consum cât mai redus. Cele mai mari probleme apar din punctul de vedere al comunicaþiilor, care capãtã o importanþã covârºitoare prin prisma depen- denþei vitezei de reacþie a elementelor de cercetare faþã de nivelul de utilizare curent al reþelei de informaþii a batalionului, careia îi sunt repartizate, ºi multitudinii de solicitãri care pot apãrea în acelaºi moment. Datoritã faptului cã mijloacele de comunicare pe care le au în dotare sunt parte inte- grantã a aceleiaºi reþele, apare imposibilitatea executãrii în acelaºi timp a douã misiuni de foc cu câte douã subunitãþi de tragere ºi de cercetare diferite, fãrã a mai pune la socotealã ºi eventuala raportare de cãtre o a treia subunitate de cercetare a unei þinte de prioritate maximã. Apare imperios necesitatea dotãrii subunitãþilor de cercetare cu mijloace performante de transmisiuni ºi organizarea sistemului de comunicaþii de cãtre factorii de rãspundere în aºa fel încât acesta sã rãspundã eficient solicitãrilor din partea utilizatorilor. O noutate în modul de acþiune al subunitãþilor de cercetare de artilerie o reprezintã procedurile de executare a focului asupra þintelor, observarea ºi corectarea focului, pânã acum aflate în responsabilitatea cadrelor care puteau observa direct tragerea, în timp ce militarii posturilor de observare au atribuþii numai în sensul observãrii focului, corectarea focului revenind trãgãtorului din poziþia de tragere. În acest context, procedurile de executare a focului se complicã într-o oarecare mãsurã, deoarece trãgãtorii nu

76 www.rft.forter.ro Cercetarea de artilerie în cadrul cercetãrii batalionare mai pot observa direct tragerea, fiind intermediaþi de cercetaºi, condiþie ce implicã o notã de incertitudine din partea trãgãtorului, subiectivism din cea a observatorului ºi un grad de ocupare ridicat al reþelelor de transmisiuni. Se impune ºi în acest caz o revizuire a procedurilor, în sensul simplificãrii lor ºi eficientizãrii lanþului de decizie ºi execuþie a misiunilor de tragere. Un factor de importanþã deosebitã pentru îndeplinirea misiunilor specifice subunitãþilor de cercetare de artilerie îl constituie mobilitatea. Pentru a rãspunde cu promptitudine diverselor ocupãri ºi schimbãri de dispozitiv, aceste subunitãþi trebuie înzestrate cu mijloace de deplasare care sã le ga- ranteze o minimã vitezã de reacþie, mai ales în condiþiile în care numãrul ºi cantitatea de materiale ºi aparaturã de artilerie pe care o au în înzestrare pun serioase probleme în cazul în care acestea ar trebui sã ocupe prin mijloace proprii ºi sã schimbe în mod curent dispozitivul de luptã (mod în care ºi acþioneazã în acest moment). Atenþia factorilor de decizie a fost îndrep- tatã spre înzestrarea subunitãþilor de cercetare cu mijloace care le asigurã în special protecþia în detrimentul mobilitãþii, în special în teren acciden- tat. Aceastã abordare este într-o anumitã mãsurã eronatã, deoarece sub- unitãþile beneficiazã de aceastã protecþie în special pe timpul deplasãrii ad- ministrative ºi tactice în dispozitivul de marº al batalionului, când ºi aºa nivelul de risc este scãzut. În schimb, pe timpul ocupãrii dispozitivului de luptã ºi schimbãrii acestuia (când nivelul de risc creºte) se pierde ºi avantajul protecþiei, deoarece în teren muntos împãdurit aceste mijloace nu pot acþiona eficient ºi oportun, iar în teren de ºes sunt susceptibile descoperirii rapide de cãtre inamic ºi demascãrii postului de observare propriu-zis. Din acest punct de vedere este recomandatã înzestrarea subunitãþilor de cercetare de artilerie cu mijloace de deplasare rapide, manevrabile, care sã le confere mobilitate ºi vitezã ridicatã de reacþie. Indiferent de momentul evoluþiei cercetãrii de artilerie ºi forma de lup- tã adoptatã, cerinþele acesteia au fost ºi vor rãmîne aceleaºi. Conform regulamentelor militare de profil, cercetarea trebuie sã fie: continuã, oportunã, precisã, sã ofere date certe despre þinte ºi sã se execute în secret. Aceste deziderate rãmân valabile, fãrã drept de apel din partea unor terþi factori. Indiferent de mijloacele aflate în dotarea subunitãþilor, indiferent de procedurile folosite, de actualitatea sau eficienþa lor, forþele de cercetare din compunerea batalionului de artilerie sunt datoare sã-ºi execute misiunile cu maximã responsabilitate pentru a asigura eºaloanelor superioare date veridice ºi precise în orice moment. Pentru a întãri puterea acestei afirmaþii trebuie subliniat faptul cã spre deosebire de alte categorii de forþe unde cantitatea de mijloace, numãrul de personal sau forþa acþiunilor este covâr- august, 2007 77 Tacticã de specialitate

ºitoare pentru succesul unei misiuni, în cazul cercetãrii de artilerie este suficient ca un singur element de cercetare sã-ºi desfãºoare eficient activitatea pentru ca eºaloanele superioare sã aibã informaþii esenþiale în elaborarea unei decizii. În acest caz, scãderea forþei combative a unei sub- unitãþi de cercetare de artilerie nu este determinatã de pierderile numerice de personal, ci de eficienþa, precizia ºi oportunitatea descoperirii elementelor inamicului. Cu alte cuvinte, primeazã calitatea în detrimentul canti- tãþii. În contextul în care majoritatea armatelor contemporane ºi-au înzestrat sau sunt în curs de înzestrare a structurilor de artilerie cu sisteme automa- tizate de conducere a focului, care înglobeazã atât subsisteme de achiziþie a þintelor cât ºi subsisteme de executare a focului, se impune necesitatea ca ºi unitãþile din Armata Românã sã fie înzestrate cu mijloace de acest tip, nu doar pentru satisfacerea unui simplu capriciu, ci pentru cã saltul de per- formanþã ar fi categoric vizibil ºi s-ar traduce, cel puþin din punctul de vedere al cercetãrii de artilerie, prin precizie ºi vitezã de reacþie, factori deosebit de importanþi pentru o specialitate unde precizia lucrului cu apa- ratura din dotare este hotãrâtor. Afirmaþiile ºi concluziile din acest articol sunt cu precãdere lecþii învã- þate ale exerciþiilor tactice executate de cãtre subunitãþile de cercetare de artilerie ºi, din acest motiv, se impune ca ele sã primeze în momentul re- dactãrii unor noi regulamente de profil, necesitate resimþitã din ce în ce mai puternic de cei care, de fiecare datã, la executarea unor misiuni, trebuie sã îmbine prevederile regulamentelor de specialitate în vigoare cu ce- rinþele noii organizãri. La timpul bilanþului, critica ºi mai ales autocritica sunt necesare pentru a extrage învãþãminte care sã asigure evoluþia unei structuri sau specialitãþi militare.

78 www.rft.forter.ro Cercetarea în cadrul batalionului de ap`rare antiaerian`

CÃPITAN ROBERT GODRI

ercetarea de artilerie antiaerianã în batalionul de apãrare antiaeria- nã dotat cu complexul de artilerie antiaerianã 2×35 mm „Oerlicon“ ºi cuC complexul de rachete antiaeriene CA-95 se organizeazã într-un sistem unitar, se executã în spaþiul aerian ºi terestru ºi cuprinde totalitatea mãsurilor ºi acþiunilor ce se întreprind în scopul procurãrii, centralizãrii, analizei ºi utilizãrii datelor ºi informaþiilor despre inamicul aerian, teren ºi condiþiile hidrometeorologice din zona de interes informativ a unitãþilor ºi subunitãþilor. În acelaºi timp, subunitãþile specializate în cercetarea de artilerie anti- aerianã trebuie pregãtite ºi instruite pentru a prelua ºi îndeplini ºi scopurile celorlalte forme de cercetare, în special pe linia armei geniu ºi nuclearã, biologicã ºi chimicã – pentru a asigura unitãþilor ºi subunitãþilor de rachete/artilerie aerianã o imagine realã privind câmpul de luptã. În cadrul dispozitivului de luptã al unitãþii/subunitãþilor de rachete/artilerie antiaerianã, cercetarea se organizeazã: a) la punctul de comandã al unitãþii; b) la punctul de comandã al subunitãþii; c) în poziþiile de tragere ale subunitãþilor de rachete/artilerie antiaerianã; d) în raionul de dispunere a formaþiunilor de logisticã. Misiunile principale ale cercetãrii de artilerie antiaerianã: a) descoperirea, recunoaºterea ºi identificarea la timp a þintelor aeriene; b) precizarea caracteristicilor þintelor aeriene ºi observarea neîntrerup- tã a acþiunilor acestora; august, 2007 79 Tacticã de specialitate

c) asigurarea indicãrii oportune a þintelor – subunitãþilor de tragere; d) descoperirea surselor ºi stabilirea caracterului bruiajului radio ºi de radiolocaþie creat de inamicul aerian; e) descoperirea ºi studierea noilor mijloace ºi procedee de atac ale inamicului aerian, precum ºi posibilitatea executãrii manevrei de cãtre acesta împotriva mijloacelor de rachete/artilerie antiaerianã; f) descoperirea ºi supravegherea aerodromurilor, a pistelor ºi instalaþii- lor de lansare a rachetelor inamicului, aflate în posibilitãþile de descoperire ale staþiilor de radiolocaþie; g) observarea rezultatelor tragerilor antiaeriene; h) observarea acþiunilor inamicului terestru sau de la suprafaþa apei; i) stabilirea raioanelor în care inamicul a întrebuinþat arme de distrugere în masã nucleare, biologice ºi chimice; j) studierea caracterului ºi particularitãþilor terenului; k) observarea condiþiilor atmosferice în raionul dispozitivului de luptã al unitãþii/subunitãþii. Asigurarea succesului în îndeplinirea misiunilor de cercetare de rachete/artilerie antiaerianã se realizeazã prin: a) organizarea la timp ºi executarea permanentã a cercetãrii; b) dispunerea mijloacelor de cercetare pentru a asigura descoperirea oportunã a þintelor care evolueazã la înãlþimi mici; c) reacþia oportunã ºi eficientã la primirea datelor de avertizare ºi indicare a þintelor; d) studierea ºi aprecierea corectã a datelor de cercetare privind inamicul aerian; e) cunoaºterea la perfecþie a siluetelor ºi caracteristicilor tehnico-tactice ale mijloacelor de atac aerian ale inamicului, precum ºi cele ale mijloacelor aeriene proprii. Cercetarea de artilerie antiaerianã se executã prin urmãtoarele procedee: a) prin radiolocaþie; b) prin observare; c) de cãtre grupurile de recunoaºtere. Cercetarea prin radiolocaþie a spaþiului aerian este procedeul principal de cercetare în unitãþile/subunitãþile de rachete/artilerie antiaerianã. Se executã neîntrerupt pe timpul atacului aerian, iar în intervalele dintre atacuri, la ordin. În cadrul batalionului de apãrare antiaerianã, cercetarea prin radioloca- þie se executã cu staþiile de radiolocaþie pentru cercetare (P-19 ºi PRV-16)

80 www.rft.forter.ro Cercetarea în cadrul batalionului de apãrare antiaerianã

ºi cu SHORAR–TCP, aflate în dotarea plutonului cercetare din bateria stat major. Cercetarea prin radiolocaþie trebuie sã asigure: a) descoperirea la timp, identificarea ºi urmãrirea neîntreruptã a mijloacelor aeriene în orice condiþii, indiferent de starea timpului, ziua ºi noaptea, în limitele posibilitãþilor de lucru a staþiilor; b) determinarea precisã a coordonatelor ºi parametrilor de zbor ale mijloacelor aeriene; c) obþinerea datelor despre caracteristicile mijloacelor aeriene; d) determinarea caracteristicilor bruiajului creat de inamic ºi gradul în care acesta împiedicã lucrul staþiilor de radiolocaþie; e) determinarea coordonatelor epicentrelor exploziilor nucleare ºi transmiterea acestor date la punctul de comandã al unitãþii. Pentru descoperirea þintelor aeriene cu ajutorul staþiilor de radiolocaþie se executã cãutarea circularã sau în sector. Cãutarea circularã se executã atunci când acþiunile inamicului aerian sunt posibile din orice direcþie ºi când þinta nu a fost indicatã, iar cãutarea în sector se executã atunci când se primeºte indicarea þintei, precum ºi descoperirea cã zboarã la micã înãlþime, pe direcþia cea mai probabilã de atac a acestora. Detecþia þintei se poate face în urmãtoarele moduri: a) cu ajutorul datelor de la radarul SHORAR – pânã la distanþa maxi- mã de 28 km, la înãlþimea maximã de 3.000 m (vizibile pe consola radar ºi consola tacticã de la SHORAR); b) cu ajutorul datelor provenite de la sistemul ASSOC – pânã la distan- þa maximã de 200 km (vizibile pe consola informaþii de la SHORAR); c) cu ajutorul datelor provenite de la un alt radar tridimensional, care poate lucra conjugat cu SHORAR (vizibile pe consola informaþii de la SHORAR); d) cu ajutorul datelor furnizate prin reþeaua de înºtiinþare centralizatã. Identificarea þintei Toate þintele aflate în interiorul zonei de supraveghere a radarului sunt afiºate pe consola radar, pentru informarea operatorului. Având un sistem IFF integrat, SHORAR-ul identificã ºi marcheazã cu simboluri distincte þintele, astfel: a) roºu – þintele inamice; b) verde sau albastru – þintele proprii; c) galben – þintele necunoscute. august, 2007 81 Tacticã de specialitate

Identificarea opticã se poate face prin: – monitorul TV al GUN STAR; – cercetaºul observator de la POV; – operatorii DOS ai unitãþii de tragere. Identificarea þintelor este mult mai dificilã pentru bateria de R.A.A. CA-94, aceasta fãcându-se doar pe baza criteriilor de ostilitate. Pentru aceste subunitãþi este foarte important sã cunoascã coridoarele de apropiere ale avioanelor proprii. Achiziþia þintei Metodele de achiziþie a þintelor sunt: - de la SHORAR la GUN STAR; - de la DOS la GUN STAR; - autonom de cãtre joy-stick-ul GUN STAR; - autonom de cãtre tun (pe baza indicãrii cercetaºilor observatori). Comandanþii de la toate nivelurile ierarhice trebuie sã selecteze cea mai potrivitã metodã, în funcþie de situaþia specificã. Aceste metode au va- riaþii în achiziþia în elevaþie a þintei. Pentru Bateria de RAA CA-94, achiziþia þintelor se face prin ochirea manualã de cãtre servantul lansator pe þintã: - în baza indicãrii prin voce a azimutului ºi distanþei de cãtre operatorul de la consola tacticã a SHORAR-TCP; - în baza datelor de indicare provenite din reþeaua centralizatã de indicare, pe care i le furnizeazã comandantul de subunitate. Urmãrirea ºi clasificarea þintelor Urmãrirea þintelor se poate face automat sau manual. Selecþia modului se face de cãtre operatorul radar, funcþie de circumstanþele ce pot fi cerute. Clasificarea ºi numerotarea þintelor se face automat. Pentru Bateria de RAA CA-94, urmãrirea ºi clasificarea þintelor se face manual, pe planºeta de conducere a focului. Metode de schimbare a þintelor (transport de foc) Deoarece atacurile aeriene sunt executate cu mai multe aparate, este necesar ca fiecare avion sã fie angajat înainte ca acesta sã atingã distanþa de lansare a armelor proprii. Pentru aceasta, subunitãþile trebuie sã fie pre- gãtite sã execute schimbãri rapide ale þintei. Schimbarea þintei se face: - prin încadrarea în poartã a altei þinte pe monitorul TV al GUN STAR (3 sec); - prin intermediul desemnãrii noii þinte de cãtre operatorul DOS (4 sec); - prin modificarea þintei asignate, de cãtre operatorul de la consola tac- ticã (4 sec);

82 www.rft.forter.ro Cercetarea în cadrul batalionului de apãrare antiaerianã

- pentru subunitãþile de RAA, schimbarea þintei se face prin ochirea manualã de cãtre operator pe altã þintã. Angajarea þintei Este atributul exclusiv al subunitãþilor, în baza ordinelor verbale primite de la comandantul batalionului, sau în funcþie de asignarea realizatã de cãtre acesta. a) Pentru subunitãþile de Art. AA, angajarea þintelor poate fi controlatã de: - operatorul GUN STAR (Modul Remote); - comandantul de tun (Modul Local); b) Pentru subunitãþile de RAA, angajarea þintelor poate fi controlatã de: - comandantul bateriei; - comandantul secþiei tragere/grupei lansare. Timpul de reacþie a sistemului Este perioada mãsuratã de la descoperirea þintei pânã când este posibi- lã deschiderea focului. Timpul de reacþie este compus din: - timpul de reacþie tehnic (timp de poziþionare, calare, orientare, ali- niere, calculul punctului viitor); - timpul de reacþie operaþional (depinde de nivelul de antrenament, abilitatea, dexteritatea operatorului). Posibilitãþi ECCM Cele douã tipuri fundamentale de rãzboi electronic sunt: a) contramãsuri electronice – ECM; b) contra-contramãsuri electronice – ECCM. Contramãsurile electronice au intenþia dea submina folosirea de cã- tre inamic a spectrului electromagnetic, prin suprapunerea zgomotului pe semnalele utile ale inamicului sau distorsionarea lor. Scopul este de a îm- piedica sau preveni detecþia þintei ºi controlul focului. Tehnicile de bazã sunt: - bruiajul; - înºelarea. Contra-contramãsurile electronice au ca scop eliminarea de cãtre apãrarea antiaerianã a ECM inamic, astfel încât sã asigure eficacitatea propriului radar ºi a GUN STAR-urilor. Mãsuri de protecþie la staþia de radiolocaþie SHORAR împotriva ECM inamic: a) asociate emiþãtorului: - schimbarea agilã a frecvenþei de emisie (salt în ºase frecvenþe fixe); - lãrgimea benzii; august, 2007 83 Tacticã de specialitate

- schimbarea frecvenþei de repetiþie a impulsului; - limitarea emisiei; b) asociate receptorului: - selecþia þintelor mobile în impuls Doppler; - capacitatea de separare în distanþã (50 m între þinte); - posibilitatea de filtrare a bruiajului, detectând þinta în condiþii dificile; - detector de alarmã falsã, în cazul bruiajului ºi a condiþiilor grele; c) tactice: - legate de construcþia antenei (COSEC 2); - micºorarea lobilor secundari pentru a micºora bruiajul pe aceºtia; d) asociate aparaturii IFF: - codificarea aparaturii din punct de vedere a modurilor de lucru (SIF- SEQURE). Mãsuri de protecþie la GUN STAR împotriva ECM inamic Limitarea lucrului în emisie a aparaturii RAU (va funcþiona strict pe durata executãrii alinierii directe între SHORAR ºi GUN STAR).

Cercetarea prin observare constituie o formã obligatorie de cercetare. La bateria de rachete antiaeriene CA-94, care nu are în dotare mijloace de cercetare prin radiolocaþie ºi nici nu are posibilitatea realizãrii unei le- gãturi de date cu SHORAR-TCP, cercetarea prin observare este procedeul principal pentru descoperirea, identificarea ºi urmãrirea mijloacelor aeriene, a forþelor ºi mijloacelor terestre care acþioneazã în apropierea punctului de comandã, dispozitivelor de luptã ale unitãþii/subunitãþii, precum ºi pentru obþinerea informaþiilor despre situaþia nuclearã, biologicã ºi chimi- cã, teren ºi condiþii atmosferice locale.

Cercetarea prin observare se organizeazã în toate situaþiile: – în raionul dispozitivului de luptã, pe timpul pregãtirii ºi angajãrii for- þelor, în toate formele luptei; – pe timpul staþionãrii; – pe timpul deplasãrii. Cercetarea prin observare se executã prin urmãtoarele procedee: – cu ajutorul aparatelor optice/electrono-optice/infraroºii; – prin ascultare; – cu ochiul liber. Cercetarea prin observare trebuie sã asigure: a) descoperirea, urmãrirea ºi determinarea principalelor caracteristici ale þintelor aeriene ºi aeronavelor proprii, în special ale celor care zboarã la înãlþimi mici ºi foarte mici;

84 www.rft.forter.ro Cercetarea în cadrul batalionului de apãrare antiaerianã

b) observarea rezultatelor tragerilor antiaeriene executate de trupele proprii; c) precizarea raioanelor de cãdere a mijloacelor aeriene lovite; d) precizarea raioanelor de paraºutare/debarcare a desantului aerian, trupelor aeromobile ºi de cercetare-diversiune; e) identificarea substanþelor radiologice, biologice ºi chimice utilizate de inamic, determinarea locului exploziei nucleare ºi a direcþiei de deplasare a norului radioactiv; f) observarea simplã a fenomenelor atmosferice, a incendiilor ºi cala- mitãþilor naturale din zonã; g) transmiterea semnalului de avertizare/alarmare privind pericolul atacului de cercetare; h) observarea operaþiilor inamicului terestru în scopul prevenirii atacurilor prin surprindere ale acestuia; i) schimbul reciproc de date ºi informaþii între compartimentele de cercetare.

Prin recunoaºteri de artilerie antiaerianã se înþelege activitatea de cercetare desfãºuratã în teren, în scopul pregãtirii intrãrii artileriei antiaeriene în acþiune. Activitatea de recunoaºtere presupune: a) recunoaºterea ºi cercetarea itinerarului de deplasare al unitãþii/sub- unitãþii; b) recunoaºterea, cercetarea ºi pregãtirea raioanelor de aºteptare/staþio- nare ale unitãþii/subunitãþii de rachete/artilerie antiaerianã; c) recunoaºterea, cercetarea ºi alegerea dispozitivului de luptã al sub- unitãþii; d) recunoaºterea ºi cercetarea locului de dispunere a punctului de co- mandã al unitãþii/subunitãþii.

Organizarea cercetãrii din postul de observare Postul de observare se organizeazã în toate situaþiile luptei în sectoa- rele în care, din cauza terenului frãmântat, cercetarea nu poate fi executatã din raionul punctului de comandã. Postul de observare este un element al punctului de comandã destinat pentru cercetarea opticã a spaþiului aerian ºi terestru, în scopul procurãrii de informaþii despre situaþia aerianã ºi terestrã, în limita vizibilitãþii directe, audibilitãþii ºi posibilitãþilor mijloacelor optice din înzestrare. De asemenea, este utilizat pentru procurarea informaþiilor despre situaþia între- august, 2007 85 Tacticã de specialitate buinþãrii de cãtre inamic a armelor de distrugere în masã nucleare, biologice ºi chimice ºi despre condiþiile meteorologice locale. În cadrul sistemului unic de cercetare a spaþiului aerian, postul de observare constituie o sursã primarã de informaþii ºi participã la completarea, prin precizare ºi confirmare, a datelor ºi informaþiilor obþinute prin celelalte forme de cercetare. Postul de observare organizat în raionul dispozitivului de luptã, de re- gulã pe lângã punctul de comandã, se dispune la distanþele prevãzute în normele tactice pentru fiecare categorie de tehnicã, pe o formã dominantã de teren, pe o clãdire sau într-un foiºor special amenajat, pe direcþia cea mai probabilã de atac la înãlþimi mici sau de atac terestru/de la suprafaþa apei, astfel încât locul sãu de dispunere sã îndeplineascã condiþiile: a) sã nu aibã unghiuri de acoperire care sã împiedice observarea circu- larã; b) sã nu împiedice executarea tragerilor cu mijloace de rachete/artilerie antiaerianã asupra þintelor aeriene sau terestre; c) sã permitã instalarea corespunzãtoare a personalului ºi aparaturii din înzestrare; d) sã asigure protecþia personalului; e) sã asigure mascarea faþã de cercetarea aerianã ºi terestrã a inamicului; f) sã permitã realizarea legãturii directe cu punctul de comandã; g) sã fie, pe cât posibil, departe de sursele permanente de zgomot, care ar putea crea erori în determinarea datelor de cercetare dupã auz. În scopul asigurãrii protecþiei personalului ºi aparaturii din înzestrare, lângã postul de observare se amenajeazã un ºanþ-adãpost. Postul de observare se amenajeazã în locul stabilit de comandantul eºa- lonului care îl organizeazã. Pe timpul marºului, cercetarea prin observare se executã de cãtre cer- cetaºii instalaþi pe autocamioane, numiþi de comandanþii de subunitãþi. În raioanele haltelor, pe timpul odihnei de zi/noapte, precum ºi imediat dupã sosirea unitãþii/subunitãþii, în raionul DL se instaleazã posturi de observare neamenajate, în locurile stabilite de comandantul unitãþii/subunitãþii.

86 www.rft.forter.ro Specificul instruirii subunit`]ii de cercetare din organica batalionului de vân`tori de munte

CÃPITAN FLORENTIN LAZÃR

na dintre cele mai importante atribuþii ce revin ºefului cercetãrii dintr-un batalion de vânãtori de munte este de a planifica ºi coor- donaU instruirea militarilor ce încadreazã plutonul cercetare. Unitatea în care activez asigurã forþe de regenerare pentru o mare unitate de vânãtori de munte ºi a trecut printr-un proces de restructurare la mijlocul anului 2006. Deºi în perioada anilor 2000-2006 unitatea a avut un foarte slab nivel de încadrare, în special la nivelul subunitãþii de cercetare, o datã cu trecerea la serviciul militar pe bazã de voluntariat, am avut posibilitatea de a încadra ºi a realiza o structurã de cercetare viabilã ºi funcþio- nalã. Am început acest proces o datã cu interviurile de angajare unde, parti- cipând personal, am avut ocazia de a realiza o primã selecþie a potenþialilor militari cercetaºi. Dupã parcurgerea testelor fizice de cãtre candidaþi, am fost în mãsurã sã prezint comenzii unitãþii lista cu viitoarea încadrare a plutonului. La întocmirea ei am încercat sã þin cont atât de calitãþile fizice ºi psihice ale voluntarilor dar nu în ultimul rând, de atitudinea lor faþã de cerinþele instruirii de cercetare deoarece, din punctul meu de vedere, a fi cercetaº înseamnã sã încerci permanent sã fii mai atent, mai receptiv, mai pregãtit decât ceilalþi, într-un cuvânt, sã fii „altfel“. Consider cã în pregãtirea militarilor ce încadreazã subunitãþile de cercetare ale vânãtorilor de munte, accentul trebuie pus pe trei mari categorii de pregãtire, ºi anume: instrucþia schiului, instrucþia alpinã ºi instrucþia tragerii. De aceea, în planificarea instrucþiei, am încercat sã þin cont de aces-

august, 2007 87 Tacticã de specialitate te lucruri, chiar dacã normele ºi dispoziþiunile specifice sunt destul de rigide ºi, cred eu, oarecum depãºite. La instrucþia schiului, efectuatã în mod sistematic în prima tabãrã de instruire pe timp de iarnã, am început instruirea de la nivelul de bazã. Vreau sã remarc faptul cã, din pãcate, faþã de anii ‘90, tot mai puþini tineri stãpânesc bazele schiului. Explicaþia este destul de simplã: în deceniile tre- cute, selecþia militarilor ce încadrau subunitãþile de vânãtori de munte se fãcea preponderent din satele ºi comunele situate în zone montane, locuri unde, de mici copii, folosind uneori mijloace rudimentare, viitorii recruþi deprindeau bazele schiului, astfel cã la sosirea în unitãþi, sarcina instructorilor era mult uºuratã, ºi exista o largã bazã de selecþie pentru încadrarea subunitãþilor de cercetare alpinã. Astãzi, datoritã slabei dezvoltãri econo- mice a zonelor de munte, datoritã nivelului scãzut de trai, foarte puþini tineri ajung sã îºi definitiveze studiile liceale, iar baza de selecþie a militarilor voluntari se reduce drastic. Astfel, se creeazã un nedorit cerc vicios din care unitãþile de vânãtori de munte nu au nimic de câºtigat. Revenind la instrucþia schiului, am pus accentul pe tehnica de efectuare a deplasãrilor pe schiuri, pe distanþe scurte, medii ºi lungi, progresiv, cu armamentul din dotare, iar spre final, cu rucsacurile echipate pentru luptã. Am exersat ºi tehnici de coborâre a pantelor dar, deoarece acestea fac obiectul unor deprinderi care se învaþã în timp mai îndelungat, la aceastã primã tabãrã am insistat pe procedeele cele mai simple ºi eficiente de ocolire ºi frânare, altfel spus, am renunþat la „esteticã“ în favoarea eficienþei. Legat de subiectul instrucþiei schiului, nu pot sã nu remarc decalajul ne- fericit între schiurile, legãturile de schi sau bocancii de schi militari din dotare ºi ceea ce „se poartã“ în alte armate. Nu este îmbucurãtor faptul cã în anul 2007, în dotarea trupelor de vânãtori de munte mai existã materiale de schi aproape similare cu cele cu care bunicii noºtri luptau în anii ‘40 pe pantele înzãpezite ale munþilor Tatra (subl. red.). Cred cã la nivelul de- partamentului de înzestrare al armatei se impune o analizã a modalitãþilor de modernizare a echipamentului specific ducerii acþiunilor de luptã în teren muntos pe timp de iarnã, acest lucru ducând, cu siguranþã, la o creºtere a eficienþei luptei ºi la reducerea pierderilor ºi rãnirilor datorate slabei cali- tãþi a tehnicii ºi mijloacelor de luptã. Prin specificul folosirii în luptã a trupelor alpine, instrucþia alpinã atât pe timp de iarnã dar, în special, pe timp de varã, trebuie sã constituie o componentã principalã a pregãtirii vânãtorilor de munte ºi, mai ales, a cer- cetaºilor vânãtori de munte. În subunitatea pe care o coordonez am încer- cat ca, în ceea ce priveºte instrucþia de alpinism, sã nu fac o diferenþiere

88 www.rft.forter.ro Specificul instruirii subunitãþii de cercetare din organica batalionului de vânãtori de munte

între cercetaºi, fie ei vânãtori, geniºti, NBC sau, pur ºi simplu, ºoferi. Toþi militarii au parcurs ºi vor parcurge temele de instruire planificate, având ca obiectiv învãþarea, exersarea ºi consolidarea deprinderilor pentru executarea cãþãrãrii naturale, artificiale, la coardã simplã sau dublã, a coborârilor în rapel sau executãrii traversãrilor pe funicular. Astfel, am transformat instrucþia alpinã într-o modalitate de post-selecþie a personalului ce înca- dreazã subunitatea de cercetare, militarii ce nu au obþinut randamentul minim scontat fiind repartizaþi la alte subunitãþi luptãtoare ºi înlocuiþi cu alþii care au corespuns cerinþelor specifice acestui tip de instruire. În scopul creºterii eficienþei instruirii alpine, în unitate s-au demarat lu- crãrile de refacere ºi modernizare a unui poligon artificial de alpinism care, prin diversitatea traseelor ºi gradelor de dificultate, va asigura o pregãtire optimã, precum ºi accesul rapid al subunitãþilor la locul de antrenament, dispariþia cheltuielilor de deplasare ºi creºterea nivelului de timp efectiv alocat instrucþiei alpine. Totodatã, prin situarea acestuia în perimetrul ca- zãrmii, se asigurã posibilitatea folosirii ºi în timpul liber al personalului, având efecte pe termen lung asupra condiþiei fizice generale a militarilor. Referitor la instrucþia alpinã, consider cã nu este realistã ºi nici reali- zabilã ideea ca toþi militarii din cadrul subunitãþilor de cercetare sã devi- nã alpiniºti militari cu înaltã specializare (subl. red.), deoarece acest lucru cere o îndelungatã practicã, precum ºi întrunirea mai multor calitãþi, fizice, morale ºi psihice, unele dintre ele foarte rare, nu foarte uºor de gãsit în actuala bazã de selecþie a militarilor profesioniºti. Cred, totuºi, cã în aceste subunitãþi se poate forma ºi antrena un aºa-numit „nucleu dur“, un grup de doi-patru militari cercetaºi, cu foarte bune calitãþi de alpiniºti, capabili sã execute orice misiuni care sã presupunã folosirea procedeelor specifice de alpinism. Aceºtia se pot constitui într-un „vârf de lance“, capabili sã execute cele mai dificile misiuni în teren muntos. Pentru ceilalþi militari din subunitate, cunoaºterea ºi capacitatea de a aplica în practicã procedeele de alpinism, la un nivel mediu ºi peste mediu, o consider ca premisã suficientã pentru a asigura îndeplinirea misiunilor specifice. O altã categorie de instruire ce o consider prioritarã în pregãtirea sub- unitãþilor de cercetare este instrucþia tragerii cu armamentul de infanterie. Deºi, prin specificul misiunilor, cercetaºii nu ar trebui sã angajeze lupta cu adversarul decât în rare ocazii, atunci când o fac, ei trebuie sã tragã cu maximum de eficienþã ºi efect asupra inamicului. De aceea, deprinderile de foarte bun trãgãtor ar trebui sã constituie o constantã în pregãtirea cerceta- ºilor. Din pãcate, în opinia mea, regulamentele ºi dispoziþiunile care regle- menteazã executarea tragerilor continuã sã plãteascã tribut unei vechi pre- august, 2007 89 Tacticã de specialitate cauþii de genul „...nu cumva sã se întâmple ceva...“, ducând la o încorse- tare ºi normare excesivã a modului de concepere ºi executare a ºedinþelor de tragere, astfel cã acestea nu reuºesc sã se apropie de realitatea câmpu- lui de luptã. Am avut ºansa de a participa la câteva ºedinþe de tragere îm- preunã cu Garda Naþionalã a SUA în condiþii de executare specifice (trageri de vitezã, din întoarcere, de evaluare etc.) pe care, dacã aº încerca sã le aplic în þarã, aº încãlca cel puþin douã-trei articole ºi paragrafe din RTAI, iar dacã s-ar întâmpla „ceva“, aº fi transformat în „delicatesã“ pentru pro- curorii militari ºi material pentru buletinele informative. Consider cã instrucþia efectivã ºi eficientã implicã ºi anumite riscuri inerente, la urma urmei asumate conºtient de toþi cei care îmbrãþiºeazã cariera armelor. La fel consider cã integritatea psihicã ºi fizicã a militarilor trebuie sã fie pe primul loc, însã fãrã a se ajunge la o reglementare obsesivã a ceea ce se poate sau nu se poate face, restrângând opþiunile instructorilor ºi periclitând finalitatea demersului de instruire. Plecând de la aceste principii, am încercat ca, în limitele impuse de actuala legislaþie, sã încerc ca instrucþia tragerii sã fie cât mai eficientã ºi ba- zatã foarte mult pe practicã. Deºi poate unii vor zâmbi citind aceasta, cred cã vechiul ortoscop ºi panou ecran-mobil pot fi folosite cu succes pentru crearea deprinderilor unui foarte bun trãgãtor. La instrucþia tragerii, la fel ca în orice domeniu, învãþarea temeinicã a deprinderilor de bazã constituie ce- rinþa esenþialã, iar succesul rãmâne o problemã de antrenament continuu (subl.red.). Dacã la ºedinþele individuale trebuie sã respectãm strict regulamentele, la conceperea ºedinþelor de tragere specifice am încercat ca, în limitele impuse de regulament, sã creez condiþii de tragere cât mai realiste ºi, toto- datã, cu un grad ridicat de dificultate, care sã probeze deprinderile trãgã- torilor. Cred cã trebuie reconsiderate normele actuale, în aºa fel ca toþi militarii ce încadreazã subunitãþi de cercetare sã poatã executa trageri cu în- tregul armament de infanterie aflat în dotarea standard a forþelor terestre, incluzând aruncãtoarele de 82 mm ºi A.G.-9. Am punctat doar câteva din categoriile de instruire pe care le consider de bazã în pregãtirea unui viitor cercetaº. Nu înseamnã cã nu existã multe alte aspecte ale instruirii ce trebuie avute în vedere în mod prioritar. Pregã- tirea fizicã, instruirea în teren necunoscut, situat în afara zonei de responsabilitate (subl.red.), cunoaºterea armamentului ºi tehnicii aflate în dotarea altor armate, traiul ºi lupta în condiþii de izolare, instruirea contrateroristã sunt tot atâtea categorii de instruire absolut indispensabile ce trebuie sã figureze în „curriculum vitae“ al unui bun cercetaº militar.

90 www.rft.forter.ro Specificul instruirii subunitãþii de cercetare din organica batalionului de vânãtori de munte

Poate cã titlul articolului este un pic prea îndrãzneþ pentru posibilitãþile ºi ceea ce poate realiza în mod practic un simplu ºef de compartiment de la o unitate relativ micã. La acest eºalon nu suntem decât executanþii ce trebuie sã punem în practicã metode ºi procedee studiate, perfecþionate ºi emise de structuri specializate. Ceea ce putem face este sã propunem schimbãri atunci când ceva nu merge sau, atunci când merge, putem sã îm- bunãtãþim activitatea folosind un ingredient-cheie, ºi anume imaginaþia. Chiar dacã la prima vedere termeni ca „instruire militarã“ ºi „imaginaþie“ nu par a fi compatibili, din punctul meu de vedere, o pregãtire de specialitate organizatã, coordonatã ºi condusã cu imaginaþie, poate duce la creºte- rea eficienþei instruirii, a motivaþiei celor instruiþi ºi, nu în ultimul rând, la evitarea nedoritei rutine (subl.red.). Prin instruire constantã ºi creativã se pot pregãti militari cu adevãrat profesioniºti, care sã desfãºoare orice tip de acþiune specificã de cercetare. Problema mai dificilã este gãsirea modalitãþilor de pãstrare ºi motivare a acestor militari profesioniºti pentru a-ºi continua activitatea în mediul militar.

august, 2007 91

Metode [i procedee de instruire a subunit`]ilor de cercetare din batalioanele de vân`tori de munte

LOCOTENENT CIPRIAN ONUÞ

ercetarea este o formã de asigurare a acþiunilor trupelor, ce se or- ganizeazã ºi se executã continuu ºi unitar, în spaþiul terestru, ae- rianC ºi naval (maritim, fluvial), în dispozitivul inamicului, în dispozitivul trupelor proprii ºi în alte zone de interes informativ, în orice formã a acþiu- nilor militare ºi condiþii geoclimatice, pe timp de pace, în situaþii de crizã ºi la rãzboi. Cercetarea trebuie sã asigure supravegherea ºi avertizarea timpurie referitor la evoluþia riscurilor ºi ameninþãrilor la acþiunile unui inamic sau potenþial inamic, procurarea datelor ºi informaþiilor necesare comandanþi- lor ºi statelor-majore pentru aprecierea justã a situaþiilor, luãrii deciziilor, planificãrii ºi desfãºurãrii cu succes a operaþiilor militare întrunite. Principalele misiuni pentru culegerea de date ºi informaþii constau în: z cunoaºterea din punct de vedere militar a zonei de responsabilitate informativã a marii unitãþi operative, cu accent pe studierea factorilor de risc interni; z cunoaºterea evoluþiei factorilor de risc din mediul intern din zona de responsabilitate informativã, precum ºi din raioanele cu potenþial ridicat de risc; z participarea la acþiuni ºi mãsuri specifice de prevenire ºi lichidare a consecinþelor unor dezastre naturale ºi în acþiuni de cãutare-salvare; z participarea la misiuni multinaþionale ºi acþiuni umanitare.

august, 2007 93 Tacticã de specialitate

Având în vedere cã unitatea noastrã este o unitate de generare ºi regenerare de forþe mã voi referi la misiunile specifice pe care le executãm.

Obiectivul general

Îl constituie instruirea personalului ºi trupelor în vederea asigurãrii: managementului resurselor umane ºi materiale pe timpul desfãºurãrii acti- vitãþilor specifice perioadei de pace; pregãtirii pentru punerea în aplicare a planului de ridicare gradualã a capacitãþii de luptã ºi mobilizare, operaþio- nalizarea forþelor în vederea trecerilor sub autoritatea comandamentelor operaþionale ºi conducerea forþelor rãmase la dispoziþie, în situaþii de crizã ºi la rãzboi, pentru desfãºurarea de acþiuni militare în zona de responsabilitate; perfecþionarea nivelului de instruire a structurilor militare din subordine pentru ca, dupã completarea pânã la necesarul de rãzboi, împreunã cu celelalte forþe, sã participe la apãrarea colectivã a teritoriului naþional ºi sã respingã în forþã acþiunile militare ostile.

