Zigu Ornea Despre Mișcarea Legionară Note De Lectură

ANUL: 1 NUMĂRUL: 01

Ziar naționalist, patriotic, obiectiv și neutru - săptămânal la nivel național Data articolului: 21.05.2020 Zigu Ornea despre Mișcarea Legionară Note de lectură

Autor: Ion Coja publicat în rubrica: Politică

Aflasem de la dl. Z. Ornea că pregătește o carte despre dreapta românească a anilor ’30 și am așteptat-o cu cel mai mare interes. Scrisă la cinci ani după expierea comunismului de tip bolșevic, o asemenea carte mă gândeam că va pune dezbaterea acestui complicat și glorios deceniu în termenii normalității de care nu a avut parte niciodată până azi. Din păcate, citind cartea d-lui Z. Ornea găsim mult prea puține dovezi că am avea de-a face cu un text scris în deceniul de grație al anilor ’90..

Mai mult ca orice m-a surprins superficialitatea (sic!) aproape fără excepție, cartea conține cam toate acuzațiile ce cu care dl. Ornea tratează însăși miza cărții: mișcarea li se tot aduc legionarilor reluate ca adevăruri definitiv legionară. Pe care o condamnă cam fără nici o rezervă, însușite de toată lumea, fără să se spună mai nimic despre concluzionând invariabil asupra vinovăției de neiertat a celor răspunsul legionarilor care nu-și recunosc decât mult mai ce au avut vreo tangență cu legionarii. Cam aceasta ar fi, puține greșeli și păcate. Acest răspuns dezvinovățitor a fost foarte pe scurt, materia și stratagema cărții. Numai că, ascuns publicului românesc până în Decembrie 1989. Ziarul România Rațională Pagina 1 din 3 Mamaia-Sat, str.C1, nr.58B-C5 tipărit la 08.10.2021 13:48:58 T: 0770903710, F: 0377100777, E: ziarul@romania-rationala.ro ISSN 2734-4185 ISSN-L 2734-4185 După aceea, după Revoluția din Decembrie, am avut lăsând impresia că a fost scrisă în urmă cu vreo douăzeci de cu toții ocazia să cunoaștem cu ce argumente încearcă ani! Scrisă pentru publicul cititor ignorant și neinformat, care legionarii să se disculpe. Ecouri ale acestei “apologii” au ajuns eram cu toții pe atunci, iar azi, slavă Domnului, nu mai chiar și pe ecranul televiziunii naționale, astfel că pentru suntem ! Evident, pentru o carte nu poate fi defect mai mare cineva, aflat în anul 1995 în postura de autor al unei cărți decât acela de a nu-și cunoaște cititorii!… Acesta e și păcatul despre legionari, mi se părea imposibil și inadmisibil să mai în care cade dl. Z. Ornea: scrie pentru un public care nu mai ignore textele, atât de numeroase și atât de accesibile azi există! cititorilor români, îndeosebi tinerilor cititori, texte prin care legionarii își prezintă propria versiune asupra evenimentelor Procedând astfel, dl. Z.Ornea își pune în pericol însăși în care au fost implicați cu sau fără voia lor. Am fost extrem motivația cărții. Cartea este scrisă sub imboldul, relativ bine de curios, deschizând cartea domnului Z. O., în ce fel, cu ce disimulat, al dorinței irepresibile de a dovedi, definitiv și argumente ar fi respins și ar fi dat peste cap pledoaria irevocabil, că Mircea Eliade, Emil Cioran și Constantin Noica legionară. În publicistica românească, nimeni nu mi se părea au fost legionari. Și nu-i vorbă, dl. Ornea reușește să producă mai nimerit decât sus-amintitul să facă acest lucru ! Și nu l-a toate dovezile necesare. Numai că, din motive amintite mai făcut ! sus, azi, pentru un cititor demn de acest nume, stabilirea aderenței la legionarism nu mai înseamnă, automat, N-am încotro și îmi aduc aminte cum, în urmă cu vinovăție. Da, Mircea Eliade a fost legionar! Demonstrația vreo 10-15 ani un binevoitor cu grad de colonel m-a este convingătoare, impecabilă! Dar lipsește din cartea d-lui chestionat tovărășește pe tema relațiilor mele cu Petre Țuțea Ornea demonstrația, la fel de convingătoare, că legionarismul și Simion Ghinea, mirându-se că îmi pierd vremea cu niște a fost într-adevăr ceea ce s-a tot spus până acum că a fost. oameni terminați. I-am răspuns că îmi pierd vremea cu folos, Lipsește demonstrația seriozității celor care consideră că învățând și aflând de la ei multe lucruri neștiute de mine. aparteneța