Lista de sarcini pentru instruirea trupelor

- menþinerea ºi perfecþionarea deprinderilor individuale pentru ducerea acþiunilor militare în principalele forme de luptã în teren muntos împãdu- rit; - perfecþionarea deprinderilor privind desfãºurarea acþiunilor pe linie de protecþie antiteroristã; - executarea tragerilor individuale cu armamentul din dotare de cãtre toþi militarii; - executarea FTX, FCX, STX ºi LFX cu grupa de cercetare; - realizarea baremelor la educaþie fizicã militarã, prevãzute pentru etapele instrucþiei subunitãþii; - modul de acþiune a grupei ºi plutonului la atacul prin surprindere cu muniþie chimicã ºi incendiarã; - instruirea subunitãþilor pentru realizarea unei bune capacitãþi de apã- rare NBC; - executarea taberelor mobile ºi a taberelor la apã specifice planificate, tabere care se executã cu toate subunitãþile din brigadã datoritã numãrului de personal redus care încadreazã subunitãþile de cercetare; - executarea taberelor cu batalionul.

94 www.rft.forter.ro Metode ºi procedee de instruire a subunitãþilor de cercetare din batalioanele de vânãtori de munte

Comandanþii grupelor/plutoanelor de cercetare, împreunã cu personalul din structurile de comunicaþii, se antreneazã sãptãmânal, timp de douã ore, în stabilirea legãturilor radio ºi transmiterea codificatã a informaþiilor. La instrucþia genisticã se desfãºoarã cel puþin douã ºedinþe de distrugeri cu exploziv real (cu aprindere pe cale pirotehnicã ºi electricã).

Misiunile de instruire:

- militarii ºi subunitãþile vor fi în mãsurã sã ducã acþiuni pe jos, pe schiuri, în teren muntos-împãdurit la altitudine de peste 1.000 metri, în condiþii diferite de stare a vremii, ziua sau noaptea; - subunitãþile vor fi în mãsurã sã organizeze ºi sã ducã viaþa în munþi la altitudini de peste 1.000 metri, în orice anotimp, stare a vremii, ziua sau noaptea ºi în condiþii de izolare faþã de forþele proprii; - în ofensivã, subunitãþile vor fi instruite ca, prin manevre de întoarcere ºi învãluire executate prin surprindere, sã nimiceascã inamicul care apãrã puncte obligate de trecere, sã dezvolte ofensiva pe direcþii greu accesibile, folosind mijloace ºi procedee tehnice de alpinism; - în apãrare, subunitãþile vor fi instruite sã organizeze o apãrare eºalo- natã ºi sã execute acþiuni active, de hãrþuire specifice cercetaºilor (ambuscade, raiduri, pungi de foc, contraatacuri, baraje). Activitãþile de instruire a cadrelor, soldaþilor ºi gradaþilor voluntari se executã în scopul pregãtirii pentru ca, atât pe timp de pace cât ºi dupã completarea cu resurse pânã la necesarul de rãzboi ºi operaþionalizarea acþio- nalã, sã fie în mãsurã sã execute acþiuni de cercetare în folosul marii uni- tãþi, sã cunoascã modul de descoperire a obiectivelor ºi acþiunilor inamicului, de asemenea sã se orienteze cu uºurinþã în teren ziua ºi noaptea ºi sã cunoascã regulile de supravieþuire.

Direcþii de acþiune:

- pregãtirea operativ-informativã, în scopul realizãrii unor studii de si- tuaþie localã cu caracter militar în zona de responsabilitate; - pregãtirea personalului conform programului pregãtirii pentru luptã ºi a „Ordinului pentru instrucþie” al comandantului batalionului; - se planificã, organizeazã ºi executã un exerciþiu demonstrativ privind acþiunile subunitãþii pentru protecþia antiteroristã a unui obiectiv militar; august, 2007 95 Tacticã de specialitate

- se întocmeºte un ghid orientativ privind organizarea, desfãºurarea ºi conducerea unei tabere mobile ºi a unei tabere la apã cu subunitatea.

Propuneri

Pentru ca activitatea de cercetare la nivelul unitãþii sã se desfãºoare în condiþii optime ar fi necesare o serie de mãsuri precum: a) o mai bunã dotare a unitãþii, din punct de vedere logistic pentru plutonul cercetare (aparaturã de vedere ºi observare pe timp de noapte, teh- nicã auto performantã, tehnicã de transmisiuni modernã etc.); b) prioritate pentru încadrarea plutonului cercetare în proporþie de 100%, deoarece orice acþiune militarã este bazatã, în prealabil, pe o cercetare mi- nuþioasã a terenului; c) executarea de activitãþi de pregãtire ºi aplicaþii în comun cu subuni- tãþile de cercetare similare din unitãþile operaþionalizate sau chiar cu structuri superioare; d) personalul care încadreazã structurile de cercetare sã fie trimis la cursuri de perfecþionare (practice) specifice misiunilor pe care le executã în scopul dezvoltãrii deprinderilor motrice.

96 www.rft.forter.ro Posibilit`]i privind sprijinul medical în campanie

MAIOR DRAGOª SÃNDULESCU

prijinul medical este un proces complex care include prevenirea îmbolnãvirilor, limitarea vãtãmãrilor corporale ºi ale membrelor, evacuareaS rãniþilor ºi bolnavilor, spitalizarea ºi tratamentul pacienþilor pentru pãstrarea capacitãþii de luptã a efectivelor militare angajate. Manualele de luptã, regulamentele de specialitate ºi Concepþia logisticii Armatei României includ în sprijinul medical asistenþa medicalã, asigurarea medicalã operaþionalã cu elemente ºi particularitãþi, prin care îl defi- nesc drept unul din factorii hotãrâtori, atât în realizarea scopului acþiunilor militare ºi pentru îndeplinirea misiunilor forþelor participante la lupta ar- matã, cât ºi la acþiuni nonviolente sau asociate luptei. Asistenþa medicalã, în conformitate cu prevederile Regulamentului logisticii acþiunilor militare – L-1 ºi ale Doctrinei Operaþiilor Forþelor Teres- tre – F.T.-1, cuprinde totalitatea mãsurilor pentru : z pãstrarea sãnãtãþii militarilor, prevenirea apariþiei ºi rãspândirii bolilor; z acordarea la timp a primului ajutor, ajutorului medical calificat sau specializat; z evacuarea rãniþilor ºi bolnavilor la formaþiunile medicale de tratament, spitalizarea, tratamentul ºi recuperarea acestora în scopul înapoierii în cel mai scurt timp la unitãþi; z protecþia personalului împotriva efectelor atacurilor ADMCBRN (arme de distrugere în masã chimice, biologice, radiologice, nucleare), a efectelor EADA (emisii altele decât atacul), precum ºi a celor produse cu arme ºi muniþii incendiare. august, 2007 97 Tacticã de specialitate

Îndeplinirea mãsurilor de asistenþã medicalã este rãspunderea medicului-ºef al unitãþii/marii unitãþi, la a cãrei realizare participã formaþiunile medicale din compunerea unitãþilor/marilor unitãþi ºi din reþeaua sanitarã teri- torialã. Concepþia Logisticii Armatei României cuprinde obiectivele stabilite pentru asigurarea medicalã operaþionalã: a) remodelarea structurilor medicale potrivit cerinþelor operaþionale; b) structurarea asistenþei medicale pe trei componente: primarã, secun- darã, terþiarã; c) adaptarea sprijinului medical operaþional la cerinþele misiunilor prin: planificarea, conducerea ºi coordonarea asistenþei medicale; coordonarea evacuãrii medicale; aprovizionarea cu medicamente, sânge, seruri, gaze medicale, vaccinuri ºi materiale sanitar-farmaceutice; asigurarea cu instru- mentar ºi aparaturã medicalã adaptate specificului misiunilor ºi la standarde NATO. Asistenþa medicalã se acordã rãniþilor ºi bolnavilor la punctele medicale de unitate, în vederea limitãrii complicaþiilor ºi creãrii condiþiilor necesare pentru evacuarea acestora la spitalele de campanie sau la spitalele de zonã interioarã. Asigurarea medicalã operaþionalã este parte integrantã a logisticii for- þelor ºi se realizeazã, la pace, în situaþii de crizã ºi la rãzboi, pe nivelurile ROL 1 ºi ROL 2 ROL 1: facilitate medicalã de tratament din compunerea unitãþilor, care asigurã asistenþa medicalã primarã (de medicinã generalã), triajul, primul ajutor calificat, resuscitarea ºi stabilizarea rãniþilor; ROL 2: facilitate medicalã de tratament din compunerea marilor uni- tãþi, care asigurã asistenþa medicalã secundarã (de specialitate). Facilitãþile medicale în contextul de mai sus reprezintã orice fel de formaþiune medicalã care poate trata ºi întreþine rãniþii ºi bolnavii la liniile ROL 1 ºi ROL 2. Linia ROL 1 – de valoare grupã, pluton – este realizatã la nivelul punctului medical al unitãþilor tip batalion. Activitãþile medicale desfãºurate la acest nivel vizeazã: adunarea rãniþilor, trierea ºi salvarea imediatã; acordarea primului ajutor; prevenirea bolilor, a rãnilor neprovocate ºi a stresului în luptã; vizitele de rutinã ale medicului la bolnavi; acordarea asistenþei medicale în cazul afecþiunilor ºi leziunilor minore, inclusiv chirurgicalã pentru pacienþii apþi sã-ºi reia activitatea în maximum cinci zile. De la sta- þia de prim-ajutor, grupele de evacuare rãniþi din punctul medical al batalionului preiau rãniþii ºi bolnavii ºi îi pregãtesc pentru evacuare, în funcþie de gradele de urgenþã, la ROL 2.

98 www.rft.forter.ro Posibilitãþi privind sprijinul medical în campanie

ROL 1 trebuie sã fie disponibil integral pentru tot personalul unitãþii ºi sã dispunã de utilitãþi de bazã în direcþia acordãrii asistenþei medicale. Linia ROL 2 este realizatã la nivelul companiei medicale a batalionului logistic din compunerea brigãzii ºi vizeazã: evacuarea de la ROL 1, trierea, reanimarea ºi stabilizarea rãniþilor ºi bolnavilor cu boli ºi leziuni grave, efectuarea tratamentului bolnavilor ºi rãniþilor care necesitã continuarea evacuãrii. Pe timpul desfãºurãrii acþiunilor militare, activitãþile pe linie medicalã sunt direcþionate în special pentru refacerea cât mai urgentã a capacitãþii fizice ºi psihice a militarilor ºi în limitele posibilitãþilor spre asistenþa me- dicalã acordatã populaþiei din zona de responsabilitate logisticã.

Pierderile sanitare

Prin pierderi sanitare se înþelege numãrul rãniþilor ºi bolnavilor care se înregistreazã la eºalonul respectiv în perioada îndeplinirii unei misiuni de luptã. Aceste pierderi de efective pot fi recuperabile sau nerecuperabile. Pierderile recuperabile cuprind militarii rãniþi, bolnavi sau stresaþi, scoºi temporar din luptã, minimum o zi, cãrora li se acordã ajutor medical, evacuare ºi spitalizare, iar dupã însãnãtoºire pot continua îndeplinirea obligaþiilor militare. La pierderile nerecuperabile intrã militarii care nu-ºi mai pot continua îndeplinirea obligaþiilor militare sau morþi. Conform prevederilor regulamentelor actuale ºi experienþei acumulate în acþiunile de luptã desfãºurate, ROL 1 trebuie sã fie capabil sã facã faþã unui procent zilnic de 1,4% cazuri în afara luptei ºi unui procent de 24.6% pierderi sanitare în ºase ore, care include morþi în acþiune, rãniþi în acþiune ºi cazuri suferind de stres de luptã. La ROL 2 este valabil acelaºi procent zilnic de cazuri în afara luptei ºi unul de 8,3% pierderi sanitare în opt ore din celãlalt tip de cazuri. Compania medicalã trebuie sã asigure îngrijirea a câte 10% dintre rã- niþii de luptã ºi bolnavi, precum ºi 40% dintre cei cu leziuni, pentru o pe- rioadã de 24 – 48 de ore. În cadrul unitãþii/marii unitãþi, asistenþa medicalã este parte integrantã din protecþia forþelor ºi asigurarea operaþiilor batalionului, avându-se în vedere posibilitãþile forþelor, mijloacele la dispoziþie ºi condiþiile de climã ºi relief din zona de operaþii a unitãþii/marii unitãþi. Pierderile medicale la batalion sunt evaluate pentru o zi de luptã ºi, în- sumat, pentru trei la cinci zile. Se apreciazã în mod deosebit pierderile me- august, 2007 99 Tacticã de specialitate dicale prin arme de foc, care pot fi de circa 15-25% din efectiv; (15-20% în apãrare; 20-25% în ofensivã) pentru batalionul care acþioneazã pe un obiectiv prioritar. Medicul-ºef este consilierul medical al comandantului care supervizea- zã echipele de tratament ale formaþiunii medicale. Asistenþa medicalã în acþiunile militare este condusã tot de medicul-ºef; în acest scop el are sub control operaþional formaþiunea (subunitatea) medicalã. Echipa de tratament este elementul medical principal ºi opereazã ca douã staþii de prim ajutor separate, pe o perioadã mai mare de 24 ore. Staþia de prim-ajutor este desfãºuratã lângã poziþiile de luptã pentru a reduce timpul de întoarcere a ambulanþelor care asigurã tratament de ur- genþã pacienþilor la mai puþin de 30 de minute de la rãnire. La staþia de prim-ajutor pacienþii care necesitã evacuare mai departe în spatele liniilor sunt stabilizaþi pentru transport, iar pacienþii cu rãni minore sau bolnavi sunt trataþi ºi retrimiºi în subunitate cât mai repede posibil. Când existã un numãr mare de rãniþi, în funcþie de gravitatea rãnilor, pacienþii sunt triaþi la primire de echipele de tratament, categoriile de triere fiind urmãtoarele: – minimalã – pacienþii care au rãni minore ºi care se pot întoarce repede în subunitate; – de amânare – pacienþii care necesitã tratament medical, dar care pot aºtepta tratamentul fãrã sã li se punã în pericol viaþa, membrele sau vãzul; – imediatã – pacienþii care fãrã tratament medical imediat sunt în pericol de a-ºi pierde viaþa, membrele sau vãzul; – de aºteptare – pacienþii ale cãror rãni sunt atât de grave încât sunt peste capacitatea medicalã de menþinere a vieþii. Evacuãrile medicale

Evacuarea rãniþilor ºi bolnavilor care ºi-au pierdut capacitatea de luptã constã în transportul acestora, mai întâi de la locul rãnirii la formaþiunea (subunitatea) medicalã cea mai apropiatã ºi, apoi, mai departe cãtre cea a eºalonului superior sau la cel mai apropiat spital de campanie militar sau civil de teritoriu. Ordinea evacuãrilor, în funcþie de gravitatea rãnilor sau îmbolnãvirilor, este definitã în cele trei etape: z „URGENT”: cazul unei instabilitãþi critice a funcþiilor vitale, care necesitã reanimarea pacientului înaintea intervenþiei chirurgicale în una la douã ore sau se impune evacuarea terestrã/aerianã;

100 www.rft.forter.ro Posibilitãþi privind sprijinul medical în campanie

z „PRIORITATE”: rãni grave care necesitã tratament chirurgical, fã- rã ca viaþa pacienþilor sã fie pusã în pericol, iar funcþiile vitale sunt stabile dupã reanimarea iniþialã, dar care pot impune evacuarea de urgenþã (teres- trã/aerianã) sau evacuarea medicalã obiºnuitã; z „PRACTICA OBIªNUITÃ”: rãni uºoare fãrã tratament îndelun- gat, iar funcþiile vitale fiind afectate minor, nu necesitã reanimare. Evacuarea medicalã se realizeazã, de regulã, pe axele de aprovizionare, evacuare ale marii unitãþi. Aceastã activitate poate fi însã perturbatã atât de traficul propriu intens, cât ºi de pericolul inamic (drumuri vizate, supuse curent loviturilor acestuia). Medicul-ºef trebuie sã pãstreze în rezervã mijloace de evacuare, pentru a putea interveni la timp în locurile cu pierderi mari. Echipele de ambulanþã asigurã evacuarea medicalã ºi îngrijirea pe timpul transportului, de la punctul unde militarul a fost rãnit, pânã la staþia de prim-ajutor. În situaþiile cu pierderi în masã, autovehiculele nemedicale pot fi folosite la evacuarea victimelor sub îndrumarea comandantului. Capacitatea de transport a ambulanþei/cursã este de patru rãniþi pe tãrgi/culcat ºi doi rãniþi ºezând sau doi rãniþi pe tãrgi/culcat ºi ºase ºezând.

Batalionul medical

La baza logisticã din cadrul corpului de armatã teritorial funcþioneazã, ca structurã distinctã, batalionul medical care, dupã mobilizare ºi ope- raþionalizare, asigurã evacuarea rãniþilor ºi bolnavilor, precum ºi tratamentul medical necesar acestora (posibilitãþi ºi utilitãþi pentru ROL 3). Batalionul medical îºi desfãºoarã activitatea având la bazã trei componente esenþiale: – formaþiune medicalã: spital militar de campanie; – formaþiuni de evacuare: trei companii de evacuare rãniþi pe mijloace auto ºi blindate; – subunitate de sprijin: companie logisticã. Spitalul militar de campanie, pentru realizarea posibilitãþilor de tratament medical, este structurat pe urmãtoarele module: z triaj ºi urgenþe cu: secþia triaj; camera de gardã ºi statisticã medicalã; z staþie de salvare; z secþii cu paturi: chirurgie (sala de pansamente ºi completul operator); boli interne ºi transmisibile; anestezie ºi terapie intensivã; z cabinet de medicinã dentarã;

august, 2007 101 Tacticã de specialitate

z staþie de sterilizare; z laboratoare pe funcþiuni: radiologie; hematologie ºi microbiologie; biochimie; medicinã preventivã; z farmacie. Modulele prezentate anterior sunt în majoritate realizate (constituite) pe autospeciale ºi containerizate: sala de pansamente ºi completul operator (chirurgie), cabinetul stomatologic ºi laboratoarele (radiologic, analize medicale, antiepidemic).

Spitalul militar de campanie asigurã asistenþa medicalã secundarã (de specialitate) pentru afecþiuni ºi rãniri grave, în funcþie de restricþiile impuse de politica teatrului de operaþii. Dintre competenþele ºi atribuþiile sale principale trebuie menþionate: z capacitatea de spitalizare suficientã în stabilirea diagnosticului, tratamentul ºi stabilizarea pacienþilor pentru a se reîntoarce la activitate în teatrul de operaþii; z reaprovizionarea cu medicamente ºi materiale sanitar-farmaceutice a companiei medicale ºi controlul/îndrumarea/întãrirea acestora. Mobilitatea spitalului depinde semnificativ de scenariul operaþiilor militare. La acest nivel se vor executa: evacuarea de la ROL 1 ºi ROL 2; trierea, reanimarea ºi stabilizarea rãniþilor ºi bolnavilor cu boli ºi leziuni grave înainte de continuarea operaþiunii de evacuare, intervenþia chirurgi- calã pentru salvarea vieþii ºi a integritãþii corporale a rãniþilor care nu pot suporta continuarea evacuãrii fãrã un tratament imediat sau pentru care continuarea evacuãrii este o problemã ori nu este convenabilã; stabilirea diagnosticului ºi a tratamentului pacienþilor cu afecþiuni grave care le ameninþã viaþa. Armata României a participat la misiuni internaþionale sub egida ONU/ NATO cu un spital militar de campanie în Angola, Somalia, Kosovo, Afganistan ºi Irak. În cadrul misiunilor, spitalele militare de campanie dislocate ºi-au dovedit funcþionalitatea ºi compatibilitatea cu spitale similare din armatele altor þãri, membre NATO. Pentru evacuarea medicalã a rãniþilor ºi bolnavilor în structura batalionului medical se constituie trei companii de evacuare rãniþi pe mijloace auto ºi blindate, fiecare având în compunere câte un pluton evacuare rãniþi pe: TAB, autovehicule blindate pe ºenile, autoturisme de teren, micro- buze. Misiunea companiilor de evacuare rãniþi este de a stabiliza, pentru transport, pacienþii care necesitã evacuarea prin aplicarea procedurilor me-

102 www.rft.forter.ro Posibilitãþi privind sprijinul medical în campanie dicale necesare menþinerii vieþii sau integritãþii corporale ºi de a prelua rã- niþii ºi bolnavii de la staþiile de prim-ajutor, pregãtirea pentru evacuare ºi evacuarea acestora în funcþie de gradele de urgenþã la spitalul militar de campanie ºi spitalele de zonã interioarã (teritoriale). Funcþiile sprijinului medical ºi nonmedical (spitalizare, tratament, evacuare, logistica medicalã, serviciul de inspectare a hranei ºi medicina pre- ventivã) trebuie sã fie planificate ºi coordonate înainte de desfãºurarea efec- tivã a operaþiilor. Planificarea trebuie sã aibã la bazã principiile generale medicale ºi standardele stabilite din timp de pace. Pentru asigurarea sãnãtãþii ºi moralului trupelor, comandanþii de la toate eºaloanele trebuie sã aibã în vedere dimensionarea corespunzãtoare a structurilor medicale ºi realizarea unui grad corespunzãtor de resurse medicale. Se impune obþinerea unui echilibru între capacitãþile medicale ale fiecãrui nivel de asigurare medicalã ºi abilitatea de a executa evacuãri între nivele. Sprijinul medical eficient este considerat un posibil multiplicator de forþã. Planificarea trebuie sã fie flexibilã ºi sã aibã în vedere posibilitãþile de integrare ºi contextul coordonãrii susþinerii medicale. Aceasta presupune o prezenþã continuã pe timpul desfãºurãrii operaþi- ei, în scopul asigurãrii asistenþei medicale de specialitate, prevenirii apari- þiei ºi rãspândirii bolilor, evacuãrii ºi recuperãrii rãniþilor ºi bolnavilor în formaþiunile medicale proprii. Ca o concluzie, apreciem cã sprijinul/asigurarea medical(ã) operaþio- nal(ã), ce constã în supravegherea stãrii de sãnãtate a efectivelor, acordarea la timp a primului ajutor ºi evacuarea rãniþilor reprezintã o activitate permanentã care se executã în orice situaþie, indiferent de anotimp ºi con- diþiile meteorologice ºi, totodatã, se realizeazã menþinerea posibilitãþilor ROL 3 existente pentru nivelurile operativ ºi strategic.

Bibliografie:

*** L-1, Regulamentul logisticii acþiunilor militare, SMG, Bucureºti, 1999. *** F.T.-1, Doctrina operaþiilor forþelor terestre, SMG, Bucureºti, 2007. *** F.T./I-2, Manualul pentru luptã al batalionului de infanterie, SMFT, Bucureºti, 2007. *** Concepþia logisticii Armatei României, SMG, Bucureºti, 2007.

august, 2007 103

TEATRE DE OPERA}II

Principiile ac]iunii militare legale folosite ca mijloc de pedeaps` protectiv` în conflictul armat* MAIOR VALENTIN ACHIM

zvoarele regulilor care obiectiveazã, în conflictul armat, principiile acþiunii militare legale folosite ca mijloc de pedeapsã protectivã îm- potrivaI agresorului sunt tratatele ºi convenþiile internaþionale care privesc conduita beligeranþilor, adoptate în organizaþiile comunitãþii internaþionale ºi la care statul român este parte. Acþiunea militarã concretã este rodul gândirii comandantului, obiecti- vat în hotãrâre. Practic, hotãrârea este planul de acþiune, proiectul acþiunii finalizat ºi dat spre executare. Câtã vreme gândirea comandantului este cãlãuzitã de principiile Dreptului conflictelor armate, proiectul, planul de acþiune se construieºte pe temeiul acestora ºi ne aºteptãm ca în realizare acþiunea militarã sã-ºi conserve însuºirile din proiect prin mijlocirea gân- dirii executanþilor ataºatã de aceleaºi principii. Prin urmare, este de aºtep- tat sã vinã din partea unui comandant legat de aceste principii o hotãrâre care angajeazã forþa de intervenþie (de reacþie) raþional raportatã la obstacolele create de adversar, raþional proporþionatã ºi capabilã sã discearnã între obiectivele militare ºi cele care trebuie sã fie protejate. Omenia în luptã, evaluarea raþionalã a necesitãþii militare, proporþiona- rea efortului ºi orientarea lui cu discernãmânt sunt deziderate pe care nu le vom gãsi niciodatã în stare purã pe câmpul de luptã, dar le gãsim sinteti- zate în regulile menite sã conducã combatantul la capacitatea obiectivãrii acestor deziderate. Principiile sunt mai greu de realizat, atât în viaþa spiri-

* N.A. - Acest material preia teze din cursul de „Drept al conflictelor armate“ – 1999 al domnului colonel profesor Vladimir Secoºan. august, 2007 107 Teatre de operaþii tualã, cât ºi în plan material. Acestea sunt departe de noi. Aproape de noi, ºi mai lesne realizabile, sunt regulile care, prin asumare, ne ridicã (direct proporþional cu asumarea lor) la înãlþimea principiilor spre care ele ne în- drumã. La nivel de comandã, principiile acþiunii militare legale, folositã ca mijloc de pedeapsã protectivã în conflictul armat, se traduc ºi capãtã forþã prin mijlocirea regulilor Dreptului, aplicabil în procesul luãrii hotãrârii, al angajãrii ºi conducerii forþelor armate în misiune.

Regulile principiului respectului

Principiul respectului descifreazã sensul pe care trebuie sã-l aibã lupta armatã în circumstanþele conflictului armat, anume acela nu acþioneazã pentru urã ºi rãzbunare, ci pentru dreptate ºi pace, pentru bine. Nu numai pe timp de pace, dar mai cu seamã pe câmpul de luptã, principiul respectului se traduce prin îndemnul care exprimã mãsura dreptãþii: „Fii o per- soanã ºi respectã pe ceilalþi ca persoane“ (Hegel, G.W.F., Principiile filosofiei dreptului sau Elemente de drept natural ºi de ºtiinþa statului, Edi- tura Academiei, Bucureºti, 1969, §36, p.65-66). În lupta purtatã cu mãsura dreptãþii nu sunt agreate faptele violenþei inutile, pentru cã acestea sunt determinate de patima urii ori a rãzbunãrii, care este ineficientã ºi risipitoare de resurse. Ghidatã de aceste stãri rele, lupta nu mai este dreaptã, ea devine criminalã, þintind la satisfacerea pãtimaºã a instinctelor în misiune. „Noi trebuie sã fim mai buni decât adversarul nostru, atât în arme, cât ºi în onoa- re” - afirmã cpt. Henriksen (SUA), iar onoarea este capacitatea de a spune „Nu!“ rãutãþii, de a refuza bunul plac. Onoarea este strãdania de a fi per- soanã în contra celor care afiºeazã aparenþa persoanei. Cpt. prof. univ. Ron Clove (SUA) spune cã: „Atunci când o naþiune se mândreºte cu respectarea legii, militarii ei procedeazã la fel chiar dacã inamicul violeazã legile rãzboiului de fiecare datã“, sugerând astfel cã forþa onoarei este condiþio- natã de exerciþiul ei în relaþiile sociale, în relaþiile dintre armatã ºi societatea civilã. Principiul respectului raþionalizeazã aºadar acþiunea militarã, o face eficientã, eficace, economicã, umanã, legând-o de nevoia ordinii pe itinerarul misiunii pentru pace. În câmpul de þinte doar una dintre þinte este esenþialã ºi trebuie distru- sã. Sun Tzî a scris: „Cel mai important în rãzboi este sã ataci în strategia inamicului, sã-i anihilezi intenþiile”, sau „E mai bine sã capturezi armata inamicului decât sã o nimiceºti” (ibidem, p.38).

108 www.rft.forter.ro Principiile acþiunii militare legale folosite ca mijloc de pedeapsã protectivã în conflictul armat

Regulile principiului respectului în domeniul procurãrii informaþiilor despre inamic Luarea hotãrârii este un proces care necesitã multã informaþie despre inamic (ºi nu numai despre inamic!). Comandantul ºi ofiþerii din statul-major, la propriu, sunt avizi de informaþii. Aceastã sete de informaþie, mai ales în clipe decisive, împinge deseori pe comandanþii nestãpâniþi la mã- suri abuzive ºi inutil violente contra inamicilor capturaþi, care se presupune cã ar deþine informaþii militare utile. Contra acestui impuls ºi pentru descu- rajarea lui s-au stabilit regulile principiului respectului. Comandanþii trebuie sã acþioneze sub puterea lor, iar prizonierii („limbile“) ori persoanele strãine de cetãþenia inamicului trebuie sã se afle sub ocrotirea acestora. Regulile sunt urmãtoarele: • Militarii inamicului nedeghizaþi, care au pãtruns în zona de operaþii a armatei noastre în scopul de a culege informaþii, nu vor fi consideraþi spi- oni ºi vor avea dreptul la statutul de prizonier de rãzboi. • Parlamentarul care profitã de misiunea sa pentru a culege informaþii poate fi reþinut provizoriu. În aceastã circumstanþã el este inviolabil ºi nicio constrângere nu va putea fi aplicatã asupra lui pentru a divulga informaþii. • Combatanþii capturaþi, aparþinând pãrþii adverse, pot fi interogaþi. În aceastã situaþie ei nu sunt obligaþi sã declare decât adevãratul lor nume ºi gradul, data de naºtere ºi numãrul matricol ori o indicaþie echivalentã. În cazul cã vor nesocoti regula aceasta, ei se vor expune la o restrângere a avantajelor acordate prizonierilor din categoria lui. • Nicio constrângere nu va putea fi exercitatã asupra prizonierului spre a obþine de la el informaþii de orice fel ar fi ºi având valoare militarã. • Nicio constrângere de ordin fizic sau moral nu poate fi exercitatã asupra civililor inamicului pentru a obþine de la ei, sau de la terþi, informaþii. • Mijloacele de transport sanitar, spre a nu fi expuºi rãniþii, bolnavii ºi naufragiaþii în mod inutil la pericole, nu vor fi folosite pentru culegerea ori transmiterea informaþiilor având caracter militar sau pentru transportarea de material destinat acestui scop.

Regulile principiului respectului în domeniul alegerii mijloacelor de luptã menite a vãtãma pe inamic Este interzis sã se întrebuinþeze arme, proiectile ºi materiale care provoacã suferinþe inutile inamicului. Este total interzisã: • folosirea proiectilelor cu o greutate mai micã de 400 grame, care sunt explozibile sau încãrcate cu materii fulminante sau inflamabile; august, 2007 109 Teatre de operaþii

• folosirea de gloanþe care se dilatã sau se turtesc uºor în corpul omenesc, cum sunt gloanþele cu cãmaºã durã care nu acoperã în întregime mie- zul glonþului sau care ar fi prevãzute cu tãieturi; • folosirea de otravã sau de arme otrãvite; • folosirea gazelor înãbuºitoare, otrãvitoare sau similare, precum ºi a lichidelor, materialelor ºi procedurilor analoge; • folosirea mijloacelor bacteriologice; • folosirea armei nucleare ºi termonucleare; • folosirea tuturor armelor al cãror efect principal este rãnirea cu schi- je nelocalizabile cu ajutorul razelor X în corpul omenesc; • folosirea de capcane concepute pentru a cauza rãni inutile sau rãu superfluu.

Regulile principiului respectului în domeniul metodelor de luptã Regula generalã prevede cã este interzis sã se întrebuinþeze metode de luptã de naturã sã provoace suferinþe inutile inamicului. Sunt interzise: • neîndurarea, adicã de a declara cã nu va fi cruþat nimeni, de a se ordo- na sã nu existe supravieþuitori, de a ameninþa cu aceasta adversarul sau de a conduce ostilitãþile în funcþie de aceastã decizie; • perfidia, adicã omorârea, rãnirea sau capturarea unui adversar sub acoperirea unei protecþii legale; • represaliile.

Regulile principiilor necesitãþii ºi proporþionalitãþii

Aceste reguli se trateazã în comun, pentru cã proporþionalitatea este principiul al cãrei raþiuni de a exista este aceea de a raþionaliza necesitatea. Regulile principiului proporþionalitãþii pun limite împotriva tendinþei de a angaja forþe, mijloace ºi metode disproporþionate în raport cu scopul misiunii. Nevoia de asemenea reguli este evidentã mai ales în cazul luptei între forþe inegale. Lupta între forþe inegale (sau lupta neechilibratã) este aceea în cursul cãreia pãrþile beligerante opuse folosesc tactici ºi mijloace de luptã foarte diferite din punctul de vedere al calitãþii, cantitãþii ºi puterii de distrugere. Dreptul conflictelor armate în genere nu prevede reguli ex- prese pentru asemenea situaþii, ci face trimitere la principiul general al pro- porþionalitãþii, aºa cum este enunþat în formã de regulã fundamentalã în Protocolul I/1977.

110 www.rft.forter.ro Principiile acþiunii militare legale folosite ca mijloc de pedeapsã protectivã în conflictul armat

Comandantul responsabil de misiune urmeazã sã completeze lacunele Dreptului conflictelor armate prin mãsuri în spiritul principiilor generale ale Dreptului adecvate situaþiei, pe care sã le prevadã în hotãrâre sub forma unor instrucþiuni speciale.

Regulile principiilor necesitãþii ºi proporþionalitãþii în domeniul armelor Reguli fundamentale: • Beligeranþii n-au un drept nelimitat în privinþa alegerii mijloacelor de a vãtãma pe inamic. • Este interzis a se întrebuinþa arme, proiectile ºi materiale de naturã sã provoace suferinþe inutile. • Este interzis sã se utilizeze arme care sunt concepute sã cauzeze sau de la care se poate aºtepta cã vor cauza pagube excesive, de duratã ºi grave mediului natural.

Regulile principiilor necesitãþii ºi proporþionalitãþii în domeniul metodelor de luptã • În orice conflict armat, dreptul pãrþilor la conflict de a alege metodele de luptã nu este nelimitat. • Este interzis sã se întrebuinþeze metode de luptã menite sã provoace suferinþe inutile. • Este interzis sã se utilizeze metode de luptã care sunt concepute sã cauzeze, sau de la care se poate aºtepta cã vor cauza pagube excesive, de duratã ºi grave mediului natural.

Regulile principiului discriminãrii

Regula fundamentalã specificã faptul cã pãrþile la conflict trebuie întot- deauna sã facã o diferenþiere clarã între populaþia civilã ºi combatanþi, ca ºi între bunurile cu caracter civil ºi obiectivele militare ºi, în consecinþã, sã dirijeze operaþiunile lor numai împotriva obiectivelor militare. Regulile principiului discernãmântului în procesul elaborãrii hotãrârii Studiul situaþiei militare trebuie sã determine cu cât mai mare exacti- tate cât de mult se intersecteazã spaþiul militar cu spaþiul civil ºi urmãrile posibile ale acestei situaþii pentru acþiunea preconizatã a fi executatã de trupele proprii împotriva agresorului.

august, 2007 111 Teatre de operaþii

Elaborarea concepþiei acþiunilor de luptã proprii trebuie sã fie fãcutã cu respectarea urmãtoarelor reguli: • Este interzis de a distruge sau sechestra proprietãþile inamice, afarã de cazul când aceste distrugeri sau sechestrãri ar fi neapãrat impuse de nevoile rãzboiului. • Bunurile cu caracter civil nu vor face obiectul nici al atacurilor ºi nici al represaliilor. • Atacurile fãrã discernãmânt sunt interzise. • Trebuie sã se evite amplasarea obiectivelor militare în interiorul sau în apropierea zonelor dens populate ori a zonelor protejate. • Trebuie luate mãsuri de îndepãrtare a populaþiei civile, persoanelor civile ºi bunurilor civile din vecinãtatea obiectivelor militare. • Trebuie luate toate mãsurile de precauþie necesare pentru a proteja populaþia civilã, persoanele civile ºi bunurile civile, aflate sub autoritatea forþelor luptãtoare, împotriva pericolelor ce rezultã din operaþiile militare. • Când se pregãteºte un atac trebuie: – sã se facã tot ce este practic posibil pentru a verifica dacã obiectivele proiectate sã fie atacate sunt într-adevãr obiective militare; – sã se ia toate mãsurile posibile pentru evitarea afectãrii incidentale prin atac a populaþiei ºi bunurilor civile. Harta cu concepþia acþiunilor de luptã trebuie sã oglindeascã cu toatã claritatea distincþia dintre spaþiul militar (al operaþiunilor militare) ºi spa- þiul civil (care trebuie protejat). Pe hartã este necesar sã fie marcate locurile de dispunere a obiectivelor militare ce vor fi atacate, cât ºi locurile unde sunt aºezate bunurile ce trebuie ferite (lãcaºe de cult, instalaþii con- þinând forþe periculoase, spitale, tabere de prizonieri, adãposturi pentru civili, resurse de hranã ºi apã ale civililor etc.). Precizarea misiunilor de luptã Când este posibilã alegerea între mai multe obiective militare pentru obþinerea unui avantaj militar echivalent, se va alege obiectivul pentru care se poate aºtepta ca atacul sã prezinte pericolul cel mai mic pentru persoanele civile sau pentru bunurile cu caracter civil. Regulile principiului discernãmântului în conducerea operaþiunilor militare

Regula generalã stabileºte cã operaþiunile militare trebuie sã fie conduse cu grija permanentã de a proteja populaþia civilã, persoanele civile ºi bunurile cu caracter civil.

112 www.rft.forter.ro Principiile acþiunii militare legale folosite ca mijloc de pedeapsã protectivã în conflictul armat

Un atac planificat trebuie sã fie anulat sau întrerupt atunci când reiese cã obiectivul–þintã nu este obiectiv militar sau atunci când se poate aºtepta ca acel atac sã cauzeze, incidental, pierderi de vieþi omeneºti în rândul po- pulaþiei civile, rãnirea persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter civil, sau o combinaþie a acestor pierderi ºi pagube care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret ºi direct aºteptat. În cazul atacurilor care pot afecta populaþia civilã, trebuie lansat, în timp util ºi prin mijloace eficace, un avertisment, afarã de cazul când circum- stanþele nu permit aceasta. În conducerea operaþiilor militare pe mare ºi în aer, fiecare parte la conflict trebuie sã ia, în conformitate cu drepturile ºi îndatoririle ce decurg pentru ele din regulile de Drept internaþional aplicabil la conflictele armate, toate mãsurile de precauþie rezonabile pentru a evita pierderile de vieþi omeneºti în rândurile populaþiei civile ºi pagube cu caracter civil. Formaþiunile militare îºi vor executa marºurile ºi staþionãrile de prefe- rinþã în afara zonelor populate, mai ales atunci când prezenþa lor, chiar ºi temporarã, ar putea, în circumstanþele date, sã punã în pericol persoanele ºi bunurile civile.

august, 2007 113

Supravie]uirea în de[ert

LOCOTENENT MARIAN BÎRSAN

entru a putea supravieþui în deºert, militarul trebuie sã se pregãteascã ºi sã înþelegã ce tip de mediu va înfrunta. El trebuie sã aleagãP corect echipamentul necesar, tacticile ºi procedurile pe care le va folosi, precum ºi modalitatea în care mediul natural îi va afecta modul de acþiune. Supravieþuirea este determinatã de înþelegerea climatului în care militarul acþioneazã, abilitatea lui de a rãspunde adecvat solicitãrilor ºi factorilor de mediu, dar ºi de dorinþa lui de a supravieþui. Deplasarea în teren deºertic este dificilã ºi extrem de solicitantã. Orientarea este mult îngreunatã de lipsa reperelor. Posibilitãþile de mascare ºi adãpostire sunt reduse, de aceea riscul de a fi descoperit de inamic este constant. Pentru a supravieþui în mediul deºertic, militarii trebuie sã aibã în vedere câþiva factori de mediu: z lipsa precipitaþiilor; z temperaturi extrem de ridicate; z diferenþe mari de temperaturã între zi ºi noapte; z lipsa vegetaþiei; z existenþa zonelor cu sol bogat în minerale; z apariþia furtunilor de nisip; z apariþia fenomenului de „miraj”. Lipsa precipitaþiilor este cel mai evident factor de mediu în deºert. Nu se poate supravieþui fãrã apã, de aceea atunci când militarul se gãseºte într-o

august, 2007 115 Teatre de operaþii situaþie, primele întrebãri la care trebuie sã îºi rãspundã sunt: „Ce cantitate de apã mai am asupra mea?” ºi „Unde se aflã cea mai apropiatã sursã de apã?”. Temperaturile ridicate sunt prezente în toate zonele deºertice, temperatura aerului poate ajunge la 600C în timpul zilei. Cãldura imensã resim- þitã de personal provine din însumarea cãldurii generate de soare cu cea ge- neratã de vânturile fierbinþi, precum ºi cu cea reflectatã de sol. Tempera- tura nisipului ºi a solului este mai ridicatã decât cea a aerului cu 160C – 220C (vezi fig.nr.1). Expunerea la soare ºi la temperaturile ridicate deter- minã creºterea nevoii de apã a organismului. Pentru a conserva fluidele din organism, precum ºi energia, este indicat ca militarul sã se adãposteascã ziua ºi sã se deplaseze noaptea. Atenþie, o grijã sporitã trebuie acordatã echipamentului electronic de orientare, deoarece expunerea îndelungatã la temperaturi ridicate sau la lumina soarelui poate duce la avarierea lor. Temperatura poate sã scadã pânã la 100C în timpul nopþii, de aceea este de preferat deplasarea în aceastã perioadã. Dacã totuºi militarul este nevoit sã se odihneascã noaptea, atunci este obligatoriu sã aibã asupra sa echipament pentru temperaturi scãzute.

Caldura generata de soare

Caldura generata de vântul fierbinte

Caldura reflectata de sol Însumarea factorilor ce genereaza caldura resim tita de personal Fig.1 Vegetaþia este foarte rarã în zonele deºertice, de aceea gãsirea unui adãpost sau camuflarea deplasãrii sunt foarte greu de realizat. Pe timpul zilei, o forþã inamicã de dimensiuni reduse poate controla porþiuni considerabile de teren. De aceea, deplasarea este bine sã se execute pe vãile usca- te, ce oferã protecþie împotriva observãrii inamicului. Orice loc umbros trebuie exploatat, deoarece temperatura în aceste locuri este cu 110C pânã la 170C mai coborâtã. Înainte de a se deplasa, militarul trebuie sã observe terenul ºi sã identifice urmãtoarea acoperire. El va avea probleme în estima- rea distanþei de parcurs, eroarea fiind de aproximativ 2/3 din distanþã, da-

116 www.rft.forter.ro Supravieþuirea în deºert toritã terenului plat ºi gol care „micºoreazã“ distanþele (ceea ce pare sã fie la o distanþã de 1 km, este de fapt la 3 km). Zonele al cãror sol are o concentraþie ridicatã de sãruri trebuie ocolite, deoarece contactul materialelor cu un astfel de sol determinã uzura mult mai rapidã a acestora, precum ºi iritaþii ale pielii. Furtunile de nisip sunt foarte frecvente. Vântul deºertic denumit „Seistan” bate constant în Afganistan ºi Iran timp de 120 de zile, cu o vitezã de 112-128 km/h. Frecvenþa furtunilor de nisip sau de praf este de una pe sãptãmânã. Cel mai mare pericol pentru un militar care se deplaseazã este sã se rãtãceascã într-o furtunã de nisip. De aceea, dacã are posibilitatea sã se adãposteascã, trebuie sã îºi acopere gura, ochii ºi nasul, sã îºi marcheze direcþia de deplasare, sã se aºeze ºi sã aºtepte terminarea furtunii. Furtunile de nisip împiedicã funcþionarea normalã a legãturilor radio, de aceea trebuie sã fie pregãtit sã îºi semnalizeze poziþia prin alte mijloace. Mirajul apare ca urmare a refracþiei luminii prin stratul de aer cald ce se ridicã deasupra unei suprafeþe stâncoase sau nisipoase ºi apare, de re- gulã, în interiorul deºertului, la aproximativ 10 km de coastã. Mirajul face ca obiectele care sunt la o distanþã mai mare de 1,5 km sã parã cã se miºcã, ceea ce le face sã fie foarte greu de identificat. Efectul poate fi uºor com- bãtut dacã militarul are posibilitatea sã urce pe un teren ceva mai înalt (aproximativ 3 m deasupra nivelului solului). Lumina naturalã în zonele deºertice este mult mai intensã decât în alte zone ale globului. De aceea, nopþile cu lunã plinã sunt extrem de lumi- noase, viteza vântului este zero, iar vizibilitatea este excelentã. Sunetul se propagã foarte departe. Deplasarea în astfel de nopþi se face cu mare uºu- rinþã. În schimb, în nopþile fãrã lunã, deplasarea este aproape imposibilã datoritã vizibilitãþii foarte scãzute. Un factor esenþial pentru supravieþuirea cu succes în deºert îl reprezin- tã înþelegerea relaþiei între activitatea fizicã, temperatura aerului ºi consu- mul de apã. Organismul uman are nevoie de o anumitã cantitate de apã, în condiþiile efectuãrii unei anumite activitãþi fizice la o anumitã temperaturã. De exemplu, o persoanã care efectueazã o muncã fizicã intensã la o tem- peraturã a aerului de 430C are nevoie de 19 litri de apã pe zi. Lipsa canti- tãþii necesare de apã provoacã rapid declinul stãrii fizice a militarului ºi afecteazã în mod negativ capacitatea de a lua decizii sau de a efectua anumite activitãþi. Temperatura normalã a organismului este de 36,90C. Organismul eli- minã excesul de cãldurã prin intermediul transpiraþiei. Cu cât activitatea august, 2007 117 Teatre de operaþii fizicã este mai intensã, cu atât transpiraþia este mai abundentã. Transpi- rând, organismul pierde lichide care trebuie înlocuite, altfel se instaleazã starea de ºoc. O regulã foarte bunã este urmãtoarea: la temperaturi ale aerului de sub 380C trebuie consumatã o jumãtate de litru de apã la fiecare orã, iar la temperaturi de peste 380C trebuie consumat un litru de apã în acelaºi interval de timp (vezi fig.nr.2). Este greºit ca militarul sã aibã setea ca indicator al deshidratãrii. Dacã foloseºte acest indicator va consuma numai douã treimi din cantitatea minimã necesarã organismului. Pentru a preveni deshidratarea trebuie limitate la mimimum activitãþile din timpul zilei, în special cele care presupun efort fizic.

Relatia activitate – temperatura – necesar de apa NECESARUL DE AP ÎN A LITRI

TEMPERATURA ÎN GRADE CELSIUS

A: Activitati intense expus la soare ( echipat de lupta ) B: Activita ti moderate ca intensitate ( întretinere de tehnica si echipament) C: Odihna la umbra Graficul prezinta necesarul de apa în litri pe zi a unei persoane care executa diferite activita ti. Fig.2

Dacã militarul gãseºte un loc umbrit, unde sã se adãposteascã pe timpul zilei, trebuie sã stea îmbrãcat (pentru a pãstra transpiraþia aproape de pie- le), sã nu vorbeascã, sã nu deschidã gura ºi sã respire pe nas. În acest fel nevoia de apã scade drastic, ceea ce poate însemna diferenþa între a supra- vieþui sau nu, atunci când resursele de apã sunt limitate. De asemenea, dacã militarul nu dispune de suficientã apã, atunci nu trebuie sã mãnânce deoarece hrana necesitã apã pentru a fi digeratã. Pentru a pãstra organismul hidratat, apa trebuie consumatã la intervale regulate (se bea o înghiþi- turã la fiecare orã). Apariþia crampelor musculare, a oboselii, a ameþelilor, lipsa transpiraþiei sunt indicii pentru abandonarea oricãrei activitãþi ºi gãsi- rea unui adãpost, ca sã permitã organismului sã revinã la temperatura nor- malã.

118 www.rft.forter.ro Supravieþuirea în deºert

Fauna din mediul deºertic poate crea probleme deosebite. De asemenea, militarul trebuie sã inspecteze locul unde sã se adãpos- teascã. Muºcãturile sau înþepãturile unor insecte ori reptile pot cauza rãni sau intoxicaþii acute, care vor diminua considerabil ºansele de supravie- þuire. Atunci când un militar se gãseºte în situaþia de a supravieþui în deºert, riscul de a deveni o victimã a mediului este foarte mare. Cunoaºterea mediului, a simptomatologiei diferitelor afecþiuni care pot sã aparã, precum ºi a mãsurilor ce se impun în astfel de situaþii, îi va da foarte multe ºanse militarului sã treacã cu bine prin aceastã încercare.

Consideraþii finale Supravieþuirea reprezintã o provocare extremã, indiferent de tipul de mediu în care are loc. Ea solicitã militarul din toate punctele de vedere. Studierea ºi aprofundarea caracteristicilor mediului în care militarii ur- meazã sã acþioneze, adoptarea unei stãri mentale pozitive, precum ºi antre- namentul practic sunt mãsuri ce asigurã supravieþuirea. Poate cel mai important aspect ce trebuie menþionat este cã, aflat într-o situaþie de supra- vieþuire, militarul nu trebuie sã înceteze sã lupte, nu abandoneazã lupta. El continuã sã lupte cu mijloacele ºi cu resursele extrem de limitate aflate la dispoziþie. Misiunea militarului devine aceea de a supravieþui, de a face orice ca sã rãmânã în viaþã pânã ce va fi recuperat de trupele proprii. Spaþiul limitat alocat acestei abordãri nu a permis evidenþierea tuturor aspectelor ce vizeazã problema supravieþuirii. Acest articol ºi-a propus ca prin modul de abordare ºi prin aspectele prezentate sã constituie un punct de pornire în studierea problematicii supravieþuirii în teren muntos ºi în de- ºert, pentru cei interesaþi ºi, mai ales, pentru militarii care urmeazã sã des- fãºoare misiuni în aceste tipuri de teren.

august, 2007 119

Riscuri CBRN în teatrele de opera]ii: amenin]area biologic` (1) MAIOR COSTEL GUªTERIÞEAN

America anilor ‘60 se confrunta cu temerea cã numãrul þãrilor capabile sã dezvolte tehnologii nucleare ar putea creºte vertiginos în urmãtoa- rea decadã. Pe parcurs, s-a dovedit a nu fi aºa. Specialiºtii au atras totuºi atenþia asupra pericolului proliferãrii armelor nucleare. În prezent, dato- ritã mãsurilor impuse prin regimul de neproliferare, numãrul celor deþi- nãtoare de arme nucleare a fost menþinut la opt state. Se va reuºi oare acelaºi lucru ºi în cazul þãrilor care dezvoltã biotehnologia?

ntreaga lume este supusã permanent ameninþãrii cu utilizarea agen- þilor biologici, ca arme de distrugere în masã. Caracterul lor terifiant esteÎ dat de posibilitatea de extindere rapidã ºi necontrolabilã, în mediul ambiant, în care au fost eliberaþi. Dupã 11 septembrie 2001, pericolul unor atacuri teroriste, de amploare, asupra populaþiei din oricare parte a lumii, continuã sã fie un scenariu de neimaginat. Terorismul chimic, biologic sau nuclear nu mai este de domeniul filmelor science-fiction, reprezentând la ora actualã una dintre cele mai grave ameninþãri la adresa tuturor statelor. Unii analiºti atenþioneazã cã riscul utilizãrii acestor arme este în creºtere, având în vedere sporirea violenþei interetnice ºi religioase ºi a încãlcãrii drepturilor omului. Alþii apreciazã cã posibilitãþile unui atac terorist cu arme biologice, de exemplu, sunt reduse, dar trag semnale de alarmã asupra consecinþelor dezastruoase, dacã nu se vor lua mãsuri imediate.

august, 2007 121 Teatre de operaþii

Tratatele internaþionale privind aceste tipuri de arme nu prevãd mãsuri suficiente de control ºi se impune o implicare nu numai a statelor dar ºi a organizaþiilor nonguvernamentale. Cu toatã mobilizarea americanã ºi a statelor membre NATO împotriva statelor considerate teroriste, ameninþarea bioterorismului este neliniºtitoare pentru viitorul omenirii. Prezenþa ingineriei genetice în domeniile medical, economic ºi al secu- ritãþii alimentaþiei, ca ºi tendinþa dezvoltãrii biotehnologiei din ultimii ani par de nestãpânit. Aºadar, este tot mai aproape momentul în care se va reuºi crearea agenþilor patogeni periculoºi sau înmulþirea lor artificialã. Inevitabil, revoluþia în biotehnologie va plasa în mâinile grupurilor mici (componente din punct de vedere tehnic) o ºi mai mare putere distructivã. Aceastã perspectivã pare a fi conturatã ºi confirmatã nu de programe militare, ci de cercetãri ºi studii cu caracter nesecret, efectuate în medii universitare. Concluziile desprinse din stoparea proliferãrii nucleare în ultima jumã- tate a secolului trecut nu pot fi aplicate cu uºurinþã în cazul proliferãrii biologice în secolul XXI. Controlul bilateral al armamentelor din timpul Rãz- boiului Rece ºi neproliferarea multilateralã nu pot reprezenta modele pentru a combate aceastã nouã provocare. Mai mult decât în perioada prolife- rãrii nucleare, civilizaþia trebuie sã facã faþã propriului viitor biologic, în loc sã îl configureze.

Biosecuritatea

Patru tendinþe au apãrut în anii ’90 legate de confruntarea civilizaþiei cu un nou ºi provocator domeniu al securitãþii biologice. Fiecare tendinþã s-a remarcat în actuala decadã, deºi a avut manifestãri anterioare. 1. Apariþia bolilor infecþioase. În ultimii douãzeci de ani au apãrut HIV/SIDA ºi alte tipuri de boli ºi epidemii, cum ar fi ebola ºi hantavirus1 în Statele Unite. Alte boli binecunoscute, ca de exemplu tuberculoza, au evoluat în variante rezistente la medicamente. Toate acestea au determinat Academia Naþionalã de ªtiinþe a SUA ºi, ulterior, guvernul american sã îºi focalizeze atenþia asupra ameninþãrii bolilor infecþioase. Pentru îmbunãtã- þirea ºi dezvoltarea capacitãþii de detectare, monitorizare ºi rãspuns la izbucnirea inopinatã a bolilor infecþioase, Senatul american a iniþiat un de- cret numit „Urmãrirea globalã a agenþilor patogeni“, ce urmeazã sã devinã lege. Necesitatea sa este indiscutabilã pentru a împiedica izbucnirea bolilor infecþioase ºi rãspândirea lor la scarã mondialã, într-un termen scurt, sau cum a fost cazul SARS2, în 2003.

122 www.rft.forter.ro Riscuri CBRN în teatrele de operaþii: ameninþarea biologicã

2. Terorismul. Prima încercare de a doborî turnul World Trade Center (februarie 1993), atacul cu sarin din metroul japonez (martie 1995) ºi atacul cu bombã asupra oraºului Oklahoma (aprilie 1995) au dovedit clar cã existã mai multe grupãri care au ca scop uciderea în masã. Încercarea sectei Aum în 1993 de a pulveriza bacterii de antrax în centrul oraºului Tokyo a confirmat cã anumite grupãri teroriste vor sã recurgã la atacuri biologice în locuri aglomerate, chiar dacã nu sunt suficient de competente pentru a reuºi acest lucru. 3. Încãlcarea BWC 3. Prin Convenþia pentru Arme Toxice ºi Biologice – BWC – (1972), statele semnatare se angajau sã interzicã dezvoltarea, producerea ºi stocarea agenþilor biologici, a armelor ºi substanþelor toxice. În- cãlcarea gravã a convenþiei a fost observatã dupã Rãzboiul Rece ºi primul conflict din Golf. Irakul (stat semnatar care a rectificat convenþia dupã 1991) a condus un program de fabricare a antraxului ºi a altor agenþi biologici. Detaliile au fost fãcute publice de inspectorii ONU, cu ocazia controlului efectuat dupã Rãzboiul din Golf. Uniunea Sovieticã (semnatarã a convenþiei) a dezvoltat un program ilegal, la care au participat zeci de mii de oameni. Nici astãzi nu este permis accesul la unele construcþii ale com- plexului respectiv. Programul sovietic urmãrea dezvoltarea armelor pe ba- zã de variolã, un puternic agent contagios. Pentru militari, variola are un interes minor (efectul de bumerang asupra propriilor trupe sau populaþii), dar a fost de un real interes pentru grupãrile teroriste. 4. Efectele dramatice ale dezvoltãrii biotehnologiei. Descoperirea structurii ADN (1953) ºi punerea la punct a tehnologiei de recombinare a acestuia (dupã alþi 20 de ani) au permis, pentru prima datã, manipularea direc- tã a genomilor din organism – grupuri de cromozomi, diferiþi genetic, dar care formeazã o unitate. Alte descoperiri – reacþia de polimerizare în lanþ (anii ‘80), recombinarea ADN-ului (anii ‘90) ºi tehnologii de manipulare a ADN-ului au contribuit la evoluþia biologiei moleculare. Biotehnologia a luat amploare din anii ’90 în întreaga lume. Industria de biotehnologie din Statele Unite, în 1993-1994 s-a dublat, iar în 2001, aceasta asigura aproximativ 500.000 de locuri de muncã ºi contribuia cu 47 miliarde de dolari la venitul anual. Aproximativ 20.000 de oameni din China lucreazã în 200 de laboratoare de biotehnologie. Un membru al comisiei pakistaneze pentru energie atomicã fãcea publicã (ianuarie 2004) hotãrârea acesteia privind preocuparea de a pregãti oameni de ºtiinþã din þãri musulmane, în domeniul biotehnologiei. Singapore este o altã þarã care investeºte miliarde de dolari în acest domeniu, aflat pe locul patru în eco- nomia proprie. august, 2007 123 Teatre de operaþii

Riscurile rãzboiului biologic

Utilizarea organismelor vii (microorganismelor) în scopuri ostile, pentru a provoca disabilitãþi, a îmbolnãvi sau a provoca moartea reprezintã ceea ce, generic, numim „rãzboiul biologic”. Utilizarea agenþilor biologici ºi a toxinelor pune probleme deosebite pentru cã identificarea acestora este dificilã, din cauza asemãnãrii dintre o epidemie normalã ºi atacul cu agenþi biologici. Extrem de importantã este ºi dezvoltarea „în paralel” atât a sistemelor de detecþie, cât ºi a virusurilor/toxinelor care sã fie dificil de detectat. Cele mai evidente riscuri sunt cele legate de tipurile, caracteristicile ºi cãile diseminãrii agenþilor biologici. • Bacteriile sunt organisme unicelulare (antrax, tularemia). • Rickeþii sunt paraziþi intracelulari care se reproduc ºi se dezvoltã în interiorul celulelor animale (tifos, febra Q). • Virusurile sunt paraziþi intracelulari de 100 de ori mai mici decât bacteria (Smallpox, Ebola). • Ciupercile sunt microorganisme care pot afecta omul sau culturile de cereale (histoplasmozã). • Toxinele sunt otrãvuri naturale sau sintetice, „fabricate” de cãtre organismele vii. Caracteristicile acestor tipuri de agenþi (specifici armelor de distrugere în masã) sunt: – posibilitate de producere facilã de cãtre orice naþiune, în cadrul industriei farmaceutice; – metodele de producere industrialã se regãsesc în fabricarea iaurtu- lui, berii, chiar a antibioticelor sau vaccinurilor; – majoritatea echipamentelor utilizate în producerea acestora sunt „dual-use” ºi sunt comercializate pe piaþa liberã; – existenþa culturilor de agenþi patogeni anteriori, pãstraþi în anumite facilitãþi/depozite specifice; – uºurinþa transmiterii la þintã, utilizând chiar ºi condiþiile meteorologice; – eficacitate sporitã: cantitãþi mici de substanþã, cu efect maxim; - suprafaþã mare de contaminare. Globalizarea biotehnologiei nu a fost realizatã prin decizii naþionale, ci prin extinderea cooperãrii ºi cercetãrii în domeniul tehnologiei, la scarã mondialã, pentru a obþine vaccinuri destinate combaterii potenþialilor agenþi biologici folosiþi de teroriºti4.

124 www.rft.forter.ro Riscuri CBRN în teatrele de operaþii: ameninþarea biologicã

Prevenirea contaminãrii biologice a fost ºi este o provocare pentru toate structurile, militare sau civile, tehnologiile încercând sã rezolve aceastã problemã de contracarare a agenþilor „high-tech”, cum se mai numeºte „moartea nevãzutã”. A preveni o epidemie sau pandemie este mai uºor decât sã încerci sã-i limitezi/elimini efectele, datoritã caracteristicilor ex- treme ale agenþilor biologici/toxinelor. Potrivit unui grup de experþi americani în prevenirea ºi controlarea bolilor, micro-organismele cele mai periculoase pentru sãnãtatea publicã sunt: variola (Variola major), antraxul (Bacillus anthracis), ciuma (Yersinia pestis), botulismul (Toxina botulinica), tularemia (Francisella tularensis) ºi febrele hemoragice (filoviruºii/ arenaviruºii). Acestea se pot transmite prin mai multe cãi, dintre care doar douã sunt susceptibile de a atinge un numãr mare de persoane: pe cale digestivã ºi pe cale aerianã. a) Pe cale digestivã. Unele microorganisme induc maladia, nu atât prin multiplicarea lor, cât prin acþiunea toxinelor. Toxinele sunt produse de bacterii. Ingerarea toxinelor induce boala. Acest tip de contaminare nu este considerat ca fiind „practic” decât pentru aglomerãrile de populaþie care dispun de rezervoare de apã în care aceste toxine ar putea fi deversate. Este vorba, în principal, de toxina botulinicã (responsabilã de botulism), a cãrei gravitate este legatã de apariþia paraliziei musculare ºi respiratorii. b) Pe cale aerianã. Cei mai mulþi agenþi utilizaþi în bioterorism pot fi transmiºi pe cale aerianã. Aceºtia se multiplicã, inducând maladia dupã o perioadã de incubaþie variabilã. Riscul cel mai mare de contaminare a mii sau chiar zeci de mii de persoane este diseminarea în timpul manifestãrilor publice sau sportive, folosindu-se avioane utilitare (pulverizeazã insectici- de pe culturi), sau dispozitive tip aerosol. Atacurile teroriste cu agenþi biologici diferã de cele în care sunt utilizaþi agenþi chimici. Aceºtia din urmã au o acþiune incapacitantã/mortalã ime- diatã sau cel puþin mult mai rapidã decât cele biologice, ceea ce le face deosebit de eficace. Fabricarea ºi utilizarea lor în cantitãþi mari presupun un minimum de mijloace tehnologice de vârf. Or, acestea se aflã mai mult la îndemâna formaþiunilor militare decât a unor grupuri teroriste. În cantitãþi egale, armele biologice sunt mult mai ucigãtoare decât cele chimice. Una dintre cele mai virulente arme biologice, toxina bacilului botulinic, acþio- neazã în cantitãþi infinitezimale. Doza letalã de toxinã botulinicã, expri- matã în miliardimi de gram, este de 15.000 ori mai micã decat cea de VX (Lethal Nerve Agent), ea însãºi infinit inferioarã celei de gaz neurotoxic cum este, de pildã, sarinul. Armele biologice au redutabila superioritate de august, 2007 125 Teatre de operaþii a fi capabile sã întreþinã prin ele însele propria „proliferare”, odatã lansate într-un mediu potrivit (aceastã proliferare putând fi acceleratã prin mani- pulãri genetice). Armele biologice sunt foarte uºor de obþinut, pentru multe dintre ele fiind suficient un laborator rudimentar instalat într-o baie. Dise- minarea substanþelor biologice nu necesitã nici mijloace moderne, nici prea multã ingeniozitate. Acþionând prin inhalare sau ingerare, ele pot fi cu uºu- rinþã vaporizate dintr-un proiectil aerian lansat deasupra unei mari supra- feþe, printr-un atomizor într-un spaþiu închis sau, ºi mai uºor, introduse în reþelele de distribuire a apei potabile sau prin produsele alimentare. Arma biologicã este o armã invizibilã. Ea poate fi transportatã, fãrã a fi detectatã, chiar peste graniþe, fie în „culturi“ pentru obþinerea cantitãþii dorite, fie în cantitãþi suficiente pentru savârºirea unui masacru. Microor- ganismele pot fi eliberate fãrã zgomot ºi fãrã a provoca efecte imediate. Nu se poate determina maladia pânã nu se cunosc simptomele infecþiei ºi agentul cauzal. Dacã acesta, cum este de exemplu variola, se poate propaga uºor de la o persoanã la alta, numãrul victimelor atinge cu uºurinþã zeci de mii de cazuri. Într-o lucrare asupra problemelor rãzboiului secolului XXI se estimea- zã cã diseminarea a 100 kilograme de antrax, într-o noapte cu vânt mode- rat, deasupra unui oraº ca Washington, va acoperi o suprafaþã de 300 km2, ucigând pânã la 3.000.000 de persoane, cam câte victime ar face o rachetã nuclearã de putere medie. Lucrarea descrie efectele provocate prin împrãº- tierea câtorva kilograme de antrax într-un oraº ca New York-ul: câteva sute de mii de morþi în primele zile, alte mii de tratat prin vaccinare sau medicaþie ºi milioane de oameni cuprinºi de panicã ºi care ar avea nevoie de îngrijiri medicale. Intervenþia în urma unei acþiuni teroriste biologice presupune un efort la fel de mare ca în cazul unei explozii accidentale sau deliberate a unei rachete nucleare. Comandantul Agenþiei de Apãrare Chi- micã ºi Biologicã (CBDA) a forþelor terestre americane considera cã ame- ninþarea biologicã este singura susceptibilã de efectele catastrofale asupra unei forþe desfãºurate într-un teatru de operaþii. Mai multe state aparþinând principalelor zone de tensiune din lume – am numit Golful Persic ºi Asia Orientalã – sunt deþinãtoare de potenþial militar biologic. În afara Irakului putem menþiona Iran, Israel, Libia ºi Siria, Coreea de Nord, China ºi Taiwan. Cele douã superputeri ale Rãzboiului Rece au fabricat de asemenea arsenale considerabile de arme biologice în cursul anilor ’50, ’60, îna- inte de a semna, în 1972, Convenþia Internationalã asupra Armelor Biolo- gice ºi a Toxinelor ºi de a declara cã au distrus în întregime stocurile. Problema pe care o pune interzicerea armelor biologice este foarte bine ilustratã de ultima crizã din Irak (þarã semnatarã a Convenþiei).

126 www.rft.forter.ro Riscuri CBRN în teatrele de operaþii: ameninþarea biologicã

Ameninþarea „bioterorismului”, adicã utilizarea unei arme biologice în scopuri teroriste în mediul urban, este mult mai angoasantã, în acest domeniu existând o „acumulare” neliniºtitoare de evenimente simptomatice. În privinþa escaladãrii terorismului cu mijloacele „neconventionale”, cel mai spectaculos rãmâne atentatul cu gaz sarin al sectei Aum Shinrikyo, în metroul din Tokyo, la 20 martie 1995. Dacã s-ar fi fãcut uz de toxine botulini- ce în locul sarinului, în aceleaºi condiþii, mai multe mii sau zeci de mii de persoane ar fi murit în urma contaminãrii. Nu existã „arme biologice” perfecte. Vectorii de infecþie sunt pentru moment sensibili la antibioticele cunoscute. Altele, ca toxina botulinicã, sunt relativ fragile ºi necontagioase. În prezent, utilizarea armei biologice ar putea sã provoace un anumit numãr de morþi, dar nu epidemii infricoºã- toare. Rãmâne ipoteza bacteriei rezistente la toate antibioticele existente, obþinutã prin manipulãri genetice, scenariu ce þine deocamdatã de science- fiction, dar... „unde se terminã realitatea ºi unde începe ficþiunea?”.

Note: 1. Febra hemoragicã cu sindrom renal, o afecþiune renalã acutã de origine infecþioasã, cuzatã de virusul Hantaan, cunoscutã ºi sub denumirea de febrã hemoragicã de Coreea. 2. Severe Acute Respiratory Syndrome (pneumonie atipicã). 3. Biological Weapons Convention. 4. Biotechnology and Bioterrorism: An Unprecendented World (Survival, vol.26, nr.2, Summer 2004).

august, 2007 127 Repere cronologice

Dacã este sã facem o selecþie a evenimentelor semnificative din istoria armelor biologice vom observa cã acestea au fost utilizate din cele mai vechi timpuri. • Secolul 6 î.e.n. – Asirienii otrãvesc puþurile duºmanilor lor cu corn de secarã (claviceps purpurea), o ciupercã a cãrei toxinã produce violente ha- lucinaþii. • Anul 184 î.e.n. – Cartaginezul Hannibal catapulteazã strachine um- plute cu ºerpi asupra punþii navelor regatului Pergamului. Aceastã tacticã, prin care a obligat duºmanii sã se batã în acelaºi timp cu oamenii ºi cu ºer- pii, i-a asigurat victoria ( Hannibal ar putea fi considerat, deci, pionier al armelor biologice). • Anul 1346 – În timpul asediului cetãþii Caffa (Crimeea), tãtarii au aruncat cadavre contaminate cu ciumã peste zidurile oraºului, obligând pe ge- novezi sã se retragã, cu preþul, poate, al extinderii bolii de-a lungul Europei. • Secolul XV – Conchistadorul spaniol Pizarro a rãspândit variola printre indienii din America de Sud, oferindu-le haine contaminate cu variolã. • Anul 1710 – Trupele ruseºti utilizeazã procedeul Pizarro contra sue- dezilor asediaþi în oraºul Reval. • Anul 1767 – Englezii au contaminat mai multe triburi de indieni din Ohio ºi din Pensylvannia, oferindu-le pãturi infestate cu variolã. • Anii 1914-1918 – Germania este acuzatã de a fi expediat în SUA vite contaminate cu antrax ºi morva (rapciuga), de asemenea, cã au încercat sã provoace holera în Italia ºi pesta în Rusia. Bãnuielile, niciodatã dovedite, au fost suficient de neliniºtitoare pentru ca la Convenþia de la Geneva, semnatã la 17 iunie 1925, sã se interzicã utilizarea armelor biologice (ºi chimice). • Anul 1936 – Japonia lanseazã un vast program de cercetare asupra armelor biologice. În faimosul „Unite 731“, în Manciuria, medicul militar Shiro Ishii a testat asupra prizonierilor efectele infecþiei cu holerã, pestã, antrax etc.

128 www.rft.forter.ro Riscuri CBRN în teatrele de operaþii: ameninþarea biologicã

• Anul 1940 – Japonezii împrãºtie suspensii de pestã asupra oraºelor chineze prin bombe cu fragmentaþie. Sunt utilizaþi de asemenea purici in- festaþi. • Anul 1941 – Britanicii experimenteazã antraxul în insula Grunard, în largul Scoþiei. Accesul la insulã, contaminatã încã, este ºi azi interzis. • Anul 1943 – SUA lanseazã un program de cercetare la Camp Detrick, în Maryland. Scopul cercetãrii asupra armelor biologice este declarat a fi unul defensiv. • Anul 1952 – Un grup de experþi internaþionali acuzã SUA cã au utilizat arme biologice în Coreea de Nord. • Anul 1955 – Arsenalul american de la Pine Bluff, din Arkansas, în- cepe producþia de masã a germenilor tularemiei. Zece ani mai târziu, zona devine un loc de stocare a tuturor tipurilor de germeni „militarizaþi“ (oficial distruºi în anul 1972). • Anul 1956 – Mareºalul sovietic Zhukov anunþã cã URSS are intenþia sã dezvolte, la rândul ei, un program de arme chimice ºi biologice. • Anul 1960 – SUA sunt bãnuite cã utilizeazã arme biologice în Vietnam. La rândul sãu, Vietcongul utilizeazã diferite metode pentru a contamina trupele americane. • Anul 1972 – Convenþia asupra interzicerii, dezvoltãrii, producþiei ºi stocãrii de arme biologice ºi chimice ºi asupra distrugerii lor este ratificatã de 103 state. SUA nu au semnat-o decât în anul 1975. • Anii 1975-1983 – Prin utilizarea de mycotoxines tricohecnes, vietna- mezii au fãcut sã cadã „ploaia galbenã“ în Laos ºi în Cambodgia. • Anul 1979 – O explozie în complexul militar Sverdlovsk (Rusia) a provocat moartea mai multor zeci de persoane ºi câteva sute au fost contaminate cu antrax. Boris Elþîn a declarat în anul 1992, în calitate de preºe- dinte al Rusiei, cã accidentul s-a produs într-un centru de studiu a armelor biologice. • Anul 1984 – În Oregon, membrii sectei Shree Rajneesh au contaminat restaurantele cu salmonella. Patruzeci de persoane au fost spitalizate. • Anul 1989 – Conform directorului CIA, cel puþin zece þãri fabricã arme biologice. • Anul 1991 – Irakul anunþa cã face cercetãri asupra armelor biologice. • Anul 1992 – Secta japonezã Aum încearca sã procure virusul Ebola din Zair. În anul urmãtor, membrii sectei ajung sã disemineze antraxul în interiorul unui imobil. • Anul 1995 – Anul mai multor pericole – se presupune cã Irakul dispune de proiectile teleghidate cu încãrcãturã biologicã; 17 þãri sunt suscep- august, 2007 129 Teatre de operaþii tibile de a dispune de astfel de arme; în Japonia, secta Aum procedeazã la mai multe tentative de contaminare; un extremist american a livrat în mod legal fiole cu bacili ai pestei. • Anul 1999 – Ossama Ben Laden este suspectat cã deþine arme biologice; a fãcut caz de mai multe ameninþãri cu atentate de SIDA în lume; cecenii trecuþi în Daghestan au avut asupra lor planuri de atac biologic. • Anul 2001 – Scrisorile cu antrax au semãnat panicã în SUA ºi au cau- zat primii morþi ai terorismului biologic.

130 www.rft.forter.ro Preg`tirea pentru participarea la misiuni în teatrele de opera]ii LOCOTENENT GABRIEL CIOCÎNTÃ

cþiunile structurilor Armatei Române angajate în teatrele de ope- raþii se încadreazã în tipologia conflictelor asimetrice, care opun forþelorA armate grupãri teroriste. Valoarea ºi compunerea forþelor angajate în acþiuni de luptã sau asociate acestora exprimã tendinþa tot mai accentuatã de a îndeplini obiective strategice cu structuri de valoare tacticã (de nivel maxim companie). Comple- xitatea acþiunilor, aria mare de desfãºurare, mediul politico – economic fra- gil, instabil ºi condiþiile dificile de mediu (climã, relief) solicitã forþelor dislocate flexibilitate în planificare, adaptabilitate în execuþie ºi capacitate decizionalã ridicatã. Caracterul acþiunilor militare

Conceptul „PENTRU LUPTÃ/MISIUNE“ desemneazã, în principal, cerinþele esenþiale de instrucþie, pe baza misiunilor date/anticipate pentru teatrele de operaþii. Prioritatea unitãþilor nominalizate pentru misiuni în afara teritoriului naþional este realizarea instrucþiei la standardele specifice acestor misiuni din teatrele de operaþii, axatã în principal pe creºterea capacitãþii de acþi- une cu structuri de nivel grupã, pluton, modul acþional. Mediile de securitate din teatrele de operaþii în care acþioneazã forþe ale Armatei României sunt caracterizate de instabilitate, de anumite riscuri ºi ameninþãri. august, 2007 131 Teatre de operaþii

Riscuri: 1) Intensificarea propagandei anticoaliþie, de îndoctrinare/intimidare a populaþiei civile. 2) Diversitatea atacurilor: a) directe (asupra patrulelor aflate în misiune ºi a posturilor de pazã cu armament uºor de infanterie ºi A.G.-7); b) indi- recte (cu proiectile de artilerie/reactive, cu dispozitive explozive improvizate, cu vehicule-capcanã, prevãzute cu sisteme de detonare de la dis- tanþã); c) atacuri sinucigaºe (vestã explozivã sau maºinã-capcanã); d) combinate (DEI sau maºinã-capcanã ºi armament de infanterie, ambuscade). 3) Acþiuni iniþiate de entitãþi strãine în direcþia afectãrii unor interese majore ale batalionului românesc, dar ºi ale Coaliþiei, atât în plan intern, cât ºi în planul relaþionãrii cu ceilalþi parteneri. 4) Sporirea gradului de periculozitate a activitãþilor circumscrise crimi- nalitãþii organizate prin diversificarea metodelor ºi mijloacelor utilizate. 5) Creºterea numãrului de atacuri sinucigaºe. 6) Culegerea de informaþii, de cãtre structuri ostile, referitoare la vul- nerabilitãþile, capacitãþile, activitãþile, personalul ºi intenþiile forþelor militare române. Ameninþãri: 1) Atacuri cu dispozitive explozive improvizate (DEI), maºini-capcanã (VBIED ºi SVBIED – maºini-capcanã conduse de atentatori sinucigaºi), cu armament uºor de infanterie ºi artilerie, asupra bazelor militare unde sunt dispuºi militari români sau a coloanelor de vehicule aflate în deplasare. 2) Atacuri cu mijloace explozive improvizate, pe timpul acostãrii în porturi (pentru alimentare) sau chiar pe mare, de cãtre teroriºti sinucigaºi îmbarcaþi la bordul unor nave de mici dimensiuni, precum ºi atacuri cu rachete ºi/sau aruncãtoare pe timpul interceptãrii navelor suspecte. 3) Executarea de ambuscade. 4) Rãpiri de persoane.