la mișcarea legionară incriminează fără drept de “Care?”, s-a mirat tovarășul neîncrezător în neștiința mea. De apel. Această demonstrație, susțin legionarii, nu s-a putut exemplu, i-am răspuns eu, felul cum a fost asasinat I.G. Duca, face încă de la bun început, când tribunalul internațional de motivele etc. Și i-am povestit varianta legionară a celor la Nürnberg, instituit în anul 1945, a decis, pe baza tuturor petrecute în ziua de 29 decembrie 1933. Nu i-a venit dovezilor necesare, că mișcarea legionară nu are nimic de-a organului să creadă că eu am putut lua în serios brașoavele face cu hitlerismul, cu violența antisemită, cu crimele celor doi legionari. Deocamdată nu iau nimic în serios, i-am împotriva umanității. S-a înșelat, oare, acea înaltă instanță răspuns eu, dar aștept ocazia să verific. “Verific eu !” s-a oferit judecătorească? Eu nu exclud asemenea eventualitate, dar colonelul: “am un coleg care și-a dat doctoratul în crimele nici nu accept ca sentința de la Nürnberg să fie trecută sub legionarilor. Am să-l întreb și am să vă spun eu care este tăcere de cei care îi mai acuză pe legionari de toate relele! adevărul!” Să fim bine înțeleși: eu nu iau apărarea legionarilor ! După câteva săptămâni, omul mi-a dat telefon, Eu iau apărarea unui principiu mai puternic decât toți aproape amuzat: “Dom’ profesor, știți, chestia aia cu I.G. legionarii și decât toți adversarii legionarilor luați la un loc: Duca este așa cum v-a povestit-o Țuțea ăla al dumneavoastră principiul dreptului de a fi ascultat și luat în seamă nu numai ! Ce părere aveți?!” reclamantul, ci și pârâtul.

Părerea mea este veche și de demult: audiatur et Altă intenție nerealizată a fost aceea de a ne convinge altera pars… Exact ceea ce nu se prea întâmplă în cartea d-lui despre rinocerizarea produsă în anii ’30 cu scriitorii și Z. Ornea, unde asasinarea lui I.G. Duca este prezentată mai simpatizanții extremei drepte românești. Dacă un asemenea departe în termenii anilor ’50. Or, legionarii au format deja o proces s-ar fi produs într-adevăr, asta ar fi însemnat să-i strategie de apărare, disculpându-se prin răspunsuri la mai vedem pe cei în cauză bătând împreună cadența în pas de toate acuzațiile ce li s-au adus. Răspunsuri coerente, relativ front, disciplinați și unanimi, susținând la unison aceleași acceptabile, plauzibile. Ele circulă de-acum în public ca câteva idei primitive și obsesive, uniformizante și veritabile teze legioare, dezvinovățindu-i pe legionari în ochii simplificatoare. Or, din numeroasele și amplele citate cu care și în mintea și în sufletul a tot mai mulți tineri. Cartea d-lui Z. își argumentează dl. Ornea pledoaria, nu rezultă nici pe Ornea nu suflă un cuvânt despre aceste “teze” ala apărării departe că s-ar fi produs o astfel de înregimentare a legionare. În felul acesta, spre nesfârșit regretul meu de intelectualilor de dreapta. Mai întâi, fără ca acesta să fie cititor și vecin al autorului, domnul Z. Ornea rămâne corigent scopul selecției efectuate de dl. Ornea, citatele incriminatorii la un examen pe care sus-amintitul colonel, în urmă cu 15 ani, dovedesc, cam fără excepție, calitatea intelectuală l-a trecut cu brio! Păcat, tovarășe colonel, că nu vă știu excepțională a fiecărui “militant” de dreapta intrat în numele cel adevărat ca să-l pomenesc în acest colț de pagină! colimatorul d-lui Z.Ornea. Textele citate sunt, mai toate, impecabile ca ținută intelectuală. Din ele se înțelege bine că Ca să mai afirmi azi despre legionari că au scris cea deceniul cercetat contează azi valoric aproape exclusiv prin mai neagră pagină din istoria neamului, e nevoie de autorii de dreapta. Un deceniu însuflețit de aprige polemici în argumente serioase. Nu mai “merge” ca înainte de ’89, când care, de cele mai multe ori, cei angajați în dispută ca părți puteai spune orice despre legionari, nimeni nu îndrăznea să adverse erau intelectuali de dreapta, care emiteau deci păreri îți ceară dovezile. Din fericire, lucrurile s-au schimbat, s-au opuse, divergente deseori, în chestiuni ideologic