Componentele pregãtirii

Pregãtirea structurilor trebuie sã rãspundã cerinþelor mediului de acþiu- ne al inamicului din teatrele de operaþii. La baza concepþiei pregãtirii stã „Lista Cerinþelor Esenþiale pentru Misiune“, rezultatã din analiza misiunii. În aceastã etapã devin foarte importante, în procesul de instrucþie, utilizarea lecþiilor învãþate, a experienþei acumulate din participãrile la misiuni

132 www.rft.forter.ro Pregãtirea pentru participarea la misiuni în teatrele de operaþii similare, precum ºi instruirea personalului-cheie la specificul teatrului de operaþii în cadrul Centrului de Pregãtire prin Simulare. Procesul de instruire trebuie sã se concentreze pe structurile de nivel grupã, pluton, modul acþional, cu accent permanent pe experienþa ºi cunoº- tinþele acumulate anterior din astfel de misiuni, transmise ºi celorlalþi militari participanþi la pregãtirea pentru cea urmãtoare. O atenþie deosebitã trebuie acordatã pregãtirii în vederea cunoaºterii regulilor de angajare, Dreptului Internaþional Umanitar, climei, reliefului, limbii ºi dialectelor, mediului cultural din teatrul de operaþii, educaþiei fizice militare, regulilor de acordare a primului ajutor, topografiei, minelor ºi dispozitivelor explozive improvizate, protecþiei antichimice, problemelor de comunicaþii ºi caracteristicilor echipamentului ºi armamentului. Planificarea instrucþiei trebuie sã asigure legãtura între „Lista Cerinþe- lor Esenþiale pentru Misiune“ (LCEM), efectuarea instrucþiei ºi evaluarea acesteia. Procesul de planificarea a instrucþiei trebuie sã îndeplineascã urmãtoa- rele cerinþe: - unitate de concepþie: stabilirea de cãtre eºalonul superior a misiunilor structurilor subordonate ºi aprobarea de cãtre acesta a planurilor de in- strucþie; - libertate de acþiune: dreptul fiecãrui comandant de a stabili cum sã instruiascã structura pe care o comandã; - rãspundere: obligaþiile fiecãrui comandant de a atinge nivelul de in- strucþie necesar îndeplinirii cerinþelor misiunilor. În vederea unei planificãri judicioase a instrucþiei, ofiþerii din statul major (S2, S3, S4, S6) vor acþiona pentru: - identificarea metodelor practice de instruire colectivã; - activitãþile de control (înainte ºi dupã perioada de evaluare), în relaþie directã cu comandanþii de companii ºi plutoane pentru stabilirea gradului real de instruire a structurilor; - studierea ºi însuºirea standardelor de instruire individualã ºi colec- tivã, pentru o percepþie realã a tabloului planificare – instruire – realizãri; - evaluarea corectã ºi principialã a gradului de instruire; - propunerea unor noi forme de instruire (modulare) în perioada post– evaluare. Principalele etape ale procesului de planificare a instrucþiei sunt: - analiza misiunii – reieºitã din ordinul de pregãtire pentru misiune; - elaborarea/revizuirea LCEM – în urma analizei ordinului de pregãtire pentru misiune; august, 2007 133 Teatre de operaþii

- aprobarea LCEM de cãtre comandantul batalionului; - determinarea/evaluarea nivelului de instrucþie a detaºamentului; - stabilirea concepþiei privind desfãºurarea instrucþiei; - timpi alocaþi – 1/3 activitãþi pe timp de noapte; 2/3 activitãþi pe timp de zi; - resurse umane – nivelul de încadrare al detaºamentului ºi prezenþa militarilor în cadrul structurilor; - baza logisticã de instruire – existenþa, funcþionalitatea ºi repartiþia efectuatã pe subunitãþi; - orientarea planificatorilor; - stabilirea activitãþilor de instrucþie ºi a costurilor aferente acestora; - elaborarea planului; - aprobarea planului de cãtre eºalonul superior. În cadrul procesului de planificare, exerciþiile constituie o activitate com- plexã de instrucþie desfãºuratã în condiþii cât mai apropiate realitãþii spa- þiului de luptã integrat. Acestea presupun înfãptuirea, într-o viziune unita- rã ºi continuã, a mai multor cerinþe esenþiale necesare pentru îndeplinirea misiunii. Efecutarea instrucþiei reprezintã o altã etapã a managementului instruc- þiei. Pe timpul acestei etape, varianta consideratã ca fiind optimã, trebuie sã se supunã aceloraºi standarde, indiferent de structura în care are loc, valoarea ºi experienþa comandantului acesteia ºi de tipul cerinþelor ce urmea- zã a fi îndeplinite. Aceste standarde includ tipul ºi nivelul de pregãtire, modul de desfãºurare a tuturor activitãþilor teoretice ºi practice aferente procesului de instrucþie, precum ºi o evaluare regulamentarã. Procesul de efectuare a instrucþiei cuprinde: pregãtirea, desfãºurarea propriu–zisã ºi analiza post–acþiune. Pregãtirea pentru instrucþie cuprinde pregãtirea programului pentru a doua zi (pregãtirea teoreticã, repetiþii, stabilirea sarcinilor, verificarea modului de înþelegere a sarcinilor ce revin fiecãruia); selectarea cerinþelor pentru care are loc instrucþia; recunoaºterea locului de instrucþie; pregãti- rea bazei materiale pentru instrucþie; pregãtirea instructorilor; pregãtirea elementelor auxiliare participante la instrucþie (evaluatori, observatori/con- trolori ºi forþele care joacã rolul inamicului – OPFOR). Desfãºurarea propriu–zisã a instrucþiei trebuie axatã în principal pe probleme ºi proceduri standard, reieºite din lecþiile învãþate ºi din expe- rienþa acumulatã în teatrele de operaþii de cãtre instructori. Principalele tehnici, tactici ºi proceduri pe care se va pune accentul sunt cele referitoare la executarea marºului, patrulelor, escortã convoi, acþiunea la contact, am-

134 www.rft.forter.ro Pregãtirea pentru participarea la misiuni în teatrele de operaþii buscadã, explozia unei mine (DEI), descoperirea unor obiecte suspecte, si- guranþa pe timpul staþionãrii (ziua ºi noaptea), acþiunea în zone aglomerate (restrictive), ocuparea unui raion de dispunere, evacuarea vehiculelor avariate, percheziþionãri (persoane ºi vehicule), alarmare, reguli de angajare, Drept Internaþional Umanitar, protecþie NBC, acordarea primului ajutor, transmiterea de rapoarte ºi cereri standard (MEDEVAC, sprijin aerian, sprijin cu foc, raportarea coordonatelor punctelor, SALUTE), cooperarea cu structurile date în sprijin (cercetaºi, pionieri, cercetaºi de geniu/ chimic, subunitãþi de aruncãtoare). Analiza post-acþiune (APA) se desfãºoarã la încheierea fiecãrui exer- ciþiu. Aceasta are ca scop realizarea feedback-ului necesar militarilor ºi subunitãþilor privind performanþele obþinute în procesul de instrucþie. Aces- te analize identificã în acelaºi timp modul de înlãturare a deficienþelor, de menþinere a capacitãþii de luptã, concentrându-se asupra rezultatelor obþi- nute. Succesul unei analize post-acþiune depinde de modul în care militarii realizeazã înþelegerea deficienþelor constatate ºi necesitatea remedierii acestora. Planul de instrucþie trebuie sã cuprindã: confirmarea zonelor ºi locurilor de instrucþie; alocarea muniþiei necesare instrucþiei; exerciþii de instruire prin simulare ºi folosirea simulatoarelor; cerinþele de transport; echipamentele individuale ºi de echipã necesare; analizã a managementului riscului; stabilirea responsabilitãþilor ºi desemnarea instructorilor responsabili cu instrucþia aprobatã, precum ºi mãsuri de coordonare finalã. Când totul este pregãtit, se poate trece la desfãºurarea propriu-zisã a instrucþiei conform principiului „de la simplu, la complex“. Cerinþele ºi standardele rãmân aceleaºi, se schimbã însã condiþiile în care acestea au loc, comandanþii având dreptul sã impunã condiþii diferite, prin: creºterea dificultãþii condiþiilor (în care cerinþele respective se îndeplinesc) ºi a ritmului de desfãºurare a cerinþelor; mãrirea numãrului cerinþelor pentru care se desfãºoarã instrucþia ºi a numãrului persoanelor implicate în instrucþie. Sarcinile pentru conducerea ºi desfãºurarea procesului de instrucþie se distribuie pe categorii de ofiþeri ºi subofiþeri. Ofiþerii (comandanþii de subunitãþi) îºi vor concentra efortul pentru: z stabilirea gradului de instruire individualã ºi colectivã; z adoptarea obiectivelor instruirii la nivelul subunitãþilor; z precizarea standardelor de atins; z selectarea metodelor de instruire; z stabilirea timpilor (perioadelor) de instruire individualã ºi colectivã pe categorii de instrucþie; august, 2007 135 Teatre de operaþii

z aprecierea nivelului de pregãtire a structurilor în perioada premergã- toare evaluãrilor; z identificarea modalitãþilor de eliminare a neajunsurilor în atingerea standardelor ºi folosirea orelor de rezervã pentru completarea nivelului de instruire; z cultivarea calitãþilor de lideri la nivelul comandanþilor de grupe ºi ºefilor de echipe; z realizarea coeziunii (în metode de instruire ºi evaluare) între ajutorul comandant de pluton ºi comandanþii de grupe. Subofiþerii de stat-major ºi subofiþerii de companie vor acþiona pentru: z corelarea eficientã dintre control ºi îndrumare în vederea corectãrii deficienþelor în execuþie; z studierea metodelor de instruire ºi a disciplinelor de instrucþie în vederea schimbului de experienþã ºi a ducerii activitãþii de control la rol de activitate de corectare; z identificarea subofiþerilor cu real potenþial de instructor în scopul unor schimburi de experienþã privind metodele de lucru. Subofiþerii instructori vor acþiona pentru: z dezvoltarea deprinderilor practice de luptãtor care oferã posibilitatea afirmãrii: „faceþi ca mine“; z dezvoltarea capacitãþii de lider militar pentru realizarea spiritului de echipã; z însuºirea standardelor de instruire cu dublu scop – de a le atinge ca executant ºi de a le impune ca instructor; z dezvoltarea capacitãþilor intelectuale ºi practice în a conduce instruc- þia grupelor ºi a echipelor; z realizarea unei relaþionãri speciale între comandantul de pluton, comandantul de grupã, ajutorul comandantui de grupã ºi între ajutorul comandantului de pluton ºi ºeful echipelor fixe, în vederea desfãºurãrii instrucþiei dar ºi mentenanþei tehnicii militare; z dezvoltarea capacitãþilor psiho–fizice personale ale comandanþilor de grupe ºi echipe pentru a se constitui ca modele de luptãtor. Evaluarea este parte integrantã a procesului de instrucþie ºi se efectuea- zã pe timpul desfãºurãrii activitãþilor de planificate. Rezultatele evaluãrii trebuie sã indice dacã structura respectivã este aptã pentru îndeplinirea misiunilor ori cã este necesarã instrucþia suplimentarã. Aceste informaþii au rolul de a asigura feedback-ul procesului de instrucþie. Scopul principal este acela de a mãsura performanþa atinsã de comandament ºi forþe în îndeplinirea obiectivelor instrucþiei din LCEM.

136 www.rft.forter.ro Pregãtirea pentru participarea la misiuni în teatrele de operaþii

Pentru a desfãºura în condiþii optime procesul de evaluare, comandantul unitãþii îºi va utiliza experienþa sa, feedback-ul de la evaluãrile anterioare, precum ºi lecþiile învãþate din activitãþile similare, desfãºurate în alte unitãþi. Procesul de evaluare reprezintã, în acelaºi timp, sfârºitul ºi începutul ciclului de management al instrucþiei. Acest proces va asigura, pentru comandanþi, date ºi informaþii referitoare la legãtura dintre performanþele atinse ºi standardele planificate. Comandanþii adoptã un program de evaluare a structurilor cu respon- sabilitãþile stabilite statului-major propriu ºi unitãþilor subordonate în colectarea ºi analizarea datelor (pentru evaluare ºi recomandãrile necesare) vi- zând eficienþa liderului ºi a activitãþii de instrucþie în unitate, precum ºi folosirea subofiþerului consilier al comandantului ºi a altor subofiþeri cu grade mari la colectarea concluziilor privind instruirea individului ºi a echipajelor/echipelor/grupelor. Acest program permite comandanþilor de la eºaloanele superioare sã monitorizeze rezultatele ºi sã ia mãsuri de reaºezare a prioritãþilor, politicilor sau planurilor pentru a fi eliminate deficienþele ºi a se fructifica aspectele bune. Evaluarea instruirii nu este un test, nu are ca scop aflarea unor motive pentru a fi pedepsiþi comandanþii ºi soldaþii, ci este o oportunitate în antrenarea ºi formarea spiritualã a subordonaþilor. Dupã evaluare se elaboreazã Raportul post-acþiune în care se analizeazã ce trebuia sã aibã loc (planurile de instrucþie), se prezintã modul cum s-a desfãºurat ºi ce a fost corect/in- corect privind felul în care s-a derulat activitatea, se stabileºte modul cum trebuie sã se îndeplineascã cerinþa respectivã la urmãtoarea ºedinþã. Pentru buna desfãºurare a procesului de evaluare, comandanþii structurilor trebuie: sã se asigure cã evaluãrile au loc la fiecare eºalon conform competenþelor; sã organizeze ºi sã concentreze activitatea structurii pe evaluarea cerinþelor esenþiale, specifice misiunii; sã foloseascã informaþiile de evaluare pentru întocmirea unui material cu învãþãmintele desprinse, care sã fie distribuit în toate structurile subordonate; sã facã corecþiile necesare imediat; sã creeze un mediu de acþiune combativ privind corectarea deficienþelor de instruire, cerând repetarea activitãþii, dacã este cazul; sã foloseascã evaluãrile privind instruirea ca pe o componentã a sistemului de feedback. Evaluarea are loc la sfârºitul fiecãrei etape/an de instrucþie ºi constituie principala metodã de stabilire a nivelului de instrucþie a structurii res- august, 2007 137 Teatre de operaþii pective. Prin activitatea de evaluare se mãsoarã nivelul de performanþã atins în instruire ºi se identificã problemele existente în aceastã activitate. Datele culese pe parcursul evaluãrii sunt analizate de comandant ºi statul-major, iar din concluziile prezentate în aprecierea activitãþii de instruc- þie trebuie sã reiasã: cât de bune au fost tehnicile de instruire; cât de efi- cienþi au fost instructorii/comandanþii structurilor din subordine; cât de eficient s-au folosit resursele alocate; dacã obiectivele instruirii au fost realizate; în ce mãsura structura este pregãtitã pentru îndeplinirea misiunilor; ce probleme sunt în domeniile standardizãrii ºi evaluãrii instrucþiei; ce schimbãri de doctrinã, proceduri, structuri de comandã sau de forþe ºi echipamente sunt necesare pentru eficientizarea activitãþii de instruire. Pentru fiecare cerinþã din LCEM, se întocmeºte fiºa de evaluare standard, la fiecare structurã. În urma evaluãrii, pentru fiecare cerinþã din LCEM, structura poate primi calificativul „I – instruitã“, „P – parþial in- struitã“ sau „N – neinstruitã“. Concluziile rezultate în urma participãrii forþelor la operaþii în teatrele de operaþii sunt considerate ºi ele finalitãþi ale procesului de evaluare a nivelului de instruire. Existenþa ºi funcþionarea feedback-ului care leagã domeniile operaþiilor ºi al instrucþiei este esenþialã pentru creºterea eficien- þei procesului de instrucþie.

138 www.rft.forter.ro LOGISTIC~

Manevra batalionului logistic

MAIOR ING. VALERICÃ AVRAM

atalionul logistic este unitatea de logisticã ce se constituie la nivelul marii unitãþi de nivel brigadã. PentruB a-ºi îndeplini misiunile specifice, batalionul logistic are în compunere comandamentul batalionului, cãruia îi sunt subordonate urmãtoare- le entitãþi: – companii de depozitare ºi transport; – companie de mentenanþã; – companie medicalã; – companie de sprijin ºi deservire. Manevra batalionului logistic presupune deplasarea acestuia ºi dispunerea în noi raioane ºi se face în funcþie de: forma de luptã, situaþia tacticã ºi nevoile de sprijin logistic ale batalioanelor din cadrul brigãzii mecanizate. Se face cu aprobarea comandantului marii unitãþi, la propunerea ºefu- lui logisticii care, în timpul cel mai scurt, trebuie sã informeze atât eºalo- nul superior, cât ºi unitãþile subordonate. Pe timpul ducerii operaþiei ofensive, deplasarea subunitãþilor ºi forma- þiunilor de logisticã poate avea loc când s-a dublat distanþa existentã iniþial între aliniamentul de contact ºi raioanele de dispunere a subunitãþilor ºi formaþiunilor de logisticã. Aceastã distanþã este determinatã de necesitatea ca batalionul logistic sã poatã asigura sprijinul logistic neîntrerupt pe timpul dezvoltãrii luptei ofensive.

august, 2007 141 Logisticã

Pe timpul ducerii operaþiei de apãrare, deplasarea subunitãþilor ºi for- maþiunilor de logisticã poate avea loc în urmãtoarele situaþii: - când se executã regrupãri de trupe; - când se executã riposte ofensive; - când inamicul a reuºit sã pãtrundã în fâºia de apãrare a marii unitãþi pânã la jumãtatea distanþei existente iniþial între aliniamentul de contact ºi raioanele de dispunere a subunitãþilor ºi formaþiunilor de logisticã; - când se întrevede ca o parte din marile unitãþi sã ducã lupta în încer- cuire; - când raioanele acestea au fost descoperite de inamic ºi au fost supuse în repetate rânduri atacurilor cu aviaþia ºi cu armamentul de înaltã precizie; - când au fost contaminate sau existã pericolul de a fi contaminate cu substanþe toxice de luptã sau radioactive. Pe timpul ducerii operaþiei de apãrare, se va urmãri ca raioanele sub- unitãþilor ºi formaþiunilor de logisticã sã se deplaseze în salturi, spre îna- poi, astfel încât distanþa faþã de aliniamentul atins de inamic sã nu se mic- ºoreze la jumãtatea distanþei de dispunere iniþialã. Batalionul logistic din cadrul brigãzii de infanterie mecanizatã nu trebuie sã rãmânã la o distanþã mai micã de 15-20 km faþã de aliniamentul atins de inamic. Aceastã dis- tanþã este determinatã de necesitatea ca batalionul logistic sã nu fie distrus de focul mijloacelor de artilerie sau rachete a adversarului. Pe timpul ducerii luptei este indicat ca manevra sã înceapã dupã: efectuarea distribuþiilor de materiale; executarea transporturilor de aprovizionare ºi evacuare; încheierea lucrãrilor de reparaþii ºi predarea cãtre eºalo- nul superior sau agenþilor economici a autovehiculelor cu nevoi de reparaþii pentru care marea unitate nu are posibilitãþi; evacuarea bolnavilor ºi rãni- þilor care necesitã tratament de recuperare. Subunitãþile ºi formaþiunile de logisticã aparþinând batalionului logistic trebuie sã se dispunã la teren astfel încât sã-ºi poatã îndeplini misiunile ce le revin ºi sã aibã mobilitate pentru a se deplasa pe câmpul de luptã în raport cu dispunerea forþelor luptãtoare. Subunitãþile ºi formaþiunile de logisticã trebuie sã-ºi îndeplineascã sarcinile specifice pentru a asigura posibilitatea de menþinere a ritmului ope- raþiilor militare prin stabilirea prioritãþilor necesare, a fluxului aprovizio- nãrilor ºi sarcinilor, care sã satisfacã înaintarea sau retragerea forþelor. Per- sonalul logistic trebuie sã ia în considerare posibilitatea de trecere de la un tip de operaþie la altul, ceea ce va necesita modificãri majore ale prioritã- þilor ºi nevoilor de sprijin logistic.

142 www.rft.forter.ro Manevra batalionului logistic

Deplasarea batalionului reprezintã dispunerea subunitãþilor ºi formaþi- unilor logistice, stabilite pentru sprijinul logistic al marii unitãþi ºi unitãþile acesteia, cu tot ce are acesta în înzestrare pentru satisfacerea nevoilor pentru luptã ºi trai, în vederea îndeplinirii misiunilor de luptã ce le-au fost în- credinþate. Dispunerea subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice sunt parte compo- nentã a dispozitivului tactic al marii unitãþi ºi se realizeazã prin dispunerea grupatã la teren a subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice, potrivit deciziei comandantului, în scopul realizãrii în mod oportun a misiunilor de sprijin a logisticii. Dispunerea subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice ale batalionului logistic se adoptã în funcþie de: - situaþia tactic-operativã; - dezvoltarea ºi starea reþelei de drumuri; - posibilitãþile ºi dezvoltarea zonei de responsabilitate logisticã din punct de vedere economic ºi al infrastructurii; - condiþiile oferite de teren etc. La baza dispunerii subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice din cadrul batalionului logistic se aflã ordinul administrativ logistic al eºalonului superior ºi decizia comandantului, iar acestea trebuie sã asigure: - condiþii pentru dispunerea corespunzãtoare a tuturor forþelor logistice; - concentrarea forþelor de logisticã pe direcþiile unde efortul tactic este mai mare; - stabilitate în funcþionare; - manevra rapidã ºi în ascuns a forþelor de logisticã pentru a interveni la timp în acordarea sprijinului logistic trupelor; - vulnerabilitate cât mai redusã împotriva efectelor armelor CBRN ºi mijloacelor incendiare; - folosirea judicioasã a drumurilor din zona de responsabilitate logis- ticã; - posibilitãþi pentru asigurarea de luptã ºi protecþia forþelor de logisticã; - conducerea fermã ºi neîntreruptã a sprijinului logistic. Dispunerea subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice ale batalionului logistic este parte componentã a dispozitivului tactic ºi cuprinde: - depozitul de armament ºi muniþie; - depozitul de carburanþi ºi lubrifianþi; - depozitul de materiale tehnice; - depozitul de intendenþã ºi materiale sanitare; - raionul de adunare a tehnicii deteriorate; august, 2007 143 Logisticã

- compania medicalã; - punctul de gospodãrire propriu ºi pentru subunitãþile de brigadã; - punctul de comandã; - subunitatea ºi forþele din teritoriu destinate asigurãrii acþiunilor ºi protecþiei forþelor de logisticã; - axele de reaprovizionare, evacuare ºi reparare; - punctele de transbordare; - staþiile de reaprovizionare; - detaºamentele de încãrcare-descãrcare a materialelor din staþiile de reaprovizionare ºi descãrcare; - alte forþe logistice, puse la dispoziþie sau luate în subordine, care des- fãºoarã activitãþi de sprijin logistic în folosul marii unitãþi. Subunitãþile logistice sunt elementele de bazã ale liniei de sprijin logistic. Pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin, acestea se dispun în raioane de desfãºurare a activitãþilor specifice, denumite raioane de dispunere. Raioanele subunitãþilor logistice se stabilesc în funcþie de misiunile pe care unitãþile brigãzii le au de îndeplinit, de nevoile reale ale operaþiei, caracteristicile terenului, condiþiile de anotimp ºi stare a vremii. Subunitãþile (formaþiunile) logistice se dispun, de regulã, în raioane separate, þinându-se seama de activitãþile logistice specifice pe care le desfã- ºoarã: de reaprovizionare ºi transport, de mentenanþã, medicalã, sanitar-veterinarã, de drumuri, comenduire ºi îndrumarea circulaþiei. În anumite situaþii – în staþionare, pe timpul regrupãrilor, în raioanele de concentrare – când unitãþile brigãzii sunt constituite în forþe de angajare ulterioarã sau rezerve, subunitãþile logistice se dispun la un loc cu trupele, în raioane stabilite de comandanþii acestora. În acest caz se va urmãri respectarea principiului dispersãrii forþelor ºi mijloacelor de logisticã, astfel încât acestea sã nu poatã fi distruse de acþiunile inamicului cu armele nucleare, radiologice, biologice ºi chimice, cele incendiare, precum ºi prin lovituri masate executate cu aviaþia. Batalionul logistic se dispune cãtre partea dinapoi a dispozitivului bri- gãzii mecanizate. Subunitãþile batalionului logistic a brigãzii mecanizate din FAI se dispun fracþionat în raioane situate între 15-30 km faþã de aliniamentul de contact cu inamicul astfel: – compania medicalã într-un raion situat la 15-20 km, având o supra- faþã de dispunere de 1-2 km2; – compania mentenanþã într-un raion situat la 20-25 km, având o supra- faþã de dispunere de 2-4 km2;

144 www.rft.forter.ro Manevra batalionului logistic

– subunitãþile de transport ºi depozitare ale batalionul logistic într-un raion situat la 25-30 km, având o suprafaþã de dispunere de 10-15 km2. În alegerea raioanelor de dispunere, ºeful logisticii are în vedere ca acestea sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii: – sã fie în apropierea unor drumuri de pãtrundere care pot fi folosite ca axe de reaprovizionare, evacuare ºi reparare; – sã dispunã de drumuri interioare bune; – sã permitã dispunerea dispersatã (fracþionatã) a tuturor elementelor din compunerea batalionului logistic; – sã ofere condiþii naturale pentru organizarea mãsurilor de asigurare de luptã, precum ºi a celor de prevenire ºi stingere a incendiilor; – sã asigure condiþii corespunzãtoare de cartiruire ºi de lucru pentru personal; – sã ofere posibilitãþi de organizare a încãrcãrii materialelor ºi de lucru pentru atelierele de reparaþii; – sã dispunã de surse de apã cu debit suficient. Pentru dispunerea subunitãþilor ºi formaþiunilor de logisticã se folosesc, în primul rând, localitãþile sau raioanele care oferã suficiente proprie- tãþi naturale de protecþie, de mascare ºi de adãpostire. Dacã în fâºia de apãrare a marii unitãþi existã sectoare de cale feratã în stare de exploatare ºi orientate convenabil, este indicat ca raionul batalionului logistic sã cuprindã porþiuni din acestea, pe care sã se poatã organiza staþii de reaprovizionare. În cadrul raionului de dispunere, comandantul batalionului logistic sta- bileºte locuri de dispunere de bazã ºi de rezervã pentru fiecare subunitate, precum ºi pentru punctul de comandã al acesteia. Depozitele se dispun grupate, corespunzãtor unitãþilor de transport care le deservesc. Totodatã, ele se dispun dispersat, asigurându-se o depãrtare de 1,5-0,5 km unele de altele. Punctul de comandã al batalionului logistic se dispune, de regulã, cãtre centrul raionului, pentru a putea conduce corespunzãtor activitatea tuturor elementelor din compunerea acestuia.

august, 2007 145

Modalit`]i [i forme de executare a E.T.F.T.L. cu subunit`]i de transport [i mentenan]` LOCOTENENT PETRU CHIRIAC

xerciþiile tactice reprezintã modalitatea fundamentalã prin care poate fi testatã însuºirea de cãtre militari a temelor ºi ºedinþelor prevã- zuteE în planurile de pregãtire pentru luptã ºi capacitatea de reacþie a sub- unitãþilor în diferite situaþii tactice. În lipsa situaþiilor reale de crizã, aceste exerciþii sunt activitãþile care trebuie sã aducã militarii în condiþii similare situaþiilor de conflict sau crizã pentru care se pregãtesc sã facã faþã de-a lungul ciclurilor de instrucþie. Exerciþiile de antrenament în teren (FTX) se executã cu participarea întregului personal al subunitãþii la nivelul cãreia se executã ºi au ca scop instruirea comandanþilor de batalioane, state-majore, companie, plutoane ºi ai structurilor din subordine pentru îndeplinirea misiunilor, desfãºurându-se în condiþiile existenþei „adversarului“ în teren, prin integrarea tuturor funcþii- lor luptei (cercetare, comandã ºi control, manevrã, folosirea focului, logis- ticã ºi protecþia forþei). Etapele principale din pregãtirea ºi executarea unui exerciþiu tactic presupun mai multe activitãþi specifice menite sã asigure desfãºurarea în bune condiþii a exerciþiilor ºi valorificarea optimã a acestora din punct de vedere didactic ºi al pregãtirii pentru luptã. Principalele activitãþi executate pentru pregãtirea E.T.F.T.L. sunt: planificarea, organizarea, coordonarea ºi controlul. Pregãtirea exerciþiului presupune douã niveluri de planificare: planificarea operaþionalã, reprezentând totalitatea activitãþilor ºi mãsurilor care

august, 2007 147 Logisticã vizeazã planificarea, organizarea ºi conducerea operaþiilor în concordanþã cu normele în vigoare, procedurile ºi standardele operaþionale stabilite, iar planificarea administrativã reprezintã ansamblul activitãþilor ºi mãsurilor întreprinse pentru managementul resurselor umane ºi materiale, instruirea întregului personal, asigurarea logisticã a tuturor activitãþilor necesare pentru organizarea subunitãþilor optim, pentru a realiza ridicarea capacitãþii graduale de luptã în parametrii stabiliþi prin regulamentele în vigoare. Planificarea temelor ºi exerciþiilor pentru însuºirea prevederilor regu- lamentare se face gradual pânã la exerciþiile complexe, de verificare ºi apreciere a subunitãþilor cu trageri de luptã, trecând prin antrenamente în cadrul exerciþiilor tactice pregãtitoare ºi exerciþiilor tactice fãrã trageri de luptã. Tematica se desfãºoarã, de regulã, fãrã întrerupere, într-o succesiune logicã, cât mai aproape de realitatea câmpului de luptã. Exerciþiile tactice pregãtitoare au menirea de a repeta unele miºcãri ºi acþiuni ºi însuºirea lor treptatã. Aceste exerciþii se organizeazã de cãtre comandanþii de subunitãþi. La nivelul subunitãþilor, exerciþiile de antrenament în teren se planificã câte douã/etapã pentru companii, douã/etapã pentru plutoane ºi douã/etapã pentru grupe, pentru o duratã de douã-trei zile la companie/similare, una- douã zile la nivel pluton ºi o zi la grupã/piesã/piesã/echipaj. Exerciþiile tactice cu grupa ºi plutonul au ca scop antrenarea militarilor în vederea îndeplinirii misiunilor de luptã ºi realizarea coeziunii subunitã- þilor. Organizarea exerciþiului presupune orientarea permanentã a subordo- naþilor, stabilirea locului în dispozitiv al fiecãrui element subordonat ºi organizarea recunoaºterii zonei de dispunere sau de executare a misiunii ºi a itinerarelor de executare a transporturilor. Totodatã, ea mai presupune ºi calculul elementelor de muniþie necesare pentru marcarea focului, instruirea „adversarului“, verificarea tehnicii de luptã ºi a armamentului subunitãþii, asigurarea odihnei, hrãnirii ºi echipãrii militarilor, însuºirea semnalelor de conducere ºi cooperare pe timpul executãrii exerciþiului. Coordonarea acþiunilor tuturor componentelor subunitãþilor este cheia îndeplinirii obiectivului principal al desfãºurãrii acestor exerciþii, ºi anume integrarea tuturor funcþiilor de luptã ale unei subunitãþi, coeziunea între militari ºi rezolvarea specializatã a situaþiilor specifice apãrute în condiþii- le „câmpului de luptã“. Controlul este necesar datoritã importanþei corectãrii oportune a exe- cuþiei. O deprindere iniþialã corectã, solidã a miºcãrii este o premisã esen- þialã pentru consolidarea ºi perfecþionarea priceperilor ºi aptitudinilor necesare pentru executarea misiunilor specifice.

148 www.rft.forter.ro Modalitãþi ºi forme de executare a E.T.F.T.L. cu subunitãþi de transport ºi mentenanþã

Fiecare comandant conduce exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã planificate la nivelul structurii militare pe care o comandã, aºadar depinde de priceperea acestuia în crearea unei situaþii tactice pentru a reuºi simularea cât mai convingãtoare a unor situaþii de luptã cât mai apropiate de cea realã. „Instruieºte-te aºa cum vei lupta!“ nu este un dicton întâmplãtor amintit mereu nouã. Pregãtirea fizicã, tacticã ºi psihicã pentru a face faþã provocãrilor din ce în ce mai surprinzãtoare care pot apãrea în situaþii de conflict sau de crizã din teatrele de operaþii nu ar avea succes dacã nu ar fi fãcutã anume în vederea întâlnirii acestor tipuri de necesitate. În cadrul exerciþiilor care se executã la instrucþia colectivã a forþelor se introduc ºi scenarii pe baza cãrora se vor rezolva probleme de apãrare NBC, incidente EOD etc, ºi alte probleme aferente noilor realitãþi din teatrele de operaþii. Pregãtirea documentelor este foarte importantã ºi „anunþã“ în mare mãsurã capacitatea comandantului/ºefului de a prevedea, calcula, organiza ºi conduce eficient instruirea subunitãþii. Dacã „rolurile“ sunt învãþate de-a lungul ciclului de instrucþie în cadrul instruirii individuale ºi colective a forþelor, iar „repetiþia“ o constituie executarea exerciþiilor tactice pregãtitoare, în care comandantul – “regizor“, prin corectãri ºi re-repetãri poate rafina îmbinarea tuturor indivizilor în an- grenajul subunitãþii, exerciþiul tactic este examenul final pe care subunitatea îl dã în condiþii de pace pentru demonstrarea capacitãþii de luptã. Recunoaºterea terenului, cu toate cã eliminã parþial elementul surprizã, prin identificarea locurilor periculoase, e un element esenþial în pregãtirea unei misiuni bine organizate. Repetiþia la schemã, la hartã sau la macheta terenului este utilã pentru înþelegerea mai bunã a misiunilor fiecãruia. Toa- te misiunile care presupun transportul cu mijloace auto sunt obligatoriu asigurate prin pregãtirea cel puþin a unui itinerar de rezervã. În cadrul pregãtirii exerciþiului intrã ºi inspecþiile tehnice la tehnica ºi armamentul care vor fi folosite în cadrul activitãþii. Acestea trebuie sã co- respundã cerinþelor, sã fie cele mai bune posibil, astfel ca execuþia sã poatã tinde cãtre cele mai înalte pretenþii. Execuþia presupune transmiterea ordinului de acþiune la subordonaþi ºi declanºarea activitãþilor de pregãtire ºi desfãºurare a exerciþiului. Exerciþiile tactice încep, de regulã, dintr-o situaþie tacticã (formaþie de marº, dispozitiv premergãtor de luptã) premergãtoare situaþiei tactice din care urmeazã sã se execute exerciþiul. Execuþia propriu-zisã se face începându-se cu orientarea topograficã în teren, dupã care se prezintã situaþia tacticã pentru plasarea participanþilor în contextul tactic al exerciþiului. august, 2007 149 Logisticã

Conducãtorul exerciþiului prezintã ordinul de acþiune comandanþilor subunitãþilor din subordine care îºi extrag misiunea subunitãþii ºi transmit mai departe misiunile subordonaþilor, specificându-le fiecãruia pânã la nivel luptãtor, încã o datã, sarcinile individuale în funcþie de misiune, inamic, forþe proprii, teren, condiþii meteo ºi timp la dispoziþie. O verigã im- portantã este înþelegerea ºi însuºirea corectã a misiunii fãrã de care succesul general este compromis. Confuzia ar determina pierdere de timp important, iar nerealizarea cooperãrii cu vecinii, de cele mai multe ori duce la compromiterea misiunii sau, cel puþin, la încheierea ei cu pierderi ori întârzieri mai mari decât normal. Trebuie sã ne amintim cã, spre deosebire de exerciþiul tactic pregãtitor, în timpul cãruia se pot face corecþii ºi repe- tãri pânã la însuºirea exactã a miºcãrii ºi executarea corectã a misiunilor, în timpul exerciþiului tactic nu se mai poate interveni asupra desfãºurãrii, iar rezultatul acestuia depinde de închegarea precisã a acþiunilor tuturor componentelor tactice. Rolul conducãtorului exerciþiului rãmâne acela de a aprecia execuþia subordonaþilor ºi de a nota eventualele erori de execuþie pentru corectarea lor ulterioarã. Conducãtorul exerciþiului nu trebuie, pe timpul desfãºurãrii acestuia, sã îngrãdeascã iniþiativa comandantului de companie (pluton, grupã), im- punându-ºi hotãrârile sale. Cei care greºesc trebuie sã fie astfel corectaþi încât sã-ºi dea seama singuri de consecinþele greºelilor comise ºi sã înþe- leagã ce urmãri ar putea avea acestea în situaþia realã de luptã. Important este de a vedea dacã, aºa cum se tinde din ce în ce mai mult astãzi, subordonatul este capabil de adaptare, sã ia deciziile corecte rapid ºi sã le aplice cu fermitate. Comandantul de companie/pluton/grupã trebuie sã fie sigur, dupã ce a precizat clar misiunile subordonaþilor sãi, cã exe- cuþia se face cu profesionalism. Stagiul militar obligatoriu a fost desfiinþat, iar cei care au luat locul militarilor în termen sunt gradaþi profesioniºti. Militarul profesionist are deja experienþã. ªtie din anii de instrucþie anteriori ce are de fãcut, de aceea ne aºteptãm la un rãspuns corespunzãtor din partea lui. Are curajul iniþiativei, este flexibil ºi se poate adapta condiþiilor câmpului de luptã. În raionul de începere a exerciþiului, subunitãþile trebuie sã ia toate mã- surile de mascare, folosind caracteristicile terenului. Dupã terminarea pre- lucrãrii problemelor privind pregãtirea luptei, conducãtorul exerciþiului trece la ducerea acþiunilor de luptã. Pe timpul ducerii luptei, problemele de învãþat se desfãºoarã succesiv, neîntrerupt ºi complet.

150 www.rft.forter.ro Modalitãþi ºi forme de executare a E.T.F.T.L. cu subunitãþi de transport ºi mentenanþã

În cadrul exerciþiului nu trebuie neglijate aspecte care aparent sunt mai puþin importante. În timpul desfãºurãrii unei activitãþi atât de ample, cu consum de energie ºi resurse materiale, trebuie pãstrate în vederea partici- panþilor respectarea reglementãrilor în vigoare privind normele de sigu- ranþa muncii, de protecþie a mediului ºi de prevenire ºi stingere a incendiilor, cu atât mai mult cu cât, tocmai în astfel de situaþii, se poate constata o oarecare neglijenþã rezultatã în urma focalizãrii atenþiei cu precãdere cãtre scopul tactic al misiunii, iar accidentãrile în condiþiile de stres ºi încordare psihicã ºi fizicã specifice exerciþiilor tactice pot surveni uºor. Muniþia folo- sitã poate aprinde vegetaþia uscatã, mai ales atunci când exerciþiul se des- fãºoarã în anotimpul cãlduros ºi vremea e canicularã. Încheierea exerciþiului. La finalul exerciþiului, când subunitãþile se adunã, se verificã tehnica, armamentul ºi materialele, se face prima evaluare a modului de desfãºurare a exerciþiului. Primele impresii se expun „cât fierul este cald“, iar mai târziu, dupã „decantare“, în cazarmã, sunt analizate toate detaliile exerciþiului ºi se trag concluziile finale. Concluzii. Bilanþul exerciþiului analizeazã atât aspectele pozitive, cât ºi greºelile de execuþie. Dupã evidenþierea celor dintâi, care se iau în vedere pentru a fi consolidate, sunt analizate greºelile, care trebuie notate ºi planificate pentru corectare cât mai rapid în cadrul ºedinþelor ulterioare, când impresia este încã proaspãtã. Conºtientizarea rolului important al exerciþiilor tactice în cadrul pregã- tirii profesionale ºi tratarea cu seriozitate a acestor activitãþi sunt condiþii sine-qua-non pentru realizarea unei bune capacitãþi operaþionale ale forþe- lor. Poate cel mai greu lucru în pregãtirea unei structuri este sincronizarea acesteia pentru un scop comun, de aceea este la fel de importantã atenþia acordatã atomului în cadrul moleculei, indiferent de nivel. E la fel de im- portantã pregãtirea individului ca ºi cea a celulei din ce în ce mai mari, de la echipã la grupã-pluton-companie-batalion. Cu siguranþã formele instrucþiei se vor schimba permanent, adaptându-se la condiþiile câmpului de luptã modern, însã baza o va reprezenta întotdea- una pregãtirea individului.

Bibliografie: 1. Norme privind instrucþia în forþele terestre, SMFT – 44/15.09.2006. 2. Îndrumãri metodice privind organizarea ºi desfãºurarea instrucþiei tactice a grupei ºi plutonului de infanterie, Bucureºti, 1974. 3. F.T./Au.- 2, Manualul pentru luptã al batalionului de transport, Piteºti, 2006.

august, 2007 151

Exerci]iile tactice f`r` trageri de lupt` cu subunit`]ile de transport [i mentenan]` LOCOTENENT GABRIEL GUªOI

regãtirea forþelor – procesul prin care toate resursele umane, materiale ºi financiare se transformã în capacitate operaþionalã – ocupã loculP central în constituirea ºi menþinerea armatei aptã sã satisfacã interesele militare ale statului. Instruirea militarã este activitatea desfãºuratã de armatã pentru realizarea capacitãþii personalului/forþelor pentru a îndepli- ni atribuþiile/misiunile specifice, folosind echipamentele militare din dotare. Componentele de bazã ale instruirii sunt: învãþãmântul militar, instruc- þia, exerciþiile ºi instruirea prin practicare. Instrucþia este o activitate cu caracter predominant practic–aplicativ ºi cuprinde totalitatea acþiunilor întreprinse pentru formarea, dezvoltarea ºi menþinerea deprinderilor individuale ºi colective, necesare îndeplinirii sarcinilor/misiunilor. Prin instrucþie se cultivã, de asemenea, spiritul de luptã ºi virtuþile militare ºi se realizeazã coeziunea structurilor militare, elemente esenþiale pentru capacitatea forþelor de a rãspunde ºi acþiona eficient pe câmpul de luptã. Exerciþiile constituie o componentã aparte a instruirii, deºi au caracteristici foarte apropiate de cele ale instrucþiei colective, întrucât au ca obiectiv evaluarea nivelului capacitãþii operaþionale a structurilor militare. Prin evaluarea internã ºi externã se apreciazã nivelul de instrucþie al unei structuri la sfârºitul unor etape/module de instrucþie, se stabilesc mãsurile pentru menþinerea acestuia în parametrii proiectaþi, precum ºi pentru verificarea prin repetiþia finalã, înainte de introducerea forþelor în teatrul de ope-

august, 2007 153 Logisticã raþii. Structurile de operaþii pot determina, prin exerciþii, în ce mãsurã for- þele din subordine sunt capabile sã îndeplineascã misiunile pentru care s-au pregãtit. Aºadar, exerciþiile fac legãtura dintre domeniul instruirii ºi cel al operaþiilor. Exerciþiile sunt deci, în esenþã, o activitate complexã de instruire, des- fãºuratã în condiþii cât mai apropiate realitãþii spaþiului de luptã integrat. Acestea presupun întrunirea – într-o viziune unitarã ºi continuã – a mai multor cerinþe esenþiale, necesare pentru îndeplinirea misiunii. De aceea au ca scop general perfecþionarea deprinderilor elementelor de comandã ºi ale forþelor pentru îndeplinirea misiunilor.

Tipuri de exerciþii

Scopul, caracteristicile de bazã ºi eºalonul care le efectueazã sunt câte- va criterii dupã care exerciþiile pot fi grupate pe tipuri. Comandanþii structurilor militare ºi eºaloanele superioare decid care tip de exerciþiu trebuie efectuat pentru îndeplinirea cerinþelor de instrucþie ale unei anumite misiuni sau, în funcþie de situaþie, pot concepe un nou tip de exerciþiu. Durata, numãrul, nivelul ºi periodicitatea acestora se stabilesc în conformitate cu „Normele privind instrucþia în Forþele Terestre“ (ediþia 2006) ºi se plani- ficã ºi desfãºoarã în conformitate cu Programele de Instrucþie pentru Misi- uni, specifice fiecãrei structuri ºi cu „Concepþia evaluãrii instrucþiei colective în Armata României”. Principalele tipuri de exerciþii pentru subunitãþile de transport ºi men- tenanþã ºi caracteristicile lor sunt STX ºi FTX. 1. STX = Exerciþii de rezolvarea a unei situaþii tactice (STX – Situation Training Exercises): • sunt de micã amploare ºi concepute pentru a exersa o misiune colec- tivã sau un grup de misiuni conexe prin practicã; • au ca scop antrenarea efectivelor subunitãþilor de transport ºi mente- nanþã pentru rezolvarea unor situaþii ce pot sã aparã pe câmpul de luptã; • au un caracter preponderent practic-aplicativ, urmãrind perfecþiona- rea deprinderilor colective; • stau la baza pregãtirii exerciþiilor de mai mare amploare; • sunt flexibile în concepere ºi organizare; • includ, în afarã de activitãþi pentru dezvoltarea deprinderilor, misiuni pentru comandanþi ºi misiuni pentru militari;

154 www.rft.forter.ro Exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã cu subunitãþile de transport ºi mentenanþã

2. FTX = Exerciþii de antrenament în teren (FTX – Field Trainning Exercises): • se executã cu participarea întregului personal al structurii; • au ca scop instruirea comandanþilor de companii, de plutoane pentru îndeplinirea misiunilor; • se desfãºoarã în condiþiile existenþei „adversarului” în teren; • integreazã toate funcþiile luptei (cercetarea, comanda ºi controlul, manevra, folosirea focului, logistica ºi protecþia forþei).

Modalitãþi ºi forme de executare a exerciþiilor

Instrucþia subunitãþilor de transport ºi mentenanþã se desfãºoarã conform specificului acestora, pentru a fi în mãsurã sã ducã acþiuni militare ca structuri de sprijin în domeniul logistic. Prin instrucþie se realizeazã transpunerea în practicã a ceea ce s-a planificat, începând cu eºalonul cel mai mic ºi este o activitate descentraliza- tã. Fiecare individ ºi structurã militarã învaþã ºi exerseazã cum sã acþione- ze în câmpul tactic, îºi formeazã ºi îºi dezvoltã deprinderile necesare înde- plinirii atribuþiilor ºi misiunilor, realizându-se cãlirea fizicã ºi psihicã în condiþii apropiate acþiunilor reale ºi coeziunea subunitãþilor. Instrucþia se executã cu respectarea strictã a principiului succesiunii „de la simplu la complex ”, acordându-se timp suficient pentru o înþelegere ºi exersare, fãrã sã se treacã la o nouã activitate pânã când obiectivele celei în curs nu au fost atinse. Pentru creºterea eficienþei procesului de instrucþie, pe timpul executãrii exerciþiilor trebuie respectate urmãtoarele cerinþe: - cunoaºterea ºi respectarea prevederilor doctrinelor pentru operaþii; - cunoaºterea caracteristicilor câmpului de luptã ºi antrenarea în con- diþii cât mai apropriate de cele reale; - atingerea performanþelor stabilite; - asigurarea ºi consumarea resurselor aºa cum au fost planificate; - realizarea unei siguranþe maxime a personalului ºi echipamentelor ºi protejarea mediului. Prin exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã se urmãreºte formarea la militari a deprinderilor necesare îndeplinirii misiunilor ºi sarcinilor specifice subunitãþilor de transport ºi mentenanþã. Cadrul tactic al exerciþiilor, scopurile ºi obiectivele propuse se stabilesc astfel încât abordarea problemelor sã asigure însuºirea cunoºtinþelor,

august, 2007 155 Logisticã metodelor ºi procedeelor de acþiune specifice subunitãþilor de transport ºi mentenanþã. Tema exerciþiilor, scopul, problemele de rezolvat ºi obiectivele se stabilesc de comandant. În cadrul exerciþiilor se introduc ºi scenarii pe baza cãrora se rezolvã probleme de apãrare NBC, incidente EOD, cercetare, siguranþã, mascare, protecþie genisticã, protecþie aerianã, protecþia mediului ºi protecþie psiho- logicã. Scenariile exerciþiilor sunt adaptate pentru ca acestea sã corespun- dã cât mai bine structurilor de transport ºi mentenanþã ºi nevoilor concrete ale acestora, gradual, de la simplu la complex, pentru cuprinderea întregu- lui spectru de misiuni specifice. Cadrul tactic al exerciþiilor trebuie sã creeze întotdeauna posibilitatea abordãrii unor scopuri ºi probleme de învãþat, legate de aplicarea metodelor ºi procedeelor specifice subunitãþilor de logisticã. Exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã cu subunitãþile de logisticã pot avea durata de una la douã zile ºi încep cu alertarea subunitãþii. Pe toatã durata desfãºurãrii exerciþiilor se va simula ºi menþine o stare cât mai apro- piatã de condiþiile realitãþii câmpului de luptã. Deoarece subunitãþile de logisticã duc acþiuni militare de sprijin logistic al subunitãþilor luptãtoare, exerciþiile se desfãºoarã punându-se accent pe problemele specifice subunitãþilor de logisticã. Pentru subunitãþile de transport, scenariile exerciþiilor cuprind urmã- toarele probleme ºi sarcini de îndeplinit: - pregãtirea personalului ºi tehnicii pentru misiuni de transport; - paza ºi apãrarea obiectivelor ºi a coloanelor militare de transport; - manipularea materialelor prin activitãþi pentru depozitarea ºi manipularea materialelor, în depozite (magazii), cu accent pe mãsurile specifice în protecþia muncii; - deplasarea (organizarea transportului atât pe timp de noapte, cât ºi pe timp de zi); - pregãtirea ºi aplicarea mãsurilor pentru asigurarea acþiunilor ºi pro- tecþia forþelor; - staþionarea, cu accent pe elementele de cercetare ºi de siguranþã, co- respunzãtoare fiecãrui tip de subunitate; - evacuarea tehnicii deteriorate; - evacuarea personalului ºi bunurilor materiale ale populaþiei din zonele calamitate. Specific pentru subunitãþile de mentenanþã, scenariile exerciþiilor tactice mai cuprind în plus urmãtoarele probleme ºi sarcini: întreþinerea, recuperarea, evacuarea, repararea tehnicii militare, acestea planificându-se în funcþie de resursele financiare ºi materiale, normele de motokilometri etc.

156 www.rft.forter.ro Exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã cu subunitãþile de transport ºi mentenanþã

În timpul desfãºurãrii exerciþiilor, scenariile cuprind simulãri de între- þineri tehnice, lucrãri strict necesare pentru restabilirea sau menþinerea stã- rii de operativitate a tehnicii, la locul desfãºurãrii exerciþiilor cu subunitã- þile de transport. Aceste situaþii sunt cuprinse în scenariile exerciþiilor cu plutonul, conduse de comandanþii de companii. Pe timpul desfãºurãrii exerciþiilor fãrã trageri de luptã cu subunitãþile de transport ºi mentenanþã se urmãresc, cu precãdere, ºi alte aspecte, precum însuºirea ºi aplicarea tehnicilor, tacticilor ºi procedurilor standard NATO în diferite situaþii. Pentru o însuºire cât mai eficientã a acestor tehnici, tactici ºi proceduri, în scenariile exerciþiilor sunt create diferite mo- mente tactice, incidente ºi alte situaþii care pot apãrea pe timpul desfãºu- rãrii misiunilor. Comandantul de pluton sau companie conduce, coordoneazã ºi verificã modul de acþiune în caz de incidente EOD, executarea misiunilor în mediu contaminat chimic ºi biologic ADMNBC, atac cu grupurile de cercetare- diversiune, atac aerian etc. Cadrul tactic al exerciþiilor, scopurile ºi obiectivele propuse sunt stabilite astfel încât abordarea problemelor sã asigure însuºirea cunoºtinþelor, metodelor ºi procedeelor de luptã specifice subunitãþilor de logisticã conform noilor standarde NATO. Concluzii

Obiectivul esenþial al exerciþiilor este antrenarea subunitãþilor de transport ºi mentenanþã pentru îndeplinirea în cât mai bune condiþii a misiunilor specifice sprijinului logistic: transportul, mentenanþa, aprovizionarea, asigurarea medicalã, asigurarea cãilor de comunicaþii, sprijin în situaþii de ur- genþe civile. În situaþia în care nu sunt suficient instruite, subunitãþile de transport ºi mentenanþã nu sunt capabile sã îndeplineascã standardele de performan- þã stabilite ºi nu pot îndeplini în mod realist nici obiectivele exerciþiilor. Exerciþiile se desfãºoarã la încheierea etapei instrucþiei colective ºi, potrivit obiectivelor stabilite, presupun executarea unor activitãþi foarte apropriate celor de îndeplinire a misiunilor. Pentru asigurarea unui nivel cât mai ridicat al instruirii forþelor intervi- ne necesitatea standardizãrii exerciþiilor desfãºurate cu subunitãþile de transport ºi mentenanþã, conform unui program elaborat în acest sens, ceea ce va contribui într-o mãsurã semnificativã la realizarea coeziunii ºi interope- rabilitãþii forþelor. august, 2007 157

INSTRUC}IE {I ÎNV~}~M@NT

Argumente pentru sintagma: ofi]er = manager

CÃPITAN DUMITRU IANCU LOCOTENENT ALEXANDRU BABOª

„Toate organizaþiile existã pentru îndeplinirea anumitor scopuri sau obiective, iar managerii sunt responsabili pentru combinarea ºi folosirea resurselor organizatorice astfel încât organizaþiile lor sã-ºi atingã scopurile”1.

rganizaþia (instituþia) militarã are statutul ºi îndeosebi rolul sãu special, clar definite ºi delimitate în Constituþia României ºi legileO specifice. Menirea acesteia, reieºitã din normativele amintite anterior, este de a-ºi subordona întreaga activitate voinþei poporului, exprimatã de autoritãþile democratic alese pentru exercitarea puterii politice în stat, pe durata mandatului ºi sã slujeascã interesele naþiunii, prin îndeplinirea misiunii sale de apãrare a valorilor constituþionale fundamentale – indepen- denþa, suveranitatea, integritatea teritorialã, unitatea statalã, democraþia constituþionalã. Respectivul status nu schimbã poziþia ºi importanþa organizãrii în cadrul economiei naþionale. Forþele Armate ale României, prin Ministerul Apãrãrii cu structurile ºi unitãþile subordonate, sunt un agent economic, deoarece îndeplineºte douã cerinþe de bazã: a) grup organizat de persoane (persoanã juridicã) care participã la viaþa economicã a societãþii; b) obiectiv bine determinat; în cadrul economiei naþionale, sã presteze un serviciu: apãrarea þãrii.

august, 2007 161 Instrucþie ºi învãþãmânt

De aici rezultã argumentul forte, dar nu singular, cã fiecare ofiþer este (ºi trebuie sã fie) manager: îndeplinind obiectivele individuale ºi colective ale subunitãþii (unitãþii sau marii unitãþi) pe care o conduce, el contribuie în fond la realizarea serviciului amintit - „apãrarea naþionalã“, ºi îºi asumã roluri pe care le solicitã profesia de manager.

Autoritatea formalã ºi statutul managerului

Roluri în domeniul Roluri în domeniul Roluri în domeniul decizional: interpersonal: informaþional: z Întreprinzãtor z Reprezentare z Observator activ z Mânuitor de disfuncþio- z Lider z Diseminator nalitãþi z Agent de legãturã z Distribuitor de resurse Figura nr.1 Rolurile unui manager, dupã Henry Mintzberg 2 Conform cu modul de organizare a instituþiei militare, la fel ca managerii, în cadrul organizaþiilor din care fac parte ºi pe care le conduc, ofiþerii sunt învestiþi cu o autoritate formalã. Din aceastã autoritate formalã decur- ge un anumit statut care, la rândul sãu, genereazã diferite relaþii interperso- nale, pe care le întâlnim la orice manager ºi, cu certitudine, le descoperim la fiecare ofiþer. Rolurile managerilor în domeniul interpersonal În primul rând, ofiþerului îi revine rolul de reprezentare a poziþiei din fruntea structurii sau a colectivului pe care îl conduce. Poziþia îi determi- nã ºi anumite obligaþii de naturã ceremonialã. În al doilea rând, activitatea prestatã pentru punerea în practicã a res- ponsabilitãþii construieºte ofiþerului, faþã de subordonaþii sãi, rolul de lider. Celãlalt rol din prima categorie – agent de legãturã – este descris prin relaþiile ofiþerului cu omologii ºi poziþia sa intermediarã între superiori ºi subordonaþi. Rolul managerilor în domeniul informaþional Orice ofiþer poate fi considerat un centru al sistemului nervos, al orga- nizaþiei din care face parte. Prin rolul de observator activ, ofiþerul, ca orice manager conºtient de responsabilitatea sa, scruteazã mediul, cãutând infor- maþii relevante ºi suficiente pentru a-l ajuta la îndeplinirea obiectivelor stabilite, fãrã de care performanþa nu se realizeazã. Apoi, în rolul de diseminator, ofiþerul transmite în permanenþã infor- maþii direct subordonaþilor, care altfel nu ar avea acces la ele.

162 www.rft.forter.ro Argumente pentru sintagma: ofiþer = manager

Ca purtãtor de cuvânt, ofiþerul trebuie sã transmitã propriile informaþii ºi ale structurii pe care o conduce, în exteriorul acesteia ºi – de ce nu? – chiar în afara domeniului militar. Rolurile managerilor în domeniul decizional Orice ofiþer cautã idei noi, pe care se bazeazã adaptarea permanentã a organizaþiei sale la schimbãrile de mediu ºi la cerinþele societãþii, îndepli- nind astfel rolul de întreprinzãtor. Rolul de mânuitor de disfuncþionalitãþi prezintã ofiþerul ca responsabil al conºtientizãrii – forþate sau nu – a problemelor care apar în procesul managerial. Responsabilitatea îi revine ºi în adoptarea acelor decizii care înlã- turã disfuncþionalitãþile. Rolul de distribuitor de resurse este unul implicit. Ofiþerul elaboreazã decizii în repartizarea resurselor de care dispune structura pe care o conduce, inclusiv a timpului la dispoziþie, pentru rezolvarea obiectivelor ºi sarcinilor. Ultimul rol evidenþiat de cãtre H.Mintzberg este cel de negociator. Stu- diile întreprinse asupra muncii managerilor demonstreazã cã, la toate nivelurile, aceºtia consacrã un loc important negocierilor interne sau externe, iar cu siguranþã, un ofiþer se implicã ºi în aºa ceva. Un adevãr este demonstrat, în primul rand, de practicã. Rezultatele ºi efectele acþiunii unei subunitãþi (sau unitãþi) depind de modul în care gân- deºte, se manifestã ºi acþioneazã ofiþerul, în postura sa de manager. Morris Janowitz, în cartea sa „Soldatul profesionist“ (The Professional Soldier. A Social and Political Portrait), grupeazã ofiþerii în trei categorii – eroic (heroic officer), manager (managerial officer) ºi tehnician (technical officer) – fiecare din ei exemplificat. Ofiþerul eroic este cel care îi conduce pe militari în luptã. Generalul american George Patton ºi-a construit reputaþia de mare comandant pe câmpul de luptã. Ofiþerul manager este cel capabil sã conducã organizaþii mari, dar nu i se potriveºte rolul de erou în luptã. Eisenhower a fost un foarte bun manager, dar nu s-a remarcat ca erou pe câmpul de luptã. Ofiþerul tehnician are aptitudini ºi se pricepe foarte bine la ºtiinþã, inginerie, tehnicã. Janowitz l-a exemplificat prin amiralul american Hyman G. Rickover, implicat în proiectarea ºi realizarea submarinului atomic. Aceastã grupare delimitatã pe baza rezultatelor remarcabile ale unor ofiþeri, exponenþi ai organizaþiilor militare, este utilã dar nu suficientã pentru modelul real al unui ofiþer, care trebuie sã însumeze calitãþile din toate cele trei categorii. august, 2007 163 Instrucþie ºi învãþãmânt

Un ofiþer, în calitatea sa de conducãtor de oameni ºi de structurã orga- nizaþionalã este obligat de responsabilitatea postului în care este numit sã aplice, în permanenþã, minimum de cerinþe ale managementului3, legate de oameni, de culturã, de rezultate ºi de aptitudini. Managementul se referã la oameni. Prin management putem face oamenii (subordonaþii) capabili sã fie eficienþi atunci când lucreazã împreu- nã. Prin management se urmãreºte accentuarea punctelor forte ºi minima- lizarea punctelor slabe ale indivizilor. Acestea dau esenþa organizaþei, indiferent de obiectul sãu de activitate. Întreaga lume este organizatã dupã principii de management, întreaga existenþã depinde de management. Ca- pacitatea indivizilor de a fi folositori societãþii depinde ºi ea, la fel de mult, de managementul organizaþiilor în care lucreazã, ca ºi de propriile lor cali- tãþi, de motivarea lor, ºi efortul pe care îl depun. Organizaþia militarã se bazeazã în primul rând pe oameni. Prin integrarea oamenilor într-o acþiune care implicã asumarea în comun a riscurilor, managementul este strâns legat de culturã. Managerii din America, Germania, Japonia fac absolut acelaºi lucru. Diferã numai modul în care îºi desfãºoarã activitatea. De aceea, una din problemele cele mai importante care poate sã potenþeze managementul în organizaþia mili- tarã, este de a folosi la maximum elementele tradiþiei ºi culturii, în desfã- ºurarea activitãþilor zilnice. Managementul trebuie sã asigure atât organizaþiei cât ºi fiecãrui angajat capacitatea de creºtere, de dezvoltare, pe mãsurã ce se produc schimbãri ale nevoilor ºi perspectivelor. Fiecare organizaþie este o institu- þie care instruieºte ºi se instruieºte în acelaºi timp. Fiecare organizaþie este alcãtuitã din persoane, diferenþiate prin califi- care ºi cunoºtinþe, care au de îndeplinit sarcini de diverse tipuri. Ea trebuie sã se bazeze pe comunicare ºi responsabilitate individualã. Toþi membrii sunt datori sã analizeze scopul pe care doresc sã-l atingã – ºi sã se asigure cã ºi colegii lor îl cunosc ºi îl înþeleg. De asemenea, ei trebuie sã analizeze ce obligaþii au faþã de ceilalþi – ºi sã se asigure cã aceºtia le înþeleg. Rezultatele existã numai în afara organizaþiei. Rezultatul unei între- prinderi este un client satisfãcut. Rezultatul unui spital este un pacient vin- decat. Rezultatul unei instituþii de învãþãmânt este un elev sau un student care a acumulat anumite cunoºtinþe ºi le pune în aplicare zece ani mai târ- ziu. Rezultatul organizaþiei militare este apãrarea patriei. În interiorul or- ganizaþiei nu existã decât costuri. Pentru a reuºi în calitatea sa de manager, ofiþerul trebuie sã îºi edifi- ce, cât mai bine acele aptitudini – însuºiri ºi caracteristici înnãscute ºi

164 www.rft.forter.ro Argumente pentru sintagma: ofiþer = manager dobândite – care condiþioneazã simplitatea ºi eficienþa procesului managerial. Aptitudinile profesionale (tehnice) sunt foarte concrete, dezvoltate ºi accentuate în procesul instruirii iniþiale ºi ulterioare. Acestea permit ofiþe- rului vehicularea unor metode, procedee ºi tehnici specifice domeniului pe care-l conduce. De asemenea, ele îl ajutã în identificarea ºi dezvoltarea aptitudinilor profesionale ale subordonaþilor. Aptitudinile de iniþiere, dezvoltare ºi finalizare a unor relaþii umane sunt necesare prestaþiei manageriale faþã de resursa vitalã a organizaþi- ei: oamenii. Ele îi permit sã imprime oamenilor motivaþii, sã gestioneze conflictele ºi sã coordoneze munca în grup. Aptitudinile de conceptualizare se exprimã în abilitatea unui manager militar de a percepe ºi înþelege organizaþia militarã ca întreg, depen- denþele dintre pãrþile ºi funcþiile ei, precum ºi de a diagnostica ºi evalua diferite tipuri de probleme manageriale. Aptitudinile de comunicare sintetizeazã capacitatea individului de a recepta ºi transmite informaþii, gânduri, sentimente ºi atitudini (scrise, orale, nonverbale). Categoric, volumul, profunzimea ºi complexitatea aptitudinilor minime necesare unui conducãtor sunt dependente de nivelul la care se exercitã actul managerial. Cu cât nivelul scade, cu atât trebuie sã fie mai ridicat standardul aptitudinilor de strictã specialitate. Cu cât nivelul creºte, cu atât standardul aptitudinilor conceptuale ºi cele referitoare la resursa umanã este mai ridicat, iar cele strict profesionale devin de ansamblu, oferind con- ducãtorului o viziune sistemicã asupra procesului pe care îl conduce. Cu siguranþã argumentele pro ºi contra sintagmei „ofiþer-manager” sunt mult mai multe. În esenþã, viaþa organizaþiei militare este influenþatã în primul rând de fenomenul economic, iar obiectivele sale sunt tot de na- turã economicã. Aceastã realitate din structurile militare pune semnul de egalitate în sintagma „ofiþer = manager”.

Note: 1. S.C.Certo, Managementul modern, Bucureºti, Editura Teora, 2002, p.22. 2. Prelucrare dupã T.Zorlenþan, E.Burduº, G.Cãprãrescu, Managementul organizaþiei, Editura Economicã, Bucureºti, 1998, p.68. 3. C.Teleºpan, Bazele managementului, Editura Hermannstadt, Sibiu, p.81-83.

august, 2007 165

Calitate [i dezvoltare – priorit`]i ale înv`]`mântului militar în Centrul de Preg`tire pentru Artilerie Antiaerian` „General Gheorghe POPESCU“

SUBLOCOTENENT ADRIAN DURLICIOIU

„Studiazã întâi ºtiinþa ºi continuã apoi cu practica nãscutã din aceastã ºtiinþã“. (Leonardo da Vinci)

Este unanim recunoscutã importanþa învãþãmântului militar în starea viitoare a unei naþiuni. Instituþia militarã de învãþãmânt este principala generatoare a nucleelor de difuziune în pregãtirea profesionalã a militarilor. Realizarea unei conduite orientate spre calitate este „elementul vital pentru atingerea þelurilor prospere“ (Juran), constituind o constrângere majorã în procesul de integrare europeanã a României ºi ca membru NATO. O im- portanþã majorã o are în aceastã privinþã componenta educaþionalã, nu numai sub aspectul calitãþii prestaþiei, ci prin integrarea nevoii de calitate în învã- þãmântul militar. În acest context, calitatea prestaþiei profesionale dobân- deºte o importanþã deosebitã. De aceea, este momentul de a se trece – prin instituþionalizarea dimensiunii calitãþii învãþãmântului militar românesc – la încurajarea performanþei. Misiunea învãþãmântului militar este în primul rând de a rãspunde nevoilor specifice de educaþie necesare formãrii profesionale a militarilor pro- fesioniºti, prin impunerea de standarde de calitate de cãtre beneficiar, uni- tãþi/subunitãþi din cadrul forþelor terestre. Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ îºi îndeplineºte acest scop doar în mãsura în care satisface aces-

august, 2007 167 Instrucþie ºi învãþãmânt te trebuinþe la un standard de calitate care permite elevilor/cursanþilor sã devinã performanþi într-un mediu globalizat, caracterizat prin competiþie ºi dinamism. Menþinerea standardului este posibilã numai în condiþiile orien- tãrii spre performanþã a activitãþii profesionale, prin îmbunãtãþirea conti- nuã a ofertei ºi a rezultatelor, a unui management performant, a unei politici financiare adecvatã utilizãrii raþionale a resurselor ºi atragerii de noi resurse, prin încurajarea unei atitudini responsabile a întregului personal militar ºi civil. În exerciþiul misiunii sale de educaþie ºi de formare, Centrul de Pregã- tire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ poate fi privit ºi ca o organizaþie ce îºi desfãºoarã activitatea într-o piaþã concurenþialã a ofertei de servicii (învãþãmânt, cercetare). Sub acest aspect, competitivitatea instituþiei de învãþãmânt militar este datã de capacitatea ei de adaptare la nevoile în continuã schimbare ale mediului economico-social ºi a evoluþiei tehnicii ºi tehnologiilor militare. Dinamismul pieþei serviciilor educaþionale ºi de cercetare ºtiinþificã induce ºi tendinþa de întãrire a caracterului antreprenorial al funcþiei de conducere a Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“; astfel apare în chip necesar o competiþie între funcþio- narea instituþiei militare ºi principiile de funcþionare ale instituþiilor civile de învãþãmânt. Noua abordare pretinde o strategie ºi structuri manageriale corespunzãtoare, introducerea unui sistem adecvat de selecþie ºi pregãtire a persoanelor de conducere, care sã asigure un grad ridicat de suprapunere între rãspundere ºi competenþã la toate nivelurile manageriale. Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ are ºi o misiune ºtiinþificã. El produce noi cunoºtinþe ºtiinþifice ºi le evalueazã critic pe cele general admise. Deschiderea internaþionalã a constituit unul din paºii cei mai impor- tanþi pe care i-a realizat învãþãmântul militar românesc dupã 1990. Progra- mele internaþionale având ca scop armonizarea instituþionalã ºi curricularã, precum ºi cooperarea în cercetare au adus o contribuþie majorã la modernizarea învãþãmântului militar românesc sub aspecte cum sunt: oferta edu- caþionalã, cultura instituþionalã, mentalitatea personalului, practicile manageriale ºi dezvoltarea bazei materiale. Menþinerea colaborãrii învãþãmântului militar românesc cu mediul academic european ºi internaþional impune un efort de adaptare a structurii, ofertei ºi calitãþii prestaþiei. Mai mult decât atât, integrarea europeanã în domeniul educaþiei ºi cercetãrii pretinde în mod explicit introducerea unor sisteme de asigurare a calitãþii în instituþiile de învãþãmânt militar.

168 www.rft.forter.ro Calitate ºi dezvoltare – prioritãþi ale învãþãmântului militar

Acestea sunt menite sã asigure o compatibilizare a calitãþii prestaþiei profesionale, un nucleu de valori ºi practici armonizate, care sã sporeascã încre- derea între organizaþiile aflate în colaborare pentru realizarea unui scop ºi sã creeze un cadru adecvat unei competiþii corecte. Introducerea sistemelor de asigurare a calitãþii devine astfel un obiectiv prioritar pentru integrarea europeanã ºi în structura internaþionalã a NATO. Dupã 1989, în învãþãmântul militar din România au avut loc schimbãri relevante. O parte a schimbãrilor amintite au fost necesare ºi dorite, fiind integrate nevoii de reforme a întregii societãþi româneºti. Reforma în învã- þãmântul militar, chiar dacã promovatã în mod reactiv ºi nu strategic, pre- zentând ºovãieli, inconsecvenþe ºi incongruenþe semnificative, a atins principalele dimensiuni ale vieþii profesionale. Din pãcate, pe fondul stângãcii- lor în promovarea reformei, coroborate cu o culturã managerialã ºi institu- þionalã tributarã vechilor modele de gândire, au apãrut ºi s-au dezvoltat fenomene cu impact negativ considerabil asupra calitãþii învãþãmântului militar românesc. Autonomia este imperios necesarã Centrului de Pregãtire pentru Arti- lerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ ºi va acorda libertatea de a decide în mod independent care vor fi misiunea, viziunea, obiectivele ºi strategia de atingere a acestora, organizarea internã, utilizarea resurselor, structura ºi conþinutul ofertei educaþionale etc. În prezent, Centrul de Pre- gãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ are doar o rãspundere moralã faþã de calitatea prestaþiei sale. Poate cea mai importantã dimensiune a sistemelor de asigurare a cali- tãþii este dezvoltarea funcþiei calitate în Centrul de Pregãtire pentru Arti- lerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“, care este impusã de cerin- þele interne legate de management, de responsabilizarea personalului orga- nizaþiei, de orientarea spre performanþã a activitãþii profesionale ºi de dezvoltare a unei culturi a calitãþii atât în rândurile instructorilor, cât ºi ale elevilor/cursanþilor. Orientarea spre performanþã a activitãþii didactice a Centrului de Pre- gãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“, deºi este datã de management, depinde ca rezultat de mãsura în care instructorii (cadrele didactice militare ºi civile) se simt responsabili ºi se implicã în mod real pentru îndeplinirea obiectivelor instituþiei de învãþãmânt militar. Mo- tivarea personalului nu este exclusiv materialã, ci depinde de o serie de alþi factori cum sunt: cultura instituþionalã ºi a calitãþii, mentalitatea, mediul de muncã, relaþiile ierarhice. Schimbãrile în acest domeniu sunt lente ºi rezultatele vizibile doar pe termen lung. Este de acceptat cã existã un decalaj august, 2007 169 Instrucþie ºi învãþãmânt semnificativ între schimbãrile pe plan material, instituþional ºi uman. Sis- temul de asigurare a calitãþii are ºi rolul de a contribui la orientarea ºi dezvoltarea favorabilã a acestor factori de motivare ºi responsabilizare a personalului. Sistemul de asigurare a calitãþii pretinde în aceastã privinþã: z iniþierea unui proces de instruire continuã a instructorilor; z stabilirea clarã ºi echitabilã a sarcinilor, responsabilitãþilor ºi criteriilor de performanþã; z introducerea evaluãrii periodice a activitãþii individuale; z transparenþa ºi coerenþa actului de decizie; z asigurarea unui echilibru între decizia managerialã ºi consultarea tuturor pãrþilor interesate. Sistemul de asigurare a calitãþii impune dezvoltarea funcþiei de colaborare/cooperare a Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ cu mediul de inserþie (beneficiarii activitãþi- lor de cercetare ºi pregãtire/instruire) ºi identificarea periodicã a cerinþelor ºi a gradului de satisfacere al acestora. Pentru Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“, standardul managementului calitãþii a fost definit ca: „activitãþi coordonate pentru a orienta ºi a controla organizaþia în ceea ce priveºte calitatea“. Orientarea ºi controlul referitoare la calitate includ: stabilirea politicii referitoare la calitate ºi a obiectivelor calitãþii, planificarea calitãþii, controlul calitãþii, asigurarea calitãþii ºi îmbunãtãþirea calitãþii.

Îmbunãtãþirea calitãþii

POLITICA ª I OBIECTIVELE PLANIFICAREA CALITÃÞII CALITÃÞII

MANAGEMENTUL CALITÃÞII

CONTROLUL ASIGURAREA CALITÃÞII CALITÃÞII

Componentele managementului calitãþii

170 www.rft.forter.ro Calitate ºi dezvoltare – prioritãþi ale învãþãmântului militar

Managementul calitãþii constituie responsabilitatea tuturor nivelurilor de management, însã trebuie condus de managementul de la nivelul cel mai înalt. Evaluarea conþinutului procesului de învãþãmânt militar în Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“, din punct de vedere al managementului calitãþii, depinde însã de structura lui ºi de capacitatea funcþionalã a acesteia. Structura genericã a procesului de învãþãmânt militar, respectiv structura care sã nu depindã de specificul domeniului de cunoaºtere, cuprinde urmãtoarele componente: dezvoltarea bazei de cunoºtinþe explicite; dezvoltarea bazei de cunoºtinþe tacite; dezvoltarea capacitãþii de procesare a acestor cunoºtinþe; generarea de noi cunoºtinþe; evaluarea tuturor acestor cunoºtinþe ºi abilitãþi. Dezvoltarea bazei de cunoºtinþe explicite. Prin tradiþie, aceastã compo- nentã este cea mai importantã ºi, de cele mai multe ori, se identificã cu cla- sicul transfer de cunoºtinþe de la instructori la elevi/cursanþi. Acest transfer se realizeazã în cadrul cursurilor ºi seminariilor, prin expunerile verbale ale instructorilor ºi prin dialogul care se desfãºoarã între instructori ºi elevi/cursanþi. Calitatea transferului de cunoºtinþe depinde atât de expe- rienþa ºi talentul instructorilor, cât ºi de capacitatea de asimilare a elevilor/cursanþilor. Dezvoltarea bazei de cunoºtinþe tactice. Acest proces este mai puþin vizibil în instituþia noastrã, cu excepþia celor în care domeniul de studii impune o astfel de pregãtire. Este vorba de medicinã, inginerie, chimie, în care experienþa directã a studenþilor/elevilor/cursanþilor genereazã cunoº- tinþele tacite necesare unei înþelegeri fenomenologice a realitãþii. Pentru o formare cât mai complexã a viitorilor specialiºti, dezvoltarea bazei de cunoºtinþe tactice este foarte importantã ºi acest aspect ar trebui luat în consideraþie în evaluarea procesului de învãþãmânt din orice domeniu al cunoaºterii. Dezvoltarea capacitãþii de procesare a cunoºtinþelor. Prin tradiþie, în- vãþãmântul nostru militar a pus accentul pe acumularea de cunoºtinþe. În sistemul de învãþãmânt militar american, accentul se pune pe dezvoltarea capacitãþii de procesare a cunoºtinþelor. Realitatea demonstreazã necesitatea dezvoltãrii ambelor aspecte. Dezvoltarea capacitãþii de procesare a cu- noºtinþelor se face prin componente specifice, cum ar fi: temele de casã, proiectele, lucrãrile de laborator de cãtre elevi/cursanþi. Evaluarea procesului de învãþãmânt trebuie sã identifice existenþa ºi eficienþa acestor componente, în contextul pregãtirii într-un anumit domeniu al cunoaºterii. august, 2007 171 Instrucþie ºi învãþãmânt

Generarea de noi cunoºtinþe. Aceastã componentã se manifestã îndeo- sebi în cadrul programelor de masterat ºi doctorat, prin integrarea în procesul de învãþãmânt militar a cercetãrii ºtiinþifice. Cunoºtinþele generate în acest caz sunt explicite. Cunoºtinþele tacite se pot genera în orice program de studii universitare sau postuniversitare, dacã cei care au conceput aceste programe au avut în vedere acest aspect foarte important atât pentru uni- versitate, cât ºi pentru studenþi. Totodatã, un proces ignorat de obicei în învãþãmântul nostru militar universitar îl constituie transformarea cunoº- tinþelor tacite în cunoºtinþe explicite, respectiv generarea de cunoºtinþe explicite. Calitatea procesului de învãþãmânt trebuie evaluatã nu numai prin prisma acumulãrii unei anumite cantitãþi de cunoºtinþe explicite, ca urmare a transferului de cunoºtinþe de la instructori la elevi/cursanþi, ci ºi prin generarea de noi cunoºtinþe de cãtre elevi/cursanþi. Evaluarea cunoºtinþelor ºi a capacitãþii de procesare a lor. În cadrul procesului de învãþãmânt militar se proiecteazã, dupã fiecare modul de transfer de cunoºtinþe, un modul de verificare a cunoºtinþelor ºi a capaci- tãþii elevilor/cursanþilor de procesare a lor. Acest modul cuprinde lucrãri de control, teme pentru proiecte, lucrãri de laborator. Aceste modalitãþi de verificare a cunoºtinþelor se proiecteazã de cãtre instructori, în funcþie de specificul domeniului de studii, ºi au în general douã obiective: asigurarea îndeplinirii unor cerinþe minime de promovare a elevilor/cursanþilor în progresul lor profesional, ºi evaluarea cu scopul ierarhizãrii lor valorice într-un anumit context ºi o anumitã colectivitate. Toate aceste componente prezentate mai sus se integreazã în procesul fundamental de învãþãmânt organizat de Centrul de Pregãtire pentru Arti- lerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“. Dar, pentru ca acest proces sã se poatã realiza, sunt necesare ºi o serie de procese de sprijin, cum ar fi: procesul de informare organizat prin bibliotecile clasice ºi virtuale ale Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“, procesul de informatizare ºi de conectare prin Internet la cele mai importante baze de cunoºtinþe disponibile pe glob, procesul de asigurare a unor baze tehnologice performante pentru lucrãrile de laborator ºi cele de cercetare ºtiinþificã, procesul de asigurare a unor condiþii sociale adecvate pentru elevi/cursanþi etc. Dacã ar fi sã fac o sintezã a cerinþelor care impun introducerea sistemelor de asigurare a calitãþii în Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“, am menþiona urmãtoarele: z creºterea încrederii în capacitatea organizaþiei de a desfãºura o activitate performantã;

172 www.rft.forter.ro Calitate ºi dezvoltare – prioritãþi ale învãþãmântului militar

z alinierea la standardele ºi practica instituþiilor de învãþãmânt militar europene în domeniul asigurãrii calitãþii – condiþie pentru integrarea euro- peanã; z asigurarea unor criterii consistente ºi armonizate de evaluare a rezultatelor activitãþii profesionale, atât pe segmentul didactic, cât ºi pe cel ºtiin- þific; z asumarea responsabilitãþii de cãtre instituþie pentru calitatea propriei prestaþii; z folosirea eficientã ºi transparentã a resurselor alocate; z asigurarea pregãtirii performante a elevilor/cursanþilor; z dezvoltarea unor mecanisme, instrumente ºi metode care sã sprijine managementul organizaþiei în realizarea coerenþei ºi eficacitãþii actului decizional; z creºterea responsabilitãþii ºi gradului de implicare a întregului personal în realizarea obiectivelor instituþiei; z crearea ºi dezvoltarea unei culturi instituþionale în Centrul de Pregã- tire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ atât în mijlocul propriului personal, cât ºi în rândurile elevilor/cursanþilor. Luând în considerare situaþia actualã, reflectatã în parte de cele men- þionate anterior, cred cã se impune în acest moment crearea unui cadru regulamentar ºi instituþional care sã stea la baza sistemului naþional de asigurare a calitãþii în învãþãmântul militar românesc. Acest cadru trebuie sã în- curajeze coordonarea ºi sinergia de acþiune pe dimensiunea calitate între organismele implicate în conducerea învãþãmântului militar românesc. Consider principiile menþionate mai jos ca fiind vitale pentru capacitatea instituþiei de a-ºi îndeplini misiunea: - Instituþia trebuie sã fie total independentã de orice alt organism care ar putea crea presiuni; - În componenþa ei, precum ºi în procesul de evaluare, trebuie sã fie reprezentate toate pãrþile interesate în calitatea învãþãmântului militar: cli- enþi (elevi/cursanþi) ºi beneficiari (unitãþi/subunitãþi de armã); - Pentru a întocmi ºi aplica criterii ºi proceduri relevante ºi eficace de evaluare ºi a le actualiza continuu, instituþia trebuie sã dispunã de experþi în domeniul asigurãrii calitãþii, dar care sã cunoascã ºi sã înþeleagã în ace- laºi timp mediul organizaþional.

Referiri bibliografice: 1. *** Asigurarea calitãþii, Ghid pentru unitãþile ºcolare – partea I. Concept ºi cadru metodologic, Institutul de ªtiinþe ale Educaþiei, Bucureºti, 2005. august, 2007 173 Instrucþie ºi învãþãmânt

2. Asociaþia de Standardizare din România ASRO SR EN ISO9001/2001, Sisteme de management al calitãþii. 3. Ghidul calitãþii în învãþãmântul superior, Proiectul CALISRO, Editura Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 2004. 4. Ordonanþa de Urgenþã nr.75 din 12 iulie 2005 privind asigurarea calitãþii educaþiei. 5. ISO-9000 Sisteme de Management al Calitãþii- Fundament ºi Vocabular. 6. ISO-9001 Sisteme de Management al Calitãþii- Cerinþe. 7. C.Oprean, Managementul calitãþii, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, Sibiu, 2004.