normalizat! Astfel că s-a putut pune în circulație și replica fundamentale pentru extrema dreaptă, cum ar fi chestiunea apărătorilor legionarismului ! Ce să însemne faptul că dl. Z. ortodoxiei. Nici pomeneală să-i vezi pe acești rafinați Ornea nu o ia în seamă nicicum, când tocmai asta aștepta cărturari întrecându-se între ei în a susține stereotipic toată lumea care a cumpărat ultima sa carte: să-l vadă pe aceleași idei și aceleași atitudini, escaladând umăr la umăr distinsul critic literar și sociolog spulberând pretențiile de aceleași redute, așa cum avea să se întâmple în deceniul ’50, și nevinovăție ale legionarilor, înecându-le în absurd și ridicol! aceea avea să fie adevărata rinocerizare a intelectualilor români, de care, dacă nu sunt prea indiscret, dl. Z. Ornea nu Din păcate, așteptările cititorilor sunt înșelate, cartea e complet străin. Oricum, e interesant de constatat că tonul Ziarul România Rațională Pagina 2 din 3 Mamaia-Sat, str.C1, nr.58B-C5 tipărit la 08.10.2021 13:48:59 T: 0770903710, F: 0377100777, E: [email protected] ISSN 2734-4185 ISSN-L 2734-4185 la rinocerizare a fost dat de unii dintre cei pe care dl. Z. comunitare, lucrurile se judecă altfel. Așa se înțelege gestul Ornea încearcă să-i aureoleze cu titlul de intelectuali “violent” al lui Hristos, care alungându-i pe zarafi din templu democrați, ai stângii anilor ’30. cu biciul apără Templul comunității, sau gestul Sfântului Nicole care, pălmuind-ul pe ereticul Arie în plin sinod În pasionantele dispute teoretice ale anilor ’30, ecumenic, apără puritatea și integritatea Bisericii. Așa se purtate cel mai des cu o eleganță ireproșabilă de intelectualii înțelege și războiul de apărare, care se duce cu ridicarea noștri, cei de dreapta se arată a fi personalități bine deopotrivă a crucii și a “revolverului”. La fel acceptăm și individualizate, inconfundabile. Cu greu le poți găsi tututror reacțiile naționalismului defensiv la excesele “străinilor”, cum un numitor comun altul decât simpatia dusă de unii până la tot creștinește acceptăm corecția penală ce merge până la adeziunea totală pentru mișcarea legionară și în deosebi pedeapsa capitală, atunci când germenele antisocial, pentru persoana Căpitanului, absolut fascinantă pentru toți anticomunitar se vădește a fi din cale afară de primejdios, aceștia. Sunt de dreapta și Nae Ionescu, și Lucian Blaga, și incurabil! Când cineva își apără familia, neamul sau credința, Sextil Pușcariu, și Tudor Arghezi, și Ion Barbu, și Nechifor fie și cu arma în mână, o face tocmai din iubire și Crainic, și Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, responsabilitate față de ordinea firească a lumii lui Barbu Slușanschi, Petre Țuțea, Nicolae Roșu, Neculai Totu și Dumnezeu. mulți, mulți alții. A vedea în ei o turmă de rinoceri(zați) este absolut inadmisibil. Dl. Z.Ornea se amăgește crezând că o Din această perspectivă, desigur, intoleranța asemenea stratagemă grosolană și inadecvată îl scutește de legionarilor față de cei ce prin acțiunile lor puneau în obligația ce o avea de a explica propriu-zis cum s-a putut ca primejdie atât “comunitatea” românească cât și ordinea atâția oameni, de asemenea calitate, să se înșele atât de firească a lumii lui Dumnezeu”, această intoleranță este amarnic, făcând profet dintr-un criminal exaltat și dintr-o legitimă și creștinească… Iată, cam așa sună, în termenii ideologie a violenței bestiale, făcând temeiul mântuirii unui apologiei legionare, justificarea violențelor de care aceștia au neam întreg. În măsura în care domnul Ornea nu le oferă fost acuzați. Să recunoaștem că ar fi fost extrem de interesant cititorilor săi această explicație, acestora nu le rămâne decât să aflăm de la dl. Z.O. ce este de reproșat acestei atitudini, să se întrebe dacă nu cumva oamenii aceia nu s-au înșelat în unde este eroarea legionarilor. Așa însă, mingea rămâne mai prețuirea lor pentru Căpitan! departe în terenul adversarilor de care legionarii nu au dus niciodată lipsă. Extrem de insistent, suspect de insistent se arată dl. Z.Ornea în încercarea