174 www.rft.forter.ro Subofi]erul-instructor

PLUTONIER-ADJUTANT ION MARIN, PLUTONIER-MAJOR MARIUS BÃLÃªOIU, PLUTONIER-MAJOR MARIUS GHIÞÃ, PLUTONIER LUCIAN NEACªU

datã cu revenirea societãþii româneºti la democraþie, procesul transformãrilor produse dupã 1990 a cuprins ºi Armata Românã, careO a adoptat o nouã strategie de formare a personalului militar, compati- bilã cu statutul de membru NATO ºi cu politica de apãrare a þãrii. Trans- formarea sa într-o armatã modernã implicã aspecte de ordin cantitativ ºi calitativ, concretizate prin noi standarde de pregãtire, proceduri de instruire ºi formare a maiºtrilor militari ºi subofiþerilor, precum ºi a soldaþilor ºi gradaþilor voluntari. Începând cu anul 1995, în baza Legii nr.80 privind „Statutul cadrelor militare“, ºi îndeosebi din anul 2000, când a fost adoptat „Ghidul carierei militare“, subofiþerii sunt pregãtiþi sã îndeplineascã funcþii de execuþie ºi de comandã, de la cele mai mici structuri militare ºi pânã la cele de stat-major, precum ºi de consiliere a comandanþilor pe toate treptele ierarhice. Adaptarea standardelor euroatlantice obligã la mutaþii semnificative structurale ºi funcþionale în instruirea personalului/forþelor cu cele patru componente de bazã: învãþãmântul militar, instrucþia, exerciþiile ºi instruirea prin practicarea atribuþiilor funcþionale aferente funcþiei, conform „Ordinului privind instrucþia ºi exerciþiile în Armata României în perioada 2007-2010“. Instrucþia cuprinde totalitatea acþiunilor întreprinse pentru formarea, dezvoltarea ºi menþinerea deprinderilor individuale ºi colective, necesare îndeplinirii misiunilor/sarcinilor. Prin instrucþie se cultivã, de asemenea,

august, 2007 175 Instrucþie ºi învãþãmânt spiritul de luptã ºi virtuþile militare ºi se realizeazã coeziunea structurilor militare, elemente esenþiale pentru capacitatea forþelor de a rãspunde ºi ac- þiona eficient în spaþiul de luptã integrat. Abordând esenþa acestui subiect, credem cã nu este lipsit de interes sã reamintim faptul cã, pânã nu demult, subofiþerul instructor sau subofiþerul în general se afla între corpul de comandã ºi cel de execuþie, respectiv între ofiþeri ºi trupã, atribuindu-se sintagma de „ajutor al ofiþerului“. Aceastã „posturã“ nu-i conferea subofiþerului nici autoritate ºi nici responsabilitate, fapt ce a condus cãtre marginalizarea acestei categorii de personal, la de- motivarea subofiþerilor ºi la diminuarea încrederii în sine, mai mult decât atât, a condus la lipsa încrederii corpului de comandã acordatã subofiþeri- lor. Se pune în discuþie nu competenþa profesionalã a subofiþerilor impli- caþi în actul didactic, în pregãtirea elevilor/cursanþilor sau a militarilor în termen (cei mai mulþi erau experþi în armamente ºi muniþii, aparaturã ºi echipamente, motoare, transmisii, exploatare sisteme ºi instalaþii), ci maniera în care aceºtia au fost utilizaþi, rolul secundar, auxiliar atribuit acestora. În armatele altor þãri, acum aliate în NATO, subofiþerii reprezintã categoria de personal a cãrei activitate principalã pe timp de pace este in- strucþia individului ºi a grupurilor mici, deoarece subofiþerii sunt cei care în luptã sunt liderii celor pe care îi instruiesc pe timp de pace. „Instruieºte-te aºa cum vei lupta!“ reprezintã motto-ul adoptat ºi sub care trebuie sã se desfãºoare instrucþia în Forþele Terestre ºi în toatã armata. Plecând de la acest deziderat ºi de asemenea având în faþã viziunea despre subofiþerul român modern, lider militar capabil sã conducã ºi sã instru- iascã subordonaþii prin puterea exemplului personal, sã îºi foloseascã propria experienþã, sã impunã ºi sã menþinã standardele de pregãtire ºi com- portament, sã aibã grijã de subordonaþi, de tehnica ºi echipamentul din dotare ºi sã se adapteze schimbãrilor specifice mediului militar ºi ale socie- tãþii în general vom înþelege cã subofiþerul a cãpãtat un nou statut, o nouã dimensiune adaptatã la realitatea câmpului de luptã modern. Fundamentul instrucþiei în Forþele Terestre îl reprezintã ciclul managementului instruirii, care include etapele planificãrii, executãrii ºi evaluãrii instrucþiei, coroborate cu obþinerea feedback-ului pe tot timpul acestor etape. Atunci când se elaboreazã LCEM, instrucþia pe timp de pace trebuie racordatã la misiunile la rãzboi specifice fiecãrui tip de structurã militarã. Comandanþii sunt aceia care desemneazã ofiþerii ca fiind responsabili de instrucþia colectivã, iar subofiþerii responsabili de instrucþia individului, echipajului, piesei, echipei ºi a grupei. Deci, managementul instrucþiei în mod obligatoriu include subofiþerii. În cadrul structurilor militare, canalul

176 www.rft.forter.ro Subofiþerul-instructor de sprijin al subofiþerilor funcþioneazã în paralel ºi îl completeazã pe cel de comandã. Este un canal de comunicare ºi management ce pleacã de la consilierul comandantului pentru subofiþeri, soldaþi ºi gradaþi voluntari, cãtre subofiþerii de companie, locþiitorii comandanþilor de plutoane, comandanþii de grupe, pânã la ultimul soldat voluntar. În ansamblul structural al conducerii procesului de instruire, subofiþe- rul instructor, deºi se situeazã în plan ierarhic pe o treaptã inferioarã, are un rol determinant deoarece conduce ºi realizeazã instruirea ºi educarea militarilor din subordine. Pornind de la definiþia existentã în Dicþionarul explicativ al limbii române, în conformitate cu care instructorul este acea „persoanã competentã care instruieºte pe alþii“, realizãm cât de sumar este definitã ºi cât de mult presupune aceastã competenþã pentru a putea ajunge sã instruim într-un mod optim. Trecând în revistã ultimii ani parcurºi de învãþãmântul militar, de instrucþie în general, putem evidenþia transformã- rile pozitive suferite de instructorul militar ºi mai ales de cãtre subofiþerul- instructor. Astãzi, subofiþerul-instructor reprezintã acea persoanã care reu- ºeºte sã se impunã în faþa militarilor subordonaþi, a elevilor sau cursanþilor prin cunoºtinþe, atitudine, dãruire ºi experienþã. Aceste atribute conferã subofiþerului calitatea de formator, menit sã instruiascã ºi educe pe viitorii lideri, pe viitori formatori, plecând de la simpla dar fundamentala poziþie „drepþi“ ºi salutul militar, pânã la însuºirea diferitelor dimensiuni ale conducerii organizaþiilor mici, din care enumerãm: modul de lucru în echipã, tehnici noi de comunicare interpersonalã, gestionarea eficientã a stresului ºi riscului, adecvarea stilurilor de conducere conform activitãþilor desfã- ºurate etc. O datã cu noua dimensiune a subofiþerului în general ºi a subofiþerului- instructor în special, trebuie menþionatã ºi maniera nouã, modernã de abordare a actului didactic. Acest aspect este întâlnit cu precãdere în ªcoala Militarã de Maiºtri Militari ºi Subofiþeri a Forþelor Terestre „BASARAB I“, unde subofiþerul-instructor a trecut de la predarea, transmiterea cunoºtin- þelor în mod clasic, monoton, plictisitor (în care accentul era pus pe memo- rare, pe capacitatea cursantului de asimilare), la un instructor modern, care pune accent pe capacitatea de analizã ºi sintezã, iniþiativã, încredere în sine ºi studiu individual bine organizat din partea cursantului. Mai mult decât atât, folosindu-ºi capacitatea empaticã, instructorul realizeazã optimizarea procesului de instruire. Calitatea celui instruit, a absolventului, este direct proporþionalã cu calitatea investiþiei fãcutã în acesta, instrumentul principal prin intermediul cãruia se investeºte îl reprezintã instructorul. Modul în care se realizeazã august, 2007 177 Instrucþie ºi învãþãmânt acest lucru este esenþial pentru obþinerea unui militar instruit la standardele cele mai înalte. Performanþele celui instruit rezultã nu doar din mãsura în care acesta ºi-a atins obiectivele, ci mai ales din dezvoltarea capacitãþii acestuia de a se adapta ºi a rezolva problemele nou apãrute pe timpul instruirii. Pe scurt, de a gãsi resursele necesare soluþionãrii situaþiilor create, pregãtindu-l astfel pentru o gândire constantã, sãnãtoasã, creându-i bazele unui studiu con- secvent, individual. Subofiþerul-instructor trebuie sã se impunã în faþa cursantului nu atât prin autoritatea funcþiei ºi a gradului, cât mai ales prin cunoºtinþe, compe- tenþe, mod de comportare, exemplu personal, stil de muncã ºi prin încrede- rea insuflatã cursantului, militarului instruit. În aceeaºi ordine de idei, instructorul are obligaþia de a educa ºi instrui, de a cunoaºte capacitãþile celor ce se instruiesc, dificultãþile întâmpinate de cãtre aceºtia, adaptându-ºi astfel modul de transmitere a cunoºtinþelor funcþie de aceste variabile. În concluzie, în condiþiile transformãrii armatei, a noilor abordãri conceptuale privind rolul ºi locul subofiþerului român modern, credem cã acesta se aflã canalizat pe un traseu ascendent, care coroborat cu pregãtirea profesionalã, dãruirea, motivarea ºi ambiþia de a reuºi sã facã faþã noilor misiuni, ne dau garanþia instruirii soldaþilor ºi gradaþilor voluntari, a elevilor ºi cursanþilor la standardele cele mai înalte.

178 www.rft.forter.ro Arhitectura noetic` a disciplinelor (2)

PROFESOR LAURENÞIU MUREªAN COLEGIUL MILITAR LICEAL „ªTEFAN CEL MARE“ – CÂMPULUNG MOLDOVENESC

Legi ºi regularitãþi. Teoria atrage în structura ei ºi legi ale disciplinelor din care emerge. Conform tradiþiei, ºtiinþa trebuia sã ajungã la o ex- plicaþie universalã a realitãþii. În acest sens, legea este expresia unei astfel de cunoaºteri dovedite, este o ipotezã confirmatã cu grad înalt de cuprin- dere a unor fenomene ce se desfãºoarã cu o anumitã regularitate constan- tã. Pentru a fi deosebite de enunþurile factuale, sunt numite adeseori „universale nomologice”. Karl Popper identificã gradul de legitate al unei teorii cu „gradul de falsificabilitate”, adicã gradul de universalitate ºi de precizie a teoriei. La nivelul disciplinei, legile interacþioneazã, se intercondi- þioneazã. Pentru convenþionaliºti, ºtiinþa ºi legile sunt creaþii strict subiec- tive, fãrã nicio corespondenþã cu realitatea. Orientãrile actuale în episte- mologie, în majoritatea lor susþin cã realitatea se caracterizeazã prin struc- turãri ºi regularitãþi pe care legile ºi regulile le reflectã creator în funcþie de experienþa de cunoaºtere dobânditã. Legile diferã dupã natura disciplinelor în care se manifestã ºi dupã natura fenomenelor la care se referã: sunt teoretice ºi empirice, cauzale, dinamice, statistice, universale etc. Regu- laritãþile sunt forme de invarianþã „mai slabã”, care sunt observabile ºi determinate empiric, dar care nu exclud unele posibile abateri. Algoritmi. Mintea umanã este înzestratã cu capacitate calculatorie, cu posibilitãþi de a combina simboluri ce înlocuiesc de obicei numere, opera- þiile de calcul sunt ordonate de anumite reguli care asigurã parcurgerea unor paºi. Operaþiile au favorizat o serie de construcþii matematice ºi logi-

august, 2007 179 Instrucþie ºi învãþãmânt ce necesare în practica deciziilor (funcþiile recursive). Tot mai multe sfere de activitate pot fi algoritmizate. Transformarea unor algoritmi numerici, printr-un cod de transfer, în funcþii recursive de numere naturale, ºi opera- þia inversã au deschis o largã aplicabilitate în ºtiinþã, în artã, în lingvisticã, în istorie º.a. Gândirea algoritmicã se raporteazã la clasa de fenomene în care cele individuale sunt subsumate. Unii specialiºti susþin universalitatea acestui mod de gândire ºi utilitatea lui în construcþia celor mai diferite discipline. Informatica ºi gândirea computaþionalã au dezvoltat tehnica algo- ritmicã. Crearea algoritmilor este consideratã un capitol al generãrii de idei. Rolul algoritmilor în construcþia disciplinarã nu a fost încã suficient studiat. Metode ºi metodologie. Disciplinele cuprind în componenþa lor metode, adicã acel ansamblu de modalitãþi necesare realizãrii obiectivelor cer- cetãrii ºi cunoaºterii. Metodele pot fi: generale (comune cunoaºterii siste- matizate), particulare (proprii unor grupuri de discipline) sau specifice unei discipline. Totodatã, pot fi obiective sau comprehensive (în domeniul socio-uman), dupã cum în matematicã pot fi constructive ºi neconstructive. Astãzi se admite diferenþa între metodele propriu-zise aplicate diferenþiat ºi metodologia sau teoria metodelor ºtiinþifice. Logica cercetãrii este consi- deratã disciplina metateoreticã, distinctã ºi de logicã ºi de disciplinele empirice care o folosesc. Printre metodele cuprinse în arhitectura disciplinelor pot fi amintite: metodele critic-raþionale, deductive, filosofic-dialec- tice, istorice, empirice, euristice, ºtiinþifice ºi intuitive, hermeneutice ºi ex- perimentale, analogice ºi logice. Metodologia întemeieazã ºi justificã demersurile cognitive, ceea ce îndreptãþeºte distingerea metodologiilor: con- venþionaliste, inductiviste, naturaliste, fundaþioniste sau organizaþionale. Limbajul deþine un rol important în gândirea sistematizatã ºi în organizarea cunoaºterii. Totodatã, nu poate fi neglijat rolul sãu în structurarea ideilor ºi în instituirea formelor cunoaºterii sau a formelor culturii, a mo- dalitãþilor ºtiinþifice ºi extraºtiinþifice. Limbajul în calitate de componentã noeticã are o relevanþã deosebitã pentru înþelegerea diferitelor tipuri de conexiuni ce se stabilesc între toate categoriile de discipline. Paradigma este un concept disputat în epistemologia contemporanã; este o teorie dominantã, un principiu explicativ, recunoscut tacit sau explicit. Lucian Blaga afirma despre ideea lui Aristotel cu privire la forma ma- tematicã cã va deveni cândva paradigmaticã, o normã pentru legile unei ºtiinþe, ce va înregistra mai târziu imense succese. Deci, el se referea la un aspect metodic, mai precis suprametodic. Blaga a intuit un concept care va fi mult dezbãtut dupã reluarea lui de cãtre Th.Kuhn ºi redefinit ca „matrice disciplinarã”. Ca matrice disciplinarã, paradigma cuprinde generalizãri

180 www.rft.forter.ro Arhitectura noeticã a disciplinelor simbolice, modele euristice, valori ºi o teorie „exemplarã”, deci paradigma propriu-zisã. Schimbarea paradigmelor înseamnã progres în cunoaºtere. Magoroh Maruyana propune o nouã disciplinã, denumitã paradigmatolo- gie, în ideea cã este mai mult decât un limbaj, cã este o „structurã de raþio- nare specificã”. M.Maruyana face distincþie între studiul paradigmatic, interparadigmatic ºi transparadigmatic. Nivelul „meta” se referã la regulile, constrângerile ºi reconstrucþiile din domeniul teoretic. La nivelul metaºtiinþei, metalimbajului, metateoriei, metaprincipiilor, metalogicii, metafilosofiei se cautã factorii care condiþio- neazã întemeierea ºi structurarea ºtiinþei unei clase de limbaje, de logici, de teorii, de principii etc. Nivelul meta are un caracter autoreflexiv de interpretare a teoreticitãþii. El a fost cercetat atât în ceea ce priveºte aspectele intrinseci ale cunoaºterii, cât ºi în ceea ce aparþine condiþionãrilor externe ale cunoaºterii. Analiza nivelului „meta” are o semnificaþie deosebitã pentru explicarea ºi interpretarea conexiunilor dintre discipline. El relevã sem- nificaþii co-disciplinare evidente, antrenând interferenþe metodologice. Valorile ocupã ºi ele un loc important în arhitectura noeticã a disciplinelor. Ele apar ca obiect de cercetare pentru discipline ca estetica, teoria artelor, etica, teoria acþiunii, istoria, axiologia, sociologia º.a. ºi ca repere de orientare, ghidare ºi interpretare a demersurilor ºtiinþifice. Totoda- tã, se manifestã în diferite substructuri ale disciplinei sub formã de idei, presupoziþii, simboluri, metafore, imagini care nu întotdeauna pot fi for- malizate ºi axiomatizate. Ele pretind o descifrare, o înþelegere prin mijloace hermeneutice. În prezent se constatã o tot mai largã deschidere a scien- tismului spre lumea valorilor, pe care altã datã o punea între paranteze. Este evident faptul cã „situaþia disciplinarã” poate fi socotitã simptom al situaþiei cunoaºterii, iar arhitectura noeticã drept o totalitate, „sistemul disciplinã” sau coerenþa disciplinei. Disciplinaritatea rãmâne formã esen- þialã de organizare a cunoºtinþelor. Cercetãrile recente asupra educaþiei au evidenþiat cã actul de predare- învãþare se concretizeazã în rezultate mai bune atunci când proiectarea temelor la diferite discipline are la bazã o filosofie care aspirã la sintezã, care ridicã punþi de trecere între diferite simboluri ºi forme de cunoaºtere, între lume ºi om, pentru a reconstrui valoric lumea umanã. În acest sens pot fi invocate argumente referitoare la „cum” ºi „cât” de utilã este, de pildã, cunoaºterea filosofiei, a sistemelor ºi operelor în care s-a întrupat spiritul filosofic de-a lungul istoriei pentru înþelegerea ºi interpretarea operei lui Mihai Eminescu. O serie de probleme cum sunt cele legate de raportul dintre „chaos” ºi „cosmos”, dintre „fiinþã” ºi „nefiinþã”, august, 2007 181 Instrucþie ºi învãþãmânt respectiv dintre „existenþã” ºi „nonexistenþã”, cele legate de timp ºi de spa- þiu, de destinul omului ca fiinþã cunoscãtoare ºi creatoare de valori, toate acestea presupun incursiuni în gândirea indianã ºi elenã, în arhitectura kantianã ºi hegelianã, în concepþia schopenhauerianã, precum ºi în alte teorii filosofice ºi ºtiinþifice. Într-un mod asemãnãtor poate fi utilã clarificarea în spirit interdisciplinar a unor idei, principii, concepte, probleme etc., proprii sistemului metafizic al lui L.Blaga, care a îmbogãþit filosofia cu mijloacele poeziei ºi a conferit adâncime poeziei cu mijloacele filosofiei. Operele literar-artistice trimit semnale spre celelalte domenii ºi se lasã la rândul lor atrase de ceea ce descoperã, astfel încât, poeþi ca Ion Barbu, Nichita Stãnescu ºi alþii sunt preocupaþi de problema limitelor cunoaºterii matematice ºi de nevoia de recuperare a ceva important ce pare a fi pierdut prin aplicarea structurilor abstracte la realitate, în timp ce scriitori ca Marin Preda, Camil Petrescu, Mircea Eliade ºi alþii ne propun romane „bântuite” de „neliniºte metafizicã”. Desigur cã incursiunile în zona semnificaþiilor ºtiinþifice sau filosofice ale operelor literar-artistice nu reprezintã un scop în sine, ele se constituie ca un preambul care adânceºte ºi extinde înþelegerea operei fãrã a încu- raja tendinþa de subordonare ºi de reducere a fenomenului literar-artistic la cel filosofic sau ºtiinþific. Explorarea arhitecturii noetice a disciplinelor de studiu ºi aplicarea interdisciplinaritãþii în colegiul militar constituie o preocupare deschisã spre adoptarea unei strategii unitare, spre „traducerea” corectã dintr-un limbaj în altul, pentru eliminarea aspectelor lipsite de încãrcãturã educa- tivã ºi a supraîncãrcãrii elevilor. Proiectarea ºi realizarea activitãþilor în spirit interdisciplinar, cooperarea dintre educatori ºi elevi sunt aºezate într-un cadru propice dezvoltãrii personalitãþii lor, corespunzãtor competenþelor ºi valorilor militare.

182 www.rft.forter.ro Tendin]e în activitatea de predare-înv`]are

PROFESOR PARASCHIVA IOSA COLEGIUL MILITAR LICEAL „MIHAI VITEAZUL“ – ALBA IULIA

n profesor eficient trebuie nu numai sã cunoascã în profunzime conþinutul, sã elaboreze obiective operaþionale, sã utilizeze metode, procedeeU ºi mijloace, sã evalueze elevii, ºi, mai ales, sã integreze toate aceste elemente în activitatea ce se desfãºoarã la clasã. Analog noþiunii fizice de câmp (magnetic, electric, dinamic etc.) s-ar putea considera cã toate aceste elemente constituie un câmp didactic în care interacþiunile se or- ganizeazã dupã anumite reguli. În mãsura în care corectarea pedagogicã ºi psihologicã sporeºte ºi aprofundeazã cunoaºterea proceselor de învãþare ºi predare, regulile de proiectare ºi planificare, organizare ºi desfãºurare a instruirii ºi educãrii devin mai clare. Predarea ºi învãþarea vizeazã procesele cognitive ale elevilor, prin aceea cã strategiile de instruire propuse se concentreazã pe a-i învãþa pe elevi cum sã înveþe, cum sã prelucreze informaþiile ºi cum sã gândeascã independent ºi eficient. Instruirea cognitivã are deci, ca obiective primare, „a înþelege ºi a învãþa cum sã înveþi“. Ea include instrucþiuni asupra diferitelor dimensiuni ale gândirii, cum ar fi: înþelegerea, compoziþia, rezolvarea de probleme, luarea deciziilor, gândirea criticã ºi creativã, metacogniþia. Conceptul de predare strategicã atrage atenþia asupra rolului de strateg al profesorului, cel care ia decizii asupra a „ce“, „cum“ ºi „când“ se predã ºi se învaþã. „CE“ se referã la a lua decizii asupra conþinutului instruirii: cunoºtinþe, deprinderi, strategii. „CUM“ se referã la luarea unor decizii asupra procedeelor necesare implementãrii unei capacitãþi sau strategii ºi

august, 2007 183 Instrucþie ºi învãþãmânt asupra predãrii acelor proceduri elevilor. „CÂND“ se referã la luarea deciziilor asupra condiþiilor potrivite pentru aplicarea unei strategii sau capaci- tãþi date elevilor ºi asupra predãrii unor asemenea informaþii acestora. Astfel, luarea deciziilor asupra conþinutului ºi a strategiilor de instruire cele mai potrivite constituie inima predãrii strategice. Conceptul de predare strategicã se contureazã în principal pe rolul profesorului ca MODEL ºi ca MEDIATOR, deºi nu exclude rolul sãu de manager ºi conducãtor al procesului de instruire. Ca MODEL, profesorul strateg demonstreazã cum sã gândeºti într-o anumitã sarcinã, cum sã aplici strategiile ºi „ce sã faci când nu mai ºtii ce sã faci“. Ca MEDIATOR, el se interpune între elevi ºi mediul de învãþare, pentru a-i ajuta pe elevi sã înveþe ºi sã se dezvolte, anticipeazã problemele care pot sã aparã în procesul învãþãrii ºi propune soluþii de depãºire a acestora, îndrumã elevii de la începuturile învãþãrii, pânã la învãþarea independentã. Aspecte caracteristice predãrii strategice: z se poate aplica la toate disciplinele ºi pentru toþi elevii; z acordã atenþie atât conþinutului, cât ºi strategiilor predãrii; z se centreazã pe modele organizaþionale ºi schiþe grafice; z defineºte strategii instrucþionale în mod explicit; z conceptualizeazã învãþarea ºi instruirea ca procese fazice de gândire recursivã. Avantajele predãrii ºi învãþãrii strategice sunt diverse. Iatã câteva: z asigurã un limbaj ºi un cadru conceptual comun pentru profesorii ºi inspectorii de toate specialitãþile, ceea ce încurajeazã comunicarea, colaborarea ºi coordonarea în planificarea curriculum-ului (programei) ºi instruirii din diferite domenii. De asemenea, faciliteazã coordonarea activitãþilor de dezvoltare a gândirii ºi de evaluare între toate disciplinele, precum ºi transferul unor deprinderi de la o disciplinã la alta. Pe mãsurã ce comunicarea ºi colaborarea sporesc, profesorii nu se mai simt izolaþi unii de alþii ºi nici de procesul de luare a deciziilor; z înzestreazã profesorii ºi elevii cu un repertoriu de strategii de predare-învãþare cu aplicare imediatã, dar ºi cu timp mai îndelungat de utilizare, folosind materialele de instruire existente; z integreazã deprinderile de citire, scriere ºi procesele de gândire în interiorul diferitelor conþinuturi ºi discipline; z se poate folosi pentru toþi elevii, atât cei buni cât ºi cei slabi putând beneficia de aceleaºi strategii de instruire.

184 www.rft.forter.ro Tendinþe în activitatea de predare-învãþare

De obicei, reformele au neglijat elevii dezavantajaþi din punct de vedere educaþional, fie pentru cã nevoile lor speciale sunt ignorate în procesul planificãrii ºi proiectãrii, fie pentru cã nu se ºtie bine cum sã se acþioneze în cazul lor. Practica demonstreazã cã aceºti elevi sunt lãsaþi, în general, la voia întâmplãrii, instruirea cognitivã fiind rezervatã elevilor buni. Predarea strategicã faciliteazã învãþarea atât pentru elevii buni, cât ºi pentru cei slabi. Viziunea oricãrui profesor asupra educaþiei trebuie sã includã înþele- gerea modului cum învaþã atât elevii cei mai buni, cât ºi cei mai slabi, iar aceastã cunoaºtere poate fi folositã pentru îmbunãtãþirea posibilitãþilor de învãþare, oferite tuturor elevilor. Noua teorie a educaþiei, învãþarea este înþeleasã ca utilizare a cunoº- tinþelor anterioare ºi a unor strategii specifice pentru înþelegerea ideilor dintr-un text ca întreg, ori a unor elemente ale unei probleme ca întreg. Nouã este ºi ideea cã ºcolile trebuie sã þinã cont de faptul cã performanþele elevilor slabi pot fi modificate prin asigurarea unor experienþe instrucþio- nale adecvate (Fuerstein, 1980) ºi cã îi putem învãþa pe elevi sã-ºi supra- vegheze, sã-ºi controleze ºi sã-ºi stãpâneascã propriile performanþe. Capacitatea de a lega noile informaþii de cele anterioare poate fi influ- enþatã negativ de mai mulþi factori. Încercãm aici prezentarea pe scurt a unora dintre aceºtia: z activarea cunoºtinþelor anterioare este îngreunatã dacã noile infor- maþii sunt neclare, dezorganizate ºi, oarecum, lipsite de sens (Shimmerlik, 1978); z perspectiva celui care învaþã influenþeazã învãþarea; z gradul de familiarizare cu domeniul de cunoaºtere. Lipsa de infor- maþii despre un subiect reduce în mod serios capacitatea unui elev de a recunoaºte modelele, de a clasifica sau a cãuta noi informaþii, ori de a genera analogii cu alte situaþii sau probleme (Resnick, 1984); z succesul într-o situaþie de învãþare nu depinde doar de existenþa unor cunoºtinþe anterioare, ci ºi de capacitatea de acces la aceste cunoºtinþe. În numeroase cazuri, cunoºtinþele elevilor sunt inerte. Acestea sunt cunoºtinþe pe care elevii le au, dar nu pot avea acces la ele deoarece nu le-au legat în- tre ele prin diverse exerciþii aplicative, sau le lipsesc strategiile de cãutare ºi recuperare a acestora (Bransford, s.a. 1986). Elevii buni utilizeazã strategii de codificare, organizare ºi recuperare a informaþiilor, astfel cã ei acced uºor la cunoºtinþele anterioare. Numeroase studii au arãtat cã elevii de diferite vârste ºi niveluri tind sã foloseascã informaþiile structurale inerente unui text pentru a-ºi organiza august, 2007 185 Instrucþie ºi învãþãmânt

învãþarea ºi reþinerea, dacã textul este bine organizat ºi semnalat (Smayer, 1984). În mod asemãnãtor, elevii par a-ºi reaminti mai bine modelele famili- are cum ar fi povestirile ºi nu explicaþiile sau expunerile, apoi modelele mai structurate, asemãnãrile ºi deosebirile de exemplu, ºi nu modelele deschise, cum este descrierea (Schnotz, 1985). În contrast, textele slab redactate constituie motivul principal al lipsei de înþelegere. Ele produc confuzie în mintea elevilor. Pe când elevii foarte buni par a fi în stare sã impunã ei înºiºi o organizare ºi interpretare a acestor texte, elevii mai slabi nu pot face acest lucru. Performanþele lor pot fi îmbunãtãþite simþitor dacã sunt învãþaþi sã organizeze ei înºiºi informaþiile. Spunem cã învãþarea este strategicã atunci când cel care învaþã este conºtient, deºi îºi controleazã eforturile în utilizarea unor deprinderi ºi strategii particulare. Conºtientizarea nu se referã numai la cunoaºterea unor strategii cognitive specifice, ci ºi la cunoaºterea modului de utilizare a acestora ºi a mo- mentului când sã fie utilizate. Controlul se referã, în parte, la capacitatea de a supraveghea ºi direc- þiona propria activitate în direcþia reuºitei, dar ºi la a ºti când n-ai reuºit, folosind verificãri ale rãspunsurilor ºi rezultatelor. Controlul asupra utili- zãrii strategiilor se leagã ºi de creºterea motivaþiei, administrarea timpului de învãþare. Elevii buni executã sarcinile de învãþare pânã la capãt, mani- festând satisfacþie ºi atribuind succesul propriilor eforturi. Astfel, ei învaþã cum sã înveþe în mod independent ºi eficient. Din contrã, elevii cu rezultate slabe tind sã atribuie unele reuºite norocului, întâmplãrii sau altor factori pe care nu-i pot controla ºi, în consecinþã, ei nu se implicã în planificare, supraveghere sau recapitulare.

186 www.rft.forter.ro Modul geografic de a privi lucrurile

PROFESOR GEORGE-RADU CIUMASU COLEGIUL MILITAR LICEAL „ªTEFAN CEL MARE“ - CÂMPULUNG MOLDOVENESC

eografie, geopoliticã, geodeterminism, geostrategie – patru termeni distincþi ºi un singur prefix, GEO – din cuvântul grecesc „GE”,G care înseamnã PAMÂNT. Un element comun care trimite în mod egal la spaþiul planetei, cu diferenþe de sens sesizabile, dar totodatã com- plementare. În uzul curent, geografia, ºtiinþa despre care se spune ca se aflã într-o permanentã crizã de identitate (adaug ºi de adaptare) îºi vede invadat obiectul de cercetare de numeroase discipline de graniþã, mult mai dinamice, suferind o relativã descalificare în faþa majoritãþii publicului. Aceasta în pofida faptului cã adevãraþii cunoscãtori ai domeniului o considerã o disciplinã fundamentalã în înþelegerea lumii de azi. În schimb, termenii de „geopoliticã” ºi „geostrategie” beneficiazã de un efect de modã, ce le conferã o folosire frecventã, uneori hegemonicã, înlocuind deseori termenul de geografie atunci când se fac trimiteri asupra unor realitãþi spaþiale, teritoriale, ca ºi cum cuvântul „geografie” ar fi înve- chit, în timp ce geopolitica, de exemplu, ar fi expresia perfectã a gândirii moderne. Se ajunge astfel la situaþia oarecum paradoxalã ca atenþia care se acordã geografiei sã se datoreze tocmai acestor termeni ºi nu modurilor de a privi lucrurile generate de geografia însãºi. Bine ºi aºa. Eti- mologic, geografia semnificã descrierea Pãmântului, formalizarea lui gra- ficã.

august, 2007 187 Instrucþie ºi învãþãmânt

Putem spune cã, în totalitatea sa, geografia ar fi studiul spaþial al socie- tãþii sau, pentru a-mi duce gândul pânã la capãt, studiul societãþii, lumii, cu ajutorul spaþiului. ªtiinþa–„ghiveci”, ce a dat naºtere la ºcoli de gândire foarte diferite de la o þarã la alta, geografia, a fost adesea circumscrisã unei folosinþe ºcolare mediocre, ceea ce, în mod curios, nu a contribuit la pierderea sensului sau la îngrãdirea numeroaselor sale aplicaþii. Se poate spune cã tuturor le place geografia; „toþi se pricep sau toþi s-ar pricepe dacã ar vrea, la geografie, dar au preocupãri mult mai serioase”. În învãþãmânt, „disciplinã prea moale” dupã expresia unui geograf francez, cunoaºterea geograficã este însã prea des lovitã de anatema potrivit cãreia aici „nu ar fi nimic de înþeles, ci totul trebuie doar memorat“. Astfel, în relaþie cu alte discipline mult mai „îndreptãþite”, geografia a cãpãtat o poziþie marginalã, cu rol de paleativ, care sã oblojeascã rãnile provocate de demersurile savante, „cu adevãrat” ºtiinþifice ale alto- ra. Nedrept ºi fals. În ciuda unor carenþe epistemologice pe care ºi le recunoaºte, geografia revendicã, pe bunã dreptate, o metodologie criticã ºi un raþionament disciplinar propriu, urmând ca ambele sã se uneascã, pe viitor, într-o expresie nouã, a uzanþei practice : „ºtiinþa de a gândi spaþiul”. ªi, pentru a încheia în nota în care am început, fãcându-mã pânã la capãt avocatul disciplinei pe care o predau, vã recomand, la modul „geograficesc” de a privi lucrurile, sã vã însuºiþi ºi sã polemizaþi pe marginea termenilor de geopoliticã, geodeterminism ºi geostrategie, din perspectiva viitoarelor dumneavoastrã preocupãri militare ºi geomilitare pe care le veþi avea sau vi le vor impune aliaþii noºtri. Discuþiile viitoare pe marginea „geopoliticii”, „geodeterminismului” sau „geostrategiei”, generate de con- juncturã sau impuse de viitorii aliaþi vor sta, în opinia noastrã, sub semnul unui mod „geograficesc” de a privi lucrurile, cel dintâi care ar trebui însuºit.

188 www.rft.forter.ro Dezvoltarea competen]elor de exprimare oral` în cadrul orelor de limb` [i literatur` român` PROFESOR SIMONA SIMU COLEGIUL MILITAR LICEAL „MIHAI VITEAZUL“ – ALBA IULIA

copul studierii limbii ºi literaturii române în ºcoalã este acela de a forma un tânãr cu o culturã educaþionalã ºi literarã de bazã, capabil sãS înþeleagã lumea, sã comunice ºi sã interacþioneze cu semenii, sã-ºi utilizeze în mod eficient ºi creativ capacitãþile proprii de exprimare oralã ºi scrisã, exprimându-ºi gânduri, stãri, sentimente ºi opinii. În acest sens, obiectivul central al programelor de limba ºi literatura ro- mânã pentru liceu este dezvoltarea competenþelor de comunicare oralã ºi scrisã ale elevilor, precum ºi familiarizarea acestora cu textele literare ºi non-literare. Manualele alternative propun o serie de metode ºi exerciþii ce au ca scop dezvoltarea exprimãrii orale a elevilor. De exemplu, la clasa a XI-a, conform programei ºcolare, sunt propuse ca metode ºi procedee moderne de învãþare ºi evaluare studiul de caz ºi dezbaterile. De asemenea, în vederea dezvoltãrii competenþelor de exprimare oralã a elevilor, mai pot fi folosite la clasã ºi alte metode active (centrate pe elev), metode asupra cãro- ra mã voi opri în acest studiu. STUDIUL DE CAZ – este centrat pe discursul de tip argumentativ, adaptat la specificul temei propuse ºi presupune: z o etapã pregãtitoare, în care se stabilesc tema, modalitãþile de documentare, metodologia de lucru ºi modalitatea de prezentare; z documentarea propriu-zisã, în care elevii exploreazã materialul bi- bliografic, consemneazã informaþiile într-un jurnal de lecturã (sau chiar în portofoliu), iar mai apoi, se vor constitui grupele pentru a dezbate materia- august, 2007 189 Instrucþie ºi învãþãmânt lul ales ºi pentru a stabili forma de prezentare a acestuia (se prezintã oral, în faþa clasei, pentru a putea evalua exprimarea oralã a elevilor); z prezentarea ºi evaluarea studiului de caz se va face în faþa întregii clase, fiind urmatã de discuþii în care colegii pot cere lãmuriri, pot comen- ta aspectele care li s-au pãrut interesante ºi pot evalua activitatea grupelor. Pentru evaluarea studiului de caz, profesorul se poate folosi de urmã- toarea grilã care cuprinde atât o apreciere a exprimãrii scrise, cât ºi una a exprimãrii orale (vezi Anexa). DEZBATEREA este o formã de comunicare oralã ce permite punerea în dialog a elevilor pe baza unei teme date ºi a unei pregãtiri prealabile. Astfel, ºcoala (orele de limba ºi literatura românã) poate (pot) deveni un spaþiu al comunicãrii efective, în care profesorul nu mai este unicul emiþã- tor credibil de mesaje, ci devine mediator al unui schimb de mesaje, ajutân- du-i pe elevi sã înveþe, sã comunice ºi evaluându-le capacitatea de a comunica. Aceastã metodã presupune lucrul în grup, urmãrind dezvoltarea spiritului de echipã ºi a competenþei de exprimare oralã în cadrul grupului. Iniþial, se formeazã douã echipe – afirmatorii ºi negatorii – ºi, totodatã, se alege ºi echipa de evaluatori. Pentru realizarea dezbaterii e nevoie de o etapã pregãtitoare: documentarea – ce presupune consultarea, sub îndrumarea profesorului, a unei bi- bliografii legate de tema propusã. Desfãºurarea propriu-zisã a dezbaterii trebuie sã se încadreze în treizeci-patruzeci de minute, pentru ca restul timpului sã fie alocat analizei. Dezbaterea se va desfãºura astfel: z prezentarea argumentelor (pro sau contra moþiunii) de cãtre primul dintre vorbitori; z lucrul în grup, în echipa a doua, pentru pregãtirea contra-argumen- tãrii; z expunerea oralã a contra-argumentelor; z lucrul în grup al primei echipe pentru pregãtirea rãspunsului, con- stând în reluarea contra-argumentelor ºi prezentarea dovezilor prin care acestea sunt combãtute; se continuã în acelaºi mod pânã când toþi partici- panþii ºi-au expus punctele de vedere (se recomandã folosirea persoanei I plural în expunerea fãcutã de reprezentantul grupelor, având în vedere cã s-a lucrat în echipã); z anunþarea rezultatelor de cãtre evaluatori, eventual justificarea acestora ºi feedback-ul profesorului. În lucrarea Alinei Pamfil – „Limba ºi literatura românã în gimnaziu. Structuri didactice deschise” – sunt menþionate încã douã tipuri de dezba- teri, pe lângã cea menþionatã mai sus (dezbaterea de opinii pe fond de con- troversã), ºi anume: deliberarea (în cadrul cãreia argumentaþia vizeazã

190 www.rft.forter.ro Dezvoltarea competenþelor de exprimare oralã luarea unei decizii, de exemplu: „Ce carte sã alegem pentru lectura în grup?“) ºi dezbaterea, cu scopul de a rezolva probleme (în cadrul ei, opoziþia ini- þialã þine de cunoaºterea parþialã a problemei, de exemplu: „Care ar putea fi grila de lecturã a unei descrieri?“). În funcþie de aceºti parametri, profesorul îºi poate întocmi sarcinile de observare a discursului elevilor. De exemplu: I. Conþinutul discursului oral: A fost argumentaþia adecvatã temei enunþate? A aprofundat suficient tema? Tratarea a fost globalã sau struc- turatã în micro-teme? PARAMETRII FIªEI DE CONTROL ªI EVALUARE Conþinutul Componenta Componenta Componenta discursului oral verbalã nonverbalã paraverbalã - adecvarea la tema - dimensiunea lingvis- - elemente chinestezice: - vocea: calitate, expunerii, dialogului; ticã; privirea, atitudini corpo- melodie, debit, inflexi- - pertinenþa interven- - utilizarea corectã a rale,miºcãri, gesturi, uni, intonaþie, pauze, þiilor; aspectelor de ordin fo- expresia feþei; respiraþie. - claritatea ideilor, netic, lexical, precum ºi - poziþia locutorilor: înlãnþuirea lor logicã a aspectelor de sintaxã modul de ocupare a etc. a propoziþiei ºi a frazei; locurilor, spaþiul perso- - dimensiunea textualã nal, distanþele; (cunoaºterea ºi utiliza- - aspectul exterior; rea regulilor ºi a proce- - modul de amenajare a deelor care asigurã orga- spaþiului ºi a documen- nizarea generalã a unui telor (dispunerea gra- text: legãtura între fra- ficelor, a foliilor, a înre- ze, coerenþa între pãrþi, gistrãrilor, a notelor structura textualã nara- etc.). tivã, descriptivã, argumen- tativã ºi explicativã); - dimensiunea discursi- vã (cunoaºterea ºi utilizarea regulilor ºi a procedeelor care deter- minã folosirea limbii în context: utilizarea regis- trelor limbii, a normelor de interacþiune verbalã, cunoaºterea parametrilor situaþiei de comunicare etc.).

II. Componenta verbalã: 1. Dimensiunea lingvisticã: Cum a fost exprimarea din punct de vedere lexical ºi sintactic? Ce tip de limbaj s-a folosit? 2. Dimensiunea textualã: Cum s-a realizat argumentarea propriu-zisã (valoarea argumentelor, locul exemplelor, folosirea corectã a organizato- rilor textuali)? august, 2007 191 Instrucþie ºi învãþãmânt

3. Dimensiunea discursivã: Cum s-a adresat auditoriului? Cum ºi-a adecvat textul la contextul de comunicare? III. Componenta paraverbalã ºi cea nonverbalã: Care a fost tonul, dar ritmul vorbirii? Cum a privit auditoriul, cum s-a miºcat, cum a folosit notiþele? O metodã folositã ca ºi etapã pregãtitoare pentru dezbatere ºi care ur- mãreºte dezvoltarea competenþelor de exprimare oralã este metoda numitã REÞEAUA DE DISCUÞII, care funcþioneazã dupã urmãtoarele etape: 1. Stabilirea temei puse în discuþie; 2. Profesorul adreseazã o întrebare prin care solicitã elevilor un rãspuns pozitiv sau negativ, însoþit de argumente; 3. Identificarea argumentelor de cãtre elevi ºi clasificarea acestora în pozitive ºi negative; 4. Reflectarea asupra argumentelor ºi stabilirea individualã a poziþiei pro sau contra. Aceste metode moderne pot fi aplicate la toate clasele de liceu, în cadrul orelor de predare/învãþare/evaluare, cu centrare pe elev. Cu ajutorul acestora pot fi depistate blocajele în exprimarea oralã a unor elevi, corectarea, stimularea, încurajarea ºi pregãtirea acestora pentru proba oralã a examenului de bacalaureat. Evaluarea unei activitãþi, gen dezbatere, bazatã pe dezvoltarea compe- tenþelor de exprimare oralã, poate fi fãcutã pe baza unei fiºe de control, realizatã în funcþie de componentele discursului oral, de specie, de nivelul cunoºtinþelor ºi capacitãþilor ºi de finalitatea activitãþii, aºa cum reiese din exemplul urmãtor: STUDIU DE CAZ Sãptãmâna: 30.10. – 03.11.2006 Tema grupului: ROLUL LITERATURII ÎN PERIOADA PAªOP- TISTÃ Clasa: a XI-a Profesor: Simona Simu

REALIZARE PREZENTARE

organi- prezen- indi- acura- ilustrare calita- usurinþa spon- meta- coeren- zarea tare ge- carea teþea (exem- tea cu- expri- tanei- limbaj/ þa Elevi infor- neralã surselor infor- ple, noºtin- mãrii tate limbaj expri- maþiei maþiei imagini) þelor de specific mãrii grup limbã

2p. 3p. 1p. 2 p. 1p. 2p. 2p. 1p. 2p. 2p

192 www.rft.forter.ro TEHNIC~ MILITAR~ {I ARMAMENT

Secþiune coordonatã de sublocotenent Andreea FLEANCU

Sistem de protec]ie colectiv` COLPRO

MAIOR COSTEL GUªTERIÞEAN MAIOR GHEORGHE MITRICÃ

rotecþia colectivã (COLPRO) reprezintã protecþia chimicã, biolo- gicã, radiologicã ºi nuclearã (CBRN) asiguratã unui grup de indi- vizi Ppentru a permite odihna sau executarea unor activitãþi limitate (medicale, stat-major etc.) fãrã a utiliza echipamentele individuale de protecþie CBRN (EPICBRN) în situaþia când zona de dislocare este contaminatã sau prezintã pericol CBRN. Sistemele de protecþie colectivã trebuie sã asigure cerinþe ºi sã îndepli- neascã funcþiuni dupã cum urmeazã: a) cerinþe: z sã asigure posibilitãþile de refacere/recuperare a personalului supus unui atac cu armele de distrugere în masã CBRN (ADMCBRN) care a îm- brãcat EPICBRN complet, precum ºi asigurarea unui spaþiu pentru satisfacerea necesitãþilor fiziologice; z asigurarea unui spaþiu necontaminat pentru desfãºurarea activitãþi- lor/sarcinilor operaþionale care nu pot fi îndeplinite la standardele dorite având EPICBRN îmbrãcate, astfel: – comandament, stat-major, puncte de comandã; – spitale de campanie sau alte facilitãþi medicale; – facilitãþi/ateliere pentru reparaþii echipamente. b) funcþiuni: z odihnã ºi recuperare a personalului; z asigurarea unui mediu de acþiune protejat, necontaminat.

august, 2007 195 Tehnicã militarã ºi armament

Tipuri de sisteme de protecþie colectivã

Instalaþiile fixe de protecþie colectivã CBRN (COLPRO fix) reprezintã toate instalaþiile care îndeplinesc condiþiile de asigurare a protecþiei colective CBRN ºi care nu pot fi mutate o datã ce au fost instalate; acestea pot fi întãrite, semiîntãrite sau neîntãrite în funcþie de gradul de protecþie pe care îl asigurã împotriva armamentului clasic (bombe de aviaþie, artilerie etc.) sau împotriva emisiunii de luminã ºi a undei de ºoc rezultate în urma exploziei nucleare. Instalaþiile transportabile de protecþie colectivã CBRN (COLPRO transportabil) reprezintã toate instalaþiile care îndeplinesc condiþiile de asigurare a protecþiei colective CBRN ºi care pot fi mutate o datã ce au fost instalate, dar care nu pot fi utilizate pe timpul deplasãrii. De regulã, acestea sunt neîntãrite dar pot fi încorporate în clãdiri sau alte adãposturi. Instalaþiile mobile de protecþie colectivã CBRN (COLPRO mobil) sunt acele instalaþii care îndeplinesc condiþiile de asigurare a protecþiei colective CBRN, care pot fi mutate o datã ce au fost instalate ºi pot fi utilizate total sau parþial pe timpul deplasãrii. Acestea sunt de regulã integrate în platformele mobile terestre, navale sau aeriene. Instalaþiile hibride de protecþie colectivã CBRN (COLPRO hibrid) sunt sisteme instalate la diferite tipuri de platforme, care asigurã aer res- pirabil (necontaminat) ocupanþilor direcþi, pot fi utilizate în asociere cu instalaþiile mobile COLPRO. Principalele elemente ale instalaþiilor de protecþie colectivã CBRN (COLPRO) sunt: a) zona amenajatã înaintea intrãrii în COLPRO; b) zona de control a contaminãrii; c) compartimentele etanºe; d) zona necontaminatã. Zona amenajatã înaintea intrãrii în COLPRO este, de regulã, o încã- pere (camerã, cort etc.) în care se instaleazã puncte de control/identificare a personalului care intrã/iese în/din instalaþia COLPRO ºi se marcheazã cãile de acces în/din instalaþia COLPRO. În unele situaþii, în aceastã zonã se instaleazã un dispozitiv de decontaminare imediatã a personalului. În acest caz, decontaminarea se executã la exterior, fãrã scoaterea EPICBRN ºi are ca scop îndepãrtarea agenþilor contaminanþi de pe suprafaþa EPICBRN, dar trebuie sã se respecte mãsurile de prevenire a deteriorãrii echipamentelor de protecþie a cãilor respiratorii.

196 www.rft.forter.ro Sistem de protecþie colectivã COLPRO

Zona de control a contaminãrii reprezintã componenta COLPRO afla- tã înaintea zonei necontaminate ºi unde personalul dezbracã EPICBRN ºi executã operaþiuni de decontaminare (conform standardelor operaþionale proprii sau instrucþiunilor instalaþiei); în aceastã componentã sunt incluse: a) zona de pericol la agenþi chimici lichizi; b) zona de pericol la agenþi chimici sub formã de vapori. Zona de pericol la agenþi chimici lichizi este componenta zonei de control a contaminãrii care asigurã minimul de protecþie; este o suprafaþã aco- peritã (încãpere, cort etc.) ºi poate asigura filtrarea prafului. De regulã, în funcþie de tipul instalaþiei ºi de gradul de pericol, se instaleazã: a) locuri de depozitare temporarã a armamentului individual ºi a accesoriilor acestora (cuiere, rastele, rafturi etc.); b) loc de dezbrãcare a ciorapilor/cizmelor de protecþie CBRN; c) loc de îmbrãcare a ciorapilor/cizmelor de protecþie ce se utilizeazã numai pentru tranzitarea zonei de control a contaminãrii (în cazul în care acestea nu sunt asigurate, se pãstreazã cele personale). Zona de pericol la agenþi chimici sub formã de vapori este componenta zonei de control a contaminãrii situatã între compartimentele etanºe ºi zona de pericol la agenþi chimici lichizi, în care pericolul contaminãrii este reprezentat doar de vaporii de agenþi chimici; de regulã, în funcþie de tipul instalaþiei ºi de gradul de pericol, în aceastã zonã se instaleazã: a) loc de curãþare a echipamentelor de protecþie a cãilor respiratorii; b) loc de dezbrãcare ºi depozitare a echipamentelor de protecþie indivi- dualã care au mai rãmas asupra personalului; c) loc de îmbrãcare a echipamentelor de protecþie a cãilor respiratorii care se utilizeazã pentru tranzit (în cazul în care acestea nu sunt asigurate, se pãstreazã cele personale). Compartimentele etanºe sunt componente ale COLPRO care asigurã filtroventilaþie totalã ºi evacuarea în afarã a aerului, pentru a crea condiþii de siguranþã pentru trecerea din zona de control a contaminãrii în zona ne- contaminatã ºi invers. În funcþie de complexitatea instalaþiei COLPRO pot exista unul sau mai multe compartimente*. De regulã, în funcþie de tipul instalaþiei ºi de gradul de pericol, în aceste compartimente se instaleazã: a) locuri de verificare/monitorizare a contaminãrii; b) locuri de decontaminare (conform dotãrilor); c) loc de decontaminare prin aerisire. Zona necontaminatã mai poate fi denumitã ºi zona sigurã în privinþa pericolului contaminãrii CBRN ºi reprezintã componenta COLPRO unde august, 2007 197 Tehnicã militarã ºi armament personalul se poate odihni sau poate executa anumite activitãþi fãrã utilizarea EPICBRN; în aceastã zonã se instaleazã unul sau mai multe puncte de control/identificare personal; de asemenea, în funcþie de situaþie, se mai instaleazã: a) puncte de verificare/identificare a contaminãrii; b) locuri de decontaminare a personalului. Amenajarea/instalarea diferitelor locuri unde se desfãºoarã activitãþile specifice sistemelor COLPRO se executã în concordanþã cu actele norma- tive specifice ºi vor fi aprobate/vizate de comanda unitãþii care gestioneazã utilizarea instalaþiei. Punctele de control/identificare a personalului instalate la intrarea în zona de control a contaminãrii ºi la intrarea în zona necontaminatã trebuie sã aibã asigurate cel puþin o linie de comunicaþie continuã în scopul: a) evitãrii aglomerãrii pe culoarele de intrare/ieºire în/din COLPRO; b) evitãrii aglomerãrii în zona necontaminatã ; c) asigurãrii comunicãrii personalului din zona necontaminatã cu exteriorul; d) asigurãrii informaþiilor privind utilizarea instalaþiei COLPRO. Pentru a se menþine eficienþa unei instalaþii COLPRO sunt necesare elaborarea unor standarde operaþionale specifice situaþiei ºi sistemului respectiv care sã cuprindã ºi proceduri de control a contaminãrii CBRN ca parte integrantã a procedurilor de intrare/ieºire în scopul limitãrii riscului contaminãrii ºi creºterii siguranþei personalului în zona necontaminatã; fiecare activitate importantã ºi locul unde se executã vor fi marcate cu etichete specifice. Procedurile specifice tranzitãrii zonei de control a contaminãrii sunt necesare în scopul menþinerii siguranþei în zona necontaminatã în cazul în care evenimentele CBRN se pot produce rapid sau prin surprindere ºi pentru asigurarea cã personalul utilizeazã corect ºi eficient instalaþia COLPRO (de regulã, sistemele COLPRO consumã cantitãþi mari din resursele de energie ºi materiale); acestea sunt cuprinse în patru grupe principale, în funcþie de gradul de pericol CBRN: a) înainte de ajungerea efectelor evenimentului CBRN în zonã; b) pe timpul contaminãrii cu agenþi chimici sub formã de vapori; c) pe timpul contaminãrii cu agenþi chimici lichizi/persistenþi; d) pe timpul contaminãrii radioactive. Etichetele marcheazã locurile unde se executã o anumitã activitate spe- cificã instalaþiilor COLPRO pentru a se menþine ordinea de executare a

198 www.rft.forter.ro Sistem de protecþie colectivã COLPRO acestora ºi pentru a preveni extinderea contaminãrilor în interiorul zonei necontaminate. Pentru intrarea în COLPRO se marcheazã prin etichete locurile unde se executã activitãþi specifice, astfel: a) pentru activitãþile care se executã în încãperea amenajatã înainte de intrarea în zona de control a contaminãrii; b) pentru activitãþile care se desfãºoarã în zona de pericol la agenþi chimici lichizi; c) pentru activitãþile care se desfãºoarã în zona de pericol la agenþi chimici sub formã de vapori; d) pentru activitãþile care se executã în compartimentele etanºe utilizate pentru intrare. Procedurile de control a contaminãrii se referã la: a) prevenirea contaminãrii CBRN; b) decontaminarea RBC. Procedurile de operare în zona de control a contaminãrii trebuie sã îm- piedice transferarea contaminãrii cãtre celelalte compartimente ale sistemului prin aplicarea strictã a procedurilor de control a contaminãrii pentru fiecare element/compartiment anterior zonei necontaminate. Toate aceste proceduri sunt, de regulã, aplicate de cãtre specialiºtii NBC.

Bibliografie:

www.nbc colpro system; www.nbc-technology.com; www.nbc defence.net/nore/colpro; www.nbc team.cz/docs/czech.

Notã: *. De regulã, existã cel puþin douã compartimente etanºe utilizate: unul pentru intrare ºi unul pentru ieºire.

august, 2007 199

Miniaturizarea pilelor cu combustibil, o revolu]ie în domeniul bateriilor acumulatoare MAIOR DR. GABRIEL ACHIM ASIST.UNIV. SIMONA RADU

ateriile constau dintr-un numãr de pile electrice conectate între ele, de obicei pentru a produce un voltaj (tensiune electricã) mai mareB decât o singurã pilã electricã. În mod greºit, unii numesc baterii ºi pilele electrice simple. Broaºtele moarte au condus la inventarea pilelor ºi bateriilor electrice. În 1786, omul de ºtiinþã italian Luigi Galvani a descoperit cã broaºtele di- secate se contractau când le atingea cu bisturiul sãu. Apoi, din întâmplare, el a descoperit cã picioarele puteau fi fãcute sã se miºte doar prin atingerea lor de metal. Galvani era pus în încurcãturã în ceea ce privea natura acestui fenomen, ºi sursa lui. Rãspunsul a fost dat în anii 1790 de omul de ºtiinþã italian Alessandro Volta. Picioarele broaºtelor se contractaserã deoarece lichidele din interiorul lor reacþionau la contactul cu douã metale diferite: alama ºi fierul. Aceastã combinaþie forma o pilã electricã simplã ºi curentul produs de aceasta fãcea sã se contracte muºchii picioarelor broaºtei. Volta a fãcut apoi o pilã electricã punând o hârtie umedã între discuri de cupru ºi zinc. Aceastã pilã era extrem de slabã, dar Volta a conceput curând pile ºi baterii practice. Una dintre baterii consta dintr-o coloanã de pile electrice fãcute din plãci de zinc ºi argint, cu separatoare de hârtie îmbibate în saramurã. Acest tip de baterie se numea pilã voltaicã.

august, 2007 201 Tehnicã militarã ºi armament

Cum funcþioneazã celulele?

Dupã Volta, s-au inventat multe forme similare de pile electrice. Acum se folosesc substanþe variate pentru plãci, sau electrozi, ºi pentru soluþie, sau electrolit. Pila electricã funcþioneazã prin transformarea energiei chimice în energie electricã. Electrolitul emite ioni (atomi sau grupuri de atomi încãrcaþi electric) care sunt atraºi de electrozi. Un electrod atrage ionii încãrcaþi negativ, care au un surplus de electroni. Celãlalt electrod atrage ionii încãrcaþi pozitiv, care au o deficienþã de electroni. Când se conecteazã un circuit conductor între plãci, electronii curg prin circuit de la electrodul negativ la cel pozitiv. Acest flux formeazã un curent electric.

Pila cu combustibil

Pila cu combustibil este un generator electrochimic ce foloseºte drept sursã de energie hidrogenul. Cine nu s-a lovit de inconvenientul, mai ales la telefonul mobil, de a i se descãrca bateria ºi a rãmâne în mijlocul unei conversaþii? Tocmai în aceasta constã revoluþia din acest domeniu, pila cu combustibil are o autonomie de cinci ori mai mare decât a celei mai performante baterii acumulator litiu-ion ºi se reîncarcã în câteva secunde. Deci autonomia unui telefon mobil va depãºi o lunã, iar în ceea ce priveºte re- încãrcarea, aceasta este foarte simplã ºi constã în înlocuirea unui mic car- tuº (ca ºi la stilourile cu rezervor). Diferenþa faþã de o baterie acumulator constã în faptul cã pila conþine un mic generator, în interiorul cãruia printr-o reactie electrochimicã sunt smulºi electroni atomilor de hidrogen – flux de electroni ce genereazã curent electric. Prin urmare, pila nu se descarcã atâta timp cât combustibilul este disponibil, iar reumplerea rezervorului dureazã doar câteva secunde, faþã de bateria clasicã, la care reîncãrcarea dureazã câteva ore, în plus nu este nevoie de o sursã de curent pentru aceasta. Cea mai bunã piaþã de desfacere pentru acest tip de baterii a oferit-o telefonia mobilã, deoarece puterea cu care se opereazã este micã (între 1 ºi 10 waþi) iar cererea este imensã (peste 800 milioane de baterii pentru tele- foanele mobile sunt produse anual). Cercetãrile în acest domeniu sunt relativ recente, astfel, primele pile cu combustibil miniaturizate au fost dezvoltate de cãtre cercetãrorii japonezi în anul 2005 sub denumirea de DMFC (Direct Methanol Fuel Cell) ce folo- seau drept combustibil metanolul (alcoolul metilic). Inconvenientul constã

202 www.rft.forter.ro Miniaturizarea pilelor cu combustibil

în faptul cã metanolul are un randament de 10 ori mai mic decat hidrogenul, ceea ce duce la o creºtere a suprafeþei reactive (pentru 20 Mw/cm2 este necesarã o suprafaþã reactivã de 50 cm2), ºi, implicit, a volumului pilei. În decursul acestui an cercetãtorii francezi au reuºit sã micºoreze aceastã su- prafaþã, reducând dimensiunile pilei la aceea a unei monede (2 cm2 cu o grosime de 0,5 mm). Acest fapt a fost posibil prin folosirea hidrogenului drept combustibil ºi prin schimbarea metodei de fabricare a pilei. Astfel, s-au folosit drept suport pentru catalizatorul de platinã poroasã siliciul, iar pentru a se crea microcanale ºi nanopori pe suprafaþa ºi în masa acestuia s-au folosit tehnici utilizate la producerea microprocesoarelor. Acest tip de pilã a fost denumit PEMFC (Proton Exchange Membrane Fuel Cell). Principalul dezavantaj al acestui tip de pilã consta în faptul cã hidrogenul combustibil este greu ºi totodatã periculos sã fie stocat în bateria telefonului, dar acest inconvenient a fost rezolvat prin producerea hidrogenului direct în interiorul bateriei, în cantitãþi foarte mici direct din apã, folosindu-se borohidrurã de sodiu (NaBH4). Prin urmare, noul tip de baterie se compune dintr-un rezervor cu borohidrurã de sodiu în care este injectatã apã sub presiune, pro- ducându-se astfel hidrogen, iar acesta este captat ºi direcþionat pe pila cu combustibil. În interiorul pilei, în contact cu catalizatorul de platinã po- roasã, atomul de hidrogen este descompus în proton ºi electron. Protonul traverseazã membrana de separaþie din catalizator, în timp ce electronul este forþat sã parcurgã un circuit electric, astfel generându-se un curent electric. Protonul ºi electronul se regãsesc apoi de cealaltã parte a membra- nei, unde reacþioneazã cu oxigenul din aer, rezultând astfel apã. Micropila cu hidrogen dã o densitate energeticã de 800 Wh/kg, mult superioarã celei mai performante baterii litiu-ion ce dezvoltã o densitate energeticã de doar 200 Wh/kg. Un alt domeniu în care se prevede a fi folosite pilele cu combustibil este cel al calculatoarelor portabile (laptop). În acest caz, singurele care pot face faþã sunt pilele cu metanol deoarece dezvoltã o putere mult mai mare decat cea a pilelor cu hidrogen (20w faþã de aproape 10w la hidrogen). IBM ºi Sanyo au pus deja la punct prototipuri ce dezvoltã o autonomie de peste opt ore. Acest tip de baterii ar fi utile ºi în domeniul militar, mai ales pentru a înlocui anumite baterii acumulator, þinând cont de faptul cã se încearcã dezvoltarea pilelor cu combustibil ºi pentru automobile. Bibliografie: 1. C.D. Neniþescu, Chimie generalã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1974. 2. Frederic Texier, Pile a combustible, Science et vie nr. 1067/2006. 3. Gale Group, Encyclopedia of Science, 3rd Edition vol 1. august, 2007 203 Tehnicã militarã ºi armament

modul de încãrcare a unei pile cu hidrogen

204 www.rft.forter.ro Miniaturizarea pilelor cu combustibil

e– e– hidrogen aer

aer + anod catod apã electrolit H 2H++2e- + - 2 O2 + 4H +4e 2H2O principiul ºi modul de funcþionare al pilei cu hidrogen

placã de generator electrochimic cu microcanale

pilã cu combustibil pentru laptop

august, 2007 205

Transportorul belgian Sibmas

SURSA: Army Recognition http://www.armyrecognition.com/europe/Belgique/ vehicules_a_roues/Sibmas/Sibmas_Belgique_description.htm

a mijlocul anilor ’70, firma belgianã BN Constructions Ferroviares et Métaliques a demarat un proiect din fonduri proprii pentru reali- zareaL unui vehicul blindat pentru transportul trupelor. Acesta urma sã fie construit pornind de la un lot de piese deja existent pe piaþa civilã. Primul prototip al transportorului NBMAS a fost gata în 1976. Unul dintre cele douã prototipuri a fost testat de cãtre armata malaezianã, fiind la concuren- þã cu alte vehicule similare propuse de cãtre companii europeane dar ºi nord-americane. În funcþie de necesitãþile sale, Malaezia a selecþionat, în cele din urmã, douã vehicule: Condor 4x4 conceput de cãtre firma germanã Thyssen – Henschel ºi vehiculul Sibmas 6x6. Comanda pentru cel de-al doilea a fost lansatã în 1981 ºi se ridica la 50 milioane de dolari, primele livrãri fãcân- du-se în 1983. Malaezia a primit 24 Sibmas Armoured Recovery Vehicle (ARV – Vehicul Blindat pentru Depanare) ºi 162 Sibmas Armoured Fire Support Vehicule 90 (AFSV-90 – Vehicul Blindat de Sprijin cu Foc Sibmas-90). Acesta din urmã avea o turelã cu douã locuri conceputã ºi realizatã de cãtre Cookerill, pe care era montat un tun Cookerill Mk III de 90 mm, o mitra- lierã coaxialã de 7,62 mm, o mitralierã de acelaºi calibru pentru apãrare AA ºi un sistem de conducere a focului de tip OIP. Carosreria Sibmas este confecþionatã din oþel, sudatã în totalitate ºi asi- gurã echipajului protecþia totalã împotriva armelor de foc individuale ºi a schijelor proiectilelor de artilerie. august, 2007 207 Tehnicã militarã ºi armament

Mecanicul-conductor are postul dispus în partea din faþã a autovehiculului, camera desantului este la mijloc, iar motorul în partea din spate-stân- ga. O micã trecere leagã compartimentul desantului de o portierã dispusã în partea din spate-dreapta a caroseriei. Pe fiecare lateralã a caroseriei sunt portiere, iar în plafonul camerei desantului sunt practicate trape de acces. În funcþie de model, cutia blindatã are ambrazuri ºi periscoape pe pãrþile laterale ºi posterioarã, pentru a permite trupei sã execute foc din interior. Motorul este cuplat la o transmisie automatã ZF cu ºase trepte pentru mersul înainte ºi una pentru mersul înapoi, precum ºi la un convertizor de cu- plu hidrodinamic. Transportorul are servodirecþie ºi, la comandã, Sibmas poate fi echipat cu un troliu pentru autoscoatere sau pentru tractarea altor vehicule care au probleme tehnice. Modelul de bazã nu are nevoie de nicio pregãtire pentru traversarea cursurilor de apã, unde este propulsat de cãtre roþi ºi poate atinge o vitezã de pânã la 11 km/h. Opþional, transportorul poate fi dotat cu aparaturã de vedere pe timp de noapte, climatizare, încãlzire ºi sistem de protecþie NBC. Pe Sibmas se poate instala ºi turela francezã ESD dotatã cu un tun antiaerian de 20 mm ºi radar de supraveghere, cu o turelã LYNX 90 mm sau cu o turelã „Serval“ 60/20 ºi o întreagã gamã de armament uºor precum mitraliera jumelatã de 7,62 mm. Armamentul principal este instalat, de regulã, înapoia postului mecanicului-conductor. Variante

Punct de comandã mobil. Vehicul pentru aruncãtor – aruncãtorul este dispus în partea din spate a camerei desantului. Vehicul antitanc – transportorul este echipat cu sistem de tragere antitanc. Vehicul ambulanþã. Vehicul antiaerian – are montatã o mitralierã de 12,7 mm. Caracteristici

Tun de 90 mm sau 20 mm, mitralierã de 12,7 mm, Armament rachete antitanc Þãri cunoscute care au vehiculul în dotare Malaiezia Echipaj 3+11 luptãtori Grosime blindaj Nepublicatã Masa 14.500 – 16.500 kg Vitezã pe ºosea 100 km/h Autonomie 1.000 km Aparate de vedere pe timp de noapte, climatizare, Echipamente încãlzire, sistem de protecþie NBC, lansator de lumânãri fumigene

208 www.rft.forter.ro Transportorul belgian Sibmas

Identificare

Ascunzãtorul de flãcãri al tunului este striat. Turela bi-loc, colþuroasã, la anumite versiuni are ºi lansatoare de lumâ- nãri fumigene pe pãrþile laterale. Cutia blidatã are formã rectangularã, compartimentul mecanicului- conductor aflându-se în partea din faþã. Pe lateralele stânga ºi dreapta ale cutiei blindate sunt portiere pentru accesul în vehicul. În partea din stângã- spate a cutiei blindate se aflã grilajul de la eºapament. Trenul de rulare este compus din ºase pneuri, dintre care patru sunt grupate în partea din spate. Portierele pentru accesul în vehicul sunt dispuse între prima ºi a doua roatã. Ca acesorii se pot observa un far cu luminã neagrã deasupra tunului ºi lansatoare de grenade fumigene pe lateralele turelei. Indicii de recunoaºtere

1. Ascunzãtorul de flãcãri al tunului este striat. 2. Camera de conducere are trei parbrize. 3. Turela în colþuri. 4. Portiere pe lateralele cutiei blindate. 5. Unelte genistice ºi scule pe lateralele posterioare ale cutiei blindate. 6. Grup de lansatoare de lumânãri fumigene pe lateralele turelei. 7. Periscoape mari deasupra fiecãrei fante de observare din turelã. 8. Partea din faþã a caroseriei are formã de cioc. 9. ªase roþi, grupate patru în spate ºi douã în faþã. 10. Trusele de scule dispuse pe lateralele din spate. 11. Portierã mare de acces dispusã pe partea dreaptã-spate. 12. Bloc dreptunghiular în partea stânga-spate a cutiei blindate.

august, 2007 209

Transportorul amfibiu blindat OT-64

SURSA: Army Recognition http://www.globalsecurity.org/military/world/europe/ot-64.htm

ehia ºi Polonia au decis ca, în loc sã foloseascã transportorul blindat 8x8 din seria BTR–60, sã îºi construiascã propriul transportor. AcestaC a intrat în serviciu în 1964, este folosit în cele douã þãri ºi a fost ex- portat în Ungaria, India, Libia, Maroc, Sudan, Siria ºi Uganda. Principalele avantaje ale OT-64 faþã de vehiculele sovietice constau în faptul cã are motor Diesel (care îi oferã un câmp operaþional mai mare ºi riscuri de incendiu scãzute) ºi un compartiment al desantului în întregime închis. Cu toate acestea, OT-64 este mai greu decât BTR60-P, iar raportul putere/greutate – mai mic. Mare parte din piesele componente ale transportorului echipeazã ºi vehiculele tout-terrain 8x8 din gama Tatra 813. Aces- tea din urmã au întrebuinþãri diferite, atât civile cât ºi militare. Cutia blindatã a lui OT-64 este confecþionatã din oþel forjat ºi prote- jeazã personalul împotriva focului armamentului uºor ºi a proiectilelor de calibre mici, blindajul având grosimea maximã de 10 mm. Comandantul ºi mecanicul-conductor au locurile dispuse în partea din faþã, iar motorul se aflã între ei. În partea dinapoi a cutiei blindate se aflã douã portiere mari, iar în plafonul caroseriei sunt practicate douã trape ce permit accesul lup- tãtorilor în camera desantului. Aceºtia pot executa foc cu armamentul din dotare prin ambrazurile cutiei blindate, OT-64 este amfibiu, iar propulsia pe apã se realizeazã prin douã elice fixate sub coca transportorului, în spate. Cu ajutorul lor vehiculul poate astfel sã atingã viteza de 9 km/h. Înainte de traversarea unui curs de apã se ridicã placa sparge-val ºi se pun în funcþiune pompele de calã. august, 2007 211 Tehnicã militarã ºi armament

Toate transportoarele din aceastã serie au aparaturã de vedere pe timp de noapte, iar primul model din aceastã familie, OT-64 A (AKOT în denumirea polonezã), avea ºi o mitralierã de 7,62 mm montatã pe partea supe- rioarã a cutiei blindate. OT-64B (SKOT-2) are montatã pe un soclu o mitralierã de 7,62 mm sau, opþional, una de 12,7 mm, ambele prevãzute cu un scut. OT-64C (SKOT-2A) are o turelã monobloc identicã cu cea a transportorului BTR-60 PB 8x8, a BRDM-2 sau a Scout-ului, pe care sunt montate douã mitraliere: una de 7,62 mm ºi una de 14,5 mm. Unele transportoare au, de o parte ºi de alta a turelei, câte o rachetã antitanc ATGW „Sagger“, dirijate prin fir. OT-64C (SKOT-2AP) este folosit în Polonia, se caracteri- zeazã printr-o turelã cu plafonul arcuit, dotatã cu acelaºi armament ca ºi OT-64C, însã unghiul de tragere vertical de + 89,50 dã posibilitatea tragerii asupra avioanelor ºi elicopterelor. Au fost fabricate ºi versiuni specializate, precum vehiculul pentru depanare, ºi cel puþin douã puncte de comandã mobile, denumite (R-2 ºi R-3). Cehii au realizat ºi vehiculele OT-810 semi-ºenilate. În timpul celei de-a doua conflagraþii mondiale, germanii au fabricat, la uzinele Skoda din Pilsen, vehiculul SdKfz 251, semi-ºenilat, care pare a sta la baza „noului“ OT-810 de dupã rãzboi. Variante

OT-64A (SKOT în Polonia). Model de bazã cu mitralierã de 7,62 mm sau nearmat. Unele transportoare au rachete antitanc Sagger. OT-64B (SKOT-2). Folosit numai în Polonia, cu un suport în centru pentru mitraliera de 7,62 mm sau 12,7 mm. OT-64C (1) (SKOT-2A). Foloseºte aceeaºi turelã ca ºi variantele ru- seºti BRDM-2, BTR60-PB, BTR-70. Vehiculul este armat cu o mitralierã de 14,5 mm ºi o mitralierã coaxialã de 7,62 mm. Ochirea se face printr-un sistem manual. OT-64C (2) (SKOT-AP). Se aflã numai în înzestrarea armatei polone- ze ºi este aproape identic cu SKOT-2A, dar echipat cu o turelã nouã, dota- tã cu acelaºi armament, turelã care se gãseºte pe OT-62C. Unele vehicule au rachete Sagger montate pe fiecare parte a turelei. OT-64C (1). Are o turelã de la OT-62B ºi a fost conceput special pentru Maroc. OPT-64. Este transportorul OT-64 modificat pentru mentenanþã. OT-64 R-2M. Punct de comandã mobil.

212 www.rft.forter.ro Transportorul amfibiu blindat OT-64

OT-64. Ambulanþã. Vehicul fãrã turelã, amenajat pentru transportul rãniþilor. OT-64 R-3MT ºi OT-64 R-4MT. Autostaþii radio. OT-93. Are o turelã nouã, armatã cu o mitralierã de 7,62 mm. SKOT WPT. Vehicul pentru mentenanþã ºi reparaþii.

Caracteristici

O mitralierã de 14,5 mm ºi o mitralierã coaxialã de Armament 7,62 mm Algeria, Cambodgia, Cehia, India, Irak, Libia, Maroc, Þãri cunoscute a avea vehiculul în dotare Polonia, Sierra Leone, Slovacia, Sudan, Siria, Uganda

Echipaj 2+10 luptãtori Blindaj 14 mm Masã 14.500 kg Vitezã 95 km/h Autonomie 710 km Echipamente Sisteme de vedere pe timp de noapte

Identificare

Turela, asemãnãtoare modelului rusesc ºi a TAB-77 românesc, are forma de tigaie rãsturnatã, montatã pe un suport cu baza unghiularã. Are montatã o mitralierã de 14,5 mm ºi una coaxialã de 7,62 mm, dis- pusã la dreapta. Partea anterioarã a plafonului turelei este convexã. Partea de dedesubt a turelei nu este platã ca la BTR-60 PB sau la TAB-77. Coca (jumãtatea inferioarã a caroseriei) are formã dreptunghiularã, uºor înclinatã în partea din faþã, unde este montatã placa sparge-val. Pe la- teralã, în partea stângã-faþã ºi dreaptã-faþã se aflã portierele de acces, iar în spate-sus este dispus blocul de eºapament (dreptunghiular) cu þeava de eºapament ce se poate vedea pe fiecare lateralã a vehiculului. În partea din spate a cutiei blindate se aflã douã portiere mari, dreptunghiulare, care se deschid spre exterior. În spatele turelei, pe plafonul cutiei blindate, sunt patru trape pentru accesul echipajului. În partea dreaptã-faþã este locul mecanicului-conductor care are ºi periscoape pentru conducere. În partea din spate-jos a cutiei blindate sunt amplasate, în stânga ºi în dreapta, douã elice mari.

august, 2007 213 Tehnicã militarã ºi armament

Trenul de rulare. Se compune din opt roþi cu pneuri grupate câte patru, despãrþite la mijloc de un bloc rectangular. Accesorii. Se pot vedea antene radio în partea din faþã a caroseriei, pe plafon.

Indicii de recunoaºtere

1. Patru trape de acces practicate în plafon ºi situate în partea dinapoi a vehiculului. 2. Patru roþi pe fiecare parte a trenului de rulare. 3. Douã portiere mari pentru acces în partea din spate a cutiei blindate. 4. Roþile sunt grupate douã câte douã. 5. Bloc mare, trapezoidal, între punþile 2 ºi 3. 6. Câte o portierã de acces micã pe lateralele din faþã ale cutiei blindate. 7. Bloc de eºapament cu þeava orientatã cãtre înapoi, plasatã pe lateralele cutiei blindate ºi cãtre centru. 8. Turelã tronconicã, montatã pe un suport rectangular.

214 www.rft.forter.ro Vehiculul u[or blindat VEC

SURSA: Army Recognition http://www.armyrecognition.com/europe/Espagne/vehicules_a_roues/ VEC/VEC_Espagne_description.htm

ehiculul de cercetare pentru blindate VEC (Vehiculo de Explora- cion de Caballera – în spaniolã) a fost conceput ºi realizat de firma PegasoV ca urmare a unei solicitãri fãcute de armata spaniolã. Acesta foloseºte cea mai mare parte a pieselor componente de la vehiculul BMR – 600, vehiculul de luptã al infanteriei. În perioada 1977 – 1978 a fost realizatã o serie de cinci prototipuri cu care s-a onorat o comandã de 235 vehicule, numãrul total de unitãþi fiind de 340, toate produse de cãtre firma Santa Barbara. VEC este cunoscut ºi sub numele de Pegaso VEC 3562. Locul mecanicului-conductor este în partea din faþã, la mijloc, iar turela biloc este dis- pusã la centrul caroseriei ºi este de producþie italianã (OTOBREDA T25), sub licenþã spaniolã. Vehiculul poate lua la bord patru infanteriºti dispuºi câte doi într-un compartiment din spatele turelei ºi doi în alt compartiment situat în faþã. Turela T 25 este automatizatã în întregime, se poate roti în plan orizontal la 360o, iar ochirea în plan vertical se poate executa între -10o ºi +50o. Denumirea spaniolã pentru turela T 25 este CETME TC – 15/M242. Tunul de 25 mm, cu care a fost armatã turela este model american, M242 Bush- master, fabricat de firma Boeing Company, armã care este instalatã ºi pe Bradley M2/M3 din dotarea armatei Statelor Unite. Vehiculul are un blindaj uºor, din aluminiu. Transportorul este amfibiu, iar propulsia pe apã se realizeazã fie prin miºcarea de rotaþie a pneu- rilor, fie cu hidrojeturile care se instaleazã la cererea beneficiarului. august, 2007 215 Tehnicã militarã ºi armament

Vehiculul poate fi echipat cu un sistem de protecþie NBC, sistem de vedere pe timp de noapte, sistem antiincendiu ºi sisteme de navigare. Nu existã variante constructive ale acestui transportor.

Caracteristici

Armament Tun de 25 mm ºi o mitralierã de 7,62 mm

Þãri cunoscute a avea vehiculul în dotare Spania

Echipaj 5 luptãtori

Grosime blindaj Nepublicatã

Masã 13.750 kg

Vitezã pe ºosea 103 km/h

Autonomie 800 km

Echipamente Sisteme de vedere pe timp de noapte

Identificare

Tunul este foarte subþire, cu un cilindru gri la bazã. Turela biloc este dispusã în partea din faþã a cutiei blindate. Partea frontalã, unde este instalat tunul, este întãritã, iar lateralele stânga ºi dreapta au forme unghiulare. Cutia blindatã are forma dreptunghiularã, cu pãrþile din faþã ºi din spate uºor înclinate. Postul mecanicului-conductor are formã piramidalã, cu trei parbrize trapezoidale. Pe partea dreaptã se aflã douã cutii, de formã dreptunghiularã, precum ºi o barã rigidã pentru remorcare. Pe partea dreap- tã, în spate, este eºapamentul, instalat într-un carenaj dreptunghiular. În partea din spate a cutiei blindate se aflã uºa de acces care se deschide în douã pãrþi simetrice, în sus ºi în jos. Câte o pereche de faruri mici este amplasatã în partea din stânga ºi dreapta jos, protejate de câte o placã micã de blindaj. Trenul de rulare se compune din ºase roþi, cu câte un bloc dreptunghiular care separã fiecare punte. Accesorii. Pe lateralele turelei este amplasat câte un grup de trei lansatoare de grenade fumigene.

216 www.rft.forter.ro Vehiculul uºor blindat VEC

Indicii de recunoaºtere

1. Faruri încastrate, în partea stângã ºi dreaptã a cutiei blindate, pre- vãzute cu grile de protecþie. 2. Locul ºoferului se recunoaºte dupã forma piramidalã, cu trei parbrize în formã de trapez. 3. Turela, în pãrþile stânga-faþã ºi dreapta-faþã, are formã unghiularã. 4. Douã periscoape mari, pe fiecare parte a turelei. 5. Barã de susþinere în formã de T în partea din spate-dreapta a cutiei blindate. 6. Cutie dreptunghiularã în partea din spate a turelei. 7. Uºa de acces în partea din spate a cutiei blindate. 8. Câte o pereche de faruri mici, amplasate în partea de jos (stânga ºi dreapta) a cutiei blindate. 9. Câte trei lansatoare de grenade fumigene dispuse pe partea stângã ºi dreaptã a turelei. 10. Douã cutii mari, dreptunghiulare, pe partea dreaptã a cutiei blindate. 11. Blocuri dreptunghiulare între fiecare punte. 12. Baza tunului are formã cilindricã. 13. Bloc de eºapament pe partea stângã.

august, 2007 217

Transportorul german Condor

SURSA: Army Recognition http://www.armyrecognition.com/europe/Allemagne/vehicules_a_roues/ Condor/Condor_allemagne_description.htm

a urmare a succesului obþinut de transportorul UR-416, firma Thyssen Henschel a hotãrât sã realizeze un nou vehicul, mult mai rapidC ºi în totalitate amfibiu, cu blindajul întãrit. Noul transportor urma sã aibã o autonomie mai mare ºi o mai bunã capacitate de încãrcare putând, printre altele, sã fie dotat cu arme mai grele. Prototipul, denumit Condor, a fost finalizat în 1978 ºi primele exemplare au fost vândute ceva mai târziu, în Uruguay. În 1981, Malaezia fãcea prima sa comandã importantã de blindate; ea cumpãra 459 de transportoare Condor de la Thyssen Henschel ºi 186 SIBMAS 6x6 din Belgia. Caroseria transportorului Condor este confecþionatã în totalitate din oþel, ceea ce asigurã protecþia echipajului împotriva armelor individuale ºi a schijelor. Atunci când este posibil, vehiculul este dotat – pentru a i se reduce costurile – cu piese standard deja experimentate. Echipajul este format din trei persoane: comandantul transportorului (care ia parte la luptã împreunã cu desantul), mecanicul-conductor ºi ochi- torul. La echipaj se adaugã nouã infanteriºti (desantul), echipaþi pentru luptã. Locul mecanicului-conductor este în stânga-faþã, iar al comandantului în spatele sãu, cei doi putând sã iasã din vehicul printr-o trapã care se deschide spre înapoi. Parbrizele mari, rezistente la gloanþe, asigurã o foarte bunã vizibilitate mecanicului-conductor atât în faþã, cât ºi lateral. Pe timpul luptei, parbrizele se pot acoperi cu obloane blindate, conducerea vehiculului realizân- august, 2007 219 Tehnicã militarã ºi armament du-se prin periscoapele frontale. Camera energeticã este la dreapta mecanicului-conductor, iar cea a desantului – în spate. Luptãtorii pot intra în vehicul prin trei trape – câte una pe fiecare lateralã, iar cea de a treia în spate – ºi au locuri individuale în interiorul transportorului. Ei pot folosi armamentul individual din interior, deoarece blindajul este prevãzut cu ambrazuri ºi periscoape. Armamentul principal este instalat pe o turelã, amplasatã la mijlocul caroseriei, fiind compus dintr-o mitralierã de 7,62 mm (simplã sau jume- latã), ori dintr-un tun de 20 mm, în acest caz turela fiind telecomandatã. Transportorul Condor, utilizat ca vehicul antitanc, a fost prevãzut – dupã o serie de teste – cu o turelã HOT Euromissile cu patru rachete în poziþie de lansare, restul unitãþii de foc fiind transportatã în rastelele speciale din interiorul vehiculului. În cazul în care este echipat cu o turelã monoloc do- tatã cu tun de 20 mm ºi mitralierã de 7,62 mm, unitatea de foc este de 225 proiectile ºi 5.000 cartuºe încãrcate pe benzi. Pe lateralele turelei se mai pot instala, opþional, lansatoarele de grenade fumigene. Condor este amfibiu, iar propulsia pe apã se realizeazã cu o elice dis- pusã în partea din spate a caroseriei, viteza maximã pe apã fiind de 8 km/h. Înainte de a fi lansat pe apã se ridicã placa sparge-val ºi se pun în funcþi- une pompele de calã. Vehiculul dispune de o gamã largã de echipamente opþionale, precum aparat de vedere pe timp de noapte de tip pasiv, sistem de protecþie NBC, diverse moduri de comunicare internã ºi mai multe staþii radio. Variante constructive

• Varianta cu tun de 20 mm: în afara tunului, vehiculul are ºi o mitra- lierã coaxialã de 7,62 mm; Un tun 20 mm + o mitralierã 7,62 mm sau numai Armament o mitralierã 7,62 Argentina, Indonezia, Malaezia, Portugalia, Þãri cunoscute a avea vehiculul în dotare Thailanda, Turcia, Uruguay Echipaj 2 +12 luptãtori Blindaj Nepublicat Masã 12.400 kg

Vitezã pe ºosea 100 km/h Autonomie 900 km Echipament pasiv pentru vedere pe timp de Echipamente noapte, sistem de protecþie NBC

220 www.rft.forter.ro Transportorul german Condor

• Varianta antitanc: vehiculul este echipat cu rachete HOT, Milan sau Tow.