sa de a fixa definitiv în mintea În fine, există oameni în această țară – mulți, puțini, cititorilor săi ideea crimei de care se face în veci vinovat dar există – concetățeni de-ai noștri, care au trăit în preajma Corneliu Zelea Codreanu, asasin al polițaiului Manciu. Am Căpitanului și care știu că deși justiția pământeană l-a crezut și eu povestea asta până când am citit cartea Pentru absolvit pe făptaș de orice vină, pe temeiul legitimei apărări Legionari, care conține și o serie de documente cu privire la în care s-a aflat, el, făptașul omorâtor, n-a încetat niciodată să cele petrecute atunci, în clădirea Tribunalului din Iași, regrete ceasul nefericit când, neavând încotro, a trebuit să document care clasează cazul în speța omorului în legitimă verse sânge de om!… Acești oameni, cititori direct interesați apărare. Această soluție a fost dată de justiție la vremea aceea ai cărții d-lui Ornea, căci au aparținut extremei drepte când alături de Căpitan se afla doar o mână de tineri, mai românești a anilor ’30, se simt profund jigniți de mulți elevi decât studenți. Această soluție nu a fost superficialitatea argumentelor pe al căror temei dl. Z. Ornea contestată de nimeni cu seriozitate. O contestă azi dl. Z. se încăpățânează să facă din idolul tinereții lor legionare un Ornea cu nimic altceva decât cu îndârjirea sa de a ignora infractor exaltat. Acești oameni, care nici sub tortură nu s-au orice dovadă care i-ar contrazice concluziile: “e de lepădat de Căpitan, se întreabă bunăoară unde am ajunge neimaginat și potrivnică învățăturii creștine, de care face dacă, bunăoară, am interpreta cu aceeași frivolitate a d-lui Z. atâta caz legionarismul, ridicarea deopotrivă a crucii și a Ornea, și alte întâmplări ale istoriei creștine, cum ar fi revolverului” (p. 357) sau “cum se conciliază o mișcare cunoscutul fragment biblic: “Făcându-se Moise mare, ieșit-a spiritual-politică ce afirmă profunde convingeri creștine cu la frații săi fiii lui Israel și cunoscând necazul lor, văzut-a pre practicarea – și elogiul – omuciderii și a cultivării urii un om eghiptean bătând pre un evreu oarecare din frații lui, interetnice?” (p. 362). fiii lui Israel. Și căutând încoace și încolo și nevăzând pre nimenea, Moise a ucis pre eghiptean și l-a ascuns în nisip…” Trec peste sintaxa neglijentă a acestor fraze, trec și peste faptul că în documentele legionare citite și răscitite de Păstrând proporțiile și cu toată grija de a nu cădea în dl. Z.Ornea, fragmentar și selectiv puse și la dispoziția păcatul blasfemiei – și nu cădem!, cele doua “asasinate”, al lui cititorilor săi, nu se găsește nimic care să însemne Moise (asupra egipteanului “torționar”) și al lui Corneliu “practicarea – și elogiul – omuciderii și cultivarea (așa e Zelea Codreanu (asupra torționarului Manciu) nu sunt oare, corect! n.n.) urii interetnice”, dar nu pot trece peste complet totuși, compatibile? … greșita înțelegere ce o are dl. Ornea față de ceea ce se cheamă și este toleranță creștină. … Cele de mai sus constituie puncte de sprijin curent invocate în scris sau oral (sic!) de cei care iau apărarea Sigur, creștinismul, îndeosebi cel ortodox, este religia legionarismului. Ele trebuie avute în vedere și de cei care cea mai tolerantă. Toleranța creștină poate fi împinsă până la acuză legionarismul, altminteri acuzațiile aduse rămân în aer, iubirea de vrăjmași, până la întoarcerea și a celuilalt obraz, fără nici un punct de sprijin… până la rugaciunea pentru iertarea celor ce te răstignesc! Ea este o virtute și o datorie individuală a fiecărui creștin în împrejurări care privesc strict propria persoană. În astfel de cazuri, toleranța nu este un semn de slăbiciune, cum li se pare unora, ci semn de răbdătoare și jerfelnică iubire pentru Dumnezeu și pentru oameni. Când însă nu mai sunt în joc interese sau valori individuale, ci interese sau valori Ziarul România Rațională Pagina 3 din 3 Mamaia-Sat, str.C1, nr.58B-C5 tipărit la 08.10.2021 13:49:00 T: 0770903710, F: 0377100777, E: [email protected] ISSN 2734-4185 ISSN-L 2734-4185