Identificare

Tunul. În versiunea 20 mm, aratã ca un tub subþire striat pe lungime. Turela. Este plasatã la mijlocul cutiei blindate, iar partea din faþã este în formã de „V“. Un proiector cu luminã albã este dispus fie dedesubtul, fie în dreapta armamentului principal. La stânga ºi la dreapta turelei sunt amplasate trei lansatoare de grenade fumigene. Cutia blindatã are formã dreptunghiularã, însã prezintã o serie de par- ticularitãþi: partea din faþã are forma unui cioc ale cãrui pãrþi laterale au suprafeþele dreptunghiulare. Compartimentul mecanicului-conductor iese în afarã, fiind dispus în partea superioarã înclinatã. Are trei parbrize: unul mare, frontal, de formã dreptunghiularã, ºi douã triunghiulare, mai mici, dispuse pe laterale. O tobã de eºapament lungã este dispusã pe partea superioarã a lateralei drepte. Pe fiecare parte a vehiculului se gãseºte câte o portierã de acces, echipatã cu un periscop dreptunghiular. Pãrþile laterale ale vehiculului au forma literei „V“, cu vârful spre exterior. Placa sparge-val, de formã dreptunghiularã, este dispusã deasupra „botului“ vehiculului. Trenul de rulare. Se compune din patru pneuri, fiecare având câte o apãrãtoare de noroi rotunjitã. Accesorii. În spatele cutiei blindate sunt montate cutii mari, pentru transportul accesoriilor.

Indicii de recunoaºtere

1. Locul mecanicului-conductor este dispus în partea din stânga-faþã al planului înclinat aflat în partea anterioarã a caroseriei. 2. Placa sparge-val – dispusã în partea inferioarã a „botului“ caroseriei. 3. Partea din faþã – înclinatã la 450. 4. Portiere de acces – dispuse pe lateralele cutiei blindate, la centru. 5. Douã trape pentru tragere pe lateralele cutiei blindate, în spatele portierelor de acces. 6. Turela este amplasatã pe partea superioarã a cutiei blindate, la centru. august, 2007 221 Tehnicã militarã ºi armament

7. Patru lansatoare de grenade fumigene dispuse la stânga ºi la dreapta turelei. 8. Proiector cu luminã albã, dispus în partea din faþã-dreapta a turelei. 9. Þeava de eºapament pe partea dreaptã a cutiei blindate, dispusã pe toatã lungimea acesteia. 10. Douã roþi cu apãrãtori pentru noroi ies în afara cutiei blindate. 11. O portierã de acces – în partea din spate a cutiei blindate.

222 www.rft.forter.ro Transportorul german Fuchs

SURSA: Army Recognition http://www.armyrecognition.com/europe/Allemagne/ vehicules_a_roues/Fuchs/Fuchs_allemagne_description.htm

a jumãtarea anilor ‘60, armata germanã a început construirea unei noi familii de vehicule, care aveau în comun mai multe componente. ÎnL noua gamã de vehicule erau incluse camioanele 4x4, 6x6 ºi 8x8, vehiculele blindate pentru cercetare 8x8 ºi transportoarele 4x4 ºi 6x6. Vehiculul blindat de cercetare 8x8 a fost scos pe piaþã, în cele din urmã, sub numele de Fuchs, fiind construit un numãr de 408 exemplare, în perioada 1975-1978. În 1977, firma Thysssen Henschel a obþinut contractul pentru fabricarea a 996 vehicule, primul fiind livrat în 1979. Versiunea 4x4 a devenit, prin grija EWK, un vehicul de cercetare de geniu amfibiu, însã nu a intrat niciodatã în producþie de serie. În 1983 Venezuela a comandat în jur de 10 Fuchs, care erau echipate cu o mitralierã de 12,7 mm ºi una de 7,62 mm. Vehiculele au fost livrate la sfârºitul anului 1985. Folosit ca vehicul pentru transportul trupelor, Fuchs poate lua la bord 10 luptãtori echipaþi pentru luptã, la care se adaugã comandantul transportorului ºi mecanicul-conductor. Totuºi, armata germanã a atribuit transportorului roluri foarte specializate. Vehiculul de cercetare NBC, construit într-un numãr de 140 de exemplare, este dotat cu echipamente de detecþie specifice ºi cu aparaturã care face posibilã prelevarea de eºantioane de sol ºi plantarea de balize. Geniºtii au 220 de vehicule pentru transportul minelor ºi mijloacelor de distrugere pe câmpul de luptã. Existã ºi o versiune adaptatã pentru rãzboiul

august, 2007 223 Tehnicã militarã ºi armament electronic – TPz-1 Ekola – care are mai multe antene montate pe plafonul cutiei blindate ºi un generator propriu pentru a asigura energia electricã necesarã funcþionãrii tuturor echipamentelor. Unitãþile care asigurã sprijinul logistic au tot 220 de vehicule, care sunt folosite la aprovizionarea cu muniþie ºi alte materiale de bazã pentru uni- tãþile luptãtoare. Acest model poate fi folosit ºi ca ambulanþã, cu care se pot evacua pânã la patru rãniþi odatã. Existã ºi un vehicul purtãtor de radar RASIT, pentru supravegherea câmpului de luptã. Acesta este montat pe un braþ hidraulic ce se ridicã deasupra plafonului cutiei blindate. Radarul poate fi acþionat de la o distanþã de 30 m faþã de locul de dispunere, cu ajutorul unui sistem telecomandat. A fost construit ºi un punct de comandã mobil, dotat cu staþii radio ºi cu un generator electric dispus în partea din spate. Vehiculele germane sunt echipate, de regulã, cu mitraliere MG 3 de 7,62 mm dispuse deasupra locului mecanicului-conductor, însã transportorul poate avea ºi alte arme, cel mai adesea un tun de 20 mm, care este instalat de obicei pe plafonul cutiei blindate, în dreptul camerei desantului. Pe lateralele cutiei blindate sunt dispuse câte trei lansatoare de grenade fumigene. Locurile comandantului ºi al mecanicului-conductor sunt dispuse în faþã, cu motorul înapoia lor, la dreapta, iar camera desantului în spate, cu o punte de comunicare între cele douã compartimente. Camera desantului este prevãzutã cu scaune rabatabile, montate pe pereþii cutiei blindate, ceea ce permite ºi transportul de materiale. În partea din spate sunt douã portiere mari, plus trape ºi periscoape. Fuchs este amfibiu ºi este propulsat pe apã cu ajutorul a douã elice, dispuse în partea din spate a cutiei blindate, ºi poate atinge viteza de 10,5 km/h. Vehiculele germane sunt dotate cu sisteme de protecþie NBC ºi cu aparaturã pasivã de vedere pe timp de noapte. Variante

RASIT: vehicul de radiolocaþie cu antenã retractabilã. Comandament ºi comunicaþii: cu antene ºi echipamente radio suplimentare, plus un generator electric. Vehicul NBC: sunt echipate cu materiale pentru detecþia NBC. Vehicul pentru geniu: transportul minelor ºi materialelor de distrugere. Vehicul pentru rãzboiul electronic: echipat cu sistem TPz1 ELOKA. Fuchs KRK: cu un nou tip de blindaj.

224 www.rft.forter.ro Transportorul german Fuchs

Fuchs ambulanþã: echipat pentru transportul rãniþilor.

Armament 1 mitralierã 7,62 mm

Arabia Sauditã, Israel, Germania, Olanda, Þãri care au în dotare transportorul Marea Britanie, Turcia, Statele Unite, Venezuela

Echipaj 2 + 10 luptãtori

Grosime blindaj Nepublicatã

Masã 19.000 kg

Vitezã pe ºosea 105 km/h

Autonomie 800 km

Sisteme de protecþie NBC ºi sisteme pasive pentru vede- Echipamente rea pe timp de noapte

Identificare

Caroseria are configuraþia unui camion ºi este blindatã în întregime. Partea din faþã are forma ascuþitã ºi cu placa sparge-val dispusã în partea superioarã. Farurile sunt plasate normal, în partea stângã ºi dreaptã, încas- trate în cutia blindatã. Pe laterale, în partea din faþã, este încastratã câte o portierã mare, cu colþurile rotunjite. Partea din faþã are un parbriz care poate fi acoperit cu o placã de blindaj. Pe plafonul caroseriei, lângã locul mecanicului-conductor se aflã un suport circular care permite instalarea unei mitraliere de 7,62 mm cu unghi de tragere orizontal de 360O. Pãrþile laterale ale cutiei blindate sunt înclinate cãtre interior. Un set de ºase lansatoare de grenade fumigene este dispus pe latura stângã a cutiei blindate, la mijloc. În partea din spate a cutiei blindate sunt montate douã elice, una la stânga ºi cealaltã la dreapta. Trenul de rulare este compus din ºase roþi, cu distanþa egalã între punþi. Între puntea 1 ºi puntea 2 se aflã un mic bloc dreptunghiular, iar la mijloc, între punþile 2 ºi 3 se aflã un bloc mai mare, cu baza dreptunghiu- larã. În funcþie de model, vehiculul poate avea o gamã destul de variatã de accesorii, însã toate modelele au ºtanga pentru remorcare amplasatã pe partea dreaptã a cutiei blindate.

august, 2007 225 Tehnicã militarã ºi armament

Indicii de recunoaºtere

1. Placa sparge-val dispusã în partea din faþã a cutiei blindate. 2. Parbriz mare cu o placã de protecþie din blindaj, dispus în partea din faþã. 3. Un far mic cu luminã albã în partea din dreapta-sus a capotei. 4. Douã scãriþe mari în partea dinapoi a cutiei blindate. 5. Douã portiere mari pentru acces în partea din spate a cutiei blindate. 6. Cutia blidatã are blocuri în formã de triunghi la fiecare grupã de roþi. 7. Scãriþã mare în partea inferioarã a portierelor situate în partea din faþã stângã ºi dreaptã a cutiei blindate. 8. Portiere pentru accesul personalului, înclinate la 45O, pe lateralele cutiei blindate. 9. ªtanga de remorcare este fixatã pe laterala dreaptã a cutiei blindate, la mijloc. 10. Trei osii cu câte douã pneuri. 11. ªase lansatoare de grenade fumigene plasate pe partea stângã a cutiei blindate.

226 www.rft.forter.ro Transportorul Mowag–Piranha 4

SURSA: Army Recognition http://www.armyrecognition.com/europe/Suisse/vehicules_a_roues/ Mowag_Piranha/Piranha_IV/Piranha_IV_Suisse_description.htm

onstructorul elveþian Mowag a reluat producþia unei licenþe cana- diene mai vechi de la General Motors Defense (fosta Disel DivisionC General Motors of Canada) a grupului american GM Defense. Societatea continuã totuºi sã proiecteze noi vehicule, finanþarea realizân- du-se din fonduri proprii. Aceasta a fãcut posibil ca numele firmei elveþie- ne sã aibã notorietate mondialã. Piranha 4 a fost expus pentru prima datã în 2002, la expoziþia francezã Eurosatory. Transportorul este conceput pentru o nouã turelã armatã cu un tun de calibru 40 mm, însã suportã ºi o turelã cu tun de 105 mm. ªasiul rãmâne mai mult sau mai puþin identic pentru celelalte modele Piranha, inclusiv pentru Piranha II, care încã se mai produce. Îmbunãtãþiri au fost aduse ºi blindajului, o datã cu uºoare modificãri ale aspectului exterior al vehiculului. Toate acestea au dus ºi la creºterea masei vehiculului, care depãºeºte 25 tone, faþã de 18,5 tone câte are Piranhia III 8x8. Transportorul a fost modificat ºi în ceea ce priveºte capacitatea de transport, astfel cã lãþimea vehiculului a crescut de la 2,60 m la 2,80 m. A fost adaptat un kit de suprablindaj ºi a fost îmbunãtãþitã protecþia împotriva minelor. Cutia blindatã este confecþionatã din plãci din oþel, sudate. Motorul este un MTU Diesel de origine germanã, cu o putere de 400 kw la 2.000 tr/min. Transmisia, cu ºapte trepte de vitezã, este, de asemenea, de fabricaþie germanã. Viteza maximã a vehiculului este de 100 km/h

august, 2007 227 Tehnicã militarã ºi armament

ºi are o autonomie de 750 km. Suspensiile sunt hidropneumatice, cu înãl- þimea ajustabilã, independente pe roþi. Transportorul prezentat în 2002 la Eurosatory era echipat cu o turelã bi-loc cu tun de 30 mm IVF – 30, stabilizat, construit de firma GM Defense Delco System. Sistemul de ochire include un vizor în infraroºu operabil între -100 ºi +450. Armamentul transportorului este completat de o mitra- lierã M240 calibru 7,62 mm ºi de opt lansatoare de grenade de fumigene. Ca ºi celelalte transportoare din familie, Piranha IV are mai multe variante, în funcþie de opþiunile þãrilor cumpãrãtoare. Spre exemplu, se poate monta sistem de protecþie NBC, aer condiþionat, troliu pentru autoscoatere, sistem anteincendiu pentru motor.

Identificare

Tunul are þeava subþire ºi lungã. Turela este dispusã la centrul cutiei blindate, pe toatã lãþimea. Partea din faþã a turelei are forma literei V, cu vârful înainte, în timp ce lateralele ºi spatele sunt drepte. Turela are montatã în partea din spate o cutie mare, deschisã în partea superioarã. Cutia blindatã este de formã dreptunghiularã, cu partea din faþã uºor înclinatã ºi acoperitã cu plãci de blindaj adiþionale, fixate cu buloane mari. Farurile sunt încastrate în partea din faþã a cutiei blindate. Pãrþile laterale sunt ºi ele acoperite cu plãci de blindaj adiþional, prinse tot cu buloane mari, iar în partea din spate, la centru, se aflã o portierã de formã drept- unghiularã. În stânga ºi în dreapta portierei este plasat câte un bloc de blindaj mare, dreptunghiular. Trenul de rulare se compune din opt roþi dispuse cãtre interiorul cutiei blindate. Accesoriile sunt compuse dintr-o serie de patru lansatoare de grenade fumigene, dispuse în spatele turelei, pe stânga ºi pe dreapta.

Indicii de recunoaºtere

1. Partea din faþã a cutiei blindate are forma unui bloc mare, cu margi- nile rotunjite. 2. Farurile sunt integrate în cutia blindatã. 3. Partea din faþã este uºor înclinatã.

228 www.rft.forter.ro Transportorul Mowag–Piranha 4

4. Locul mecanicului-conductor este în stânga-faþã. 5. Blocuri de blindaj mari, dreptunghiulare, în partea din spate-stânga ºi dreapta a cutiei blindate. 6. Portiera mare de acces, hidraulicã, dispusã în partea din spate a transportorului. 7. Patru lansatoare de grenade fumigene în spatele turelei, pe partea stângã ºi dreaptã. 8. Partea din faþã a turelei în unghi ascuþit. 9. Patru roþi pe fiecare parte a transportorului, încastrate în cutia blin- datã. 10. Periscop mare în faþa trapei de la turelã.

august, 2007 229

Transportorul de fabrica]ie austriac` Pandur

Army Recognition http://www.armyrecognition.com/europe/ Autriche/vehicules_a_roues/Pandur/Pandur_Autriche_description.htm

ehiculele din familia Pandur sunt clasate la categoria vehiculelor uºor blindate. VPandur 1 este un vehicul 6×6, proiectat de cãtre firma Steyr-Daimler Pusch, dar este construit ºi în Statele Unite de cãtre firma AV Technology. Vehiculul este în serviciul armatei austriece din 1996, fiind produs ºi în Belgia ºi Kuweit. Seria este compusã dintr-o întreagã familie Pandur. Din seria „A“ fac parte vehiculele cu turelã, iar din seria „B“, cele fãrã turelã. Pornind de la modelul de bazã, a fost construitã o întreagã gamã de vehicule: de transport al trupelor (cu mitralierã pe plafonul cutiei blindate), de luptã sau de cercetare (cu tun de 20, 25 sau 30 mm), de luptã cu tun antitanc de 90 mm sau aruncãtor de bombe, de sprijin, ambulanþã, de geniu sau punct de comandã mobil. Vehiculele din familia Pandur folosesc aceleaºi piese pentru camera desantului, precum ºi o mare parte a componentelor vehiculului de bazã, în scopul reducerii costurilor de achiziþie ºi de întreþi- nere. Vehiculele pentru sprijin cu foc sau de cercetare au o turelã Cockerill armatã cu un tun Mark 8 de 90 mm ºi o mitralierã coaxialã de 7,62 mm. De fiecare parte a turelei ºi în faþã sunt montate patru lansatoare de grenade fumigene. Sistemul de comandã al turelei este electromecanic, gestionat printr-un sistem de control digital ºi un sistem manual, hidraulic, de rezervã. Trãgãtorul la tun dispune de un sistem de tragere ºi de ochire zi/noapte cu reticul stabilizat ºi un sistem laser de conducere a focului. Comandantul

august, 2007 231 Tehnicã militarã ºi armament vehiculului are un sistem de ochire stabilizat ºi un monitor care îi redã ima- ginea ochirii efectuatã de trãgãtorul la tun. Vehiculul pentru transportul de trupe are o mitralierã de 12,7 mm ºi o mitralierã de 7,62 mm. Mitraliera de 12,7 este montatã pe o cupolã de tragere care pivoteazã la 3600. Mecanicul-conductor are trei periscoape de observare, comandantul autovehiculului are ºase iar pe fiecare parte a cupolei de tragere sunt montate ºase lansatoare de grenade fumigene. Ambulanþa nu cântãreºte mai mult de 13 tone ºi este echipatã cu numeroase accesorii pentru primul ajutor ºi îngrijirile medicale. Are un echipaj format din trei oameni ºi poate transporta pânã la opt rãniþi în camera desantului. Versiunea amfibie a Pandurului nu are nevoie de nicio pregãtire pentru lansarea la apã. Are un propulsor cu jet de apã montat în partea din spate a vehiculului ºi poate atinge viteza de 11 km/h. Se poate întoarce la 1800 în 8 secunde. Pentru a reduce detecþia caloricã, vehiculul are un sistem care dimi- nueazã vizibilitatea termicã. Eºapamentul este îndreptat cãtre sol, în scopul de a degaja cât mai puþine gaze calde în atmosferã. În plus, vehiculul este acoperit cu o vopsea specialã, care diminueazã detecþia în infraroºu. Silu- eta vehiculului a fost reproiectatã pe calculator, pentru a se diminua vizibilitatea pe radar. Zgomotul motorului ºi al eºapamentului au fost dimi- nuate printr-un reductor specific. Vehiculul are în partea din faþã un blindaj ce asigurã protecþia echipajului împotriva armelor de calibru mic (pânã la 12,7 mm), în timp ce restul blindajului rezistã la gloanþe de 7,62 mm. Propulsia este asiguratã de un motor Diesel WD 612 de la Styr, iar un calculator de bord gestioneazã întreþinerea vehiculului, semnalizând defec- þiunile pe un display ºi prin semnale acustice. Opþional, se pot monta sisteme de protecþie NBC ºi antiincendiu, aer condiþionat pentru compartimentul desantului, un sistem de vedere pe timp de noapte ºi un stingãtor automat pentru compartimentul motorului. Pandur II este o versiune modernizatã a primei serii de vehicule folo- sitã deja în mai multe þãri. Noul vehicul are o suspensie modernã, pe roþi independente, tracþiunea fiind realizatã de primele douã punþi. Caroseria este confecþionatã din blindaj modular, cu întãriri pentru partea inferioarã, fiind asiguratã astfel o protecþie ridicatã la explozia minelor. Motorul Diesel are ºase cilindri ºi dezvoltã o putere de 355/405 CP, iar transmisia este asi- guratã de o cutie de viteze automatã în ºase trepte. Mecanicul-conductor are locul în stânga-faþã, iar în spatele sãu este comandantul. Noul vehicul

232 www.rft.forter.ro Transportorul de fabricaþie austriacã Pandur este disponibil în versiunile 6×6 ºi 8×8. Masa micã, de numai 15,5 t, îi dã posibilitatea de a fi transportat ºi pe calea aerului. Camera desantului este dispusã în partea din spate a caroseriei, iar firma Steyr a dat foarte mare importanþã confortului ºi siguranþei oamenilor transportaþi. Astfel, scaunele sunt întãrite pentru protecþia împotriva minelor ºi este mult mai aerisit faþã de similarele BTR-80 sau BMP-3. Vehicu- lul are ºi un nou sistem de control electronic, cu ajutorul cãruia trenul de rulare se adapteazã la configuraþia terenului.

Variante

Pandur 1 Pandur ambulanþã: adaptat transportului de rãniþi. Pandur antiaerian. Pandur TOW: echipat cu mitraliere antitanc TOW. Pandur de cercetare: echipat cu o turelã armatã cu tun de 30 mm. Pandur de sprijin: echipat cu o turelã armatã cu tun de 90 mm. Pandur comandament: punct de comandã mobil, echipat cu mijloace de comunicare suplimentare. Pandur 2 Pandur II 6×6: versiune echipatã cu tren de rulare 6×6. Pandur II 8×8: versiune echipatã cu tren de rulare 8×8.

Caracteristici

Detalii Pandur 1 Pandur 2

Turelã cu tun de 90 mm ºi mitralierã Armament coaxialã de 7,62 mm sau mitraliere Mitralierã de 7, 62 mm de 12,7 mm ºi 7,62 mm Þãri cunoscute a avea transportorul Austria, Belgia, Kuweit Încã nu a intrat în serviciu în dotare

Echipaj 10 la 12 oameni 6 la 8, plus 2 oameni

Grosimea blindajului Nepublicatã Nepublicatã

Masa 13.500 kg 34.000 kg

Viteza maximã 110 km/h 100 km/h

Autonomie 650 km 500 km

Sisteme de vedere pe timp de Sistem de aer condiþionat, sistem de Echipamente noapte, sistem de protecþie NBC, protecþie NBC, troliu pentru sistem antiincendiu, aer condiþionat autoscoatere, sistem antiincendiu august, 2007 233 Tehnicã militarã ºi armament

Indicii de recunoaºtere Detalii Pandur 1 Pandur 2 Pentru versiunea în care turela este armatã cu tun de 90 mm, acesta are Pentru versiunea cu tun, acesta are Tun frânã de gurã ºi un evacuator de o þeavã subþire care se îngroaºã în fum la 1/3 din þeavã. Existã ºi o ver- treimea de la bazã. siune cu tun de 30 mm. Pentru versiunea cu tun, este dispusã înapoia vehiculului. Are o formã Turela este bi-loc, dispusã la mijlocul destul de alungitã ºi platã, aceastã cutiei blindate ºi are formã dreptun- versiune având ºi 4 lansatoare de ghiularã. În faþa trapei din partea grenade fumigene pe lateralele tu- dreaptã este dispus un periscop relei cãtre faþã ºi spatele acesteia. Turelã mare ºi unul mai mic în faþa trapei Mitraliera de 12,7 mm este dispusã din stânga. Mitraliera coaxialã este pe un afet în formã de „V“ inversat. dispusã în stânga tunului. Cutia de Turela în versiunea 30 mm este mai alimentare cu muniþie acoperã toatã puþin alungitã, iar partea dinapoi partea din spate a turelei. este supraînãlþatã în raport cu cutia blindatã. Are formã dreptunghiularã, cu o strea- ºinã înclinatã cãtre în faþã; locul ºo- ferului este situat în partea stângã- faþã a vehiculului, lângã partea încli- Are forma dreptunghiularã, cu par- natã. Pe partea stângã a caroseriei tea anterioarã mai înclinatã la baza se aflã douã canistre înclinate cãtre turelei, pânã la extremitatea din fa- în faþã, iar în spate, pe aceeaºi parte, þã. Lateralele sunt netede. În partea Cutie blindatã se aflã o cutie dreptunghiularã înãl- din spate a cutiei blindate se aflã þatã faþã de cutia blindatã, prevãzu- douã portiere pentru accesul perso- tã cu un grãtar de protecþie la par- nalului. Placa sparge-val este dispu- tea inferioarã. Douã portiere mari, sã în partea din faþã a cutiei blindate. pentru accesul în vehicul, acoperã latura din spate. Partea din faþã a cutiei blindate are formã triunghiu- larã pe pãrþile stângã ºi dreaptã. Se compune din ºase roþi. Identificarea trenului de rulare este destul de particularã, deoarece în partea din faþã a primei roþi blindajul are forma unui „V“ mare, între roþile 1 Este compus din ºase sau opt roþi. Tren de rulare ºi 2 are forma unui „V“ mic cu o Între grupele de roþi se aflã câte un scãriþã, iar între roþile 2 ºi 3 se aflã bloc triunghiular. o porþiune mai mare din cutia blin- datã în formã de „V“, urmatã de o porþiune mai micã, tot de forma literei „V“, însã în spatele roþilor. În funcþie de model, lansatoarele de grenade fumigene sunt plasate în locuri diferite. Versiunea amfibie, cu suportul pentru mitraliera de 12,7 mm ºi acoperitã de blindaj, le are plasate orizontal la mijlocul plafonului ºi spre dreapta, find în numãr de ºase. ªase lansatoare de grenade fumi- Pentru versiunea cu tun de 30 mm, gene sunt dispuse în stânga ºi lansatoarele sunt tot în numãr de dreapta turelei. Propulsorul cu jet de Accesorii ºase dar sunt plasate de o parte ºi de apã este dispus în partea din spate- alta a turelei. Pentru versiunea trans- jos a cutiei blindate, pe stânga ºi port trupe se pot vedea douã grupe a dreapta. câte trei lansatoare de grenade fumigene în partea din faþã stânga ºi dreapta a cutiei blindate. Versiunea ambulanþã nu are armament, dar are trei lansatoare pe pãrþile stânga ºi dreapta în spate.

234 www.rft.forter.ro Transportorul de fabricaþie austriacã Pandur Autovehiculul blindat Pandur 1

august, 2007 235 Tehnicã militarã ºi armament Autovehiculul blindat Pandur 2

236 www.rft.forter.ro Transportorul italian Puma

SURSA: Army Recognition http://www.armyrecognition.com/europe/Italie/ vehicules_a_roues/Puma/Puma6x6/Puma_6x6_Italie_diaporama.htm

uma este un vehicul de luptã blindat care face parte din familia transportoarelor uºoare, pe roþi, are o configuraþie de 4x4 sau 6x6 ºi aP fost realizat de cãtre firma Consorzio Iveco Otobreda din Roma. Familia de vehicule Puma a fost realizatã cu finanþare gurvernamentalã italianã în scopul de a completa parcul de vehicule antitanc Centauro, produse de aceeaºi firmã Iveco Otobreda. Societatea a cotractat o comandã pentru o întreagã serie cu mai multe variante, printre care Puma cu platfor- mã pentru rachetele antitanc, un transportor pentru aruncãtoare, un vehicul amenajat ca ambulanþã ºi un punct de comandã mobil. Prin proiectul Puma, guvernul italian dorea sã realizeze o familie de blindate care sã poatã fi folosite ca vehicule uºoare de luptã în sprijinul tancurilor ºi a infanteriei. Caroseriile diferitelor vehicule au fost adaptate în funcþie de cerinþele fiecãrei misiuni, chiar dacã sistemul de suspensii este identic pentru toate. La sfârºitul anului 1999, armata italianã a fãcut o comandã de 580 vehicule, dintre care 250 în configuraþie 6x6, iar 330 în configuraþie 4x4. Li- vrãrile s-au derulat în perioada 2001-2004. Vehiculele de luptã pot fi armate cu lansatoare de rachete antitanc TOW Raytheon, montate pe plafonul cutiei blindate. TOW este o rachetã dirijatã prin fir cu bãtaia de 3.750 m, însã pe transportor pot fi montate ºi rachetele antitanc Milan sau Mistral. Pe vehicul se mai pot monta, de asemenea, mitraliere de 12,7 mm sau 7,62 mm. Caroseria este confecþionatã din plãci de oþel sudate, ceea ce oferã personalului protecþie împotriva focului armelor uºoare ºi a schijelor proveni- august, 2007 237 Tehnicã militarã ºi armament te de la proiectile. Îmbinãrile sudate ale cutiei blindate sunt acoperite cu plãci subþiri de oþel. Vehiculul este echipat cu sistem de protecþie NBC in- clus în sistemul de climatizare, ceea ce permite echipajului sã supravieþu- iascã în cazul unui atac chimic, nuclear sau bacteriologic. Camera energe- ticã este echipatã cu un sistem de detecþie a incendiului ºi sistem automat de extinctoare. În partea dinapoi a cutiei blindate, pe fiecare laturã, este montat câte un grup de trei lansatoare de grenade fumigene. Locul mecanicului-conductor se aflã în stânga-faþã ºi are trei periscoape, cel din centru fiind echipat ºi cu sistem pasiv de vedere nocturnã. Locul comandantului vehiculului este în centru, sub o cupolã cu cinci periscoape, care asigurã vederea la 360 de grade. În cupolã pot fi montate o mitralierã cal. 12,7 mm sau una de 7,62 mm. Camera energeticã este dispusã în partea dinapoi a vehiculului. Trans- portorul are un motor turbo Diesel în patru cilindri, rãcit cu aer, fabricat de firma Iveco. Transmisia automatã este fabricatã sub licenþã germanã ºi are cinci trepte pentru mersul înainte ºi una pentru mersul înapoi. Suspensia este independentã, pe fiecare roatã. Tracþiunea este realizatã de prima punte a vehiculului pentru modelul 4x4 ºi de primele douã la modelul 6x6. Transportorul se poate deplasa cu o vitezã de 100 km/h pe ºosea. Chiar dacã nu este amfibiu, poate traversa cursurile de apã care au adâncimea mai micã de 1 m ºi este transportabil naval sau aerian.

Variante constructive

Versiunea 4x4 poate fi echipatã cu un lansator de rachete TOW. Versiunea 6x6 poate îmbarca opt oameni, plus mecanicul-conductor ºi servanþii la armamentul de pe vehicul.

Caracteristici

Armament 1 mitralierã cal. 12,7 mm sau 1 mitralierã cal. 7,62 mm Þãri cunoascute a avea vehiculul în dotare Italia Echipaj 1 + 6 oameni Grosime blindaj Nepublicatã Masa 5.700 kg Viteza 105 km/h Autonomia 800 km Echipamente Aer condiþionat, sistem antiincendiu

238 www.rft.forter.ro Transportorul italian Puma

Identificare

Turela este micã, dispusã în partea centralã a vehiculului. Bordul stâng ºi drept sunt înclinate, cu câte o micã trapã rotundã, bombatã. Un periscop mare este plasat în centru, iar douã mai mici în lateral. Cutia blindatã. Treimea din spate este uºor înclinatã, cu trape de vizi- tare la camera energeticã. Locul mecanicului-conductor este în stânga- faþã. Faþã de Puma 4x4, versiunea 6x6 are o aerisire mare, prevãzutã cu grilaj de protecþie, dispusã în partea de jos a cutiei blindate. În partea din faþã, jos, se aflã douã faruri de drum, rotunde. De fiecare parte a cutiei blindate se aflã câte o trapã de acces pentru membrii echipajului; este confec- þionatã dintr-o singurã bucatã ºi se deschide cãtre în faþã. O micã fereastrã de observare este plasatã în partea de sus a uºii. O altã trapã de acces este dispusã în partea din spate a cutiei blindate, iar o trapã de acces micã este amplasatã pe plafon, în partea dinapoi. Trenul de rulare se compune din ºase pneuri (patru pentru versiunea cealaltã), grupate patru în partea din faþã, înaintea portierei de acces laterale ºi douã în spate. Accesorii: trei lansatoare de grenade fumigene plasate pe lateralele cutiei blindate, în faþa trapelor de acces.

Indicii de recunoaºtere

1. Douã faruri dispuse în partea din faþã stânga ºi dreapta. 2. Grãtar la gura de aerisire în partea inferioarã, înclinatã, din faþã, a cutiei blindate. 3. Locul mecanicului-conductor este în partea din stânga-faþã. 4. Grup de douã faruri în partea stângã ºi dreaptã din spatele cutiei blindate. 5. Faruri mici în stânga ºi dreapta spate. 6. Portierã mare pentru acces în partea din spate a transportorului. 7. Turelã de mici dimensiuni la mijlocul plafonului cutiei blindate. 8. Trei lansatoare de grenade fumigene pe lateralele cutiei blindate, la centru. 9. Grãtar pentru transport dispus pe lateralele cutiei blindate, în partea din spate. 10. Tren de rulare compus din trei pneuri (douã pneuri varianta 4x4) de fiecare parte a cutiei blindate. august, 2007 239 Tehnicã militarã ºi armament

11. Portierã de acces pe fiecare lateralã a cutiei blindate, la centru. 12. Roþile sunt dispuse cãtre interiorul cutiei blindate.

240 www.rft.forter.ro Vehiculul blindat pe ro]i Ferret

SURSA: Army Recognition http://www.armyrecognition.com/europe/Angleterre/vehicules_a_roues/Ferret/ Ferret_Angleterre_description.htm

inând seama de succesul pe care vehiculul de recunoaºtere Daimler Dingo l-a avut în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, Ministerul} britanic al Apãrãrii a definit, în 1946, caracteristicile unui nou vehicul de acest tip. În anul urmãtor, Daimler Ltd. din Coventry a obþinut contractul pentru proiect. Primul prototip a fost realizat în 1949 ºi, dupã testãri, a fost omolo- gat sub numele de Ferret. Firma britanicã a continuat producþia pentru pia- þa internã ºi pentru export pânã în 1971. La data respectivã fuseserã con- struite peste 4.000 de vehicule. La ora actualã, Ferret este încã produs într-un numãr apreciabil de exemplare în Marea Britanie ºi în aproape alte 30 de þãri. Toate versiunile vehiculului Ferret au aceeaºi configuraþie de ansamblu: mecanicul-conductor în faþã, comandantul (ºi trãgãtorul) la mijloc, camera energeticã în spate. Caroseria este din oþel, are grosimea maximã de 12 mm, ceea ce oferã echipajului protecþie împotriva proiectilelor de calibru mic ºi a schijelor. Nu are servodirecþie. Ferret Mk 1, cu turela deschisã în partea superioarã, este armat uºor, doar cu o mitralierã Bren sau Browing de 7,62 mm pe pivot. Mk 1/2 are echipajul format din trei luptãtori, turela este mult mai joasã, iar mitraliera este montatã pe afet exterior. Mk 2/3 are turelã monoloc care se poate roti la 3600, dotatã cu o mitralierã de 7,62 mm, cu câmp de tragere în plan vertical cuprins între -150 ºi +450. august, 2007 241 Tehnicã militarã ºi armament

Ferret Mk 2/2 era o versiune interesantã, realizatã în Extremul Orient. Acest tip de vehicul oferea posibilitatea comandantului sã execute observarea la 360o prin fantele unei piese circulare montate în partea supe- rioarã a caroseriei ºi la baza turelei. Dupã câte se ºtie, la ora actualã nu mai este în serviciu niciun astfel de vehicul. Mk 2/6 este echipat cu douã rachete antitanc dirijate prin fir, dispuse de o parte ºi de alta a turelei. Rachetele sunt de tipul Vigilant, produse de British Aerospace Dynamics, iar alte douã rachete de rezervã sunt transportate pe partea stângã a caroseriei. Rachetele Vigilant din prima generaþie aveau o bãtaie de 1.375 m ºi puteau fi lansate din interiorul vehiculului sau dintr-o poziþie de tragere exterioa- rã, printr-un cablu racordat la postul de tragere mobil. Ferret Mk 3 ºi Mk 4 sunt versiuni vechi modernizate: suspensia întãri- tã, pneurile mai late, ºorþuri care permit trecerea cursurilor de apã cu propulsia realizatã de rotirea roþilor. Mk 5 este versiunea cea mai recentã, ale cãrei exemplare sunt în între- gime renovate. În afara îmbunãtãþirilor aduse modelelor precedente, avea, de fiecare parte a turelei, o consolã pentru montarea rachetelor antitanc dirijate prin fir Swing Fire, cu bãtaia de 4.000 m, produse de British Aerospace Dynamics.

Variante

Fox. Tun de 30 mm, cea mai modernã turelã ºi motor Jaguar, cu care poate atinge viteza de 104 km/h. Mk 1. Turela deschisã ºi dotatã cu mitralierã de 7,62 mm. Mk 1/2. Are un echipaj format din trei luptãtori, turela este mult mai joasã ºi are o mitralierã calibru 7,62 mm, montatã pe afet exterior. Mk 2/3. Are o turelã monoloc cu o mitralierã de 7,62 mm, cu unghiul de tragere în plan vertical cuprins între -150 ºi +450. Mk 2/2. Versiune realizatã în Extremul Orient. Comandantul autovehiculului are posibilitatea observãrii la 3600 prin fantele practicate într-un dispozitiv circular, montat între plafonul cutiei blindate ºi baza turelei. Mk 2/6. Este dotat cu rachete antitanc dirijate prin cablu, dispuse de o parte ºi de alta a turelei. Mk 3 ºi 4. Sunt versiuni mai vechi modernizate, cu suspensia întãritã, pneuri mai late, ºorþuri care permit plutirea pe cursurile de apã. Mk 5. Are pe fiecare parte a turelei câte o consolã pentru montarea unei rachete antitanc drijate prin fir, de tip Swing fire, cu o bãtaie de 4.000 m.

242 www.rft.forter.ro Vehiculul blindat pe roþi Ferret

Caracteristici

Detalii Valori

Mitralierã cal.7,62 mm, rachete antitanc sau tun de 20 Armament mm pentru versiunea Fox Marea Britanie, Iran, Nigeria, Arabia Sauditã, Emiratele Þãri cunoscute cã au transportorul Arabe Unite în dotare

Echipaj 2 – 3 luptãtori

Blindaj Maximum 12 mm

Masã 4.295 kg

Vitezã 93 km/h

Autonomie 306 km

Echipamente Lansatoare de grenade fumigene

Identificare

Tun de 20 mm pentru versiunea FOX. Turela are unghiuri drepte, este situatã în partea centralã a vehiculului, uºor supraînãlþatã faþã de restul caroseriei. Caroseria are formã dreptunghiularã, cu o parte în formã de piramidã, mai înaltã, mecanicul-conductor are trei fante pentru observare – una pe centru ºi câte una pe fiecare lateralã a postului de conducere. Pe partea stângã a caroseriei este dispusã roata de rezervã, iar pe partea dreaptã este portbagajul. Partea din spate a caroseriei are forma literei „V“, cu vârful orientat în sus. Sistemul de eºapament este dispus în dreapta – spate. Trenul de rulare este compus din patru roþi cu apãrãtori de noroi. Câte un grup de trei lansatoare de grenade fumigene, plasate pe partea stângã ºi dreaptã a caroseriei.

Elemente de recunoaºtere

1. Turelã unghiularã amplasatã pe partea conicã, din faþã, a cutiei blindate. 2. Fante de observare laterale pentru mecanicul-conductor. 3. Roata de rezervã montatã pe partea stângã a caroseriei. august, 2007 243 Tehnicã militarã ºi armament

4. Tren de rulare format din patru pneuri. 5. Postul de conducere dispus între turelã ºi prima jumãtate a caroseriei. 6. Lansatoare de grenade fumigene, dispuse în partea din faþã a cutiei blindate. 7. Un bloc dreptunghiular, mare, dispus în partea dreaptã, la jumãtatea caroseriei. 8. Toba de eºapament montatã în dreapta-spate. 9. Partea din spate a cutiei blindate are forma literei „V“, cu vârful orientat în sus.

244 www.rft.forter.ro